PENTRU lll'SPÂXDIREA SCI1NȚEL0RU NATURALE IN ROMÂNIA Redigeat de Professor Dr. luliu Barașu și D. Ananescu. Cuprindere: O arumcătură de ochifi asupra sciințclorfi naturale. — Antilope. — Omulu și Maimuța. - O aruncătură de ochi atupra științelor naturale ( . Sciințele naturale datedă din cea mai de- părtată vechime: omulu, în adeverii din timpii cei mai depărtați a foștii iubită de maiestatea fiaturei, astă adunătură de cause și efecte, allă „Studiulu Naturel este calea cea mai sigură ji facilă care duce la Dumnezeu¹¹ Unui I r căror coprins și scopă ellă nu pdte înțellege de cât într’un modă imperfectă, dar care con- templată în celle mai mici amănunte, precum și în manifestațiunile salle cele mai puternice, ’WL — 18 — s 'ample de admirațiune prin minunata sa armonie. L.Omulu adobînditu conosciinte cu încetu, ellu a : studiată mal intăiu acelle ce putea atinge și ve- ( «le ș’apoi s’a înălțată treptat la celle ce nu s jputea atinge și nu mai vedea; așd dela celle vi— jsibile și tangibile s’a înăltatu la celle nevisibile .■si netangibile, de la materie la spiritu, de la ființa creată la ființa cea ’naltă Creatdre, de la wmu la Dumnedeu. Nimicii nu e mai grandiosu de câtă spec- •iacolulu Naturei. De ’nălțamu ochii către re- ■ cgiunile cerești, vedemu miriade de globuri lu- ? jnindse, guvernate în mișcările lor eterne do legi ; ^nestrămutate. Atmosfera în midloculu căria res- ■ ii ** ij jirăm, ne înfăciședă pe fie-care moment feno- li meni nuoi, care chiar în neregularitatea lor ar i' semena resultănd dinir’o disciplină misteridsă. p; Apa transformată în vapor, aci se, înalță în aer și se preface în nuori, apoi ca plde, cade jos ca să ude paniîntul și să’lu facă roditor; aci în regiunile inferidre se condesă pe pământ ca o rdă binefăcătore; iarna îngiețață de frig ! । acopere pământulu sub formă de zăpadă, sau întă- rită în formă de ghiețoi, attacă și prăpădește ve- getalele; vînturile ce provină din cause deverse, ; lemperedă câte odată prin adierea lor arșița jj, Sdrelui, altă dată devină un uragan terribilă ce j Testornă tot în trdcătulă săă. Trăsnetulă resu- nă în aer, despică nuoriî, străbate spațiu, res- j pândește frica pe pămînt; arde saă face prafă j| tot ce isbește; dar îndată liniștea se stabilesce, i [ aiuoril se risipescă și pă bolta azurie saă pucin Huordsă se dessemnddă culorile strălucitore alle curcubeului. De aruncam privirea în giurul nos- tru vedem frumdsa varietate a producțiunilor '| Jfaturei și mulțimea infinită a ființelor viețuitdre oftare ne ’ncongidră: animale de tot felulă de i mărimi și forme variabile, plante differite înfru- ^musețînd prin verddța lor plăcută, munții, văili j: '.și câmpiile; aerul, apa, pământul sunt populate «Ie dînsele. ¹ De săpăm în pământ, găssim monumente, re- ■ anășițe de animale și de vegetale contemporane anteistorice și îngropate în midloculu grăme- zilor de minerale alle căror varietăți sunt fărte țl aiumerdse. ¹ Viața umple spațiul. Stânca ce bravedă fur- V ttnna se înclină puterei ne încetat dătătdre de (i 'viață a Naturei. Lichenii, mușchii se lipescu de cdstele salle, le amenință și astfelă prepară lă- gănulu unde se desvoltă vegetale mai complec- te, și căte-odată chiar arborulă se înalță acolo unde altă dată cea mai smerită plantă nu putea vegeta. Vedeți stegarul, acest rege allă pădu- rilor, care anuncie o așe de mare putere vitală este espussă attacurilor a mii de animale pără- site, din care multe nu ’și țină esistința de căt dintr’a lui. Sub cdje-i Scoliții (insecte din ordi- nul coleopterelor tetramere) dessemnddă mii de figuri, Kermes (insect hemipter) se ficsddă pe suprafacia sa; în (țesetura) parenșimul foilor, se insinue cinips care formddă acelle tubercule numite gogoși de tufă. Lichenii se întind pe