Anul V. No. 6. 15 Fevruarie. 1862. Frofessor Or. luliu Barașu și 3). Anaaescu. Coprindcre: Sorele descompus în Elementele sale. — Templulu lui Serapis. — Un Casu nuou didro fobie. — Cutremurulu de la Mendoza. Sorele descompus in Elementele sale, Articohiin IIP). Am vădutft în amîndoe articolii precedent!, că descoperirea chimică cea mare și grandiosă aD-lor Kirchofși Bunsen, consistă într’o serie de esperimente făcute cu flăcări artificiali încarc s’a băgat sare, sau varii, saîî alte minerale; a- Nota*) ve^l No. 1 și 2 ,,Nalnra“ ceste flăcări au produsă linii colorate forte stre- lucitdre în spectrurife loru în loculu liniilor» negre D, etc ale lui' Frauenhoffer din spectrul» solar (vedi figura la No. 2); apoi obsrevîndti cu atențiune aceste linii lucitdre, acest! doi Sa- pi enți erau în stare a afla îndată din ce ele— 'meniu este compusă corpulu care se arde într’ ¹ un focă;- căci liniile care flacăra va produce i an spectrulu seu, vor correspănde, negreșit, cu (^elementele din care corpulu este compusă. Să vedem acum în ce rapportă se află această : nnetddă nuoă chimică pentru corpurile pămîntesci, ) «u descoperirea mult mai mare și mai sublime, adecă a descompunere! corpului sdrelui în e- lementele sale. D. Kirchoff s’esprimă despre acestea în modulă următoră. Cândă observămă spectrulă unei flăcări ar- tificiale, în care s’a pus Natriă (sare) saă li- I tiu, atunci vomă găsi în acestă spectru în lo- ¹ [! tculă liniiloră negre (lui Frauenhoffer) din spec- trală sdrelui, nisce linii galbene sau roșii fdrte lucitdre. Daca modificăm acum esperimentulu și ținemu flacăra artificiale înaintea luminei sdrelui, । ‘ asl-felu ca împreună cu rada flacărei, să intre i ₍ prin gaura oblonului și o rada a luminei sd- : i relui; atunci vom vedea cu mirare că îndată < liniile strelucitdre (galbene saă roșii etc.) e- șite din flacăra artificiale, se vor stinge în spec- tru și în loculă lor vor reapare iar liniile ne- ₍ gre caracteristice ale lui Frauenhoffer. Este dar ‘ probată că lumina sdrelui stinge liniile strelu- । citdre, colorate, ce se arată în spectrul flacă- Tiloră artificiale; așia dar, putemu să dicemă că 11 luminu sorelui ingite cu totul aceste linii stre- I । lucitdre, deaceea în loculă loră ni se presința în spectru, linii negre. De unde provine a-, j cestea ? Aici nu e un altă respunsu posibil de : câtă a dice că lumina cea mare a sorelui, are facultntea a îngiți partea cea mai lucitdre I ®șită dintr’d lumină mai debile (o flacără ar- ■ -iificiale). Si întocmai precum vedem că leulă ¹ sau un tigrulă când învinge și omora o oie ; debile, îngite cu preferință partea cea mai pre- ierabilă a victimei sale (creeri și sângele) așia j și sdrele, leulă lumineloră, ingite din tdte ce- j le alte lumini mai debile, partea cea mai stre- • I lucitdre -ce elle posedă, adecă liniile colorate Ji fdrte strelucitdre din spectrulă loră. i Dar să facemă acumă ună pasă mai departe. ; Este știută că sdrele este compusă de doue d jpartide, adecă corpulu solar propriă disă (saă j simburulu sdrelui) și atmosfera lucitdre care ('tlncungiore acestă corpă; este învederată că ssimburulu saă corpulă sdrelui care este sor- gintea imense a căldurei și luminei pentru tot universul» (celu pucin pentru tdte planetele, co- meți și tdte corpurile ceresc! ce compun sis- temulă sorelui nostru) că elu trebue să aibă o lumină multă mai mare de cătă atmosfera sorelui care priimimă lumina ei de la cor- pulu solară. Așia * dar, lumina simburu- lui sdrelui pe lîngă lumina atmosferei sd- relui, va fi într’unu rapportă. analog cum este lumina care o priimimă de la sdre, către luminile artificiale care esu din flăcările pămîntesci; a- dccă lumina simborulu (corpului) solar, îngite și stinge negreșită liniile lucitdre produse prin lu- mina care ese de la atmosfera sdrelui, și daca ne imaginăm că s’ar întîmpla ca corpulu sdrelui se încetede a esista, atunci