PENTRU R ESPÂNDIREA SCIINȚELOIlf NATURALE ÎN ROMÂNIA Redigeat de Professor Dr. Inliu Barașu și D. Ananescu. Coprindcre: Despre caracterile ereditare—Arborul Upas.— O aruncătură de ochiă, urmare — Comunicațiunî Ceia despre caracterile ereditare. Este unii ceva remarcabilă că vedemă de multe ori că nu numai cu aii tătilc și defectele cor- porale, dar și celle spirituale reproducînduse de tată Ia copii, de Ia unchii la nepoți etc. Pe d’altă parte, este asemenea învederat că Vedemă de multe ori o mare diversitate in ca- racterile membriloră unei familie, chiar și în- tre gemini. Cellă mai frappantă esemplu în privința acdsta erau duoe sorori Rita și Chris- tine, care precum Ie descrie Geofroi st. Hil— laire în opulu seu (la Philosbphie anatomi- que) eraă amînduoe crescute și lipite cu.cor- purile loră într’ună singură corpă monstruosu cu duoe capete, patru mîini, unu trunnchiu și numai — 34 — J'l H doc piciore și au trăitu așa crescute una lingă l alta, multă timpii. Acestu corpii cu duoe ca- pete, avea într’adevără duoe gîndirl și duoe ca- ractere differite. Tdte aceste circunstanțe fdrte i remarcabile, s’aă observată și la gemenii lipiți și uniți de la Presburg; Ia celebrele doue su- j rori lipite una de alte de la Siam și în anulă trecută la gemenii lipiți născuți în Africa și a- poi transportați în London. Daca însă vedem aici ca gemenii lipiți unu j de altu poate să fie de differite caractere, pe p d’altă parte, amu disit, suntă nenumărate fapte care probă pentru ereditatea defectelor și a caracteriloru. Vom cita aici unele dintr’aceste ? fapte ■ Suntă, multe familii la care toți membrii au câte șease degete la omână. Plutarcu spu- ¹ ne că era în orasulu Thebă o familie în care , ’ toți membrii aveaă o pată în forma unei lance pe manele și piciorele loră. Fisiologul H a 1- | Ier dice că toată familiea Bentivoglio avea ca unu felă de ciupercă crescută pe corpii care ¹ se umflă la schimbarea timpului. Este cunoscută că de la împărată Carolă V care era busat, toți prinți Austriac! din casa de Habsburg, aveaă buze groase, în cătu bu- zele Habsburgiloră au devenit proverbiale în- tocmai ca nasurile Burboniloru. — Familiea Ba- < ronilor Vessins se stinsese, remăindă numai ună singură moștenitor al titlului si allu averiloru acestora Baroni emigrați; apoi Lătur Landry ' care a umblată ca să caute acesta moșteni- tor Fa descoperit într’o prăvălie a unui cismar J în London, numai prin circumstanța că a găsit la dînsul o pată între spate care era ună ca- racter de moștenire la toți membri acestei fa- milii nobile. ■ Medicii sciă că suntă familii care se nu- a mescă „sănger<5se“; la acești oameni, cea mai ! mică rană poale să producă moarte, fiind, că • sângele care curge din rane nu stă, și omulă ; moare de Haemorhagie; la asemenea individ! es' te ună mare pericolu a slobodi sănge prin vi- ne, a scoate o măssea saă a pune lipitori. A- i pol acestă nenorocită defectă, este de moștenire I în unele familii. Aceste se observă si la animale. Oamenii ț care se occupă cu crescerea cailorfi sciă că suntă nisce pete la ochi, saă la genuche, care simtă ereditare în unele rase (sci : i)(’ecai nobili. —Alți cai aă ună defectă cri J ? vîrsta de 3-4 ani, orbescă; apoi toți puii loră suntă siippusî acestui defectă, precum s’a vădutu acesta la puii faimosului armăsar numită ,,Fils du glori— eux“ Ba însă scriitorulă unui articole remar- cabilă în Revue Britanique reprodus in Ausland de unde estragemu aici datinele) pretinde că caii unei argelii născuți din părinți și strămoși care pdrtă pe corpulă lor la ună locă hotărit o marcă de fer arsă în pele, că acești mândi, dice elfi, cându născu au acestu semnă la a— cestu locă hotărî tu. Pe d’altă parte, simtă nisce esemple care arată unu