EDIȚIE ANASTATICĂ Voi. VIII (1916-1917) VASLUI, 2008 https://biblioteca-digitala.ro JJ Ion Creangă" Revistă de limbă, literatură și artă populară voi. VIII (anul 1916-1917) https://biblioteca-digitala.ro Scanare și prelucrare text: Ing. Angelica Olaru https://biblioteca-digitala.ro CONSILIUL JUDEȚEAN VASLUI CENTRUL JUDEȚEAN PENTRU CONSERVAREA ȘI PROMOVAREA CULTURII TRADIȚIONALE VASLUI 9 Ion Creangă" --- Revistă de limbă, literatură și artă populară EDIȚIE ANASTATICĂ Voi. VIII (anul 1916-1917) Ediție inițiată și coordonată de RODICA POP VASLUI - 2008 https://biblioteca-digitala.ro Coperta I: Artur Gorovei Casa Editorială Demiurg (acreditată de CNCSIS, Nr. 1142/30.06.2003, reacreditată în 2006) El Șoseaua Păcurari nr. 68, bl. 550, sc. B, et. 4, ap. 16, 700547 - Iași, România ® 0232/25.70.33; 0745/37.81.50; 0727/840.275 E-mail: iionita@mail.dntis.ro; ceddemiurg@yahoo.fr Consilier editorial: dr. Alexandrina loniță Director Marketing: Irina loniță (S 0740/08.20.05). ISBN serie 973-8076-81-1 ISBN: 978-973-152-082-7 https://biblioteca-digitala.ro Anul IX.-No. 1. Ianuarie, 1916. Ion Creangă -- Revistă de limbă, literatură și artă populară —■ - APARE 0 DATĂ PE LUNĂ C U P R I N S U ‘ION CREANGA».—Urare pentru anul nou 1916. | ^JSt-lOTECA T- Pamfile —Curcubeul. I^TUR GOROVei M- Lupescu—Dintr o scrisoare către un concepi i;at.FO(-nc&Ni 1 [• N. Mateescu—Un «fisiolog» românesc din veacul aP N. I. Dumitrajcu, A. Moisei. 0. Rotundu. Gh. Boghiu—Gâcitori. 0- Rotundu.—Urâții. 0. Rotundu, A. Mulsei. Pr. G V. Sujnea— Datine și credințe. T- Pamfile, Pr. G- l Sușnea, G. [• Consiantinescu. A- Moisei--Cântece. Pr. fl. A. Drăghiti, A Moisei —O samă de cuvinte. D- Urzică. 0- Rotundu. Gh- Boghiu. Pr- P- Gh- Savin. N. |. Munleanu, C Atanasiu, Pr. 0. Furtună.—Glume, jâtii, taclale. T- P„ Pr. D furtună—CRONICA. ILUSTRATIUNE: Pietre prin cari suge curcubeul apă. REDACȚIA: * T. Pamfile, Strada Corbului y ===== B A R L ADMINISTRAȚIA: M. Lupescu, Zorleni-Tutova A D....- Exemplarul: i Abonamentul anual: In țară................40 de bani In țară................................5 lei In streinătate .... 50 » » In străinătate.......................6 » TIPOGRAFIA ȘI LEGATORIA DE CĂRȚI, CONSTANTIN D. LUPAȘCU https://biblioteca-digitala.ro i INTEMEETORII: PR. EC. I. ANTONOV1CI, ST. CAPȘA, G. A. COSMOViCI, N. I. DUMITRAȘCU, PR. D. FURTUNĂ. PR. GH. GHEOLDUM, P. HERESGU, DR. I. URBAN JARNIC, G. T. KIRILEANU, N. L. KOSTAK1, M. LUPESCU, C. N. MATEESCU. A. MOISEI, N. I. MUNTEANU, I. NECULAU, A. NEGOESCU, T. PAMFILE, P. PĂNOIU, T. POPOVIC1, PR. P. G. SAVIN, A. TENEA. ȘT. ST. TUȚESCU, G. TUTOVEANU, I. ZOTA. ......................................... ! DE LA REDACȚIE, Poșta. — Vechiu colaborator. Cea cu «Țiganii» s'a publicat. De-a- semeni și cea cu «mâța» și «porumbul? dar nu tocmai. Deci se vor pune în revistă, că și cealaltă rămășiță. Lămuriri.—Materialul ce ni se trimete să fie scris pe o singură par- te a hârtiei; ar fi bine să se scrie numai pe sferturi de coală. — Să nu se scrie pe o hârtie mai multe feluri de culegeri, de pildă cântece și gâcitori, datine și cuvinte rari, și altele, ci fiecare pe hârtia sa. — Scrisul să fie ceteț, mai ales acolo unde-i vorba de cuvintele rari căci greșelile ce s’ar face punând de pildă pe u în loc de n, pe a în loc de o și pe c în loc de e, ar fi foarte mari. — La un plic nerecomandat pe care se scrie «manuscrise de impri- mat», ajunge o marcă de 5 bani pentru 100 de grame; pentru 150 grame trebue 10 bani. Aceste manuscrise însă, nu trebue să cuprindă scrisori particulare, cari să se facă numai de-oparte prin cărți poștale Să se adauge timbrul de ajutor. — Persoanele cari cer lămuriri, le vor găsi la poșta redacției dacă nu alipesc o carte poștală sau mărcile pentru răspuns. C. Răduleseu-Codin : L Vine roata la știrbină J f Povești, legende și snoave din popor. No. 968 din [[L «Biblioteca pentru toți» _ 94 pagini 30 de bani https://biblioteca-digitala.ro Antal IX.-No. 1. Ianuarie, 1910. ION CREANGA ICeviatn 'cel. ‘ G. C. Constantinescu : 2161.—Sărmana nevasta mea, Sâmbătă, duminică, I Punea leșie mare: I Și se lă de Sâmbătă. ; Și ieși cu capu gol, ; Fug vacile din ocol; Că gândesc că-i boala lor ! ; 2165. Leleo, frumoasă îmi ești, Ziua speli, noaptea cârpești, Prirmnilă, nu mai ești I Câte frunze pe-o răchită, Pe-atâtea locuri cârpită. Mă rog n’o ’nturna pe dos, Că-i curg peticile jos. V. Znrgiu, Bodeșlii-Precistei. 2166.—Fata mamei lăudată, Cn cânepa ne lucrată; A pus-o pe poliță, Și-o căzut în doniță. 2/67.--Foaie verde ciapa cioa- (rei, Se mărită fata chioarei; Ș’o ia Ilie coate goale. —Da, de zestre ce îi dă? Coșarca cu fusele, Ciubăru cu rufele. 2168. Fetiț’o din celalt sat, Cu mărgeanlu 'revărsat, M’aș tocmi la line-argat, Dar nu pot că-s blăstăniat. 2169- De sărit tu, liță, sai, Nu șliu-acasă ce mai ai? Ai o mâță ș’un cățel, Ș-un drac de ibovnicei- 2170.— Frunză verde de doi [brazi, Hai. puicuță la Galați, C 'om trăi ne cununați Și-om găsi un popă bun, Și ne-om cununa pe drum. Și-om găsi un popă bat, Și ne-om cununa pe pat. Din Dobreni,-Neamț. A Moisei https://biblioteca-digitala.ro 26 ...............ION CREANGA O SAMĂ DE CUVINTE1 2872-2922. Piersiciu=roz. Pleneșlil=cu\cat (despre vite când stau culcate în livadă). A pomosii=a umple sau a potrivi o gaură cu pământ. Pămân- tul adus de ploi sau de ape revărsate pomostește (unde rămâne). A se pogodi—a cădea de acord asupra unei chestiuni. Policie=mic. s. e: mare cât o policie-=mititel. Poară=încontra. S’au luai la poară=au început să se încon- treze și mai-mai apoi să se certe. Poc/ș/an7e=veste curioasă, ciudată. Să vă spui o pociștanie. Sailoc=care umblă pe săltate. A se scâ/ămbăî=a se strâmbă în toate felurile (la față), A se scârciumâ^a se mișca încoa și’n colo. Scârcn7m=funie legată de sus de craca unui pom, în felul a- paratului de gimnastică numit trapez. Se dau copiii în el. Scaioalfă^o lovitură de palmă sdravănă. A scorbeli=a găuri, a căuta pe dedesupt. A se sfeli^a fi indiscret. S/7eav=răgușit. A se sprevede=a se vede puțin. Soloambe=manie. II sudoalme^'d biruie. A se sudumi=a se cufunda pământul. A sudi=a trage igrasie. Suliș=dea lungul, svârli bățul suliș, când îl prinzi de la mijloc A sporogi=a îndruga verzi și uscate A sîomni. somni-^a îucepe. S//c/u=ho!ărîre. s. e. Am pus sliciu pe el ; n’o sâ-1 mai las. A sliciu/=a călca struguri. $abac=șirul de ochiuri făcute în pânză, (la cămăși, ciarșafuri). prin smulgerea firelor de urzicală și înodarea celor din bătătură 1 Rugăm stăruitor pe colaboratorii noștri să scrie cu îngrijire vorbele rari, arătând întotdeauna silaba accentuată. Astfel să se însemne dacă se zice de pildă pardulă sau paraulă, după cum ar trebui, la anumite prilejuri, să se în- semne când se zice bblnav sau bolnav, ș. a. Când aceste accente vor lipsi, să ne creadă alți cinstiti cetitori că așa ne-au fost trimise ș: că deci, noi n’am putut îmdeplini lipsa, neștiind înși ne cum se facem. Și să ne închipu- im că putem avea colaboratori cari n’ar ști să pună accentul, nu putem. https://biblioteca-digitala.ro _ _ ......._ _ 10NJ2REANGA _..........................27 Expresiunea pă șabac--=însemnează bine, cum trebuie, de pildă; face Leana un lucru, șlii, pă șăbac. Șâșca^=umezeala boabelor de grâu, porumb, fasole. Șăp/ar=lat în spele și voinic. Ex. un șăplar de flăcău. Șișliril^slrical la minte, de mult (nu tocmai nebun). Șneap^=ș/eap=cotorul unei erboase rămas după secerat. Șleoalfe=postaU, pantofi făcuți otova, boccii. A șteobâlcăi=a merge prin apă, noroi amestecat cu apă. Ș/reme/eag=^pomul sau firul de porumb după ce li s’au smuls crăcile sau frunzele, lăsându-se ca un băț înfipt în pământ. Șae/=se zice despre coșurile de pe casă (hornurile) făcute în prelung; despre sticlele de lampă (No. Ș, 8 sau 11), când are coșul prelungit pe nesimțite din umflătura luminii. Șu/=vită cornută fără coarne (fie că le-a rupt, fie că nu i-a crescut). Principele Ecrdinand. Teleorman. Pr. FI. A. Drăghici. Prigon^roaie, din urălură: acei de la prigon, amândoi într’un corn. Pre/ne/-=potriviți: în bot preinei, — din urălură. Opus/—laptele dela aceiaș mulsoare muls în rândul al doi- lea : In Cândești se zice depus. I-un ghibciu=un țânc, mic la trup și mare de zile. A pro[ăpi=a horopsi~a opri dela ceva. Slolohan-=-un bulgăre mare: la arat pe uscat ies stolohani. Țuc=vânt rece, curent. Dod//ă^Gheorghiță : zis de băeții mici. A dihoca^a desface (dar și a se ruină cu averea) cheltuind ca băeții răi). A obliciră se ținea de obiceiul vechi. 4 bleoșli^a vorbi stricat, fiind beat ori bolnav. /oa/ă=jârdie, prăjină. Umblă cilighiu=îevcheș. Jud. Neamț. A. Moisel. GLUME JÂT11 ȘI TACLALE 390 —Țiganul la furat oi. Un Țigan odată s-a dus la furat oi, la stâna din apropierea sa- tului. Intrând el între oi în miezul nopții, a început să caute care oaie e mai mare ; și tocmai în acel timp era și lupul între oi. Și cum căuta el care oaie ar fi mai mare ca s’o fure, a pus https://biblioteca-digitala.ro 28 ION CREANGĂ mâna locmai pe lup, prinzându-1 bine de coadă. Lupul văzându-sc strânilorat, a început a se sinunci. Atunci Țiganul văzând că nu e șagă, că e lup și nu e oaie, câ e cu urechile [icmanda și coa- da corlacanda, a început a striga: U-iu-iu și na na-na săriți măi și nu lăsa, că țoale oile v'a mânca. Atunci ciobanii sărind din somn înspăimântați și dând peste co/ormirlija de țigan, au înce- put a tăbărî pe el, așâ că i-a tăiat pofta de a mai fura. Dela Gh. Cârneala Com. Bivol, jud. Dorohoiu. D. Urzică. 391—Urare. Să trăiți ani mulțl și zile patru. Ce-i băgă pe ușă, Să scoți pe fereastră. Să-ți dea Domnul: Fum în casă, și lumină ’n pod. Epistola mea. să le găsească: In cele din urmă momente, Lung și rece, Să n’ai nici bine, nici rău: Auzită dela d-na Profira Niculescu Dorohoi. O. Rotundu. 392.—Din iuțeală. - «Ce ai, bucătar, la cazan pe ziua de azi ? — «Să trăiți domnule fasolă, avem colonel». 393.—Cu cine te-ai Întâlnit, țigane? — M’am întâlnit cu un rumân cu spinarea în pușcă, cu brâul în pistoale, cu o mână în ciomag iar cu ceialaltă legătură o mână mare. Era opincii cu încălțatele de porc și în căciulă, cu un cap mare de oaie. Fugea pe colb de sărea drumul! Micești-Tutova, Gli Boghiu. 394. intrat-a Isus. Preotul era bătrân și nu prea vedea, da și sf. Evanghelie veche și roasă, ruptă și sdrențuită, așa că mare rău se mai necăjia bietul preot, când citea credincioșilor. Așa odată vine vlădica și slă de față la sf, slujbă. Ajunge preotul să citească sf. Evanghe* https://biblioteca-digitala.ro _ _ ION CREANGA _ _ 29 lie, Ajunge într’un loc unde zicea : «Intral-a Isus» și mai departe era rupt. Nu se dumerea ce să zică acu mai departe. Zice iar de la capăt -~ Intrat-a Isus. . . pățește tot așa. Oiea a treia oară — Intrata Isus . , . dădea iar de fila ruptă. -- Da unde a iatral mă rog, părinte, întrebă Vlădica răstit? — Uite aici, Prea Sfințite, răspunse preotul repede, arătând Sf. carte vlădicăi spre încredințare că-i sfredelită de cari Cică Vlă- dica s’a încruntat rău din sprincene, iar preotul o zăbovit pe la Episcopie vre’o lună de zile cu oare cari treburi. . . . Pr. P. Gh. Savin. 395 -Domnule chelbos, jupineasă chioară Un călător mergând la drum lung și ajungând la un han în margine, fiindu-i soarele drept inimă, se abătu să-și ostoiască foamea. Intrând în cârciumă și dând ziua bună, ceru dela ne- gustorită. ce nu vedea de cât c’un singur ochiu, o sângeacă de rachiu și mâncare. După ce se ospăta bine, ceru socoteala zicând: Hei jupineasă chioară, câte parale face? Crâșmăreasa auzind una ca asta, unde mi ! ia la ocărit și l-a îmbrâncit afară, și ameste- cându-se și crișmarul ce nu fusese față de la început, se încăță- lase boclucul rău, și nu știu zău cum ar fi scos-o la capăt bie- tul călător de n'ar fi sărit al|i drumeți să-l scape. A doua zi, a- flând crâșmăreasa că cel ce a batjocorit-o e din salul apropiat, aflându-i numele și având și martori, îl dete în judecată. La în- fățișare după ce privighitoriu (judele) ascultă mai înlăiu pe jupi- neasă, care le spuse mult mai pe sus de cum fusese, omul ui- lându-se drept în ochiii privighitorului, zise: Apoi domnule chel- bos, toate câte le spune jupineasa chioară-s minciuni. Eși afară porcule! răcni judecătorul punând mâna repede la cap să nu se mai vadă cusurul. Și de atunci a rămas, că la unul ce are bete- șug, doamne ferește, îi zici: chioru. șchiopu, când vorbești despre el, de cât pe nume. N. 1. Munteanu. 396.—Boierul și țiganul. Acu, cică într’un sat, erâ un boier. Intr’una din zile, numai ce-i vine în gând boierului nostru, să se ducă până la un sat din a- propriere, la un alt boier, după afaceri. Da boierul ista, aveâ un vizitiu țigan și țiganul erâ din cire cam prost. Acu, chiamă el pe vizitiu și-i spune, să pue caii la trăsură, că au să meargă undeva. Vizitiul, face așă după cum i-a poruncii stăpânul și când lotul fu https://biblioteca-digitala.ro 30 ION CREANGA _____________ ________ ___ gala, se suiră amândoi și plecară, O fi mers ei, cât o fi mers, când deodată ajunge la o apă mare, peste care nu eră pod. — Ehehe, acu ce ne facem noi, zise boierul; ni s’a strâns funia de par! Și zicând aceste vorbe, el trimise pe Țigan, să vadă de i apa mare. Da țiganul când ajunge acolo, vede niște gâște îno- tând pe apă și vine de-i spune boerului, că nu i apa mare, că doar de-abea-i la pieptul gâștei. Atunci boerul se mai socotește se mai gândește și la urmă spune țiganului, că de nu-i apa mare să treacă cu trăsura prin ea. pe celălat mal. Vizitiul se suie pe capră, dă bici cailor, mai merge cât mai merqe și intră în apă. Când pe la mijlocul apei, boerul vede că nu-i glumă, că apa dă să intre în trăsură îi zice [iganului; — Măi baragladină, să știi că de m’oiu îneca, le împușc! Da țiganul îi răspunde hlizându-se — Aoleu coconașule, să nu faci una ca asia, că de mi-i împușca, nu mai stau nici o zi la dumneta! Din Trușești, Botoșani. C. Ataiiasill. 397.—Tot lui moș Geamănă i a ajutat Dumnezeu. A fost cică odată o fată frumoasă, frumoasă, cum nu mai avea alta Împăratul cela. Și nimeni n'o putea prinde în cuvânt și de- aceia nici nu era chip să se mărite, că Împăratul hotărîse s’o deie aceluia, care a rămânea-o în cuvânt. Și s’au pornit cică la fala ceia de Împărat trei flăcăi și un moșneag, cu chip ca să o înșele și s’o prindă în cuvânt. Da i-a apucat noaptea într’o pă- dure. Și au făcut ei foc acolo, în pădure, și a scos din traistă care și ce avea de mâncare. Scoale și moșneagul un boț de urs și-1 pune pe jăratec ca să se prăjească, da’ ce-a făcut, ce-a di- res, adoarme bietul moșneag acolo lângă foc. Că dă, pentru li- nul ca dânsul trebuiau multe număraturi? Da’ flăcăii s’au apucat și au mâncat ursul moșneagului. Când s’a sculat moșneagul, a văzut bine că nu-i ursul și-a ști- ut că flăcăii i l-au mâncat, da’ n’a zis uimica. —Moșule, fac flăcăii, a ars ursul dumitale! Da moșneagul a- lunci n’a zis nimica și a tăcut ca chiticul. Și iaca, nu trece mult și alipesc și flăcăii. In vremea asta s’apucă moșneagul și le iea pistoalele și le svârle frumușel in foc. Amu, hăt mai târziu, se scoală flăcăii și-i zic moșneagului: —Moșule, de când stai la focul ista, n’ai găsit vre-o bucată de carne friptă din ursul dumitale? Că tare mi-i foame! - Da’ nu-i nimica, măi băieți, face moșneagul scociorând în https://biblioteca-digitala.ro ______ ION CREANGĂ 31 foc cu un băț; tot a ars, numai ciolanele au rămas. Iaca, de nu credeți, poftim de vedeți I Și le arăta pistoalele lor. Și au tăcut flăcăii și nu s'a supărat nici unul, Doamne apără! După asta, face unul dinlr’ânșii, zice : moșule, stăi d-la aici, la foc, că noi ne du- cem să vedem ce fac caii. Și s’au apucat flăcăii și au jupit calul moșneagului la picioare și i-au suflecat toată pielea de pe pi- cioare de la genunchiu în jos și răpede, răpede, au dat calul ist suflecat tocmai într ’un mâl de pârău, Cum vin înapoi, zic moșneagului : — Moșule, calul d-tale: zice, s’a vârît în apă și și-a. suflecat iz- menele până la genunchiu, ca să nu să ude. — Mă duc șă-1 văd, dragii mei, face moșneagul și nu se su- pără de loc, iar flăcăii se culca, S’apucă moșneagul și pune câte în căluș de lemn la caii flăcăilor, în gură, îi leagă coadă de coadă pe tustrei și pe urmă vine înapoi la foc. — Măi băieți, dragii moșului bine ați zis voi, bre, că și-a su- flecat izmenele calul meu; că iaca, sculați și duce-ți-vă degrabă, că și caii noștri s’au prins de mână și râd de se prăpădesc de al meu! Și când s’au dus flăcăii și au văzut cum îi pâcâlisemoș- neagul, au prins a se teme, să nu-i rămâe la fata Împăratului tocmai moșneagul ista. Și s’au pornit ei la drum, da’ tot calul moșneagului mergea mai răpede, că tot apucase ce-apucase în mâlul pârăului celuia, pe când caii flăcăilor stătuseră cu dinții la stele și cu călușurile în gură, cum ai (rage din lulea. Și dacă au ajuns ei la curtea împăratului, cică înlăiu și întăiu și-au încer- cat norocul flăcăii. Moșneagul ședea, săracul, la poarta împără- tească cu calul de dârlogi. Și încă toți îl luau în râs, că ce-a su- flecat izmenele calului? Numai iaca, vine, răspuns ca flăcăii ceia n’au putut prinde în cuvânt fata, și că li se ia capul. Hai amu vine și rândul moșneagului, Și, cum stătea el acolo pe-o buturugă, vede pe fata Împăratului că se dădea pe ghiață și zice răpede : — Buna dimineață, cum te dai pe ghiață, fată de împărat cu capul tărcat! Da’ fata zice: — Mulțămesc d-lale, moșu Geamănă, că barba ta cu capul meu samănă! — Da’, zice, de dimineață, te mai dai pe ghiață I — Dă, cam de diminicioară, că am ațâțat foc la plilișoară! — Apoi, mai rămâi sănătoasă, fată frumoasă! Și dă moșneagul să se pornească. Da’ fata-i $i zice : — Moșule, moșule, nu știu șaua șcârție, ori cărarea pârție. — Ba, moșu te-a văzut lată’n șele și crișcă din măsele! https://biblioteca-digitala.ro 32 ION CREANGĂ _ — Moșule, cum ai trecut d-ta pe cea baltă lata ? — la, zice, am pus și eu ciungi lângă ciungi toț cât moșii de lungi și unde nu-mi ajungea, mă sprijinjam în căciulă și asvâr- leam câte o azvârlilurâ. Vede fala împăratului câ nu-i lucru de șagă cu moșu Geamăna și-i aduce două beje tot una de groase la amândouă capelele. •— Ei, de-i gâci, moșule, la care buf a fost vârful copacului, să știi că ai să mă iei. Se duce moșneagul și dă băjele pe o apă și rădăcina se du- cea înainte iar vârful copacului a rămas la urm i. Și după asta, vine și-i arată fetei, unde-i rădăcina și unde-i vârful copacului. — Așa-i,'moș Geam înă ; da’ iea să-mi măi gâceșli, care din ouăle acestea este de găină neagră și care de găină albă ? — E, hei, fală de .împărat luminat!.. Da ’ia uite-te drepi la mine! Și se uită fala, iar moșul face: — Amu, spune-mi, care din ochii mei îi ai maniei și care-i a latei ? Și n’a știut cică fata împăratului ce să mai răspundă. Iar moș Geamănă a făcut nunta cu dânsa; și eu eram acolo fecior în casă, că așa a vrut Dumnezeu să fie. De la mOș V. Nedelcu, Bozinei, Dorohoiu. Pr. D. Furtună. CRONICA C. RAdulescn-Codin : Vine roată la stlrbină. Două-zeci și patru de bucăți,-povești, legende și snoave din popor, scrise cu grija deosebită a u- nui vech^u, cinstit și conștient culegător, și tipărite tot astîel. T. P. * D-na inspectoare Ana' Conta-Kernbach din lași, sora filosofului nostru Vasile Conta, dă un măniinchiu interesant de știri biografice relativ la fratele d-sale în .Viata Romanească* an. X no. 7-8 p. 190 Noi nu vedem dovada si- gură cumcă trebuie să ducem neamul marelui Conta locmai până la Maes- tricht-ul Germaniei; cu atât mai puțin primim afirmația eumcă Ion Creangă al nostru (de sigur, Român de origină) .nu se- simția* in ceiace privește mân- carea și băutura. Toată opera lui Creangă—spune aceeaș scriitoare-a trecut mai întăiu prin manile lui Conta. E la mijloc o exagerare .de aceeaș natură ? • .Dimineață" an. XII no. 4135 ne vorbește despre niște săteni din Slobo- zia (țin. Botoșani) cari-pentru a face să ploaie mai curând—au desgropal trupul unui copil de 14 ani, adus în cimitirul satului lor de peste hotar: au turnat apoi peste mort fiecare câte o cană de apă-nemai având timpul nece- sar sft-i taie degetul cel mic de la o mână și să-i scoată inima. Au primit din partea tribunalului câte 5 zile închisoare. Pr. D. Furtună https://biblioteca-digitala.ro Prietenilor Revistei «ION CREANGĂ» pentru strângerea fondului ..........— Bustul lui Ion Creangă la Bârlad ------------- ■ Suma adunată 1108.90 Dobânda pe 1915 66— Total 1164.90 DE LA ADMINISTRAȚIE Adeverințe. S’au primit sumele și s'au lăiat adeverințele pentru D. Prof. D. Holban, Buzău, 5 lei; D. C. Palriche, Zorleni-Tutova, 5 lei; D. Gr. Vasiliu, Pipirig-Neamț, 5 lei; D. Ignat Ropceanu, Si- năuți-Dorohoiu, 5 lei; D. V. b. Țirică, Bârlad, 5 lei; D. A. V Iahu- lă, 5 lei; D. I. N. Popescu, Ștefănești-Vâlcea, 5 lei; Păr. N. V. Șuș- nea, Pochidia-Sălceni-Tutova, 5 lei; Păr. D. Furtună, Dorohoiu, 5 lei. (urmează) Prin Redacția și Administrația revistei noastre se pot do-^ bândi următoarele cărți folositoare: Revista «ION CREANGĂ» An II. -• — - 6.— Revista «10xN CREANGĂ» An. 111. — — - 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. IV. — ..- 6 — Revista «ION CREANGĂ» An. V. — — 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. VI. - - - 6.- Revista «ION CREANGĂ» An. VII. — - — 6.- Revista «ION CREANGĂ» An. VIII, (lipsă no. 2) — 6.- T. Pamfile; Povestire pe scurt despre Neamul Românesc 0.20 „ Jocuri de copii 1. — — — — 1.40 „ .........II. — — — — 1.60 „ ,, IU- — — — — 1-50 □] ' ' B Răspândiți revista li IOH CREANGA între prietenii și cunoscuții Dumneavoastră. 81 , -4 https://biblioteca-digitala.ro ) Domniei sale prin Oficiu! -X l'riîf^Redacția și Administrația Revistei următor ’ ’ " ’ T PamM lucrări : Sărbătorile de vară la Români Ion Creangă' se pot cioban Boli și leacuri - Cântece de tară - Agricultura la Români Povestea lumii de det Sărbătorile de toamnă ti „ Diavolul învrăjbitor al lumii 7 — „ Un tăciune și-un cărbune ( pov^i), — „ Cerul și podoabele lui — - — „ și M. Lupescu: Cromatica poporului, român M. Lupescu : Alcătuirea unei gospodării țărănești Petru G. Savin : Clăcășește — — — — > Povești — -- -- — — I. I. Ciuncanu : Doine și alte cântece — _ — Dr. Ion Urban Jarnik: însemnări cu privire la limba basme- lor populare românești — — — — N. I. Dumitrașcu: Flori de câmp — — — Din Boureni, vorbe de clacă — rgt Se trimit franco Ia cerere. 2.00 1.00 4.00 5.00 2.00 3.00 2.00 2.00 1.00 2.00 0.50 0.40 1.50 0.30 0.40 0.40 0.40 ----.[□ HA fi A TIII Revistă de cercetări și mărturii is- 12 pe Decem- □ OUA RCTE PRIU1TORRE LR RLEEERER LUI SHEORSHE-UODA B1BE5CU.-C. H. mateescu. DOCUmEHTE. — C. Daniilescu, Rrtur Sarouei, U. C. Hicolau, El. Pallady, T. Pamfile, R. Eaint-Seorges, Ec. U. Ursâcescu. INEEmNRRl. - U. C. Nicolau, T. Pamfile. CROD1CR.— T. Pamfile. T V. Slel'anelli: Documente din vechiul ocol al Câmpulungului moldovenesc- — Virg. N. Drăghiccanu : Constantin Brâncoveanu, conte al regatului ungar și principe al sacrului imperiu roman. —C. Moi sil: Efiaiile monetare ale Dom- nilor români. ILUSTRRTlUDE. — Pecetea (Tlalâauei âin 1793- Abonamentul anual 5 lei. Redacția și administrația în Bârlad, str Corbului https://biblioteca-digitala.ro Anul IX.-No. 2. Februarie, 1916. Ion Creangă .. Revistă de limbă, literatură și artă populară 1 1 APARE 0 DATĂ PE LUNĂ CUPRINSUL M- Lupeștii. — Fântânile. [. îl. Mateescu. — Un «fisiolog» românesc din veacul al 18-lea. Gh. Boghiu- Gh. Florescu, S. P. Coltba$i. -- Cântece bătrânești. Pr. D. furtună.—Călini(ă fură-ziua și Todirijă fură-noaptea (poveste). Pr- FI. A. Oiăghiti, A- Moisei D Urzită- — Boli la oameni leacuri și descântece. A. Moisei, 0- Rotunda- — De-ale copiilor. T- Pamfile. 0- Rolunrfu. A Moisei- Cântece. Golire Stelâpestu. — Colinde. Pr. N. V- Hodoroabă. — Glume, (âtii, taclale. T. P. — Cronica. I|ustra|iune- — Fântâna Episcopului, Filaret din R.-Vâlcea. REDACȚIA: * ADMINISTRAȚIA: T. Pamfile, Strada Corbului U M. Lupescu, Zorleni-Tutova = B A R L A D ===== * Exemplarul: r Abonamentul anual: In (ară............40 de bani F In (ară................... 5 lei In streinătate .... 50 » » j In străinătate...............6 » ¥ TIPOGRAFIA ȘI LEGATORIA DE CĂRȚI, CONSTANTIN D. LUPAȘCU https://biblioteca-digitala.ro IINTEMEETORII: PR. EC. I. ANTONOVICI, ST. CAPȘA, G. A. COSMOVICI, N. I. DUMITRAȘCU, PR. D. FURTUNA. PR. GH. GHEOLDUM, P. HERESCU, DR. 1. URBAN JARNIC, G. T. KIRILEANU, N. L. KOSTAK1, M. LUPESCU, C. N. MATEESCU. A. MOISEI, N. I. MUNTEANU, I- NECULAU, A. NEGOESCU, T. PAMFILE, P. PĂNO1U, T. POPOVICl, PR. P. G. SAVIN, A. TENEA. ȘT. ST. TUȚESCU, G. TUTOVEANU, I. ZOTA. HU. ------------- ---....... Jî DE LA REDACȚIE. Lămuriri.—Materialul ce ni se trimete să fie scris pe o singură par- te a hârtiei; ar fi bine să se scrie numai pe sferturi de coală. — Să nu se scrie pe o hârtie mai multe feluri de culegeri, de pildă cântece și gâcitori, datine și cuvinte rari, și altele, ci fiecare pe hârtia sa. — Scrisul să fie ceteț, mai ales acolo unde-i vorba de cuvintele rari căci greșelile ce s'ar face punând de pildă pe u în loc de n, pe a in loc de o și pe c în loc de e, ar fi foarte mari. — La un plic nerecomandat pe care se scrie «manuscrise de impri- mat», ajunge o marcă de 5 bani pentru 100 de grame; pentru 150 grame-trebue 10 bani. Aceste manuscrise însă, nu trebue să cuprindă scrisori particulare, cari să se facă numai de-oparte prin cărți poștale Să se adauge timbrul de ajutor. — Persoanele cari cer lămuriri, le vor găsi la poșta redacției dacă nu alipesc o carte poștală sau mărcile pentru răspuns. Șezătoarea, Anul XXIII, Voi XV, No 7 pe Oct 1915, cuprinde: A. G.: Muzica na/ională. O scrisorue a lui V. Alexandri. Ion N. Popescu: Zicători, proverbe, pilde.. A. M. Nour: Ghicitori. A. G.: Onomastica. Gustav Netter: Cimilituri cehe. Gh. Fira : întrebări, probleme. Notițe bibliografice'': , Director: A. Gorovei, Folticeni Abonamentul anual 5 lei. https://biblioteca-digitala.ro iuwl IX.-Mo. 2. Fevruarie, 1916. ION CREANGA Revista de limba, literatura și artă populară APARE ODATĂ PE LUNĂ " REDACȚIA: ! ABONAMENTUL ANUAL T. P A M F I L E Șl V"* 5 lei '• In sliAinătatc o lei Bârlad. str. Corbului ADMINISTRAȚIA ■ LUPESCU Zorleni-Tatova FÂNTÂNILE ___________ Fântâna e lucru sfânt, cine-o poale face. Ferice de-acel ce în viață poate face o fântână, de unde drumeții și vitele să-și stâm- pere setea. «Cât trăești, fântână să-ți faci și lumânări să-ți dai de pomană, că fântâna răcorește pe cel ce se duce în focul cel nestâns, iar lumina te scapă de întunericul iadului. Fântâna să se facă la drum, și în băteliștea lumei, căci cu câ( va bea din ea lume mai mult, cu-atât și apa-i mai bună ; ș’apoi, dacă n’a luă și n’a bea din ea toată lumea, la ce-o mai faci ? Numai pentru tine ? Care ți-i atunci pomuna ? Nu în tot locul se poate face fântână și nu toate fântânile ce se fac sunt curate și bune. La cele ce au în apropriere duhuri ne- curate, apa din ele-i grea. Când aproape de fântâni sunt comori, adese în ele se aciuază necuratul, și ca să fugă de la ea, se face în preajma fântânei și chiar pe ghizdelele seninul sfintei cruci, ori se înfinge alături de ea sfânta cruce. Pe fântânele a- eoperite, de-asupra,se pune și-o cruce. Cine poale, îi bine să facă crucea de piatră și să-și scrie numele pe ea, ca să știe însetatul cui să zisă bodaproste. Cine s’apucă de fântână, s’aleagă locul. Alesul locului se face așa : se pune într’o călue jaratec și peste el lămâe ori zmirnă de la biserică, sființită de preot, și cu ea se afumă pe jos. Dacă fumul se împrăștie pe loc, acolo e bine de făcut fântână. Fântâ- narii bătrâni cunosc și iarba, care crește pe unde pe dedesupt umblă apa. . Locul unde are să se facă fântâna, îi bine să se sfințască de preot, ca duhurile necurate să fugă. Fântânarii apoi, făcând sem nul crucii începe a săpa. Cei bătrâni cunosc după mersul hârle- (ului in pământ, dacă are se găsească ușor apă ori mai greu; a- semenea cunosc după pământ, dacă apa are să fie bună ori rea de băut. https://biblioteca-digitala.ro 34 ION CREANGĂ La săpatul fântânii se apucă 3, 4 oameni, dintre cari unul e adevăratul fântânariu. Ea se face de mare, după voință. înainte de săpat, se adună pietrele ori materialul din care se fac. Fântânile făcute din lemn nu-s bune, căci putrezesc, și se strică apa; cele de cărămidă se risipesc Cele mai bune sunt cete zidite din piatră. Piatra strînsă se face picioare în apropierea fântânii.—și se adună de prin munți, de prin păduri ori de prin râpi - dacă se găsește. Zvârlilul (ărnei până la adâncimea de un stat de om se face cu hârlețul, iar de aici în jos țărna se scoate cu ciubărul Pen- lru aceasta se pun în două părți opuse ale gropii 2 furci; în furci se pune un grindeiu de lemn tare, rotund, crestat la capete, ca să nu iasă din furci. Furcile au la mijloc 2 fuștei, puși cruciș, de care se trage cu mâna. In apropiere de fuștei este și un cârlig ori un belciug de fer, de care se acață odgonul (funie groasă) de cânepă; la capătul opus odgonul e legat de un căluș, ce trece prin urechile unui ciubăr ca de 5-6 cofe de apă. Cu acest ciubăr se scoate moluzul din fântână. Lucrarea se face așa : fânțânarul se dă pe ciubăr în fântână, 2 oameni (in grindeiul să nu se de- sucească repede și când fântânarul e în fântână, începe a lucra punând lutul in ciubăr. Doi oameni, sau 4, când hârdăuî e mare, punându-se în acest caz două rânduri de fuștei,- lucrarea făcân- du-se mai repede,—trag moluzul afară. Când fântânarul dă de nisip cu prund și de izvor, lucrarea merge mai greu, căci îl năpădește apa ; atunci trebue să se lu- creze repede. După ce s’a săpat cât trebue, se începe ziditul fântânei Jos, pe fundul fântânei se pune colacul de lemn, peste care se în- cepe ziditul. Piatra se dă în fântână cu ciubărul ; asemenea și din lut, ca să se zidească bine. Forma lăuntrică ci fântânei e cilindrică. Când se face de lemn, se face patrală, încheindu-se capelele lemnelor prin anume crestături, ca la casele de lemn. Când s’a gătit de zidit, se pun și ghizdelele, ori știubee de lemn ori pietre mari, bortite. Din fântâna nu se ia apă până nu se sfințește. Fântânarul se silește să facă fântâna cât de bună, căci și el are pomană de la o fântână bună. Borta fântânei se face mai largă la gură și mai strâmtă la fund, ca să nu se risipească pereții. Dacă fântânarul se teme să nu se risipească malurile peste el, îi căptușește păreții fântânii cu scânduri. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ ___ ____ 35 164.-Fântâna Episcopului Filare! din R.-Vâlcea. Ca să poată umblă lucrătorii la scosul lutului din fântână, se face peste bortă, pod; podul acesta se astupă de tot noaptea, ca să nu dee ceva în fântână și s’o spurce. La scosul apei din fân- tână se pot întrebuința și găleți. Grindeiul cu fuștei și cu odgonul se mai zice și vârtej. Pe el se prind cu cue mai multe lemne jur împrejur, ca să fie spor- nic la sucitul odgonului și să nu învârtă grindeiul de multe ori. Când totul la o fântână e gala, ea se sfințește. https://biblioteca-digitala.ro 36 ION CREANGĂ__________________________________________ _ _ Cel ce face fântâna și o sfințește poale face și sf. Maslu, ori praznic de sufletul lui. Sfințirea fântânei se face de obiceiu în zile de post. La praznicul ce se tace la sfințirea fântânei se poftesc vecinii și sărăcii. Preotul face aghiazmă și sfințește fântâna turnând în ea apă sfințită Fântâna care se sfințește se împodobește astfel : în jurul ei se face mare curățenie. Pe cele patru colțuri ale ghizdelelor se li- pesc patru lumânări aprinse, puse în mijlocul a patru colaci, Cine n’are colaci, pune lângă lumânări câte o pâne. Jos unde se face aghiazma se pune o rogojină nouă, iar de bale vânt, rogojina se pune de partea lui, să nu stângă lumânările. Lângă fântână se pune o cofă nouă, cu apă din fântână, pe care preotul o preface prin rugăciuni în aghiazmă. Când preotul cădeșle cu tămâe. dă fum și’n fântână. Aghiazma din coafa se toarnă în fântână în patru răstâmpuri din cele 4 colțuri a ghizdelelor, în formă de cruce. Cine poate, masa pe care se pune vasul cu apă pentru aghiazmă, o dă de pomană. De la ghizdele până la fața apei din fântână se sloboade pânză de bumbac, de in ori câneoă. După rugăciuni, preotul, cu lumea adunată, și fântânarul care a făcut fântâna, stau la praznic dându-li-se rachiu, borș cu carne ori mazere (în zi de post) și găluște ; apoi câte un pahar de vin, cine poate. Omul cu avere dă pâne la masă, în loc de malai, iar cine nu poale, dă malai dospit. «Să fie de sănătatea d-tale, să fie de sufletul morților; să fie de sufletul cui te-a făcut; s’o vezi limpede și curată și pe ceea lume; să-ți răcorească sufletul, pe ceea lume și s’o vezi nesăcată» ș. a. sunt dorințele spuse de cei ce iau parte la praznicul de la fântână, pentru cel ce-a făcut fântâna. Pânza de la fântână, cofa, rogojina și chiar masa nouă, se dau de pomană fântânarului, căruia i se mai dă și un rând de haine nouă. Evlavia celor ce iau parte la asemenea sărbători, e mare, iar sufletul, inima și întreaga ființă a celui ce-și poate împlini aceas- tă dorință e numai mulțumire curată, ridicând rugăciuni calde, că l-a învrednicit D-zeu să poală a-și face fânlăna, din care sufletul lui să să răcorească pe ceea lume. Colacii ori pânea de la fântână și lumânările se iau de preot și dăscăli, cari pe lângă acestea mai primesc și plată pentru serviciul făcut. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA...... ..... 37 Când gospodarul, la sfințirea fântânei, poate da de pomană unei fete sarace și-o vi(ica, ori o juncuță, sau o vacă, caruia 1 se pune în coarne două lumânări aprinse, pomana e și mai mare, mul [urnirea lui sufletească și mai adâncă, iar vestea despre ase- menea fapte, cu adevărat bune, se răspândește in tot satul și prin satele vecine, până la mari depărtări. Scosul apei din fântână se poate face cu cârligul, în care se pune cofa, cu o Irocu/ă, ori leicuța și cu găleata, care se pune în cumpănă ori cu roată. Când apa se scoate cu găleata pusă în roată, atunci roata are un grindei în care se pune un lanț, sau o funie c’un capă! prins de grindei, iar la un capăt are gă- leata, Unele fântâni au scripț în loc de grindei, ș'atunci funia ori lan[ul lunecă pe el, Fântânele ce au roți ori scripț de scos apă, pot avea și aco- periș de dranița ori tablă, ca să nu putrezească grindeiul. roata și furcile. Cumpăna fântânei se pune într’o furcă de stejar. Adesa vezi prin sale că în loc de furcă e un copac verde cu două crăci în care se pune săgeata cumpenei; de capătul subțire al'săgetei se acața prăjina în care se pune găleata, iar în cel gros se acață greutăți, ca să înlesnească scosul apei. La multe fântâni apa se scoate și cu funia, de capătul căreia se leagă cofa, iar în cofă se pune un bolohan, ca să fie grea să se cufunde în apă. Unele fântâni, cele de pe la drumuri, au cerdac acoperit, unde drumețul poale sta la umbră să se odihnească. Asemenea fân- tâni fac cei bogați și călugării Cu dare de mână. Mare pacat fac cei ce fură de la fântâni cârligul, cofa, ori va- sul cu care se scoate și se bea apă. In satele cu bune apucături și unde oamenii sunt cu frica lui D-zeu, se lasă la fântâni cofe de scos apă și ulcele de băut, ca să aibă drumețul cu ce bea. Mare pomană ai când poți face a- cest lucru. Asemenea vase se pun și pe la șipote; în Oltenia la cișmele și șipote se pun un linguroi mare de băut apă numit cauc. Apa de la fântână, acasă, se duce cu cofele, mijlociile (cofe mai mici) cu garnije (cofițe mici) cu ulciorul, cu bota, cu fede- lenul, vedrele, cu săcăluțele, cu sacaua, cu hârdăul, cu ciubărul ș. a. Cofele adese se pun în cobiliță, coromâslă ori jug și se duc mai cu ușurință. Adese pe la poalele dealurilor și ale munților, pe văi și pe coas- te sunt izvoare ce curg la vale. Acelor izvoare li se pun leice *172 https://biblioteca-digitala.ro 38 ION CREANGA lungi ori uluce de lemn și formează șipolele. Dacă izvorului nu i se poate pune uluce, alunei se face o fântânijă, i se pune o hașcă de copac bâlrân scorburoasă în loc de ghizdele și pe o parte i se lasă scurgerea. La șipole și izvoare e bine să se pue și câte-o cruce în partea de răsărit, ca necuratul să fugă de el. Fănlânele e bine să aibă acoperișuri, capace, și sara să se as- tupe, ca să nu dee în ele gozuri ori să cadă și să se înnece în ele paseri, mâ(e, ș. a. Când în fântână cade o vietate și să îneacă fântâna se .spurcă. Ca să poți bea apă iar din ea, trebue grijită și sfințită. Grijilul se face de fântânari, scoțind apă și moluzul din fund și sfințind-o. Fântâna se grijește și când se împuținează apa; se scoale din ea tot moluzul căzui, se adâncește până la izvor și la colacul fântânei, și apoi se lasă de se umple cu apă. Fânlânclor din care ia multă lume apă, nu li se astupă izvorul așa ușor. Dacă în fântână se îneacă sufle! de om, din fântâna aceia nu se mai poate luâ apă, căci izvorul seacă, și ea trebue astupată. Unele fântâni după o vreme oarecare sacă; acele fântâni se zic fânlâni părăsite și în ele locueșle adese Necuratul. Acele fântâni sunt făcute din bani de haram. ori de oameni prea păcătoși. Fântânele bune nu sacă niciodată; apa din ele e gustoasă; și când o bei nu cade rău la pântece. In fântânele bune frag și broaștele; apa de pe broască nu i spurcată. Adeseori in fânlâni se găsesc și solornâzdre un fel de șopârle de apă. Vietățile acestea dacă se beau, trăesc în pântecele omu- lui, se puesesc acolo, pântecele omului se umflă șiomul moare. De ele scapi fântâna dacă o grijeșli și o sfințești. In țară la noi sunt mulțime de fânlâni veștile cum e cea a Meșterului Manole, Fântâna Boului, ș. a. Mai loale satele au fân- tâni vestite. In sat la noi, în Spălărești din jud. Suceava erau și șipole vestite ca : Șipotul lui Varganici, al lui Mucileanu, Fântâna călugărului ș a. Fântânele nu se spurcă ; e un păcal din cele mai mari, ca și moartea de om, de-a spurca fântâna. De lalpă la iad și de mun- cile cele mai cumplite e vrednic cel ce spurcă o fântână. Din apă de fântână se face sf, aghiazmă, și aghiazme cea mare de la Iordan ; în apă ne botezăm, cu apă din fântână se scalda rnorlul, in apă se descântă de felurile boale: de junghiu. de răul copiilor, de răhne ș. a. Apă neincepulă e aceea, care se aduce de la fântână, fără să vorbești cu omul cu care te-ai întâlni și fără să dai la cineva să guste din ea. In apa neîncepută se descânta de deochiu, de potcă https://biblioteca-digitala.ro . ........... ____________ION CREANGA___________ 39^ și de junghiu. Cofițele ce se dau de pomană la Moși, se umple cu apă de fântână, rece și curată. Multe fântâni au în ele duh rău. Ca să le poji cunoaște de-s cuprinse de necuratul, iei o lumânare de ia pașii, o aprinzi, o lipești de-o prăjină lungă și-o bagi în fântână. Dacă lumânarea se stânge, în fund este duh necurat; dacă nu se stânge, e curată. Spre sf. Vasiie cine se uită în fântână luminată de 3 lumânări de ceară, ca într’o oglindă, și dacă are credință, va vedea pe ur- situl ori ursita lui, arătându-se în fața apei, întocmai cum arc să fie la cununie. Când îi săcetă, dacă se fură toacă de la biserică și se ascunde în fântână, va ploua. Dacă fântâna îi făcută cu inimă bună și cuget curat, nu sacă niciodată; dacă-i făcută de fală și cu bani necurați—furați ori lu- ați cu sila de la cineva—atunci sacă, ori îi apă rea, de nu folo- sește omului. Apa de gârla ori din pârae nu-i bună de băut, că-i spurcată; ea trece peste lucruri necurate și nu-i bine s’o bei. Când nevoia te face s’o întrebuințezi la ceva, să faci cruce de asupra ei. Dacă insă s’a făcut în ea Iordan, opt zile după el, poți bea apă din gârlă (pârău ori râu) că-i curat.1 M. Lupescu UN «FISIOLOG» ROMÂNESC DIN VEACUL AL 18-LEA 31. Pentru Colun. Colanul iaste jivină ce se află la Jndiea ca inorogul. Are părul lui roșu. Face și el corn în frunte, însă iaste mai inie decât al inoro- gului, că iaste numai de un cot și are lucrare că dacă îl pune cinevaș în vin, căt să bea omul, nu să îmbată. Deci acel vin iaste folositor și la lepră, adică la stricăciune, și la cel cu năvodeală și la otravă. Iaste la rădăcină lat cornul ca un rnăr de ceale mari, pentru aceasta împărații făcea pahar din el și bea vin. iaste dară și foarte grabnic la picioare și aleargă ca calul și iaste mai tare decât inorogul și zvărleaște cu picioarele în oa- meni când îl gonește. Iară de-1 va ajunge si să lovească pre om 1 Credințele acestea despre fântâni le știu de la mama mea din Spilărești, din Bogdinești și Broșleni din Suceava iar cele despre masa de la sfințirea fântânei din Zorleni-Tutova. 2 Vezi no. irecut, p. 8-11. https://biblioteca-digitala.ro 40 ION CREANGA................................. .............. cu cornul lui, îndată moare li cade și lui cornul în lot anul ca și inorogului. 52. Pentru Zgriplor.1 JJ. Pentru Păun. Păunul acesta iaste foarte jivină mandră, căci cănd vede pre oameni, iși rășchira penele lui și-și arată frumu- sejea lui. Ci nu numai când le întinde, ce și le izbește de fac vâjâituri, ca un om viteaz, ce are tulba lui plină de săgeți. Și cănd merge, aude sunetul acela și să bucură. Iară cănd slă la soare, întoarce arăpile și face umbră trupului lui. Încă priimește și vănl îndărătul arăpilor lui și are multă umbră și răveneală trupului lui. Atâta frumușele i-au dat Dumnezeu, căi nici un zugrav nu poate pe larg să |ie minte chipul arepilor lui, căci iaste și alb ca argintul cel curat; iaste și verde ca zmaragdul; iaste și roșu ca rubinul, ci nu sânt despărțite chipurile acestea, ci atâta sânt împreunate una cu alta, cât nu iaste nici un lurcu să îl asamăne. Iaste și atâta de simtilor, căt de ar lăudă cineva frumusejet» lui, pricepe cuvintele omului și mai mult își deșchide arăpile și-și arată frumuse|ea lui. Insă Dumnezeu, cel ce i-a făcut atâta frumuseață. i-au dat lui picioarele grozave, ca să să zmerească Pentru aceasta și el. cănd să pleacă, își vede picioarele lui, atuncea țipă cu glas mare. 34. Pentru turturea.2 35. Pentru barză. Barza iaste pasăre zburătoare și iaste împro- liva corbului, căci ea hrănește puii ei. Cu toată nevoința merge și să hrănește toată zioa și ce mănâncă, vine de borașle puilor și îi hrăneașle. Alăla varsă, căi să să sature; iară ce prisoseaște, păzeașle in gușa ei. Și de nu va găsi vânat, în cealaltă zi borașle iară bucalele ceale de ieri și-i hrănește. Așișderea și puii lor, deacă să fac mari, hrănesc pre rudele lor. Și cănd iaste vremea să treacă marea, au să vie dela Etiopiea in locurile acestea, sau de aici să meargă acolo, atuncea puii cei mai tineri să strâng câte doi și pun pre tatăl lor cel bătrân și pre muma Idr în mij- loc și zboară. Și așa le ajută lor cu arăpile, pănă când să treacă marea. Hrana lor iaste: șerpii, lăcustele, broaștele și alte gân- gănii. 36. Pentru prepeliță- Prepelița iaste pasăre zburătoare și prea mult curvariță. Ci de vreme ce muerușca cănd face oaole și le 1 S’a publicat în revistă, an. VII, no. 3 pag. 69-70 - S’a publicat în Calendarul revistei pe anul 1915, pag. 44. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 41 clocește nu suferă să să împreune cu dânsul, bărbătușul văzând așa. merge și sfărâmă, adecă sparge oaole ei. Și muerușcă vrănd să facă pui mulți, cătră înmulțirea neamu- lui, suferă și să împreună și iarăși sparge și oaoăle acelea. Iară Dumnezeu, ca să nu piarză neamul prepelițelor, au dat înțelep- ciune muierușcii și merge de naște în burueni și bărbătușul nu găseaște oaăle să li mai spargă. Și cănd ies puii, îi învață pre- pelița cum să umble. Iară cănd vede mumele lor pre vreun vâ- nător, atunci cu arăpele ei gonește puii să fugă și muma lor să tăvălește înaintea picioarelor, vânătorului. Și acela vrând să o apuce, fug puii. Apoi după ce să depărtează vânătorul, îi strigă pe puii toți. Iarăși când să bolnăvesc puii și nu au poftă să mă- nânce, pentru aceasta muma lor merge și aduce pămăn! roșu și le dă lor și așa își îndreptează slomahurile lor și fac poftă. Treizeci de zile clocește oauăle și zboară. Moartea lor iaste usturoiul, că numai puțin să mănânce, moare. 37. Pentru chefal. Acest chefal iaste ca șarpele. Cei proști îi zic hei. Iaste pește, însă are obiceai foarte rău, căci nici odini- oară mâncare curată nu mănâncă, până nu va găsi mortăciună să mănânce. lubiaște împuțăciunea și putrejunea toată care va găsi ; pentru aceasta nu ieste bun spre sănătate oamenilor ce au podalghie sau altă boală a trupului. Acest hei însă are și acest obiceai și cănd umblă oamenii ca să-l prinză și are pui mici, îi înghite, ca să nu-i prinză oamenii. 3d. Pentru Carchin. Carchinul iaste acesta ca racul, însă iaste mai mare și are picioare multe. Are acest obiceai, că iase afară și umblă pre pământ și de va găsi șarpe mort, mănâncă carnea lui. Apoi mearge și găseaște o buruiană ce să chiamă grecește zohion și mănâncă de aceea și nu moare; căci când nu va găsi să mănânce de aceia, îndată moare. Iară cănd mănâncă mult, să umflă și cade coaja lui și se face moale și după puține zile iarăși face altă pele. Iară cenușa car- chinului ce iaste în apă. iaste foarte tămăduitoare la omul cel mușcat de câine turbat, căci îl ard și-l face cenușe și o dă bol- navului cu vin și așa găsește mare folos. Încă zdrobeașle u- nul-doi de cei vii și-i pune deasupra mușcăturii și să însănălo- șază. Zic unii doftori, că de ar fi cu putință să mănânce câinele cel turbat doi carchini, îi trece de turbare și să măntuiaște. 39. Pentru pelican.1 1 S'a publicat în revistă, an. Vil, no. 2 pag. 36-37. https://biblioteca-digitala.ro 42_„_ION CREANGA________________________ _ .___ _ _ 40. Penlru cracalifă. Această cracatiță. iaste știută de noi, are picioare multe. Are acest obiceai, că iarna, cănd ieste ger mult nu iase afară sâ să hrănească, ci-și mănâncă singură picioarele. Cănd vede pre om că are să o vâneze, să asamănă la chip or cu ce ar fi să se întâmple dedesuptul ei; adecă de iaste piatră, se face și ea ca piatra, de va fi iarbă, să face și ea verde; de să va face ca norul marea, să face și ea ca dânsul. Mănâncă pre peștii cei mici. Iaste foarte războinic vrăjmaș al piinei, ce iaste oarbă. 41. Penlru piină. Piina iaste oarbă, însă are doi caburi (cabu- rul iaste în felul racului de mare) și aceia o păzesc, căci unul stă aproape de dănsa și altul merge la hrană de aduce piinei demâncare. Și acela ce iaste aproape de dânsa, când vede ce- vaș frică, merge de o îmboldește și ea îndată se închide. Are supărare multă de cracatițe, că o mănâncă. Pentru aceasta ca- caburul, cănd vede pre cracatiță de departe, boldește pre piină și ea se închide. Ci dară cum se meșteșugește cracatija, ia piatră în spinarea ei și mergând, o aruncă în deșchizătura piinii și dară nu poate să să mai încuie. Atuncea ea scoate coșul ei și o mănâncă. Cănd să întâmplă fulgere mari și strălucește în mare, atuncea caburul, de frică, merge îndată și o îuboldește și să încuie. Și căle picături să întâmplă de apă întrănsa, atâtea grăunțe de măr- gărintare să fac. Insă în marea aceasta nu să găsesc bune; iară în cea Persească și în cea Roșie să află piine mari, cu trei părți mai mari de cât acestea. Pentru aceasta acolo să fac mărgărin- tarul cel bun și mare. C. N. Mateescu CÂNTECE BĂTRÂNEȘTI. 67—Badea. Foaie verde și-o lalea, Pe dincoace pe dincoâ Umblă Turcii de-aiurea. Tot de Badea întrebând, Tot de Badea ispitind. Cârciumarul buților, Măcelarul Turcilor. Foaie verde avrăinască, —De-alde mândră Bădulească, Bade-al tău nu este acasă? — Bade-al meu este la vie, Și-l aștept măre să vie. Frunză verde și-o lalea, Turcii dacă auzia, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ Navală în casă da, I Și pe Badea mi-1 legă, i Cu trei funii de mătasă, ! Cât un braț voinic de groasă, ! Și pe Badea că-1 legă. | Tot la lemnul coșului, ' In dogoarea fumului, ! Și în para focului. i Și pe Badea că-1 băteâ, i Tot cu fierul plugului, Cum îi pasă Badiului. Foaie verde și-o lalea, Băduleasa ce făcea ? i Poala de galbeni umpleă, i In bătătură ieșea : Și ’ncepea de arunca, ■ Turcii toți înnăvălia, | Unul peste altul da. i Și iar verde și-o lalea, Băduleasa ce făcea ? Cuțit în mână lua, Și la Badea că mergea. Funiile că tăiâ. Iar. să-i zicem matostat, , S’a văzut Badea scăpat, i Au intrat Turcii subt pat: : Tăia Badeă câte doi, ; Băduleasă câte trei. | După ce, măre-i tăia, I In podul case-i punea, j Și casei foc îi dădea, । Cine pe drum că trecea, i Pe Bade îl văicăra: — Alei frate Badiule, Cum s’au aprins casele. i —Las să ardă că nu-mi pasă. ; Frunză verde lemn de prun, : C’a fost pusă lângă drum. ; Dar nu-mi este nici de casă, ț Cât de niște carne grasă. ; Zece porci am îngrășat, ______________43_ Și în pod că i-am urcat, Și mi-i ard focurile, Și le curg unturile, Mai mari sunt păcatile. Auzită dela I. Nedelcu Jandarm-ca- poral, Micești-futova Gh. Boghiu 68. Matei Printre frunze, printre tei, Văzui ochii lui Matei, Și conteșul lui Andrei, Glubelușa lui Piper. Piper din gură-mi grăia; —Măi Matei, frate Matei, Hai să trecem Dunărea, In oraș la Hârșova. Pe la moara lui Molan, Să mergem la baba Sârba , Că din an, în an, în an, Ne păstrează câte-un ban. Și din lună, ’n lună, ’n lună, Ne păstrează câte-o rublă La baba Sărba mergeau: —Descue babă poarta, Că nu suntem oameni răi, Suntem negustori de boi, Tragem în gazdă la voi... —Pune mâna pe poliță. Că mai am d’o sălbuliță, Dată dela măiculița. —Știi tu Coțofancă, bine, Când păziam turme la tine; Veniam să cerem malaiu, Mă luai cu cânii, halai-, Veneam să cei opincele, Mă luai cu vorbe rele; Veneam să cer mămăligă, Chemai câinii după luncă, Și mă puneai tot pe fugă, Măi Matei, frate Matei! Nu mă lăsă ca să piei, https://biblioteca-digitala.ro 44 ION CREANGA Că din munculifa mea. Nu-mi lăsași nici o părâ, Să beau rachiuaș de ea; Nu-mi lăsași nici o leilă, Ca să dau la nepulin|ă: Că sunt și eu văduviță. Matei se înduplecă, Și milă i se făcea, Trei sute de lei îi dă. Am auzit c’ai patra boi, Și din patru, că vinzi doi; Doi sunt vineji, porumbei, Doi sunt galbeni, găngonei, Pe cei galbeni, găngonei, Bun pre{ ți-om da pe ei- Ea la preț se bucură, Și porțile le descuiă. Mâna pe ea că punea, O canoniâ, chinuia. Tot de stâlpul coșului. De piciorul patului. Și baba ce-mi grăia: — Măi Matei, frate Matei, Nu mă canuni să piei, Că mai am un putineiu, Și e 'ntăsală de galbenei; Pune mâna după ușă, Că mai am de-o gălelușă ; Pune mâna după ladă. Că mai am și d’o disagă- Vâlsănești-Argeș. G. FloreSCU. 69.-Encea Sebeencea. Prin târgul Odiului, Plimbă-mi-se, plimbă-se. Se,, vai, Encea Sebeencea, Cu saiaua prinsă n brâu Cu murgul trăgând de frâu. Se plimba dar nu tăcea, Și ’ncepea se lăuda: — -Câte fete’n Țarigrad, | Țarigrad, în Beligrad, i Nici una nu mi-a scăpat, I Ne pupată, ne mușcată, Pe papucel ne călcată; Numai una mi-a scăpat, Stăncufa din Țarigrad, Nepofică de ’mpărat, Ce-i fata vizirului, Viziruțlui], cadiului. Ce mi-o fi, mamă mi-o fi. Și de alta n’oi muri. Iară mă-sa ce-i grăia: — «Taci, Enceo, nu te ’ntrista, Că mă-ta te-o învăța: Să iei ace, să iei spilce. Să iei lucruri femeești, Ca să poți s’ademenești; Și s'apuci pe ici, pe ici, La casa cu trei bășici, i C'acolo-s dragoste dulci. ■ La fereastră te-oi trăgea, Dm guriță așa-i striga; — «Stăncuțo, vecina mea, Deschide, Stăncuțo, ușa. Cine naiba m’a îndemnat, De mică in’am măritat, Și-am luat un pustiu beat, Cu cuțit m’a junghiat. Iară Encea ce făcea ? Ace, spilce, că lua : Lua lucruri femeești, Că să poți s’ademenești, i Și-apuca pe ici. pe ici, | La casa cu trei beșici, i Unde-s dragostele dulci, i La fereastră se trăgea, ' ' lașul, mare, că-și schimba ; Și din gur ’așa grăia: —«Stăncuto. vecina mea, Deschide, Stăncuțo, ușa. . Cine naiba m’a îndemnat. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 45 De mică m'am măritat, Și-am luat un pustiu beat, Cu cutii m’a ’njunghiat. Iară Stanca ce-i striga; — «Nu ți-e glasul femeesc, Și ți-e glasul voinicesc. Iară Encea ce-i zicea; —«Stăncuțo, vecina mea, Bagă mâna pe fereastră. Dai de ace, dai de spilce, Dai de lucruri femeești. Iară Stanca ce făcea. Mâna pe giam că băga; Da de ace, da de spilce, Da de lucruri femeești. Atunci Stanca se ’ncredea, Ușa că i-o deschidea, Și ’năuntru că-1 băgă, Și-i da masul jos pe vatră. Iară Encea ce-i zicea; — «Stăncuțo, vecina mea, Nu-mi da masul jos pe vatră, Că sunt lemnele de plop, Și-or sări și-oi arde tot; Dar dă-mi masul lângă tine, Că-s femee ca și tine. Stanca’n casă că-1 băga, La lumină mi-1 vedea. Și atuncea ce-mi zicea: —«Săriți patruzeci de roabe, Desbrăcați-1 de giubea, Și puneți-o lâng ’a mea, I Că prea seamănă cu ea; । Că de cine m’am ferit, Acela m’a nemerif. De giubea că-1 desbrăcâ, Și’n cămașă că-i lăsa. ; Când fu’n revărsat de zori, Stăncuța plângea de zor; Iară Encea ce-mi făcea ? Mâna pe giubea punea, Se făcea că se ’mbrăca ; Mâna pe clanță punea, Și ușa o deschidea ; Iară Sanca ce-i striga; — «Stai, Enceo, nu este-așa: Când te culci c’o fală mare, la să i pui o cârpă’n cap, Să se cheme cu bărbat. l Nu-i nevastă cu bărbat, Noaptea ca să-i apuci patul, Ziua să-ți încaleci calul. Encea, dacă auzia, De mână că mi-o lua, La biserică mergea, Și cu ea se cunună, După cum c datina. Spusă de Mihalache Țambalagiu, care a învățat-o dela moș Ruse Zan- ciu, Alumați-Iltov. S. P. Colibași POVEȘTI 70-—Căliniță fură-ziua și Toderiță fură-noaptea. Amu, cică a fost odată, de mult, hăt demult, o femee frumoasă, cum nu i se mai găsia pereche pe locurile celea, că nu numai femeile celilalte din sat prinseseră ciudă și năduh la inimă asu- pra ei, da zice că și soarele, măi frate, se trăsnia cu gândul de https://biblioteca-digitala.ro 46 _____________________ 10N CREANGA....... _................ mulle ori, că are să-l rămâe de rușine lumina lui. Și a fugit biata femee într’o bună dimineață și de gura lumii și a celorlalte fe- mei și de ochii soarelui și s’a dus cu bărbatul ei departe, de- parte, într’un codru mare, mare, drept în inima codrului celuia, și a trăit acolo, ca să spun felul adevărului, 20 de ani bătuți ca pânza cea bună. Azi mai bine, azi mai rău, mâne și mai bine, da tot mâne și mai rău, ș’așa și poimâne și cât a mai fi fost, femeia cea frumoasă își mâna de azi pe mâne, hai, hai, viața cu barbatu-său. Da ’ncaltea femeia erâ frumoasă și, să nu ne uităm cuvântul, că: De cât să ’ntingi în unt și să te uiți în pământ, tot mai bine-i să ’ntingi în sare și să te uiți la soare. Și, dă, casa omului îi de când lumea; Și raiu și iad. Ș’amu, într’o sară, când să se împlinească laman 20 de ani de când se luaseră ei, ce să-ți deie ochii a vedea? Iaca, așa cam înlr’amurg vine la bordeiul lor un om. Și erâ omul ista rupt de oboseală, nu alia. Că, ce socoți? Ușor și cu te miri ce și mai nimica ar fi putut răsbate picior de pământean tocmai în inima cedrului celuia, care de soare nu știa, cum nu știe iadul de lumina lui Dumnezeu sfântul? Dați-mi o leacă de apă ș’apoi vă voiu în- treba de sănătate! face omul cel rupt de oboseală. Și femeia îi aduce un cofăel de apă și cât ți-ai face sf. cruce omul ista a tras de dușcă cofăelul, de parcă nici n’ar fi fost. — Mai dați-mi o leacă de apă ș’apoi vă voiu întreba de să- nătate! zice omul, și trage încă un cofăel de apă, de par’că. turna cu leica pe gât. — Dacă nu vă supărați, zice, mai dați-mi o leacă de apă, ș’apoi vă voiu întreba de sănătate, soră și cumnate! Și nici bine nu și-a vorbit vorba, și femeia cea frumoasă îi și aduse al treilea cofăel de apă și cât ai sufla, ca să alungi pe ducă-se pe pustii, omul îl soarbe și se așează pe prispă. Zice: Dumnezeu să vă deie sănătate, soră și cumnate, că mi-ați dat să-mi sting setea și mi-ați întărit inima. — Mă rog de unde și până unde grăești tu, om bun, de soră și de cumnat, și de unde și până unde vii tocmai pe aici ? face bărbatul femeii celei frumoase. — De unde viu. de unde nu viu, da eu știu, că iaca, ea îmi este soră, iar tu îmi ești cumnat. Cum, nu mă mai cunoașteți? Și femeii celeia parcă i-a trecut o urzică prin inimă, odală de sus în jos, de două ori de jos în sus și de trei ori în curmeziș și zicea că nu-1 cunoaște pe frate-său. https://biblioteca-digitala.ro _.................... _ ION CREANGA 47 --Eu îs frate-tu, face omul; șlii că am rămas acasă și tu ai fu- git aici, în întunericul codrului istuia. Umblat-am cale lungă și îndelungată, răzbătut-am până aici, la voi, și iaca îți spun cu grai de om și nu de arătare, că ți-s frate. — Așa i, așa-i, face femeia. Mari ți-s minunile tale, Doamne. Și cum ai ajuns, zic, prin părțile noastre, pe aici, frate, și cum ne-ai cunoscut? Că eu, în veci și’n pururi nu le-aș fi cunoscut, pace, sănătate!.,. Și în- dată l’a sărutat pe frate-so și l’a dus în casă și l’a ospătat, că, dă, ce mai este pe lumea asta ca fratele? Iar omul cel cu bor- deiul s’a bucurat mult și el de bucuria nevesli-sa și de venirea cumnatu-su și din vorbă în vorbă, face către oaspetele ista a lor; — Cum îți zice, mă rog ? — Călinijă fură-ziua, răspunse el. Și iaca, de înoptam cumva în codrul ista, eră vai și amar de steaua mea. Că eu îs deprins a face lucruri grele mai cu seamă ziua. Și de aceea, cum vă spun, de n’aș fi dat de voi până în vremea asta, poate că, păcatele mele, nici cu tot Prutul nu mi-aș fi putut trage suflet!.. — Ei, bală-te bucuria să le bată, face cellalt; bre, parcă a tu- nat de ne-a adunat. Iaca, pe semne-i vrăjit, că și pe mine mă cheamă Toderi/ă iură-noaplea. Ei, auzit-ai, poznă? Iți place? — Cum nu, îmi pare tare bine, numai să fii om și să ne dea Maica Domnului noroc, că avem să fim buni tovarăși! Și așa au ospătat ei bine ș’au închinat sănătos, știi ca la casa lor, că nicăiri ca la casa omului nu mai esle, și după petrecanie lungă și după vorbă multă, dur în coace, dur încolo, Toderiță fură-noapte, căde la învoielii cu Căliniță fură-ziua, să fie de-amu înainte frați de cruce și să purceadă Ia furat: Toderiță, la vreme de noapte, Căliniță la vreme de zi. Și cât a putea fura unul ziua, să aducă la bordeiul cela din codru, da tot așa și cellalt să nu izărască, nimic din ceia ce ar fura noaptea, ci tot la bordei să aducă. laca-i bun cuvânt, zice femeia, hăt, hăt, bucuroasă. Și, Doamne iarlă-mă, cum putea să fie altfel, când se gândea ea că de-acum zi și noapte are să-i vie nadă și mișină la bordeiu. Tot vorba ceia; Ferice de mielul care suge la două oi!.... Și s’au pornit ei chiar în noaptea ceia și s’au întins pe cale la furat și după o azvârlitură, două, zice Todiriță fură-noapte; Căliniță, eu mă duc la Bancu-împărat, Că-i foc și putred de bogat! Iar Căliniță fură-ziua auzind acestea, îndată ci-că a zis! Toderiță, am să mă duc și eu la Bancu-împarat, Că-i foc și putred de bogat ! https://biblioteca-digitala.ro 48 ION CREANGA — ■ —- - ■ . — - ----------__ ■ --------• — ----; .. Și s'a dus așa la vreme de noapte Toderiță ista, s’a tot dus și a ajuns la palaturile lui Bancu-împăral. Și erau palaturile îm- păratului istuia făcute sadea numai din galbeni, și podeala pe jos lot cu galbeni erâ podită și cămări fără seamă și fără număr avea împăratul ista, toate pline cu galbeni, că n’aveai cap să pui măcar un vârf de ac într’însele. Da Toderijă se ruga pe drum și zicea : Maica Domnului, a jută-mi; și ce-a fi, a fi, ce mi-a face, mi-a face, da numai să nu mă prindă!... Și cum a făcut, cum s'a învârtit, numai a atins cu iarba tâlharului o leacă zăvoarele cămărilor celora și ele s’au deschis vraiște câl ai clipi și curgeau galbenii ca popușoii din coșăriu. Repede, Todiriță înșfacă o desagă de galbeni, și să te cam duci, duluță!.. Când s’a trezit era tocmai la bordeiul lui din inima codrului. — Ei, măi frafe Călinijă, ia scoală și du-te de-|i încearcă și tu norocul, că iacă, zoriie iesă și eu iaca ce v’am adus! — Da ia lasă, măi frați*, face Călinijă, înlorcându-se pe cea- laltă parte, că eu am să mă hodinesc o țâră și azi; m’oiu duce eu mâne! Și s’a culcat și Todiriță și a adormit dus, că din par- tea asta era și el ca și Călinijă, tot de ceia, care, bine a zis cine a zis : se culcă seara cu soare și se scoală de-aprânzul mare.... Da Bancu-lmpărat, cum și-a deschis ochii dezdedimineajă, se duce iute la cămările cele cu galbeni să vadă cum și cine a luat dintr’însele. Că avea împăratul ista așa un fel de meșteșug, că pe loc cunoștea, de i s’ar fi furat ș’o lescae. Da vorba ceia : Ia hoțul de unde nu-i și nu-1 lua de unde este. Așa și el amu, dă fuga la logofătul Petrea cel năzdrăvan. Zice: iaca ce-i și iaca ce-i și cum aș prinde eu oare hoțul. logofete ? — Nu-i tare grea treaba asta, slăvile împărate, da numai să fii om și să mă asculți și să faci ce ți-oiu zice eu. Și iaca ce să faci: Poruncește slugilor să dureze o groapă adâncă, adâncă, de-alaltul ogrăzii, drept dinaintea cămărilor celor cu galbeni și să știi că ai să-l prinzi chiar, nu mai departe, la noapte. — Bine, Petre. Și se duce împăratul și nu iesă din cuvântul Logofătului, iar pe noapte, iaca vine iar la furat Todiriță fură- noapte- Că, dă, ai mai văzut să-și lepede el naravul? Și oiu face și eu ca cela: Naravul îi ca apa pârăului, de ce merge, de ce nu se prăpădește, ci lot mai mare și mai adânc se face. Și ve- nind Toderilă pe cale, se ruga iar la Maica Domnului și iar ii zi- cea, că, numai să nu-l prindă!... Da în gândul lui s’a gândit cu gând rău, că de-a mai găbji două desage de galbeni, are să https://biblioteca-digitala.ro _______ I0N CREANGĂ 49 mătrășească unul înfr’un loc, în codru, știi, ca penlru zile negre și slăbăciune de putere. He, hei... da cum își face omul, nu-i face, cruce de aur, nici dracul! Că, iaca, tocmai când scoase din chimir iarba tâlharului, hăt aproape de cărnurile cele cu galbeni, așa prin înlunerec, odată se poticnește și se prăbușește în groa- pa ceia, cât mi ți-i coblizanul] Vorba ceia: S’a pornii cu nevoia și cu gândul cel rău și s'a întâlnit cu pedeapsa lui Dumnezeu. Și ci-că i se vedea, săracu, numai gâtul și înota în șmoală, cum înoată musca prinsă în dulceața mierii și nu i-i ciudă, că măcar îi dulce, bal-o s’o bală de miere! E. hei, sărmane zilele mele, ofta Todiriță fură-noapte, asta mi-a Irebuit mie? Și făcea toi șo- văie, șovăie, șovâlc, priu șmoală. Că, dă. s’a fosl răpezil el mur- gul, da și-a găsit voinicul. Ș’așa, cătră ziuă, văzând Căliniță fură- ziua, că frale-su de cruce. Todiriță, nu mai iesă la lumină, îl și tae prin cap, că s’a fi luat, săracu, cu ziua târgului și ducându-se cu graba, s’a fi întâlnit cu zăbava. Și răpede, răpede, ajunge la curțile împăratulului Bancu-împărat și dă cu crucea 1 peste To- dirijă fură noaptea, care, sărmanul, cu zece rânduri de sudori se scălda frământând din greu șmoala din groapa ceia. (Urmează) Pr. D. Furtună BOLI LA OAMENI LEACURI Șl DESCÂNTECE 318.—Durerea de cap slrașnică însoțită și de inflamație se numește brâncă, care se descântă în mei pisat, tot răsucind de- getele ’n el, cât ține următorul descântec: Brânca boilor, » oilor, » vacilor. » dalacilor, » neagră, » albă, 99 de brânci. Mă șuii din vale’n deal, Mă ’ntâlnii c’o fată mare. —Bună seara, fală mare, Holhorită ’mbolborilă. -Nu sâni fală mare, Holhorită ’mbolborilă, Șâ sânt brânca la C., La os a ci oală. — Dacă ești brânca la C., La os acioată. Eși din os în carne, Din carne n piele. Uită-le la scăpătat, O mare oaste te-a’mpresurat Ea de frică ieșiâ. 1 Aîlă, spre mirarea lui. https://biblioteca-digitala.ro 50 ION CREANGA La scăpătat se uita, Și mare oaste că vedea. Ea de frică ce făcea ? Pă cel drum mare pleca, Oastea tot după ea se finea. Ea ’ndărăt, că se uita. Oastea că o ajungea. Repetă descântecul de trei ori ca să se afume. Și de frică ce făcea? în mare s'arunca, Și se ’neca. C. rămânea. Curat luminat, Ca argintul cel curat, Ca vinul cel strecurat». și pune tărâțele pe jăratec, ca 319,— O durere de cap învechită și care sosește la anumit timp al zilei (de obicei, când dă soarele'ndeseară) poartă numele de soare sec. Pentru ca să scapi de soarele sec, îți trebuie 3 pietre bălfate (alb cu negru), pe care le descântă vrăjitoarea pe rând, de câte 9 ori pe fiecare, sau te’nveți tu descântecul, pe care-1 zici astfel : Te duci la o fântână, aprinzi o lumânare, pe care o lipești la buduroiu, spre răsărit. Tu stai tot înspre răsărit de buduroi și cu spatele la el. Te ciocnești c’o piatrâ’n frunte și zici : -Hei, vacă, —Nu sunt vacă, Și sunt piatră bălfală. — Dacă ești piatră bălțată. Scoate doru de la C Din cap, Fugi soare sec. Că te ’nec. Repeți de 9 ori, ș’arunci piatra ’n fântână peste spate. Faci tot așa și cu celelalte două pietricele și pleci acasă, fără să te uiți îndărăt. 320.—Aplecatele sau stricarea la stomac din cauza îmbuibării se vindecă trăgându-se mâinele pe vine de la glezne spre cot și descân(ându-se astfel: Aplecate, din c ...e. Aplecate din culcare. » țigănești. •> » pofteală, » tătărești, » râmneală, » ovreieșli, » » moț de purcel, » din mâncare, » » » » cățel. Se reoelă cât ține trasul. 321 .- Următorul descântec este precedat de trasul cărților ca și descântecul din sllnle și de ’nlors. 1 se zice ; de făcăiură. Se face în apă ne’ncepulă, numai Vinerea seara, când se și spală bolnavul cu apa descântată. Apa o îngroapă la un loc ferit, ca https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 51 să nu calce’n ea cineva și să ia boala. Mulți își aruncă scăldătura la câte un hotar sau la răspântii. Din această cauză există teama de a sta jos pe hotar sau la asemenea răspântii. Iată și descân- tecul : Tu, datule, » faptule, » necuratule, Cine te-a dat, » » mânat, La capu, care te-a așăzal. D’o fi dă cumnată, » » surată, » » vecină, » » streină. Să iai de la C.. din cap, Piele de jap, După nas, coajă de rac, După țâță păr de mâță, După trup păr de lup. După picere păr de drac. Eu le-am descântat. Și le-am ridicat, După trupu lui C.,le-am săltat. Ca te-a dat c’o mână, Eu te dau cu două: Că te-a > » * Eu te dau cu trei. (până la 10, tot ast-fel) Eu te dau cu zece. Peste 10 nu mai trece. Ea te-a dat afânată. Eu te dau plină și’ndesată, D’o fi vie’nbătătură, Asupra casei ei să fie. D ’o fi moartă. Să ducă’n groapă, C, să rămâe curat, luminat, Cum Maica Precistă l-a lăsat C-, s’a curățat, Dă tot faptul, dă tot datu; Dela cumnată, » surată, » vecină, > streină. 