cdjă’Iși mușchii se aședă pe tulpină. Daca cade de bătrânețe numai decît se umple d’omulțime alte insecte și de vegetale precum un cadavru se umple de vermi. Așd fie-care animal, fie-care plantă, devine astfelu pradă a numeroși inemici și mai cu seniă a dre-căror specii care se par a fi născute cu dânsele, spre es: Cossus, rdde ulmu, Eumolpiu vița devie, Lamia, Cerambyx, plopii, mestdcănu și jj’ngeneral arborii de păduri mari. Animalele nu- trescu în țesseturile lor celle mai intime Ilclmin- the, vermi intertinali, care causddă mdrtea. Insec- tele cât sunt elle de mici, nu sunt scutite d’astă lege comună; sprees, gândacii de mătasse mor de Muscardină, omidile și alte larve priimescu fără scirea lor dăle altor animale și vermii ce essu dintr’ănsele le prăpădesc. Abia o picătură de apă cade din ceru, și îndată devine o lume organisată; căci viața esistă pretutindineași se manifestă sub tdte formele; dar fie-care regnu și fie-care classă care ’lu compune nu e închissă într’unu cercu limitat de forme si de fenomene. Din contra t<5te ființele se împreună se a- mestecă în infinit, fără ca să fie possibil a însem- na hotarele unde s.’a isprăvit o serie și unde începe alta. Așa putem cita o mulțime de e- semple, astfelu liliecii au aripi și aerul este ele- mentulii lor precum e și allu passerilor; veve- rițele sburătdre cu tdte că n’aiî aripi adevărate, dar pelea cdstelor dintre picerele dinainte și din dărăt se desvoltă atăt de mult în căt for- medă un fel de parașut (ca o umbrelă întinsă,) cu care se pot ține căteva • momente în aer. Ornithorincul se appropie de passeri prin ciocu și de reptilii prin mai multe caractere anatomice — 19 — particulare dre căror animale din acesta classă: Castorii, Focele, Balenele au o viață analogă cu aceea a Pescilor. Pîatre Passeri, unele,' mergu, alergă dar nu sboră, fiind că n’aă aripi sau Ie aă fdrte cudimentarii, precum: Struțulu, Casuarul Apterxi; altele,precum: lebădă,rațăși ’ngenerelpalmipadele trăescă pe suprafacia apelor. Cutare pesci, pre- cum: Esocetu (1) și Decilopteru, părăsescu supra- facia undelor și se ținu căteva minute în aer ajjutați de latele lor notătdre pectorale. Batracienii (brdstele), au unu îndoit modă do esistență, adică: în cea dintăiă vârste sunt pesci și respiră ca și dânșii prin branșiile, că- rora Ie iau locu plămânii după ce se metanior- toză (2); iar alții precum: Sirena și Proteu remă- nu jumătate pesce în tdtă viața lor. între neverte- brate și chiar între vegetale aceeași varietate pentru mediu în care trăescu, aceeași nesiguranță asupra clasificațiunei lor. în dadar s’aă încercat naturalistii s’arate o clasificațiune graduală între ființele organisate, însemnând trecerea dela u- nele la altele. Unii au credut că concatenațiunea lor se pdte închipui p’olinie verticală și într’ună ordin ascendent, alții le au arangiat pe două sau pe mai multe linii paralele, sau mai bine au tras linii convergente formând conuri sau pi- ramide băgate unele în altele ; toți creând, așe- dănd și desființînd una după alta familii și ge- nuri mai mult sau mai puțin naturale și care se associadă, mai mult sau mai puțin cu grupa vecină. Dar nici una dintr’aceste încercări de classificație. care nu convină de cât cutărei sau cutărei theorii n’au părut îndestul de mulțumi- tdre, căci sciința umană nu e încă destul de naintată ca să ii putut îmbrățișa coprinsul tu- tulor faptelor Naturei, și rapportul lor întim. Unii au voit să așede ființele în ordina pre- tinsei lor perfecțiuni; dar vorbele perfecțiune și imperfecțiune au dat loc la nisce seridse controverse; cine dar pdte spune într’unu modu absolut, ce este perfectă și ce este imperfectă? în sensul filosofică allă dicerei, ființa cea mai perfectă ar fi aceea a cărei structură este cea mai simpla, și’n care se fac cu cât se va putea mai puține organe, funcțiunile complicate de nutriție, respirație, circulație, generație, locomo- 1) Descriși prea bine de D. doctor Barași în Isis a- nul 4-lea No. 28. 