resultat contrariu. Așia s. e. aveniă în Europa nisce rase de căiții, cu urechiile și co- dă tăiate. Asta este unu capriciu allu omu- lui ce a urmata asiacu aceste rase in inai ’I miilți secuii. Cu tote acestea, puii acestora rase, cândă născu, au urechile și c6da întregă și netăiată. Suntă popore care au obiceifi a în— gauri nasulu și urechile copiifaru loru și a să- pa pe brațele loră nisce semne neșterse ; cti tote acestea, copii acestora sălbatici nu nască nici cu urechile nici cu nașii ingăurilu, nici cu semne înscrise pe braciu. Dar și instinctele simtă ereditare la omeni ca și la animale, și până la unu gradă putem» să dicemă ca chiar învățătura si talentă simtă ereditari. Suntu familii care s’au deosebită printr’o mulțime d’ămeni eminenți ce au cul- tivată deosebite ramure de sciințe saă de arte. Așa s’a deosebită în vechime, familia lui Pliniu prin mai mulți naturalișli și în timpurile moder- ne găsimu familia st. Hillaire care a produsă mulțt celebri soologi; familia Jussieu dîndă mulțt Botanist! și familia Vcrnet în care, în trei ge- neraținni neîntrerupte, au strehicitu cei mai ma- re pictori din Francia. — Familia Bach în Ger- mania a produs una sută de componiști muși— j caii. Dar nu numai talentu, ci și nebunia și smin- ¹ tirea suntă ereditare. Suntu nenorocite familii care suntu lovite d’acdstă teribilă fatalitate, și, (lucru curios), smintirea nu se moștenesce tot d’auna de la tată la fiu, ci de multe ori de la unchiă la nepoți, saă de la moșă la nepotu; sentîmplă cîte odată ca smintirea dispare la o gene- raținne și repare la cea viitdre. Se scie asemenea ca crimele si chiar sinuciderile suntu ereditare. — 35 — diloră celebrulu soiă de cai angledesti care se distingă prin frumosețe și iuțeala și tot d’e> dată prin mărimea. Generalulă Daumas dice că Arabi pretindă ca caii loră au de Ia tată făptura oseloră, a muschiloră și a vineloru, dar părulă și forma esteriore aă de la mumă. — Cu tote acestea, se vede că iapa este partea cea mai pasivă în actul generațiunei. în pri- vința acesta este în analele fisiologiei ună fapti celebru care a remasu și pînă acumă o proble- imă nesplicată. Iată acestă faptă. Sir Edvard Home a împerechialu în : rulă 1816, o iapă cu ună Quago (ună animal sălbatică din genulă ca- ; lului). Acestă iapă a fătat unu puiă de Quago: apoi pe urmă în anii 1817. ISIS și 1823 iapa a urmată a produce puii de Quago, de și în l aceste trei rîndurî era împei echiată cu arma- ș sari din rasle cele mal pure și nobile. — Acestă faptă ne aduce aminte și unu altă fenomenă curioșii: se vede-câte o dală că copii unei fe- : mei măritată pentru a doua oră, sdmănă cu bă- > rbalulă ei cellă dintîiă si nu cu cellu d’ală doilea de și elă este adevăralulu tată ală acestor copii. Eată secretele Maturei! ₍ în privința glasului, este remarcabilă că ună । catîr care esle născută de ună armăsaru și o măgăriță, nechida ca unu cală, pe cându acela născută d ună măgar și o iapă, sbiară ®a ună ? măgar! Din contra vedemă, că bastardi produși ' prin împerechiarea unui lupă cu o cățea, sau a unui ; câine cu o lupdică, cându latră ca câinele și cându |( urlă ca lupă. Bulion istorisește că a vădulă duoi puii produși d’un câine de vînată cu o lu- pdică, unulu (bărbălelu) semăna tatălui seu, numai cdda și urechile era ca de lupă; cellu d’ală doilea, (o femele) semăna ca muma sa și numai ¹ codă și urechile era ca la câine. j Acestă communitate a acțiuniloru amîn- I duror părințiloru, o observămu și Ia bastardele l! de câine cu vulpe și între paserile de dilferite I, specie. Cândă se împerecheau rațele ordinare cu i rațele turcești (Anas moschata) care suntă de j duoe ori mai grele de câtă celle d’inlîî. puii I loră produși d'ună rățoiă turcescă și o rață or- | dinară, suntă