322 .—Copiilor, cari se sperie noaptea’n somn, plâng, se scoa- lă'n picioare și vorbesc, li se face de Mama-pădurii, în tărâțe de grâu Te’nchini și iai copilul în brațe. II proptești cu creștetul capu- lui în temeiul coșului deasupra vetrii, pe care ard câțiva cărbuni- Cu degetul mic și cu Inelarul iai tărâțe dintr’un vas și le pui pe fruntea copilului descântându-le astfel: Voi, câini, de la 9 stâni, Sfi păziți pe C.: Să veniți astă seară, De lei, de zmei; Cu eu vă dau foc de culcare, De leoaice, de zmeoaice, Zaharâ de mâncare. De mama pădurii. Răsucești apoi copilul cu fața’n jos, potrivind să cază tărâțele pe jăratec. Ii pune alte tărâțe în ceafă, tot astfel și repetă des- cântecul. Răstoarnă și aceste tărâțe pe foc și iai în urmă copilul, https://biblioteca-digitala.ro 52 ION CREANGA Se descântă de Muma pădurii și oamenilor maturi ; mai cu seamă femeilor, când visează urî!; felurile dihănii, orgii, păcătu- iri nepermise, care întristează duhul femeii și-i zdrobește trupul. Acestora li se face baerul, asupra căruia se zice descântecul de Mama pădurii. Se mai face baer și femeilor, ai căror copii nu Inîesc, sau cărora le mor vitele de jug, ori păsările din curte, se face în general pentru pagube, care se țin mână de mână. In baer intră multe marafeturi. Astfel Irebue să legi înlr'o cârpă scoasă din spetele cămășii câte puțin din toate acestea ; tămâie neagră, lămâie albă, piper, silislră, pucioasă, lulachiu, sare, (când se face baerul contra curgerii de ochi), șarpe din coiul armăsa- rului (vrăjitoarele afirmă că în testiculele armăsarilor, cari se stric- nesc există un asemenea șarpe, pe care il cunosc jugănarii și-l iau de-1 vând pentru așa ceva), căpăjina de șarpe tăiată cu o para de argint de la șarpe prins în luna lui Martie, broască gă- sită în gura șarpelui, burueni de lipitură (sau de Muma pădurii, pe care le cunosc vrăjitoarele) păr doi ce.da lemeii, căreia i se fece baerul, 4 case de păiajen, culese în piez din 4 colțuri ale casii, o (ândărică din pragul de jos al ușii de Ia camera de dor- mit și’n sfârșit 9 boabe de grâu. Se face numai de Luni până Miercuri și e descântat astfel : Tu muma pădurii. Tu, smeoaico, Tu, leoaico, Tu, buzato, Tu, zâmbato, Tu, muma pădurii. Dăpărlează dă la C. Toate spăimurile, Șâ toate răcorite Șâ toate suferințele. Tu să scoți, Gândul care-1 are răspândit, Din inima lui c. să depărtezi Toate fiorile, Toate răcorite. Să luminezi șâ pâ C. să-l speli Dă toate răutățile, dă toate vi- surile. De toate greutățile. Să rămâe curat, luminat, Dum Maica D-lui i-e dat. Baerul se cârpește și se face legăturică, care este pusă la i- coană, unde stă trei zile. In urmă femeia îl ia de la icoană și-l coase la brâu, potrivind, ca sit-i cază la șale, când se încinge cu brâul. Acolo îl poartă cât vrea. Princidele-Ferdinand, Teleorman. Pr. FI. A. Drăghicl 323.—De albeață. Ca să putem lecui vitele sau oamenii de albeață, se pisază al- https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 53 bine moarte și se amestecă cu zahar pisat. Această doctorie se suflă în ochii vitei bolnave de mai multe ori. Boala se vindecă, după mai multe îngrijiri făcute cu această datorie. 324.—De șarpe. O edijă, Omu’ să beie apa, Precistă, ' Și șerpele veninu, Mușcă pe peliță 1 ■ Descântecu’ de la mine, Peli|a de os, i Și leacu’ de la Dumnezeu. Osu’ de-i sănătos. ‘ Se descântă cu 9 fire de iarbă luate din rostul gardului. Cu fiecare fir se descântă de 9 ori; iarba se descântă, dându-se prin apă și apa să dă să se beie. De la Gh. Pascaru com. Costișa-Neamt. 325 - De Eliță, ' Prestifă, ; Prinde-le, ; De peli|ă, i Pelița de os. i Ca carnea cea sănătoasă, | Se descântă cu trei mlădiți de aii De la Ion Islrate, Erunioasa-Tazlău, Ne șerpe. Chiliac, Leac, Cine-o adus vestea, Să ducă și povestea: De la om ori vită (cum îl cheamă) n, unt. A. Moisei 326.—Beșica rea (buba rea). Se descântă: «Beșică neagră, beșică albă, beșică chifticioasă, beșică mâncăcioasă, beșică roșie, beșică înfocată, beșică înseci- tală, beșică să piei, de aici cuibu se-ți iei, C. se rămâe curat, lu- minat și neusturat ca maica sa ce l’a făcut ca D-zeu ce l-a dat». 327.—De deochi. La fântâna lui Adam două fele de jidan, una cu ochîi de foc. și una cu ochii de apă; cea cu ochii de foc aprinde și fața i-o ruminește, cea cu ochii de apă stânge și din inimă îl slăbește; dedeochi prin mirare, dedeochi prin uitare, dedeochi prin mân- care, deochi prin somn, deochi prin băutură, deochi eși din sfâr- cu nasului, din umerii obrazului, din gât, de sub gât, din trup, din toată încheeturica, din toată mădulărica și C. să rămâe curat luminat ca maica sa ce i-a făcut și D-zeu ce l-a dat. https://biblioteca-digitala.ro 54 .. ION CREANGĂ ______________________________ 328.-De gâlci. Gâlcă, mohorâtă, gâlcă albăstrie, gâlcă roșie, gâlcă albă, gâlcă vânătă, gâlcă pestriță, gâlcă. neagră, gâlcă de 99 defeluri, gâlcă de 99 de chipuri, gâlcă de 99 de ani, eși din gât de sub gât, de sub fâlci, din piept, de sub piept din toată închietu- rica, din toate mădulărica, din tot trupul; vârful i-o secat, rădăcina s’o uscat, cât un fir de mac în patru despicat nu a rămas și C. a remas curat, luminat ca maica sa ce l-a făcut ca D-zeu ce l-a dat. _ Jud. Botoșani D. Urzică DE-ALE COPIILOR 457-—Șueralul în degele și cânialul în frunză. Unii copii știu foarte bine, să șuere și să cânte în degete și din frunză de fag. Ei șueră dintr’un deget. îndoindu-1; în două, de la o mână; în două, câte unul dela fiecare mână; în trei: unul de la o mână și două de la cealaltă mână; în patru și chiar în cinci și șeașe degete. Alții, cântă chiar cântece frumoase din degete,—mai ales acei ce au o bună ureche muzicală. Tot așa cântă din frunză de fag, tot felul de cântece cunoscute de dânșii,— îndoind marginea de sus a frunzei și lipind-o de buza superioară. Aceste cântece seamănă, cu cele ce le cântă lăutarii din solz de pește. Din Nemțișor-Neamt. 453.—Cum se scoală mortul în picioare, fără să pună cineva pe dânsul. Acest joc are la mijloc un înșălășag. Cu toate aceste ș’acum copii fac mare haz. Unul din copii mai mărișor, înduple- că pe altul din cei mai mici, să se culce la pământ, cu picioarele întinse și cu ochii închiși, că-1 va. scula fără să puie mâna cineva pe dânsul De-1 înduplică, totul e gata. Intr’acest caz, copilul mai mare, se’nțelege cu un altul, fără ca ce-I prefăcut mort să știe, ca să-i aducă o cană de apă. După ce s’asigură. să nu fie, nici unul nici altul văzut, deodată i se toarnă cana de apă pe față. Copilul, de-odată se scoală și fuge după cel ce i-a făcut amără- ciunea aceasta. De-l prinde, îi explică, că a fost rămășag;—iar co- pilul păcălește și el pe altul. Din Cândești-Neamț. A. Moisei. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA_____ 55 459.—De zis repede. Trei prune, Imprimate, La mama’n poala aruncate. Trei în poală, Trei sub poală. Auzite de la tatăl meu, Albești-Botoșani. O. Rotundu CÂNTECE 2171.—Verzi-s, verzi-s lemnele, i Dar mai dragi fetițele, i Când le crește țâțele; j Țâțele, ; Ca murele, 1 Jucâ-m’aș cu dânsele, Ca cu gutuițele 1 2172 - Foaie verde de năut, Mărgăritar îmbumbit, Cine mi te-a ciumpăvit? , —Grăniceri trecând Ia rând. > Fete mari după iubiti 2173.— Frunzuleana calapăr, Face-m'aș floare de măr, , Să mă uite mândra’n păr. ; Frunză verde trei smicele, ! Face-m’aș șir de mărgele, ■ Drept la gâtul dragii mele. i Frunzuliță busuioc, : Face-m’aș brâu cu noroc, Să-mi prind mândra de mijloc. 2114. — De-ar fi dorul vânzător, Ș Eu m’aș face negustor, I Și-aș scoate dorul ta drum, 1 L-aș vinde la rău și bun. i Aș scoate dorul la poartă, | L-aș vinde la lumea toată; | 2175.—Aș scoate dorul în prag, Și-aș vinde la dor cu drag! Foaie verde puiu de nuc. Vai de mine, mult dor duc, Ziua dor Și noaptea dor, Dumnezeu mi-i văzător; Vai de mine cum o duc, Ziua dor până mă culc, Dimineața când mă scol, Tot cu sânul plin de dor! 2/76.—Floare alb’ a bobului, Lung îi drumul codrului, Dar mai lung al dorului. Dorule, arză-te focul, 2/77.—Mi-ai făcu tfața ca focul. Dorule, arză-te para, Mi-ai făcut fața ca ceara. Dorule de n’ai mai fi, Eu n’as mai îmbătrâni, Ca o floare-aș înflori 1 2178.—Auzi, mândro, ce zic eu, Ce să fac cu dorul tău? Că-mi trimiți tot dor nebun, De nu pot umbâ pe drum; Trimite-mi un dor curat. Ca să pot umblă prin sat, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA _56 Să m’abat și pe la voi, ■ Ca să ne ’ntâlnim noi doi! 2179.- Nană.dorul meu cu-altău, Bucuros l-aș sămănâ Și cu drag l-aș seceră; Și l aș face slog în prag. Și l-aș imblăli cu drag ; Și l-aș cerne prin sprincene, Și l-aș da inimii mele, Să s’astâmpere de jele 1 i 2180.- Dorul de la mândra mea, . De l aș putea sămănâ, ■ La vară l-aș seceră ; Și l-aș face-un snop de grâu, ! Să mi-1 por(i,mândro, la brâu! | 2181.- Dorule, arde-te-ar para, ! Mi—ai făcut fața ca ceara, Inimioara ca cerneala. Dăruie, arde-te-ar focul, Mi-ai făcut fața ca racul, ; Mi-ai apropiat sorocul! 2182.—Valea suiu, valea cobor, îmi trec vieața tot cu dor. ; Puiculiță, floare’n gură, l Când te văd in bătătură, ! îmi uit plugu’n arătură. ! Alei, puică, dae'aș vrea, i Țara 'ntreagă aș ară, j De-ai veni iar la neică, : Ca să’ndulceșli viața mea! ! 2183.— Pe min’ cine mă usucă? Floricica de pe luncă > Dorul de la ibovnica. Pe mine cin’mă omoară? Vioreaua din ogoară, Dorul de la bălăioară. Focul de la inimioară, Potolește-1, bălăioară. —Ce puternică sunt eu, Să-ți potolesc focul tău, Că ți-i de Dumnezeu! 2184.— îmi spunea puiculiță, Că mi-o fi greu fără ea. Ș’adevăr a mai grăit, Că de dor m’am ofilit, Ș’adevăr a cuvântat. Că de dor m’am ofticat. 2185. Frunză verde de cicoare, Cine nare dor sub soare, N’are zile ’ntristătoare, Ci zile de sărbăioare! 2186.—Frunză verde și-o alună, Pe sub nouri, pe sub lună, Trece-un șoim c’un șarpe’n gură. Nu știu-i șarpe, ori îi smeu, Ori îi dorul ce-1 am eu! 2187.—Dorul, mândro,dela tine. Numai dânsul mă mai ține; Nici acela de n’ar fi. Eu ca ceara m’aș topi, Pe el de nu l-aș avea, Eu ca iarba m’aș uscâ, Ca iarbă, Primăvara, Când o taie cu coasă, Și-o pune ziua la soare, Mă usuc de pe picioare ! 2188. — Foaie verde a bobului, Lungu i drumul codrului; Dar mai lung al dorului; Drumul codrului sfârșește, A! dorului se lungește; Drumul codrului se gală, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 57 Al dorului nici odată ; Drumul codrului se’nfundâ, Al dorului se desfundă! 2189. -Du-te dor și nu ’nserâ, Și de min’ nu te legă, Că le-ai mai legat odată, Și-am zăcut o uară toată! 2190.—...morții tăi de doi,, De te-aș prinde, le omor; Dorule, bucală rea. Ieși de la inima mea; Dorule, bucată-amară, Ieși dela inim’afară, Amară-i frunza de nuc, Amar dorul care-1 duc Dulce e frunza de fag, Amar dorul care-1 Irag 2191.- Cine s'argăsi să-i spună Să grăbească ca să vină baș da lot ce am pe mine, Și zavelca și scurleica, Numai ca să văd pe neică! 2/92--Cândîmi vine puiu’ngând Mă leagăn ca frunza'n vânt, Ca frunza alunului, In poslu! Crăciunului. Ca frunza curechiului, In nostul Sâm-Pielruhii! 2/93. Rău mă doare limba’ n Igură, C'așlept pe mândra singură. Rău mă doare limba’n fălci, C’aștepl pe mândra în sălci. Așteptam, Cât așteptam, De 1’ o vreme mă culcam, Rău-1 puseiu căpătâiu, Cu jale m’acoperiiu, ' Vai, că rău mă hodiniiu! 2194.—Codrule, codruțule, Deschide-ți cărările, . Să-mi duc supărările, i Căci acasă 1 Nu mă lasă Dorul mândrii arzător, Și mă face călător! I : 2/95.—Zis-am verde și-o lăptucă j Mi-a venit timpul de ducă, i Dor să nu mă mai ajungă, ■ Și m’aș duce, i M’aș tot duce. : Dar dorul tot mă ajunge; : Cât ar fi calea de lungă. î Dorul tot să nu m’ajungă; i Cât ar fi calea departe, j Dorul nu se mai desparte. I Dorul nu-i boală cu leac, ! Să rămâie pe drumeac, Și doru-i olrăvicios, Ca un șarpe veninos. , Că dorul de cin’ se leagă, i Nu-1 lasă cu mintea 'ntreagă; Dorul de cin’ se lipește, i Să nu mai tragă nădejde: Se usucă ca coarnă. Se’ngroapă ca scândură ! ; 2/96—Bădiță, depărtișor, Lasă plugul în ogor, Lasă boii la pășune, i Și mai cearcă pe Ja mine, i Că de când n’ai mai venit, : Cărărușa mi-a’nverzil. Florile s’au scuturat. Dragostele s’au stricat. Vin, bădiță, pe la mine, , Că de când n’ai mai venit, https://biblioteca-digitala.ro 58 ION CREANGĂ Cosicioară mi-a albit, Fețișoara s'a pârlit, Inima s'a vestejit. Nu s’a vestejit de un bine. Și deun dor ce am de tine; Nu s’a vestejit de-un rău. Ci de dorișorul tău! 2/97.—Frunză verde trei alune, Câte focuri ard pe lume, Nici unul nu arde bine. Cum arde inima’n mine. Și arde cu lunile, Și cu săptămânile, 2/95. —De-mi scurge puterile, Și-mi răpune zilele. Arde, arde, nu se stânge. Dorul dragostii mă frige. Bate vântul, iarba culcă, Dorul lelii mă usucă; Bale vântul, iarba scoală, Dorul lelii mă omoară, Frunză verde mărăcine, Nimic se prinde de mine. De când dorul m’a lovit, Mințile mi-au rătăcii. De când dorul m’a cuprins, Sufletul mi s’a aprins. Suin în deal, cobor în vale, Și-mi pierd ziua tot pe cale, Nu mai găsesc ce mă doare 2/99.—Foicică lemn uscat, Aseară pe înserat, Bădiță, te-am așteptat, Cu cină, Și cu lumină. Și cu pat pentru hodină, Și cu dor de la inimă, Dac’am văzut că nu vii, Am pus stânga căpătâiu, Și cu dreaptă mă'nvăliiu. Când erâ la miez de noapte, Am visat un vis de moarte: Năfrămuța ta cea nouă, Am visat-o ruptă’n două! Dar bădif așa grăia, Și la mândra răspundea ; —Floricea crescută’n rouă, Minți că nu e ruptă’n două, Da-i ruptă inim.. ta: Gândești că nu te-oiu luă. Mândră, mândrulița mea, De ce te temi nu-i scăpă, Că atuncea te-oiu luă, Dacă tu ăi numără, Iarba de pe două lunci, Coamele la doi cai murgi, Părul de la doi voinici. Când a face jugul muguri, Din tânjaror crește struguri. Și-aluncea ’n două oiu sta. Lua te oiu, mândră, ori ba 1 2200—Foaieverde lemn cănesc, Un dor am. c’un dor Irăesc, C’un dor noaptea mă muncesc, C’un dor zilelc-mi petrec, Dorului mă’nchin și plec, i Jarul dorului să’nnec, Of, la ce ți-i drag și-ți place, Niciodată nu se face, Dor nebun să te împace. Dorule, măi dor nătâng. Plânsul inimei mi-1 plâng Păsărelele din crâng. Și mi-1 dau vânturilor, Să i ducă nourilor, Cu mirosul florilor; Vântului să-l facă roată, Să mi-1 pierd în lumea toată! https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 59 2201.-De s'ar face dealul luncă, Și crângul poiană lungă. Să-mi văd puica unde-mi lucră, Și de prânz unde-mi mănâncă, De amiaz unde se culcă, Să mă duc să-i țin de umbră, Să n’o ardă soarele, Că-i albă ca doamnele! 2202— Strigă popa din altar: — Prindeți sluga că-i tâlhar. Preoteasa de pe vatră: —Mai iartă-1 părinte-odată, Casta nu-i întăiaș dală. Auzi strig’ un gospodar!: Prindeți sluga, că-i tâlhari, Da nevasta:—Măi bârbale, la mai lasă-1 înc’o dală. Ca fosl slugă cu dreptate, Se culca seara la spate. Când simțiâ mai fierbincior, Se lipiâ de pieptișor! 2203. -Foaie verde, puiu de nuc. Eu mă duc, Dragă, mă duc, Eu mă duc la București, Să ’mbrac haine soldățești. Du-te, să nu zăbovești. Că de-i zăbovi o lună. Mă găsești pe câmp nebună; Și de-i zăbovi un an. Mă găsești moartă’n divan; Da de-i zăbovi mai mult, Mă găsești moartă’n pământ, 2204.- De trei ori polcoviiu calul, Ca să urc la mândra dealul, Văleu, deal afurisit, Calul mi-i despotcovil! Nu mi-i vina calului, Nici a potcovarului, Și-i vina drăguții mele, Ca pus casa ’n delurăle; Și mi-i vina și a mea, Că m’am dus cam des Ia ea. 2205. -Lozioară de la Prut, Pe badea nu l-ai văzut ? —Da măcar de l-am văzul Poate nu l-am cunoscut! | Ca la față-i albinei, Da la păr negru și creț, i La obraji ca rujile, Ochi’n cap ca murile, Cum i-oiu pune numele? I 1-oiu pune «frunză verde,* Dar mă tem că iar l-oiu perde, Că I am pierdut mai odată. i Și l-am găsit la o fală. Și fat’ a fost rea la minte, De-a știut și-al ei părinte, Și fal’ a fost blăslămată, Că l a scos la judecată. De a șliut-o lumea toată! 2206.—Foae verde trei lămâi, Cuculeț, de unde vii ? —Dela Jii, de peste .Iii. —De mândruța ce-mi mai spui? De mi-ai spune numai bine, Vino iute'n sân la mine. Să-ți dau pâne, Cu măsline. De mi-ei spune numai rău, Să te duci cu Dumnezeu, ■ Să n’aud cântecul tău ! 2207.— Mă duc cu calanelc, Și rămân copilele! Sămănâ-mi-aș numele. Prin toate grădinele, Ca să-mi crească florile, https://biblioteca-digitala.ro 60 ION CREANGĂ Să miroase felele, Fetele, Nevestele, Ca sâ-mi plângă urmele, Pe loate cărările! 2208. —Cucuie, de unde vii? —De la niște vii pustii I — Da de mândra mea ce știi? —Știu bine că-i sănătoasă, Șade la masă și coasă. Cu arniciu și cu mătasă. Lângă pită. Carne friptă, Lângă carne, Două cane. Una cu vin îndulcit, Nu-1 pot bea de necăjit; Una cu vin pipărat, Nu-1 pot bea de supărat ! 2209. -Bate vântul sălcile, Să pornească luntrile Să pornesc și eu cu ele, De-aici pân’ la Sângâtin, Să-mi cumpăr un brâu de in, Da și unul de mătasă. Să-l trimit la mândr' acasă, De să vadă, Și să creadă. Cum mi-i inima de neagră, Ca tina de primăvară, Când o calcă carele, Boii cu picioarele! 2210. Mă'nlreabă,lelea,mă'ntrea De ce las pușca pe iarbă ? |bă, Eu îi spuiu : ca să beau apă, Să beau apă. De izvor, Să-ini treacă de al mândrii dor! 2211. Foae verde trei granate, ■ Bate vântul dinlr’o parte, Tot mă frige și mă arde; Bale vântul printre brazi, M’a ajuns un dor de frați; Bate vântul printre flori, M’a ajuns dor de surori. De surori de-o cumnă(ică. Și de draga iboninică. Co lăsăii plângând la poartă, Cu gura nesărutată. 1 Din nun multe părți T. Pamfile. ’ 22/2. —Frunză verde măr, cireș : Măi bădifă Gheorghieș, Lung îi drumul păn ’la Ieși. Lung e drumul și pustiii, Mult mă uit și nu mai viu. -Rămâii puică sănătoasă, Că de mâni mă duc de-acasă Cn inimioara friptă arsă, Rămâii puică sănătoasă, Ca o pară viermănoasă. -Mergi puiule sănătos. Ca un măr putregăios. —Rămâii puică sănătoasă, Ca o broască răpănoasă, —Mergi puiule sănătos, Ca un câine răpănos. 2218.—Foaie verde mărăcine, Ce să fac s’o iau cu mine, Măcar vre-o două trei ziie. Pe la o jumătate de cale. I Se ’nlâhii cu lălăi lui. —Bun la cale moș bătrân. Moșule ce le-aș întrebă, Ave{i crâșmă’n sal, ori ba ? ; —Fă pe ici, fă pe colea, Aproape de casa mea, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 61 Se mărită noră-mea. —Dar pe dânsa cine-o ia, -Feciorul lui Beizadea. —Mai bine dracul mi-1 luâ. Auzi'ă dela Gh. Andronic. Albeșli- Boloșani. O. Rotundu 2214. - Ș’apoi verde fir de linte De-aș trăi cât piatra’n munte, N’aș lua fală de curte, Că știe năravuri multe. Bală-v ar vina neveste, Dorul lor mă prăpădește. Bală-v-ar vina de fele. Când le văd muslața-mi crește. 2215.— De-ar avea ielele minte, Când oi muri să nu cânte: Să șadă toate mâhnile, Că le-am fosl băiat cuminte. 2216. -Șapoi verde trei măsline lubește-mă puică bine, Cât oi fi pe lângă tine, Căci dacă m-oi depărta, Tot îi plânge și-i oflâ, Și de mine nu-i mai da. 2217. —O lelița ’ncinsă bine. Pusei eu dorul pe tine. De le-oi lăsa să fiu câine! O, leii{ă slrug de flori, Nu mă blăslăma să mor. De-i blaslama ș’oi muri, Mai mare păcat ți-a fi. Bela P. Liciu Râsboeni.-N. A. Moisei. COLINDE 50 . De când Domnul s’a născut Și pământul l’a făcui Și cerul l’a ridicai Pe palru stâlpi de argint, Mai frumos l’a împodobit : Tot cu stele mărunțele. La mijlocul stelelor Luce luna. Cu lumina Și soarele Cu razele. Sus mai sus la grâne verzi ’Mi-este d’albă chilioară ; Dar în ea cine-mi și doarme? Doarme Doamna și cu fiul. Fiul plânge. Doamna zice: Taci, fiule, nu mai plânge. Că ți-o da mă-la, ți-o da Două mere, Două pere Și cerul cu stelele Și câmpul cu florile. Câte flori sunt pe pământ Toate merg la jurământ, Numai floarea soarelui Șade ’n poarta raiului Și judecă florile, Florile, garoafele: Ce-ați făcut miroasele? —Ni le-a luat albinele, Să facă miere și ceară; Cu mierea să ne ’ndulcească Și lumea s'o veselească, Și din ceară să facem lumâ- nări https://biblioteca-digitala.ro 62 ION CREANGĂ Sâ lipim intre icoane la mari boeri. Mari boeri se pomeniră. Și pe noi ne dăruiră ; C’un colac De grâu curat; Pe colac, vadra de vin, C’așa-i legea din bătrâni, Din bătrâni, Din oameni buni. Trandafir verde pe masă. Rămâi, gazdă, sănătoasă. Auzit de la Nicolae Nicolescu, în anul 1885 Ianuarie 8, cotn. Grindu; jud. Ialomița. 51 .-Doamnele, icea’n ceaste curți. In aceste curți, aste domnii, Doamnele, ceaste d’albe vis- Doamnele, l,erii- Crescutu-mi-a, născutu-mi-a, Doi meri ’nalți și minunați, De tulpină-s depărtați, De vârfuri amestecați, La umbră la meri, Sunt tot mese ’ntinse: Și făclii aprinse; Jur prejur de mese, Ză/ioare dese, Printre zățioare, Rar sunt scăunele, Stau sfinții pre ele. Sus la cap de masă, Jețuleț d’argint. Intr’însul cine 'mi șade? Bunul Dumnezeu- Din gură 'mi grăiâ ; —„Noi bem, ne cinstim, Și nu ne’ntrebăm, Carele-i mai mare. ' Mare de mărire, Și mai mic de zile" Bătrânul Crăciun. Din gură ’mi grăia: —Bunul Dumnezeu. Mai mare-i de mărire, Și mai mic de zile. ' Ion, Sfânt Ion, । Din gură ’mi grăia : । —„In zile ce-ai născut, ; Pe negrul pământ, Eu m'am prilejil, Și te-am sprijinit, In poale de veșmânt, Și te-am botezat, In apa iui Iordan, I Și te-am dăruit, \ Cu toiag pe mână, Și te-am ridicat, : Sus la Livion, Ca să-mi stăpânești i Cerul și pământul, ‘ Și pe noi d’a rândul». ■ Icea ceastă gazdă, ! Fie-mi sănătoasă, ; Auzit de la flăcăul Siliiuon Neagu din corn. Buca, jud lalomi|a, in 6 ! Ianuarie 1884. 52 .—Doamnele, icea ’n ceaste Și’n ceaste domnii, |curți Doamnele. Mi-esle un jețuleț dres. Dres de aurel Doamnele1 i Cine îmi ședea în el? | Bunul Dumnezeu, : Mai de-arând cu el, i Mi-este un jețuleț dres, I Dres de argințel, i 1 Refren, la câte 2 versuri. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA Cine-mi șade în el ? Bătrânul Crăciun, Mal dearând cu ei Mi-esle un jețuleț dres, Dres de stejerel Cine-mi șade în el? Ion, Sfânl Ion, Mai de-arând cu ei. Stau Sfinții de-a rândul, : Ion, Sfânt Ion, i Din gură ’mi grăiară : I -«Din noi câle-și trei, I Care-om fi mai mare?» I Dumnezeu mai mare, ! Mare de mărire, , Da i mai mic de zile, 1 Bătrânul Crăciun, | EI e de demult, j Pe negrul pămânl. i Tu când le-ai născut, | Eu m’am prilelit, i De te-am sprijinit. In poale de veșmânt; Îngerii s’au lăsat. ; De te-au apucat, Sus (e-au ridicat, i Sus la Livion. ' l.a sfântul Ion, , Ca să le boteze, ; Să le creștineze, ’ Numele să-ți pue, ■ Domn d ’al cerului, i Și-al tărâmului: ! Sus în cer domnești, i Pe tărâm primești, I Și ne miluești; ; Și mai mult cu vreme bună! । Spus de flăcăul Ion Ion din, eoni. 1 Tonea, Jud. Ialomița. Astă seară-i seară mare. Seara mare-a lui Ajun 63 Mâine-i ziua lui Crăciun, Când s-a născut fiu din maică. S’a născut Domnul Christos, Mititel, desfășețel, înfășurat in foi de măr. De mare bucuria lui: Codrului uscat, Frunza i-a dat, Câmp pârlit, A o tăvii, Isvoare seci a isvorîl; Dar și câinii de Jidovi, Ei de veste că’mi prindea, Și’mi pornesc a’l căută; Iar și Maica Precista, Fiu la braț că-mi luă ; Sus la munte că-mi urcă, Urcă-și munte, urcă-și doi, Când fuse munte d’al treilea, Fiu din brațe jos lăsă, Când ochii negrii ’și d’aruncă. Vedea pe sfântul Ion, Strigând tare. In gura mare: Mai ia, Maică, fiu la brațe, Și mai haideți puțintel, Puțintel nu e departe, Că știu. Maică, trei râuri, Trei râuri, trei pârâuri: Unu i vin și-allu-i de mir, Și altu-i apa limpejoară; In ăl de apă să-l scăldăm, Intr’ăl de vin să-l botezăm, Intr’ăl de mir să-l miruim, Sus la slavă să'l suim; Să dea drepții la dreptate, Și strâmbii la a lor fapte, Sănătate în ceaslă casă, La boeri la dumnevoastră 1 Auzit de la Silimon Neagu, din corn. Bucu, Jud. Ialomița în anul 1884. Dobre Steîănescu https://biblioteca-digitala.ro 64______ION CREANGĂ GLUME, JÂT11, TACLALE 398. Țiganul la călugărie. Ce-i veni odată în gând unui țigan, că se duse la o mănăstire și se făcu călugăr. La început îl făcu ca frate și-i schimbă nu- mele din Ion în loil. Văzând el de la o vreme, că mâncareai proastă, somnu-i puțin și rugiunea multă, începu să se gândească cum ar face ca să șteargă putina .. Comanacul de pe cap și rasa, după cum înțe- lesese el prin citirea moliftelor, nu putea să'și le ia el singur... Ce să facă? Să fugă așa, nu-i da mâna. Se duse în dosul mănăs- tirii și începu a se scărpina până ce dădu comanacul și cu rasa jos de pe el și cătând la ele, zise oare cum mulțumii: «Nici nu v’am pus eu, dar nici nu v’am luat eu» și zicând: «Rămâii loil sănătos, că Ion se duce pe dindos I», o luă la papuc și se duse în lumea lui. Din Mogoșești-Dorohoi. 399.—Sluga preotului. Înlr’o Duminică un preot își trimise servitorul la dugheana ji- danului din sat cu niște parale pentru o datorie veche și, să mai cumpere câte ceva pentru casă tot pe credit; dar, la urmă săvină la biserica și să-i spună dacă i-a dat. Servitorul se duce Ia jidan și-i arată țâdula, dar degeaba, căci de data asta spuse jâdanul amărît, că voește s’o curme odată cu datoriile. După vorba a- vulă, servitorul se duse la biserică să i spună preotului. Când intră el în biserică tocmai atunci preotul cetea evanghelia în ușile împărătești și ajunse la locul: «Și l-au întrebat zicând: în- vățătorule, Moisi a zis....» Iar el răspunse tare din ușa bisericii: «Moise a zis că nu mai dă pe datorie!» Toți oamenii au rămas cu gurile căscate, iar preotul sfârși evanghelia aici. Pr. N. V. Hodoroabă. CRONICA Facultatea de litere din București, a câștigat, tireste, cu multă greutale, lu- mina d-lui Th. D. Speranțla pentru o catedră de literatură populară. Sunt se vede și institutiuni, cari au păcate de ispășit. Biata cultură românească! „ „ T. P. https://biblioteca-digitala.ro OBOLUL Prietenilor Revistei «ION CREANGA» pentru strângerea fondului — Bustul lui Ion Creangă la Bârlad == Suma adunată 1164.90 DE LA ADMINISTRAȚIE Adeverințe. Sau primit sumele și s’au lăiat adeverințele pentru 1). A. Pațica. 5 lei. D. C. N, Maieescu. R.-Vâlcea, 5 lei. D. Gh. Diculescu, Cilibia, 2 lei 50 b. (urmează) Prin Redacția și Administrația revistei noastre se pot do- " bândi următoarele cărți folositoare: Revista «ION CREANGA» An II. - — - 6.— Revista «ION CREANGA» An. 111. — — - 6.— Revista «ION CREANGA» An. IV. — - - 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. V. — - - 6.- Revista «ION CREANGĂ» An. VI. — - - 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. VII. -- - — 6- Revista «ION CREANGĂ» An. VIII, (lipsă no. 2) — 6.- Revista «ION CREANGĂ» An. IX - — — 5- T. Pamfile: Povestire pe scurt despre Neamul Românesc 0.20 „ Jocuri de copii 1. — — — — 1.4q ........................H. - - -- - 1.60 .. ' .. „ III. - -• - - 1-50 Văzduhul — — — — — 2.00 A apărut : T. PAMFILE VĂZDUHUL După cred iniile poporului român' . Ediția Academiei Române. București, 1916; 180 p, 2 Lei Se poate dobândi prin Redacția Revistei «Ion Creangă» Bârlad, str. Corbului. https://biblioteca-digitala.ro Domniei sale ':ciu! 1' Prilej; ii Comuna Județul QJtW și Administrația Revistei „Ion Creangă'1 se rbătorile de vară la Români — oii și leacuri — — — (^Cântece de țara — — — — ' ^Agricultura la Români — —- Povestea lumii de demult -- — — Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului— Diavolul învrăjbitor al lumii — — — Un tăciune și-un cărbune (povești) — — Cerul și podoabele lui — — — și M. Lupescu: Cromatica poporului român M. Lupescu : Alcătuirea unei gospodării țărănești Petru Q. Savin : Clăcășește -- — — — » Povești — — — — .- 1. I. Ciuncanu: Doine și alte cântece —- — — Dr. Ion Urban Jarnik : Inșemnări cu privire la limba basme- lor populare românești — — — — N. 1. Dumitrașcu: Flori de câmp — — — « Din Boureni, vorbe de clacă — ra Se trimit franco ia cerere. 2.00 1.00 4.00 5.00 2.00 3.00 2.00 2.00 1.00 2.00 0.50 0.40 1.50 0.30 0.40 0.40 0.40 —=E IIînnH A AHT HI Revistă de cercetări și mărturii is- MiBON *•1 pe lanuarie PRF1DR TF1TF1RILOR, DIN TOFimNFl FINULUI 1758. —T. Pamfile. O COHDICA UECHE-—FU. Rosetti. DOCU(DENTE. —D Flpostol. 6. Florescu, Flrtur Sără- ciei, T. Pamfile, Fi. Saint-Searges, Ec. U. Ursâcescu. CRODICFI.—T. Pamfile. D. Furtună: Preoțimea romanească in se- colul al XVIII-lea. Starea ei culturală și Mate- rială.—Alex Lăpidatu ; Doi cărturari Brașoveni din sec. XVII și câteva documente împotriva u nirii; Un mănunchiu de cercetări istorice.- Mă- runte. ILUSTRHȚIUDE — Pecetea Bârladului din 1635- Abonamentul anual 5 lei. Redacția și administrația în Bârlad, str- Corbului https://biblioteca-digitala.ro Anul IX.-No. 3. Martie, 1916. Ion Creangă --- Revistă de limbă, literatură și artă populară --•— APARE 0 DATA PE LUNĂ C U P RIN SUL «leu Creangă».—Măria Sa Doamna și Regina Elisavela». T. Pamfile.-—Pasatul și bulgurul. t. If. MaleesîU-—«Un fisiolog Românesc din veacul al 18-lea. Dobre Stefănescu- -Colinde. Pr- 0. Furtună. — Călinița fură-ziua și Toderiță fură-noaplea, (po- veste). Arestita II Moisei, D. Unică, 0. Rotunda.—Boli la oameni, leacuri și des- cântece. 1. Moisei,—Vrăji și farmece. [. Rădulescu-Codin, I. Brătulescu --Povestiri și legende. A- Moisei, George C- Constantinescu, [. Daniilescu. Gh- Boghiu. T. Pamfile. -Cântece. Pr. FI A- Drăghici—O samă de cuvinte. loan U. Popeștii. Pr fi. t $ușoea — Glume, jâtii, taclale. Pr- D- Furtună. L Pamfile—Cronica. Ilostratione—Măria Sa Doamna Regina Elisavela. REDACȚIA: b A D M1N1TRAȚ1 A: T. Pamîile, Strada Corbului | M. Lupescu, Zorleni-Tutova ■ bârlad ■- Exemplarul: In (ară ............40 de bani In străinătate ... 50 » » 0 Abonamentul anual: în tară.............................5 lei în străinătate......................6 „ 0 TIPOGRAFIA ȘI LEGĂTORIA DE CĂRȚI, CONSTANTIN D. LUPAȘCU https://biblioteca-digitala.ro INTEMEETORII: PR. EC. I. ANTONOVICI, ST. CAPȘA, G. A. COSMOVICI, N. I. DUMITRAȘCU, PR. D. FURTUNĂ. PR. GH. GHEOLDUM, P. HERESCU, DR. I. URBAN JARNIC, G. T. KIRILEANU, N. L. KOSTAK1. M. LUPESCU, C. N. MATEESCU. A. MOISEI, N. I. MUNTEANU, I. NECULAU, A. NEGOESCU, T. PAMFILE, P. PĂNOIU, T. POPOVICI, PR. P. G. SAVIN, A. TENEA, ȘT. ST. TUȚESCU, G. TUTOVEANU, I. ZOTA. DE LA REDACȚIE. Posta.—D Iui Șt. S/. Tufescu.—Trimis ‘Văzduhul» și răspuns ’a toate întrebările. X. V. -Urziceni. Scrisoarea Dv. neiiind îndeajuns francată s’a respins. Lămuriri.—Materialul ce ni se trimete să iie scris pe o singură par- te a hârtiei; ar fi bine să se scrie numai pe sferturi de coală. — Să nu se scrie pe o hârtie mai multe feluri de culegeri, de pildă cântece și gâcitori, datine și cuvinte rari, și altele, ci fiecare pe hârtia sa. -- Scrisul să fie ceteț, mai ales acolo unde-i vorba de cuvintele rari căci greșelile ce s’ar face punând de pildă pe u în loc de n, pe a in loc de o și pe c în loc de e, ar fi foarte mari. — La un plic nerecomandat pe care se scrie «manuscrise de impri- mat», ajunge o marcă de 5 bani pentru 100 de grame; pentru 150 grame trebue 10 bani. Aceste manuscrise însă, nu trebue să cuprindă scrisori particulare, cari să se facă numai de-oparte prin cărți poștale Să se adauge timbrul de ajutor. —• Persoanele cari cer lămuriri, le vor găsi la poșta redacției dacă nu alipesc o carte poștală sau mărcile pentru răspuns. Șezătoarea, Anul XXIII, Voi. XVI, No. 8 pe Noemb. 1915, cuprinde Toader Simionescu: Strigăte de joc. Gh. Fira : Vătav Vi- oară. Ion N. Popescu : Zicăiori, proverbe, pilde. Florica O. Pursch: Urâturi de Sf. Vasile. A. M. Nour: Ghicitori. N. 1. Dumitrașcu: Legende și tradi/ii. 1. Luchian, N. Stamati: Cântece. No. 9 pe Decembrie 1915, cuprinde: ( . Ion N. Popescu: Zicăiori, proverbe, pilde. Florin 1. Todi- cescu, G. Fira ‘.Cântece. Gustav Netter : Cimilituri cehe. A. M. Nour: Ghicitori. Ion N. Popescu: La oale. 1. Luchian: Descântece: Director: A. Gorovei, Folticeni Abonamentul anual 3 lei. https://biblioteca-digitala.ro Auul IX.—No. ». Martie, l»10. ION CREANGA Revistă «Ie limbă, literatură și artă populară APARE odată pe lună REDACȚIA: ABONAMENTUL ANUAL T. P A M F I L E ' In țară 5 lei Bârlad, str. Corbului In străinătate • 6 ,, îf ADMINISTRAȚIA: •Î n. LUPESCU Zorleni -Tuto va t MĂRIA SA DOAMNA Șl REGINA EL1SAVETA Cinstitoarea portului românesc, pe care I-a îmbrăcat cu drag, spre a-1 ridica ia locul de odinioară când îl purtau și-l făceau singure Domnițele Voivozilor; iubitoarea graiului nostru pe care ni l-a tors în «Poveștile Peleșului» și în alte scrieri, ajufâloarea năcă- jiților și a orfanilor lipsiți de milă și dragoste; îndemnătoarea la https://biblioteca-digitala.ro 66 ION CREANGĂ muncă conștiincioasă, izvorîtoare de fericire; cinstitoarea tuturor lucrurilor ce ne vorbesc de vremurile bătrâne; îngerul îndemnă- tor la tot ce leagă sufletul de pământ și îl înalță spre cer, a a- dormit întru Domnul în ziua de 18 Faur 1916, luând drumul spre iubitul Ei Soț. Alături cu toată suflarea românească aducem și noi în zilele acestea de jale, lângă sicriul Celeia ce ne-a fost Mamă bună tu- turora, lacrămi îndurerate, simțiminte de venerațiune și rugăciuni creștinești pentru sufletul Ei. „Ion Creangă" PĂSATUL ȘI BULGURUL «Chiria deprinde pe cărăuș» și «dascal mai de preț ca jupâ- nul Nevoie» nu se mai afla Iată vremurile de astăzi au adus scumpetea peste măsură a orezului. Găluștile, sarmalele, borșul, piachia, pilaful și meșnița, s’au rărit în casa Românului nostru de la sate, deprins de mult să uite folosul păsatului, a mălaiului care, printre alte neajunsuri, are și pe acela că nu crește de-a dreptul și de-a gafa, cum crește orezul în.... prăvălie. Mălaiul trebue arai, sămănat, păzit de vrăbii, spicuit, bătut, vânturat, făcui apoi în piuă și numai după această lungă poveste se poate da ... gurii1. Astăzi, în pragul primăverii, firește, și pasatul e îndoit de scump; oricum însă, nu așâ ca orezul. El se poate înlocui însă cu bul- gărul, un alt articol al bucătăriei noastre țărănești, care, fiind na- țională, ca ori și care alt magasin național, păstrează, și la nevoe, când boierul scăpătat întoarce ochii Înapoi în preajma celor ră- mași lângă brazdă, își deschide ușa și îl îndeamnă : «Poftim că la noi tot se mai găsesc din toate câte trebue să se găsească la o întâmplare de Doamne-ferește, cum este scăpăciunea dumi- tale!» Țaranul nostru, al Moldovei de sus și de mijloc, știe să Țâș- nească grâul și hoabale numai sfărâmate, sub numele de bulgăr, să le întrebuințeze în bucatele care le-am pomenit. Nu-i vremea acum de-a îndemnă la alesul grâului. Gospodinile noastre vor ști să facă lucrul acesta la vară: pe urma secerăto- Tilor vor culege de pe miriște spicele cari au căzut din pricina plinătății lor, căci cine nu știe vorba ceea: «mintea seacă, nu se pleacă». Acele spice au grăunțile mari. Ele se vor frecă între pal- 1 Cf, Pamfile, Industria casnică, p. 243-4. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 67 me, li se va sufla pleava si astfel curățite, se vor râșni și se va dobândi asl-fcl bulgărul. Dacă se cerne, se dobândește niște fă- ină care poale fi folosită în mălaie sau în burci, pentru îndulci- rea mai mult a f-Ainei de popușoi dospite ori nedospite. Astăzi grâul se poate cumpără cu 30 de bani chilogramul și se poate face bulgur. Cui nu-i place coloarea roșcală închisă a bul- garului care și-a păstrai în sfărâmălurile boabelor peli(a sa, poa- le trage cu ochii toi la gospodina noastră și va vedea cum «face grâu»: Curai, grâul se udă pu|in, se pune în piuă și se bale pâ- nă când pojghița i se macină, rămânând numai miezul; apoi se vântură, se usucă și dacă nu se întrebuințează asf-fel făcui, ca o colivă, sau meslecal cu lapte, se poale usca și râșni după acea- sta. Acestea le-am scris din văzule. Și dacă se cetesc poveștile, nă- dăjduim că cetilorii noștri nu vor rămânea numai la cetii, spre binele lor. T. Pamfile. UN FIS1OLOG ROMÂNESC DIN VEACUL AL 18 LEA 1 42. Penlru scroafa sălbatică. Această scroafă sălbatică are a- tăla înțelepciune: ziua își ascute din(ii ci. iară câinii ce o gonesc pre ea, să feresc de dănsa ziua. Insă noaptea, când iaste lună, fuge înaintea câinilor și ei o gonesc, până unde merge înlr’un loc unde sunt copaci mul|i și fac întuneric. Și deacă intră înlăuntru, în umbra copacilor, să înloarce degrab îndărăt și câinii gândesc că iaste înlăuntru întru desime și o ca- ută. Atunci ca să întoarce îndărăl și rupe 2-3 câini și ceilalți aud glasul câinilor celor rupți și fug. lasle o buruiană ce să chiamă iarba /rânzelor (bob porcesc), o buruiană otrăvită. Adastă buru- iană o iubește foarle mult să o guste, când iaste îngrecată : î nsă când o mănâncă, să tae de pre mijloc în jos și nu poale să um- ble. Ci dară face pui și merge în apă și în văi >curgătoare și gă- sește în apă și mâncând, să însănăloșază. 43. Pentru gâscă. Gâscă aceasta iubește să trăiască în apă și să să scalde. Are această înțelepciune dela Dumnezeu, căci când să bolnăvește, mănâncă sălală dumesnică sau sălbatică și în- dată își face urinare ca omului curățenia și așa să dofloreașle. Zic unii că de ar mânca frunză de ederă, îndată moare, Are și altă înțelepciune, că când zboru, gâștele ceale sălbatice, 1 Vezi no. trecut, p. 39-42, https://biblioteca-digitala.ro 68 ION CREANGA —?-----— "~ --~ --—: ‘ z.'—.. . —-..z-z.«— țin câte o pietricică în gură ca să nu grăiască și să strige și a- poi să le auză vălturul sau șoiumul și viind să le răpească. 44. Peniru salamandră. Salamandra iaste jiganie cu 4 picioare, în chipul șopărlii, numai iaste mai mare și nu iaste verde ci gal- benă și are pece[i negre pe spate. Insă atâta lucrare are, cănd de o ar pune cinevaș, pre cărbuni aprinși, să slinge cărbunii și ea nu pate nimic, și cu picioarele ei amestecă cărbunii și cenușa și-i aruncă spre oamenii cei ce o au pus în foc. 45. Penlru șopârlă. Această șopărlă iaste verde, însă de să va întâmplă să o tae pre dânsa în doao și să o lași, iară se împre- ună ceale doao bucă|i și să face, cum au lost întăi, vie și în- treagă. Când dar intră lemn în piciorul omului, sau înlraltă parle a trupului, și nu pot ca să-l scoață doftorii, sfărâmă capul șopăr- lii, numai singur, și-l pun deasupra pre rană, și așa trage afară pre lemn ca magnetul pre fer. Așișderea vitei când se va în[epa în lemn. 46. Penlru bârzăun. Bărzăunul, care iaste parte bărbătească, nu cântă. Numai ceale ce sânt parte muerească căntă. Căt zăduf să fie, atăta mai mult căntă, că roa dimineții umple arăpile ei și nu poată să le deschiză, căci bărzăunul acesta nu căntă cu gura, ci cu arăpile. Cănd e la miază-zi și să ia rouă, atuncea căntă. Iară hrana lui iaste rouă cerului. 47 Penlru șarpe. Șarpele iaste la firea lui mai înțelept decă[ toate fiarăle, iar mai veninal iarăși decât toate. Și putem cunoaș- te în[elenciunea lui pe aceasta: pe când merge să bea apă or la fântână, or la vale, boraște întăi veninul lui pe o piatră de margine și mergând, bea. Și aceasta o face cu înțelepciunea, ca nu cândva, cei ce vor bea să să vinineze și să moară; și apoi întorcându-să, înghite veninul. Trebulaște să știm că nu are tot deauna, ci ca găina oul. Și sănt multe feluri de șarpi, după locuri și după ani. Că de va trăi ani mul|i, să face mai mare și să numește ba- laur. Iară de să va întâmpla iarăși în locuri călduroase, așișde- rea trăeșle mult și să face cumplit. Sănt dară în părțile Etiopiei bălauri mari, care când flămânzesc, cască în văzduh și scot ră- suflarea lor din inimă ; și răsuflarea aceia fac pre păsările care zboru, de cad în gura lui. Iară noaptea vânează și oi, și boi, și capre și alte gadini, căci are putere multă. Iaste dat de la Dumnezeu că pre fieșcare https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 69 șarpe, de-l vei lovi odată în cap cu trestie, amor|ește și în puțin ceas rămâne fără de lucrare. Iară de vei îndoi și vei intrel lovi- tura, să sălbătăceșle și-și sare asupră, ca să te mănânce. Și când să întâmplă or ce șarpe să mușce pre om, mai mult în pământ, nu poate să intre, nici îl mai suferă pământul pre acel șarpe, ca pre un ucigaș de om 48. Pentru alt șarpe. In Indiea se află șarpe și iaste albu ca laptele și are corn în cap, care de va mușca pre om, îndată moare, căci, că nu e nici o buruiană pre pământ să-l vindece. Nici doftorii cei vechi vre'o învățătură de folos spre aceasta au aflat. Insă auz taină ascunsă : de va lua omul acela un pu- rice din găngăniile ceale mici, ce mușcă pre oameni, și-l va pune deasupra pre mușcătură, nu să teme că va păți nimic. 49. Pentru alt șarpe. Se află și alt șarpe care iaste numai de o palmă. Capul lui iaste alb ca laptele, iară trupul iaste roș închis. Și cât frăeșle acesta, nu poale să mușce pre om, căci nu are dinți. Numai lingând țărâna pământului tră- ește. Pre acest șarpe îl prind noaptea oamenii, pe vre- me ce nu mușcă, și-l spânzură de coadă și șade spânzu- rat. Și așa curge din gura lui otravă, până când iaste viu (care să chiagă și se face neagră) și după ce moare, curge și atuncea otravă, care să face cărmăjie. Sănt dar acestea amăndoauă otrăvi de moarte Cu acestea o- moară pre împărați și pre oamenii cei mari. Căci că din otrava cea neagră, să dea omului numai cât un grăunte de mălai, îndatâș moare; iară de va da de cea roșie deșchisă, întracestași chip-iaste moartea: curge tot crierele lui pă nas și așa moare acel ticălos om întru această primejdie rea. 50. Pentru alt șarpe. Iaste și alt șarpe mic și pestriț, Pe acest șarpe dară, cine-1 omoară, îndataș moare cu această moarte: putrezește întăi haina de pă dânsul și cade de pe el, apoi vine tot trupul lui și pică câte puțintel, ca ceara ce să to- pește de foc. Și așa să strică lot ticălosul. 51. Pentru vasilisc. Vasiliscul acesta încă iaste șarpe foarte mare, căt iaste bălaurul și nimenea nu poate ca să-l prinză pre dânsul viu, pentru că măcar de o milă de loc cu vederea lui tot veninează. Săgeată și otrăvește pre om cu ochii lui și moare, că această fiară foarte iaste vrăjmașă asupra omului ca și par- dosul. 52. Pentru finix ‘. 1 S’a publicat în Calendarul revistei ne 1914, pag. 44. •174. https://biblioteca-digitala.ro 70 ION CREANGA 5J. Penlru vierme. La Indica iasle o apă marc și să nuitieșlc Indos. Deci înlru această apă să (ac viermii mari foarte, de 2 coji grosimea, lungimea lui de 20. Are numai 2 ochi și 2 dinți buni și poale să sfărâme și jivină, și lemn, și piatră. Deci când va vedea in vale că bea apă vreo dihanie, sau cămilă, sau bou, sau cal, il răpeaște și il mănâncă. Pre acel vierme îl prind oamenii cu undi(e întru care pun in șelăciunc, carne de oaie. Și când il prind, îl spânzură cu capul in jos și pică din gura lui otravă galbenă și are aceaslă lucrare, că de or ce lucru s’ar atinge, îndată să naște dintru aceia foc și arde. Și nu numai la lemn are lucrarea aceasta, ci și pielrile Ic arde. Cu această otravă împărații vechi ardea cetățile care vrea să le ia. 54. Penlru all șarpe. Mai iaste și alt șarpe mare, ce să chiamă hersidoros și poale să trăiască și pre pământ, și în apă. Pre acesta dară, de-l va călca omul, îndată moare. Și de va vrea și altul, carele iaste sănătos, ca să-l îngroape, și acela (ace lepră, însă să vindecă, dar nu moare. 55. AU șarpe. Mai iaste și all șarpe ce să numește Mos, adică setos. Și acesta de va mușca pro om, alăta sete ii aduce, căi de ar pune in gura lui apa Dunării, nu s’ar sătura. Bea fără de sațiu, pănă ce bând, să umflă pântecele lui și crapă. C. N. Malcescu COLINDE 53 .—întreabă, mi-și întreabă Sfinți pe Dumnezeu: -Dar voi Sfinți mărunți, Ce mă ispitiți. Că voi bine știți, Bine ca și mine Pc mine m’a prins câinii de | Jidovi Sus, la Rusalim, in poarta ra- Și m’a restignil jiului, Pe cruce De măr dulce, Piroane mi-a făcut, In fața le-a bălul, In dos Ic ii țintuil, Șudoarea m’a trecut. Inlâilea ia chincc 1 ii da ; Dar lui ce-i croia ? Cămașe verde, verde de urzică Cu ca-l îmbrăcă, Trupu-i bășică, Sudoarea-I Ireceâ, In pământ sprijinea. Al doilea la chince ii da; Dar lui ce-i croiă ? D’un brâu de măceși, Cu el l'încingeâ, 1 Mijlocul corpului. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 71 Sudoarea-1 (recea. 1 Al treilea la chince îi da; ! Dar în cap ce-i punea? Cunune de spini, Negrii mărăcini, In cap i-o punea, Cu mâna i-o așeză, Cu maiul o băteâ". Lacrămi îl podidiâ. La tărâm cădea ! Și-mi blagoslovia: Doamne milostive, Că d’atunci s’a fapt, i Grâne la câmpuri, ' Mir la mănăstiri, : Vinuri la dealuri; Să se miruiască | Tânăr și bătrân । In ziua de Crăciun Și de Bobotează, i Când preo|i botează, 1 Lumea creștinează. . Auzii de la Ion Ghită Luță, din com. Tonea, jud. Ialomița. 54 . — Aslă seară-i seara mare |lui Ajun, ! Oi leroi dai, leroi Doamne, : Mâine-i ziua de Crăciun ; Oi leroi dai, leroi Doamne, ; Când s’a născut Dumnezeu ' Oi leroi dai, leroi Doamne,1 ! Mititel și’nfășe|el, i Infâșetel în foi de măr, i Cu fașa de argintel, ' Cu scutec de aurel. • j Crângului uscat ' Frunza i-a dat, j Câmp pârlit i Mi a odrăslit; i 1 Se repetă după fiecare vers. i Câmp pârlit, cu livezi verzi, Dar Maica Sfânta Maria Fiu la bra(e își luă; Urcă-și munte, urcă-și doi, Când fuse munte d’al treilea. Puse jos să se odihnească Și fiul șă-și priminească. Cam la spate Cam departe. Zări pe Sfântul Ion, Tot strigând Și bărăilând; — Mai ia. Maică, fiu la braje, Hai ’nainle, nu departe, Că știu. Maică, trei râuri, Trei râuri, trei pârâuri; Unui-i de vin, altul de mir Și altul de apă limpejoară! Cu vinul să-l botezăm. Cu mirul să-l miruim, Cu apa să-l limpezim, Frumos nume să-i punem; Numele lui Dumnezeu. Pe scaun să-l așezăm; Să-și dea drepții la dreptate Și strâmbii la a lor fapte. Auzit de la Nicolai G. Pavel din com. Tonea. 55.—Sus în salva cerului Horn dai leroi, leroi Doamne, Jos în poarta raiului, Ingenuchiată-i Sfânta Vineri Horn dai leroi. leroi Doamne, Dinaintea lui Christos; Plânge, spune lui Christos: Horn dai leroi, leroi Doamne,1 — Da știi, Doamne, da nu știi Când î{i împărfiai legile, Legile, botezurile, 1 Se repetă la fiecare două versuri. https://biblioteca-digitala.ro 12............ ION CREANGA Mie n mână dalu-mi-ai Crucea’n mână, căldărușa Și-o steblă de busuioc: Pe țărâm (rimisu-m’ai, Să bolez, să increștincz. Și-am umblat Și-am botezai Toate legile, Toate cetățile: Câți s’au dat, Am botezat. Cetatea Irodului Nu s'a dat botezului; Nu s’a dat, N’am botezat. Fost-au câinii de Jidovi Și pe mine prinsu-m’au Și ’n cazan băgalu-m’au, Mult în ceară fertu-m’au, Mult în ceară si rușeulâ. Și-am făcut Cum am pulul, Prin cazan m'am strecural, Și-am venii, Doamne, la Tine, Să-mi dai, Doamne, calul Tău, Calul Tău, nastareu Tău, Și la-a Ta Puterea Ta Pe Ion, Sfântul Ion, Pe llie, Sinlilie; Pe Ion cu slulgcrul, Pe llie cu trăsnetul. Cu fulgerul să-i ocolească, Cu trăsnelul să-i prăpădească. Cale unul, ce-ar scăpă, Or da ’n mare, s'or’necâ. Sus in gazda lui Chrislos Rămâi, domn bun, sănătos. Auzit de la Dobre Mihăilă. bătrân de 70 ani, din căt. Dudeasca com. Ar- inășeșfi(Nenișori). în 1904 Decemvrie. 56 -Și ’nlreabă, și ’nlreabă i Sfinți pre Dumnezeu: : —Doamne milostive, ! Tot stau să te ’ntreb: ! Din ce mi s’a fapl i Mirul Și vinul Și rumenul grâu ? — Dar voi, Sfinți mai mulți , Și mai pricepuți, ■ Dar voi bine știți, i Vreți să mă ispitiți. I Eu când prunc mic eram. ' Oi d’albe păziam i Sus la Rusalim ; P’o siliște vechie. 1 Vechie jidovească: I Și eu m'am mânical In sfânfa Duminică In d albă biserică. Pe mine m’a prins Câinii de Jidovi Și m’a răstignii, Jos, cu fața în sus. ; Pe cruce de măr dulce. Cruciș, curmeziș, Și unde că-mi băleâ Prin (alpe. Prin palme Chiroane de fier. Ținte de oțel. s In față le băleâ ' In dos le (inluiă, j Sângele curgea. : La pământ pică, Se roslogoliâ. Tot vin se făceâ- Și unde mă ’mbrăcă C'o eămașe verde, . Verde de urzică. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 73 Rău. trupu-mi bășică. Și unde mă ’ncingeâ Cu brâu de măcieș, Și unde mă strângea Sudoarea-mi curgea, La pământ cădeâ, Se rostogoliâ, Grâu că se făcea. Și unde că-mi punea Căciulită ’n cap, Căciulă de spini. Verde mărăcini. Și und 'o răsuciâ, Lacrămi îmi curgeâ, La pământ trăgeâ, In obraz sprijiniâ, In barbă se împreuna, In pahar se aduna, Tot mir se făcea. D’atunci mirul s’a făcut. Mir Ia mănăstiri, Grâuri la câmpuri, Vinuri prin dealuri. Și ’n norodul tot. Sănătate ’n casă, Boeri dumneavoastră! Auzii de la Dobre Mihăilă, din căt. Dudeasca. 57. -Câte flori sunt pe pământ, Toate merg la jurământ, Numai floarea soarelui Șade ’n poarta raiului Și judecă florile Ce-au făcut miroasele? Florile că le răspunde: — Dat-a d’o ploaie cu vânt, Culcat-a flori la pământ; Dat-a d’o ploaie cu soare, Sculat-a florile în picioare, Ce folos că le-a sculat. Și mirosul le-a luat? Raiule, grădină dulce, Nu mă ’ndur d’a mai mă duce De mirosul florilor, De hăului albinelor. De frumuse(ea pomilor, De cântecul păsărilor! Auzit de la Dobre Mihăilă. bătrân de 70 ani, din căi. Dudeasca, corii. Annășești. 58.—Noi umblăm să colindăm De la casă, pân’ la casă, Pe cea noapte ’nlunecoasă, Pe poteca-alunecoasă, Numerim la dumneavoastră Ia te scoală fată mare. Și-mi aprinde-o lutnânare Și-o lipește ’ntre icoane. Că e zi de sărbătoare. Și-mi ’ntinde-o masă ’n casă, Pe sub masă grâu revarsă Pentru Domnul, că se naște, Se naște la Vifleem Să mergem ca să-l vedem, Să credem, să ne ’nchinăm! Da, acuma cam d’o dată Să eși cu colac la poartă, Pe colac vadra de vin, C’așa-i legea din bătrâni ; Da fie și-o ocă de vin, Că noi tot ne mulțumim. Pentru ziua de Crăciun, Fi către Domnu, amin! Auzit de la Dobre Mihăilă, bătrân în etate de 70 ani, din căt. Dudeasca, eoni. Armășeșli, în 1904. 59 .—Soare’n cer, soare’n pă- mânt, Soare ’n curte-a răsărit. Că ’mi-e domnul adormit, Cu gutui, la căpătâiu, https://biblioteca-digitala.ro 74 ION CREANGA Cu ișlice puse ’n cuiu | La piciorul patului i Sunt stoluri de porumbei, | Porumbei tot vinetei. j Trăsei cu săgeata ’n ei Și zburară și săltară, Cu doi nori s’amestecară; Se lăsară ’n prundul mării i Și luară pietricele. Pietricele răsunară. Mari boerr se deșteptară Și pe noi ne dăruiară, C’un colac De grâu curat ; Pe fața colacului Jumătatea sfanțului, C’așa-i legea din bătrâni, Din bătrâni, din oameni buni. Auzit dela băiatul Moise I. Cons- tantin din com. Tonea jud. Ialomița, în anul 1885. 60 . —Doamnele, icea ’n ceaste [curți, Ceaste curți, ceaste domnii, Ceaste d’albe visterii, Crescutu-ml-a, născutu-mi-a Nouă meri, nouă vârfori-, La vârfuri, la meri îmi arde nouă lumânări: Sus îmi arde, jos îmi pică; Pică-și una, pică-și două, Picătura cea de-a noua Mi s’a rupt și mi s’a fapt Râu de mir și-altul de vin Și-altu-i apă limpejioară. Dar într’însa cin’ se scaldă ? Scaldâ-se bunul Dumnezeu, Se scălda și se’mbăiâ, Cu bun mir se miruiâ, In veștmănt alb se primineâ. ; Mai din jos de dumnealui, Scaldă-se bătrânul Crăciun, Se scălda și se ’mbăiâ. In veștmânt alb se priminiâ Cu bun mir se miruiâ, De bun raiu că se gătiâ, Mai din jos de Dumnealui, Scaldă-se Sfântul Ion; Se scălda și se’mbăiâ, In veștmânt alb se primineâ, Cu bun mir se miruiâ, De bun raiu că se găteâ. Mai din jos de Dumnealui, Scaldă-se toți Sfinții d’rândul, Se scaldau și se ’mbăiau. In veștmânt alb se primineau. Cu bun mir se miruiau. De bun raiu, ca se găteau. Mai din jos de dumnealor, Scaldă-se și cest domn bun, Cest domn bun, jupân I... Se scăklâ și se’mbăiâ. Cu bun mir se miruiâ; Atunci Dumnezeu grăia : —Cui, Domn bun, te potrivești? Ori mie, ori lui Ion, Ori lui bătrânul Crăciun, Ori tuturor sfin[ilor ? —Nu, mă, Doamne, potrivesc, Nici ție, nici lui Ion, Nici lui bătrânul Crăciun, Nici tuturor sfinților; Potrivesc potrivei mele. Fost-am tânăr și-am avut, Mi-a dat mâna și-am făcut, Făcut-am casa lângă drum, Inlins-am masa peste drum. Puțuri reci în câmpuri seci, Aridic cruci pe la răspântii, Podurile la tini grele. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 75 Cu casa de lângă drum Adăpostit-am friguroși; Care cum se adăpostea, Tot mie că-mi mulțumea, Tot mie și sfinților Și mai mult părinților. Cu masa de peste drum Ospătat-am mulți flămânzi; Care cum se ospăta, Tot mie că-mi mulțumiâ, Tot mie și sfinților Și mai mult părinților. Cu pufuri din câmpuri seci, Adăpat-am secetoși; Care cum că-i adăpam, Tot mie că-mi mulțumea, Tot mie și sfinților. Și mai mult părinților. Cu crucea de la răspântii, Indreptat-am rătăciți; Care cum că se’ndreptâ Tot mie că-mi mulțumea, Tot mie și sfinților, Și mai mult părinților. Podurele, la tini grele, Să treacă creștini pe ele; Care cum treceâ, | Tot mie că-mi mulțumea, I Tot mie și sfinților, , Și mai mult părinților. । —Atunci Dumnezeu grăia : Ferice, om bun, de tine, Fapt-ai bine p’astă lume, Găsești bine p'aia lume : Găsești raiul descuiat, Intri’n raiu nejudecat, Ridici pahar neurat. Iei toiag de judecată Și judeci o lume toată, Să-ți dai drepții la dreptate Și strâmbii la a lor fapte. Icea cest domn bun Fie sănătos, Gazda lui Christos! Auzit in anul 1884 de la Silimotf Neagu din com. Bucu, jud. Ialomița, Dobre Stefănescu POVEȘTI 70 .—Căliniță fură-ziua și Toderiță fură-noaptea (urmare) 1 — Cine cioarele ți-a adus pe aci picioarele, blastamatule? — Ia, zice, nu mă mai blăstăma, că-s destul de blastamat, păcatele mele cele grele și scoate-mă mai degrabă de la țâțâna 2 asta, că iaca, se face ziua mare și nu mai pot! Și se muncește, și se muncește și se sucește Căliniță, că doar —doar l-ar putea scoate da’ degeaba, dacă nu-i chip și pace. Și, pe urmă, dacă ar fi fost ziua, e, hei, ai fi văzut cine-i și cât poate Căliniță fură-ziua! Da’ așa. zău, bre se vede că aici ai să-ți îngropi tu păcatele și zilele. Și de-odată, cât ai clipi de două ari, hărștil îi tae capul lui Todiriță și goana cu dânsul la bordeiu, în inima codrului- 1 Vezi no. trecut, p. 45-9. 2 Nevoie, strâmtoare. https://biblioteca-digitala.ro 76 -^-A^A^A .................___________ Și care nu l-a fost jalea și durerea femeei celei frumoase și cu ce plânsele n’a plâns pe bietul bărbatu-so ? Ba, zi mai degrabă să ferească Dumnezeu și pe puiul cel de șarpe de jalea și de durerea și de plânsetele femeei celeia. Că’n zori de ziuă clocoteau văile și sta codrul în gura ei I Și de grabă, cum s’a făcut ziuă, vede Bancu-Impărat un trup de om mort în șmoala din groa- pa ceia. — Săracu, zice, că eră și milos Împăratul cela, aista nu-i vino- vat. Ci cel ce i-a tăiat capul, acela-i hoțul. Și n’am să-1 las nici în piatra seacă. Și nici una, nici două. întreabă iar de Petrea Logofătul, ce-i de făcut, cum să prindă hoțul cela? Și spune Pe- tru, să pue trupul omului celuia pe o năsâiie și să-l poarte pe ulițe, și dacă a plânge vre-un suflet după dânsul, să-l prindă de- grabă, că sufletul acela are să-i spue cine-i hoțul și cine-s to- varășii lui. — Bine, Petre. Și se duce Bancu-Impăratul și dă poruncă să se facă după cum îl învățase Petrea Logofătul, ba s’a dus ci-că și el cu cei ce duceau năsălia. Și trăgeau clopotele pe la toate bisericile locului celuia și preoții toți ceteau ca la zile mari și norod fără de număr mergea după mortul cela, după Todiriță fură-noaptea, cum s’ar zice. Da’ de plâns, să zici c’a plânge ci- neva, pace, sănătatel Și în vremea asta, Căliniță fură-ziua spune femeei celeia, să se ducă să bocească pe bărbatu-so la răscru- cea unei uliți. Că, zice, ți-a fost bărbat și-i păcat să nu-l bocești. Da’, zice, iea sacul ista cu hârburj și să stai cu dânsul la răs- crucea uliței celeia și, când îi boci, să strigi: Vaileu, vaileu, iaca mi-au stricat străchinile 1 Și cată, așa să răspunzi, de te-a întreba cineva ceva, că altfel îi vai și amar de tine, da’ și de minei Da' femeia se duce și cum vede năsălia cu trupul lui Todiriță fură- noaptea, prinde a boci și, când a întrebat-o împăratul, că de ce plânge, ea striga mereu, că vaileu, iaca hoții și mangosilii L mi-au stricat străchinile și vaileu, vaileu, străchinuțele mele, pă- răluțele mele! Iar la urmă s’a dus femeia înapoi la bordeiu, și Bancu-Impărat s’a dus la împărăția lui, că, dă, dacă nu-i nimeni să-l bocească pe cel mort, ce să faci ? — Prea slăvite împărate, face Petrea Logofătul, fiindcă nu m’ai ascultat pe mine, n’ai să scapi pe hoțul cela, cum nu scapă lâna oiei de scai și de curnu/i. Vezi, așa-i că te-a amăgit femeia ceia? E, hei, împărate luminate, lumea asta nu-i numai bună și dreaptă, 1 TicâloșiL https://biblioteca-digitala.ro _______=______ ION CREANGĂ 77 ci și ră și șireală, de n’o ține pielea. Că, să știi de la mine; hoții de zi îs mai răi de cât cei de noapte. — Adică în ce fel? face împăratul. — Iaca, îi răspunde Logofătul, femeia ceia când plângea și bo- cea străchinele și hârburile, pe mortul cel de pe năsălie îl plân- gea și-l bocea. D'apoi, păcatele mele, nu-s și hârburile de lut, cum și trupul omului îi de lut? Ei, vezi ? — Dă, ai dreptate, Logofete. da’ i vorba, ce să iac eu amu, ca să prind hoțul? — Pune, zice, mortul ista fără cap, așa cum îi, în mijlocul o- grăzii și are să vie într’o zi la dânsul tocmai tovarășul lui de hoție. — Bine, Petre Logofete, așa oiu face. Și așa a făcut Bancu- Impărat. Și numai iaca, la o zi, două, nouă, cât a fi fost, unde se îmbracă, măi, săracu Căliniță fură-ziua, știi colea, în strae preoțești, și se pornește la Curtea Imăratului să aducă, chipurile, birul din ținutul cela. Că, pe vremea ceia, preoții strângeau biru- rile din toată împărăția. Și cum vă spun, iaca și Căliniță întră la Bancu-lmpărat, in ogradă, cu doi desagi plini chișcă de galbeni, adică, dă, vorba merge, că desagii erau chișcă și chifteau de năsip și pietricele! Și, tocmai când împăratul făcea amează, Că- liniță deșertând iute și degrabă năsipul și pietricelele din desagă, bagă tot așa de iute șt degrabă, într’un desag trupul lui Todiriță fură-noaptea, iar în cellat desag bagă berbecul cel frumos al împăratului. Că avea cică Bancu-lmpărat un berbec frumos, să-l bată focul de frumos, și ținea la dânsul ca la ochii din cap. — Fiule, zice Căliniță unui străjer de la poartă, iaca împăratul hodinește demează și nu mă primește și mâne am să viu iar cu galbenii. — Dă, vă sărut mâna, părințele, face străjerul. Iar Căliniță fu- ră-ziua a trecut pe porțile împărătești ca Vodă prin lobodă și s’a dus tot înainte, tot înainte, până la bordeiu, în inima codrului, unde a îngropat cu cinste pe Todiriță fură-noaptea. Și au făcut din berbecul cela strașnic praznic: ci-că înotau bucatele în său ca peștele în apă, nu alta. Da’ bietul Bancu-lmpărat s’a făcut foc și pară, când a venit Petrea Logofătul și i-a spus. Zice: — împărate înălțate, iaca nu-i nici cel mort, da’ nu-i nici cel viu! Și, vorba ceia, ajunge-o măciucă la un car de oale, că a pri- ceput îndată Bancu-lmpărat că a roit și trupul celui mort da’ și berbecul lui cel frumos. E, hei, Căliniță fură-ziua să trăiască I Și, dacă l-a văzut așa tunând și fulgerând de ciudă, a zis Petrea https://biblioteca-digitala.ro 78 _____ ION CREANGĂ____________________ Logofătul: Un singur lucru îți mai rămâne, împărate, și după a- ista încă unul, ș' apoi să știi că ai să prinzi hoțul. De-aceia, dă poruncă în împărăție că-ți măriți fata, și ai să vezi că între pe- țitori are să-ți vie și hoțul cela. — Bine, Petre Logofete. Și se duce împăratul și trimite crainic să-i vie pețitori la fiica-sa. Și au venit a doua zi nici mai mulți nici mai puțin de cât 40 de holtei, da’ unul și unul, ruptă bucă- țică, și pe cât erâ unul de chipos și de frumos, pe atâta erau și ceilalți și cât îi negru supt unghie nu se afla ca unul să fie mai altfel de cât alții, ci toți erau par’că de gemeni. Și socof, Că dacă n’ar fi, nu s’ar povești. Da-i vorba că toți, până la unul, veniseră cu gândul să capete fata împăratului. Știi, de când lumea omul doar cu nădejdea trăeste ș’apoi, vorba ceia, de la praznic și de la fata cea frumoasă, cui îi vine să mai iasă ? Că, ce-i drept, nu-i pacat, da’ fata ceia a lui Bancu-Impărat erâ frumoasă, fru- moasă, ca luna cea luminoasă, ba ci-că de multe ori stătea și sfântul soare și se tot uita la dânsa și se tot uita și atunci erâ ziua 3 ani, 3 luni și 3 zile, nu ca amu. Și, ca să nu-mi uit vorba iaca, văzând Bancu-Imparat că i-au venit 40 de pețitori, tot unul și unul, tot de un fel și de un leiișag, ca să-i ceară fata asta, dă iar fuga și întreabă pe Petrea Logofătul, ce-i de făcut ? — Apoi, de-acum îți rămâne Împărate, numai una de făcut ș’apoi de acolo una, ș’ai să găbjești hoțul. Dă pețitorilor islora masă mare și după masă trimete fata la dânșii in odaia ceia, da ea să aibă niște rumeneală pe mână și când hoțul are să sară s’o dezmerde în chip de hârjoană, sâ-i spui fetei să-l ne- tezască pe frunte și așa ai să știi care-i hoțul, că el are să în- drăznească întăiu și întăiu să sară la hârjoană. Și așa a făcut Bancu-Impărat. — Da Căliniță fură-ziua, îndată ce s’a dus la culcare, a cercat de trei ori cuțitul de frunte să vadă de-j ascuțit și să-i șteargă sudoarea, că el așa își făcea labetul în toată seara. Și când a văzut pe cuțit rumineală, s’a și priceput ce-i și cum A râs de trei ori, și de-acolo, hai, hai, hai, hai, toți holteii, ce veniseră în pețit. Când i-a văzut așa pe toți afară de unul muruil cu roș ca stigleții, și-a pus mânele în cap împăratul. — Iaca ce-L și iaca ce-i, Petre Logofete; ei, care-i hoțul? Iști muruiți ori ist nemuruit ? — împărate înălțate, ist nemuruit îi hoțul. Și drept nici una nu mai ai de făcut amu: Dă-i fata de nevastă. Altfel, n'ai să i mai prinzi, că el are ochii de talhar. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 79 — 1 i i i că bine zici, Logofete. Și a dat poruncă Bancu-Im- părat că dă fata după Călinițâ fură-ziua. Da’ Căliniță, ca să se arăte viteaz și strașnic și să nu-1 grăiască de rău lumea, se în- fățișează degrabă la împărat și-i zice; — Împărate, hai ne-om bate: Ori mi-i bate, ori te-oiu bate, Ori ne-a fi bataia’n parte!... Da’ împăratul, ori de spaimă, ori de frică, ori de amândouă, nu-i mai cânta a batae și n’a mai stat mult la cumpene, cl a făcut nunta fiică-sa cu Călinifă fură-ziua. Ș’a fost poftită la nunta ceia și femeia cea frumoasă de la bordeiu, din inima codrului, da’ ea n’a vrut să vie și plângea, biata, zi și noapte pe bărba- tu-so Todiriță fură-noaptea și mereu zicea, de ce n’a avut ea parte să-l cheme și pe dânsul fură-ziua ca și pe Căliniță. Iar Că- liniță trăia bine cu fata împăratului și toți il cinsteau ca pe un ginere de împărat. Și numai Petrea Logofătnl n’are de lucru? II tot făcea pe Căliniță că are ochi de talhar. — Lasă, zice Căliniță, că ți-oiu găsi eu ac de cojoc, n’ ai ha- bar! Nu-i mai duce tu viață albă de amu, n'ai grijă! Și iaca,într’o sară, dând Bancu-Impărat praznic, cheamă pe toți Craii și îm- părații și chiamă și pe Petre Logofătul. — Ia amu-i amu, zice Căliniță, și se duce repede la curtea Lo- gofătui, se desbracă în straele cum l’a făcut mă-sa, aprinde lu- mânări mulle, multe, și prinde a ceti ca preoții. Da’ un străjăr dă iute de știre Logofătului de una ca asta și vine Logofătul, ca’n palmă, tot o fugă, la curte. Când colo, să nu-și creadă o- chilor și urechilor, nu alta! Că dinăuntru se auzea mereu o voce așa : Bine-ar fi să fii după cum nu ești, Logofete! Da’ Logofătul, când a auzit așa, ce să facă ? Să intre, să nu intre, da’ tot mai bine să nu intre. Și dinăuntru vocea a mai zis odată: De toate ești, Logofete, da’ numai ceia ce trebue să fii, nu ești! — Și ce să fiu ? Strigă Logofătul. — Intră, zice, că am să te fac sfânt! Și a intrat Logofătul și tremurând ca varga, a trebuit să se desbrace și el în straele, cum îl făcuse mă-sa, că din cuvântul lui Căliniță nu putea să iasă. Și nu l-a lăsat Căliniță să zică nici cârc, și l-a vârît binișor în- tr’un sac și să te duci, băete, drept în odaia ceia de la palaturile împărătești, unde eră praznicul. Și cică tot îi zicea celui din sac; Multe trântite și izbite trebue să mănânci până s’ajungi la Dum- nezeu! Și-l tot buhnea de pământ și de nu l-a trântit de zece ori. apoi să știți că nu l-a buhnit nici odată. https://biblioteca-digitala.ro 80 ION CREANGĂ — Da’ Petrea Logofătul, celui din sac, 1 se părea că se sue pe norii cerului, la Dumnezeu. Și mai bușându-1 odată, ca pe deasupra, a zis Căliniță către cei de față: Ia amu, pot să zic și eu că-i dă mâna Logofătului Petrea să zică că-s cu ochii de tâl- har, că-i sfânt și cum mai bun de dus la raiu 1 Și, ce-i dreptul, că s’a făcut om de treabă Logofătul și a ajuns mâna dreaptă a lui Căliniță fură-ziua, care a luat Împărăția lui Bancu-Impărat și erâ bucurie strașnică în toată împărăția. Da’ vorba ceia: După râs uine și plâns. Și iaca, cică de câte ori se uita Ia cămările cele cu galbeni și-și aducea aminte de frate-so de cruce, Todiriță fură-noaptea, plângea și plângea și poate plân- ge și azi, dacă n’a fi murit. Iar dacă n’a fi murit Căliniță fură- ziua, ci trăește ca să-și ispășească păcatul de moarte de om, ce a făcut, apoi trăește tot cu fata lui Bancu-Impărat, că și ea-i blăs- tămată să nu mai moară. Da’ ea nu mai este așa mândră și fru- moasă, ci urîtă și hâdă și soarele nu se mai uită la dânsa, ci-și caută de drum, iar lacrimile lui Căliniță fură-ziua îi înmulțesc și ei zilele în veci. Ș’amu, când Logofătul Petrea s’a sfințit, Și eu povestea mi-am gătit. Că m’am suit pe-o nuea Și ce-a mai fi, om mai vedea. De la Gh. Găleată. Săveni-Dorohoiu. Pr. D. Furtună BOLI LA OAMENI LEACURI, Șl DESCÂNTECE 329 -De beșica cea ră. Buba mare nuntă face, Și cheamă toate sgămboaiele, Și toate buboaeie. Da, beșica cea ră n’o chemat-o. N o chemat-o, c’o uitat-o. Tare s’o suparat, ! Și’ napoi că s’ o’ nturnat. i N’o rămas de leac, ! Cât un fir de mac, I In patru despicat, ; In mare aruncat, C. de beșica cea ră o scapat! Se afumă cu busuioc, cu văzdoage, cu făină de popușoi, puse toate într’o petecuță de pânză de cânepă. Petecuța se aprinde la un capăt și se descântă (esafutnă) beșica cea ră de 3 ori, zicând descântecul de mai sus. Cu o leacă de scrum de ia acea petecuță, se unge, unde-l doare pe bolnav. De la Casandra A. Moisei, Lunca-Vânători,-Neamț. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 81 ------—---------------- ■ —---------• _ - . ■ ■ ■ - ■ ---- ■ - - 330.