2 ) Vedeți Isis anul 2 No. 30, țiune ect. în acestă casă Polipulu ar fi mar presus de omă, planta criptogamă cea mâl simplă mai presus de cea fanerogamă. Pe cât timp nu cnodscem bine legile care = presidă viața, dicem că fie-care animal fiimE organisat pentru mediulă în care e chiemat a>- trăi căt-va timp, possedă gradulă de perfec- țiune necessarie, ca fenomenele care constitue ‘ esistență sa, să se facă cu ordine și regularitate- f i Astfeliă patrupedele ce sunt legate de pămînt ! prin organisațiunea lor aă o basă lată de sus— I tentațiune; unele destinate a se nutri cu pradăe vie sunt ușdre și flecsibile, altele nutrinduse cu» ¹ earbă sunt mai puțină vide. Vedeți cum în passere totă concură ca să facilite sburulu: dsele salle spongidse, pline cie [ aer, casă fie mai ușdre, peptul spațiosu, aripile șî picerele admirabil dispusse, facă din passere o mica | | barcă aeriană. Pesciî prin forma lor comprimată șb ■ lungărdță, prin cdda prea desvoltată și flecsi— > bilă ce le servă de cârmă și prin înotătdrele care împlinescă funcțiunea de lopeți aă asse>— I menea mișcări onduldse și ușdre, despică apa I i înfățișăndu’i cât se pdte maî puțină suprafacia j resistență. Corpulă lor protegiată de solde |l ■ este făcut astfelă ca s’alunece și se nimcdsca î tdte loviturile. ; ; Insectele respîndite pretutindinei presintăi : o organisațiune din celle mai bine potrivite peu— L tru fehilă lor de viață: acellea alle căror larve ’ trăescă pe trunchiulă arborilor sunt armate d’tt tdpă ca să străpungă lemnu, insectele rodătdre aă duoe mandibule și duoe fălci oridontale lu- crând ca fdrfecele; celle ce se nutrescă cu sân- gele cellor l’alte animale saă cu suculă florilor ; aă gura în formă d’o țevă sugătore, proprie a ; înțepa pelea cea mai tare, saă o trompă deli- cată ce se introduce ușor până în fundulă co— i rolei florilor. j Insectele coleoptere alle căror aripi sunt ¹ nisce membrane fragile ce ar putea fi rupte d’o» |t mică suflare, aă o tecă corndsă carele protege; i fluturii destinați la o esistență efemeră aiî a— i ripi delicate care nu pot dura mult; ună organuc î transitoriă are și structură lesne destructdre. Mo-ș j lluscii allă căror corpă lipsit d’ună rddămu os— | sossă ar fi espussă la tdte căușele destructorii^ | cei mai mulți sunt protegiați d’o conchilie cal— | cardsă solidă. în fine în celle din urmă trep— — 20 .— le alle scărei animale polipii-, care se par a bra- Va mdrtea și se îmmulțescu cu atît mai mult, cu: ■«ât cineva îl divide, și infusoriile trăind cu miile; în sinul unei picăture de apă, ce pentru dînsele «ste o lume, sunt atâtea probe de admirabila “diversitate a midldcelor ce Natura întrebuințddă -ca să ajjungă la același resultat: viața. Eată o scurtă esposiție de relațiunile și concatenațiunea ființelor precum și rapportul in- tim ce se află între organismul materială allfi animalelor, modulu esistei lor și între mediulă în care sunt chiemate a trăi. bar să. pășim cu încetul în câmpiile și laba— ratoriile Na turei, să aruncăm privirea mai de^ parte și să nu ne uimim de marea mulțime, va^ rietatea și frumusețea bogățiilor ei cellor ne- mărginite, să ne aducem însă aminte că totd’a- una într’o operă care îmbrățișddă multe Jucruri și autorul voește a le espune c’o methddăintelligințăj, chiară, care să nu turbure impressiunea coprip.Ț sulul întregii, putem dice că lucrarea compo- sițiunei, divisiunea și subordinația părților are mai mult merit de cât bogația materiilor. A. Va urma Antilopele. între classa animaleloru care născu puii vil ■ și ’i nutrescă cu țîțele lorii .