Amil V. No. 10. 15 Martie. 1862 Coprindcre: Omulu și pământulu, articolulu IV. — Despre unii arbori gigantici. — Călătoria Italia, urmare. i ■ ANUNCIU. . Cu onore se face cunoscută Dl-or abonați dup’în districte că, după noua orgai|[ sare a poștelor, d’acum înainte, fie care abonat va avea bunătate pe lingă plata aboname^. tulul, atrămiteși duoi vi cin ari (Zvanz) pe an, costul transportului. Pe lingă acesta, invită în genere pe toți D-ni. abonați din capitală și pe D-nil corespondenți dup’în districte, să binț» voiască a grăbi trimiterea baniloră abonamentului la biuroul redacțiunei. Natura este forj bogată 'de aceea ne dă și nu mai cere, darjurnalu „Natura“ nu e așia de bogată, d’acea pe «H parte dă, ea‘r pe d’alta este silită a cere. • ' Administrațiunea «fiorului „Natura⁴⁴ j.j Onwhi și păminlnhi, ARTICOLUL IV. Gestiunea nevuficiențel (noajjungerei) nutrimenteloru omului pe pământu. j în articolulă precedentă amu desvoltatu, Mea cestiunea immulțirei dmenilor trebue să fia ■Iractată subu trei punte de vedere, adică , tre- ime să vorbimă: [ I. Despre îmulțirea absolută a dmeniloru f in raportă cu mărimea globulnl pământescu, și ij ca cuantitatea producteloră ce ellă produce • pentru nutrirea cSmeniloră. II. Despre îmulțirea relativă a omeniloru sociali cari compună unu stată, in îngreuirea dobîndirei medii-loceloră pecuniare-alle sub- sistinței, prin îmulțirea concurinței. III. Despre îmulțirea ne egale a difTeri— Iei orii rase, din care provine emigratiunea po- pdreloru. Obiectulă articolului presinte va fi tractarea punctului d’ănteiă. Amu disu mai cusă (în art. 111) că unii sapient! celebri, între care și Malthus, erau | de ideia că imulțirea necontenită a dmeniloru | pe pămentă, va aduce o dată negreșitu o catas- trofa pe globul nostru, fiind-că o să vie unu timpă în care productele primitive produse prin agri- cultură, nu vorn fi de ajunsă spre a nutri și a îm- •braca ațâți dmeni. Malthus a pusă în perspectivă devorarea (sfâșierea) omeniloră umilă pe altulă. Noi snnteină de părere că acestă temere este esagerată și fără fondamentu. Malthus n’a ! sciutu, nici n’a putută să scie încă, admlra- i Iniile descoperiri alle timpului nostru în chi- mie și fisiologie, care ne aretă că viața nu e alții nimică de câtă ună ciclu de fenomene ale sdhimhăriloru, dară nu o creațiunea mâterieloră nu oi. Spre a esplica mai bine acesta, să anali- jsămu una din faptele celle mai vulgare, care se Sntîmplă în t6te dilele înaintea ochiloră noștri. Cându soseșce primă-vara, câmpieîe se a- -coperu cuverdeațiă, care este compusă de fe- Aurimi de erbtlri. Terranulă trimite atunci vi- ' ca să facă scânduri dintrînsulă; numai cdja iui , s’a vîndută cu preciulă de 600 sterlingi (12& duc iți). în Egyptă este asemenea ună arboră diit cei mai vechi, asta esle un Sycomoră (ună felii de Arțiară) care stă lîngă ună puță numit pu- țul sdrelut, pe locul unde era o dată orașiulii Heliopolis (orașul Sdrelui) și tradițiunea dice, că Crist a ședut sub umbra lui fiind copilă în brațele Sântei Marii, când familia sacră a că- lătorit în Egyptă. Lîngă acest Sycomor sunt și alții care aă o periferie de 108 picidre! A- cești arbori, aă o vîrstă ca Castanulă de la E- tna, și tradițiunea arată niște jucării făcute de lemnă tare ca pdtra, care dice că s’aă tăiata din acestu arboră, când poporulă lui Israilu, era sub jugulă faraoniloră în Egyptă. în genere, castanii ajjungă de multe ori la o bălrînețe fdrte mare. Așia s’a tăiată înainte cu ₍câți va ani în Anglie» (Essex) un castan, care a datat din timpuln Druidiloră și s’a scosu din ellă 30 cară bune de lemne! Un alt castan forte vechi, tot d’acolo (Glouceslcrshere) s’a golit de sine în trunchiul seu, așia de multă, în cât stapânulăseu a putut face în acest trunchiă golă, o cameră (odae) părdosită, forte spațidsă de locuit, cu feres- tre și ușe. în fine, este în America o speciă de ar- bori numiți Wellingtoniagigantea, din care s’a trimisă, suntă cîți va ani numai, o bucată a trun- chiului acestui arboră la esposițiunea dela Lon- don și această bucată avă înălțimea de d ou e s u te pi coi are, adică cu a patra parte mai mare de • cât arborii cei mai mari care se găsescă în continentală vechia. Dar în Paraguai (sudulii Americei), jesuiții aă tăiată'din adinsu unu a—. ■ semenea arboră gigantică, fiind că poporulă d’a*' colo s’a închinat la dînsu ca la o divinitate. în.' adevăru, numai popdrele numite semicivilisate, care n’aă perdut darulu d’a admira ce este mare ? și imensă în Natură, numai elle potu incă. adora. catartu de 90 picidre înălțime! Dar cellă mai într’ună modă așia de sublimă, gloria Creatorului ■ vestită stejară din Istoria¹ Angliei este acella care Astfelă nea păstrată istoria că: când, regele-.. ^ crescut o dată în Monmouthshere, și care a um-jPersiei ă mersă cu armata lui spre, a învinge - — 79 — 3'Hlada, elu vedîndu pe drum unu Platanii gigantică și d’o frumusețe etraordinariă, s’a oprit în druniu cu totă armata lui, s’a despoiat de toți dia- auanți și de t<$te sculele salle, a invitat pe a- mici și pe femeile salle, a face acemenea și le a oferit arborului, dăruindu’I tdte acestea si numindulu bucuria și divinitatea lor adorabile, în timpulă modernă nu mat admiramu nimicii; căci șede reu pentru un omu ,,civilisat“ a admira I (Un Venezia. Orașîi aședatu în lagunele mă- □•eî Adriadice, în golful ce p6rtă numele seu; este formații d’o grupă aprdpe de 80 insule, le- gate unele cu altele prin 450 de poduri; este depărtat de continent la o distanție aprdpe d’o legiiie, dar unit printr’un drum de fer peste a- pă, fdrte frumoșii și solidă construită. Venezia este unul dintr’acelle nume magi- ce, care essaltă imaginația, nu numai prin splen- ddrea suvenirilor și prin aceea a artei,ll dar în- că prin poesia misleridsă a unui trecut plin de serbători, de licenția și de drame înfiorătdre. Ea este încăț aslății ună orașu a parte, între tdte orașele, cellu mai estraordinar, p<5te, din tdtă lumea. Ea nu cundsce sgomotul trăssurilor din capitalele mari, locuitorii ei nu sunt inco- modați ca noi, nici de prafu, nici de noroiu. Cassele salle sunt zidite pe taraci; tdte au faci- adele principale întorse spre canaluri, și celle mai multe au duoe comunicații, una cu apa și alta cu uscatu, adică cu ulițele, ce sunt forte strimte . și încurcate; adevăratele salle ulițe sunt cana- turile și trăsurile sunt gondolele; gondola este Irăsura caracteristică a Veneziei. P’între atîtea lucruri alie Veneziei d’ailă «lată, care dispar în tdte dilele, sunt frumușele căntece alle gondolierilor. Dar întristarea mai le- gitimă este escitată prin suvenirul mărirei șisplen- ddreî trecute. P o v era Venezia! este o escia- jnație care vine adessea în narațiile Venezienilor asupra trecutului. Decadenția astei Regine a A d r i a t i c e i nu este ea ore scrisă în bizara des- tinată.a palaturilor salle cununie glorîdse? Căci tlacă unele sunt ocupate de nisce prinți esilaii, sillele sunt transformate în ostelnri și birturi. Partea cea mai frumdsă și cea maî freir- ontată a Veneziei, este piaza Sf4ui Marcu, lângă încă ceva (nihil admirări), afară numai pe sine însuși pbte. Dar daca amu perdulu ho! acestu simții d’a admira tot ce este mare și grandios» în Natura, Natura însă n’a încetat d’a produce în tote dilele miracol! peste