Ion Creangă -- - Revistă de limbă, literatură și artă populară EDIȚIE ANASTATICĂ Voi. IV (1912) VASLUI, 2006 https://biblioteca-digitala.ro Ion Creangă" • Revistă de limbă, literatură și artă populară voi. IV (anul 1912) https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro CENTRUL JUDEȚEAN PENTRU CONSERVAREA ȘI PROMOVAREA CULTURII TRADIȚIONALE VASLUI Jon Creangă" Revistă de limbă, literatură și artă populară = EDIȚIE ANASTATICĂ Voi. IV (anul 1912) Ediție inițiată și coordonată de ’ RODICA POP VASLUI - 2006 https://biblioteca-digitala.ro Casa Editorială Demiurg (acreditată de CNCSIS, Nr. 1142/30.06.2003, reacreditată în 2006) El Șoseaua Păcurari nr. 68, bl. 550, sc. B, et. 4, ap. 16, 700547 - Iași, România ® 0232/25.70.33; 0745/37.81.50; 0727/840.275 E-mail: iionita@mail.dntis.ro; ceddemiurg@yahoo.fr Consilier editorial: dr. Alexandrina loniță Director Marketing: Irina loniță (® 0740/08.20.05). Editura răspunde la comenzi în limita tirajului disponibil. Voi. IV: ISBN (10): 973-7603-72-9. IȘBN(13): 978-973-7603-72-2 https://biblioteca-digitala.ro Anul V.—Ne. 1. Ianuarie, 1013.; =7. ' —.—.—_ ; —; • - . pL— ^,5! Eon Creangă Revistă de limbă, literatură și artă populară APARE OOATĂ PE LUNR REDACȚIA : * ADMNISTRATIA: T. Pamfile, Strada Promoroacele ... M. Lupescu, Zorleni (Tutova) BÂRLAD EXFJtPLARIII,: * ABOX1MENTUI, AXI AL: In țară . . . 40 bani și; In țară . . . . . 5 lei In străinătate . . . 50 > In străinătate . . . . 6 > Un număr vechiu, 50 bani. - ’ TIPOGRAFIA SI MaTORIA DE CÂRTI C DLUPASCU https://biblioteca-digitala.ro întemeietorii Revistei «Ion Creangă» Pr. Ec. I. Antonovici (Bârlad), Pr. I. C. Beldie Fârțănești-Covurlui At, C. Biendea | Vladimir-Gorjf, G.. A. Cosmovici (Tg. Neamț), N. I. Dumitrașcu (P. Olt). D. L Farcașanu [Zorleni-Tutova], D. Gr. Fur- tună (Mănăstireni-Botoșani), Pr. Gh. Gheoldum [Bacău], P. Herescu (Găinești-Suceava), Dr. I. Urban lar- nik (Praga-Boemia), G.T. Kirileanu (București), N. L. Kostaki [Bârlad], M. Lupescu [Zorleui-Tutova C, N. Mateescu [R.-Vâlcea], D. Mihalache [Goleștii-Badei-Muscel], A. Moisei [Nemțișor-Vânători-Neamț) L. Mrejeriu [Călugăreni-Neamț], N.. I. Munteanu |Chiiia-Veche-Tulcea|,. I. Neculau [Coropceni.Vaslui], A. Negoescu ! Bârlad), T. Pamfilo [Bârlad), P. Pănoiu (Crasna Gorj), C. Patriche [Zorleni-Tutova T. Popovici [Zorleni-Tutova], D. Procopie [Ardeoani-Bacău), P. G. Savin(Jorăști-Covurlui), P. Ștefănescu (DobrominConstanța], , N. Stoleriu |Baia-Suceava|, A. Tenea [Adam-Tutova], C. Teodorescu Roman I. Teodorescu IBro^teuLSuceava), Șt. St. Tuțescu j Balota-Doljj, G. Tutoveanu |Bârlad|, I. Zota |Dorna-Su- ceava , D. Vasiliu-Bacău |Bârlad|. Pentru condlțiunile de înscrieri noi să se ceară deslușiri la Redacție sau Administrație CUPRINSUL: T. Pamfile —Invăfați și diletanți. Al. Vasîliu.—Gheorghilaș, (cântec bătrânesc). Ecatarina Clima, I. Neculau — Povești. Gh. Fira, Petru Gb. Savin.—Vrăji și farmece. . D. Furtuuă, L Atanasiu, (. Rădulescu-Codin, Pr. I. D. Mihaia— Povestiri și legende. [. N. Mateescu. N. Păsculescu. I. N. Popescu, N. I. Dumitrascu, [. M. Popescu- — De-ale copiilor. A. Gorovei $î M- Lupescu..Botanica populară. Pr. T. Bălâșel, N. V. Hântescu, I. Preutescu. Al. Morariu. Al. Moisei- -Vorbe adânci. L Daniilescu, I. N. Popascu, Pr. I. (. Beldie. I. Ciabaau. T. Ivan. G. (. Arieni, labei Grigoriu. (. Georgescu-Munteanu. t. M- Popescu. II. Onciul—Cântece. I. I. CiUUCanU.—O samă de cuvinte. H. I- Munteanu, M. Tănăsescu, V. G- Beldie, $t, SI- Tutescu.—Glume, jâtii, taclale. P, M- Lupescu—CRONICA. Poșta Redacției și Administrației. BibEOjrafie. Ilustratiune: Româncă din Mus el. A apărut: „ TUDOR FA/AFILE Culegere de 5 COLINDE, CÂNTECE de STEA, i SĂRBĂTORILE DE VARA VICLEINE, SORCOAVE și ț LA ^0MANI PLUG UȘOARE ) Studiu etnografic. No. 734 735 din i Ediția Academiei române «Biblioteca pentru toți» — Prețul 60 bani— j Prețul 2 lei https://biblioteca-digitala.ro Anul V.-No. 1 Ianuarie, 1912 ION CREANGĂ Revistă r«/u/ doamnei pe fundul oalei» cum ți-a trimis-o altul; ? și să-mi înceapă-o-începătură...» cum scrie, ori «...să mi’nceap'o’ncepălură...?» Zadarnic scrie : «Furnicele=Pe un deal înrotat fierbe-o oală cu pasat? căci dacă punea pe cel ce i-a spus-o să i-o tălmăcească, ar fi aflat că nu-i vorba de furnici ci de furnicar sau moșiroiu de furnici; «Luna —cinel-cinel: la cap ghioagă, la c.r ghioagă, la mijloc fiu-fiu-fiu» nu se poate primi Poate să fie vorba de ^furnică: de cap bâc, de c.r bândâc și de mijloc fiu-fiu-fiu» dar de lună nici chip ; iOu\=Ctnel-cinel: ce pui în cui și nu stă ?» este o zicătoare stâlcită din «Ce nu poți să pui, să stee în cuiu ?» căci oul nu se poate pune în cuiu și prin urmare, despre ședere, nici vorbă nu poate fi; Puntea=Cinel-cinel: Penele’n pădure și luntrea pe apă» e o stâlcitură din «Luntrea^am o găină cu penele’n pădure și ea pe baltă». «Somnul=Cinel-cinel: amur ca fierea, dulce ca mierea» e o înșălăciune Găcit >area este a nucei (vezi p. 22 sub Nuc.) Suti6tu\=Cinel-cinel: am o nuia lungă și la vârf încorjoietă», — o năs- cocire fără înțeles. «Vaca Când i-a fâte=Cinel-cinel: ce trece pe apă și nu se udă?» e pen- tru vițelul în pântecele vacei; el trece prin apă și nu se udă. Și în sfârșit: «Zmeii din povești— A venit la noi nouă oameni proaspeți oaspeți și și-au legat caii de coame, de cozi, de cuiele, podului», care este și rămâ- ne o frământare de limbă, oricât va căuta d. Pascu s'o facă gâcitoare In afară de aceste așa botezate gâcitori, pe cari oricine le recunoaș- te că-s falșe ori stâlcite, d. Pascu mai are în Anexă încă pe atâtea bu- ne și altele indecente. La aceste din urmă nu m’am putut opri. D. Pascu ne va spune că a cules din popor. N'a cules, ci a strâns, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 5 bun și râu și se înțelege, a strânge e mai ușor. Dar dacă spun câ d. Pascu a cules greșit, nu însemnează că colec- ția mea e sfântă. Nu vor fi însă atât de multe greșeli ca la d. Pascu. Și greșelele mele, ale unui diletant, care am lucrat înainte de d. Pascu vor cântări mult mai ușor ca ale sale, ale unui învățat cu toată pregă- tirea ! (Urmează) Tudor Pamfile CAHTECE BATRAneȘTI 81.—Gheorghilaș. Am zis verde artaraș Ș’ale! vere Gheorghilaș, Trupu-i mândru și gingaș, Frumos ca ș’un năsturaș. —Măi crâșmar; Măi făgădar, Să-mi dai vin nemăsurat Să-ti dau bani nenumărati. Să-mi dai vinul cu vadră Să-ti plătesc cu chivără. Crâșmarașu’ cam șiret, El, din gur’așa ziceă : —Ș'alei vere Gheorghilaș Cinci antale vin fam dat, Toate mi le-ai deșertat, Nici un ban că nu mi-ai dat. Gheorghilaș se supară La crâșmar se repeziă, Și o palmă că-i dădeă, Și din gur’așa-i zicea : —Ț’aș mai trage cu stânga, Da-ți rămâne nevasta, Pe brațele altuia, Săiutându-i gurița Dezbrăcându-i polcuța. Crâșmărifa-așa zicea : —Ș'alei vere Gheorghilaș, 1 Nu-i da răspuns. Văd bine, te-ai îmbatat, Ș'amuș te văd și legat, Ca pe-un mare blăstămat. Gheorghilaș așa-i zicea : —Soră dragă crâșmăriță, । la să-mi fi tu ușa bine, : Ca să-mi ieu flinta la mână | Și să ies în cel cerdac... j Cu șepte sute mă bat. In cerdac el că ieșiă, Șepte sute numără Și din gur’așa zicea ; — Măi băeți, măi poterași, Voi pe cine căutați ? Drumul vi l-ați prăpădit, Sau zilele v’ap urît ? Nici unu nu-i mulțămia 1 ; . Dar un fecioraș de craiu, Acela că-i multămia, Că cu puștile dădea, Gheorghilaș ce mai făcea ? El din gur’așa zicea : —Măi băeti, măi poterași Voi pe aici ce-mi căutați ? Voi cu puștile nu-mi dați, Straiele mi le stricați, Gloanțele vă prăpădiți https://biblioteca-digitala.ro 6 ION CREANGA Și nimic nu folositi. Gheorghilaș ce mai făcea ? Pe vânătă ’ncăleca, Și la plaiu mi se urca, La stâna moșu-su da, Și de-odată-l întreba : —Moș Stănilă, barbă rară, Eu ți-s nepoțel de vară. Să-mi cat» ceva de mâncare. Parale de cheltueală. —Ș’alei vere Gheorghilaș Trupu-i mândru și gingaș, Frumos ca ș'un năsturaș, La inimă om vrăjmaș. De mâncare ț’oiu cata, De parale mi-i ierta... Multe fete am măritat Și nepoate-am logodit Banii toți i-am cheltuit. Aveam cinci sute de lei, Știeam bine că-s a tăi. Auzit în sara de Marți 15 Februarie 1911, de la lăutarul Ghiță Vișan diu comuna Stol- niceni-tjhițescu Jud. Suceava. El l’a Învățat de la un neam mai bătrân al lui, numit Va- sile Ibriianu. Al. Vasiliu învățător, Tătăruși Suceava POVEȘTI 41 .—Spuma de mare A fost o femeie și un bărbat. In una din zile femeia prinde tovarăș cum s’ar zice. Femeia se văită că ea e bolnavă. Bărbatu-so seducea la muncă. Când venia acasă, femeia lui era tot bolnavă; zicea că nu poate să facă mâncare. Vine bărbatu-so și o întreabă : «măi femeie ! tu tot bolnavă ești ? Nu ai întrebat prin femei să vezi ce boală ai» ? «Am între- bat bărbate. Boala mea e cam grea Mi-a spus o femeie, ca să iei o tivdă în spinare, să-mi aduci spumă de mare». «Ei! ce-i mai lesne măi femeie! asta-i boală cu leac». Bărbatul iea o tivdă și se duce la spumă de mare. El s’a dus. La femeie, sara, a venit amorizatul. A făcut plă- cinte, a pus în sobă un purcel fript, a cumpărat vin și a început să chefuească. Bărbatul femeiei bolnave, a ajuns în cale pe un om cu ca- rul. Bărbatul mergea repede iar omul cu căruța l-a întrebat: «Unde te duci măi bade» ? «Mă duclaspumă de mare cu tivdă în spinare că mi-i ne- vasta bolnavă tare». «Măi bade sui-te în căruță și haide acasă să-i fac eu un leac nevastei tale». Așa a și făcut. Când a ajuns la marginea satului, omul îl întreabă :«Undeți-e casa bade? «Iaca la casa cea cu lumină. A murit nevasta mea I» S’a dus și a ajuns acasă Când a ajuns acasă, ce să vadă ? Jocuri, cântece, și mâncare pe masă. Omul îi zice : «măi bă- dică, vârâ te în sac». Și vârî pe bărbatul femeii în sac și i-a lăsat bortă Ia oihi. Când ei jucau, iacă și emul iace ho-ho-ho la cai. Ese femeia din casa, cu atnorezatul.— «Cine-i? cine-i.» «la eu un biet om de pe drum https://biblioteca-digitala.ro .....ION CREANGA _ 7 degerat și plouat» Femeia:—«n'avem loc, n'avem loc,» iar amorizalul : —«lasă, măi femeie, lasă măcar după ușă» «Mai am și un sac; măcar după ușă să-l pun». Și au intrat. Femeia a început a cânta, a juca, iar drumețul ședea parcă era plouat. «Măi prietene! ia cântă și tu un cân- tec!»—«Dar cum să cânt când sunt plouat și năcăjit ! — «Da cântă cum a fi».—«Voi cânta și eu un cântec : — Bărbătelul meu. | Numele să-i vie, Eu îl trimeseiu ; Trupul să-i rămâe, La spumă de mare, : Deslegaoiu sacul Cu tivda ’n spinare Vedea-veți pe dracul“. —«Un tăciume și-un cărbune, taci Române nu spune». —Măi Române ia desleagă sacul, să vedem ce ai tu în sac ? Unde a dislegat omul cela sacul și eșind bărbatu-so afară, a luat o ghioagă și i-a bătut i-a dat afară și s’a pus de a mâncat toate bucatele. Auzită de la bunica mea Simina Caraman, Oancea-Covurlui. Ecaterina Clime. 42 .—Frumoși ca soarele și ca luna... Cică era un împărat și o împărăteasă, buni și milostivi de nu s-’a mai pomenit, dar în toată viata lor n’au avut decât doi copii: un băet și o fată. Da’ cică băetul era frumos și luminos ca soarele, iar fata frumoa- să și gânditoare ca luna.,. Bucurie pe împarat și împărăteasă, de nu mai știeau pe ce lume-s. Și iacă într’o bună zi, cum se întâmplă odată orișicui, vine vremea feciorqlui să se ’nsoare. Iarăși bucurie ! Făr’ decât, vorba ceea: «Sărace bine, mult rău aștepți! » Pornit-a feciorul în lume să-și caute soție. Cutrierat-a el pământul în lung și ’n lat, ani de-a rândul. Văzut-a toate fetele de împărat de pe lume .* unele, mândrețe de domnițe sprintene că abia atingeau pământul și te temeai, parcă, să nu-(i sboare de subt ochi și să se înalte ca ro- ia de pe fl>ri când dă soarele : altele, niște hâzănii de să tai poala și să fugi,. Văzut a și fete din norod, unele mai frumoase decât toate dom- nitele la un loc. Degeaba ! Că dacă era frumos ca soarele, el căuta să eie de sofie o fată frumoasă ca luna. Și dacă a umblat el toată lumea și n’a găsit ce căuta, a venit acasă la al-de tată-său și a prins a plân- ge și a se tângui. —Dacă ’n toată lumea nu mai este o fată ca luna, făr’decât numai soră-mea, apoi se vede treaba, ori că Dumnezeu vrea să ne pedepsească să ne pierdem neamul, ori cât trebue să ieau de nevastă pe soră-mea!» Când au auzit de una ca asta, bătrânii au prins a se scărmăna de https://biblioteca-digitala.ro 8 ION CREANGA cap și a-și ascunde fața de rușine, iar fata s’a închis într’o cămară din fundul curților împărățești și s’a așternut și ea pe plâns. Spusu-i-a, printre lacrămi, împăratul, ce păcat mare face cineva chiar numai gândindu-se c’ar putea să se eie frate cu soră ; vorbitu-i-a de fru- musețea atâtor domnițe, fiice de-ale împăraților pe cari-i cunoaștea ....El nu, și nu, că le-a văzut pe toate, că nu-i nici una pe lume de potriva lui și, ce să mai spun, bărănia într’una că are să eie pe sură-sa. Cre- dea el că-i șagă, da împăratul și ,’mpărăteasa s’au îmbolnăvit, și’n scurtă vreme au și murit de scârbă și de rușine. După ce i-au petre- cut la groapă, fata împăratului s’a zăvorit în cămara ei, de unde na mai eșit, iar feciorul a rămas singur pe lume. Și plângea domnița în cămara ei, și zicea: Și a plâns înnainte și s’a rugat să crăpe pămân- tul, să intre ea, că n’a mai văzut să eie frate pe soră. Și a crăpat pă- mântul și a intrat până la genunchi. Și a plâns înainte și s’a rugat să crăpe pământul mai tare și s'o înghiță, că n’a mai auzit să se eie fra- te cu soră. Și a crăpat pământul și - când s’a pomenit ea, intrase pe cea lume. Și a mers, a mers și nu întâlnia țipenie de om pe meleagu- rile celea. Mergea, zi și noapte, prin locuri sălbatece cum nu sunt pe lumea asta, prin întunecimi de prăpăstii și codri. Și în întuneric n'avea altă lumină decât lumina de lună dela dânsa singură. Că ea era, vezi, frumoasă și luminoasă ca luna și împrejurul ei avea totdeauna, așa, o roată de lumină.... Intr’un târziu, cum se rătăcise printr’o pădure, flămândă și ’nsetată, și nu mai știea încotr’o s'apuce, zărește printre copaci o căsuță mică, da mică de te minunai cum mai poate sta om într’însa. Da, fetei i s’a mai încălzit inima. Și cum se apropia, numai iacă iese o bătrână mi- titică și încârjoiată de ziceai : om îi, ori ce-i. Și a prins a striga c’un glăsușor subțire și străin, ca de pe cea lume: —Dacă ești om bun, apropie-te ; dacă nu, departe de chiliuța mea, că am un câne rău de te pune jos șj te face mii fărâme !. —Om bun, mătușică!» a răspuns fata, și s'a apropiat cu încetul. Baba a primit-o bine și i-a spus că ea i Sfânta Luni. Și s’a bucurat fata și a prins a i se jelui de câte a pățit și ce-a vrut să facă frale-său. —Ai făcut voia lui Dumnezeu, fată hăi, că te-ai împotrivit fapte- lor rele și de aceia Dumnezeu te-a îndreptat la mine și tot el are să te lumineze și de aici înainte încotr’o s'apuci, ce să faci, și are să te a- jute în primejdie. Așa i-a grăit Sfânta Luni. Și după ce a ospătat-o și a lăsat-o să se hodinească, i-a dat, când să pornească, o periuță de celea de șters stra- https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA___________________________ 9 iele, veche și ponosită, zicând că odată și odată poate i-a prinde bine. Și pe urmă i-a arătat pe ce drum s’apuce. Și a mers, a mers fata împăratului, și când numai putea de ostenea- lă a ajuns la sfânta Miercuri și i-a spus ce a pățit, și Sfânta Miercuri a mângâiat-o și i-a dat o cutie (piatră) de celea de ascuțit, roasă și mititică A mers înnainte și a ajuns la Sfânta Vineri și i-a spus ce a piiți și Sfânta Vineri i-a dat un ou, ce fel de ou a fi fost, că era mai mic de cât unul de găină. A mers înainte fata, a mers și a ajuns într'un codru întunecos și ne- mai umblat de picior de om, și unde iarăși n’avea altă lumină de cât lumina dela dânsa singură. Și când mai să-și piardă nădejdea de a mai vedea chip de om și mai să leșine de foame și de osteneală, numai ia- că zărește departe o lumină slabă de tot ca de lună. Și de ce mergea, de ce lumina ceea se cernea tot mai multă printre copaci. Și apropiindu- se, iacă vede o fată îutocmai ca și dânsa : frumoasă și luminoasă ca luna. Și fata ceea culegea flori p’in pădure pe acolo și cânta. Da cân- ta așa de jalnic, de nu știeai : cântă, ori plânge. Și din toate felurile de flori câte erau pe acolo, că erau tare multe, ea culegea numai lă- crămioare. Și s’apropie astălantă de dânsa. Ceea a țipat de spaimă și de bucurie când a dat cu ochii de ea și a cuprins o ’n brațe. — De când m’au furat lighioanele uricioase și m’au adus pe iastălantă lume, eu n’am mai văzut om pământean I » Și i-a istorisit cum un Zmău de ceia s’a prefăcut într’un flăcău fru- mos ca soarele și a amăgit o de a furat o de la al de tată-său, în ciu- da tuturor feciorilor de împarat cari se băteau și se omorau dela dân- sa; că a pus-o el, chipurile, stăpână pe toate lighioanele și limbele spurcate de aici, da’ ce folos, că se simțește străină și chinuită, și nu poate scăpa dela Zmei și singură nici n’ar fi nimerit drumul să iasă pe lumea pământească. Astălantă i-a spus că are un frate ca soarele și nu-și găsește o soție ca luna și i-a povestit ce-a mai pățit și pe unde-a umblat. (urmează) | NeCUlaU VRĂJI Șl FARMECE 40.—Mut mai mut (Pentru a face cuiva rău). Tu mul, mai mut, Cu 99 dă proști, Ieși din vatra focului, Cu 99 dă ologi. Din fundu’ pământului, Cu 99 dă muți. https://biblioteca-digitala.ro 10 ION CREANGA Proștii să-l prostească, Ologii să-l ologe iscă, Mutii să-l mutească, Să nu mai aibă Gură căscată, Limbă ardicată Se întinge cuțitul în descântă ca mai sus. ’Naintea cutăruia Cu răutate. Că gura i-am încleștat-o, Limba i-am legat-o, Capu’ cu mintale, Inima cu gândurile. vatra focului și dând cu pumnii unul intr'altu), De la mama, Maria 1. Fira, din Zlătărei-Vâlcea. Gh. Fira 41- De O pornit 44 de boeri Să vâneze codri și munți Și n’o vânat codri și munți, Ci o vânat 44 de epe cu mânji. Capetele le-o tăet, Inimile le-o luat, In iastă sare le-o băgat. O pornit 44 de boeri, Să vâneze codri și munți, Dar n’o vânat codri și munți, Ci o vânat 41 de vaci cu vitei. Capetele le-o tăet, Inimele le-o luat, In iastă sare le-o băgat. S’o sculat 44 de boeri, Să vâneze codri și mun(i, Dar n’o vânat codri și munți, Ci o vânat 44 de oi cu miei, Capetele le-o tăet, Inimele le-o luat, In iastă sare le-o băgat. S’o sculat 44 de boeri, Se descântă în sare, în foc și cu i s’a făcut. dragoste Să vâneze codri și munfi, Dar n’o vânat codri și munți Ci o vânat 44 scroafe cu purcei Capetele le-o tăet, Inimele le-o luat, In iastă sare le-o băgat. S’o sculat 44 de boeri, Să vâneze codri și munți. Dar n’o vânat codri și munți, Ci o vânat 44 de cafele c.i căfei, Capetele le-o tăiat, Inimele Ie-o luat, In iastă s’are le-o băgat. S’o sculat 44 de boeri, Să vâneze codri și munți. • Dar n’o vânat codri și munți. Ci o vânat 44 de cloști cu pui, Capetele le-o tăet, Inimele le-o luat, In iastă sare le-o băgat. Cu fluerul am fluerat, Dragostele le-am adunat. săcerea. Sarea se poartă de cel ce De la bâta Ioana Mocanu, din Zvorâște-Jorăști, Covurlui. Petru Gh. Savin https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA •_________11 POVESTIRI Șl LEGEDD6 179. -De-ale strigoilor Zice fiecare despre strigoi, cum îl ajunge capul și mintea. Așa, li- nul spune una, altul alta și îndată se arată și chipul strigoiului: e un mort înviat care iese în puterea nopței, și are coadă și făptură de om ca de-ai noștri, întocmai cum fusese în lume, înainte de moartea cea blăstămată și piere când cântă cocoșii sau găinele și atâta tot deocam- dată. In felul acesta se spune cum era un viu într'un sat și avea o fată care se dăduse'n dragoste cu un flăcău. Flăcăul însă a murit și fie că l-a ajuns un păcat mare de-al lui, fie mai degrabă, că a trebuit să se împlinească un blestem strămoșesc, s'a făcut strigoi ! Fata n’a mai știut nimic de el până când, într’o seară, părinții ei nu erau acasă și rămânând ea singură-singurică, stinse lumânarea și se culcă. Strigoiul intră ori în casă necurată ori în casă pustie. Dar casa a- ceia unde dormia fata era curată. Și în astfel de case strigoiul intră câte odată, dar numai când nu-i nimeni în casă, altfel el strigă afară Ia fe- reastră și are glasul și vorba întocmai ca și în viață. Deci prinse a striga Ia fereastră: - - Fată proastă, strigă flăcăul. Și apucând-o de mână, așa desbrăcată cum se află, a dus-o departe, departe în țintirim, la mormântul său care acum era deschis. — Intră înăuntru I îi zise fetei. — Ba nu bădiță, intră d-ta înainte, că eu mă tem. El a intrat în mormânt și de-abea s’a mai auzit când a strigat ia- răși cătră fată: - - Haide mai repede! — Mai stăi mă bădiță să-mi caut mărgelile, că le-am scăpat pe a- ceia. Și d fugit fata, și a fugit înapoi, așa că pănă să simțească stri- goiul că ea-i furase mințile, ajunse la o casă cu lumina lăsată 'n jos și cu un mort întins pe laiță. Pe mort îl chema Avram. Fata ne mai ști- ind de frică pe ce lume-i, s’a ascuns pe cuptor și s’a culcat, după ce trase zăvorul la ușă pe dinăuntru. N’a trecut multă zăbavă și strigoiul a ajuns-o din urmă, că așa-i treaba strigoilor când se vor lega de capul cuiva, îl căută și-l necăjesc pretutindeni și strașnic se mai sbu- ciumă după sufletul lui, ca să-l facă și pe el strigoi vândut necuratu- lui. Deci prinse a bate la fereastră strigând; https://biblioteca-digitala.ro 12 ION CREANGA — Avrame, Avrame, deschide ușa, Avrame ! Avram cel mort voi să se scoale, căci era și el strigoi. Și numai a- tunci o găină zice cocoșului: — Cântă că o prăpădește pe biata copilă ! — Nu! Cântă tu, zise cocoșul, că nu-i rândul meu. Atunci a cântat găina și Avram cel din casă s'a risipit de n’a ajuns să mai deschidă ușa și nu s’a ales nimic dintr’ânsul precum nu s’a a- les nimic nici din flăcăul cel ce era strigoi) afară. Copila a scăpat căci era bună la Dumnezeu și de suflete de acestea nu se lipește nici oda- tă sufletul necurat al strigoiului. jud. Botoșani Dumitru Furtună 18O.--De ce faee albina miere. Când Dumnezeu a făcut lumea, a (ăcut mai întâi cerul și apoi pă- mântul. Insă când și-a pus în gând cel Atotputernic să facă pămân- tul, iată că vine ariciul și-l roagă ca să-l lase și pe dinsul ca să-i a- jute. Dumnezeu, bun ca totdeauna, îl primi și începu să desfășoare de pe un ghem atâta ață cât era țarcul cerului și apoi dădu ghemul ariciului. Cel de sus tot clădia pământul, însă ariciul când vedea că se apro- pie de dânsul, mai desfășura puțină ață de pe ghem. Tocmai la urmă când isprăvi Dumnezeu, văzu că pământul e mai mare decât cerul și că ariciul i-a făcut pozna. Când dă să caute pe arici, ariciul nicăeri. Se mai sucește Dumne- zeu, se mai învârtește doar o putea face pământul mai mic ca cerul, dar nu putu, Atunci îi veni în gând să trimeată pe albină la arici, să-I întrebe ce să facă, ca să poată micșora pământul. Albina, credinc oasă lui Dumnezeu, se duse la arici, care ședea as- cuns într’o tufă și-l întrebă; dar ariciul îi răspunse foarte mândru că știe dar nu vrea să spue. Șiret a fost ariciul dar mai șireată fu acum albina. Ea sbură și se ascunse într’o floare din apropierea ariciului, un- de stătu nemișcată. îndată ce plecă albina, ariciul își zise în sine-și: — Hei! Cum nu se pricepe Dumnezeu la una ca asta! Să iea pămân- tul în mâni și să-1 strângă și așa o să facă munți, văi, dealuri... In chi- pul acesta îl va micșora. Cum aude albina una ca asta, sboară din floare și o tulește spre Dumnezeu ca să-i spuie cele ce auzise. Când o vede ariciul, se mânie foc și zise ; — Ei, d’apoi aicea mi-ai fost hoațo? Mânca-ți-ar ce nu se mănâncă, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 13 cin’ te-a trimes! Și de-atunci albina face miere, în loc de altăceva Auzită din Dolj C, Atanasill 181 .—Dumnezeu știe î Demult, demult, ci-că a plecat un om la Pitești să-și cumpere bioli. Și s’a întâlnit cu doi popi. - -Unde te duci, creștine ? —La Pitești, să-mi iau doi bioli. Da sfinția-Voastră ? —Tot acolo, să ne-’mbrăcăm. Că erau cam golăneți. Și au plecat câte trei tot înainte, domăind, ba de una, ba de alta. Acu, prin câmpul Piteștilor, i-a apucat noaptea și fiind vreme bună, s’au culcat în poiană, alături de drum, câte trei în rând : popii cu spi- narea înspre Crivăț și Românul dincolo de ei. Așa. Da peste noapte începe nene, Crivăț ca spic de i-a fost tăind în spate. Ala care-1 bătea mai rău vântul in spate, zise Românului : —Mă creștine, vezi licuriciul ăla de foc, colo ? —II văd. —Du-te de iea nițel ca să-l facem și noi că mi-e frig. - Apoi mie nu mi-e frig că sunt îmbrăcat, zise Românul, că abia se îmboldorise acolo. «Cui e frig să se ducă». Dacă vede așa, se duce un popă. Colo, aproape de malul Argeșului era un foc mare și un unchiaș pe lângă el. —Bună seara. —Buna seara. Da ce e, popo ? — Nu știu tăiculiță ce e; că mâine nu e ziua de azi. Am plecat pe bine și uite acum ne prăpădim. — Știi tu bine că mâine n-o să mai fie ca azi ? —Șiiu. -Știi ? — Știu. L-a întrebat până a treia oară și când a zis și atunci «știu» unchea- șul care nu era altul decât Domnu’ Hristos, odată s’a supărat, a făcut cu mâna spre el și a grăit: —Biol: Și s’a făcut odată popa biol; iar uncheașul l-a luat și l-a legat ală- turi d'un porumbar. Acu, acolo în câmp, popa celălalt și cu Românul așteptau să le mai vie tovarășii și dacă văd că întârzie, se duce și popa ăla. —Bună seara. —Bună seara. Ce vânt te aduce pe aici părinte ? —Uite, caut p’un tovarăș al meu. Nu l-ai văzut? —Nu. Da ce avea pe-aici ? —Apoi, uite tăiculiță ! Ce vreme fu azi și ce rea o să fie mâine. —Știi tu bine ? întrebă uucheașul. —Știu. —Știi ? până a treia oară și când ține și el într’una că știe, odată strigă unchiașul și ăstuia https://biblioteca-digitala.ro 14 ION CREANGA —Biol. Și-l legă lângă cel alt biol. Acu vine la foc Românul că a văzut că nu mai sosesc ăi popi. —Bună seara. —Ce, creștine? —Uite, am plecat cu doi preoți Ia Pitești. —De ce ? —Păi, de vremea asta? —Știi ce vreme e «nsta ? —Nu știu; Dumnezeu știe. —Nu știi ? —Nu știu. Dumnezeu știe! «Ș’a răspuns așa omu’ până de trei ori. —Măi, omule, zice atunci Domnul Christos p’ăi doi preoți nu i-am văzut da tu, de ce te duci la Pitești. —Să mi cumpăr doi bioli. —Așa? Ia uite: biolii ăia îți plac ? Se uită, dar îl prinde mirarea de ce vede ; biolii erau mari, frumoși și grași; să torni apă pe ei, să nu se lipească ! — Im plac—zice Românul—da am eu bani să-i iau? —Câți bani ai la tine ? — Trei sute de galbeni. -Uite. Ți i las cu prețul ăsta. Da să te slujești cu ei trei ani. Să-i hrănești că mănâncă ce li-i da, și cât li-i da și în căruță să pui cât ii vrea. Apoi Ia trei ani, să-i duci la târg să-i vinzi tot în prețul ăsta. Da să nu-i ții mai mult nici o zi. Ai înțeles ? —înțeles. I-a luat și a venit cu ei acasă,de s'a slujit trei ani, nșa cum îl povă- țuise uncheașul. Apoi, când mai erau vr’o două zile până să se împli- nească trei ani, a plecat cu ei la târg. Acolo, un boer mare, mare : —Vinzi biolii ăștia, mă ? — li vânz, domnișorule. -Cât ? —Trei sute de galbeni. l-a dat galbenii și-a poruncit slugilor, că avea două după el ; — Luați biolii aștia, mă! A mers cu ei acasă și i-a băgat la grajd. —Să vedeți de ei, că voi n’aveți stare să plătiți biolii ăia. Așa au fost de frumoși ! Pe urmă, slugile i-au umplut ieslea de fân și s’au culcat la ușă, ca nu cumva să vie cine va peste noapte să-i fure. Așa. Da, când se scoală dimineață să le mai dea fân, găsește în loc de bioli, știți ce? Doi popi. Dă fuga de spune boierului: —Boerule, nu sunt nici bioli, nici vaci în graid. Sunt doi popi. —Mă, ăia a furat biolii. li cheamă.- —Spuneți: ce-ați făcut biolii ? —Nu Domnule! Noi am fost bioli. Am fost greșit înaintea lui Dum- nezeu și ne-a pedepsit. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 15 Și au spus cum s’a întâmplat. —Bine, bine! Da până una alta, dați-mi banii. —Ții dăm, Domnișorule, cum nu—Du-te tu, mă, acasă, zice unul din ei către cellalt de iea de la tine o sută cinci zeci de galbeni și de la mine o sută cinci zeci, că eu rămâi aci zălog. S’a dus ăla într’un suflet acasă și i-a adus banii. Pe urmă le-a dat drumul și s’au dus acasă la preotese. —Unde ați fost atâta vreme ? Au povestit tot din fir pănă ’n ață și pe urmă au adăugat : —«D’aia e bine ca omul să nu zică nici odată că știe el bine un lu- cru ; ci să zică : — «Nu știu. Dumnezeu, știe!» Auzite de la moș Toina Chelu de 72 ani din Priboeni-Muscel. C. Rădulescu-Codin 182 .—Ariciul și iarba fiarelor Dumneavoastră ați auzit de iarba fiarelor sau iarba hiarelor, cum îi mai zice ? Daca n’ați auzit, apoi uite ce am auzit eu despre ea.' Unii spun că iarba fiarelor e neagră și subțire la fir și crește pe câmp pe unde crește și cealaltă iarbă, doar atât că dacă în vara as- ta a crescut — de pildă — în poiana dumitale, iarna se pierde și la primăvară nu mai răsare tot aci, ci hăt departe, peste trei ape curgătoare și tocmai peste 9 ani mai răsare tot în locul ăla. Alții spun că iarba fiarelor e roșie la fir iar alții spun că e și roșie și noagră, adică e de două feluri, dara neagră e cea mai bună. Vasile Al- ba din comuna Adâncată îmi spunea că ; «într’adevăr e iarba fiare- lor». «Eu, — povestea el — m’am încredințat despre asta în vara când aveam islaz de cai la «Rovină». Noaptea băgăm caii în fiară — ne era teamă de hoți — și seara noi cu mânile noastre încuiam fiarele bine și pănă dimineața, din 20-30 de cai băgați în fiare mai găsiam 5-6 cu fiarele. Ceilalți le pierdiau ne poiană. «Vezi că iarba fiarelor are putere să descue orice lacăt, orice broas- că, orice zăvor și încuietori. Numai ceva-ceva să o apropii de lacăt și țac... lacătul sare cât colo. Și—bag de seamă--pe islazul de la Rovine, anul ăla era vre un fir de iarba fiarelor și când se apropia calul de ea îi săria fiarele de la picioare cât colo. Altfel ce să fi fost ? Dumnevoastră ați auzit că se găsește hoț care pătrunde prin toate încuetorile și deschide orice ușă ? Să fie ușa zăvorită cu 9 zăvoare și încuiată cu șapte lacăte și un hoț de ăia ți-o deschide doar cu deștul (degetul) ăl mic I Sunt hoți cari răsbesc și In culele cu bani. https://biblioteca-digitala.ro 16______________________ ION CREANGA_________________ _____ _______ Ba pe unii, cică, să-i legi cu șapte lanțuri și să-i încui în temnița cea mai grozavă și tot scapă. Cum n’ur scăpa dacă au iarba fiare- lor ? „He, apoi dacă ar fi așa, toți hoții ar căuta iarba fiarelor, o să zi- ceți dumneavoastre. Ar căuta-o zic și eu, dar ar găsi-o? Gânditi că iarba fiarelor se găsește așa cu una cu două? Mai întăi că n’o gă- sești pe ori unde și al doilea nici n-o cunoști I He ! Mai rar om ci- ne cunoaște iarba fiarelor! Eu știu cum poți găsi iarba fiarelor, dar pănă acum n'am căutat-o și n’am găsit-o. Și tare aș fi vrut să gă- sesc, nu ca să fac cine știe ce hoții sau spargeri—ferește-mă Doam- ne — dar ia așa doar s’o văd și să mă dumiresc de puterea ei. Dar vezi că pănă la iarba fiarelor trebue mai întăi pui de arieiu, vii. Dar stați să vă spun eu pe șart cum — zice că — poți dobândi iarba fiarelor. «Uite dacă vrei să găsești iarba fiarelor, (mă învață pe mine Li- xandru lui Nea Matei din c«m. Măgurele ju 1. Prahova) «caută un cuib (culcuș) de arieiu cu pui vii și după ce-1 găsești, faci p’acolea pe a- proape de cuib, un cotecior mic, Îngrădit cu nuele și Învelit bine de tot. Puii cotețului o ușcioară prinsă în balamale și la ușă pui verigă cu lacăt bun sau broască de încuiat. lai apoi puii de arieiu ii bagi în coteț și îi incui acoloi Puii n’au pe unde eși de cât pe Ușă dar ușa e încuiată. Când vine ariciul—muma puilor—la cuib și nu găseș- te puii începe a-i căuta și nu se astâmpără pănă nu dă de coteț. Dar cum să scoață puii decă sunt încuiați ? Lesne de tot! Știe el a- rlciul — sireacul — ceva pe lume. Doar nu degeaba e el pe lume, de când a urzit Dumnezeu pământul. El cunoaște iarba fiarelor și știe unde s’o găsească. Se duce in gra- bă, ia un fir,, două, in gură și vine la coteț. Dar—uitasom să vă spun că de jur împrejurul cotețului și mai ales la ușa lui pământul trebue să fie netezit și măturat bine, bine. Cum sa aproprie ariciul cu botul de ușa cotețului, ușa se descuie singură, iar ariciul scuipă iarba (fiarelor) iși iea puii și fuge cu ci. Atunci te duci și Dumneata lângă coteț sau la ușa cotețului gă- sești iarba lepădată de arieiu și o iei. Cu ea, cică, poți să intri un- de-i pofti. Ba Unii cică își crestează puțin un deget, bună oară de- getul ăl mic pune iarba fiarelor in crestătură și apoi coasă crestă- tura la loc. De aci încolo nulmai tiebuecheie. Să fie broasca cât de tare și lăcatul cât de îndrăcit el doar aproprie degetul și hait l-a și descuiat». Eu astea le am auzit despre iarba fiarelor. Dacă d-voastră mai știți și altele apoi fiți buni și spuneți ca să mai știu și eu. Cărbunești-Dolj Pr. |oan Q Mih https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 17 DE ALE COPIILOR 183.-- Umili, Dom iii, Doi. Canelor, Vanelor, Gheba măi, Pif, paf ! (Rucăr) 184. — Din jocul lui finu-so și mi-1 trânti în https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 29 omăt! Dacă văzu bietul Român că așa i-a fost, se duse și el în poeată și se culcă lângă un bou. Despre ziuă pe când se plimba prin curte, vede vătăjeii satului că vin și mi-l umflă ducându-1 la dubă. Ce se întâmplase, se făcu o prădăciune și el era bănuit că nu poate fi altul de cât el hoțul, că doar numai el umblă prin curte la asemenea vreme. Insă venind femeia, mărturisi totul și-i dete drumul. Acu bietul om nu știa cine fusese barbat în casa lui o noapte cât el dormise în poiată. Se duse el Duminică la biserică dis de dimineață și stătea într'un colț să vadă cine o mai veni. Nu trecu mult și iată pe nevasta lui, cu un smoc de lumânări, cu tămâe, untdelemn și altele. Pe la mijlocul slujbei vede pe unul cu niște lumânări mari și cu o mulțime de daruri, cu o mulțime de prinoase, și cum intră în biserică făcea la cruci și se ruga smerit de tot. Ce se gândi omul nostru. «De oare ce nevasta mea cea sfântă mă dă de sminteală și ista e ca și dânsa». Și când eși din biserică puse mâna pe el și-i trase o călcătură. Nimerise chiar pe țârcovnicul vinovat. Spus& de teta. 1910. N. I. Muntcanu. 190 .—Ceasul bulgăresc. Cică odată ar fi găsit mai mulți bulgari un ceas pe drum. Cu multă băgare de seamă s’au plecat jos să-l vadă și nici unul — văzându-1 că se mișcă — n’au avut tăria să se apropie cu mâna de el. In sfârșit, a trebuit să vie un altul, care să spulbere groaza din șa- nurile celor fricoși și care să deie sfatul că trebue ucis cu ghioaga. Și ceasul a trebuit să sufere martirul. 191 .—Iepure bulgăresc. Altă dată, Bulgarii, văzând că nu le pică în mână nici un iepure de câmp, viu, s’au hotărît să facă o poteră că doar-doar o căptuși pe vre-unul. Și au și prins unul. L-au luat și i-au găsit locul într'o coș- tereață, iar în ușa coștereței a pus o roată de căruță. Și pentru ca ie- purele să nu se strecoare prin roată și s'o șterpelească afară, a astu- pat butea roții, iar schițele le-au lăsat cum se găsesc. Și numai așa a putut bietul iepure să-și mai vadă rudele și colinele. Auzite de la Ilic Olaru. Bârlad ȚănăSCSCU. 192 .—Cișmele țiganului. Un țigan săria un gard. Era desculț și avea cișmele subsioară. Nu știu cum se repezi țiganul, că numai iată că-și sparge piciorul într’un par. https://biblioteca-digitala.ro 30 ION CREANGA — Aoleu, zise țiganul scărpinându-se în cap, nu-mi spărgeam eu ciș- mele, dacă eram încălțat cu ele ? De la mama mea. Zoița Beldie Gohor-Tecucni V, Qa Beldie 192 . Mocanul la grijit Un mocan ducându-se la biserică ca să se grijească, se luase $i o cățea după el. Popa, vrând ca să-l păcălească, în loc de grijanie i-a dat o lingură de hrean, spuindu-i ca să ție gura închisă, să răsufle numai pe nas. Atunci toată tăria hreanului a eșit numai pe nas. Și mocanul supă rat a început a spune popii : . — Of părintele, să nu dai și cățelei grijanie din asta căci dracu' a luat-o. De laGrigorie A. Răcăreanu din Velești-Dolj Șt. St Tutescu CRONICA Revista pentru istorie, archeologie și filologie, voi. XII. partea I, cuprinde ca parte la cercetarea d-lui /. Popescu Băjenariu, asupra Schitului Bâltenii. un întreg ca- pitol, al lll-lea referitor la Tradiția întemeierii schitului din Bălteai și care ne spune Legenda Mănăstirei Radului Vodă din Bălteni, Jaful Tătarilor. Visul lui Radu Vodă, Lupta cu Tătarii, Qorgănelele, Ridicarea Mănăstirei Bălteni, Ridicarea Mănăstirei Sna- gov. Ridicarea Mănăstirei Bălteni de Hristea Vodă, Comoara lui Hristea Vodă, Frații lui, Legenda broaștelor, Călcarea schitului de lancu Jianu și Reîntemeerea satului Băl- teni. * In No. 2 al gazetei naționaliste-democrate. „Unirea" din Iași, cetim următoarele: ,,ln numărul ultim am revistei «Ion Creangă* găsim un foarte interesant articol .• „Bujdeuca lui moș Ion Creangă", datorit d lui M. Lupescu, care vorbește de casa pă- răsită a neîntrecutului povestitor popular care se găsește pe Coasta Țicăului din ora- șul nostru. „Voind a începe o acțiune serioasă pentru păstrarea căsuței Li care a trăit cel mai mare povestitor al neamului nostru, rugăm cu insistență pe acei cari se interesează de opera lui. a se întruni în ziua de Duminică, 22 Ianuarie, ora 3 p. m. la «Casa Ro- mânească de cetire a Ligei*, din curtea Biserică Bărboi, pentru constituirea unui co- mită de acțiune*. * „Biblioteca pentru toțiu publică un volum intitulat Dicționar de proverbe șl zic&tori (No. 713-8), întocmit de d. I. A. Candrea, în mare parte, rezumând după cum spune și autorul, cele 9 mari volume ale d-lui I. A. Zanne. Avem prin ur- mare la îndămână o colecție micșorată unde „proverbele și zicătorilu“ se leagă de că mai însemnat cuvânt dintr’însele, iar aceste cuvinte toate, sunt așezate pe alfabet https://biblioteca-digitala.ro 10NCREANQA 31 Dacă marea colecție Zanne ar fi fost întocmită astfel, folosul imediat ce ni l-ar fi adus ar fi fost mare. Greul era căutarea în volume, unde lucrul era întreg: toate for- mele găsite de -proverbe» fiind însoțite de multe lămuriri. Și d. Candrea dă lămuriri pentru unele, însă tocmai la urmă, ceia ce împiedică în- tru câtva cercetarea căci în dorința de a ști adevăratul înțeles al unui «proverb» cauți la sfârșit, unde firește, poate să fie sau nu acea lămurire. Mai bine era să se facă în paranteze chiar în corpul cărții. Nu ne împăcăm însă cu altceva. Colecția Zanne se intitulează mare „Proverbele Ro- mânilor4 iar mic cu «Proverbe, zicători. povățuiri, cuvinte adevărate, asemănări, idio- tisme și cimilituri» (aceste din urmă, pentru care se hotărâse un voi. deoparte.au fost lăsate afară). Prin urmare, o mare neînțelegere căci ori sunt proverbe toate, ori unele sunt proverbe, altele zicători, altele povățuiri etc. Din toate felurile acestea, d. Con- drea păstrează numai pe cele două, două cuvinte: proverb, vorbă străină și încetățe- nită ușor și sinonima lui zicătoare. Deci nu trebuia «Proverbe și zicători» ci Proverbe sau zicători-, acestea numai dacă toate șirurile ce încep cu lireră mare, sunt proverbe, adică zicători. Firește, că nu-s. Iată vorba fier, căreia i se dau liniile : Parcă ești de unde se taie fieru. Sănătos ca fierul. A umbla cu opinci de fier. unde nu găsim nici un proverb Ce înseamnă linia întâi ? Ce, a treia? Și ce bine iar fi stat la acest cuvânt adevăratul proverb Bate fierul cât e cald, pe care toată lumea îl știe și îl întrebuințează. O astfel de colecție trebuia să cuprindă numai acele linii cari alcătuiesc înțelepciunea unui popor, rămânând cele lalte în rândul figurilor de limbă cari alcătuesc bogăția ei. Și cred că între una și alta este o deosebire mărișoară. * Prietenul nostru, revistă populară din Muscel, cuprinde multe culegeri. Un cân- tec interesant cules tot de d. Codin, îl cetim în Vremea nouă. P. ‘ In Folticeni. cercul „Deșteptarea sătenilor", scoate de două ori pe lună o foaie «Vestitorul satelor», care în „Cuvânt de Doamne ajută" arată ținta ce o are. Foaia a- ceasta e pe înțelesul țărănimei și pentru ea, dându-i atât cât îi trebue. Din cuprinsul numărului prim se poate vedea că conducătorii acestei foi, cu adevărat țărănească și ef- tenă (abonamentul fiind de 2 lei pe an) nu au alta în vedere decât luminarea celor din mijlocul cărora au ieșit Casele de cetire, învățătorii, preoții și gospodarii luminați, sunt datori s'o aibă pe mesele lor, răspândind o între locuiiori. Această foaie umple un mare gol. de mult simțit și va trage o adâncă brazdă bi- nefăcătoare în țărănimea noastră. Ți se umple sufletul de bucurie când o cercetezi și vezi că-i plină numai de sfaturi temeinice, gospodărești și de grijă pentru viitorul ță- ranului. In ea nu-s pornografii și vești de senzație și mincinoase, ci numai cât îi trebuie gospodarului. „Vestitorul satelor" e ca o pâne caldă pentru sufletul însetat de lumină al țărănimei noastre, care trebue ferită de otrăvurile târgurilor. Dumnezeu să le ajute conducătorilor ei ca s’o vadă cetindu-se și în cele mai sărăcăcioase colibe. M. Lupescu https://biblioteca-digitala.ro 32 ION CREANGA______________________________________________________________ Poșta Redacției C. Atan,— Primit. — II. One. Primit frumosul și multul dv. material. Acum răbdare să-l vedeți publicat. Totuși mai așteptăm cât de mult. Gh. Ciauș.