(Animalele Mami- fere), se găsesce unu ordină deosebită d’anima- le care rumegă (Animalele rumegătdre) și care suntă de cea mai mare importanță pentru omfi, fiind-că la tdte popdrele civilidate, se mănâncă mai c« seamă carnea acestor animale; de aceea, aceste animale formeadă cea mai mare parte a anima- leloru domestice (s. e boi, oT, capre ele). . Este remarcabilă că într’aceste animale se gă- sescă amînduoă estremele în privința elegan- ței și grosolăniei formeloră. într’adevăr, ce pute fi în lume maî grosolan, greu, și mai ma- sivă de câtă unu bou? Și ce pdte fi mai ele- gantă, ușior, deșteptă și delicată de câtă unu cerbă ? Conform cu aceste duoe estreme, găsimu ; și alte duoe estreme, putem dice ca consecu- înțele loră naturale, adecă sclavia cea mai com- plectași libertatea cea mai îndependinte. Intr’ade- ver, ce p6te fi în lume mai sclavă de câtă unu lou îngiugată, și ce lucru pote să ne dea o idee mai completă de libertate, de câtă cerbulu • din pădure! Amă disă că aceslă libertate saă . sclavie este o consecuință naturală a formeloră 'Jorîî; căci așa vedem și la popdre, celle “ „nedegroșiieu și grosolane, sunt sclave, celle ■vii și deștepte suntu libere. Dară între amânduoe aceste estreme de a- Ș nîmale rumegălăre, se află nisce animale care ocupă, hi privința formei și a libertăței, o po- sițiune intermediară și aici putem numi Anti- lopa, Gazella, capra roșie, capra ridgră și chiar capra domestică. Să vorbimă aici despre unele d’iiitre dîn¹- sele. !'i Zbologistii cunoscă acumu până la 50 spon- cii d’Antilope; cornele loră simtă cilindrice, drdpl- te, însă la cea mai mare parte, dintr’însele, cdr- ’hele sdinănă în formă cu âcelle itlle ' cerbiloră ; la; altele seinănă cu cdrnele de capră sau de <5ie. Amânduoe secsele au corne. Aceste cărne suntu statornice și nu cadă ca la cerbi; căci |a ei da și la boi cdrnele au în neunlră o prelungire a osului fruriței. Aă câte 8 dinți incisivi la falcă de josă și câte 16 măsele în amînduoe fălcile (maxil- lae), au ochii mari și frumoși, la mulți se află unu sacu de lacrime în ochii. Antilopele suntă animale d’o formă fdrte elegantă și frumăsă, trăiescă în societate cu ai loră, și suntu respîndite în amînduoe conținentele; numai în Australia nu se găsescă; însă cea¹ măi mare parte a Antilopelor, trăiesce în Africa. Aici le găsimu în nenumerdse turme umplândă im- mensele câmpii și stepele d’acolo; aceste tur- me schimbă adese-ori loculă pasciunei loră, adecă dupe ce aă mâncată tătă erba și tbte bu- catele dupe câmpu, și au devastato țdră întrdgă, mergă la ună altă locă spre a reîncepe și acolo acesta lucrare a devastațiunei; de aceea, locuitorii Africei privescă; Antilopele ca. un biciă publică întocmai ca locustele. Dar din causaacestora stri- căciuni care facă, și din. causa cornel lor care — 21 — este fdrte plăcută la mâncare, dmenii le go- ii eseu tare cu felurimi de metode de vînalu. Dar nu numai dmenilor, ci si leului, panterei si leopardului servă sirmanele Antilope ca mîn- care din t<5te dilele. îu Europa se află numai duoe spece de Antilope adecă capra roșie (Antilopa Rupica- pra, Chamois, Gemse) și Saiga, care trăiesce pe steple lingă Aștrachan in Rusia. Capra roșie trăiesce în unii din munții Eu- ropei s. e. în Carpați (și la noi) în Alpi și Pyrenei; acolo trăiesc» în turme câte 5,,,.l(ț și chiar 40 și se ținu pe vîrfurile. munțiloru celloru mai înalți, în regiunea zepădei eterpe unde esistă. Dioa se ascunde și numai dimi- neața și seara esu la pascuirea loru și atunci pune câte una pe stincele înalte care încongidră loculu păsciunei, și care servă de sentinelă, a vegia pentru pericolele care amerință turma; deaceea cândii aceste Antilope sentinele aO vă— dutu pe unu omu sau p’unu animalii sângeros