spectrulu solar nu va mai arăta liniile negre ale lui Frauenhofl'er și în loculă loră, se vor arăta în spectrulă so- lar liniile lucitdre galbene, roșii etc, care le observămă la spectrele produse prin focurile ndstre artificiale. ori cine se gîndesce ceva mai cu atențiune la acestă serie a conclusiuniloră, le va găsi fdrte logice și probatdre. Dar eată unde ne aducă aceste conclusiunî. Ori unde găsim în spectrul solar linii ne- gre, trebue se seim că acestea suntă produse printr’o lucrare îngițitdre saă învingătdre (ne- gativă) a corpului solar asupra atmosferei sd- relui; prin urmare, daca corpulu solar n’ar esista și numai atmosfera lumindsă a sdrelui, spectrul ni ar arăta în loculă linii negre D, linia gal- benă lucitdre caracteristică pentru presința să- rei, și în loculă unei alte linie negre în spec- trul solar, ni s’ar arăta acolo linia roșie care indică presința metalului litiă etc.; altă grupă de linii negre în spectrulă solar stă întocmai în loculă unei grupe analoge de linii luci- tdre ce se presintă în spectrulă facliloră arti- ficiale în care s’a ars calciă (var) saă magne- sie, cloră, feră, Nicel sau alte metale. Prin ur- mare, aceste grupe de linii negre ne probă des- pre presința calciulului, magnesiei și a altor me- tale în atmosfera solare. Așia dar, tocmai prin lipsirea acestor linii lucitdre (simple ori adu- nate în diferite grupe) în spectrulă solar, avem argumentulă cellă mai sigur că, în atmosfera sd- relui se află tdte aceste minerale și metale ; a- poi fiind-că în atmosfera sdrelui nu se pole să se — 43 — afle alte minerale în stare gadosă, de câtă acelle ce suntu în corpulă solar în stare licuîdă saă solidă; de aceea, D. Kirchoff și Bansen aă putut se hotă- rască și să dică că, în sdre se află natriu (sare) litiu, calciu, magnesă, chloră, feru, Nikel etc, dar nu se găsescă acolo aur, nici argintă nici mercuru, nici kositor, nici plumbă, nici arsenică saă șoricică nici Aluminiă și nici Siliciu (princi- pulă nisipului). Cine a citit articolulă nostru despre Aero- lite saă petre cadute din aer (vedi NaturaNo. 4) care tdte coprindefe ru amestecată cu Nikel, o să veadă cu mirare ca descoperirea D. Kirchoff și Bunsen, ne dă un argumentă nuoă ca aceste petre ni aă venit dintr’ unulu din corporile ce- resci, încă vedemă acum că chiar în sdre se află fer pur combinat cu Nikel. Acum putem să respundem la o întrebare care am pus’o în articolu I despre Sdre: adecă de unde vine liniile negre ale lui Frauenlioffer în spectrală solar? Oare că lumina sdrelui a per- dutu o parte a ei pe drumă de la sdre pînă la noi și ne a venit la pămîntă numai într’o frac- țiune? Noi respundemă acum că aceste rade stinse nu s’a stinsă pe drum, ci chiar! în at- mosfera sdrelui, fiind-că a fost îngițite prin lu- mina corpului solar care este mai tare de câtă lumina atmosferei sdrelui, și tot de una lumina cea mai tare îngite și stinge partea cea mai lucitdre a luminei mai debile. Dar aici se rapporte și o altă serie de i- deî, putemă să dicem, încă multă mai filosofice si mai sublime. Să ne esplicămă. Chimiea vorbesce acum de 66 elemente saă corpuri simple; căci ori ce cercare chimică care o facem ale descompune, este în deșertă. Așia s.e. aur argintul, plumbul, cositorul, ferul și Nikel chimiea le numesce Elemente. Dar cândă ardem unele d’intre aceste corpuri într’o flacără,' vom găsi în spectrulă flacărel, o mulțime de linii lucitdre care se raportă la unele d’intre aceste corpuri. Aici se presintă inteleginței ndstre, o mare dificultate; căci, cu dreptă cuvîntu, trebue să ne mirămu: cum se pdte că dintr’un corpă simplu se easă o mulțime de linii grupate (adunate) în differite moduri? Ore nu ne dice logică că effectulu trebue să seamăne causei? Prin urmare dîntr’ o causă simplă saă un elementă, trebue să easă și effecte simple dar nu compusă d’o mulțime de linii. — Mergîndă în acesta gîn— dire mai departe, pdte