~^i noi am face întocmai cum spuneți, dacă n’ar fi toată lumea asta cu «capricii». Deci, la rând. Și-i bine și așa. Un lucru : De unde cunoașteți dv. re- vista aceasta? C. M. Popescu. - Primit materialul și se va publica nu în „prețioasa mea revistă" ci în «scumpa noastră revistă ,Ion Creangă". Șt. Par- Culegerea de descântece și vrăji s'a primit. Este foarte frumoasă. Dacă vrei ne poți trimite și cântecele, Toate se vor publica în revistă cu încetul. N’am putut ceti iscălitura d-ltu ce ne-a-trimis material din Râul Alb Dâmbovița. N, Brad. —in no. viitor Poșta administrației S’au primit abon. de la d. Sava Atanasiu, prof, univ. București, 5 lei, pe anul IV d. Gh. Paladi, Banca-Tutova 5 lei. a. V. d-na E. Pangrati, București, 5 lei, an. Vlea, Păr. Diacon C. Bobulesru I iși 5 lei, a. IV, d. N Cartojan, București o lei, a IV ; Păr. O. Ghioldum, cotiz, 3 Ici. d. G. N, Munteanu, prof. Galați 5 Ui abon, IV; d. 1, Bogdan, Prof. univ, București, 10 lei abon.; d, T, G. Rotaru, Li lei abon D-l Dr I. Urban Jamik 2 lei cotizație, d. N. 1. Munteanu 6 lei cotizație. Cărți primita la redacție -Calendarul „Neamului Românesc» pe anul 1912, Tip. -Neamul Românesc Văleni de Munte, 191J. 148 p. 1 leu, G. N, Munteanu-Bârlad: Costache Negri, viața și vrednicia sa, (No, 700 din „Bi- blioteca pentru toți") București, libr, Leon Alcalay, f. a. 1 5 p, 3J b. Spir Popescu. Din povestirile unui vânător de lupi (No, 707 din „Biblioteca pen- tru toți") București, libr. Leon Alcalay f. a, 91 p. 30 b. /. Aureliu Candrea: Dicționar de proverbe șizicători (No. 713 din - Biblioteca pen- tru toți») București f. a. 291 p. 1 leu 8.) b. G. N, Munteanu-Bârlad: Escursiuni în munții Neamțului la Mănăstiri și Dome- niile Coroanei Bicaz și Borca, Galați, Tip, «Buciumul Român-, 1911, 39 p. 50 b. —Statutele casei de sfat și citire din Brăhășești-Tecuciu., Văleni-de-Munte, 1912, 11 p. ’ Reviste noi primite în urmă Unirea, foaie naționalistă-democrată, Iași, apare Duminica, sub îngrijirea d-lor C. N. Ifrim și A..Cuzin, Red. și Adm. îu str. Gh. Mârzeseu No, 10, Abon. anual 5 lei; în străinătate 8 lei; Numărul 5 bani. «Răsăritul» gazeta intereselor generale Bârlad. Redacția în Bârlad, str. Prouio roace; Adm. înstr. Ștefan cel Mare No. 97. Abon. anual 3 lei; un uo. 5 b- https://biblioteca-digitala.ro OBOLUL întemeietorilor, abonatilor, cetitorilor și prietenilor revistei JON CREANGA" pentru strângerea fondului : ---Bustul lui Ion Creangă în Bârlad :• .......... — Din suma adunată până ia 31 Dec. 1911, 898 lei 60 b. se scade: 4 1. 85 plicuri, 15 1. 75, apeluri, 17 1. 60 mărci, 5.80 plata suplimentu- lui din Revistă și 8.15 cheltueli diferite, rămâne neto 846 lei 45 bani. Se adaogă 24 lei 80 b. dobânzi la 600 lei depuși pe 4 luni, total neto depus spre fructificare la 1 lan. 191! .........................871.25 D. Cornelia Droc, Bârlad.............................................. 5. Total .... 876.25 Numai câteva exemplare au rămas din: CALENDARUL REVISTEI ION CREANGA = Pe 1912 .- ■ — » Felurite articole literare- folcloristice și de altfel. Numeroase Hustrațiuni. Hârtie velină. Prețul 7 leu 50 bani. Se trimite franco după primirea acestei sume prin mandat ^au mărci poștale. A se cere de ta T. PamfUe, Bârlad, str, Promoroace HA A 1 fi IȚII I este §azeta intereselor generale. Apare săptămânal. nAdAn IUL Abonamentul 3 lei pe an. Administrația în Bârlad, ' strada Ștefan cel Mare, 97. Cumpărați-vă colecțiile revistei «Ion Creangă* pe anii trecuți — —........ An I, 3 lei ............................. — . An. II, 6 lei —- — ........... = — An III, 6 lei == An. IV, 6 lei ~" https://biblioteca-digitala.ro D-sa!e D-lui n>,10 CĂRȚI FOLOSIȚQ Prin Redacția și Administrația revistei următoarele lucrări: ,Ion Creangă4 An. I. ,Ion Creangă4 An. II. ,lon Creangă4 An. III. ,lon Creangă4 An. IV Cărți poștale ilustrate editate de revista _lon Calendarul revistei „Ion Creangă11 pe-1911 T. T. ” ” » ” ” I^I^ — iJQvI Pamfile, M. Lupescu și L. Mrejeriu: Carte p. tinerelttLdela -suite Pamfile: Povestire Jocuri do Cimilituri pe scurt despre „Neamul Românesc11 — copii I — — — — _ _ b n - - - - - „ ui • - - ...- - românești ... - Industria casnică la români 1.50 1.25 O 20 1.40 1.60 1.50 1.00 lo.OO 0.4 i 2.00 0.15 0.25 2 00 0.3 ) 2.50 0 40 o,3j Sfârșitul lumii — — - Sărbătorile de vară la români Lupescu: Creșterea viermilor de matasă -- — — Farcașann și M. Lupescu: Creșterea pomilor - — Șt, St. Tuțescu și P. Dauilescu: Monogr. satului Catane-Dolj „ Colinde din popor — — — - — ■■ Tim. Popovici : Leturghia sf. loan Gură-dc-Aur — —........ M. D. Petru G. Savin: Clăcășeșto --- — I. I. Cinncann: Doine și alte cântece = Se trimit franco numai după achitarea deplină = du apărut din Biblioteca revistei don Creangă»: No. L—TUDOR PAMFILE: SFâFiȘlCUL L U M E I dintele poporului român No. 2.—PETRU G. SAVIN C LA CA $ E Ș CE Glume, jitii, taclale șl polojăidi din popor Prețul numărului 40 bani — Se trimit după primirea costului prin mandat sau mărci poștale „ . biblioteca IlevMei Ion Creanga neaflându-se în librării, se va cere pe adresa Tudor Pamfile Bârlad, str. Promoroace. https://biblioteca-digitala.ro Anul V.—No. 2. Februarie. 1912. Ion Creangă Revistă de limbă, literatură ți artă populară —— APARE ODATĂ PE LUNĂ Gh. Fira : Ia, vezi neică.. REDACȚIA : * ADMNISTRATIA : T. Pamfile, Strada Promoroacele M. Lupescu, Zorleni (Tutova) BÂRLAD EXEMPLARDL: * ABONAMENTUL ANUAL: In tară . . . 40 bani li In tară.....................5 lei In străinătate . . .50 In străinătate . . . . 6 » Un număr vechiu, 50 bani. T1POQ R A FI A Șl EEGATORIA DE CĂRtTcT D.LUPAȘCU https://biblioteca-digitala.ro întemeietorii Revistei «Ion Creangă» Pr. Ec. 1. Antonovici (Bârlad), Pr. I. C. Beldie Fârțănești-Covurlui At, C. Blendea |Vladimir-Gorjj, G.. A. Cosmovici (Tg. Neamț), N. I. Dumitra^cu (P. Olt). D. I. Farcașanu [Zorleni-Tutova], D. Gr. Fur- tună (Mănăstijeni-Botoșani), Pr. Gh. Gheoldum [Bacău], P. Herescu (Găinești-Suceava), Dr. I, Urban lar- nik (Praga-Boemia), G. T. Kirilesnu (București), N. L. Kostaki (Bârlad], M. Lupescu [Zorlcui-Tutova C, N. Mateescu [R.-Vâlcea], D. Mihalache [Goleștii-Badei-Muscel], A. Moisei (Nemțișor-Vânători-Neamț) L. Mrejeriu [Călug&reni-Neamț], N.. I. Munteanu |Chilia-Veche-Tulcea|,. 1. Neculau [Coropceni-Vaslui], A. Negoescu ‘Bârlad], T. Pamfilo [Bârlad), P. Pănoiu jCrasna Gorjl, C. Patriche [Zorleni-Tutova?, T. Popovici [Zorleni-Tutova], D. Procopie [Ardeoani-Bacău), P. G. Savin'(Jorăști-Covurlui), P. Ștefănescu (Dobromir-Constanța], . N. Stoleriu |Baia-Suceava|, A. Tenea [Adam-Tutova], C. Teodorescu |Roman; I. Teodorescu I Bl OjtenL Suceava), Șt. St. Tuțescu |Balota-Doljj,G. Tutoveanu |Bârlad|, I. Zota [Dorna-Su- ceava , D. Vasiliu-Bacău [Bârladj. Pentru condițiuniie de înscrieri noi să se ceară deslușiri ia Redacfie sau Administrație CUPRINSUL: T. Pamfilî-—Invățați și diletanti. 11. Vasiliu. -Bocet. I. Neculau-— Frumoși ca soarele și ca luna (poveste). V. G- Beldie.- Orație. M. Lupescu, N. I. Dumitrașcu. II. Moisei. M. Tănăsescu- - Povestiri și legende. I. Preutescu, I. I. Nadă. D. Furtună,, T. I. Cruceanu, N. V. Hânlestu, (. Atanasiu, V. Moisia.— Datine și credințe. P. S. Ehiricel, Maria I. Mircea, N. t Hânțestu, I. N. Popescu, P. Banta.-Boale la oa- meni, leacuri și descântece. I. I. Ciuncanu, Gh. Fira, L M. Popescu. L Gaorgescu-Munteanu, (. Daniilescu, Zahei Grigoriu, 11. Morariu, I. Ciabanu, C. Rădulestu-Eodin, Pr. I. C. Beldie. D. Mihalache, G. Poboran, N. |. Dumitrajcu Maria I- Mircea, Petru Gh. Savin.—Cântece. D. Furtună, N. I. Munteanu, t. Atanasiu, Jt, St Tuțescu. N. Bradea, ÎL Roșianu - Glume, jâtii, taclale. II. Dnciul, V. Moisiu, P. târstean.-O samă de cuvinte. C. N. Mateescu, Ecatarina Clime- -Gâcitori. p„—CRONICA. Poșta Redacției și Administrației. Bibli’grafie. Ilustrațiuoe: ia, vezi neică !... (nu^.e populară). A apărut: TUDOR FAMFILE BOLI »■ LEAm I Culegere din Cepu-Tecuci — Ediția Academiei Române — PREȚUL 1 LEU SĂRBĂTORILE DE VARA LA ROMÂNI Studiu etnografic. Edi{ia Academiei române — Prețul 2 lei — https://biblioteca-digitala.ro Anul V. -Wo. 2. Februarie, 1912. ION CREANGĂ Kevistă «le limbă, literatură și artă populară APARE O DATĂ PE LUNĂ REDACȚIA : T. PAMFELE Bârlad, str. Promoroacele ABOAMENTUL ANUAL; ■ ADMIMINISTRAȚ1A : In țară ... 5 lei M. LUPESCU In străinătate. 6 • Zorleni-Tutova ÎNSEMNĂRI In seara de 21 lanuar d. T. Pamfile a ținut Ja „Casa Națională11 o conferință cu subiectul . „Minunea biruințelor lui Ștefan cel Mare:' în folosul Secfiunei Ligei Cul- turale din Bârlad. Din suma încasată cinstitul comitet al Ligei a Căruit 32 lei pentru „Chipul lui Ion Creangă în flârlad'. Drept aceia i se aduce călduroase mulțumiri - Redactorul acestei reviste, mulțămește d-lui I. I. Ciuncanu pentru un vechiu piept de iie și un ghiordan de mărgele ce i-a trimis pentru muzeul său. — Rugăm pe cinstiții noștri abonați să ne trimită micul cost al abonamentului pe anul V, stăruind ca această revistă să o cunoască și alții din preajma dumnealor. ÎNVAȚAȚI Șl DILETADTI Dr. G. Pascu: Despre cimilituri (urmare) Tot la punctul 1 . Domnul Pascu, criticând părerea d-lui Gorovei care susține că orice cimilitură e o gâcitoare, însă nu orice gâcitoare e o cimilitură, se acață și de mine și mă strivește. Intr’adevăr, în fruntea micei mele colecțiuni din 1908 am scris : «începând ca și d-1 Gorovei, trebue să stabilesc, că după cercetare personală prin părțile Moldovei de jos și ale Munteniei de răsărit, vor- ba cimilitură nu poate fi conținută în vorba gâcitoare de oarece prin a- ceste locuri vorba cimilitură nu se cunoaște. Dacă însă prin părțile unde se întrebuințează, vorba cimilitură are un înțeles mai restrâns, atunci e- nunțul dat de d. Gorovei e just». . D. Pascu, reproduce acest pasaj și-l însoțește de aceste vorbe: «în- treg acest pasaj este de o incoerență supărătoare». De ce ? Fiindcă chiar dacă vorba cimilitură ar lipsi, «aceasta n’ar putea proba cu nici un preț că între cimilitură și ghicitoare ar fi vre-o deosebire de înțeles, — faptul n’ar putea fi interpretat altfel de cât ca două cuvinte dialec- tale cari exprimă acelaș lucru, ca și hostan-dovleac, harbuz-Iubeniță. Dar d. Pascu n’a înțeles sau n’a vrut să înțeleagă scrisul meu, scris „Ion Creangă"—V. 2 *82 https://biblioteca-digitala.ro 34 ION CREANGA_________________________________ de ora, firește,—neinvățat. Am zis : «începând ca și d-l Gorovei», fiindcă și d. Gorovei a înce- put introducerea Ia colecția d-sale cu discuția legăturei dintre cimilitură și găcitoare, lucru care l-am făcut și eu. Dar când ieau de la altul planul unei teme, însemnează că-i ieau și încheierile? Nu. Să vedem: Am zis: «...trebue să stabilesc... > și nu pu- team zice așa dacă mi s’ar fi părut mie că lucrul îl stabilise și d. Qo- rovei. Vra să zică de aici se vede că eu socotesc altfel, ce voi fi soco- tind, ca d-l Gorovei. Și că socotesc altfel, e că zic îndată : «după cerce- tare personală prin părțile Moldovei de jos și ale Munteniei de răsărit vorba cimilitură nu poate fi conținută în vorba gacitoare-. Vezi d-Ie Pascu ; spun hotărît, după capul meu, că d-l Gorovei n’are dreptate cel puțin pentru aceste părți. De ce n’are dreptate ? De ce în România șopârla și crocodilul nu-i acelaș lucru ? Fiindcă, întâi de toate crocodilul nu există. Și ziceam mai departe, iarăși ca un om neînvățat : «Dacă însă prin părțile unde se întrebuințează, vorba cimilitură are un înțeles mai restrâns, atunci enunțul d-lui Gorovei e just», adecă. Dacă undeva vorba cimilitură spune mai puțin ca vorba găcitoare, d. Gorovei are dreptate. Deci încă odată : pentru părțile ce le cunosc spun că d-l Go- rovei n’are dreptate și prin aceasta d-l Pascu e de aceieși părere cu mine ; pentru celelalte părți, nu știu, căci nu stă frumos să spui min- ciuni și să dărâmi un lucru în locul căruia n’ai ce pune. Ei dar d-l Pascu nu vrea să ’nțeleagă și strigă : «D-l Patnfile — în 1908 —reiea totuș teoria d-lui Gorovei». Una vorbim și bașca ne’nțe- legem ! D-l Pascu află însă că și în Moldova de jos se cunoaște vorba cimi- litură. Are dreptate. Faptul mi l-au confirmat la cererea mea Păr. 1. C. Beldie și d. P. G. Savin, Jorăști-Covurlui. Cu privire la acest punct, d-l Pascu a făcut ca țiganul care desfăcân- du-și sunTanul și punându-l pe un spine, a năpăstuit acest arbust de pă- catul hoției și-a început să-l bată cu ciomagul, până i-a curs petecele din., sumanul d-sale. Îndată după aceasta d-l Pascu îmi găsește o altă vină ; «Un pas mai departe și d-l Pamfile se ridică chiar în cenzor al poporului. Astfel, des- pre cimilitura „Unuma, dunuma, zaia, paia, chicura, hurduc, burduc, sa- calie, pic, poc“ care înseamnă pușca și care... provine dintr’o formulă în jocurile de copii, d-sn spune că „nu poate să însemneze pușca după cum crede poporul sau vrea să fie crezut. Acest recitativ este un sorț sau un formulet din jocurile copilărești". Tot așa despre alte două cimilituri cari provin din cântece: „nu pot reprezenta cu nici un chip ceia ce poporul vrea că reprezinte",—parcă producerile populare ar trebui să https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 35 treacă mai întâi pe subt ascuțișul criticei și esteticei d-lui Pamfile! Dar, pentru Dumnezeu! dacă „poporul crede*' mai poate încăpea discuție? (p. 196.7)». întâi, d. Dr. Pascu reeditează un adevăr asupra căruia în deobște nu trebuie să se discute : producerile populare (numai cele populare și nu cele fabricate la moment) sunt cum sunt și trebue să aibă un temeiu. Dreptate deplină. Al doilea, găsind în socotința mea nedreaptă o cri- mă, iși îngăduie o aruncătură de condeiu care nu stă frumos într’o lu- crare așa de pozitivă și de rece. Pe aceasta din urmă o lăsăm la o parte și revenim la întâia socotință. Am spus în Introducere la colecția mea (p. 7-8) că recitativul citat mai sus nu poate să însemneze pușca «după cum crede poporul sau vrea să fie crezut» fiindcă n’am găsit nici o legătură intre pușcă și între spusa sau înțelesul recitativului. Dar legătura o găsește cel puțin d-1 Pascu când zice (p. 178); «Glontul iese brusc din pușcă ca și copilul din roata sorților», cu o logică trasă de păr cu amândouă manele : «roată» de cele mai multe ori nu se face fiindcă cel ce sortește sortul ar ameți învârtindu-se către fiecare copil spre a-i arunca silaba sau cuvântul din sort: dimpotrivă : băeții stau cel mult «în potcoavă» în fata celui ce rostește sor{ul. Apoi, de ce să iasă brusc? «Brusc și vesel că a scă- pat de belea ?» Adesea ori însă sorțul este întrebuințat pentru a hotărî cuiva un rol nedorit, și deci cel ce iese din potcoavă se dă în lături chiar ‘foarte...încet. Ce legătură mai rămâne deci între acest recitativ și pușcă ? Am mai arătat apoi că nu pot primi ca gâcitoare a stativelor sau răs- boiului următorul cântec : Două mere, Două pere, Două fuse de aur. Ferice de cel graur: S'a dus la punte, Să astupe o bute. S'a dus la racu’ Nici pentru mine, Nici pentru tine. Numai pentru popa racu' Că dă zace rațe de aramă Și-o năframă, pentru aceeași pricină : între înțelesul acestui cântec—care va fi—și în- tre război, nu văd nici o apropiere. De altfel, acest cântec-gâcitoare nici d. Dr. Pascu nu-1 numără între cântecele-găcitori și se mulțumește să-l lase de-oparte după ce îmi aruncă mie ponosul. Despre cellalt cân- tec («tot așa despre alte două cimilituri cari provin din cântece») cu toate că-1 arată, nu înseamnă încă logică, ci zice : iată cântecul iată cimilitura. Ca să nu uit, arăt aici că d. Dr. Pascu, atunci când pomenește des- pre sorți, înșiră vre-o câteva (p. 177). Intre acestea este și unul din co- lecția mea de Jocuri I, p. 43. Eu scriu însă : «...Odâr, Codâr, Modâr https://biblioteca-digitala.ro 36 ION CREANGA (Mondâr), Sfârrr !» Iar d-1 Dr. Pascu, cel fără de greșeală, transcrie.- » 5 » > 4 » » 3 > > 2 » > 1 j » Gâlcă, motâlcă, mare ca un bou, mică ca un ou, pân’ mai apoi să nu se afle nici una de leac, ca firul de mac. 141.—Pe cea gârlă repede, gâlci Veni o lespede. Cu totul albastră, Cu puii albaștri, ! Cu pliscul de fier, Cum ajunseră, cum se risipiră, Cum ajunseră, cum se sdrobiră. Așa să se risipească, Să se sdrobeasca gâlcile cutăruia Acu-i lună și cu stele । Acu-s gâlcile... Mâne nu-i nici lună, nici stele, Nici gâlcile cutăruia .. Costești-Tutova Maria I. Mircea 142. —De beșiea neagră Beșică neagră, Beșică roșă, Beșică verde, Beșică albastră, Beșică beșicată, Beșică de nouăzeci și nouă de feluri Și nouăzeci și nouă de chipuri, Ieși de la (N), din fața obrazului, Din urechi. Din ochi, Din toate mădulările. Și a făcut Maica Domnului masă mare Și a chemat toate beșicele, Toate bubele, Numai beșică cea neagră n’a chemat-o. Să peri, Să rămâie (N) curat Și luminat, Ca de la Maica Domnului lăsat. De la mine descântecul, Și de la Maica Domnului leacul. Se iea petica cu care a șters ouăle in Sâmbăta Paștelor, se aprinde și se afumă cu ea părțile unde s’a făcut bășjca zicând de trei ori acest descântec. Dela V.T. Vasiliu, Mogoșești-Dorohoi. N. V. Hânfescu. Bubă cu dălac, Bubă cu izdat, 148 —De bubă Bubă văcească, Bubă câinească, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 53 Bubă turungie, Bubă cafenie. Bubă albă, Bubă neagră, Buba bubelor, Sora ciumelor, Ieși din capul lui cutare, Ieși din unghiile deștelor, Ieși din tălpile picioarelor; Ieși din inimă, Ieși pe carne, După carne, ieși pe piele, După piele să ieși pe pământ, Acolo să-mi vecuești Ș’acolo să putrezești, Pe cutare să-l părăsești, Să rămâie curat, Luminat, Ca argintul scuturat. Leac să fie de la mâna mea, Mai vârtos de la Maica Precista Mai vârtos De la Hristos. Cules de la soldatul toboșar Bădescu Gheorghe comp. I. regimentul Matei Ba sarab No. 35 din Cernavodă. loan N. Popescu. 14*4.—De holeră. -Cuptorul afumat. Acest cuptor se face într’un mal, în sat sau afară din sat. Se sapă în mal aproape de fața pământului, așa ca coșut pe care trebuie să ieasâ fumul, să fie tot atât de larg, cât și gura pe unde se bagă focul. Gura și coșul trebuie făcute cam tot de-o potrivă de largi. Se bagă foc în cuptor și se arde pănă se afumă bine. Apoi după ce se răcește se curăță de cenușă. Toată lumea din sat vine apoi pe mal la cuptor și pe* rând trece prin el. Intră toți pe gura cuptorului și iese pe coșul lui. Holera nu se mai lipește de acela care a trecut prin acest cuptor. Auzit de la 1. Dobrescu, învățător la Padea-Dolj. P. Danilescu. CÂNTECE 979 —Frunză verde murele, Bate vânt vârfurile, Pe mini mă bat gândurile. Tot bătând drumurile, Să întâlnesc fetițele, Să le ieau brăcirile, Să-mi încing costițele. Să le ieau inelele, Să-mi încarc degetele. Batistele cu mărgele, ! La colțuri cu floricele, ; Să le prind la ’nciugătoare, ' Să le strâng la subțioară, Toată Nara pe sub soare. Vâlcele din Topești Gorj. i i. L Ciuncanu. https://biblioteca-digitala.ro 54 ION CREANGA 52, — Gh, Fira : Ia, vezi neică.. 980.—Foaie verde mărăcine, Ia vezi, neică, pen- tru tine Mi-aș da inima din mine Și chimirașul cu rile, Numai ca să fiu cu tine. Foaie verde lemn tipos. Vino puică pe din- dos, C’am o poartă de rogoz, Cum pui mâna, cade jos, Umple locul de miros. Ștefănești-Vâlcea Gh. Fira 98 1 .—-Foaie verde trei smicele, Când sunt mere mititele, Stau bine pe rămurele', Așa și noi fetele, Când suntem mai mititele, Suntem dragi părinților, Și-urile străinilor. Da dacă ne mai mărim, Părinții ne urgisesc, Și străinii ne'ndrăgesc, 982.— Oftează, mândră,oftează, Oftează și lăcrămează, Toată lumea să te crează C’ai fost neicăi amurează. De ia Lina £alan, Gorunești-Vâicea. C. M. Popescu. . 983.—Frunzuliță trei spanace, Tu te duci, neică, sărace, ’ Eu cu dorul ce m 'oi face ? — Verde foaie mărăcine, j Tu faci, puiculiță, bine, ■ Că rămâi în sat la tine Și mai sunt voinici ca mine. —Fie voinici ca iarba De nu-i neică, tot geaba. Și sunt voinicei ca brazii, Treacă și de brazi in sus. Dacă nu-i cine s'a dus! 984.—Foaie frunză trei smicele De când te-ai dus bătețele; N'am mai pus la gât mărgele. Nici la coade panglicele... https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 55 985.—Frunzuliță matostat, Spune, puie’adevărat, Câți voinici te-au sărutat ? — Nu știu, nu i-am numărat, Că n'au fost toți dintr’un sat. Unii'i nalt și sprincenat. Odată m’a sărutat, Limba’n pură mi-am mușcat, Buzele mi-a bășicat, La inimă m’a secat. Ciutura-Dolj. C. Georgescu Munteanu 986. - Când oi zice trei migdale Trecui ș’a sară calare, ■ Pe la poarta dumitale, Cu camașa albă floare, Largă'n poale, strâmtă’n șale, Ci oiță pe țâțâșoare. Când trecui pe la portiță, ’ Ți-văzui botul la o țâță. Dar de ți-o vedeam pe toată, Mă găsiai țapăn la poartă. Și de-ți vedeam sânul tot, Mă găsiai la portă mort. 987.—Foaie verde trei costrei, Ieși Marițo, din bordei, C’a 'nflorit salcâmii tăi, Zace neicuța sub ei! 988.- Foaie verde trei migdale, Trece neicuța calare. Fire-al năibilor de cal Cum trântiși pe neică ’n deal Nu mi-l trântiși mai la vale Să-l vadă puica cum moare, Să vie cu lumânare Și cu spirt de cinci parale. Ca să-l tragă pe picioare, Neicuța, să mi se scoale! Jud. Romanați C DaniilCSCU I 989.—Foaie verde trei agude, | S’a suit Gheorghe la munte. | Peste munte s’a uitat, ; Din ochi negri-a lăcrămat, : Și tată-său l-a ’ntrebat; —Ce ești, Gheorghe, supărat? I —Ce mă ’ntrebi, tătucă bun. i Ce mă ’ntrebi ca pe-un strein, Par că nu-s al tău copil. i De trei zile nani mâncat, | Nici cămeșa n’am spălat, Tot în calea, pulce'-am stat Și din urma ei nan dat; ; Aud văile vuind ' Și codrii bolborosind. ‘ hulesc, bolborosesc, Și eu la puica gândesc. i Humulești-Neamț 2. GrigOriU ' 990.— Trei gutui, trei alămâi : Puiul țaței cui rămâi? i Puiul țaței pui 1 Trei gutui, trei mere verzi, ! Ochi albaștri rămâneți... Cine te-a mai desmierda, Cine tc-a mai săruta ? : Dar te-oi săruta prin gând\ \ Câte-odată când și când. Eu plec, mândro. spre Vaslui, l Să ’mbrac haina statului. ; Eu plec, mândro, spre Galați, i Acolo suntem chemați. O mie și doi soldați, 1 1) Refren după fiecare doua versuri. https://biblioteca-digitala.ro 56 ION CREANGA Toți frumoși ca niște brazi. : Nu fii mândră supărată, । Că și-a rnea. mândră-a ramas j Cu coatele pe pârlaz i Și cu lacrămi pe obraz. \ De la Ana Greciuc din Mitocul-Drago- I mirnei, Bucovina. i Al. Morariu ■ 991.—La Șerțești-i satul lung, | Nici nu-i brânză, nici nu-i unt, i Nici mămăligă pe fund, 992 . Te cunoști, lele, pe frunte, i Cai pus ruminele multe. i Nu știu cum dracu le-ai pus, । Că pe nas nu ți-a ajuns, < Că ți-a rămas nasul gol, ; Ca o muche de topor. । 993 .—Frunză verde lapte acru, I Lasă babele la dracu , | C'așa joacă babele, I Ca mâța cu labele. i Cotoroaia-Tutova. I. Ciobanii i 994 .—Frunză verde de dudău. ; Sărac norocelu’ meu : L-au băut boii’n pârău L-au băut și l-or mai bea, ' Săracă inima mea, Mult e jalnică și rea ■ Și nu știe nimenea. Numai eu și Dumnezeu Și mai știe-un soț al meu, Care trage ea și eu. 995 .—Cântă cucu ’n par de vie, Eu gândeam că-mi cântă mie, î Dar le cântă la voinici, La car se duc de pe-aici, Unde sunt zilele mici. Că pe-aicea s'au mărit Și oamenii s’au răit. Cântă puiul cucului Pe turnul Sibiului. Și-așa-mi cântă de frumos, De-a ieșit Sibiu’ tot Să vază ce cuc a fost. El s'a mutat pe cazarmă Și le cântă la catane. Că iar se face bataie... Ardeal (Țara Oltului) C. Rădulescu-Codin 996 .—Iaca soacra soacrelor, Bunica bunicelor! Aoleu ceoarsâ bătrână Cine, drac’, la joc te mână, Cu papuci de popușoi Să-i prăpădești printe nor, Cu papuci de crastaveți, Fugi că te-arunc de păreți! 997 .- La casa cu șapte fete Cu fântâna sub părete Cânele moare de sete. 998 .—Vai de mine multe știu, Mă mier unde le mai (iu ! Ia le țin intr'o poiată, Invâlite cu-o lopată Și le scot doar când și când. Când îmi vine mândra ’n gând. Auzită într’o. horă mare în care ju- cam Moldoveni, Munteni, Ardeleni și Bucovineni, la Văleni, în ziua de 24 Iulie 1908. Pr. I. C. Beldie https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA ...... 57 999 .—Fruuză verde iasomie । Cine, dracul mi-a zis mie j Să ieau fată cu moșie, i Să-mi poruncească ea mie ? I Mai bine s'o ieau săracă ' Ce i-oiu zice eu, să facă, \ Când i-oiu da palma să tacă 1 । Haide-așa! | 1000 . — Foicică d’avrămească ; Fetița care-i frumoasă, ; Nu-i păcat s'o bagi în casă • S'o pui cu tine la masă i Nu-i așa ? Iar fata care-i urltă Nu-i păcat s'o dai p'o râpă Că nici căinii no mănâncă ' I Chiar așa ! Goleștii-Badei, Muscel. D. Mihalache i 1001.— Foae verde mărăciune, i Mărăcine cu gheorghine, i înverzește codre bine. Că ca mâine intru 'nfine, j Cu doispre'ce după mine, i Toți călări și armați bine. j S'auz dulma dulmuiad, ! Apa'n vale șuruind, Negustori la bâlci trecând : ■ Negustori bucureșteni, Trec la bâlci la Răureni, i Să-și desfacă mărfile, j Să-și scoată capetele, j Și să bea dobânzile. G. Poboran i 1002, — Când ai zice bob urez, ; Eși mândruță de mă vezi ; Până sâni grăitele verzi-, 1 Că dacă s’or secera Pică ordin si mă ia Și tu rămâi tot așa De-i plânge și-i tot ofta ! Foae verde bob areu Roagă-te lui Dumnezeu Să fie pe gândul meu, Să fie f’o pace în țară Să-ți trimet carte poștală Ca să vin la orimavară; Să-'(i pui intr'un colțișor, Mândruță, ca de odor: O foiță de bujor Să-mi plângi mândruță cu dor ! Din Obislav-Vâlcea N. I. Dumitrașcu Confruntă No. 1- 6 1003 . —Foae verde de-alămâie, Mă șuii în deal la vie, Să mă uit in Slobozie Văzui casele pustie, Numai una-i cu lumină Și-aceia’i în (elârie (sic) ') Șade-un logofăt și scrie, Și-mi faci scrisoaie mie, Să mă iee de soție. Jud. Tuto va Maria I. Mircea 1004 .—Frunză verde foae lată, Maică inimă de peatră, Mai vino la mine-odată De-mi vezi traiul ce-l trăesc. De vezi cum mă chinuesc, Cu traiul melităresc ! De-ași ști maică cai veni, Și drumul (i ași petrul Și cu var și cu nisip 1) De sigur.- cănțălărie, https://biblioteca-digitala.ro 58 ION CREANGA Să vii maică mai curând; I Să vii măicufă îndată ! Și cu peatră de cea lată Auzit de la un soldat îu tren Bâr- lad-Iași. 1 Petru Gh. Savin GLUME, JATIL TACLALE 194 .—Prostie omenească. Pe vremea, când lumea nu era așa de cuminte și mintoasă ca amu, rar zăriai câte un sărac de ici, pe colea. Da’-i vorba, că de când crește iarbă pe pământ, calici și proști tot sini; așa, pe vremea ceia, venise un calic cu cerutul la un om. Și se vede că cel calic trebue să dee, oameni buni, tot peste cel prost, căci calicul și cu prostul pun veșnic în plug, cum au mai pus atunci când s'apucaseră să ’mbrăzdeze cu doi țânțari fața coptiorului și miița s’a pus, biată, de pricină!... Va să zică, omul cel calic se ruga la poarta unui gospodar, să-l mi- luiasă. Da gospodarul avea o fală, să nu-i zic proastă, ci meșteră meș- tera meșterelor în astă eftenă meserie. Zice : — Ia du-te fa, tu, de-i dă saraimanuhu celuia un pumn de făină ! Copila se duce; se ’ntinde în ungherul casei și acuprinzând cu amân- două manele^ popa, care sprijinea bagdadia, dă să iee un pumn da fă- ină, anumit ca să-l ducă saraimanului. Da' popu' între mănele ei! Când să se ducă—mai stai oleacă! Ilâț încoace, hâț încolo, părț în- colo, iar pârț încoace— degeaba ! Se mai întoarnă, se mai zghiciutează — nu-i chip I Că nu se pricepea biata fată, cum se iasă ea cu pumnii’ de făină și cu pop cu tot... Strigă, răcnește... Vine tată-su. Se uită și el; se ’njărnează și el de una ca asta, că nici el, sârmanu, nu se pricepea cum să scoată fata mânele cu făină și cu pop cu .tot. Prinde a striga ș'a se văicăra și el : — Săriți, oameni buni, iaca ce pacate!... Ș’așa a tot strigat pân’ au venit toți megieșii. Da’ și ei nu știau nici bea din partea asta, că, pre- cum nu se pricepeau nimic, așa nu le era nimic... Chiu, vai, răcnet, batjocurii, cabaz 1 Până ce s’a găsit unul, vezi Doamne, mai ajuns olea- că de cap, ș’a zis : — Măi, ia dați-vă unul c'un harapnic și croiți-i fetei vre-o 2-3 pă- șurele moi pe la giuglee, să vedem n’a putea scapa de popu’ casei! Așa au făcut. Și fata, când a cunoscut arsura biciului, a dat drumul fainei din pumn în țuhal, înapoi, ș’a scăpat de pop; s’a dus apoi https://biblioteca-digitala.ro ____________________________ION CREANGA=__________________________59 mai pe de-o parte ș’a luat, ca lumea, alt pumn de făină. Da ce folos, c'amu calicu’-i blastamase și se dusese!... De la C. Bordeiu, Bozieni-Dorohoiu, Dumitru Furtună. 195 .- Doftorul și Zodierul. Acu cică un doftor, și unul ce cetește soarta oamenilor de pe stele, umblau prin sate să vadă cam ce modrig (purtări) au țăranii noștrii. Umblând ei ba pe colo, ba pe dincolo, poposiră la gospodăria unu- ia, ce avea o ceată de copii. Omul îi poftiră să mâie, în casă cum a da Dumnezeu, că de; era vreme de toamnă târzie, și poate se schimbă. Deci ciocii nu primiră cu nici un chip, zicând că știu ei mai bine, că a cetit în stele și au bună nădejde că nu va fi vreme rea. - - Așa o fi cucoane, daștiu din bătrâni că de e cloșca de amează, să te gătești de iarnă». Ț'ai găsit ; învățaților le venia să râdă. — Ba zău cuconașilor, eu văzui azi pe bălaia că ducea în gogeriu (coteț) cu gura pae, și e semn de ninsoare. — Hei, ce prostii spuneți voi; în loc să ziceți că n’ați îngrijit să pu- neți așternut vitelor, și fiindu-le frig se îngrijesc ele, voi ați scornit-o că porcul e prevestitorul vremei, de unde asta ! — Bine ați vedea, măria voastră ; și le așternu afară. Peste noapte ce să vezi? Unde a început a sufla moș crivăț, iar surtucarii noștri, băteau la ferești să le dea drmul. Li se făcură loc, dar știu că n’au ațipit de loc, căci au văzut că prooroceala lor au rămas pe jos, față de semnele vechi, bătrânești. Spusă de bunica Liza, 1908 N. I. Munteanu. 106 .—Țiganul staroste. Se zice că odată îi veni în gând unui băietan să se însoare și îl ru- gă pe tatu-so să-i caute o fată bună, așa ca după dânsul. Da tatu-so, săracul, era bătrân și neputincios și nu-i putea căuta. De aceia chiamă el un român și un țigan, pe cari îi cunoștea și-i trimise ca pețitori la o fată, ce o știa c’ar fi potrivită pentru fecioru-so. Ei porniră și din vorbă în vorbă, ajunseră la casa gospodarului cu mare bucurie și fură poftiți în casă. După cât-va timp veni în casă și fata și atunci pețitorii spuseră scopul, pentru care venise. Românul caută să laude pe mire și le spunea celor de casă, că bă- ietanul e om cu stare, și că are doi cai. — Ba patru, îl întrerupse țiganul, care voia sâ-1 laude și mai tare. — Mai are apoi și doi boi, zise românul. https://biblioteca-digitala.ro 60 ION CREANGA..................................................... .... — Ba patru, zise iarăși țiganul. — Dar nu prea vede de un ochiu, adaugă românul mai încet, ca să nu prea bage de seamă ceilalți. — Ba chiar nu vede de amândoi, strigă țiganul supărat, că tova- rășul său scurtează mereu averea mirelui. Din covuriui. C- Atanssiu. 197.—Tupeul și Românul la vânătoare. Turcul și Rumânul a plecat la vânătoare. I-a dat Rumânul disagii în spinare cu jimbla și caracatița. Rumânul a luat mămăliga goală. Pierzându-se unul de altul, Rumânului i-a venit foame. A mâncat ca- racatița și jimbla Turcului. A pus apoi de frică mămăliga în desagi și o broască. Când s’a întâlnit a zis Turcul: — Adu, ghiaure, disagii. I-a dat disagii Turcului și băgând mâna în disagi a apucat întâi broasca și punând-o în gură broasca a cârcâit. Turcul auzind cârcâitul broaștei a zis: - Echi chi tnochichi Ghel nielgheni Cirpara verinisim. — Cântă tu cântă, cântă, că eu am să te mânânc, că 40 de bani am dat pe tine. După ce a văzut că broasca e vie, că n’a putut să muște din ea, a lepădat-o jos că era tare— nu putea să rupă și a întrebat pe Rumân (ghiaur) ; — De ce caracatifa e vie și jimbla moale ? Rumânul a răspuns că de căldură caracatifa a înviat și jimbla s’a muiat (s’a stricat) De la Simion Petrovicescu din Craiova Șt- St. TuțfiSCU 198—Na-vă învierea, lua-v-’ar draeu’. într’un sat să ducea un preot, făcut de curând, care fusese diacon, la altă biserică. Neștiind regula la slujba învierei, caută la Tipic unde găsește scris : «Preotul se ’mbracă cu toate odăjdiile, apoi aprinde lumânarea, iasă în mijlocul bisericei și zice; Veniti de primiți lumina lui Hristos^. Apoi să îmbracă cu vre-o zece rânduri de haine—toate câte le avea biserica— iea lumânarea aprinsă în mână și dă să iasă din altar, dar https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 61 pace! U$ile fiind strâmte și el îmbrăcat cu tot ce a găsit în biserică, n'a fost chip. După ce se opinti, când scapă dintre uși ajunge jos în mijlocul bi- sericei zicând : — Na-vă, învierea, lua-v’ar dracul să vă ea ! Auzită de la bunicul meu, Pr. Anton Bradea. Corod-Tecuci. CărăpceștiTutova. N. Brsdfia 199. Țiganul și iapa. Un țigan furase o iapă și prinzându-l, l-au dus la zapciu. Acesta l-a întrebat : — Cum ai făcut țigane de ai furat iapa? — Apoi să vezi cocoane : M’am suit într’un carpen, să mănânc car- pene și iapa a venit să se scarpene, atunci carpenul s’a mișcat și eu pe iapa am picat. Eu îi dedeam călcâe să să stea și ea mai tare fugea; eu o trăgeam la Rumân pe poartă și ea cu mine spre Giurgiu —moar- tă—căci iapa era giurgiuveancă de neamul ei. — Ei și ce-ai făcut, mă tu acolo cu ea ? — Ei ce să fac ? Ceaca paca, am vândut iapa. — Dar banilor ce le-ai făcut ? — I-am băut pe toți, că mi-era frică de hoți, că hoți ai dracului ca acolo, n’am mai văzut. Auzită de la Ghiță Culiță. Râul Alb. Dâmbovița. Al. RiOȘlSnil O SAMA DE CUVIMTâ 1556—1582 Garni(i=\. cofiță, 2. o măsură cam 27a kgr. Grindari=\ la podul casei înlăuntru, bârna pe care sunt așezate po- delele (în alte părți=drâgari)—2. la podurile de lemn, peste ape. Scoică=\a casă, grajd și șură (studolă) ultima bârnă din clădire, care e încă așezată drept pe perete. 06?/^= 1. cărarea după ce se pierde în pădure, 2. la moară, roata de pe fus, care mânată de grindei, poartă piatra. ]ug=G măsură de pământ, cam o jumătate falce. Hlioapă=gură (în înțeles rău). <Ține-ți hlioapab identic cu. iȚine-ți botu’!» https://biblioteca-digitala.ro 62 ION CREANGA Fliancă=gură «rea. Frăt&uții vechi, Bucovina | OnCiul Bufi (sb.)=stomacul vitelor, al omului, toate măruntaele, coșul.