mari, pe cândă acei produși d’intr’ | unurățoiă ordinar și o rață turcescă suntu mici j; ca rațele ordinarie. Ună cocoșă de cochinehina K împerechiatu c’o găină simplă produce puii eare fi sdmănă tatelui loră și în peri în formă, pe cândă | •Suntu familii în care sinuciderile s’aă repetat în trei și patru generațiuni. G a 11 cităde o mul- țime de familii în care crima furului era ere- ditare. Pe d’altă parte vedcmă că și bătrînelea este ereditare. Charles Lejoncourt, în opulu șeii (Gallerie des centenaires) citedă multe esemple de bătrînete ereditare. Jntr’altele vorbesce d’unu lucratorii (muncitor) care a trăit 108 ani, tatăl seu a trăit 104 și moșulii șeii 108; aceslii muncitorii murindă a lăsat o fată în vîrstă de 80 de ani. Lejoncourt a cunoscută o femeie d’o vîrstă de 150 ani, aflu cărei tată a trăita 124 si unchiulă seu 113 anî. In anulă 1846 a tră- ita încă la Paris unu soldat polonesu anume .lean Golembievsky care a ajunsa la vîrstă de 102 ani și a servit 80 de ani în armie; numai sub Napoleon 1 a făcuta 35 de campanii; tatăl acestui soldat a murit la vîrstă de 121 și mo- șul» seu la bătrînelea de 130 de ani. Spurz- heim ne spune că în Scotiea juca o dată înlr’- nnii dania (unu fel de horă) șease bătrînî mem- bri unei familii care toii împreună număra opiu sute de aut de viață! Tot acolo în Scoțieiț, unu bălrîn d’o sută de ani avea o judecată, și ca să arate unu martor în favorulii lui pentru o faptă care s’a întîmplat nainte cu 80 de ani, a adusă naintea judecătoriloru pe tatăl seu bătrînu de 130 de ani care a mărturisit că elă a fost de față la aceslu faptă! Pe d’altă parte și o vieață curta esle ere- ditară în unele familii, mai cu semă acelle ne- norocite bântuite de scrofuli si de tuberculi •> (oftica în peptă). Suntă perinți care aă teri- bilă sortă a îngropa mai toți copii lorii în Ho- rea vîrstei. Fisiologislii nici până acumă n’aii lămurită cuestiunea: cum influeadă tata si cum influeadă 9 1 1 muma asupra nascerei puiului animal și a co- pilului omenescă? adecă în ce semană puiulă și copilulu tatălui și în se semănă mumei sale? — Buffon dice că forma corpului, mai cu semă a capului și a picoreloru, colorea părului, cualitățile intelectuale și glasu, copii le au de la tată, pe când mărimea corpului o aă de la mumă. Acestă idee este adoptată acum de mulți zoologisti și într’adevăr vedem că încrucișarea (imperechierea) armăsarului Arab frumosu, iute darmicu, cu epele mari de la Holstein, adatangle- I — 36 — «uele loru suntu albe și formate ca acelle ale găinelor ordinare. Cu drept cuvînt dice dar unii Autor celebrii ca fie care omii este unii producții compușii de 6 ele- mente,'adică din tată, muma, din aminduoi moșii din partea tatălui și din amîndoi moși din par- tea mumei.—Eată causa variațiuniloră si com- j plicațiuniloru care Ie găsimu în caracterele fi- sice și morale alle copiiloră; deaceea de muite ori vedemă că copii nu semăna nici de cuină ¹ părințiloră loru; că din părinți buni, essă nisce | ‘ ștrengari rei, precumă Aristid cehă drepții ave i pe strengaru Lysimuachus; genialul Thcydides a lăsat doui fii imbecili (proș ti) Milesias și Slefanos, și marele Pericles a lăsată dupe urma lui iar doi fii obscuri anume Paralus și Xantippus. îu tim- purile moderne, marele Danton eroulu de la revoluiiunea francesă a lăsată doi Iii asa de neînsemnatori în câtă ei înșiși s’aîi speriată de mărimea mumeloru care îlă portă și s’a ascunșii într’ună colțu obscură al Franciei ca să remîe nevăduți. Așa suntu și la unele popdre nisce ge- nerațiuni iniei pigmei, care se sperie înșiși de j nume și d’imagina gigantică a părințiloră loră, | eroi hunei nemuritori pentru geniulă umană. ! B. Arborul Vpfia. (venenaht} Cine n’a citită în descrierea călăloriiloră I într’un vasăde sticle, de uride’l aduna și’l păs- Lțuriloră tropice și a însuleloră depărtate, des-i treadă pentru otrevirea segcteloră. pre redutabilă arboră „Upas" (saă arborulă o-! Naliiralistiilu și căliitornlă Rnmpliius, a- trăvită) dela insula lava care este atîtă de ve- cella care, pentru prima ore, a dală acestui ar— nenatu, în câtă otrăvesce și omoră pe omulă care bora numirea cciințilică „Arbor loxicaria⁴⁴, dice șede sub umbra lui, ba încă că otrăvesce totă despre dînsulu.