ca sa ajungemă Ia ideea Alchimistiloră din seculii medii adecă, ca tdte corpurile lumei, suntu numai nisce modi— ficațiuni unui singură corpă, care este sin— gurulă element al lumei. Așia dar, aurul, fe- rul, argintul și cositoru etc. suntă numai nisce f modificațiuni a unui singur corpă elementar mis- j terios, basa tutuloru ființeloră esistinte, materiea ! materiiloră, adeverata peatră fondamentale pe ; care stă tdtă lumea creată! [J Se scie că Alchimiștii din seculii medii, H basați pe această idee a unităței eorpurilorn ,IS s’au încercată a schimba ferul și arama în aur,| cositorul în Argintă etc. Dar n’aă reușită în aceste! cercări, de și multe capete coronate aă pus sffl ele tote silințele loră cu bani și cu lucrări persona-|i le, la reușirea acestoră cercărf (căci în tdte tim< purile, capetele coronate avea trebuințe de multw aur și argintă); cu tdte acestea dicem, cine pdtifi | nega că aceste cercări eraă hasate pe o idee mai | re și imensă, adecă pe ideea unităței tutuloru|r flintei oră. De la filosofulă Thales penaj I Kant în timpu de trei¹ mii de ani și mai bine) | filosofia a căutat a afla: ce es te ma t e r i a?. f adecă ce este acestă corpă care este basa e-r I sistința tutuloră? D’intre succurile pămînliilutt se face o plantă; planta devine ună arbor Iem|’ r! nos; lemnele cândă se ardă, devină ună gadăsaif h aer (acid carbonică) saă că devină cenușe, însff; I tdte aceste differite obiecte (sucuri, semințe, aiy j i! bori, lemne, cenușe etc.) suntu numai nisce formi p diverse a unei singure materie care este fundamemj tulă tutuloru ; tdte suntu, ca să dicem așia, nuniiy ! nisce măsci în care s’a mascată materiea înun 'i i| dupealta. Dar cine este aceste persone misterios]! | care se arate îmbrăcate în atîta măsci, neară) | tîndu-ne nici o dată chipulu ei propriă ? Câți! ț ] de cutedători se fimănoi omeni, tot nu putemă nit j o dată să rupem masca și sei strigăm „Masilj jj . jos!“ ca în carnavalulă iernei saă câte o da;j f și în carnavalulă politică! De aceea, deja antii' R Eleni aă presentat aceasta infinite materiea m] |! rea muma tutulor lucruriloră, (Alma parens r'j li¹ rum) ca o divinitate învelită într’un velă adînc! l'.l) la pieidrele acestui figure măreață numite „Isisî l j era înscris. „Nici o mînă omenească n’a rîdieatăvj) lulă meu¹¹⁻ Filosofieă moderne, dupe atita mii d’a) de lucrări ostenitdre, iar putea adăoga dicerea a! ) ; nu va ridica nici odată. B. / m — 11 — Templulu lui Serapis. Acestfi templu, care a dat locu la o mul- țime de discuțiuni atât în punctul de vedere archeo- logicu cât și mai mult în acelle alle Geologiei, os- ie cea mai însemnată curiositate ce pdte cineva vedea la orașiulu Pouzzole. Acestă monumentu consista în vechime într’un Atrium pătrat, după «um sevedu semnele și astădi, d’o întindere de 234picere lungime și 113 lățime, având un por- ticu cu 48 colone, fie care având câte o statue înainte. La ore care adîncime sub pavagiul au- licii allucurții, s’a găsită ș’un alții în mozaicii, în midloc se afla un templu rotund cu 16 co- j l<5ne de ordinea corintheană, de marmură afri- jj cană; în interiorul templului era statua colosale a lui Jupiter numit Serapis. împregiurul atriu- lui, erau' distribuite camere fără comunicații servând de băi pentru bolnavi, alimentate de * ape minerale calde și reci, alie eăror isvore se ; afla încă si astădi. Aceste băi erau cu ora- I ’ ’ ’i colii lorii, un îndoit isvoru de bogăție pentru ¹ preoții templului; însă unii anticuari moderni con- testă acestă atribuție templului. Si astădi se mai află câteva băi minerale împregiurul templului; '<> mulțime de familii engleze vin de petrec iarna la Neapole sau la Pouzzole casă urniede cura acestorii băi. Ruinile acastui edificiu aii fost perdute în timpii de mai mulți secoli, și celle trei celebre (vestite) colone alle pronaosului (porticul din । intrare care avea 6 coldne) remase în