  • ot>=petrecere ; are libov, are petrecere. Șuhărie—ră.cea\ă ușoară, mai ales când cineva are guturai. Mmoș^imaș. loc pentru pescătoare. Loc In mutare, loc in devălmășie, un loc de pescătoare în comun, ob- ștesc. Bucovina. P • Carstcan. G Â CI T O R I 258 .—Cântarul. 'lele telerei, Opin-opintei Și gherbela gogoașa. 259 .—Jirul, porcii și lupul. Picurușul picură, Trepădușul trepădă, Hurdubalea Scoboară valea. 260 .—Melcul. P’o vălcelușe cotită, Merge o vrabie sobonită. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 63 261 .—Gâscă. Tătieană-eană, Strigă ziua pe poiană. 262 . -Râțoiul și rața. Titirișcoi-frișcoi Să suie pe tirișca-frișca ; Da’ titirișca frișca Nu să suie pe titirișcoi-frișcoi. 263 .—Roata căruții. Cinci cotite, Zece ’nfipte Și una d’a curmeziș. 263.—Oaia. Patru resteie Duc un car de paie. 263 .—Proțapul și boii. Merge un mort printre doi vii. 264 .—Plosca. Am o pasăre roșioară, Pela gușe gălbioară; Și mai are puțin glas Și nu tnâ ’ndur să i-1 las. 265 . — Dovleacul. Am un bou Și-l paște funiea. 266 . -Undița. Am o babă oarbă Prinde caii speriați. 267 .—Spata și pânza. Am o babă oarbă, Care încheagă apele. Adunate din jud. Muscel și Argeș. C, N. Mateescu. 268 .—Iapa și mânzul. Stropa, stropa, pe cărare Slatauzul după dânsul. Oancca-Covurlui. Ecaterina Clime. CRONICA Șezătoarea, voi. XII, coala 6-7 cuprinde: Cântece, ,,Verșnri“ la marți și Tra- diții și legende. ’ In Calendarul Llgci Culturale pe 1912, ceva despre Cântecele țăra- nului român din părțile Bistriței (Ardeal) de-un anonim, crâmpeie de cântece legate de anumite socotințe. * Din val șl vâlcele este titlul unui mănunchiu de Glume, legende, snoave și povești scrise de d. Șt. St. Tuțescu și publicat in No. 701 al BÂRLAD EXEMPLABUL: In țară .... 40 bani In străinătate . . . 50 » ABONAMENTUL ANUAL : In țară................5 Iei In străinătate . . . . 6 > Un număr vechiu, 50 bani. TIPOGRAFIA ȘI LEQATOR1A DE CĂRȚI C. D. LUPAȘCU https://biblioteca-digitala.ro întemeietorii Revistei «Ion Creangă» Pr. Ec» 1. Antonovici (Bârlad), Pr. I. C. Beldie |Fârțăncști-Covurlui| Att C. Blcndea [Vladimir«Gorj| G. A. Cosmovici (Tg. Neamț), N. I. Dumitrașcu (Bucur.). D. I. Farcașanu(Zorleni-Tutova), D. Gr. Fur- tună (Măuăstireni-Botoșani), Pr. Gh. Gheoldum [Bacău], P. Herescu (G&inești-Suceava), Dr. I Urban lar- nii (Praga-Boemia), G. T. Kirjleanu (București), L. Kostaki [Bârlad], M. Lupescu [Zorleui-Tutova|, C, N. Mateescu [R.-Vâlcea], D. Mihalache [Goleștii-Badei-Muscel], A. Moisei [Nemțișor-Vânători-Neamț) L. Mrcjcriu [Călugăreați-Neamț], N.. I. Munteanu IBăljnteștî Covurlui|, I. Neculau [Coropceni-Vaslui] A. Negoescu (Bârlad). T. Pamfile [Bârlad), P. Pănoiu (Crasna Gorj), C. Patriche (Zorleni-Tutova], T Popovici [Zorleni-Tutova], D. Procopie [Prisecani-la.și) P. G. Savin (Jorăști-Covurlui), P. Ștefănescu [Dobromir-Constanța], N. Stoleriu |Baia>Suceava[, A. Tenea [Adam-Tutova], C. Teodorescu .Roman) L Teodorescu IBroșteni-Suceaval, Șt. St. Tuțescu | Balota-Dolj], G. Tutoveanu (Bârlad , 1. Zota ; Dorna-Su- ceava , D. Vasiliu-Bacău [Bârlad | St. Capșa [București] Pentru condifiunile de înscrieri noi. să se ceară deslușiri la Redacție sau Administrație CUPRINSUL: T. PamfilB-— Artur Gorovei.— «Șezătoarea*. S. TeodoresCU-KîrileanU- — Un învățător între învățători. M- Lupascil-—Douăzeci de ani de la întemierea revistei «Șezătoarea». II. Vasiliu.—Despre «Șezătoarea» și directorul ei, d-1 Artur Gorovei. L Mrejeiill.—Amintiri despre «Șezătoarea», G. T. KirileanU.—Menirea revistelor de prin județe. H- Brailsa. Pf- Horea A. Drăghici- ~ Colinde. H Gorovei $i M. Lupeștii.—Botanica populară. H. I. Dumitrașcu, I. PreutescU-—Cântece de stea. I. I. Ciimcanil-—Povestiri și ledende. t. H. Mateescu, II- Morariu, AL Moisei, I. II. Popescu, Petru Gb. Savin, Mărie I. Mircea, $t St Tulescu, L M. Popescu, L Atanasiu, t. Daniilescu, L Bădulescu-Codin, C. Patriche. H- V- Hăr teSCU-—Cântece. 0. Furtuaâ, N. I- Munteanu, V. Moisiu, I. I. Haită-—O samă de cuvinte, P„—CRONICA. Posta AHministratiei. BibliBjrafie. Ilustrațiune: Artur Gorovei, M. Lupescu A apărut: TUDOR FA/AF1LE BOLI?1 LEACURI Culegere din Cepu-Tecuci — Ediția Academiei Române — PREȚUL 1 LEU A se cere de la SERRATORILE DE VARA LA ROMANI Studiu etnografic. Ediția Academiei române — Prețul 2 lei — autor în Bârlad. https://biblioteca-digitala.ro Anul V.—No. 3. Martie, 1013. ION CREANGĂ Revistă de limbă, literatură și artă populară APARE O DATĂ PE LUNĂ REDACȚIA: T. PAMFnE Bârlad, str. Promoroacele ABOAMENTUL ANUAL; In țară .... 5 lei In străinătate . 6 „ ADMIMINISTRAȚ1A : M. LI PESC! Zorleni-Tutova Artur Gorovei l« celor doumzcci ®c «ms ce 1 «sa REVISTE» „ȘC3KMT®«SREW!‘;a cu re- ! cunoșii arsy/a nEaocîiaaKMsm celor ce «su s&îi?- ©mr b«Sm»b?C3Wrml ej. semm aiuătht oi orks- cosre iiîncpsscĂ c scmsiaL ce «rmshză. «ION CREANGĂ» «I https://biblioteca-digitala.ro 66 ION CREANGA Literatura populară. -îndrumări și culegeri ARTUR GOROV6I -ȘEZĂTOAREA Sunt împrejurări când nu poți spune despre un om,-......se înțelege, a- tunci când trebue și ai ce,—prea multe, fiindcă toate acele «multe» sunt atât de strâns legate între dânsele, atât de încrucișate și de amestecate, încât e greu să le desfaci pe câte una, să le scuturi frumos și să le pui la rând după o socoteală. Să ne închipuim un gospodar în brațele căruia svâcnește prisosul de putere, în sufletul căruia fierbe dorul de a sfărâma unele piedici și de a-și netezi cararea spre mai departe». O țelină veche, prea veche, temută,—da ; un gospodar cu scaun, harnic și priceput, prin urmare, o sfarmă și-și ajunge ținta. li poți lăuda numai gândul ? Te mărginești numai la pilda lui? Nu! In față ai un om / lată-1, prin urmare: îl cheamă Artur Gorovei care-i aceiaș de acum douăzeci de ani, un om ce umblă din casă ’n casă, din șezătoare ’n șezătoare, ostenindu-se la lucrul altuia, fără plată bănească, îndemnând, arătând și ne dorind altceva, decât să vadă că se face spor pe urma sa. Mi-1 închipui pe d l Gorovei tânăr, detreabă de-acasă, și poet, - poet însemnează o fire care veșnic caută să așeze lumea ’n adevăratele ei calapoade. Țara noastră și neamul nostru 1 Neamul cu toate ale lui / Câte pot fră- mânta sufletul unui poet și al unui judecător in munții Sucevei ! Cala- poadele tuturor celor nepotrivite! Dreptatea împărțită de Gorovei judecăto- rul, dar mai ales cea aflată în cântecul ce singur potolește, povestea care leagănă și adoarme, credința care 'mărește și revarsă nădejdea!.. Iată, de unde cred eu’că pornește acea nemăsurată dragoste a d-lui Gorovei pentru isbucnirile sufletești ale- neamului nostru. «Fără îndoială, avem una din cele mai frumoase literaturi populare», sunt cele dintâi cuvinte, din cel dintâi număr al revistei ^Șezătoarea», lucru «fără îndoială» adevărat, fiindcă «frumosul» d-lui Gorovei nu cheamă la sine de cât pe cei ce au nădejdea în deplina înțelegere a fru- mosului însuși. Dar de bună seamă că nu numai această cinstire față de însușirile noastre naționale a pornit «Șezătoarea». Nu. Tovarășul d lui Gorovei, d l M. Lupescu, scria acum douăzeci de ani într’al doilea articol al în- tâiului număr din «Șezătoarea» : «Mari servicii am aduce învățaților cu munca noastră și mult bine generațiilor viitoare, cari nu vor avea fe- ricirea de a putea culege ceia ce noi găsim astăzi, căci produsele lite- rare populare se pierd..,». https://biblioteca-digitala.ro . ION CREANGA 67 Feciorul de țăran din Spătăreștii Sucevei își dăduse seamă tot ca și d-1 Gorovei despre cumplita navală a înoirei și a vremurilor de prefa- cere purtate pe aripele mândriei seci, de care nici un neam nu poate să se ferească pe de-a’ntregul. In Școala normală din lași avusese tovarăși din toate părțile și prin urinare putuse să afle ce se petrecea pe acolo pe unde nu-s dealuri și munți ca să apere: ceva din ceia ce era, se ducea și ca să poată păstra viitorimei macar moaștele «sfiintelor tării», d. Lupescu strângea și pu- blica în Contimporanul și Lumina pentru toți, ca să rămâe acolo și să se găsească. lată prin urmare întâi doi tovarăși buni cari se pot înțelege și cari pot chema și pe alții în ogorul năzuințelor lor. Și atâta chiar, e lucru mare. Norocul i-a adunat și i-a legat, norocul i-a pus pe toți în acel ținut de munte al Moldovei, unde Românii au unele însușiri cari nu se găsesc pretutindeni cu prisosință, un ținut cu rnulți cugetători și multe suflete largi, cari, când au dinainte gândul cu- rat al unei isbânde, nu dau banului un preț mai mare decât cel pe care-1 are. <-Șezătoarea» pornește în Martie 1892 cu «Director; Arlur Gorovei; Membri fundatori: N. Vasiliu, înv. în Crucea-Broșteni, C. Pavilescu, înv. Mădeiu ; T. Daniilescu, înv. Farcașa ; Af. Lupescu, înv. Broșteni»: înce- putul voi. II se amână în Iunie 1893; al III începe tocmai în Septem- brie 1894; al IV apare în 1896 și 1897, trimestrial, în câte 400 exem- plare din cari «nu s’au încasat macar 10 abonamente». Aceasta se da- torește de sigur și apariției neregulate. Ministerul instrucției ajută «Șe- zătoarea» cu 1000 lei; voi. V apare în 1899 ; voi. VI iese deodată, în întregime și poartă data lui 1901 ; voi. Vil purcede la Martie 1902 si d-1 Gorovei spune în fruntea lui că are mult material și puține mijloa- ce; membrii întemeetori cotizează cu un leu pe lună,—de sigur cele 32 persoane «cari au susținut revista în acest an»; voi. VIII iese în Iulie 1902 cu data de 1 Martie; «Cauza întârzierei e lesne de înțeles»; voi. IX apare la Mart 1904; voi. X iese tocmai în Octombrie 1907, în coa- ie, cu ajutorul d lui Haret: voi. XI în 1910 ; voi. XII nu-i încă înche- iat. lată un drum lung și greu, căci pe un pământ desfundat, mergi a- nevoie, și deci trebuesc opriri dese și odihnă lungă. Și d-1 Gorovei când singur, când cu sprijin, nu s’a abătut nici odată din cale. In acești douăzeci de ani de trudă, câte cuvinte îndemnătoare n’au plecat din Folticeni către toți cei ce se nevoiesc cu adunarea produc- țiilor populare! Și ce-am mai putea cere acestui om ? Lăsând la o parte chiar lu- https://biblioteca-digitala.ro 68 ION CREANGA crarea sa cu privire la Cimiliturile Românilor, editate de Academia Ro- mână în 1898, «Șezătoarea» singură îi este de-ajuns ca știința româneas- că să-i păstreze veșnică recunoștință. De la d. Gorovei avem un spor și tot de la d-sa a pornit dragostea nebună—însumi mărturisesc pentru dânsa,— care-a cotropit pe ațâți bă- trâni și tineri de la țară. «Ion Creangă» este un fruct al acestei îndrăgostiri și cu smerenie se pleacă astăzi înaintea celui mai sârguitor al ei părinte sufletesc, Artur Gorovei. Bârlad, 1 Martie, 1912. Tlldor Pamfile Un învățător între învățători. Unul dintre întemeietorii revistei folcloristice «Șezătoarea^, de pe va- lea Bistriței, a fost moș Mihai Lupescu, care în tinerețea sa de și pă- rea din modă nouă, însă ’n adâncul sufletului său țărănesc, licăria tai- nic vlaga și dragostea pentru tot ce are Românul pastrat mai cu sfin- țenie: cântecele și credințele sale. Din sufletul său nu a țâșnit beț^ea de idei de pe acele vremuri, ci a fost dovedit de puterea cruțării cântecelor și datinilor noastre, una din comorile cu care ne mândrim ca nație. Hotărîrea această îl râdică pe moș Lupescu de-asupra tuturor celor ce-și căutau mângâeri sufletești în alte deșertăciuni sufletești și lumești. Și cu atât mai mult s’a ’nalțat, cu cât necontenit a fost agonisitor și jertfitor sârguincios, pe vatra strămoșească, a culturei sufletești a popo- rului nostru, care pe zi ce trece, își perde flacăra curată a sufletului său, prin înrâurirea păcătoasă a literaturei de mahala și a jargoane- le gazetărești. Am fost elevul moșului Lupescu, care avea obiceiul să ne dea ocu- pație pe-acasă, culegeri de cântece populare, strigături, cimilituri, po- vești și altele. Ne da hârtie anume, ne povățuia cum să culegem și să scriem. Mi-aduc aminte c'odată ne'ndatorase să culegem numirile de ierburi și flori. Avea și puterea autorității asupra băeților, dar pe mine mă’mpingea ceva stăruitor, la ’ndeplinirea datoriei, de care nu-mi dădeam samă. Băteam capul bunică-mea, argatei, femeilor care lucrau cu ziua, în gospodărie și chiar ș’acelor ce veniau în treacăt pe la noi. — Ce-i mai chiscue și profesorului, de a buruenilor băbești ! Asta era tânguirea multora, din cari-i iscodiam. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 69 Nu mă dădeam învins; mă țineam morțiș și isbutiam. O femee boghitoare, trăgea lâna’n pieptănuși; eu ședeam ghemuit lân- gă laița din coliba de vară și mâzgăliam mereu pe caețel, fel de fel de burueni și flori. I-am dat caețelul lui moș Lupescu, a văzut că-i mai bogat, a scris «bine» pe dânsul și mi-a adus laude, cu care nu mă prea răsfățăm, ca simplu școlar. Clipa aceea mi-i amintire copilărească dulce, fiindcă dulce mi-au că- zut cătătura și zâmbetul lui moș Lupescu, peste umilința mea; acele Mihai Lupescu vorbe picurau ca o binecuvântare părintească. Poate c’atunci s’a răvărsat și Dumnezeu harul său, ca să fiu numă- rat în răbușul culegătorilor de folclor. Ne mai lua cate-odată moș Lupescu, la plivit straturi; atunci punea câte pe unul de spunea povești, A căzut pacostea și asupra mea. Cum eram blaznic și rușinos, cu greu m’a hotărît moș Lupescu, să-i însăilez povestea «Tei-leganat», pe care a și tipărit-o în «Șezătoarea». https://biblioteca-digitala.ro ..70___________ _ .__ ION CREANGA _ _ ..... ....._ Fiindcă aceasta nu era o lecție, nici nu ne aflăm în păreții clasei, vinea ca un fel de șezătoare, și cum nu-s din fire îndrăsneț, știu că m'am fâstâcit odată și în loc de «frați de cruce» am zis: «cruce de frați», lucru care-a stârnit un hohot între copii, și asta mi-a pus stavilă gurei. Cu mai multă greutate, de-abia i-am pus capac, povestei. — Să mi-o scrii, povestea asta, că-i mândră, mi-a spus moș Lupescu. Porunca aceasta m’a măgulit atât de mult, încât mi-a ușurat tot nă- duful, care mi-1 vozise’n suflet râsul clasanilor. Și astăzi păstrez cu multă evlavie, caetele acelea, ca pe niște docu- mente prețioase. Norocul m’a dus în școala secundară și ’nceputurile mele de cetanii literare, au fost poveștile, în dorul celor de-acasă, fiind-că de. mic poso- dic, am fost leganat în farmecul poveștilor și din câte ceteam, mereu mi se părea că nu găsesc povești cu-atâta broboadă de închipuiri, ca cele auzite în sâtișorul meu; pînă ce-am dat peste Creangă și Ispirescu, care m’au desfătat cu ’ndestulare, In vacanții, tct am cules din sătucul meu folclor, și pe la 17 ani, mi-a încolțit în suflet strașnica cutezanță să dau la iveală, câte ceva. Ș’am bătut întâi și’ntăi, la revista întemeiată de moș Lupescu, și mi s’au deschis foile acestei umile și abia cunoscutei reviste; dar pentru mine, cele de’ntăi articole publicate, parcă au fost scrise în cartea lu- mei, din cer. Când mi-au mai venit din partea d-lui Qorovei, v’o câteva rânduri de ’ndemn și încurajarare, aceasta m’a ’nalțat foarte mult în adâncul sufletului meu. Și când prin bunăvoința D-lui Gorovei, mi-am putut complecta co- lecția anului I, cu cele de’ntăi 2-3 numere, care erau de-o raritate, a- cestea au fost, pentru mine, ca un premiu academic. In urmă și moș Lupescu, mi-a trimes un ravaș, de blagoslovenie, care m’a atins în coardele cele mai simțitoare. «Șezătoarea» mi-a deschis calea culegerilor folcloristice, care-i una din mângâerile mele sufletești. Moș Lupescu a pus condeiul la mulți în mână, dar câtorva ni-a să- dit și sămânța dragostei pentru comorile sufletești ale poporului nostru. Socot c’aceasta va fi o răsplată, pentru moș Lupescu, și să dea Dum- nezeu să se prefacă, în mândrie, de folos obștesc. S. Teodorescu-Kirileanu https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 71 Două zeci de ani de la întemeerea revistei «Șezătoarea» -Amintiri La 1 Martie acum, s’au împlinit 20 de ani de la întemecrea revistei de folclor «Șezătoarea», care apare și astăzi în Folticeni, sub direcția d-lui Artur Gorovei. Pănă Ia apariția acestei reviste, literatura populară se tipăria prin di- ferite alte publicatii sau în colecții anumite cum au fost cea de cânte- ce populare a neuitatului Vasile Alexandri, a lui G. D. Teodorescu, a d-lor Jarnik-Bârseanu, Bibicescu, Elena Sevastos ș. a. și cele de povești a lui Creangă, Ispirescu, Fundescu, Stăncescu, N. D. Popescu ș. a. La Crăciunul anului 1892, acum 20 de ani trecuti, d-l A. Gorovei era judecător în Broșteni, de pe mândra vale a Bistriții, din iud. Suceava. Ne cunoșteam din gimnaziu, de când ca elevi colaboram la ziarul său «Țânțarul» pe care-1 centigrafia singur în ceasurile slobode și al cărui a- bonament se plătea «în natură», în hârtie, peniți, creioane, ș. a. și car- dădea fel de fel de informații; ne cunoșteam de la tribunalul clasei noas- tre al cărui președinte era și al cărui archivă era condusă de mine, ca grefier ; ne cunoșteam asemenea de pe la jocurile și planurile ce croiam pentru «viitor. Și despărțiți ca băeti ni-am revăzut ca oameni, dumnealui judecător, iar eu învățător în Broșteni-Suceava, sal frumos, centrul mun- telui, unde fusese învățător, la școala lui Baloș, vestitul Neculai Nanii, la care a învățat carte și a cânta frumos Ion Creangă-, și legarăm din nou vechea prietenie de când eram copii și pe care cred că de acum înainte numai pământul ne o va desface. Am ciorobotit multe în serile acelea ale Crăciunului, de prin copilă- rie arătându-i un număr din «Țânțarul» și 2 dosare de ale Tribunalu- lui nostru, ce le mai am încă, am vorbit multe de amîntirile de prin școli, din viafă, despre nevoile noastre și ale țârei, despre rostul nostru de luminători ai poporului și în sfârșit de literatură, în care prietenul Gorovei, ca și în multe alte privinfi, avea întăetatea ca cel ce avea o cultură mai generală, universitară. Literatura populară cu frumusețele ei, -podoabă neperitoare a neamu- lui nostru,—ne-a preocupat însă mai mult ca toate. Fiecare aveam în sufletul nostru un dor mare și o pornire neînvinsă de a scapa macar parte din această avere de peire. cu atât mei mult cu cât spoiala de civilizație de azi înnoură cugetul și firea curată a țăranului, iar bătrânii, cuminți păstrători ai frumoaselor noastre comori, duceau cu ei în bezna pământului tot ce-i frumos, tot ce-i curat, tot ce-i românesc și tot ce-i https://biblioteca-digitala.ro 72 ION CREANGA sfânt. Și nu știu dacă în acele clipe de îngrijorare, în entuziasmul nos- tru tânăr și înflacarat, nu vor fi fost și ochi umezi. Par’că-1 văd și acum - după 20 de ani—pe prietenul Gorovei, înaintea sobei din sărăcăcioasa mea casă din Broșteni, stând îngândurat și plă- nuind împreună cu mine, cu Daniilescu, învățător în Farcașa, cu Vasiliu din Crucea și cu Pavelescu din Mădei, asupra chipului cum am scoate o revistă, în care se publicăm literatură populară din țerile locuite de Români și să scăpăm de peire comorile noastre, o revistă mică la înce- put, dar care să se mărească cu vremea și să fie cetită de toată sufla- rea românească. Și după ce vom culege totului tot,—ce planuri strașni- ce !—să strângem la un loc și literatura populară răzlețită prin jurnale și reviste, ca învățatul, filosoful, cercetorul comorilor noastre, să aibă la îndămână tot ce-i trebue într’o singură carte. La ea,—la revista noas- tră,— să chemăm să publice și să adune literatura populară toată su- flarea românească, care-și dă seama de frumusețea graiului nostru, dar mai ales pe învățători și preoți, singurii cari cunosc bătrânii cronicari ai satelor și pe poeții ascunși ai poporului și să scoatem macar....vai ce planuri—40, 50 de volume mari cu povești, poezii populare, gâcitori superstiții, bocete, datini, medicină populară, bucătărie populară ș. a. Și ne spunea cu mare însuflețire fostul președinte de tribunal din gim- naziu și în acea sară președintele curatei și neprihănitei noastre intru- niri, cum culegătorii de până atunci nu strânsese de cât foarte pu|in din marea carte a literaturii populare, mai mult cântece și prea puține po- vești, iar cealaltă știintă a poporului—despre judecăți, pământ, creștere, învoeli, nevoi, așâzăminte, credință ș. a. se pierde și ea și o acopere ne- grul pământ, odată cu trecerea dintru această viață a moșnegilor și ba- belor închegătoare de apă de prin sate. Era atâta dragoste și devotament pentru cea ce puneam la cale, în cât fără nici o condiție ne-am învoit să scoatem o revistă de literatură populară. S’a sorocit ca ea să iasă la 1 Martie 1892. Botezul i-a fost făcut îndată, naș fiindu-i prietenul Artur Gorovei. Greul, ca în toate prilejurile acestea, era să-i asigurăm apariția, căci material de publicat aveam fiecare adunat. Pare că ceva nevăzut ne în- demnase pe toți a strânge produse populare. Se găsiră îndată și mijloacele bănești, căci unde-i voința, pedicele se înving. Ni-am obligat cu toții să cotizăm lunar până ce revista va pu- tea trăi din abonamente, câte 12 lei pe lună, sumă mare pentru niște pungi goale, care nu vedeau strălucirea banului în ele de cât din salar și numai odată pe lună. Dar se dădea cu voe bună și din convingere. Cu strângerea banilor de la tovarășii învățători m’am obligat eu; cu https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 73 strângerea de material publicat ni-am prins toți ; iar cu supravegherea tipăritului și ca director al revistei fu însărcinat prietenul Gorovei, ca cel ce știa cum se tipăresc revistele. Și cu acea sfântă dragoste că facem o faptă bună, ni-am pus pe lucru. Norocul ne zimbea. In Broșteni n’aveam tipografie, așa că ni se isca o mare greutate cu trimisul materialului la tipografie, cu corectura și cu expediția, căci pe atunci oficiul Broșteni de abia expedia scrisori și mandate prin vătăjei călări, nu cu deligența. Prietenul Gorovei fu mutat prin Februar în Fălticeni, așa ca la 7 Martie 1912 ^Șezătoarea» apare cu câteva vorbe spuse de Artnr Gorovei, cu un apel cătră învățători scris de mine, din care se vedea rostul revistei și chemarea învățăto- rimei de a aduna comorile populare și cu materiale folcloriste. A spune și a scrie bucuria ce am simțit când am văzut primul nu- măr din «Șezătoarea,, nu se poate. Știu atât că am sărutat acel număr de câteva ori, de se mira și nevasta mea de mine, întrebându-mă râzând că ce-am pățit ? Gândul mi se împlinise, visul îl vedeam cu ochii și piedicele se în- vinsese. La ceea ce va mai fi, nu ne gândiam. Și a muncit prietenul Gorovei muncă de rob, jertfindu-și clipele slo- bode «Șezătoarei», fără nici o plată, alegând, prescriind, cercetând, sfă dindu-se cu tipograful și cu ucenicii lui, niște băeți, cari nici nu puteau ceti bine și adesa era tahui de cap de muncă, de ciudă și de necaz. Odată eram la conferin|i în Fălticeni. lată-1 pe directorul «Șezătoarei» eșind de la judecătorie, ștergându-se pe frunte de sudoare. Mă vede și vine spre mine. —Măi Lupule, îmi zise zimbind, de te găsiam asară undeva, îți dam câțiva pumni! Bine, bre omule, nu poți tu seri fonenic: ă din a și Z nu mai din i? Mă omori măi, cu atâtea greșeli! . Și avea dreptate bietul om ; noi învățătorii aveam ordin de la minis- ter să scrim cu ortografia Academiei de pe acele vremuri, cu 3 feluri de ă, cu trei feluri de 1, cu e cu o, ș. a. Cine nu scria academic, i se înapoia rapoartele cu aspre observații. Deci și noi aveam dreptate, căci când te deprinzi într’un fel, ori cât te-ai sili să nu greșești, tot faci câ- te o greșală, fără să vrei. Și acestea ar fi fost cum ar fi fost; treceau. Dar lipsa de bani, ne- plata abonamentelor, amenințarea tipografului că nu ne mai scoate re- vista și că ne dă în judecată, ne puneau crucile. Eu mă duceam la Broș- teni, nu știam de acestea ; prietenul Gorovei însă era pus în .buza tu- nului, mai ales că nici poziția lui socială nu-i îngăduiau datorii. Câte necazuri a suferit d-sa de pe urmele «Șezătoarei», nuni li-ar putea spu- ne pe larg, de cât numai d-lui. https://biblioteca-digitala.ro 74 ION CREANGA In câțiva ani ni-a venit în ajutor Ministerul școalelor și Casa Regală, în acele vremuri răsuflăm mai în ticnă. Când însă se făceau schimbări pe la ministere, o duceam greu și noi. Și a trăit și trăește această revistă pănă azi cum a putut, nu cum a vrut. In ea se află adunată o mare parte din bogăția cântecelor, poveș- tilor, datinelor și a altor mărgăritare populare. Cele 40, 50 de volume de literatură populară nu s’au putut aduna, nu din lipsă de material, ci din pricina mijloacelor bănești, cari singu- re hotărăsc adese viața publicațiunilor de orice fel. Pilotul credincios «Șezătoarei» a rămas numai Gorovei, care de 20 de ani adună comorile populare. 15 încă în putere de a o conduce îna- inte, și nu i dorim de cât sanatate și putere. Zorleni, 1 Hârtie 1912 M. Lupescu Despre ,,Șezătoarea“ și directorul ei, d. Artur Gorovei. In una din scrisorile dintre loan Ghica și Vasile Alexandri, văd ur- mătoarea zicere: «Omul la tinerețe trăește cu speranțe și ia bătrânețe trăește cu suveniri.» Și dreptate aveau acești doi oameni, să zică că trăesc cu suveniri căci când au început a-și scrie unul altuia erau trecuți de câte 60 de ani. Lăudau ei vremea de față; dar nu puteau da uitării întâmplări și fapte petrecute în anii lor de tinereță. Acum când «Șezătoarea» împlinește 20 de ani de la naștere, pare că fără voe te duci cu gândul înapoi, să vezi de unde a pornit, cuin a pornit, cum a mers, ce rost a avut acest organ de publicitate, și cine mai mult i-a pastrat numele ? In rândurile cari urmează, după putință se va aminti de aceste, lă- sând ca mai cu temeiu să vorbească moș Lupescu, unul dintre vechii întemeietori' ai revistei. Eu, vorbind de această revistă și de directorul ei, voi spune că «tră- esc cu suveniri». Și iacă de ce : Eram elev in clasa a doua a Școlii normale de învățători din lași, când «Șezătoarea» a văzut lumina zilei. Ca băețandru de 16 ani, și mai cu seamă pe vremea aceea, nu-i prea înțălegeam rostul; ajungând prin clasa IV și a V am început a pricepe într'o măsură că are o soco- teală și că se trudește să scape de pieire frumoasele alcătuiri ale min- ții poporului. Judecata aceasta mi-a întărit-o d. profesor Gh. Ghibă- https://biblioteca-digitala.ro _ . J9N.CRgA.NgA_______________________ZI nescu, când în ceasurile de Istoria literaturii ne vorbia despre ce-i fol- clorul și de cât folos este culegerea ștîinții poporului și studierea felu- ritelor lui obiceiuri. Vedeam că în «Șezătoarea» se publică printre altele, și cântece cu- lese din deosebite părți ale țării, și ziceam prin toamna anului 1894 : — Măi, din multe părți se publică material folcloric în revista de la Polticeni, numai din Tătăruși văd că nu. Ia să m’apuc de lucru. Și cu socotința că la vremea vremii am să-mi văd munca tipărită, m'am sfătuit cu v’o câți-va tovarăși de clasă, —între cari era și priete- nul Ciocârlan de la Putna—ca după vacanța Crăciunului să aducem câte un mănunchiu de cântece, pe care să le strângem în volum și să le dăm la tipar, la Șaraga, căruia pe acea vreme îi mergea plugul bine. Toți am cules câte ceva; dar de publicat în volum, n’am mai putut publica, fiind că era puțintel material. A ramas cum se zice, treaba baltă. Nădejdea însă n’am prăpădit-o. De cum am intrat în serviciu în satul meu, la 1 Octombrie 1895, m'am apucat de cântece mai cu samă, căci pe ele mai degrabă le puteam scrie. Și într'un an de zile am strâns material hăt multișor, pe care l-aș fi dat la «Șezătoarea , dar nu știam cum să-i scriu lui d. Gorovei; nu-1 cunoșteam, și așa din buna dimineața nu mă puteam duce singurel în casa d-sale. Prilejul mi s’a ivit pe vremea conferințelor generale din August 1896, când tovarășul meu 1. Teodorescu de la Broșteni, mi-a spus că chiar îi sorocită o sară când mai mulți dintre întemeietorii și colaboratorii «Șezătoarei», se vor strânge la d. Gorovei, la un ceas de prietenească sfătuire și la un ceas de mai multă voie bună. In sara de 23 August 1896 mau dus pe la gazda lui moș Lupescu,(care pe atunci era cum îi omul mai în putere) și împreună cu tovarășul 1. Teodoreccu, moș Lupescu, I. Daniilescu și N. Vasiliu—azi dus dintre noi,- ne-am pornit în grup la casa d-lui director care pe atunci era în strada Boian. Bag samă că d-sa avea știre că și eu am să fiu printre oaspeții d-sale, căci cum a dat cu ochiul de mine, iacă ce a glăsiiit; <-Apoi mi-a vorbit d. Teodorescu de d-ta, și mă bucur că mai vine un flăcău tânăr la «Șezătoare». Și mi-a spus că ori-ce material voiu avea strâns, să i-i trimet d-sale, că i-a face loc în revistă. Și iacă cum am cunoscul pe d. Gorovei, și iacă cum am ajuns ca în No. 4 a. IV al «Șezătorei» să văd publicate câteva din satul meu. Nu-s petrecute de când lumea, cele scrise aici; dare pare că mi-i un feliu de jăle când le povestesc, pentru că de ele sunt legale amintiri din plăcuții ani ai fragedei tinereți. Și cunoștința făcută cu d. Gorovei,— pentru mine care număr 36 de primăveri în stare de singurătate,—a fost. https://biblioteca-digitala.ro 76 ION CREANGA _ .......... de mare folos moral, căci m’a scos din rândul tinerilor cari se lăudau cu mergerea la baluri și cu cunoștința multor fețișoare, și m’a dat în rândul celor cari trăesc nu numai cu zburdăciunea și pânea trupească, ci și cu pânea sufletului. Bucuria că-s cunoscut de d. Gorovei și că-s primit între colabora- torii singurei reviste de folclor de pe vremea aceea, m’a făcut să judec și atunci și mai pe urmă, că dacă in lume n'am avut noroc pe-un felia de lucru, apoi voiu avea pe alt felia de lucru mulțumire sufletească de a mă deprinde batăr în mică măsură cu scrisul și cu scoaterea de la pieire a mărgăritarelor de mult preț, răsipite pe întinderea pământului românesc și mai ales a celor din satul meu de naștere, Tâtărușii Sucevei. Nu puteam vorbi de odată despre «Șezătoarea», fără să nu pomenesc mai întăiu legătura ce am avut și am cu această revistă. Astăzi când ea împlinește 20 de ani de viață, stau și mă gândesc și mă judec că dacă a ajuns până acum, apoi în cea mai mare parte se datoreșle directorului ei. Că a fost și este de folos această revistă, și că a adus folos în tot ceea ce privește știința poporului, dovedește între- buințarea ei de călră oameni cu mare nume în țara noastră, începând cu întâiul alcătuitor și pornitor al dicționarului Academiei. «Magnum etymologicum». Sâ. se mai citească și unele note din «Șezălătore», unde d. Gorovei scrie că revista noastră din județul Suceava a fost introdusă de d. Wei- gand, în Seminarul său, drept carte de cetire. Apoi să se vadă că prin- tre abonații ei de pe vremuri se numără cei mai de frunte cărturari ai neamului. Despre chipul cum a fost primită chiar de la ieșirea ei în lume, este de ajuns să se cetească articolul d-lui Delavrancea, publicat în foița «Voinței Naționale» din 5 Aprilie 1892. Ș’apoi de-acolea n’oiu fi eu acela care să aduc laude «Șezătoarei», căci lucrul se vede hăt de departe... și meritul revistei și a cârmuito- rului ei, alte «capete» cu mai mult rost în țara asta 1 au aratat. * ’ » Au fost timpuri, când «Șezătoarea» mergea înflorind, mergea minu- nat de bine: însă, după cum scrie d. Gorovei, în prefețele deosebiților ani, prea puțin ar fi trăit numai cu abonamentele. Au fost ani—cum cetim—când nu s’au încasat nici macur 10 abona- mente. l-a mai purtat de grijă pe vremuri și Casa M. S. Regelui; iar acum îi mai poartă,—dar nu știu bine—și Onor. Minister al învățăturii. Eu socot că și de aceea revista a mers și merge greu, pentru că-i o https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA _________77 revistă specială, o revistă care publică material ce nu interesează pe fiecine. Producțiile minții poporului nu găsesc așa de multi cititori, de cât doară printre prea iubitorii de știința poporului și printre oamenii cari caută să i studieze și sâ-i cunoască literatura, arta și obiceiurile. In mai multe rânduri se părea că «Șezătoarea» ș’a trăit traiul. Multi se gândeau că de acum ea a închinat steagul. Insă cel ce nu i-a pus crucile, a fost directorul ei, care ca un moșneag bătrân nu se îndura să se despartă de ea, ca cum nu s’ar îndura un bun părinte să se despartă de fiul său iubit. Ajutată pe vremuri, de învățători, revista a dat mai bune semne de viață. Iată ce scrie însuși d. Gorovei în No, 1, din 1 Martie 1902: 'Contribuind fiecare din noi cu cât ne iartă puterile, și trebue să spu- nem și de astă dată că fără sprijinul învățătorilor sătești, «Șezătoarea» ș’ar fi trăit traiul. Când va fi să fie, și se va aprecia comoara ce o dezgropăm și o dăm la lumină, să se știe că tot cei mici și sărăci au jertfit pentru dânsa». Dar să vin la vorba mea : Să se cetească precuvântările d-lui Go- rovei la începutului deosebitilor ani, și se va vedea bine, că pe lângă alfii, d-sa era cel mai cu durere pentru revistă. Ș’apoi mai vine și altfeliu de a grăi : Multi dintre cei ce au publicat material în «Șezătoarea» l-au avut pe d. Gorovei un dascăl înțelept și un bun sfătuitor asupra chipului cum trebue să se culeagă tot ceea ce privește folclorul. Și datorită sfatului d-sale, multi dintre vechii colabo- ratori ai «Șezătoarei» au prins o adevărată dragoste pentru știința po- porului au cules material mult, au făcut—o samă—și studii, pe cari le-au dat publicității. In ce mă privește, mărturisesc cu inimă curată că puținul ce am cules și publicat, îl datoresc mai mult sfaturilor și în- demnurilor luminate ale d-lui Gorovei. Acum foarte se cuvinia ca revistă folclorică mai tânără, și cei de la revista folclorică mai tânără să se arăte cu cuvinte de urare înaintea celui care a îngrijit ca acest izvor să nu sece ori să nu-și schimbe cursul. La șezătoare, Ion Creangă din Humulești a învățat acele minunate po- vești pe care cu neîntrecut meșteșug le-a pus pe hârtie. La șezătoare, Ion Creangă din Humulești a prins dragoste de frumuseța literaturii poporului. De la șezătoare, s’a adaptat el cu iubirea pentru tot ce-i al poporului. De la * Șezătoarea >■ au pornit cu dor de muncă cei ce au pus teme- https://biblioteca-digitala.ro 78................. ...._..ION CREANGA.............. ............. ... lia lui ilon Creangă» din Bârlad. Și după cum oamenii cari în tinereța lor au apucat a cunoaște maiștri în povestirea și cunoașterea mărgări- tarelor poporului, vin macar la mari răstâmpuri de vreme și se plea- că cu drag înaintea lor, apoi foarte cu bună cuviință este că cei de la «Ion Creangă» ș’au adus aminte de moșneagul și dascălul din Folticeni. Foarte cu bună cuviință este să-și aducă aminte, că moșneagul și dascălul cu drag i-a primit la «Șezătoare?», măcar că n’au fost de oda- tă maiștri ai povestitului și ai scrisului. Eu gândesc că aceasta va fi cea mai mare răsplată pentru acest om, acum când va vedea că tinerii de ală dată nu l-au dat uitării. Domnule Gorovei 1 După cum perii albi—mestecenii se zice pe țără- nește—s’au înmulțit pe capul d-voastre, facă Dumnezeu ca și anii vie- ții să vi se înmulțască, spre aduce «Șezătoarea» mai departe, așa cum plănuiați în toamna anului 1911. Să aveți parte de viață lină și pașni- că, spre folosul, «Șezătoarei» și al folclorului, și spre a ajunge bucuria celor două mlădițe ale d-v. care sunt și vă vor fi mângâierea bă- trânețelor. Tătăruși, 1 Martie, 1912. Alexandru VaSlIllI AMINTIRI DESPRE «ȘEZĂTOAREA» Par’că a fost ieri... S’au scurs totuși 20 de ani de-atunci ! Eram în clasa IV primară la renumitul dascăl din Broștenii-Sucevei, d-1 M. Lupescu, vrednicul urmaș a lui Nanu, la care a învățat marele zugrăvitor al sufletului țăranului moldovean de la munte : Ion Creangă. Pe vremea aceia, pe la Crăciunul anului 189.2, s’a ținut sfat la «Moș Lupescu» despre nevoia de a se întemeia o revistă care să adune co- morile de’gândire, de simțire și de limbă ale țăranului, care își arată sufletul lui, vesel ori trist, în alcătuiri poetici atât de adânci și atât de meșteșugite. Și sufletul țăranului cu greu se desvălește. Nu-și spune el păsul oricui, cu una cu două : Inima inea multe are, Dar le ține de 'ntâmplare 1 Dorul, bucuria, nădejdea, durerea și le varsă ’n cântec, ori într o vor- bă înțeleaptă scurtă și cuprinzătoare: Așa-i la noi la Moldova: Să-ți iei traista și cu fuga : De nu-i apuca s'o iei, Șă știi că de foame piei I 1 1 Auzit de la d. Gavril Pantelimonescu. Poiana-Teiului, Neamț. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 79 Ori : Lemnul strâmb și omul prost, Amândoi pe-un plai au fost. Lemnul strâmb îl trag la mine, El la dracul prin pădure. Omul prost cum li’nvăța, El zice că nu-i așa.1 Și: Dintr’un copaci, Câte lucruri faci!’ Ce adâncime de gândire și de simțire se cuprinde în câteva rânduri! Cu câtă finețe și cu câtă ironie se zugrăvește o stare sufletească ! Câ- tă experiență s’a desfășurat la baza acestor versuri I E drept, e foarte drept, că oricine vrea să cunoască sufletul țăranu- lui nostru din anumit timp, să statornicească treapta de desvoltare a gândirei, a simțirei, a cunoștințelor sale, precum și mersul evolutiv al limbei, va trebui să cerceteze comorile populare. Aici se vede țăranul așa cum este : curat și nefățarnic. Și câte datini străvechi nu se des- copăr în aceste comori, câte legături cu trecutul îndepărtat nu se pot afla! Iată de ce muncitorii cari adună aceste comori, contribue, într’o foarte mare măsură, la alcătuirea unei adevărate istorii a culturei și a limbei poporului român, a cărui majoritate și putere o formează țărănimea și pentru aceasta ea nu se poate nesocoti. lată dar ce faptă bună puneau la cale, la școala din Broșteni d-nii Artur Gorovei și Moș Lupescu ! Cu concursul d-lui T. Daniilescu, învățător în Farcășa și a răposa- tului N. Vasiliu învățător la Borca și apoi și cu a altor învățători frun- tași și oameni de bine, revista a apărut. Am și acum înaintea ochilor sufletului cel dintâi număr cari me-a căzut în mână : cu cuperta albastră, cu titlul tipărit cu litere mari, în- florate, rari și lungărețe și cu numele directorului: d-1 Artur Gorovei și a întemeietorilor, în fruntea cărora era numele dascălului meu : d-1 M. Lupescu. «Tipografia Saidman», încheia cuperta. Pe vremea aceia nu pricepeam eu ce-i o revistă de folclor. Nu mă mir de loc însă, când văd astăzi oameni maturi, cu pretenții de cultură cari, după atâta vreme și după atâtea discuții luminătoare, nu s’au în- vrednicit încă să priceapă mai mult, de cât pricepeam eu pe vremea aceia, rostul unei atare reviste! Cu multă amărăciune am auzit spu- nându-se că e puțin lucru și fără nici o importanță să aduni și să ti- părești tot felul de prostii, cari răspândesc superstiția și mențin starea 1 De la d. Gr V. llie, Largu-Neainț. https://biblioteca-digitala.ro 80 ION CREANGA de întuneric și de înapoiere la sate. Dacă acești oameni s’ar fi ostenit să pătrundă rostul unor publicatii de acest fel, cum și cui se adresează ele, le-ar fi fost rușine să arunce asemenea vorbe nechibzuite, cari a- rată până la evidentă superficialitatea ce-i stăpânește. E mai lesne, pentru cei mai mulți, să batjocurească o faptă bună, de cât șă se ostenească s’o priceapă. Această din urmă lucrare presupu- ne putere de pătrundere, judecată, cunoștinfi anume, pe când cea din- tâi dovedește contrariul. Și apoi cei ce au făcut ceva, cei ce muncesc, știu să pre(uiască și munca altora. Cei ce iubesc poporul și-l înțeleg, pretuesc comorile lui. Oricum, e știut lucru: e mai ușor a bârfi decât a munci. Pe vremea aceia nu pricepeam--după cum am spus—rostul unei re- viste de folclor. Găsiam într’însa însă, lucruri cari se înrudiau cu su- fletul meu : povești, cântece, cimilituri și ceia ce mă atrăgea era și fon- dul. dar, mai ales forma ; limba care o auziam vorbindu-se în casă, atât de diferită de limba păsărească a cărților de școală. Și dacă cercul cunoștințelor mele era destul de îngust, ca să nu pot pătrunde adevăratul scop al unei publicatii de acest fel, era pentru mi- ne o chezășie numele dascălului meu —cel mai mare om pe căre i cu- noșteam—că această «carte» e un bun lucru și de folos. Ce-am putut vedea atunci cu bunul simt, am văzut mai târziu cu în- țelegere, cu judecata, cu experiența. îmi aduc aminte, cu drag, de vremea când am început a aduna cân- tece, legende populare, descântece, povești, vorbe înțelepte și alte comori de acest soiu ! Câte n’am aflat, cât de mult m’am apropiat de adevă- ratul suflet al poporului, și câte lucruri prețioase n’am descoperit cu acest prilej, lucruri cari altfel mi-ar fi rămas de-apururi străine! Câmpul acesta de lucru e atât de bogat și atât de frumos, dar nu-1 poți prețui până nu intri într'însul și până nu lucrezi ! Pofta vine mân- când, iar dragostea de culegerea comorilor populare, vine culegând. Trăim în mijlocul poporului, cei mai multi, dar nu ne ostenim să pă- trundem în sufletul lui, nu-1 cunoaștem și de aceia nu-1 prețuim nici pe el, nici comorile lui. Fie-care sat are particularitățile lui, credințele lui, legendele lui, cântecele și poveștile lui, vorbele lui înțelepte, ghicitorile și frământările lui.de limbă în care stau ascunse atâtea taine. E păcat să nu le răscolim, e păcat să nu pătrundem în ele, când se cere pu- tină bunăvoință și osteneală! Rămânem streini de partea cea mai fru- moasă și mai curată a sufletului țăranului. Și dacă pentru sufletul nos- tru, pentru o apropiere sufletească între noi și țăranii noștrii, e de tre- buință această muncă, apoi dată în vileag, ea poate folosi tuturor cer- tătorilor sufletului țărănesc și limbii noastre, acum și în viitor. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGĂ 81 Ce plăcut și înălțător este să stai la vorbă cu un moșneag sfătos și să asculți atâtea povestiri frumoase din trecutul lui și al neamului, în cari se pot descoperi lucruri de care te minunează ! Cum înțelege el lumea, rostul lucrurilor și al vremii, cum a fost și cum este și câte altele, trecute prin prisma minții lui, cu puterea lui de înțelegere și de judecată, aduse după sufletul lui, sunt atâtea lucruri care inreresează din multe puncte de vedere. Și când ne gândim că lumea e în veșnică prefacere și cu fie-care bătrân se duc atâtra comori, nu-i păcat să stăm nepăsători? Colegii invățători au un mare rol și aici. Să nu zăbovim, să nu ne lenim. Era de la 1900, cel dintâiu din anii mei de învățâtorat, când au a- părut în «Șezătoarea» culegerile mele începătoare. Am avut o nespusă bucurie când le-am văzut tipărite. Mă găsiam încă sub puterea celor dintâi fiori de autori, deși autorul era poporul și de și mai publicasem ici-colo câte ceva. Bucuria mea se putea în- dreptăți : era o muncă care vedea lumina zilei; era mulțămirea pe care o dă un timp folosit; era și ceva din sufletul meu acolo și o înrudire apropiată cu el: de bună seamă că am cules, la început, aceia ce res- pundea și unor cerinți ale sufletului meu tânăr; era în sfârșit, și o În- curajare ; izbutisem în munca pe care o săvârșisem și deci puteam nă- zui mai departe. Am mai cules ce-am putut și am dat, in câțiva ani de a rândul, la «Șezătoarea», de care mă leagă cele dintâi începuturi de acest fel. Și când răsfoesc, astăzi, prețioasele colecții ale «Șezătorii», adevărat tesaur de gândire, de simțire și de limbă populară, mă văd cum eram în vremea aceia plin de tinereță, de simțire, de visuri, și par'că trăesc din nou acele vremuri sfinte, care nu s’or mai întoarce. Și ce culegeam eu deadreptul și ce aflam în «Șezătoarea», îmi arăta tot mai lămurit drumul cătră sufletul țăranului, pe care-1 pătrundeam din ce în ce mai bine. Mă gândesc cu multă duioșie la serile târzii, in care culegem de la moș Toader Mustea din Crucea (Suceava), vorbe cu tâlc, povestiri des- pre «Vasile cel Mare», care și-a împlântat baltagul într’un teiu din vârful uriașii stânci: «Piatra Teiului» (Călugăreni-Neamț), ori despre «Pântea Viteazului», care cânta așa de mândru și de puternic din fluerul de doage, că se auzia de pe vârful Pietrosului tocmai în Cojoci, unde flă- căii învârtiau cu strașnică fiertură jocuri ca acelea. In calea gândului răscolitor al trecutului de tinerețe aprinsă îmi stau și cântecele pline de foc ale babei Vârvara Harțapuc, care știa să zică după aleanul omului, de par’că-ți lua cu căușul de la inimă; și ale Ioanei Cojocarului; și șâgile lui Pintilie Parpucea din Lunga, care te’n- „lom Creangă" ■— V. 3 * 85 https://biblioteca-digitala.ro 82 ION CREANGA curca din trei vorbe, de nu mai puteai zice nici pește: și meșteșugi- te'e strigături în joc ale lui Nastasă Vasile Alexandru ; și orațiunile pișcătoare de la nuntă * ale lui Dumitru Botezatei. De dragul acestora cununam în fiecare iarnă de mai multe ori : Românul nu se deschide decât atunci când are prilej potrivit și trebue să folosești prilejul acesta. Multe din clipele prinse în astfel de împrejurări stau martore în bo- gatele colecții ale (Șezătorii”. Vremurile acelea mândre s’au dus. Moș Toader Mustea și-a dat ob- ștescul sfârșit de mai bine de tre ani. Ce mi-a povestit el, se poate ceti în «Șezătoarea;. De nu le scriam, le ducea cu el în mormânt. Câte nu s’au prefăcut de atunci și câte nu s’or mai preface! Aceiași dragoste pentru comorile populare, care se pierd, a îndemnat pe «Moș Lupescu», pe d 1 Tudor Pamfile și pe subscrisul să punem temelie și revistei «Ion Creangă». Și acum, datori suntem să ne îndreptăm gândul și simțirea recunos- sătoare spre vrednicul și harnicul director al „Șezătorii", d-l Artur Go- rovei și spre întemeietorii și colaboratorii ei dintr’un început, în frun- tea cărora stă cu cinste «Moș Lupescu» neîntrecutul îndrăgostit de su- fletul țăranului și de comorile cale. Să trăiască ! Piatra Teiului, CălugâreniNeamț, 12 Februarie 1912 L. Mrejeriu MENIREA REVISTELOR DE PRIN JUDEȚE Eminescu, făcând o dare de seamă pe la 1877 despre o revistă ce apărea în orașul Piatra („Colectorul literaru pentru ambele sexe") și publica fel de fel de traduceri de sensație, își dădea astfel părerea des- pre adevărata chemare a unor asemenea reviste : „Dar la dreptul vorbind, la Piatra, într'un ținut muntos plin de legende, de pro- verbe, locuțiuni, apoi de localități istorice, „Colectorul'' nu găsește ce să culeagă? Un muntean de baștină, născut asemenea în ținutul Neamțuiui e Ion Creangă. Citit-au vre-o dată colectorii pe Dănilă Prepeleac, pe Soacra cu trei nurori și altele, ca să va- dă, care ar trebui să fie isvoarele din care să se inspire și cum vorbesc și se mișcă ținutașii din Neamț ? Foi literare în provincie ar putea să facă un serviciu nemăsurat literaturii și lexi- conului român. Limba de rând a ziarelor politice amenință a îneca, ca buruiana rea, holda limbii vii a poporului. Afară de aceea, cu propășirea realizmului modern, se șterg legende și povești, proverbe și locuțiuni, adevărate nestimate ale gândirii popo- rului românesc. Dacă acele foi' ne-ar da icoana locului prin culegerea „exactă" a for- melor caracteristice ale gândirii poporului, ele ar fi neprețuite. Dar traduceri din fran- https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 83 țuzește sau din nemțește a unor producte nesănătoase ? Cui folosesc? Ele întăresc numai ideea falșă, că poporul în două mii de ani n’a avut nici limbă, nici cugetare și că a- ceste două trebuesc plăsmuite in mod meșteșugit de către o anume academie".1 Trebue să fim recunoscători d-lui A. Gorovei, care împreună cu ini- moșii săi tovarăși au adus la îndeplinire aceste sănătoase îndrumări ale marelui Eminescu, într’un ținut vecin cu Neamțul, prin înființarea Revistei „Șezătoarea" din Folticeni. Materialul adunat și tipărit în curgerea celor din urmă douăzeci de ani prin silințele cu totul desinteresate ale unor oameni săraci, învă- luiți cu grelele îndatoriri ale slujbei de învățător sau preot, a fost în- trebuințat cu mare tolos' de specialiști în filologie și lexicografic ca Hasdeu, A. Philippide, O. Densușianu, S. Pușcariu, Candrea, Weigand Dame, Tiktin ș. a. Și în acest chip munca binevoitoare a unor dile- tanți era consfințită și de specialiștii—deși poate acești „diletanți" s’ar fi așteptat din partea specialiștilor și la altfel de încredere: îndrumări pentru o muncă mai pricepută, colaborare de bună pilduire, ajutoare materiale pentru o publicare mai îngrijită etc. Dacă asemenea ajutoare și îndrumări s'ar arăta pe viitor, atunci ca- drul „Șezătorii" și al revistei mai tinere din Bârlad, „Ion Creangă" s’ar putea lărgi prin adunare de material privitor la locuința, la portul, la ocupațiile și uneltele țărănești, dându-se fotografii și desenuri lămu- ritoare. Căci noua viață economică, în vârtejul căreia am intrat, va în- lătura mai curând de cât credem, toate urmele ce mai sânt din vechea noastră vieață economică. Din tot sufletul urăm d-lui Gorovei să ducă înainte vechea lui Re- vistă, singurul semn de vieață culturală din nordul Moldovei. G. T. Kirileanu COLIH 25. —Dinaintea istor curți, Sunt doi meri nanți, minunați, De tulpină depărtați, De vârfuri împreunați, La tulpina merilor, Este un pat mândru încheiat Cu scânduri dalbe de brad, Cu stâlpii strujiți de fag. Iar în pat ce-i așternut ? Covor verde de mătasă, 1 Vezi: M. Eminescu, Scrieri politice și literare, voi. I, pag. 308 -după Curierul de laxei din 5 Ian. 1877. https://biblioteca-digitala.ro 84 ION CREANGA Peste cela, peste toate, Este o velințâ pestriță. Dar acolo cine-mi doarme ? Doarme domnul istor curți, Cu-a lui doamnă dimpreună, Cu-ai lui dragi de coconași, Că-s frumoși și drăgălași, Parcă-s niște năsturași. Iar din spate și din piept, Luna și cu soarele. Mai sunt doi luceferei Pe amândoi umerei, Strălucesc ca soarele Să se vază nopțile. Iară doamna se sculă Cu glas mare că strigă: — Scoală, doamne,, fii dormit, Că ne-a nins, ne-a viforât. Dară domnul i-a răspuns : — Odicnește doamnă bine, Că n’a nins, n’a viforât, Vânt de vară ne-a bătut, Merii că s’au clătinat, Peste noi s’au scuturat, De mirosuri ne-au umplut, Ce-i mai mândru pe pământ. Să se-aleagă doi din noi, Să sară în cea grădină, Rup'-un fir și-un trandafir Și-o stâSbă de bosuioc, Bțisuiocul fetelor, Mirosul bătrânilor. Sfântul marele Vasile Și sfântul Botez ce vine, Sâ-1 ajungeți cu mult bine, Cu dar și cu bucurie ; Că cu dar v’a dăruit, Cu aur și cu argint, Cu pânea de pe pământ, Că-i dar de la Duhul sfânt, i Ce nu mai are sfârșit, i La multi ani cu sănătate, i Că-i mai bună de cât toate. ; Se cântă din gură și vioară în ' seara ajunului sf. Vasile. ; Auzită de la Grigore Mitu, lăutar , Cărăpcești-Tutova N. Brsdfia i 26. —Bună vremea ceastă casă , La cinstiți ca dumnevoastră. 1 Astă noapte ’ntunecoasă, i Noi umblăm să colindăm, i Ne ’ntâlnim cu sf Petre. . Sfântul Petre ca un sfânt, Dă o ploaie și cu vânt, Să ne culce la pământ. Dă un soare șuri rdivcre Să ne scoale pe picioare Mai umblăm, ce mai umblăm, Ne ’ntâlnim cu Dumnezeu. ; Dumnezeu îmbrăcățel, i De Ia cap păn’ lapicioare, i Numai stele mărunțele. i De-aici, de-aici nu m’aș duce, i De glasul păsărilor, i De mirosul florilor. j Câte flori sunt pe pământ, i Toate merg la jurământ. : Numai floarea soarelui, । Și cu spicul grâului, J Și moțul porumbului, • Lemnul Dumnezeului I Și cu vița vinului, ■ Șăd în poarta raiului | Și judecă florile, i Ce-au făcut miroasele ? ’ Ele spun, sărmanile, i Că le-a supt albinele. | Albiniță, gură dulce, https://biblioteca-digitala.ro ................ION CREANGA ...... ............. .....85 D’aici, d’aici nu m’aș duce, De glasul păsărilor. De mirosul florilor, jud Teleorman pr F| A Qrăghici BOTANICA POPULARA 40 .-Bujorul. Bujorul, așa de mult cunoscut, crește prin grădini. Se mai numește încă : clonjul curcanului, moțul curcanului și nasul curcanului. Poporul cunoaște două feluri de bujori : unul ce să înmulțește din rădăcină, crește ca tufă, face frunzele cu piciorul lung și cu floarea ro- șie ori lila ca a trandafirului sau a gheorghinei; acest soiu de bujor nu se întrebuințează în medicina populară, și e cultivat numai pentru fru- museța florilor. Un al doilea soiu de bujor e acel ce să înmulțește din semințe, crește ca loboda, are floarea roșie lungăreață ca nasul curcanului, cu frunza lată ca a lobodei și cu sămânța neagră, micuță și strălucitosre. Bujorul din urmă e de leac. Când femeele au scurgere mare la period, beau zamă de bujor roșu fert în vin alb. Același leac e bun și pentru femeile cărora li se închide periodul din boale, și nu din cauza sarcinei. Burueana de leac se strânge în ziua Crucei. Bujorul se pune și în leacurile ce le dau babele femeelor cari vor să-și aibă copii. In scăldătoarea noului născut se pune o floare de bujor, pentru ca copilul—dacă e băet—să fie rumân și voinic ca bujorul.1 Rumeneala obrazului fiind un semn de sanatate, poporului îi plac oamenii cu obrajii rumeni, și de aceea i-a creat și comparația : are în obraji doi bujori. Bujorul are și cimilitura : Stejar verde Vârfu-i arde.2 Frunza bujorului se cântă în multe cântece populare. Dese ori auzi .- Frunză verde de bujor I'linge-ină, maică, cu dor, < ă și eu țiam fost fecior. 1 Marian, Nașterea la Rumâni, 83. 2 Românul glumeț, No. 207. https://biblioteca-digitala.ro 86_______________ION CREANGA sau Frunză verde doi bujori, Așa-mi vine une-ori Să mă sui la munți cu Hori. 41 .—Buretele de mare. Buretele de mare-i cunoscut în popor numai pentru lec. Ei e bun pentru scăderea gușei. Iată cum se folosește buretele de mare la pen- tru cei gușați. Se iea o lulea nouă; dacă nu se poate avea lulea, se iea un ciocălău de popușoi, se bortește și se face ca luleaua; i se pune ciubuc și în lu- lea se pune burete de mare în loc de tutun. Peste burete se pune un cărbune aprins. Gușatul trage fumul din lulea și-l înghite. După ce-a gătit de fumat, cenușa ce remâne în lulea se pune în ra- chiu bun, se tulbură bine și apoi se bea de trei ori pe zi câte un pă- hăruț. Păci așa la trei sfârșituri de lumină (când e luna spre scădere) rămâi fără gușă. 42 .—Buruene de tăetură. Buruenele de tăetură zise și iarba tâlharului, cresc în pădure și au floare albă, iar frunză e ca și la păpădie. Când cineva se tae rău, iea frunză de burueană de tăetură, o pălește în pară și o pune Ia rană. Burueana aceasta se poate usca și păstră pentru iarnă, și atunci pentru â o intrebuința. o moi mai întâi în apă călduță. A. Gorovei și M, Lupescu CÂNTECE DE STEA. 11. —Omul cât trăește 'n lume El cu toți se are bine, Nu știe când moartea-i vine, De ți-1 iea de lângă tine Și-l duce pe ceea lume, La scaun de judecată Unde n'am fost niciodată ; Sau la bine, sau la rău Unde-i voia lui Dumnezeu! Nu știi viața omului! E ca floarea câmpului: Dimineața înflorește. Peste zi se vestejește! (Manuscris găsit. Probabil este Me- liedințean). Nic. I. Dumitrașcu 12. —Naște omul pe pământ Naște gol și plângând Și cât timp el vețuește, Tot deșărtăciuni poftește https://biblioteca-digitala.ro ]0NCREANGA ..... .....87 In cinste, ’n slavă, ’n bogăție Pururea dorind să fie, Care sunt amăgitoare Și sunt toate trecătoare. Toate deșărtăciuni sunt, Câte se văd pe pământ Că precum gol și plângând Se naște omul pe pământ, Tot așa gol și plângând, lată-1 din lume eșind Numai acela-i fericit Care s’a învrednicft De-a făcut tot bine’n lume, Biserici sfinte, noind, Moși1 și bunătăți dând Și cele ce acestea face Lui Dumnezeu foarte-i place Și-i va da lui ca să-i fie Ceriul și Raiul moșie Intru nespusă dulceață Și’ntru fericita viață. I. Preutescu 1 Muți se numesc darurile ce se dau la moșii de vară și de iarnă. POVESTIRI 51 LEG6NDE 188.—Povestea Busuiocului. A fost odată, ca nici-odată, cică în vremurile de de mult De când era vulpea cu coada scurtă, Să trăiască cine ascultă: Și dc câud umbla Dumnezeu pe lume, Să trăiască cine spune. A fost odată o babă și un unchiaș, și ei aveau fiecare câte o fată, căci se cumetrise tocmai la vreme de bătrânețe. Și pe fata unchiașului, avea mare ură scălcita de babă, căci o punea la treburile cele mai grele ale casei, iar pe fata ei o ținea pe perne de puf. într’o noapte de iarnă, pe când dormia fata moșului, baba se scoală și toarnă apă în foc și-l stânge. Scoală fata și-i spune că din foc, din iarbă verde, să-i aducă foc de unde a ști. Biata fata se scoală și își face cruce de trei ori, și se întrebă : Doamne, unde mă îndrepți să găsesc o licarie de foc,—că afară ploua de surpa pământul. Se sui în vârful casei, se uită în toate părțile, și iată că vede la răsărit o flacăre mică într’o pădure. Se dă jos și pleacă prin ploae până când iată că a ajuns la locul văzut. Acolo era Dumnezeu și sfântul Petre; se încălziau. — Ce cauți pe aici fetico ? O întrebă Dumnezeu. — Un tăciune ce foc, dacă vreți să-mi dați 1 răspunse fata mai mult plângând și tremurând de-i clânțeniau dinții din gură https://biblioteca-digitala.ro 88 __________________________ION CREANGA _ — Ei, ce zici, fetico, e bună ploaia asta care este acu? o întrebă Dum- neseu. — E bună moșicule, e bună 1 Că cresc sămănăturile, cresc florile din grădină, trandafirii și altele care le mirosim și le punem noi la ureche, ca să fim frumoase; dar uite că noi oamenii sântem răi de fa- cem tot felul de păcate înaintea lui Dumnezeu, fie cu voe sau fără voe, ba încă nici nu ne mulțumim cu tot binele pe care ni l dă că-1 dre- muim, și zicem tot felul de vorbe cârtitoare împotriva lui. Dar eu în totdeauna mă închin și mă rog să-l fie Dumnezeu sfântul pe cel care ne dă ploaia, că mult este de bună, că altfel ne-am aprin- de de sete și am arde de vii, că ar seca isvoarele la vară, dacă n’ar da Dumnezeu ploaia acuș ! Dumnezeu îi zice să iea un tăciune, și pleacă, iar el o blagoslovește cu vorbele lui sfinte. «Urma și busuiocul, urma și busuiocul»; a plecat fata veselă, că în ur- ma ei se făceau numai poeni de busuioc; nu mai era nici frig, nici ni- mic care să-i aducă întristare pe inimă. Cuni ajunse acasă, baba se uită chiordiș în urma ei și nu mai pu- tea de necaz. Scoală fata ei și o trimite și pe ea ca să aducă foc, crezând că tot așa de frumos are să vie. Tot ca și fata moșulni, se sue în vârful casei, vede o flacăre la ră- sărit, se dă .jos și pleacă. Cum ajunse, o întrebă Dumnezeu, ce caută ? Și tot ca și fata moșu- lui spuse că un tăciune de foc. 0 întrebă Dumnezeu dacă e bună ploa- ia- ea începu a dremui de nu te apropiai de ea. Așa de tare dremuia încât și focul s'a potolit deodată și a tăcut fum atunci Dumnezeu a scuipat și a zis vorba asta: «ptiuu! ucigă-te crucea satano»- și iar s’a făcut flacără mare de se încălziau. Pre semne că ti - cigă-l toaca trecuse pe acolo ca să scrie pe fata cea nărăvită la vor- be rele în cartea lui. A luat ea foc și cum a făcut, a călcat în scui- patul lui Dumnezeu, și s’a făcut numai pălămizi în urma ei, iar Dum- nezeu a blagoslovit-o cu vorbele lui; urma și tușită, urma șt tușitu. Și a mers așa tot cu tușitul, și cu pălămizi în urma ei; i se bășicase picioarele de înțepăturile ghimpilor de pălămizi, până când s’a apropiat de casă. Când s’a uscat scuipatu, și atunci nu s'a mai făcut pălămizi, dar tușia mereu; și de ce credeți că tușia? Tușia numai de mirosul busuiocului, care-și trimetea mirosul lui cu rugăciunile fetei unchiașu- lui să mulțumească lui Dumnezeu. Și de aceia, vezi, cresc pălămizile a- proape de pădure, prin livezi și locuri sterpe. Și ajunse fata acasă tot tușind la mă-sa; cum fu pe pragul ușei, baba se uită în urma ei dacă e busuioc. https://biblioteca-digitala.ro ................. ION CREANGA = 89 Nimic; tușă cât vrea, căci fata babei nu era învățată cu rău, cu mun- ca, pe ploae și pe ninsoare, nu știa să samene, nici să plivească flori și de aceia nu a putut să se facă în urmă flori. Iar fata unchiașului se mărită după un fecior de-al regelui vânturilor ce se chiamă zefir. Și așa de tare îi iubia regele vânturilor, în cât pe toți frații lui i-a încuiat în cameră și nu le-a mai dat drumul în lume să pustiască. Și astfel i-a lăsat regele pe amândoi pe lume, să guste fericirile cele frumoase, până când s’a întins busuiocul peste tot pământul, și toți oamenii duceau laudă și mulțumire Ini Dumnezeu, pentru frumusețea și mirosul florilor ce dă. Și s’or fi jucat ei mult timp cu frumusețile lumei, amândoi cu chip de om și de femee până când copiii regelui au scăpat de la închisoare, și au început să prădeze lumea toată, gata să pue mâna și pe ei, dar atunci Dumnezeu l-a prefăcut pe el în vânt căldice așa încet să poată abia să miște frunza și florile cele frumoase, însă mirosul să-l sue în slava cerului să înveselească ceata îngerească care aduce laudă de mărire Iui Dumnezeu. Iar pe ea a făcut’o în chită de busuioc și a pus-o în biserică. Și de atunci trăesc amândoi pe lume; zefirul, cum vine primă-vara cu florile ei frumoase, vine în grădină și se joacă cu busuiocul, care își scutură floarea, și zefirul o iea și duce în sbor miros lui Dumnezeu, semn că sămănăturile și florile cer isvoarele sale să le ude și să crească.1 De atunci a rămas obiceiul ca să se ducă la biserică. Și zefirul duce miros lui Dumnezeu să dea ploae, iar după ploae soarele își în- tinde razele lui frumoase peste lume și zefirul cu calul lui cel mic se joacă cu florile înveselindu-ne. Să le dea Dumnezeu sănătate și ani mulți, bătrânilor albi și încărun- țați, acei ce prin poveștile lor și prin obiceiurile lor de a freca busu iocul uscat în mână, aruncă prin casă ca să facă miros plăcut iar fetele își pun busuioc la brâu și prin buzunare iar în lada ce o are ca de mireasă, are grijă ca printre frumoasele și prețioasele ei cămăș cusute cu arnigi, lânișoară, și oprege, și batiste, presară fire de busuioc ca să le dea un miros frumos, când or eși în zi de sărbătoare să joa- ce învârtită, chindia, cu flăcăii satului cari, nici ei nu se lasă mai pe jos; le strigă, vorbele cari înveselesc inima fetelor : Dragu-mi eu când mă ’nvâit, Ci miroase-a flori de câmp; Dragu-mi eu cu cine joc, Ci miroase-a busuioc. https://biblioteca-digitala.ro 90 ION CREANGA Ține-i, Doamne, pe bătrâni între noi, să ne spună comorile din lu- mina neamului nostru, iar nouă celor tineri, dă-ne minte și răbdare, să putem să stăm cel puțin câte o seară să ascultăm. Basme, glume și povești, Sănătate celui ce citește. Stocnești-Florcști Ilfov. Ion I. Ciuncanu CÂNTECE 1005.—Foaie verde ș'o sipică, — Und’ ie duci, măi Ionică ? —Peste Olt la ibovnică. —Nu te duce, Ionică, Oltu-i mare, Luntrea-i mică, Și-o să te ’tieci, Ionică ! —Fie Oltu’ cât de mare, Fu ll trec, că sunt călare; Fie Oltu’ cât de-adânc, Eu ll trec, că suni voinic, Fie Oltu’ răvărsat, Eu îl trec că sunt bărbat. 1006.—Frunză verde-a bobului, Sus pe mala Oltului, In cetina bradului, La cârciuma Radului, Beau voinicii codrului Și cu Pătru logofătu Care mi-a intrat in codru. N’a intrat de sărăcie, Și-a intrat de vitejie, Să ne scoată din robie. 1007.—Foaie verde de trei mure, Pe sub deal, pe sub pădure, Trece-o nevestică ’n lume. Ea nu trece să mai vie, Ci trece să se răpuie. Oropsită de bărbat Și de oamenii din sat, Cu pruncul nebotezat, De trei zile nescâldat. — Taci, pruncuțe, nu mai plânge, Că te-oi duce ’n deal la cruce Și te-oi spăla ’n lapte dulce. Fir'ar tat-o-afurisit, Că el m’a nenorocit. El e floare pe pământ Și eu bătută de vânt. 1008. — Foaie verde bob areu, Ileano, mijlocul tău, Fă-mi-l lumânări de seu, Să:l aprind unde dorm eu, Să lumine peste mine, Să-mi treacă de dor de tine, —Ileano, bărbatu tău, Ologi-l-ar Dumnezeu. —De cât să mi-l ologeascu, Ochii in cap să-i plesnească, Că olog, șade la foc Și vede prin casă tot. Vârleni-Vâlcea C. N, Mateescu 1009 .— Fă-mă, Doamne, ce mă-i face, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANOA 91 Fă-mă, Doamne, rândunea, । Să sbor. la mândruța mea, Să-i pot cere împrumut Iu tot ceasul un sărlit. Că mi-i drag a săruta Și gurița ei mi-i dragă, N’aș da-o pe-o țață ’ntreagă ! Dar și ochii amândoi . Plătesc opt perechi de boi! Și plătesc sprincenile, Cât ceriul cu stelele ! De la Ioana Ilieș, Sadova-Bucovina AL Morariu I 1010 .—Și-am zis foaie trei agude, Stejărel cu frunza'h dungă ; Frunza se leagănă ’n vânt, Eu mă legân pe pământ. Frunza se leagănă'n boare, Eu mă legări pe picioare. 1011 .—Și-am zis foaie și-o cicoare Mi-a trimes puica scrisoare ; i Mi-a scris pe o rândunea, Să mă duc până la ea. Mi-a scris pe un pui de cuc Șl mi-a spus ca să mă duc. De la N. al Măriei, Nemțișor-Neamț Al. Moisei 1012 . — Fugi uritule din prag, | Să vie cine mi-i drag. ! Cine-mi este mie drag, ; \ine seara pănă’n prag Și mă'ntreabă de ce zac. —Mai zaci mândră ori te scoală, Ori mai dă-mi și mie boală, Să zăcem pe perioară ■ Amândoi la brățișoară. I i 1013 .—Foaie verde mărăcine, I Drag mi-e să ttăesc pe lume, Cu caiu' bălan su’ mine ; Cala’ alb și șaua verde, Ține-l, Doamne, nu mi-l pierde, Umblând noaptea după fete Și ziua după neveste. Dragi îmi sunt nevestele, Dar mai dragi fetițele, Că mă joc cu țâțele, Ca cu gutuițele, C’alea fac dragostele. Culese Luni 22 August 1905 de la Ma- rița lui loniță Morariu din Voicești-Vâl- cea. I. N. Popescu 1014 .—Mă’nsurăi, luăi muere, Mă bucurii la avere, La străchini și la ulcele, Străchinele s'au stricat Și-am rămas cu sluta ’n pat. Când mănâncă, forfotește, Când bea apă, gâlgâește, Când vorbește, te stropește. Are niște dinți In gură, Ca parii la curătură, De urii mă duc In lume Și urîtul după mine. Zi-i nașule să se ducă Că deseară mă mănâncă; Fugi, urlto, de pe vatră, Că pui cânii de te latră Și bâeții să te bată Și chem lumea sâ te vadă! 1015 .—Leleo, bărbățelul meu, Ologi-l-ar Dumnezeu. Lasă nu mi-l ologească, Ochii din cap să-i pocnească Că olog șade la foc Și prin casă vede tot. Vezi No. 1008. https://biblioteca-digitala.ro 92 _ ION CREANGA 1016 .—Frunză verde arțâraș, r Am iubit un notâraș : ii Hrana notârașului, j In vârful condeiului. ii Frunză verde de mărar, |i Am iubit și un plugar; li Hrana plugarașului i; Ghelșugu’ hambarului! ii Jorăști-Covuihti. P. G. Savin j h 1017 .—Foaie verde trei măsline, ii Cine nare dor pe hune, I Vie să-i dau de la mine, ' Mori, puiule, mori, I Că eu am și-mi mai rămâne, |! C'am un dor cât un isvor, ii De le-ajunge tuturor ;; Mori, puiule, mori. Șz să-ți dau și dumitale ' i Mori, puiule mori, ii Ca să-l (ii de desmierdare, i| Mori, puiule mori. | Că eu sunt ca și o floare, I Ca soarele când răsare, i Mori, puiule, mori. || Dela M. Bădăran, Costești-Tutova, |i Maria I. Mircea 1018 .—hoiliță matostat, j Plecai Luni la secerat ; ii N’apucai să ies din sat. ‘ Mă pomenii cu mandat, I Că Ioana s'a maritat, ■ Și-a luat un blestemat, ii De se culcă nenchinat, li # mănâncă nespălat li Șezi la masă nerugat, i Foiliță trei foi verzi i Vin Ioană de mă vezi, i Până sunt grânele verzi, I Că dacă s'or secera, Vine ordin și mă ia Și mă duce’n Dobrogea. De la Stan M. R lordache din Ca- tane-Dolj. Șt. St. Tutescu 101 9, — Busuioace nu te i coace Nici sămânță n ai mai face ! Că din sămincioara ta, S’a năstimit dragostea. Și iar verde de trei cepe, Dac’ai fi om te-ai. pricepe. Dragostea din ce se ’ncepe : Din inele și din bete, Va ra, din busuioc verde. 1O20-—Plângeți ochi și. lăcră- mați, Că voi sunteți vi novați, Că ce vedeți nu lăsați, Și iubiți și bun și rău Și româncă și țigancă, Ce-o vreaDurnnezeu să-mi facă. Spuse de mama, Goruncști-Vâlcca C. M. Popescu 1021 .—O, sărmana turturică, Când rămâne singurică, Nici nu bea, nici nu mănâncă, Numai sboară prin câmpie. Mai mult moartă decât gie. Și tot sboar^ până cade Și pe lemn verde, nu sade. Chiar de șade pe vre-o stâncă Nici nu bea, nici nu mănâncă, Numai cu ochii se uită. Unde vede apă rece, Ea o tulbură și trece. Unde vede vânătorul, Acolo o duce dorul, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 93 Ca s’o vadă, s'o lovească, ' Să na se mai canonească. Așa o mică păsărică, ! Atât inimioara strică ; ; Dar eu, că-s din altă cire, ; De cât ea, mai cu simțire. ! I Din TniscMi-Botoșnni ! ' C Atanasiu 1022 . — Foaie verde foi cătină, Fusei aseară la Lina, ■ Cum se duce toată lumea. j Luai lacătu’ cu gura ‘ £Z veriguța cu mâna ; Și intrai in cos’ la Lina , Dar Lina când mă văzu, i Șapte scoarțe-mi așternu i ȘZ cu cinci mă învăli. ; Velința. cu flori mărunte. ; ’Mi-iea bobocii’ de la. frunte. Velința cu floricele, Mă gâdelă la pice re... Culese de la Tuchc Ilicscu din Cin- nci Gliizdăvcști-Romanați. I C. Daniilescu 1 023.— Foaie verde-a macului i Asta-i lumea dracului: i Vită bună să nu ții, Om frumos să nu mai fii\ ■ Vita bană, se deoache, ; Om frumos, iți faci păcate, De la Gh. Luca, din Mândra, Fi» i găraș. । C. RădulescuCodin 1024 .— Tot ți-am zis, mă duc, : mă duc, 1 Și mândra nu m’a ctezut; ; Dar de-acuma doar m'o crede. Ca niam dus, nu mă mai vede. Și de-oi prinde-a mă mai duce, Toate mândrele nior plânge, M’o plânge și mândra mea. Care ni am iubit cu ea. 1025 . — Foaie verde și-o lalea Maică, mâiculița mea, Când erai cu mine grea, Tare bine-ți mai părea. C'un picior mai legănat Și din gur ai blăstemat' Să umblu din sat in saț, Ca un prunc nebotezat. Frunzuliță, frunzulea, Maică, mâiculița mea, In ce apă mai scăldat. Când eram încă ’nfășat ? Tot în apa. de la vale, Să fin mândrelor cu jale ; Tot în apa. de la iaz^ Să trăiesc numa’n năcaz. Din suinucști g, Patriche 1026 .—Foaie verde foaie lată Mă șuii pe munți de piatră, Să-mi văz mamă, să-mi văz tată, Nu-mi văz mamă, nu-mi văz tată, Numai munții plini de piatră. De-i călca din piatră'’n piatră, Din streini n’ai face tată. Mă suiu în deal cu flori, Să-mi văz frați, să-mi văz su- rori, Nu-mi văz frați, nu-mi văz surori, https://biblioteca-digitala.ro 94 ION CREANGA Numai dealuri și cu flori. Bate vântul printre flori, ’ Mi-vine dor de la surori. Dac ar bate mai fierbinte. Și aș sta ’n loc, m’aș aprinde. Dar cu-atât a am noroc, Că umblu, nu stau în loc. Bate vântul de pe piatră, Îmi vine dor de la tată. Bate vântul printre brazi, îmi vine dor de la frați. An tonești-Tel corman Marin Apostolescu 1027 . — la mai cântă cucuie. Mamă dragă, Nu mai pot. voinicule, C’am cântat la Calafat, Inimioara mi-o săcat, Căci codrul se vestejește Și frunza se ’ngălbinește, Sânziana de pe-aicea mă go- nește... Și-am cântat la Făgădău, Numai pentru gustul tău. Și-am cântat la Bâlășica Și m'a auzit năștea. Și-am cântat la Severi n, Pe-o creangă de rozmarin. De gustul lui nea Marin. Și-am cântat la Ialomița Și mi-a degerat gurița. Auzit dc la Petru Chirica Jnd. Iași N. V. Hânțescu O SAMA D6 CUVINTE 1583-1633 * tiârșcâit=s\.&\c\t, sgâriat. /7n/od/d=gloată, mulțime. Halamandra unt cu o//=mototol, toate la un loc, balamij-ba\mu^... Hoha—\ăz când Hoha, de când lumea, cine știe de când. Huțau=un fel de strigoiu, din povești. Hahăn=c\omag, tajlău. Huchit=se zice despre popușoiul opărit, copt fără vreme. /7a/ancd=dudău mare, hălăciugă, mai ales pe-o vale. /yar/e=ezătură : capăt de ogor pentru trecut. Hantelnic, păzitor la standoale, hambarele boerești de pe câmp. Haramglu-=a pucător, h ră pa re f. Huhmic=\ucrvS greu al câmpului. Parcă lucrează la hulmuc. //fdzerc=pădiirici; apoi și lemn, ba și resteu. Se zice ’n urâturâ : Ș'am pus-o (pe babă) la hediece, Cftți ori trece, toți s’o ’nșfece Și plugarii noștri doisprezece... https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 95 Și acelaș lucru se arată; Și-nm luat-o de-un bezărău, Și-am legat-o la ruxten. Câți or trece ș. a, .lud. Dorohoi-rotoșnni Dumitru Furtună Săferdeaua={ca\ca\ura); ai să mănânci o săferdea, o ocară, înjură- tură, bătaie. A nidtrășd^a așeza, a orândui. //J/^'zr^hârdaie, asemenea ciuveie și citivae, blide și lucruri de bu- cătărie. AHvanfea—honârealu, hoinăreala. A plecat alivantea la drum, se zice la cel ce pleacă Idinicia, pe drumuri, fără căpătăiu. Pâtăraniâ, pâtăranie=pătanie, întâmplare. Bahahui, bahahue, se zice la o femee prostănacă, gură cască și boar- ea asemenea. Ratină=o bucată de lemn rotundă. /I storoni—a bate îndesat pe cineva. .4 chi{căi={de la chițcan) a țipa. /^/«cd^.s<.=buhăesc, sbiară, rag (vitele) plânge, Zidim agă=babă, cloanță, (pop). /l"A4w.s'd=petrecere, chef. Hodrdngueșle=zdrăngăne$le, hodorogește, vorbește în pustiu. Zagă=titirez, chichirez, un mosor ce-1 învârtesc copii. Culese din Chilia Veche șl Bursucnni. N | MuntCSnU Buzalău=omu\ care are buza mare, buzat, cu o buză în jos, supă- rat. «Ce mai faci tu, măi buzălău», «Dați-i pace, c’acuș îi buzălău», (Sin. cu buzilă). Borhăe (și sing.rar ; borhău; câte odată borhea)=măruntae la vite, sau la om. «Taci, c’acuș îți dau borhăele afară». Boinic se zice de unul care-i bătăuș, care bate pe toți fără alegere (pe care-i poate), fără frică: «Ce, tu ești boinic îi casa asta ? 'Aistă-i boinicul satului» Sb. boiniceală. Bdrăi=a mâna oile, a zice bâr la oi. «la bârâeșle oile celea:. Sb. bârâială, Jud. Dorohol V. MOISIU #////7a=Rotițâ. Gzwra,=Batistă cusută cu arnici, https://biblioteca-digitala.ro 96 ION CREANGA //4,azd=stărpitură, ființă anormală. Z,o/ru=mândru, lucsos; se întrebuințează adesea în expresia Un număr vechiu, 50 bani. TIPOGRAFIA ȘI LEGATORIA DE CĂRȚI C. D. LUPAȘCU https://biblioteca-digitala.ro întemeietorii Revistei «Ion Creangă» Pr. Ec. I. Antonovici (Bârlad), Pr. I. C. Beldie (Fârțănești-CovurluiJ At. C. Blendea jVladimir Gorj G. A. Cosmovici (Tg. Neamț), N. I. Dumitrațcu (Bucur.), D. I. Farcașanu {Zorleni-Tutova], D. Gi Fu.- tuuă (Mănăstireni-Botoșani), Pr. Gh. Gheoldum [Bacău], P. Herescu (Găinești-Suceava), Dr. I, Urban lar- Dik (Praga-Boemia), G. T. Kirileanu (București). L. Kostaki [Bârlad], M. Lupescu [Zorlcui-Tutova , C, N. Mateescu [R.-Vâlcea], D. Mihalachc [Goleștii-Badei-Muscel], A. Moisei [Nemțișor-VânStori-Neamț) L. Mrejeriu [Călugăreai-Neamț], N..I. Munteanu |Bălintești Covurlui|, I. Neculau [Coropceui-Vashu] A. Negoescu 'Bârlad), T. Pamfile [Bârlad), P. Pănoiu (Crasn a Gorjl, C. Patriche | Zorleni-Tutova, T Popovicj [Zorleni-Tutova], D. Procopie [Prisecani-lași) P. G. Savin (Jorăști-Covurlui), P. Ștefănescu [Dobromir-Con stanța], N. Stoleriu jBaia-Suceava|, A. Tenea [Adam-Tutova], C. Teodorescu [Romani L Teodorescu [Bioșteni'Suceava|, Șt. St. Tuțescu |Balota-Dolj|, G. Tutoveanu [Bârlad], I. Zota IDorna-Su- ceava , D. Arasiliu-Bacău [Bârladj St. Capșa București] Pentru conditiunile de înscrieri noi să se ceară deslușiri ia Redacție sau Administrație CUPRINSUL: Dt Ion Urban Jamik-—Prinos de dragoste și altele. N. I- Munteanu —Piugușor. T. Pamfile —Invătați și diletanți. [. N. Mateescu, Maria I. Mircea, L M. Popeștii, II. Onciul, SI. Moisei-—De-aie copiilor. M- Lupescu, G. Fira, N. I. Munteanu, S. P. Chiricel, V. B- lirica-—Povestiri și legende. George A. Cosmovici, L Atanasiu, D.e Gr. Furlună, I. N. Popestu—Vorbe adânci. II. I. Dumitrascu, l Moisiu, P- S- ’Colibaji. N. I- Hânjescu I. Preutescu — Datine și credințe Al. Vasiliu.—Bocete. L Rădulescu-Codin, $1- St- Tuțescu, L Patriche, L Daniilescu, M. Tănăsescu, Petru Gb. Savin, I. I. Nadă, Al- Morariu, t- Georgescu-Munteanu, D- Sameș, S- P. Chiricel, D Urzică, I. Popescu-Larpen I. I. Ciuncanu, T. Bizoni, I. I- Preutescu. G. [. Arieni-—Cântece. D. Furtună, Pr. M târlănescu, N. I. Dumitrascu, A. Moisei, A. Cioranu-—Glume, jâtii, taclale. 1. N, Popescu, il. Onciul —O samă de cuvinte. P M. Lupescu, N. I. Dumitrascu-—CRONICA. Posta Redacției, Administrației. Bibliografie. Ilustrajiune: Port din Dolj https://biblioteca-digitala.ro Anul V.-Xo. 4. Aprilie, 1918. ION CREANGĂ Revistă . Vra să zică, după ce d. Pascu a insistat — am arătat cum — se oprește plin de. milă și mă cruță căci are multe de spus. De ce nu le spune? Fuge cineva de lumină? Nu recunosc eu greșalele mele când sunt? Că ideile noastre le vor fi având și alții, se prea poate, dar când m’a auzit d. Pascu îndemnând pe cineva să nu culeagă cutare gen de literatură populară; ori am scris vre-o dată așa ceva ? Nu. In revista aceasta am publicat de toate, numai față de pornografii m’am oprit, pentr’un cuvânt lesne de înțeles, cu toate că d. dr. Hurmuzescu din lași și d-na Zoe Q. Tutoveanu din Bârlad și mu'ți alții m’au învinuit toc- mai că nu mă feresc de pornografii. Am o colecție mare de acest ma- terial și dacă d. Pascu mi-ar fi oaspe, i-aș putea-o pune la dispoziție; ori să plătească d-sa tiparul și-l voi tipări tot într’un singur exemplar dăruindu-i-1 d-sale și pe acela. Vra să zică acestea sunt spusele d-lui Pascu cu privire la legăturile dintre culegător și materialul cules; aceasta nu-i critica d-lui Pascu față de mine ci ocara sa și acesta este răspunsul meu.. La punctul 2 d. Pascu spune că culegătorul nu trebue să schimbe nimic din enunțul și deslegarea cimiliturei. Eu am adaus : să insiste un- de vede stâlcirile și nepotrivirile și dacă nu capătă ceia ce trebue să capete, să lepede, să nu culeagă. Am văzut mai sus, cum d. Pascu neT făcând astfel, a cules prăpăstiile pomenite. Și mă mir cu atât mai mult, cu cât uite-I pe d. Pascu ocărind pe d-nii Candrea, Densușianu și Spe- ranță tocmai pentru că greșesc la fel cu d-sa: Un „Graiul nostru" I, 535, cimilitura „Urlă lupul la hotară și s’aude’n ceia țară‘: culeasă din jud. Botoșani, este tradusă prin Ciupercă, ceea ce este absolut imposi- bil. In toată Moldova cimilitura aceasta înseamnă clopotul, ori tunetul, ori pușca». ■ La punctul 3 d. Pascu spune că nu trebue să se transcrie gâcitorile . V. p. 36 https://biblioteca-digitala.ro 104 ION CREANGA de cât într’un fonetism relativ, cerut de rimă (hotară ca să rimeze cu țară <și pe lupii fără l (lupul), de oarece articolul masculin nu-1 pro- nunță nimeni». Sfatul, se înțelege, e pentru alții. D-sa are dreptul să culeagă și să scrie ; «Cinei cinei: în fundul oalei, fasola doarme» (p. 7); «In pădure m'am dus,... vițelul în țarină» (p. 8), «...tot câmpul aleargă» (p. 10); (cuvântul porcos de pe pag. 13 rândul 19); '...culcușul» (p. 13) ș. a. m. d. La punctul 4 d. Pascu spune că sub fiecare cimilitură trebue însem- nat județul, satul și persoana, ca mijloc de control și de orientare. Dar vrâsta la ce-ar fi pănă pe-acolo bună ? Ori cum însă, sfaturi pentru alții. D. Pascu n’arată decât județul și satul. Ei, dar hatârul ce se cu- vine d-lui Pascu, nu se cade ori cum. La punctul 5, d. Pascu ne sfătuește să culegem toate cimiliturile câte le întâlnim, fără a ne interesa dacă ele au mai fost sau nu culese. Poar- te bine. Dar eu care le-am cules pe toate ce-am făcut cu ele dacă Aca- demia în 1908 mi-a poruncit să le șterg pe cele ce-s în Gorovei? Și cu oarecare cuvânt. Ce-i folosește d-lui Pascu colecția mea inedită care din pricina mărimei nu poate fi editată ? Pentru studiul d-sale present, a trebuit să se roage și la Fundația Carol ca să-i tipărească partea I și la Academie de parteall! Atunci de ce d-le Pascu, dai sfaturi cari nu se pot asculta și cari, chiar de-ar fi ascultate, nu pot oferi nici un folos? Că, să nu lăsăm de-o parte cimiliturile pornografice pe motiv că Ro- mânul se naște și moare cu limba plină de porcării, să mă ierte. Eu n’am văzut șezători unde să fie obișnuită pornografia. Și mă mir cum Academia a îngăduit niște lucruri așa de groase, când altora Ie supri- mă numai ușoarele nuanțări pornografice. Și la acest punct, face vârf la claie cu acest ponos steriotip ; «Din- tr’un naționalism rău înțeles, culegătorii evită...» culegeri de gâcitori ți- gănești... Cine-i aceta, domnule Pascu? Ori vă închipuiți, și-i trageți la cap. La punctul 6 ne sfătuește că cimiliturile trebuesc așezate alfabetic după subiectul dictat de vestiful popor. Prin urmare vor trebui rubri- cele ; ^bostanul, bostanii, bostanul care crește pe gard». Dar dacă unul pentru 'bostanul care crește pe gardi îmi spune 'bostanii cari cresc pe gardy, 'bostanul care s’a ridicat pe gardi, 'bostanul de pe gard-», 'bosta- nul agățat pe gardul de nuele», 'bostanul prins Intre ostrețe», 'bostanul întins pe gard». Trebue pentru fiecare un titlu deosebit ? La punctul 7 d. Pascu ne sfătuește să arătăm cele două sau mai multe cimilituri între care sunt asemănări de formă. Sfat altora. D-sa nu face însă, cu toate că fiindu-i colecțiunea mică, i-ar fi venit foarte ușor. https://biblioteca-digitala.ro ............. ION CREANGA 105.. Șj în sfârșit, la punctul 8 d. Pascu spune că orice colecție trebue să se încheie cu un glosar, cu indicația paginei și la nevoie chiar cu ci- tații din text, fără a-și înșira ticălosul de amator, părerile sale, care de drept se cuvin nurnai învățaților. Aici iarăși d Pascu mă ucide. Eu am trecut în glosar cuvintele sac, bact cu cari încep o gâcitoare, ca inter- jecții, tocmai pentru a mă feri de conjecturi. Ei, dar aici d. Pascu zice că de ce mă feresc, nu știu că sac e sac și bac vine de la mac prin schimbarea lui b din m și că sac bac=sac cu mac ? Nu, d-le Pascu. Cred că bac vine de la mac însă în cimilitura mea, sac și bac îmi par niște interjecțiiși așa le socotesc. Când zic «cea bou!» cea e interjecție, cu toate că este prescurtat din ceală care înlocuește pe «la dreapta». Glosarul trebue să cuprindă toate cuvintele. Ei, d. Pascu mă prinde și aici. N’am trecut în glosar vorba nue din gâcitoarea vârtejului care este astfel tipărită la mine : «Michiduță cu tichie, Aruncă’n nori pân’la nue (?)»: n’am trecut în glosar pe viermănare iar în loc de zovonit se vede trecut în glosar zăvonit, adică îmbrăcat cu z&von, Inz&vonit*. D. Pascu se face că nu vede unde este greșala. Din 925 de cuvinte trecute în glosar, două au rămas afară! Ba stăi: plus o greșală din text pe care și orbii o pot vedea. Dar nu ! D. Pascu nu iartă. D. Pascu nu iartă fiindcă d-sa nu greșește de loc, absolut de loc. Ei, așa de-o probă, de-o poftă, ce-are a face ! Și la urma urmei, d-sa arc dreptul; alții să nu greșească. (Urmează) Tudor Pamfile DE ALE CORILOR 203. — Din jocul *D'a ascunsele* Ala, Bala, Portocala, Ieși fetiță, la portiță, Că te-așteaptă Talion, Talion, fecior de domn, Cu tichie de frânghie, Cu haine de ciocârlie, Cu căruța Radului; Cu caii împăratului, Cu biciu' cumnatului, In mijlocit’ satului, Clanț, blanț, Dorobanț, Cioc, boc, Treci la loc! Costești-Argeș. i 204. — Din jocul expresiuni cuvintele, cari de nltfnl va vrn rl nrmând alfnKpfie. https://biblioteca-digitala.ro 114 ION CREANGA 614 .—Obrazul subțire cu cheituială se ține, se zice de o persoană căreia-i place să cheltuiască mai mult de cât are. 615 .— Are obraz de scoarță, ad. n’are rușine de oameni. 61q.-—E gros de obraz, ad. e îndrăzneț pănă la obrăznicie, fără ru- șine. 617 . Rar de pas și gros de obraz, ad. e și leneș și obraznic, calitatea turor răilor din ziua de azi. 618 . — Își face obraz, ad. vrea să se arăte bun și ’ndatoritor. 619 . -la dat peste obraz, ad. l-a bănuit rușinându-1, l-a făcut de o- cară. 620 .—A scăpat cu obraz curat, ad. a eșit bine și fără plată: s'a pur- tat frumos. Târgui Neamțul George A. Cosmovici 621 . — In ochi cu gura te unge și în dos cu ac te’mpunge, se spune despre unul, care pe fată te vorbește de bine, iar pe dindos te pone- grește în tot felul. 622 .—Cârtifa umblă pe sub pământ, însă urma ei rămâne de asupra pământului, se zice despre uu om, care fiind vinovat de multe fapte rele, caută să le as rundă de ochii oamenilor, dar faptele lui îl dau de gol. 623 .—El într’un fel o ursia și altfel ieși la vopsea. Adică el urmărea altceva, de cât ceia la care ajunsese. Din Trusești-Botoșani C, Atanasill 624 .—Mănâncă bre, numai să nu te mănânce 1 625 .— Ți se parc că spune adevărul, da’ el șede dracul grecește într’ânsul și-fi toarnă cogeamite minciună. 626,—Mă culc seara cu soare și mă scol de-aprânzul mare; 627 . —Potrivește din gâtlan, câtă brânză, cât chitan. 628 .— De nu-i bea, nu-i mai mânca, de tot mai că te-i usca. 639 .— Cum îi și lumea asta: îl vede că se duce seara și vine dimi- neața din casa lor și zice că mâne la dânșii!. 630 .—Măi, măi, măi : parcă v'afi șters amândoi de-un prosop ! - se zice când doi se sfădesc de dimineață. 631 .— Băietul crește ca din piatră, da’ fata ca din floarea baligei. 632 — Apoi dă, dragul meu, paralele-s cu ciubote roșii— adică-s cam scumpe. Mânăstiieni-Botoșani [)t Gr» Furtună 633 .—l-a intrat pe sub piele=i-a aflat toate voile. https://biblioteca-digitala.ro IONCREANGA 115 633,—Și-a vândut și cenușa din vatră, se zice unui bețiv care a să- răcit cu totul. 634 ,_A-și jumuli și părul din cap=a dat peste ei vre-o nenorocire. 635 ,— îmi băgași un șarpe rece ’n sân=trecură fiori reci de spaimă prin mine, mă speriași. 636 .—Parcă ești cu ghiața ’n sân=de frică. 637 .—Nici cu spatele nu știu despre ce-mi spui=a nu ști de loc. 638 .—Nu-mi mai aprind paie ’n cap. ^36,—fără splină=o persoană sau un animal care fuge repede. 640 .—1 s’au dus ochii în fundul capului=de rău (câinos la inimă ce este) 641 .—1 se văd vinele gâtului=nu mai are mult de trăit. 642 .—Gâtul i-e ca baera de tobâ=așa de slab ce este. 645.— 1 s’a sburlit părul=de frică. 044.—1 s’a făcut părul măciucă ’n cap de frică și spaimă. 645.—Se uită pe sub gene=se uită crunt, cu gând rău asupra cuiva. 646-—Nu te am la inimă=nu-mi ești omul căruia să-i spui adevărul. Voicești-Vâlrea N. Popescu DATINE Șl CREDIDȚ6 955 - —Când urzești, nu e bine să treacă câine, pisică, etc. peste fire, că e rău de moarte. 