a- propiindu-se, scotă o . strigare particulară și . Antiloppâ într’unu rninutu t6tă turma fuge și s’ascunde în gropile și prăpăstiile unde omulu nu pdte s’ajun— gă; cându au ajunsu acolo, începe a se juca și a se tăvăli pe zepadă, arătându prinlr’acesta ca Jiu se mai ternii de nimine. . T6mna, secsele se împreună și dupe 22 de septămîni adecă la Mai, femela fată 1-2 pur jn umbra unei stînce neabordabile; dupe nasce- rea loru, muma învață puii a sări, adecă ea sare înnaintea lorii în mai multe rînduri, tot strigandu si invitîndii-i a face si ei tot așe. Acest am— Lechena Leviygstonil. . i malu pdte să ajungă la vîrsta de 20—30 de ani, daca în cursul acestui timpii nu e omprîlu de vulturulii cellii mare care, cu aripile salle pu- ternice ’lu aruncă în prăpăstiile’ mai teribile, saii dacă nu este îngropata de nemeiți (ava- lanches) munțiloru și daca nu este omorîți prip vînatulu omului,, inemiculu loru cellii mai mare Cea mai mare parte a,acestor, animale, se află acum în Stiria. O altă specie a Antilopelor este Gazella (Antilopa Dorcas). Acdstă specie este cea mai — 22 — ;■ frumdsă între tâte specele Antilopelor și figureadă | în litteratură poetică a Arabiloră dreptă simbolă de blândețe și frumusețe femească, întocmai ca porunbița în poesia Europeniloră. Gândii un o- । riental va să facă un complimentă unei femei, îi dice. „AI ochii de gazellă⁴⁴. Acești ochi, suntu albaștri ca cerulă senin al orientului, stre- lucitor ca diamanții orientali, blând! și încântători ca dicătdrele Orientului. Mărimea Gazellei este aceea a unei căpriore; coldrea ei este galbenă, pe burtă e albă și la amînduoă laturele ale cor- pului are duoă vergi ocheșe, la genuchie are ca unu moții de păru; cornele ei suntu negre și Ș are forma frumosă a unei „lyre⁴⁴ musicale. Sunt fărte sociabile, trăindă în bande câte 50—100, ! și cândă vine unu inemicu, formedă un cercii | și se apără cu cdrnele lorii, întocmai cum unu careu de soldați se appără cu baionetele. Acestu animal era cunoscută chiar si E- gipteniloră vechi și a fost la ei consacrată di- vinitate „Isis⁴⁴ (divinitatea Naturei). între țâ- țe felurile d’Antiloppe, Gazella este cea maî respîndită pe pământă, căci se află în Asia și în totă nordul Africei, de la Senegalie în Vestii până la Nubia, Cordofan și Sennar în Estă. Gazelele potă îi domesticite, fiindă că elle numai fugă de omă cândă o dată s’aă obicnuit cu dînsul și îi remână attașiațe. Se vede că poeții Arabi aă uitată să facă și în acdstă pri- vință o comparațiune între virtuțile Gazellei și ale femeei. Figura nostră presintă o specie nuoă de Antilope Gazdlle (Antilopa 1 e ch n ei) pe ca- re celebrul călătoră Livingston a descoperit’» ’nainte cu câți-va ani și care se ține pe lîngă ape, avându slăbiciunea d’ase uita adese ori în năuntru ca într’o oglindă, și să admire frumusețele lor pro- prii. Oare să nu ne fie permisă și aici a face o mică comparațiune între cocheta Gazellă și li- nele femei? B. Omul si maimuța. Cuestiunea despre rudeniea între omă și maimuță, dateadă de mult timpă. Buffon și mulți naturaliști naintea lui, aă desbătută multă această gravă cuestiune care ne atinge pe noi omenii așe de aprâpe. Eară unii care pretindeaă că dilferința în- tre omă și maimuță, este că omulă vorbesce și maimuța nu. Dar deja celebrulă fisiolog Vie- nesă Prochaska a disă că maimuțele nu vor- bescă fiind că n’aă ce să dică una altia, n’aă litteratură, n’aă teatru, nici desbateri politice, de ce dar să vorbdscă? Si într’adevăr, daca s’ar adopta darulă vorbire! ca semnulă distinc- tivă între omă și maimuță, s’ar pune pe mulți dintre „ai noștri⁴⁴ îmbrăcați, cismuiți și mănnșați, într’o posițiune fdrte echivocă. Dar în dilele năstre, după ce D. Du Chaillon a descoperit și a descris specia maimuțelor