⁴⁴ tara în midlbculu căruia se află. țelepciune puindă acești Sciînta modernă, care a adoptat drepții prin- munțilorn, depărtare d’ori ce locuințe omenesc!. •cipu dicerea lui Cartesius ,,de omnibus dubi- Căci, dice elu, acestă arboră represinte geniala Natura a urmată c’o mare în- arbori in adîncimea tândum est⁴⁴ (despre tote trebue să ne îndoimă) j reului. La o departe de 400 piciore, nu rcusesce deacea s’a și îndoită despre veritatea narațiune! | nici o plantă impregiurulă seă, căci tote suntă, asupra arborului Upas. Noi vom rapporta aici) uscate și vestejite de otrava lui; chiar aerulă ce s’a disu despre dînsu, de către omenii de i elu îlă veneneadă, de aceea cându o pasere se sciințe forte demni de credulă. 'apropie în sboră către regiunile arborului Upas, Celebrulu călătoră sciințifică din secoiulă ț îndată cade jos mortă, dar omidă numai cu for- trecutu, anume Kjtmpfer, dice: Locuitorii insulei te mare precauțiune învălindu-se bine în tote Java, întrebuințedă succulu albu și lăptosă ală acestui arboră ca o otravă teribile spre a o- trăvi săgetele loră; cea mai mică rană făcută unui oniu său unui animal c’o asseme săgetă, îl părțile, pdte să se apropie Ia dinsă: căci alt- minterelea ori ce picătură care va căile din suc- culu arborului, pe corpulă seă, va face acolo nisce plage (răni) adînce si nevindecabile, și omore iridată; mai cu seamă omoră Javanedi cu succulu cadindu pe părută seu, ilă va des aceste segete pe criminali condamnați la morte, rădăcina, dar unu omu dormindu în umbra arbo— Dar liind-că, dice Kaempfer, chiar apropierea irului, nu se va mai scula⁴⁴ Acesta naturalista către acestu arboră, este otrăvitore și pericu- i spune ca ii a adusă de la Macassar (regiunea Jdsă, deaceea Javanedi se armedă cu țăvi lungi i unde cresce acestu arbor) nisce ramuri învelite ascuțite Ia vîrfu puindu-se in partea viatului ca-! bine înlr’o țavă de Bambus; cu tote acestea, elu re suflă către arbori dar nu de Ia arboră la ornii,! ca să nu îi vie essalațiunile venintate ale ar- borului, și asia îngăurescă de departe cdja ar- boruldi pîna ease succulu de desubtulă cojei, ca- re se scurge de la arborii în țavă și d’acolo a simțit și peste Bambus o căldură mare eșind din aceste ramure și pătrundindu în tot corpulă lui. Este învederată ca dupe o asemenea des- criere din partea unui naturalistă forte renumită, acestfi arborii a devenită spaima tutuloru și așa — 37 — a reniasu lucru până la începutulu secolului nos- tru, secohilu de cercetare și de scepticismă; căci abia atunci Naturalistii serioși au începută a studia de aprope acestă arborii estraordinar. Cellu dintîiu naturalistă din secolulă nostru care l’a studiat bine, era Lechenault de la Tour carnea care a scrisă în anulă 1810 unu Opu despre do- ue plante ve- nenate de la Ja- va: adecă des- pre Strychnos Tieute și An- liaris toxicaria sau arborulă U- pas. Acestu na- turalistă era în- demnată la a- ceastă cerce- tare , pe d’o parte de către celebrulă bota- nistă Jussieu, în interesul sci- inței, apoi pe d’aHă parte e- ra trimis de că- tre guvernulă Olandedă, pos- sesor țărei Ja- vei, în intere- sată practică căci s’a intim- plată pînă a- tunci ca nisce soldați olan- dedi aii refusat a trece cu mar- ■șululoră peste regiunea Upa- unui