956-—Omul după ce a murit, îi stă, zice, sufletul în casă trei zile. După aceia s’apucă de colindă toate căile pe unde a fost trupul și a- poi se duce la I^ai sau la Iad. Celui ce a umblat mult pe pământ, i se zice de oameni, cărora le-a povestit pe unde a fost: «Lili, băiete, ce-o să-ți mai alerge sufletul pănă ți-o face drumul ce l-ai călcat». 957 .—Găsesc nemerit să spun aici, că hoții ca să nu fie prinși când fură, se prepară de-o mână de copil mort în pântece odată cu mamă- sa. O desgroapă, o taie, scoate copilul, îi taie o mână, apoi dau pă- mântul la loc ca să nu se cunoască. Cu acea mână ocolesc de trei ori casa unde vor să spargă, fiindcă atunci, cei dinăuntru, cad într’un somn adânc și ei fură în voie. 958-—Nu e bine să dai «bună ziua» când treci pe lângă un mort, când îl duc oamenii la groapă. 959-—Când a murit cineva în casă, nu e bine să mături trei zile. 959 —Când cineva moare cu ochii deschiși, nu e bine, căci tot mai moare din acea casă. https://biblioteca-digitala.ro 116 ION CREANGA 961.—Mai înainte vreme se punea pe mort un fir de mătasă. Din Boureni-Doljiu R. |, DumitraȘCU 962-—Lumânarea de la botez și cea de la cununie luminează calea sufletului la eșirea lui din trup. Celalt drum ți-1 luminează lumânările se fi le-ai dat tu de pomană, ori cari ți se dan de cei de după tine. 9B3-—De sfântul Toader să semeni ceapa că crește mare. Fetele să se leie în acea zi înainte de răsăritul soarelui, zicând : «Toadere, sân- Toadere, ie cosița iepelor, fă cosiță fetelor» etc. 964-—Toate lucrurile sunt începute de Dumnezeu și sfârșite de dracul; sunt însă și unele începute de dracul și isprăvite de Dumnezeu. 965-—In Sâmbăta lui Lazăr să se deie răcituri (piftie) de pomană, pentru că Lazăr a murit de dor de răcituri. 966-—Sfântul Toader ține pe dracul de păr. 967-—Vrai să faci rău cuiva, să se aleagă din dușmanul tău, cum nu ce alege de colbul din drum? plătește-i slujbele, postește post negru zi- lele săptămânei înapoi și apoi să vezi. 968-— La mort când intri în casă, nu zici buna ziua sau altceva, pen- tru că mortu-i mai mare și nu-ți poate răspunde. 989-—Mâneci să dai la toate cele ce se încruntă de sânge Ia tine la facere (femeie) pentru că pe ceia lume umbli după ceia ce te-a moșit cu șervet și cu apă. 970-—Soartea vacii s’o îngropi la un isvor, ori s’o dai pe o apă mer- gătoare (cu ciocălăi) după ce a trecut-o de trei ori prin butucul unei roți, ca să nu i se poată lua mana vacei. Jud Botoșani V. Moisill 971-—Când urlă focul, te vorbește cineva de rău; deci să arunci cu sare în foc, că-i dai cu sare în ochi celui ce te vorbește de rău. 972-—Când îți țiue urechea, iarăși te vorbește cineva: dacă ține cea dreaptă: de bine și cea stângă; de râu. 973.—Când sughiți, iarăși, te vorbește cineva și să ceri cuiva de lân- gă tine, un număr, și ce literă din alfabet cade la numărul acela, e li- tera numelui celui care te vorbește. 97t—După ce ai omorât un șarpe, să nu-1 ridici pe băț în sus, căci are să’nceapă vijelie. 975.—Când plouă într’una, e semn că s’a înecat cineva. 976-—Dacă ucizi o broască, are să plouă. jud. ilfov p, S. Colibași https://biblioteca-digitala.ro ....... ...........ION CREANGA .........................117 977 . -Când cântă broatecul e semn de ploaie. 978 . -Când e zăbușală mare, când te culci și nu poți dormi, când te mănâncă nasul, e semn de ploaie. 979-—Dacă pornindu-te la drum fi-a eșit cu plinul înainte, atunci să știi că-ți va merge treaba ’n plin. 980-—Pentru ca să-ți meargă bine când ți-a eșit un popă înainte, după ce a trecut, s’arunci în urma lui un mănunchiu de paie sau de fân din căruță; iar dacă mergi pe jos, îi destul să-i arunci un pai, zicând : «laca-ți dau paie». 981-—Când mănânci și-ți cade bucățica de la gură, atunci are să vină cineva flămând. 982-—Când sughiți, te pomenește un cunoscut. Dacă ai sughițat greu’ apoi acela te înjură sau te vorbește de rău ; iar dacă ai sughițat ușor, apoi te vorbește de bine. 983-—Dacă mănânci coajă de pe ceaun, e semn de sărăcie. 981 —După ce a. asfințit soarele, nu-i bine să dai gunoiul afară, ci să-l lași pe a doua zi. 985 .—Să nu mături prin casă seara, că-i a sărăcie. 986 .—Marția, Miercurea, Vinerea și Duminica, nu-i bine să-ți tai un- ghiile. Jud. Dorohoî n. v. Hânțescu 98).—Când moare cineva, cei ai casei umblă cu capul gol. 988- —Pomul celui mort trebue să-l ducă nașul lui. Pe drum se dă la flecare câte 5-10 bani plata vămilor. 989-—Dacă duci vaca la buhai în zi de sec, va făta vițică; dacă o duci în zi de frupt, vițel. 990-— Când te ’ntinzi noaptea, crești. 991-—Femeile poartă verigă în deget pentru ca blestemele ce le zic să nu se prindă de om. 992-—Când înveți un descântec pe unul mai mare, să ții o lespede sub brâu, c’atunci nu pierzi leacul. 993 —In ziua de Paști băeții toacă ca să se facă cânepa. 994-—Dacă-ți strică cineva oul la Paști trebue să i-l dai căci pe ceia lume îl mânânci cu păcură. 995-—Dacâ’n Ianuarie e frig, va fi cald în Iulie. 996.—Dacă coși în ziua de sfântul Vasile, ai noroc mare. Dacă ești băiat, te’nsori; dacă ești fată te măriți. 997.—Căscatul trece din om în om. Bălțătești-Neaint I- PrCUtCSCU https://biblioteca-digitala.ro 118 ION CREANGA BOCETE 5.—La o mamă Scoală, mămucuță, scoală, Și ieși mămucuț’ afară, Și te razitnă de chetoare Te roagă la sfântul Soare, Să fie ziua mai mare, Că azi îi zi de despărțanie. De la toate nemurelele, De Ia frați, de la surorele. Scoală, mămucuță, scoală. Că te duci pe ceea lume, Unde-i satul făr’ de nume Și cararea făr’ de urme. Roagă-te cui te-i ruga, Roagă-te la săpători, : Să facă casa de flori ■ Și ușița de mătasă, i Să mai vii la noi pe-acasă. i ' Auzit în scara de Miercuri 24 Fe- ; bruarie 1910 de la baba Ioana Toa- j der I. Alcxa Bârleanu de 6"J ani din ■ Tâtăruși-Suceava. Al. Vasiliu C A H T 1028.—Lasă-mă, măicuța n pace, Să iubesc pe cine-mi place, > Că pe cine-ți place ție, Aceea nu-mi place mie. Nu-mi lega, măicuță, calea, Cu cine nu-mi este voia. Că tu-i bănui vre-o dată, Când te-i pomeni lăsată. Că dragostea-i lucru mare. 1029.—Mândrul iță de pe plai, Ce guriță dulce ai! Spune-mi dai ori no mai d ai? Ori tu ai gândul de rai ? i 1030.—Mă dusei asar la fete, j Dumnezeu sfântul mă ierte ■ Pentru că le sărutai i Poate că m’oi duce’n rai... | E C E Da’n rai știu că nu moi duce Că mi-a plăcut gură dulce. 1031 .—Maico, din copii tăi, Ne-ai ales pe noi, pe doi. Și-ai umplut lumea cu noi, Dar să fi făcut mai mulți, Ne-ai fi ’ndreptat peste munți. Auzite de la G. Luca din comuna Mândra, ținutul Făgărași. C. Rădulescu-Codin 1032 . — Ochii mei rămân și- plâng. Plângeți ochi și lăcrămați, Că voi sunteți vinovați, Ce iubiți cu greu uitați. De cu seară păna n zori, Trupul meu varsă sudori. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 119 De cu seară până’n cină, 1 Trupul meu nare odinâ, i Când văd la puica lumină. [ Stinge, puică, lumina, i Să-mi răcoresc inima. i Când mă uit la casa ta, । Mi s’aprinde inima ! Și când văd pereții tăi, i Lăcrămează ochii mei. 1033 .—Am avut un pui pe lume Și nani știut cum se ține Dar acu de l'aș avea, ! Tare bine l-aș păstra. j De la Sloian Petre din Catonc Dolj j Șt. St. Tutescu j 1034 —Hai năcaz, năcaz, ! năcaz, ; De mic copilaș te-am tras. ; Acuma, m’am făcut mare, Năcazwi tot in spinare. 1035 .— Foaie verde ș’un aclaz Eu de mândra nu mă las. Eu pe mândra oiu lăsa, Când mi-o suna scândura Și popa cădelniță. 1036 .—Foaie verde foi de nuc i lot am zis mă duc, mă duc, Să strâng fetele buluc Și cu toatele mă plâng. Auzită din Stănuești Tutova C. Patriche 1037 .-- Foaie verde de molotru Ș Se ceartă cuca cu corbu’ * Care să rămâie ’n codru. I Cuca’ mi-are pana verde Intră 'n codru nu se vede. Corbu are pene negre Intră’n codru și se vede. Cântă cucă p’o trupină, Corbu vine și-l îngână. — Fugi, corbe, nu mă'ngâna, Că nu sânt din legea ta. Tu ești pasăre spurcată, Mânând carne nejunghiată Și bei apă dintro baltă. Eu sunt pasăre curată, Mănânc carne de-a'njunghiaiă Și beau apă strecurată, De la trei fântâni de piatră. Dc la lăutari în Ciuuei Komauați C. Daniilescu 1038 .—Frunză verde foaie lată Vreau să mă căpătuesc Și nici una nu găsesc. Am umblat la mahala Să-mi găsesc și eu una. Am găsit-o sărmana, Da’ ea n’are ce mâncă Și-i c un ochiu cam arcana. Am să caut o bătrână Să-mi caute ’n boscoroade Să mă facă ca să iau O fetică cum știu eu. Pe femeia cea frumoasă, Nu-i păcat s'o ții în casă. Pe femeia cea urâtă, Na i păcat s’o dai în râpă. Pe jemeia cea buzată, Nu-i pacat s’o dai în apă. Frumoasă mândra să-mi fie, Că eu banii îi prăpădesc, Da cu mândr am se tărcsc. Do la Vnsile Mei-euță căt. Dădăceli Tutova. M. Tănăsescu https://biblioteca-digitala.ro 120 ION CREANGA 1039.—Frunză verde undelemn, Ce fel de dragoste-avem, Numai din ochi ne vedem, C’altă putere navem Vai drăguță dragi ne-avem, Ne-am lua și nu putem, Ne-am lăsa dar nu mai vrem, Cuci ce bine sămânăm Și la ochi și la sprincene, Ca doi porumbei la pene. Și la mers și la umblat Și la dulce sărutat. Jorăști-Covurlui p. Q S^Vifl 1040.—Foaie verde iarbă moale, Mă ’ntâlnii cu puica 'n cale Dat parc’am fost fermecat, Că cu ea mâna n’am dat. Mândra, știi tu, ori nu știi, Când eram noi doi copii, Și ’ncepeam dragostea ’ntâi ? Mândro, dragostele noastre, Au rămas pustii pe coaste. Am fost Vinrei pe la ele, Răsărise vinețele, Vinețele, flori albastre, Răsărite tot pe coaste. Vinețele, bujorei, Să ne luăm amândoi. 1041.— Foaie verde de sulfată, Bate vântul iarba-mi scoală, Dorul mândrei mă omoară. Bate vântul iarba ’nspică, Dorul mândrei mă usucă. De-o fi mândro, ca să fie, Trimete-mi trei bețe-atun, Ca să viu să te cunun. Că trei ani mi-ai fost mândruță Și-acuma să-mi fii finuță. Auzit de la niște flăcăi Bădcști- Tutova. I. I. Nadă 1042.--Măi, măi, Vai de lin, vai de pelin, Vai de omul cel străin... Măi, măi, Că pelinu-i tot pelin. Și străinu-i tot străin.... Măi, măi. Frunză verde măr domnesc, Patima ce-o pătimesc, Ard in foc și n’o simțesc. Măi, măi, Da' de traiul vieței mele Plâng pietrele ’n vădurele. Măi, măi, Frunză verde de dudău, De jalea traiului meu, Plâng și pietrele ’n pârău, Măi, măi. Și-astă vară n’a fost vară, Fără numai foc și pară... Măi, măi. Mândra mea, de când te știu, Nici nu-s mort și nici nu-s viu, Nici cu morții in mormânt, Nici cu viii pe pământ. De la Tona Ilieș Sadova-Bucovina ' Al. Morariu j 1043.—Frutizuță verde, de drob (?) ! Fost-am fost să te întreb : , Cum ai trecut Crișu-Negru ? i —Da' eu bine l-am trecut, i Tot prin, apă pănă'n brâu. Ținând pe murgu de frâu ; L-am trecut, mândruță, bine, Că mi-a fost dor după tine, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 121 1044 .—Măi bădiță că-mi ești drag Spun și frunzele de fag. —eu spun că te iubesc, Și spun frunzele de văsc. 1045 .—Frunzuță verde de sus, j Ne-am iubit mândră ’n ascuns, i Cine ne-a văzut ne-a spus, 1 Și ne-a spus pe amândoi. I N’ar avea folos de boi \ Nici de turma cea de oi, ' Nici de ochi, de amândoi. De la Alexandru Bran de pe Crișul Ncgru-Ardeal. C. Georgescu Munteanu I 1046. --Foaie verde trei scaeți, ' Are mama trei băeți, Câte trei sunt scriși la sorți. Na dorule na, Na dorule na A Unul este sanitar, Face-armata prin spital. Unul este calaraș, Face-armata tocmai ’n Iași. Unul este ’n roșiori, Face-amiata la Târșior. Vinde mamă, ce-ai avea Și mă scapă de belea. — De la sorți și de la moarte, f Nu te poate mama scoate. — Vindeți, mamă, testinelu’ Mă scapă de colonelu. Și mai tae perișorul, Perișorul negrișor, ■ Să mi-l pui la maior su' picioi. Auzită de la Petre Trifu din Ale- ■ xandri a-Teleorman. D. Sameș 1 Refren după fiecare pereche de versuri. 1047 .—Foaie verde peliniță, Eși afară la portiță De dă-mi și mie guriță, Căci gurița de la tine, Mă oftică vai de mine. 1048 .—Fa Marițo, ochii tăi. Moare neică după ei. Fă-te de ei vânzător Și neică cumpărător. Usca de sus Romanați S. P. Chiricel 1049 .—Și-am zis verde ș'un dudâu Pe drumul care merg eu, Nu-i fântână nici pârău, Nici apă ca să beau eu, Să potolesc dorul meu. 1050 .—Foaie verde sălcioară, Dorul de la inimioară, Nu mi-l potole^te-o țară, Numai puica într'o seară. 1051 .—Foaie verde trei măsline, Strânge fa puicuță bine, Să iasă focul din mine. Frunză verde trei spanace, Strânge puică, nu te face, Că de nu, eu nu-(i dau pace Auzit de la loan Morariu, Pângă- rați Neamț. D Urzică 1052 . - - Chiticică busuioc, ține-ți mânioasa'n loc, Ține-o ’n loc și bate-o ’n loc, Bătae făr de noroc. 1053 .—Când am zice de-o lalea, Dați-i drumul pe stânga. https://biblioteca-digitala.ro 122____________ ION CREANGA 1054 .—Când am zice măr mustos, । Să'ntoarcem hora pe dos, Și-am mai zice siminoc, i S’o ținem o țără'n loc i Și să-i facem de-un soroc. ■ 1055 . — Frunză verde de-o lalea, Să-i dăm drumul pe dreapta. 1056 .—Când am zice foi trifoi, Și la stânga câte doi. 1057 .—Și-am mai zice siminoc, ' Să jacem hora la loc, j Să-i mai tragem un soroc. i Ține-l ’n toc și bate-o ’n loc, , Bătaie făr’ de soroc. j 1058 .—Când am zice matostat, i Jucați-o mai regulat | Că mă mânii și vă bat. i De la horă, lajocul „mânioasa" din | carpen Doij, । Popescu-Carpen j 1059 .—Foaie verde de-o negară Dragă mi-e noaptea de vară, i Că dorm mândrele pe-afară, ! Astrucate la picioare I La piept cu țâțele goale, j De ce nu m'ai trăsnit Doamne. 1060 .—Foaie verde și-o alună ! la-ți fetiță ziua bună, I De la tată, de la mumă, | De la frați, de la surori, j De la fetele cu flori. 1061 .—Și iar verde de trei jlori, ‘ Dare-ar Dumnezeu să mor, ■ După Paști’n sărbători. | Când e câmpul plin de flori I Și de fluturi sburători, Când fetițele-mi dau flori Și nevestele-ochișori. I. I. Ciuncanu 1062 .—Frunză verde ș’un lipan Tată am și mamă n’am Și-s copilă de ha ram. Tată am și mamă nu-i Și-s copilă a nimârui. Tată am și nu mă vede Mama stă sub iarba verde. Eși, măicuță, de sub lut, C’ai șezut destul de mult, încă nu-i fi putrezit Tata’și cată de iubit. Ia ieși ca să-ți povestesc Cu streinii cum trăesc. Străină sunt ca și-un cuc, N’am milă unde mă duc Măcar încotro mă duc, Bat la mine ca la lup. Nu mai am nimic iubit, Numai câmpul inverzit. N’am nici frați, n'am nici surori. Numai câmpul cel cu flori. Dacă florile or trece, Rămân iar stânsă și rece. Eși măicuță din mormânt, Să mă vezi la cine sunt. Ziua, noaptea, tot muncesc, N'am cui să mă jeluesc. Ziua, noaptea-s tot desculță Tu nu vezi, dragă măicuță. Dar mă rog lui Dumnezeu, Să'mplineasca gândul meu. Să vii măicuță la mine. Sa mă strângi la său la tine Șt-amăndouă să mergem, C^tre cerul ce-l vedem. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 123 In grădina cea'nflorită Ce-i de Dumnezeu gătită. VatraDornei Țeofîl BiZORl 1063 . — Uiu iu pe Dealu Mare Că mireasa n’are poale Și i-a face mirile Când a tunde cânele. 1064 .—Mână mâi că nare boi Nici catrință dinapoi, Mână măi ca nare vite Nici catrință dinainte. Auzite de la loan Ghervescu Bu- hoci Bacău. I. I. Preutescu 1065 .—Leleo, bărbă(elul tău, Ologt-l-ar Dumnezeu. — Lasă-l să nu-l ologeasca Ochii din cap să-i plesnească. Căci olog șade la foc Și vede prin casă lot. Leagă-l c'un curmei de gât Si-l du Vinerea la târg, De ț o da un leu și opt. Să-l dai cu curmei cu tot Să-l dai într’un ban de lut Sa te mântui de urât. Sa ei țărna de la mormânt, Și sa-i pui în așternut, Se se scoale surd și mut. La picioare ițele, Sa iea dracul mințele. Și la cap câte-un dovleac Sa nu-i mai dea peste leac. Auzite de la Nicu și Pericle Cior- tescu din Idrici Fălciu. G. C. Arteni GLUME, JITII, TACLALE 200.-Ar fi fost mai bine! Erau odată doi oameni; un moșneag și un flăcău. Văzând moșnea- gul că-i greu de trăit, zice celuilalt; —Măi știi una ? —Dacă mi-i spune ! —In lume e așa de greu de trăit, că munca cere osteneală mare, nu hocluc. Haidem mai bine în tovărășie la cerut de pomană! Cfc zici? —Haidem ! Moșneagul își leagă strâns vâna la picior și șchiopâlc, șchiopâlc 1 mergea din sat în sat și cerea milă împreună cu tovarășul său cel tânăr. Au umblat ei cât au umblat, dar câștig se vede că nu era cine știe ce—încât și-a luat de seamă de la o vreme flăcăul că mai bine ar fo- losi el la muncă. Și a mai dat D-zeu că un preot se pusese pe lângă dânsul să-l tocmească—a intrat deci slugă și, muncind cinstit, avea acuma cu mult mai mult folos. Vorba ceia ; «Tocmește-te tu la mine că și https://biblioteca-digitala.ro 124 ION CREANGA eu m’oiu tocmi la popă, că el mai bună leafă dă!» Moșneagul rămă- sese tot cerșetor. Umbla mereu prin lume cu meșteșugul acesta. Odată și odată numerește iar pe la preotul din satul acela, lese flăcăul, fostul lui tovarăș, să-i deie o strachină de făină. Bietul flăcău a prins a râde. Dar moșneagul: —Mă mai cunoști, bre ? —Cum nu! —Hi 1 Zi ai intrat slugă ! —Slugă, dar pe cinste moșule! —Și o duci bine la preot ? —Cât se poate, nu, dar măcar mai potrivit. —Vezi tu. măi flăcău, dacă n’ai avut minte! —Cum ? —Ar fi fost cu mult mai bine să mă fi ascultat și să fi umblat cu mine. Uite, ce lucru de desagi noi-nouti am eu acuma ! — Ei, și ? —Ei, și dacă mă ascultai tu pe mine iaca pe cei vechi, ție aveam să ți-i dau ! Și moșneagul a dat răpide biciu calului. Dip Vlăsinești-Dorohoiu. DllOlitrU Furtună 201.—Sfatul eu limbă de moarte al țiganului Era odată un țigan și avea trei danci. Intr’o zi se înbolnăvește de moarte și văzând că slăbește, cheamă băeții împrejurul lui și le zice ; —Dragii mei băeți, eu îs slab și am să mor, iaca cu limbă de moarte vă las două sfaturi, că altă avere n’am : «Să mâncați totdeauna bucate bune și să purtați tot ciubote nouă». Dancii ascultară, dar cel mai mic a început a râde. —Da bine, tetico, de unde să mâncăm bucate bune și să purtăm ciubote nouă, dacă n’avem ? — Dragii tatei, să mănânci tot deauna când ești flămând, și bucatele cât de rele are să-ți se pară bune, și ciubotele cât de vechi, dacă li-i curăți și le-i unge, ai să le porți ca și de cele nouă. Și zicând aceste cuvinte țiganul și-a dat duhul. Auzită de la Agi aia P. Mitocaru. — Eogdănești-Suceava. Pr M. Carlanescu 202.—0 păcăleală1 O haimana, ca să-și bată joc de lume, s’apucă să scoată un felinar 1 Pentru care Redacția cere iertare. S’a tipărit numai pentru d. Dr. O. Pascu https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 125 din pământ. In sfârșit începe să tragă de el în sus. să-l hâlțâe, să-l sucească, de-aș, ce să scoată el păru’ din pământ. —Drumeți încep să se strângă împrejurul lui. vorbind între ei ; -E nebun saracu’, l-a luat de mic. —Lăsați-1 c’o fi! Dar el ; -Nu, că trebue să iese, nu se poate să nu iese... $i tot hâlția in toate părțile. —Nu, că trebue să iese, nu se poate frate... ...S’aunde o pârâitură și’n același timp și-o mirositură... —Ei, vedeți, nu vă spusei eu că trebue să iese. Lumea văzând și auzind cele petrecute, începură să scuipe, mișcân- du-și mustățile și nasul. Apoi au plecat înjurând. Auzită în Boureni Doljiu. NlC. I. DUITIltrSȘCU 203.—Rusul căptușit. Rusul cum o da, cum o'nturna, că ’ntotdeauna umbla ghergheteag. Un Rumân, care-1 cunoștea, să nu tacă ? ca să-l încerce îl întreabă : —Măi Rusule, de ce umbli tu tot-deauna terfelegos, și, ești așa de gol ? Rusul răspunse; —rNu gol! căptușit pe dinuntru ! Dc la moșii loniță Gânju. M0ÎSei Nemțișor-Neamt. ' 204.—Snoavă 0 femee ședea la capul bărbatului ce era gata să moară și plângând îl întreba ; —Dragă barbate, dacă o fi gata să mori, să-mi lași și inie o povațâ! —Iți las nevastă : după moartea mea, tu să te măriți și să iei un barbat de 40 de ani ca și mine. Ea răspunse .• —Bine barbate, dar n’ar. fi mai bine să iau doi de câte 20 ani, că fac tot 40 ? Bietul om, când auzi așa, îi și eși sufletul. Ea a început să plângă și să jelească și având un mânzat (vițel măricel) ca să-l tae, jelindu-se zicea: «Am să taiu mânzatul și să-l fac jumătate pomană și jumătate nuntă, nuntă. Auzită din liibbo- tcca „Luminii"). 1’28 p. 30 b. Mariu Teodorianu-Carada-. Maica Sofia, București, Libr. Alcnluy, f. a. No 7 19 din „Biblioteca pentru toți"). Reviste noi primite în urmă: Revista muzicală bisericească *Ioan Cucuzeb a societăței cântăreților din Româ- nia. Redacția și Administrația în București. Calea Moșilor No. 237, Abonamentul anual G lei. https://biblioteca-digitala.ro OBOLUL întemeietorilor, abonatilor, cetitorilor și prietenilor revistei «ION CREANGA" pentru strângerea fondului : .- — Bustul lui Ion Creangă în Bârlad - Suma adunată și depusă pentru fructificare . . . 908.25 turnai câteva exemplare au rămas din: CALENDARUL REVISTEI ION CREANGA . = Pe 1912 == 1 ZI se cere de ia T. PamfUe, Bârlad, str. Promoroace © Poate primi ori ;i tine aresta revistă pe un an întreg. Mai mult chiar: GRATIS poale ori și tine să dobândească colec- țiile anilor din urmă- Cine va pofti, să scrie la administrație: W, LUPESCU Zorleni-Tutova, alăturând o carie poștală pentru răspuns. Pentru d-nii învățători și institutori 1 A apărut în r Biblioteca pentru toți" No. 768 69 PESTALOZZI EDUCAȚIA ELEMENTARA important studiu asupra operei pedagocice a lui A. Pestalozzi de Q. Compayre și tradus de d. T. Popovici, institutor Orfeli- natul agricol «Eerdinand». E de absolută necesitate tuturor mem- brilor corpului didactic primar mai cu seamă la examenul de definitivat și înaintare pe loc. Se procură de la orice librărie cu preț de 60 bani. https://biblioteca-digitala.ro D-sale D-lui ^LOSITO A RE T. T. Prin 1 următn ,Ion ia revistei „Ion Creangă" se pot dobândi elrevista .Ion Creangă" — — pe 1911 ----- - , „ 1912 - - - -• - ■ejeriu : Carte p. tineretul 'bla sate despre „Neamul Românesc" — — puseu- și. Pov^ire, ijjgj ș Jocuri n n n 11 „ „ „ III — — Cimilituri românești Industria casnică la Români Sfârșitul lumii — - — Sărbătorile de vară la Români M. „ Boli ții leacuri — — — Lupescu : Creșterea viermilor de matasă — D. Farcașanu și M. Lupescu: Creșterea pomilor — — — Șt, St. Tuțescu și P. Dauilescu: Monogr. satului Catane-Dolj — „ Colinde din popor — — — — ...... — Tim. Popovici: Leturghia sf. toan Gură-de-Aur — — — — Petru G. Savin: Clăcășește — — — — — — — — I. I. Ciuncanu: Doine și alte cântece — — — — — — —- Se trimit franco numai după achitarea deplină 3.00 6.00 6.09 6,00 0 10 i.25 1.50 1.20 0.20 1.40 1.60 1.50 1.00 10.00 0.40 2.0' IJ.O 0.10 0.20 2.00 0.30 2.50 0 40 O.30 CĂTRE COLABORATORI Revista «Ion Creangă^ publică tot Soiul de literatură populară, strânsă de-adreptul din popor, și cu arătarea cel puțin a locului de unde este culeasa, dacă nu și persoana. Manuscriptele să fie făcute—e de dorit—pe sferturi de coală și pe o singură parte a hârtiei. Pe o foaie de hârtie să nu fie culegeri de mai multe categorii, de pildă 1 cântece cu gâcitori, colinde cu descântece ș. a. Uu tărâm fără margeni a rămas încă nestrăbătut și cu plăcere vom publica culegeri despre felurite industrii casnice, femeești și bărbătești, locuințe și port, documente istorice de vechea limbă românească sau cari cuprind lucruri în legătură cu sufletul româ- nesc. Preoții ne pot trimite folclor bisericesc, rugăciuni și practice cari nu-s în cărți și tipicuri. Măsurătoarea pământului n’o știm, mă- surătoarea grânelor și a lichidelor asemenea. Cum se iLovnicesc flăcăii și fetele noastre trebue știut. Ceva despre pedagogia țără- nească nu-i un lucru de prisos. Munca câmpului nici n’o cunoaș- tem. Vâslitul pe ape. Traiul pădurarului. Și câte altele ! Scrisul scurt și cuprinzător. M https://biblioteca-digitala.ro Anul V.—No. 5. Maiu, 1918. Ion Creangă .Si Revistă de limbă, literatură ți artă populară MPARE ODMTĂ PE LUNĂ Un vechiu fanar de mână REDACȚIA : T. Pamfile, Strada Promoroacele BÂRLAD ADMINISTRAȚIA: M. Lupescu, Zorleni (Tutova) EXEMPLARII,: ABONAMENTUL AWAL: In tară . . . 40 bani : In tară....................5 lei In străinătate . . . 50 > In străinătate . . . . 6 > Un număr vechiu, 50 bani. TIPOGRAFIA ȘI LEGATORIA DE CĂRȚI C. D. LUPAȘCU https://biblioteca-digitala.ro întemeietorii Revistei «Ion Creanga» Pr. Ec. 1. Antonovici (Bârlad), Pr. I. C. Beldie (Fârțănești-Covurlui| At, C. Blendea • Vladimir.Gorj] G. A. Cosmovici (Tg. Neamț), N. I. Dumitrașcu (Bucur.). D. I. Farcașanu [Zorleni-Tutova], D. Gr. Fur- tună (Mănăstireni-Botoșani), Pr. Gh. Gheoldum [Bacău], P. Herescu (Găinești-Suceava), Dr. I Urban lar- nik (Praga-JJoemia), G. T. Kirileanti (București). L. Kostaki [Bârlad], M. Lupescu [Zorleui-Tutova|, C, N. Mateescu [R.-Vâlcea], D. Mihalache [Goleștii-Badei-Muscel], A. Moisei [Nemțișor-Vânători-Neamț) L. Mrejeriu [Călugăreni-Neamț], N.. I. Munteanu |Bălinteștî Covurlui|, I. Neculau [Coropceni-Vaslui] A. Negocscu |Bârlad|. T. Pamfile [Bârlad), P. Pănoiu (Crasna Gorjl, C. Patriche | Zorleni-Tutova! , T Popovici [Zorleni-Tutova], D. Procopie [Pri sec ani-lași) P. G. Savin (Jorăști-Covurlui), P. Ștefănescu |Dobromir-Constanța], N. Stoleriu (Baia-Succavaj, A. Tenea [Adam-Tutova], C. Teodorescu ,Roman| L Teodorescu IBioșteni-Suceava], Șt. St. Tuțescu |Balota-Dolj>, G. Tutoveanu [Bârlad,!. Zota , Dorna-Su* ceava , D. Vasiliu-Bacău (Bârlad I St. Capșa । București; Pentru condițiunile de înscrieri noi- să se ceară deslușiri la Redacfie sau Administrație CUPRINSUL: Dr. IOD Urban JaTnik-—Vorbire rostită cu prilejul serbărilor jubiliare de 40 ani ale societăței academice social-literare «România Jună» din Viena la ședinfa festivă din ziua de 1 lanuar 1912 st. v. T. Pamfile —Invățați și diletanti. Pr. Fiorea-A. Orăg'lii—Oancea, cântec bătrânesc. I. I. CillDtanU -Mintea și norocul, poveste. t. N. Mateescu, H- V. Bântescu $t- St- Tuțescu —Gâcitori. George A. Cosmovici, S. P. Chiricel, C. Atanasiu Al- tain, I. H. Poiescu- — Vorbe adânci L Pamfile-—Un vechiu felinar de mână. Al- MorariU-—Terminologia îmblăciului. M. Lupescu, II. I. Dumitrașcu, G. C. Arieni, li. I- Munteanu, P. S-Colibași--Datine și credințe A- Gorovei si M- Lupescu -Botanica populară. I- Preutescu. Al. Moisei, II. Onciul-—O samă de cuvinte. D. Gr. Furtună, Petru GL Savin, I. Preutescu, A Moisei —Vrăji și farmece. [• Georgescu-Munfeanu, I. II. Papesca G Râcnosa S. Manile, H- Graur, 0 Urzică, Maria I. Mirtea- Cântece. Al- îeolhru, C- V InilijiU- -Glume, jâtii, taclale P-, N. I. D.—CRONICA. Poșta Redacției, Administrației. Bibliografie. . lUStrali'jne: Fănar de mână,. îmblăciu. Tudor Pamfile a CULEGERE DE a n - GHICnOfll iomAuesti (Cimilituri) No. 766 din „Biblioteca pentru to]i“ 30 bani - din popor — No, 11 «Bibliot, folcloristică; 30 bani https://biblioteca-digitala.ro Anul V.-Xo. 5 M ai n, 1913. ION CREANGĂ Revistă de limbă, literatură și artă populară APARE O DATĂ PE LUNĂ REDACȚIA: T. PAMFIEE Bârlad, str. Promoroaccle ; ABONAMENTUL ANUAL; j In țară ... . 5 lei ! In străinătate , 6 „ ADMIMINISTRAȚJA : M. EU PE S CU Zorleni-Tut°va Iu ziua de 16 Maiu se împlinește o sută de ani de eănd o parte din trupul Moldovei, pămăutui de peste Prut al Basarabiei, a trecut samavolnicește sub stăpănirea inuscă- leaseă. Să ne supunem vremurilor cari sdrobesc și ridică bra- țele, dar sufletul să ni-1 ținem pururi treaz, căci nimic nu ni-1 poate atinge. Să-l avem și să-l încălzim, gata de a asculta alte vremuri cari vor putea ridica și seoborî brațele ! , VORBIRE rostită cu prilejul serbărilor iubilare de 40 ani ale societății academice social- literaro „România Jună“ din Viena, la ședința festivă din ziua de 1 Ianuarie 1912 st. v. Onorată adunare, Doamnelor și Domnilor! M’am întrebat adese-ori pe mine însumi, de unde vine că limba ro- mână într’atât am îndrăgit-o, încât începând odată s’o studiez, nu m’am mai dat înapoi aflând în studiul ei o plăcere din ce în ce mai mare. Era farmecul nespus ce avea și mai are pentru mine graiul curat al poporului însuși. Și în graiul acesta lucrul care stârnia interesul meu, era măestria, cu care poporul a știut, să contopească elementele străine primite dela alte neamuri—și erau multe de acele—cu cari în decursul veacurilor a venit în atingere, să le contopească cu cuvintele din limba sa strămoșească, limba mumă latină. ,. Ton Creani/ua — V, o, 88. https://biblioteca-digitala.ro 130 ION CREANGA Acei dintre învâțații români de odinioară, cari nu vedeau cu ochi buni amestecul acesta, nu și-au dat cu socoteala c’alta este, dacă cineva de dragul unei teorii anticipate introduce cuvintele străine fie chiar și latine în limba română, și alta, dacă cuvintele aceste au intrat in ea pe cale naturală. Ce rătăcire a minții și ce păcat, că un Laurian și Maxim in loc să fi primit în dicționarul lot român o sumedenie de cuvinte curat latine, surghiunind într’aceeași vreme multe cuvinte de obârșie străină, cari de mult își căpătaseră dreptul de cetățenie, în așa numitul glosar; ce păcat, zic, că râvna cea mare, de care au dat dovezi netăgăduite, ei n’au în- trebuințat-o ca să ne deie o icoană credincioasă a limbei curat poporane de pretutindeni unde răsună graiul românesc 1 Dacă nizuințele lor cu privire la alcătuirea limbei române literare ar fi isbulit, atunci din graiul mlădios, tare și armonios al poporului s’ar fi ales un fel de volapiik sau un esperanto, o limbă făurită în mod ar- tificial pe un calapod oarecare și nu o ființă vie, organică, capabilă de o desvoltare din ce în ce mai desăvârșită. Limba română cea adevărată, luând întocmai cum a făcut-o vestitul poet dramatic francez Molidre, binele său unde-1 găsia, a devenit printr'o adaptare dibace a elementelor străine la cele băștinașe o unealtă minu- nată pentru oameni geniali, prin care să-și spuie simțimintele, obțiind niște nuanțe de sens câte-odală și mai fine decât aceasta are loc în unele limbi din cele mari, cu literaturi bogate. De aceea eu cu umilință mă închin geniului limbei române și al poporului, care se pricepe de minune să îmbrace în ea niște producte de toată frumuseța ale minții sale agere și înțelepte. Doresc din inimă să se găsească mulți din aceia, cari să se priceapă a se folosi de u- nealta aceasta neîntrecută, ferindu se cât se poate de mult de cuvinte șau locuțiuni nouă străine, fie franceze, latine ori maghiare. Și dacă nu ajunge pretutindeni limba literară de astăzi, nu este oare câmpul vast al graiului poporan, din care scriitorii români pot să ieie ca din averea lor proprie în loc să cerșească la străini ? Vorbind astfel în contra împestrițării stricăcioase a limbei române prin fel de fel de neologisme, mă găsesc Doamnelor, și Domnilor, într o societate din cele mai alese. Pasă-mi-te viteazul Rege al României, Carol însuși a pornit o luptă crâncenă în contra acestui balaur care emenință să înghiță pe fecioara nevinovată, limba curat poporană. Fie ca nizuințele aceste nobile ale augustului luptător să fie încoronate cu laurul unei is- bânde strălucite asemenea celei, pe care cu 35 ani mai înainte a câș- tigat-o pe câmpul de luptă. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 131 «România Jună» însă doresc să devie și în privința aceasta focar al unei direcții sănătoase în cultivarea limbei strămoșești, a unei limbi fără schimonosituri, nepetecite cu sdrențe străine, a unei limbi, care pășește falnic prin lume în pitorescul port național al său. Lozinca tuturor Românilor cu iubire de neam, privind lucrul acesta de o însemnătate afară din cale mare, să devie cele trei cuvinte bine cunoscute: «Prin noi înși-ne!» Dr. loan Urban larnik, Profesor la Universitatea din Praga INVÂȚATI Șl DILETANȚI Dr. G. Pascu: Despre cimilituri (sfârșii) Am arătat în această revistă (An. II p. 307-8) când a apărut întâia parte din lucrarea d-Jui Pascu, greșelele ce le a făcut cu privire la cer- cetarea și transcrierea citațiilor din lucrările mele și spuneam că față de cele scrise de d-1 Pascu fiecare are o datorie : să cerceteze și se con- troleze (firește, fiindcă d. Pascu nu le poate ști dumnezeește pe toate). Nu pot să știu dacă cineva m'a ascultat cu toate că d. Pascu socotește că mulți se uită în ochii mei. N’am văzut însă nimic. In treacăt îi maj pot arăta și următoarele greșeli din partea I: P. 101 : «Coasa pusă în copac e ca o găină care strigă cotcodac-. Nu. Coasa, în copac, când o bate vântul, produce un sunet care sea- mănă cu cotcodăcitul găinei ; p. 114. Țarloiu nu-i ce vrea d. Pascu ci picior, fluierul piciorului mai ales, osul. p. 116. Blorcoti=& se ridica ușor în sus, cu sgomot ușor. Nu, ci a ne- liniști prin vorbă multă, prin fliorcăeală, prin boscorodeală. p. 129. Boț (cu privire la soaie) nu-i umflătură, ci gogoloș ; umflătură e atunci când e în trup: «am un boț la inimă». p. 131. Bubușlie, nu-i «umflătură, bubulițâ» ci ceva rotund; pepenelui, mic i se zice băbășlie și băbășcuță. p. 131. Buba nu-i taur, ci bufniță sau boghiu. Bufnița-și face cuibu- rile prin hornuri și de aceia : rage buha din cenușă... p. 139. Chiselița nu se face numai din perje ci mai ales din vișine. p. 143. Ciuciuleț' ca să vină de la ciucesc, trebue să se abată pe la a ciuciuH, https://biblioteca-digitala.ro 132 ION CREANGA p. 146. Cosiriște nu-i «instrument pe care se ascute coasa» ci locul cosit, cosi tura. p. 147. Coștireațu nu-i coteț de porci, ci mai ales de găini și numai la unii gospodari, porcii dorm jos, sub leasă, iar găinele sus = cote- neață. p. 161. Gdța nu-i baieră ci coadă, cosiță de păr în capul femeiei. p. 167. Hudumac nu-i ce vrea d-1 Pascu, ci huiduiri, huidumac, gobli- zan, goblete. p. 170. Imfierat nu înseamnă «de fier» ci însemnat cu fier înroșit, ma- triculat. p. 177. Mălacul nu-i ce vrea d. Pascu, ci puiul de bivol. p. 187. Pătărângă, nu-i ce vrea d. Pascu, ci prăștină, prăjină, pătă- chie. p. 190. Pleajtura țiganului nu-i periuță ci un mic pănătuf. p. 192. Potlogul nu-i o petică stricată ci o bucată de piele veche. p. 193. Priscornicul e mai ales de piatră, p. 202. A spârcui înseamnă a încolți (despre lup și câne) o vită, a- dică a o ucide prin mușcături; a spârcui, adică a ieși cu scaunul câte puțin și cu multe scremete. p. 202. Ochi sticliți, nu-s ochi strălucitori, ci cei pironiți de uimire, de prostie. p. 203. Strânsură nu-i «ceia ce ai strâns, adunat», ci numai nutrețul e strânsură. p. 204. Sucala nu-i suveică. p. 204. Sidacul e numai al calului, cu toate că Dame spune că-i și al boului. Aceia se chiamă vână. p. 204. «Sumuze* le vine de la a sumuță. p. 207. Stergura e ștergarul, cârpă cu care se șterge omul pe ochi, pe față și deci, cu dânsa nu se mătură. p. 207. Sușara «este — zice poporul d-lui Pascu, un deavol de băet — o vorbă țigănească». Nu! E sușa-ra, soșea rea; sau șoșara — și o sea rea! 2W.--Tăvălucul nu-i simplu : drug cilindric, ci butuc și se folosește numai la agricultură. (Vorba celuia care a auzit în Franța și pe birjari vofbind franțuzește ;) Asta o știe orice țăran, d-le Pascu ! Și în sfârșit p. 218. Vâna, nu-i harag. Veți zice: peste 20 de greșeli în atâta prăpăd de fețe. Ba nu: întăi acestea-s numai acele pe cari le știu eu; alții vor mai găsi și altele https://biblioteca-digitala.ro _______________________ IONCREANGA 133 și chiar de-ar fi numai atâtea, pentru pretențiile d-lui Pascu sunt neîn- chipuit de multe. După ce mă dă gata pe mine, d. Pascu trece biruitor peste drum și-l ucide pe d. Gorovei,—cum, nu m'amestec și Dumnezeu îi aiută să ’n- cheie : «Am insistat așa de mult asupra defectelor pe cari le prezintă colecțiile d-lor Gorovei și Pamfile, fiindcă în folcloristica noastră bân- tuie diletantismul cel mai enervant» (p. 204) vorbe pe cari le mai a- flăm și la pag. 56. Da, domnule Dr. Pascu și domnilor doctori ale vremurilor noi ! In folcloristica noastră bântue diletantismul cei mai enervant !!! E o dragoste, domnilor învățati, pentru tot ce se leagă de firea po- porului nostru, de viata acestui popor în toate vremurile și în toate tă- râmurile. E o dragoste care nu cunoaște odihna dumneavoastră dulce, programele dumnevoastră înguste și răsplata dumnevoastră îmbelșugată; o dragoste pe care nu dumnevoastră ați aprins-o și pe care nu dumne- voastră veți putea o stânge. E un îndemn care arată sporurile de cari dv. sau vă îngroziti,—doctorii mincinoși,—sau pe cari le furati dingrămadă fără a lăsa în loc plata care trebuie. La noi la țară, domnule Pascu, primăvara când baba meșteră scoate din pământ buruiana de leac, pune in locul ei o bucată de pane, hrană acestui pământ căruia i se iea o plantă. Și dumnevoastră, nu! Ne cre- deți datori să vă muncim și atât, și când brațele noastre vă par deșarte, vă înfuriati, vă. enervați. Noi proștii strigăm : e râu! Intre diletanti și învățati Ia noi nu-i pun- tea dintre arhitect și inginer, dintre dascăl și ucenic, dintre părinte și fiu sufletesc. Nu-i nimic și dacă este ceva, apoi aceia se chiamă, cu iertare : mânie și ochi tăi. Nu vedeți că bătrânii cari v’au hărăzit titlurile sunt altfel de oameni? De ce nu-i urmați? Pricina e aceiași. Vă este rușine și alături de dân- șii ! Veniți alături de noi, la greu, la sfat și la bucurie. Făgăduim că vom asculta și ne vom supune... unii altora. Tudor Pamfile https://biblioteca-digitala.ro 134 ION CREANGA CÂNTECE BĂTRÂNEȘTI 32.—Oaneea Foaie verde foi de nalbă, Ce gâlceavă ’n cea dumbravă? Ce război in sat la noi? Dar războiul cine-1 face ? Să vezi Oaneea cu Vlaicu, Cu Vlaicu, pârcălabu’ Cela 'nalt subțîrelu’. Mult mi-e 'nalt și subțirel, Poartă căciulă de jdrel' Par’că mi-e tras prin inel, Moare Neaga după el. Foaie verde flori domnești, Oaneea, chiriaș domnesc, Duce buți la București Și peceți împărătești. Verde, verde d’asomie, Pleacă Oaneea cu chirie Cu trei flori la pălărie: Una verde și-a lămâie Și-alta-mi este prăzulie Și-alta mi-e portocalie, Bate vântul, mi-o adie, Mi-aducc mirosul mie. Bine-ar fi să nu mai vie Din ceastă călătorie. Și-am zis verde flori domnești, Când pleacă Ia București, Foaie verde de susai, La car cu 12 cai. Foaie verde ș’un lipan Și cârlani- de câte-un an Cari se ține după car. Iar Oaneea când mi-ș pleca, Cu Neguța că-mi vorbia, Ziua bună că-și lua. Și-am zis verde de-avrămeasă, — Rămâi Neago sănătoasă, Ca o garofă frumoasă Și să m’aștepți pe la coasă. Curva Neaga că-i zicea, Din guriță-1 mângâia, Da la inimă-1 frigea. Foaie verde de-abanos, — Umblă, Oanceo sănătos, Ca un trandafir frumos, Că nu mi-ai fost de folos. Și Oaneea că mi-ș pleca. Curva Neaga ce-mi făcea ? Intr'o odaie intra, Frumușel se primenia, Lua iie dintr’o mie Și rochiță din cutie Și brâu lat din Țarigrad, Cotu' cinci galbeni luat, De la cel ovrei bogat, De Oaneea e cumpărat. Lua 'n picioare papucei, Verzi ca frunzuța de tei, Să-i șază bine cu ei. Foaie verde ca nalba, La lădiță căuta Și lua vre-o trei parale, Pleca după vrăjitoare. Foaie verde ca nalba, Dar unde mi se ducea ? Dosul la moașă-sa da. Cu «buna ziua» că-i da Și moașă-sa-i mulțumia. Și din gura că-i zicea: — Foaie verde bob năut, ijder. aNoateni, https://biblioteca-digitala.ro ______________ION CREANGA £35 Ce vânt mare te-a bătut Pe la mine de-ai venit ? Că eu de când te-am moșit, La mine n’ai mai venit. Și Neguța c'auzia Și din gura că-i zicea : ..