picere, și despre care vom vorbi mai la vale erauîn- ț parte în straturile de deposit sub-marin și ■! partea de sus era acoperită cu burueni și mns- j cbi când le au. descoperit în anul 1750. Aste colone formate d’un singur bloc cipoliu (un fel ; de marmură) au aprope 12 metre de înălțime. Suprafacia lor nu presintă nic’o alterațiune pâ- nă Ja înălțimea de 3 metri, 06 d’asupra piedes- talelor loru, dar d’aci în sus aprope la o înăl- țime de 2m, o7, marmure presintă nisce per- forațiuni ce s’aii recunoscut a fi fost produse de nisce conchilii (scoici) marine numite de CJuvier Litliodome și de Lamark Modiola litlio— jhaga, specie ce trăesce și acum în mare. Aceste î -cavități care mergiî largindu-se în interiorul «colonelor,conținu multe conchilii; adâncimea și ț întinderea lor mărturisesc că aceste Litliodome a» locuit mult timpii în aceste coldne și prin ur- mare coldnele chiar aii stat mult timp în mare cu partea inferidră remăind protegiate de straturile de deposit sub-marin și de scoicii de care se pare că edificiul a fost acoperit de erupțiunea solfatarei în Xll-lea secol și cea d’asupra fiind pe d’asupra nivelului apelor. Dupe o serie de probe analoge ce se vădii și în alte părți alle glo- bului, se pdte conchide că solul pe care s’a di- dit templul lui Serapis, a avut periode alterna- tive de coborîre și de înălțare d’asupra nivelu- lui mării. Permanența nivelului mărei fiind sta- bilită de 2000 de ani, fenomenele despre care vorbim nu sunteausate dar de coborîrea mărei, ci de ridicarea țermurilor. înainte de înălța- rea muntelui Nuova (1538) solul templului lui Serapis era aprope 8 m sub nivelul actual al mărei. Trebue dar să atribuim ridicarea atât de însemnată a terimurilor la acestă înălțare de pă- mînt și la cutremurile de pămiut ce aii prece- dat acestei catastrofe. După ce s’a înălțat a intrat apoi într’un nuoii period de afundare. Pa- vagiul (perdosela) templului care era uscată în anul 1807, astădi se află" sub apă. Coldnele, va- sele și statuele ce s’aii găsit într’acest templu s’aii transportat la Caserta și la museul din Neapole. Am avut ocasiune a studia acest tem- plu pe când me aflăm la Neapole, și într’adevăr descrierea autorilor am găsit’o fidele cu ceia ce se află în Natură. Asia am numerat eii însumi celle 48 de piedestale alle coldnelor templului din care trei numai se află întregi și urmele lithofagelor se văd pe dănsele dela o mare distanție, curtea este mai ridicată de cât pardosala templului care se află subt apă. Am venit la Pouzzole pe mare și am observat în tot lungul țermurilor urme de oscitațiunile mă- rei. Rocele portă urme de acțiunea mărei la o înălțime aprope de 30 picere d’asupra nive- lului actual. De la Gaeta la Pouzzole se găsescii în locurile înalte și uscate alle costelor mărei, immense deposite de conchilii (scoici); ceea ce dovedesce că aceste lucruri au fost altă dată sub mare. — Prin assemenea oscilațiuni alter- native (una după alta, și după lungi periode) adică înălțări și coborîri alle suprafeciei pă- mîntului, se esplică forte lesne în Geologie, formarea straturilor care constitue cojea solidă a globului pămîntescu. Iată cum prin observa- — 45 țîune faptelor, Geologia care la începutul a- cestui secolu era plină cu ipothese,; și nu avea nici o base solidă ca se p6tă constitui o sci- intă, a devenit astădi una din celle mai impor- tante ramure a sciințelăr naturale. Spre nord-ivest de templul Iui Serapis, se află templul lui Neptun la care, din contra cea mai mare parte este cufundată în mare, vîrful cold- nelor atinge nivelul apei; un alt templu numit templul Nimfelor, se află tot subt apă, în anul 1838 s’aă mai des- coperit niște frumd- se remășițe alle unui templu ce se crede că ar fi allu lui Antinous. S’au mai găsit assemenea ruinile unui theatru cu arbori și cu vii. — între Pouzzole și monte Nuovo, ve- chea faleză ce ba- tea marea, este de- părtat mult