animal otrăvită snlni, de și forte departe de dînsu, a- șa de mare era acolo frica omenilor d’a- cestă arborii! — Dupe Lechenault, succulă o- irăvită cu care Javanedii otrăvescii segetele lorii, îlii numescii („Antiar”) de aceea a și dată elă arborului numirea’ latină „Antiaris¹¹’). Acestă Sticcu,dice elu, este galbenă cându esse din ra- muri, gustulă lui e amară; puindu succulă într’o tavă de Bambus, se închiagă și devine ca unii felii de gumi și in această stare, fiind prospetă saii au,’I întrebuinledă Javanedii spre a otrăvi sege- tele lorii. Dar Javanedii nu otrăvescii nici odată săgetele loră cu succulă pur, ci il amestecă mai ’nainte cu piper, gingiber sau arderi. Cu eâtiî succulă e mai prdspătu, cu atâtu este mai e— nergică. Javanedii mergă și la vînat cu segete otrăvite cu Antiar, că șă pdte omorî mai sigur obiectele loră de vînatu, însă este remarcabile ca de Antiar, nu este și ea o— trăvită, și e destulă a tăia loculă carnei pe care a a— tinsii săgeata și atunci car- nea aninialulut este cu totulii nevinovată pe- ntru omă. Asta este ună argu- mentă nuoă cit suntă multe ma- terii care otră- vescă pe omit și animale când intra d’a drepții în sângele lor, și care suntu cu totul nevi- novate cândir intră în stomac seă prin mân- care. Mai pe urmă, Naturalistii an- •) . gledi HoesfiM și Blunie aii studiată din nu— oă arborulă U- pas. După Blu- me, acestă ar- boră nu e nici de cum asa de otrăvit precum ’și aă imaginată omenii maî nainte: fiind că, dice Blume, arborulă Upas cre- sce in mijloculă altora arbori care reușescti prea bine și nu se usucă, precum s’a disu mai nainte; chiar pe dînsu crescă alte plante pără- site. Dar spre a vedea daca se otrăvesce unu omii cându se apropie de Upas, elu a îndemânat pe ună Javanedu.de s’a agățat pe arboră pană'I» înălțimea de 25 piciore, atunci Javanedulu a' cădută într’nnu leșină, si era silit ca să se dea jos și a fostă bolnavă mai pe urmă multă timpă_ Dar ună alt Javanedă s’a agățat pe arboră pâ— nă la vîrfu și n’a simțit nici o rentate. Blume 38 — Însuși rttpîndu ramurile arborului ca să le puie Incollecliunea sa de vegetale, a simțitii ca câte- va picături ale succului a cădută pe mina lui; elă îndată Ie a stersă și n’a simțită nici o ur- jnă vătămătore. Numai atîta a vădutu că la alți, 1 acestă succă produce piage pe pele, și inllama- iiunea ochiloru. La grădina de la Leyden (Ollande) s’a trimis d’atunci în mai multe rîn- duri în giveci. esemplare mici ale arborului ITpas. Dar causa otrăvire! succului reside într’un "principu chimică (Alcaloid numită ,,Antiarin“) care e cuprinsă într’însulă și care face ca săii- ; gole cordului (inimei) perde forța d’a circula în vine, de aceea se închiagă și omulă more. ' Acestă arboră apparline în sistemulu lui lande la classa Monoecia (Hori uniseksuale de ‘ nmîndoe seksele aflînduse pe ună singură individ) । viorea femellă este ovală, carnosă, cu doe stig- i jne carndse; Horea masculină semănă cu o ciu- percă, are trei saă patru stamine pe dînsa, de a- ceea în sistemulu natural, acestă arboră apper- ține la o familie împreună cu smochinulă și ar- biorulă panel (Arctocarpus) iar o plantă tropi- cale care însă respîndesce fericirea și binecu- vînlarea divină peste locuitorii acestora regiuni, fiind ca le dă pane din tote dilele; căci acolo pane?, și fraudele le crescu gata pe arboră și dmenii n’aă trebuință nici de morari, nici de brutari, nici de cișniulă municipalitățiloră, cu tote certele loru. Eată ca într’o singură familie de plante, unele suntă o binecuvîntare si altele suntă o •> maledicțiune omului. întocmai ca și între fa- miliile umane, unii membri represintă genială cellă bună. îngerescă, pe cândă alți represintă genulă cellă reă, satanică. — Dar și întrunii, altă