curi- <$se numise Gorillă, care în tot felulă traiului lor seamănă prea multă cu dmenii, acestă cuesti- une, dicem, a revenită la ordinulă dilei în desbate- rile naturalistilor. Această cuestiune a devenită însă multă mai gravă și seriâsă, dupe publicarea teoriei celebrului D. Darwin (Anglesă) care probă că, cu timpu, speciele ființeloră organice (plantele și animalele) perdă formele loră pri- mitive, priimindă unele formele altora. Dup* această teorie care a făcută ună sgomotă mare în lumea sciințifică, Europenii aă început a dice: ore n’au dreptate Indienii (acdsta rasă de dmenii cei mai antici, acești părinți primitivi ai civili— sațiunei) căndu pretindă că dominațiunei dine— niloră asupra pămîntului, a precedată dominați— unea maimuțeloră: într’ună cuvântă ei dicu ca noi 6meni ne tragemă din maimuțe. Intr’adever! o frumosă aristocrație de nascere pentru noi âmeni» Dar în anulă trecut, celebrulă zoolog D* Owen a tinut în London dinadinsă o serie de lecțiuni despre anatomia comparată spre a proba că maimuța Gorillu nu e stremoșulă nostru. Acestea’lă a adus într’o mare ceartă cu D.Huxley, unulă din cei mai celebri zoologisti din Angli— ea (se vede că D. Hnxley nu prea se sperie a vedea în viitoră în „Blasonulă⁴⁴ nobilimeloru celoră mai antici, figurîndă o figură de maimu- ță). — Să dămă aici cititorilor noștri, unu re — sumată pe scurtă, a puncturiloră de căpete- nie în această cuestiune. Aceste puncte suntiî — 23 — luate din domenulă anatomiei comparative, sin- gura sciință competentă în asemenea desbateri. Asia dar, anatomică comparativă arata că dintre maimuțele fără codă, Gorillu este cellă mai semănător omului. După dînsulă, vine mai- muța Chimpanțeă și după ' Chimpanțeu vine 0- rang-Utană, care, prin intelegința lui a adus pe Buffon într’o mare mirare. Chimpanteulă are mai cu sdmă o mai mare simetrie în făptura dințiloră sei și distanța între amîndoi ochi, este mai mare la dinsă; aceste duoă caractere suntă caractere d’o inteligință mai mare; însă unu seninii nefavorabilă pentru Chimpanțeu este că capulu seu, este mai aplecată înainte și nu stă drept (verticală) ca la omă și chiar la Orang. T<5te maimuțele care semănă multă saă pu- pili omului, Zoologistii lenumescă Ar t hr op o ide» între dînsele, căndă stau dreptu, Orangulu are mâinele celle mai lungi, Chimpanțeulă are mâi- nele mai scurte (pănă la genuchi) și la Gorillă ajungă numai la partea de jos a copsei, întoc- mai ca la omă; apoi cu cât mâinele simtă mai scurte, cu alît ființa umană este mai înțelepții și mai nobilă (dmenii cu, ,mâna lyngă⁴⁴ n’aăffost nici odată într’adevăr nobili.) Dar și făptura mâne! a Gorillului, semănă multă cu aceea a omului, fiind că și Gorillu are degete scurte și degetulă cellă mare (ponce) cărnosă ca la omă. Gorillu are numai 8 <5se carpale ca omă și nu 9 ca celle alte maimuțe; în privința făptu- rei picdreloră, găsimă călcâiele Gorilllului fă- cute ca călcâiele omului. Gorillu merge pe talpa piciorului, întocmai ca omă (acesta o face și chimpanțeu.) Gorillu umblă mai în totă viața lui pe amînduoă picidrele de dindărătă (întocmai ca omă), și afară de omă și Antro- poidele, nu găsimă această atitudine maiestosă la nici ună altă animală. Câtă despre mărimea creieriloră, se scie că între t<5te maimuțele, Gorillu este acela ca- re e cellă mai favoridată de către Natură, având creerii cei mai mari; după dînsu vine Chim- panțeu și după dînsulă Orang-Utană; însă e- sistă o altă specie de maimuțe (Kulă-Kamba) 3a care, forma creeriloră este mai perfectă de cată la Gorillu, fcaci partea din nainte a cre- eriloră celoră mari (Emisferile,) residența in- teligenței superidre, este mai desvoltată Ia acea- stă maimuță; pe d’altă parte vedemă că cir- convoluțiunile d’asupra feței creeriloră, suntu