—Bilet contra frigurilor. Pe o bucățică de hârtie, și deasupra i se face o cruce cu cer- neală. Apoi pe bilet se scriu cuvintele: Cetat, metat, etat,—de 3 ori fiecare. Dedesubtul lor se scrie: pentru sănătatea roabei (ro- bului) lui Dumnezeu C. Biletul se închide, și-l poartă bolnavul 3 zile la gât. După 3 zile se înnoește biletul, până la 3 ori. Apoi se dă pe apă curgătoare -L Cetat, metat, etat. Cetat, metat, etat. Cetat, metat, etat. Pentru sănătatea............... 331—Bilet contra orbalțului (durerea de cap). La fel cu biletul contra frigurilor, se face și biletul contra or- balțuluî. Deosebit este că se scriu alte cuvinte și anume: Isus, Hristos, Nica. Tot de 3 ori fiecare. Biletul se poartă legat la cap în îndoitura casâncei și se dă tot pe apă. 332.-Contra frigurilor Te duci la mormântul cel mai proaspăt, strigi mortul pe nume zicând: Dă-mi hodina ta și na-|i răul și frigurile mele! Se repetă de 3 ori. Se iea țărnă de pe mormânt de 3 ori cu mâna, purtând-o cu dânsul 3 zile. Pe urmă se dă pe apă. De la Presvilera Ana I Teodorescu. Lunca Vânători-Neamt- Arestița Al. Moisei 333.—De cel perit. Se descântă cu un fus sau sulă în unt sau în untdelemn ; cu unsorile se ung bubufele. «Un boer cu calu negru ponegru, cu șaua neagră poneagră, cu frâu negru ponegru, cu toate negri ponegri s’a dus pe drurau negru ponegru, să cumpere bucate negri ponegri, și a făcut o masă neagră poneagră și au chemat toate bubufele, toate zgăi- buțele numai pe cel perit nu l-a chemat, și el s’au înfocat, și s’a înbujorat și pe N. l-a mâncat și l-a usturat; cel perit mân- căcios, cel perit chifticios, cel perit prin diochi, prin mâncare, cel perit prin somn, cel perit prin mierare, cel perit prin uitare https://biblioteca-digitala.ro 82 ION CREANGĂ să eși din sfârcu nasului, din umerii obrazului, din creștetul ca- pului din toată încheeturica, din toată mădulărica și să piei, să răs- pici, să rămâii cât un fir de mac în patru despicat, în mare arun- cat și N. să rămâe curat luminat ca maica-sa ce l-a făcut, ca Dumnezeu ce 1 a dat». Vâful Câmpulu, Dorohoiu. D. Urzică 334.—De bube dulci. Se descântă ungând bubele cu bolnav cu fața la apus și zicând: Dă Doamne leac, 1 De la calul cel bleag, i Alb ca laptele. ; Curat și luminat, I Ca soarele cel sfânt, । 335.—De Fugi deochiu, dintre ochi, I Din gene, din sprincene. ! Din fața obrazului, i Din sfârcu’ nasului: Și te du pe locurile cele, Unde popa nu toacă, 336,-De te-a deocheat fată mare | Să-i cadă cosița; : De te-a deochiatfemee măritată j Să i se umfle țâțele, baligă de cal alb, așezând pe Ce luminează pe pământ. Săi se usuce lui N. bubele, Ca frunzele când dă brumele. Cât de degrabă am descântat. Așa de degrabă să fie și leacul. deochi. Cucoșul nu cântă, Câne nu latră, Să rămâe N. luminat, Ca argintul cel curat. Descântecul de la mine. Și leac dela Maica Domnului. De te-a deochiat un flăcău, Să i se umfle b ...le, De te-a deocheat un barbat, Să-i crape c..u. 336.—Pentru pocitură. S’o sculat, ' S’o mânecat, S’o’ ntâlnit cu potca cea mai Potca potcelor, [mare, Potca l-o oprit, Cu săgețile l-o săgetat. Cu (ăpușile 1-o’nțăpușat. Să meargă N. la descântecător, C’aceta ca cu mâna i-a luă ; Și-l lasă luminat, Ca dela Maica Domnului lasat. (se repetă de 3 ori) Pentru descântecul de pocitură se iea o frigare sucită de trei țigani, cumâinele la spate1. Se duce cu ea și cu cofa la fântână; cofa însă să fie cu gura întoarsă, ca să se întoarcă și răul asu- pra celui ce l-a făcut. Auzită de la baba llinca Donosoaia. Buimăceni-Albești, Botoșani. O. Rotundu 1 Am dori un desen al acestei Irigări (N. R.) https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 83 VRĂJI ȘI FARMECE 79-86—Ca să nu se poată strica laptele la vacă și oi. Se face în mai multe chipuri: — Dacă prinzi un șerpe, mai înainte de Sf. Gheorghe, îi tai capul, și’n gura șerpelui îi pui un fir de usturoi, pe urmă îl în- gropi în pământ și-l lași să facă căpățină. După ce-1 scoți din pământ, iei 1-2 fire din căpățină, îl pisezi, îl amesteci cu făină de popușoi și-1 dai vacii să-l mănânce. Nimenea vacii aceștia nu poate să-i mai strice laptele. — Alt chip: Când fată vaca vițică, și-i de soiu bun, se lasă de se sbicește, nu se dă la vacă să sugă. Mai întăi se face daraua unei țolinci, se pune vițica pe ea și se cântărește din nou. Se scoate greutatea țolincii, iar a vițelei se scrie pe pragul de sus al casei, pe unde intri și ieși mai mult (când casa are mai multe odăi). — Se păstrează (se fixează) locul unde vaca a născut vițelul. Aici se face o groapă și’n ea se pune omu (cu scaunul); apoi s’astupă groapa . Se crede : că după cum fuge omu de . . . . și nu se apropie, așa să nu se apropie de vacă și să-i iee laptele. — Soartea (camașa vițelului) nu-i bine a se svârli în apă, ori în gunoiu ori îngropată în pământ; ci se dă s’o mănânce un câne (barbat); dacă se dă s’o mănânce o haită (cățea) laptele i se poate lua vacii. — Ca să nu se tragă laptele, nu trebue ca vaca ori vițelul să miroase donița în care se mulge, — Dacă tot se trage laptele, se prind culbeci (melci), se pun la fript, se farmă (sfarmă), se pune în făină și i se dă vacii să mănânce. Pentru a cunoaște, pe cel ce a luat mana la vacă : — Se aduc două nuele de alun. Se pune cu vârful spre trupul vacii. Peste ele s’așterne o țolincă. Când vaca începe să ragă e semnul, că laptele-i .stricat. Atunci se ia țolinca la batae cu nue- lele. Dacă nuelele-s groase și bați mai tare, atunci cel vinovat, moare, căci nu bate țolinca, ci-1 bate pe vinovat. — Când fată oile, ciobanii pun miei în glugă și prin descân- tecul : 2248. Frunză verde lemn topit, i De ji-i bărbatul urii, ' Leagă-1 c’un curmeiu de gât, ; Și du-1 la târg de vândut, i Cine ți-a da o parâ, lea-o iute, n’o lăsă, Măcar fie și de lut, Numai să scapi de urtll 2249.-Copiliță cu părinți. La ce. focul, le mări(i, Că mila de la părinți. Viața loală n’o mai uiți, Iar mila de la bărbat, Ca frunza de păr uscal. Când îi vrea să te umbrești. Mai tare te dogorești! 2250. Frunză verde măr mustos, Gheorghif al jneu cel frumos. Te-am iubit, nu te mai văz!,.. Am lăsat puiul plăcui, Și-am luai unul urît. Să mi-l vezi, Să nu-1 mai vezi, Par’că-i un scuipai de iezi : Nu se spală când mănâncă, Nu se închină când se culcă, Și mănâncă nespălat, Și se culcă ne’nchinat, Dimineața când se scoală, Fug boii de prin oboară, Fug și cânii de s’omoară ! 2251.—Taică, maică, surioară, Dorul vostru mă omoară, De cu noapte până ’n zori, Visez părinți, frați, surori. Of. drăguții mei iubiți, Vă rog din suflet veniți, Tăiați poala codrului, Să-mi văd fața dorului. Of, dorule blăslămal. Mult eșli cânos și turbat, M’ai slăbit și m’ai uscat, Ca pe-un mare vinovat. Inimioara mi-ai secat, https://biblioteca-digitala.ro 92 ION CREANGA —:—• — --------------------- — ... .------ ■ —— — Dacă par'că sunt turbat, De dogorul dorului, De focul amorului. Aș cântă, da ori aș plânge. Inima rău mi se frânge 1 2252. — Foae verde de năgară, Ileana neicăi, Ileana. Fală de negustor mare, Ajunseși secerătoare. Seceră vara pogoane, Ziua cu patru parale. Seceră până la prânz, Svârli cu secerea ’n sus, Și nu mai putea de plâns; Seceră până în seară, Svârli secere<> ’n secară, Că nu mai puică de jale! 2253. Frunză verde și-o cicoare, Fala câtu-i fală mare. Tare i mai măgulitoare. Iar după ce se mărită, Se pune și te oftică Dimineaja cum se scoală, Nici pe ochi nu se mai spală, Se duce și se ’ntâlnește, Cu cela ce o iubește, Iar seara după ce vine, Se pune la foc pe vine, Și te strigă tot pe line: —Măi bărbate, ori ești surd, De trei ceasuri de când strig. Că tu ca un balamil. Toată ziua mi-ai dormit, Și eu ca o păcăloasă, Mi-am umblat din casă ’n casă Prin babe, prin vrăjitori, Să-mi cal boala, să nu mori; Prin babe și prin neveste, Ca să văd ce focu-mi este! 2254.—Foicică matostat, Copilă de om bogat, Nu gândi la măritat, Ca grâul la secera!, Și frunza la scuturat, Primăvara când sosește, Frunza iar înmugurește, Da’ tu fată de bogat. Odat’ ce te-ai măritat, Nu mai ești copilă ’n sat! 2255. —Frunză verde bob areu, Trăesc bine, Irăesc rău Trăesc cum dă Dumnezeu, Trăesc bine, Vai de mine, Nu tae lemne pe mine, Ci tae pe tăelor, Maică, eu mănânc sudori. 2256.— Foicică trei ialele. Tot la poarta puicii mele, Cântă două păsărele. Una cântă viers cu foc. Caș’ a fost al meu noroc. Una cântă glas subțire, Să ne spue despărțire! 2257—Puica mea de aslă-vară. Mă roagă s’o iubesc iară. Eu nu-s frunză de ovăsc, Să iubesc Ce părăsesc! 2258.—Și-o foită bob de miei, Doamne, dușmăneii miei, Fă-i, Doamne, bolovănei. Să calc cu cisma pe ei. M'aș pricepe să fac bine, Și dușmanii slau de mine; Și sunt mulfi arde-i-ar focul, De nu-i mai cuprinde locul; Și suni mulți, arde i-ar para, De nu-i mai încape țara! https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 2259.—Altă foaie grâu mărimi, ; Puică, șlii ce-am pus în gând? i Să te las pe drum plângând, i Și pe câmpuri alergând, i Din ochișori lăcrămând, ' Și de mine întrebând, ■ Să vezi cum îi fără mine: i Rău, puicuță, ori îi bine 1 i 2260.—Un’ se culcă urîtu, I Se scufundă pământu: Unde calcă frumoșii, Crește iarba ca bozu ! 2261.—Foae verde fir mătasă, Se mărită Leana noastră ! Leano, nu te mărită, C’a ’nflorit lămâioarâ, Și n’are cine-o purta, — Lasă, nene, să ’nflorească. C’oiu purlâ-o și nevastă, Cu inima friptă, arsă 1 । 2262. —Foae verde năulu, Urît ini-a fost urîtu, Mi l-a dăruit Sfântă; i N’a lăsat Dumnezeu bine. । Ce oiu iubi să ieau cu mine. । Și-a lăsat Dumnezeu rău, ■ Ce-am urît să fie-al meu; i Să iea urît pe frumos, Să trăiască mânios; i Să iea frumos pe urît i Să trăiască amărît. I 2263.Când s’ar luă dragi cu dragi N’ar mai fi frunze pe fagi. Nici iarbă pe sub copaci. i Frunză verde măr mustos, ■ De-ar fi tot frumos, frumos, ; Urîțiî ce s’ar mai face ? I S’ar duce’n lume săracii 1 j N’ar mai fi frumos c’urît, ’ 93_ Să trăiască 'nădușit; N’ar luă urît frumos, Să trăiască veninos 1 2264.—Și-o foiță bob năut, Decât cu salba la gât. Și cu bărbatul urît, Mai bine cu gâtul gol, Și bărbatul frumușel, Să mă uit cu drag la el 1 2265.—Foaie verde trei lalele, Mă ’nsurăiu să-mi ieau muere. Mă bucuraiu la avere, Și-mi luaiu mama mamii mele, Vai de păcatele mele ! La avere de argint, La un bou de priponit. Boul ici, boul colea, Boul trece Dunărea. Averea s'a cheltuit, Nebuna mi-a' mbătrânil, Și eu tot m’am prăpădit, Par’că fuseiu urgisit, De Dumnezeu cel iubii. Bată-v’ar crucea, femei, M’ați lăsat încins cu teiu, Cu toat' averea să pieiu 1 2266.--Foae verde trei lipani, Le-ar fi voia la dușmani, Să-mi vândă carnea ’n cântar Și pielea la tăbăcar. Dușmanii m’ar drămui. Pe mine m’ar prăpădi. Dar nu-i voia la dușmani, Ci-i voia la Dumnezeu, Și nu suferă p’ăl rău; Dumnezeu e ca un sfânt, Culcă dușmani la pământ, Pe mine m’a miluit, Tot cu aur și argint. Bunătăți de pe pământ! Din mai mulle părți. T. Pamfile https://biblioteca-digitala.ro 94____________________ION CREANGA ___________ ___________ O SAMĂ DE CUVINTE 2923-2940. ra/7=discuție neînsuflețită. S au slrâns /□ /a//, o suină de oa- meni, cari stau de vorbă în mijlocul șoselii (pentru că n’au ce face acasă). râmâșâ/=eufemismul lui afurisii. 7'amaz=hotărîre nestrămutată. ,4 târomi--=a purta o boală fără să le cau|i. până le trântește la zăcere. A lârsânh—a învechi: purtând (o cămașă, o pereche de ciorapi, ele) 7e/enș=lumimș, în pădure. Teșman, leșmenil^om la o parte, sucii, bleg. leoșal, zăoșâl^cu mințile luate. A se Ieși, leșala=a-i păsa. Ex. nu mă ieșăsc eu, că ie lauzi să mă ba[i=n\i mi-e teamă, nu duc grija... Tighină=poian& verde (unde nu s’a înfipt plugul niciodată). Ti/ivichiu=ce\ cu gust estetic la îmbrăcăminte, știe să-și pună îmbrăcămintea pe el, ca să-i slea bine. Tor=brazdeie de băligar uscat, scoase pentru a face foc. Toriște=\ocu\ de unde s’a scos torul, unde mănâncă oile. Trăncănae—fierotănii, cioburi, felurile instrumente mici, (înlr’o denumire). Principele Ferdinand, Teleorman. Pr. FI. A, Drăghicl. GLUME, JĂT1I, TACLALE 400 .—A găsit-o, dar nu vrea s'o dea. Odată, pe vremea când Turcii erau lari și mari în |ara noastră, un rumân venea dela pădure c’un car de lemne având săcurea înfiptă într’un lemn deasupra în car; venind pe drum spre casă, i-a căzut securea din car. Mai târziu, băgă de seamă că săcurea nu mai e în car; opre- ște carul și plecă îndărăt s’o caute. Pe drum se întâlnește c’un țigan care-l întreabă pe rumân că de ce e necăjit. Rumânul s’apucă de spune și Țiganului tărășenia cu săcurea și-l întreabă și pe el dacă n’a găsit-o cumva. Țiganul îi spune că n’a găsil-o. Uilându-se pe drum, văd amândoi un turc călare venind spre ei. Rumânul se văitâ că cum ar face să-l întrebe și pe Iurc dacă n’a găsit el securea; cum se vorbească pe turcește, când el știe numai rumâneșle. https://biblioteca-digitala.ro ____________ ION CREANGA_________________________95 Da’ țiganul: Lasă rumânico.. că-1 întreb eu; să vezi I S'apropie turcul, țiganul .îi iese înainte și-i zice: Bre turcește, Tot venind tu călărește, N’ai găsit în drum un toporăște ? Da’ turcul—nici una. nici alta—odată se răstește la țigan de să-l bage ’n răcori: ■ — Sichi miri, sichirdea (fugi de dinaintea mea). Turcul plecă și rumânul îl întrebă pe țigan : — Ce zise, mă, turcul ? — Eeei 1 rumânico: zise că a găsit-o, dar nu vrea să ne-o dea. Spusă de d-1 plutonier major Dobrescu Florea din regimentul Vâlcea No. 2. Ion N. Popescu 401 .—Țiganul cu musca pe căciulă. Un țigan spoitor, intră în ograda unui boier. Vede într’un colț o tigaie. Se ițiește în dreapta, se ițiește în stânga—nimeni.- Toarnă tigaia la traistă, șj gea pe-a;ci ți-i drumul. Tot ui(ându-se el înapoi să nu-1 ajungă cinevă din urmă, nu- mai se împedică de un bulgăre, și cade jos, Sare traista din gât cât colo, sare și tigaia din traistă alăturea. Când să se scoale, iacă zuruind o trăsură în care era un boier străin. — Buna dimineața, țigane! — Ce tigaie, măi cucoane I — Măi țigane, ești nebun ? — Na-ți tigaia, iacă’n drum I Spusă de Simion Lăcustă. Sălceni-Tutova. Pr, G. V. Șușnea CRONICA * însemnăm din .Duminica Poporului- an. II No. 2<> (24 lan. 1916) lămurirea că, în Olteni (Gorj) și șalele vecine, .cu 5 zile înaintea Crăciunului, flăcăi și fete din fiecare casă se duc în pădure și tac câle 8 12 bete de alun pe care le curăță de coajă", și apoi, în ziua de ajun, după ce le încing cu .un teiu lat de un deget", înnegresc bețele acelea cu Povești — — -- — I. 1. Ciuncanu: Doine și alte cântece — — Dr. Ion Urban Jarnik : însemnări cu privire ia limba b lor populare românești — -- — N. I. Dumitrașcu : Flori de câmp — — « Din Boureni, vorbe de clacă =n Se trimit frnuco la cerere. D MIBOH cosim Revistă de cercetări și mărturii is- torice. Anul IV, No. 2 pe Februarie 1916, cuprinde : FrtNTRHILE DIN RHfnniCUL-URLCER — T. Pamfile. Q CODDICA UECHE.-Ri. Rosetti. DOCUmENTE.-D. Rpostol. Flrtur Sorouei, U. C. Di- colau. Fi- Saint-Reorges, Econ. U. Ursâcescu. NUtBISlTiRTiCR. U. C. Dicolau. INSEFDNRR1. -R. 5aint-6eorges. INSCRIPȚII- T. Pamfile. CRODICR.—T. Pamfile. : N. Iurga: Hisloire des Romains de Tran- sylvanie ei de Hongrie.—1. C- Filitti: România țață de Capiimajiiie Turciei.—Buletinul Comisiu* nii monumentelor istorice.-Revista istorică. 1LUSTRRȚ1UDE. —Fântâna Episcopului Filare! âin R.- Uâlcea (l-7^) Abonamentul anual 5 lei. Redacția și administrația în Bârlad, str. Corbului https://biblioteca-digitala.ro Anul IX.—No. 4. Aprilie, 1916. Ion Creangă == Revistă de limbă, literatură și artă populară ---- APAHE 0 DATĂ PE LUNĂ CUPRINSUL Regina Elisabeta și Graiul și cântecul popular. M. Lupescu.— De Paști. (■ H. Mateescu—Un «fisiolog» românesc din secolul al 18-lea (sfârșit). Dobre $!efănescu.—Colinde. Pr. Gh. V. Sujnea. (• Frecuș - Datine și credințe. Areslila A. Moisei. A. Moisei, G. Boghiu, t. Frecuș. V- Vermeșanu—- Boli la oameni, Al. Sainl-Geotges—Urație. T. Pamfile, G. Boghiu, Gh. Constantinescu, L Daniilescu.--Cântece. A. Moisei, Pr. D- Furtună-—De ale copiilor. T. Popovici, Pr. FI A- Drăghici. O samă de cuvinte. D. Urzită —Plugușor. T. Popovici. Pr. G- 1. Sușnea — Glume, jâtii, taclale. I- P-, 0- F-" Cronica. Ilustraliune- Arhanghelul Mihail, după luarea sufletului, cântă- rește faptele răposatului. REDACȚIA: T. Pamfile, Strada Corbului a AD M IN I TRAȚIA : | M. Lupescu, Zoren -Tuto va ..—- BÂRLAD = Exemparu : In |ară ...........40 de bani In străinătate ... 50 » » Abonamentul anual: în tară...................5 lei în străinătate............6 , TIPOGRAFIA ȘI LEGÂTORIA DE CĂRȚI, CONSTANTIN D. LUPAȘCU https://biblioteca-digitala.ro INTEMEETORII: PR. EC. I. ANTONOV1CI, ST. CAPȘA, G. A. COSMOVICI, N. I. DUMITRAȘCU, PR. D. FURTUNA. PR. GH. GHEOLDUM, P. HERESCU, DR. I. URBAN JARNIC, G. T. KIRILEANU, N. L. KOSTAKI. M. LUPESCU, C. N. MATEESCU. A. MOISEI, N. 1. MUNTEANU, L NECULAU, A. NEGOESCU, T. PAMFILE, P. PĂNOIU, T. POPOVIC1, PR. P. G. SA VIN, A. | TENEA, ȘT. ST. TUȚESCU, G. TUTOVEANU, I. ZOTA. .....—..........................-J DE LA REDACȚIE. Posta.—D-lui C. b. Uăeni, nefiind culese din popor, de-adreptul si așa cum sunt în popor, nu se pot publica. Poporul nu poate zice de pildă despre lună : „Sferă de ou, corn de bou». Lămuriri,—Materialul ce ni se trimete să fie scris pe o singură par- te a hârtiei; ar fi bine să se scrie numai pe sferturi de coală. — Să nu se scrie pe o hârtie mai multe feluri de culegeri, de pildă cântece și gâcitori, datine și cuvinte rari, și altele, ci fiecare pe hârtia sa. — Scrisul să fie cetet, mai ales acolo unde-i vorba de cuvintele rari căci greșelile ce s’ar face punând de pildă pe u în loc de n, pe a in loc de o și pe c în loc de e, ar fi foarte mari. — La un plic nerecomandat pe care se scrie «manuscrise de impri- mat», ajunge o marcă de 5 bani pentru 100 de grame: pentru 150 grame trebue 10 bani. Aceste manuscrise însă, nu trebue să cuprindă scrisori particulare, cari să se facă numai de-oparte prin cărți poștale Să se adauge timbrul de ajutor. — Persoanele cari cer lămuriri, le vor găsi la poșta redacției dacă nu alipesc o carte poștală sau mărcile pentru răspuns. Șezătoarea, Voi. XV, No, 10 pe lanuar : A. M. Nour: Ghicitori. Ion N. Popescu: Zicălori, proverbe, pilde. D. Dimitriu: Leacuri băbești pentru râie. N. Țindea : fântâni de leac. Gh. Fira : Cântece, mizâlcrai, tocuri de cuvin- te, formule de păcăleli. No. 11 pe Februarie: G. Fira: Miu Haiducu, jocuri de cuvinte, glume. I. N. Popes- cu: Zicălori, proverbe, pilde. A. M. Nour: Ghicitori- D. Ba- lan: Strigăte de joc. Un document caracteristic. Director: A. Gorovei. Folticeni Abonamentul anual 3 lei. https://biblioteca-digitala.ro Anul IX.-Xo. 4. Aprilie, 1916. ION CREANGA Revistă de limbă, literatură și artă populară apare odată pe lună REDACȚIA : T. PAMFILE Bârlad, str. Corbului ABONAMENTUL A NUAI. In țară In străinătate ADMINISTRAȚIA : M. LUPESCU Zorleni -Tutova 6 REGINA ELISAVETA Șl GRAIUL ȘI CÂNTECUL POPULAR ...Gura poporului e cântecul răpitor al privighitoarei... freamătul vorbitor al codrilor României.... Gura poporului e izvorul cel limpede, care iesă din stânca să- nătoasă spre a răcori necurmat sufletele setoase. Gura poporului e înțelepciunea nesfârșită. Iar cântecul popular e cea mai înaltă poezie, căci el dă vieață și viața-i suferință. Cântecul popular este poezia cea mai sublimă, căci nimene nu știe cine l-a făcut. Fiecare l-a cântat pentru întăiaș dată și pentru întăiaș dată sute de ani în șir. Cântecul popular este cea mai profundă poezie, căci fiecare l-a simțit pentru întăiaș dală. El curge din veselie și din strigă- tul de durere, din nădejde și din suferință ; și numai acela se poate numi poet, care a dat de acest sunet... ...Lumea basmelor românești m’a înconjurat cu tot farmecul lor și versul românesc a cântat în inima mea...1 1 Din cuvântarea ținută în Aula Universităței din Iași, la sfințirea acestui mă- reț locaș. Din ea se vede căt iubiă de mult Regina poetă graiul și podoa- bele neamului nostru. https://biblioteca-digitala.ro 98 ION CREANGA DE PAȘTI In satul Spătărești, ținutul Suceava, la aceste sfinte și dumne- zeești sărbători, pe când eram băet. erau tare mândre și crești- nești obiceiuri. A le cunoaște și urmașii noștri, cred că nu i rău. De cum se disprimăvărâ, toți sătenii greblau gunoaele dimpre- jurul caselor. Vornicul satului, din porunca boerului Alecu Millo, proprietarul moșiei, fratele marelui artist Matei Millo, om cu du- rere și dragoste de țărănime, umblă prin sat și arăta dorința bo- erului, ca fiecare să-și curâțe ograda de gunoae. Pe la jumătatea postului mare, de cum începeau zilele frumoa- se ale primăverei, gospodinele se întreceau care mai de care la grijitul caselor pe afară. Intr’o săptămână ele râdeau de cura- te, iar prin case nu se mai vedea necurățenia iernei. In Sâmbăta lui Lazăr—ajunul Floriilor—preotul chiamâ fete de grijau biserica, iar băeții aduceau «mâțișori»- crănguți de lozie— pentru ca să aibă ce ținea lumea în mână în ziua de Florii. Ca- re băet aducea crănguțe mai bune, primia lauda și un colăcel mai mare dela părintele Vasile, preotul satului. Moș Grigore a lui Mihai, dascălul și pălimarul bisericei, om bătrân și cuminte, stătea cu fetele ia grijitul înlăuntru, iar părintele spovedi a oa- meni, babe, femei și copii, cam călră sară, când grijitul bisericei era gata. In Duminica Floriilor, gospodarii din Spătărești, după biserică, se risipeau în târgul Folticenilor după cumpărături de Paști și sara satul era plin de făină de grâu, țaică, mirodenii, și tot ce trebue pentru Sf. Paști. Noi băeții cari rămâneam acasă, strângeam urzici, ca să le fa- că mama făcăluite cu mujdei și hrean ras, căci în săptămâna mare nu se mânca nici măsline, nici untdelemn, nici fiertură multă. Rachiu ori vin nu se lua în gură și tutun nu se fuma. Mai toți oamenii nu mâncau de cât odată în zi, sara, căci cine postește săptămâna aceasta, îl iartă Dumnezeu de pacate. Serile mai tot satul eră Ja denie, căci părintele Vasile de și la sat, avea poronca lui cuconu Alecu Millo să facă slujba ca la târg, pentru care-1 plătia cu anume sâmbrie, cu angajament de la oameni, 8 fălci de loc arabil și 8 de fânaț și cele cei mai a- ducea și biserica. La deniile de Joi sara și Vineri sara venia a- dese și cuconul Alecu Millo, cu cucoana Săftica și duducele și cei doi coconași, ce-i avea, Matei și Eugenia, cari de aceste mari https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 99 166.- Arhanghelul Mihai!, după luarea sufletului, cântărește faptele răposa- tului (gravură veche).1 sărbători se întorceau de pe la școli. Era mare frumusefă și mare evlavie, când satul vedea la biserică pe boer cu toată casa lui. Când cântecele se urmau frumos, ajuta și boerul. Și în fața alta- rului boerul era una cu clacașul, cum sunt una când omul se în- toarce de unde-a fost luat. In Vinerea mare, la îngroparea aerului, boerul punea un gal- băn în farfurioara darurilor pentru slujbașii bisericei și dădea tuturor oamenilor câte o lumânare de ceară. Cu sufletul plin de bucurie și de pioasă mul|ămire se întorcea de la «aer» tot satul, cu făclii aprinse și cu dorința de-a ajunge ‘) Cf. Pamfile, Mitologie românească, I, p. 37. https://biblioteca-digitala.ro 100 ION CREANGA _____________________________________________ așa sărbători în cât mai mulți ani. Iar pentru boer, lot satul nu avea de cât vorbe bune. In săptămâna mare de lângă Paști, un fecior boeresc chema fele, băetani și băe(i la curățit |interimul bisericei și livada boe- rească de frunze, crăci ș. a. Cu ei sta grădinarul curții și adese veniâ printre fete și băe|i și cucoana Săftica cu duducele, căci cuconii se duceau cu pușca la vânat cu Vasile Pușcașu. Și era bună la suflet cucoana Săftica, ramură din familia lui Forăscu, căci de două ori pe zi, pe lângă altă mâncare dădea fetelor și băeților câte o felie mare de pâne, mângâind pe cei mai slă- buți, lăudând pe cei mai harnici, desmerdând pe fetele frumoase și pe băetii dolofani. La câte 2-3 fete sarace de Paști le cumpără fuste de târg și barizuri, la vadane le dădea făină de grâu și brânză de oi, iar sărăcii nu eșiau cu mâna goală din ograda boerului. Vădanelor sarace le văra vitele la suhat fără plată, iar la câte 2, 3 femei, năcăjite și cu copii, le ernâ vacile în vitele boerești. La cură(itul (intirimului, a cur|ii și a livedei boerești, venia mai tot tinerelul salului, căci penlru această treabă cei ce veniau e- rau învoiti să care din pădure, cu sarcina, cu spatele, lemne us- cate pentru vatră. Și se cărau atâtea uscături, de mul|i aveau pe toată vara. Din Joia mare se începea făcutul paștilor și se închistriau o- uăle ori cu «chișița» ori cu «pămătuful» muet în ciară topită.— Când mama ne punea la așa treabă, bucuria noastră nu era proastă. Mama făcea Joi cozonaci și pâne de frupt ca să aibă de Paști, iar Vineri făcea paștile și înroșia ouăle. In Sâmbăta paștilor «colilia» prin casă, fețuind curățenia. Aluatul penlru cozonaci îl plămădia mama, Mercur! sara, după ce venea de la denie, iar cel pentru pască Vineri sara. In toată vremea coacerei cozonacilor și a paștelor, noi băe{ii eram pe lângă mama. Mirosul frumos al paștelor cozonacilor și pânei dela Paști, nu-1 mai poale uita nici odată cel ce a crescut în curata viată dela tară, iar rostul acelor zile rămân pentru totdeauna aducă- toare de sfinte și duioase amintiri. Când paștele și cozonacii erau gata, mama le punea clit sub icoane, iar noi băeții nu îndrăzniam să le ciupim, cal nostru era dracu. Vineri dimineața, în «Vinerea-sacă». mama ne scula înainte de https://biblioteca-digitala.ro _________ ION CREANGĂ _101 a răsări soarele și ne trimetea să ne spălăm pe obraz și pe gât la fântână, ca să nu se prindă de noi boitele, bubele, ș. a., iar cine le avea de se spala așa, scapa de ele. Ziua de Paști, în Spătărești, era zi împărătească. Pe la 11 noaptea pălimarul sună clopotele de deșteptare. In multe ogrăzi ardeau butuci groși, dacă nu era vânt, iar în curtea boerească vase cu păcură. Cum ne sculam, mama punea să ne spălăm, turnându-ne apă dintr’o cană ori cofiță în care era un ou roș și un ban de argint. După asta ne îmbrăcăm cu hăinuțe- le, care le aveam mai curate, și apoi cu câte o lumânare în mâ- nă, mergeam la biserică, mama ducând jertfă: o pască care era mai frumoasă, cu atâtea ouă, câte suflete erau în casă, și un co- zonăcel. La biserica din Spătărești erâ frumoasă regulă. In partea drea- ptă în străni, stătea boerul, cucoana, duducele, cuconii, vechilul, și vatavul; in partea stângă stăteau gospodarii satului: bătrânii in strane, căci părul alb era respectat, în frunte gospodarii așe- zati, apoi cei tineri, și la urmă flăcăii, iar după flăcăi stătea bă- eții. Intre barba ți și femei era un prag. Și aici erâ rânduială: în partea dreaptă, în slrane, ședea preoteasa, vichilița, vătăjița și dăscălițele, iar în stânga, în străni, babele și apoi gospodinele bătrâne, cele tinere, felele și copitele. De la intrare până la altar era întotdeauna o carare ce nu se ocupa de nimene. In partea dreaptă, cum intrai în biserică era o piatră mare, unde era înmormântat Spătarul Vasile Millo, fostul proprietar al moșiei, tatăl lui Matei și Alecu Millo, și a trei su- rori, care erau călugărițe la Mănăstirea Războeni. In partea stân- gă între barbați și femei, era o masă pe care se punea jertfele ce se aduceau la biserică. Acolo punea și mama pasca și ouăle aduse la Paști. Când cântau cocoșii de miezul nopții, la Paști, biserica era pli- nă de oameni. Un dascal cetia. După ce venea boerul la bise- rică, căci eu nu țin minte să fi lipsit vre-o dată dela înviere, și venea drept la 12 noaptea, preotul făcea întuneric în biserică, de rămânea numai candelele aprinse și eșia cu lumânarea aprinsă în ușa altarului. De la el aprindea întâi boerul și după el gos- podarii satului; și de o dată biserica — dintr’un întunerec necu- prins-se scaldă într’o mare de lumină Fețele se înveseliau, iar preotul în cântece eșia în fața bisericei de făcea învierea. Când se cânta *Hristos a înviet» întăi, pușcașii satului și flăcăii slobo- ziau puști și pistoale, după care intrând în biserică, se începea slujba. https://biblioteca-digitala.ro 102 ION CREANGĂ........................... ............... _ Boerul ședea până la «axion», și punând doi galbeni în talge- rul de la iconostas, bacșiș preotului și dascălilor, dând cu gos- podarii salului «Hristos a înviet», se ducea la curte, bucuros și chefos. Gospodarii stăteau pănă ce luau natură, și apoi cu lumâ- nările aprinse se întorceau plini de bucurie acasă, mulțumind Iu Dumnezeu c’au ajuns și sfânta înviere din anul acela. Biserica era cum îi lacrima de curată de Paști, căci fetele și nevestele se întreceau în a o curăți și împodobi, iar ținlirimul era curat ca în casă, căci e pacat ca sf. Paști să găsească mor- mintele fraților, părinților, moșilor și bunicilor plin de gunoiu și necurățit Icoana Maicei Domnului o împodobiau cu toporași și viorele. La toate mormintele de Paști erau aprinse lumânări, așa că cimitirul părea o grădină preserată cu stele. De nu era un fecior să aprindă lumânare la capul părinților, erau datori oamenii, fie- care casă, că după ce punea o lumânare la capul rudelor, să pue trei lumânări și la capul celor ce nu aveau lumânări aprin- se, streini ori morți fără rude ori copii. Și era o frumuseță să privești măreția acestui tablou în inlu- nerecul nopții, printre niște frasini, lei și nuci urieși puși în ci- mitir, la capul morților. La noi acasă, cum ajungeam, lata și mama iși făceau cruce la icoane, mama săruta mâna latei și dădeau «Hristos a înviat» tata săruta pe mama pe frunte iar noi copiii sărutam mâna ma- mei șl latei, zicând «Hrislos a înviat». După ce ciocniam cu to- ții ouă roșii, în bucuria curată a acestor sfinte zile, mâneam pas că, cozonaci și ouă, și câte o teacă de lapte și ne culcam. Pe la amiază, începea să sune clopotele pentru învierea a doua-, când lumea era adunată, venia și preotul de făcea slujba. Când eșiau din biserică, toate gospodinele trăgea clopotul, ca să le crească cânepa. De la biserică flăcăii se duceau în partea de apus a țintirimului, pe un lapșan, de jucau mingea, țicu în 4 ori în 8. De hazul flăcăilor, se strângeau și fetele, nevestele in afară de copii și în- cet, încet se adunau și gospodarii. Câte-odată, așa de un chef, se prindeau și gospodarii mai tineri la minge și adese ori le fă- cea cinste și preotul, păr. Vasile cu psaltu) Dumilrache, cântăreț bun și tipicar ales, și veselia eră mare, mai ales când dădea Dumnezeu o vreme mândră. Tot în ziua de Paști, gospodarii mai bătrâni se sfătuiau și des- pre chipul cum să ducă boerului colaci de Paști. https://biblioteca-digitala.ro __ _______________ION CREANGA___________ 103 A doua zi dc Paști, după ieșirea din biserică, gospodarii satului, 20-30 de oameni, duceau boerului colaci cam 100 de ouă roși, doi miei grași și două curci. Boerul îi primea cu multă bunăvo- ință, primea colacii gospodarilor, ciocnia și el și cucoana cu fie cure gospodar ouă roși, și cinstea cu ei un pahar de vin. In vorbe bune și cu bucurie, petrecea părintele satului, boerul între gospodarii aleși, le mai dădea unele poveje, și la cei năcăjiți a- juloare, și cu voe bună în suflete se despăr[iau: unii — gospo- darii - că au un părinte, un stâlp, un ajutor la nevoie și un cu- vânt bun; altul, boerul, muljumil că in satul lui trăesc oameni muncitorii cinstiti și supuși. In sat fiind numai o singură crâșmă, cea boerească. boerul dă- dea celor ce le ducea colaci 3-4 vedre de vin, să le iee acasă și să le bea cu nevestele lor. La crâșmă nu eră voe de băut. Pe cei ca-i găsia ziua stând la crâșmă, îi dojeniâ și-i avea de rău. Tineretul - flăcăii și fetele— în sărbătorile Paștelor se ducea la scrânciob in târg, căci boerul nu le da voe la crâșmă să-și facă acăsiăi, să se primejduiască. Gospodarii tineri, se duceau a doua zi de Paști, cu pască la nași și la părinți. Când se duceau la nași, luau cu ei și finii. Du- sul cu pască — o pască, 3-4 ouă și un cozonăcel — cine făcea, dădea prilej de înblânzire între copii și părinți, intre fini și nași, iar cine avea urechi de auzit și în[eles să fie bun gospodar, a- uzia multe sfaturi înțelepte. Gospodarul, la care veneau finii ori copii lor cu pască, îi primeau cu cuvinte bune, cu inima curată și cu păhăru|e pline Așa se petreceau pe vremea când eram eu copil, Paștele, în satul Spălărești din [inului Sucevei. M. Lupescu UN „FISIOLOG“ ROMÂNESC DIN VEACUL AL 18-LEA 1 56 Penlru onochentavron. Acest onochentavron se află la In- diea și iaste dela brău în sus ca un bărbat cu fată, cu chip și cu păr, fără de barbă. Are și [i{e mari; iară dela brâu în jos, iaste locma ca un măgar. Ci nu umblă ca alte jivini, ci totdeauna aleargă; și cănd să odihnește, șade și oftează ca omul. Când dară îl prind oamenii, nu voiaște ca să trăiască nici cum, pentru căci nu mănâncă nimic bucâte, în ce chip așa moare. 1 Vezi no. trecut, pg. 67-70. https://biblioteca-digitala.ro 104 ION CREANGA Și mai bine voiește moartea, decât să să robească în mâinile oamenilor. 57. Sirina. Iaste o minune în mare. Până la brău este fată și în |os pește. 58, Schela. Schela Iaste în mare fieară cu 7 capete de căine, iară părul iaste de muere și coada de șarpe. Și lăcuiaște în Ha- ribdis, adică în zmărcul mării. 59................1 Se aflâ în apa Indiei un pește mic carele pă- nă ce trăiaște, nici odată nu-1 văd oamenii, căci șade pururea în adâncinea apei. lară după ce moare, iase afară în faja apei, ca o foaie sau ca un lemn uscat Acel pește numai îl văd oamenii, dar să-l apuce cu mâinile lor nu îndrăznesc, căci carele îl va apucă neștiind, moare moarte rea, căci că putrezește trupul lui și să topește deșăvărșit. 60. Penlru răndurică. Răndurica are acest obiceai că. de ar scoate cinevaș ochii puilor ei, să duce și găseaște o buruiană carea să chiamă helidonios, adică iarba rânduricii și cu aceia le freacă ochii și iarăși văd. Are și această înțelepciune, că de ar cerca cinevaș să văpsiască ouăle sau puii ei, până nu au arăpi, ea merge și aduce altă buruiană și-i freacă și să fac iarăși ne- gri ca întăi. Iară cănd va să-și facă cuibul, deacă nu are tină, merge in apă și udă arăpile ei, apoi să tăvăleaște pă tărănă și într'acestași chip face tină și zideaște. Și în zidirea ei pune înăuntru șt fân uscat, sau pae, precum pun și meșterii în ziduri ca să fie tare zidirea. 6L Pentru lebădă. Această lebădă iaste asemene pelicanului dar iaste mai mare. Se află spre părțile Eghipetului multe și mă- nâncă scorpii ce să află în părtele acelea și șarpii cei ce sânt cu arepi. Penlru aceasta Eghiptenii, în vremea veche, cinstea pre această lebădă ca pre un Dumnezeu, căci îi măntuia de scorpii și de șer- pi. Insă cuibul ei nu și-l face sus în copaci, ca alte păsări, ci sus în finic, căci că jderul și năvăstuicile foarte fac supărare puilor. Și pentru aceasta face cuibul in finic, căci că are ghimpi mari și jderul nu să poate sui ca să-i vatăme- Are și alt dar dela Dumnezeu și cănd mănâncă mult, nu poate să iasă mâncarea pe jos, căci că slomahul ei iaste foarte fierbinte și rămăind mănca- *) Lipsește titlul. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA jos rea într’ânsa, să face ca o piatră. Atuncia ia apă sărată din mare, sau din alte ape sărate in părțile Eghipetului. Și de această apă ia cu gura ei și întoarce ciocul către a/en* dronul lui și așa varsă apa cea sărată înlăunlru în păntice. Și așa dară, fără de ai trebui clislirul lui Diascorid, se doftorește singură, căci purcezăndu*să pe jos, își scoate mistuirea. 62. Aerida 1 63. Isopul. Numele oare căreia ierbi iaste, cu care stropindu* se Jidovii, sufleteaște curati rămâneau. 6J. Pilda pentru pil*. 65 Penlru endrop. Endropul iaste în mare domn peștilor- Iaste capu’ Iui ca și calul. Are fitil (coamă) și coadă ca și ca* Iul, iară pre spate iaste ca peșlile și umblă împrejur toată ma- rea. Șl iaste întru un loc in mare un pește mic ce-l chiamă pește de aur, care iaste împărat peștilor și stă la un loc și nu umblă. Și vine și endropul la dânsul cu to|i peștii și să închină lui ca unui împărat înlr’un an odată și să duc apoi fieșcare peș- te la locul său. Și mergând, merge parte bărbătească înainte și după dânșii vine parte muerească Și partea bărbătească cănd merge înainte, iși aruncă sămânța; iar partea muerească viind pe urmă, ia sămânța aceia și rodesc. Endropul acesta să chiamă învâjatoriul bisericii, iară peștii, no- roadele; iară peștele de aur, credin|a creștinească, carea vine și să închină în biserică. Pentru aceia, lot creștinul pre împăratul ziua să-l cinstească iară lui Dumnezeu noaptea să se roage; că împăratul judecă trupul, iară Dumnezeu și trupul și sufletul. Și cel ce place împăratului, și de Dumnezeu va fi cinstit. 66. Pentru hineia. Hineia iaste în mare și nu are nici picioare, nici pene, ci iaste ca un trunchi peste tot. Iară peiea ei iaste văroasă ca de broască (ăsloasă și stă tot la un loc. Iară cănd cunoaște că va să să turbure marea, adună pietri și să acopere, ca să nu o lepede afară marea, penlru că nu poale să să mai întoarcă la locul ei Așa și tu. omule, aibi via|ă bună și fii bun cu vecinii tăi, ca cănd te vor afla scârbele și nevoile tale, să te acopere prietenii tăi ca să nu pei. Și să nu zici: Bogat sânt și am voe la domnul acesta; Șl nu le uita ponciș la cei săraci și la cei mai iniei ai tăi, penlru că nu știi cănd vei fi împovărai cu năcazul. 1 S’a publicai In revisti No. 3 din an. VII pag. 70. : Idem pag. 68*69. ' https://biblioteca-digitala.ro 106______ ION CREANGA.............. ..... 67. Pentru gheonoie '. 68. Penlru pupuză. Pupăza iaste pestriță .și cu coroană în cap frumoasă. Cuibul și-l face sus în copaci și scoțind puii săi, și-i hrănește. Și după ce zboară puii, cad arăpile părinților și să fac golași ca și puii. Iară puii hrănesc pre dânșii păcănd le cresc penele și să întăresc de zboară, apoi să despart. Așa și tu, oame, să faci cu părinții tăi. Că de nu vei hrăni pre părinții tăi Ia vreme de rugăciune, nici Dumnezeu nu va căuta spre tine cu îndurare ca să le hrănească, ci urmează măcar pa- sării pupezii. 69. Penlru polărniche. Această potărnice iaste pasăre meșteră și-și tocmește cuibul său. Și nu-i ajunge oauăle ei, ci fură și dela vecinele ei oauă. Și mai mult să bucură de oauăle cealei străine decât de ale ei. După aceia scoate pui și-i hrăneașle pre ei; iară ei deacă zboa- ră, își cunosc mumele lor și să duc după dănsele, iară ia rămâ- ne îtitru mare năcaz. Așa și tu, omule, cănd iăi ciale străine, te bucuri mai mult decât de ale tale. Și apoi nu știi cănd să va grămădi și te va afla pre tine năcazul și mai mult vei păgubi. (Sîarșil) C. N. Mateescu COLINDE 61. —La vârfuri la nouă meri Hai leroi dai, leroi Doamnele.2 îmi arde nouă lumânări. Sus îmi arde, jos îmi pică; Picătura ce-a picat, Ruptu-mi-s’a, Faptu-mi-s'a, Râu de mir ,Și-altul de vin Și altul de apă caldă ; Dar în râu cine se scaldă ? Se scaldă bunul Dumnezeu. Se scălda și se’ mbăiâ, Intr’all veșmânt se priminiă, Cu sfânt mir se miruiâ, Frumos de raiu se gătiă. Mai de-arând cu Dumnezeu. Se scălda sfântul Ion : Se scaldă si se’mbăiâ. Intr’all veșmânt se priminiă, Cu sfânt mir se miruiâ. Frumos de raiu se gătiă. Mai de-arând cu dumnealor. Se scălda bătrânul Crăciun, Se scălda și se’mbăiâ. Intr’alt veșmânt se priminiâ, 1 S'a publicat in Calendarul acestei Reviste de pe anul 1914, pag, 44. 2 Se repetă după fie-care două versuri. https://biblioteca-digitala.ro ION creanga Frumos de raiu se gătiâ. Mai de-a rând cu dumnealor. Se scăldau sfinții de-a rândul. Se scăldau și se’mbăiau, Intr’alt veșmânt se priminiau. Frumos de raiu se găliau Mai de-a rând cu toți sfinții. Se scălda și-acesl domn bun. Domn bun, jupân . . . Se scălda și se’mbăiâ, Intr’all veșmânt se priminiâ, Cu sfânt mir se miruiâ. ' Dumnezeu atunci grăia: —Cui, domn bun, te potrivești? Sau mie, s’au lui Ion, Sau la sfinții toți de-a rândul? —Nu mă. Doamne, potrivesc, Nici ție, nici lui Ion, Nici lui bătrânul Crăciun, Nici la sfinții toți de-a rândul; Mă potrivesc faptei mele. Fost-am tânăr și-am putut, Făcut-am casa lângă drum, Intins-am masa peste drum, Făcut-am puțuri la câmpuri. Ridic cruci la răspântii, Făcut-am podurele, La tini grele. Cu casa de lângă drum, Incălzit-am friguroși: Auzit-am mul(ămite, Mai bogală-i bogdaproslea. Cu masa de peste drum, Ospătat-am flămânzii; Auzit-am mullumite. Mai bogată i bogdaproslea. Cu puțuri de la câmpuri, Adăpat-am secetoși; Cu cruci de la răspântii, Indreptat-am rătăciti; Cu poduri de la tini grele; .. 107 Trecut-au creștini pe ele; Care trece-mi mulțămește. Auzit-am mul|ămite. Mai bogală-i bogdaproslea I Atunci Dumnezeu grăiă : — Fapt-ai bine p’astă lume. Găsești bine p’aia lume, Când la raiu mergeâ-vei, Găsești raiul descuiat, Intri’n raiu nejudecat, . Șezi la masă nechemat, ‘ lei din masă ne’ndemnat. Bei pahar neural, Iei toiag de judecat, Să dai drepjii la dreptate, Și strâmbii la slrâmbătatel Asta-i gazda lui Christos 1 i Se numește colindul cel mare este , auzit de la Dobre Mihâilă, bătrân de' 70 de ani, din căt. Dudeasca, corn. ; Atanășești. t ! 62—Am plecat în ceste case, Ceste case mari și’nalte. De la Dumnezeu lăsate ; : Dar în ele cine șade? i Un fecior de boier mare, Cu pistoale la picoare. Cu arme la căpătăiu. Cu ișiice puse’n cuiu. La piciorul patului, , E un stol de porumbei; i Trase cu săgeata'n ei; Tot săltară și sburară, Cu doi nori s’amestecară. Pietrieâle’n degetele, | Pietricele ridicară, । Mari boeri se deșteptară, ; Și nouă ne dăruiară. i Un colac de grâu curat; । D’asupra colacului, i Jumătatea sfanțului. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 108_______________ C’un colac de grâu curat Și c’un fir de ibrtșin, C’așa-i legea din bătrâni. Din bătrâni, din oameni buni. Auzit de la copilul Pavelescu G- Nlcolae din com. Tonea, în anul 1896. 63— Dai Domnului Doamne. Să se scoale-o fată mare. Dai Domnului Doamne.1 Să ne-aprinză-o lumânare, S’o lipească’ ntre icoane, Intre icoane, Intre obloane. Dar pe masă ce să fie? Un colac de grâu curat, C’așa-i legea din bătrâni, Din bătrâni, din oameni buni. Auzit de la Giurgiu 1. Coman. din com. Tonea, jud. Ialomița în anul 1896. 64—Mai pe sus pe lângă cer. Cu flori d'albe de măr, Este-un negru de norâl, Cu flori d’albe de măr; Dar nu-i negru de norel. Cu flori d’albe de măr. Și e..............tinerel, Cu flori dalbe de măr,2 P’un cal vânăt porumbel, Cu șeaua de argin(el, Cu scările de-aurel, Cu pohii cusufi cu fir. Cu frâul cu strâgalii, Cu gârbaciu cu măciulii. Ș'unde-1 strânse. Ș’unde-I frânse, Sări’n vânt, Și dă’n pământ, Sărl'n poarta raiului, 1 Se repeți dupi fiecare vers. a Refrenurile „Cu flori d*atbe de mir", se repeți dupi fle-cară vers. Soare-acasă nu găseară. Numai floarea soarelui, Și cu spicul grâului, Ședea’n poarta raiului, Și judecă florile. Să fie miroasele. Dar........... făt frumos. El să-mi fie sănătos; Auzit de la Dobre Mihăilă, din sa- tul Dudeasca, com. ArmișețU. 65.—Voi, zoriți de ziuă* Și de miez de noapte. Nu vă sili|i, De vă răvărsafi, Că noi n’am umblat. Nici n’am colindat. Și noi crez c’am fost, Departe la câmp. La câmpul curat, La locu’ nfloral. Noi n’am cioral, La doi vulturi, Suri; Unu-i de aur, Șialalt de argint. Noi i-am cioral, De i-am apucat, Și noi i-am adus, Crez la dumneavoastră, C’aveți feți și fete. Fetele să-l poarte. Să-l poarle’n cosită, Băe|iin ișlice. Bună dimineața. La mul|i ani I Spus de Ion Gh>U din corn. Tonea, jud. Ialomița. 66.—La trei d’albe mănăstiri, 1 Probabil, .zorii zilei". https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA _____109 Sunt trei d’albi preoți bătrâni, Ler Doamnele; La trei d’albi preoți bătrâni, Sunt trei mici de grămătici, La trei mici de grămătici, i Ler Doamnele, ■ Dar preotul.........zise . La cel mai mic din grămătici: ; —Ieși afară, săi pe scară, > Ler Doamnele, 1 j Te urcă'n clopotnicioară, • Bale’n toacă de trei ori, î Și’n clopot de nouă ori, | Ca s’auză. tot norodul, ; Să vie la sfânta rugă, i Să se’ nchine, să se roage. Să le ierte din păcate. Din păcate jumătate, i Din greșeli a treia partel ! Dar cel mic de grămătic, ; Nici în toacă nu bătură, i Nici clopotul nu-1 sunară, ' Ci ochi negri-și aruncară, Pe sub raza soarelui, ! Pe luciul apelor. Și-mi zări d’o corăbioară. Ce de valuri e bătută, ; Și de maluri e trântită. * Dar într’însa cine eră 1 I Era soarele și luna, j Și cu doi luceferei. ' De departe se zăriară, i De-aproape s’apropiară. Și veniră și sosiră. ; Șchelea la marne" Iraseră ; : Dar nu-i soarele și luna, Și. e preotul (cutare). Și cu d’alba-i preoteasă, 1 Retrenurile „Ler Doamnele*', se repetă după fiecare trei versuri. 3 Marne=maraine. Și cei doi luceferei, Sunt ai lor logofetei. Și veniră și sosiră, La sfânta rugă mergeară, Să se’nchine, să se roage, Dar cel mic de grămătic, Bate’n toacă de trei ori, Și’n clopot de nouă ori, Ca s’auză tot norodul, Să vie la sfânta rugă: Să se’nchine, să se roage, Să le ierte din păcate, Din păcate jumâmătate, Din greșeli a treia parte. Dar preotul............ Cu-a lui d’albă preoteasă, Cu-ai lor feti de logofeți, Ei să fie sănătoși! Spus de flăcăul Drăghici N. Mata- che din corn Grindu, fud. Ialomița, în 1895. 67.—Și-l întreabă tot mereu, Hai lerum, la mari boeri1 Boerii mari pe flăcău : —Ce ți-e calul asudat, Asudat, prin apă dat? Ai gonit, ori ai fugit ? - N’am gonit, nici n’am fugit, Ciuta-Lină mi-am scornit, Nici prea mult nu am gonit. Din câmpul Gilotrului, Până’n malul Oltului. Ciuta trage cam la vad, Eu dăduiu din jos de vad; Cu ciuta m’alăturaiu, In suliță mi-o luaiu, Pe zvânlat o aruncaiu, De pe cal descălecaiu ; 1 Retrenurile „Hai lerun. la mari bo- cri“, se repelâ după fie-care două versuri. https://biblioteca-digitala.ro 110 _ ______..ION CREANGA Ingenuncheiu, De-o junghieiu; Zăbovliu Pân-o cojîiu. Dăduiu pielea la tăbăcari. Sânge roșiu ia ogari, Carnea'n târg Ia măcelari. Păr negru la postăvari, Oscioarele la dulăi, Unghiile la păhărari, Să facă pahare din ele, Să bea mari boeri din ele - Da nu-1 credeți, mari boeri, (Prunca mică mi-1 pâraște), C’are-o greacă ibovnică. Și mi-e cale depărtată, E cale de nouă zile, El mi-o face în trei zile, Da nu-1 credeți mari boeri, Cătați-) în buzunări, Și veți da de o bazmă : Bazmaua-i de la dânsa. Cătați-l în degețel, Și veți da de un inel. Cătați-1 în ișlicel, Ișlicel de zăhărel, Și veți găsi cununa ; Cununâ-s’ar el cu ea, El cu ea, cu doamnă-sa! Spus de Silimon Neagu din eoni. Bucu jud. lalemila, in luna Ianua- rie 1884. 68. —Dar și . . . al voinic, Hai lerum, la mari boeri, El de când își flăcăește. Bun căluț iși hărănește, Ha: lerum, la mari boeri. 1 1 Refrenurile „Hai lerum, la mari boeri", se repelă după fiecare două viersuri. D’un căluț, d’un ogăru|. Și d’un vinețel soimel. Eși Joi în vânătoare, Și scorni d’o ciută-lină, Ciuta-lină fără splină. Dar de unde mi-o scorniară ? Din malul Șiretului. Până unde mi-o goniră ? Până’n apa Oltului. Ciuta dete mai prin vad, Dar (cutare) făr'de vad, Lângă ea s’apropiară. Roată ciutei că-i dedeară, într’o scară se lasară, In sulicioară-o luară. Zăbovi de mi-o coși, Mi-o coși, mi-o despuiară; Luă inima și ficații. Și’n buzunar le băgară. Pielea, carnea ce-o făcea ? Pielea’n târg la tăbăcari. Carnea’n târg la măcelari, Părul pe la Irăistari, Oasele la păhărari, Să facă d’un păhărel. Să bea la masă cu el. La mari boeri că mergeară, O fetică mi-1 grâiară : —la’ntrebați-l, mari boeri, la'ntrebați-1 pe (cutare). De ce i-e calul asudat. Asudat, prin apă dat ? C’are-o greacă ibovnică. Departe de nouă zile, El mi-o face de trei zile De trei zile pe trei cai: Cu unul la ea se duce. Pe unul la ea-mi prujașfc, Pe unu’ ndărăl se’ntoarce. — Nu mi-o credeți, mari boeri! Atunci, (cutare) voinic. https://biblioteca-digitala.ro .... .. ION CREANGĂ ...... HI Mâna’n buzunar băgă. Scoase inima, ficații. Și pe masă mi le-aruncă. —Nu mi-l crede|i, mari beri; Cătați-1 în degețel, Că găsiți inelul ei. Căutați-l în buzunar, Că găsiți batista ei. | Dar și (cutare) voinic, i EI să-și fie sănătos, Cu-ai lui frați, Cu-ai lui părinți 1 Variantă spusă de Branhiei N. Ma- tache din com. Grindu jud- Ialomița , in 1896 Ianuarie. Dobre Ștefănescu DATINE ȘI CREDINȚE 2119. Femeea îngreunată să nu dea foc nimănui, că nu poate naș- te, pân’ n'o da cu cărbunele pe gura cămeșii. 2020. Să nu tragă de ciobote, că face greu. 2021. Să nu șadă pe sac, că pân’ nu s’o da taval pe sac, nu naște. 2022. Să nu toarne nimănui, că pân’ nu i-o turna acela pe mâni, nu naște. 2023. Să nu stea pe prag, că păn’ n’o da cu piciorul în prag, nu naște. 2024. Să nu taie lemne pe prag, că face copilul cu buza despicată. 2025. Să scoată cerceii din urechi, si să se descheie de tofi bumbii, ca să se desfacă trupul 202b. Să nu pună ata în gât, în Sărbătorile Crăciunului, că face, copilul cu buricul după gât. 2027. Lutul de lipit după facere, nu se calcă, că-i rău de ducă-se pe pustii. 2028. La botez să nu se șișie copilul, că-i rău de ducă-se-pe- pustii. 2029. Când merge la botez cumătră cea mare, să nu se ducă a- fară, câ-i curg copilului urechile. 2030. După naștere, femeea nu trebue să iasă din casă nouă zile că se deoache. 2031. La scăldatul copilului după botez se pun în scăldătoare tot felul de bunălățuri, să aibă parte de ele in viață, afară de pene de rață, să nu fie bețiv. 2032. Cu banul pus pe frunte la botez să se cumpere sare, să aibă bielșug în viață. 2033. Dacă copilul face păduchi, cel întăi se omoară pe aramă, să cânte bine. 2034. Banii dăruiți copilului la luatul din păr, i se dau când se https://biblioteca-digitala.ro 112 ...........ION CREANGA .... duce ziua întăi ta școală, și să lase se cumpere ce va vrea el, de care va și avea mai mult parte în vieață. Din Sălceni-Tutova. Pr Gh. V. Șușnea 2035. Să nu calci pe tăvălitură de cal, căci nu mai crești ; iar dacă ai călcat, să scuipi pe dânsa. 2036. Când șede cineva culcat, să nu-1 pășești, iar de l-ai pă- șit, să-l despășești, căci nu e bine. 2037. Când cineva pune o cloșcă, e bine să se împrumute, căci îi merge bine. 2038. Până nu pui cloșcă, să nu împrumuți ouă. căci nu poli crește puii. 2039. Primăvara, când vezi întâiul miel negru, îți merge rău sau te îmbolnăvești. 2040. Când începi să semeni, e bine să iei o sticlă de aghiaz- mă și s’o îngropi pe tarla. 2041. Când te întâlnești cu un preot, să-ți inozi cureaua sau batista, altfel ți se întâmplă ceva rău. 2042. La omul care se dau (latră) câinii fără întrerupere când intră în vre-o casă, se zice că e un hoț sau că [i-i dușman. 2043. Nu e bine să citești culcat. 2044. Când cântă caraga|a îți vin oaspe(i. 2045. Tot așa când merge pe brânci cineva. 2046. Când se mtâmplă ca în ziua cununiei a o pereche de oameni, să le moară vre’una din rude, zice că cei ce s’au cunu- nat, nu vor avea traiul bun. 2047. Dacă bagi o așchie sau jugul boilor in foc. acel care a băgat-o nu poale să-și dea sufletul până nu i se pune o așchie de jug la cap. 2048. Să nu mănânci în sfințiala soarelui, că faci frâne. 2049. Să nu calci pe lârâtură de cal mort, căci faci bătături la picioare. 2050. Mai înainte de a pleca, de se întâmplă să scapi din mână vre-o cană sau altceva, îți merge rău- Dăeni-Tulcea. C. Frecuș BOLI LA OAMENI LEACURI ȘI DESCÂNTECE 1 337. - De șerpe. Se iau 3 crenguji de alun, se pun pe rând inlr'o cană cu apa ne ’nceputâ. zicând la fie-care: 1 Descântecul publicat în no. trecut, p. 80, este cules dela Casandra A. Măriei. Cu acest prilej mai îndreptăm; acea pagină, rândul 5 de jos, să se cetească se afumă în loc de esafumă, iar la p. 96 rândul 10, Botanică, în loc de Cromatică: https://biblioteca-digitala.ro ....=... ION CREANGA 113 Tijă, etiti, pestriță. Osul ți-i de carne, carnea |i-i de os, șerpe- le-și be veninul 1 Cu această apă se spală locul mușcat de șerpe. Pentru somnul copiilor. 338. —Se iea copilul sara, se duce cu dânsul la lumina ce vine dintr’o casă unde nu sunt priminili oamenii (au numai o cununie). Se arată copilul cu fata înspre lumină, zicând mama aceste cu- vinte : -Du-te dragul mamei, încălzește-(i mânulile și picioruțile, lasă-ti răul tău și plânsul acolo și vin’ la mama ’ncoace! Se zice de 3 ori și copilul doarme noaptea. E bine să nu te vadă stăpânul casei cu lumina. 339. --Se iea 9 băliguțe de cal, înainte de apusul soarelui. Se ia copilul de mână, sau în brațe dacă e mic. Se iea și o măturiță părăsită, se duce la un loc unde se vede soarele bine. lai câte o băligută înconjurând copilul împrejur, pe urmă o a- runci, plesnind-o cu mătura înspre soare, zicând : — Soarele după deal, răul lui cutare în baligă de cal! Se repetă de 9 ori. 340. Se iea copilul înlr’o mână și corciova într’o mână. Ajun- gând la poiata găinilor, zice mama : —Buna seara cucoșule! Na-fi plânsul și răul băelului meu (sau fetitei) și dă-mi som- nul și hodina nevestelor tale! lai câteva pene de pe jos, și se afumă copilul. Se zice de 3 ori și se afumă tot de 3 ori. Dela presvilera Ana I. Teodoreseu, l.unca-Vânălori, Neam|. 341—Cum se descuie lacata. Leac contra incuiere: la om ori vilă. Se pune apă ne ’nce- pută într’o strachină. lai o lacată in mână cu cheie și vârându- le îr. apă, zici: -La fântânii lui Iordan, Sunt 3 fele de Jidan, Una ’ncuie. una descuie, una dă drumul apelor! Se descuie lacata în apă de 3 ori. Cel bolnav, bea apă de a- ceia și se spală. De la mălușa Saîta lui lonițâ Gânju din Nenițișor, Vuiiâlori-Neamț. Arestița Al, Moisei https://biblioteca-digitala.ro 114 ION CREANGĂ ____ bubă rea. Ea s'o suparat foarte tare, Încât vârful i-o crăpal, Tulpina i s’a uscat. Așa să cheie, Și să răscheie; Ca rouă de soare, Și scuipatul din picioare. pânzătură, cânepă în cânepă 342. De Sfânta Maria mare, S’o suit pe-un deal mare; O tăiat un cal mare, Ș’o făcut un praznic mare. Pe toate bubele le-o chemai; Toate, câte-s pe fața pămân- Le-o ospătat și adăpat; jiului, Numai pe buba cea rea n’o chemat-o, j Se afumă, când se descântă, cu De la S. Islrate, Frumoasa-Tazlău, Neamț- 343.- Pentru încuere. Pentru ca să-ți treacă de incuiere, să bei de Irei ori pe zi, cel puțin o jumătate de lună: dimineața, seara și la amiază, înainte de masă, câte-o litră de opust, neferl, (lapte din mulsoarea de-a doua). Se mulge vaca întâi, se dă vițelul a doua oară, și se mul- ge. Acesta-i opust. El e mai gros și mai unlos, de cât cel dintâi. Dela G. Plăcintă. Nemtișor-Neani(. A Moisei 344. De deoehiu. Sub răchita răsădită, ; Și cu unul de apă. Șede o fată despletită, ! Și-a slâns ochiul cel de foc, C’un ochi de foc, Și-a aprins pe cel de apă. Cum s’a stâns ochiul acel de foc, așa să se stângă deochetu- rile și pociturile dela N. și el să rămână curat și luminat ca Maica Domnului ce l’a lăsat. Se descânta în apă cu o trestie aprinsă, care fiind băgată in apă, se stânge din ce în ce. 345. De bube dulci. Se descântă cu o baligă de cal, ungându-se gura cuptorului și descânlându-se asl-fel : «Soarele după deal, bube dulci in baligă de cal.» Se descântă de nouă ori când apune soarele Gherghești-Miceșli. Tutova, G- Boghiu 346 —De încuiat. La fântâna lui Iordan, Nouă fete de jidan. https://biblioteca-digitala.ro 115 Trei încuia, Trei descuia, Trei cu sapile dădea, Țoale vinele lui N. slăbiâ. 347 —De deochiu. La o salcie răsădită. Șede-o fată logodită. Cu un ochiu de foc, $i c’unu de apă. Cel de apă stinge pe cel de foc Să rămâe alb și luminat. (Se descânlă și la albine). 348—De gușter. Stolnic pomelnic, Slolnic pomelnic, Se făcu o nuntă mare, Toii gușterii ii chemară. Numai gușterul N. nu l-a che- [mat, Și el s’o mâniat și ’napoi o dat. Dăeni-Tulcea. C. FreCUȘ 349. De obrinteală. S’a dus omu negru, ș'a tăiat un copac mare negru; omu negru s’a dus la casa neagră, și-a făcut cărbuni negri, și s’a dus la ți- ganu negru ș'a făcut un plug mare negru; l-a dus omul negru la casa neagră și a înjugat boi mari negri ș’a pus jugu negru, boilor negri și s’a dus pe câmpia neagră ș’a Iras brazdă neagră, ș’a săinănat porumb negru ș’a ogarii porumbul negru ș’a cules porumbul negru și l-a dus la casa neagră ș’a curai porumbu negru, și l-a dus la moara neagră, a măcinat mălai negru ș'a ve- nit la casa neagră ș’a făcui mămăligă neagră ș'a pus la obrin- leală N. și-a fugit obrinteală Auzită de la N. Girlan. Brebii. 350—Descântec de junghiu. Fugi junghiu că le junghi; de-o fi de diminea|ă, și de prânz și de seară, să iasă și să se ducă pe pustii; acolo sunt mese întinse, pahare cu vin pline, făclii aprinse; acolo e locul vostru, unde popa nu toacă și cocoșul nu cântă și oaia nu sbiară și cânele nu latră și porc nu guiță, și vacă nu rage, și vrăbii nu ciripesc, acolo este locul vostru. V. Vermeșanu U R A Ț I E 52 - Iertăciune, pe filele unei cârti vechi (c. 1320). Mai marel|e| șe prea purlenecul (= puternecul) D|u|mnezeu în- tru sfatul înaltu șe minunată lucru, dâ|n|lăi au facutu ceri șe pămăntu șe au înîrumoșatu cerijulj |cu] soareljej șe cu luna șe https://biblioteca-digitala.ro H6^ __________________ION CREANGA ................. cu slelile de lumină zio șe noaptea iară pământul cu verdeața șe cu tot felu de lucru. Și văzu D|u|mnezău că nu este bine să fie pămăntu fără de oameni. |Și luă| D|u|mnezeu din pământii si au zidit pre strămoșul nostru Adam, din opt părți: trupul din pământ, oasele din piatră, sângele din mare, ochi|i| din soare, cugetul din lumină, pricepirea din nour, înțelepciunea |din| văz- duhu. sufletul de la duhul sfânt. Și văzu D|u|mnezeu că nu iaste bine a fi omu singur pre pământ, ci au adormit pre strămoșul nostru Adam, ș’au luat din c|o|asla lui și au zidit pre sfrămoașa noastră Eva. Iar strămoșul nostru Adam deacă s’au sculat din somnu au văzut pre strămoașa Eva ș’au cunoscut, și i-au părut bine și au zis: Mulțămescu-(i (ie, Doamne, Dumnezeul mieii că am văzut os din oasele mele, și trup din trupul mieu. Pentru a- ceia va lăsa omul pre tatăl și pre mamă-sa și să va lipi de so- țiia sa și va fi amândoi un trup. Și tinse D|u]mnezeu mâna cea puternică, ș-au blagoslovit pre dânșii și le-au zis : creșteți și vă înmulțiți și împleți pământul, ca stelele cerului și ca nisipul mă- rii și umpleți pământul și stăpâniți pre dânsul! Și penlru aceia trăgăndu-se neam și în neam și din rod pănă în rod până ajun- sem și la cești doi cucernici fii ai dumneavoastră, carea să pleacă cu genunchii la pămănl și să roagă dumneavoastră să-i ertați și să-i blagosloviți, precum au blagoslovit D(u]mnezeu nunta în Ca- na-Galilei|i] de au făcut apa vin. penlru că blagoslovenia părin- ților, întărește casele fiilor, iar blestemul răsipește casele fiilor. Și stând în genunche iar să roagă dumneavoastră, să-i ertați și să-i blagosloviți, pentru că nici o dată nu să roagă omul cu i- nima curată la Dumnezeu că i-ar da D|u|mnezeu, ci iarăși stănd în genunche să roagă dumneavoastră să-i iertați și să-i blagos- loviți, precum au blagoslovii Dumnezeu pre Avram cu Sura, și pre lacov cu Rahila și pre Moise cu Anisefta. Aceia blagoslove- nie să fie în casele fiilor acestora, a naști coconi și a crește și să aveți a vă bucura și a vă veseli de vețdere lor...|. Originalul la păr. losrf Voieulescu, com. Dragodăneșli, jud. Dâmbovița ; o foaie ce făcuse parte din legătura unei cărți. Grafiei îi lipsește sfârșitul. Al. Safnt-Georges CÂNTECE 2267.—Foaie verde matostal, Să-ți spun drept și-adevărat, Și cu sufletul curat: Câte lacrăini am varsat, Făceam o fânlână’n sal, Fântână cu cinci izvoare: https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 117 Două dulci și trei amare, Să bea dușmanii să moară, Să bea și dușmanca mea. Să s’aline gându n ea; Să saline, să se arză, Ce-o vedea să nu mai crează! 2263. ~ Jelui-m’aș și n’am cui, Jelul-m’aș codrului, Codrul are frunza lui. Și nu crede nimănui; Codrul are crengi plecate, Și la dânsul n’am dreptate. Jelul-m’aș câmpului. Câmpul are peliniță, Nici la dânsul n’am credință. Câmpul are iarbă verde, El pe mine nu mă creae. Jelul-m’aș casei mele, Casa mea-i plină di jele, De jos și până’n podele! 2269. — Foileana bobului, Streinei ca mine nu-i, Decâl puiul cucului. Când îl lasă mama lui In mijlocul codrului, Și'n calea pustiului ! Străin sunt, Doamne, pe lume, Ca și-o floare din pădure, Străin sunt, fără de mamă. Ca și câmpul fără mană ; Străin sunt, fără de lată. Ca câmpul bălul de piatră; Străin sunt, fără de frați, Ca și mun(ii fără brazi; Străin sunt făr’de surori, Ca și câmpul fără flori. La casa străinului. Ca la umbra spinului: Dinafară-i văruită. Dinăuntru-i otrăvită; De ce dai să te umbrești, Mai tare te dogorești; Dar casa mămuței mele, Dinăuntru-i fag, de miere! 2210 - Cine-i streinei ca mine? Numai mierla din pădure, Dar nici dânsa nu-l străină: ■ Clocește și scoate pui. Și-și face vecini destui; Și mai are. Tot mai are, Tot pe sturzul văr primare Și pe cucul verișor, Și-și trece de-amar și dor! 227L—Foicică mărăcine, Satule, eu plec din tine, i La dușmani le pare bine, i Numai mie-mi pare rău, j C’am lăsat trei mândre'n el: j Una’n deal și una'n vale, । Cu gurifa de migdale; Una’n vale, una’n deal, Cu gurița de zahar, Și una peste pârău, Zice lumea, zic și eu, Că moare de dorul meu! 2272.—Foaie verde matostat, Când am ieșit eu din sal, Ziua bună mi-am luat, Dela fir de mintă creată, Dela părin|i cu dulceață, Dela frați, dela suitori; Dela grădina cu flori, Dela părul cel cu pere; Dela veri și dela vere; Dela fir de lămâită, Dela fete din uliță ; https://biblioteca-digitala.ro IONCREANGA H8 Dela fir de busuioc, Dela flăcăii din joc! 2273. Foiliță și-un pelin, Rău-i maică prin streini, Ca vara desculf prin spini! Streinii se pun Ia masă, Eu le (in lumina'n casă; Mă pun și eu să mănânc, Lacrămile’n gură-ajung, Când să ’mbuc a doua oară, Lacrămile dau năvală! 2274. Pagubă c’am 'bătrânii, Că de zile nu-s de mult. Ci necazul m’a mâncat, De când eu m’am însurat! Cum în lume să Irăesc, Câ n'am mamă, n'am nici tată, Gândești c’am crescut din piatră; Că n'am frați. că n’am surori, Pare-ti c’am căzut din flori; Nici n'am neamuri, nici vecini, 2275. Cugeți c'am căzut din slrini Mâncatu-s, Doamne, de strini, Ca iarba de boi bătrâni; Și mâncatu-s și d’ai mei. Ca iarba de boi șurei, Călcatu-s, călcatu-s tare, Ca tina de primăvară, Când o calcă multe cară. De care vașcăonești,1 Ori de boi împărătești. 2276. Maică, inimă de piatră, Mai scoboar’ din cer odată, Să vezi traiul ce-1 trăesc, Să vezi cum mă chinuesc! De-aș ști, maică, că-i veni, Drumul (i l-aș pardosi. Cu aur și cu-argint. Să vii, maică mai curând: O zi bună, zece rele, Așâ trec zilele mele! 2211. Frunză verde trei grănate, N’am avut în lume parte, Nici din soră, din din frate, Numai din străinătate. Nici din frați, nici din surori, Numai din negrii străini. De streină, ce-s streină, Mare apă nu mă mână; De săracă ce-s săracă, Mare apă nu mă’neacă. Șî-s streină ca și-un cuc, N’am milă unde mă duc. N’am milă, nici o miluță. Că n’am tată, nici mămuță. Singură-s și străinuță, Căci nici cucui nu-i strein, Cu merla îi văr prea bun.. Și pupăza-i surioară. : Bucovină, Bucovină, Vai. străină, ești streină. i 2278. Foaie verde și-o lalea, • Maică, măicuiița mea, i Când erai cu mine grea, । Tare bine-ți mai păreâ! j Dar de când m’ai creștinai, Mult, mamă, m’ai blăstâmal; Și m’ai blăstămat cu foc, Să n’am în lume noroc. । Dare-ar dracu’n el noroc: De l-aș prinde, să-i dau foc ! Și m’ai blăstămat cu pară, Să umblu din țară’n țară. Ș'apoi verde trei măsline. Cine-i mai strein pe lume? Numai cucul din pădure! ■ Numai puiul cucului, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ Rătăcii de mama lui, In mijlocul codrului, Fără aripi, fără pene. De n’are nici o putere! 2279. Străinei sunt, vai de mine. Mult ca cucul din pădure, Și-s strein, și-s supărat, Că mă văd înstrăinai, De satul meu depărtat. Și mă port tot mânios, Că-s la nimeni de folos, Ca un pom la drumul mare. Unde trece orișicare, Și folos de el nu are, Că e pom neroditor. Și nu face vara flori, Nici umbră la călători! 2280. Păsăruică cu cunună, , Nu-mi cântă sara pe lună, i Că inima mea nu-i bună, ! Că-i încinsă cu curele, Și-i plină de-amar și jele. Ci te du, pasere mândră, In pădure și lot cântă. , Pe cine-i avea mânie, \ Blaslămă-1, strein să fie, j Că nu-i Irebue-altă sfoară, j Ca străinălatea’n (ară; ; Și nu-i Irebue-altă funie, i Ca străinătatea’!! lume! I i 2281 Foaie verde grâu mărunt, j Latu-i Prutul și adânc, ; Câtu-i de lat și de-adânc, ! Mă mir eu cum l-ani trecui. j L-am trecut, : Cu meșteșug, i Pe trei snopușori de sluf, I Când eram la jumătate, i Puica mă plângea de moarle Surorile pe de-o parte, Din ochi negri lăcrăma, Și din gur’ așa ziceâ: --Nicule, Nicșorule, Sămănă-fi-aș numele Pe toate drumurile, Să răsară florile. Pe loate cărările. Să culeagă fetele! 2282. Frunză verde viorea, De-ar șli, neică, cineva, Cum mi-i mie inimă. Ar sla’n loc și s’ar miră. Cu milă rn’ar întreba: — De ce ji-i inima rea ? - Îs strein ca pasăreâ. Milă n’am la nimenea, Și-s străin ca puiu de cuc, Milă n’am unde mă duc 2283. Slriior mai sunt pe lume, Floare ruptă din grădină. Dar nici ea nu e străină, C’o poartă fetele’n mână! Striior mai sunt pe lume, Cuculeț de prin pădure. Dar nici el nu e striin, Că ouă și scoate pui, Face tovarăși destui! 2284. Foaie verde de dudău, Trenule, sufletul meu, Blestemâ-te-ar Dumnezeu, Nici mai bine, nici mai rău, Numai cum oiu zice eu: Să nu ai parte de roate, De roate, Și de obade. Și de șina de sub roate, Șuruburi să se desfacă, Vagoanele să se spargă, Când (i-a fi lumea mâi dragăl https://biblioteca-digitala.ro 120 ION CREANGĂ Zis-a luna către soare. C’a venit Dunărea mare. —Las’ să vie, Să mă mâie; Că n’am tată să mă (ie. Nici mamă, să mă mângâie, Că n’am fra|i să mă grădească, Nici surori să mă plivească, M’a'mplul buruenile, Și m’au păscut oile. Să fi fost de-o viță rea. Oile nu mă păștiâ, D’aș'am fost de-o viță bună, Și m’a scos din rădăcină! 