miracol!, admirabili in mărimea și chiar în micșorimea loru. Da, tdtă Natura esle miracolulu cellu mai immensu si cellu maî admirabilii. B. in llalifi, care se află curtea și palatul dogilor. Piaza Sf-lui Marcu este formată de duoe pieze d’o mă- rime ne egală, formând între dânsele un unghiu drept. Cea mai mare, piaza Sf-lui Marcu, are forma rectangularie, întocmai ca piaza palatului regală din Paris, și este încongiurată pe trei laturi de frumdse construcțiuni și arcade, având la estremitatea ei Basilica Sf. Marcu. Astă forum antică allu Venezie’, nu e âslădi de cât un mare salon, unde locuitori orașiului și stre- inii se adună către seră ca să converseze, să citdscă jurnale și să se distragă. Aici este întâl- nirea generală a Venețienilor. Piața cea mică (piazzelta) formeză un un- gbiă drept cu cea mare, și se deschide către canalul cellă mare. Celle duoe coldne de gra- nit, ce sc află despre partea chieuJni, au fot! a- duse din Archipelag de Dogele MichieJi (1127). Una are d’asupra statua cellui d’întăiă patron all- republicei Sf. Theodor, având drept piedestal un crocodil. Pre cea-laltă este leul aripal al! Sf-lui Marcu, care a luat locul cellui d’întăiă, ca proiector aii Veneziei. Ast leu a fostă transportat la Paris în timpul liiî Napoleon cellu mare, și aședat pe esplanada invalidilor. L;t 1815, s’a transportat ear în Venezia, dars’a per- dut evangelia deschisă pe care repausa ghiara lui. Consiliul cel'or dece spânzura d’aste co— lene cu piciorele în sus, cadavrele criminalilor de stat. • . Clopotnița Sf-hn Marcu esle pusă la un- ghiu ce formeză piața mică cu cea mare. într’— acest turn se închidea allă dată, numai cu păne și cu apă, preoții culpabili de crime grave: pe- depsă desființată în 1518. Astă clopotniță care domină t6te edificiele Veneziei, are98 metri de ’nălțime; ea se compune, ca să dicu așia, de duoe turnuri pătraie unu îulr’altu, între care s’a aședat o scară rezemată pe didnrî, având eâte o treptă la fie-care învărtitură. ' Din* vârful a— - 80 - eestei clopotnițe are cineva o admirabilă vede- re, peste Alpi, Venezia, lagune și Adriatica. în naintea bisericei se află trei stălpi saii pie- destal! de bronzu supportănd trei catarturi, unde altă dată se atârnau stindardele republice!, sim- bolul puterilor salle asupra regatelor: Cypru, Candia și Horea. — Despre partea dc miaila-di a basilicel, privind piaza cea mică, se află la colțăo grupă de porfir, care se pretinde că re- presintă pe Harmodius și Aristogiton. Lângă dănși! se află peatra proclamațiunilor (pietra del bando), un trunchiă de colonă de porfir resturnat, adus dela Sf. Ion d’Acre (din Asia). După dînsa se proclamau legile Republice!. Se mai vede încă în naintea porte! bise- ricei, duoe coldne patruangulare, provenind dela biserica Sf-lui Saba, adusse din Asia mai pe la aceeași epocă; elle sunt curidse mai particular ca specimen de ornamentația grecilor în seco- lul VI. Venezienii negăsindule altă întrebuin- țare, le au pus acolo în piaza mică ca într’un museă publică. Basilica Sf. Marcu. Este un model precios de architectură bizantină, adică un model special desvoltat la Constantinopole sub împărați și unde cupola (turnunflat) formdză baza combinațiunilor architectorâle. Se repetă adessea, că astă ba- silică este o imitațiune a bisericei Sf. Sofia. Am avut ocasiune a vedea și a studia Acestă din urmă biserică, cănd am trecut prin Con- stantinopole. Adevărul este acesta, că basilica Sf. Marcu nu este o imitație dreptă a planului Sf. Sofia, mai întăiă că aedsta n’are forma de cruce, pe cănd Sf. Marcu are forma esactă a unei cruce grecesc!, dacă i se vor suprima duoe