pe us- cat si înaintea ei se întinde jos o cămpie numită la Starta, formată de deposite submarine din tim- pul actual. De vr’o câți-va ani marea înaintedă pe acdstă terrasă și tinde a se appropiă de faleză. Acum ni se pdte face întrebarea de ce templul lui Sera- pis se află pe uscat și celle lalte templuri dup’împrejur se află sub mare ? Geologia ne respunde că lăsarea în jos a suprafece-i pămîntului dintr’acestă loc, a foștii mai puternică și mai generală, iar ridicarea so- lului a foștii mai slabă și mai parțială. Așea dar templul lui Serapis, a fost construit pe us- cat cu tdte celle lalte; apoi dupe un lung in- terval de timp, a fost cufundat în apă și mol- lușcii litliofagi au venit să sape colonele ca să și facă locuința; după trecerea unui alt period, templul a eșit de subt apă și acesta o . dovedesce săpătu- rile acellor molusci despre care am vor- bit că se află pe co- lanele templului. Geologii moderni aă găsit în templulit lui Serapis un ar- gumentă din celle mai projiătore că e- sistă pe pământii lo- curi care, în mai ( multe rînduri, s’aît suit și s’au coborîtii și iar s’a suit. O să revenimu altă da- tă la acestu argu- mentă cândii vomit vorbi despre osci- liațiunile suprafacei pământului. B. Templuliî jui Serapis. Un casii nuou didrofobie. Tote maladiile (bolele) suntu rele; dar suntu unele dinlr’ însele care suntu teribile, putem dice, îndoit teribile; fîindă-că nu numai că suntu forte repedi și fdrte pericoldse în călii artea medicale nu e în stare mai nici odată ale combate și emulii devine în scurtă timpii prada unei morți sigure; apoi suntu și teribile, fiind că suntu învelite într’ună misteră neesplicabilă, în cătii medicalii remăne în presința loru lovitii d’o simțire de terore și de stupefacliune, vă- dîudă progresele mari și repezi ale reulni și neputîndii a’și esplica cum se urmeadă acestea ? Ce rapport logică pdte să esiste într’o causă fdrte neînsemnătdre, și între effecte așa de îngroditdre ? Intre aceste nenorocite accidente, la care este suppusă vieața omului, boia numită turba- re, occupă negreșit rangulă cellă d’întîiă. într’- adevăr, ce cale mai neesplicabile și mal mis- teridsă, pdte sa facă o patimă de cată turbarea? Adese ori se. vede unu omă muscată sau numai sgîriat nainte de doe, trei, sau chiar 6 și 9 — 46 — luni, d’unii căine turbat; rana sau sgăriatura, de multu s’a vindicat, omulă d’atunci pare că era în plină sanitate în cătă a și uitat acestu micu accidentă; dar după acestu timpă delun- gată și chiar maî tîrdiă (se citeadă fapta tur- bare! eșită după cinci și șcase ani după mușcare) emulii este prinșii năptea d’ună visă reă; în lo- curile unde era mușcată, simpte o durere, care se suie pînă la capă și îndată se arată la elă unu semnă din celle maî neesplicabile în me- decina, adecă are spaimă de apă cănd o vede; este turmentat de sete, dar nu pdte să bea; căci chiar apropierea pacharului cu apa către gură, produce la dînsu convulsiunile (spasmele) celle mai teribile; dar nu numai apa, ci și dre-și care corpu lucitoră produce la turbat convul- siunî, de și într’un gradă multă maî mică de cătă vederea apei. Dar aceste spaime de apă (Hydrophobia) nu numai că este o mare chinuire pentru sirmanulu pătimașă, dar este și semnulă condamnăreî sale la o mdrte sigură și grosavă; căci pînă acum, maî tdte cadurile de idrofobie au avută ună sflrșită nerorocită; în cursă de 2-3 dile, bolnavulă era ună cadaveră. j Dar, lucră curiosă, pe căndă omulă cu idrofopbie portă mdrtea în sînulă seă, maî tdte facultățile sale intelectuale suntă în bună stare. Sn momente de liniște, căndă nenorocitulă nu este bântuită de spasme, saă dupe sforțele d’a bea apă, se pare că e sanătosă; pulsulu nu ba- ie cu iuțeală, corpulă nu arată nicî frigă, nici căldură febrile; fecultatea simțireî și a mișcă- reî suntă în întregimea forțeloră loră, omulă este în tdtă firea lui, vorbesce, raționeadă, um- blă