2285. Frunză verde odolean, Toată lumea-i dintr’un neam, Numai eu pe nimeni n’am; Toți au fra|i și cu surori, Numai eu căzut din nori. Toți au Trați și surorile, Numai eu căzut din stele. Toți cu frați și cu soție, Numai eu ca cucu’n vie. Toți cu tată și cu mamă, Numai eu stau să-mi fac samă! 2286. Păsărică de pe lac. Nu mă blestema să zac, Că n’am pe nimeni cu drag, Să-mi pue mâna la cap, Să mâ'ntrebe de ce zac. Păsărică de pe Jii, Da’ de neicuța ce știi ? --Bea la vin și mâncă pâine Și gândește tot la line! 2287. Și-am zis foaie și unâ. Mă duc puică’n Neicovâ, Unde-i codru ca sârmă. Și frunza ca parauâ. Puică, puiculița mea. Spală-mi năfrămioara mea; Mi-o’ntinde pe-o piatră mare, Cu cruciuța către soare. De-i vedea că se’nălbește. Mai trage puică nădejde: De-i vedea că s’a’nnegril. Trage nădejde’n pământ! 2288. Foicică păpădie, Cântă-mi, cruce, numai mie, Pân’ la anul, cine știe, Poate plec în haiducie, Poate mor, poale trăesc, ; Poale mă îmbolnăvesc, ; Ori pe mândruța jelesc; | Poale trăesc, poate mor. i Nu știi! Omu-i călător! 2289. Frunzuliță lin, pelin, i Ce-mi ești, cucuie, hain, ; Nu cântași vara deplin : Cântași vara jumătate, : Și-o sbughiși în altă parte ' Veni luna lui Sâmpietru, ; Mi-a’ncetat cucul bungetul, Și păsăreaua, i Vâlceaua, Și inândru[a poteceaua! ■ 2290. Frunză verde de măsline, i Arsă-i inimioara’n mine. ■ Arsă-i, arsă-i, la oricare, i Dar nu-i ars’ așâ de tare; ’ Arsă-i, arsă-i la oricine, Dar nu-i arsă ca la mine. Că la mine-i arsă rău, Știe unul Dumnezeu! 2291. De amar și de pelin, Suflețelul mi-esle plin ; De scârbă și de durere, Inimioara’n mine piere! https://biblioteca-digitala.ro JON CREANGA 2292. Cântă-ți, lele, cântecu, Că mi-i drag ca sufletu; Cânțâ-(i, lele, dorul lău, Că-i pornit odal’ cu-al meu; Cântă-ji, lele, jalea ta, Să-mi jelească inimă, De când băteam cărarea, Și ne spuneam durerea; De când băteam colnicu, Și ne cântam, cântecu I 2293. Foaie verde bob de bob, Cucuie de Topolog, Coboară din deal în Olt, Denii mai potolește-un foc! — N’am ce foc să-ți potolesc. Nici n’am glas să-ți hăulesc. Că mi l-a luat mândra’n crâng Când eram copilaș mic Ș'acu n’am cu ce să-ți cânt! 2294. Șapoi legea brad ciungit, Ce te legini fără vânl ? — Dar cum nu m’oiu legănă Că mi-i putredă tulpina, Și mi se sboară inima! 2295. Floricică floarealbastră, Dela deal de casa noastră; Dela deal de floricică, Pasc caii lui Ionică; Dela deal de caii lui, Doarme singur dumnealui. Murgul paște și nechează Ion doarme și visează, Ce fololos de visul lui, Dacă nu-i și nu-i și nu-i Norocul la vremea lui Și omul la locul lui! 2296. De-ar ști omul ce-arajunge Tot ar suspină și-ar plânge; 121 De ar ști omul ce-ar păți, Mai din pripă s’ar păzi, Nici din casă n’ar ieși! 2297. Foaie verde trei măsline, Eu mă duc, măicuță’n lume, Inimioara mea rămâne, lea-o, maică și mi-o strânge. Și mi-o strânge și mi-o leagă, Intr’un coli de basma neagră! 2298. Numai foaie antonică. Cine are-o ibovnică. Știe luna când se urcă Și noaptea cât e de mică Cine-a avut și-acu n’are, 1 se pare Noaptea mare Și pernuja drob de sare! 2299. Pelin beau, pelin mănânc Pe pelin sara mă culc; Dimineaja când mă scol. Cal la cofă să mă spăl; Cat la cofă apă nu-i, Sticla cu pelin în cuiu ! 2300 Frunză verde trei alune, Cine n’are scârbă’n lume, Vie să-i dau dela mine, Cine scârba mi-ar luâ, Și cămeșa eu i-aș da, Și sumanul de pe mine, Numai să n’am scârbă’n lume! 2301. Cine are noroc mare, Pune piatră și răsare; Eu am pus și busuioc, Și n’a răsărit de loc! 2302. Și iar verde liliac, Largă-i lumea, eu nu ’ncap; Nimănuia rău nu fac, https://biblioteca-digitala.ro 122 ION CREANGA ------ - * __-_-_L_ ....■ 1" —,_2. Că de aș face rău cuiva, M’ar prinde și m’ar legă, Și’n temniță m’ar băgă 2303. Foae verde trei alune, Câte focuri ard pe lume. Nici unul nu arde bine, Cum arde inima'n mine. Frunză verde și-o lalea, Sărmana inima mea, Iar prinse a mă durea, Vai de ursitoarea mea! Nu mă doare, Cum se doare, Mă doare. Așa de tare, De nu pol sta pe picioare, Nici călare, nici pe jos, Cum e omul păcătos ! 2304. Of, inimă, inimioară. De te-aș măcinâ pe moară, N’ai mai fi cum ai fost iară. De te-aș măcinâ pe Prut, N’ai mai fi ca dedemult. Inimă, pământ și lut. Multe afturi mi-ai făcut, Că de aflurile mele, Și lui Dumnezeu i-i jele! De prin mai multe părți T, Pamfile. 2305-—Foaie verde lozioară, Sub poala de luncușoară. Ion mustră o fecioară: — Bădiță, nu mă mustra, Că nu este vina mea, Și-i vina măicuții mele, Căci ea m’a făcut frumoasă, De iubesc voinici din plasă. Și m’a făcut bălăioară, De iubesc voinici din țară, 2306 —Frunză verde și-o năgarâ Dragă mi-i noaptea de vară, Că dorm nevestele afară; Eu mă duc să le deștept, Și le’ ntreb. de mă iubesc. 2307. — Ghițișor. mustață rară, Ce ți-am hotărîl aseară. Să-mi scoți șaua din camară, Să mi‘-o pui pe prisp’ afară, Ca s’o bată vânt de vară, Să mi-o bată la oblânc, 1 Să vină murgul din câmp, i Să-l înching și să mă duc. ' Auzile dela ielele Olimpia si Cle- mensa Dumbravă, Mice>li-Tutova. Gh. Boghiu 2308. —Bale vântul Oltului. Pe deasupra codrului; Bate vântul brazi și meri, Și desparte frați și veri: Bate vântul brazi și fragi, Și desparte oameni dragi. Pe noi cin’ ne a despărțit, Fi-i-ar moartea din cuțit Să moară nespovedit, Și de popă ne citit, 2309 —Mari țică de la munte, Nu lăsa părul pe frunte, Că ți-or eși vorbe multe. — La’să-mi iasă că nu-mi pasă- M’a făcut maica frumoasă. Și mă ține’ nchisă’n casă, i Cu ochi negri la fereastră. ; 2310 --Șapte săptămâni in post, ■ De când la mândra n’am fost: | Să mai treacă trei din dulce, ' Și la mândra nu m’oi duce, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 2311. - De cine mie mi-e dor, De Ghică și de Ion. De Ion ca de Ion, Dar de Ghică mă omor. Că-i miroase gur’ a somn, Și buzele’ a micșunele, Mușcar’ar laica din ele, Ca dintr’un fagur de miere. 2312.--Mai încet, mai binișor. Am o bubă la picior, M’am tăiai într’un cosor, Și cosorul ruginit; M’am tăiai de m’am topit 2313.—Nevasta cu ochii verzi, Nici odată să n’o crezi Când o zice zău și zău, Atunci tu s’o bați mai rău. Corabia-Koniana(i, Gh. Constantinescu 2314. — Foae verde de negară, Sfântă e ziua de vară, Se culcă mândrele-afară. Și bărba(ii-s duși in (ară, Vin băeți la ele sara, Și mi le găsesc în cergă Și stau cu ele de vorbă. Dar acum de când a nins, Toate mândrele s'a'nchis, S’au închis toate la sobă, 123^ I Nu mai ai cu ele vorbă, Că-ți face spinarea lobă. 2315.—Băeții din alle părți. Sunt ca niște logofeți, ; Cu căciule slogoșate, Și cu haine roși pe spate, Și mustăți de varvaric. Cum stă bine la voinic. : 2316. -Foae verde sămulastră, ■ Se mărită Ioana noastră, Se mărită și ne lasă. Cu inima friptă,arsă. Ioană nu te mărita, C’a’ nfloril tămâioara. Și n’are cine-o purta! -Lasă, neică, să’ nflorească, Coi purta-o și nevastă, Dacă mi-a fost mintea proastă. 2317.—Foae verde sălcioară, Niște friguri mă omoară. De friguri zaci și te scoli, De dragoste zaci și mori. : 2318 —Cine are fală mare, Să nu prea-i pue zorzoane. ; Că cu zorzoanele ei. I Mă face vara să piei. Jud. Vâlcea, c. Daniilescu DE-ALE COPIILOR 459. -Pocnetul subsuoară. Când copiii se joacă într’acest fel, așează mâna dreaptă sub- suoară având fața câtre trup și ținând-o lipită bine de el. Cu mâna stângă, ce o rădică îndoit de la cot, lovește în șir de mai multe ori, pe mâna dreaptă. Prin lovire s’aude. un sgomot, o pocnitură. Copii îi zic, strănutatul cailor, sau că fac cum face calul. Uneori acest joc e însoțit, de mersul într’un picior și când se iau Ia întrecere, țin pân’ să trudesc de-al binelea. https://biblioteca-digitala.ro 124 ION CREANGĂ .................... .......... __ 460.—Ca huhurezul. Copii strâng pumnul in formă de cuc* potrivind deschiderea degetelor cele mari și arălăloare, iau pe celelalte închizându-le bine. Apoi suflă. Prin suflare, cari o fac în răstâmpuri, s'aude un sunet plăcut. Copiii zic atunci, că fac ca huhurezu: că, sunetul, face: hu.. hu... hu! hu... hu... hu!.. Când îs mai mulți, fac pe rând ca huhurezii, îngânându-se. Și potrivesc așa fel cântecul, că totul pare un cântec plăcut și pen- lru alții ce-i ascultă. * Uneori în loc să facă în pumn ca huhurezu, fac intr'un ulcioraș, făcut din pământ galben numit cuc. El îi gol înăuntru; iar la o parte $re o vrană. Suflând, produce un șuerat gros. 461—Toți într’o bortă. Fiecare la borta lui. La acest joc rolul cel mare îl are atenția, iuțala măinei și di- băcia. Pe o scândură ori pe o masă se face în mijlocul ei un cerc mare cu cretă ori cu altăceva. Lângă dânsul și pe margeni se fac alte cercuri mai mici (borte). Se fac atâtea cercuri câți jucă- tori sunt. Fiecare jucător (ine degetul arătător dela mâna dreaptă în cercul lui (borta lui, cum îi zic băeții), la începutul jocului, cercul din mijloc rămâne gol. Unul dinlre juțtlori n’are bortă (cerc); el e comandant, căci conduce jocul... Cercul cel mbre nu- mai la comandă trebue să fie umplut cp degetele tuturor jucă- torilor. Jocul se face prin comandă, mulâiidu-se degetele din cercurile mici în cel 'mare. Cel ce comandă jocul zice repede : «Fiecare la borla lui.Joți într’o bortă» ca se producă zăpăceală. In acest timp, comandantul mulă degetul arătător al mâinei stângi depe marginea scândurei, în borla din mijloc și viceversa. In mâna dreaptă are o batistă ori altă ceva făcută iușcă (nod). Cei ce nu-s atenți, ori înlârzie la mutatul degetului la comandă, din borlă’n bortă sunt pedepsiți după greșală: cu 1—3 iușli la palmă. Pe comandantul o pot face pe rând, ori după înțelegere, fiecare dintre jucători. Acel jucător insă e mai dibaciu. care prin iațala comenzei, purtarea degetului, pe scândură, invers cu comanda, și zăpăcește mai mult pe jucător—acela-i mai bun,- și copii atunci fac mai mult haz, de cei ce se pedepsesc. Nu-i vorbă, că le vine rândul la fiecare și la pedeapsă, cu toate că ei caută să fie cât de băgători de samă. Din Nemtiaor-Neamh știu! dela lași. A, Moiseî https://biblioteca-digitala.ro ______________________ION 462—Arza Barza, Joia diminea(a, Împunge cu acu', Du-te Ia dracu! 463.—lancu merge la vânai, lancu singur s’a ’mpușcat, Ș’acum stă întins pe masă, Ca o floare de mireasă! 464.—Ala ripu. ripu, C’a murit Dumitru, Pe-o scândură lată, Cu buza crăpatăl 465.—Uni, doni, trini, pani, Cinci carnușca, Paparușca, Tirichi, pichi. 466—Ace, pace, dobitoace, Nu lăsă porcu' să c ce, Nici în drum, nici în cărare, Numa’n nasu dumilale. 467.—Ala, mala, CREANGA ____________________ 125 ' Portcocală, ; Treia, ruga, Țujuruga, Solomon. I Socotoii, Cât îi chila de sopon, ; Trei lei și-o pară • Alunicâ pe tablă, ■ 468.—Una mija, majicâ. i Sabia cu taticâ, i Limbrici, > Coliliei, i Ieși afară bo(. । 469.—Șade ursul1 pe salteâ, Și poftește o cafea, , O cafeâ cu caimac, ’ Hopai jupai și-un gândac. i 470.—Und' te duci, băbu|ă? i La bisericuță 1 (Le repetă copii în jocuri) Pr. D. Furtună 1 Unii zic: Turcul- O SAMĂ DE CUVINTE 2941-2972. Prodaciu, prodașiu^=cel trimes înaintea unei armate, pentru a strânge pâne (provizie). Îngurluel^încurcat, trăește ne legitim. Guz=om prost, tăcut, îndărătnic. Năsălnic=abraș, rău, cârcotaș. Ceacadae, șeacadae—om nesuferit, nestatornic, în înțeles de batjocură. Cololan, co/o/ancă=panlalonar, în batjocură celui sau celei ce și-a lăsat portul și obiceiurile curate gospodărești și a împrumu- tai pe cele orășenești. Godârvaci, codârvaci=oamen\ porcoși, necuviincioși, ca bat- jocură pentru cei ce-și trag obârșia din Ruși. Eslăc, es/ec—-răsadnijă de zarzavat. T. Popovici https://biblioteca-digitala.ro £26 ION CREANGA Trăzvi!-=s'a trăzvit (mâncarea sau băutura), s'a stricat. 7reasc=gunoaie de paie sau de fân. Treșuchial=om cam pe-o ureche, nebun Troonoc, luhoc, /uonoc-^gunoaie de paie sau de fân, strânse cu mătura și amestecate cu țărână. Tulnic=cu min(ile duse, cu creerui turburat. 4 lupăngi=a bate pe cineva, cu pumnul. 7av/oae-=retezătură de trestie, de pană de pasăre, de iuger de cereale. Țâuaș^=Om care nu uită răul pe care i l-ai făcut. Urduburdu-^cum o fi, prost. Curălură urduburdu. cum a dat Dumnezeu. Lldrubă, udubae. udubleajă=îemeie sau fală voinică, din plin. t/pi/=fără putere, din cauza nemâncării, leșinat. Variav^copilaș cu putere, sănătos și viu. Vâșman=om înalt, osos și puternic. Vâșpan— » » » » » Vrașilă, a vrășuli=a împrăștia, risipi. Principele Ferdinand, Teleorman. Pr. FI. A. DrăghlCÎ. PLUGUȘOR 22—Plecarăm într’o sfântă joi, Cu plugul cu 12 boi. Boii dinainte, Cu coarnele poleite, Boii din mijloc. Cu coarnele de foc; Boii de la roate, Cu coarnele’ mbelciugate, Boii streinei, In coadă cudălbei. Să aibă neică parte de ei. Trăsniți măi 1 hăi.... Cu plugul ferecai, Cu cateni de fer legat, Cum este bun de arat. Eșirăm la câmpul mare, Cam în răsărit de soare, Și pământul măsurarăm. Măsurarăm și-l ararăm; .Joile, văile, Miercurile, șesurile. Că așa ne-au fost locurile. Trăsni(i măi! hăi.... După ce l ararăm, 11 grăparăm, Și grâu curat sămănarăm, Grâu de vară cu năgară, Să răsară’n primăvară. Trăsniți măi 1 hăi ... Am mai ura, am mai ura, Dar nu suntem de ici, de colea. Suntem de la munți. Unde sunt frați mul ți. Unde paiul de grâu e mai mic, Și Românul mai voinic. https://biblioteca-digitala.ro JON CREANGA____________ 127 Trăsniji măi ! hăi.... Pământul e cam uscat, Și fiarele s’au cam ros, Și veselie acum așteptăm, Penlru osteneală, oaspăt luăm. Din VArful-Câmpuhii. Dorohoi. D. Urzică GLUME, JÂT11 ȘI TACLALE 402 —Boeru-i tot boier. Acu. ci-câ ’ntr'un sat trăia un gospodar. De unde și până unde gospodarul nostru se îmbolnăvește, iar într’o bună dimineață îl găsesc ai casei țapăn și rece... mort ca toti morții. li fac toate rânduelele creștinești și-l pornesc la groapă. Când să-l dea înă- untru, minune dumnezeiască, mortul se scoală din sicriu și începe a-și face cruce și a povesti celor din jurul lui cele ce-a văzuse pe ceea lume. Ce se întâmplase? El fusese numai leșinat. Auzind și moșierija salului—căruia îi murise so|ul -de cele în- tâmplate și de cele ce povestește înviatul, l-a chemat la curte și l-a întrebat să-i spună dacă a \^zul și pe boerul ei, — Hei, cucoană, cum să'K^âa. l-am văzut și pe cuconașul Șacolo boeru-i lot boer. — Bine, dar cum, ce făcea? mai întreba cucoana, plină de bu- curie, când auzi că și pe ceea lume, boeru-i toi boer. — Poi, ce să facă. Cuconașul sta culcat pe un crivat de fier, în mijlocul unei văpăi de foc, iar eu- tot slugă -puneam lemne și-i dam foc pe dedesubt. Vezi că oriunde, boeru-i tot boer. T. Popovlci 403.—Țiganul cinstit. La un Crăciun Țiganul, dădu hala pe la cumătru-so, un român de treabă - și ce făcu, ce drese, ciordi o bucată bună de slănină, și-acasă la copii! Românul se dumeri și numai aduce jăndarii. Da țiganul repede când aude, isbește iute pe Piranda și pe danciul cel mic, finul românului, pe-o ușă de dindos. ia slănina la iuțală o înfașă cu scuticele danciului, o pune în albie, și începe a legăna cu piciorul. Iaca și jândarii. Caută prin pod, caută prin supat, nu găsește ni- căierea. Mai caută pe-afară pe la paie, pace. — Să-l punem la jurământ, își dădu cu părerea românul. - Cumetre,—zise (iganul oarecum supărat—să mănânc pe fi- nu-to din albie fript, de-oi fi luat eu slănina. Nimenea n’a mai avut nici o îndoială de cinstea țiganului. Auzită dela Ion 1. Tabacaru-Sălceni. Pr. Gh. V. Șușnea https://biblioteca-digitala.ro 128 ION CREANGĂ CRONICA Editări nouă a unor vechi învinuiri, din cea mai nouă cărticică a Societă- ții „Steaua": „Copii de țâță mor mai ales din neîngrijirea în care au fost năs- cuti din pricina felului cum o babă neștiutoare a tăiat buricul copilului cu câte o ceachie ruginită" în vreme ce „moașele și doctorii se plâng totdeauna că sătenii sunt îndărătnici". Recunoaștem: faptul înlăi se petrece la noi în țară, dar al doilea. întrebăm : e vorba tot de noi? Mai departe vin sfaturiie: să se uite penlru totdeauna zicala : așa i-a fost scris și să se întroneze alta : cum iți vei așterne, așa vei dormi\ Penlru aceasta este nevoie să se lese „cre- dințele deșarte", adică, le știți: alergarea după babe descântătoare, bune „pen- oameni proști", nemăsuratul mare număr de duhuri, zilele de sărbătoare peste samă de multe, cărțile proaste; adăugim: cinematografile proaste, crâșmele o- trăvite, administrația publică mizerabilă, învățământul și clerul pe alocuri cum îl știm... Tu, țăran ticălos, pricepe și ocolește toate acestea! Ce locui negru! Ți-a mers buhul că ești deștept doară! • Universul din 20. 111. 1916: un sătean din jud. R.-Sărat, înspăimântat că ne- vasta i-a născut un copil cu 6 degete la o mână, i-a tăiat prisosul, și se vede că din pricina curgerii de sânge, a adus moartea pruncului. * Aceleaș gazetă, no. din 28. 111. 1916: „Monitorul Oficial* ungar a publicat zilele trecute o ordonanță ministerială prin care se distruge o frumoasă și veche tradiție. Primul ministru ungar a interziz adică roșirea ouălor la Paș- tile din anul acesta. Cei rari vor roși ouă sau vor vinde astfel de ouă, vor fi pededsiți cu închisoare până la două luni și o amendă până la 600 coroane. Ordonanța ministrului ungur motivează această măsură prin faptul că în Un- garia e o lipsă foarte mare de ouă, iar câte se mai găsesc, au fost acaparate de speculatori, cari încearcă să le vândă cu prețuri fabuloase..." * Din scrisoarea unei colaboratoare a noastre: „Despre descântecul de desfăcătură ce trimet, ini-a spus baba, dela care l-am scris, că nu-i altul mai bun ca el. C... dela B... în timpul când trăia rău cu C... a venit la A... la B... și acolo a a- dus pe femeia această dela noi din... și i-a desfăcut. Cum și-a gătit descântecul de 3 ori, a și venit C... și-a cumpărat casă în N... și s'au împăcat. De-atunci trăiesc bine. De mult o tot chem eu la mine să mâie Duminecă; acum, am vă- zut-o că vine, l-am spus intăi cam chemat-o să-i dea să-mi tăse ceva (că de alt-fel a foșt o bună lucrătoare). Sub impresia a 5-6 pahare de rachiu, mi-a spus descântecul. Femeile aici în sat, o numesc drăcărifă. știe multe de toate însă m’a rugat s’o iert că acum în post, nu-mi spune de acele, c'apoi nu se poate împărtăși, in câșlegi am să i le fur pe toate. T. P. • „Universul* din 19 Februar a. c. ne aduce știrea că Soc, pentru proiecția animalelor a intervenit la comandamentele de jandarmi din capitalele de ju- dețe să se ia măsuri penlru oprirea dării câinilor în tărbacă și a jocului Cucilor care se obișnuește prin Muntenia Luni, 22 Februarie, a doua zi după lăsatul de sec. • In .Viitorul" din 12 Martie a. c. se aduce vorba despre obiceiul mâncări- lor bune la Români în zilele de prăzmuire: la praznic, la tot felul de pomeni la naștere, la Patruzeci de Mucenici ș. a. Ar fi aceasta „din pricină că popo- porul nostru mănâncă prea rău și prea puțin". Deci el și-ar „inventa" singur prilejuri de a „păcătui" mâncând. Nu e exact de loc. Și cel bogat, la zile mari lot cu mâncări și cu băuturi mai bune își arată starea sufletului. Și, apoi, să se Îndemne singuri la păcat, numai ai noștri nu-s. D. F. https://biblioteca-digitala.ro OBOLUL Prietenilor Revistei «ION CREANGĂ» pentru strângerea fondului ■ ■ 1 - Bustul lui Ion Creangă la Bârlad === Suma adunată 1164.90 DE LA ADMINISTRAȚIE Adeverințe. Sau primit sumele și s'au tăiat adeverințele pentru D- G. lonescu, Brăila 9 lei 90 b., D. 1. C. Pelrescu. Mărgăritești, R.-Sarat, 10 lei; Onor. Biblioteca «D-r C. I. Istrale*, Câmpina-Pra- hova 5 Iei, D. C. Darius, Dobreni-Neamț. 5 lei, D. N. Sloleru. Ba- ia-Suceava 25 Iei. (urmează) Prin Redac|ia și Administrata revistei noastre se pot do-"^ bândi următoarele cărți folositoare: Revista «ION CREANGĂ» An II. - — - 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. 111. — — - 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. IV. — - - 6,— Revista «ION CREANGĂ» An. V. — - 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. VI. - - - 6 — Revista «ION CREANGĂ» An. VII. - — 6- Revisla «ION CREANGĂ» An. VIII, (lipsă no. 2) — 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. IX - — — 5 - T. Pamfile: Povestire pe scurt despre Neamul Românesc 0.20 „ Jocuri de copii I. — - - — 1.4o ..........................II. - - - - 1.60 „ .........III. - - — 1-50 .. Văzduhul — — _ — 2.00 a —........................ - - g A apărut : T. PAMFILE VĂZDUHUL După credinlile Poporului român. Edi/ia Academiei Române. București, 1916; 180 p, 2 Lei Se poale dob^ifi Prin reiacliarevistei «Ion Creangă* Bârlad, str. Corbului. ___ BIBLIOGRAFIE Delavrancea : Norocul dracului, (No. I din publicația săptămâ- nală «Scriitorii Români», Director, A. Vlahuță), Librăria Alcala.y & Co. București 32 pp. 20 bani. Prof. N. I. Aposlolescu: Istoria lileraturei moderne, II (1866- 1900), București 1916 (No. 45 din Biblioteca Societății «Steaua»), 96 pp. 20 bani. Victor Aneslin: Povestea științei. București 1906 (No. 46 din Biblioteca societății «Steaua» 96 pp. 20 bani. Octav Minar: Eminescu in fala justiției, Edit. C Sfetea, București, 90 pp. 1 leu. Al. Brăiescu-Voinești: Niculită Minciună, (No. 2 din publicația săptămânală »Scriitorii Români"). Librăria Alcaly & Co. 32 p. 20 bani. https://biblioteca-digitala.ro T. PAMFILE Mitologie românească: i DU5MRNI 51 PRIETENI Al OMULUI Ediția Academiei Române 400 pp. 3 lei Câteva exemplare se pol dobândi de la autor, Bârlad str. Corbului. L j IIInfiII nnitTIU Revistă de cercetări și mărturii Is- MIHON CUollh^^No 3 pe Martie t REBlDfl EL15flBETfl.--T. Pamfile. POmELniCUL mflHASTlRil BORBOTR.-fllexandru R. Uasilescu. O COHDICA VECHE.—Rl. Rosetti. DOCUmEDTE.—D. Apostol, flrtur Borouei, HI. Saint- Beorges. INSEmnARL—C. H. mateescu. CRONICA.-T. Pamfile: G. Giurescu : Despre rumâni. — Pr. Dr. Alexandru Cziple : Documente privitoare la E- piscopia de Maramurăș. ILUSTRflȚIUnE.- Regina Elisaueta cu Domnița maria- Abonamentul anual 5 lei- Redacția și administrația în Bârlad, str Corbului https://biblioteca-digitala.ro Anul IX.-No. 5. Maiu, 1916. Ion Creangă ■■ Revistă de limbă, literatură și artă populară == APARE 0 DATA PE LUNA ORyROHOyi J RWR CUPRINSUL T. Pamfile.— Sibile și Filosofi în literatura și iconografia româ- nească. M. lupescu.—Mugușor. Dobre Jtefănescu.—Colinde. f. Moisiu, S. P. Colibași. t. Rădalescu-Codin. Pr- D- furtună- — Povestiri și le- gende. Pr- G- V Sușnea, G. Boghiu, [. Daniilescu-—Gâcitori. 1 Itai.-Vorbe adânci. t- Frecuș. Pr. G V Șușnea. S. Manole. II. Vermesanu Cântece I- Brătuiescu.—Țiganul și lupii (jâtie). T Pamfile, 0. F-—Cronica. ILUSTRAȚIUttE - Biserica cu sfinți sau Toți sfinții», din București. REDACȚIA: ț ADMINISTRAȚIA: T. Pamfile, Strada Corbului | M. Lupescu, Zorleni-Tutova BÂRLAD.......................... Exemplarul: In tară.............40 de bani In străinătate ... 50 » » ta Abonamentul anual: în {ară.................. în străinătate........... 5 lei 6 „ TIPOGRAFIA $1 LEGÂTORIA DE CĂRȚI, CONSTANTIN D. LUPAȘCU https://biblioteca-digitala.ro INTEMEETORII: PR. EC. I. ANTONOVICI. ST. CAPȘA, G. A. COSMOVICI, N. I. DUMITRAȘCU, PR. D. FURTUNĂ. PR. GH. GHEOLDUM, P. HERESCU, DR. I. URBAN JARNIC, G. T. KIR1LEANU, N. L. KOSTAKI. M. LUPESCU, C. N. MATEESCU. A. MOISEI, N. I. MUNTEANU, 1- NECULAU, A. NEGOESCU, T. PAMFILE, P. PĂNO1U, T. POPOVICI, PR. P. G. SAVIN, A. TENEA. ȘT. ST. TUȚESCU, G. TUTOVEANU, I. ZOTA. DE LA REDACȚIE. Posta.—D-lui C. F. Dăeni. Nu putem publica nimic din ceea ce ne-ai trimis. Cântecele sunt fleacuri culese din cărticele pe cari le cetesc fetele ori băetanii proști. Gâcitorile sunt alcătuite, ca și vor- bele înțelepte, de d-ta, ori le-ai auzut de pe la prieteni. Și în bucata despre comori sunt părți străine de popor. In poveste și în celelalte sunt cuvinte cari n’au ce căuta acolo: signor. condiție, problemă, cauză, rezolvare, și altele. D-ta nu vezi cum scriu culegătorii noștri? Prin urmare altceva: culege de-a dreptul din poporul bun, — și nu adăogi nimic dela d-ta. Șezătoarea, An. XXIII. Voi XVI, no. 20 Martie 1916: A G : Basme. A. M. Nour: Ghicitori, Colinzi. Șt. St. Tuțescu- C. Teodorescu, A. Șelaru : Tradiții, legende. G. Balan, N. Stamati, N I. Dumitrașcu, Șt St. Tuțescu : Cântece. Director: A. Gorovei, Folticeni □ ........................= ----------------[□ ! Dr. G. Pascu: Suiixele Românești Eddurei Academiei române București. 1916, 490 pp. 5 lei. ' https://biblioteca-digitala.ro Suplini laMa „Inii W amil IX. no. 5 pe Maia li. Bârlad, 20 Aprilie 1016. Împrumutul Național 5°|0 din 1916. Potrivii legii din 6 Aprilie 1916, Guvernul român esfe împuter- nicit să facă înăuntru Țării un împrumut de cel puțin 150,000,000 lei, desfăcut în Titluri de rentă ia purtător, putând avea fiecare titlu valoarea de 100, 500. 1000, 10,000 sau 20,000 de lei. Acest împrumut va fi scutit pentru totdeauna de orice dare prezentă sau viitoare; prin urmare dobânda ce se va cuveni cuiva pentru litluri, nu va suferi nici o scădere. Cine va avea asemenea titluri, le va putea pune ca garanție la toate băncile, putând astfel dobândi, pentru o scurtă nevoe, bani cu procent mai mic ca de obiceiu. Fiecare titlu va avea 80 de cupoane. La fiecare 1 Octombrie și 1 Aprilie urinează să se tae un asemenea cupon, care se pri- mește la toate casele statului drept bani. Valoarea unui cupon este de 2 lei 50 bani de fiecare sută, ceea ce însemnează că pe an, fiecare sută de lei, pusă în împrejurări ca cele de as- tăzi, la îndămâna Țării noastre, ne aduce o dobândă de 5 lei. Pentru fiecare sută de lei, Stalul nu iea decât 84 de lei, ceea ce însemnează întâi că cel ce ajută la acest împrumut, câștigă deodată 16 lei, cât îi va plăti Statul pe titlul său atunci când a- cesta va eși la sorți ca să fie plătii (răscumpărat). Deci cei 84 de lei vor aduce 5 lei pe an, ceea ce însemnează că dobânda este de 6 la sulă. înscrierile se fac: IN BUCUREȘTI: 1. La fii ni sterul de Finanțe, la Casa de Depuneri și Consem- națiunțiuni și la toate Casele publice; 2 La Flanca Națională a României; 3. « Bank of Poumania Ltd.; 4. « Banca Marmorosch. Blank & Co ; 5- « Banca Românească; 6. < Banca Agricolă; 7. « Banca Generată Română; 8. « Banca de Credit Român; 9 < Banca Comercială Română; 10 « Banca de Scont din București; 11 « Banca Ilfov; 12 « L. Berkowitz https://biblioteca-digitala.ro Subscrierile se vor mai putea face și la alte Case de Banca, cari se vor indica prin publicațiuni speciale. IN PROVINCIE: 1. La Sucursalele și Agențiile Băncei Naționale; 2. « Administrațiile Financiare; 3. « Sucursalele Băncilor mai sus arătate; 4. « Banca Comerțului din Craiova și Sucursalele speciale; 5- « Băncile populare; 6, • Orice alte Case de bancă, care se vor indica prin pu- blicatiuni speciale. Sătenii au prin urmare ca Ioc de înscriere mai aproa- pe, Băncile populare. Subscrierile la împrumut se fac dela 21 Aprile, până la 5 Mai, seara. Să nu se uite însă că Guvernul poale închide subscrierile și mai curând; ca urmare to|i acei ce vor dori să-și pună agoniseala lor la loc cu totul sigur, cu folos pentru dânșii și pentru Țară, să nu stea nici o clipă la gânduri. Plata sumei subscrise se poate face sau toată deodată, adică vărsând penlru fiecare sulă de lei, câte 84 lei, sau în rate și anume : 20 lei la suta de lei nominal, la subscriere 20 « « « « « « «1 Iulie 1916 20 « « « « « > «1 August 1916. 24 « « « « « « «15 Septembrie 1916. Insă, fiindcă Statul va începe să plătească dobânda socotită de la 1 Aprilie 1916, cine va face vărsământul după 5 Maiu, va plăti și dobânda de 5 la sută la suma ce mai are a vărsa pe timpul de la 1 Aprilie și până la facerea vărsării. Plata în rate vine in folosul celui ce nu are banii toți acum. Dumnevoastrâ, luminați și luminători ai satelor, cei ce con- duceți gloata cea numeroasă a Țării românești, slărui/i pe lân- gă cei ce n’au auzit și nu știu ce va să zică această chemare a Guvernului, să-și depună prisosul la indămâna Slalului, de- prinzându-să astfel cu economia, care este întâiul stâlp de te- melie al lărănimii. Faceți, cu acest prilej, pe fiecare purtător de titlu să simlă indreplălita mândrie, cu este și el cu umărul la carul Slalu- lui in vremuri ca acestea. Suma subscrisă înainte de închiderea poruncită de guvern, nu se mai poale micșoră, cum se întâmplă de obiceiu, când se sub- scriu sume mai mari de cât cele de nevoie. Cine vrea să își aibă lo|i banii săi puși la loc sigur, să se grăbească. https://biblioteca-digitala.ro Vărsământul II se face toi unde s’a făcut și întâiul, dându-se cuvenitele dovezi. Vărsământul al IH-lea și al LV-lea se va face la Ministerul de finanțe, la Banca Na|ională în Centrală șl la loate sucursalele și agențiele sale -la Administrațiile Financiare și la orice alte Case ale Statului cari se vor vesti din vreme prin publica puni în Mo- nitorul Oficial și în alte ziare. - - — — In caz când subscriitorul nu va fi făcut la timp vărsămintele sale, Ministerul de Finanțe este în dreplul său să vândă îndală cum va crede de cuviință, în socoteala suhscriilorului, fără soma- (iune, punere în întârziere și fără nici o formajilate judecătorea- scă, titlurile rămase spre a se acoperi de loate pagubele prici- nuite prin nefacerea la timp a vărsăminlelor hotărâte mai sus sau să ceară o dobândă de întârziere de 7"/n Subscrierile se vor face pe formulare, ce se vor pune fără pla- tă, la îndămâna subscriitorilor. Pentru întăiași dată Guvernul Țărei noastre, care ar găsi cu mult mai mulți bani și cu mult mai eftin, în străinătate, cheamă pe Români să subscrie. Grăbindu-ne cât mai mulți, cu cât vom putea fiecare, Vom da semnul dorit că am ajuns, după sfărîmarea lanțurilor de robie politică, să le rupem și pe cele economice și să rămâ- nem cu totul de sine stătători, stăpâni pe prezentul și viitorul nostru. Subscrieți la cei dintăiu împrumut național! «ION CREANGĂ. Btvislă Ce bmliă. literatură șl artă populară Funcționarii băncilor au poruncă să dea orice lămuriri ce li s’ar cere împrumutul National 5% din 1916 Banca națională a României plătește 25 de bani de fie- care sută la sumele subscrise pentru F^enta 50 0 din 1916. Subscrierea va începe în ziua de joi 21 Aprilie 1916 și va urma până la 5 Maiu inclusiv s. v. https://biblioteca-digitala.ro împrumutul național și Băncile Populare împrumutul național fiind nu numai o chestiune de e- conomie politică, dar totodată și o mândrie a noastră națională, cred că la această patriotică operă băncile populare au neapărată menire de a contribui în o bună măsură. Două sunt mijloacele prin cari ele pot da prețiosul lor concurs: 1. A sfătui și încredința pe săteni de a subscrie cât mai multe sume la acest împrumut. 2. De a subscrie însăși băncile populare o parte din su- mele ce le au disponibile și mai ales fondul lor de rezervă. Averea toată a băncilor noastre populare fiind de aproape 200 milioane, fondul lor de rezervă e aproximativ 16 mili- oane, care subscriindu-se în întregime, ar fi o sumă destul de însemnată. Prin aceasta Băncile populare vor îndeplini nu numai sco- pul economic local, dar ajutând acum direct și statul, vor fi mândre că au îndeplinit și un interes și mare scop, acel național. M. St. Burghelea Ihvățător. Răducăneni — Fălciu. Comitetul «Cercului Central comercial și industrial, întru- nit în ședința extraordinară, a hotărît să apeleze călduros și stăruitor către membrii din Capitală și la toate organiza- țiile din țară, să partic'pe cu tot entusiasmul la «împrumut Național», întru cât pe lângă avantajele și garanțiile sigure pe cari le oferă Statul pentru acest împrumut, bunii Români au ocazia să participe la o manifestație atât de înălțătoare în aceste împrejurări, dând dovadă că Patria se poate încre- de îndeajuns pe dragostea fiilor ei, pe munca și pe isvoare- le ei economice și naționale. I. P. S. Mitropolitul Moldovei, a făcut către întreaga pre- oțime o călduroasă chemare, ca să ajute fiecare după pu- tință, la împrumutul național. https://biblioteca-digitala.ro Auul IX.—No. 5. Maiu, 1916. ION CREANGA Revista de limbă, literatură și artă populară Apare odată pe lună REDACȚIA .' ABONAMENTUL ANUAL ADMINISTRAȚIA: T. PAMFILE il i.uară 5 ui :l H. LUPE5CU Bârlad, str Corbului lj la siiăinâtatc 6 .. ;| Zorleni-Tutova SIB1LE ȘI FILOSOFI în Literatura și iconografia românească. 1. In loate vremurile și la toate popoarele, viitorul a atras luarea aminte a omului într’o măsură mai mare decât trecutul și pre- zentul, și dacă puternicii zilei,— stăpânii lumești,—au fost mai mult cinsli[i sau temu|i. împrejurul acelor ce puteau deschide tainele viitorului,—zei și organe ale lor,—a fost totdeauna mai multă mișcare și ca urmare, mai multă literatură. Pentru a ne încredința de acest adevăr nu-i nevoie numaide- cât să ne adâncim în cercetarea mitologiilor vechi, cari, așâ cum ne-au rămas, trebuesc socotite mai mult ca o literatură făurită în legătură cu o anumită școală filosofică și anumite rânduieli administrative. In locul acestor mitologii oficiale, mai folosilor ar fi să cunoaștem însăși credin|ile grecești și romane, de pildă, cari, departe de cetatea și de templul ce reprezenlau o artă, o poezie, stabiliau legăturile reale între om și firea nemăr- ginită; și în locul acestora, ca și în locul oricărui lucru care nu mai este și care nu se mai poate află, credem că va fi de ajuns să ne mulțămim cu credin(ile «păgâneșli» ale popoarelor de as- tăzi, cum ar fi și cele ale noastre, și cari, în subslan(ă, suni ale tu- turor. La toate popoarele viitorul este scormonii penlru aflarea unei căi mai sigure care să ducă la repedea și buna îndeplinire a nevoii, și prin urmare, la ușurarea (raiului; la țoale popoarele, cu vremea, s’a alcătuit o gnomonică naturală cu alâlea despărțiri, câte sunt și acele ce alcătuesc firea văzută sau închipuită. Soa- rele înlâi, luna și stelele după dânsul, nourii, vântul. verdea|a pă- mântului, toate vietățile și însuș omul alcătuit din ochi ce se pot «bate»,din gene ce se pot «clăti»,—toți și toate au fosl înfrebale să spună ce știu despre viilor? https://biblioteca-digitala.ro 130 _______ION CREANGA Firește, nu este locul aici sâ analizăm răspunsurile, dar se poate spune acest lucru : răspunsurile dobândite sunt religiunile popoarelor din toate timpurile și vor fi penlru toate cele vi- itoare. Zeii, ca genii conducătoare întruchipate, muți și reci, n’au putut trăi fără ca să îndeplinească această firească dorință a ce- lor ce i-au cioplit,—cugetători și magistrali. Numai certificatul isprăvilor olimpice n’au puiuț fi nici odată un îndreptariu de ve- neratiune pentru zeii cari n’aveau legături statornice cu cetatea. Astfel s’a înfiripat instituțiunea tuturor preoților cari urmau să facă puntea între zei și cetate, care aducea la altar rugăciunea poporului și porniâ de-acolo porunca zeului; astfel au apărut și Sibilele greco-romane, unelte speciale- penlru răspânditul în lu- me a voinței și-a poruncilor zeilor, cu mijloace mai mult sau mai puțin la adăpostul criticei. Sibilele deci, fac parte din mitologia greco-romană care n’aveâ decât o slabă legătură cu religîunea firească a popoarelor; și dacă și in creștinismul formal vom află urme sibilice, ele nu vor avea nici o legătură, iarăș, cu marea religiune ilicită pe care nici o oficialitate nu va puleâ-o inăbuși sau desrădăcină ușor. Sibilele, nici odată în număr hotărî!, dar ridicându-se până la 12, erau socotite ca niște fecioare inspirate de zei pentru a des- tăinui viitorul, de unde vine și una din etimologiile grecești ale denumirii. Romanii le socotiau ca niște înțelepte, numite ast- fel dela diminutivul italicului sabus sau sabius, înțelept. Legate de anumiți zei, a căror voință o și arată de multe ori scrisă pe frunze de stejar, Sibilele au fosl numite după localitatea sau regiunea în care au trăit. Astfel, denumirile lor sau înmulțit în- destul, ca apoi gruparea să se facă îndestul de anevoioasă. Acea- stă greutate a fost mărită în urmă și de faptul că vieața unei Si- bile a fost socotită cu sutele, ba și cu mia de ani, petrecută în mai" multe localițăți. Astfel despre Sibila Eritreică se zice că a trăit și la Samos, Claros, Delos, Delfi și Troada, unde a și mu- rit, purtând prin urmare, în lunga-i vieață și numele de Atheneis, Herofila, Demofi|a, Dapfne, Manto, Amaltea, ș. a. Rămânând în literatura apusană, iată după Cronica lui Neukler și alții, ed. 1544 ce se află Ia Academia Română izvodul celor 10 Sibile : „Persica, despre care face pomenire Nlcanor care a scris is- prăvile lui Alexandru; https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 131 —~ -----• -r-rxr—~ ——n— - ‘ru—: 147.—„Biserica cu afinți“ sau „Toți *finții“, <1 in București, în ajunul măsurilor de restaurare. Libica, despre care amintește Euripides; Delfica, de care [pomenește] Chrysippus; Cumaeana, din Italia, pe care o arată Nevius în cărțile despre răsboiul punic; Eritreana, despre care Apolodorus încredințează că a fost con- celățeană cu dânsul și că ea a prezis Grecilor cari căutau |să iea] Ilionul, că Troia va pieri; Samiana, despre care |pomenește[ Eratosthenes; Cumana, în alte părți Amalthea, pe cari alții o numesc De- mophila, și despre care se zice că a adus nouă cărți la regele. Tarquinius Priscus; Helesponlica, născută în pământul Troei, în zilele lui Cirus; Frigiana, care a proorocit la Ancyra ; Triburiina, cu numele Albumea, care este onorată la Tibru»1. Originea unora dintre Sibile erâ destul de înaltă. Astfel Sibila 1 Fol. 115; cf I- Bianu, înseninări autografe scrise într'o carte veche de Dosofteui Mitropolitul Moldovei (1663—1686). București 1915, p, -t https://biblioteca-digitala.ro 132 ION CREANGA de Delfi se socotiâ ca având tată pe Jupiter și ca mamă pe La- mia, fiica lui Neptun. Proorociile acestor fecioare se adunau și alcătuiau căr/ile si- biline, cărți, cu ajutorul cărora să putea pătrunde tainele viitoru- lui, firește, lot prin mijlocirea preoțifor, întocmai cum și astăzi poporul nostru crede că se poale întâmplă cu anumite «cărți bă- trânești» cari se pol deschide de anumiți «preoți bălrâni». O astfel de culegere sibilină a cumpărat bătrânul Tarquinius, -unii adaugă: dela Sibila din Cumes, — cum se arată mai sus. Ea se alcă- tuia din 3 cărți din cele 9 de toate, cu cari Sibila îl îmbiâ pen- tru 300 de filipi, pe care le-a ars, ca să iea apoi, pe 3, prețul care îl ceruse pentru 9. Tarquinius institui o gardă compusă din 2 magistrați la începui, — duumviralul, — care mai lâziu a ajuns decemvirat și quindecemvirat, penlru paza cărților. In 671 sau 677 focul din Capiloliu le-a mistuit și atunci a fost tri- misă în Grecia o ambasadă compusă din Gabinius, Octacilius și și L. Valerius ca să le reconstituiască. Ambasada a strâns 1000 de cântece și acestea au fost depuse întâi în templul lui Jupiter și apoi sub Apollon Palatin. Un alt foc le nimicește și iarăș le reconstitue Tiberiu. La 363 d. Hs iarăș ard, ca și la 395 sau 399 pentru a patra oară. Aceste ediții nouă însă, cuprindeau și profeții nouă, cerule de împrejurările timpului, cum a fost acea de pe la jumătatea veacului VI, privitoare la asediul Romei de către Goți. In acest timp edițiile neoficiale făceau o adevărată concurență celor sfinte; ele au fost socotite ca niște mari impietăți, și de a- ceea, împotriva lor s’au ridicat goane furioase, cari le strângeau și le aruncau în foc. Vremurile erau prea înaintate ca producțiunile unui păgânism nereal să mai poală dăinui; astfel, iată și pe Creștini, cum arată Celsus, în întâia jumătate a veacului al Il-lea, că spre a dobândi arme împotriva păgânilor prigonitori, pun Sibilele să proroceas- că despre venirea Mesiei. Felul cum s’a înlins astfel puntea de legătură între păgânătate și creștinism va fi avut mare răsunet în creștinătatea întâilor veacuri, penlru ca să auzim pe Sf. Ieronim strigând : Tesle David cum Sibilla.... iar mai târziu, Renașterea2 să ne dea studii și opere în cari Sibi- lele să fie miezul de căpetenie. 1 Neukler, loc cit.: „Hani omnium Sibvllarum carmina ferentar omnes autem urnim Deum praedicanl". https://biblioteca-digitala.ro _ ION CREANGA 133 Fără a înșiră alătea (raiale, cari numai întâmplător vorbesc despre Sibile, este de ajuns să pomenim edi|iile sibilice: Betule- ius (Birken) 1545, Seb. Castalid (Chateillon) 1555. Opsopaeus (Paris) 1599, Servatius Gallaeus (Amsterdam) 1689, Angelo Mai 1817 și 1828, Alexandre (Paris) 1841-1857, Friedlieb (Leipzig) 1853. Cele mai de samă picturi sunt ale lui Della Porta în biserica din Loretta (Italia), ale lui Raffael in Santa Maria della Pace, în Roma, ale lui Van Eyck și mai ales ale lui Michelangelo în Capela Sixtină unde Sibilele sunt învrăstale cu profe|ii Jeremia, Esechiel, loil, Zaharia, Isaia și Daniel, în bisericile franceze din Sens. Clamecy, Aix, Aulun, Auch. St. Quen. catedrala din Amiens (opt Sibile a- flate sub tencuială) și din Brou, unde Sibilele se văd în ceata celor ce însojesc pe Hristos. ridicăndu-se La cer, după Înviere1. Să nu se uite apoi, numeroasele basso-reliefuri,-....unul din 1520 numără 12 Sibile,—și sculpturi, toate în apusul catolic, și vom vedea dacă și răsări tu: ortodox putea să rămână neînrânrit de a- cest element iconografic. Paralel cu Sibilele trebuiau găsiri în literatura păgână și anu- miji bărbați, firește, cu mult mai pe jos decât proorocii vechiului testament; ei au fost aflați între filosofii păgânătății grecești și romane. In scrierile lor se puteau află cu oarecare trudă frânturi cărora li se puteau da un sens dogmatic creștin. Astfel a fost a- flat Apollonius care ar fi zis: «Eu vestesc în trei pe un singur Dumnezeu înalt stăpânilor, al cărui nelrecător cuvânt va fi con- ceput într’o fecioară nevinovată. Acesta va .. prinde vie toată lu- mea și va oferi-o Tatălui ca dar». Alji filosofi, ca: Solon, Thuchy- dides, Plutarch, Plato, Ârislotel și Philo, zic câte altcevâ. Iconografii bizantini adaugă și pe Thules, rege egiptean, care ar fi strigat: «Tatăl este Fiul, și Fiul este Tatăl fără trup; trup a devenit Dumnezeu stăpânitorul» De asemeni au și pe astronomul Valaam. Biserica apuseană nu-i cunoaște în pictură; catedrala din (Jlm însă, zidită spre sfârșitul veacului XV-lea, păstrează în jilțuri pe Plato, Ârislotel, Pylagora, Socrale, Cicero, Teren z, (Juintilian și Plolomeu. Insă aflăm în răsărit, ia biserica Maicii Domnului din Sfântul Munte pe Plutarch, Thuchydides, Sophocles, Plato, A- rislolel și Solon'-. 1 Dr. Elie Miron Cristea, Iconografia, Sibiiu 1905, pp. 123-4. In Apus, în cinstea Sibilelor se făceau sau se îac și astăzi procesiuni, cum este cea din Sevilla, la Vinerea mare, care cuprinde cele 12 fecioare cu insignele caracteristice, precum și BPassionspiele"-le germane, cum sunt cele din Oberammergarten de lângă Miinich. - Ibidem pp. 121-2. https://biblioteca-digitala.ro 134 ION CREANGA II. Literatura noastră bisericească pomenește Sibilele în mai mul- te locuri. începând cu Hronografele, ele ne vorbesc despre Re- gina de Saba sau Șeba Arabiei, despre care Biblia, numind-o Savâ, povestește că a mers, la Ierusalim, ca să se încredințeze însăș despre înțelepciunea lui Soiomon, ispilindu l cu «întrebări grele», «cu cuvinte ascunse».' Honografele, ce nu-s mai vechi decât mijlocul veacului XVII, o numesc Sava, «ce se zicea eli- neaște Siviia, împărăteasă mare de la marginea pământului»2, sau Savelia ori Savila."' Ea pune pe Soiomon, ca în atâtea iz- voare începând cu veacul V, să aleagă dintr’o ceată de fete șî coconi îmbrăcati la fel, pe unii de-oparle, și pe altii de alia.1 Învederat, aici n’avem de-aface cu o Sibilă. Acest nume, dai Reginii de Șeba, este un împrumut nedibaciu, înlesnii de-a ușoară asonanjă. Când aceste Hronografe vorbesc despre Sibile, ca slujitoare la altarele păgâneșli, le numesc vrăjâlnile-, astfel este aceea cu care împăratul August stă de vorbă". Al doilea izvor este Legenda sfintei Cruci. Sibila vine, și așe- zându-se pe lemnul Crucii, proorocește lui Soiomon despre ve- nirea Mântuitorului. Chipul cu totul întâmplător in care apare Sibila în această le- gendă, dovedește ființa unei alte bine cunoscule povestiri despre această proorocită. Aceasta credem a fi al treilea izvor, deci a- ceea care dă Sibilii, în mod foarte curios, ca părinte pe David,— legendă îndestul de studiată, pe care, ca variantă o dăm și noi după un manuscript din veacul XVII1'. Al patrulea izvor este cartea Cheia înțelesului, lucrarea lui loanichie Galetovschi, mai târziu arhimandrit de Cernigor, care la «1665 luna lui De|che|mvrie 12, lumii s’au arătat în tipografia Livovului». Prin grija Mitropolitului Varlaam7 ea se traduce și se tipărește în București la 1678 Exemplarele acestei edijiuni însă vor fi fost 1 Nicodein, Scriban și Savin, Mica Biblie, p. 127.—Regii, I, 10, 1-13. - M. Gasler, Literatura populară română. București 1883. p. 326. 3 Idem, Chrestomatie română, II, p. 71. 4 tdem, Literatura pop. rom., pp. 327-8. 5 Anexa II G Anexa I.—Ci. Gasler. Lit. pop. rom, pp. 338-9. -Toi asliel se nașlc și înțeleptul Escop din vecinătatea unui călugăr (Șezătoarea, VIII, pp. 72-6Ă 7 CI. Bianu și Hodoș, Bibliografia românească veche, I, pp. 218-21. - lorga. Istoria bisericii românești, 1, p. 399. https://biblioteca-digitala.ro ____________________ . IQN CREANGA 135 _ puține, vor fi fosi rău distribuite sau alte împrejurări a gră- bit împuținarea Lor, căci peste un veac, la lași, cartea ar fi pu- tut fi «scrisă de preosfintia sa Gheorghe Mitropolitul Moldouii, la let 7231 Fev. 31 (s/c.)»'. Textul, în urmă, ajunge în manile epis- copului de Huși, lacov Stamali, care hotărăște tălmăcirea lui «din limba slovenească» în 1787-. Această carte începe cu «Minunile Maicii Domnului», cuprin- zând proorociile Sibilelor despre Maica Precurată și despre Naș- terea Mântuitorului. Textul acestei traduceri se dă în anexe', cu o variantă a sa, altă traducere, după alt text, care cuprinde minunile în număr mai mare1. De sigur însă că nu este aceasta toată literatură bisericească, ce va pomeni, în graiu românesc, Sibilele. Cam pe vremea apari- ției Cheii in/elesului, Dosofteiu Mitropolitul, de pildă, cetind Chro- nica latină tipărită la Colonia în 1544, face însemnări pe margeni, între cari se găsește pe fol. 115 cuvântul scris cirilic: SIBILE iar pe fol. 167, cuvântuL:SIVlLAr' ceeace, după d-l Bianu, arată că «în lext se vorbește de persoane sfinte de o deosebită -însemnătate după credința lui Dosofleiu și a vremii lui»G. Și cu toate acestea, între credin|ile poporului român, așâ de mult înrâurite de literatura bisericeasc, nu găsim pomenindu se nimic despre Sibile. HI Aflam (otuș in iconografie Filosofii și Sibilele. La Sucevifa, in Bucovina, cititoria lui Eremia Movilă, se vede Arislolel, Plato. Sophocles, Pilagora, Anaximanarie și Porfire'' cum și Sibile, cari «poartă coroane de împărați» alături de lesei culcat jos, din care «iesă împletirea de ramuri verzi în care se cuprind cei din neamul lui David, pănă la Mântuitorul»,1’ —toți, bi- ne păstrați în zugrăvirea de-afară". Zugravii nu-i știm. 1 Anexa III. - Idem. 3 Idem. 4 Anexa no. IV. ■’ Bianu, op. dt. p. 4. 6 Ibidem p. 8. 7 Cnstea, op. cit., p. 121. s lorga, Neamul Românesc in Bucovina, București 1915, p. 160. 11 Ibidem. p. 158; chipul bisericii pe p. 159. https://biblioteca-digitala.ro 136 ION CREANGA In București se mai află încă, în ajunul unei restaurări, în răs- pântia a trei străzi sguduite de tramvaie, grav crăpată. Biserica cu sfinți sau «To/i sfinți», zidită în 1728 1 a cărei pisanie spune că: «... s’au zugrăvit și s’au înfrumusejatu precum să veade, cu toată cheltuiala preasfin|itului Mitropolit al Ungrovlahiei, chir Daniil. » Pictura exterioară, despre care nimic nu ne spune că n’ar fi cea plătitită de ctitorul ei, înfățișează de-asupra brâului mijlociu, 19 chipuri de Filosofi și Sibile cetite astfel de d-l Bianu2: 1. Filosoful Tales;2. Filosoful Ermis; 3. Filos. Arislolel; 4 Fi- losofu Stoici s; 5. Sivila Persica; 6. Sivila Delfica; 7. Sivila fie- lesponlica ; 8. Sivila fiimeria* ;9. Sivila Xantea (numele nesigur, aproape șters); 10. Filosoful (tencuiala căzută); 11. Filosofu Plu- larh; 12. Sivila Tiburlina-, 13. Sivila Livina5; 14. Sivila Frighie ; 15. Sivila Cumea; 16. lui Dumnezeu Sivila Erliia^; 17. Filosofu Foki...dis; 18. Filosofu Plalon; 19. Filosofu Tuchidid Pictura, fără o remarcabilă valoare. Biserica s’a dat în figura de pe p. 131, după o fotografie; o altă fotografie, a peretelui de miazănoapte nu ne-a reușit. Cu câțiva ani mai târziu, Episcopia Râmnicului Noul Severin, în 7259 își căpătă, prin cheltuiala Episcopului Grigorie, Paraclisul. a cărui zugrăvire s’a terminat la 7262 August 25. O restaurare i se aduce de Episcopul Ghenadie în 1860, «în condițiunile unei a- devărate restaurări, iar nu schilodiri sau distrugeri, cum de obi- ceiu e înțeleasă la noi restaurarea. Episcopul Ghenadie a păstrat cu sfințenie» de sigur și zugrăveala veche care se poate prețui ca și ce dela pomenita biserică bucureșteană. I-am putut vedea numai peretele de miazăzi și spatele altaru- lui, din mijlocul căruea pornește spre răsărit, un zid înalt, care lasă cealaltă jumătate de clădire în grădină. începând dela ușă spre altar, sub streșină, cetim urmăloriii Fi- losofi și Sibile : 1 (Șters) ; 2. Filosof Emi; 3. Filosof fsioio; 4. Filosofosul Pllalo; 1 lorga, Incripții din Bisericile României, 1, p. 279., dă ca dată 1 Aprilie 7234 (1726); d-l Bianu revăzând data din Însemnări,^ 8, a cetit 1 Apri) 7236 (1728). - Op. cit., p. 9. :i Am cetit: Stoicii. 4 Am cetit: Himerie. -■ Poale că pentru: Libica. K Poate că pentru : Eritreia. 7 Am cetit . Thuchidid. 8 Istoricul Eparhiei Râmnicului Noul Severin, București 1906, pp. 189-90. https://biblioteca-digitala.ro _ ION CREANGA 137 5. Achilin filosof; 6 Sib[i]la Pe[r|s/ca; 7. Sibila Libica; 8. Sibila Asfica; iar sub acestea : 9. Sib/’/ja] Hilderil, 10. Samii Sibila-, 11. Sivi la Helna; 12. (Cei trei Magi); !3-17(Șterse). După cum se vede, zugravul,—se poale chiar un înnoitor care nu cunoaște nici literile cirilice,—este departe de a cunoaște nu- mile sibilice; tot astfel de greșite mai sunt scrise și pasagiile pe foile ce întind Filosofii și Sibilile. Sămănătoare Paraclisului episcopal în zugrăveala exterioară, eșle una din bisericile- «Câinenilor de Argeș», anume cea de mia- zănoapte, ridicată în anul 1807'. Intre brâu și streșină, începând dela ușă pe peretele de miazăzi până iarăși la ușă, se cetesc. 1. Filosol Sanl; 2. Filosof Erifu; 3 Filosof Plalon; 4 Filo- sof Elimne; 5 Săbila Pelagia ; 6. Săbila Felfica,—pentru eșli, jud. Ialomița. 71.—Descalecă, măi voinice, Și leagă calul de-aicea, Deaicea, de cemede, 1 Cemedeaua de măr dulce, Că de aici nu se mai duce ; Și șeaua cu ghiocei. Și biciul cu ciucurei! Câte flori suni pe pămânl, Toate merg la jurământ. Numai floarea soarelui, Și cu spicul grâului, Șade’n poarta raiului. Și păzește pe Christos, Ca un trandafir frumos, Când îl bate vânlu’n dos. Umple locul de miros ; Când îi bate vântu’n față. Umple locul de dulceață. Auzit de la Giurgiu I. Conian. din com. Tonea, jud. Ialomița. 72.—Colea'n vadul Brăilei, Mărul cu flori dalbe ; - | Dar de cine-i stoborîtă? ; De..........făt-frumos, : Șade’n apă, ■ 1 Ramură. | ’ Refrenurile „Mărul cu florile dai- j be" se repetă după fiecare vers. । i Până’n sapă; ; Și’n noroiu. Până’n [urluiu, Și se ceartă cu Turcii, Să le ia caicele. Se certară, Se luară. D’aia parte le trecură. Când se uită dinlr’o parte, Tare-ini vine-o fată mare, Păr galben dărăpănând. Dar...........făt-frumos : -Nu te iau, roabă să’nii fii, i Ci te iau. doamnă să-mi fii; * Chelăreasa banilor, Stăpâna argaților, Cumnălică fra|ilor!“ ■ Dar...........făt-frumos, El să nii fie sănătos. ; Spus de Marin ion Tulpan din com. Tonea, jud. Ialomița. 73.—La spate de domn, Domn Constantin Vodă, îmi șade........bun vornic, Cu paharul în dreapta. Cu năframa în stânga. El așa-și oftară, Păharul vărsară. Pe spate de domn. Domn Constantin Vodă, Din gură grăiară ; —„Măi băiete, mă I Tu gândești mie rău, Rău la capul meu. Ca să mor, zău, eu, Să-ți rămâe ție Doamna și domnie, Dalba visterie !“ — „Ba eu m’am gândii. Pesle munți cărunți; https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA______143 La ai mei părinți. Părinciorii mei, Prânzul ce-1 prânzesc N'or putea prânzi. Tot de focul meu, Și de dorul meu, Și eu m’am gândit, Peste munți cu brazi. La ai mei buni frați ; Frățiorii mei, Caii ce hărănesc. In grajduri se spetesc; Nu i-ar putea purtă Tot de dorul meu. Și de focul meu. Și eu m’am gândit, Peste munți cu flori, La dalbe surori. Surorile mele, Coroane ce’mplelesc. Flori se vestejesc. Nu le pol purtă Tot de dorul meu. Și de focul meu!" Constantin Vodă, Din gură grăiară: —«Măi.............măi Tu-mi slujește mie, Pân’la Sf. Vasie1, Că eu ți-oi da ție, Caii telegari, Și buni armăsari. De negri ca corbul. Și de iu(i ca focul D’o cocie verde, Verde și smolită. Cu aur poleită. Și tu că te-i duce. Peste munți cărunti, 1 Sfântul Vasile. La ai tăi părinți: ; Părinciorii tăi, i Prânzul ce-1 prânzesc, L’or putea prânzî, In dragostea ta. Și în fala ta. Și tu că te-i duce, , Peste munți cu brazi, La ai tăi buni fraji. Frățiorii tăi, Cai ce hărănesc, l-or putea purtă, Tot în fala la, Și’n dragostea ta. Și tu că te-i duce, ; Peste mun|i cu flori, : La dalbe surori; r Surorile tale, I Coroni ce' mpletesc, Le-or puteâ purtă, i Tot în fala la! Și..........bun voinic, Fie mi sănătos, Cu fra|i, cu părinți. Și cu noi cu toți. Spus de Ion Petre Brăgireasa din i eoni. Grindu, jud. Ialomița, in 1884. I 74.—Eși, Doamne’n vânătoare Și-mi vânără, ce-mi vânără? D'un bohor, d’o fiară neagră. I Dar pe unde mi-l goniâ? Pe la curțile lui........... Și ..... . mi-l vedea, Fuga’n casă că-și dădea, Cheia’n mână și-o luă, Grajd de piatră descueâ, Și la murgu că-mi intră, Cearcă’și murgii, cearcă-și ne- Igrii, Găsi pe murgul cel mai bun, https://biblioteca-digitala.ro 144 ION CREANGĂ Cel mai bun și mai blajin. Și mai iute de picior, Și afară mi-1 scotea. Frumos șeaua mi-o puneă, Și pe el că’ ncălecâ, Mâna’n buzunar băgă, Și îmi scoase d’un gârbaciu. Și odată-mi aducea, Pe murgul mi-1 atingea. Cam la ii, cam la sulac, Unde-i vii la cal de hac, Șapte moșii că-mi săriă, Cu Domnia se' nlâlniâ. —Bună ziua ție, Doamne! . — Mulți ani ție, măi voinicel —N’ai văzut, Doamne, p’aicea,. D’un bohor ', d’o fiară neagră —De te-i duce, pe cum vii, i Pe bohor că mi-1 sosii! El aluncea-mi auziâ, Mâna’n buzunar băgă, Și îmi scoase d’un gârbaciu, Și-odată ce-mi aducea, Pe murgul îl încingea, i Cam la ii, cam la sulac. Unde vii la cal de hac. Șapte hotate că-mi săriă. Cu bohor s’alătură, De trei ori roată-i dădea, Intr’o scară se lăsă, Cu patru suliți mi-1 tăiâ. Zăbovi, De mi-1 coji. Mititel focșor făcea, Bune bucate găliă; Atunci Domnia sosiă. —«Haideți Doamne,s’ospătăm!» 1 Bohor. Acesta se crede a fi bourul ce se gisia prin munții Mol- | dovr | — «N’am venit să ospătăm, Ci-am venit să te’nlrebăm, De’ ți-e murgul de vânzare, De vânzare, de schimbare; De trei ori cu gălbiori, Și-odată cu bani mărunti. Să vii la curțile mele, Că am 50 veri primari, Hărănesc tot la jugani. Și-am 60 de unchi bătrâni, Hărănesc tot la cai buni, Nu ca murgul, și mai buni < Să eșim Joi La războiu 1» Auzit de la Ion Petre din corn. Grindul, județul Ialomița, în anul 1884. 75 . —Pe sub zări de soare, La cel paltin mare, Sus mi-e frunza deasă, Jos mi-e umbra groasă ; Jos la tulpiniță, La a lui umbrită, Oști mi-a tăbărît. Oști moldovenești, Multe ’s muleneșli. Ale muntenești N’au domn, nici stăpân. Domn să le domnească, Să le stăpânească. Umblă-și doi boeri Tot din plasă ’n plasă Și din casă ’n casă. Află l’acest om Care d’un cocon Cocon pe ......... Mari boeri mi-l cere : —«Dă-ni-l, taică, Dă-ni-1 maică; Că e bun de domn 1» https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 145 Taică-său mi-1 da, Maică sa nu vrea. —Dă-ni-L maică, dă-ni-l Că-i lesne d’a domni Și d’a ’mpără(i; La masă să-mi șează, Să bea să mănânce. Pahar să mi ridice. Cal bun să ’ncalice. Pe poartă să-mi iasă, Pe poartă domnească, Oști să ’nșiruească; El să le împăr[ească : Lii la lifegli. La ostași d’ai luil ..............făt-frumos, Fie sănătos. Spus dc Silimon Neagu din com. Bucii, județul Ialomița, in anul 1884. 76 .—Leroi, leo ! Pe drumul cel irjare Mai pe lângă mare Leroi. leo! Trec, mi se petrec Leroi, leo 1 ’ Voinici călători, Greci neguțători. Mama lui N . . Cu iia de sârmă Cu rochia de lână, De lână seină De păr de cămilă Din drugă ’ndrugând, Din gură ’ntrebând: —Maică măiculită, N’ai văzut p’aci D’un drag fiu al meu ? 1 Relrenurile de : „Leroi, leo !" se repetă după unul ți două versuri. i —Noi că I am văzut, : Nu l-am cunoscut'. i —Maică, măiculită : Fețișoara lui Spuma laptelui; . Mustăcioara lui i Spicul orzului; I Sprâncenile lui : Pana corbului ; Ochișori lui Două muri coapte; Coapte la pământ, Ne-ajunse de vânt: . Coapte la răcoare, Ne-ajunse de soare. Călușelul lui Puiul leului. i Iar sulița lui Falca zmeului. Frâule|ul lui Doi balaurași De coadă ’nodați, De guri încleștati. Pofilașii lui. Doi balaurași! — Maică măiculiță. i Noi că l-am văzut i In vadul Diului i La un colt de masă Bea și ospătează, i Oști înșiruiază, , Oști moldovenești, j Multe munteneștii». N . . . ăl voinic i Fie sănătos 1 In gazda lui Chrislos. , Spus de Ion Petre din comnna ’ Grindu, județul Ialomița în anul 1884. Dobre Stefănescu https://biblioteca-digitala.ro 146 _ ION CREANGĂ ________________________ POVESTIRI ȘI LEGENDE 363.—Mai cu nedreptul. Zic oamenii că creștinii trebue tot cu dreptul să umble. Nu mai este bine așa. Că, cică, era odată un om, care mergea tot cu dreptul; așa vroia el; da în toate părțile nimerea rău, vorba ceia: cel cu dreptatea tot cu capu spart. Inir’un rând, lehemetuit cum era de atâta neajulor din partea lui D-zeu, se întâlnește pe dru- mu împărătesc cu Sân-Gheorghi. Frumos era sfântu, ce-i drept: un îngeraș de om, pe un cal alb ca spuma, inșeuat cu o șe de aur. Cum îl vede* omu își mai ușurează sufletu ; acu și-o găsit §i el sorocu. - Sân-Gheorghi, face el, ian dacă mergi la Dumnezeu să i faci întrebare și dinspri mini, ce-i de nu-mi merge, și doară umblu numai cu dreptul ? — Bine, oi întreba. — Ba, ai să uiți Sân-Ghiorghi, că așa sântefi voi aișli mari; da, ca să-ti aduci aminte, iaca eu i|i eu scara asi de aur, că dacă ii ajunge acolo și i zăpsi că-ți lipsești scara, are să-ti vie în minte pe loc, și ai să-m’ faci trebușoara asta! — Bine, ie-o! Se duce Sân-Gheorghi la Dumnezeu; când ajunge și dă să se descalicc, nu-i scara, își aduce aminte de cuvin(elu cel de cinste a omului drept și-l întreabă pe D-zeu. Se încalică, după ce o luat porunci pentru ostașii buni pimin- teni, și pornește să ducă răspuns și omanașului nostru. — A zis D-zeu, începe sfântub ca s’o mai colilești și cu strâm- bu, că are să-(i se mai întoarcă, ■— Bun cuvânt, așa oi și face chiar. — Hai, dă-mi scara înapoi, face sfântu. Omu așiș o începi a întoarci pe slrâmbu. Dă-i cu tăgada și cu tăgada, că nu i-o dat nici o scară și Sân-Ghiorghi îl lasă în plata Domnului că doar el așa l-o învă(at. Se duce omu la un negus- tor cu scara : — Giupâne, dă mi părali cât îi socoti pe scara asta; da, dacă mă crezi, eu pot să-ti aduc toată șaua de aur a Iui Sânlu-Ghior- ghi și, ca să n’o scapi din mână, dă-mi parale penlru dânsa- Negustorul nepă(it, îi dă, II mână el cu vorba așa din zi in zi’ până ce într’o bună dimineață, îl dă în judecată. Aproape de vade, vine omu nostru la negustoriu: https://biblioteca-digitala.ro ........................ION CREANGA 147 — Giupâne, m’ai dat dumnela in giudecată-i drept, da nu șede, zău-că, cinste obrazului dumitale, să te giudeci cu un jerpelit ca mine. - Dar cum ? — Fă-mi și mie un rând de strae ca a dumitale și apoi ne ju- decăm, c'apoi |i sc șede și dumitale alăturea cu mine. Negus- toriu ii face. La giudecată negustoriu își varsă fot focu lui; da omu faci : — Ce te potrivești, domnule judecător; omu ista spune cai verzi de pe păreți; acuș a spune că și slraile de pe mine îs a lui — Da, poate, nu-s a mele ? — Ei, vedeți? Ii om in toată c/reaaisla? Și o câștigat omu, iaca așa cu slrâmbu. Auzită de ia Alecu Purice. Ungureni-Boloșani. V. Moisiu 364. Din ce a făcut Dumnezeu pe Ungur? S'a apucat Dumnezeu, inir'o zi, cu sfântul Petru, să facă fel și fel de neamuri de oameni ca să i împrăștie pe suprafața pămân- tului spre a-l locui. Și s’a gândit Dumnezeu, sfătuindu-se și cu sfântul Petru, de a face aceste nații in mai multe firi, spre a nu fi toți la fel; deci alegea obiecte ce se potriviau firei nației ce voia a înfiripa. Așa, pe Turc, l-a făcut din trântor (de albine), pe femee din coadă de pisică, pe Jidan din păduche, pe Român din pâine și pe alții din altele. După ce face aproape toate națiile și-aduce aminte că a uitat să facă pe Ungur. Deci din ce să-l facă și pe el, din ce..., numai ce sfântul Petru vede un c... de câine și-l arată lui Dumnezeu zicând : Mai, Doamne, să-l facem din asta. Așa să fie. Petre, a răspuns Dumnezeu ; a zis și țuști Ungurul în picioare, mărinimos și fălos. Și de aceia e Ungurul așa de câinos la inimă, atât de lacom, dar fără preț ca orice aruncătură. 365—Unde e mai bine ? Intr'o zi s’au întâlnit pe cale mucii cu papucii și-au dat bună ziua, apoi s’au întrebat fiecare încotro și din colro : — Ia, mă duc la oraș, au zis mucii, căci am auzit că o să tră- im bine. Boerii, se zice, că numai în batiste scumpe ne înfășoa- ră și ne (ine la buzunar, la căldurică, pe când afurisiții de țărani https://biblioteca-digitala.ro _ 148 ___ ........ION CREANGĂ ............. ................ unde ne suflă odată puternic din nas, între degetele mâinei lor și ne trântește cu capul de pământ de ne crapă ochii când ples- nim, și acolo ne lasă. — Așa o fi, frate, răspunseră papucii, dar de noi e rău la oraș, căci jupânesele toată ziua nu ne slăbesc, ci într'una ne freacă, pe caldarâm, pe când la țară am auzit că femeile si fetele nu ne incalță decât de Joi în Paști, ne cură|ă frumos, ne ung cu gră- sime și ne păstrează în ladă ca pe orice lucru de pre|. — Tocmai așa e. Țăranul umblă aproape și iarna descui|, căci n’are pe ce-și cumpăra mereu încălțăminte. Deci să ne fie într’un ceas bun mutările noastre și să auzim de bine. Au plecat fiecare înainte, au ajuns Ia locul (intit și au trăit bine. Auzite la Sanatoriul Bârnova. S. P. Colibași 366.-Vlaicu. Vlaicu-ăla care a speriat lumea cu minunile lui; a fost și el. ia, un |âran ca noi, cu zeghe, cu cojoc și cu opinci. Erâ de dincolo, de peste munți» De mic, ci-că l a dus taică-său și maică sa la un Neamț, să învețe meșteșugul fierăriei Da el a învățat și mai mult de cât Neamțul și a venit în Bucureșli cu minunile lui. Se cruciau toate limbile când vedeau ce iese din mâna flăcăului nostru. Inir'o zi, ce i-a trăsnit prin cap lui Vlaicu ? — la să fac eu o mașină de sbural. Și după multă trudă, a făcul o și i-a zis airoplan. A începui să sboare cu el pe sus, de rămânea lumea cu gura căscată, când îl vedea prin nori ca o pasăre. Și-a sbural Vlaicu de mulle ori, în țara Ardealului și a sburat in Bulgaria în timpul războiului cu Bulgarii și tot așa a vrut el să treacă numai în sbor munții, să se ducă pe la părinți, că, Doamne, tare i se făcuse dor de ei. Dar a greșit și s’a suit cu airoplanul mult mai aproape de cer decât trebuia și așa nu l-a răbdat Dumnezeu A căzut bietul Vlaicu, d’acolo din slava cerului și s’a făcut jos, praf și el și ma- șina de sburat. Pe urmă? L-au luat boierii ăi mari și l-au dus Ia București de l-au îngropat cu mare cinste, ca pe un împărat Fetele și flăciii nu l-au uitat pe Vlaicu și i-au făcui un cântec tare frumos, care se aude așa : --Vlaicule, tu de-acas’ când ai Mâna cu mă-ta nai dat: plecat. Airoplan ți-ai luat, https://biblioteca-digitala.ro ION_ CREANGĂ 149 In sus cu el mi ai sbural 1 Când ai vrut să treci Balcanii, Rău te-au dușmănit dușmanii, Da mi-ai spăimânlat Bulgarii. | Vlaicule, când ai vrut să treci I Carpați, i Să dai mâna cu doi frați, । Dracu’, naiba te-a învățat ? i Airoplanu’ l-ai urcat. | Vlaicule. Dumnezeu că n’a voit: i Benzina s’a isprăvit. i Șurupur’li s’a slăbit, | Airoplanu’ s’a stricat i Și jos, frate, mi-ai picat, j Vlaicule, și trei fete le vedea, i Un jandar că se ’ntâmplâ... i Frunză verde sălcioară. î Cântă cucu' sus pe moară, ' Vlaicu trage ca să moară: i Un chibrit ca aprindea i Și'n mână că i-1 punea: ! Lumânare nu găsiâ ’ Telefonu că sună, ! Pă toți, frate, că vesliâ. Boierimea se strângea, Oștirea că s'aduna... Iată, mă-ta că sosia, D'un leșin că ini-o găsiâ Toată lumea suspina, Sicriaș că iți făceâ, Cu spirt că te spirluia, Dricu’, frafe-l aducea, Majistalea poruncea: In București te ducea. Tot orașu’ te plimbă... Vlaicule, iată soru-ta sosia, Surioara a mai mare Cu păr galben pe spinare. Cu amar ea că plângeâ, Toată lumea suspină: — Frate frățiorul meu Cui ne lași cu dorul lău ? Că viață c'a dumneta, In lume nu mai eră: Rău ne-ai secat inima! De la niște lăutari din Budișteni. C. Rădulescu-Codin 367. Vulpea șireată. Vulpea nu ’ncape’n piele de șireată și de vicleană și de șugu- bață Așa, dacă nu știți, ascultați ce șiriclic i a mai trăsnit co- doasei prin cap. Se întâlnește, om bun, c’un motan sălbătăcit, care avea la gât o zgardă și do zgardă avea legată o custură. Niște băeți tâlhăroși s’apucaseră și de Irebușoara asta. Vulpea, ca omul cel șiret, se ’mprielenește degrabă cu motanul. Și se iea cu dânsul și iese ia primblare prin pădure. Da’ motanul dârz, nevoe mare! Custura cea de la gât făcea tot balanc! balanc! balanc! și trăncănind și bălăncănind așa. arăta prietenul vulpei că-i cine știe ce beizedea. Amu. după ce s’a despărțit de molan, se ’nlâlneșle cumătră vulpe cu cumălrii ei mult doriți: Ursilă, Lupan și porcul cel sălbatec. - Bun a/unsa ! — Bun aiunsa\ Da, mă rog, cu cine le primblai mai nainle, cumătră vulpe? întreabă lupul. https://biblioteca-digitala.ro 150 ION CREANGĂ — E hei! Acela-i vrednic soldai, cu sabia de gât legat! — Araaa! Cum se poate ? Și tae rău sabia ceia ? — Apoi mai întrebați? — Cumătră hăi! Da cum l-am putea vedea noi mai de-aproape? strigă cu toți într’un glas. — Tare ușor. Șăde(i ascuși aici, lângă copaciul ista, că eu am să trec pe aici cu dânsul la primblare. Să nu mișca[i și să nu crâcni|i cumva, că acela-i vrednic soldat, cu sabia de gât legat! Și se duce vulpea. Iar cei trei căutau, care'ncotro, să s’ascundă mai bine. Ursilă și cu Lupan s’au acătărat cuin a dat Dumnezeu în copaciu, da’ porcul cel sălbatec s’a acioat la rădăcina copa- ciului, acoperindu-se cu frunze. Nu multă zăbavă, și iaca vine vulpea la primblare cu motanul; zice: — Vere molanaș! la să ne mai hodinim supt ist copaciu. Și sau (ologit oleacă pe ierbușoară, la rădăcina copaciului. Vorbind așa, ba de una, ba de alta, molanul zărește mișcândir-se prin frunze codita porcului și, socotind că-i vre-un șoarec, odată huli se răpede s’o înhățe. Și când a sărit de supt frunze porcul și când a covitat odată, bietul motan era să-și iasă din minte și, tușii ! s’asvârle ’n sus, în copaciu. Măi săracu !... Când au văzul una ca asta Ursilă și cu Lupan, socotind că vine soldatul să-i pue și pe dânșii la cale, au sărit tocmai deacolo, din vârful co- paciului, de-a crăpat și rână ’ntr’înșii. Cumătră vulpe știu că se spintecă de râs. Ș’avea de ce râde: Dacă erau proști și fricoși, cogemile mătăhăle mari și de nici o brânză ! De la D. Zalomir. Oniceni, Roman. Pr. D. Furtună G  C 1 T O R I 326-Scripca. Într’o scorbură uscată. Țipă o purcea turbată. 