mai numerdse și mai nesimetrice la Orang-Utan de câtă la Gorillu ; apoi toți Zoologistii suntă de părere că singura diferință remarcabilă care esistă între creerii omului și ai animaleloru, es- te numerulă cellă mare și nesimelria acestoră circumvoluțiuni, și predominanța în mărimea ere— eriloră mari, asupra celloră mici. Osulă saă șira spinărei este la maimuțele Antro- poide compusă d’ună numeră ; ecual de dse vertebre ca și la omă, numai 'cu deosebire că omulă are 12 perechi de coste (rară 13 sau 11) pe căndă Gorillu și Chimpațeulă au tot de una 13 perechi; dar și Orang-Utțan are 12 păre- chi de coste. ; Gaura prin care ese măduva spinărei de la creeri în osulă spinărei (gaura occipitală) este la maimuțe pusă ceva mai îndărătă de cătă la omă; la unele (maimuțele Chrisothrix) aedstă diffe— rință este forte mică, pe căndă la tdte celle lalte animale, această gaură este pusă la capă multă mai îndărătă de cată la omă; apoi este probată că cu cătii această gaură să află mai în- dărătă, cu atât creerii suntu mai mici și ani- malulă sete mai puțină) înțeleptă. în privința fălciloră și dințiloră observămăcă între tdte animalele, numai la omă și la maimuță, îndată dupe nascere se lipesce osulă intermas— iile! cu amînduoâ jumătățile fălcei de sus (macs- silla superidră) dar în privința dinților vedemă că numai omulă are dinți mici înșirați unu lîngă alta fără intervală în midloculă loră; la maimuță a- ceste intervale, de și fiind maî mici de cățu la tdte celle-l-alte animale, însă tot esistă. Această circunstanță a dințiloră omenesc! de. a fi .strînși a făcut pe unii Zoologisti a dice că, căndă găsimă la o rasă sau familie d’dmeni dinți mai mici și mai strînși, să seim că rasa sau familiea este mai înțeleptă și mai nobilă. Să revenimă acumă la cuestiunea diflerin— ței creerilor omenesc! și ai maimuțeloru, fiind că numai prin comparațiunea acestui organă celft mai nobilă în corpulă ființeloră însuflețite, pu- temă decide marea cuestiune: dacă maimuțele se rudescă cu noi, saă nu ? Eată ce dice Huxley despre acestea. Differințele între creerii maimuțeloră an- thropoide și ai omului, se reducă în celle ur- mătăre puncte. 1 Masa creerilor în rapportă cu masa ner— viloră, este maî mare la omă de cătă la maimuță. • ț2 La omă, creerii cei mar! (Cerebru, He— misphere) suntă multă mai voluminos! de cată creerii ce! mici (cerebelă) de cătă la maimuță. __ 24 — ii 3 Lâ omu, circonvoluțiunile (îndoiturile) pe suprafața creeriloru celloru mari, suntu taultii mai numerdse și maî nesimetrice (încurcate) de cătu la maimuțe; unele circumvoluțiuni lipsescu maimuțelor^ cu totu. 4 Capulu omului este mai rotundiu de cătu Ia maimuțe, fiind că emisferile creeriloriî omu- lui suntu mai rdtunde de cătu la m limuțe. Daru, urmă^ă Hulxey, multe d’aceste dif- ferințe esistă asemenea între omă si maimuțe, ca și Intre differitele voce ale omeniloru. Așa s. e. arapulu (Maurulu) din rasa ndgră are dinți maî mari de câtu omulii din rasa albă (Europeulu) și la arapii masa cre- eriloru este maî mică în rapotu cu nervii, cir- camvoluțiunile creeriloru sunt mii puțin nime- rise. Arapulu are mîînele mari lungi și unu Capă maî micii de câtă omilii cancasicu. apoi și volumiilu papului al unui European este mult mal mare de câtu al unui Arapii. Metdda d’a cu- n6sce acestea într’un modii esactu, este cea următore. Se umple craniu cu linte sau meiii și se cârttăresce pe urm i cuantilatea meiului saii a linte! ce a umplut cavitatea craniului, și așia s’a găsită celle următ6re: Cuantilatea meiului întrebuințat d’a umplea craniulu unuei Maimuțe Gorellu era 129 pînă la 157 drahme Cuairtîtatea pentru a umple . craniului unui Arapii 289 — 414 drahme Dar cbantitatea meiului ce întră în cra- nîulu umil European este 460 — drahme Pentru