cu piciorele, se servă cu manele, și remă- ne cu această stare pînă la ora morții. Eră idrofobi care murind, eraă în cea maî limpede stare a înțelepciunei loră; este dar învederată că numirea de turbare (Rabies, rage) pentru această-bdlă, nu e esactă și că ideea omeniloră de rîndă (și chiar a unora medici de maî’nain- te) că idrofobuln devine într’adevăr turbată, fu- riosuși umblă să mușce pe alțî omenî, este cu lotulă greșită și că era maî nainte o barbarie teribile d’a lega pe idrofobi cu lanțuri ca căinî turbați, a’i periorisî ca ciumat!, ba incă a’î arde de viî ca să scape de dînșiî mai curîndă (o faptă abia credibile, dar adevărată). Dar spre norocirea genului numai, aceste bole sunt forte rare, și suntu medicî care abia în cursulă viățeî lor aă vădut ună cadă sau doue de idrofobie; de aceea, uniî medici au si negată esistența idrofobie!, dieîndă că aste este numai effectulă unei imaginațiuni speriate și că mușcătura unul căine turbat, nu vatămă nici de cum. Dar vai! Această idee este o mare erore și pote să contribuescă că să negligemu încă maî multă precauțiunile nostre către căinî; de a- ceea, în interesulu omenire! suntă dator a publica aici un casă nuoă de turbare saă i- drofobie care am observat’o acumă căteva dile la o fată de 10 anî, în spitalulu copiilor d’aicî, unde suntă medicul-director. Această copilă, fiica unui servitoră într’o casă mare, încă la crăciun, era la mină mușcată d’unu căîne mică din vecinătate; acestă câine era turbat, căci puțin după mușcătură a și murit de sine (nicî odată nu trebue omurit un câine îndată dupe ce ia muscată un omă ca să se veadă daca e tur- bată saă nu). Peste căteva dile, rănile s’a vinde- cată și fata era în deplină sănătate treî luni de dile până vineri la 30 Martie cănd a dis că a vi- sată reă, că simte o durere în loculă răniloru si îndată s’a arătat la dînsa si teribilul semnă a 1 ■> idrofobie!. Tocmai dupe doue dile, adecă dumi- nică la 1 Aprilie, a adus’o la spital. în ace- ste doue dile, fata mîncase forte pucin, dar nu băuse nicî de cum, căcî vederea apeî îî a adusă o mare revoluțiune în corpă; dar pulsulă mergea ceva încetă (75 pulsațiunî într’un minută) de căndă în căndă o mare ancsietate la respirare (stenacorie) prinde pe beata fată și sub limbă s’a putut constata prea bine nisce bășîcuțe mici albe pline d’unu lieuid albă ca seră. Aceste băsicute suntă descrise de multu de către me- dicul» Marochetti care Ie a privit cu un semn constantă pentru idrofobie, alțî medici aă ne- gat acestă semnă, eu l’am constatat acumă din nuoă. La noî omeni din popor aă sciințe d’a— ceste bășicuțe, ba încă dică ca acolo este con- centrată turbarea și deaceea trebue tăiată. Maro- chetti cere ca să le ardă cu totul. Acestea am urmată cu bolnavă meă, am dat și alte re- medii povețuite în medicină pentru aeestă cadă; dar în deșertă; reulă a mersă crescândă. Du-, minică dupe ameadă-di, anksietatea Ia resuflare a ajunsă Ia un gradă așia de mare în cătă ne- norocita fata n’a mai putut să remîie într’o ca- - 47 — să și a cerută să easă afară la aer și nici n’a mai putut sa se mai culce în pată pană luni de- mineată cănd atunci a si murit, fiind în între- gima înțelepciune! ei copilăresc!; n’a arătat nici un minut v’run semn de turbare sau o voin- ță rea d’a mușca pe cineva. Autopsiea n’a fostă cu putință să se facă, dară chiar acea ce au făcut’o în mai multe raiduri, n’ aă g ă s i t ni mi că. Ce este dar acestă otravă teribile care în- tre în corpulă omului prin mușcătura unui anima turbată (căci afară de căine, lupi, vulpi, și cai suntă supuși la turbare), dărme ac o lo. luni și ani și tocmai pe urmă, fără vr’o causă cu- noscută, se deșteptă cu o iuțală ingrodităre și omără corpulă în 2—3 (Iile! Esistă într’adevăr și pentru multe alte băle lipiciăse prin otrevuri speciale (virus), nisce periode d’adormire saă de incubațiune: lingărea negră, ciuma, vărsată ele, nu atacă