327. Acul cu ala. Ștefănache mititel. Cu buricu după el. 326.—Răsboiul de /esut. Mama și cu mă-ta, Două guri fauri. Tatu-to și cu tata, i Doi boi tauri. Din picioare, ropo, ropo, Și din mâni șomâltoc. I 329.—Fereslrăul. । i La râpa lui Ciocă-Boacă, ; Este-o vulpe harlă-moarlă, ■ Pâr-pâr-pâr in c.. albastru. I 830—Biserica. Tărtăgu(ă vânătă, Țuguetă cumătră. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 831 . — Valra, focul, pirosliile horna și hogeagul. Am o babă crăcănată, Deasupra crăcănatei, Trei picioare. Intre picioare. Roș-poroș, Deasupra lui roș-poroș, Buhu, Deasupra buhului. Sac răslurnal. 832 . —Bostanul cu semin/ele. : Am o casă. ; Fără uși, fără ferești. i Intăuntru plină de băeți. : 833 . —Peplenile de peptănal : lână. ' Am două mâ|e, i Cari se trag de mustăți, ; 834 .—Păianjenul. ; Am un frate, i Țese o pânză minunată, ; Fără ițe, fără spată. Din Văriezi-Covurliii. i i 835 .- Moara. i Muncă de om, i Poruncă de domn, | Șarpe încolăcit, Cui de fer bătut. 836 .—Soarele când răsare. Pana cocostârcului, Bate'n fața târgului. 837 .—Oglinda. Slrăchinuță verde, Unlul mi se vede. 151 838 . —Nasul când îi bule. Tărtăcuță roșie, Plină de cârmoșie. 539. — Iepurele. Sub o tufă de târtan, Șăde-un băet de muntean, Unge c... cu rășină, Să nu scape vre-o b .. 810.- -Gura cu dinjii Am un coteț, Plin de miei albi. 841— Oul cu albușul și găl- benușul. Am un văsucior alb, Țin în el vin roș și alb. Spuse de moș Ion David Sălceni- Tulova. Pr. Gh. V. Șușnea 842 — Coasa. Am o cățea albă, Toți câmpii aleargă, Când ajunge la drum, stă. 843.—Varza. Șede curca la izvor, Numai într’un picior. 844.—Cerul cu stelele. Este în lume o ghiață lată, Cu mazere înpestrițată. 845—Poala morii. Am o rață neagră. Ce mereu tot stă în apă, Și nu se mai face albă. Auzite de la D-l Alexandru Vasi- liu, Mirceșli-Tutova, Gh. Boghiu https://biblioteca-digitala.ro 152 _____ ____ j.ON CREANGA 846—Capra. Terică, merică, Merge la biserică, Vine acasă și se vaită, 847,—Cocoșul. Din piatră albă, Filozof s’a născut, Când cântă, te’nviază, Când moare, le botează 848—Ceasornicul. Am un om, Șade și bate, Și arată și spune. Dar nu mâncă. 849.—Iepurele. Cinel-cinel, Ciuciuluț-câmpel. Culese de la elevi. 850.—Iepurele. Șade moșul ghebos, In rogoz. Strig la el odată, Și se’ndreaptâ. 85I. — Călârelul. Treapa-leapa pe cărare, Hungher-pungher pe spinare. 852.—Cărbunele. Pe apă înoată, Și’n pământ nu putrezește. 853.—Boul. Cine se naște cu barbă ? 854,—Puricele- Ce e mic mititel, Și-și îndreaptă Vodă hainele pentru el ? 855.—Mămăliga. Pe valea Iui Ghidănac, Se dă dracul peste cap. 856.—Acul. Luciu-ludlor, Ii pui coadă de fuior. 857.—Biserica. Am o vacă porumbacă, Pe la coarne cu icoane, Pe la nări cu lumânări. ■ Pe la buze buburuze, La bărbii cu făclii, Pe la șolduri cu bolduri, i Pe la pântece cu descântece! 858— Toba. Hnrdubae-bae, Bună de bătae. , 859.—Ariciul. i Am un moș bătrân, Când pleacă pe cărare. Sue cu aracii'n spinare. 860 .- Briciul de ras. Am un cal de fier, Paște pe un munte de os. 861 .- -Muliea cu vin Am o găină cucuiată, j O țin în pimniță ncuiată, Și cum intru și-o descui, Ii pui mâna pe cucui. 862.—Buliea. Alunu ține gorunul, Și gorunul ține balta. ,■ Culese de la elevi R.-Vâlcea. C. Daniilescu https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA_________ __ J53 VORBE ADÂNCI 1682-1690. 4 așteptă ca porcul, la Crăciun, muchea toporul ui==Cî\nd te aștepți la bine, la bucurie și inimă bună, atunci dă necazul peste tine. Gura cânelui cu os de ros s’aslupă—Celui îndârjit, ce face gălăgie, cum i-ai astâmpărat nevoia, dându-i ciolanul, nu l mai auzi zicând nici “cârc». Zorleni-Tutova. T. Popovici De cât m-oiu uita la soare ș’oiu întinge în sare, mai bine’n pământ, să înting în unt. Pentru chefu lui hatâr, merge roata dâr, dâr, dâr. Lucrul lasat, puie a spurcat Nu mă’ mbăta de cap=zăluzi, înebuni. Parcă-i muscă’n lapte acru—haimana, feștelit- Is făcută’ ntr’o mie. Nici o țâră nu pot ședeâ=harnică. De cât în raiu cu calicii, mai bine în iad cu vlădicii. Jud. Neamț A. Moisei CÂNTECE 2319.—Foaie verde ș’o lalea, Cine-a făcut dragostea, N'ar avea parte de ea. Că mult e dulce și bună, Și’n urmă este nebună : Și iar verde Irei cucuie, Căci dragoste suni mai multe, Unele suni trecătoare, Altele amăgitoare; Ori în care vei cădea. Tot îți seacă inima, Te usucă ca pe-un pom. Te lasă din om, neom. Și iar verde Irei migdale, Intri’n iarnă ca o floare. Te scoate la primăvară, Galben ca turta de ciară Te văz umblând ca un prost, Cu capul lăsat în jos. Dăenl-Tulcea. C. Frecuș 232O.--De-ar fi dorul vânzător, Și badea cumpărător. Eu pe dorul vinde-l-aș, Pe badea cumpăra-l-aș. Ca să-mi fie de-ajulor, Să mă apere de dor. 2321.-Foaie verde alior, Zice mama să mă’nsor, Eu de fete nu duc dor. Am o mândră, nu prea mândră Dar mi-i dragă, că m’ascultă. Poartă mândră ce-i purta, Că dacă m’o: libera. Eu mi-oi vinde tunica, Și lot ne om face nunta. 2322.—Foaie verde mărgărinl. Teișorul a’nflorit, A’nflorit, s’a scuturat, https://biblioteca-digitala.ro _ 154 _ = Teișorul a plecat, A plecat cam supărat, Câ pe braț nu l-am culcat, Și n’am stat la sărutat. Foae verde fir negară, Unde-o fi badea’ n as' seară, Unde-o fi și-o însera, Pe perna ce s’o culca, N’o fi moale ca a mea, Și gura ce-a săruta, N’o fi dulce ca a mea. Din Vârlezi-Covurlui. Pr. Gh. V. Șușnea 2323.—Foaie verde bobareu, Mândro, dorul mieu și-al tău, Să-l facem de-un ferăstrău; Ferăstrău cu pânza nouă, Taie muntele prin două, Să-mi aleg de-o mândră nouă; Fierăstrău cu pânza veche, Taie muntele prin zece, Să văd pe mândra când trece, Cu cana la apă rece ; Apă rece de la Lotrul Să-mi mai domolească focul; Ferăstrău cu dinți mărunți, Taie douăzeci de munți: Să scobor la Leana’n brânci, Să ne măsurăm de lungi. Ea numărând stelele, Și eu ei mărgelele. 2324.—Verde foae sălcioară, Mi-a venit o vesie-aseară, Două vorbe’ ntr’o scrisoare: Că drăguțul mi se’nsoară. Insoar’-se cu Dumnezeu, Că mie nu-mi pare rău, Nici așâ bine nu-mi pare. Numai la ficați mă doare. 2325— Floare verde iasomnie. Păsărică albăstrie, Spune mândrii ca să-mi vie, i Că s’a copt slruguri’n vie. S’au copt și s’au rumenii. Și mândra n’a mai venit, i Căci s'a’ nvățat păsările, • Să mănânce boabele S’a' nvățat și-o mierlă neagră, Mi-a? mâncat o vie’ ntreagă. S. Manole i 2326.— Foaie verde de trei cepe, I De-ai fi om și te-ai pricepe. i Dragostea din ce se’ ncepe, i Din bete și din inele. : Și din buze subțirele. Vara din' busuioc verde. Dragostea din ce se face, Din omul care nu tace; Dragostea din ce-i făcută Din omul cu vorbă m uită,. V. Vermesanu GLUME, JÂTII ȘI TACLALE. 404.—Țiganul și lupii. Odată, un român se întâlni c’un țigan, care fugea de-i sfârâiau călcâele, par’că-1 goniau Tătarii. —«Hol mă balaure! Ce le-a apucat de fugi așa?» — «Haoleooll Românico, mânca-teaș! Erâ cât p’aci să mă mă- nânce. iahașa, o sulă de lupchil». https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 155 — «Unde mă !?.» — «la colea, mânca-|i-aș suflețelu, ia în ha pădure!». — «Ei? și câți erau mă?». — «Hapoi de... pe nenumărate să toi hi fost ho sută dacă nu și mai mul|i». -«Mă țigane spui prostii; tu n ai văzul bine; o fi fost mai pu- |ini. o fi fost 20?». — «De Românico, știu eu, o hi fost și 20, da erau multi». — «Fugi mă (igane c’au fost 5. — A fosil». — «Mă a fost unul!». —«A fost, a fost, brr!! da tare mi-i frică Românico!». —«Mă Jigane, fugi cu lupii tăi, c’a fost vr’o mierlă, care te-a speriat așa!». — «Hapoi de, Românico, lup a fost, miermură a fost, de fost lot a fosl ceva. Da, mânca-te-ași; Miermură, nemiermură văd că trupu mi Iremură». Auzită în Zăicoiu-Dolj dela lata, I. Brătuiescu CRONICA G. Pasai: Sufixele românești (edițiunea Academiei române). Volumul de a- proape 500 de pagini înfățișază subiectul care a dobândit în 1915 premiul Năsturel Nu ne privește tehnica lucrării și nici competenta autorului, penlru care d-l Phihpide are alâtea cuvinte de laudă. D-l Pascu, de bună samă va (ine socoteală de acele oare cari „lucruri controversate ' și în studii viitoare va întări părțile mai ușoare ale acestei lucrări. Pentru acele studii viitoare, un- de își vor da contribuția și cele 9 volume ale acestei reviste,- ceie multe înaintel—necunoscute astăzi d-lui Pascu, însemnăm cele ce urmează: bătraneță (p. 27) are și forma bătrâneață (Pamfile. Mitologie, II, 6),- frumuseți (28) își are pe frumuseață (Tutova) iar mândreță pe mândreață (Tecuciu) ; galbigit de sub păleați (29) e greșit copiat pentru galbigit ; pesmet (32) l-am dat undeva și ca poreclă penlru ofițerul de administrație ; mulsoare (50) însemnează și can- titatea de lapte mulsă la un prânz ; prinsoare (51) l-am dat și pentru loc îngră- dit sau luat în stăpânire [Agricultura, 17); canun (51) l-am dat și pentru rost, înțeles, justificare-, îndrugătura (61) trebue explicată altfel (Cântece de țară, 349 și Industria casnică, 318); căzătură (62) e și un om sau o vită prea neputin- cioasă); frântura (63) e și numele unei boli lumești-, în focuri, 11, 156 am dat nari și nărtos (cf. 76); gâtarul (83) este cureaua căpăstrului ce vine pe sub gâtul calului ; fățare (84) ori și formă fătar (Agricultura, 114); pătrare (89) îl are pe pătrar, pentru tuvlar (fabricant de cărămizi) (92) am dat nu de mult tulă; Vă- raticul), cf. Văzduhul, 48; ai Moviloae (112) trebue înțeles ca un genetiv sin- gular, a sau al Moviloaei; cf.Miron Costin, Iii, 156;stupitoare (126) eși depreciativ, gură; strănut (138) e greșit explicat, pentru pată albă pe botul calului; fălcile (145) sunt și curelele frâului ce vin pe fălcile calului; nantusel (149) e greșit copiat în loc de năntușel; oleacă (Ia8) trebue scris o leacă, de oarc ce se zi- ce izolat leacă, lecu/ă: avere strânsă cu lecuța, cu puținul, cf. leac, de leac (pu- țin) ; moșan de sub moșneag (205) însemnează copărtaș într’o moșie ; sub șotorog (215) să se adauge șont fi șanț, șotroagă ; oarzăn (218) Irebue să tie explicat alb- https://biblioteca-digitala.ro ____________________ION CREANGA............... ...... rumân (Mitologie, 1. 389); răbduriu (223); la cenușerniță (245) să se adauge năși- perniță', existența sufixului eșniță (245) trebue socotită ca sigură (cî. mleșniță, Sărbătorile de vară, 227); motoșcă (271) are și pe motoașcă; la sufixul otină (276) se va da derivatul sigur pârțotină (părț 'otină (tinerea așâ și așâ); penlru glii- loteiu (312), cf. bilă (Industria casnică, 109); sandâc (335) trebue cetit sândâc: șol- tic (335), pricea ut la înșelăciune, trebue apropiat de șoaldă, viclenie, înșelăciune-. pentru chilăman (341) cf. chilos, scurt, îndesat ; viăjdău (418) trebue scos, fiind o învederată greșeală de tipar în izvor. Mai putem adăugi că mângulița (26!) nu e nume de scroafă ci nume corupt de rasă, și ca în alte părți se confundă numele animalelor cu rasa lor. In sfârșit credem că unele sufixe trebuiau semnalate chiar cănd se sprijiau pe un singur exemplu Astfel nu s’a trecut în folositorul izvod imănos, din curimănos (342). Semnalarea în indice a tuturor formelor înlesnește mult căutarea: n’am găsit pe ăritne (plodăritne}, ișancă (verișanca, cf. verișan, mocan-mocancă), oâșchinătgloboașchină, gloaba de cal prea rea) și uliu (grijuliu}. Nu știu cum va primi d-1 Pascu aceste însemnări, din care o parte nici nu privesc prea interesanta și frumoasa d-sale lucrare; le dau mai ales penlru cule- gătorii din preajma acestei reviste, ca să afle sau să se întărească în credință că unghiurile noastre de cercetat sunt mai numeroase decât s’ar părea N. Pora: Taina cea mare. No. 47 din Biblioteca Societății „Steaua" a- duce un înănunchiu de vioaie povestiri, potrivite locului unde se află. In «Tai- na cea mare" Tudora ca și în alte povestiri ale finului Sfântului Arhanghel sau al Morții, are darul de așii ceasul răposării; „Ispas credinciosul’ are temelia populară; în „O dală Uie“ întâlnim pe profetul zilelor de astăzi: „La ispașa ce- rească4,—care, fiind că-i adunare penlru împărțiri de daruri, nu poale fi ispașă vin tot soiul de vietăți ca să-și primească însușirile: le recunoaștem, și despre câni am publicat nu de mult o variantă (an. VIII, pp. 231-2), Și tot astfel până la sfârșit. Și astfel ajungi să te întrebi : îți este îngăduit dumitale, scriitor, chiar în cărticele mărunte pe cari confrații nu le citesc de obiceiu, să te înspiri din spusele poporului, fără ca să spui acest lucru "t Te „jenez“ ? Ți-a fost teamă că conducătorii Societății nu ți-ar fi cumpărat manuscriptul dacă ar fi văzul subtitlul „din popor4 ? Sau ți-ar fi fost rușine de acest adaos? Sau nu corespunde în totul aceasta codiră în fruntea bucă- ților cărora d-ta ai crezul nimerit și le mai cioplești și să le mai spoești ? Astfel d-1 Dragoslav are tovarăș, iar grețala d-lui M. Diagomirescu o ur mează „Albina" și „Biblioteca Sociefăței'1 „Steaua4. T. Pamfile * In „llustrațiunea" (Dech 1915) d. N. lorga vorbește despre culegerea lui Bouquet intitulată; „Album valaque", vues el costumes pittoresque de la Va- lachie, desines d’apres nature par Michel Bouquet», Paris, 1843 Reproducere și în „Rev. gen. a învățământului'' an- XI (Mart 1916) p. 372. In această lucrare a desemnatorului francez ni se păstrează cea dintâi serie de porturi populare Mai departe și lot în aceleași numere de reviste, se văd observațiile d-lui 1, Nistor, asupra albumului de broderii și țeseluri populare publicate de I:’.. Kolbenhey fostul director al școlii de meserii din Cernăuți. * Vrednice de amintire sunt, în jSofia' (an. 1. No. 7 din 20 Mart 1916) noua foaie literară din București a d lui R. S. Dragnea,—expunerile datorite d-lui șt. Berechet asupra .Poeziei populare sârbești". Scrie un om priceput și pregătit din punct de vedere științific ; el cunoaște bine limba și literatura sârbească. Deci de mai mult folos ne vor fi asemenea studii decât lungile în- șirări nesfârșite ale culăror cercetări nouă. D. F. https://biblioteca-digitala.ro Prielenlor Revistei «ION CREANGĂ» pentru strângerea fondului ■' Bustul lui Ion Creangă la Bârlad — Suma adunată 1164.90. DE LA ADMINISTRAȚIE Adeverințe. S’au primit suinele și s’au tăiat adeverințele pentru D Dr. K C. Vasiliu Ploești 5 lei. D. E- Drăgușescu Bogdănești. Suceava 5 lei. Păr. C Bobulescu lași 5 lei. D. A. Laiu Bârlad 5 lei D. 3/. Popescu Călărași 2 lei 50 5.(urmează.) Prin Redacția și Administrația revistei noastre se pot do- bândi următoarele cărți folositoare: Revista «ION CREANGĂ» An II. - . — - 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. III. —— —— - 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. IV. — - — - 6,— Revista «ION CREANGĂ» An. V. — ...... - 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. VI. .. . — - 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. VIL .. - — — 6.- Revista «ION CREANGĂ» An. VIU. (lipsă no. 2) — 6.- Revista «ION CREANGĂ» An. IX . .. — — 5.-- T. Pamfile: Povestire pe scurt despre Neamul Românesc 0.20 „ Jocuri de copii 1. — - — 1.4q ........II. — — — --- 1.60 „ .........III. - - - - 1-50 .. Văzduhul — — — — —- 2.00._ A aparul : T. PAMFILE MITOLOGIA ROMÂNEASCĂ-II. COMORILE Edili a Academiei Române, București, 1916; 70 pp. 1 Leu Se poale dobândi prin redac/ia revistei «Ion Creangă» ■^Bârlad, str. Corbului- g BIBLIOGRAFIE Charles Wagner: Să fii om! Convorbiri asupra purtării in vieață, trad. de l.aelitia V. Ghidionescu (No. 969-70 din «Biblioteca pentru toți»), 164 pp. 60 bani. N. Cane: Aliuță, Șanla (No 3 din publicația săptămânală «Scriitorii noștri», director A. Vlăhuță), Libr. Alcalay & Co Bucu- curești, 36 pp., 20 bani. N. Pora: Taina cea mare. Povestiri (No. 47 din Biblioteca societății «Steaua», Libr. C. Sfeiea, București. 1916. 96 p. 20 b. N. /orga: Oamenii cari au fost, (No. 4 din publicația săptă- mânală «Scriitorii noștri», director A. Vlăhuță), Lib. Alcalay & Comp. 32 pp., 20 bani. P. Dubois: Rațiunea și sentimentul, trad. de Paul Constanti- nescu (No. 3 din Biblioteca «România viitoare»), dir. D. Mun- teanu-Râmnic, Ploești, 1916, 42 pp. 30 b. https://biblioteca-digitala.ro DUȘMANI 51 PRIETENI fii OMULUI Ediția Academiei Române 400 pp. 3 lei Se poaie dobândi de la autor. Bârlad slr. Corbului. Mimm costih Revistă de cercetări și mărturii is- torice. Anul IV, No. 3 pe Aprilie 1916, cuprinde : CRTEUR INSEtDnRRI REFERITORRE lR UFl mR- NUSCRIPT GRECESC DE mUZICA ORIEnTRLA. C. O- mateescu. O CODD1CR UECHE.—Rl Rosetti. DOCLKnEDTE - C. Daniilescu, S. Forescu. Rrtur 6o- rouzi. C. D. mateescu, T. Pamfie, Rl. Saini-Georqes, 3uliu Tuâucescu, Econ. U. (Jrsâcescu. HUmiSmRTICR.-U. C. Oicoau. inSEmNRRI.— Econ. U. Ursâcescu. C. N. mateescu. CRONICR.—T. Pamfile: N. lorqa : Amănunte din istoria noastră în veacul al XÎX-lea. LUSTRRȚlLini Dintr’un manuscript grecesc de muzică orientală. Abonamentul anual 5 lei. Redacția și administrația în Bârlad, str Corbului https://biblioteca-digitala.ro Anul IX.—No. 6. Iunie, 1916. Ion Creangă --- Revistă de limbă, literatură și artă populară APARE 0 DATA PE LUNĂ CUPRINSUL T. Pamfile.—Sibile și Filosofi în literatura și iconografia româ- nească (anexe). Dobrc Stelănescu—Colinde. A. Moisei, V. Moisiu.—Povestiri și legende. I. Moisei, li- Boghiu —Cântece de stea. 5- P- Colibasi, Ion li. Popescu, J. M-Georges-—Datine și credințe. V. Vermeseanu. — Boii la vite, leacuri și descântece. Aresli|a Al- Moisei, Pf. fi- A- Drăghici.—Boli la oameni, leacuri și des- cântece. M- Lupescu, M. Georgescu-Muuteanu, [• Daniilescu. t Yermeseauu, Pr G- V. $u$net, Gh Boghiu, D. Urzică. Petru Pâsculestu.—Cântece. Pr. FI. A. Drăghici. -O samă de cuvinte. IB. lirica, I- Brătuta.—Glume, jâtii, taclale. I- Pamfile—Cronica. ILUSTRATIUNE.—Amănunt din zugrăveala Paraclisului Episcopiei de Râmnic, Noul Severin. REDACȚIA: S ADM NISTRAȚIA: T. Pamfile, Strada Corbului j» M. Lupescu, Zorleni-Tutova ...................BÂRLAD ------------ Exemplarul: In {ară • • ■ . . 40 de bani In străinătate ... 50 » » Abonamentul anual: In țară..................5 lei în străinătate............6 „ TIPOGRAFIA ȘI LEGĂTORIA DE CĂRȚI. CONSTANTIN D LUPAȘCU https://biblioteca-digitala.ro IINTEMEETORII: PR. EC. I. ANTONOVICI, ST. CAPȘA, G. A. COSMOVICI, N. I. DUMITRAȘCU, PR. D. FURTUNĂ. PR. GH. GHEOLDUM, P. HERESCU, DR. I. URBAN JARNIC, G. T. KIR1LEANU, N. L. KOSTAK1. M. LUPESCU,C. N.MATEESCU. A. MOISEI, N. I. MUNTEANU, I. NECULAU, A. NEGOESCU, T. PAMFILE, P. PĂNOIU, T. POPOVICI, PR. P. G. SAVIN, A. TENEA. ȘT. ST. TUȚESCU, G. TUTOVEANU, I. ZOTA. A apărut: T. PAMFILE MITOLOGIA COMORILE Edijia Academiei Române. București, 1916; 70 op. 1 Leu Se poale dobândi prin redac/ia revislei «Ion Creangă» Bârlad, slr. Corbului. □1 . ,|B Șezătoarea, An. XXIII. Voi. XVII, no. 1 pe April 1916: Artur Gorovei: Un gromovnic manuscris. Ioana Buzilă : Din ale moșitului. A. M, Nour : Descântece de dat cu bobii, de dat cu cărțile. C. Macovei: Descântec de albeață. D. Balan : Des- cântece de gâlci A. C Popescu: Descântece de urii Notife bi- bliografice. T. PAMFILE: S1B1LE și FILOSOFI In literatura și iconografia românească L Bârlad, 1916, 32 pp. 40 bani. O https://biblioteca-digitala.ro Anul IX.-No. «. Iunie, 1U10. ION CREANGA Revistă de limbă, literatură și artă populară apare odată pe lună REDACȚIA , T. P A /A F I L E i Bârlad, str Corbului ABONAMENTUL ANUAL In țară 5 lei In străinătate 6 „ ADMINISTRAȚIA : M. LUPE5CU Zorleni -Tutova SIBILE ȘI FILOSOFI ÎN Literatură și Iconografia românească.1 ANEXA 1 Academia Română, Manuscriptul românesc 469, pp. 427 v° și urm. Cuvîntu de prea înțeleaptă Sivila. David prorocii! lui Dumnezîu avea pohtî mare cît eșiia vră- tuia lui, adicî podul lui, și punea un vas pica în casa, larî Într’o zi un nașu a lui ștearse plodul2 cu niște buruiane și-l aruncî a- farî. Și eși o gânscă și mîncî buruianile, și cum le mîncî, îndatî 06 un ou. Și crepî oul, și din ou eși o pruncî parte muerească. Și pre ascunsu spuseră lui D|a]v[i]du înpăratu de aceasta. D|a]- vțițdu bine înțelese pre cum se fîcu aceaia și zise de ascuns. E- rî fata aceaia întru pîmîntul Ugorscului și crescu și învîți carte, și fu înțeleaptî mai vrătos de câtu toți oamenii ce petrecea în toatî lumea. Și cu înțelepciunea ei dobîndi țara Ugorscului toatî, și înpîrîți în Rîmu, și socotiia zisele prorocilor cum zise Dum- nezîu lui Dvdu : Din sîmînța ta voi pune scaunul tîu și al altora proroci (necelet). Numele ei era Mariia, și pentru înțelepciunea ei îi ziserî Sivila, și trîgea nâdeajde cî dintru dînsa să va naște Hțristoțs. Și feri fecioriia sa 38 ani pînî cînd vîzurî o sutî de boiari mari toți un vis. Atuncia înțelese Sivila că nu iaste aceaia ce nîdîjduiaște. Și să adunarî toți boiarii și ziserî: Blîmați laînpî- rîteasa să spunem visul ce am vîzut. Și venirî cîtrî însî și ziserî: Să ertațl, împîrîțiia ta, iată cum am vîzut noi o sutî de boiari iatîi un vis Sivila zise : Spusuțu visul și ei îu voiu deslega. Dom- nii ziserî: Vîzut-am noao sori rîsîrind. Iară Sivila zise: Spuneți-mi cum țerauț acei sori. Ei ziserî: 1. Soarele dintîi |era curatu și lin 1 Vezi n-rul trecut, pp. 129 și urm. 2 Pentru plodul paserilor, cf. ion Creangă, VI p. 19. https://biblioteca-digitala.ro 158 ION CREANGA ___________________________________ rîsîriia, și noi foarte cu drag îl așteptam și-l socoteam. 2. Al do- ile soare de trei ori întunecî și-s ascunse lumina 3 Al treilea soare cu zîri negre pregiur dânsul. 4. Al patrule soare ca o parî de fum negru. 5. Al chicile soare arsă și fierbinte era noao a-1 socoli. 6. Al șasele soare luminî avea ca zîpada. 7. Al șaptelea soare cu zare roșie și în mijlocii mîn avea. 8 Al optulea soare zîrile lui 20 era line și curate. 9. Al noaolea soare de toți era mai groaznicu: spîmaiă era și fierbinte. Sivila zise: Noao sori sânt noao roduri. Cel soare dinții iaste rodul Bîlgarilor. bunii și iubitori la oaspeți și credincioși, cea dreaptă credinți creștineascî lui Dumnezîu au închinată. Al doilea soare săntă Grecii că ei de trei ori credința sa au lepîdat, și cu toate limbile să amesteci : iubitor de argintă și luolori de adîmanf. înpărăția lui Dumnezîu deaderî. Al treile soare sînto Frîncii, ce ei vor cîlca toate limbile. Eși-va dintru dînși om de 2 roduri, și numele lui va fi Constan- tin și acela va cilca toate limbile și va face rîzboae mari pre pîmîntu, și i să va arîla lui semne pre ceri și va ridica Grecii, și va face împîrîție între Greci, și va zidi întru dânșii cetate și se va chiema ler[u]s|a]limul nou, ograda Grecilor și rîpaosul svți|nților. Și mîni-sa i să vor arîta crucile lui Hs ce la le va face semne multe pe pământ. Al patrulea soare aceștiia sănt Ar- cadei ce vor birui Frlncii și vor cîlca Rîmul și iarî va fi Rîmul. Șt acela om într'apî va muri. Al chicile soare aceștiia săntu Sîrî- ceneștii ce vor puștii Ier[u|sța]limul și vor cîlca Siriia 6. Al șa- selea soare, aceștiia sănt Sirianii ce ținurî Ier|u|s|a|limul și per- durî scaunul său și pîmîntul lor, și va pustii trei sute de ani. 7. Al șaptelea soare, aceștiia sănt Jidovăi. Eși-va o muiare dintru dînșii și va naște fiiu din ceri, și vor zice numele lui Isus. Și fata ce-1 va naște va fi totă fecioarî curați. Scaunul lui este cerul iarî pîmîntul iaste așternută picioarele lui. Numele Fecioarei va fi Mariia. Aduna-sî-vor toți Domnii și toți giudecîtorii și-l vor da spre rîstignire. îngropa-l-vor pre dînsul și a treia zi va învie și se va sui în ceri și va trimite 12 bîrbați, și aceia legia noastră vor risipi și a lor lege vor înlîri. Și aceaia lege va înpîrîți dela rîsîritul soarelui pînă la apus. Atunci ziserî popii jidovești și toți boiarinli: Taci, înpîrîțiia ta, cî încî una te vom întreba : Poate a‘ ceaia a fi ca să pogorî Dumnezîu din ceri și să-s nascî din fe- cio|a|rî și să spargi legea noastrî. Atunci Sivila [a] zis: O! nebun rodul meu cel mare și minunati Nu vă mirareț de aciasta, ci so- cotiț că înțelepciunea voastră, ci socoliț pre ce stî ceriul ani- nalu și pîmîntul întîritu și neclintitu ? lari legea voastrî nu spre https://biblioteca-digitala.ro ___________ ION £REANGA £59 bine stă. ci și eu pînî acum m’am nîdîjduit că dintru mine să va naște Hs și mi-am ferit fecioriia mea în [3|8 de ani iară acmu cunoscu că nu-s eu aceaia". Al optulea soare aceștiea sănt Iverii drepți și iubitori de oaspeți, beseareca pîzîscu, de Dumnezîu să tem și cuvintele svinției salale cearcî. Și pentru fîrî de rîutate unora ca acestora le zace Dumnezîu : Ferice de ceia ce să plea- cî: aceia vor dobîndi spesenia. Al noaolea soare, aceia, săntu Tîtarii ce varsî sînge pre pîmîntu și nimia înaintea lor nu vor sta Mînca-vor toate țîrîle și pînî la o vreme alîta puteare vor avea, cîlu înnaintea lor din limbi nimia nu sî va putea protivi. larî cîndu va fi mai pre urmî, cu numele lui Arhanghel Gavriil iar de oameni vor peri. Slavî pîrintele lui și Fiuilui și Dhului svnt acum și pururea și întru veaci de veaci. ANEXA II Academia Română, Manuscriptul românesc 86, p. 429, Pentru cum au întrebat Avgust Chesariu pre duhuril|e| necurate la vrăjălnița, la capiștea lui Apolon Dțu|mnezău și ce răspuns au luat. Pre vremea |a]ce era înpărat samodărjețu acesta tnpărat Avgust Chesariu și oblădui toată lumea supt ascultarea lui, precum ne spun svintele scrisori a besearecii. Și în zălele acestuia au fost și nașterea Domnului nostru Hs, și precum spune și Știi Evsăvie Pa[n]filu de întru videniia care au văzut Daniil Proroc ne spune la pisaniile sale și arată și pre Avgust Chesariu cum au fost și el un înpărat de în cei patru înpărați mari ce au văzut, adecă cănd au văzul Daniil ceale patru gadene mari înpărățăi, și o în- părățae de într’acelea aralî să fie una aceasta a lui Avgust Che- sariu. Căci că și acesta înpărat încă au înpărățăt lumea toată. Așijderea spune aceasta Evsăvie precum aceasta înpărat Avgust Chesariul pre vreme ce înpărățaia, s’au dus la niște Eleni ce se chema Delfii. Și acolo în cetatea Delfilor au fost o capiște a lui Apolon D[u|tnnezău. Și era acoleâ la capișle și vrăjialnița, de-ș vrăjiia Elenii capișle rătaciță. Deci oamenii grăiia, iară dracii răs- pundea de ce-i întreba. Și așa credea Elenii că sănt dumnezălrii de le răspunde și le grăescu. Și le era pre voe de le căuta sau nu le da nădiajde; și într'acesta chip îi cuprinseasea de era a loru precum să rătăcisă de le slujiia. Iar înpăratul acesta dac'au https://biblioteca-digitala.ro 160 ION CREANGĂ mărsu la vrăjialniță, acolo la capiștea Iui Apolon la Delfi, au întrebat cine va înpără|ă pre după dânsul ? Iar vrăjialnița nemic nu vrea să răspunză, ce tăcea. Iar înpăralul Avgusl întreabă oare că ce tace vrăjialnița de nu-i răspunde. Și iarăși mai în- trebi o datî după dânsa, să-i spue cine va înpără|ă. Iar vrăjialni|a i-au răspunsă zăcăndu așea: Ficioru de Jidovi mă oblădueașle D|u]mnezău a fericițăior înpărață, și aceasta casă va lipsă, și drum bătut de sărgu să va face. Ce te du de-aici, de Ia a noastră casă I Iată că și Duhurile necurate au mărturisit pentru Hs că va în- părăță lumea, și cea de sus și ceastă de giosu, și viilor va fi în- părat și mor(ilor. Și într’aceasla chip și-au luat Avgust Chesariu răspunsul și s’au dus. Și auzără și alțăi multi carii s’au prilejii acolo de aceas- ta și mult s’au minunat ANEXA III Academia Română, Manscriptul românescu, 3692, pp. 9vo și urm. Ceriu nou și cu stele luminoasă făcute, care este prea blagos- lovitei Fecioarei Măriei, Născătoarea de D[u]mnezău, cu minuniile sale. Prin osârdie mai micului sulugii sale Ieromonah lonichie Gala- tovschii, rector și egumen Franjilor. 1665 luna lui Dec[he]mvrie 12, lumii s’au arătat în tipografia Livovului. Minunile A presfintei Născătoare de Dumnezeu între Sabelii, proorocite păgănești, cărora înainte de zămislire ei, prin arătare d|u]mneză- iască au cunoscut ele și în cărțile sale pre aceia o au scris și noroadelor o au propoveduit și au vestit. Minune 1. Sabelie Persască, cu d[u]hu.l prorocesc de la Dumnezeu fiind plină, aceste cuvinte pentru Precurata Fecioară în scrisorile sale au scris : Veni-va în lume mare prooroc din locuri înalte, prin noor și să va naște din fecioară curată, și pre noi cu D[u|mne- jeu tatăl ne va înpăca. https://biblioteca-digitala.ro _____ION CREANGĂ 161 Minune 2. Sabelia Libica din pronie d|u]hului sfănt, așâ pentru precurata fecioară au propoveduil : Veni-va zioa luminii și va răsipi tot în- tunericul, in care cias, vecinicul cocon, pentru păcatele tuturor va fi Iriimis în lume. Cu trupul va trăi, stăpăn pre dânsul îl va avea, cu țilele sale îl va hrăni Aceste sânt taine d[u]mnezeești. Minune J. Sabeliia Delfica având în săne d|u]hul sfănl, aciasta proorocie au scris penlru precurata Fecioară: O, omule, să știi pre stăpâ- nul tău. Prooroc va veni pentru izbăvire ta. Acela cu învățătură toată lumea luminează ca să aibă fiiștii care pre dânsul în cuge- tul său. Prin lucrare d|u]mnezeiască, din fecioară să va naște și credincioșilor săi minunile va lumină. Minune 4. Sabeliea Xameriia de lad|u|hul sfănt fiind învă(ată,aceste, pen- tru Născătoare de D[u|mnezeu cuvînte au scris : Fecioară în vâr- stă tânără va fi în cinste omului. Noi to|i pre dănsa vom cinsti: Pre înpăratul pre măini îl va purta, căruia vor aduce daruri trei credincioși crai. Minune 5. Sabeliia Samiia, prin tocmire duhului sfănt așâ au proorocit, fată în lume la noi va veni cocon bogat din ceriu, se va naște din curată fecioară. Fiiarăle laudă lui îi vor da, cerul și pămân- tul și îngerii îl vor vesti. Minune 6. Sabeliia Cumiia așa proorocire au avut pentru precurata Fe- cioară, dăndu-să ei d|u]hul sfănt: Acele cuvinte ale mele de pe urmă sânt adevărate și vecinice vor fi, care noao prin înpă- ratul însemnează, care în pace va trăi cu noi și la toată lume drag va fi. Lua-va asupra sa trup omenesc și Domnului D[u]mne- zeu aceasta va fi cu plăcere. Pre Fecioara luâ-va luiș maică. Ne va întrece foarte pre noi cu vrednicie Fecioara, cu înțelepciune și cuvinte minunată. https://biblioteca-digitala.ro 162 ,_,JLQN_gREANGA__________________________________________________________________ Minune 7. Când Rămlenii în Râm au zidit capișle D[u]mnezeului său min- cinos lanos, într'acel cias au întrebat pr.e Sabeliia Tiburtina pără cănd are să stea această capiște. Au răspuns Tiburtina : pără când va naște Fecioara fiiu, precum s’au și împlinitu căci ace ca- piște a lui lanos au stătut pără când au născut Fecioara prea Hs Domnul, iar cum s’au născut, îndată capișle aceia la Răm au căzut la pământ. Minune <3. Cănd Octaviian Chesariul vrănd ca să se numească pre sine Dumnezeu, într’acel cias Sabilia Tiburtina, proorocită păgănească au arătat lui în ceriu pre Fecioara țiind pre mâinile sale pruncul și i au zis : Acel oltariu este fiul lui Dumnezeu Pentru aceiia au arătat lui Octaviian cănd au proorocit ia, că Precurata Fecioară are să nașca pre Hs.1 ANEXA IV. Academia Română, Manuscriptul 3231, pp. 124 și urm. Minunele prea sfintei Născătoarei de Dumnezău între Sebilele carele au fostu la păgâni prorocițe, carele mai nainte de încea- perea ei cu arătarea lui Dumnezău o au știutu și o au scris în cărțile sale și o au mărturisit oamenilor și o au slăvit. Minunea dintâi. Sibilla Persica cu d[u]hul pr[o]cescu de la Dumnezău fiind plină, au scris aceste verșuri despre precurata fecioară : Va veni în 1 Urmează apoi textul manuscriptului, ce se încheie la p. 161 cu : «Iar a- cmu prin oserdie și poronca preosvintii sale chiriu chir lacov, Episcop Hușu- lui s’au tălmăcit din limba slov[e]nească pre limba moldovenească. Și tălmă- citori au fdst: eu Toma Stamati, nepot preaosfinții sale și cu sfintiia sa Iero- monah Teofan eclisiiah episcopie Hușului, iar scriitoriu au fost dlui Lupu Agărici ot episcopie Hușului, la lei 1787, Sept. 10’. Pe p. 163: „Această istorie ce s’au aflat in scrisorile Mitropoliei scrisă de preosvin(ie sa Gheorghie Mitropolit Moldovii, la let 7231 Fev. 31 (sic). Iar acmu din poronca preasvintii sale chirio chir lacov, Episcop Hușului, s’au scris într’aciastă carte la leat 1789 Noemv. 6." https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 163 lume prrocul cel mare den marginile de sus prin nori. Din fe- cioară curată să va nașle și pre noi cu Dumnezău tatăl ne va inpăca. Minunea a doao. Sibil|a| Libica cu deșieptarea duhului sfinta așa au prrocit des- pre precurala Fecioară : Iată va veni zioa cea luminoasă care vreme Dumnezăul cel de veaci pentru păcatul tuturor va fi trimis și după trup va vițiul: o giupăneasă pre dinsul va avea, hrăni-l-va pre dinsul cu țitele sale, că așa iaste maica dumnezăiască. Minunia a patra 1 Sibilla Himeriia, de duhul sfănlu fiind învățată, au scris aceste cuvinte despre sfinta născătoarea de Dumnezeu fecioara : In vea- cul cel tănăr va fi intru cinstea omului. Noi toți o vom cinsti pre dinsa. Pre înpăral îl va ținea în măini. căruia vor aduce daruri, trei crai drept credincioși- Minunea a cincea. Sibilla Samiia cu îndreptarea duhului sfintu au prrocit despre Sfinta fecioară întru acest chip: Iată la lume va veni cătră noi Domnul cel bogal din ceriu. Naște-se-va din sirimană fecioară- Așa să cade, cum hăerile lui laudă săi dea; ceriul, pământul, îngerii îl vor încungiura- Minune 6. Sibilla Cumea intr’aceasta chip au prrocil despre Preacurata Fecioară, de la d[u|hul sfăntu: Aceaste cuvinte sinlu ceale bune și carele ne însemnează noao pe înpâratul și ne făgăduescu ve- nirea lui în lume, carele cu pace va tăcui și spre toată lumea va fi milă. Va priimi el pre sine trup omenescu. Domnul Dumnezeu lui e foarte cu milă. Pre fecioară o va lua de-i va fi lui maică, că o va vedea pre dînsa în stat derept. Adevărat ne va întreace pre noi fecioara aceia cu destoiniciia, cu faptele ceale bune și cu curățlia. Penlru aceia aici va dobândi pre Domnul său în pân- tecele său cel curat din ceriul cel înalt. 1 Astfel sărită, numerolația urmează. https://biblioteca-digitala.ro 164 ION CREANGA Minune 7. Sibilla Helespontica cu duh de prrocie așa au scris despre Născătoarea de Dumnezeu Fecioară : Cănd am chebzuil despre niște lucruri, văzuiu pre Fecioara întru mare cinste de aceaslu darul său, destoinică fiind cu rănduiala Domnului celui înțelept. Așa va cumpăni Domnul pre slujnica sa cum va veni în pânte- cele ei ca întru o cămară. Este foarte însemnat: așa cum cu tocmeala lui Dumnezeu dinaintea oamenilor iaste ascunsă. Care minune se va arăta cănd va spune Fecioara lucru ca acesta. Minune 8. Sibilla Frigica cu învățătura d[u|hului sfăntu au izvodit verșuri despre Născătoarea de Dumnezeu: văzut-am pre Domnul cel mai înalt de cât toți fiind foarte mânios spre făcătoarea de rău lume. Vrut-au pre oamenii cei răi să-i piiarză și iarăș va face frăție cu dînșii. Trimite-va la fecior pre îngerul său ca cu credință să-l priimească pre dînsul Lui Dumnezâu celui mai denainte de veaei foarte iaste drag ca să ia trup den fecioara și să i facă jirtvă el pentru ăi săi și va pe oamenii cei căzuți să-i pue la bine. Minunea 9. Sibilla Evropeia cu rănduiala djujhului sfinții au prorocită des- pre Născătoarea lui Dumnezâu în lume : Așă va veni în lume cu- vântul cel den veaci, ca să fie de folos credincioșilor săi. Den cer de la Dumnezâu va fi trimis în pântecele Fecioarei cei în- bunătătite, și va trece pren munți și prin văi mari, și va fi aici putină vreme. Minunea a zeacea. Sibilla Liturtina fiind plință] de djujhul lui Dumnezâu au scris aceste cuvinte de Preacista în verșurile sale: Dumnezăul cel drept mi au dat mie aceste voroave ca să arăt lumii pre fecioara cea minunată care va naște în Viflaem prunc ușor și fecioriia sa nu va vătăma. Sfintă iastă și destoinică iaste și norocită, care va hrăni de la sine pruncul său. Minunea a unsprezeacea. Păgânii cănd au zidit în Roma capiștea lui lanus dumnezăul https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 165 său celui mincinos, întru acea ureme, păgânii au |în]trebat pre Sibilla Teburtina pănă cănd va sta acea capișle. Iar Sibilla Te- burtina au răspuns : Păn cănd va naște Fecioara. Și așa au și fost. Păn' atunce au stătut capistea lui lanos, păn’ cănd n’au fost născut Preacista cui pre Hs, iar în dată ce au născut Prea- cista pre Hs, îndată și 'în Roma s’au surpat capiștea aceaia. Minunea doaosprăzece. Octaviian înpăratul Romei, cănd au vrut să [să| numească pre sine Dumnezău, prorocită întru acea vreme Sibilla Teburtina 148. Amănunt din zugrăveala Paraclisului Episcopiei de Râmnic Noul Severin. i-au arătat lui pre cer pre Fecioară tiind pruncul în măini, și i-au zis lui: Acela iaste oltariul lui Dumnezău. Și penlru aceia Sibilla au arătat pre Fecioară țiind pruncul in măini, că au prrocit cum va să nască Precista pre Hs și va să-l (ie în mâinile sale. ANEXA V. Zapisul zugrăvirii bisericii din Câineni, jud. Argeș. încredințăm cu acest zapis al nostru la mâna Frangului Da- neș ot Căineni, precum să s[ă| știe că ne-am tocmit la o sfântă biserică ce s’a făcut acum ca să o zugrăvim, însă oltarul, i bise- rica cea mare, i tinda fămeelor, cum și advonul; căt, pă dina- far'2 rânduri de sfinți de jur înprejur. Insă jugrăvelile să fie fru- moase, iar și cu aur și cu argint, dupe cum să cade. Insă la tâmplă căt și la pandogratur căt și fămei, la Maica Precista sub cunună, cu aur, cum și la advon iar, și sus la Emanuil, iarăș cu https://biblioteca-digitala.ro 106 ION CREANGĂ _ _ ..... aur Afară la hram iarăș cu aur Și turnu care este să s facă dupe cum să cade, să avem a face. Tocmeală ne-au fosl cu mal sus numitu Francu, 800 de lei, adecă opt sute și să ne dea dlui mâncare și băutură, însă 2 oca de vin pă zi și 1 de rachiu pe fiește zi. Și să avem să ne aducem și un salahor. Să aibă dlui a-i plăti pe lună căte tl. 5, mai sus numitulu Frangu. Iar ne- plăcăndu lucru ce vom face, să n’aibă a ne da nici un ban; ne- plăcăndu lucru ce vom face să nu ne de un ban, numai fă- căndu-se socoteală după lucru ce vom face, așâ să ne dea mai sus numilu. Și penlru mai bună încredin[are, ne am iscălit mai jos, ca-s crează. Și am primit arvunjă] în mâna noastră ll 50; și ceilalți bani și din bani să ne dea căt ne va trebui la văpseli căi ne va trebui (s/c). Iar sorocu ne-am pus să venim la Sfinții Apostoli Petru i Pavel, să avem a ne apuca de lucru după cum ne am legat mai sus. Acestea ne-am legal mai sus. Acestea ne-am legat de a noaslră bunăvoe și ne-am iscălit. 1807 luni 11. Manoli zugrav ol satu Tuli (2). Dan zugrav. Dumitrache Mar- ilor).... martor. Iar întămplăndu-să a nu veni la numitu soroc și a nu săvârși, de să va întâmpla și să vie după noi, călă chellueală să va face, să aibă a o căota la noi. Aceasta. Tal. par. Bani ce s’au priimit dintru acest zapis 1807 Sept 5. 50 -- Primiți înlăi arvună după cum arată zapisu. 72 — Ipac tărguelile osebit jugrăveli celi dintâi. 100 — Ipac 76 20 Ipac. 4 -- Ipac. 2 20 Ipac Ia Titești. 33 - - Ipac dați vameșului pentru mine. 338 — Adică trei sute trei zeci opt am primit. tl. 40 am mai primit acum căn au venit și-am jugrăvit turnu(P). T. Pamfile https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA ......... 167 COLIND E 77. - Leroi leo, 1 eroi Doamne Sus la munte ninge, plouă, La șes cade rouă., Leroi leo, leroi Doamne, Rupta mi s'a fapt P’o margine de lac Leroi leo, leroi Doamne1, Drum la iezărele, Cresculu-mi-a născul Trestică mărunlă Răchifâ ’nflorită. D’acolo se (ine D’o droaie de ciute, De ciulă mărunlă Și nepricepulă -«Tu ciulă mioară, La păr gălbioară La bol zmedioară, Tu de ce nu pașii, Nici nu le adăpi. Numai ’mi strejueșli, Streajă de trei păr|/, Din trei dimineți ? Voi, ciute mărunte, Voi știți, ori nu șli(i ? N...........ăl voinic De când flăcăeșle, Cal bun hărănește Și s’a lăudat Co să iasă Joi, Joi încoa de spre noi Și-o să vă zgornească Și-o să vă gonească Pân’ la lacul roșu ; Lac roșu n’a fost, Lac roșu va face 1 Refrenurile se vor repeta după unul și două viersuri. I Din sânge de ciulă. i Ce’ți mai rămânea : In goană vă va lua, i Și-o să vă gonească j Pân’ la Iacul alb. ■ Lacu alb n’a fost, I Lacu alb va face i De lapte de ciulă, j Ce’ți mai rămânea 1 In goană vă va lua Și-o să vă gonească Pân’ la pod de os; ! Pod de os n’a fost, Pod de os va face De oase de ciulă, : De ciulă măruntă ; Și nepricepută. ; Ce’ți mai rămânea, . In goană vă va lua, l Și-o să vă gonească ! Pân’ la podul de piei ; Pod de piei n’a fost. Pod de piei va face Tot de piei de ciută. De ciută măruntă Și nepricepută. Ce’|i mai rămânea, In goană vă va lua, Și-o să vă gonească Pân’ la mun(i cărunți Munți cărunți n’a fost Munți cărunți va face Tot de păr de ciută, De ciută măruntă Și nepricepută I Cea ciulă mioară La păr gălbioară, La bol zmedioară. Ea s'a lăudat: https://biblioteca-digitala.ro 168 ION CREANGĂ —Numai eu să scap Sub stană de piatră De cal bun călcată, De biciu urzicată, De șioimel pișcată, Și de câini lătrată I Spusdelonită Drăgoiudin com. Grin- du, jud. Ialomița în anul 1884. 78.—Leroi leo, I . . . bun voinic, De când flăcăeșle Leroileo, Bun cal hărăneșle, Leroi leo, D’un cal, d’un ogar, D’un vânăt șoimel. Leroi leo, Hrana calului Leroi leo, Cu ce’l hărăneșle ? Tot cu orz pisat Și cu fân tocat Hrana șoimului, Cu cel hrănește ? Tot cu lapte dulce, Dulce de junice. Hrana ogarului. Cu ce’l hrănește ? Tot ciosvârți de miel, De miel sugărel Și de plecă/el I. . . . bun voinic Cheia și-o luă Și la grajd mergea, Grajdul descuiară, La murgul intrară, Din gură-i grăeară.: — «Rozi, murgule, rozi, Rozi de mi te ’ngrași I» Murgu-atunci grăiâ: - «Ce-o să roz, stăpâne. Că un spurcat de șoim Zidul mi l'a spart, Fânul mi-a mâneai Și s'a lăudat] Că o să mă rămâe. Stăpâne, stăpâne, Eu mă rog de tine Ca de Dumnezeu, Pe noi să ne scop Joi de dimineață, Pe nor și pe ceață, La puțu cu gard, La măru ural. Unul lângă altul Drumul să mi-1 tai. Murgul s’a rugat D’o ploae cu vânt ; Șoimul sus în vânt, Murgul isbândind, La poartă sosind. Din picioare bătând, Din gură grăind : —Stăpâne, stăpâne, la eși, de ne vezi, Cum ne-a fost rămasul 1 Dar I. . . . bun voinic Afară eșiară, De frâu mi-1 luară Și îl mai plimbară Pân’ se răcoreară; In grajd mi-1 băgară. Fân îi răvărsară, Orz că mi-i pisară, Atunci șoim soseară. Din gură grăeară : — Țivleșie, țivlește, Grăește voinicește. I. . . . bun voinic Afară eșiâ, Barda și-o luă. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 169 La șoim că mergea, De aripă ’l luă, La prag mi-1 Irăgeâ, Aripa să-i taie, Ochișori să-i scoată ; Aripa din dreapta Ochișor din stânga. Atunci murgu grăia : —Stăpâne, stăpâne, Nu sluji tu șoimu, C’ o să-fi vie rude Și-o să te petreci, Călare pe mine Cu șoimi după tine ; Cu șoimi, ca ogari. Prin satele rari Pe la fetele mari. Prin satele dese Pe la jupânese.» I. . . . bun voinic. Fie sănătos Cu fraji, cu părinți Și cu noi cu toti 1 Spus de loniță Drăgoiu din com.Grin- du, Jud. lalomifa, în anul 1884 79,—La ce cruce de măr dulce Frumos sbor că mi se stânge Tot de fete, de neveste, Mai rar cruce de voinici. Juca ziua, toată ziua ; Când fu soarele ’n diseară. Cam despre soare răsare Văzu păun cu coada verde : Da nu i păun cu coada verde Ci-i N. . . . tânăr voinic. Bună ziua mi-și dădea, Nimenea, nu-i mulțumea. Fiind având ibovniceâ. Ea cu greu îi mulțumeâ . «Mulțam, voinice, de călare, Mult îmi pare ziua mare. I Descalecă boerește, । Leagă calul voinicește, I Vino ’n zbor și mi te prinde; | Nu te prinde lângă mine, i Ci te prinde-a treia mână, • Să cătăm fată la față, j C’așa Dumnezeu ne’nvață I» | Descălecă boerește, I Leagă calul voinicește, I Mergea în sbor și se prindeă : i Se prindea a treia mână, ș Să cate față la față, : C’așa Dumnezeu-i învață. ! Și jucară cât jucară, j Murgul din gură grăeară: i —«Joci stăpâne, te veselești ; Și la mine nu gândești; I Eu de foame zabaua ’mi roz, Și de sete balele ’mi beau!» Stăpânul atunci grăiară : —«Mai stai, murgule legat Cât am stat eu june ’n sat, Ne ’nsurat, necununat ; | Că dacă m’oiu însurâ, ' Ție drumul că ți-oiu da : In luncile Argeșului, In gura ghizdeiului; Și îi paște ce-i cunoaște Și ’i bea apă, când ăi vrea!» O ’nchinăm spre sănătate 1 Auzită în anul 1884 Ianuarie 4 în comuna Bucu, jud. Ialomița. 80.—La cel păr mare rotat Frumos zbor s’a adunat; Zbor de fete, de neveste, | Mai rar cruce de voinic. Când se uitâ dintr’o parte. Tare vine d un păun. Nu-i păun cu coada verde, Ci e (.........) făt-frumos Călare p’un cal galben; https://biblioteca-digitala.ro 170 ION CREANGA Nu-i galben de felul lui. Ci-i galben de spuma lui. La horă că’mi ajungea, Bună ziua că’și dedea : — «Buna ziua, zbor de fele, Zbor de fete, de neveste, Mai rar cruce de voinic!» Nimenia nu-i mulțumea Decât numai ibovnica. — «Buna ziua, călărește, Descalecă voinicește ; Leagă calul de colea, De colea, de cea mlădeâ, Cea mlădi(ă de mâr dulce, De aci nu se mai duce! Hai la horă să jucăm, Să jucăm față la față, C’așa Dumnezeu ne ’nvajă!» Și juca ei, cât juca, Păn’ urmele s’ameslecâ. Bale negru din picior : —«Bei, stăpâne, chefueșli, De mine nu mai gândești; De foame roz zăbalele Și de sete spuma beau !>• Dar (. . . . ) ce grăeară ? — «Rabdă, negrule, legat, Cum răbd și eu june ’n sat. Că dacă m'oiu însura, Ție drumul (i-Toiu da Pe lunca Argeșului Și pe malul râului; li bea apă de pe piatră Și te-i face lat în spală I» Dar (...) făt-frumos ! El să-mi fie sănătos Spus in anul 1865 de Siancu O- prea din cotn. Tonea, |ud. Ialomița. 81.—Leroi leo Doamnele, Pe luncile cele lunqi Nu-i scobor, nu-i câmp frumos i Leroi leo Doamnele, j E (cutare) făt-frumos ! P’un cal galben mângâios; i Leroi leo Doamnele, । Lac de spumă, alb de brumă, ' Sulicioara proptă ’n mână. Leroi leo Doamnele. Și'mi plecară ’n vânătoare Și’mi vânară zi de vară, i Seroi leo Doamnele, Zi de vară, primă-vară, • Până soarele ’n disearâ. Leroi leo Doamnele,1 Sbor de fată s’arătară, i Naintea lui hori făceară, ' Bună ziua că’și dădeară ; —«Bună ziua, felelor, Fetelor, nevestelor!» Nimenea nu-i mulțumea Numai d’alba ibovnicea. — Descalică voinicește Leagă calul d’o mlădijă, D’o mlăditâ de măr dulce Și te prinde ’n cea horită, Cea hori[ă a treia mână, Să jucăm fa(ă la față. C’așa Dumnezeu ne’nvată, Și sprincene la sprincene Ca doi porumbei la pene!» Bate calul din picior: —«Joci, stăpâne, te înveselești Și de mine nu gândești 1 Eu de foame zabâ roz Și de sete balele ’mi beau !» —«Rabdă, murgule, și taci, Cum răbd și eu ne’nsural, Ne ’nsurat, necununal. Co un jinicel în sa t; 1 Refremurile se repetă după fie- care două versuri. https://biblioteca-digitala.ro „ION CREANGA 171 Că dacă m'oiu însura, Ție drumul ți-l’oiu da i Și ăi paște ce-i cunoaște Pe luncile cele lungi. In coasta coslreiului Din frunten ghizdeiului; Și-i bea din năstrapă Și te-i face lat în spată, Lat în spată, coada ’nvoaltă Bală-ți coama chișițe Și coada călcăile !» (Cutare) fâl-frumos Să fie sănătos 1 Spus în anul 18S7 Ianuarie 4 de flă- căul Sava Nicolae din com. Grindu, jud. Ialomița. 82.—Doamne, icea ’n ceste [curți, Ceaste curți, ceaste domnii, Ceaste d’albe visterii, Mi-a născut și mi-a crescut Doi meri, da mpletiți. De toamna sediți, De vară ’nfloriți. La tulpină la meri Mese de boeri Și de negustori ; Beau și-mi chiuesc, Dansuri dănțuesc. Danțul cine’l trage ? Icea cest om bun. Bun jupân .......... Cu ocaua ’n dreapta, Cu (oiagu în stânga ; Toiag răsucește In sus mi-1 d’asvârlește In palme’l sprijinește. Stă, se fericește: --«Fericeam de mine Și d’ai mei părinți 1 In zile ce-am născut Parte mi-am d’avut De taică, de maică. De doamnă tânără. De cât m’a luat, Bine m’a purtat, Cu cămăși de in. Guler baibazir. Și ’ncă mai mă poartă Cu zăbune albe, Albe de bumbac. Cu nasturi cuia/i. Pe piept răvărșați 1» Sus la vârf de meri Prin d’albele flori Legat mi-e un leagău, Intr’însul cine șade ? Doamna dumnealui, Coase, ’mi chindiseșle, Brâu verde ’mpletește; Trage-și câte-un fir, Rupe-și câte-un măr; Mătul răsucește, In sus îl d’asvârlește, In palme ’l sprijinește, Stă, se fericește : — «Fericeam de mine Și d ai mei părinți, In zile ce am născut Parte mi-am d’avut De taică, de maică. De domn tinerel ! De când m’a luat, Bine m’a purtat Cu rochi răjluile, In spate răscroite. Și încă mai mă poarta Cutițe cu zale Lăsate pe șale, Cutițe cu bolduri Lăsate pe șolduri 1» Icea cest domn bun, https://biblioteca-digitala.ro 172 ION CREANGA Bun iuoân...................... ' Bucu jud. Ialomița în anul 1884 De- Fie sănătos, ; cemvrie 21 El și doamna lui. i Dobre Stefănescu. Spus de Silimon Neagu din coin. I POVESTIRI Șl LEGENDE 368.—Mănăstirea Bociulești. Județul Neamțe presărat cu atâtea localități istorice, încât amin- tește și dovedește prea îndeajuns fie căruia în fiece moment slrăș- niciea și vitejia celor vechi. Iar ca pecetluire și mulțumirea lui Dumnezeu, Vodă înălță tot într’acest județ cele mai multe locașuri sfinte, mai mult chiar de cât în toate celelalte județe Așa : în preajma localității Orbie, se află două mănăstiri: una în comuna Tazlău—în stare bună—așe- zată sub coasta dealului numit «Masa lui Ștefan», iar a doua se află în apropriere de comuna Podoleni- pe dreapta râului Bi- strița— în stare de ruină și cunoscută de săteni sub numele de «Mănăstirea Bociulești. Pe când eram copil mic și luam parte la priveghiuri, auziam povestind pe bătrâni, între altele, lucruri în- fricoșătoare despre această mănăstire, de câte suferise, și cari ascullându-le, mă făceau să rămân înlemnit. Spuneau, că pe unde-s ruinele acestei mănăstiri azi, în vechime era un sat mare și se numea Bociulești (Borcilești)—dela Bor- cilă. Că acest sat era de pe vremea lui Ștefan Vodă și că mănăs- tirea era frumoasă pe dinafară și pe dinăuntru. Avea lucruri scum- pe. toate lucrate din aur și de argint. Avea icoane îmbrăcate nu- mai în aur, salbe mimai de aur și de argint, atârnate la gâtul, Maicei Domnului. Dar, apa venind mare, oamenii s’au dus de-a- colo ; iar pe mănăstire au stricat-o apele Bistriței, când veneau mari și după ce s’a mutat matca. Pe timpul haiduciei, haiducii i-au furat toate lucrurile scumpe, iar mai pe urmă s’ascundeau într'însa. Ei stăteau ascunși în lunea Bistriței, călări, cu săbi și carabini și după ce prădau la drumul mare—șoseaua Bacău-Piatra, —pe cără- ușii, ce aduceau vin și alte buculucuri din (ara de jos—s’ascundeau în lunca râului Bistrița și ’n zidurile mânăslirei și de aici, apoi a- pucau drumul codrilor. Auzite de mine la priveghiul moșului meu Oui (îi zicea așa, că ere bătrân ș’avea o barbă mare și albă.)—Neculai Lazăr. Din Cândești-Neamț Moisel. https://biblioteca-digitala.ro ..... ...... ION CREANGA 173 369 —De ce cânii când se întâlnesc se miroasă la coadă? Se zice că odată și odată,—când o fi fost vremea ceia —cânii au făcut și ei un praznic, ca penlru cei răposafi. Toate ar fi fost bune, numai un lucru îi cam dădea de sminteală: nu aveau chi- per. Ce să facă? Hai, să gătește un câne, care era mai țanțoș, să se ducă după chiper. A plecat el și a lăsat vorbă, că are să se pue luntre și punte, ca să aducă chiper și are să-l ascundă chiar sub coadă, să nu mai oblicească nimeni să i-1 iee,—pe vre- mea ceia chiperiu! era în mare căutare. Praznicul stătea pe toci vezi! tot așteptau pe cel cu chiperiu. El nu mai venea însă. Se vede că dădusă cine știe ce nejdie peste el, ori dăduse peste alt praznic. Cei lal|i câni înciudati foc, au hotărît să lese baltă praz- nicul și să caute pe cel cu chiperiu, și, de l’or găsi, să-i deie o sfântă de cheptănătură, care s’o pomenească și’n târnă. Și de atunci toi îl caulă pe cel cu chiperiu și nici că l-au mai găsit 370--De ce câinii când se udă ridică un picior în sus? Cânii când se udau —la începutul lor—Dumnezeu nu 11a dat să ridice piciorul, cum fac acu. Mai hăt târziu, unul trecând pe lângă o șură (poale cel cu chiperiu?) s’o udat, și chiar în clipita ceia s’o dărâmat șura și o omorîl pe bietul câne. De atunci au ei obiceiu ca să fie piciorul ridicat, că, dacă, D-ne ferește, se dă- râmă șura, să o sprijine cu piciorul Din Unqureni-Botoșani. V. Moisiu CÂNTECE DE STEA 26 .--Bucuria mare avem, Toi neamul pământului. De înălțimea cerului, De nașterea Domnului. Veselește-le tu cer, Și te bucură pământ: Că s’a născut Domnul sfânt, Oamenilor pe pământ. Nădejdea creștinilor Bucurie tuturor. De la Tatăl c’a venit, Vicleemul cel smerit. Frumușel și’mpodobit. Însuși cu puterea lui, Sdrobi capu’ șerpelui, Și puterea iadului. Și de-acum până’n vecie, Mila Ta Doamne să fie. Cu dar și bucurie, Intru mul|i ani boeri să fie. 27 .—Trei Crai de la răsărit, Cu steaua călătorind, Când în cale purcedea, Steaua înainte mergea, Steaua de la răsărit, https://biblioteca-digitala.ro 174 ION CREANGA După dânsa au venit. Și mergea spre apus, Iară lui Irod nu i-au spus. Dar Irod, mare împărat, Auzind s’a tulburat, Ca un leu mare turbai. Și în Vitleem a intrat, Și mare poruncă a dat. Pruncii toți i-a secerat, Paisprezece mii de prunci, De doi ani în jos mai mici. Ca să afle pe Hristos. Pe Hristos nu l-a aflat, Duhul sfânt l-a aparat. O naștere fericită. Fost-a lui Irod urîtă. Toți oamenii se ’nspăimântară Vitleemul se ’ntristară, Țipete și tânguiri, Glasuri în Roma s’auziră. Arherei plângându-și fiii, Nu putea săi mai mângâie. Și de-acum până’n vecie. Mila Ta Doamne să fie, Cu mult dar și bucurie. De la N. Liciu, Răsboeni-N. A. Moisei i 28.—Omu’ în lume cât trăiește, । De moarte nu se gândește, i Dar moartea, la el când vine, I Ii scurtează a sale zile. \ Iar la groapă când îl duce, i Norodul întreg îl plânge, i Și se roagă toți în parte, i Ca să-i ierle din păcate. | Iar la sfânta judecată, i Când lumea e adunată, j Pe cei răi Domnul desparte, i Dând pe cei buni de o parte, ' Pe cei buni îi răsplătește, Pe cei răi în iad trimete, : Unde dracii îi chinuesc, I Cu bici de foc îi lovesc, । De aceia cat trăiți, i La moarte să vă gândiți; I Și să plătiți sărindare. Să scăpați din munci amare, Și să miluiți săracii, ; Să nu vă muncească dracii, i De vreți să vă fie bine. ! Săvârșiți tot fapte bune, i Și de vrați în rai să fiți, i Rele să nu făptuiți Gherghești-Micești Gh. Boghiu Tulova, DATINE ȘI CREDINȚE 2051*—Lazărul. In satele cu populație și bulgărească, cum sunt cele din jurul capitalei —veniți în România la anul 1812 —se obișnueșle a se umbla cu Lazărul. In nici un sat de Români n’am văzut a se practica acest obiceiu. Lazărul se face în Sâmbăta lui Lazăr, de fele, până la vârsta de 14-15 ani. Una se face mireasă, cu beteală pe cap și cu voal pe ochi (barabon cum zic ei); iar* alta închipue mirele (ginerele), gătit cu camașă înflorată, încins cu bete, cu ciucuri și căciulă cu mangâri (bănuți de alamă în chip de icosari). In timp ce alte 2-3 fete cântă următoarele, mirele și mireasa joacă cruciș : https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 175 Lazăr mare la Florii1 Lazăr de mul! s’a sculat. Pe ochi negri s’a spălat. , Are Lazăr două fete: A mai mare-i Mai domoale, A mai tnică-i Mai voinică. Pe-a mai mică mi-a scăldat-o; 'N foi de nucă mi-a ’nfățișat-o, Și-a scăldat-o’n lapte dulce, Și-a suit-o’n trei copaci. Copacii s’au clătinat, Vermișorii mi-a mâncat. 1 Dela București la vale, i Mi s’aude-un sgomot mare, ■ De boeri și de cucoane, C’a murit o fată mare, i Fată mare logodită, Cu toată zestrea gătită. Dela cap pân’ la picere. Numai flori și micșunele; Dela cap pân’ la guriță, Numai flori și garofită. Trage dricul mai la vale, Că s’aude-un sgomot mare. De boeri și de cucoane. Scrisă după lazărifele din Afumați, azi 2 Aprilie 1916, în Sămbăla lui Lazăr. 2052.—In seara de Ajunul anului nou, înainte de a gusta din piftie și plăcită, se lămâie cu fierul răriței. 2053.—Luni, Marți și Miercuri după Crăciun, nu se lucrează fiindcă «Nu e botezat Isus», nu s’au sorcovit apele și nu s’a Iroz- nil cu bicele. 2054. -De asemenea nu se spală nimic până ce nu auzi bi- cele troznind și atunci aduni iute și speli (olul ce trebue, ca să nu le găsească anul nou murdare. 2055.-- In ziua de anul nou fiecare fin trebue să ducă o gâs- că, două, sau curcan, nașului. 2056.—In plăcintă se pune bani și spice de grâu; cine brodește banul, e semn că va căpăta bani tot anul; cine spicul, are parte de holde frumoase, 2057 - In ziua de Crăciun nu se mănâncă carne de porc pâ- nă ce nu se mănâncă de vrabie, casă fii ușor ca vrabia, nu gre- oiu ca porcul. 2058.—In seara anului nou să dă copilului celui mai mic câ- teva nuci și se trimete după ușă să le clocească, ca să ai parte de căzutul cloșiilor. 2059.—In ajunul Bobotezei, moașa umblă prin sat pe la ne- poate (acele ce le-a moșit) și strânge bani și orice-i dă, acestea 1 După fiecare rând se strigă „Lazăre“. https://biblioteca-digitala.ro 176 ION CREANGA___________________ ca dar, învilându-le totdeodată pentru a doua zi să Ie cinslească la cârciumă. 2060*—In noaptea de 7 Ianuarie se scaldă la gârlă, sau șghea- bul pufului, toii Ionii și însuratii acelui an. Atumați-llfov. S. P. Colibași 2061.—Ca să nu te mai prindă frigurile, după ce vii de la bi- serică, să iei un vârf de urzică și frigându-1 să-l mănânci. 2062.—După ce vii cu vadra de la apă, să nu uiți oglamnicul pe cap, fiindcă o să le bală soacră-la, o să le cerți. 2063.—După ce se mulge vaca, se mai ia nițel lapte din oală și se dă pe vacă, ca să nu-i pieie laptele. 2064.—Când visezi viermi, găsești bani. 2065.—Când visezi struguri, ai să plângi 2066.—Când vin de la biserică și dă să intre mireasa’n casă, să i se dea să bea apă, fiindcă va face copii lesne. 2067.—Tot în acest scop, de a face copii lesne la naștere, când e însărcinată, să frângă surcele. 2068.—Iarna, la lăsatul postului, să împărți piftii de pomană și sara îngropi o strachină cu piftii la spatele casei și strigând câinii, zici: Uiu.. nea... cine s’o apropia de casa mea, să tremure ca piftia. Aceasta se face penlru a feri casa de hoți. 2069—Hoții umblă cu mână de om mort, ca să amorțească pe cei cari-i jăfuiesc. 2070.—Vinerea să nu te lai, că e rău de durere de cap. 2071.—Să nu bei apă dală pe fereastră, că e rău de turbare. 2072.—Femeia însărcinată să nu iese noaptea afară cu capul gol, fiindcă e rău de moarte. 2073.—Cine are unghiile stricate, e de neam rău. Mai inainte vreme, când se împeția o fală, aveau grijă ca să se uite la de- getele felii. 2074.—Peste fată ori băiat, să nu dai cu mătura, căci se că- sătorește anevoe. 2075.—Când se uită mămăliga nesărată, e bine câ se fac bu- catele. 2076.—Când își face cineva casă, trebue să încerce dacă lo- https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 177 __ ;. _- -- —' - i-:-. • — -: ——X—~—-.xa-L—x- —rz cui acela e bun și penlru aceasta sS facă o pâine și să dea de-a dura cu ea peste loc; dacă va cădea cu fața’n sus, atunci locul e bun, iar dacă va cădea, cu partea despre vatră’n sus, e semn că acel loc nu e bun. 2077.—Despre cel care are păr mult pe trup, se zice că a trecut mamâ-sa peste pisică când era însărcinată cu el. 2078.—Pe lângă holar nu e bine să treci, să calci prin acel loc, fiindcă acolo sunt aruncate feldefe] de scăldături și făcături. 2079.—Seara să nule uiți înapoi peste umărul stâng, ci peste umărul drept. 2080.—Când sfârâie focul în vatră, e rău de pagubă. 2081.—Să nu mănânci coji afumate, că e rău de oftică. 2082.—Duminică să nu te lai, că e rău de durere de cap. 2083. - După ce se face logodna, să nu se mai toarcă în ca- sele tinerilor fiindcă se întorc vorbele. 2084. —După ce se naște copilul să-l spele cu apă din oală nouă, ca să aibă glas la cântat. 2085. La răspântii să nu-ți faci casă, că nu e bine. 2086,—Când visezi mașină umblând, are să-ți vie musafiri, 2087. —Când tunzi copilul, să nu-i arăți moțul, că e rău de moarle. 2088. —Cine fură fierotenii, le duce în spinare pe lumea cea- laltă. Spuse de sofia mea Florica. Voicești-Vâlcea. Ion N. PopeSCU 2089 —Pentru a face pe cineva să nu spună o taină, pui un gologan în gura unui câine mort, apoi îl scoți din gură și îl speli. Cu aceaslă apă se face cafea neagră care se dă persoanei care trebue să tacă. 2090.—Pentru a te scăpa de o dușmancă primejdioasă, pune servitoarea să se facă că din greșală calcă pe rochia ei la un bal, și în timpul când i-o coasă la loc, să o ungă cu ceva care miroase rău. Din acel moment rivala displace bărbatului sau prie- tenului tău și acesta se reîntoarce la tine. Auzite la Botoșani. A. Saint-Georges https://biblioteca-digitala.ro 178 ION CREANGA _____ ______=____________ BOLI LA VITE, LEACURI Șl DESCÂNTECE 34.—Descântec de șarpe. Se descântă în apă neîncepută, in care se pun trei cărbuni și trei nuele de alun, și învârtind cărbunii cu nuelele și cu un cu- țit de găsit, se zice de trei ori «La fântână’n Iordan, șade un șarpe spânzurat, cu gura căscată, și Maica Precisla l-a întrebat, de ce șade cutare vită; și Hacul este crucea cu trei bețe de alun și-un cuțit de găsit». Cu apa aceia se spală cel mușcat de șarpe la rană. Auzit în Bucovina. ______ V. Vermeșanu BOLI LA OAMENI LEACURI Șl DESCÂNTECE 351.— Descântec contra {unghiurilor. Se duc 9 haragi, se rup numai rădăcinele care au fost în pământ (lăsându-se și deasupra o parte, care n’a fost în pământ ca să poți ținea cu mâna). Se pun în foc de se aprind la vârful care a fost în pământ. Și luând câte 3 odată în mână, se sting pe rând în apa nencepulă, pe fundul unei cofe sau căldări (înlorcându-se cola ori căldarea cu fundul tn sus). Tot în acea apă, se mai sting pe rând cale una, după ce au fost înfierbântate, 3 săceri rele, 3 potcoave de cal (poate să fie și jumătăți) și de găsit, 3 potcoave de bou tot reie sau de găsit, 3 letce (fuse flung de fier, pentru depanat sculele pe mosoare): 3 cuțite rele (sunt bune cele de găsit) și 3 sfredele rele. La urmă, se stinge frigarea (o bucală de fier moale făcută la ferar de 15- 20 c. m.) după ce întăi a fost asvârlilă de pe horn în vatră și unde a căzut, acolo pui cărbuni pe ea de se înfierbântă. Toate se sting de 3 ori; iar apa se pune într’o cană, Eși afară cu ea, se deschide fereastra și o torni de-afară’n casă pe-o coasă, așa fel ca să curgă apa într’o strachină. Acest lucru se face de 3 ori. Această apă descântată, o suge bolnavul c’un pai din strachină, după ce paiul a fost vârî! într’un fus bortit în grosime aproape de măciulie. Suge din strachină de 9 ori; iar cu o parte din apă se spală pe unde are junghiuri. Restul de apă se toarnă la un loc curat. Frigarea se pune sub căpătâiul bolnavului. Celelalte se pun sub patul bolnavului. Descântecul se face de 3 ori, odată la 3 zile. Culeasă de la Casandra A. Măriei, Lunca Vînători Neamț. Nemțifor-Vânători-Neamț. Arestița Al. MoiSCl https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 179 352—Descântecul râii. Sc face unei alifii întocmită din: 9 grăunte (că(ei) de usturoi cură|ate, din 9 miezuri de la 9 nuci, cu desăvârșire înfregi și din pucioasă -ca 4 degete lungime din pucioasă, care se vinde be(e. Aceste trei ingrediente sânt pisate la un loc și fierte într’o oală cu unlură. Cât fierbe oala, baba descântă: Râie cănească, Râie gâscărească, Râie găinească, Râie răjească, Râie ogărească, Râie măgărească, Râie ursărească, Râie rudărească, Râie letinească, Râie ovreiască, Râie turcească, Râie căldărărească, Râie costorărească, 99 de limbi, Sânt 99 dă râi. Și-a ieșit de la C- Din creerii capului, Din măduva osului, Din grumajii gâtului, Din spinarea lui, Din inima lui, Am soorocit toate. Iar C. rămas, curat, luminat, Cum Maica Domnului l-a dat. După descântec, alifia se dă bolnavului, spre a se unge. 353.- Spuzătura. Băieții mici suferă câte-odată din cauza murdăriilor, care se depun pe prepuj. Li se zice că s’au spuzit. In acest caz li se descântă cu pâine întinsă în sare, ocolindu-se prepuțiul întruna cât (ine acest descântec: Maicilor, sfinților, Așa voi să nu vă’ndura|i, Nu vă ’ndura(i, Dă C. să nu vă’ndura(i, Cum a îndulcit pâinea soarea Leacu iui C. să i-1 da|i. Și sarea pe pâine, Bucă|ica de pâine o moaie în apa și-apoi o aruncă in trocul găinilor; făcând astfel bubuli[ele seacă. 354.