acestea vedemu că craniulu cellu mal perfecții cellu Maimuței (Gorillu) n’are nici ju- mătatea mărime! creerilor unui Arapii, adecă a rasei cellei maî imperfecte a dmenilor. Dar fiind-că maimuțele Gorillu și chimpanțeu suntu d’o mărime cam ecuală cu aceea a omului, de aceea putemu dice că la omu creeriî sel cân- tărescu a '/₃₆ parte a greutățeî corpului seu. pe cându la maimuțele Antropoide creeriî cân- tărescu numai din greutatea corpului lor (Ia Elefanții, animalulu cellu maî înțelept, creeriî cântărescu numai */₃₃₀₆ parte a greutățeî corpului seu, de și greutatea absolută a cre- erilor elefantului este 1—10 funți, pe cându creeriî omului cântărescu numai 204 funți) Este și o altă metodă d’a măsura mărimea capului, prin urmare ș’a creeriloru; această me- tode este badată pe ,,ungiulii luî Camper⁴⁴. Adecă când tragem b sfbră orizontală de la o ure- chie la cdlaltă care va trece pe desubtul nasului si o altă sfbră verticală care va merge de la midlo- culii frunței pînă la basa nasului o să esă un ungiu; acest ungiu este unghiulu lui Camper. La Europeni acest unghiu are 80°—85°; la Arapii are 70®, dar Ia maimuțele antropoide are nu- mai 50°; Eată iar o diferință immensă între omu si maimuțe ! $ •> Dar partisanii doctrinei lui Darvvin între care este și Huxley, nu se convinge nici d’acsie argumente, căci după teoria lut Darvin formele specieloru suntu nestator- nice și se imbunătățescu tot mereu, în cursulu | seculiloru; așa, dicu, ei se pdte prd bi- ine că in cursulu nenumeraților secuii, capulii : maimuțelor antropoide, tot îmbunătățindu-se, s’a j schimbat într’unii capu d’omu, întocmai cum pre- tindă iar ei, că in cursulu seculilor capu de lupu s’a schimbat în capu de câne și precumu lupulu este streinoșulu cânelui, așa dice, se pdte ca și maimuțele să fi fost stremoșii omului. Dar pe cându acestă desbatere seridsă s’a urmatu între partisanii teoriei lui Darvin și antago- nistii lui, eată că în amilii 1857 Profesorul Seha— afhuse, de Ia universitatea din Bonn, a găsitu într’o cavernă (peșteră) lingă orașele Neander- thal un scheletu d’omă, de care s’a constatatii că aparține la nisce rase d’bmeni perduți care au locuit Europa mulți secuii naintea intra- re! chiar a Pelasgiilorîi în Eîada si a tutu- loru vițeloru Jndogermaniloru în Europa. A- ceste schelete d’omenî primitivi, aii arătat maî multe puncte de asemănare cu scheletu maimn- țeloru de câtu scheletu omeniloru d’acum ; între altele, și unginlu Iui Camper avea la aceste schelete numai mărimea de 56° (adecă numai cu 6° mai multă de câtu scheleta Urangu-U— tanuluî!) Acum Darviniști au strigat „Victoria!⁴⁴ Eată dic el probată că în timpurile celle maî pri- mitive, omulu semăna mai multu cu maimuța de câtu omulu actualii. Da, respunde antagonistiî loru, dar câte sute de miî de ani a trebuit să treacă, casă se facă acbstă transformațiune mare a craniului maiinuțeloră antropoide în craniulu d’omu ; Apoi unde avemă în istorie, urme d’o asemene esistință lungă a omului pe pămîntu? Eată în ce stare se află acum acdstă des- batere mare și interesantă despre rudenia no- stru cu maimuțele antropoide; însă din tote a— ceste desbateri esse ca un resultatii sigurii, adecă că civilisațiunea a înbuțiătățit forma fi- sică a omului, făcândii maî eu semă făptura capului seu, maî înteligintă și maî nobilă. Eată că dupe resultatele sciințeî, nobilimea bmenilor începe cu urmașii, și nu cu stremoșii loru! Eată o idee cu totul contrarie ideeî nobilime! din cererile „aristocratice⁴⁴. Eată ca în deșertă se vaită unii că în secolulu nostru lumintiî și civilisat, s’a desființat ideea nobilime!; din contra, s’a restabilit, însă în sensulu seu ade- veratu și conformă legiloru eterne alle Naturei. B. Tipografia C. A. Rosetti uliga Caimata No. 15.