- Bre moșică, dumneta; Nu știi tu ceva, cumva, Să faci lui Oancea să bea ? Foaie verde bob năut, Că grozav mi l-am urît, Pe Vlaicu l-am Îndrăgit, Moșică m’am prăpădit. Și moașă-sa c’auzia Și cin gură că-i zicea: — Sictir 1 curvă, d’acilea, Să n’auză cineva, Să mă bagi în vre-o belea. Ce vorbă fuse asta'? La ce-ți omori soția ? Să-ți vădu vești căscioara, Casa și bătătura Prin prejur ce-oi mai avea. Că vezi, casă ca la tine. Nu se află la domnie Nici la dalba 'mpărăție. Foaie verde flori domnești Oancea mi-e chiriaș domnesc Duce bufi la București Și peceți împărătești Cum cap n’ai să mai trăești, Vlaicu-mi este pârcălab, Băgat de oameni în sat Cu cânii în goană luat Și n'are parte de-un pat. Foaie verde ca nalba, Și Neguța c'auzia Și din gură că-i zicea : — Taci moașă, nu zice-așa, Nu-mi mai răni inima. | Nu știi tu ceva cumva | Să-i faci lui Oancea să bea? ; Și moașă-sa c'auzia Și din gură că-i zicea : — Neago, nepoțica mea, Dacă ’ți este vorba așa, Du-te colea ’n Valea rea, ț La Gherghina țiganca, | Ceia curva și oața | Ceia fermecătoarea, : Care fermeca lumea. , Și Neguța c'auzia. ' Așa bine că-i părea, i Dosu la Gherghina da, i Cu „bună ziua" că-i da 1 Și Gherghina c’auzia, Și Neguța-i mulțumea. : Atunci Neaga că-i zicea : i — Gherghino; surata mea, । Nu știi tu ceva cumva, i Să-i faci lui Oancea să bea ? Foaie verde bob năut, ; Că grozav mi l-am urit, i Pe Vlaicu l’am îndrăgit, I Gherghino, m’am prăpădit, i Și Gherghina c’auzia ■ Și din gură că-i zicea : Neago, surățica mea, Ce vorbă fuse asta, 1 La ce-ți omori soția ? Și-ți văduvești cășcioara, Să râză mahalaua, \ Să n’auză cineva, | Că mă bagi în vre-o belea. I Iar Neguța c’auzea. | —Gherghino, surata mea, ș Nu-mi mai răni inima Nu știi tu, ceva cumva, Să-i faci lui Oancea să bea? Iar Gherghina c’auzea https://biblioteca-digitala.ro 136 ION CREANGA Și din gură că zicea: —Neago, surățica mea, Dacă-ți este vorb’așa, Ca să-ți omori pe Oancea, Sui în deal la băcănie, La logofătu’ Ilie Și ia-mi săricică de-o para Și otravă de alta, Să-i fac lui Oancea să bea Să te curăț de belea. Atunci Neaga c'auzea, Ce fel bine că-i părea? Suia ’n deal Ia băcănie, La logofătu’ Ilie. Lua săricică d’o păra Și otravă de alta, O para că-i rămânea, Și p'aia pe vin c’o da. La pahar că le-așeza Ele de se plămădia, La Gherghina se’ntorcea. Când la Gherghina venia, Păharu ’n mână i-1 da Și Gherghina că-1 lua Și-l lua și-l descânta. Foaie verde salbă moale Și descânta ’n gura mare. Femeie fermecătoare, De fierbe oala la soare. Să vie Oancea mai tare. Paharu’ că-1 descânta, ’N mâna Neguți că-1 da. Atunci Neaga ce mi făcea ? Păharu’ că mi-1 lua : Și-acasă că se ’ntorcea, i Destin chie că-1 făcea, La lădiță descuia. Acolo pahar punea, Tot afară că-mi eșia, Pe coșare se urca In drumul mare se uita. ■ Foaie verde salbă moale I Cât era ziua de mare, | Ședea Neaga pe coșare Și se uită’n drumul mare, Să vie Oancea mai tare. Foaie verde ca nalba O pulbere că vedea Și din gură că zicea : „De-ar fi pulbere de vânt, S’ar așterne pe pământ. i Dar e pulbere de drum, Că vine făcută ghiul' (Urmează) . Pr. Florea A. Drăghici. P O V € Ș T I 4-3.—Mintea si norocul A fost odată ca nici odată, de când era norocul ispravnicul și mintea slugă la el. Intr’o poeniță din vârful Carpatilor, își păștea turma de oi un flăcă- iandru ciobănaș ca de vre-o douăzeci de ani. Povestea ne spune că o- dată când a vrut să puie capul jos pe un mușuroi să se odihneacă, a dat de o ușiță mică care se deschidea. 1 Ghem, cocoloș, grămădituri. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 137_ Acolo era o culă împărătească (visterie de-ale lui Traian 1 în care erau tot felul de bogății, cununi de aur, argint $i alte scumpătățuri. Bagă el mâna și luă câte bogății putu și își împodobi oile lui, punân- du-le la gât ca clopote și la urechi în loc de cercei. Dete un chiot câ- nilor, să aibă grijă să nu vie vre-un lup și se așeză la umbra unui go- run și începu a zice din fluer de-ți era mai mare dragul să asculți la el cum cânta. ' Tocmai în timpul acela iată că trece pe acolo un negustor dintr’un oraș îndepărtat. Cum vede el oile ciobanului cu bogățiile cele mai scum- pe din lume, dete să intre în vorbă de târg cu el. — la, nu-mi vinzi mie oile, bace ciobănaș, că ți-oi da cât ai cere. — Da n’am oi de vânzare jupâne. Ce, vrei să sărăcesc ? Nu știi că «banul e ochiul dracului» e rotund și se rostogolește ca o roată în lumea largă; a nevoie se câștigă și lesne se cheltuește. Văzând negustorul că nu-l desbaeră pe cioban de a-i vinde turma, se. făcu că întinde masă mare, la care chemă și pe cioban să mănânce împreună. Ciobanul nu voia, însă după multe rugăminți ale negustorului, se a- șeză și el la masă și începu să mănânce împreună. Dar negustorului îi rămăsese gândul numai la oile cele frumoase; nu-i era atâta de oi ci mai mult de scumpătă(urile de la gât, că aia era o avere de împărat dar ciobanul nu știa el de una ca asta. Negustorul iar îl întrebă : — Ai bace, ce zici, nu mi le vinzi mie? — Pre legea mea jupâne, de când sunt copil de zece ani mă trudesc, mă trudesc cu turma asta ca s’o fac mare, ca să am cu ce să trăesc, și acuș auzi să vând ! Se poate una ca asta ? Să știi câte erni, câte ploi și cât fum m’a bătut pe mine lângă turma asta, te vei închina. Poți să-ți vezi de drum jupâne că n’am oi de vânzare ; dar daca ai și dum- neta vre-una două, ad-o în turma mea să ți-o păzesc eu și peste cinci sau zece ani ai să ai o turmă mai mare ca a mea. Văzând negustorul, că nici acuș nu-i merge să intre în vorbă de târg cu el, se gândi la alt plan de hoție. Scoase din desagi o ploscă de rachiu și-i dădu ciobanului să bea. Bău ciobanul odată, bău a două oară, până când își dete turma pe apă chioară, botezată de mâna ghid voiului. Bucuria hoțului de negustor care-1 văzu pe cioban beat, amețit, care în viața lui nu gustase din apa ghiavolului care duce la sărăcie! 1 Mai în toate satele din Oltenia, mai ales la munte, se vorbește de aseme- nea visterii sau cule împărătești—comori. https://biblioteca-digitala.ro 138 .......... ION CREANGA................... ..... ............ A băut ciobanu’ și a treia oară, pănă când a uitat și de turmă și de lupi și de tot, și s’a culcat. In timpul ăsta negustorul își încărcă dăsagii cu toate scumpeturile de la gâtul oilor și plecă lăsând pe cioban dormind dus. Mergând negustorul așa, iată că-1 ajunge și pe el osteneala căci și-a priponit calul de-o tufă și s’a culcat. Insă în somn a visat că a venit la el, sau că i s’a arătat îngerul în vis, căci a venit la el un voinic frumos și călare pe un cal negru și i-a spus: — Mă, nu este norocul tău, ci este al ciobanului ăluia; du ?iverile în- dărăt, că de unde cu, praful și paraginii se alege de casa ta. Voinicul pe semne că era norocul ciobanului, iar calul era îngerul lui, căci de aia se zice când visezi cal, cică atunci ți se arată îngerul tău în vis și e bine. Se sculă el și plecă iar pe drumul venit, după arătările cin vis, căci era și el o leacă evlavios și credea și în lucrurile astea bătrânești, a- dică în vise, în vorbele despre arătările timpului, despre Miază noapte care șade la ușă noaptea ca să nu plece copii sau flăcăii prin sat și în Dumnezeu; cum se zice, era și el credincios, evlavios, cu toate că făcuse un păcat de furase norocul altuia fiind că era mintea la mijloc, că el știa ce să facă cu aurul și argintul, dar ciobanul cel fără minte și cu noroc nu știa. Și vedeți aicea a venit și s’a întâlnit mintea și cu norocul, fiecare cu câte un om, s’au luat la ceartă căci care să fie mai mare din ei, până în cele din urmă s’au împăcat și au zis ca să fie deopotrivă unul cu altul, adică un om să aibă și minte dar să aibă și o leacă de noroc că așa este : azi oamenii cuminți nu pot trăi singuri ci la un loc cit cei norocoși, cari nici ei nu pot să trăiască, fiind că nu știu cum să se fo- losească de noroc. Și a mers negustorul multă cale căci acuș i se părea mai lungă ca- lea ca întăi căci știa că nu-i norocul lui ci.al ciobanului care, dacă nu- mai nu i-a 1 ua șalele pe boală când s'a întâlni, ca să-i dea iar avuțilelui. Cum a ajuns, l-a găsit tot dormind. — Scoal' măi bace, ce dormi atât de mult? — Iaca mă odihniiu și eu o leacă, că tare rău eram ostenit. — Ascultă bace: De unde ai luat bogățiile astea, că mie mi-a spus un om că le-ai găsit și e norocul tău. — Așa e, jupâne. De unde le-am luat este o împărăție mare. Și îi spuse ciabanul toată tărășenia cu cula împărătească; și merseră și încărcară tot ce avură la ei, saci, desagi, trăiste, glugi și se învoi https://biblioteca-digitala.ro ION CREANOa . 139 negustorul cu ciobanul să meargă la el acasă cu turmă cu tot, căci tot n’avea el copii. Și așa că pe cioban l-a luat ca pe un copil al lui de suflet. Luară oile și averile împărătești și plecară acasă cu mare ve- selie. Cum ajunse în orașul său, negustorul se puse cu spălători, cu haine boerești îl îmbrăcă pe cioban cu fel de fel, ba încă îi aduse și învăță- tor acasă să-l învețe tot felul de limbi; așa că într'o lună de zile nu mai ziceai că e cioban, ci fecior de craiu sau de domn. Dar cu tot gătitul și cu tot învățatul lui cum era băiatul îmbrăcat a- șa frumos, tot își da câte odată în petec că eșia prin curte și ce-i ve- nia în mână, o bâtă sau câte un lemn, îl lua în umăr și striga cânii lui dulăi ca la stână : Ui noa cânii mei, Prinde-ți lupii cei mișei ! Singur iui i se părea că e pe altă lume; dor ce mai păstra din viața lui ciobănească era visul. El în totdeauna visa că e la stână cu turma și cu dulăii lui cari se luptau cu lupii cei mișei. Când se deștepta, se uita împrejurul lui și vedea că nu mai este cu turma lui, da vre-o câteva lacrămi și se întreba ; «Doamne unde m’ai dus pe mine, de ce m’ai despărțit pe mine de turma mea, de dulăii mei. Și așa i-a fost viața ciobanului până când s’a deprins cu traiul boe- resc. Când văzu negustorul că băiatul s’a făcut mare și mai cu minte, adică s’a dat pe brazda celor de la oraș, s’a hotărît ca să-l însoare. Tocmai în vremea aceea domnia peste țară un împărat care avea o fată de măritat. Și împăratul aista dedese hârtie în toată țara că Cine vede acul în vârful Parângului, lea fata împăratului1 Hai, de unde până unde, negustorul se duce cu băiatul lui împețit la împărat. Cum ajunseră la împărat, îi primi cu mare veselie și chemă și pe fetică sa să vadă și venitul acesta de băiat că era frumos. Ea, ce-i drept îi plăcu, dec, colea frumos ca un făt frumos; dar nu-i plăcea împăratului că nu era cel puțin fiu de domn dacă nu de împă- rat. — Bine, zice negustnrul, nu e fiu de domn cum cere măria ta; dar 1 Zicală de îndemn pentru tineri, ca să fie vrednici și detreabă. https://biblioteca-digitala.ro 140_______________ ION CREANGA ....................._...._...... .... îi dau avere la fel cu un fiu de domn și alta, băiatul meu vede acul în vârful Parângului. Căci după hârtia ce ați dat-o prin fard că ori și ce voinic cu bună stare poate să iea fata măriei tale și că Cine vede vârful Parângului, Ice. fata împăratului. Ei băiatul meu e în stare. A văzut el mai multe în vârful Parângu- lui, nu așa! — Bine, v’o dau, să vedem. li chemă împăratul pe amândoi, pe fetică-sa și pe ginere și îi băgă într'o cameră să vadă dacă se plac. Dete poruncă și stinse toate lumâ- nările noaptea, întunerec mare în toate părțile, muzicele să nu.mai cân- te, nimic să nu se mai audă. Văzând ginerile așa, se miră foarte mult și își zise : «aici e aici cu acul în vârful Parângului. Dimineafa când s'a dus împăratul să vadă dacă se place unul pe al- tul, a găsit-o pe ea proptită de perete, supărată și bosumflată de nu te apropiai de ea. — Da cine te-a pus tată să-mi aduci pe ăsta aici că mi-a tras două palme de mi s’au făcut stele verzi înaintea ochilor. Auzind împăratul așa, dete poruncă la oamenii lui să-l aducă la ju- decată și să-i taie capul. Atunci deodată eși și norocul și tot din capul ciobanului si strigă după minte care nu era asa departe ci pe drum, ve- nia să se întâlnească cu norocul. Cum se întâlniră se luară iar la sfadă, «ba eu să fiu mai mare, ba eu mai mare, ba eu să fiu», până în cele din urmă rămase mintea stă- până in capul ciobanului. Se scutură ciobanul odată de frică și zise împăratului : — Prea mărite împărate, ascultă-mi vorbele mele cu bunătate. Cum să nu-i trag eu fetei palme pe câtă vreme eu n’am știut că e fata mă- riei tale că n’am avut nici lumină, nici cântec, nici nimic; eu știu după toată cumințenia mea că nuntă fără râs și moarte fără plâns nu s’a mai pomenit și după cum nici vorba măriei tale Că cine vede acul în vârful Parângului tea fata împăratului nu este adevărată, tot așa și fata n’are să iea pe altul, de cât pe mine. Auzind împăratul așa, chemă pe fiică-sa și i-o dete de soție și pe el îl făcu mare împărat în locul lui iar pe tt-.tă-su îl făcu gheneral în oaste și mulțâmi și el minței care nu l-a lăfat numai în mâna norocu- lui, că mintea e mai tură de cât tcate, dar fie și pe lângă un car de minte tot mai trebue și un dram de noroc. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 141 Trăiră în pace și belșug de toate iar pe mine mă puseră cioban la oi în locul lui de mă trudesc cu jigăniile astea de lupi cari vin și-mi ieau câte o oaie chiar ziua amiază. Dar și eu am niște dulăi cari, când îi chem odată Iii nea cânii mei, Prindeți lupii cei mișei, îmi vin cu lupul în ghiară, îi jupoi și le iau pielea Și o fac cojoacă de spinare Celui ce-mi dă ascultare. Oltenia Ion I. Ciuncanu GACITORI 269 .—Picioarele, trupul, capul, pârul, păduchii. Pe butoi un dovleac, Pe dovleac pădure Și ’n pădure pasc porcii. 270 .-- Fasolea. Albă e, picioare nu e, Pe copaci în sus se sue. 271 .—Lacrima. Ce apă este fără nisip ? 272 .—De frică. De ce nu știe Dumnezeu ? 273 .—Dibla, cobza. Găinușe ciușe. Cu minciuni supt gușe. 274 .— Scroafa cu pureci. Am o butie mare Care tot se sparge; Și când este la soare, Se adună o gramadă de buticele. 275 .—Scânteia. Uiche-o, nu ie! 276 .—Cartea. Rădăcină de cătină, Puțini voinici o răsfiră. 277 .— Dovlegii, pepenii. îngrop surcele. Ies sforicele Și adun bolovani. 278 .—Cocoșul. Din piatră albă proroc răsare, Pe oameni deșteaptă Și’n rouă îi botează. 279 .—Răsboiul de țesut. Murgu’ calcă ’n vie Viea să 'ncovie', Murgu' înoată, Dunărea înghiață. 280.—Cismarul, scaunul, cânele și pantoful. Două picioare șade pe trei picioare Și lucrează la un picior; Vine patru picioare, iea piciorul și fuge. https://biblioteca-digitala.ro 142 ION creanga Două picioare iea trei picioare și asvârle după patru picioare. Patru picioare lasă pe un picior. 281.—Porcul. Patru înfipte, Două ciușdite, O îmboldeală Și-o sâcâială. 282.—Aluna. Memurică memură, Șade’n vârf și tremură. 283 .—Măgarul. In fundul coșarului, Stă deșteptul satului. 284 .—Popa in altar. Într’un fund de groapă, Stă zgripțor și cască. 285 .—Buzatul. Cine flueră în biserică ? 286 .—Mălaiul in țest. Cidir* poalele Și gab* moalele. Jud. Argeș și Mușcel. C. N. Mateescu. 287 .—Ferestrăul Nici jos, nici sus, Numa’n vreme pus. 288 .— Ușa. Hâț la deal și la vale Hât spre vremea cei de seară. 289 .—Purcei scurmând. M’am suit în scai. Ca să văd de cai, Dar n'am văzut cai, Ci oastea lui Mihai, Tot umblând ca vântul Și răscolind pământul. 290 .—Fereastra, patul și ușa. Am trei fete : Una-mi zice că se face ziuă, Alta nu, Iar a treia, că-i tot una, 291 .—Fumul. Cine s’urcă’n pod fără scară, Fără mâni, fără picioare? 292 .—Soba in timpul etnei. Ce mut stă în casă și toți dau mâna cu el ? Hanțești-Dorohoîu. ' N. V. Hântescu. 293 .—Soarele. Am doi bulgărei de unt Toate văile le ung.1 294 . — Cânepa. Șelup*, Buleș Face capu’ ca șteneapu. 295 .-—Ce e ? O gab* erat*, O tocs* moale Și-i cură apă din cioc ?2 296 .—Fasolea. ! Alfmu*-mi-se i Gâmfă-mi-se i Barbaricu ălaocs!;!-mi-se. I 297 —Alfmu*-mi-se ■ Gâmfă-mi-se : Gandariciu ălaocs*-mi-se.:1 i 298.—Ghemul. ' Ce șade ’n cui ?4 299 .— Focul. Ce nu trece drumul ? ’ * Cuvânt inversat de Redacție. 1 Spuse de Mitrana N, 'Irăscăilă - de Marița N. Turleanu, s de Rada I. Turleanu, * de Șt. C. Alexandru, Balota Dolj și •> de Const. Lăbânescu din Intorsura Dolj. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 143 300 .—Epurele. Doi denenei, Opt opintenei, Blenderei mustață. 301 .—Din(ii. O grădiniță. Plină de viță1 302 . Pisica. Luai pe nodoroasa Și lovii pe flocoasa.2 303 . Limba. Am un fus de pește Păn’ nu puchinește Nu se deslipește 1 304 .—Pătulul. Patru frați cu o căciulă în cap! 305 .—Usturoiul, 25 de frați Intr’o cămașă îmbrăcați2 306 .—9 frați intr’o camașă îm- . brăcați. 307 . —împrumutul (mălaiul). D'ici până la voi Numai căpățâni de oi4 308 .—Soba. Am o fată frumoasă : | Intru ’n casă-i dau palme1 I Es afară-i dau palme. | 309. — Scrisoarea. I Am o găină pestriță j Șade pe poliță4 j 310.—Cașul. | M-a trimes Doamna de sus la ! ce de jos, Să-i dau carne de mieluș Făr’ de neam de osciorel. 311 .—Barza. Ce pasere n’are limbă?2 ; 312.—Fluent!. In pădure născui : In pădure crescui Acasă dacă m’aduseră Să le tot cânt mă puseră. 313 .—Caprâintortor (pasăre). O pasăre pisticioară Cu limba ca de pilișoară? 314 .—Spata. Ce bate mistra ’n ghiață ?4 Șt. St. Tutescu VORB6 ADĂOGI 647—705 I-a pus ochinca (opinca) ’n nas, ad l-a întrecut; l-a lasat în urmă de tot; a scos-o mai bine, la capăt; a eșit fruntea; l-a luat înainte. N’am închis macar ochii, toată noaptea, ad. într'una, am vegheat : n’am dormit nicidecum. Te prinde de ochi, ad. neagă, O perde din ochiu, ad. îi e foarte dragă. 1234 Vezi pag. 142. https://biblioteca-digitala.ro 144 ION CREANGA A pus ochiul pe ea, ad. caută s’o capete; s’o dobândească; o iubește o dorește. C'un o chiu la slănină și c’unul la făină, se zice încru cișaților. N’are ochi, să-l vadă, ad. nu-l poate suferi; îi e foarte urît. Pănă nu vezi cu ochii, să nu crezi, ad. să nu te iei după vorbe numai! Deschide ochii in patru (patru-zeci), ad. iea seama foarte bine! N'ai deschis ochii, deschide punga, se zice celui care n’a luat sama și trebue să plătească mai mult. Are ochi de vultur, ad. vede și pricepe de departe, mult. Ochiul rău rele vede, se zice celui care numai în rău caută să vadă pe oricine (persecutatorilor). E cu patru ochi, se zice unei persoane care știe carte. in țara orbilor, cel c’un ochiu îi împarat, ad. unde-s toți proști, dom- nește și cel mai puțin deștept. Ochiu de înger și inimă de drac, se zice unei persoane frumoasă, dar răutăcioasă. Ii face ochi dulci, ad. se preface că-l iubește. Te ’nșală din ochi, ad. e foarte prefăcut (șiret) de nu te poți păzi. Ochii văd, inima cere, dar n'am nici o putere, se zice de o persoană ce iubește, dar n’are parte de iubirea sa. Orbii nimeresc Suceava, se zice persoanei care se tot teme că n’are să nimerească și tot întreabă. A dat ortul popii, ad. a murit. Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale, se zice persoanei care e la putere și toate și Ie aduce la îndeplinire! Te fac cu ouă și cu oțet, se zice amenințând cu aspră pedeapsă, pe protivnici. Parcă are ouă ’n poale, ad. merge foarte încet, Se poartă ca c'un ou roș, ad. îl caută cu îngrijire. N’am dormit nici cât ai coace un ou de țigan, ad. n’am dormit nici de fel. Sănătos cum li oul, ad. foarte sănătos. Găină, care tot cdrcde, dimineața nare ou, ad. cine tot se laudă nu produce nimica. Târgul Neamțul. George A. Cosmovici Cânele nu fuge de îmbucătură, ci de zburătură. la eșit lupu ’nainte,- se zice unui om când îi merge bine. A întâlnit popa’n drum; se zice cuiva, când nu a reușit la ceva. își cată locul, ca mierla cuibul. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 145 Măsoară de cinci ori și taie odată. Fudulia-i bucate gata. E ușor a alunga pe cel ce fuge și a prinde pe cel ce stă pe loc. Diavolul, și are o zi pe an; dar omul?! Ia, ca omul, când își dă pomul. Ca sâ nu te ’neci trebue să dai din mâni. S. P. Chiricel, Vulturul de aripi smuls, nu poate sbura în sus; ad. acel căruia i se iea puterea, nu mai poate face nimic. Barbă lungă până’n burtă și minte cu coadă scurtă; se spune despre unul bătrân, dar prost. Din orice fel de lemn nu se face fluer; ad. nu orișicine poate face o treabă bună. Apă limpede pănă ce nu vei vedea, pe cea tulbure n’o lepăda; ad. până ce nu vei căpăta ceva mai bun, nu lepăda ceia ce ai în mână. Lipitoarea până nu cade, nu zice: «ajunge»; i se spune unuia, care nu se satură, pân 'ce nu vede că nu mai poate. Din Trușești-Botoșani. C. AtailSSIU Mai răruț, mai drăguț. Frica-i din raiu și e bine când o ai. Ca mâne-i și balan aici=ca mâne vine și iarna. Are stupit la furcă=are gust să întindă sfaturi ; are gust de vorbărie. Nu-i vorbă, mi-a tras el un pui de învârtită când eram mic; dar și când am prins la pene-, cu dobândă i-am întors-o. Pâtrăuți pe Suceava. Alex. Morariu Cu stema ’n irunte=învățat, știe multe, se zice în batjocură cuiva, care ce crede mai cu cap ca alții. Trăiește ca banul=adică foarte bine, mulțumit, se crede mai cu cap ca alții. Nu mai apucă, nu mai vede ouă roșii=moare în curând, nu mai ajunge Paștile. Ți-a scăpat vrabia din mână=ai pierdut, ți-a scăpat norocul. Cum e calul și căpăstrul=cum e omul și îmbrăcămintea. A nimerit ca găina oarbă ’n boabe=a dat peste noroc, trai bun și toate din belșug, pe neașteptate, fără să se gândească. Tentea și cu Bentea=s’au întâlnit doi proști. „Ion Creangă* F—6 *89 https://biblioteca-digitala.ro 146 ION CREANGA N’a stricat Dumnezeu două case, ci numai una=se zice de doi tineri căsătoriti cam nătăfleti. Nu mai cântă cocoșul meu pe gardul lui. I-a cântat cocoșu’n față=a avut noroc mare, i-a mers bine toate. Scăpă vulpea=ți-a scăpat norocul, ai pierdut. Prostul ți-o face tocmai când t>-e lumea mai dragă. Voicești-Vâlcea. !• N. PopCSCU un vecniu pahar de mAha Fig. 56 Un vechiu fanar de mână am aflat la d. I. N. Dinescu fost negustor iar acum1 măcelar în Vâlenii-de-Munte, Prahova. Este paralelipipedic și înîntrcgime de lemn. Cele două baze sunt de scânduri, legate prin patru bețe mai groase de cât degetul. Fetele laterale sunt acoperite cu țiple de vacă, bur- dufuri de beșică de bou. Inlăuntru lumânarea stă într’un degetar de fier care are o ureche prin care se prin- de cu un cuiu de o stinghie ce a- lunecă în diagonal pe cele două lemne perpendiculare. Pentru a pu- ne, aprinde și stinge lumânarea, se trage în sus de unul din cele două bete cari sunt înfipte în stinghiuta cu lu- mânarea, până ce lumânarea ajunge de iese printr’o gaură a fundului de de-asupra. După ce s’a aprins, se scoboară iar jos și lumânarea arde, cum se vede In- fig- 56. Felinarul se poartă de un mâner sau cheotoare de sârmă. ---------- Tudor Pamfilie Terminologia îmblăeiului 1. Dârjeaua, coada de care se poartă (se ține) îmblăciul. 2. Hadaragul care joâcă (îmblătește) pe aria de orice fel de holdă 1 Iulie 1911 https://biblioteca-digitala.ro IONCREANQA 147 (grâu, săcară, orz, ovăs) de păstăioase (fasole, mazere, linte, bob) și, mai rar pe porumb (popușoi). De obicei porumbul se bate pe leasă cu hadaragul (un par lung, un șarampoi) (vezi «Ion Creangă» 1910 No. 10, unde se zice «mai de mult se băteau (păpușoii) cu umblăciul»; a- Fig. 57.—îmblăciul cest «mai de mult» e spus de sigur cu privire la starea de lucruri din Moldova latifun- diilor, unde batoza a luat și slujba îmblăciului; în Bu- covina îmblăciul lucră îna- inte. Bine în(eles lemnul din care îți faci o dârjea și mai ales un hadarag trebuie să fie lemn sănătos, vârtos (de carpăn, fag, alun ș. a. m.) Dâr- jeaua e cam de două ori mai lungă, de cât hadaragul, pe când hada- ragul cam de două ori mai gros ca dârjeaua; că lui doară îi pică par- tea mai grea, a îmblătitului. 3 3 Oglejele,oglaghițele sau oglăghiile, (singularul: ogleajă, oglaghiță oglaghie), curele de piele de vită legate cu curelușe sau cu ață tare pe toartele (crestăturile; singular: toartă}^) capetelor hidaragului și dârjelci așa fel, încât ambele ogleje slobod la capete câte o ureche (6), prin cari apoi ca o veriguță se petrece. 4 . Chiuzul, o curelușă de piele tare,- și-i gata îmblăciul, legătura în- tre hadarag și dârjea făcută fiind. Se îmblătește in doi, în trei, in patru ș. a. m. d., când lucră 2, 3, 4 ș. a. m. d. îmblătitori. Ropotul îmblăti- tului in patru trece drept cel mai frumos. Pătrăuți pe Suceava Al. Morariu DATIDE Șl CREDINȚE 998.—Unde ascundeau mai de mult cărăușii banii Mărfurile, hăt de mult, înainte de trenuri, se duceau la târguri de cărăuși cu carele cu boi ori cu cai. Cărăușii adese treceau prin păduri și codri, cari pe acele vremuri erau pline de hoți. Cetele de talhari întâlniau pe cărăuși și-i pradau de tot ce aveau la ei. Unde să pue ei banii ce-i aveau la ei ? «Nevoia învață pe cărăuș». Ei făceau ori în inima carului, ori la dricul de dinapoi cu sfredelul https://biblioteca-digitala.ro 148 ION CREANGA mare ori cu ghinul (o daltă) o bortă, puneau banii în borta aceia iar deasupra puneau un dop ce se baga cu greu, ca să nu sară; ungeau locul acela cu baligă cum se ung, carele ca să nu crape, mai asvârliau pe dric cu colb ca să pară că n’a umblat nimene acolo și scăpau cu pa- ralele. Și când hoții dădeau peste ei și-i scotociau în sân, în pungă și prin curea, nu găsiau de cât câți va lei la ei. Vremuri grele, și cu toate acestea frumoase privite prin prizma amintirelor. Auzită de la D-l H. Popa din Zorleni-Tutova care a văzut făcând așa pe ta- tăl său Caramfil Popa. M. Lupescu 999 - — La nuntă. (La socru mare și mic). Petrecerile la nuntă țin de Sâmbătă dimineață și până Luni seara. Duminică, se plimbă cu căruțele; apoi se cunună tinerii. După ce-au venit de la biserică, se adună flăcăi și fete mari pentru horă; mai târ- ziu și mai bătrâni. După câtva timp, pe la orele 1 după amiază, iese gineri Ie cu mireasa din casă cu nașul, nașa și cumnatul de mână care ține bradul, intră în horă și lăutarii încep să cânte hora miresei, care o joacă. In timpul jocului se trag puști. înainte de a pleca să se plimbe cu căruțele, nașa iea o pâne pe care o frânge de-asupra tinerilor și apoi o aruncă în toate părțile. Toată lumea dă navălă să apuce din această pâne de la mireasă, pe care o poartă la ei, zicând că are să se uite lumea la ei, cum se uită după mireasă. Duminică seara, unul dintre mesenii cei mai buni de gură, începe să facă câte una mai deochiată: ba pune pe vr’un țigan mai mic dintre lăutari să joace ariciul și ceilalți râd; sau, dacă sânt afară, prinde vre un câne și începe să-l joace ursul, iar după aceia îi leagă o tinichea de coadă și-i dă drumul ș. a. Luni dimineață se duce mirieasa la fâhtână cu cumnatul de mână cu bradul; aci se adună băeți si fete, mireasa se duce și rupe bradul și îm- parte la toți flăcăii și fetele. Miercuri se duc la cuscri. După cele comunicate do D-l Io an V. Mitre, învățător Cleanov-Mehedinți și de fel din com. Boureni-Doljiu. N. I. Dumitrașcu 1000,—Când mâța rade cu ghiarele vr’un lemn, are să vie cu pește. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 149 1001—Să nu calci unde s’a tăvălit un cal, că faci bătături. 1002-—Când arde fundul ceaunului, e semn de ploae. 1003 .—Când aduci apă de la fântână să nu bei tu întăi, că-ți bei puterea. 1004-—Când se pripășește la casa omului câne străin, e semn bun. 1005-—Când cântă cocoși decuseară, are se shimbe timpul a doua-zi. 1006-—Ca să nu-ți asude mânele, în ziua de Paști când te scoli, să pui mâna întăi pe piatră. 1007-—Când se varsă chiper în casă, e semn rău, batae. 1008-—Când șobolanii fac multe moșunoae pe câmp, înseamnă că iarna va fi grea. Idrici-Fălciu. Gh. C. Arteni 1000-—Să nu coși haina când ești îmbrăcat cu ea, ci să ții ceva in gură, căci altfel îți coși mintea și norocul. 1010-—Când tună întăiu să-ți faci cruce cu ceva tare (o bucată de fier) sau dacă n’ai altă-ceva, cu portofelul, căci așa vei fi de tare. 1011-—Când pleci la drum dimineața, să guști ceva căci altfel te spurcă pupăza și-ți amirosă gura tot anul. 1012-—In ziua de tândala (la mijlocul postului mare) să numără ouăle și mieii și nu se lucrează. 1013-—In noaptea spre Crăciun, Anul nou și sf. Paști nu se doarme. Atunci se deschide cerul și se împart noroacele și numai cei buni la Dumnezeu văd și aud. 1014-—Să nu numeri pe cei din casă, căci până la anul vei număra cu unul mai puțin. Culese clin Be.lintești-Bursueant, Covurlui. N. I. Munteanu 1015-—Câte berze vezi întăi, atâțea ani mai trăiești. 1016-—Când auzi cucul întăi, sau pupăza și ești nemâncat, o să-ți pută gura tot anul, (vezi no. 1011) 1017-—Când tună întăi, să te bați cu aur, sau argint în frunte, că o să ai noroc și câștig, (vezi no. 1010) 1010-—Când fulgeră întăi, să ei îndată gunoae de jos și șă le pui în apă ca să te lai cu ele, să scapi de fulgerături (pecingeni ’n cap). 1019-—Copilul nou născut, să-l înfeși în camașa lui tată-su ca să-l iubească mult. 1020-—Din mâneca cămășii lui tat-său, să faci o cămeșuță cu care https://biblioteca-digitala.ro 150 ION CREANGA se ’nbracă primul copil, apoi s’o păstrezi și să îmbraci și pe cei ce vor mai veni ca să se iubească frații între ei. 1021—Copilul să nu fie înfășat în izmene, căci va fi motolog. Jud. Ilfov S, P. Colibași URAȚI I 29 .—Înger, îngerelul meu, Roagă-te lui Dumnezeu, Pentru suflețelul meu Și în zi și în noapte, Pănă’n ceasul cel de moarte. Cruce ’n casă, Cruce ’n masă, îngerii ’mprejur de casă, Dumnezeu cu noi la masă, Auzită de la elevul llie Mărtin din Bucerdea grânoasă, lăngă Blaj unde s’a născut Ion Maiorescu 30-—Înger, îngerelu’ meu, Ce mi te-a dat Dumnezeu, Totdeauna fii cu mine, De mă’nvață să fac bine. Doamne îngerii tăi, Fie păzitorii mei. Auzită de Ia elevul Ion Ordean din Romas, lângă Orăștie. 31 .—Înger, îngerelu' meu, Roagă-te lui Dumnezeu. Pentru suflețelui meu. Și de zi și de noapte Până’n ceasu’ cel de moarte. Auzită de la elevul Manoilă Ciufu- dean din Veza. 32 .—Înger, îngerelu’ meu, Roagă-te lui Dumnezeu Pentru suflețelul meu. Eu îs mic, Tu mă fă mare, Eu is slab, tu mă la tare, In tăt locu’ mă ’nsoțește Și de rele mă ferește. Auzită de la elevul Augustin Giurgiu din lara de jos Traian German Profesor la liceul din Brașov BOTANICA POPULARA 43.—Crăpusnicul Crăpusnicul sau crăpușnicii, zis căpușnic în Bucovina, numit încă și crăstăval, este o plantă ce crește și pe la bălți și pe la pădure. Cră- pusnicul de pădure are frunza mare; se amestecă cu alte buruene și se pune în lăutori când se Iau fetele mari ca să le crească părul. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 151 Crăpusnicul de baltă se pune în scăldători. Cu el, fiert, e bun să te speli pe mâni, pe fată, pe picioare, când ele se jupesc. Crăpusnicul ca scăldătoare e bun pentru omul ce zace mult. Când se face scăldătoare omului ce bolește de multă vreme, iată ce se face. Te duci la păduri și culegi întâi 9, apoi 7. 5, 3 și I fir. înainte de-a cu- lege firile faci în locul de unde culegi, 3 mătănii și pui în locul de un- de iei firul o leacă de sare și pane și zici : «Buruiană frumoasă și ma- re crapusnicule, er. te dâruesc cu pâne și cu sare și cu trei metanii; tu să dărueșii pe N. cu sănătate». De unde ai cules firul ori o grupă de 3, 5, 7 și 9, nu mai poți cu- lege. Trebue să te duci în alt loc, să faci aceeași rânduială la fiecare grupă. Cel ce se duce să fie îmbrăcat în haine curate și să fii curat, (.adică ferit de legături trupești). Culese firile, le duci acasă, le pui la fiert în oale noui și faci scăl- dătoarea. Nici când te duci la luat burueana, nici când vii acasă, e bine să nu te întâlnești și să nu vorbești cu nimene. Femeile cari nu fac copii, se scaldă într’o apă în care au fost fierte mai multe buruene între cari și crăpusnic. 44.—Costreiul Costrein, costrele, o și întâlnim în cântece : Ș’am zis verde de costrei Ba am tindă .și bordei, Să găzduesc doi și trei Bordeiul cu pari de tei Mi-e teamă ca sa nu piei Cu porumbul nesăpat.1 plantă cunoscută cu acest nume în Muntenia sau . . . e dus badea la coasă, Să-mi cosească fân cu rouă, Frângc-i-s’ar coasa’n două Să vie la alta nouă : Să-mi cosească fân, costrele. unde 45.—Crăița Crăița, o întâlnim în cântece Foaie verde ș’o crăiță Am avut d’o puiculiță, Puiculiță bălăioară, Cu cosița gălbioară, Dar dușmanii mi-o luară3 din Muntenia : sau , Foaie verde ș'o crăiță ' Ibovnica lui Năiță S a făcut călugăriță,4 A. Gorovei și M. Lupescu 1 Șezătoarea I, 113.2 G. D. Teodorescu, Poesiipop, 321. 3 Ibidem, 319. ibidem 288 https://biblioteca-digitala.ro 152 ION CREANGA O SAMA DE CUVINTE 1645-1675 Băbălău=un om lung și prost. ZVmz=decretul de numire al preoților, dascălilor. Mușluesc—apuc și de asta și deaceia (îmi trec vremea). Sămuraslă=irunze\t de usturoi ce ies primăvara. A se țuicări=a se îmbăta. /n^amd/=neregulă. (Toate trântite la un loc). Moacă=A. băf și 2. femeie proastă. Botâ=l. băț și 2. un fel de vas de lemn în care băeții aduc slatină. Dudâu=}ocu\ viran pe care cresc spini, boji. Bălțătești-Neamț. I- PrClltCSCU Hoe=go\, deșert. Lașpanițâ=o bucată mare din ceva mai mult de mâncare. Șprehui=a murdări. Scraczzscd=plata de 1 leu ce se dă ca sărindar preotului. Hrujbă=sc zice unui cotlon subteran. Ghilosi=a înălbi—a lipzui—a spăla curat. A fantoși=a face mofturi. MăPcși— ai face răvaș de drum. Codiri d=sc zic știuleților răi; babe, știulete cu pufine babe. Băddrâu=un fel de mâncare: mămăligă prăjită în untură. Cotolac=CGt\on, cotitură. Gogonos—gog, om ce pricepe cu greu. A bărăni=a insista. A cărăbăni=a lovi succesiv. Lișni(ă=s&r&c&c\cas&. Jud. Neamț. Al. MoISfil Ujină=seara, când se aproprie soarele de sfințit d. e. Stă soarele la ujină (vorbă ciobănească). Cute=l. piatră *de ascuțit coasa—2. un fel de tabac, făcut din frunze netăiate, pentru lulea. Talchig=\. la stative (resboiu)=2. la scaunoaie (un scaun unde se lucrează (netezește) dranița) -3) piciorul până la glezne. Ciocan—\. instrument la gospodării—2. Un pahar de rachiu d. e. «Măi, da am tras vr’o trei ciocane de rachiu»—3. Un lemn pe-o coadă lungă pentru sfărmatul bulgărilor după grăpat. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 153 A năsădi—a.\ trânti pe cineva cu manele puternic de pământ d. e «L-o năsădit !». Feluri de baiai: L-o bătut cum îi măru.-L-o bătut de l-o ologit.-L-o bătut de l-o ars.-L-o chiparat.-I-o tras o leșie cu sopon.—l-o dat de cheltuială, l-o muiat ciolanele.—l-o numărat coastele.—L-o botezat.—L-o bătut de l-o prăpădit.—L-o mâncat din bătae.—L-o rupt din batae.—L-o bătut, de Lo făcut una cu pământul. Frătăuții-vechi Bucovina, llarie Onciul VRĂJI Șl FAR(DEC€ 42.—De dragoste M’am sinecat, m’am mânecat ! Sâmbătă dimineață m’am sculat I înaintea zorilor, înaintea cântătorilor, înaintea fetei frumoase înaintea nevestei grase Cafele ’n mâni am luat La fântân’ am alergat. Și mi-au eșit zânele, vecinile, ; Cumătrile, sătencile, prietenile. ! In cale mi-au eșit ■ înainte mi-au venit, ' Din urmă mi-au luat, i Și ură mi-au aruncat. i Ș’am prins a plânge ș’a mă vai- căra Ș’am prins a striga Pân’ m’a văzut Maica Precista. i Maica Precista de mâna dreaptă i m’a luat Și m’a dus pe cărarea lui Adam La'fântâna lui Iordan. Degrabă m’a dus Pe lespede de argint m’a pus, Apă limpede a scos, ; Și m’a spalat, | M’a liberat, M’a curățit, M’a sfințit, De ură, De pâră De strigare, De cascare, De uritul cel mare. Cu papuci de-argint m’a ’ncălțaț Cu cămeșă de dragoste in'a îm- brăcat Cu brâu de ibuste m’a ’ncins, Ochi de șoim în cap mi-a pus. Soarele ’n fată mi-a scris. Cine ’ntre ochi s’a uita, Pe loc s’a fermeca Ca de vin s’a îmbăta, Ca cu mir s’a mirui Ca de soare s’a încălzi. Și cum îi argintul ales din tot ferul Și cum îi păunul ales din toată paserea Și cum îi busuiocul ales din toate buruenile Așa să fiu și eu aleas din toate fetele 1... https://biblioteca-digitala.ro 154_________ ION CREANGA Numai Sâmbăta, Joia și Mardea se poate descânta așa de trei ori, în apă, în care pui o părăluță de argint și busuioc; cu apa asta te speli dimineața când vezi că iese soarele. De la mătușa Marghioala Furtună. Mânăstireni-Botoșani. 43 .—Rasai soare frățioare C'ai 44 răzișoare; Dar nu răsări Nici pe curți împărătești Nici pe biserici domnești Ci pe fața mea, Pe haina mea. Din 44 de răzișoare 40 țineți-le Patru dă-mi-le Cu una să mă încing, Cu una să mă înbrac, Cu una de dragoste să-mi fac, De la bâta ’loaua Mocanu, cot. Zâmești-Covirlui. 44 .—Tu foc, foculeț Eu te învelesc Tu te desvelești Desvălește-te partea mea Cinstea mea Cu cuvinte bune Cu pahare pline Cu mesele ’ntinse Cu flăclii aprinse Eu cu cine-oi grăi La inimă s’a lipi C'am pus mâna ’n cap Și am luat păr de țap Și din trup păr de lup Din călcâie păr de câne 45 .—Răsai soare frățioare Dar nu răsări pe oameni Nici pe sate, Ci răsai pe cuvântul meu 0. Gr. Furtună Pe una Ia (cutare) s’o trimet Să-l plesnească Să-1 trăsnească La mine să-l pornească, •Până nu s’a uita la mine Până n’a vorbi cu mine Până n’a râde cu mine, Să se trudiască cum s’a trudit Maică-sa ce l-a născut, Cu răul pe spate Cu țâțele lasate Cu sudori de moarte. Petru Gh. Savin Pe dragostea mea. Cum îi el de luminos, sfătos Așa să fiu eu înaintea lumii Cum nu poate popa Intra în leturghie Fără foc fără tămâie, Cum nu poate face popa apă Fără busuioc și fără apă, Așa să nu poată, atâta lume Atâta mulțime, atâta norod, Fără vorba mea, fără cuvântul meu Cu cine oi grăi, La inimă s’a lipi Cine ’n urmă mi-a călca Tot în față s’a uita; Cine mi-a fi trecător । Tot mi-a fi abătător, La cuvântul meu https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 155 La cinstea mea. 46 .—O stea, gostea, 2 stele gos- tele (până la 9) Eu mă culc, mă odihnesc, Voi veți porni: La împărat cum împărăteasă, La primar cu primăriță, La vătav cu vătăvifă, La sătean La poporan, La mire cu mireasă, Dragostele, ogostele în apa asta îți las. Care s’a spăla, s’a curăți, s'a lumina Se vrăjește ’n apă ne ’ncepută, spălându-se ferestrele cu busuioc. Valea Seacă-Neamț . loan Preutescu. 45.—Pentru descoperirea vrăjmașului. Pe la miezul nopții, când dorm toate juvinile, să face în cuptor un foc ca de mălaiu. Cel cu paguba se desbracă în pielea goală, [ea într’o mână sămânță de in ori cânepă și’n cealaltă păsat ori grâu, iar în gură apă. După ce te ’nvârteșli în fugă împrejurul casei de trei ori, fără să te resutli cu apa în gură, intri în casă și arunci apa pe foc și semințele din amândouă manile și zici: După cum se prăpădește apa, se topește să- mânța și după cum sfârie apa și se sting cărbunii, așa să se descopere și să se stingă inima într’acel ce mi-a pus mâna (pe lucrul luat). Aceste se fac de trei Socga Cântești-Nean^ț ori in trei seri una după alta. A. Moisei. C A D T E c e 1066- — Ciiută puiul cei rZ? cuc, Pe crenguța cea de nuc, En mă duc, mândră, mă duc. Pe crenguța cea de vie, Cântă cucul a pustie Eu mă duc in cătănie, Că mi-a venit mândră carte, Să mă duc pe drum departe, Unde relele mi-s parte. Mândra mea, ce me-ai fost dragă, Tânără ca și o fragă, Vin de dă-mi o gurișoară i Să-mi fie calea ușoară. ; De la Nicolae Roșu Arad (Ardeal). 1067.—Mândro, mândrulița mea, Ne-am fost dragi și ne-am urât, Cine ne-o fi despărțit, Fie-i moartea din cuțit. [ De o fi dintru o fată, I Fie-i moartea agățată-, ; De o fi dintr'un fecior, ' Fie-i moartea din topor ; । De o fi dintre părinți, | N'aibă pace in morminți. Ardeal C. Georgescu-Munteanu https://biblioteca-digitala.ro 156 ION CREANGA 1068 - Vine rața de la baltă, Cu codița retezată-, S'a suit In foișor, Și-a ouat un oușor. 1069-—Frunzuliță d'asunie, Om cit nevasta sbanghie, Deseară să mi-o dai mie, Să fie pomană (ie, Ție și copiilor, Sărindar părinților. 1070---Lele, lele și iar lele, Fire-a naibilor de lele, Cu ducerea ta la lemne, Mă lăsași fără muere. Nici muere, nici tutun, ... sărăcia ’n ... 1701-—Ioana mea frumoasă nu t, Dar cu vorba te mângâie. 1072.—Lelea cu ghetele nalte Și cu oala după lapte; Mai bine cu iminei Și cu lapte’n putinei. Bechet-Romanați I. N. Popescu 1073- — Faaie verde trei măsline, Mâi bădiță, măi Va sile, Arde inimioara ’n mine. — Iaci, dragă nu mai ofta, Neică pe tine te iea, Neică, când, s'o libera. Să fac un copil cu tine, Să-l botez la mănăstire Să-i pui numele Vasile. Când ți-a fi mai dor de mine, Să-mi strigi copilul pe nume : — Vin la mama, măi Vasile, Că tat-tu s’a dus in lume. Cănd aș ști c’ar mai veni. Cărărușa i-ași plivi Și de iarbă și de nalbă, Ca să vie mai ddgrabă. 1071—Și-am zis verde foaie lată Să fii maică blăstemată, De ce mai făcut o fată Să jiu de soacră mustrată Și de socru cercetată. Și de bărbat alungată. Auzită de la Floarea S Dobrin din Răcoasa-Putna G, Răcoasa 1075.—Foaie verde de-alunică, Und’ te duci tu Ionică ? — Peste Prut la ibovnică / — Apa-i mare, lantrea-i mică, Și te ’neci tu Ionică. — Și dacă moi îneca, Să nu-mi văd ibovnica, Pe brațele altuia, Sărutându-i gurița Descheindu-i rochița. I076---Foaie verde trei măsline, Auleu frate peiine, Amară-i frunza pe tine, Ca și inimioara’n mine. Amaru-i dudăul tău, Ca și suflețeiul meu. Când era ca să petrec, Veni ordin ca sâ plec, i Ca să plec în calarași, î Regimentul 7 Iași. De-or da Dumnezeu un vânt, Să dea gardul la pământ, Să rărnâie numai parii, Să se'nțepe generalii. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 157 Generalii, căpitanii Și la urmă toți dușmanii. Dușmarii, dușmancele. Care strică casele. De la sold. Cananău Vasile din reg. 12 Canteinir S. Manole 1077- —Foaie verde stejărel, Bădița cu cojocel, Tare-i nalt și subțirel, Par’că-i tras printrun inel, Dă-mă, maică, după el. — Măiculiță eu le-aș da, Dar mi-e frică, de ceva Mi-e teamă că te-o lăsa. Căci dragostea de ciocoi, E ca zeama d'usturoi. Și dragostea de țigan, E ca zeama de clamau. Iar dragostea de țăran Aur și mărgăritar. 1078- —Nevasta care-i frumoasă, Nu-i păcat să se iubească Și cu dânsul și cu altul Să nu priceapă bărbatul. Iar nevasta cea urâtă Nu-i păcat s’o dai de răpă Face mămăliga crudă De nici cânii no mănâncă. Jud, I'utna N. St. Graur 1078.—Foaie verde trei lalele La Cireșe ’n gura mare Vine puica cu mâncare Cu mâncare și cu vin, S'o sărut s’o pui la tren S’o plătesc o gară, două, Și să i cumpăr rochie nouă, Roche albastră, vișinie, Cum ii place ei și mie. 1080.—Ș'am zis verde de trei nuci Tot mă duci, puiule duci, ' Pâri s’o face apa cruci înapoi cum mă aduci ? — Nunta ’n fustă și'n papuci. Foaie verde măr mușcat, i Spune-mi drag' adevarat, i Pentru ce mai depărtat ? ; —Sa vezi, puica, prin streini j Cum e viața iu venin i Ca vara desculț prin spini. i De la loan Morariu. Pângărați-Neam} î D. Urzică j 1081.— Trei gutui, trei alămâi, i Oeaba puică mă mângâi. Cu gutui, cu alămâi, Că ca mâni ai să rămâi Cu capul pe căpătâi, i Neică țaței măi, i Căpătâiul plin de pene I Neică țaței măi. Trupușorul plin de jele Neică (aței măi. De la M. /iădărău costești Tutova Maria I. Mircea https://biblioteca-digitala.ro 158 10N CREANGA GLUCDE JATIL TACLALE 205.—Popa pâeâlit Se povestește că unui popă i s’au furat doi boi. Toți oamenii din sat se temeau de mânia lui Dumnezeu. Se așteptau din zi în zi la pe- deapsă. Trecuse multă vreme și într’o Duminică din postul Paștelui, veni un om să se mărturisească la preot. — Știi părinte, că și boii sfinției tale tot eu i-am furat ! — Cum se poate taică ? se miră sfinția sa și își schimbă culoarea în roșu. — Da părinte. Eu i-am furat. — Nu e nimic fiule. Dumnezeu iartă greșalele nonstrd. Insă cum poa- te Dumnezeu își va arunca mânia asupra întregului sat, pentru că ai păcătuit atât de greu, ar fi bine să mărturisești greșala înaintea popo- rului în Duminica Floriilor. Eu te iert j Te va ierta și Dumnezeu și oa- menii. Se gândi omul in sinea sa : «așa o fi»; începu a-1 mustra cuge- tul. Preotul slab de fire spune preotesei că a dat de urma boilor cari i s’au furat acum doi ani. Preoteasa bucuroasă, încredințează secretul la o prietenă mai apro- piată și aceea la rândul ei iar la prietenă, așa că din prietenă în prie- tenă, a ajuns la urechile mărturisitorului planul popei de a-1 prinde cu mărturia că în adevăr el este hoțul. Românul nostru însă nu se gândește mult la felul de a scăpa de sa- tara și spune popei că de oarece biserica nu țioe de partea de jos, nu se poate mărturisi de cât la biserica ce le servește lor, Popa vede suceala. dar își dă cu gândul că poate nu vrea să știe și cei din partea din sus păcatul lui, însă iui îi era destul să știe numai cei de ios, ca să-I dea pe mâna județului. In Duminica Floriilor, popa face slujba la cealaltă biserică, fiindcă nu era popă acolo. Omul nostru —ca păcătos ■ stătea lângă icoana Precistei rugându se de ertare. Preotul urmăria pe omul cu pricina. II vedea și își freca manile de bucurie că poate să capele ci păgubise. Aproape nici n'a mai făcu', slujba de ispravă, și cum termină, iese în ușile împărătești și spune către popor: https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 159 —• Oameni buni, să ascultati la acest om rob a lui Dumnezeu și păcătos al meu că tot ce zice adevăr este. Tot> se uitau se vadă cine le vorbește. Românul de lângă icoana Precistei iindcă era în dreapta preotului, răspunde : — Da, așa este : e un adevăr. Toți copiii din sat, cari-s cu părul roș, sunt făcuti de sfinția sa. Oamenii au rămas trăsniți. întrebându-se cari au copii cu părul roș. A uitat poda să spuie că nu este asta, că altceva este și ce anume, dar era prea târziu. Auzită de la toniță Tudor fus: cantonier pe bulevardul din Plocști, Alex. Țeodoru 206 --Pe un hoț îl spânzură porcul furat Se zice că un țigan dornic de carne proaspătă de purcel, a iutrat în tr’un cotef și a înjunghiat un porc, apoi l-a legat cu niște crengi ca sâ- ducă porcul în spate, pe care l-a dat peste piepul lui. Cum mergea gâfâind i se pare că aude pași în urma lu:. O iea la fugă și dă să treacă peste un gard’ Țiganul a sărit gardul, dar porcul a rămas de partea cealaltă. Cum purcelul era greu, iar țiganul se tot smuncia, crengile i-a apu- cat gntul și l-a sugrumat. Dimineața stăpânul și-a găsit porcul furat înjunghiat gata, iar de partea ceelaltă a gardului și un tig^n niort. Auzită de Ia G. Bujoreanu Botoșani (J V loanjțill C RO ni CA * Ne-a venit un niânunchiaș cu Descântece și vrăji din popor, culese din apusul Munteniei, credincios, făcut: descântecul întăi și „partea practică" în urmă lămuririle se cuprind in No. 11 al „Bibliotecei folcloritice" și se datoresc d-lui A- M. Nour, culegător neștiut până acum. P. * De la un răstimp încoace, în mai fiecare număr din „Neamul Românesc pentru popor" Cântece poporale bucovinese, culese de M. Baciu. N. I. D. https://biblioteca-digitala.ro 160 ION CREANGA * Redactorul acestei reviste mulțumește cu recunoștință d-șoarei Maria 1. Mircea, învățătoare în Costești Tutova pentru cele 17 căpețele de horboțică trimise pentru muzeul seu. * Tot recunoscători suntem și celei ce ne-a arătat greșelile strecurate în No. trecut: fața 99, rândul 5. în loc de căreia, trebue căruia; 109 5 pentru deșteptarea, trebue desfătarea; 100 20 pentru plănuit, trebue plăsmuit; 101 12 pentru Sfeso, trebue sfeso; 124 3 pentru numerește, trebue nimerește. Greșelele aceste se datoresc nouă, tiparului și manuscriselor și deci fiecare din această treime trebue să îndrepte. Posta Redacției D-lor AC K Hânțescu, N. I. Munteanu. P. G. Savitt, scris; N. 1. Munt. Am primit răspunsul. Bine ar fi, dacă... toți ar face ceia-ce ]a o întâmplare făgăduesc. Se vor publica in revistă; /. V Nestor. scris.- Gh. Fira, ce ai făcut la 13? Revista n’am primit-o. Ce sărbătoare e Barvura și Lavă? A. M. Nour, T. Măgurele. Cărti- celele s’au primit. Poșta Administrației Domnii: A. Tenea, pl. cotiz. 14 lei.; II. Onciul, Bucovina, pl. abon. jum. an: V; P, Herescu, Găinești-Suceava. pl. cotiz. 6 lei; N. I. Dumitrașcu, București, plat, cotiz, 3 lei, N. Droc Barcianu. plat. abon. an. V, H. Bolomei, Idem, /. C. Spiridon; elev clasa VI. șc. Normală Iași, idem, A. Morariu, Pătrăuți-Bucovina. idem. Cărți primite la redacție: X. lorga: Mănăstirea Neamțului, viața călugărească și muncă pentru cultură, Vălenii de-munte. 1912, Tip. „Neamul românesc', 92 p. 60 bani. X. lorgsi: Rolul tradiției in creșterea femenor ța Români, conferință ținută la Congresul din 1911 al „Soc. ortodoxe naționale a femeilor române*. Văleni-de-munte 1912. Tip. Neamul românesc 76 p. 69 ban1. * Cum poți deveni hipnotizator.— Arta fascinărei. București, Lib . Leon Alcalay. f. a. (No. 745-6 din „Biblioteca pentru toți*), 180 p. 60 bani Matim Gorki'.—Omorul și Leonid Andreev—Prapastia (No. 26 din Biblioteca „Lu- mina) București, Lib. Nouă, f. a. 142 p. 30 b. * Statutele cercului cultural „Gh, LazăF din Ncmoiu-Vâlcca, București 1912 Pip. D. C. lonescu, 8 p. https://biblioteca-digitala.ro Anul V.-Xo. 0. Iunie. 1913. Ion Creangă ——■ Revistă de limbă, literatură ți arta populară APARE ODATĂ PE LUNĂ Sini. FI. IIarian REDACȚIA : * ADMINISTRAȚIA: •i T. Pamfile, Strada Promoroacele M. Lupescu, Zorleni-(Tutova> BÂRLAD EXEMPLARII : * ABONAMENTUL ANL AE: in (ară . . . 40 bani H In fără.......................5 Iei In străinătate . . . 50 > In străinătate . . . . 6 > Un număr vechio, 50 bani. Yipoqrafia și LEQÂTORIA DE CÂRTI C. D. LUPĂȘCU https://biblioteca-digitala.ro întemeietorii Revistei «Ion Creangă» Pr. Ec. 1. Antonovici (Bârlad), Pr. I. C. Beldie Fârțănești-Covurlui St. Capșa București? G. A. Cosmovici (Tg. Neamț), N. I. Dumitrașcu (București). D. I. Farcașanu (Zorleni-Tutova|, D. (ii. Fur- tună (Mănăstireni-Botoșani), Pr. Gh. Gheoldum [Bacău), P. Herescu (Găinești-Suceava), Dr. 1. Urban Iar- uik (Praga-Boemia), G. T. Kirilennu (București), L. Kostaki (Bârlad], M. Lupescu (Zorhmi-Tutova , C N. Mateescu (R.-Vâlcea), D. Mihalache [Goleștii-Badei-Muscel], A. Moisei (NemțișorA^nători-Neamț) L. Mrejeriu [Călugăreni-Neamț], N.. I. Munteanu Bălinteștî Covurluf, I. Neculau [Coropceni. Vaslui] A. Negoescu IBârlad , T. Pamfilo (Bârlad), P. PAnoiu (Crasn a Gorp, C. Patriche Zorleni-Tutova , T Popovici [Zorleni-Tutova], P. G. Savin (Jorăști-Covurluil, P. Ștefănescu Dobromir-Constanța], N, Stoleriu |Baia-Suceaval, A. Tenea [Adam-Tutova], C. Teodorescu Roman 1. Teodorescb Btostenn Suceava], Șt. St. Tuțescu Balota-Dolj , G. '1 utoveanu Bârlad, 1. Zota Dorna-Succava , D. Vasiliu-Bacău iBârlad] Pentru condițiunile de înscrieri noi. să se ceară deslușiri ia Redacfie sau Administrație numai până la sfârșitul acestui an CUPRINSUL: T. Pamfile—Sim. FI. Marian. Pr. Horea A. Drăghiti-—Oaneea, cântec btărânesc. [. N. Mateescu—Spicuiri folclorice din scrieri mai vechi. D. Gr. Furtună, I- Bizom, Petru Gh. Savin. II. Onciul—Povestiri și legende. fi. M- Nour, I. fi. Popescu, S. P. [hiricel, N. I. Dumitrajcu, [. Atanasiu N. I Nânfescu, M. Aoosta- leSCU, A. Moisei. D- Mihalache-—-Boli la oameni, leacuri și descântece. M. Lupescu, I. N. Popescu, N. |. Dumitrașot G- L Arieni, P- Marinică.Datine și credințe, I.N. Popescu-—Uratii. I. Preutescu. N. I- Munteanu, Al- Moisei-—O samă de cuvinte. t. fi- Mateescu. Al. Moisei, St- Popescu,—De-ale copiilor. Al. VasiliU- —Bocete. fii- Teodoru, $!■ St- TuteSCU, N-V. Hântescu-—Glume, jâtii, taclale S. P- Colibași. Maria I. Mircea, fii. Morariu, V Sdreng'iea. C. Daniilescu, S. Manole, D, Same$, [■ V- loanijlu, I. I. Ciuncanu, [■ Georgescu-Munteanu —Cântece. P-, N. I. Dumitrascu, T- Popovici.—CRONICA. Posta Redacției, Administrației. Bibliografie. lustratiune: Sim. FI. Marian.-—Cântec. DESCÂNTECE VRĂJI — din popor — No, 1 1 «Bibliot. folcloristică? Povești din poporul satelor Tip. Soc. «Neam. Românesc» Lei 1.35 30 bani Se afl ă și la Red. noastră https://biblioteca-digitala.ro Anul V.—No. 6. Iunie, 1912. ION CREANGĂ Revistă de limbă, literatură și artă populară APARE O DATĂ PE LUNĂ REDACȚIA: T. PAMFILE Bârlad, str. Promoroacele ABONAMENTUL ANUAL; In țară .... 5 lei In străinătate . 6 n ADMIMINISTRATJA : M. LV PESCU Zorleni-Tutova I M 5 E CD D A R I Peste puțin se va pune tn lucru CALENDARUL acestei re- viste pe anul ce vine. Ne rugăm dar stăruitor ca persoanele ce vor să iea parte la alcătuirea și tipărirea lui, să trimeată la redacție, cu toată graba, manuscriptele și fotografiile: și Legendele Maicei Domnului (1904 Buc.). In anii din urmă se îndeletnicia cu o întinsă cercetare cu privire la Botanică iar din materialul ce l-a avut strâns, prin fiul său, a apărut Hore și chiuituri din Bucovina (1910, Buc.) . https://biblioteca-digitala.ro 164 ION_CREANGA Jn afară de acestea răposatul academician s’a îndeletnicit și cu isto- ria, pe tărâmul căreia ne-a lăsat câteva monografii; chestiunile cultu- rale locale ati găsit de asemeni un sprijin în acest Român inimos. Nu vom afla pretutindeni în scrisul lui Marian poezia, vraja care să nt lege cu temei de marele subiect pe care pornește să ni-1 zugrăvească daT icoana lui ne rămâne în minte dacă o dorim noi; nu ne-a lăsat o tradiție, un îndemn, o poruncă tainică de a stărui pe drumul fericit croit de dânsul, căci între Marian cel mare și culegătorii cei mărunți, pe cât credem, n’au fost alte legături în afară de cele ale interesului cinstit, —dar ne-a lăsat, pentru cei ce caută să vadă, icoana unui price- put, stăruitor, bogat si norocos muncitor. Căci sunt două feluri de foloase cari se pot dobândi : unele îndată și prin tine și altele mai târziu șiprin alții. Poate că îndeletnicirile răposatu- lui nu-i îngăduiau să aștepte, ori, văzuse neisbânda altora, și deci n’a pregetat să-și piardă vremea cu încercări de acestea. Urmașilor săi, ne rugăm ca să dea la iveală, cum vor putea, și ceia ce a rămas necunoscut pe urma Părintelui Simion Horea Marian. Cu chipul acesta se va întregi monumentul pe care singur, și în chipul cel mai cuviincios, și l-a ridicat. Tudor Pamfile CAHTCCE BATRAN€ȘTI 32.—Oancea (sfârșit)1 Foaie verde ca nalba Dar Oancea ce mi-și făcea ? La o fântână-mi opria, Căișorii dăshăma Șî apșoară că le da Șî la car că-i inhăma. D’un ursar2 că mi-și venia, F'o 7 parale-i da, D’un priboiaș 3 cumpăra. Ipingeaua c’o lua, La umbră c’o așternea, Chimeru’ că-1 dășcingea, ; Dă galbini câ-1 dășărta, I Pă topor că mi-i punea, i Gălbiorii-i găuria: ■ D'o salbă Neagâ-i făcea. Și făcea d'o sălbuliță i Era Neaga drăguliță! ■ Atunci salba c’o lua ; Și pă mână c’o punea ; Șî pă cal că’ncălica. । Foae verde d'asonie | Vine Oancea din chirie | Cu trei flori la pălărie, 1 V. no. trecut p- 136. 2 Țigan nomand fierar. 3 Instrument pentru găurit metale. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 165 Una verde și-alămâie Ș’alta mi-este prăzulie, Alta mi-e portocalie. Bate vîntu' și mi-adie, Mi-aduce mîrosu’ mie, Bine-ar fi să nu mai vie Din ceasta călătorie! Șî Neguța că-1 vedea Jos după coșari să da, Porțile că-i dăscuia Și Oancea că mi-și venia, Așa bine ce-i părea, Porți dăscuiate găs’a, Pă Neguța c’o chema, Sălbuiita c’o lua, După gât că i-o punea, In gură c’o săruta. Curva Neaga ce-mi făcea? După gât că mi-1 lua Jos după cal că mi-1 da. Cu el in cas’că-mi intra, Frumoasă masă-i punea; Nici caii nu-i dăshama Ș'o bură dă ploae da. Oancea afar' că-mi ișa; Când la ștreanguri să ducea, Nn putea le dăslega : Ștreangurile să umfla. Atunci Oancea ce-mi făcea ? Cuțât din teacă scotea Câte-un ștreang că le tăia, Pă spinare le-arunca. ’N-cas' la Neaga că-mi intra Șî la masă că-mi șădea. Când la masă că șădea, Mare semn i să făcea; Ochi-ăl stâng i să bătea, Carnea pă el tremura. Șî Neguța ce-mi făcea? La lădiță căuta, 1 Culcat pe-o parte, pe-o coastă. i Păhărelu’ că-1 scotea, i ’N-mâna lui Oancea că-1 da: i —Poftim, Oance, vin, dă bea, | Vin roșu dân mâna mea, Ori ai bea, ori n’ai mai bea, Dă la mânușița mea. Și Oancea că-mi auza i Șî din gură că-i zâcea : — Bre, Neguțo, dumneta, Ce vorbă fusă asta ? Ș’am zâs verde bob năut, Eu am plecat cam dă mult ■ N’ai fi pus gând d’ omorît ? Ș’am zâs verde mărăcine Să mă otrăvești pe mine ? Curva Neaga c’auzia ț Șî dîn gură că zâcea : j —Bre, Oncio, dumneta, Eu zâc zău pre legea mea Dacă știu dă vorb’asta Care-o vorbești dumneta. Atunci Oancea c’auza, El frate, că să’ncredea Cu dreapta cruce-și făcea Nici noroc nu mai zâcea. Pahar la gură punea Tomna’n fund că-i răsufla. Cum paharu' că mi-1 bea, Dă la masă că cădea. Vărsa Oancea și vărsa! Vărsa la sânge'nchegat Cu boșogi amestecat «Ah ’ Neguțo m’ai mâncat". Foaie verde mărăcine Varsă Oancea dintr’o rână’- li cur’ otrava pă gură. Ș’am zâs verde ca nalba Oancea din gură striga: — Bre, Neguțo, dumneta, la dă-mi un pahar dă apă, https://biblioteca-digitala.ro 166 ION CREANGA Să mă curăț d'astă greață. Curva Neaga-1 auza Și dîn gură că zăcea: — Nu e, Oanceo, pic dă apă. Dă când, Oanceo, mi-ai plecat Fântânile mi-a secat N’a rămas, Oanceo, dă leac, Atunci Oancea că-i zâcea: — Mai dă-mi un pahar dă vin, Să mă curăț d’ăst venin. —Nu e, Oanceo, pic dă vin. Dă când, Oanceo, mi te-ai dus, Toate buțâle s’au scurs, N’a rămas, Oanceo, să guști! Curva Neaga ce-mi făcea ? Dacă vedea și vedea, Nici sufletu’ nu-i ișa Cu piciorul mai călca, Sufletălu’ dă-i ișa; Dă picere că-1 lua, După buți că-1 arunca, Sapa’n mână c’o lua, Dă i'o trei ori că mi-și da Pă Oancea dă-1 învălia. Ștreanguri, hamuri că lua Pă Oancea că le-arunca. Frumușăl să premenea1 Și la cai ca să ducea. Căpestrile le tăia, Drumu’ la cai că le da, „Duce-vă-ți, cai, v’arănițh Pă Oancea să-l pomeniți! Drumu’ la Vlaicu-și lua. Așa bine că-i părea! Că dă Oancea să scăpa. Pă Vlaicu că-1 îndrăgia. Când la Vlaicu să ducea După gârlici3 că striga : —Ai, Vlaicule, dumneta । Mi am omorit pă Oancea Să te iau pă dumneta11 : Așa Vlaicu c'auza i Bastonu 'n mână luă i Pă Neaga că mi-1 frângea | Șî din gur’o judeca: ' —„Sictir! curvă d’acolea ; T’ai omorit soțâia, ! Ț'ai văduvit căscioara, Care mâne ori poimâne : Să mă omori și pă mine!" Și Neguța c’auza , Șî din gură ca zâcea: i —Ai, Vlaicule, dumneta, i Nu-mi mai răni inima. i Mi-am omorit pă Oancea Să te iau pă dumneta." Șî Vlaicu că-i mai zâcea: —Sictir! curva dacilea Noi, dă iubit să ne fi iubit, Pă Oancea să nu-1 fi omorit Că Oancea aducea ca o albină, Dă mă ținea și pă mine! Bastonu’n mână lua Șî dă Neaga că-1 frângea. Șî din gur’o sictiria. । Șî Neguța c’auza 1 Șî din gură că zâcea ; : „Bine zâcea moșâca; Să nu-mi omor soția, Că-mi văduvesc căscioara. Nu i-am ascultat vorba". Acasă că să ducea, 1 Drept la Oancea că trăgea, i Sapa ’n mână c’o lua î Pă Oancea că-1 dăzvălia, Șî pe pat că mi-1 scălda. Tot afară că-mi ișa, Șî din gură că-mi țipa. 1 Se îmbrăca cu veșminte noi și curate. 2 Vă hrăniți. 3 Intrarea bordeilor făcute în pământ. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 167 Șî-mi țîpa în gura mare, Să nu să bage de seamă. Șî'n odae că-mi intra, Șî d’un cutat că-mi lua, D’un cutât, vezi, dă argint, Ca să moară mai curând. Șî singură să tăia. Făcea moarte, peste moarte, Care’n lume nu să poate. Preot Florea A. Drăghici Scrisă după cobzarul Marin C-tin Ncblea, cunoscut mai bine Mintea. Principele Ferdinand.-Teleorman. Spicuiri folclorice din scrieri mai vechi întâia traducere din scrierile fabulistului sârb Dositei Obradovici o tipă- rește bănățeanul Dim. Țichindeal in 1802 la Buda și se chiamă; Starurile a înțeleajerii cei sănătoase.1 Intr'un loc din această scriere autorul dă câte- va din obiceiurile păgânești ale vechilor Slavi, cari sunt intrate in obiceiurile și credințele Sârbilor creștini de astăzi. Această parte Țichindeal o înlătură in traducerea românească, puind în locu-i câteva din obiceiurile păgânătății latine cari s’au păstrat in poporul nostru. Este singura parte originală vârîtă in traducere (pag. 34-37) și care prezentând un mic interes folcloric, o re- producem aici. C. N. Mateescu • . . Auctorul cârtii aceștia d. Dositei Obradovici, aduce aicea niște obiceaiuri ale Sârbilor ; însă eu nu voiu să pun acelea, ci tocmai ale noastre, care stăpânesc pănă acuma între noi ; și din ceale multe numai oare câteva voiu arăta. Căci au sosit acuma vremea, ca cu ochii cu care am văzut paiul în ochiul altora, tocma cu aceia să vedem ce pu- teare au așa obiceaiurile noastre, când înrădăcinează odată între oameni. Romanii fineau serbătoarea Lupercalia pentru ca să nu le mance lupii oile; aceasta fin Românii până în ziua de astăzi Noemvrie 12, 13, 14, 15, 16, 17, serbătorile lupilor și nu îndrăznesc a tăia nimica cu foarfe- cele, ca să nu le mance lupii oile. Tocmai dela Romanii cei dedemult, care Pevruarie în 22 aveau serbătoarea dumnezeiții Fornicalia sau For- nicas, adecă cuptoriul s’au zis, care în alte jertve aprindeau grâu cu pae ne îmblătite în cinstea dumnezeitii, au luat, și pănă în ziua de astăzi îl tin, că Ia lăsatul de carne, adecă în ziua de zăpostire a postului Paști- lor, că eu t Și, vrând nevrând, i-a dat dreptate primintelui Solomon, împăratul. Și iarăși vrând nevrând, a trebuit să intre ca slugă ’n ogradă primintele Solomon, la Împărat. Intru una din zile lmpărăteasa-1 vede jucându-se lângă prispă c’o pălănțioarâ, și zice : —,.Ce faci tu acolo, hăete ? —„Ia, înălțatii împărăteasă, cântăresc și eu ceva". — ..Ce cântărești ? —„Poftim de vedeți: iaca pe tâlgerașul acesta am pus, păcatele mele, trei grăuncioare ; iar in cellalt tâlgeraș al căntărașului am pus, nu vă fie cu supărare, mintea femeei . . . —„Și cum ? Care trage mai tare ? " — „Dă. nu vă fio cu supărare, 1 Porumbrei https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 171 văd că parcă mereu se cumpenesc hăt mai jos cele trei grăuncioare.... Ba, de ce, de ce, nici nu vreau să se urnească de jos, bată-le cioarele!» Atunci, nici nu mai încape vorbă, că împărăteasa și-a adus aminte de făgăduiala primintelui Solomon, c’are să’i cântărească mintea. Și de durere, smulgăndu-și pletele, a întrebat, biata femee : —..Priminte Solomoane, Tu ești băetul mamei ?;l —„Apoi, cam eu !“ (Din Mănăstiieni-Botoșani) DlimitrU FlirtUnă 195 .—Praznicul lui Osândilă cu tabaearii Cică a făcut și Michidută Osândită o dată un praznic, sau mai bine să zicem o masă mare, ș’a chemat de toti tăbăcarii; adecă ar fi vrut el să vadă cam ce ispravă a făcut el cu tâbăcelul lui. Cum zicem a chemat pe toti cei ce beu tabac, tineri și bătrâni, fete și neveste, babe și moșnegi mai pe scurt pe toti cumâtrii lui, așa că i-au umplut casa, mai că nici el bietul n’avea unde se învârti. După ce și-a ospătat hra- marii, li-a dat la to(i pipe. Da ce pipe ? La cei mai buni prieteni de un cot de lungi, la altii scurte și sucite, la cei mai tineri cârligate, la ba- be mai bocănate, mai pe scurt îți era mai mare dragul să te uiți. Du- pă ce și-au pus fiecare foc în pipă, unde n’a mai început a știopci și-a cu- halui, care mai de care, că doară cumătrul le-a dat tabac de cel bun, și în scurtă vreme i-au împlut toată casa de știopcit. Lui Osîndilă nu i-a venit triaba astă la socoteală, că dă, drac, drac da tot se ținea curat. Tocmai când duhăniau hramarii mai bine, iacă vine fratele lui Osîndilă, Ștopu. Când vede balalăut cela la frate-su, numai ce ș’a făcut cruce. A luat pe frate-su, pe Osândilă la vorbă, și i-a spus de ce a făcut praz- nicu, atunci Știopu o zis: «Stai frate că eu am altfeli de tabac. Eu când oi da tabac ai să vezi ce bucurie am să-ți fac-». Și se duce Știopu acasă la dânsul și aduce tabac măcinat. Și cum vine, le dă la hramari tabac de tras pe nas, și le arată cum să-l tragă, și care cum trăgea, strănuta; atunci îinpelițații n’au mai început a bate’n ș’a se tăvăli pe jos de râs; da la bieții hramari le săria crierii din cap, așa strănutau. Și de atuncea a rămas că cei ce beu tabac cu pipa îs ai lui Osândilă și cei trag pe nas îs ai Știopului. De atunci n’o mai făcut dracii praznic să cheme pe prietenii lor la dânșii, da vin ei la prieteni, ori cum să zic mai bine : N’a mai chemat dracu, oamenii la praznic, că vine el la oameni. Scrisă după cum am auzit’o de la Gavril Mustea. Dorna-Bucovina. Teofil Bizom https://biblioteca-digitala.ro 172 ION CREANGA 196,—Bogății au sărăcit și-au flămânzit iar ce-i caută pe dânsul, nu se vor lipsi de tot binele. Un împărat aude la biserică citind de vlădică: «Bogății au sărăcit", și nevenindu-i Ia socoteală vorbele acestea, îi zise aspru : —Părinte, șterge minciunile celea de acolo ? După vre-o câte-va zile, împăratul îi veni gust să se scalde într’un lac din grădina sa. Zis și făcut. Un înger însă luându-și chipul, lui îi îmbrăcă hainele și intră în palat. Când esă împăratul din apă iea hai; nele dacă ai de unde. Slujitorii cari i le păzise se dusese, crezind că îngerul era adevăra- tul împărat. Pe cine să apuce el acum! 11 zări vre-o doi ostași și-l luară la goană. —Măi eu sunt împăratul vostru ? — Ce, ești nebun, împăratul nostru e în palat. — Cum măi, «împăratul e în palat» că doar eu-s. Ostașii l-au luat drept nebun și l-au dat afară. Ori-cărui îi spunea. nu-1 credea, mai ales că îngerul-împărat eșise să se plimbe cu toată curtea, cine era să-l creadă pe el. împăratul nu știa pe ce lume să se creadă! Era vai de dânsul,—din împărat ajunse de n’avea cd mânca; trăia din mila altora. Din vorbă în vorbă aud slugile imparatutui, că un nebun strigă în gura mare că el e împărat! Și-i spune îngerului. — împărate iaca ce-i și cum! Un nebun strigă în gura mare, cică el e împărat. Credem că ar trebui pedepsit pentru îndrăsneala lui, —Aduce-ti-mi-1, fu răspunsul îngerului. • I I au adus. Atunci îngerul îi zise : —Acum crezi în minciunele bisericei? Bogatii au putut sărăci? Vezi numai minunile vă pot da înțeles,— celora ce voi nu vă osteniți a le înțelege. Pilda să-ți șlujească și ție și altora ca tine, zise îngerul; și eși, lăsându-l pe adevăratul împărat în locu-i. Adoua-zi împăratul zisei Vlădicăi : —Cum îs vorbele ce le citea-i când te-am oprit? Vlădicăi îi era teamă să le mai repete, temându-se de mânia îm- păratului. In cele din urmă i le spuse: «Bogății au sărăcit și-au flămânzit iar cei ce-1 caută pe dânsul nu se vor lipi de tot binele». https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 173 — Să nu le mai citești, ci de acum râtului, ce puse în mirare pe toți. Dintre toți însă singur împăratul leșul lor? Scusă de tatăl meu. Jorăști-Covurlui. 197.—Cum trebue să le cânți, fu răspunsul împă- înțelegea acum pe deplin înțe- Petru Gh. Savin să fie femeea Un barbat urît ca mama pădurii, avea o femee frumoasă ca din povești. Satul în care locuiau ei, nu avea nici o fântână, ci numai omul cel urît avea o fântână în ograda lui, dar și aceeia o ținea încuiată, așa că fiecare drumeț trebuia să intre în casă și să ceară apă. In casă îl așteaptă însă alt păcăt. Bărbatul cel urît îl întreba pe fiecare, care intra în casa lui : care e mai frumos : el ori nevasta lui. Fiecare spunea ce era adevărat, adecă că nevasta era mai frumoasă. Bărbatul insă cu tot adevărul ce l spu- nea fiecare, îl prindea, îi tăia capul și-l înțepa în șarampoii gardului ce-i înconjura curtea. intr’p zi vine un drumeț și intrând în casă îl roagă pe stăpân să-i dea o gură de apă că moare de sete, Bărbatul i-a răspuns : —De ce nul Dar ca să capeți apă trebue să-mi răspunzi la o în- trebare ce ți-oi pune-o. Să-mi spui care e mai frumos dintre noi doi : eu ori nevastă-mea ? Drumețul a priceput îndată rostul capurilor înțepate de afară și a căutat să scape cu răspunsul ce trebuia să-l dea de cursa urîtului. Deci i-a răspuns drumețul șiret: —Nevasta dumitale, nu numai că-i mai frumoasă, dar nevasta și tre- bue să fie frumoasă ca să poată plăcea bărbatului, care o iea. —Acesta e răspunsul ce i-am așteptat și acuma vină să ți dau apă, căci ești vrednic să trăești, i-a răspuns bărbatul cel urît. De la George Onciul, Frătăuți-vechi, Bucovina. liarie Onciul 1 Vezi Calendarul revisteiIon Creangă" pe 1912 p. 44 (N. R.) https://biblioteca-digitala.ro 174 ION CREANGA BOALE LA OAMENI. LEACURI 51 DESCÂNTECE 9 145.-De junghiu. A plecat N. pe-o cale, pe-o carare Și s’a ’ntâlnit cu spurcata1’n cale — Spurcatule, Veninatule, Pe sub pământ ai venit, Pe sub pământ să te duci. Junghiu de sara, Junghi din cântarea cocoșilor, Junghi din revărsatul zorilor, Junghi die raiul Iui Cristos, Jnnghi de la mamă, Junghi de la tată, Junghi de la surată, Junghi de la cumnată, Junghi de la vecină, Junghi de la streină, Junghi de la sf. Luni, Junghi de la sf. MarJi, Junghi de la sf. Miercuri, Junghi de la sf. Joi, Junghi de Ia sf. Vineri, Junghi de la sf. Sâmbătă, Pe ele 15 crai le’ntâlniră, Și la gât le tăiară, Și’n pământ le băgară. Eși junghi din trupul lui N. Și-l lasă curat, luminat. Cum Dumnezeu l-a lăsat. Când cineva e bolnav de junghi, aleargă la o babă, o pune de-1 trage (frecționenză) bine, zicând descântecul de mai sus de trei ori, apoi gustă și miroase bine o- tet. De Iu baba Rada, Siliștea-Gumești, A. M. Nour. Spurcat, drac, necurat, veninat, ucigă-1-toaca. ! 146.—De obrintit. i Fugi obrintitură, I Fugi pocitură, i Peste-o vale mare, neagră, i Chiote un păcurari, i Mare, negru ; i Sbiară o oaie mare, neagră, | Cântă un cocoș mare, negru, Latră un câne mare, negru j Tăcu cânele mare negru din lă- ' trat, | Tăcu cocoș negru, mare din | cântat, ! Tăcu oaia mare, neagră din i sbierait, i Tăcu păcurari negru, mare din chiotit, Să-ți treacă la bubă de obrintit. Descântecul se zice de trei or, și se descântă în unt alb proas- păt și apoi se unge buba. ! Cules ela Ioana ILieș, comuna Sadova, Bu- covina. Aiexaudru Morariu I087- —Săraca inima mea, Tristă-i ca și plângerea. 1088-—Amară-i frunza de fag, Mai amar dorul ce-1 trag. Amară-i frunza de nuc, Mai amar dorul ce-1 duc. 1089 —Săraca inima mea, Iar o prins a mă durea ; Că m'a mai durut odată, Nici acum nu-i vindecată. 1090.-Adere-ai lume cu foc, Că’n tine n'avem noroc. Ardere-ai lume cu pară, Că’n tine n’avem ticnealâ. Vecinătatea Sebeșului. Vasile Sdrenghea 1091-— Foaie verde de susaiu De tinerel mă ’nsuraiu Multă dragoste stricaiu, Nu stricaiu numai p’a mea Și stricaiu p’a multora! Foaie verde matostat Da’ e bine și ’nsurat Că știu sara un’ să trag: La casa cu coșu’ alb Că m’așteaptă cin’ mi-e drag Că m'așteapiă nevasta Cu masa pusă gata Cu fiertură de găină Și cu plosca de vin, plină. Iea, băete, de mănâncă Și -apoi du-te de te culcă ! I09Z- —Foaie verde a bobului Voi voinicii codrului Nu vă dareți somnului La vremea câștigului, Că somn mi-i amegitori De capete puitori Și vă țineți ia strâmtori Și vă țineți și la drum C’o să treac’ un Grec acum. Dela Marin R. Saiog din Scundu-Vâlcea. C. Daniilescu 1093 —Hai salcâm, salcâm, salcâm, Cum îți pică frunza ’n drum ? —Las’ să-mi pice că-s bătrân. — Salcâmaș, salcâm de luncă, lauzi cucul cum ne cântă ; Megiaș [?] de lângă mine Așa-mi voește de bine, Să-mi vază casa pustie, Pe copii în argăție, Și femeia ’n curvărie. -Cucuie, nu-mi fi dușman. Că nu mi-ai cântat de-un an. https://biblioteca-digitala.ro 190 ION CREANGA _ _ El se suie sus pe o creangă Să-l audă lunca 'ntreagă. --Megiaș de lângă mine Asa-mi voește de bine Să-mi vază casa pustie Precum că nu-mi place mie. De la soldatul Cananău Vasile din Reg. 12 cantemir. ștefan Manole 1994.— Foae verde de peline Amară-i e frunza ’n tine, Ca și inimoara ’n mine Când fusăi ca să-mi petrec Veni ordin ca să plec, Ordin de la călărași Vedea-i-aș pârliți și arși, Să rămâe numai parii Să se ’nțepe generalii, Generali și căpitani • Care nu scrie militari. (Vezi No. 1083) 1035. — Foae verde trei granate Aoleo! trenule frate Nu ți-ar face Domnul parte, De șurupurile toate Și de șina de sub roate, Că prea mă duseși departe, Mă duseși la granița turcească Să țiu caii de căpestre, Să-mi vie dor de Ia neveste, Nevestele tinerele Care am vecuit cu ele In zilele mele. De la Petre Trifu din Alexandria jud, Teleorman. D. Sameș 1036 — Foae verde merișor, Sus pe deal pe delișor Merge-o fată c’un fecior. Feciorul plânge cu jale, Fata-i face o întrebare: ! —Ce plângi frate așa de tare? i Ori ți-i grea arma'n spinare? j —Nu mi-i gre arma ’n spinare; i Ci mi-i dor de maica tare. 1 De la Vasile Maxin. Dracsini-Botoșani. C. loanitiu I 1097 - Ungurene iubă-mă ! Și de vrai sărută-mă: . Ungurene brânză’n tioc ' Adu-mi fața să ți o joc. ' Dacă n’oi juca-o bine, Tune naiba’n ea și tine. i 1099. —Frunză verde ș’o lălea ' M’a făcut muma lunea ' Și mă iube toată lumea ; De-i gureana fă-i cu geana | De-i Rumâna fă-i cu măna. i Ungurene, baciule, Vin de-adapă vacile Uiu iu și iubă-mă । Și de vrei sărută-mă । Hu țea hu țea caprele mele Perdu-i mândra după ele Fluerașu, prin tufiși Și tu Ioane mi-1 găsiși I. I. Ciuncanu i 1039. — Să fii lele cum te ții I N'ai băga câlț în btidii, ; Căci căiții se bagă ’n pânză ■ Și ’n budii se bagă brânză. 1100 — Tot a zis mândruța mea Să nu mă las eu de ea, Și acum a făcut bine : Și s’a lăsat ea de mine, i Și s’a ocupat de altu Pân’acuma sunt vre-o patru. Com. Ponor Munții Apuseni. C. Georgescu Munteanu https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 191 C ROM ICA Cetim în cărticica nouă a d-lui N. Invar, Rolul tradiției in creșterea femeilor la Români,—o aspră judecată a neorânduelii, a nepăsării, a lenei din zilele noastre față de trecutul bogat și cuminte, -aceste șiruri pe care cu dreptate tre- bue să le socotim ca cheia multora, la fețele 24 o: «Veniau la biserică și bărbații dar mai ales, femeile: pe bărbați îi furau și atunci atâtea ocupații în drumul către pânca cea de toate zilele, care e de prea multe ori un drum de tot greu, dar nu e om adevărat acela care-și îndreaptă și soția către drumul pânei de toate zilele. Nu e mândru bărbatul care nu poate găsi el pane pentru toți ai lui. Odată această mândrie o aveau toți. Nu trimitea femeea la muncă nici cel din urmă țăran de pe brazdă. Și de aceia aveam alesele cusături țărănești, pentru că brasda o ducea numai brațul cel tare al bărbatului și nu se istoviau pe brazdă alesele și gingașele mâni ale femeei-. ' Dl .11 Lupescu. a tipărit în câteva gazete și reviste o caldă rugăminte către toți cei sorociți să smulgă din pragul uitărei tot ceia ce se leagă de viața sufletească a neamului românesc. Mai mult decât oricând, neascultarea acestei rugăminți va fi mai puțin un păcat și mai mult o ticăloșie. Să stea fiecare și să cugete. * Voi. XH din SezatoareA se închee cu Descântece, Vrăji și farmece, Cântece, și ftotițe bibliografice. p * In fața Familiei Princiare, a câtorva domni Miniștri, a diferitelor personagii înalte precum și a atâtor privitori, în ziua de 10 Mai, la București, în tradiționalul târg al Moșilor, a fost jucată legendara datină a noastră, călușul, constând din o mulțime de jocuri diferite, legate de această datină. A plăcut mult jocul cu feluritele figuri executate cu tact și cu multă aprindere, așa cum știe țăranul român a-și lua avântul în astfel de producții ale sale, unde nu-și găsește nici odată pereche N. I. Dumitrașcu. * Un piieten al învățătorilor, excelentul maestru de muzică vocală și instrumentală d. I'. Bnicâ, a compus pentru cor un fermecător cântec, pe motive populare, aranjat pe 3 și 4 voci, Curiile eu pene mire, care a stârnit un adevărat entusiasm la confe- rențele generale din Tutova. După multe stăruințe pentru a-1 pune la îndămâna mem- brilor corpului didactic. D-sa l-a dat „Asociației învățătorilor din Tutova" în folosul căreia se vinde pe micul preț de 30 bani. Doritorii, trimițând costul prin mandat postai sau în timbre, se pot adresa d-lui T. Popovici, Zorleni-Tutova. îndemnăm pe cititorii noștri și iubitorii de muzică aleasă, să și-l procure fiind foarte frumos și ușor de învățat cu școlarii. După acest cor vor mai urma: Datina gintă, Arlcah-l, O noapte în Curpali. Pri- macara. toate artistic compuse și unul mai frumos ca celelalte. T. Popovici. Posta Redacției. Domnilor: S. /. Dumitrașcu, București, Scris; trimis broșurică.-Limiu Dancăl-xcn Valea Satului Vaslui: Scris, trimis „Carte pentru tineretul de la sate" și „Boli și lea- https://biblioteca-digitala.ro 192 ION CREANGA curi*. Mulțămiri.—A. A D- Pe scriitoarea aceia n’o cunosc. Povestirea a s.ăpat acest no. D. Gr. A’. S’au primit cărțile și răvașul. Aștept cerni scrii. — A- / Munt. Sunteți < u plata unde trebue și dacă administrația v'a scris, a tacut-o ca să știți cât mai este de dat. Poate găsiți vre o comoară și atunci merge treaba mai lesne ! n. Fha. N’am primit nici un cântec. Cele două sărbători le aflasem în Șezătoarea, coala 11. Mnnoie. Nu te ascult, căci mi-i teamă să-ți facă și Teodoru aceleași mustrări și ție. (,. Danii- lescn, Primit Păcat însă că veți mai aștepta rândul la clișee. Poșta Administrației Domnii: G. G. Dimitriu, Președ. Trib. Constanța, abon. an. V, L. Stăcescu, se- minarist, 17 lei colecții vechi, T, llaica, ubon. an, V, D, Mihalache, 8 lei cotiz. C. Patriche. 5 lei cotiz. V. Pniu, Banca Națională, abon. an, 5, O. Artizani, G. Berheci, ubon. au. 5. Șl. SG Tuțescu rest cotiz. 15.59. D, Viisiliu’Baciiu 3 lei co- tiz. P. Pănoiii Crasna-Gurj 4 lei rest cotiz. /. C. Popocici Adm. dom, Coroanei Domnița R. Sar.it abon a. 5. Cărți primite la Redacție Congresul din Constanța al „Ligei Culturale' Rapoarte și informațiuni publicate de Comitetul central, 1912. Văleni de Munte, Tip. Neamul Ri mânesc, 112 p. N. lorga : Basarabia noastră, scrisă după 1.0 dc ani de la răpirea ei de elitre Ruși, Vălenii de Munte, 1912, tip. soc. Neamul Românesc, I 78 p. 2 lei. Liviu Marian: Printre stropi, Suceava, 1912, Institutul „Școala RomâmV' 152 p. lei 1,50. Matthias Friedwagner; Mihail Sadoveanu (Aus der Festschrift zum XV. Neu- philologentage) Frankfurt a. M. 1912 Tip. Gcbr. Knauer, 22 p. Dumitru Furtună: Isvodiri din bătrâni, povești din poporul satelor, Vălenii de Munte, 1912, Tip. soc. Neamul românesc 1912, 160 p. 1 leu 25. Al. Cazaban: Tovarășul de drum (No. 27 din Biblioteca nLumiuu“ București, f. a. Librăria Nouă, 128 p. 30 b. Ion Al. Brătescu-Voinești- Pe margenea cărților (cuvântare ținută în scara de 25 Sept. .911 la congresul Asoc. române pentru înaintarea științelor) Buc., f. a. edit, Leon Alcalay, 32 p. 30 baui. Silvesțru Danilescu: Tratat de corespondență școlară oficială (pentru Bucovina) Vălenii de Munte 19.2, Tip. soc. Neamul Komâuesc 72 p. 2 coroane. D Munteanu-Râmnic-, Inventatori și îutemeetori de industrii No. 6 din Biblioteca școalei secundare, Vălenii dc Munte, 19.2 Tip Neamul Românesc 48 p. 30 buni. Virgil Arion; Pagini din timpul răscoalelor țărănești, cu o prefață de N. lorga, Vălenii de Munte, 1912, tip. soc. Neamul românesc, 144 p, 1 leu. Reviste noi primite în urmă Chemarea, revistă culturală și politică, Director Eugeniu Revent, Apare lunar. Red, și adm, str. Justiției Bacău, Un număr 20 bani. Abonam, anual 3 lei Ecoul scripturilor sfinte, organ al societăței „Tribul evanghelist" Bârlad. https://biblioteca-digitala.ro OBOLUL întemeietorilor. abonafHor, cetitorilor și prietenilor revistei /OH CREANGA" pentru strângerea fondului : ......... Bustul lui Ion Creangă în Bârlad ■ Suma adunată și depusă pentru fructificare . . . 908.25 De la d. P. Pănoiu, Crasna-Gorj................................... 1.-- De la elevii din Crasna-Gorj prin d. P. Pănoiu................ ■ 1.— Total .... 910.25 Numai câteva exemplare au rămas din: CALEhDARUL REVISTEI IOFT CREANGA = Pe 1912 ------ _ Prețul I leu 50 b. A se cere de la T. Pamfi/e, Bârlad, str. Promoroace Poale primi ori ;i dna această revistă pa un an întreg. Mai mult chiar: GRATIS poale ori și rine să ihbândească colec- țiile anilor din urmă- [ine va polii, să scrie la adminisfraîie: M. LUPESCU Zojgni-Tulova, alăturând o carie poștală pentru răspuns. RUGĂMINTE — pentru domnii colaboratori —— In no. 7 al acestei reviste care se pune sub tipar între 17 și 20 Iunie, vom pune tot ce ne va sosi cu privire la sărbătorile po- pulare (legende, credințe, dati ne) din lunile August. Septembrie și Octombrie- https://biblioteca-digitala.ro D-sale D-lui CĂRȚI FOLOSITOARE Prin Redacția și Administrația revistei „Ion Creangă" se pot dobândi următoarele lucrări: ,Ion Creangă4 An I, — — — — — -- — — 3.00 ,Iou Creangă4 An II. — — — — — — — — 6.00 ,Ion Creangă4 An III. — — — — — — ~ ,ion Creangă4 An IV — — — — - 6.00 Cărți poștale ilustrate editate de revista .-Ion ■ 0.1'; Calendarul revistei „Ion Creangă" pe 1911 — — Calendarul revistei „I ni Creungă„ pe 1912 — — ' ' T • <’ L' T. Pamfile: Povestire pe scurt despre „Neamul 0.20 „ • Jocuri de copii I — — — — T 4 "L ”' * A MO " " w „ ii f-f — — — — ' 1.60 „ „ „ ., ui ...........• — - -VgaPr*4--' R50■ „ „ Cimilituri românești — — — -- — — 1-00 • „ » Industria casnică la Români — — — 10.00 „ „ Sărbătorile de vară la Român -- — — — ' — . 2.0QJ „ „ Boli și leacuri — — — — — — — — ' l.dO M. Lupescu : Creșterea viermilor de matasă — — — — 0.10 D. Farcașanu și M. Lupescu: Creșterea pomilor — — — 0.20 Șt. St. Tuțescu șt P. Danilescu: Monogr. satului Catane-Dolj - 2.00 „ Colinde din popor - — — — — — — 0.30 Tim. Popovici : Leturghia sf. loan Gură-de-Aur — — — — '-’.50 Petru G. Savin: Clăcășește — — — — — — — — 0.40 I. I. Ciuncanu: Doine și alte cântece — — -- — — 0.30 I A. M. Nour: Descântece și vrăji — — — — — — — 0,30 Dumitru Furtună: Isvodiri din popor, povești •— — — — 1,25 = Se trimit franco numai «lupă achitarea deplină = CĂTRE COLABORATORI Revista «Ion Creangă* publică tot soiul de literatură populară, strânsă de-adreptul din popor, și cu arătarea cel puțin a locului de unde este culeasa, dacă nu și persoana. Manuscriptele să fie făcute—e de dorit—pe sferturi de coală și pe o singură parte a hârtiei. Pe o foaie de hârtie să nu fie culegeri de mai multe categorii, de pildă ! cântece cu gâcitori, colinde cu descântece ș. a. Un tărâm fără margeni a rămas încă nestrăbătut și cu plăcere vom publica culegeri despre felurite industrii casnice, femeești și bărbătești, locuințe și port, documente istorice de vechea limbă românească sau cari cuprind lucruri în legătură cu sufletul româ- nesc. Preoții ne pot trimite folclor bisericesc, rugăciuni și practice cari nu-s în cărți și tipicuri. Măsurătoarea pământului n’o știm, mă- surătoarea grânelor și a lichidelor asemenea. Cum se ibovnicesc flăcăii și fetele noastre trebue știut. Ceva despre pedagogia țără- nească nu-i un lucru de prisos. Munca câmpului nici n’o cunoaș- tem. Vâslitul pe ape. Traiul pădurarului. Și câte altele I Scrisul scurt și cuprinzător. ■HIMHBBBKBBHIHBHBUnBaMUBMBHmHSBKBSBBIHMnnKSSan https://biblioteca-digitala.ro Anul V.