- Scoaterea dracului. Parte din descântecele, spuse până aici, pot fi știute și de multe femei, care nu trăiesc de pe urma vrăjitului, ci se folosesc de ele numai pentru cazuri de boală în familie. Există un singur descântec, de care nu se folosesc pentru toată lumea, fie ce femeie. Acesta este descântecul, care poale să scoată pe Ucigă-l-loaca. Cum se vede, aici necu- https://biblioteca-digitala.ro 180 ION CREANGĂ _ râtul este în joc deadreplul, și din această cauză poartă cu el urcăciuni și produce groază. Chiar vrăjitoarele de frunte fac uz de acest descântec numai în cazuri care prezintă o gravitate excepțională, cum ar fi: furturi de vite mari, spargeri de case, indicarea locului, unde este ascunsă vre o comoară, căutată în multe rânduri, de multă vreme și de multe rânduri de genera- (iuni, etc. Bine înțeles, că trebue multă doză de curaj cuiva, ca să aibă îndrăzneală și putința unor astfel de spectacole înspăi- mântătoare. (Pentru că veni vorba de ivirea pe tărâmul nostru a necuratului în forme materiale, vizibile și pipăibile, pot spune că’n copilăria mea de multe ori n’am fost ferit ca să n’ascult fatasmagorii de acestea cu blestămății petrecute pe marginea la- cului, și urâțenii care sbârliau carnea pe trup și-ți umplea trupul de frică pâriă și la vârsta de 18 ani). Aste povestiri fantastice de sigur că folosiau cum și acum acestor ființe, care inspiră frică credulilor. Ele chiăr sânt în primul rând isvorul de unde pleacă aste prostii din lume, oare nu putem să ne închipuim imediat că atmosfera aceasta de grozăvenie le priește lor minunat de bine? Asigurându-se cu înfricoșarea astor rele, ele pot fi sigure, că ni- meni din casa celui care a chiemat ajutorul necuralului prin in- tervenția ei, n’are s’o pândiască, spre a se încredința de adevăr. Și de ce am înșira atâtea? N’o chiamă pentru așa ceva numai cel care crede în puterea necuratului? De sigur. Atunci el te- mându-se de drac, ori-ce-i vei da n’are să stea să vază chipul. Să fim siguri de aceasta, cum sânt sigure și vrăjitoarele noastre. Când am întrebat pe mama Ivana, dacă înlr’adevăr es lighio- nile astea necurate, ea m’a’ncredințat, co mină plină de crezare, că ies cu adivărat pe cât e spuză și iarbă. Ea nicio- dată nu se sperie de ei și le suferă fără supărare toate drăcoveniile lor. Dacă cineva s'ar încumeta să-i priviască, cu siguranță că nu mai poate să fie om în mințile lui. Pe cât am putut eu am silit să nu-mi trădez lipsa mea de crezare acestor spuse ale mamii Ivanii, zău ! dar bine știa să le mai încondeieze! E foarte ușor de scos drasul—pentru cine știe. C’un par de la topilă, care are legată la cap o viță de cânepă de vară de ia mănușă uitată pe loc, mișcă într’un lăculeț sau în baltă - iar la rigoare și’n trocul găinilor. Mișcând zici de trei ori descântecul acesta: Eu mișc păru, Să scoală pă Stan, Păru mișcă lacu, Să-i scoală lui Stan, Lacu să scoață pă dracu. : Toți muții lui. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA _____ _____ 181 Toți orbii lui, Tofi ciungii lui, Toți ameregilorii lui, Șâ pă Stan, Și pă Ivan. -Știți cine-a luai cutare lucru? -Știm ; ce ne dai ? -Mi-1 aduceți (sau mi-1 găsiți) Ți-I aducem, cene dai? -Vă dau de dimineață, Și pă Ghica, Și pe Gherca Pașaitan, Cu coarnele mari, Că știe sama la divan. întreabă aici, ce vreai), O rață, Dă prânz, un mânz In sărățăl, un cucoșăl, Dă cină, o găină, La sfârșit ies toți și dau toate deslușirile de care vrăjitoarea are nevoe, O condițiune neaparată, de care trebuie să se ție vrăjitoarea este că nu trebuie să clipească din ochi de când începe descân- tecul, până ce n’a primit toate deslușirile de la necurați. Cum cli- pește, pe dată și pier Necuratul poate sâ fie scos și’ntralt mod. Merge vrăjitoarea la o rădăcină de pelin, cu trei îmbucăturele de pâine întinse în sare. Privind fix Ia rădăcina pelinului și fără să clipească iară i, până la sfârșit, rostește vorbele acestea : Buna dimineața (sau buna sara) pe in amar, Eu îți dau pâine și sare, Tu să-mi scoți toți muții tăi, « « « « ciungii « « « < ameregilorii « Să-mi plccuți pe cale pă cărare, Să scoateți și pă cornea ăl mare Să scoateți și pă Stan, « « - « Ivan, « « « « Ghica, « « « « Gherca Pa- șailan. Cu coarnele mari, Că știe sama la divan, Să-mi aduceți (cai sau boi furați) Repetind de trei ori, lasă îmbucăturelele la rădăcina pelinului și așteaptă. Se ivesc la rând, unu câte unu, până la 24. (Numai pe marginea lacului, când se descântă cu par dela topilă, ies mulți). Cât îi vezi, ei iau toate chipurile de animale, afară de al oii. Principele Ferdinand, Teleorman. Pr, FI. A. Drăghici https://biblioteca-digitala.ro 182 ION CREANGĂ CÂN 2327.—Frunză verde trei măs- line, Trece vara ca o pane. Vine iarna ca un câne, Trece vara șoimancâ, Vine iarna dușmancă, De-ar puleâ ea m'ar mânca; Și de lucru n’aș lucra. 2328.—Frunză verde măzărean, La poarta lui Todirean, lesle-un pat mândru rotat; Da pe pat cine-i culcat? Todirean e (armat. Da cine l’o farmacal? Două puice din cel sat. Și cu ce l-o farmacal ? Cu sulcină, Din grădină, Și cu apă din fântână, C’o-așchiță, Din portiță. Cu păr galbăn din cosiță. Puica lui așa i-a zis; —Zaci puiule ori te scoală, Sau îmi dă și mie-o boală, Să zăcem alăturea, Ca doi pui de turturea, Tu pe-un pal și eu pe-un pat, Ca să vadă ori și cine, Cam trăit amândoi bine. Pas, puiule, și te scoală, Că eu am să mă mărit, Că mie azi mi-o venit, Pețitori, Din nouă țări. —Fată, nu te mărita, Că nu ți-i încă vremea, Că nu ești fată stătută, Nici vremea nu ți-i trecută i i T E C E iar dacă ti-i mărita, Să-ți faci cruce’n patru părți. Și te uită pe la toți. Când îi ajunge la prag. La min’ să te uiți cu drag. Vai de mine ce păcat, Da eu cum m’am înșelat. 2329.—Frunză verde trei fire. Ce are lumea cu mine, De mă ceartă în toate zile ? i Puteâ-u-a lumuța face, ! Nouă să ne dee pace ? i Puteâ-u-a lumea să facă, i Grija mea să nu mai aibă ? ! 2330—Ș’apoi foae de doi nuci i Tu te duci bădiță duci, Tu le duci cu oi la munte Și mă lași cu vorbe multe, Tu le duci cu oile. Și mă lași cu vorbele; Te duci puiule sileace, Eu cu dorul tău ce-oi face, —li face puicuță bine, i Că tu ești în sat la line; I la de mine-i puică greu. I Că nu sunt in satul meu. • —Tu te duci la București, Să ’mbraci strae jândăreșli. Te rog să nu zăbovești. Că de-i zăbovi vre-o lună, Mă-i găsi pe câmp nebună, । Și de-i zăbovi vr’un an, : Mă-i găsi moartă’n divan; i De vei zăbovi mai mult, । Mă-i găsi moartă’n pământ. I Ș’apoi foae de-un agud, | Am să las cu jurământ • Să vii la al meu mormânt, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 183 Să dai țărna într’o parte. Să vezi atnurul ce poate. M. Lupescu 2331.—Vineri mama m’a făcut Sâmbătă m’a botezat, Duminică m’a ’nsurat. Luni cu Marița m'am plimbat, Marți ordinul mi-a picat, Miercuri a venit, m’a luat, Și în negru’ m’a 'mbrăcat. Și iar verde și-o lalea. Plânge codru’ și iarba, De călătoria mea. Și săraca puica mea. Căci rămâne singurea, Și n’are pe nimenea. —Taci puică, nu mai plângea, Căci te ia, neică, te ia, După ce m'oi libera, Că de-aș ști că nu le aș lua, Din armată.aș dezerla, Și iar verde măr sălciu. Na la neică, bea rachiu, Eu mă duc și nu mai viu, Nouă ani și nouă luni,. Și vre o șease săptămâni, Dac'oi vedea și-oi vedea, Tu atunci tc-oi mărita. Eu acas’ când am venit, Pe lata l am întrebat. —Ori aveți vre-o nunlă'n sal? Dar tată-mio cam râdea : — Se mărita noră-mea. -Dar, lată, pe cine ia ? — Ficiorul primarelui. Stă’n mijlocul salului.. 2332.—Eu cu line, râd, vorbesc, Și tu crdzi că te iubesc, Eu cu tine vorbă-mi fac, i Și tu crezi că-(i mor de drag. | 2333.—Cât oi fi și-i mai trăi, j Fată mare n’oi iubi. j Fata mare se mărită, ' Rămâi cu inima friptă, j Foaie verde și-o lalea, j Păcat de dragostea mea i Eu o fac altu mi-o ia. i Și iar verde trei lămâi. • Să nu crezi flăcăului, ! Căci flăcăul este câine, 1 Râde astăzi, râde mâine, Râde o lună de zile, ; Până mișcă puiu’n tine, Și iar verde mărăcine, Cine mă puse pe mine, ; Să fac dragoste cu line, ; Cu tine un călător, i De mă lași în drum să mor. 2334—Foaie verde izmă creață Femeia care i iubeață, Se scoală de dimineață, Și dă puțină roșață, Și iea doi-trei bobi în poală, Și strigă’n gurița mare: -Pui, cu daica, pui-pui-pui. De-ați mânca, de n’ați mânca i Zor de voi n’oi mai avea, ; Căci al dracului bărbat, : li dau urzici îngroșate, i Șapte feluri de bucale, Mă înjură și mă bale. Ibovnicu: unt cu ouă, Și nu mai zice nici două. i Și iar verde de-avrămeasă ! De ți-i nevasta frumoasă, i Să-i dai drumul să iubească, j Să nu se mai bolnăvească, i C’astă vară n’a iubit, i Și-ai văzut ce ai pățit; https://biblioteca-digitala.ro 184 ION CREANGA Toata vara a zăcut; Iar dacă e mai urîtă, S’o dai dracului de râpă, Că nici câinii n’o mănâncă. De la Alecu Gheorghe de 34 ani, plugar din Spantov-Ilfov. C. Georgescu-Munteanu 2335.—Foaie verde de piper, Corbule de grănicer, Arde-le ar focu’ din cer, Arde-le-ar focu’ pucioasă, Mi-ai furat puiu de-acasă, Mi-ai lăsat fata frumoasă. Cu ochi negrii la fereastră. Uite-o dusă’n calea noastră! — Cine trece puntea mare ? —Costică la țâiloare —Cine trece puntea mică ? —Costică la ibovnică! —Cine trece punțile? — Pădurari cu slugile! Fugi, urîtule din prag. Să vie cine mi-e drag! Auzit dela Folescu Gh. cl. IV tnăleșli 2336.—Foaie verde bob năut. Cum aș face să mă duc, Să-mi mai treacă de urii! —Fugi, urîtule, din prag, Să-mi vie cine mi-i drag, Să-mi puie mâna sub cap. Să mă ’ntrebe de ce zac: De friguri zac și mă scol, De dragoste zac și mor! 2337.—Foae verde de bujor. Trandafir după răzor, Cu mijlocu’ roșior. Pe margine verde’nchis, Ce mai amurez am prins, Nu l-am prins din înadins, I Și l-am prins într’o ’ncercare. i Să vedem ce minte are, ! Mintea lui copilărească, ; Nu știe să mă iubească, Nu știe șă se păzească. 2338 - Eu mă duc.codru rămâne j Plânge frunza după mine, i Altul nu mai plânge nimeni, ! Că n’am făcut nici-un bine, i Și dacă am făcut rău, ! Singur mi l-oi trage eu, i Auzite dela Ceprezaru N. । Jud. Vâlcea c. Danillescu ; 2339.— Foicică, foîleană, j Pentru tine mândră dragă, i Mi-a perit iarba’n poiană, i Și polog de nouă care, J Pentru tine, mândră hăi, 1 Mi-a pierit iarba’ntre văi, Și polog de nouă clăi. ! 2340.—Bărbatul lucră ziua toată i Eu prin crâșmă moartă beată, j Bărbatul lucră ziua'n câmp, ! Eu prin crâșmă nu-mi dau rând Câte păhăruțe beu, Atâtea ciomege ieu; Căte păhăruțe pline, j Atâtea ciomege’n mine, 2341.—Jele-i Doamne cui e jele Jele-i inimioare mele, Și-a jeli cât va trăi, ' Ce-a perdut nu va găsi, i A pierdut un pui de om, | Ce-1 visez noaptea prin somn. Noaptea tot prin somn dormind Și ziua pe drum mergând 2342.—Tu bădiță te-i însura. Și bogată (i-i lua. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 185 Bogatul (i-a jurul, Opt bou[i la plug de pus. Și-o sută de oi de muls, Lângă oi [i-a da și-o vacă. Și (i-o da și loc de iarbă, Casa |i-i vinde-o la dobă. Vaca |i-i frige-o la sobă. Oile li-i duce’n munle, Și toamna, când li-i aduce, Ți le-a mânca toate lupii. Tu bădi[ă-i rămânea, Sărac ca inima mea, M’ai luâ și nu-i putea. Auzite în Bucovina. V. Vermeșanu 2343 -Și-am zis verde iasomie, S’a dus barbatu’n chirie, Duce-s’ar să nu mai vie, Trupușoru să i rămâie. Numai numele să-i vie. Să-i rămâie numai boii, Boi și cu proțapu Pe barbat să-l i-a dracu. De la Ion 1. Tabaru. 2344.--Spune mândro, mergi nu mergi, Din două-una-|i alegi, Spune mândro. Vrei, nu vrei, Că colea mă roagă trei, Aideți mândr o să fugim. Unde-om putea să trăim. Că satu ni s’a urît, Și nu mai e de trăit, Unde-s doi, ori unde-s trei, Vorba ieste tot de noi, Și fac sfaturi pe ascuns, Să ne facă vre-un neajuns. Vino mândră mai curând. Că de nu te las plângând. i Și mă duc peste Muscel, j Unde n’am dușmani de fel, I Că n’am ce împarte cu el, i Pochidia-Sălceni. j Pr. Gh. V. Șușnea i 2345.—Eu mă duc neico cu bine • Dorul rămâne cu tine, i Să-l păstrezi și să-l [i-i bine. Să mi-1 legi în trei basmale, j Să-l dai pe apă la vale, i De-i vedea c'a tras la mal, I Să știi neico că-s în deal, De-i vedea că s’a ’nnecat. Să ști-i că m’am depărtat, De străini m’am săturat. Auzit de la mama. 2346.—Frunză verde ș’o năgară, Ghițișor mustață rară, Ce ți-am hotărît aseară, i Să scoți șaua din camară. Să mi-o pui pe prispă afară, Ca s’o bată vânt de vară, Să-mi o bată la oblânc. Să-mi vină murgul din câmp. Dela Gh. Nistor. Micești-Tutova, Gh. Boghiu ! 2347.—Foae verde trei granate, Imparate, împărate, încetează de-a te bate, Că-ți perzi catanele toate. Că de când batae ții. Au rămas câmpii pustii, । Au rămas maice bătrâne, I Și copii fără de pâine, Și de când tu [ii răsboi, Lacrămile merg șiroiu, Sângele Românului. Pănă’n glesna murgului, i Sângele Muscalului https://biblioteca-digitala.ro 186 ION CREANGA Până’n coama calului, 2348.-- Foae verde de nagară, Pornil-a trenul din gară, De cu sară pănă'n zori, Geme trenul de feciori, Tineri ca iarba din luncă, Au plecat cu Rusu'n luptă, Patru zile s’au tot dus, Făr’ a mai găsi vr’un rus, Și pe jos o săptămână, N’am lăsat arma din mână. Neamțule, mânca-te-ar cânii, Nu ți-a ajuns cu bătrânii, Că i-ai dus cu miile, Ș'au venit cu sutele, De-au umplut spitalele. Imparate, împarate, Nu ți-i frică că te-or bate, | Lacrimile de prin sate, I Și plâng mamele feciori, Nevestele sojiori. Surorile frățiori, Dela uti fecior bucovinean. D. Urzică 2349. —Tot pe loc! pe loc! pe loc i Să răsară busuioc. ' Busuiocul fetelor, i Dragostea nevestelor, j 2350.—Și pe stângul și pe drep- tul, ' C’a făcut ța(a băietul, : Și l’a făcut pe gunoiu, : Și le vară face doi, i Icha ! icha ! ha ! ha ! ha! ' Culese de Petru Păsculescu O SAMĂ DE CUVINTE 2973-2987 Zabâr=porunca imperioasă a necesității. A apucai-o zahărul nașlerii=i-au venit durerile nașterii (în loc și timp nepotrivit, fără veste) Zâm5re=poftesc mult, când văd pe altul că mănâncă de pil- dă, ceva. Zăllat, zăoșal, /eoșa/=sărit din min(i. Ză/ăn7=oprit. Zărea[ă=nare pic dă zăreajă =anemie cu desăvârșire. Zângloabă=arătare, vorbe caraghioase și fără rost. Zăpor=zidul de ghiajă sau zăpadă, care se pune în drumul apii, stavilă, piedică. Zboișle, boiște=\ocu\ undc-și fac jocurile boi, lupii, elele etc. Zgâmși=a căuta șfiuletele (druga de porumb, dacă a făcut boabe (îi desface foile, care-1 acopere). Zgâr/a=sila încercată de a da ceva sau a face ceva. Zgan/o/=copil nebunatic. Znagâ=putere în trup. Principele-Ferdinad-Teleman Pr. FI. Drăghicl. https://biblioteca-digitala.ro _ JONCREANGA 187 GLUME, JÂT11, TACLALE 405. -Paguba Țiganului. îi murise Țiganului un danciu din acei șapte ce-i aveâ, în vreme ce Țiganca erâ ’n nouă luni, așleplându-și ceasul să facă. S’a dus Țiganul de și-a îngropat odorul și când s’a întors de la cimitir, găsește Țiganca că făcuse doi danci de gemene. Țiganul prinde a-i desmerdâ, căinându-și paguba așa: — Dragii tatei, dragi ; cum ați rămas din șapte opl! Auzită de la Pr Econom D. Blanaru, din Bârlad. 406—. Un răspuns prichit. Un Țigan erâ slugă la un ciocoi. Intr’o zi boerul se afla supa- ral. Țiganu neșliind de supărarea lui stăpânu-său îl lot întrebă mereu : — «Da ce mâncăm noi azi boerule?». Boerul se făcea că nu-1 aude și tăcea. Țiganul dă unde dă, șl iar îl întrebă: «Cucoane nu te supra că te întreb: da ce mân- căm noi astăzi ?» Boerul cât de năcaz, cât că-1 luară gura pe dinainte îi răs- punde răstii: Un cela, ți-am spus? — Bine, dumneta, zice țiganul. Dar eu?. Auzite de la Alecu Holban, învățător, Pensionar și Cântăreț, Bârlad. V. B. Țirica 4O7.-Țiganul la Imparat. Un Țigan se hotărî să ducă plocon la împaral. Până a plecă se sfătui cu dancii ce să-i ducă de plocon și cum să facă acolo. — Mă dancilor, ce să ducem noi plocon la împăratul? zise cel bătrân către cei doi copii ai lui. — Hapoi ce să-i ducem teteo. Să-i ducem roșcove, nu face da mai bine să-i ducem o hoală cu lapte dulce. — Hași, lapte dulce i-om tot duce, da mai bine să-i ducem una cu de hăi bătut, că dea hăla n’a mâncat de mult». — Haoleo (ateo I că bine zici, mânca-ți-ași suflengherul — Mă dancilor — zice bătrânul, voi n’ați fost la împăratul, să nu faceți vre-o prostie, ascultați la lelea să vă învețe. Eu am să merg înainte cu laptele și când oiu intra la împăratul am să zic: Trăiască Măria Sal Tu. adresându-se celui mai mare — să mergi după mine și să zici: «Și cocoana d-lui 1» Iar tu — celui mai mic — vii după frate-to și zici: «§i copiii d-lorl» — Așa facem teteo 1 https://biblioteca-digitala.ro 188 ION CREANGA Ajungând la împăratul, țiganului celui bătrân i se deslegase o nojijă la opinci și când să pășească peste prag, fiu său cel măre îl calcă pe ea, iar |iganul cade în brânci în mijlocul casii, spăr- gându-și oala și umplând tot de lapte. Atunci furios, se întoarce la fiu-său și . . . .... Firreafurissitl 111 — Și cocoana dumnealui I Zice fiu-siiu — Și copchii dumnealor! Adaugă cel mic. Ș’ așa cu cinstea jigănească, diipâ ce umplură casa de lapte, îl mai deteră și dracului pe bietul împărat. Auzită mai de mult. Ghercești-Dolj, 1. Brătulescu CRONICA H. N. Țapu, Din Iesle pe cruce. D-l Șt. St. Tuțesai ve-chiu culegător de folclor, editorul Ghilușului care a încetat de-a apare după doi ani, și a Bibliote- cel folcloristice care rătăcește în vremea din urină din oraș în oraș, tipărește căr- tica d-lui Țapu, ca formând no. 1 dintr'o Biblioteca literară. Ne întrebăm: de ce a murit Ghilușul și Biblioteca folcloristică ?Nu sunt acestea cetite în popor, nu pot acestea înlocui pe deplin—Haiducii și Dorurile! Ori moartea lor se dato- rește altor împrejurări, și atunci această bibliotecă literară va fi ferită de o astfel de împrejurare ? Sau d-l Tu|escu vrea să desfacă literatura originală de cea populară; atunci se poate să-și aleagă bucăți in versuri și proză ca cele ale d-lui Țapu: Buna vestire. Legenda nașterii Mântuitorului (o culegere de acum 25 ani din gura unui bălrân „știutor de slovă veche" care cunoaște sărbătoarea pogânătății din ^ziua cânturilor*}, De Bobotează, Din iesle pe cruce (cu intercalări de versuri populare, se pare), Legenda ouălor roșii și învierea Domnului ? Ca numere viitoare se vestesc tot din producțiile d-lui Țapu și anume Aga Bălăceanii și Scripcarul Șerban, pe cari le mai cunoaștem până acum încă din 3 sau 4 locuri. Nouă, curat, ne pare rău de truda d-lui Tutescu pe aceste cărări. D-l N.Iorga în Neamul romAnesc.XI, 18.p. 4, col. 1: «...Ceea ce se va a- răta îndată este in conflict, desigur, cu teoria „păstorului valah": toată lumea ar fi stat așezată la focul ei, negustorul, meșterul, boierul, iar păstorul valah1 cu fluerul în gură, cu oile după dânsul, nu-și găsia astâmpăr, și azi era aici, mân, dincolo, zice Miklosich în „Wandcrungen der Walachen". Și nota dată de străi- ni ne-a plăcut să o repetăm în cursul desvoitărei istoriografiei noastre mo derne. Dar nu e așa : ciobanul nu e un vagabond; ciobanul nostru de acum face lot ce făcea și ciobanul de acum 2000 de ani și mai mult. Ciobanul nu e vagabond : aceasta e o noțiune geografică elementară astăzi, dar nu era și acum câțiva ani. ceea ce explică foarte multe greșeli de atuncea. Ciobanul nu e va- gabond : el este un om cu două locuințe, și atât. Ciobanul nu poale sta toi a- nul în acelaș loc, și iarna și vara : el are un anotimp în care poate petrece într'un loc—orice mocan poate face teoria aceasta cu mult mai bine decât un istoriograf sau un geograf—și alt anotimp pe care-1 va petrece în alt loc. Nici nu există om mai conservativ decât ciobanul în obiceiul locuinții lui". T. Pamfile. https://biblioteca-digitala.ro OBOLUL Prietenilor Revistei «ION CREANGĂ» penlru strângerea fondului == Bustul lui Ion Creangă la Bârlad — • - Suma adunată 1164.90. DE LA ADMINISTRAȚIE Adeverințe. S’au primit sumele și s’au tăiat adeverințele pentru: D. D. Evolceanu, prof., București, 5 lei. D. C. Adriescu, inst-, lași, 5 lei. D Căpil. C. Iliescu, Focșani, 5 lei. D. G. L. Dimilriu, consi- lier la Curtea de apel Constanța, 5 lei. D. D. Consiandache, mare proprietar, Bârlad, 5 lei. D. Subl-l C. I. Georgescu, Turtucaia, 7 lei. D. N. Capijă, înv., Răchiteni-Roman. D. A. Vasilescu, Tălăru- și-Suceava, 5 lei. (urmează). Prin Redacția și Administrația revistei noastre se pot do- bândi următoarele cărți folositoare: Revista «ION CREANGĂ» An II. Revista «ION CREANGĂ» An. III. — 6.— - 6.— Revista «tON CREANGĂ» An. IV. — — - 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. V. — — - 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. VI. — — - 6.— Revista «ION CREANGĂ» An. VIII. (lipsă no. 2) - 6.- Revista «ION CREANGĂ» An. IX. — — - 6 — M. Lupescu : Alcătuirea unei gospodării țărănești — 0.50 T. Pamfile: Povestire pe scurt despre Neamul Românesc0.20 „ Jocuri de copii I. — — — — 1 40 »» m » n U * ' — — — 1.60 »i »» » ti 111 * — - - 160 „ Văzduhul — — — —- — 2.00 BIBLIOGRAFIE -In publicația săptămânală „Scriitorii români" de sub direcția d-lui A. Vlahuță, depozitul Alcalay et. Comp. București, au mai apărut: No. 5. G Coșbuc, Drumul iubirii, 32 pp., 20 bani. No. 6 C. Dobrogeanu-Gherea. Amintiri, 32 pp., 20 bani. No. 7. Oclavian Goga, Două morminte, 32 pp., 20 bani. No. 8. /. L. Caragiale, Succes, 32 pp., 20 bani. No. 9. Ion Gorun, Fata cea frumoasă, 32 pp., 20 bani. No. 10. A. Vlahu/ă, Predare, 32 pp., 20 bani. —In publicațiunea săptămânală, Biblioteca „Lumea", depozitul la aceeaș librărie. No. 1. Emile Zola, Sângele, 16 pp., 20 bani. Pr. N. V. Hodoroabă, Preo/imea și armata. Datoria preotului de păstorire în timp de război și Datoria preotului de armată în timp de pace și în timp de răsboi, lași, 1916, 44 pp., 50 bani. FI. N. Țapu, Din iesle pe cruce, (No. 1 din Biblioteca literară, director Șt. St. Tuțescu, Balota-Dolj, unde e și depozitul), 32 pp., 30 bani. https://biblioteca-digitala.ro I D0ȘMHN1 Șl PRIETENI fii OMULOI Ediția Academiei Române 400 pp. 3 lei Se poale dobândi de la autor. Bârlad str. Corbului. HOHOT III Revistă de cercetări și mărturii is- CUSTIN^..^ No-4 Maiu STIHURI PEDTRU PE1REH LUI 6RE60RE BH1CH UODfi.—Pr. C. Bobulescu. DOCUfTlEHTE.—H. Hpostol, 6. Florescu, Hrtur Bora» uet, U. C. nicolau, HI. Salnt-Beorges, Ec. U. Ursd- cescu, D. Urzicd. INSCRIPȚIE.—D. Hpostol. in5EmHARl.-C. H. mateescu. CROH1CH.—T. Pamfile: N. lorga: lordache Olimpiolul, vânzăto- rul lui Tudor Vladimirescu.—D-r Onisitor Ghibu , Din istoria literaturii didactice românești: I. Bu- coavnele,— Convorbiri literare. - Înștiințare. ILUSTRHȚlUnE. -„Biserica cu sfinții0 sau „Toți sfinții" din Bu- curești, în ajunul măsurilor de restaurare. Abonamentul anual 5 tei. Redacția și administrația in Bârlad, str. Corbului https://biblioteca-digitala.ro Anul IX. -No. 7. Iulie, 1910. Revistă de limbă, literatură și artă populară APARE 0 DATĂ PE LUNA BfiMRyiniyy j nyRMFUHS CUPRINSUL M. Lupescu.— Scrisorele din Bucovina. T. Pamfile. —Spicuiri din (recul (XXI-XXXIV). N. Munteanu. — Interjecții. flobre Stefânescu- — Colinde. V. MoisiU-— Povestiri și legende. A Moisei. Areslița A- Muisei, Pr. FI. A- Grăghici- -Vrăji și farmece. î. Pamfile, Sobre $tefâuescu, (• Georgescu-Munteanu.—Cântece A. Moisei, I. H Popeștii. Pr- fi. Furtună, fi. Boghiu- fi. Urzică, H- Munteanu. I fi. Bel- die, Pr- H- V. Kodoroabă, I. Pamfile —Glume, jâtii, taclale. T. P. —Cronică. ILUSTRAȚIUlfE.- Fântână în părți de munte. REDACȚIA: T. Pamfile, Strada Corbului j ADM1 NISTRAȚIA: M. Lupescu, Zorleni-Tutova ===== BÂRLAD -- Exemplarul: In (ară ............40 de bani In străinătate ... 50 » » Abonamentul anual: în țară.........................5 Iei în străinătate...................6 „ TIPOGRAFIA ȘI LEGĂTORIA DE CĂRȚI, CONSTANTIN D. LUPAȘCU https://biblioteca-digitala.ro IINTEMEETORII: PR. EC. I. ANTONOVICI. ST. CAPȘA, G. A. COSMOV1CI, N. I. DUMITRAȘCU, PR. D. FURTUNĂ. PR. GH. GHEOLDUM, P. HERESCU, DR. 1. URBAN JARNIC, G. T. KIRILEANU, N. L. KOSTAKI, M. LUPESCU, C. N.MATEESCU. A. MOISEI, N. I. MUNTEANU, I- NECULAU, A. NEGOESCU, T. PAMFILE, P. PĂNOIU, T. POPOVICI, PR. P. G. SAVIN, A. TENEA, ȘT. ST. TUȚESCU, G. TUTOVEANU, I. ZOTA. 8 ' = (■ A apărut: T. PAMFILE MITOLOGIA flOMÂI»-ll. COMORILE Edi/ia Academiei Române. București, 1916; 70 pp. 1 Leu Se poale dobândi prin redac/ia revistei «Ion Creangă» Bârlad, slr. Corbului- □I - |5 ȘEZĂTOAREA. An. XXIV. no. 2 Maiu 1916,Voi. XVII: T. Bălășel, Ouăle roșii. D. Balan. Al. Moisiu, Strigături în joc, A. Șt. Șelariu, Tradiții Nlcu Gane. D-r Lecea. A. M. Nour, Descântece. Șt St Tuțescu, Glume. Notite bibliografice. T. PAMFILE: SIBILE și FILOSOFI In literatura și iconografia românească Bârlad, 1916, 32 pp. 40 bani. https://biblioteca-digitala.ro .4uni IX.—No. 7. Iulie, 10 IO. ION CREANGA Revista Cf. JWw Costin\ IV, p. 282 LuPescu https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 231 2124 —Dacă î|i cade din gură nu din mână vre-o bucată de pâine, se zice că le dorește cineva. Alții spun că e bine să o iai de jos, inai cu seamă felele, cărora li se spun că dacă o vor lăsa jos i-se vor întoarce petitorii din drum. 2125.—Este obiceiul să se beie din oală de pământ nouă, că se spune că mustul va fi mai cu gust. 2126. Vasele noui este obiceiul să fie opărite cu apă mai înainte de a fi folosite în gospodărie. 2127.—Când sughiți se zice că în clipa aceia vorbește cineva de tine. 2128.—Când se nimeresc doi la aceiași vorbă este obiceiul ca să-și deie unul altuia un număr. Litera din alfabet care cade la acel număr, esle inițiala numelui aceluia (acelia) care te pome- nește sau se gândește la tine. 2129.—Când se ivește lună nouă e obiceiul să-|i faci de Irei ori cruce că-p vine o veste. 213O.-Tot atunci să nu le ui|i la ea, dacă nu ai bani în bu- zunar și dacă ai, să dai cu un argint pe la barbă ca să ai toată luna bani. 2131,—Hainele nouă când li iai penlru prima dală pe tine, e obiceiul să pui bani în ele, căci atâta vreme câl li vei purta, vei avea bani. 2132.-Este obiceiul în totdeauna când se așează temelia unei case să se zidească într’un colt al casei o sumă oarecare de bani (argint) dimpreună cu căpă(âna unui cocoș sau a unui miel, a- ceasia spre norocul caselor 2133. -La Pașle, când te reîntorci de la înviere cu lumânarea aprinsă, e obiceiul să’ncunjuri casa de trei ori și la fiecare colț să te închini de trei ori și alunei se zice că ăcea casă va fi a- parată în anul acela de foc Tot atunci, dacă nu ti se stânge lu- mânarea pe drum, e semn că vei avea noroc toi anul. 2134.- Când le înlorci din drum, îți va merge rău. 2135 —Tot așa când ui(i ceva acasă, când ai plecat la drum lung. 2136.- E obiceiul ca oalele ce nu mai folosesc să nu li le- pede ci să li pună în parii de la garduri. De aceia prin satele noastre vedem în gardurile curților o sumedenie de oale vechi; acela se zice că-i norocul casei. https://biblioteca-digitala.ro 232 ION CREANGA 2237.—Când îți trece iepurele prin fată la un drum, îți va merge rău. 2238.—Copilul născut după un altul care a murit, e obiceiul să poarte la una din urechi o toartă ca la femei, în caz că nu i se pune se zice că va muri și copilul acela. 2239.—Când pătimește cineva de tușă măgărească. e obiceiul a i se da bolnavului carne de cioară și lapte de măgăriță ca să-i treacă tusa. 2240,-Când cineva pune ouă subt cloșcă (cloță) e obiceiul să se treacă ouăle mai înainte de a fi pus în coș, printr’o căciulă, căci atunci vor eși din toate puii. 2241.—Când pleci undeva e obiceiul să calc; cu piciorul drepi pragul ușii, căci atunci îți va merge bine. 2242.—Când îti muști limba în gură, se zice că te vorbește cineva de rău. jud. Olt. C. Georgescu-Munteanu 2243.-Când nechează un cal în dreptul unei case unde se află o fată sau un flăcău, mare, se zice că se mărită sau se însoară. 2244.—Când îți cade dumicatul de la gură să-l pui sub pernă că visezi pe cel ce te dorește. 2245.— Noaptea nu e bine să scoți apă din put, că vezi pe necuratul. 2246.—Când mături și lași în urmă gunoi, se zice câ iei băr- bat uricios. 2247.--Când se tae pânza în război, fetele tin de cele din ur- mă fire, stând pe sul, ca să iea bărbat frumos. Urziceni-iaiomita Elena Ștefănescu BOLI LA OAMENI, LEACURI Șl DESCÂNTECE 355.—Descântec de deochiu. I.... de o fi deochiat De nevastă: Să'i crape țâțele, Să’i cază cosițele, | S’o râză răsoalele, i Să-i curgă laptele, j Să iasă deochiul ■ Din sgârciul nasului, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 233 Din fața obrazului, l Din băirele inimei, I Din tălpile picioarelor: i Să rămâie curat ; Luminai ! Ca argintul strecurat. i Auzit în anul 1882 dela temea loa- i na lancu din comuna Bucu, județul i lalomifa. j 356.—De'i fi deochiat de om, | Să’i crape pieptul, | Să’i curgă sângele. I De’i fi deochiat de nevastă, i Să’i crape țâțele, । Să’i curgă laptele. i De’i fi deochiat de fală, i Să’i cază cosițele, ; S’o râză răsoațele. I 99 de deochiuri, i 99 de mâncaturi, | Să eșiți din creștetul capului, Ș Din băirele inimei, ■ Din măduva osului, Din os, în piele : i Din piele, să se spele. Auzit in anul 1889, dela Mitana T. Andreescu, în etate de 70 ani, din corn. Grindu, jud. Ialomița. I 357.—De aplecate. Voi plecăcioase Mâncăcioase Să vă luați, Să vă duceți La fata lui Roș împărat; Că a poruncit, Că a lăsat O vacă grasă Să vă ospăteze, Căci.,., (cutare) Nu știe a vă ospăta, Nici adăpâ, Nici așterne, Nici culca, Nici odihni. Spus de femeea Ioana lancu din corn. Bucu, jud. Ialomița, în anul 1882. 358.-De năjit. Năjite, pricăjite, Eși din fundul urechii, Din piele, din carne, Din măduvă și din ciolane; Eși d’asupra și fugi Departe de la acest om, Și te du în munți și în prăpăstii. In urechia ursului, Că acolo ți-e locul tău, Nu ți-este la om. Să rămâie omul curat și luminat După cum Dumnezeu l-a lăsat, In numele Tatălui, și al Fiului [și al Sf. Duh. Amin. Se descântă cu cârpa de la pămătuful cu care curăță cuptorul de pâine, și cu baligă de vacă, lipită în gard în ziua de Mărinaî se aprind și se ocolește urechia în care e năjitul. Spus de Gligore Manolache zis și Șopârlan, în etate de pesle 90 ani, din corn, Bucu jud. Ialomița, în anul 1882. 359 —De viermi. Câți popi în raiu. Cum cade țărâna, Ațâți viermi în bubă; Așa să cază viermii. https://biblioteca-digitala.ro 234_______ION CREANGA Se descântă astfel; se ia țărână dintr’un mușuroiu nou de câr- tiță și se asvârle câte puțină țărnă de aceea peste bubă in care sunt viermi (la animal). Aceasta până de trei ori, zicând și vor- bele de sus tot de trei ori. Auzit în anul 1884 de la Dinu Mavru, din com. Bucu, jud- Ialomița. De năjit ! Să fugi, i Să le duci , La năroagă. Că le-așieaplă . Cu mese întinse, Cu făclii aprinse • Și cu pahare pline ; i Să rămâie N.... curat ‘ Ca steaua din cer, i Ca rouă din flori. 360- Eși năjit, Pricăjit, Din dinți Din măsele, Din cap Din gură, Din auzul urechilor. Din mirosul nasului, Din creerii capului, din răgăoacelc ochilor. Se descântă tot cu același maleral ca la cel dintâi. 361.—De șerpoaică. Idiță, idiță Prinsă ’n peliță, Pelița de carne. Carnea de ciolane, Carnea și de os, Osul sănătos, Dă veninul jos Idița samdihul. Să-și bea veninul. Cine duce vestea, Vestea și povestea, Să bea veninul D’odală cu dihul. 362 -De judecată. 99.—Cum fusele stau părăsite Și aici în pământ înfipte, Așa judecata lui .. Să stea înfiptă și părăsită. Cum stau fusele astea pline, Așa să fie plină judecata lui.. Și să meargă, cum merge ușa 363. -De pocitură Păsărică albă Cu aripa d’albă. Din piatră ai crescut. Din piatră ai crescut, Cu norii le-ai bătut. Trei picături din tine a picat: Una de lapte, Una de vin. Și una de venin. Cel-ce a băul laptele. S’a săturat Cel-ce a băut vinul, S’a îmbăiat; Iar cel-ce a băul veninul, A crăpat. Așa să piară pocitura Din pocii. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ _ .. , J35 Până ’nlr’o clipă să fie lecuit i Și să rămnie ca pomul înflorii i 364.—De șarpe. i Rău pesle rău. ; Tu lârâșiu, i Ce ai avui cu această vită i De ai mușcat-o, ! Ai mușcat-o și veninat-o? ; Că vitei nu [i-a făcui (ie nimic. | Ia veninul dela această vită. Că nici de line nu va fi bine. la-(i veninul și otrava, Să’ rămâie vita curată și [luminată, Cum Dumnezeu a zămislit’o In pântecele maicei sale. In numele Tatălui și al Fiului Și al Sf. Duh, Amin! Se descântă în apă ne ’ncepulă, cu un fir de boziu, apoi cu bo- ziul ud se stropește umflătura. Se descântă și cu lemn de corn, căci se crede, că atunci, când pe șarpe l-a blestemat Dumnezeu să se lârască, el nu s’a temut de cât de lemnul de corn că’l va ucide. Auzii in anul 1883 Iulie, de la Grigore Manolache Șopârlan din com. Bucu, jud. Ialomița. 365.—Tot de șarpe Boule, cine te-a mușcat? Șarpe ori șerpoaică, Câine ori că(eâ, Lup ori lupoaică? Pasăre pislrue, Pe copac se suc. Buduruș,1 găleată, Umflătură deșearpe desumflală Păsăruică pestricioară. Pe buluc se suia, Bulucul crăpă, Șearpele plesniă. Auzii in anul 1889 de la baba Ilea- na Dinu Ursu din com. Grindu, jud. Ialomița. 36*6. Tot de șarpe Prinsu-s’a dihul de păr, Păru-i prins de piele Și pielea de carne Și carnea de os. Osule sănătos, Dă veninul jos Și șarpele dihul Să-și bea veninul. Cine duce veslea, Vestea și povestea, Să bea veninul D’odată cu dihul. 367 -De gâlci. O gâlcă Ș’o modâlcă, O molfă, Ș’o bolfă, O babă Ș’o fată, O năgăiiă Ș’o pârlăită. Două gălci, Două modâlci, Două molfe, Două bolfe, O babă Ș’o fată, O năgăiiă Ș’o pârlăită. 1 Buduruș—Un hârdăiaș mic de (ol. https://biblioteca-digitala.ro 236 _______ _ IQN CREANGĂ Trei modalei Trei bolfe ' el, etc. i i 368 —De ăi răi. > Se sculară un om mare Roșu, proșu, : Și plecară înlr’o pădure mare ; Roșie, poroșie. : Să taie un copac mare i Roșiu, poroșiu; j Maica Precista îl întrebară: , — Unde-ai plecat, om mare, Roșiu, poroșiu, Cu topor mare ■ Roșiu, proșiu ? I — In pădurea mare ; Roșie, poroșie, ; Să taiu copaciu mare j Roșiu, poroșiu, I Să’l curăț de hinciuri. De clinciuri. — Nu curăță copaciul, : De hinciuri, De clinciuri, Curăță pe.... De ăi răi, De dureri, i Dc ceas râu, | De țoale răutățile Și-’l lasă curat, luminat, Ca argintul de curat. Auzit în anul dela baba Ileana Di- nu Ursu din com. Grindu, jud. Jalo- mita. 369—De junghiu Maica Sf. Maria. De dimineață se sculă Doi boi, frați, negri ’njugâ : — ‘Voi, doi boi frați, «Să vânați, «Sa ’l adunați, «Prin loate vinele «Prin toate încheieturile: «Prin rânză, «Prin osânză, «Prin creerii capului «Prin sgărciul nasului. «In fața obrazului. «Să’l vânați, «Să’l adunați. «Să i da ți jos ; «Să’l înjunghiu, «Cu cuțitul Domnului Chrislos «Să rămâie curat «Și luminat «Ca argintul strecurat». Se descântă în rachiu și se bea, sau in baliga de vacă și se coace în spuză și astfel fierbinte se oblojește cu ea partea ce suferă. Se mai descântă pe locul unde e junghiul, ințepându-se locul cu vârful unui cuțit. Auzit la 14 August 1884 dela femeia Ioana 1. Uumilrescu din com. Bucu jud. Ialomița. Junghiu din răceală, Din osteneală, Din călcătură. Din spăimânlătură. 370. Tot de junghiu. Fugi junghiu, că le-ajung, Cu cuțit le împung, Cu secura te secer. Cu coasa te cosesc https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA ...... 237 Junghiu de spăimânlătură, Sâ eși din capul ficaților, Din crețul mațelor, Auzii în anul 1899 dela Mitana T. Ialomița. Din creerii capului, ; Din sgărciul nasului. | Din fața obrazului! Andreescu, moașă, din com. Grindu jud. Dobre Ștefănescu 371 .- De beșică ră. S’o strâns toate beșicele cele mici de prin țară, ș’o făcut o masă mare; și pe beșica cea mare, n’o poftit-o la masă. Acea mare, de scârbă, de ciudă și de mânie că n’o poftit-o la masă, de tulpină o sacat, de vârf s’o uscat, ptiu! acu să cheie și și să răscheie ! Se afumă îndărăpt unde i beșica; cu petică de cânepă; și când zici: pliu! acu să cheie, și să răscheie, să întinge cu petica în pământ. Unele duc la mână. Da zice că nu-i bine. Se poate beși- ca să treacă la mână. Se zice de 3 ori. 372 . Descântec pentru junghiu. O bucată de fuior de cânepă de vară ales cuin s’o ales jun- ghiul omului care-l doare. Din cânepa ceia, torc o ață, da n’o torc, ci ’nlorc junghiul omului. Și pe urmă ’i fac 9 noduri: 3 îs pentru junghiuri, 3 pentru cascare. 3 pentru strigare. Acu; s’o strâns toate (unghiurile cele mici de prin țară, ș’o făcut o masă mare și pe junghiul'cel mare nu l’o poftit. Junghiul cel mare s’o suparat, s’o scârbit, s’o'nciudat că nu l’o poftit la masă. Din tul- pin’o șacal, de vârf s’o uscat, pliu acu să cheie, acu să răscheie. Cu ața aceia care a fost numai sucită așa în mână și pe care sau făcut 9 noduri, se leagă omul care are junghi De-i junghiul in dreapta, cu ața se leagă în stânga cruciș peste pept; iar de-i în stânga, se leagă în dreapta. După 3 zile, ața o rupe; când o rupe, cum o legal-o n’o desleagă și o dă pe apă 373 —De șarpe. Solomâzdriță, pestriță, mușcă de peliță. Pelița-i de carne, car- nea i de os. să curgă veninu ’n jos. Se zice de 99 ori cuvintele acestea. Se descântă locul mușcat cu petică nouă de cânepă, se afumă locul mușcat, se învârte pe- cetea îndărăpl și la urmă se fierbe o buruiană zisă^Coada calu- lui» și ’n apa aceia se fac 3 descântece de aceste. https://biblioteca-digitala.ro 238 ION CREANGĂ 374. -Descântec de năjit (durere de cap și urechi). Se afumă pe la urechi .și pe la cap, cu: coji de ceapă și cu lână laie zicând cuvintele: Fugi năjite, pricăjile: Un ’le-ajung, acol le npung Descântecul se zice de 3 ori: Tot de năjât se mai fierbe și o buruiană numită «năjălnic» ce crește cam pe la garduri agățătoare, cu frunza rotundă. Cu zama se spală pe la urechi și cap lot de 3 ori. Dela Maranda N. Darie, Nemțișor-Neamț. Arestița Al. Moisei 375.—De beșică cea rea. Beșică albă, beșică neagră, M'am suit in deal Și am tăiat un cal. Și am făcut praznic Și-am chemat । Toată bubele, loale relele ‘ Iar pe beșică cea rea nu am • Ichemal-o ; Iar ea s’a supărat : La rădăcină sa uscat I Și dela N.„. a plecat. Se descântă cu o petică aprinsă afumându-se partea cu beșică. 376 . De orbalț. Nouă frați, de nouă tați, cu nouă securi, cu nouă topoare, unde vă duce și unde mergeți? — Ne ducem să tăiem codrul mare și să facem o corabie mare. Voi nu lăiați codrul mare, lăiați orbalțul dela (cutare)... iar el să rămâe curat, cum Domnul l’a lăsat Se descântă în făină, care se moaie ori se leagă cel bolnav. Gherghești Micești. Tutova. Gh Boghiu 377 .—Descântec de albeață. Albeață roșie, ieși din măduvă în os, în piele, din piele să piei; cu cuțitul tc-oiu tăiâ, cu mătura le-oiu mătură, în pământ, te-oiu îngropa să rămâie ochiul curat, luminat, ca argintul slricurat. ca rouă de soare, ca spuma de mare. 378 —Descântec de «soare răsare». Cănd cineva e bolnav de soare răsare să iea o mătură de pelin și un cuțit în mână, întoarcem bolnavul spre soare, răsare și zi- cem : https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ ...239 «Soarele de noua zeci și nouă de ori iea nouă, lasă nouă; iea opt, lasă opt: iea șapte, lasă șapte; iea șasă, lasă șasă ; iea cinci lasă cinci ; iea patru, lasă patru; iea trei, lasă trei ; iea două, lasă două; iea unu, să rămâie nici una, șă iasă junghiurile din creierii capului din fața obrazului și din vârful nasului, să se risipească pe mare și prin alte țări, să rămâie cutare curat, lumiuat ca ar- ginlu slricural ca Maica precista de luminat. Auzite in Bucovina. V. Vermeșanu DE-ALE COPIILOR 471—Vasilache. Figura alăturată înfățișează un Vasilache. Se face asttfel: 150. .Vasilache". Se ieau două lemne lungi cam de-o palmă și jumătate, se cioplesc făcându-se scându- rele. Ceva mai jos de mijloc li se dă două găuri, unde se pune o punte mai groasă în găurele, iar la celalt capăt, in lățime, se dau alte două găuri subțiri cât firul unei sforicele. Vasilache este cioplit din lemn : are trup, pi- cioare și mâni prinse în cuișoare. Se poale și bol cu cerneală. Prin capelele celor 2 lemnișoare și prin mâni se petrece o sforicică iar ca mânlle să nu se apropie, se pune între ele numai pe una din sfori., un căluș găurit. Dacă se apropie cu degetele capetele slo- bode, de jos, sfoara se întinde și Vasilache stă precum se vede în figură. Dacă se slă- bește de capete, Vasilache se lasă în jos Strân- gând și slobozind de capete, Vasilache face gimnastică, mișcân- du-și manile și picioarele «de-ți vine să te strici de râs». 472 —De-a clopotele. Joc din patru copii asemenea de mari. Doi se așează jos în coate și genunchi, unul cu capul la picioarele celuilalt, unul lângă altul. Apoi al treilea se pune pe spate cruciș peste cei doi de jos. Al patrulea se duce lângă capul celui ce stă cru- ciș, își vâră capul între picioarele sale și se lasă încet peste el. https://biblioteca-digitala.ro 240 .................. ION CREANGA............................ . pe foaie, și îl prinde de picioare vârîndu-i și el capul între ale celui din jos de el. Cel din jos se ține bine de picioarele celui ce stă peste el. și se scoală în picioare, se întoarce, așa ca cel ce fuse peste el. să fie din jos, iar el ajunge din sus, lăsându- se peste cei doi de jos. Se scoală celalt în picioare, se întoarce și iar ajunge cel ce fuse dintâi jos. Se face iute; când unul e cu capul în jos, când altul. Apoi se schimbă cu cei de jos, punân- du-se ei jos. In Ardeal. 473.- Când merg copii undevâ, unul din ei zice : Cine-i dinainte, C'un c. în ctinte, Cine-i de napoi, Cu doi 1 Cei denainte se trag înapoi iar cei dinapoi vin nainte; și așa se trudesc toți să ajungă la mijloc In Ardeal. 474. —La școală: — Vrei să fac din 5, 15? — Vreu, dar n’ai să poți; din 5 nu se poate face 15. Cel ce-a spus că poate, scrie cu crida pe tablă numărul 5; pune apoi palma peste el și apasă, ca numărul de pe tablă să se iea și pe palmă și zice : — 5 (de pe tablă) și cu 5 (de pe palmă) fac 10 Apoi, ușor, trage o palmă peste obrazul celui ce nu crede și adaugă arătăndu-i numărul ce a rămas pe obrazul lui: — Și cu 5, fac 15 1 Din Țepu-Tecuciu, comunic, de fratele meu Vasile. 475 — Biserică. Cinci sau șase inși se fac roată, ținânduse cu mânile tmpreunaji pe dinapoi. Alți câțiva se suie și stau pe u- merii lor, în picioare iar deasupra acestora se urcă unul. Gluma nu lipsește: unul vine și se isbește de biserică, ori chiar unul din stâlpi se clatină și firește, biserica se dărâmă. T. Pamfile 476 -De-a florile. Copii stau jos înșirați pe-un rând. înaintea lor stau 3 copii: (unul spunălor, altul Dumnezău și altul Diavol). Spunătorul, pune fiecărui copil câte-un nume de floare, che- mându-i la el de oparte—spunând să n’audă nimenea numele pus. Spunătorul stă drept înaintea copiilor, Dumnezeu stă la https://biblioteca-digitala.ro _____________ ION CREANGA______________24Î dreapta mai înapoia spunătorului; diavolul la stânga—în drept cu Dumnezeu. întâi vine Dumnezeu, și bocănește în spatele spu- nătorului, cu mâna dreaptă: boc! boc! Spunătorul îl întreabă: -- Cine-i acolo? Copilul răspunde: — Dumnezeu! - Ce vrei! întreabă spunătorul. — Dumnezeu! răspunde copilul- - Ce vrei! mai întreabă spunătorul. Atunci Dumnezeu, spune că vrea o floare: De se potrivește numele floarei—spuse de Dum- nezeu cu cel ce-l are copilul pus de spunător—atunci -Dumne- zeu își ia floarea, iar de nu; nu-l ia și Dumnezâu se duce. Apji vine și Diavolul și la fel bocănește în spatele spunătorului. De nimerește numele floarei-ia pe copil cu acest nume; de nu, se duce. Și Dumnezeu și Diavolul vin de mai multe ori. Copii luați de Dumnezeu, ori de Diavol, n’au voie să spuie numele florilor ce le au ceilalți copii.--Cine dintre copii spune, îi dat afară din joc și n’are voie să se mai joace. De Ia Maria I- Grecu, elevă d. 111 primară M. Eminescu, P. Neamț. 477.—De-a vulturul. O fetită s’așeazâ în picioare în mijlocul ogrăzei pe un scaun, altele (2-3) (in de acest scaun (ca să nu cadă). Ea are la gât o cordică; iar în gură tine un lanț ori altă cordică: ei, i se zice că-i vultur- împrejurul ei, sunt alte fetiti în cerc (ele sunt paseri) Fetitile din cerc dau din mâini (ca semn că sboară) și zic din gură fiecare pasere (vrabia, ca vrabia; găina, ca găina, etc) Vul- turul dă din mâni—cătând a prinde câte-o pasere. împrejurul cercului de fetiți (păseri) es(e alt cerc de fetiți, care se {in de mâini, și cântă : O pasere vine, Și-o carte tine în cioc, Dela maica la mine, Și s’așează pe loc. Vulturii vin cârâind. Și se duc spre codrii mari, Pe păduri și mun(i înalti Trec hotarul României Și se duc în țâri departe, Unde este cald și bine. De la Maria L. Grecu, P.-Neamt. 478.—Venirea Doamnei din București La joc trebue să fie cel puțin 6 fetițe. Ele s’așează pe 2 rân- duri—una în spatele celeilalte. înaintea lor sunt 2 fetite, cari stau https://biblioteca-digitala.ro 242=_____________________ION CREANGĂ________________ _____________ la o (ancă și se (in de mână; apoi s’apropie de cele 2 rânduri și zic. — A venit o Doamnă din București. Cele 2 rânduri se scoală, întind mânele și zic în cor: — Dio, dio, dam! Atunci cele 2 fetiți se retrag la (anca lor; astelalte din rând, cu rându, caută să le prindă: de n'o prinde, vin iar la loc. Cele două fete se râpăd din nou la cele 2 rân- duri și zic : —- Ce vrei, Doamnă, ce poftești? Cele 2 șiraguri se răpăd la cele 2 fete și zic: — Nu pot că-i închisă în casă! Cele 2 șiraguri se răpăd la cele 2 fetițe, și zic, în cor: — Dio, dio, dam! Cele 2 fetițe se răpăd la cele 2 șiraguri și zic : — Stă pe scaun și lucrează ! Cele 2 șiraguri se răpăd la cele 2 fetiți și zic : — Dar în casă ce voiu face ? Cele 2 fetiți se răpăd la cele 2 șiraguri și zic : —Mâna dreaptă voiu lua-o. Cele 2 fetiți iau de mâna dreaptă pe-o fetiță și o duce la dânsele. Și tot așa, pân ce cele două fe- tiți iau cât mai multe fetiți din cele 2 șiraguri, De la Maria L. Grecu. AI. Moisei 479.—Coiul se potrivea cu țuica,1 deosebindu-se numai la as- vâriirea bățului. Aici cel cu coiul nu asvârlia bățul sulițis, ca la țuica, ci-1 asvârlia svârliturâ adevărată, ca și tovarășii cari asvâr- liau în ei. 4Ș0.—Boul se deosebia ceva mar mult. Aici dă cu bățul de- asvârlita în pământ, căutând ca după imbonghinătură sâ se depăr- teze dându-se peste cap de câte ori mai mult. Din locul unde se îmbonghinase bățul, toți ceilalți jucători, pe rând. își svârliau be- țele, prinzându-le de mijloc, bănănăindu-le de câteva ori și slo- bozindu-1 să cadă peste bou. Câți loviau, atâția boi i se băgau (ca și la țuică, ca și la coiu). De nu lovia niciunul ce! cu boul își alegea bățul care căzuse pe vre-un teren neplat și care ar fi avut loc slobod pe sub el. Își prindea și el bățul de mijloc slo- bozindu-1 binișor, ca să intre pe sub bățul ales, dar să nu treacă de tot. Câți pumni, pe bățul lui trecuseră dincolo de băț, ațâți boi rămânea băgati stăpânului bățului aceluia. Dacă trece de > Vezi an. Vili. p. 332. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 243 tot nu băga nici un bou, ci rămânea tot el să dea ciomagul dâ’nbou. Jocul acesta mai avea o mișcare, ce se găsește și la masa.1 Anume, dacă boul era ciocnit stăpânul bățului care ciocnise tre- buia să-și moaie degelul în gură foarte repede. într’altfel rămâ- nea încărcat cu toii boii băgați până atunci celui cu boul cioc- nit, dacă acesta muia mai înainte. Cine mai alegea, care fusese primul? Mai întotdeauna cel cu mai mulți prieteni. Dar ca să nu se mai întâmple ceartă mulți aveau grijă să-și aducă imediat de- getul în gură după ce sloboziau bățul înspre bou. Ce-i pasă lui că nici nu lovia boul, ci cădea bățul la 3-4 metri depărtare. Se asigura băiatul în contra lucrurilor rele. Și-apoi de cât să ră- mână de batjocură că are să doarmă noaptea care vine, cu atâ- ția boi băgați și nescoși, mai bine să-l ia în râs că prea se pă- zește să nu se frigă și cu apă rece. Principele Ferdinand, Teleorman. Pr. Floarea A. Drăghici CÂNTECE 2399. —Foicică de cicoarâ, Pe min’ cine mă omoară ? Brebenei de primăvară, larba verde pe ogoară. Pe min' cine mă usucă ? Brebeneii de pe luncă. Și răchită ’Mbobocilă! 2400.—La umbră de păducel. Feciorul lui Cupărel Mănâncă carne de miel Și friptură de purcel. Închină frate cu frate, Ca să aibă sănătate! 2401 - La mijloc de codru verde Zare de foc mi se vede. Și la zarea focului. Stau haiducii codrului. Mulți îs mulți, bătu-i-ar focu’, Zau, că nu-i mai ține locu’: i Vezi anul VIII, pp. 330-2. Peste sulă mai trec zece, Și mi tot frige un berbece. Și nu-1 frige Cum se frige, Și-l întoarce pe belciuge Ca să-i fie carnea dulce. Doi se luptă, Doi se trântă, Doi sărut' o cruce sfântă 1 2402.—Frunzuliță foi de fag, M’ai făcut, măicuț’, un drac, Codrilor m’ai lepădat. Codrule, codruțule, Frate, frățiorule, Mult mă rog eu dumitale Ca la un frate mai mare; la mai lasă-ți cele poale, Să-mi acoper cele arme, Că sunt arme gălbioare, Când le vezi noaptea pe zare, https://biblioteca-digitala.ro 244 _ _ {OM CREANGA Strălucesc ca sfântul soare. Codrule, codruțule Frate, frățiorule, Tu destul m’ai ascultat Cât la tine am cătat. Cam intrat un biet copil Și-acu de-abia merg pe drum 2403 - Foaie verde salbă moale, Mi-a venit Vinerea mare, Cade frunza mototoale, Scoboară haiduci de vale, De vale La lunca mare, Ca să ’mpărțească parale. Tot parale Gălbioare, Ce lucesc ca sfântiil soare. — Căpitane Constantine, Impărțește banii bine, Nu te bucura la mine, Să nu trag cu flinta ’n tine. Căpitanul de-auziâ, La toți partea le dădea, Primăvara când veniâ, Tot cu toții se strângeâ, Din Giurgiu și din Galați, Din Găeșli, din Căciulați, Din Cerneți și din Urlați, Din Dunăre și Carpați, Toți veniau ca niște frați, In codru ce sunt jurați I 2404. —Foicică liliac. Mă mir singur, se să fac. Că sunt singur și sarac! Na știu: slugă să mă bag, Nu știu: la codru să trag! Dar de cât să slugăresc, Mai bine să haiducesc Sluga-i rob fără simbrie, 1 In codru-i de haiducie; Când n'ai straie, n’ai parale, Ieși la polecâ, la vale Și faci straie, faci parale! Arde le-ar focul, pădure, Cu toate lemnele ’n tine. Să rămână doar stejarii । Unde-au conăcit tâlharii. Primăvara mugureșli i Și voinicii ispitești. Lasă lucrul și nu lucră, Și-i apucă dor de ducă, Primăvara mi i primești, ■ Toată vara mi-i păzești, Și. cu frunzișoara ta, Tu faci poterii perdea. Iarna vine, vara trece. Și mi-i frig și bate vânt, i Frunza pică la pământ, i Pică frunza, pică jos, Și voinicii merg la gros. ; Și pe palul grosului, । Blastămă norocul lui, : Blaslăm’ frunza codrului ! 2405—Foaie verde bob năut, i De când maica m’a făcut i Codrului m’a juruit, 1 Până mare m’am făcut, i Țâță la ciulă am supt, i Nu m’a văzut soarele, ! Numai căprioarele. Căprioară, Surioară, , Nu fii rea, nu fii marghioală. ; Sue-le ’n două picioare, ; Și roade codrul pe poale, i Roade poala codrului, | Să văd calea Oltului । Și drumul ciocoiului! https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ .......... 245 2206. Ș’altă dată solz de pește, > Foaia ’n codru ’ngălbenește, i Frunza mereu se rărește. ; Vremea ’ntr’una se răcește, Voinici spre casă pornește, : Că levinji nu mai găsește. A ’ngălbenit codru’n poale, Aideți voinicei la vale. Când nu stă codrul frumos. Frunza putrezește jos; Ea a umplut văile, Voinicul temnițilâ! : 2407...Luncă, Luncă, Mult mi-ești lungă. , N’am voinici să mi le-ajungă; ■ Luncă, luncă, mult mi-ești lată, ; N’am voinici să mi te treacă. N’am voinici să îndrăznească, Nici cai bun să te gonească. : N’am voinici de sama mea, Să-mi saie săritoareâ, Șă-mi șoptească șoapta mea. : Și să calce n urma mea, ' Voiniceii codrului, i Basmarghiolii Lotrului, ; Caimacamii târgului, Stâlpii Țarigradului, Sfetnici’ împăratului! 2408. Codrule, frunză rotundă, ■ Lasă mă să stau la umbră. Că nimic nu ți-oiu strică Num’o creangă (i-oiu plecă, Și-o frunzică ți-oiu lua, Când oiu prinde-a șuerâ, Nemții s’or cutremură, Mulți copaci s’or răsturnă ! 2409.—Foaie verde viorea, ; Ollule, pe matca ta, ‘ Pe unde merge luntreâ, Dare-ar Maica Precislă, Și sfânta Duminică. Să-mi răsară trestia, Să ’mpuieze lupoaică, Să-mi ieau pușca la călare, Să mi-o rănez drept la șale, La mijlocul trupului, Unde-i pasă lupului. Eu ciorăsc, pușca pocnește. Lupul cade și lungește! 2410. - Frunzuliță de trei fire. Codrule, umbră subțire, Lasă-mă să trec prin tine, Cu baltacul la Balcâne. Să mai suiu un deal și-un plaiu, La Căpitan Neculaiu, C’are herghelii de cai. Vedeți, frați, și luați aminte: Vinețica dinnaimte, Gălbioara dela roată. Bine-ar sta la o/f furată ! 2411.—Foaie verde dedețel. La umbră de păducel, Feciorii lui Curcudel Mănâncă carne de miel. Și costiță de purcel. Și beau vin din burdușel, Închină frate cu frate. Ca să ai vă sănătatel1 2412 Frunză verde de năgară, De-ar veni mai iut' cea vară, Să mă suiu la munte iară, S’aud vânt prin brazi bătând, Păsărelele cum cânt'. De-or cântă ca și ast’vară, Voiu mai duce o câtva iară Iar de nu, în jos pe șfară 1 https://biblioteca-digitala.ro 246 ______ _ ION CREANGA 2413,-Foaie verde mărăcine, | Când îmi văd vara că-mi vine. I Saltă inimioara’n mine, I Mult mi-e drag și-mi pare bine. ■ Lauzi, neică, pupăză, Ieși afară, nu mai sta, ; Iea-[i cotu’ și foarfecea, Și-mi croește-o ipingeă, ' Să samene cu frunzâ, , Cu frunzâ , Și cu ia»*bâ, Să intru’n codru cu ea. ■ ( lauzi, neică, grăngurei, । la croește-mi polurei. Verzi ca și frunza de lei, Să intru ’n codru cu ei, Cu doispre’ce voinicei, Să-mi apăr |ara cu ei, Toți voinici, înalți ca mine. Imbrăcați și ’narmați bine! 2414.—Căprioară, căprioară, Săllă-te ’n două picioare, Roade mugurul pe poale, Să văd capul codrului Colilura Oltului, Unde Oltul ocolește, Și apa se vullurește, : Ghimiș calul potcovește. 1 La Dediu, meșter bun, Că-i din toți cel mai bătrân, Lucrează fără tăciuni, Fără foc, fără cărbuni. -- Măi Dediu, meșter bun, Măi Dediu. hoț bătrân, Calul mi l-ai potcovit, Tare bine mi-a părul. Un bine nu mi-ai făcut: Vezi bine ăl băllăgel ? Sâ mi-1 faci mai subțirel, Ca să mă slujesc cu el. Vezi bine și măciucă, Să mi-o faci mai gogonea, Că intru ’n codru cu ea! 2415 Frunză verde, verde, verde, Sub poale de codru verde Mâțâțăl foc mi se vede. Și ’mprejurul focului, Stau voinicii codrului, Unul tânăr, tinerel, M’a chemat să mărg la ei, Și m’a pus pe un genunce. Și mi-a dat vin roșu, dulce, Dintr’o ploscă mică, verde, De-o sută cincizeci de vedre 2416. -Ollule. cane spurcat, Ce vii, măre, turburat, Ori vre-un mal ți s’a surpat. Ori vre-o oaste s’a ’nnecal. De vii mereu turburat? Mi-aduci pietre și butuci. Scânduri multe și uluci Și căpestre de cai murgi. Ce făcuși, râu blăstămat: Nu-ți fu milă și păcat. Să spargi podul de umblat. Tot cu voinici încărcat? Dare-ar bunul Dumnezeu, Să crească pe malul tău, Numai iarbă și dudău, Ca să pască murgul meu, Să mă odihnesc și eu! 2417. Foaie verde foi de mure, Arde-te ar focul pădure. Și mi-ai cădea sub secure, Să se facă drum prin tine, Să iasă focul din mine, Să se ducă unde-i vine, Arză lemnele din tine, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 247 Cum arde inima ’n mine. , Arde-mi-te-ar, codre des, Și să te schimbi într’un șes, Să-mi ung pușca la oțele, Să mă duc prin târgurele Să-mi împușc mândrele mele! Că de mine s’a ales, Din tii'A; eu nu mai ies, Nici călare, nici pe jos, Nici cu murgul sănătos. Am intrat fără mustață, Acuma sunt sloiu de gheață ; 2421. - Oltule, câne turbat. Ce vii așa turburat. Ori la coadă te a-plouat? Plăvioare ce-mi aduci, Ori căpestre de cai murgi. Și chivere de haiduci? 2418.—De cănd mama m’a făcut. Penlru codru sunt clădii, ; Și în el cât am stătut, Nimenea nu m'a văzut. Fără numai soarele Și cu căprioarele! Oltule. pe malul tău, Dare-ar bunul Dumnezeu, Să crească numai dudău ; Oltule, pe matca ta Dare-ar Maica Precista, Și sfânta Duminică, 2419. —Foaie verde foi de rută, Codrule, foaie măruntă, Paserile ’n tine cântă, Vin mândrele de le-ascultă. Vine, vezi, și mândra mea. , Care m’am iubit cu ea, De când eră mititea, Să-mi asculte patimă, Patima inimii mele Și-a sufletului durere ! Cum mai cânl’o păsărea. Nu m’aș mai duce la ea, Și-aș ședeâ. codrule ’n tine, Ca să fac la săraci bine ! Pe unde umblă luntrea, Să sece toată apâ. Să se ’nalțe pulberea, Să ’nfiorească richită, Richiiâ, Și trestiâ, Să mpuieze lupoaică, Lupoaica Și ursoaica, Să dau eu cu flinta ’n ea, Să-i ieau pielea de pe ea, Să fac mândrii maloleâ, Că e goală, sărmană, Că se ține, După mine. 2420.—Bată-te legea răchită. Când te-aș mai vedea’nfrunzită. Să-mi jupoiu cureă la flină, Să-mi pun flinta între spele, ; Să mi-o plec la codru verde, Să văd: bine mi se șede? i Să-mi împușc un puiu de cuc Cu untura de pe cuc, Pușculița să mi-o ung! Cu untura de pe șele, Și mi-e rușine de lume; Din pielea de pe picioare, Să-mi fac tocuri de pistoale, Iar pelea de după cap. S’o iac teșîlă de praf ' 2422.—Foaie verde siminic, M’ai făcut maică, voinic. De-ațiu calea la colnic. Știu caii unde su-i duc. https://biblioteca-digitala.ro 248 ION CREANGA Când cântau cocoși-odată, Eram la cai la baltă. Aruncam drobul de sare, Sar cârlanii să m’ omoare. Luam iapa și mânzu'. Vin cârlanii cu cârdu’, li vând pe la Botoșani. Umplu chimirul cu bani! 2423. -Frunzuliță trei măsline, M’a făcut maica pe mine, i M’a făcut numai pe mine, i Și lot sunt pădur’le pline, ! Dar dacă făceâ mai mulți, ; Erâ 'n codru mulți haiduci. ; De o tufă câte cinci, , De tot fagul câte doi, 1 Cari ’ndrăznesc la ciocoi! 1 2424. Frurză verde de molotru, ■ Ce sgomot s’aude ’n codru? i Se ceartă cucul cu corbul, 1 Cum să stăpânească codrul. i — Corbule, câne spurcat. ' Mănânci hoit ne ’njunghiat, i Și de pușcă ne ’mpușcat. ; Frunză verde ruguleț, i Iar eu sunt un cuculeț, | Iernez iarna la Olteț, I Vara mă trag la județ, i Cânt în codru fără preț! j 2425.—Ce cânți, puiul cucului, j In pădurea Clujului, i Ori ți-i foame, ori ți-i sete, j Ori [i-i dor de codru verde ? ț — Nu mi-i foame, nu mi-i sete, I Ci mi-i dor de codru verde, i Și mi-i dor de primavara : Să văd plugul arând țara, Pogonici, boii mâncând, Mumâni cu prânzul venind! De prin mai multe părti- T. Pamfile ! 2426.—Ungurean dela Suceavă, Cu opinci pe scroafă neagră, Cu cojoc de bou bălțat. Căciulă de câne ’n cap: Opincele grohăie, Cojocul boncăluie, Cușma n cap îi hârâie. Ungurean de pe vălie, Cu opinci de ciocârlie. Ungurean de pe pârloage, Șede jos și pușcă ’n broașle. Ungurean de pe izvoară, Șede jos și pușcă ’n cioară, De pălește, Nu pălește Tot o zamă piăzueș.'e. Auzită dela Nastase Cretu di;: Dră- gușeni-Suceava. 2427.— Foicica lemn de nuc, Eu mă duc, maică, mă duc; Eu mă duc în țări străine Unde nu cunosc pe nimeni. Unde nu-i firuț de grâu. Faci sângele până ’n brâu; Unde nu-i firuț de iarbă, Faci sângele până ’n barbă. 2428. —Plânge măicuța la poartă, Eu mă duc in lumea toată; Plânge maica prin grădină Inima mi-i dor și plină! Arză-vă focu păduri Să rămâie numai lei. Să mă uit la dragii mei; Să-mi fac ochișorii roată Sâ mă uit în lumea toată, Să văd pe maica la poartă: Cu mătura măturând, Cu lacrămi din ochi stropind, După mine jeluind. Arză-vă focu papuri https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 249 Să rămâie numai parii i Să se înțăpe ghinărarii, ; Ghinărarii și maiorii. : Să nu ne mai ia feciorii... Auzită dela Maria Iui Ion Șandru în vrâslă de 60 ani din satul Suplac Comitatul Târnava-Mică din Transil- , vania, care îi venilâ de 30 de ani în : comuna Victoria-Brăila. 2429.—Foaie uerde di asomie, , Mă șuii în deal la vie, | Mă uitai în Slobozie j Văzui casa mea pustie. । Numai una nu-i pustie. S’aceea-i cănțelărie Șed doi logofeți și scrie. j Toată ziua scriu la cărți | Iară noaptea pun peceti, ■ Să trimită ’n alte părți: i 'N-alte părți și ’n alte sate, i La flecăi ca să se gate; , Cu cămeși mari, guleri late, Păiării cu copuri 'nalte; Cu cordele stânjenii Să plece în bătălii! i Auzit de la Nastasă Creț» care îl I știe dela bunicul lui de loc fiind din i Ardeal. ! Cardaș Gh. Gheorghe | 2430.—Foiliță iarbă neagră j Eu mă duc măicuță dragă. : Tu prinde dorul și-l leagă j Într’un colț de basma neagră j Și-l dă pe apă să meargă. j De-i vedea că merge lin ; Să știi puică c’am să vin; j De-i vedea câ se cufundă ; Mărită-te și fă nuntă. j 243L —Saracu norocul meu i L’au băut boii ’n pârâu Nu știu boii l’au băut Ori de loc nu l-am avut, Cine n’are noroc, n’are, De cum naște până moare. Că nici eu nu l-am avut De când mama m-a născut. 2432 —Lasă, lasă, mândră, lasă, Eu suspin ție nu-ți pasă. Dar tu când vei suspină Nici mie nu mi-a păsâ. 2433.- Măriuță, Măriuță Vin, te chiamă badea ’n frunză In frunzuta părului In gura părăului; In frunzuta fagului, In gura izlazului. (Auzile în Bucovina). V. Vermeșanu 2434.—Foaie verde și-o lalea, Neică, marei-i Dunărea. Duce corăbii pe ea Și duce și flotila, Unde ’mi mănânc eu viață. Și iar verde și-o lalea, Puică, puiculita mea, Roagă-le la Dumnezău, Să mă scape de ăst rău; Și te roagă și la soare Să mă scape din prinsoare; Ba te roagă și la lună, De vrei să fim împreună. Că eu, puică, de-oi scăpa Cu line m’oi cununa Și-om face-o nuntă de-argint, Cum n’a mai fost pe pământ... (Dela un marinar pe Dunăre). 2435—Este-o fată într’un sat Care-ar vrea să-i fii bărbat; https://biblioteca-digitala.ro —250.......... _..__.JON Trupu-i e ca beldia, Capu-i e ca banița, Gâtul gros ca și coarda. Spinarea ca și cobza, Dreaptă-i ca cobllița, Albă ca dihonita, Ochii ca și cepile, Din|ii ca lopețile, CREANGĂ_______________ .... Buzele de-un lai de mână, Du-le bade de o ia Și cunună-te cu ea, Că aia-i de nasul tău. Să le bală Dumnezeu De pârlit și nătărău (Buzești-Oll). C. Georgescu Munteanu GLUME, JÂTII, TACLALE. 417,—Unul care a plecat să găsească beleaua. Era odată un boer bogat, care lot auzea pe unul și pe aiul spuind: Se {in belelile de mine, sau am dat de altă belea ș. a. Boerul tot întreba pe toți cum e beleaua aceea, sau cum este când dai de belea. Întrebare la care i se răspundea : — De boerule, dă și d-ta odată de ea și ai să vezi cum e. Pasămite, acel boer, era și puțin cam prostul, căci după ce a văzul că oamenii de pe moșia lui nu-1 poate face să cunoască beleaua, a plecat în lume să dea de ea. Pe unde trecea, nu în- treba de altceva de cât, unde poate să găsească și să cunoască și el beleaua. Inir’o zi, a ajuns la o apă ; a descălecat, a lăsat calul și hainele pe mal și a intrat să se scalde în gârlă. In tim- pul acela, au venit niște ho[i, i-au luat calul și toate hainele și au plecat. Când a eșit iea hainele și calul de unde nu-i! A mers bietul om, în pielea goală, până în salul vecin de unde a cerul niște haine, povestind oamenilor ce i s’a întâmplat. — Ei, beleaua dracului, spuse unul. — Apoi tocmai după ea plecasem, răspunse boerul; unde aș putea s’o găsesc? — Apoi n’ai găsit’o, ce mai umbli după ea, ii spuseră sătenii. Se duse acasă vesel că a dat și el de belea. Urziceni-Ialomita. Elena Ștefănescu 418 - Țiganul și Popa. într’o zi, anume nu știu care, un (igan având treabă în satul vecin și-a înhămat telegarii la căru|ă și-a pornit într" atolo. Dar între satul lui și satul vecin erâ un deal, pe care țiganul nostru trebuia să-l urce. Când ajunse el în vârful dealului, numai iaca https://biblioteca-digitala.ro =1QNCREANGĂ _________________________________ 251 că i se strică o roată și bietul țigan rămase cu căru|a în mijlo- cul drumului, cucuiet pe deal. Se mai suci, se mai învârti, dar tot degiaba, că roata n’o mai putu drege la loc. Acu, ce să facă el. Se gândi c’ar fi bine să se întoarcă la popa din salul lui și să-l roage, ca să-i împrumute o roată. îndată ce i-a venit una ca asta în gând, țiganul și-a lăsa1 căru{a cu caii pe muchia dealului, sub paza danciului—căci am uitat să vă spun că-l luase și pe dânsul—iar el a pornit să se scoboare ’nspre sat. Cât o fi mers el nu știu, atâta știu doar, că pe drum s’a gândit cum să-i vorbească și ce să-i spuie popii. Tot gândindu-se s’a hotărîl în cele din urmă să i zică așa: — Părinte, mi s’a stricat o roată și am venit la Sfinția ta, că poate ai vre o roată părăsită pe lângă casă, să mi-o împrumuți, căci mi s’o stricat căruța ’n vârful dealului și-mi stau epele ’nhă- mate cu hamurile ’n spate. Tot rostind țiganul vorbele istea se trezi deodată în poarta po- pii, față ’n față cu Prea sfântul. Atunci se fâstâci țiganul rău de tot și începu a grăi popii repede: — Părinte roată stricată, poate ai vre-un popă părăsit pe lân- gă casă, să mi-1 împrumuți, căci mi s’o stricat dealul în vârful carului și-mi stau hamurile ’nhămale. cu epele în spate! Apoi cred că vă închipuiti ce a căpătat țiganul în Joc de roată. Din finului lașului. C. Atanasiu 419 —Miaua pământului. Acu ci-că Barabulea, puradelul bunului, umblă și el cu caii la păscut. într’o zi vine el supărat acasă și zice către tatu-su, bunul; — Dadă hăi! nu mă mai duc cu câmpii ’n cai. — De ce ciușmandelul dadei? mânca-ți’aș! — Hapoi, Cristea breazu bătu-l-ar obrazu, tot zice: Hârț, bârț, be țigane, be!... Și miaua pământului : — Zâi așa! zâ-j așa! zâ-i!.. 420. - Hârlabotoeși. — Măi țigane! zise într’o zi un rumân unui țigan, ian zi lntr;un cuvânt: Hârlău, Botoșani și Eși. -- Hârlabutoeși! romanico, mânca-ti-așl 421 — Jidanul hoț. — Inchi sî vezi ci m’am ghindil iu: sî mî prifac în tulhuroi. Și https://biblioteca-digitala.ro 252 ION CREANGA _________________ când mî ghindeam iu, iacî treci Ghicî Vodî pi pud pi Ia Tim’șești. Iu io-am ișit înăinli. — Stai Ghicî Vodî! II u zis : — Ce vrai măi jidane? Iu am zis : — Dî bani. Ghicî Vodî! 11 chind a auzit așî, undi nu m'o înșfăcat odatî di barbî di u culcat cu mine vr’o două trii fălci di iarbî.... Cardaș Gh. Gheorghe CRONICA Econ. M. Iliescu: O cuvântare inauguralii și o conferință despre superstiții. O cărlicicâ de 40 de îețe, luxos tipărită, ceea ce pare că lămu- rește lunga și mlădioasă dedicație către dl Gârboviceanu, „neobositei și rodnicei Sale activități... Care... printre Cei Cari..." Nu ni lămurește necesitatea sufletească a superstițiilor, cari ar fi în totalitatea lor moștenite de la Romani, și prin urinare nici folosul și nici mijloacele de combatere, cari trebue să fie curat creștinești, nu ni se dau. In schimb avem încredințarea că sf. sa cunoaște superstițiile. Tărbăcirea cânilor se mai numește și Tivicul cânilor (p. 16) cu cari prilej se arată că pe olocuri gâștile se poartă în triumf (p. 17) ca unele cari deștepaseră pe Manlius la venirea Galilor, lucru ce nu-1 făcuseră cânii cei somnoroși! Autorul pune în sarcina lui Solomon solomonitle prin cari se pot alunga dracii (p. 21) dar nu se spune ce face datina bisericii noastre astăzi, oficial, spre acest scop. In colo, une ori foarte bun material. • In Arhiva Dobrogil, Revista Societății pentru cercetarea și studierea Do- brogei, ce a început să apară subt îngrijirea d-lui Const. Moisil cuprinde: pen- tru voi. f, între altele Cântece bătrânești ; lancu Vodă (pp. 14-6) Marcoș-pașa și Crivățul (pp. 104—6) și Badea (p. 107); Versuri din ajunul Bobotezei (p. 100) : Ghicitori (pp. 109—11) șl Obiceiuri de nuntă la Românii din Tulcea (p. 111). Ii urăm vieată lungă și spornică. * Revista franceză L’Eflort, care apare la Brăila, în no. său pe Iulie, dă traducerea legendei noastre din no. 5, p. 147: „Din ce s'a făcui Ungurul". Și se adaogă și cea a Bulgarului: „Când Dumnezeu a făcut pe Bulgar, i-a zis: -Cere-mi ce-i '>rea, și am să-ți dau, dar am să dau și vecinului tău de două ori pe-atâta. Și Bulgarul, fără să se gândească mult, i-a răspuns : -Crapă-mi, Doamne, un oehiu ! T. Pamfile Ajunși la no. 8, credem câ putem ruga pe cinstitii noștri cetitori să ne trimită micul cost al abonamentului de 5 lei. Adresa: M. Lupescu, Zorleni-Tuiova. https://biblioteca-digitala.ro Prietenlor Revistei «ION CREANGĂ» pentru strângerea fondului === Bustul lui Ion Creangă la Bârlad —— = Suma adunată 1164.90. DE LA ADMINISTRAȚIE Adeverințe. S’au primit sumele și s’au tăiat adeverințele pen Iru : D. G. Cardaș, Drăgușeni-Suceava 5 lei; D. 3. P. Colibași, Afumați-Ilfov, 5 lei; D. C. Daniilescu, Râmnicul-Vâlcii, 5 lei. POSTA D. Gav. N. Popescu, Runcu. Cărțile vi s’au trimis. Prin Redacția și Administrația le cărți folositoare: revistei noastre se pot dobândi următoa Revista Ion Creangă" Anul II III IV V VI „ X „ „ IX Calendarul revistei „Ion Creangă Anul II „ III » « „ „ „ IV . . . M. Lupescu. Alcătuirea unei gospodării țărănești . . T. Pamfile. Jocuri de copii, I .... » x n ■* II . • • • n n M i» IU .... „ Povestire pe scurt despre Neamul Românesc . . , Industria Casnică la Români . . . „ Sărbătorile de vară .... „ Sărbătorile de toarnă și Postul Crăciunului . . „ Crăciunul ..... „ Boli și leacuri la oameni, vite și paseri . . „ Cântece de țară ..... „ Agricultura la Români .... , Povestea lumii de demult .... „ Un tăciune și-un cărbune .... „ Diavolul învrăjbitor al lumii .... „ Cerul și podoabele lui . . . . „ Văzduhul .... ., Dușmani și prieteni ai omului . . . „ Comorile ..... „ Sibile și Filosofi în Literatura și Iconografia românească „ și M. Lupescu Cromatica poporului român . „ „ V, C. Nicolau, Moșia, Satul și Biserica de la Strâmba . „ „ ,. ., Așezarea preistorică de la Strâmba . St. St. Tuțescu, Colinde ... P. G. Savin, Povești ... „ „ „ Clăcășește .... N. I. Dumitrașcu, Flori de câmp . . . D. I. Urban Jarnic, Limba basmelor românești . . A. M. Nour, Descântece și vrăji . . ■ I. Ciuncanu, Cântece .... =] (Se trimit la cerere și contra ramburs, franco la adresă). 