mici cupele laterale; dar putem dice că Sf. So- fia este tipul ideal, după care s’aă orientat ar- chitecții Sf-lui Marcu; cu tote astea interiorul Sf. Marcu are căteva părți, care s emană cu altele analoge din Sf. Sofia. Basilica Sf. Marcu este îmbogățită c’o mulțime de obiecte de cea mai frumdsă marmoră orien- tală și porfir, cu sculpturi, cu bronzuri, cu au- rituri și cu mosăicuri lucrate din secolul X pă- nă într’al XVIII-lea. Și cu tdte acestea, cu t<5tâ minunata bogăție a acestor materialuri, ea păs- trdză un caracter gravă și cu totul religiosă. Se socotescă în năuntru 500 col6ne d’un ver- de antic de porfir, de serpentină, răpite din Grecia și dela Constantinopole, și a căror biza- rie adunătură, face dintr’acest templu un monu- ment unic și original. Părțile esteridre, faciada, zidurile în interior, bolțile, pardosdla sunt îm- podobite cu bogate materialuri și ne numerate mosăicuri. Una din celle maî însemnate decorații d’a- ₛupra faciadei esteridre, sunt patru cai celebri Tipografia C. A. Rosefti uiiga Caimata No. 15. de bronzu aurit, care după ce au împodobit ar- curile de triumf alle lui Neron și Trajan la Roma, ati însoțit pe Constantin la Byzanți, de unde au fost aduși în Venezia la' 1205. D’aci s’aă tăansportrt la Paris ca să ser- ve de ornement: arcului de triumf din piația Carousel; apoi în anul 1815 ’i au întors la Ve- nezia ’ș! ocupă locul în care se vadă acum. Unii anticuari pretind c’aă fost turnați la Co- rintli, alții că este o operă grecă din insula Chio, de unde au fost transportați după ordinul lui Theodosie în secolu IV; cu t<5te acestea, considerați cu attențiune, se pare că se apro- pie mai mult de stilul romană de cât de cellă grecă. Asii cai care păstrdză încă urme din vechea auritură, sunt vrednici de însemnat pen- tru anticuitatea lor. Pr’intre bisericile din Venezia, care mai tote sunt bogate și aă faciade încărcate cu statue și sculpturi de tot felul, voiu însemna una, Sf. Marii gloridsa de Frari, care are esterioru prea simplu, dar ține într’însa duoe mausolee de marmoră, cellv mai admirabile: al lui Titian și Canova. Acest, din urmă a fost esecutat prin midlocul unei subscripțiuni europene. Palatul ducal. Acest vechiă palat a! do- gilor, acest capitoliu al aristocraticei Venezia, este un edificiu ogival d’un aspect grandios și original, care coprinde 'și Jassă o impressiune nestersă, mai cu semă privindu’lu după marele canal. Origina ăstui palat este înfiorătdre; do- gite care ’lă a început, Marino Faliero, a avut capul tăiat, și architectul PhiL Calendario a fost spânzurat ca conspirator. în construcțiunca a- stui palat se vede forția unită cu eleganția. Par- tea massivă acellor duoe feciade (cea despre piaza mică, și cea despre canal), este acoperită d’un fel de mosaic lat, de marmoră albă și ro- șie figurând desemnuri de gust oriental. i Spaciul nu ne permite a intra în descri- erea nenumeratelor sale și a bogățiilor ce în- chide acest palat. Voiă termina prin a dice du- oe trei vorbe asupra renumitului p o d u allu suspinurilor ce se află lângă acest palat. Este un fel de sarcofagiu atârnat d’asupra mă- re!, de unde altă data, criminalii se aruncau în apă. Suvenirile misteridse și pline de spaimă fac pe călători să vie a contempla cu întrista- re acest loc de torture alle timpilor trecuțl. Grădina botanică coprinde o mulțime de plante classate după sistemul lui Linne, între care am. observat o frumdsă Agava americana și o Yucca aloifolia. Clima Veneziei nu p6te fi recomandată ca salutarie pentru maladii, din contra este vătă— mătdre; maladiile generale d’aici sunt afl'ecțitini nervdse și friguri intermitente.A.