îndată pe omă dupe ce le a câș- tigată de la altă, ci tocmai dupe 7, 14, 21,28 și chiar 42 de dilc. în tot acestă timpă, omulă părtă ciuma saă lingăre în sângele lui (băle latente) de și ea nu s’a arătat încă, și elfi «vândă o aparință de sănătate; dar nici^o dată (afară de turbare) nu găsimă că aceste pe- rinde de adormire saă de incubațiune se ție ani întregi. Aici este misteriul neesplicabil! — Pe d’altă parte, când lingăre neagră. (Tifus) Saă ciuma a omorît vr’un om, autopsiea a- rată mare și teribile destrucțiuni, care băle le a făcută în corpulă victimei sale ; dar la idro- fobie, precum am disu sus, autopsiea cadavru- lui nu dă nici o deslușire; ea arată ună resul- tat cu totul negativ, și mediculă remîne dupe autopsie ca și mai ’nainte nimicit vedîndu-se pe sine și pe venerata lui artă, redusă la o ma- re mirare și la o fărte mîcă acțiune. Aste suntă unele din acele momente amare d’anksietate, de desesperare, de despreță al vieței, al sciintei și al artei, care inegrescu vieața unui medică, și despre care acei care nu suntă medici, despre fericirea loru, n’aă nici o idee. Dar, dacă medicina nu păte vindică turbarea saă idrofobiea, ea povețuesce mijlăcea face ca acestă bălă teribile să nu se întîmple. Eă din partemi, am convicțiunea că medicina seculeloră viităre va fi o medicină prophilactică și nu cu- rativă, adecă că nu va consista a vindeca băle, ci a face ca bălele să nu esiste; asta va fi pro* gresulă celă mai imensă în medicină. Pînă la Jen- ner, murea pe ană în Europa sute de mii de copii de băla versatului, cu Iote căutarea mediciloru. fiindcă medicina n’a schitu încă a face prin opera- țiunea vaccinei (altoire) ca omeni să nu fie bân- tuiți de versată. — Daca dar pîhă acum nu s’a găsită un remediă în contra otravei turbă— rei, dar s’a găsit midlocele igieno-poliție— nesci puse pretutindine în lucrare, ca un câine - turbată să nu turbese îutr’o di sute alti si să' nu propage reulă cellă mai teribilă în sînulă societăței umane. Dar se vede că la noi, o< menii socotescă tdte aceste măsure de prisos. Câini unblă în cete diua și noptea pe ulițe, fă- ră botnițe, și eată resultatulă ale acestei ne- îngrijiri, saă cum dică unii, al acestei „stări patriarcale“ în care ne aflămă în privința mul- toră lucruri. în No. 1 al diaruhn Natura, am comunicat un raport al D. Bou din către academiea fran- cedă în care a probat că Europa înterține o ceată de 40 milione câini cu o celtuială de 500 miliăne franci pe ană, ca să mușce și să omore pe fie care ană | 500 sau 600 de omeni în Europa prin turbare. Eată ce absurditate mare comitem pe fie-care ană! Ore nu e timpu ca să ne deșteptăm și să nimicim pe i- nemicul cellă mai teribilă care’l nutrim în si- nul nostru pentru nenorocirea nostră? Ore nu e timpu ca să esterminăm geniulă câine— lor, precum s’a esterminat genulă lupiloră în totă Europa civilisată (cu escepțiune la noi) ? •— Și într’adevăr, nu vedă necesitate ca să a- vemă câini. Ca se ne păsescă casele, de furi? — O poliție previgitore este cellă mai bun păsitor în contra xoțiloră. — Saă păte pentru vînată? dar In Europa se află abia ună vînătoru între dece mii d’omenî nefiind vînători; așia dar D. vînători o se aibă bunăvoință a consimți ca dece mii de omeni aă dreptate cândă nu vor să se espuie la o morte teribile numai ca să facă plăcare u- nui vânător; dar pote ca avemă trebuință de câini fiind că suntă câte o dată, o feblețea a , secsului frumosă? — Dar cerem ertare de la ! acestă secsă așia de interesantă, și’l rugăm ca 1 să iși aldgă o altă feblețe saă capricie care va | vătăma numai pungile nostre (ca tot de una) I și se lase aedstă feblețe pentru câini, care va— | tămă vieața nostră și chiar a lor proprie; în j — 48 — hne, o să Ie dămă ca să înțeleagă că Amorulă maî avem trebuință d’o altă turbare maî puci» D-lor aduce destule „turbare⁴⁴ în lume, și nu plecută și multă maî pericolbsă B. Cutremurutu