6.— 6.— 6 — 6.- 6.— 6.- 1.50 1.50 1.50 0.50 1.40 1.60 1 — 0.20 10,00 2.00 2.00 3.00 1.00 4.00 5.00 2.00 0.60 1.00 2.00 2.00 3.00 1.00 0.40 2.00 0.50 0.30 0.30 1.50 0.40 0.40 0.40 0.40 0.40 https://biblioteca-digitala.ro Domniei-sale Comuna prin Oficiu! Județul IIIA AII A A A TIII Revistă de cercetări și mărturii is- HIBI1I COSTIhrjarNo 7 pe lulie un vojy UECHIU.-C. N. mateescu. Șl POSOnUL mOLDOUEDESC LR 1797. , ^^^ramfile. ^^d^uTOEnTE.—N. Rposfol, 6. Florescu, Rrtur Boro- uei, U, C. Nicolciu, T. Pamfile. Rl. Saint-Beorges. Ec. U. Ursdcescu. in5EmNAR!.~C. N. (Tlateescu, Rrtur Borouei. INSCRIPȚII.—Rrtur Borouei. CROniCR.—T. Pamfile : N. lorga : Legăturile Românilor cu Rușii apuseni și cu teritoriul zis „ucratnic".—Alex. lâpSdatu : Documente și lămuriri istorice cu pri- vire la desfacerea proprietăților moldovene de peste Prut, după pierderea Basarabiei.-Dr. O- nisifor Ghibtt: Din istoria literaturii didactice românești. HI. Abecedarele. — C. S. Mironescu ; Mănăstirea Adam (jud. Tutova).—Arhiva Dobrogil. 1LU5TRRȚ1UNE.— Un coi! vechiu. Abonamentul anual 5 lei- Redacția și administrația în BAriad, str. Cerbului &6JJQGKAHE In publicata săptămânală .Scriitorii români" de sub direcția d-iui A. Vlahuță, depozitul Alcalay et Comp. București, au apărut: No. 16—18 /. Paul, Florică Celerașul, 94 pp., 60 bani. No. 19. M. Eminescu, Crăiasa din povești, 32 pp., 20 bani. No. 20. Marin Stroescu, Conslandin Pupăză, 32 pp, 20 bani. No. 21. I. A. liasarabescu. Nenea. 32 pp., 20 bani. H. N. Țapu, Scripcarul Șerban, Schi|ă populară No. 3 din Bi- blioteca literară, director Șt. Tuțescu, Balota-Dolj, unde e depo- zitul, 32 p. 30 bani. ARHIVA DOBROGEEI Revista Societății pentru cercetarea și studiarea Dobrogiei. Publi- cată sub auspiciile Casei Școalelor și sub îngrijirea d-lui G. Moisil. Voi. I (1916), 160 pp. cu o hartă. https://biblioteca-digitala.ro Tipăritură mai târzie pentru: Anul X.—No. 1—12. lanuarie-Decembrie 1917. Ion Creangă Revistă de limbă, literatură și artă populară APARE ODATĂ PE LUNĂ Redacția: T. PAMFILE Bârlad, str. Corbului Abonamentul anual: In țară .... 9 lei In străinătate . 11 „ Administrația: M. LUPESCU Zorleni-Tutova MĂNUNCHIU NOU DE POVESTIRI POPULARE CU PRIVIRE LA ȘTEFAN CEL MARE Osteneală închinată bunului și duio- sului meu frate ▼ASILE, mort tn anul 1917, apărând cinstea neamului și pământul copiilor sfii. PREFAȚA Că după moartea lui până astăzi ii zic Sfântul Ștefan-Vodă, nu pen- tru suflet, ce este în mâna lui Dum- nezeu, că el încă au fost om cu pă- cate, ci pentru lucrurile lui cele vite- jești, carele nime din Domni, nici mai nainte, nici după aceia, l-au ajuns (Letopisețul Țării Moldovei, până al Aron-Vodă, ed. C. Giurescu, Bucu- rești, 1916, p. 91). La 2 Iulie 1904, românimea de pretutindeni a prăznuit cu toată cuviința împlinirea celui de al IV-lea veac dela moartea lui Ștefan cel Mare. S’au înălțat rugăciuni în toate bisericile, începând cu Mănăstirea Putna, locașul său de veșnică odihnă, șf încheind cea mai umilă bisericuță de sat ; s’a căutat să se întruchipeze la Iași, la București și la Borzeștii copilăriei sale, https://biblioteca-digitala.ro 2 vremurile și oamenii de pe-atunci; s’au ascultat cuvântări; s’au bătut medalii comemorative, — dar ceea ce s’a făcut mai mult și cu mal mare folos pentru viitorimea ce își cere necurmat izvo- rul care să nu sece și lumina care să nu pâlpâe numai o zi,— s’a scris. «Poporul» a cetit epopeia anilor de închegare și-a zilelor de bărbă{ie moldovenească, — Istoria Iui Ștefan cel Mare de N. lorga 1, o «strălucită» carte, cum o numeșt-e St. O. iosif, însuși el scriind poemul istoric Din zile mari 2. Povestiri lungi, povestiri mai mărunte, închinări și cântări de mă- rire, a dat apoi fiecare, după cât a crezut că trebue și după cât a putut. Ca rod al unei osteneli începute atunci, abia în 1913 apar, cu o desăvârșită îngrijire, Documentele lui Ștefan cel Mare 3, publicate de 1. Bogdan. E păcat că alături de aceste învederate legături dintre popor șl marele Domn, nu s’au strâns și acele multe pizanii, săpate în zidurile bisericilor Moldovei și pe-aiurea, în lespezile cetăților ca și cele turnate în doagele clopo- telor, bătute ’n vase sfinte, țesute în prapure șl odăjdii, ca să avem astfel în atât cât s’a putut păstra print’atâtea vifore, toate măr- turiile rămase dela acest Voevod neîntârzielnic recunoscător al milei lui Dumnezeu și grabnic răsplătitor al vredniciei poporu- lui său de țărani și boeri. Colindând Moldova dela un capăt la altul, fie pentru a întâmpina îndată pe dușman, fie pentru a-l urmări după bătaie, fie pentru a întări din vreme hotarele, — ori făcând dreptatea care o cerea nesfârșitul lanț de osteneli și de jertfe, — nu se putea ca în sufletul poporului să nu se sape adânc și temeinic numele lui Ștefan cel Mare, pentru ca după patru veacuri să nu-i aflăm amintirea însă puternică. Ea se găsește în mulțimea de povestiri cu privire la bătăliile, ctitoriile șl dăniile sale, în marele număr de legende, pe cari numai închipuirea le poate îndreptăți, ca și în simplele pomeniri ale numelui de «Ștefan- Vodă» până la care, depărtarea în vreme, nu are nevoe să fie cea adevărată. 1. București, 1904, inst. „Minerva". 2. Tot acolo, 1905. 3. Două volume, în cdlt. Comisiei Istorice a României. https://biblioteca-digitala.ro 3 Din toate acestea, prăznuitorli anului 1904 au putut ceti chiar atunci pioasa culegere a învățătorului S. Teodorescu- Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt 1, in care de bună samă, din pricina lipsei de mijloace, autorul a fost silit să dea pe scurt aceea ce uneori este cu totul trebuincios să se re- producă. Puțini apoi, foarte puțini, au putut ceti al doilea mănunchiu de amintiri, datorit unui alt învățător, acesta din păr- țile bistrițene ale Ardealului, Teodor A. Bogdan 2, cel care a trebuit să îndure, ca răsplată, prigoana vechilor dușmani aî neamului nostru 3. In anii aceia, am ajutat după putere culegerea d-lui Kî- rileanu, când într’o ediție a Ministerului de instrucție 4, a rea- părut, cu bucăți mai puține, și având, ca lucruri noi, numai șase bucăți trimise de mine, și alte vre-o două, aflate în alte locuri. De atunci a trecut destul, și acele cărți, — una tipărită în sărăcie, alta împiedicată și nimicită, — nu se mai întâlnesc. Dacă a le socoti folositoare este de sigur adevărat, a le cere dela cei ce le-au întocmit, ar fi o necuviință; de asemeni ar fi o trudă zadarnică dacă ne-am îndrepta cu acest gând în ori- care altă parte. Astfel, în împrejurări ca ale noastre — de demult și de azi, fără unitate în vederi și fără perseverență în cele începute, când ceea ce trebue să se facă rămâne la ceea ce fiecare în 'parte crede că trebue, — în astfel de împrejurări apare acest mănunchiu, cu un cuprins care nu se află în cele- lalte două culegeri pomenite. Povestirile și pomenirile ce ur- mează s’ar fi putut înmulți, așteptând; n’am crezut însă că pot trece peste anul când pentru întâia dată ne-a fost îngăduit să îngenunchem la mormântul desrobit al Voevodului dela Putna, și de-aceea, ele apar așa cum sunt și câte sunt. Inșirarea lor s’a făcut luând ca fir de curgere, după cât s’a putut, însăși vieața Voevodului, lăsându-se tocmai la urmă, simplele pomeniri, pentru cari așezarea în timp, este cu ne- putință. 1. Focșani, 1904, 238 pp. 2. Ștefan cel Mare, tradiții, legende, balade ș. a., culese din gitra poporului, Brassd, 1904, 72 pp, 3. N. lorga, Pomenirea lui Ștefan cel Mare, București, 1904 p. 92-3. 4. Amintiri ale poporului despre Ștefan cel Mare, București 1904, 188 pp. https://biblioteca-digitala.ro 4 Socotind orice bucată ca un document care poate cuprinde In afară de ceea ce ne interesează aici, încă și alte lumini, m’am ferit de rezumate sau de adausuri: din acest punct de privire, rostul meu este cu totul neînsemnat. In sfârșit, cei ce vor crede, — cum se și cade — ca acest fel de culegeri trebuesc necurmat ținute la curent, se vor putea sluji de indicele care încheie aceste pagini. ChlșJnSu, 2 Iulie 1919 Tudor Pamfile https://biblioteca-digitala.ro I. Biserica din Borzești1 1. — ...Ștefan, ca copil, se juca odată cu alți băeți de-a resbelul. Pe Ștefan îl aleseseră craiu. Băeții formaseră două tabere: tabăra românească și cea inamică. După bătaie, — se înțelege, după victoria armatei române, — a- Biserica dela Borzești, Înainte de restaurare. duseră la picioarele craiului Ștefan pe comandantul armatei inamice făcut prizonier. [Acesta]2 fu judecat și condamnat să moară prin ștreang. Pe dâmbul unde se petrecuse jocul copiilor era un nuc bătrân ce-și întindea 1. Este ridicată de Ștefan cel Mare în anul 1493. Inscripții în lorga, inscripții din bisericile din România, I, p. 26—7. Descriere și fotografii în Dr. Istrati, Biserica și podul din Borzești, Buc. 1904. 2. Parantezele colțurate cuprind întregiri ce lipsiau din texte. https://biblioteca-digitala.ro 6 groasele lui crăngi umbroase. De una din acele crăngi băeții acățarâ în glumă pe camaradul lor. Iată însă că dintr’un tufiș sare un iepure, apucând la vale. Copiii se răpăd și uită în ardoarea lor pe con- damnat. Când se întoarseră sub nuc, care le fu spaima? Cama- radul le era mort. Se zice că în urmă, Voevodul Ștefan, în amintirea acelui epizod al tinereții sale și spre a ispăși păcatul comis, a ridicat pe acel dâmb, în locul nucului, biserica din Borzești t. 2. — [Legenda Stejarului din Borzești] 2. In loca- litate ml s’a spus chiar că sfânta masă din altar ar fi pusă pe trunchiul vechiului stejar tăiat 3. 3. — Unii spun că Ștefan ar fi ridicat această bi- serică întru aducerea aminte a unei biruințe asupra Tătarilor. II. Ștefan-Vodă este de-aici, din Borzești Se spune din bătrâni că în vremile acelea a trecut prin meleagurile estea un Voevod mândru, cu oaste multă. Apucându-1 noaptea pe-acolea, s’a abătut el și cu curtea Iui în satul ista, Borzești, cu gândul să mână la vreo casă de creștin. Numai iacă aude că în sat, nu tare de mult, murise preotul, și preoteasa rămăsese tâ- nără și frumoasă. Voevodul a tras la preoteasă. In zori de zi Voevodul a purces la drum spre casă, lăsând preotesei drept dar un inel de aur, cu coroana Țării și cu iscălitura Iui pe el. 1. O. Racovită, Dicționar al geografic al jad. Bacia, p. 168; Izvo- rul II arat A și S. T.-Klrileanu, op. cit., p. 231. 2. NuvelizatA de N. Gane, și reprod. in Kirileanu, op. cit., p. 21—7. E ciudat (ns&cum Alexandri, stăpânul moșiei pe vremuri, a spus lui Gane el hramul bisericet e Sf. Gheorghe fu loc de Adormirea Naicei Dom- nulai. 3. Dr. Istrati, Biserica și podaldin Borzești, p. 273; deci stejarul e'a fost ars. A se vedea povestirea a Il-a. https://biblioteca-digitala.ro 7 De-acolea a trecut o vreme îndelungată. Preoteasa făcu un băiet și-i puse numele de Ștefan, — un băiet bălăior, avalnic și cu prube de om mare. Mă-sa, vă- zându-1 că samănă cu tată-său, îl crescu cu mare bă- gare de samă, povestindu-i adesa că are să se facă împărat. Acu, Ștefan ajunse ca de 10 ani, voinic și frumos cum rar se vede, și se juca pe tăpșanul ista, unde-i biserica acu, în preajma stejarului. Era cu mai mulți băieți, mai mari și mai mititei, și se jucau de-a sol- dații. Luptându-se așa, numai ce prind un vrăjmaș. II legă burduf, îl acăță de-o creangă a stejarului, și-l spân- zură. Lupta a mers înainte, și până să se întoarcă, băie- tul muri. Oamenii satului au bănuit că Ștefan l-a omorît, că doar el fusese împăratul soldaților, că el îl judecase. Numai că mi-1 ieau pe Ștefan, cu mă-sa cu tot, și cu oamenii din sat, și purced spre Suceava, să^-1 judece la Domnie. Ajungând acolo, se pun boierii să-l judece. Numai ce vine ștafeta dela Vodă ca să se lese de judecat, și pe oameni să-i trimeată pe la vetrele lor. Preoteasa arătase lui Vodă inelul, și Vodă văzând pe fiu-său, așa de isteț încă de mic, l-a luat pe lângă el de-a crescut mare, de-a ajuns și el Vodă, de-a bătut toate liftele, de-a făcut atâtea biserici și mănăstiri ’. Ștefan a fost fecior de țăran de-ai noștri; de aceea a fost așa de cuminte și ne-a ajutat atât de mult 2. 1. Cf. Herodot, ed. N. lorga, Vălenii de munte, 1909, p. 45-9. Și copilul Mandanii, fiica lui Astlag persanul, scăpat dela moarte de Arpag medul, crește Intre ciobani și bate la joacă pe fiul unui ,om de folos, In- tre Midi“. Dus la judecată, copilul Chiros este recunoscut de Astlag, bu- nicul său. 2. Legenda e auzită dela un locuitor din Bogdana, sat vecin cu BorzeștH, In ziua de 2 Iulie 1904, și publicată de d. Tabacaru ta Școala. (1908), p. 11-2. Variantă, Teodorescu-KJrlleanu, op. cit., ed. 1, p. 21-7. https://biblioteca-digitala.ro 8 III. Mănăstirea din Tazlău, Masa lui Ștefan și Mănăstirea Bociuleșfi Ca pecetluire [a strășnicie! și vitejiei celor vechi, și pentru] mulțămirea lui Dumnezeu, [Ștefan-]Vodă înălță într’acest județ [Neamțul] cele mai multe locașuri sfinter mai multe chiar decât în celelalte județe. Așa, în preajma localității Orbie se află două mănăstiri: una în comuna Tazlău 1 în stare bună, așezată sub coasta dealului nu- mit Masa lui Ștefan, iar’ a doua se află în apropiere de comuna Podoleni, pe dreapta râului Bistrița, în stare de ruină și cunoscută de săteni sub numele de Mănăs- tirea Bociulești [despre ale cărei pătimiri îngrozitoare, se povestește și astăzi: năvăliri de ape și prădăciuni de haiduci] 2. IV. Ștefan-Vodă și fata lui Călin Una din ceie mai frumoase ape ale bătrânilor Car- pați este Bistrița. Această fata frumoasă a Carpaților noștri pletoși, nu samănă de loc cu celelalte surori ale ei. Cursul ei sălbatec, mai cu samă după ce atinge granița [care a fost] între Bucovina și România, murmură ca un uriaș mânios, blăstămând pe cine a despărțit acest pă- mânt în două părți. Locul cel mai pitoresc pe valea Bistriței este dela cătunul Călinești [din] Bucovina și până la Broșteni, [în] România [veche]. Această fată frumoasă căreia îi putem zice că-i cu părul de aur, a trebuit să aibă mult de luptat până ce și-a deschis drum prin livezile tatălui său Carpat. Tot a învins, nu i-a păsat, nici nu-i pasă de 1. Cf. S. T. Kirileanu, op. cit., ed. I, p. 203. Inscripția In N. lorga. Inscripții, II, p. 220—1 ; cf. și Ist. Bis. rom. de acelaș, 1, p. 96. 2. A. AÂoisei in Ion Creangă, IX, p. 172. https://biblioteca-digitala.ro 9 stâncele uriașe cari o păziseră pe de-amândouă părțile, cari se pare că vor gata să se arunce asupra ei. In acest loc, unde sunt astăzi cătunele Călinești, Ciril și Cojoci, trăia acum câteva sute de ani un moldo- van cu numele Calin. Ca toți muntenii, atât cât în timpu- rile de demult, ca și în timpurile de acum, și Călin trăia din ținerea vitelor, dar mai cu samă oi și capre. El avea . o fată și un fecior. El păzia oile și fecioru-său caprele pentrucă era mai iute de picior. Fata ședea în târlă (stână), spăla, mătura, — mai pe scurt ținea târla în rânduială. într’o zi spre seară, iată că ies doi oameni tineri, călări pe cai, de credeai că-s niște crai, dar unul din ei avea un cal de nu-ți puteai închipui de frumos ce era; era năzdrăvan, nu cal. După ce s’au apropiat de stână, s’au dat jos de pe cai, lăsându-i pe lângă nimăt (ocol) să pască. Fata ședea și cosea la niște altiță cu ceiță (găurele), și când a pus ochii pe cei doi vâ- nători, a trăsărit, — acul din mână i-a sărit. Unul din cei doi tineri De- frumos ce era Mințile ți le fura; s’a oprit în pragul stânei și a întrebat pe fată, dacă nu poate rămânea la ea de mas. Fata Ie-a spus să aștepte până ce va veni tată-său cu oile, și poate i-a primi. A venit Călin cu oile, dar când a văzut cei doi cai pe lângă nimăt păscând, s’a cam speriat, gândind că iară a mai venit cineva să-și iee bir fără să-1 întrebe pe dânsul. Acel bir era un berbeciu care era mai gras, caș și urdă cât puteau duce doi oameni în spate.  întrat în stână, și când a dat cu ochii de cei doi vânători, a văzut că nu-s niște oameni de rând. Unul din ei era frumos îmbrăcat, de credeai că-i în aur scăldat, dar. de zece ori mai frumoasă îi era fața decât îmbrăcămintea. Când vorbia ceva cu tovarășul său, acela îi zicea „Maria ta“. S’a primit Călin de mas, i-a ospătai cum a socotit el mai bine, ca să fie mulțămiți. A venit și feciorul lui Călin cu caprele,—un fecior înalt și spătos, ca un brad care-i mai frumos. https://biblioteca-digitala.ro 10 A trecut noaptea. Cei doi tineri vânători s’au scu- lat disdimineață, au încălecat pe cai luându-se Pe-o potec’ aleasă, Prin pădurea deasă. Unul din cei doi vânători era Ștefan-Vodă, iar cel- lalt, unul din cei buni tovarăși ai săi de arme. Vodă- Ștefan, în timp de pace, se ducea prin țară ca s’o cu- noască mai de-aprope; dar vânătoarea era pentru el sufletul lui... După ce a pornit Ștefan din stâna lui Călin, i s’a părut că o parte din inimă a rămas acolo. A umblat dealuri și munți, a vânat cerbi și căprioare, dar fata Iui Călin nu-i ieși din gând. S’a hotărît atunci, când s’a înturna spre casă, să meargă pe la ea s’o mai vadă. Așa a și făcut. încărcat de vânat, dimpreună cu tova- rășul său, s’au luat pe apa Bistriței în jos. Când a fost aproape de stâna lui Călin, a auzit pe cineva cântând. Fata ședea pe pragul stânei și cânta un viers de dor: Frunză verde de pe fag, De-a veni cine mi-i drag, Păr negruț aș pieptăna, Față alb’aș desmerda, Ochi negiuți aș mângâia ! Ștefan-Vodă, auzind fata cântând, a început șl el a cânta tot cu acelaș viers: Foiliță de cicoare, Al tău puiu vine călare Cu ploscuța la oblânc,— Vin drăguță să te strâng ; Să te strâng la pieptul meu. Să m’ ating de sânul tău! După ce-a cântat Ștefan-Vodă acest cântec, s’a dat jos de pe cal, a strâns pe fată în brațe, i-a dat un sărut mai dulce decât mierea și mai fierbinte decât focul. Când a venit Călin seara cu oile dela păscut, iară a aflat pe ce-i doi vânători la stână; unul îi ținea fata pe brațe și unul cânta dintr’un fluier de văile răsunau, codrii vechi îi desmerda. https://biblioteca-digitala.ro II Vânătorul cel tânăr, pe care-1 știm cine era, ar fi voit ziua ceea să nu se mai sfârșească, dar ce-i folos că totdeauna ce-i dulce și plăcut, nu durează mult. Cei doi vânători iară au mas la stâna lui Călin. S’au sculat iară de dimineață, și când au fost să plece, cel frumos, ce-a ținut fata în brațe, când a încălicat pe cal, a chemat fata la el și i-a dat o pungă de galbeni. Fata a rămas înlemnită și cei doi vânători s’au înde- părtat, cântând, pe coasta muntelui Rarău. A trecut mult timp, și Ștefan-Vodă n’a mai venit prin munți la vânătoare, că nevoile ce veniseră peste Țara, nu l-au lăsat. Având o dată o hărțuială cu Ungurii, cari năvăli- seră în Țară, Ștefan-Vodă i-a bătut, și bătându-i, i-a alungat până departe, în țara Ardealului, ca să le treacă pofta de a mai năvăli în Moldova. Inturnându-se Ștefan-Vodă înapoi, după ce a bătut bine pe Unguri, nu s’a dus pe drumul Câmpulungului, ci a luat apa Bistriții în jos, însoțit numai de doi că- pitani ai săi. Gândul lui a fost să meargă pe la Călin și să vadă dacă mai este frumoasa fată de odinioară. Timpul era cam în toamnă și Călin nu ședea ia stână cu oile; își făcuse o casă bună, grajduri și corle (târle pentru vite), așa că Ștefan-Vodă, puțin mai cu- noștea din ceea ce știuse. A întrat în casă. Călin era mult mai bătrân, fata lui Călin nu mai era fată, ci era mamă a doi copii. Un băiețel frumos de vre-o patru ani, frumușel ca un trandafir, ședea în brațe la moșu-său și se juca cu mâ- nuța prin barba în doi peri a lui Călin. Uitându-se bătrânul Călin la Ștefan-Vadă și la băie- țelul pe care îl ținea în brațe, a zis: —Doamne, da cum îi samănă 1 Și într’adevăr, băetul, bucată-bucățică era tot Ște- fan-Vodă I [Aceasta este toată povestirea] rămasă din strămoși la moși, și din moș la tată, și din tată la fiu, până ce a ajuns la mine care scriu 1. Teofil Bizoni, in Ion Creangă, III (1910) p. 300—2. https://biblioteca-digitala.ro 12 V. Păstorița și Ștefan-Vodă ...„Că el încă au fost om cu păcate*, Grigore Ureche Turma de mioare paște, și prin flori în mersul ei, Pare-o ceată luminoasă de nori albi șl măruntei, Iar talangei lor urmează pacea unei lungi tăceri, Ca și când pe plaiu ar trece înșiși norii de pe ceriu. Printre ierburi înflorite păstorită după oi, Cu obrajii arși și rumeni, cu ochi limpezi și vioi, Singură pe plaiu se ’ndeamnă și culege flori doinind, Iară ochi săi cei limpezi, când se stâng, când se aprind... Trece fata ’n urma turmei, oile pășesc de-abia, Dar acuma înainte, cine, Doamne, îi stătea? — Cine ești șl ce te-aduce pe la noi, voinic străin, Unde dușmani sau prieteni niciodată nu ve vin? — Floare mândră dela munte, fie-ne ’ntâlnișul bup! Cine sunt, n’aș vrea de’ndată să te speriiu și să-ți spun, Insă află că pornisem după urși și căprioare, Dar acum doresc atâta: să mă’ntorn de-aicl c’o floare!». Rumenindu-se copila zice:—Lesne e ce vrai; Pleacă-te și iea oricâte, că-s destule flori pe plaiu, lea-le singur, însă pleacă; n’ am putea să stăm mai mult; Bine nu-i, mi-a spus ea mama, pe drumeți așa s’ascult l — Să ieau flori, dar, floare mândră, cea mai dragă îmi ești tu, Mult slăvit să fie ceasul ce pe-aici mă abătu; Teamă n’ai, vorbesc din suflet... Iată-mi mâna, dă-mi pe-a ta Șl ’nsoțiți pe totdeauna, lumii ne vom arăta. Zice fata ’mbujorată: —Nu-s, voinice, cum îți par; Ursitoarele-mi dădură un noroc cu mult mai rar... O lupoaică peste mine, a sărit și m’a cruțat, Și-mi tot spun c’o să mă ceară un fecior de împărat! Astfel povestiră mamei vrăjitori și vechi tălmaci... Tu iea-ți florile și du-te că n’ai soartei ce să-i faci!... https://biblioteca-digitala.ro 13 — Bine cuvântată soartă! Ea trimise-această zi. Când norocul pân’la tine pașii îmi călăuzi... Vracii și tălmacii, mândro, au cetit ca ’ntr’un izvod, Mâna lui ți-o dă’n credință însuș Ștefan-Voevod I... — Ștefan-Vodă zici? Și umbli după urși și căprioare? Altele să-ți creadă, bade, vorbele înșelătoare... Sate, țarini, turme, oameni, prunci la sânuri și soții Pradă-s liftelor păgâne și tu Domn pe-aici te {ii ? La o altă vânătoare știam eu voinicii azi; Acolo ar fi în frunte, locul unui Domn viteaz... Insă tu, uitându-ți frații, lepezi flintă și băltag, Și ai vrea să-ți cred cuvântul, și-ai dori să te am drag?... Zice fata și pornește,—dar e tot adevărat,— Voevodul însuș pleacă cu obrazu ’mpurpurat, Și coboară coasta ’n fugă de-i sar pletele-i în vânt, Iar în gând și ’nchină Țării traiu ’ntreg, cu jurământ! 1 VI. Rarifa de la Hârlău [In Târgul Frumos],—Târgul [care] cu multă vreme mai înainte avea o poziție foarte frumoasă, fiind în- cunjurat cu păduri mari și dealuri acoperite cu tot so- iul de flori, de unde i-a și rămas numele de Târgul- frumos, — aici se întâlniă Ștefan cel Mare, cu mama lui Petru Rareș 2 care era o negustoreasă frumoasă din Hârlău 3 . 1. O. Carp In Sămănâtornl, V (1906), p. 565—6; subtitlu: „Legendă din Ardeal". — Cf. T. Bogdan, op. cit., p. 12—5. 2. In Pomelnicul Mănăstirii Bisericani, din lorga, Stud. ți doc.. XVI, p. 235; „o fămee, Bălesoaie ce o luase el [Ștefan Voevod cel Btm], mai ’nainte, până a nu fi Domn". 3. Ic. N. Dărângă, Monografia. Comunii Târgnl-frumos, lași 1916, p. 6. —Cf. Teodorcscu-Kirileanu, op. cit., ed. I, p. 152. https://biblioteca-digitala.ro 14 VII. Ștefan-Vodă Ia petrecerile norodului Ștefan-Vodă cununa, boteza și petrecea la cumătrii alăturea cu țăranii [nu ca azi, când, dacă se vâră boierii în joc și joacă laolaltă cu țăranii], îi ieau alții în râs, pe toți laolaltă, și strigă, ca pe sub Cetatea Neamțului: Gioacă nurcă* Lângă burcă 2 Și papuc lângă opincă 3 . VIU. Mai mare decât Vodă S’a fost războit Ștefan-Vodă de-avalma cu oștenii mai multe zile, numai să scape Țara de urgia păgâ- nului. Și nu i-a fost munca în zadar, căci dușmanul, răsbit de oastea moldovenească, și-a luat tălpășița, și pe-aici ți-e drumul. Vorbă ceea: fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă. După atâta trudă ar ti vrut și Vodă să aibă o noapte de ticnă, sub un acoperemânt creștinesc, și de aceea a chemat pe-un boier de credință și l-a trimis într’un sat din apropiere, să-i caute o gazdă. — Dar vezi, să fiu eu mai mare în casa acea 1 a adăugat la urmă Ștefan-Vodă, surâzând pe sub musta- ța-i groasă. — Așa voiu face, Măria ta! zise boierul plecân- du-se cu umilință. Nu târzie vreme, boierul porni în goana calului, așa că îndată se pierdu în zare. Dar, cu cât se depărta 1. „Blană a cuconelor" 2. „Un străin țărănesc ca țundra, care e un fel de sarică fără mâneci, cu ghițe pe marginea de jos“ 3. Gh. T.-Kirileanu, în Convorbiri literare, XLIV, p. 6G1. https://biblioteca-digitala.ro 15 de tabără, cu atât contenia din mers, până se calu-i abia mai pășia pe cărărușa îngustă și cotită. Trebuia să îndeplinească porunca lui Vodă, și încă fără greș, căci cu Măria sa nu era de șăguit. Ferit-a Sfân- tul să-l fi mâniat, că apoi foc și pară! Și de aceea a contenit, lăsându-se în voia gândurilor: „GaVodă din Poenești 1. Pe înălțimea de de-asupra cătunului Valea-caselor din comuna Poenești, jud. Vasluiu, [este un loc] numit Cetatea lui Ștefan-Vodă 2. 1. Culegerea d-lui V, C. Nicolau din Bârlad. 2. Ec. I. Antouovlci, Istoria Comunei Bogdana, Bârlad 1906, p. CXXIII. https://biblioteca-digitala.ro 49 2. In această comună [Poenești, ț. Vasluiului] se văd niște întărituri de pământ din timpul lui Ștefan cel Mare ’. XXXI. Cetatea de la Paiu, f. Vasluiu La Paiu se află urmele unei Cetăți din timpul lui Ștefan cel mare 2. XXXII. Valea Oanei Se ținea bătălia pe Rahova, înainte de a-i fugări pe Turci pân’ pe la Șiret, la lonășești, la Vadul-Tur- cului, când au trecut apa Dumnezeu știe cum. Se ținea bătălia, și Ștefan-Vodă era lângă satul Miceștii de la ținutul Tutovii, pe-o vale. Atunci, i-a fost venit vestea că s’a născut, dintr’o dragoste lăturașă, fata lui, Oanea. Și de atunci a rămas că valea se chiamă și până'n ziua de astăzi: Valea Oanii. Și satul Valea Oanei, tot dela Ștefan cel Mare se ține că este. XXXIII. Drumul lui Ștefan-Vodă Pe muchea sau zarea cea ascuțită a acestui deal [coama Porcului, comuna Bogdana, ținutul Tutovii] se află și astăzi urmele adânci ale unui drum vechiu, căruia oamenii îi zic drumul lui Ștefan-Vodă și spun că pe acest drum au umblat mai de mult poștele 1 4. 1. G. Hrisoscoleu, tn Buciumul romSn, III (1882), p. 213. 2. IMdem, p. 218. 3. Culegerea d-lui V. C. Nicolau. 4. Ec. I. Antonovici, Istoria Comunei Bogdana, Bârlad 1906, p. V 4 https://biblioteca-digitala.ro 50 XXXIV. Ștefan-Vodă pe Dealul Taberii La Râpa-Buftii de pe Dealul Taberii [comuna Bog- dana, județul Tutova], s’a ascuns odatâ Ștefan-Vodă. In poienile pădurilor de pe aici, — Florești, acelaș județ, — și-au păscut caii odată oștenii lui ștefan- Vodă ». XXXV. Podul Arapului Spre Pușcași [ț. Vasluiu] se află Podul Arapului, unde se zice că a fost ucis un arap, in bătaia de la 1475. XXXVI. Dragomireștii și Vindereii de la f. Tutovii Și despre aceștia se spune că-s Intemelăți de Ștefan-Vodă. Se știe și veleatul. La 1477 Ștefan a fost la Vasluiu la sfințerea bisericii cu hramul Sfântului Ion. După sfințire, a luat-o pe Valea Rahovii pănă la Trohan, dincolo de Pungești, și-apoi a trecut dealul în Valea Lipovii, unde a pus început Dragomireștilor. De-aici a mers mai departe și-a făcut satul Vindereii3. 1. Ec. I. Antonovivici, tn Făt-frumos, I (1904), p. 104: se dau îm- prejurările istorice ale anului 1476, Iulie 16 — 18, cănd Ștefan-Vodă s’ar Ti putut afla prin acele două localități vecine. — Reproducere ți In Is- toria com. Bogdana de acelaș, p. LVI. 2. G. Hrisoscoleu, tn Bucinmul român, HI (1882), p. 214. 3. Culegerea d-lui V. C. Nicolau. https://biblioteca-digitala.ro 51 XXXVII. Bătălia de la Rahova. Localitatea aceea [Pungeștii, de pe Valea Rahovii, ț. Vasluiului] se chiamă «la țintirim» și se crede ca acolo sunt îngropați cei căzuți la bătaea de la Rahova, de la anul 1475. XXXVIII, stâlpul Rotărașului Se spune că spre miazănoapte și apus de biserica veche de pe hotarul moșiei Țăpu, a picat într’o luptă un vornic de frunte al lui Ștefan-cel-Mare, anume Rotâ- rașu, căruia i-a ridicat Domnul, după bătălie, o cruce de lemn în chip de stâlp, cu slove săpate pe dânsa, ca să-i veșnicească numele. Stâlpul a putrezit cu vremea, dar locului i-a rămas numele așa: la stâlpul Rotă- rașului. Și de uitat tot nu s’a uitat numele acelui vi- teaz ostaș al lui Vodă-Ștefan 2. XXXIX. Avram Huiban Sub Domnia lui Ștefan-Vodă, un anume Avram Huiban, ce locuia la munți, fiind rânduit ca soldat da- raban să caute nuele de corn pentru coarde de arcuri, nemerește cu o ceată de voinici tocmai pe valea unde astăzi sunt Avrămeștii 3 și găsește corniș îndestul. Lo- curile acestea, acoperite de păduri și nestăpânite de nimeni, i-au plăcut prea mult și s’a hotărît a le cere 1. G. Hrisoscoleu, fn Buciumul rom$u, III (1832), p. 211. 2. Culează din Țepu-Tecuciu. 3. Din jud. Tutova, https://biblioteca-digitala.ro 52 dela Ștefan-Vodă ca răsplată de vitejie, dacă norocul îl va ajuta în lupta ce avea să se dea cu Turcii. Dându-se bătălia de la Rahova, și Turcii fiind în- vinși, după bătălie, Ștefan-Vodă, la cererea soldatului Avram Huiban, recunoscându-i vitejia, I-a făcut călăraș și i-a dat drept răsplată ca răzășie, Valea-mărului cu megeșiile ei. Venind el aici, s’a așezat Ia poiana dealului unde este astăzi biserica Sfântul Neculai, poiană înconjurată de teiu și acoperită cu iarbă numită avrămeasă. S’a căsătorit cu Ileana Mărăscu din satul Bogdănești, ju- dețul Bacău ; fetele le-a măritat după păstorii vitelor lui, iar băeții după fete din sate depărtate de la munte, ce-i erau cunoscute lui. Așa, satul lui Avram s'a tot mărit, averile i-au crescut; prisaca Iui număra 5000 de matce și vitele umblau șase luni de vară până la hotarele moșiilor lui, iar urmașii lui, împărțindu-și moșia, au alcătuit cu timpul noi sate și anume : Mărișești, numele ginerelui său Gheorghe Mărăscu, după care măritase pe fiica cea mare, Ileana; Cristeștii, după numele de botez al fiului său Cristea Avram Hiuban, pe care l-a căsătorit după Safta lonașcu din Suceava; Rădenii, după numele ginerelui său Ion Rădeanu, după care măritase pe Sanda; Dealul Maftieștilor, după numele fiului său Maftelu Avram Huiban, pe care îl căsătorise cu Vasilca din Hârlău; Găneștii după nu- mele lui Vasile Ganea, ginerele său, căruia îi dăduse în căsătorie pe Vochița, fiica sa mai mică, și Avrămeștii, după numele lui și al fiului său mai mic, Avram Avram Huiban, pe care îl căsătorise cu Nastasia Sion \ 1. Din C. Solomon, Monografia Comunei rurale Avrâmești, din jud. Tutova, București 1904, p. 3—4. Cartea fusese lucrată, firește, ceva mai înainte, adică tot pe când autorul trimetia d-lui S. T. Kirileanu, o legendă asupra aceluiaș Avram Huiban, Insă cu debsebiri mari, față de o trecere de vreme prea mică, de la scrisul unui text, Ia scrisul celuilalt. In cealaltă legenta (ed. S. T. Kirileanu, p. 175—7, se pomenește de-un aprod hotarnic, care ar fi așezat ca semn despățitor o icoană Într’un stejar bătrân. Pe nevasta iul Avram o chema Safta iar pe fiul său Gheorghe. Despre ginerii de mal Înainte, acolo nu se scrie nimic. Mai de mirare Insă este altceva. Astăzi răposat, lnvă|ătorul C. https://biblioteca-digitala.ro 53 XL. Bătălia din preajma Tețcanilor Prin părțile de miază noapte a Tețcanilor din ți- nutul Bacăului, a avut Ștefan cel Mare o bătălie: morții cari au rămas după dânsa se află Îngropați supt o mo- vilă, care se vede și astăzi. In movilă se află și un stejar XLI. Piciorul Dragolii Turcii veniseră la noi câtă puzderie, da Domnito- rul de pe atunci, Ștefan-Vodă, i-a bătut și dus din Țară. La oamenii cari au fost în oastea lui, le-a dăruit pământ, de și-au făcut case pe el. De atunci se zice că-i sat pe aici, pe unde-i satul nostru 2; bătrânii spun că au apucat satul mai la răsărit pe unde-i azi lutăria. Și pân’ să-i bată Vodă pe păgâni, păgânii și pră- Solomon dă In monografia sa și un suret de pe vechiul uric domnesc arătându-1 a fi fost scos in 1610 de un Stăv&r&che Huiban și pe care l-a „cetit și tălmăcit*' locuitorul Niculai Dobraniș! Iată acel „uric dom- nesc" care poate fi cuprins Într’un mănunchiu de povestiri populare ca acesta: „Eu Ștefan Voevod, bozie, Domn moldavschi: Cu mila lui Dum- nezeu, Eu Ștefan Voevod, Domnul Țării Moldovii, Înștiințăm cu această carte a noastră pe oricine o vedea sau auzi, cum că acestui adevărat Avram Huiban i-am dat in susul Bârladului, la Apa-mărului, Valea-cor- nilor-de-arce, pe unde este judele Sion, i-am dat lui acest uric cu dreptul de răzășie, insă atârnare de la curtea noastră domnească din Vasluiu, pentru vitejia lui in bătălia cu Turcii, din susul Vasluiului; cu- noscându-1 daraban de munte, l-am făcut călăraș, să nu plătească nici un bir; această moșie să fie pentru el, copiii lui, frații lui, nepoții lui, strănepoții lui, până unde ajunge vita in șase luni de vară, șl pentru tot neamul lui, neclintit în veci. Amin". In sfârșit tălmăcitorul Dobraniș a văzut pecetea cu capul de bou și veleatul, 12 Maiu, 14751 1. Dela d-l căpitan Cojan, șeful ocolului silvic din Scorțenl, ț. Ba- cău.—Peste câteva sate, spre miază-noapte, se află satul Cetățuia. 2. Este vorba de satul Cândeștl „Întemeiat de Ștefan cel Mare după lupta dela Orbie". https://biblioteca-digitala.ro 54 daseră și omorîseră pe cei cari n’avuseră vreme să se ascundă. O cucoană se vede că n’avuse vreme să se ascundă. Nu-i vorbă că a fugit ea din calea lor, dar tot au prins-o. Cucoana s’a ascuns în pădure, și ca să n’o găsească Turcii, s’a suit într’un copac. Cum s’a fă- cut, că un Turc a trecut pe sub copacul în care se su- ise cucoana; se uită în sus, și-o zărește. Turcul iute scoate paloșul și-i taie un picior cu paloșul. De-atunci dealului istuia îi zice Piciorul Drago- lii că așa o chema pe cucoană: Dragolea2 . XLII. Doamna lui Ștefan-Vodă în peștera din preajma Ștefăneștilor Năvăliseră odată Turcii în Moldova, cu oaste multă, puzderie, hotărîți că de rândul ăsta, să răpuie capul lui Ștefan-Vodă. Și fiind că Vodă nu era acasă, Doamna a rupt-o la fugă încotro o vedea cu ochii, să-și caute loc de ascuns; dar a fost aflată de Turci. Au fugărit-o prin munți, pe dealuri și prin păduri, până ce, biata de ea, și-a găsit refugiul într’un loc pe malul Prutului. Acolo, cu puterea lui Dumnezeu, s’a urcat și s’a ascuns într’o peșteră de pe malul apei, la vreo treizeci de stânjini înălțime, aproape de Ștefănești. Se pot vedea și astăzi urmele scării pe care s’a urcat Doamna, acolo unde azi nu se poate sui nimeni. In peștera aceea a stat Doamna vreme lungă, până a vrut Sfântulețul de s’a potolit răsmirița în Țară. Se pregătia și ea de plecare spre casă, când iată că se întâlnește’ cu Ștefan-Vodă care venia cu oaste multă, s’o iea de unde se ascunsese. Era vesel peste măsură Dom- 1. In apropiere este Cetatea Ini Dragoș-Vodă: se vid șanțuri; apoi este podul lui Dragoș și pârâul Dragova. 2. A. Moisei, in Ion Creaugfi, VIII, p. 111 și, cu neînsemnate schim- bări, (n voi. XII, p. 24 - 5. https://biblioteca-digitala.ro 55 nul, că bătuse pe Turci, și povestește și Doamnei isprăvile lui. Apoi o iea și o duce acasă la Hârlău. Târziu, târziu de tot dela ieșirea Doamnei din peș- teră, cu mare greu s’ar fi urcat unii oameni acolo sus, unde șezuse Doamna Țării, și ar fi văzut uși de pia- tră și lăcate mari tot de piatră. Tot acolo, ci-că sunt comori ascunse, rămase până azi dela Doamna fugărită de Turci. Iar stânca aceea, cum și satul dimnTe jurul ei, se chiamă d’atunci Stânca Doamnei XLIII. Casa Doamnei din apropierea Ștefăneștilor Treci prin sate așezate pe-o parte și pe altaaBa- șeului, și nu-i cu putință să nu auzi un cuvânt prin care să se aducă închinare sfântului și slăvitului stăpâ- nitor [Ștefan-Vodă]. E un semn că ne apropiem de locul Palatului domnesc, din apropierea Ștefăneștilor, târg înstrăinat, dar care ține și o biserică de-a lui Vodă- Ștefan, ca și multe pomeniri despre dânsul. Măcar atât bine poți zări și pe blăstămata vale a Prutului. Ce-o fi Stânca Doamnei ? E o stâncă, dar deosebită de alte stânci: are tainițe în cari raza soarelui vrea, și n’ar putea răzbate ; și ’n ele mulți ar căuta să-și trimeată piciorul și s’o privească înăuntru, dar acolo-s căi nepătrunse de alt ceva decât de fiori și groază. Privește Cetatea lui Ștefan I Ca’n zile mari, de pe vremea viteazului- «Părinte", ca’n fața unui mormânt, care ar ține sufletul și trupul său, așa se oprește mândru dar parcă și smerit totodată, piciorul călătorului în fața St&ncei sau Casei Doamnei. De ce această smere- nie? Apoi, aici a fost palatul Domnitei lui Vodă ; aici ședea zile ’ndelungi și ’ngândurată, aici cosea, torcea, țesea..., așteptând să răsară, în sunet de clopot și de surle ori de buciume, de pe plaiul de dinaintea zării... 1. C. R&dulescu-Codin, Legende, tradiții ți amintiri istorice, Bacurești 1910, p. 69 — 70. — Cf. Teodorescu-Kirileanu, op. cit., I p. 171. https://biblioteca-digitala.ro 56 Ședea zile și nopți așa. Când se va fi dus ea de- acolo ? Dar de ce s’ar fi dus ? Ținuturi! e-s așa de mândre, viile așa de rodnice, râul alăturat sclipește așa de răcoros, și numai viață e împrejurul locuinței ei... Și-i vreme de vitejie. De-aceea povestea nu greșește și spune că acolo Domnița, nu numai c’a așteptat bătută de gânduri, și nu numai că Voevodul a venit, dar bu- ciumile și strigătele de bucurie ale oștenilor vestiau pe- trecere la palatul domnesc. Vinul curgea, că avea de unde, și Vodă petrecea, că erau și zilele bucuriei de după isbândă. Ce vremi erau! Tinerii, zice-se, creșteau sub stăpânirea domnească, — fiii «Domnului» și nu ai altuia erau, iar bătrânii n’au murit, fără numai atunci când s’a vestit, ca un fulger ucigător, că săgeata Ta- larului a țintuit drept în pieptul fraged și blajin al Dom- niței care ședea zile întregi și privia, de se pierdea ’n zare cu ochii... Iar zarea era îngândurată și ea, fără sfârșit... Căci Domnul de-acum n’avea să mai vie... Vodă murise, și ea de ce ar mai fi trăit? Auzise Domnița clopotul jumătate de an trimețind vecinătății nesfârșite lăcrămi pentru Vodă-Ștefan, ca doar-doâr s’ar scula... Zadarnic 1 Biserica, «Mănăstirea» lui, rămăsese ca un copil drept, plângând în urmă-i... Dar el ? Dar Domnița ? A plâns cât a plâns și ea împreună cu clopotul din deal, și parcă tot ar fi nădăjduit că va veni iară... Să- geata dușmanului a venit însă în locul lui. Mai bine 1 Dar locuitorii care se deprinseseră a-i sluji ca fii, și a-i vedea pururi strălucind alături cu ei ? Se zice că tocmai târziu au aflat de moartea Domniței, cu care-și mângâiau durerile. Cum ? Să nu-i fi simțit lipsa ? Da, dar ea, deși murise, ședea drept pe scaunul de aur, de pe care totdeauna își privia poporul. Ținea ochii des- chiși, gata să-l plângă pe Vodă. Din ei porniau lacrămi grele, lacrămile poporului care nu îndrăznia să-i tur- bure clipele de durere. Și-a stat așa trei zile și trei nopți. Tot blândă și bună părea, ba mai iertătoare încă. Și ceva mai tristă. In colo, aceeași, Domnița Ruxandra din vremile de de- https://biblioteca-digitala.ro 57 mult, singuratecă și furata de visuri, așteptând veșnic pe Vodă. Clopotele își urmau în deal plânsul... Iaca numai că vine cătră palat bătrânul preot al Mănăstirii. — Ce-o fi cătând părintele ? — zice unul. — Dar de ce să-i turbure durerea ?—zice altul. — Ba vrea s’o mai îmbărbăteze 1 — face altul. Bătrânul suia cu greu scările de piatră albă. II apăsau în jos anii și vederile-i rămăseseră de mult în slovele rugăciunilor.’ Dar iată-1 înaintea Domniței... Se pleacă, își ridică încet sprincenile cu cârja bătrâneței și zice : — Domniță ! Fie-ți plânsul de ajuns; liniștește-te 1 Domnița nu răspunde. — Domnul să-1 aibă sub a sa blândă pază 1 Iată s’au împlinit săptămânile de jale. Liniștește-te 1 Domnița nu răspunde. — Domnul să vă aibă sub scutul dreptății sale... Fie-ți milă și de noi 1 Liniștește-te! Domnița tot nu răspunde... Dar cuvântul bătrânului abia acum nimerise. Era așa de liniștită doar Domnița! Ochii cât de slabi ai bătrânului, descoperiră săgeata... Era de-acum nevoie de rugă fierbinte, pentru ca Dom- nul să-i aibă sub scutul dreptății sale ! Aceasta a fă- cut-o poporul întreg, căci bătrânul preot, cu pletele albe și ani mulți pe umeri, a murit în acea clipă și l-au găsit cu mânele cruciș pe piept. Clopotele au plâns multă vreme și pentru Domniță și pentru dânsul. Și mult vor plânge, aducând aminte drumețului de Stânca Doamnei, cu comori și taine multe, de Piatra popii cea dărăpănată de Prut, care par’că n’are alta de lucru, fără decât să se năcăjească a isbi cu mânioasele-i valuri în spatele locuinței lui Vodă-Ștefan. Turbate valuri, înstrăinate locuri, feții mei 1 L 1. D. Furtună, Firicele de iarbă (No. 808 din „Biblioteca pentru Hoți", p. 23—7. https://biblioteca-digitala.ro 58 XLIV. Icoana Sfântului Gheorghe, dăruită de Ștefan cel Mare mânăstirei Zogrof din Sfântul Munte 1 .—Șefan, Voevodul Moldovalahiei, precum se știe, a avut dese războaie cu Turcii. Intr’un timp se adunase împotriva lui nenumărate cete turcești cu scop hotărît ’ Prapur (steag de oaste) de Ja Ștefan cel Mare, cu chipul Sf. mucenic Gheorghe, aflat în Sfântul Munte. 2. de a-1 nimici cu totul. Ștefan văzând nenumărata mul- țime a necredincioșilor adunată împotriva lui, se îndoia 1. In text: decisiv. 2. Inscripția slavonească de prin prejur se traduce (N. lorga, In Ca» https://biblioteca-digitala.ro 59 și se temea. Intru durerea inimii, cu lacrimi s’a îndrep- tat * el cătră Dumnezeu cu rugăciune, și-a cerut aju- torul lui asupra vrăjmașului crucii lui Hristos. După o rugăciune osârdnică, despre aceasta el a ațipit și printr’un vis nesămuit 2 i se arată, marele martir Gheorghe. Din ochii Iui strălucea o lumină minunată, și slava raiului îl înconjura. Un tremur de taină 3 a străbătut trupul 4 lui Ștefan care se mira de vedenie. — Cutează cu Domnul! i-a zis lui marele martir ce i se arătase ; nu te înspăimânta de această mulțime, ci dimineață, întrunind cetele toate, trimite-le asupra vrășmașilor lui Hristos cu glas de trâmbiță, și solemn acum vei cunoaște puterea lui Dumnezeu care totdea- una îți ajută, căci eu de aceea sunt trimis la tine, ca să-ți arăt cine este învingătorul și să-ți arăt puterea lui cea mare, care lucrează întru tine, și să-ți ajute în lupta aceasta. Dar și tu să înoești mănăstirea mea cea pustiită, care se cheamă Zografiil ce se află la sfântul munte al Atonului și să trimiți acolo icoana mea care o ai cu tine. Ștefan, învioșat prin arătarea Sfântului Gheorghe, purtătorul de liniște, și prin făgăduința lui de ajutorul ceresc, a adunat cetele sale și având cu sine sfânta lui icoană, cu glas de trâmbiță 5, ca un vifor a năvălit asupra oștilor turcești, le-a lovit fără nici o îndoială și sub înalta 6 comandă a Sfântului, răbdătorului de chi- nuri, i-a înfrânt pe [Turci] desăvârșit. Mulți dintre cei vrednici s’au învrednicit de a vedea cum Sfântul Gheor- lendarul Regina Maria, 1918, p. 118—9: .O sfinte fndurătortile și birui- torule, mare Gheorghe, care in nenorociri și in năpăști, dai grabnic și călduros ajutător, și celor năcăjiți nespusă bucurie, primește dela noi această rugăciune, dela smeritul rob al lui Dumnezeu, lo Ștefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al țării Moldovii, și ține-l nevătămat in acest veac, și în veacurile viitoare, pentru rugăciunele celor ce ți se în- chină, ca să te slujim veșnic. Amin, in anul 7008, iar al Domnei sale, al treizeci și șaptelea**. 1. In text: adresat. 2. subtil. 3. misterios. 4. membrii. 5. Amintire din Sf. Scripturi: căderea lerihonului. C. In text: suprema. https://biblioteca-digitala.ro 60 ghe slAvit și minunat a înfrânt atunci pe vrăjmășii credinți! șl ai crucit lui Hristos. Ștefan, mulțămitor Sfântului și marelui martir, în- curând, spre împlinirea voii aceluia, a trimis icoana lui la Sfântul Munte, a reînoit mânâstirea Zografului și i-a făcut multe binefaceri h 2. — Iar autorul Scrisorilor din Orient, despre această miraculoasă icoană a Sfântului Gheorghe, se exprimă așa : In veacul al 15-lea s’a arătat binefăcător Zogra- fului încă și Ștefan, renumitul Voevod al Moldovalahiei, care de multe ori s’a oștit contra Turcilor și totdeauna a fost învingător. Numai odată când I-au împrăștiat ne- numărate cete de necredincioși, el a socotit să caute mântuirea în zidurile cetății, iar pe zid i s’a prezentat mama lui și i-a zis : — Nu voiu porunci să-ți deschidă porțile, până ce nu vei birui pe vrăjmași, pentrucă dacă nu poți sta îm- potriva lor la câmp, puțină nădejde este dela tine, și după ziduri 1 Turburatului Ștefan i s’a arătat în aceeași noapte în vis Marele martir [Gheorghe] și i-a făgăduit biruință, dar i-a poruncit ca acea sfântă icoană pe care Ștefan totdeauna o purta cu sine, să o trimită la mănăstirea Zograful și să o înoiască după pustiire. Cum și când această mănăstire a fost pustiită, nu se arată. Biruința în adevăr a încununat armele Voevodului și el a împlinit ordinul Marelui martir, înoind cu mă- reție, mănăstirea lui 2. 1. Traducere de Ep. Mclchisedec, in An. Acad, rom.. Seria II, t. VII, secț. II, din cartea rusească apărută la Petcrsburg în 1867 : Aco- perământul cel deasupra Atonului, sau Povestiri despre sfintele icoane făcătoare de minuni. Icoana este dăruită de Ștefan după bă- tălia dela Răsboenl. Se arată că legenda este luată după un manus- cript ; cf. lorga,- Muntele Atos în legătură cu Țările noastre (Anal. Acad. Rom. ist., t. XXXVI, p. 468. — Dela călugării din Zograf, legenda a cules-o d. T.T. Burada, publicând-o in O călătorie la Muntele Athos, (ași 1884 p. 36—8; reprodusă de d. S. T.-Kirileanu, In ed. I, p. 88—9 și ed. II, p. 8—4. 2. Ep. Melchisedec, tot acolo. https://biblioteca-digitala.ro 61 XLV. Ștefan-Vodă și chipul Sfântului ^fucenic Procopie Zic unii să se fie arătat lui Ștefan-Vodă Sfântul mucenic Procopie, umblând deasupra războiului [dela Râmnic, cu Țăpâluș-Vodă, văleatul 6989 Iulie 8 1 Luni], călare și înarmat ca un viteaz, fiind într’ajutorul lui Ștefan-Vodă și dând vălhvă oștii lui; ci este de a și crede acest cuvânt, că dacă s’a întors Ștefan-Vodă cu toată oastea sa, cu mare pohfală, ca un biruitor, la scaunul său dela Suceava, a zidit biserica pe numele Sfântului mucenic Procopie la sat la Badeuți, unde tră- ește și până astăzi 2. XLVI. Dumbrava-roșie Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt a fost apucat de Turci într’un rând negata de război, pentrucă tocmai atunci dăduse răgaz oamenilor săi să-și mai caute și de-ale gospodăriei, după ce se întorsese dintr’o întâl- nire cu Leșii. Și erau Turcii așa de mulți, că nu-i mai încăpeau văile Moldovii și Bistriții. Și Vodă ce era să facă ? A dat de veste în toate părțile numaidecât, și-a adunat în pripă câteva sute de voinici, dar poate dovedi unul pe-o mie, și mai ales la un loc întins? Nu ! Și așa, Ștefan-Vodă a fost biruit ! Unde să se ducă el acuma ? Ce să facă Vodă, măcar până s’or strâge gloatele din țară ? — că Turcii, vedeți dumneavoastră, nu-i dădeau pas de loc, și-l ur- măreau ca să-l piardă. 1. Ziua de Sf. mucenic Procopie. 2. Litopisețul Țării Moldovei până la Aron-Vodă, ed. C. Giu- rescu. Buc. 1916, p. 65. https://biblioteca-digitala.ro 62 Se repezi la Cetatea-Neamțului, unde era maică-sa și Domnița. Și cum era Intr'o sară răcoroasă, bătu la poartă să-i deschidă, și zise: — Domniță, Domniță, Vin’pân* la portiță: Vântul sută tare, Rana ’n trup mă doare I Iar maica lui Vodă, auzind acest glas, grăi nurorii sale : — Nu! Ștefan e departe, și de bunăsamă că la poartă-i vr’un străin, care vrea să ne înșele. Nu-i des- chide ! Și Vodă-Ștefan iar a bătut la poartă. Atunci Maica lui a mers, și fără a-1 cerceta la față, i-a răspuns: — Ce bați ? In cetate nu poate fi loc pentru tine. Locul tău, de-ai fi prieten ori de-ai fi dușman al Mol- dovii și al lui Vodă-Ștefan, nu-i aici, ci acolo unde oștile se bat, unde unii mor și alții rămân să lupte îna- inte. Du-te unde ți-or fi părtașii 1 Du-te 1 Auzind Ștefan vorbele acestea, porni singur-sin- gurel spre Piatra, unde și ajunse. Și pentru că pe acolo erau o mulțime de mocani și de crescători de vite, Ște- fan îi sfătui să-și amestece fiecare turmele și cirezele, și apoi să deosebească oile de o parte, berberii cu telenci de altă parte, vacele de alta, și tot așa vițeii, caii, tot, tot. Și după ce le-au osebit, cu fiecare cireada și turmă au împănat câte o vale, iar când Vodă-Ștefan dădu veste din bucium, de-o dată începură să-i răspundă mo- canii și toți cei ce erau cu cirezile. Și pe lângă larma aceea de buciume, adăugându-se behăitul oilor, vacile și vițeii cari răgeau, caii cari nechezau, strigătul oamenilor cari mânau cirezele, — toate la un loc făceau să nu se mai audă nici în cer, nici în pământ Turcii tăbărîsera în vremea asta pe șesul Pietrii, pe unde-s astă-zi satele dela Roznov până cătră târg. Auzind ei mânia ceea nedeslușită, și cum era și în ră- 1. Cu . privire la Întrebuințarea cirezilor, cf. S. Teodorcscu Klrl- leanu, op. cit., ed. 11. p. 30 și 57. https://biblioteca-digitala.ro 63 vărsatul zorilor, tare s’au fost buimăcit, și-au Început s’o rupă de fugă care Încotro vedea cu ochii. Oastea de strânsură sare dela răsărit și tunurile așezate pe dreapta Bistriții încep să rărească dușmanii. In chipul acesta, dușmanii au fost răpuși. Cei cari au scăpat cu zile, au fost prinși și judecați: — De ce nu ne lăsați în pace, — le-a fost zis Vodă-Ștefan, — să ne căutăm de treburile noastre ? Că noi n’avem supuși să ne aducă toate de-agata; noi arăm, noi sămănăm, noi prășim și secerăm ca s’avetn bucate. De ce nu ne lăsați în pace, vă zic vouă ? Și îndată i-a pus pe toți la jug de-au arat șesul care se vede din Piatra și până la Roznov, și încă mai departe; iar în loc de grâu și popușoi, puse Ștefan- Vodă ghindă, să crească pădure mare, că pădurea tră- ește mai mult și aduce tuturor aminte povestea izvo- dirii ei. Și pădurea a crescut mare și frumoasă și a rămas până mai anii din coace numindu-se Dumbrava roșie. Dar lumea înmulțindu-se, pădurea s’a tot tăiat, și în anii din urmă nu mai rămăsese din toată fața ei decât un pâlc de stejari, unde-i astăzi sătucul care poartă numele codrului domnesc l. LXVII. Ștefan-Vodă și chipul Sfântului mucenic Dimitrie Zic unii să se fi arătat lui Ștefan-Vodă la acel războia [cu Albert, craiul lesesc, la codrul Cozminului, văleatul 7005] Sfântul mucenic Dimitrie, călare și întrarmat ca un viteaz, fiindu-i într’ajutoriu și dând vălhvă oștii lui; ce este de a și credere, de ' vreme ce [mai pe urmă] i-au zidit biserică [la scaunul său, la Suceava] 2. 1. T. Pamfile, Firișoare de aur. p. 67—9. Variante fn S. Teoda- rescu-Kirileanu, op. cit., ed. I p. 66 — 69. 2. Letopisețul Țării Moldovii până la Aron-Vodă, ed. C. Giu- reacu, București 19Î6, p. 81 —2, —V. și aici, no. LXV, p. 61. https://biblioteca-digitala.ro 64 XLVIII. De Ștefan*Vod& cel Sfânt și mare 1. Bunicii, răsbunicii noștri, ne-au lăsat multe cuvinte de Ștefan ceai Mare, ce a fost hăt demult Domnitor peste Țara noastră, într’un timp când și Moldova era o crăie roată la un loc 2. Așa am apucat, așa știm noi și ținem, așa o spunem și copchiilor noștri, și or s’o știe și ei, câtă vreme o mai ținea CeaLbâtrân 3 cu limba noastă și cu noi, și ne-a da mână de ajutor, pe cât s’o îndura* ’ Aist Ștefan era și el din giță 4 domnească, da dă! Știut îi că Dumnezeu are scăricele și de suit și de sco- borît. Așa și el: ajunsese la cădere, și era crâșmar în- tr’un sat hăt departe de-aici, aproape tocmai de munții Carpaților, dar tot din țara asta a Moldovei, că ea-i mare și trebue să fie mulți Moldoveni de ai noștri sub soare, câți or ci cind 5. Era crâșcare mare pe atunci. Turcii jăcmăniau cum le venia la socoteală, pentrucă Țara trebuia să trimatâ harac la Turc, pe fiecare an, bănărit, nu șagă. Om bun era crâșmarul Ștefan, moldovan de ai noștri, cu frica lui Dumnezeu și cu rușine de oameni; da avea inimă de Român, nu bucluc, știi, jaratic aco- perit numai cu o leacă de cenușă, de-i trebue numai zăgneata 6, surcele, și vântișor. Și dacă chicase 7 el la cădere, tot nădejdea la Dumnezeu îi era: se ruga și se închina cu tătă inima, ca Moldovanu’ cel adevărat, și Dumnezeu i-a dat mare dar și ghelșug de mărire» Și să vezi cum : ori în ce stare ar fi omul, își arată feleșagu’ și arama, după cum e și sângele și gița- 1. Transcriere precum ni s’a trimis pentru părțile de sus ale Basa- rabiei. 2. In întregime. Ia nn loc. 3. Dumnoten. 4. Viță. 5, Fi fiind. 6. Zăgneată: lemne uscate hi cuptor după ce s’a scos coptura; acestea se fac rnăuuucbi și cu ele se aprinde focul ușor. 7. Picase. https://biblioteca-digitala.ro ____65_.. Așa și cu Ștefan: blajin și cu tâlc ia cuvântul lut, ne» nazarnic și fără nici o nălucă ori sminteală, pe toată lumea o primia bine și o ospăta, mai mult, cum s’ar zice, dela dânsul. Mai ’ales pentru sărăci era ca tătuțut lor cel bun. Musafirlftc peste musafirlăc la arcenia ' lui, și el la toți le intra în voe, pe toți îi primia tot cu cuvântul cel bun și cu plecăciune, cum le era. Șl scaunu’ 2. Vezi că știa el că trebue să se plece omul, pentrucă-i știut: capul cel plecat, nu-1 ajunge șașca 3, oricât de iute i-ar fi tăiușu’. Și ca să fie mare, trebuia să fie și mic, acu deodată. Din sfaturi și din cuvinte adânci cu oameni cercați așa s’o mintoșet 4 crâșmărașu’ nostru, că avea cap de bătrân, și nu-i mai trebuia să cumpere minte bătrâ- nească, cum spune fâlcu’ 5 nostru ceai vechiu : «Dacă n’ai bătrân, fă toate chipurile și cumpără-ți unu, că nu ți-o fi de stricăciune !». Mersese șfară în Țară de dânsul; și liftele știau de bunătatea ’și numele omanașului nostru. ' De-amu ’nainte să vezi: Intr’un timp de vreme, cum niște Turci umblau prin Țară după strânsu’ haracului, nimerise într’o sară, așa pe ’nsărate, chiar la crâșma lui Ștefănică. Erau niște lighioi de Turci, pociți cum îs ei, nu ca oamenii, cu niște iartagane mari, cârjoiete, prinse la șold și cu cuțitane și pistoale la brâu, de te strângeai în spete când te uitai la ei și la căutătura lor. Mai era cu dânșii și un om, un nacealnic de-al Țării, care să-i îndrepte la drum și să le steie înt/ajutor. Dau ei «buna sara», cum or fi dat în legea lor, da și Ștefan, nu prost, Doamne ferește. Putea și el lega v’o două vorbe de ale lor și chiar ci-câ slovenia 6 câte o leacă buchile turcești, spun. Minte de craiu, ce vrai 1 S’au înțeles, ce le-o fi spus: hai sâ-i primească în musafirie pentru I. Crâștnâ. 2. Ciaate, bălărie. 3 Sabie. 4. A ptiu lamlate. 5 PavesUfe, cicali. G. CeUa paUB< https://biblioteca-digitala.ro ____66 _ o noapte. Umbla vârciog 1 ca un titirez într’o parte și’ntr’alta, parcă Dumnezeu îi mișca picioarele și-i în- demna inima, tot, se vede, pentru noi și pentru el. Mâncară ei vârtos și vrăjmaș, — ca dușmanii, ce mai vrai ! — ba încă turcanii, împotriva poruncii legei pă- gânești, nu s’au putut ține până n’au horpăit 2 câte o oloaie de cotnărel, vin, nu șagă, acela. Au rămas așa de mulțămiți haracarii noștri, că nu-i mai tăia capul ce să mai spuie lui Ștefan, și le era ciudă acu pe Dumnezeu, nebunii, că nu i-a făcut și pe dânșii oa- meni, să poată lega două cu Moldovanul și să facă și ei bine la nemernici 3, cum se pricepea el. Au mai vorbit ce au putut, apoi, hai la hodină că le era capii’ oboroacă de atâta vorbă și prigonire pe creștini. Acu, ce li s’o fi luminat lor peste noapte în cap ? Oare n’ar fi cu cale să treacă ei haracu’ asupra lui Ștefan și el să le răspundă banii pe cât a fi ? Adouza, din una în alta, mai treacă-meargă, încep a se plânge câ-s tare ciumurluifi 4 de atâta drum și ciorovăială cu creștinii și tare ar fi a cătării treabă’ să răspundă Ștefan galbenii, bănișorii roșii, ca pentru harac, și să iee strânsul haracului asupra lui, cât or fi și-or trăi. Mai sucește, mai cârnește, dă în sus, dă în jos, au ajuns la împăcăciune, au bătut de-amu înainte treampa, și iaca pe Moldovanu’ nostru din crâșmar, haracar. Pe Turci nu-i mai ținea pământul de bucurie, că au scăpat așa de ușor și nu le-a fost vorba de haram. De-amu înainte să-l fi văzut pe Ștefănel; drept, vorba ceea: baș om, baș român, Moldovan adevărat, care se gândește Ia Dumnezeu. S’o pornit după strâs zîmțișori, da păcat a vorbi: credea omul la nevoe; pe nevolnici și nevoieși îi păsuia, îi ajutora încă hăt și bine, și dela cei mai cu său, nu căuta să iee de multe ori pielea, ci dreptu’ și dreptu’. Pe sub mânecă toți șoptiau că n’ar fi rău ca Românașu’ ista, inimos și 1. lepede, sprinten, prlcepet. 2. Serbii cu lăcomie și sgomot. 3. -Cei streini, cari nu știu unde să se ducă". 4, Trudiți de nebodinl șl nesomn. https://biblioteca-digitala.ro 67 volonef 1 să-și discotorosească Țara, biata, de lifta turcească și de harac. lan, cată acu, ce om norocos Ștefan! Țara-I pomăzuia în taină de Domnitor împo- triva ghiaurilor de Turci jacași, și, cei doi Turci hara- cari s’au pus pentru dânsul la împăratul Turcului de l-a făcut așiș 2 Domnitor, în- scurt. Atâta i-a trebuit lui, c'apoi a sbughit-o el repede, cu agiutorința lui Dum- nezeu. Bătea pe împărații și pe craii liftelor, de ie mergeau petecele. Pe Capcâni, oameni cu capul și inima de câne, i-a șters de-a-binelea de pe fața pământului. Pe Tatari, liftă amarnică la malurile ei, și care n’are decât un ochiu la ceafă, i-a spânzurat pe rudă, pe să- mânță în codrii dela Tigheci, Orheiu și Soroca. Din Turci a făcut harcea-parcea : i-a hăcuit, știi, cum hăcui carnea pentru găluștele. Da cu Leși, a făcut aș vârf, chiar cum li s’o căzut. I-a pus la plug, și-i mânau de-a călare Moldovenii, și-i croiau cu oticul, pentru că, auzim, ei, cu prădăciunile lor, au golit țara de boi. Numai Mus- calii pe atunci nu se iscaseră: cine știe ce-ar fi făcut și dintr’înșii. A fost el de isbeliște mult timp de vreme, da în- caltea le făcea, știi, colea, român 3; a mai rătezat din nasu’ streinilor, ca să vie aici, unde nu le ferbea oala, numai de-a gata, ba încă să taie și să spânzure ca’n codru’ lui Papuc după ce te pradă și te face de râsu’ cânilor. N’a avut hodină cât a trăit în traiu și în viața; nu se dădea jos de pe cal mici la mâncare; numai când se închina cu toată oastea iui, să-1 fi văzut în genunchi, cu frâul în mână, cu mâna pe șașcă, ghioagă, și cu ochii tot cătră soare-răsare, de unde știa că năboesc Turcii. Vezi că el obora pe toți, da tot cu agiutorință de la Dumnezeu: se ruga și făcea post negru. Peste tot a făcut patru zeci de mănăstiri: tăt’ bă- bătălia și biserica așiș. De aceea și Dumnezeu ținea cu 1. Tare, vârtos, voinic, bine făcut. 2. Îndată. 3. «Voinicește, bărbătește, ca an stneu“. https://biblioteca-digitala.ro ....68... el. Poduri de piatră, poduști1 și podețe de lemn, fără număr, ca să se poată oamenii ieși la un câștig pentru hrană. D’apoi fântâni, câte stele -s pe cer ; a* desfundat amar de izvoare să le vadă soarele șl să beie și creș- tinul o gură de apă, să-și răcorească sufletul și se fie primit cu bodaprostea care-o zice. Și dacă i-o venit amu și lui sorocu' să se duca sus la direptate 2, l-a iertat Dumnezeu șt a fost co- mândat cum se cade să se comândeze un Domnitor care a făcut atât amar de bine la Moldoveni. Da el acu îi sfânt. Toate sufletele oamenilor, ale- Moldovenilor ce s’au închinat în bisericile făcute de. dânsu’ au dus știre la Dumnezeu [și Dumnezeu] i-a șters din carte toate păcatele și l-a rânduit între sfinți. Nici nu era chip altfel. Câta bagoslovenie 3 a făcut el între oameni 1 Pe câți i-a dăruit și miluit; câți au avut agiu- torință și hodină de la mâna lui și inima lui de Român, câte rugăciuni s’au făcut cătră Dumnezeu în bisericele ridicate de dânsul, podurile și fântânițele lui 1, ca nici un alt om ori moldovan. Că chiar nu se mai pomenește de altul, să-i fi stat prin putință și să-l fi tras inima In atâtea și atâtea, care mai de care mai a cătării făcute și mai de-a mirării. O samă din cei bătrâni, cum au apucat vorba de la răstrăbunicii lor, spun că nu era de tot năntuț, ci un bunducaș de român cam răsărițel, da colea învăUt 4 la trup și așezat la minte, da și desghețat: moldovan cu frică de păcat și de Dumnezeu. Spun că chiar Dumnezeu când l-a fost plămădit mămucă-sa, i-a pus chiar el cu mâna inima și i-a bagoslovit-o, și de aceea a fost el așa. El și acu îi giu 5 ca toți giii, că doar nu-i sfânt de geaba. Da n’are trup, că el l-a uitat unde-i, că Dumnezeu i-a dat să bee apă, anume să-1 uite, că cum îi iute, ar veni el să-1 iee fără știrea lui Dumnezeu. Da el tot are să 1. Podari pe la (ezitări. 2. Divanul judeci ții dumnezee^ti. 3. Blagoslovește 4. Rotofeiu de român, grâsuț, nu mut, dar făcut. 5. Viu. https://biblioteca-digitala.ro 69 mai vie odată, da când s'a Indura să-l trimată Dum- nezeu; că el se tot roagă să-1 mai lese, să mai facă câte o leacă de burzuluiala In cele lifte cu limba și inima străină. Și n’are să se îndure Dumnezeu: are Să-i dele slobozenie. Oamenii mai dinainte erau mai cu frică de Dum- nezeu și cu rușine de oameni, de aceea și Dumnezeu le mai arăta câte o taină, pe care cel de amu n'o mai pot vedea. Spun că peste Prut, în ceilalți moldove- nească ’, la un loc aproape de un târg 2 pe malul Pru- tului, într’un câmp, încungiurat de giur împregiur de ogoare și fânețe, este o stâncă mare, nantă de te’nceuri3 când te uiți la dânsa. Acolo sus, sus de tot, este Casa Doamnei4, unde-i biserica sufletului Sântului Ștefan- Vodă și comorile lui din vieață. Mai vine el pe pământ, dar numai acolo, că-i vine îndămână se vadă pește* findene 5 pe toți Moldovenii lui. Necuratului nu-i place să vie Ștefan Sfântul pe pământ, că atunci ii Încurcă treburile. S’a pus el luntre și punte să facă toate chi- purile să n'aibă Sfântul loc de venit pe pământ și n’a fost cum. Dar dacă-i drac și-i bătrân, a făcut fel și feluri de drăcovenii și drăcării, să prăbușească Stâncile cu casa Sfântului in Prut: a scociorît dedesubt, a ros cum a ros, ca la Corabia lui Noia « și n’a fost chip. Stâncele-s apropiate una de alta de parcă-s gură la gură; ci-că chiar vorbesc tare de taina asta In limba lor; parcă se cuprind in brațe și se pleacă de durere că-s roase, iar apa Prutului se teme strașnic să treacă prin strâmtătura și mâncătura ceea, că țipă ca copiii, uitându-se parcă in sus; iar dacă scapă, ține-te de dânsa duluță; a șperlit-o 7 parcă nu mai poate de bu- L Așa numesc Basarabenli Moldova diatra Carpafl șl Prut. 2. E vorba de ȘtefAaești, ț, Botoșau. ' 3. Te’nfiorL 4. Vexi aici p. 34—5. 5. Pretutindeni. & Cf. Pamfile, Peveite* Iwmii da demalt, București tțH 3, p î-41 și arm. î. S’a dus cum seduce Ș>erl» (cenușa așoarA), «Aad o bate vântul. https://biblioteca-digitala.ro 70 curie; ies bulbuci și fum pe urmă-i; s’ar părea că joacă. N’a putut Faraonu' să dee Stâncele Doamnei și ale Sfântului jos, [dar] nu s’a lăsat; el îi căpăținos 1 șM de cuvânt. Se ține de treabă, nu dă de sminteală pe nimeni, dar mai ales pe el 1 Hai să năruească pă- mântul pe o bucată de loc, cât vezi cu ochii, doar doar s’a nărui stânca. Și ce pământ, Doamne sfinte: smochină2; ți-i milă când te uiți, nu alta! Tot nimio! Ce poate dracul în puterea 3 unui sfânt, care-i sfetnic al lui Dumnezeu! De cât, ce zic din oameni, îi drept: unde-i un sfânt, trebue să-și bage codița și miteteluU Aici, cum am spus, vine sfântul o dată pe an, la Paști, nu singur; da cine-i acu așa de bun la Dumnezeu ca să-l poată vedea? Cei mai de demult l-au văzut, că noi altfel n’am ști lucrurile ce-aveți se le auziți. In Sara spre Paști, când toate Duhurile rele și gujuliile cele necurate se ascund prin adâncurile și zămcile 4 lor, vine un înger dumnezeesc de-al Sfântului Ștefan, — că el are mai mulți, ca slugi, — și scoate cheia de aur de la Casa Doamnei, dintr’o bulboană 5 din Prut, unde-i dată în sama unui somn mare, născut mai înainte de Ște- fan, și deschide ușa casei. Se luminează ca vara la amiazi și mai ceva încă; nici o suflare străină nu se aude atunci; tac toate. Îngerul face un semn și orice duh necurat s’a dus din văzduh și din ape pe pustiu. In casa împodobită cu icoane din cer și mândrețuri ne- spuse, se aprind lumânări, de te taie lumina de ochi. Și-i de-a mirare mulțimea mare de suflete bune de Moldo- veni, buni Români, ce-s sus la Divan, dar gios în acestă seară. Îs buni ei la Dumnezeu; și mai sunt și alți oameni de limba și legea noastră. Da au chipul de pă* săruți 6 albe și frumușele, îngeri așiș, cu ochii blânzi 1. „ladărătaic la capul lal“. 