punctă de vedere, Upas, semane omului. Căci întocmai ca Upas cu înfățișarea lui ele- gantă și plăcută, cuprinde în inleriorulă seă unu principu reă vătămătoră, așa și unii omeni suim ună eslerioru forte plăcută și atrăgătorii. ascun- dă unu sufletă negru, otrăvită. B. O aruncătură ilp ochi asupra științelor{ naturale. (Urmare). Mult timpă rătăciți de nisce visuri vage și -d’o metafisică obscură, filosofii au părăsit înfii- lie regiunile ipotbesel ca să se dea la observa- ; iiune, măna armată cu scelpilu, ochiulă cu mi- i| croscopă au întrebat Iote ființele, esaminat tote descoperirile; și după ce au vedul, comparat, ju- | decatiî, au lepădat] ca erori, totă ce dege- ( -iulă n’a putut attinge, totă ce ochiulă nu pute ve- de, totă ce spiritu nu putea ințellege; ori de cate ori Natura le a închisă cartea ei aă sciutu să ) aștepte cu rebdare pănă să le o descidă. Ast- ' Xeliu industrialul și savanlulă sleescă din sciin- |ele naturale lumina, care îmmglțesce midloce- le de applicațiune, saă contribue la perfecționa- rea spiritului lor; ast-feliă omulă de rănd gă- sesce întrănsele ună isvoră nesleibilă de bu- 1 curii care înfrumusețescă viața, Iară să lasse după dînsa căința și sațiu; elle mai aă asupra tu- ¹ iuror cellor lalte cunoscinte, avantagiulu d’a fi I. iot-d’auna nuoi, toi-d’auna attrăgătore. i Cei vechi cuprindeau t<5te sciințele sub nume de Filosofic și Istoria naturală nu era de căt o ! ramură fără importență, ce dispărea chiar în sci- ințele speculative; în acestă epocă însă alai de appropiată de legănul civilisațiunei, faptele erau pucin nnmerdse și spiritu pute fără ostenelă să îmbrățișede universalitatea lor. Timpulă a schimbat mult. Astă—di fie care parte a sciințel a devenit ase de bogată în căt pentru coprinsulu și amănuntele ei, intelligen- ța cere lungi și seriose studii. Cellă mai mare uvragiă elementar din epoca noslră coprinde mai multe fapte de căt cunoscea omulu cellă mai erudit din anticuitate; așe se găsesce în tratatul de Botanică allu lui Theofrast enumerați- une a 400 de plante numai, pe căud astădî se socotescă mal mult de 100000 vegetale. Se cunoscu 4000 spețe de passeri, 8000 depeșei, singura classă a insecteloră coprinde, după cal- culele lui Burmaister 80000 specii și altele ne nu- mite în collecțiuni. Crustaceii (racii) Miriapodele, tdte cu mai puțină abundență sunt assemenea f‘6r- te îmmulțite și Mollusci uniți cu Zoophitele nu suntă mai puțin de căt insectele. Cu tote as- tea suntem pre departe d’aputea enumera t6te ființele care populeadă globu, și fie-care di ad- — 39 daogă o descoperire nuoă la descoperirile an- leriore. Astădi cănd progressulu sciintelor a silit ale divide, nu se mal găsescu capete enci- clopedice, capabile d’a îmbrățișa totalitatea lor si fie-care trebue să se mărginesc» la genaralităti sau să specialidede studiele salle. Celebrul na- turalist Isidor Geofroi St. Hilaire a cărui perdere sciința va regreta mult timp, a calculat ca să-și facă cineva o idee numai superficială de totc animalele, ar trebui 40 ani de studiu puind 10 ore pe fie-care di, și vieața mai multor 6- meni abia ar fi de ajuns. A trebuit dar se se devidă sciinlele în părți numerose fondate pe affinitătile lor. Dar precum spiritul umanii nu este de căt unul și acellași, sciințele căt sunt de divisate se pot considera ca inele alle unuia și acel—- lașilantii, concurînd fie-care a forma una și a— ceiașî sciința. Așd de și în appărentă sciințele par a fi cu totul depărtate unele de altdle, avănd fie-care obiecte de naturi defferite; cu tdte astea în realitate cănd esamină cineva mai d’apprdpe găsesce o connecsitate intimă, o armonie perfec- tă între tote. Fenomenele unia se esplică priit alle vecinei salle,nici una nu are limite hotarîte, ne- tede, nici