de tu Jiendoza, (Urmare) i Tdtă ndptea n’a fost în acel orașă de căt un. aetă și un țipetă generală care sfășiă ini— , ma cea maî nesimțitdre. Cutremurulu a ținută 10 ore. Adoua-di, grozava catastrofă încetedă darfocultot ardea. Mendoza, care îndioa tre- i cută pe la aceeași oră se înalță măreță la ră- sărirea sorelui, acumă era redusă în pulbere și acoperită d’o manta funebră. Din 20,000 lo- cuitori, nu remăsese de căt 10,000 între care părinți fără copii, soții fără bărbați etc. Si du- păjce aă plănsă îndestul orașulă loră, aă ple- cată cu toții să caute azilu în orașele vecine. i într’acestă catastrofă a perit și savantul geo- । Jogă francedă Bravart. Nic’un edificiă numai remăsese în orașă de i căt o mică capelă în ruine ce se află afară din orașă mi ’n care nimini nu îndrăsnea să între de frică să nu cadă. Acestă smerit edificiu a așistată la ruinarea celloră mărețe: „cei ^smeriți s’aă înălțat, iar cei mândri se vor smeri.⁴⁴ Îm- j preună cu omenii aă perit și animalele dome- i sîice. Acelle animile frumdse, acei boî grași ca- re străbatea Pampas ca să transporte la Buenos- ;■ Ayres smochine și stafide și care servea la cul- tura pămîntuku, tdte aceste animale se aflaă a- p cum în sînul pămîntuluî. Orașul acelă falnic din I dioa trecută, acum era o simplă ruină, „trist ' tablou ală lucrurilor omenesc!.⁴⁴ Este o lege a Naturei ca tot ce esistă, trebue să dispară curănd saă maî tărdiă. Na- tura pare că găsesce o plăcere ca,¹ pe ruinile unei ființe, să facă să nască o altă ființă maî perfectă și pe ruinile unei lume o altă lume maî splendidă; că ființele, globurile, sistemele chiar, nu suntă chiemate a trăi și nu facă revo— luțiunele lor în spațiă, de cătu pentru un timpu limitat ș’apoi lasă locul lor altora. Dacă Mendoza a dispărut într’o ndpte ne- greșit că într’altă parte a globului s’a didit un. altă orasă și maî frumosă și Natura n’a perdtit nimic. Conchidem: că cutremurul este unu biciă ală Naturei, care aduce aminte din timpă în timpu despre fragilitatea lucrurilor dmenescî, despre aceea a iiințeloră materiale a globuriloră și chiar asistemeloră planetare. Dintr’acdsta, omul tre- bue să învețe că nimic nu este stabilă, dc căt ființa Atot-puternică și Adorabilă, către care ne place a ne înălța; că Creațiunea este un miracolă a căria scopă noi nu putem de căt întrevedea, că secolii sunt pentru Natură ca se- cundele, că ființele, globurile și sistemele sunt pentru Ea ca un grăunte de nisipă și cănd dis- pare unu, numai de căt îlă remplasă altele mai perfecte. A. Comunicațiuni soiuțifioe mici. Șarpele Phyton în London. în luna trecută, t<5tă lumea a așteptat cu nerăbdare clo- cirea puiiloră acestui șarpe uriașă, ce se află în grădina Zoologică din London, ca să easă dintr’însul numerulă de 101 de oue ale lui, dar aceste speranțe era în deșertă; însă nu din ca- usa neîngrijirei a șarpelui muma, care, din con- tra a arătat un mare.zelă pentra clocirea pui- loră ei, ci din causa curiosităței omeniloru vi- sitatori grădineî care tot aă rădicată plapăma de lînă în care era acoperite ouele, aă produs printr’aceasta o fdrte repede schimbare a tem- perațureî și așa au compromis actulă clocirei. Eată ca o purtare reînțeleptă a dmeniloru, face Tipografia 0. A. Rosetti uliua Caimata No. 15. câte o dată în lume un mai mare reă de câtă purtarea animalului cellui mare otrăvită.— Dar călătorii care vor merge de la noi în acestă ană, la esposițiunea de la London să nu negli- ge a visita gredina zoologică d’acolo, care co- prinde acum collectinnea cea mai bogate d’ani— malele, celle mai curiose ce se află în lume. Uriașul ă M u rp liy a mur i t. Se scrie de la Marseilleca celebrulă Uriașă Murphy care avea o mărime aprdpe de 7 picere, a murit a- colo de vărsată în luna acesta. Nainte cu câte- va luni, s’a anunciat iar mortea lui. Un diaristă observă dicândă: se vede că ună uriașă are trebuință se moră de duoe ori.B.