2. Pimâat bas, moale ca e smacbini. 3. Împotriva. 4. „Șanț mare, bortă fără fund, locașul diavohti, pe unde se duce ia ceea lame. A. Lac adăadt ta rit, aade apa m iavlrtește. 6. P&săraici. https://biblioteca-digitala.ro ...71____ dar de foc. Apele Prutului amuțesc. EI stâ pe loc. Nici un larmăt. Chiar somnul iesă din adânc să-și mai vadă pe Vodă odată. Deschis e cerul la miezul nopții]. Ște- fan se pogoară lin, dar in trup așa adevărat, că așa i-a dat trup de sfânt, nevăzut; da cum a fost !n vieață, în albe h^ine, la cingătoare are iartaganul, în mână buzduganul, pe cap o coroană de pietre, — da-s stele, curat, —e’ncungiurat de alte păsăruici, tot suflete, da știi, îs de-a le lui, din vieață, mai dragi, că i-a văzut Români inimoși. El vine să-și mai vadă ce-i face somnul lui, Moldovenii, și dacă ei și toți oamenii, îs tot Români cu inimă, cum li-i numele, ori se corcesc și sufăr și lifte spurcate în pământul ce-i câștigat de ai’lor stră- moși. Se așează pe tronul de aur din casă și cu ochii spre apa Nistrului, face un semn cu mâna, și ca din senin, dealurile se pleacă, toate înălțimile pier, făcându-se una cu văile, își mișcă înapoi mânile, face aceleași semne: își vede ca’n palmă și locul și neamul. Sboară atunci spre el tânguirile inimilor curat moldovenești și vede ce mare-i amarul și jelea; își varsă veninul îm- potriva tuturor liftelor sircimanii Moldoveni, ca’ntr’o fântână setoasă de apă. Și cât îi de sfânt, el începe a plânge, și plânge cu lacrămi de foc. Sare ca ars de durere și uită că-i dus dintre noi, dar plânge înainte, în picioare ; și plâng jalnic toate sufletele 1 Dar nu poate nimic să îndrepteze el, Sfântul, ci la toți le trimete o vorbă : să gândească, că mare-i Dumnezeu : aude, vede, și toate le’nsamnă la carte; și crestături pe răbuș el tot face, pân s’a umplea cartea odata și-o dată, și lemn de răbușuri în cer n’a mai fi pentru-ale noastre [nevoi]. Pe loc îngenunche el, Domnul cel mic3 din cer, al Moldovii, și sufletele și îngerii îs de giur împregiur, și cu el îngenunche și ele ; se roagă el vajnic să-i lase în larg, să mai iasă odată. Și nu se îndură Prea-Sfân- tul [Dumnezeu]. Se roagă cu lacrămi ce Prutul sfințesc, și apa ușoară o fac, și plâng întărind inima celor Ro- 1. Pentru deschiderea cerului, vezi Pamfile, Cervl 0 podoabele București 1915, p 7 — 12. 2. In cer, numai Dumnezeu este Domn mare. https://biblioteca-digitala.ro ___72___ mâni, a Moldovenilor necordți; șl îngeri’n ceruri și sfinții viteji, tovarăși de-ai lui, de-alde Sân-Gheorghe, Sâmendru! Și păsăriucele slabe de înger, stau gata să cadă de jale 1! Prutul, el încă jălește In hohot, iar Dumnezeu, ce caută la ei toți, din cer abra-și mai ține inima, că așa de scârbit li e cerul. De-o dată însă Ștefan sare român 2 In picioare, fața îi e roșie ca gotca ; e foc și pară în suflet; se crede iar Vodă, și buzdu- ganul cu dreapta îl învârte, iar cu stânga el scoate iartaganul tăios. Pe loc, într’o clipală se strânge împre- j'uru-i poporul lui neaoș, din sânge domnesc; își vede el apa: da-i tulbure la față și fund, da-s gata să sară, să lupte vrăjmaș că inimă au. Și-i pare lui bine, că-1 vede pe toți ca’n ulcică. Mai zice o vorbă, dar nu știu spre cine: «Asvârle- vor oasele afară pământul, și loc pentru suflet nici î i iad voi să n’aveți! Perdutu-mi-ați neamul! Veni-voiu eu doară, — nu-s veacuri de om, — și - atunci veți câșca!» Dumnezeu însă îl vede, nu-1 lasă, și de îndată,îl cheamă, căci se umezește de ziuă 3, șl voia nu-i este ca ea să-l apuce aicea pe el. O sfânta umbră cu duh, — că cerul se’nchide — face un semn, și lumina cea sfântă «sfinte iar casa se’nchide cu huiet de trăsnet. Și Ștefan, cu inima tângă 4, spre înălțime, ca fulger, ca un arhanghel cu îngeri plutește voinic spre cer; și toate aicea se’ntorc cum au fost. Somnul se cufundă In casa-i cea veche Prutul duduie și clocotește de ciudă, că l-a făcut leneș o clipa, fără folos, că tare i-i drag să tot vadă mai pe sfânt 5 și viteaz. El sub soare lucind, de bataie, de sânge î-i dor, că postește de mult. Ușa se’nchide fără de înger șî cheia sare, — o stea parcă — In valuri, iar somnul o prinde și o pune în cămară, că are să deie samă de ea. In suflete toate, ce-s moldovene* a doua zi parcă se f. iBdaiefate. 2. Voiaicețte. 1 Se laminau* de zîo&. 4. iBdeiofBtl. 5. Riverehme deasi (n vorbire. https://biblioteca-digitala.ro 73 simte o putere și o învoioșare nespus, un dor Ii e In suflet, și-s mai Români de-amu înainte, câ Tata 1 și Sfântul nu uită de noi{ ne vad m&ișoarele 2 noastre, și ziua de mâne a noastră, e a iui. Iar Sfântul nostru de Vodă nu contenește; se roagă sa.-l lase In lume, că nu poate să rabde, dar Domnul Prea-sfântul, ce drag îi este de Ștefan și lui sâ-I știe sfetnic cuminte și aproape de el, îi zice: — Mai este vreme 1 Așteaptă: are să fie și asta! Și noi așteptăm, dă Dumnezeu; și așteptarea îi cu- vânt străbun și bun. Iar cartea cea mare a noastră mai- mai e umplută; și Sfântul e gata să vie 'narmatîntocmai ca fârtatul lui, Șfântul-Gheorghe, dm lifte să facă o movilă, tăpșan, pe care flăcăii noștri să joace, cântând, ca o dată, cu noi îndeolaHă, necorci 1 3. XLIX. Ștefan-Vodă, pe la Varnifa Basarabiei [Spune un țăran de-acolo, de pe lângă Tighina:j — Da a mai fost pe aici și un haidamac; Ii zicea Ștefan-Vodă; el umbla cu alți șaptesprezece haidamaci ca șt dânsul, ucidea pe jidani și pe boieri, le lua pă- mânturile șl le împărția pe la săracL Era vrednic om. 1. Dumnezeu. 2. Năcazurile, darurile. 3, Povestirea este culeasă din gura unui sătean din (. Sorocii, șl ml-a fost trimisă spre publicare fa Revista „Ian CreaMi" led de prin 1910 de d-l V. Mata (cf, lucrarea d-sate: Știri dia Basarabia de astaat. București 1915, p. 99, unde i se dă un scurt rezumat), dar nu ta'am putut hotărî s’o public până acuma, acolo, pentru bănuitoarca așezare o vor- belor șl-a ritmului pe care ușor ii poate prinde urechia. M. Coste* in Viat* ■emiasascl» I, no 3. p. 470: .In memoria po- porului [moldovean din Basarabia] aceste vltejlifdesfășurate ta războiul ruaojapooez, ta divizia Brafealrov] se confunda cu cele de altă dată, sub Stetan-Vodă, care a construit pentru ei toate bisericile vechi și toate rufaeie de cetăti; rlzășli păstrează ca sfinfenie niște hâr|oage vechi, — cari șl de sunt roate dela Ștefan-Vodă, dar nimeni nu te mal poate ceti4. https://biblioteca-digitala.ro 74___ da nu era așa de voinc cum a fost Tabâltoc. Tăbâl- toc 1 era mai voinic decât Ștefan-Vodă 2. L. Bătălia cu Catirina [Bugiacul e promontorul dobrogean din fața Gala- ților. In partea lui de miază-noapte, In dreptul dealului cel mai înalt, Crăcana 3] se ridică în margenea bălții un morman cu profil poligonal, de piatră de pământ, înalt cam de 10-15 metri. E Bisericuța. Cu acest nume au botezat Dobrogenii mai toate ruinele vechi ce se găsesc înșirate de-a lungul Dunării până la mare4. Bisericuța-i făcută de Catirina, împărăteasa Mus- calilor, care venise prin aceste părți să se lupte cu Ștefan*Vodă. Catirina iși trecuse soldații peste Du- năre pe la Reni și-i adusese pe un drum de-a dreptuf încoace, dar dând de Ștefan-Vodă, ce-și tăbărîse oastea pe Dealul lui Vodă, deal chiar în marginea promon- torului, în spre apus de Cetățuie, — s’a oprit în mar- ginea bălții și a ridicat și s’a întărit in Cetățue. S’au hărțuit ei mult timp din arce, unii aruncând de pe deal, alții răspunzând din cetate, dar nimeni nu se da biruit. Muscalii erau, ce-i dreptul, mulți, dar și Moldovenii foarte dârji. De la o vreme a scos Catirina arme de foc, arme cu praf de pușcă, și a început să împuște cu gloanțe pe Ștefan-Vodă și ai lui. Să știți, boieri dumneavoastră, că dela Catirina au ieșit pe aici întâi arme de foc. Ștefan-Vodă, ne mai putând ține piept la așa lupta nedreaptă, s’a retras dincolo, în Țara - românească, pe Șiret în sus. 1. Numele umil haiduc de-acum 17 ori 20 de ani. 2. Culeasă de Ap. D. Culea. 3. Se numește așa dela 1880 încoace, dela crăcana de ochire a topografilor cari ridicau harta Dobrogii ta 1879. 4. UrneaiI lămuriri geoiogico-arheologke, și apoi legenda culeasă dela un vier; https://biblioteca-digitala.ro Î5 Catirina, rămânând stăpână peste aceste locuri, peste Baltă și Bugiac, a croit un drum de-a dreptul la Bră- ila. Drumul trecea prin curmătura dintre Dealul lui Vodă și Dealul - crăcanei, eșia la vii, în margenea Lățimii, și o lua de-a dreptul peste baltă, la Brăila. Pe atunci nu era Lățimea baltă, ca acuma, ci totul era uscat ca’n palmă; numai la Chiose era o groapă unde se duceau vitele să se adape. Peste Lățimea și Podu, — o gârlă mai la apus, — trecea șosea pietruită de ieșia pe Grindul - moca- nului, până în malul Dunării. Și azi se vede șoseaua la Podu; din fundul apei —, adâncă de 3 — 4 metri, — se ridică un dâmb de pietre ce nu-i nici de-un cot de la fața apei în jos. Pescarii, când trec cu dubele, trebue să fie cu multă băgare de samă, că-și sparg duba ast- fel ; iar toamna, năvoadele li se încurcă mai totdeauna 1. LI. Ștefan*Vodă și moșneagul. Ci-că a plecat odată Vodă-Ștefan la plimbare cu boierii lui cei mari, după cum îi era obiceiul în vre- muri de pace, să cutreiere țara în lung și’n lat, în dru- mul lui, să vadă sate d’astea d’ale noastre, să aleagă locuri pentru biserici și mănăstiri, să cerceteze păsurile creștinilor, să ajute pe cei nevoiași și să mai șeadă, când și când, la pilde și la tâlcuri cu uncheși ca d’alde mine. Acu, după trei zile dela plecare, numai uite că se oprește la un ogor. Acolo ara un unclieaș. Era bătrân- bătrân, și n’avea pe nimeni să-i dea ajutor, decât p’un copilaș de vreo șapte ani. Unchiașul, bătrân, — copilul, copil. Ce ispravă erau să facă bieții ? Se canuniau urît I Că uitasem să vă spuiu: Unchiașul avusese în ti- 1. G. M. Murgoci, In Sămiaătoml, III (1904), p. 141—3. Se pune ca origine a legendei, unul din mocanii veniți din Basarabia. Bucata cu- prinde și consideratii geologice asupra toponimiei cuprinse in legendă. https://biblioteca-digitala.ro ___76.... nerețele lui o spuză de copii, dar când Ii vedea colea dănaci, venia moartea, și-i înghiția pământul care nu se mai satură. Și hăt târziu, când își luase omul nădejde dela binele lumii acesteia păcătoase și-și aștepta sfâr- șitul, mâl dobândi o odraslă. Crește copilul, crește, până, vezi dumneata, altă năpaste la casa omului: moare mă- tușa, iar unchiașul o duce și mai greu. Să-și iea alta ? Ferit-a Sfântul! «Ce e întâiu, nu e pe urmă». D’aia, măi taică, s’amăra rău creștinul l Acu, să nu uităm vorba. Vodă, cum zărește pe moșneag, mai să-l cuprindă plânsul. Era milos, nevoie mare, Măria sa. A intrat în voarbâ cu el. — Bună ziua, moșule I — Mulțămim Măriei tale, prea luminate Doamne l — De ce te-ai sculat târziu ? — Hei, Măria ta ! Nu m’am sculat târziu ; m’am scu- lat de dimineața, dar n’a vrut Dumnezeu cu mine I Lui Ștefan - Vodă ii place răspunsul moșneagului, începe să se mai gândească, și-și aruncă ochii spre holde: ’ — S’or face bucatele, moșule? — Apoi de, Măria ta!; Sunt trei galioane 1 pe mare; dac’or veni pline, nu se fac bucate; dac’or veni goale, iar nu se fac. Dacă or veni însă pe jumătate, se fac! Vodă, mirat, se pune pe gânduri: — Mă, da isteț mai e moșneagul ăsta t Așa român mai zic și eu. Pe urmă: — Moșule, am doisprezece berbeci. Când le-o veni vremea, vii să mi-i tunzi? — Viu, Măria ta! Cum nu I Atât a vorbit, și s’a depărtat Ștefan-Voda cu ai fui, după ce a dat moșneagului câți-va leișori acolea, să-și împace nevoia, și un argat să-i ajute la arătură până sara. Hei, după vr’o câteva zile. Vodă vine la divan. I C«riML https://biblioteca-digitala.ro 77 - Boieri dumneavoastră I — zise el celor cari îl întovărășiseră, — îți ști care să răspundeți la întrebările ce v’oiu pune? — Apoi, cum nu! S’ar putea altfel, Măria ta ? răs- pund boierii. — Dacă-i așa, știți că mie-mi plac oamenii iscu- siți și d’aia vă țin pe lângă mine. V’aduceți aminte când ne-am întâlnit dăunăzi cu unchiașul în țarina cutare? — Ne aducem! răspunseră toți într’un glas. - Ce am întrebat eu și ce a vrut să zică moșul când a răspuns că s’a sculat de dimineață, dar n’a vrut Dumnezeu cu el? Se gândesc boierii, dar, ce să răspundă ? — că nu-i tăia capul. — Păi, de, Măria ta 1 Știm noi ce s’o fi gândit mo- șul ? Să ne ierți, dar n’am putea răspunde! — Dar cu bucatele? De ce galioane a vorbit un- chiașul, si ce e cu ele ? — Nici la asta nu ne pricepem, Măria ta ! bătu-k ar sfinții de moșneag! — Apoi ce știți dumneavoastră, dacă nici la atât nu vă taie capul ? — zice Vodă supărat. Pe urmă iar mai întreabă: — Dar, despre ce berbeci e vorba? Să gândesc, se gândesc, dar.. — Să ne ierți, Măria ta, nici p’asta n’o știm. N’o știți ? — zice Vodă încruntându-se și răstindu- se la ei. Păi, să știți, că așa vreau eu I Până’n trei zile aștept răspunsul la câte trele întrebările, că altminteri întorc cojocul pe dos. Unde vă stă capul, v’or sta și picioarele 1 Hei, acu-i acu. Boierii o sfecliră, măi taică I Cer- cetează ei încoa, cercetează încolo, în sus, în jos, chiamă babe și tălmaci, fel și chip, — degeaba ! Nimeni nu le putea da răspunsurile cerute de Vodă. . Dacă văd și văd că li s’a apropiat veleatul, hotă- răsc să le dea toate pe una și să roage pe unchiaș. Așa strâng douăsprezece sute de lei1 și trimit pe unul mai I. Prla Jud. Tecac.ii și astfid mai. apta MtrWi „douteprezece sute* ă> ioc de „o mie doal sote* (T. P.)» https://biblioteca-digitala.ro 78 guraliv să-l ispitească ce și cum ? Vodă știa tot, că a- nase prin oameni de șiretlicurile lor, dar tăcea, să vază până unde-or ajunge ? Se duce boierul cu pricina și ispitește pe unchiaș, doar o afla ceva. Da, se vede, unchiașul i-a priceput gândul! Nu se da omul cu una, cu două. Dacă vede că n’o scoate la cale așa, îi spune că așteaptă boierii la divan, și că mare bine o avea dela ei. — Aș veni, dar nu pot să las plugul, boierule 1 — Hei, moșule, și dumneata acum 1 Ține banii ăștia și ți-i împăca nevoia. Numai vino 1 ’ Unchiașul, când vede banii, Doamne, Doamne 1 Bu- curia lui. Vine la divan să le facă pe plac. Acu, divanul ăla avea mai multe odăi. Boierii so- cotiau că Vodâ-i dus departe, — dar el, care le pri- cepuse gândul, vine încet-încet și se furișează într’o odaie de alături, să le auză vorba și sfatul. Din una în alta, cum ședea unchiașul pe un jeț d’alea, mirat și el de cinstea ce-l găsise, numai încep să-l ispitească: — la spune-ne, moșule: ce-ai crezut că te întreabă Măria sa Vodă când te-a întrebat de ce te-ai sculat târziu? Și ce ai vrut să zici când ai răspuns ca te-ai sculat de demineață, dar n’a vrut Dumnezeu cu dum- neata ? — Hei, mă miram ce-o să fie vorba! Apoi, Măria sa m’a întrebat de ce m’am însurat bătrân, și eu am răspuns că nu m’am însurat bătrân, ci tânăr, că aș fi avut acum și nepoți de sapă, dar n’a avut Dumnezeu să-mi trăiască copiii cei dintâi, și d’aia mă amărăsc așa ! Se miră boierii. — Da cu bucatele ce ai vrut să zici ?, mai în- treabă ei. — Ei, ce ? Am zis că sunt trei galioane pe mare: dac’or veni încărcate, nu se fac bucate; d’or veni goale, tar nu se fac; iar d’or veni pline numai până la jumă- tate, se fac. Adică, ori ce om pricepe *. dacă o ploua In lunile de vară totdeauna, nu se fac bucate; dacă n’o https://biblioteca-digitala.ro 79 .. ploua și o fi secetă, tar nu se fac; iar d’o fi ploaie și soare potrivit, așa cât trebue, s’or face bucatele! — Mă, mă, mă! Ce unchiaș isteț! zic boierii, cari însemnau pe hârtie, ca să știe ce răpuns să dea hii Vodă. — Da moșule, - mai zic ei, — ăi doisprezece ber- beci ce sunt ? Și când te duci să-i tunzi ? — Cine să fie ? — zise unchiașul râzând Nu sunteți dumneavoastră? Uite, se vă număr: unu, doi... tocmai doisprezece. Și, ce să vă mai tund ? Nu v’am tuns când mi-ați dat douăsprezece sute de lei ? Când aud așa, rămân tare rușinați boierii, da, odată intră și Vodă din odaia lui de alături. Vedeți dumnea- voastră, nu mai putea răbda. Ei rămân încremeniți. — Frumos, frumos, boieri dumneavoastră! Să vă dea învățătură un moșneag I Dela moș v’am cerut eu să aflați răspunsul ? — lartă-ne, Măria ta! zic ei. Ne vom învăța minte de-actt. N’am fi chemat pe moșul, dar ne era de cape- tele noastre, de jupânese și de copii. Vodă, suflet bun, îi mustră ce-i mustră, și-i iartă. Pe urmă încarcă pe unchiaș de bani și de scumpeturi, că se mira și moșul de ce l-a găsit, și-i spune să mai vie când și când pe la Măria sa, să se sfătuiască, — că tare mult îi plăceau, măi taică, lui Ștefan-Vodă, moș- negii isteți 1 2. XLIII. Cântecul lui Ștefan cel Mare [Scrie Mateiu Strijkowschi, călător polonez prin Mol- dova pe la 1540—80 despre Ștefan-Vodă :J l. Amintește vorbele călăului lui Totnșa-Vodă, cu privire la boieri: Doamne s’au îngrășat berbecii; buni aunt de Junghiat t * (Letapls. 1,263). 2. C. Rădulescu-Codin, Legende, tradiții și amintiri istorice, Bu- curești, 1910, p. 66—9. Povestirea e culeasă din jud. Muscel. A se vedea Marian, Tradiții poporane remăae. p. 156: Ștefan-Vodă șl lega. https://biblioteca-digitala.ro 80 Moldovenii și Muntenii cântă despre el negreșit in toate banchetele lor acompaniindu-se cu muzica alăutei: Ștefan, Ștefan-Vodă, Ștefan, Ștefan-Vodă, Bătea pe Turci, bătca pe Tătari, Bătea pe Unguri, pe Gallțlenl, pe Poloni,.. In cursul călătoriei mele prin țările turcești, văzuiu în București, capitala și reședința Domnului muntenesc, carele ne pofti la prânz, portretul acestui Ștefan cu coroana regală și un toiag în mână, de naltă statură, aninată pe păretele iatacului princiar. Moldovenii îl numesc Cara- Bogdan Ștefan, — cara, românește, însemnând : scump \ Din cauza nepovestitei sale bravuri, Românii îl socotesc de sfânt 2. [După aceste însemnări, Alexandri compune două cântece ce se vor afla în Poezii populare ale Româ- nilor 3 și alte două, tuspatru variantele unuia și aceluiaș cântec; al treilea, din ediția dela 1908 4 este acesta:] Ștefan, Ștefan Domn cel mare, Seamăn pe lume nu are! Halal de Români, Amar de păgâni I Seamăn pe lume nu are Decât numai mândrul soare I Halal de Români, Amar de păgâni I El și-a pus pieptu’n hotare De-oprește hoarde tătarei Halal de Români, Amar de păgânii Oprește hoarde tătare, Și Lifteni cu chica tare! Halal de Români, Amar de păgânii Liftenii cu chica tare Șl-Ungurii cu fala mare I Halal de Români, Amar de păgâni 1 Ungureni cu fala mare Șl Turcii pe smei călare I Halal de Români, Amar de păgâni! I. De fapt, dacă Ștefan e'ar fi numit așa, cara ar fi o poreclă: bo- gr«, iar ou scsap i cuvântai vine prin armare din limba torcanasi, nu cita cea latină. 3. Cronica lai Strijkowschl s'a publicat de Hașdeo in Arhiva ista- rlc* a ■•■laleU t. D, p. 6, Însoțită de traducere. 3. In ediția dia 1908 (.Mtaerva*, București), p. 112 sub no. XLV, re- produse ai de d. S. T.-Kirlteanu ta ed. I la p. 157 sub no. 08 și 60 iar ta ed. II, ta p. 114—5 sab no. 61-82. 4. P. 113, după manuscriptul 814 al Academiei Române. https://biblioteca-digitala.ro 81 Ștefan, Ștefan Domn cel mare, La Suceava cuibu-și are I Halal de Români, Amar de păgâni! Și din cuibul lui când sare, Se bate ’n patru hotare I Halal de Români, Amar de păgâni! La Suceava cuibu-și are Și din cuib ades el sare I Halal de Români, Amar de păgâni! Se bate ’n patru hotare Și lumea stă la mirare, Halal de Români, Amar de păgâni I [ A patra variantă : ] Ștefan, Ștefan Domm cel mare, Seamăn pe lume nu are, Seamăn pe lume nu are Decât numai mândru soare. Ștefan, Ștefan Domn cel mare, La Suceava cuibu-și are : La Suceava cuibu-și are Si din el ades el sare I Ștefan, Ștefan Domn cel mare, Bate oardele tătare: Bate oardele tătare Șl Turcii pe smei călare! Ștefan, Ștefan Domn cel mare, Bate Leși fără cruțare: Bate Leși fără cruțare Și Unguri fără ’ncetare Ștefan, Ștefan Domn cel mare, Pune pieptul la hotare: Pune pieptul la hotare, Ca un zid de apărare! Ștefan, Ștefan Domn cel mare, Are-o țară mică, tare, Țara-i mică, țara-i tare De stă lumea la mirare I L XLIV. Chipul lui Ștefan-Vodă dela Putna La Putna un călugăr bătrân mi-a arătat locul înlă- untrul bisericii, în care stătea odată aninat portretul în original a lui Ștefan-Vodă. După [acel tablou] original, el a fost mic de stat dar cu umeri largi, cu fața mare si lungăreață, cu fruntea lată și ochii mari plecați tn jos. Șmad și îngălbenit la față, părul capului lung și negru 1. Din Hasdeu, loan-Vodă cel cumplit, ed, II, București 1894, p, 75—6, reprodus din Pencovici, Cartea (coaielor de întâiul grad, Bucu- rești 1863, p. 51—2. https://biblioteca-digitala.ro 82 acoperia umerii și cădea pe spate. Căutătura era tristă și adâncă, ca și cum ar fi fost cuprins de o stranie gân- dire. Coroana lui avea de-asupra, în mijloc, crucea toată de aur, împodobită cu cinci pietre nestimate. Sub crucea coroanei, urma Duhul Sfânt, apoi Dumnezeu-Tatăl, cu dreapta binecuvântând, cu stânga ținând globul pămân- tului; pe cercul de margine al coroanei, un rând de pietre scumpe de jur împrejur. îmbrăcat era Vodă într’un straiu mohorît cu guler de aur, iar pe gât îi atârna un egol- pion din pietre și mărgăritare. Câmpul portretului era albăstriu ; în dreapta și în stânga chipului, perdele roșii. Am întrebat: ce s’a făcut originalul ? Călugărul a răspuns ce însuș auzise : Intr’una din zilele anului 1777, la miezul nopții, Buga, clopotul cel mare, a început să sune de sine, întâiu încet, apoi tot mai tare. Călugării treziți din somn se uitară în ograda mănăstirii. In fioroasa tăcere, în su- netul clopotului ce creștea treptat, biserica se lumină de sine înăuntru de o lumină stranie și ne mai văzută. Călugării coborîră într’un șir treptele chiliilor, unul des- chise ușa bisericii... In acea clipă clopotul tăcu, și în biserică’ era întuneric des. Candelile pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, de și avusese untdelemn în- destul. A doua zi portretul Voevodul Moldovii era atât de mohorît și de stâns, încât pentru păstrarea memoriei Iui, un călugăr ce nu știa zugrăvi, a făcut copia ce e- xistâ astăzi. Aprinde-se-vor candele pe mormânt ? Lumina-se-va vechiul portret ? 1. M. Eminescu, Scrieri politice și literare, voi. I, (1870—1877), Bu- curești, p. 210—1.—După cum se vede, nu se arată lămurit ce s’a întâm- plat cu vechiul chip al Voevodului. — Editorul adaugă într’o notă subli- niară : „Interesul lui Eminescu pentru asemenea legende romantice asupra eroului nostru celui mai iubit de el, se vede și din reproducerea în C[arieral d[e] I[ași], no. 40, a unei alte povestiri de acestea (din Telegrafulu Ro- mana, Sibiu, 1877, no. 27 din 7 | ll Aprilie), unde se pomenește despre desgroparea oficială a moaștelor lui Ștefan cel Mare, săvârșită la Putna tn Decemvrie 1855. Povestirea întitulată: „Unu incldentu din viăti’a nou- numitului Mitropolitu [al Bucovinei] Teoctlstu Blajeviclu", arată întâm- https://biblioteca-digitala.ro 83 XLV. Odoabă Odoabă a fost o căpetenie de oaste de-a lui Ște- fan cel Mare, pe care Domnul, în urma unei isbânzi frumoase, prin părțile unde se află astăzi satul Odo- bești din ținutul Bacăului, l-a răsplătit zicându-i: — Privește, Odoabă, în preajma ta, și vezi: câte vei cuprinde cu ochii, să fie ale tale și să le stăpânești! Și Odoabă a pus stăpânire pe locul acela și așa s’a întemeiat dela dânsul Odobeștii, pe drumul ce merge dela Bacău la Bârlad și la Vasluiu, pe deasupra dea- lurilor din stânga Șiretului L XLVI. Mănăstirea Neamțului Ștefan-Voevod... având multe răsboaie și întâmplân- du-se a lupta și pe locul unde până astăzi se numește Braniște 2 aproape ca un ceas de mănăstirea Neamțului, și văzând biserica [cea veche] mai de tot sfărâmată [de cutremurul dela 1742, August 29], el, după obiceiul cel blagocestiv care-1 avea întru sineș pentru sfintele bi- serici, a pus lucrători și a dat cheltueli părintelui Teo- ctist și a zidit biserica aceasta mare a înălțării Domnului Dumnezeu și Mântuitorului Isus Hristos, care se află până astăzi, pe un loc puțin mai sus de unde a fost zidită cea dintâi. Care [această nouă zididă biserică] s’a sfințit la anul 7006, ce este dela Hristos 1497, Noemvrie 14, precum pe piatra de de-asupra ușii se vede însemnat 3. plarea minunată că un vechiu omofor de sus ar fi căzut peste capul Mi- tropolitului in clipa răsturnării lespezii de pe mormântul Sfântului Voevod. Și Episcopul Melchisedec pomenește vechiul tablou al lui Ștefan (O visită la câteva mănăstiri și biserici antice din Bucovina, București, 1885, p. 47—8). Copia a aflat-o în trapezarea mănăstirii Putna; ea este făcută fn Suceava la 18 Fevr. 1797 de Vasilie Popovici, „de pe alt chip foarte vechiu din zilele Măriei Sale in anii dela Hristos 1456 (sic'“ 1. Culegere din sat, in 1911. 2. Se adaugă: „după cuvântul slavon brani (bătălie)". 3. [Arhierul Narcis Crețulescu în] C. D. Gheorghiu, Revista Geo- grafică a României, P.-Neamț, 1904, p. 266—7. https://biblioteca-digitala.ro 84 XLVII. Biserica dela Suceava In raionul curții domnești [din Suceava], anume în grădină, după spusele tradiționale ar fi fost o mică bi- serică [făcută de Ștefan cel Mare] pentru fiii Domnului1 și domnițe, pe locul unde acuma e bisericuța Sf. Ion Botezătorul, spre răsărit dela Sf. Dimitrie 2. XLVIII. Biserica din Burdujeni, f. Botoșani Legenda spune că pe locul actualei biserici era încă cu 100 ani mai înainte o biserică de lemn construită de Ștefan cel Mare și că într ’însa a fost dat surgun un mi- tropolit care se opunea la cununia [Domnului] cu fiica Domniței Maria cea răpită din Țara-muntenească. Mai spune de asemenea că locul a trecut în stăpânirea lui Ion Purice Movilă, care a adunat material pentru o bi- serică de piatră, dar că numai fiul său Teodor a clă- dit-o, de unde și supranumele de «Mănăstirea Teodo- reni». Legenda coincide cu faptele istorice 3. XL1X. Cerdacul lui Ștefan cel Mare și biserica Episcopiei din Huși Dintre împrejurimile Hușului] avem a aminti aici Dealul Cotoiului, în partea sudică a târgului, deal foarte înalt și care domină vederea târgului... Se păstrează o 1. In text: beizadele. 2. VI. Mironescu, Nfinăatlrile ți bitaricile întemeiate de Șteftn cel Mare. Cernăuți 1908, p. 16—7. 3. Ibidem. https://biblioteca-digitala.ro 85 tradițiune că acolo ar fi fost Cerdacul lui Ștefan cel Mare, cum și tot de pe el Ștefan-Vodă ar fi tras cu arcul să vadă unde are să facă biserica episcopia de as- tăzi 2. L. Biserica Domnească din Piatra-Neamf Biserica astă roșie [din Piatra] este iar de Ștefan înălțată în cinstea Mergătorului-înainte 3. LI. Mănăstirea Horești, ț. Tutovii Este făcută de Ștefan cel Mare la 1480 *. LII. Mănăstirea Căpriana sau Chipriani 1. — Se crede că biserica cu hramul Adormirii [din 1. Biserica este săvârșită la 7003 Noemvrie 30 (Ep. Melchisedec, Cro- nica Boșilor, p. 11). 2. Gh. Ghibănescu, Originea Hușilor, Bârlad, 1887, p. 11—2: se a- daugă: [„tradițiunea] e înregistrată de toți acei ce au scris ceva despre Huși". Citează pe Melchisedec, op. cit., p. 11,—care insă nu scrie decât: „(dealul] Coțoiuluimai înainte se numia Cerdacul lui Ștefan-Vodă*; Gh. Aramă în România Liberă, 1884, August, și V. Săghinescu, Geografia Jud. Fălciu, p. 14; Cf. și p. 75. 3. C. Negruzzi, Op. compl., I, Buc. 1905, p. 139—40; în scrisoarea din Mai 1837 dă următoarele, șire: „îndată ce [Ștefan] câștiga o isbândă asupra neprietenilor, el nu tipsia a ridica și un monument în care să se mărească Dumnezeul războaelor și a[l] îndurărilor ; pentru aceasta în rar târg a[i] Moldovei nu vei găsi vreo urmă de afle] lui; și in vreme ce pomenirea multor urmași ai săi cu sunet, a pierit, cele ale Eroului ro- mân, după trei veacuri și jumătate stau încă întregi In Moldavia ca și numele lui în inimi române*. — Cf. Melchisedec, Notițe ist. și archeo- logice, Buc. 1885, p. 74—5. 4. I. Antonovici, Mănăstirea Florești, București 1916, p. 111 ; din tradiția pe care preotul a cules-o din popor, profesori și cărturari au făcut un fapt istoric. De fapt intemeerea mănăstirii se datorește marelui vornic Crâstea Ghenovici, pe la 1590. (Tot acolo, p. V.). https://biblioteca-digitala.ro 86 Mănăstirea Chipriani, ț. Chișinău] a fost zidită de cătră Ștefan cel Mare și isprăvită de Alexandru-Vodă 2. — Tradiția poporană deduce numirea ei de Că- prieana dela o căprioară pe care în acel loc ar fi vânat-o eroul prinț [Ștefan-Vodă] 2. LIII. Mănăstirea lui Ștefan-Vodă, de la Cetatea 1. — La apus de Gârbești (Roșcoaia), ținutul Vasluiu- lui, pe vechiul drum ce merge de la Țibana la Roman, pe dealul care se vede ca fiind cel mai înalt, este locul numit Cetatea. Acolo a fost o mănăstire făcută de Ștefan cel Mare. Mănăstirea a fost de multe ori pră- dată de Tătari și de hoți, până când s’a și risipit. Cele mai de pe urmă lucruri au fost duse la biserica din Ți- bănești 3. 2. — In această comună [Gârbeștii], se află urmele a două cetăți: una pe deal, numită Cetatea mică, unde se află și un schit de călugări, și alta pe costișă, nu- mita Cetatea mare: ambele se zic a fi de pe timpul lui Ștefan cel Mare 4. LIV. Biserica din Târgu-Frumos [Târgu-Frumos] a fost o dată rezidență Domnească 5 î 1. Z. C. Arbore, Basarabia în secolul XIX, București 1898, p. 318-T. Codescu, Oricărui, III (1853), p. 270 2. T. Codescu, Oricărui, 111, p. 270 ; cf. S. T. Kirileanu, op. cit., ed. I, p. 104—6. 3. După spusele unui bătrân din Gârbești [(Roșcoaia). — Cf. S. T.- Kirileanu, op. cit., ed. I, p. 202 și II, p. 178. 4. G. Hrisoscoleu, in Buciumul român, III (1883), p. 214 — 5. 5. N. lorga, Sate și mănăstiri din România, Buc. 1895, p.29: „Târ- gul-Frumos, foarte veche așezare, asupra căreia nu s’a oprit însă nici odată gloria țerii“. Biserica cu hramul Sf. Paraschiva, se numește Intr’a- devăr „domnească*; nimic n’arată ctitoria lui Ștefan cel Mare; se po- menește Insă de Petru Rareș, Elena Doamna și fii lor (iorga, Inscripții din bisericile din România, II, p. 291 — 4). https://biblioteca-digitala.ro 87 acum insă, nici o urmă de antichitate nu se mai vede, decât numai o biserică făcută de Ștefan-Marele L LV. Biserica din Scânteia, f. Vasluiu 1 . — La Scânteia se află o biserică zidita de Ștefan cel Mare, reparată de Duca-Vodă 2. 2 .— [Biserica cu hramul Sfinților Voievozi din Scân- teia, ț. Vasluiu este] numită și până astăzi a lui Ștefan cel Mare 3. ! LVI. Cetatea Neamțului și vechimea Băilor de la Oglinzi Băile de la Oglinzi pe cari Târgu-Neamț le-a dat în folosința bolnavilor, de-acu două zeci de ani, sunt vechi. Despre ele s’a găsit o poruncă domnească, o hârtie de la Ștefan cel Mare. Intre Mănăstirea Neamțului și între cea dela Secu, se află în loc unde-i zice lumea Grajdurile domnești. Acolo își avea Ștefan cel Mare grajdurile lui, puse supt grija unui comis. Intâmplându-se, acu, să se strice ceva în zidul Cetăței Neamțului, Ștefan Vodă a scris comisului, o hârtie și i-a zis să ia o stâncă dela Pie- trile Dobreanu, să vie pe pârâul Sărata, pe la băile de puciosă și pe la băile dela Oglinzi, și să îndrepte zidul, acolo unde era stricat. 1. C. Negruzzi. Op. compl., I, Buc. 1905. p. 135. 2. G. Hrisoscoleu, în Buciumul Român, III (1882), p. 216. 3. T. T. Burada în Revista pentru istorie, archeologie ți filo- logie, II, p. 717 — 9; autorul crede că biserica este făcută de Vasile Lupu. — lorga, Istoria Bisericii românești, I, p. 96: „La Scânteia în părțile Vasluiului, este o biserică ca poartă tot semnele epocii lui Ștefan ce! Mare, a cărei inscripție s’a niedut însă, ori a fost prinsă cumva în jidărie". https://biblioteca-digitala.ro 88 Hârtia astă s’a găsit, și s’a dovedit că băile Oglinzi erau pe vremea aceea. De altfel, când s’au săpat băile de târgoveți, s’a găsit un fel de hrubă, pe-acolo; pământul se sprijinia pe un fel de acoperiș de bârne de când lumea. Spun oamenii că ar fi fost tainițe pe supt munte, de la Cetate până la băi, după cum se știe c’au fost de la Cetate și până în Târgu - Neamțului, pentru nevoile vremii ’. LVII. Curtea domnească din Vasluiu Lângă biserica Sf. loan [din Vasluiu] se văd urmele palatului lui Ștefan cel Mare, căci acest mare Domn avea descălicătoarea aici 2. LVIII. Biserica din Oboroceni Biserica din Oboroceni, ținutul Romanului, este dela Ștefan cel Mare 3. LIX. Bulbucenii, t- Tutovii 1. — Bulbucenii din Tutova, sunt înființati de Ștefan cel Mare 4. 2. — Satul Bulbucenii din ținutul Tutovii sunt de la Ștefan cel Mare. Asta-i știut, și numai alte împrejurări mai măruțe nu se cunosc5. 1. Culeoră de ia păr. Celus din T.-Neamțului in Iulie 1919. 2. O. Hrisoscoleu, io Buciumai român, III (1882), p. 192. 3. Dela păr poroh din. Șcheia, acelaș Județ. 4. Culegerea d-lui V. C. Nicolau, Bârlad. 9. Culegerea din localitate. https://biblioteca-digitala.ro 89 LX. Voineștii Voineștii, răzăși de la ținutul Tutovii, sunt de ia Ștefan cel Mare. Numai numele se trage de la unul Vasile Voinescu, un boer care ci-că ar fi vândut nu știu cui cu meșteșuguri tainice, o jumătate din târgul lașilor, dar l-a prins stăpânirea și i-a tăiat mâniie L LXI. Biserica din Fântâni, ț. Tecuciu Biserica din Fântâni, comuna Nicorești, este zidită de Ștefan cel Mare 2. LXII. Novacii din ț. Chișinăului Cine n’a auzit de Novac, ostaș de-al lui Ștefan cel Mare ? De la el se izvodesc Novacii din uezdul (ținutul) Chișinâului: de la Novac. Sunt și cântece pe cari oamenii din sat le știu tare bine. Unul pomenește pe-un ficior al lui Novac, pe Gruia: Gruia, Gruia și Novac, Șăd la umbră unii fag... 3 LXIII. Călărașii din f. Orheiului Călărașii de la ținutul Orheiului, sunt tocmai de la 1. Culegerea d-lui V. C. Nicolau, din Bârlad. 2. S’a refăcut și s’a sfințit in August 1919 (ziarul Universul din 2 Sept. 1919). — Cf. S. T. - Kirileanu. op. cit., ed. I. p. 202. 3. Culegere de la d-1 V. Qavrilescu din Chișinău. De fapt cân- tecele novăcene s’aud mai ales prin părțile apusene ale României. https://biblioteca-digitala.ro 90 Ștefan cel Mare. Ștefan-Vodă i-a făcut răzăși, spun unii, pe când alții adaugă: — Nu; noi suntem mazâli dela Ștefan-Vodă. In Călărași a trăit moldovanul tare bine pe-atunci, pe când se cânta: Călărașii, apă dulce, Cin’te bea, nu se mal duce, — da a venit după asta prea mult rachiu, prea mulți ovrei și prea ’ndelungată vreme a stăpânit pe-aici Moscalul 11 LXIV. Hârlăul Moșieța Hârlăului] se pretinde a fi dată târgove- ților de Ștefan cel Mare, printr’un hristov care-1 așeză în zid, în biserica sf. Gheorghe, de-asupra amvonului2. LXV. Iazul de lângfi Sulița Iazul sau lacul Dracșani de lângă Sulița (jud. Bo- toșani) este domnesc. Ștefan-Vodă l-a iezit cu lână și cu mare greutate a putut să-i oprească apele pentru multă vreme. Până mai dăunăzi se vedea talpa caicului în care Ștefan se primbla pe iaz în zile de sărbătoare, când mai răsufla și el de atâtea războaie. Cât a năcă- jit el și cu iezetura asta! Că era strășnicie mare cu apele prin părțile noastre; și până n’a bătut toată ie- zetura cu lână, și până n’a pus acolo, în gura apelor, un Țigan și un cocoș, — n’a fost chip! 3. Lanțuri cât pum- 1. După culegerea d-lui Gh. Olaru, din Noetnbrie 1918. 2. Nădejde și Țitu, Dicț. geografic al jad. Botoșani, București 1895, p. 130. — Cf. și S. T.-Kirileanu, op. cit., p. 197. 3. Despre asemenea lucruri se pomenește și pe la Româncăutii din Hotin (T. P). https://biblioteca-digitala.ro 91 nul de groase țineau piept cu șuvoaele. In miezul nopții, când e bine și frumos, Țiganul iesă și azi și scapără din cremene și din amnar, iar cucoșul cântă de se ră- sună toată valea până departe și bate din aripi la opust. Tot Ștefan cel Mare a pus în iaz o știucă și un crap, cu câte un cercel de aur în urechi. Crapul s’a dus degrabă — semn rău pentru dânsul! dar știuca s’a găsit nu de mult, mare, mare, cu cercelul în urechi — așa cum o azvârlese ’n apă Vodă, atunci când petre- cea pe caic cu lăutarii. Azi iezetura s’a rupt, pescarii au cutezat să sfârșeaccă de zile și știuca domnească — semn de vremuri rele... Căci și iazul când se mânie, dar mai cu samă la Iordan, când preoții sfințesc apele, face uuu... arătând că cere om 1 *. LXVI. Movilele și satele dintre Borolea și Ștefănești Cât vezi șirul movilelor, începând dela satul Bo- rolea, până la Ștefănești, toate se zice că sunt făcute de oștenii lui Ștefan-Vodă. El a dăruit locuri cât vezi cu ochii unui strămoș din satul acela, împodobit și astăzi cu atâtea rămășițe de păduri. Și Borolea e sat de răzăși, și-l pomenesc mereu, cu multă mândrie pe marele Voevod care «i-a boierit». Mergând mai în jos, cum treci de Păun, jud. Botoșani, alt sat care ține amintiri despre dânsul, dai de Podul lui Ștefan- Vodă, de și e o iezătură numai, despre care toți zic că e iezită de el, cu lână 2, ca să ție pentru veacuri veșnice 3. t LXVII, Clopotul lui Vodă-Ștefan Mare era Moldova pe vremea celui Vodă, fără samăn 1. D. Furtună, Cuvinte scumpe, București 1914, p. 33. 2. Cf. „Iazul de lângă Suli(a“ 3.' D. Furtună. Firicele de iarbă (no. 808 din „Biblioteca peutru toți"), p. 22-3, https://biblioteca-digitala.ro 92 de mare, și crainici atâta de mulți, ca să vestească în tot cuprinsul ei ceasurile de primejdie, nu s’ar fi putut afla. De aceea puse Domnul meșteri în Țarigrad, să-i toarne un clopot mare, pe care mai de-apoi să-1 atârne în stâncă de piatră pe malul marii. Și l-au făcut meșterii, și l-au așezat la locul cuvenit. Acolo a stat toată vieața lui Ștefan-Vodă, trezind mulțimea norodului cu glasul lui răsunător de câte ori sta nevoia grabnică să se strângă oștile. Mult bine a prins Moldovii acel clopot sfințit de Vlădica Țarigradului, și limba lui pornia cu încredințare că era ascultată cu sfințenie; dar după moartea Stă- pânitorului cel Mare, când' nimeni nu mai băgă de samă chemarea de pe malul mării, de jale adâncă clopotul a crăpat, și desprindu-se de unde stătea atârnat, s’a pră- bușit și s’a pierdut în funduri ascunse de ape. De-acolo vuește și azi amar, și cine voește să-1 audă, îl poate asculta, din locul acela de pe malul mării 1 L LXVIII. Podul de lângă Cotnari [Despre un pod de lângă Cotnari, se spune că este făcut de Ștefan cel Mare] 2. LXIX. Podul lui Ștefan cel Mare de lângă apa Trotușului [Este pe șoseaua ce merge dela Adjud, spre munte, pe malul Trotușului, la jumătatea drumului dintre Căiuț și Gârbovana. Harta Marelui Stat Major îl înseamnă:] 1. T. Pamfile. Firișoare de aur, p. 74 — 5. 2. Dr. C. I. Istrate, Biserica si podul din Borteați, Anal. Acad. Rom., XXVI ist., p. 298). https://biblioteca-digitala.ro 93 P[odul lui] Ștefan cel Mare [arătând că trece peste] P[ârăul] - podului, [aproape de gura acestuia și prin ur- mare foarte aproape de Trotuș. Acest pârău care taie șoseaua la km. 24+810 se mai numește șiJPărâul lui Ștefan cel Mare *. [De fapt, podul acesta este făcut pe urmele altuia, mai vechiu, din vremea domniei lui Mihail Sturză care] făcuse să se ridice un stâlp de cărămidă cu acoperă- mânt șindrilit spre a comemora această reconstrucție... Răducanu Rosetti, ...pe la 1847, însoțit de Costachi Negri și de Manolache Costache, a dat foc acoperământului șindrilit al stâlpului.. căci le era ciudă la toți că «Mi- halache Sturza până și gloria lui Ștefan cel Mare vo- ește să o fure»... Rămășițele vechiului și adevăratului Pod a lui Ște- fan [se văd] mai jos de acest pod... cari rămășițe... au fost într’adevăr clădite de Ștefan cel Mare sau de alt domn sau boier cu numele de Ștefan 2. LXX. Calul lui Vodă-Ștefan He, he, he 1 Săracul Ștefan-Vodă 1 Să’nvie el, altă făină s’ar măcina3. Și când a fi, la vremea vremii, crezi că n’are să’nvie? 1. Dr. C. I. Istratl, Biserica ți podul dela Borzești, p. 298. I se dă și o fotografie înainte de restaurare, planșa XII!.—Curios ni se pare cum răposatul Istrati il numește .Podul dela Borzești' când el se află Ia 10 km. spre miazăzi și răsărit de această localitate, și cănd Intre pod și Borzești se mai află satele Gârbovana și Negoeștii.— Intre Borzești și Ne- goești se mai varsă In Trotuș apa care trece prin satele Bogdana și Va- lea-seacă. Dela izvor și până să ieasă din Bogdana, se numește Pâr&ul Bogdănii, după harta Institutului Geografic; alt nume nu-f mai arată. Totuși, O. Racoviță, Dicționarul geografic al jud. Bacău, p. 585, șl după acest isvor: Kirileanu, op. cit., I, 203,—scrie: „Valea-rea, pârâu ce curge spre vest de satul Gârbovana (sic) și se varsă de-a dreapta Tro- tușului. Podul de pe linia Adjud-Ocna, tocmai pe acest pârâu, are le- gendă care pretinde că ar fi fost făcut de pe timpul lui Ștefan cel Mare*. E greșită și descrierea geografică, și probabil, și localizarea legendei. 2. Radu Rosetti, in Convorbiri literare, XL (1906), p. 89—90. 3. Altfel ar merge Întocmirile dintre oameni. https://biblioteca-digitala.ro 94 Calul lui îi cal, nu smârțoagă ca a mea. De una 1 paște prin pădure, da cine-1 poate prinde 1 2. LXXI. Stejarul lui Ștefan-Vodă La granița Ardealului [de cătră Bucovina] se află un stejar răsădit de Ștefan-Vodă, după ce a sfărmat o cetate 3. LXXII. Stâlpul lui Ștefan-Vodă dela Vama [Petru-Rareș, fiind în Suceava; a ieșit înaintea Doamnei și-a fiilor săi, cari veniau acolo] la satul Vama, unde se află stâlpul dintr’o piatră, al lui Ștefan-Vodă... și de-acolo se vede foarte bine muntele Rarâu... 4. LXX1II. Plopul lui Ștefan-Vodă In satul Plopu, comuna Dărmânești, județul Bacău, era un plop bătrân [care] a căzut astă vară 5 de bătrâ- nețe, [și] pe care se zice că l a sădit Ștefan cel Mare, cu însăși mâna sa. Despre acel falnic copaciu, de la care s’ar fi trăgând și numele satului, se spun multe lu- cruri. Așa se zice că l-a fost blăstămat Ștefan-Vodă, casă 1. Totdeauna. 2. I. Candrea, O. Densușianu, T. Speranță, Graiul nostru, I, p. 542 3. Voronca, op. cit., p. 712. .4 Șezătoarea, voi. XVI, p. 17. — Unii il numesc numai Stâlpul lui Vodă i „ridicat la capătul satului Vama, la mâna dreaptă, 40 — 50 de pași depărtat de șoseaua ce duce dela Suceava și Humor spre Câm- pulung și Vatra Dornei". De fapt e un stâlp ridicat de Mihaiu Racoviță Voevod, „‘când au fost cu Tatarii in Țara-ungurească, de au prădat, Intru al treile Domnie, la 7224“. Vezi T. V. Stefanelli, Stâlpul ini Mi- haiu Racoviță Vv. în Bucovina (Anal. Acad. Rom. XXXV ist), p. 1027 — 42. 5. Prin urmare tn 1912, scrisul fiind din 1913. https://biblioteca-digitala.ro 95 nu-1 taie nimeni; nici topor ori beșchie, să nu se atingă de el. într’un rând, se zice, au încercat doi oameni din sat să-1 răteze cu beșchia, și cum s’au apucat, au și rămas înlemniți, morii. Jurământul venia de acolo că ar fi avut ascunsă sus o comoară. Se spune că era și o portiță care dădea’n scobitura cu aur. Acum nu se mai înalță falnic uncheșul care făcea cinstea [locurilor], purtând peste 400 de ani povară în spate. Negura vremurilor l-a răpus LXXIV. Crucea de Piatră Crucea de Piatră, al cărui chip îl dăm după o fotografie, are o înălțime de-aproape 2 metri și este și 1. C. Vartolomeiu, în ion Creangă, VI, p. 303; se adaugă: «Livada și grădină tn cari era plopul sunt ale gospodarului Vasile Cojocaru*. https://biblioteca-digitala.ro 96 astăzi în curtea bisericii de lemn, — adusă din altă parte, după mărturisirea preotului slujitor, — sub clopotniță, în satul cu acelaș nume: Crucea de Piatră, cătun ce ține de Târgul-Onești >, dar mai aproape fiind de Borzeștii cu biserica dela Ștefan cel Mare, și acesta, astăzi, atârnând de comuna Bogdana. Despre această cruce s’a scris că «a fost pusă de Ștefan cel Mare pe mormântul unui neam al lui» 2, sau numai că «ar fi așezată pe mormântul unei rude a lui Ștefan cel Mare» 3. «Pe cruce se văd urme de scrisoare care pare să fie în slovonește» 4. De fapt, Crucea de piatră este cu mult mai nouă. Cineva a cetit pe ea: «Cu binecuvântarea Tatălui și harul Fiului și cu luminarea Sf. Duh, s’a ridicat această sfântă și dumnezeească cruce, în zilele prea-înălțatului Domnitorului nostru Grigorie Ion Calimah Voevod (leat 7276 mesița 25 Decembrie) de robul lui Dumnezeu Spă- tarul Radu...» 5 Inscripția aceasta însă este necorectă. In 1917 am vă- zut-o ; într’adevăr, cu greu se poate ceti. Pe o față, se vede însă limpede: «Ițisus] Nțazarineanul], Ț[arul] l[udeilor]. Cu v[re]rea Tatălui 6 și cu ajutârea Fielui și cu îndemnarea Duhului sfânt 7... dumnezeească cruce în zili pre înălțatului D[o]mn Grigorie Ion Calimah Voe- vod... de robul lui Dumnezău Stan Rad... Agache Rug[h]ia i... morți.... M». In mijlocul acestei fețe: «Let 7276 1. Gh. Gh. Gheoldum, însemnătatea Sfinței Cruci în serviciul liturgic. București 1910, p. 75, unde se află și fotografia: „această cruce de piatră a dat numirea satului, care nu e format decât din vechii Borzăști răzăși sau Robeni. Partea satului de la deal se chiamă și astăzi Robu". Să se îndrepte, prin urmare, cuvântul Bobu, la Kiri- leanu, op. cit., ed. I, p. 207 și ed. II, p. 179. 2. Kirileanu op. cit., p. 207 (ed. I) și 179 (ed. II). 3. Gheoldum, loc. cit. 4. Kirileanu, loc. cit. 5. După Cultura română, II, p. 9, In Gheoldum, loc. cit.— O. Ra- covjță, Dicționarul geografic al jud. Bacău, p. 168 arata că această cruce au ridicat-o sătenii la 1809. 6. Până aici, sub lespedea acoperitoare, numai pe brațul de sus, de-asupra soarelui; pe cele două brațe pare scris numele Domnitorului. 7. Aici se sfârșește inscrip[ia unei fețe, de-asupra capului de mort cu oasele încrucișate, urmând apoi, neceteț, pe cealaltă față. https://biblioteca-digitala.ro 97 mesța O[ctomvrie] 25 dni». Sub brațul crucii, spre ră- sărit : «Vasile»; supt cel de catră apus: «Qosan Stann». Fântâna Doamnei din Cârjoaia 1 In partea de sud-est2 a satului [Cârjoaia, jud. Iași] este o fântână (acum, în 1888 ruinată), din care isvorăște apa ce dă în iazul numit La-grădină, și care fântână poartă numele de Fântâna doamnei, — despre care se zice că ar fi făcută de o Doamnă 3 a lui Ște- fan cel Mare 4. ’ Limba bucovineană, limbă veche... — In alte părți, — zice un bucivinean — aminterea grăește [lumea; dar] noi toți ținem limba veche dela Ștefan cel Mare. Cum n’om fl mândri de el1 ? 1. Legenda o dă ți Kirileanu, ed, 1, p. 148 „după Dicțion. geog. al Jud. Iași, de C. Chiriță f. 54; o reproduc de acolo spre a un rămâne cu greșeli. 2. Nu „fn partea despre asfințit și miază zi* — cum arată Kfri- leanu. 3. Lipsește prin urmare ceea ce cetim la Kirileanu: »de Doamna Catelina*. despre care scrie la p. 4-a cuprinsului c& .numai de data asta, (tntr'un cântec: Cătălină) mai găsesc acest nume In literatura po- pulară*. 4. Chir iță, ep. cit., p. 54 — 5. 1. L Candrea, O. Densuțlanu și T. Speranță, Craiul nostru, U. Bue. 1906, p. 25. https://biblioteca-digitala.ro I1TDICE Alexanirsfca-uouă, In Basarabia-, p. 18. mwin, la Turci, 47. mrmd, de când este arma de foc, 75. «rc, întrebuințat pentru a afla locul unde să se zidească altarul, 43. 85, Ardeal, 11, 31. ' «f. 67. ușif, 67. Avram Huiban, 51. avrămeasă, 52. Acrdmoști, ț. Tutorei. 52, 51. Bie, apă în Basarabia. 18. Badeuți, în Bucovină, 61. Baiazidc, 10. Baloț, Bun boier". 19. Balta, 75. Bârlad, valea—, 48. baț, 66. Bașeu, apă, 55. barba, cf. boer, 72. Btcar, vale, 34. Bisericuța, ț. Tulces, 74. Bistrița, oraș, 32; apă, 10, 11, 30. 61. Bociulețti, mănăstire, 8. Bogdănețti, ț. Bacău, 52, 96. bor/oslovi, a—, și hogoslocenie. 68. Borolea, 91. Borzcști, ț. Bacău, 5, 6. Brăila, 75. Braniștea, ț. Neamț, 83. Broștem, ț. Suceava, 8. Bucovina, 20, 21. Buga, clopotul cel mare dela mănăs- tirea Putna, 82. bulboană, 70. Bulbuceai, ț. Tutova. .88. Bulgari, 18. burca, 14. Burd^'eni, 84. Bttedugan, 22, 26; Manta—, 27. Căinări, tn Basarabia, 18. Cuiuț, t Bacău, 92. ad, al lui Stefan-Vodă, 93. Călăreți, ț. Orheiu, 89, 90. Grigore-Voevod, W. Călin, 8—11. CdUnețti, tn Bueovina, 8. 9. Câmpulung, în Bucovina. 11, 31. capcâni, 67. Căpriana, mănăstire în Basarabia, 45. Cârjoaia, ț. Iași, 97. Carpați, 8. Casa Doamnei, 55, 69. Catirina, împărăteasa Muscalilor. 74 Ceal-bătrân, Dumnezeu, 63. eeițâ, cheițe, găurile la cămeși, 9. Cetate, ț. Vaslui, 86; —- dela Paiu, ț. Vasluiu, 49. — dela Poenețti, ț. Vas lui, 48;—mică, 86. — lui Ștefan, 55;- Neamfulwi, 14, 62, 87, 88;—StănențH, ț. Bacău, 30. Cetâțuia, 48. Chetrosu, ț. Vasluiu 48. chimpoșa, a—. a migăli, 16. Chiprieni, mănăstire, 85. Chiținău, ț. 35. cievai, ceva, 18. cireadă de vite folosită în bătălie, 62 Ciril, tn Bucovina, fi. did, clit, 16. clopot pus pe malul mării ca să ves- tească, 91. cocoț zidit în temelie de iaz. 90. Cojoci, în Bucovina, 0. eomoară, 48, 95. copil, .este mai mare în casă", 17. Corbu, pârău în Bucovina, 38. corniț, 51. Corode^U, ț. Vasluiu, 48. Cotnari, 92. . • Coțoiu, de lângă Huși, 84. Coemin, 63. Crdcana, ț. Tulcea. 74. crap, cu cercel în ureche, 91. Cristețti, ț. Tutova, 52. Crucea-de-piatră, ț. Bacău, 95—6- Cruci, ț. Suceava, 30. Crupenscbi, ,ud laser*, 19. euțitan, 65, Dan-iil saAastrul, 37—40. Dârmănețti, ț- Bacău, 94. https://biblioteca-digitala.ro 99 Deaiul-crucii, 43;—iu» Vodă, ț. Tulcea, 74;—Taier», ț. Tutova, 50. diavol păzind comori, 48 direptate, 68. Doamna lui Ștefan-Vodă, 54. Domnița lui Vodă, 5b. ' Dracșani, iazul—, ț. Botoșani, 90. DragoUa, 54. Dragomirețti, ț. Tutova, 50. Dragoș-Vodâ, 39, 40. Drumul lui Ștefan-Vodă, V Tutova, 49- dorian, 34. Dumbrava rofie, 63. Dunărea, 75. .Fd/eiu, ț. 33, Fântâni, ț. Tecuci u, bS. Fântâna-Doamnei, ț. Iași, 97. Făurii, deal, ț. Bacău, 24. Florești, ț. Tutova, 50. 85. Foeșa, 44. Focșani, 44. Galați, 74. galioane, 78. Ginești, ț. Tutova, 52. Gangur, pârcălabul, 18. Gangura In Basarabia, 18, 19. Sârbești, ț. Vasluiu, 86. Gârbovana, ț. Bacău, 92. giță, viță, neam, 64. Grqjdurile domnești, 87. Gr^deni, cetate și mănăstire, 47. Grindeiul-mgcanuiui, 75. groapă, de bucate. 48. Gruia, 89. TLudamae, 73. koiduoi, 8. baroc, 64. tearacar, 64. H&-Idu, 13,90. Itsrpăi, a—, 66 Huiban, 32. Muși, 84. Jartagau, 65. îngeri, 39. țhvdiii, 68. lonășeșii, 49. Având iui Ștefan cel Mare ta Buco- vina, 43. Dând pusă la iezătură, 90, 91. Lățimea, 75. Leși, 46. Lipova, vale, 50. &oen Boto- șani, 91. fteduțoi, •• https://biblioteca-digitala.ro 100 Peenqii, ț. Vasluiu, 48, 49. Paiana-Tatarilor, ț. Neamț, 36. Porcărefi, ț. Vasluiu, 44. fort, poruncit de Ștefan cel Mare, 45; — negru, 67. Prut, 54. Pungețli, ț. Vasluiu, 50, 51. Putna, mănăstire, 37, 38, 43, 81; apă in Bucovina, 39. Rdehita-albă, în Basarabia, 32. Râdeni, ț. Bacău. 52. Radu Șendrea, 21, 28. Rahova, vale, și bătălia dela — 48, 49, 50—1. Râmnic, bătalia dela—,61, Râpa-buftii, ț. Tutova, 50. Rarău, mănăstire, 31, munte, 10, 31, 04. Rar ița dela Hârlău, 113. Răzeni, în Basarabia, 19. român, 67. Roșcoaia, b Vasluiu, 86. Rotărașu, 51. Ruți, 18. Săgeată cu care se hotărăște locul unde trebue să se așeze altarul unei bi- serici, 38, 43. Silifte, tn Basarabia, 19. Sărata, pârău în ț. Neamț, 87. Sâni. 32. Scânteia, ț. Vasluiu, 87. mia, a se — de dimineață, a se însura de tânăr, 78. Șendrea, 21, 28, 29. Sfântul Dumitru, ajutând oștilor lui ■Ștefan cel Mare, 63 ;—Gheorghe, ară- tându-se lui Ștefan cel Mare, 59, 60 ; — îon dela Suceava, 21Lau- rentie, mănăstire tn Bucovina, 37 — — Mante, 58, 60;—Precepte, ajutând oștilor lui Ștefan cel Mare, 87 ;— Sim, deal, 38. sireiman, 71. Șiret, 21, 22, 49; oraș 37. sloveni, a—, 65. Soare, 33. SobifjKlu, Ion,—39. somn ce ține cheia unui castei, 70. Soroca, 67. sperii, a—, 69. SțSipvl-Rotăraguhti, 51. Stânca Doamnei, 35. SUncuța, 24; Cetatea—, 30. Ștefdnesti, 54—5, 9!. Stejarul lui Stefan-Vodă, 94. qtmci ce are cercel In ureche, 91, Suceava, 21, 84; poate că: Suceveni, ț. Tutova, 52. Sultan-Pața, 19, 20. TSbâltoe, numele unui haiduc, 74. Tabăra, deal, ț. Tutovii, 50. tâlc, 65. tâng, 72. Țăpu, ț. Tecnciu, 51. Țara-ungureaeeă, 39. Târgu-Frumos, 13, 86;—Neamț, 88. farigrad, 92. Tata, Dumnezeu, 73. Tătari, 6, 34, 35, 67, 86. Taclău, 8. Teoclist mitropolitul, 83. Tețcani, ț. Băcău, 53. Țibănești, ț. Vasluiu, 86. Țigan, 31—3, z.dit în temelia unui iaz, 90—1. Tigheei, 67. Trâian, movilele lui—, 18. Trotuț, 21, 24, 26, 92. Turefchi, Turci, 18—9. Turci, 20—1, 45, 48—9, 5^— 4, W. 61, 67. Ueed, ținut., 89. Unguri, 11, 21, 23, 25, 30, 31. Vad, hotar, 18. Vadul-lui-Vodd, sat pe Nistru. 34— 6» — Turcului, 49. Valea-eaaelor, ț. Vasluiu 48,—mărului, ț. Tutova, 52. Vamă, In Bucovina, 94. Varnija, tn Basarabia, 73. Variuiu, 44, 50, 78. Vicovul de 9ue, tn Bucovina, 37. Viliot, 33. Vilioiefti, ț. Fălciu, 93. Vinderei, ț. Tutova, 50. Vtfeul, pârău tn Bucovina, 37. ooewdd, 19. Voinuti, ț. Tutova. 89. Voloodf, 39, 42. Voronet, pârău tn Bucovina, 38 Zăgueati, 64. ramai, 70. Zograf, mănăstire, 58—66. https://biblioteca-digitala.ro 101 POVESTIRI ȘI LEGEMDE 1. Mânzul lui Cuza într’un sat din ținutul Bârladului, erâ pe vremuri un proprietar, la care, Cuza Vodă, în trecerea lui de la Galați la Iași, poposia ca la un vechiu și bun prieten. Proprietarul, boer de viță, primiâ pe Cuza cu toată cinstea, îndeplinindu-i toate plăcerile. Cuza stăteâ la el câte 2, 3 zile de se odihnia, mai sfătuindu-se adese cu boerul și despre nevoile Țării. Pe lângă boer, se alipise un băețel curățel, vioiu și drăcos, care făcea feldefel de slujbe. învățând carte la popa satului, adesea cetiâ cucoanei boerului, pe ceaslov, în paraclisul casei, rugăciunele dimineței și de sară, pe care cucoana le ascultă cu multă evlavie. Văzându-1 boerul, și mai ales cucoana, că calcă a popă, a pus cuvânt pe lângă Vlădica de Huși să-1 pri- mească în seminar și să-1 facă preot în satul ei. într’o zi din August, însuși cucoana puse caii la trăsură, luă pe băiet pe capră și porni spre episcopie. Acolo, cu- coana se duse să reamintească Vlădicăi făgăduiala dată, lăsând pe băet la gazda unde trebuia să steâ. Băetul, dându-și samă că intrând la învățătură tre- bue să pue cruce drăciilor cu care erâ deprins, se sue într’un nuc, ai căror crăci treceau peste zaplazul episco- piei și așteptâ acolo. Când cucoana eși, gata să por- nească spre casă, și trăsura porni, el sări din nuc, dete fuga după trăsură, o ajunge și se așează pe osia de di- napoi, mergând astfel până aproape de casă. Sărind jos de pe osie, merse pe jos până în satul lui și a doua zi se duse la curte. Cucoana îl sfădi și-1 mustră, dar având nevoe de el, îl primi din nou la curte. Fiind îndămânatic și iute, Cuza, când veniâ pe fa boer, îi da câte o însărcinare. Când se duceâ încotrova pe moșie și băeatul se luâ după trăsură. https://biblioteca-digitala.ro 102 Adesea Cuza, în ceasurile de petrecere punea pe muche, în vârf de băț ori par, un gălbăn și cu pistolul și c’o zburătură lovia gălbănul. Băetul îl căută și-1 gă- siâ; c’o pietricică el îndrepâ piesa lovită și-o strângeâ. Văzându-1 Cuza, odată, bocănind pe scări înt?un galbăn îndoit, îl întrebă: — Ce faci aici, măi Mânzule ? — îndrept gălbănul lovit cu pistolul de Măria ta, și am să ți-l dau tot Măriei tale ! — Cuza râse cu bunătate și-i mai dete câțiva gal- beni, să-i dee mâni-sa să-i cumpere straie și cărți de învățătură. Și băetul s’a făcut om. A văzut adese pe Cuza la casa boerului unde poposia în trecere spre Iași sau Ga- lați; s’a înfruptat adese din bunătatea inimii Marelui Domnitor, și astă-zi îi moșneag; și vorbindu-ți de el. îi dau lacrămi din ochi zicând: — Dumnezeu să-I erte, că bun și milostiv erâ. Culeasă de M. Lapeacu 2. Găina, porcul ți bogatul cel nemilostiv Un om sărac ceru odată milă unui om bogat. Bo- gatul însă nu voi să-1 miluiască cu nimic, zicându-i că el strânge avere nu ca să o împrăștie, ci să lase ceva Ee urma Iui, să aibă de ce zice lumea bodaposte, și 'umnezeu să-1 erte. La aceste vorbe săracul îi spuse următoarea po- vestire : Odată, găina și cu porcul s’au luat la sfadă despre foloasele ce aduc fie care omului: — „Tu găină ce folos, mă rog, dai tu omului, decât câte un biet oușor, două, trei pene și o bucățică de carne, și toată ziua pe tine mereu te strigă și te desmardă: țur, țur, pui! și pe mine, care îi dau grăsimea și carnea https://biblioteca-digitala.ro 103 mea de mănâncă o iarnă întreagă cu toată casa, nu mă mai scoate din ho și hâidea! Asta nu-i cu drept făcut de Dumnezeu"! Atunci găina, ciugulind un grăunte, zise porcului: — „Apoi, mă porcule măi, ție numai după ce mori îți mai zice omul un cuvânt de bine, că-i dai folos nu- mai după moarte, iar eu cât trăesc îl folosesc cu ouăle mele! Porcul a rămas rușinat de găină ori găina de porc—.cucoane? închee săracul voind să se ducă. Boerul pricepe rostul și tâlcul povestirii. Pricepu și cine-i por- cul din poveste. Milui pe sărac și înțelese că-i tot mai bine, să-și dea singur milosteniile să audă cu urechea lui bodaprostea săracului. Povestită dc dascălul meu bisericesc Gh. Babaca din Jorăști, Covur- Jui, spre pilduire bogaților nemilostivi la pomană. Petre Oh. Savin, Preet 3. De când se umblă cu uratul Cică înspre sara de anul nou Sf. Vasile ședea la fereastră și își scriă viața lui cu lacrămile în ochi. Dar dracii să nu-i dea pace ? Au luat care un clopot, care o talancă, care o litră, și veniau la fereastra-i și le sunau și jucau pe prispă, trâmbițând. Și Sf. Vasile, de ciudă, cică a binecuvântat sara din spre anul nou, ca să fie sară de veselie și să se umble cu uratul pe. la ferestrele oamenilor. Și cică de atunci ne-a rămas obiceiul acesta. Mi mătușă-mea. Natalii l. Munteanu, jud. Covurlui. N. MBltMIl 4. Pupăza Pupăza era fată și a mers odată cu alte fete la scăl- dat. S’au desbrăcat fetele, și s’a desbrăcat și ea, și s’au dus să se scalde, iar un șarpe târându-se pe mal, s'a ascuns în hainele fetei și încălzindu-se, a adormit https://biblioteca-digitala.ro 104 Când a venit fata ca să-și iea hainele, s'a speriat, iar șarpele i-a zis: — Te iau de nevastă ; dacă primești, îți dau hai- nele ; iar de nu, vei pleca goală. Ce să facă! A merge goală în sat îi era rușine de oameni ; a lua pe șarpe de bărbat, iarăș nu-i venia Ia socoteală. S’a gândit fata cât s’a gândit, dar la urmă s’a hotărît, numai hainele să le caoete : — Bine, — zise ea șarpelui, trimite conacii. Peste câteva zile iată că sosesc conacii, se face nunta și mirele a rămas în sat la părinții fetii. Peste un an de zile iată că zice acel om muierii că merge să-și vadă neamul, că i s’a urît fără neam și că să vie dânsa peste o lună, la mal, unde l-a găsit întâia cară și să arunce o piatră în apă zicând: „Cucu! Unde te-ai ascuns ?*. A- tunci el va ieși și vor merge acasă. Și după ce a zis acest om, a și plecat. A trecut luna, i s’a urît muierii fără de barbat, și a mers ea la mal, și aruncând piatra în apă a strigat precum o învățase bărbatul ei, și au plecat ei acasă. A trecut iarăș un an și iarăș a plecat omul la nea- mul său, iar apoi, când s’au împlinit trei ani, zice ef femeii sale: — Oamenii își iau nevastă pentru viața întreagă, și noi șerpii tot așa facem, numai la noi șerpoaicele își schimbă pielea, iar voi muerile, tot cu aceeași piele ră- mâneți. Hai cu mine la neamul meu să trăim ; îți vei schimba pielea că a ta s’a cam sbârcit. S’a împotrivit muierea, — i-a fost frică să plece cu bărbatul ei : l-a lăsat să se ducă singur. Și a plecat și n'a mai venit, iar muierea de jale s’a prefăcut în pupăză și de-atuncea tot strigă: B cu-cu ! cu-cu!“ doar se va în- toarce bărbatul ei la dânsa! Dar unde I că a îmbătrânit muierea, și s’a făcut urîtă foc! Culeasft din jad. Holin ți publicati tn Basarabia în secolul XIX. Ba curefti, 1898, p. 193—4, de d. Zamfir C. Aibore https://biblioteca-digitala.ro 105 5. Comoara S’a fost ducând alde bietul taica cu chirie la Călă- rași. Doar c’a trecut de Cioroiu și o licărire scapără pe o movilă din dreapta, și după ea un foc albăstriu se ri- dica din vârfu-i jucând ca niște limbi de balauri din basme. Spunea că-1 cuprinsese frica; dar s’a răzgândit și și-a adus aminte că poate fi vre’o comoară. ’ Când s’a întors dela Călărași acasă a dormit ce-a dormit si a plecat așa mai de cu seară cu gândul s’o scoață. A luat pe mama, pe soru-mea, cu casmale, sape și lopeți și la drum. A ajuns acolo în crucea nopții, înainte de cântatul cocoșilor. Trag ei căruța cu cai la poalele măgurii; s’a- pucă ei și sapă, sapă de s’au spetit, sapă ei toată mă- gura, că făcuseră o groapă de întorceai carul în ea. Săpa tata iar mama și cu soru-mea trăgeau la pământ ca să-l dea la o parte. — Tot mai sapi tată ? — îl întreabă biata soru-mea. — N’o să mai sap mult... — Nu se simte nimic, nimic ? — Ba parcă sună a cazan... Trageți, trageți cu nă- dejde, că n’o să mai fie mult... Și au săpat ei așa mult și bine la măgură, până cine știe când că, doar-doar vor da de cazan; iar soru- mea cu mama îi da mereu zor cu întrebările: — Tot nu se simte nimic, tată ?... — Tot nu 1 — Da până când, că ne-am rupt mânele trăgând la pământ... Și ei proști, n’au știut că dacă afli de vre-o co- moară, să taci ca peștele, sau nu vorbești de loc despre ea, iar când sapi nici grai, c’o perzi; și ei au vorbit până aproape s’o ajungă!... — Atunci sapă că ne-apucă ziua aici; dă și tu mâi zor... — Da’ aveți răbdare odată oameni neștiutori... Și cum a zis, a și înfipt casmaua în pământ, odată https://biblioteca-digitala.ro 106 a scârjnit ceva sub picioarele Iui și s’a auzit o zuruială, iar banii s’au tot dus... în fundul pământului... — Tiu-u !... Mânca-v’ar viermii cu nerăbdarea voa- stră de mueri ce sunteți pe capul meu... Așa le-a zis tata! Și ele i-au întins atunci coada lopeții ca să-1 tragă afară, când, pe sus, niște arătări ca Turcii, cu fesuri în cap, parcă ar fi fost suciți, și galbeni, pieriau din’naintea ochilor... Comoara fusese de bani turcești. O sfecliseră ! Când bagă însă bine de seamă, urca pe măgură spre ei o scroafă cu unsprezece purcei bălțați și gro- hăiau de mama focului. Ele ca femei, ce să facă î Traseră pe ăl om repede afară din groapă și o luară în goană la vale spre că- ruță de scapără pământul sub picioarele lor, suiră în că- ruță, mânară și fugiră... Dar degeaba că tot i-a ajuns! S’a repezit la un cal, l-a sfâșiat cu dinții la un picior și până a ajunge în bătătura casei la Jegălia, bietul cal a murit! ...S’au săturat alde tata să mai umble după comori de bani îngropate și blestemate să nu Ie scoată nimeni decât acela cui îi sânt hotărîte. N. I Damltrafca CÂNTECE BĂTRÂNEȘTI 1. Ilinca Latil-i frunza ulmului, Da-i mai lat’a bobului. Sus pe malul Oltului Sunt curțile Șandrului. Șăadruleasa cea frumoasă. Ține-o copiliță’n casă Cu statul de jupâneasă, Cu ochii de puică-aleasă, Cu porta de preuteasă; Pe frumoasă ce erâ, I-a mers vestea ’n Turcia. Dimineața se sculă, Fața albă iși spală. La iooane se 'nchinâ, Cofele ‘n mână lua, Și la apă că plecă. S'a plecat ca să ia apă, Paloșul să i tale capu: S'a uitat la răsărit Ș’o văzut măru ’afloriMl, https://biblioteca-digitala.ro 107 Și răchita ’mbobodnd; S’a uitat la asfințit, Ș'a văzut Tardi viind. Cofele că le-a trântit, Cercurile le-a plesnit. Fundurile le-a sărit. Ea acas ’a alergat, Și din gură c'a strigat: — Sândruleasă, cea frumoasă, Da' eu unde să m'ascund, Că iacă Turcii viind ? — In cămară sub covată. Ca să fii mai apărată. Bine vorba n'a sfârșit, Iată Turcii c’au sosit. — Șăndruleasă, cea frumoasă. Da Ilinca ți-i acasă ? Ea din gură c’a grăit: — Ilincuța mi-a murit! Că de-un an și jumătate. Am și dat scârba la spate: La cap strat de busuioc, La inima mea tot foc. Dacă nu-mi credeți cuvântul, Haideți! să v’arăt mormântul. Da cucoșul că cântă, Și din gură tot strigă: — Cucuriga-ga-ga-ga! Turcilor, măria voastră, Ilincuța cea frumoasă, I ’n camară sub covată! Ei atâta-au așteptat Și la dânsa-au alergat. Frumușei că mi-o legară, și spre Dunărea plecară Ca s'o treacă ’n a lor țară. Când la Dunăre-ajungeă, Ea din gur’ așa grăia: — Turcilor, Spahilor! Deslegați-mi manele Să iau apă cu ele Ca să-mi spăl ochișorii Să-mi privesc curțili. Când mânele-i deslegă, Ea din gur’ așa grăiâ: — Decât roaba Turcilor Și sluga Spahilor, Mai bin' hrană peștilor, Și cotloane racilor, Și coteală apelor, Și rugină pietrelor!... Și când vorba a sfârșit In Dunăre a sărit. Auzii dela Nastasă Cre(u in virată de 36 ani din Broșteni-Drăguțen Județul Suceava, 2. Chira Frunză ș’o măslină, Chira, badei Chiră, Vină înapoi vină. Și na fii nebună-, Că tu ți-ai uitat, Colanul pe pat. — De-o fi țara ’n pace Ea mă voiu întoarce Și colan mi-oi face! — Chira badei, Chiră, Vină înapoi vină, Nu fi, tu nebună, Că tu ți-ai uitat: Rochița pe grindă, Scurteicuța ’n tindă. — De-o fl țara ’n pace Eu mă voiu întoarce, Rochița mi-oi face. — Chira badei, Chiră, Vină înapoi, vină, Nu fii tu nebună, Bdrbdțelal tău https://biblioteca-digitala.ro 108 Ei e bolnav rău... — Frunză lozioară Las’ să moară, moară, De-a fi țara ’n pace, Eu mă voiu întoarce, Și bărbat mi-oiu face. — Chira badei, Chiră, Vină ’napoi vină, Nu fii tu nebună; Că vacile tale, Rag între ocoale. — Lasă ragă, ragă, Moartea li se tragă; Auzit dela moșu Vasile gușeni, Jud. Suceava. De-a fi țara ’n pace, Și vaci eu mi-oi face. — Cirha bedei, Chiră, Vină ’napoi, vină, Nu fii tu nebună; Că băieții tăi: Umblă suspinând. Pe drumuri plângând. — Lasă umble, umble Boala să-i mănânce Țara de-a fi ’n pace, Eu mă voiu întoarce, Băeți mi-oi mai face. Cloșcă ta vârstă de 76 ani din Bro;teai-Dri* Gh. Cafdaf Vorbe adânci ♦ Cârtița pe sub pământ umblă, dar urma ei se cu- noaște pe pământ. ♦ Cânele îmbătrânește de drum și nebunul de grija altora. * Bețivul își spală gâtul cu apă de sapă, de teamă să nu ruginească. * Boii se leagă cu funia, oamenii cu cuvântul. ♦ A mâncat picioare de găină și-i tot râcâie la inimă. * Când apa se tulbură din josul isvorului, poți găsi mai în sus apă curată; dar când se tulbură din izvorul ei, în zadar mergi după apă curată. * Argatul vredic se cunoaște după mâncare. * A visat că s’a ’nțepat și umblă la picior legat ♦ Adevărul este cum te văz și cum mă vezi. • Amândoi, două nevoi. * Ajungi în casa altuia: cum îți place nu vei ședea; ajungi la masa altuia: cum ți-i gustul, nu poți mânca; ajungi la patul altuia : cum ți-i voia, nu poți dormi. * Bagi pe dracu ’n casă cu lăutari, și nu-1 poți scoate cu o sută de arhierei. ' P. https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro ISBN serie 973-8076-81-1 ISBN: 978-973-152-082-7