una nu poate esista independință de cea- laltă, toate’șî daii măna, și fie-care concură fe marele edificiu scriințificii precum oamenii într’o societate bine-organisată la binele și interessul generală. Acesta se numesce concatinațiunea sci- ințelor, care corespunde în paralelă cu conca— tinațiunea ființelor. A. Cutremurul de pămînt din Mendoza (America meridionale). Jlendoza era unu orașu aședatu la polele Andelor în Bio dela Plata, aprdpe de lacul La- guna mare și avea o populațiune de 20,000 locuitori. Acestti orașu a esistat mulțl secol! și ajunsese afi centrul unui comerciu și unei industrii înfloritdre. Locuitorii plini de activi- tate trăiau într’o armonie perfectă, erau buni, simpatici, ospitalieri pentru străini și d’o filan- tropie proverbială. In societatea lor nu se scia ce este ura, individia, calomnie s. c. I. Dar se pare că în analele Naturei se coprinde espressu că, lucrurile bune nu sunt chiemate a trăi mult timpu. Cu căte-va luni înnainte de i,lioa fa- tală ce se apropia, era o presimțire generale că acestti orașu o să dispară. Unu geologă frances Bravart, care venise și studiase natura solului &n partea aceea a Americei țlice: me mir cum Mendozenii au alessu un locu așea de nefavo- rabilii pentru fondarea unui orașu, între duoi vulcani stinși și între un îndoit curent electrică, negreșit dicc ellă acestti orașu nu va ține mult și va fi dărămat cănd va isbucni o errupțîune vulcanică ori unu cutremuru. Iată căt de im- portantă este sciința geologici, care ne învață că nu trebue să tjidim un orașu ori unde pînă cănd nu studiem mai întăiu natura pămîntului și a locurilor dup împrejur. Cu căte-va țlile mai fiainte de terribila catastrofă se țiice că, un bă- trân mendozean umbla din casă în casă ca a- cei profeți din Biblie propoveduind și picând pre- gătițivă omeni buni căci împărăția ceruri- lor se apropie, ora mendozei a sosit și t6tă lumea ’lu soeote de nebun. Dar prezicerea lui fu ade- vărată. In primăvara anului trecut într’o țjB pe la 6 ore sera începe a se au^i nisce ur- lete și sgomote sulerane ea de lunetu ce se re- peta și se îndesea din ee în ce mai mult; iar pela 8 ore tot în acea seră orașul îneepe a se sgudui din temelie și se începe una din a- celle scene, ce rar se vădu în epocele natureL Casele, edificiale publice nesocoteau timpulu și într’o clipă se transformară în ruine. Dar era: noptea și orașul fiind luminat cu gaz, care din ca- usa sguduiturilor face nenumărate esplosiuni și iată pe longă cutremur și un incendiu din celle mai terribile. . Vedarea acestui îndoit biciu allu Naturei adică: îndtimpul coptei un orașu în incendiu șr balansăndu-se în aer ca într’o mare deflacan, I. este un ce îngroditor, mintea umană nu ’și po- Ș te închipui un spectacolu mai înfiorător de căE j. acesta. Si într’adevăr acesta este una din celle mai attingătore scene ce p6te produce Natura în furia ei. Nu era însă destul cutremuru și ț incendiu, ci se crepa pămîntul și înghițea edili- .. 'f cile ce cădeați în ruine, înghițea omenii aler— ; gînd pe ulițe’învăluiți in văpaia focului, înghi—. I țea animalele ce gemeau și eercau în zadar a’șE h — 40 celor, ce se derămau când începeau sguduitu- rile. Un număr însemnat de locuitori putusse să se retragă p’o colină în interiorul unei mă- năstiri dar îndată ce au intrat în curtea acellui azilu pămîntulu s’a despicat la polele colinei și a înghițit mănăstirea întregă cu totă popu- lațiunea dintr’însa. . (va urma.) A. Comunicațiunl sciințiflce mică. sufferu când fac ceea ce se numesce tăciune, să vedem dar ce este acestu tăciune, care pră- pădesce rec oițele nostre. Este unu felu de ciupercă paradită pe care botaniștii o numesc uredo siurens ce se desvolta multu în parenchymu vegetalilor spirtdse și for- medă într’însele un micelium albii purtând un tuberculă turtită a cărui faciă aplicată pe epider- ma vegetalului este acoperită de .sporange pline de corpusculi de diferite culori. Ast-felă suntu specia Uredo Carbo, cu spori negri și fără o- ddre; Căria (uredo caries) cu spori cenușii, cu oddre puturdsă care attacă și distruge grăuntele cerealeloru; (rugine Uredo linerisa) și u rubigo veri care vegetețliă sub epiderma foilor grămîncelor și al- terîind funcțiunile foilor împedică șah fac să fie su- perfectă formațiunii spicului. Cărbunele grăuluî numit pintene (ergot) este o ducțiune corndsă care se formeșlă în ovariglu muli- toră grămînce și mai cu semă în acelle alle secare? care prăpădesce secerișurile. Pînă care va fi fabricate cu secară pintenată după cum se șlice produce în 6- se curețiri unde acestă producțiune este fracuentă melodii forte grave alle căror simptome principale sunt! bețiea, convulsiunea cangrenă degetelor și maî cu semă estremităților degetelor (fulange și ortolii în termen științificii), cîte odată chiar a mîmilor și a picerelor, căderea unghiilor și a părului etc. Ea servă în medicină cu pintenu secarei ca să determine con- vulsiunile (Spasmusu) locale, folositdre în <5re care ca- ruri. Astă producțiune nu este alt ceva de cîtă un ce- lium, părăsit al unei ciuperci inferiore numită spheste care a cotropit fldrea secarei și s’a substituit (a luat locu) ovarului ’năbușindu cu cît acest mycilium se desvoltă se deslipesce după plantă și cățlînd pe pă- mînt întinde organele sale reproducătdre. A. căuta scăpare, înghițeau producțiunile și lucrurile preciâse cu acești nenorociți locuitori strânsese cu multă ostenelă. Cutremurul era intermitent căci încetă cîte-va momente și iarăși începe. 0- mcnii în intervalele cutremurelor cântară să I scape eșind din orașu afară, dar abia făceau ' căți >a pași și cădeau turtiți sub ruinile edifi- | Un berarii amator de scilnte. Deunădi a i¹ • > * niuritu în London vestitulu berar George Bishop \ al căruia product, un felii de bere numită „Bis- j hops-Ale¹” ia dat pe anu milioane de galbeni ₜ câștig, dar dînsul nu era ca unii din acei milionari, î care nu stimă alții nimicii în lume de câtu mil- ionele lorii ; căci berarul Bishop a stimat sci- ința Astronomiei mai multu de câtii tresorile ! salle, și stelele din cer ’i erau mai scumpe de ‘ călii berea din pivnița lui. Așa dar a fondat i în London unu observatorii! astronomicii cu chiel- ț tuetele salle proprii și cei mai celebri astro- nomi engledr și din continente, erau subvențio- nați de către dînsu (s. e. Hind, Henke, Marth, Fogel) prin acestă generosă sprijinire a bera- rului, cu bani și mai cu seamă cu prețidse in- țstrumente, acești astronomi erau în stare a înavuți sciința cu multe descoperiri în cerii, a- ' decă cu asteroide și comete nuoi. I Dar în anulu 1834 Bishops a vrut să dea concetățeniloru sei unu banchetu și unu baiu de- stulă de curidsu; adecă banchetu era fdrte sple- •țdidu, 500 de convivi au luat parte la dînsu. Baiu era cellii mai strelucilu și 3000 persane ■'■Iau asistat și aii danțat la dînsulu, însă curiosi- |lalea era că salla banchetului era unii casan ■monstru, și sala de bal era compusă de doue i casane incarnai monstrudse din Berariea lui. Prin ' scara sculptată, acoperită cu tapete scumpe, con- yivi s’au coborît la acestu banchetu sau baiu; pe I fie-care treaptă era unu servitor cu’o făclie în mînă, dar interiorul casanelor erascimbatîn nis i J'ce palaturi magice de Ia omie și una de nopți (hali- ț naastfel scie unu berar engledii să strălucoscă i O ț și în ceru și în casele salle). j Vespre Maladia grâului, Secarei, p a porumbului. । Tdte lumd sciă că porumbul, griul și secara Tipografia C. A. Rosetti ulina Caimata No. 15.