-No. 7. Iulie, 191». Ion Creangă J Revistă de limbă, literatură ți artă populară KPKRE O OHTĂ PE LUNĂ Port «lin țiuutul Neamțului REDACȚIA : * T. Pamfile, Strada Promoroacele $ ADMINISTRAȚIA: M. Lupescu, Zorleni-Tutova) BÂRLAD EXEMPLARUL: * ABOXAHENTVL ASCaL : In tară . . . 40 bani i|ț In tară.................5 lei In străinătate . . . 50 ' In străinătate . . . . 6 » Un număr vechiu, 50 bani. TIPOGRAFIA Șl LEGATORIA DE CĂRȚI C. D. LUPASCU https://biblioteca-digitala.ro întemeietorii Revistei «Ion Creangă» Pr. Ec. I. Antonovici (Bârlad), Pr. 1. C. Beldie |Fârțănești-Covurlui St. Capșa G. A. Cosmovici (Tg. Neamț), ’N. I. Dumitrașcu (București). D. I. Farcașanu [Zorleni-Tutova], D. G» Fur. t»»nâ (Mănăstireni-Dotoșani), Pr. Gh. Ghcoldum [Bacău], P Herescu (Găinești-Suceava), Dr. I Urban Iau- n,x (Praga-Boemia), G. T. Kirileanu (București), L. Kostaki [Bârlad], M. Lupescu [Zorleni-Tutova . C, N. Mateescu (R.-Vâlcea], D. Mihalache [Goleștii-Badei-Muscel], A. Moisei [Nemțișor-Vânători-Nean.ț) L. Mrejeriu [Călugăreai-Neamț], N.. I. Munteanu IBălintești Covurluil, I. Neculau | Corop» ^ni-Vasha । A. Negoescu (Bârlad), T. Pamfile [Bârlad), P. Pănoiu (Crasn a Gorj», C. Patriche iZorleni/I itiova , 1 Popovici [Zorleni-Tutova], P. G. Savin (Jorăști-Covurlui), P. Ștefănescu Dobromit Constarța], N Stoleriu |Baia-Succava|, A. Tenea [Adam-Tutova], 1. Teodore^cu !Bioștcui Suceava], Șt. St. Tuțtsrj IBalota-Dolj], G. '1 utoveanu (Bârlad], 1. Zota [Dorna-Suceava , D. Vasiliu Bacău | Bârlad) Pentru condițiuniie de înscrieri noi- să se ceară deslușiri la Redacție sau Administrație numai pană la sfârșitul acestui an CUPRINSUL: K LiipeSCU Și T. Pamfile-—O rugăciune de la Erusalim. It. A- fficolaescu —Cometa. II- !• HânteSCU- — Miriută poveste. Gb. Fira, V- Mitocariu, G- Potau, I- Preutescu. t. fltanasiu S. P. Chirâl---Patine și cre- dințe. II. I. Dumitrașcu---Cântece de stea. D. Furtună, V- Moisiu, UI. Moisei. Petru Gh. Savin, I. N. Popescu- P. Marinică, A- M. Nour VorLe adânci. I. li- Mateescu- Ecaterina Clime, N. I- Munteanu. Marin fipostolescu. P- Marinică, M- Tănâses'.u- $1- St- TulesCU.—Gâcitori. A. Gorovei și M- Lupescu, II- I. Dumitrașcu.--Botanica populară. H- $1. Graur, A. Cioranu, D- Mihalache, D- Sameș. Vasile Sdrenghes, D Urzită - Cântece. Pr. Florea A. Drăghiti —O samă de cuvinte. P. 6. Savin, D Furtună, II. Onciul.— Glume, jâtii, taclale. Poșta Redacției, Administrației Biblografie. P, t. A— CRONICA. lustrațiune: Port din finutul Neamțului. A. FI. Nour BESCAHTECt’-VRĂJI -- din popor — No. I 1 «Bibliot. folcloristică.: 30 bani Dumitru Furtună izvodiri din balmi Povești din poporul satelor Tip. Soc. < Neam. Românesc* Eei 1.25 Se află și la Red. noastră https://biblioteca-digitala.ro Anul V. No. 7. Iulie, 1912. ION CREANGĂ Revistă ate mpă și umple vadra. Se iea vadra, se pune jos, și mireasa cu flăcăul apucă amândoi de stebla de busuic din vadră și stropesc odată la răsărit; apoi înmoaie și stropesc la scăpătat; așa stropesc la dial (M.N.) și la vale (M. Z.) Apoi mireasa varsă apa din vadră, aplecând-o cu piciorul, întăi la răsărit, la scăpătat, la dial și la vale. La a din urmă varsare, apa trebuie vărsată toată, așa ca să cază și creițarii ce sunt puși în cadă. Creițarii îi ieau lăutarii. Flăcăul umple iarăș vadra și așezând basmalele, pleacă acasă, tot așa : el înainte, mireasa’n urmă. Se cântă marșul. La vre-o 20-30 pași, p’un loc mai polejnic, se pune vadra jos, iar flăcăul cu flăcăii care sunt și cu fetele învârtesc hora de trei ori. Iarăș pornesc, se opresc și fac iarăș hora; pornesc și mai fac odată hora în curte. In răstimpuri se cântă marșul. După horă, un om ci’ai casii întâmpină și întreabfî : —Vai ce-mi aduceți-m ? --Apă de la Dumnezeu, zice unul. — Păi, uite, eu v’aduc vin. Mă miram, să mă procopsesc ; mai rău https://biblioteca-digitala.ro 204 ION CREANGA mă sărăciți. Se duce vadra în casă, se așează p’o masă așternută cu fată de masă de pânză, se mai pune o pâine cu sare și cu argint înfipt, un pahar cu vin și plosca cu vin. Se iea bradul și-l pun în vadra cu apă. Apoi, făcând chiticele de bu- suioc. le leagă la vârful bradului. Cea dintăiu care leagă este mireasa, apoi d juă fete cu părinți. Legătura se face cu arniciu roșu. Lăutarul cântă : C'opiliță cu părinți Ce pripești d/dpdz7/7=trântit gramadă. bălghiri, în expresiunea și-a umplut bălghirii=s a săturat, s’a umplut până în gât (despre omul lacom). bălmâjesc=spun verzi și uscate fără să ni se ia in seamă. bărătat=rânduit (fie de Dumnezeu, fie de satana, fie de ursitori fer- mecători. Se zice de pildă, despre un bețiv, «așa e el bărătat să-și https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 221 bea și zdreanta de pe el». bâHâcdi—merg prin apă sau prin mocirlă apoasă. />dndz'=caut cu atenfiunz' lucruri pe care le cred ascunse, unde pot fi ascunse s. e. Ce tot bârcâi prin ladă, fată. berent—Comag mare, lung și greu s. e. câta berendu. Principe! e-Ferd in tind, Teleorman. Pr. Florea A. Drăghici GLume jAtii. taclale 210. — Femee îndărătnică Se’nsurase bietul om și-și luase o nevestică de nu cred să mai fi a- vut păreche în lumea asta de hapsână, fâfnoasă și încăpățînată ce era. Și spunea bărbatu-său : - Femee hăi, astăzi să faci cutare lucru; ea îi răspundea: — Ba n’am să fac. Ori îi zicea : — Să coși cămeșă ceia. Ea iar : — Ba n’am s’o cos. Așa era la toate. Merge așa, o zi, două, nouă, un an, doi, trei, fe- meea făcea numai ce avea ea gust; ce zicea bărbatul, de loc. Acu, nu știu cum se face că se duce românul ista la un iarmaroc (iaca cumu-i la Bârlad la sf. loan) și se întâlnește cu o mătușă de a lui. Din vorbă în vorbă se jăluește și de femee, că așa de îndărătnică și de pe dos, nici că i-a mai dat ochii să vadă. — Alei, draga mătușei, la să te învăț eu un leac și ai să vezi pe urmă, cum are să ti se dea femeea la brazdă. Să nu mai zici nici o- dată să facă ceva, ci să-i zici să nu facă ca să vezi pe urmă ce are să fie. Omul îi mulțumi de sfat și se întoarse acasă. Din iarmaroc adusese și niște carne și cum ajunse acasă puse carnea pe masă și zise fe- meei : — Femee hăi, să nu cumva să te apuci să frigi carnea ceia că pe urmă cu mine ai de-aface. — Ba am să o frig,—zise femeea. Și cum zise și făcu. Omul bucu- ria lui! Acu îi zise iar.- — Femee, iote pun colea cămeșa asta ruptă; să nu cumva să te împingă păcatul să o coși, că apoi... — Ba, am s’o cos. Și cum zise și făcu. https://biblioteca-digitala.ro 222 ION CREANGA Și iaca așa, omul ceala și cu femeea așa se bălăbănesc. Dacă nu credeți, duceți-vă și-i vedeți. Povestită de la mama. Jorăști-Covurlui. P Q. Savin 211 .—Musca și puricile Am auzit într’o zi cum vorbia musca și cu puricile. Din una, din alta, au prins a se întreba de via(a fiecăruia. Zice musca : — Da de ce ești ghebos, măi frate purice ? — Da' cum cioarele n’oiu fi ghebos, dacă toată noaptea ridic ca ro- bul la butuci și la bolovani și-i duc peste oameni ca să le fac drum mare pe spinare... Și tu, muscă, ce ești așa cu ochii umflați ? — Apoi cum boala nu mi s’or umfla ochii, dacă râd cât îi ziua de mare ? De multe ori mă țin cu mânele amândouă de pântece și gân- desc că dau inima din mine pe ochi de atâta râs. — Și de ce râzi tu așa, muscă hăi ? — la, mă pun pe ochi, pe fructe, pe nas, unde se gâdilă omul mai al naibei și când dă bietul om să mă plesnească, eu fug. Și așa, pălin- du-se singur, omului ii iesă ochii de durere și de ciudă, iar mie îmi iesă ochii de râs și de bucurie. Mânăstireui-Eotoșani. 0- Furtună 212 .—Șirețenia țiganului. Afară era un ger de crăpau lemnele și frig de-ti îngheța sufletul. Dar (igatiul nu simte frigul, căci mai greu îl apasă frigul din pântece. Jumătate gol, jumătate îmbrăcat în niște {oale toate borti, a eșit din bordei și a luat-o de-adreptul spre cumătru-sâu. Până să ajungă la el, i-au înghețat ciolanele. Când a intrat in casa cumătrului, acesta tocmai atunci se întâmplase de se așezase la masă, Românul s’a uitat lung la țigan și văzându I înghețat și prăpădit ca vai de el, îl întreabă : — Ești flămând, măi Ciurel ? —Păi numai sătul n’oi fi. —De vrei, măi țigane, să te las să te încălzești mai întâi, ori să te chem la masă. — Alduească te ăl de sus, că sfinte cuvintele ț’au mai eșit din gură. Nici una, nici alta nu e rea, dar ce bine ar fi de mi-ai dă o cârmoajă s’o roz ici la gura focului! Auzită de Iu Ecntcrinu Onciul. Fr&t&uți-Bucovina. II Onciul https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 223 C ROM I GA Ne vine cea mai de seamă contribuție din areistă jumătate de an cu privire la cu- m'așt. rea vechilor noastre frumuseți de graiu și închipuire, mănunchiul de Povești din- poleiul xaielnr.botezat Izvodiri din bAtrAni ți datorit inimosului nostru tova- răș de muncă, teologului D. F.i,inuă. Sunt 13 povești, dintre cari cele dintăi două s’au scos din cele două calendare ale noastre pe 1911 si 191'2. Cetitorii acestei reviste lecu- nosc și prin urincre pot ști dinainte și prețul celorlalte. Intr’„Un cuvânt dc bună întâlnire'1 priceputul culegător ne lămurește rostul pe ca- re-1 au poveștile aducătoare ce liniște în casa cu multe odrasle, și hrănitoare de su- flete în strânsurile tinerești; și ni se spune frumos și de focul care trebue să ardă în acele înșirări de întâmplări minunate. Povestitorul bătrân .așa-i dc sprinten în graiu și săltăreț în aducerea vorbei la !th, in cât parcă-ți vorbește un tânăr așezat, cu- minte. cu frica lui Dumnezeu și cu înțelepciunea vea urilor pe buze. Vcehe-i povestea dar vedeți cum poate întineri pe om !“ Ttebuește bine priceput cuvântul de întâlnire,-cei ce nu vor putea să înțeleagă dintr’o dată, să stăruiască cu răbdare,—pentru că numai așa se poate înțelege acel graiu adesea necumpătat de aspru și necumpătat de dulce pe alocuri, acele întorsături parcă dinadins întocmite. Sunt toate vechi meșteșuguri dc poveste pe cari pănă astăzi nu Ic-au putut prinde mulți dar cari s: pot auzi acolo, pe lângă vatra țărănească a Moldovei de miază-noapte. Dacă pe d. Furtună, cel de astăzi, va awa nenorocul să nu-1 p'nășească această dra- goste pentru ale noastre, care cu nici un chip nu poate aduce îmbelșugări, înlesniri și înălțări lumești, va avea de sârguit încă pănă’n veacul veacului! ‘ Din Bistrița Ardealului ne vine acum Calendarul nostru. Bune și multe sfaturi gospodărești de creștere și chivirnisală și ici-colea câteva chipuri dc porturi ță- rănești și vederi dc rate românești. 41 Din Dicționarul limbei roniăne, au apărut; Tom. I, fascicola VIII, RineBrăni și Tom- II, Fascicola III, Forostroi-Gazdă. * Un domn profesor universitar cere lămuriri asupra chestiunilor următoare: j. Țăranii și în ziua de azi mănâncă de trei ori pe zi, adică prânzișorul, prânzul cel mare și cina ? ‘2. La câte ceasuri din zi sau după răsăritul soarelui sc iea fiecare din ae ste trei mâncări ? 3. Cari anume timpuri ale zilei se înțeleg in expresiuui ca : doarme pănă la prân- zișor, se scoală pe la prânzul cel mare, pe la prânz, pe-aprânz ? La prânz și la prân- zul cel mare c tot una ? 4, la câte ceasuri din zi sau după răsăritul soarelui se zice că soarele e de-o suliță de trei sulifi ș. a. ui. d. ? Răspunsurile ce ne vor sosi, se vor publica în no. viitor al revistei. P. * In ziua de 28 Mai a. c. un foarte mare număr de delegați veniți cu prilejul inait- gurărei statuei lui Cuza-Vodă din Iași și însoțiți de mulți studenți și de corul Semi- narului „Veniamin", au plecat într'un pios pelerinagiu la cimitirul Eternitatea, unde-o dlhneșle marele povestitor Creangă,' pentru a depune coroane pe mormântul lui După https://biblioteca-digitala.ro 224 __________ ION CREANGA.............. ce s’a oficiat serviciul religios al panahidei, a vorbit câteva vorbe săteanul I). Capră din satul Humulești spunând că gospodarii din sat 1 lui își aduc aminte cu drag de bădița Ion Creangă, ce n'a murit pentru ei, ci trăește și va trăi în veci în inimelc lor. Au mai vorbit și alții preamărind pe cel care a știut să dea trăinicie sufletului ro- mânesc. C. A. Poșta Redacției C. Atanasiu. Primit cele 4 foi Ia 21 Mai. Zdrenghea-Ardeal. Adresa dv. am prăpădit-o și deci nu v’am putut da Administrației pentru a vi se trimete revista. Gr, Must. Bec. Toate frumoase ! Trimcte-mi și colinde. Cetește și ce se scrie pe copertele acestui număr. Cartea s’a trimis. Teodorii și alții. Rândul nu v’a ajuns acum. Poșta Administrației S’a primit de la d, T. Popovici, Zorleni-Tutova 4 lei cotizații. Elevii școalei din Ștefănești-Vâlcea, abon. jum. an. V; d. V. Chitic, funcționar Bârlad, abon. un. V; d. St. Mature, București, abonament, an. V; d. V. Diaconescu, inst. Bârlad, abon. an. V și VI; d-ra Sevastia S. Ditnitriu, abon. an. V, d. Sotir Vrioni, Bârlad abon. an. V, d-ra Tereza Sfratilescu, Iași 5 lei. d. D-r Berbeci, Țibănoșli-Vnslni, 8 lei abon., d. N. O. Popovici-Liipa, 5 lei abon., d. D. Evolceantt, Buc. 5 lei abon. d. Spiru C. HaretFcXioa. an. \!, d. D-r fi. Tiktin, 6 lei abon. au. V, d. /. Mitru, lași, b lei, d. /. N. Nistor, Stănnești-Tutova, 5 lei, d. / NGhețu, Bragadir-Teleorman, 2.49; d. /. Tepșaru, Soveja-Putna, 2.50, jum. abon.. A. N. Rigani, Ester-Coustanța. 5 lei. <1. P. G. fone.scu, Blăgești-Succavn, 2.5J jum. abon.. d. D, G. Furtună, 3.-1 > cotiz., d, G. I. Donca, Gara Ghibărțeni, abon, an. V, d-ra Eva Arghir. Bârlad, abon. an. V. Păr. Econom I, Antonovici; Bârlad 4 lei restul cotizației Cărți primite la redacție Pavel Tofan și Emil A. Chiffa. Calendarul nostru pe anul 1912, Bis'riți. 1412 Tip. G. Mateiu. li 8 p. ș. e. 60 file. N. O- Dallocrin. Odrasle de Dumbrăviță, București 191.’, Tip. „Vocea Poporului ' 81 p, 2 lei. Gustav le Bon'. Pagini din Psichologia Educației trad. de Gh. Dascălii. No. 1 din Biblioteca pedagogică a revistei „Vioiuoa noul“. Valeuii-de-inunte. 1912, tip. „Neamul românesc1’ 80 p. 8 * buni. Un membru al ligei-. Activitatea „Ligei Culturale" a Românilor, Vâlcnii-de-inunle 1912, Tip. „Neamul Românes;11 36 p. fără preț. Administrația revistei „Ion Creangă sc roagă pentru plata abonamentului. Adresa : M. Lupescu Zorleni-Tutova https://biblioteca-digitala.ro întemeietorilor, abonaților, cetitorilor și prietenilor revistei /OH CREAGA" pentru strângerea fondului : :..:.111 - Bustul lui Ion Creangă în Bârlad Știma adunată și depusă pentru fructificare . 910.25 na ■■ 1 1 a a ■ ■ ■ ■ u ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■a ■■ ii ■ ■ Către Colaboratori • • - ■ ■ D in numerile viitoare se vor publica toate știrile ce ■ ■ a ne vor sosi cu privire la Sărbătorile poporu- ■ ■ lui : legende, credințe și datine, mai ales asupra ■ H celor din lunile August, Septembrie, Octombrie, No- embrie și Decembrie : ■ ■ . Ziua Macaveilor, Probejenele. Sântămănile, st. ■ ■ loan de toamnă, Simion stâlpnicul, Vavila, Ciuda ■ ■ Arhanghelilor, Ziua Crucei, Macovei, Foca, Teclele, ■ ■ Adormirea, Haritonul, Procoavele, Vinerelele, Vine- ■ ■ rea mare, Sf. Dumitru, Hranghelul, Sărbătoarei ■ ■ Tâlharilor, Ion Milostivul, Filipii, Ovidenia, Sf. An- ■ ■ drei, Naum, Varvara, Sava, Sf. Neculai, Ana Zau- ■ ■ tenia, sf. Spridon, Ignatul, Sf Anastasia și Sătulul ■ ■ Crăciun cu colinde, stele, luceferi, ir.ozi, capre și ■ ■ ■ ■ Â toate celelalte ale lui. ■ k ■■ ■■ ■ ■■■■■■■■■■■■■■ ■■ ■■ https://biblioteca-digitala.ro D-sale D-lui CĂRȚI FOLOSITOARE Prin Redacția și Administrația revistei „Ion Creangă1 următoarele lucrări: Creangă* An I. - — — — — - H, on Creanga* An II, - — — — — ■ “ on Creangă* An III. — — — — — — on Creangă* An IV — — — — - — Arți poștale ilustrate editate de revista „Ion Creangă1 valendarul revistei „Ion Creangă,, pe 1912 — — 4 Pamfile: Povestire ' " • — - Jocuri de se pot dobândi pc scurt despre „Neamul Românesc11 copii I — — — — - — „ H - - - - - „ „ „ IU - Cimilituri românești — - l-l-ALa casnică la Români Industria Sărbătorile de vară la Român „ Boli și leacuri — -- — — — - Lupescu : Creșterea viermilor de matasă .....- Farcașanu și M. Lupescu: Creșterea pomilor — — - Șt, St. 1 nțesen și t’. Diullescu: Monogr. satului Catane-Dolj „ Colinde din popor -- — — — — - “ -l. I d: i Tim. Popovici : Leturgliia sf. foan Gură-de-Aur — — — — ■ Petru G. Savin: Clăcâșește — .— — — ......-• — — ■ I. I. Ciuncanu: D"ine și alte cântece — — — — — ■ A. M. Nour: Descântece și vrăji — — — — — — —- I Dumitru Furtună: Isvodiri din popor, povești — — — — ■ = Se trimit franco întinai după achitarea deplină ► 3.00 6. 0 6.0) 6,00 o 10 L50 0.20 1.40 1.6 ) P.50 1 .OJ 0.00 2.0) 1. 0 < .10 0 20 2.00 0.30 2.6) o 40 c.8) <,3) CĂTRE COLABORATORI Revista Ion Creangă-» publică strânsă de-adreptul din popor, ți de unde este culeasa, dacă nu și Manuscriptele să fie făcute—e pe o singură parte a hârtiei. Pe o foaie de hârtie să nu fie tot soiul de cu arătarea persoana. de dorit- -pe literatură populară, cel puțin a locului sferturi de coală și culegeri de mai multe categorii, de pildă ! cântece cu gâcitori, colinde cu descântece ș. a. Să nu se uite ; viața ciobănească (creșterea oilar și industria laptelui, agiicultura, documentele istorice pentru limba veche, ma- nuscriptele vechi, Medicina veterinară (vite, pasări), cerul cu toate duhurile sale, Văzduhul cp ploile, vânturile, nourii, Pământul, ș.a. ca o https://biblioteca-digitala.ro Anul V.-No. 8. August, 1012. Ion Creangă Revistă de limbă, literatură și arta populară APARE ODATĂ PE UUNĂ CUPRINSUL; î. Pamlile —Călătoria Maicei Domnului la Iad. I II. Popescu- Drag- Pășeau ți N- Râdulescu- — Masa săteanului 1 P. Colibasi. 5. P. ChiriceL II. Moisei. O Furtună, t. fltanasiu —Vrăji si farmece. H. t HântEStU -Miriută (poveste). M Lupeștii. Pr. Florea I. Drăghici. Im H- Vâriezeanu. t- Geerjestu Munteanu. I. I- Hâdă-—Da- tine și credințe. I- I. Nadă.—Co'ind U. I. Dumtra$cu, Teofil Blam. I- I- Ciuncanu —Povestiri si legende. t. II- Mateescu- Mana I Mircea, I. Preutescu. Petre Ugli$-~De-aie copiilor. II Teotforu, S- Manele. I- I- Dmnitrașra, li. I- Munleanu. Petri EL SaViii. - Glume, jâtii, taclale. p_—CRONICA. Posta Redacției- REDACȚIA : * ADMINISTRAȚIA : T. Pamfile, Strada Promoroacele M. Lupescu, Zorleni-(Tutova) BÂRLAD EXEMPLARII: * ABONAMENTUL ANUAL: In țară . . . 40 bani H In tară....................5 Iei In străinătate . . . 50 > In străinătate . . . . 6 > Un număr vechiu, 50 bani. TIPOGRAFIA Șl LEGATORIA DE CĂRȚI C D. LUPAȘCU https://biblioteca-digitala.ro întemeietorii Revistei «Ion Creangă» Pr. Ec. 1. Antonovici (Bârlad), Pr. I. C. Beldie Earțânești-Covui lui St. Capșa Rucureșt G. A. Cosmovici (Tg. Neamț), N. I. Dumitrașcu (București). D. 1. Farcașanu (Zorleni-Tutovat D. < • * • ii- tuoă (M&năstireni-Botoșani), Pr. Gh. Gheoldum [Bacău], P. Herescu (Găiuești-Suceava), Dr. I Urban Iar- n.k (Praga-Boemia), G, T. Kirileanu (București), L. Kostaki (Bârlad), M. Lupescu [Zorleui-Tutova , C N. Mateescu (R.-Vâlcea], D. Mihalache (Goleștii-Badei-Muscel], A. Moisei (Nemțișor-Vânători-Neamț) L. Mrejeriu [Călugăreni-Neamț], K.. I. Munteanu Bălintești Covnrlui;. I. Neculau [Coropceni-Vaslui] A. Negoescu I Bârlad ]. T. Pamfile [Bârlad», P. Pănoiu iCrasua Gorp, C. Patriche (Zorleni-Tutovaj, T. Popovici [Zorleui-Tutova], P. G. Savin iJorăști-Covurluil, P. Ștefănescu Dobromir-Constanța?. N Stoleriu IBaia-Suceava , A. Tenea [Adam-Tutova], 1. Teodorescu Broșteni Suceava , St. St. Tuțesru jBalota-Dolj-, G. 1 utoveanu Bârlad', 1. Zota Dorna-Suceava , D. Vasiliu-Bacău (Bârlad Pentru condițiunile de înscrieri noi. să se ceară deslușiri la Redacție sau Administrație numai pănă la sfârșitul acestui an PETRE UGLIȘ (Delapecica) LUGOJ, 1009 l OPOE3II© Povești POPORANE din popoi LUGOJ, 19H 00 tileri 50 fileri Amândouă volumurile, 1 coroană Poșta administrației și Bibliografia în numă- rul viitor. f-------------- NE PICĂM PENTRU TRIMITEREA ABONA- MENTELOR si a COTIZAȚIILOR I » Administrația https://biblioteca-digitala.ro Aivri V.-No. 8. August, 1912. ION CREANGA Revistă «Ie limbă, literatură și artă populară APARE O DATĂ PE LUNĂ REDACȚIA: T. PAMFILE Bârlad, str. Promoroacele ABONAMENTUL ANUAL; In țară ... . 5 lei In străinătate . 6 „ ADMÎMINISTRAȚ1A : M. LUPESCU Zorleni-Tutova I H 5 E CD R A R I Am dori să cunoaștem în toate amănuntele Uascovăitul, un fel de colindat al fete- lor, ni se pare, care se ’ntâlnește prin munții Muscelului Ce ne va sosi, se va publi- ca în numărul viitor. - Rugăm pe toți colaboratorii noștri să ne trimită în grabă material pentru C"len- darul revistei pe HH3. Pe manuscrise se va însemna aceasta. Deslușirile le dă Redacția. CĂLĂTORIA NAICEI DOMNULUI LA IAD 'Fragment de pe la începutul veacului XIX Manuscriptul meu miscelaneu, datat cel mai târziu 1838, se încheie cu următorul fragment din „Călătoria Maicei Domnului la Iad" fără nici un titlu.1 «Cine sînt aceștia ci să muncesc pănă la brâu? Arhanghelul Mihail zisă: Aceștia sînt părinții cari au blestemat pe feciori și n'au căzut la ertăciune pănă ce au fost pe lume cu zile părinții lor; drept să mun- cesc și să vor munci in veci. Și iar întrebă Precista; Dar cei ci să muncesc pănă în piept în tocul nestins? Arhanghelul Mihail zise : Carii pre nașii săi nu i-au cinstit, i-au blestemat și i au urit, i-au bătut și curvie au făcut și pentru aceia ard în focul nestins. Și zise Precista: Dar cei ce sînt pănă la grumazi cine sînt ? Arhanghelul Mihail zisă : Aceștia sînt care mănâncă carne de om, mănâncă munca săracilor și sudoarea altor oameni și părăște pe alt om fără de vină și nu va ii 1 Compară-1 cu textele publicate de Hasdeu in Cuv, d.Bătr. II p. 310-366. Vezi și Qaster, Lit. pup- vom. p, 862 — 366. ■Jon Creangă"K. 8. * 94 https://biblioteca-digitala.ro 226 ION CREANGA vinovat și va lua bucatele lui prădăndu-l pentru para care au părăt; pentru aceia mănâncă carne de om și arde sufletul lui in para focului care n’are sfârșit. Prea cinst[i|ta zisă: dar cei ce suit pănă la creștet in viermii madormiti ? Arhanghelul Mihail zisă : aceștia sunt cari au ju- rat pe cruce nedrept înpreună cu îngerii încă cu frică să închinau înaintea crucei și de frică s’au jurat: pentru aceia să muncesc așa. Intru alt loc iar văzu Precista oameni spânzurați de picioare și viermii ii mânca pre dânșii; și întrebă cine sînt aceștia și ce le iaste greșala lor. Arhanghelul Mihail zisă : Aceștia sînt cari au luat camătă pe banii lor. Și iar văzu Precista mueri multe spânzurate și eșă șărpi din gurile lor și le mânca pre dănsele; și întrebă Precista cine sînt âceștiia și ce -le iaste greșala lor. Arhanghelul Mihail zisă : Âceștiia sînt cari au ascul- tat pe la fereștile oamenilor și au purtat minciuni și vorbe de la unul la altul de i-au învrăjbit. Pentru aceia se muncesc așa. Lăcrămă Pre- cista zicând ; Mai bine să nu să îi născut om pe lume. Arhanghelul Mihail zisă; Ce-(i pare rău, Doamna ine. că încă n’am văzut munca ce mare pănă acum. Și zisă Precista cătră Arhanghelul Mihail: Să mer- gem sâ vedem unde să muncesc creștinii. Și mearse pănă la munca de gios și văzu Precesta norod mult în munca de foc: și suspină Pre- cista zicând: Cine sînt aceștia și ce sînt păcatele acestora ? Arhanghe- lul Mihail zisă : Aceștia sînt care nu să scoală Duminică dimineața să să ducă la biserică. Acelora li să cade să să muncească așa în veci. Iar zisă Precista: Dar care va fi bolnav și nu va putea merge Ia bise- rică, ce va face ? Arhanghelul zise: Ș: casa de să va aprinde pe dân- sul și nu va pute să iasă afară, ace’a să fie ertat căci D[u]mnezeu au dat șase zile întru o săptămână să lucreze omul iar a șaptea zi au da- t-o D[u]mnezeu să nu lucreze ci să să roage lui I i|.u]mnezeu cel milos- tiv căci în șase zile au făcut D| u]mnezeu cerul și pământul iar a șaptea zi s’au odihnit. Iară ei dumineca dimineața și întru alte sărbători dorm și nu se scoa'ă la biserică. Drept aceia ard in focul nestins. Și iar văzu Precista într’un loc scaune de foc și ședea pre ele bărbați mulți și mueri multe; și întrebă cine sînt aceștiia și care sînt greșalele lor ? Arhanghelul Mihail zisă: Aceștia sînt cari n'au cinstit pre preoți și nu s'au sculat înainlea lor viind de la biserică clnd au slujit sf[ă]nta leturghie căci când vede omul și cunoaște că vine de la biserică, că din sf[ă]nta leturghie și nu s’au sculat înaintea lor, atunci arde pămân- tul de șapte coti sub dânsul; aceștia șăd pe scaune de foc. Și iară, văzu Precista un copaciu de fier cu crăngile fără număr și într’acele crăngi era mueri multe și oameni mul(i spânzurați și copaciul era să- dit în mijlocul iadului; și întrebă Precista cine sînt aceștia ? Arhan- https://biblioteca-digitala.ro ..._______ -JONCREANOA =227 ghelul Mihail zisă : Aceștia sînt carii au jurat strămb, cari au hulit, cari au lăcut vrajbă si au pârât pe alții de râu și fac vrajbă între frați și care nu ascultă învălătura lui Dumnezeu, nici pe preoți, nici pe dăs- căli, cari spun în biserică, numai fac ci le iaste voia lor. Aceia să muncesc așa. Iar văzu Precista un om spânzurat și-i curgea sângele din gura lui și limba lui era legată de nu pute să suspine măcar; și dacă văzu Precesta1 zisă: D|oa]mne, miiuiaște-mă Și veniră îngerii de-i deslegară limba lui și întrebă Precista cine este acesta și ce este greșala lui? Ar- hanghelul Mihail zisă: Acesta ce-a îost ispravnic bisericii. Și au zis: Cine este slujitoriu bisericii, din biserică să mănânce. Și zise Precista: Cum ai crezut. Și iar să legară limba lui. Și zisă Arhanghelul Mihail: Vremea iți este, D|oa]mna me, să mergem să vedem unde să muncesc preoții cari nu sînt vrednici a fi preo|i. Și văzu Precista în focul nestins. Și eșa loc din creștetul lor. Și zisă Precista: Cine sînt aceștia și ce le iaste greșala lor? Aceștia sînt cari slujesc scaunului D[ojmnului nostru Îs. Hs și făcând sfjajnta ieturghie fără de frică și poartă trupul Iui Hs fără de frica și căzu sfărămături din s'LâJntul trup și atuncea arde pământul inprejurul lui. Pentru aceasta să se sparie toată mintea, să auză și în- gerii și să să spăimănte :â și să să înfricoșeze, pământul să se cutre- mure. Pentru aceasta să muncesc. Și văzu Precista într’un loc un om unde-1 măncapreel un zmău. Și zice: Cine este acesta? Acesta este care nu citește scripturile și nu le face pre cumui [=cum e] învățătura lui D[u]mnezeu și cum grâește sf[âjnta evanghelie. Drept aceia să muncesc așa. Și iar zisă Precista către Arhanghelul M.hail: Să mergem să vedem unde să muncescu sfjjnții pre pământ și nu să poate întru alt chip ca să-și mântuiască sufletul de păcate. Și merse Precista întru alt Ioc să vadă călugări și călugărițe zăcând în smoală și în foc nestins și în viermii cei neadormip și întru întunericul cel nesfârșit; Și-i manca fără de răpaos. Și întrebă Precesta: Cine sînt aceștia și ce le iaste vina lor? Arhanghelul Mihail zisă : Aceștia sînt călugării și călugărițele cari s’au dat în curvie și au făcut farmece și vrajbe și să părăsc unu) pre altul și să poartă pe voia trupului lor și nu caută ca să-și mântuiască sufle- tul de păcate, numai să călugărește ca să să odihnească și să să poar- te mândru si neted; pentru aceia să muncesc așa. Și’ntru alt Ioc iar văzu Precista mueri multe spânzurate și pară de foc eșia din gurele lor. Și întrebă Precista și pentru aceștia cine sînt? Arhanghelul Mihail zisă: Acestea sînt preotesele preoților, că dacă Ie moare preotul ele să mă- rită după alt bărbat: pentru aceea să muncesc așa. Deci mearse Precista și văzu o boltă fierbinte ca marea turburată unde zăce mulțime multă de oameni și de mueri păcătoase Întrebă Precista: Cine 1 Scris în lecui vorbelor șterse: Pre cinstjitaj- https://biblioteca-digitala.ro 228 ION CREANGA sînt aceștiia. Arhanghelul Mihail zice; aceștia sînt curvari, minciunoși, nemilostivi, hulitori, iubitori de bani și măreți, carii iubesc să să în- chine lor oamenii și le pare că lumea nu are sfârșit și să va duce, nici ascultă pe mișei, dă de să jăluesc la ei, numai caută fătării și în- groapă săraci și-i înpresoară și le iau bucățile neputincioșilor și le pa- re că lumea sfârșit nu are; iar dacă moare această muncă îi este do- bândă. Și zisă Precesta: Vai de păcătoșii curvari, nemilostivi, mai bine să nu să fi născut în lume. Și iar zise Precista: Mai este muncă fără de aceasta? Arhanghelul Mihail zisă: Și încă n’ai văzut pănă acum unde să muncesc păcătoșii adică jidovii cari au muncit pe D[o]mnul Is Hs, Precesta zisă: Să mergem să vedem și această muncă mare. Și să dusă și văzu în smoală șezănd cu mare putoare și turburare mergând în focul nestăns și în viermii neadormiți îi ard pre dânșii de limbile lor. Și după ce mearsă Precesta acolo, nu să potoli măncărimea lor ca ceara pre dânșii cumplit pedepsindu-să vărăndu-i si scoțăndu-i din foc. Deci văzu Precista și lăcrămă zicând: Cine sînt aceștiia și ce le iaste păca- tele lor? Arhanghelul Mihail zisă: Aceștia sînt jidovii cari n’au crezut nici s’au botezat ci au răstignit pe D[o]mnul nostru Is Hs, și alte limbi cari n’au crezut nici s’au botezat în sf[â[nta cruce și care sau lepădat de D[o]mnul nostru Is Hs. Și zisă Precesta: Vai de păcătoșii în munca ne- stânsă și iar să vor munci căci iadul n’are sfârșit. Deci văzu Precista și întru alt loc o boltă de foc și într'ănsa zăcea mulțime multă de oameni Unii să vedea și alții să auzia. Și întrebă Precista și pentru aceștia. Iar Arhanghelul Mihail zisă: Aceștia au ucis oameni la drum; aceia ard în focul nestăns unde este plângere, scrâșnirea dinților în veci. Au stătut Precesta și cu Arhanghelul Mihail și cu toți îngerii și au înălțat molitvele lor ia ceriu înaintea tatălui și a fiului și a sf[â]ntului duh și au zis Precesta: D[o]amne miluiaște păcătoșii că am văzut toate muncile unde să muncesc ei. Ci mă rog să nu să mai muncească că au greșit ție numai să le arată (sic) mila ce mare a sf[i]nției tale. Și să auză glas din ceriu zicînd așa: Cum voiu milui că ei n’au miluit pre frații mei adecă pe cine au păzit poruncite meale nici n’au cinstit în- vățătura mea și n’au ascutlat scripturile mele nici sf[ă]nta evanghelie. Acolo ș’au agonisit ca să locuiască ei. Și iar să rugă Precesta zicând. Milu- iaște- i Doamne pentru rugăciunile maicei tale și pentru ruga sf[â]ntului loann (sic) Botezătoriul și pentru ruga apostolilor tăi și pentru ruga lui Moisi Proorocul și pentru ruga îngerilor tăi și pentru1 ruga mucenicilor tăi cari ș’au vărsat sângele pentrn numele tău. Și veni glas din ceriu zi- când așa: Pentru ruga maici meale și pentru ruga celor ce au fâcut voia me, dau răpaos din ziua de Paști până în ziua de Voscresenie. Și zisă: 1 Repetat înc’o dată. https://biblioteca-digitala.ro _____________________ION CREANGA 229_ Precista: Auzit[i], slăvitfi] numele D[o]mnu]ui milostivului că au ascultat ruga Maicii sale. Și iar veni glas din ceriu zicând: Luați pe mama me și o duceți în ceriu. Și luo îngerii pe Precista și o dusă în raiu. Și văzu ră- paos mare și bucurie ș' lăudă Precista pe D[o]mnul milostivul- Și întrebă pe Arhanghelul Mihail zicând: Cine sînt aceștia ce să bucură cu atâta bucurie și cu atâtea bunătăți? Arhanghelul Mihail zisă: Acestora le-au fost urîte vrăjbile toate și poftele trupești și toate, câte au fost nedrepte de-au urît. Drept aceia sâ bucură și să veselesc așa. Amina. & Ka > Tudor Pamfile. Masa Săteanului /. Voicești- Vâlcea.— Omul cum se scoală dimineața, mai ales când are a se duce undeva, ori la muncă, cată să mănânce ceva, să iea ceva în gură, cam la repezeală, din fuga, ca să nu întârzie cu dusul ; acestui fel de mâncare i se zice jliuștiucV întrebi pe cineva: — Mâncași ceva azi dimineață ? — Ei, aci un Jliuștiuc, întelegându-se prin aceasta, că a mâncat puțin și din repezeală, fiindcă fără asta nu se poate, vorba din bătrâni : «Mâncarea de dimineață e ca însurătoarea din tânăr». Așa cam pe la ceasurile 9 (10 cel mai târziu), se mănâncă de prânz-, la 9, iând trece un tren pe la noi, —acum în timpul muncii,— se zice că dămâncarea să și fie în capul locului, căci dacă nu mănânci atunci de prânz, î(i trece toiul foamei, așa că la urmă, degeaba mai mănânci cu vremea trecută, căci îți trece cheful. Acelor femei cari întârziază cu demâncarea, li se zice că «ce-au pă- țit ? ei! săracele, au dormit pe vatră, lângă țâst» ! Dacă la prânz te găsește cineva la masă, ori trece numai pe acolo pe aproape, îti dă «bun prânzul» căruia i se mulțumește dș meseni «mulțumim d-tale», iar dacă sânt mai mulți trecători, «mulțumim d-voastră>. Pe la ceasurile 1, 2 cel mai târziu, se mănâncă de nemiaz; iar după scăpătatul soarelui e cina; st cinează pentru dedesearâ. Vremea, de dimineața, pănă la prânz, de la prânz până la nemiaz și de la nemiaz pănă seara, se numește conâc; așa că ziua e împărțită în trei conace, în care timp, după cum văzurăm, sătenii noștri mănâncă de trei ori pe zi. Aceasta însă numai dela Martie până la Octomvrie, restul anului mân- 1 Nemțește: FritiutiUii, masa de deamează. N. Red. https://biblioteca-digitala.ro 230 ION CREANGA cându-se numai de două ori pe zi, la prânz și seara, îndeosebi fliuștiu- cul de dimineața care e nelipsit, întocmai ca Martie din post. Ion N. Popescu. 11 . Jud. Teleorman și poate și cele vecine. — In zilele de muncă, țăranul mă- nâncă de trei ori pe zi : I mănâncă intre orele 91/»—10 și această ci- nă, se numește prânzul mic sau conacul I. A doua oară, mănâncă între orele —3, cam pe timpul, când soarele e la chindie, cum zice cl. Cina aceasta, se numește prânzul mare, conacul al II-lea sau nămiaza. In sfârșit, a treia oară mănâncă între orele 7 și 8 (seara) și aceasta, e ultima mâncare, pe care el o numește cină. E mai mare dragul, să privești, cum bărbații și femeile, se așează împrejurul unui șervet, pe care e așezată masa, la umbra unui snop de grâu sau la umbra carului și cum ospătează cu poftă. Glumele îi în- soțesc peste tot. Chiar când masa e gata, ei sunt chemați prin glume : te-ai stâns Miriuță! Ai să mori de foame, își zicea el Era aproape tim- pul plecării. Ridică de vre-o două ori din umere, își dete curaua cu care era încins cu o gaură în urmă, și plecă. Cutn ajunse la locul ho- tărît ca să iea porunca, talpa iadului întorcându-se și străpungându-1 o dată cu ochii ei de foc, îi zise răstită: —Ai venit Miriuță ? —Am venit, mamă Gindră. —Ai fost la bucătărie după cum ți-am spus, ca să-ți deie un sfert de fasolă ? —Am fost, —L-ai mâncat ? —Mâncat. —Te-ai săturat ? —Nu prea. —Miriuță [ — Aud, mamă Gindră! —Vezi tu munții ceia? îi zise ea arătându-i cu degetul. —Da, îi văd. —Uite bine, munți cei înalți și acoperiți de păduri ce n’au fost tăiate nici odată. —Da cum să nu, îi văd pe toți, că doar nu-s chior! — Ei, bine, dacă ii vezi, apoi să te duci, să tai toate pădurile și să le cari de acolo, să scoți toate cicaiele și pietrele și să cari pământ https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 235 bun de sămănat, să ari tot șiragul de munți de la un capăt până la altul, săsameni grâu, să grăpi, să-l aștepți să se coacă, să-l seceri, să-l faci clăi, să-l duci la arie; apoi să-l trieri, să-l vânturi, să-l pui în saci, să-l duci la moară, să macini, să plămădești și mâne dimineață să mi aduci pâne caldă.—Ai ințeles? — Am înțeles. —Bagă de seamă ce ți-am spus ! Mâne dimineață să am aici pâne caldă, că de nu, apoi te-ai sfințit! —Bine! zise el plecând. Se duse întins la bucătărie, se așeză pe pris- pa cea de dindos, își puse capul în mâni și începu să se gândească feluri și chipuri...—Cum să tai tu un singur om,—își zicea el,—atâta a- mar de pădure, să ari, să sameni, să seceri, să treieri, să macini și să faci până mâne dimineață pâne caldă? Da’ eu cine să lucrezi ? ! Da' de unde uneltele, când tu n’ai batâr nici un cuțit la line ? Nu-i chip ! Astea-s lucruri peste puterea omenească! Nu-i nici un mijloc de scă- pare .. Te-ai dus, bietule Miriuță... te-ai dus ! Mâne dimineață ți se stân- ge candela... Și aceste zicând, începu să plângă. In acest timp, fata mamei Gindra, care, fiindcă făcuse multe pozne prin împărăția ei, de oarece era năzdrăvancă și avea mai multă putere decât mă-sa, stătea închisă de mă-sa într’un hambar înconjurat de un munte de fier și care avea două-spre-zece porți de fier lipite una de alta și cu două-spre-zece zăvoare de oțăl, aflându-se aproape de bucătărie. Ea știa, că mă-sa l-a adus pe Miriuță de pe cealaltă lume.—deși după dorința ei,—însă voia să-l pieardă și, pentru că se dușmănia cu ea de moarte, de aceea se hotărî, ca să-i facă mâni-sei in ciudă și să-l iea pe Miriuță de soț. Pen- tru aceasta, cum îl auzi pe Miriuță plângând, se dădu de trei ori de-a roata în hambar, se prefăcu îndată într’o musculiță și eși pe gaura cheilor, cari din întâmplare rămăseseră neastupate. Afară, se prefăcu in- tr’o fată frumoasă și, apropiindu-se, Miriuță care plângea, îl întrebă : —Ai venit, Miriuță ? — Am venit, răspunse el ridicând capul — Da de ce plângi, Miriuță ? —Iaca ce-i, și iaca cum,—zise el;—și începu să-i spună toată patara nia cu mama Gindra. Sfârșind el, ea îi spuse hotărîtă : —Miriuță I eu te scap de furia mamei Gindra, da’ îi vra să trăești cu mine ? — Oi vra, drăguță! răspunse el. —Mi-i lua de scție, Miriuță ? - Te-oi lua, drăguță i — li ține la mine, Miriuță? https://biblioteca-digitala.ro 236 ION CREANGA —Oi ținea, drăguță! —Nu mi-i uita, Miriuță ? —Nu te-oi uita, drăguță. —In toată viata ta ? —In toată viața mea. —li t>nea la mine, Miriuță ? — Oi ținea, drăguță. —Și mi-i lua de soție, Miriuță ? —Te oi lua, drăguță. După ce făcu Miriuță acest jurământ, amândoi se prefăcură în câte o muscultță și intrară în hambar, întâi fata și după ea Miriuță. Acolo, departe de lumea pământească și feriți de sgomotul cornoraților, s’au drăgpstit amândoi multă vreme; s’au sărutat, s’au ținut în brațe unul țe altul și s’au îmbrățoșat ca doi copii depărtați de lume și urgisiți de soartă, unul de pe-o lume și altul de pe alta. Era frumoasă și fata, dar nici flăcăul cel pământean nu era mai pre jos, că doar nu degeaba să’ndrăgostise ea de 61 încă din pântecele maică-sei și spuse mâni-sei cu ori-ce preț să-l iea din numărul celor vii. De la o vreme însă, aducân- du-și aminte de făgădueala dată lui Miriuță, cum că-1 va scăpa de mâna mamei Gindra, bătu de trei ori din picior și la clipeală îi veniră dinainte o sumedenie de cornorați, cărora le poronci, ca să taie pădu- rile de pe munții cari îi arătase mama Gindra lui Miriuță, să samene grâu și să-i aducă înainte de a se face ziuă în împărăția megieșă, pâne caldă, știind însă, că noaptea acolo ținea un an. Cum dădu porunca, dracii la număr câtă frunză și iarbă, împănară munții, și pe când mama Gindra dormia somnul greu, din ei, o parte tăea pădurile cu topoa- rele, alta ara, alta semăna și grăpa; alții umblau cu foc în mână pe deasupra semănăturii ca să se coacă mai degrabă, iar unii așteptau ca să-1 secere, să-l treere, să-l ducă la moară și să facă pâne. La timpul hotărit, numai ce se treziră cu doi draci înainte, cari le duseră pânea caldă și, făcând un semn de supunere înaintea lor, dispărură. Fata, dete pânea lui Miriuță, care prin puterea ei prefecând-se intr’o muscă, iar pânea într’un fir de mac, eși pe gaura ușii; afară se făcu la loc om și firul de mac în pâne și se porni spre marna Gindra. Cum ajun- se, ea-i întrebă ; —Ai venit, Miriuță ? —Am venit, mamă Gindră, răspunse el. —Ai făcut ce ți-am poroncit eu? —Am făcut, oum să nu fac. —Și mi-ai adus pâne caldă? https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 237 —Adus—răspunse el mândru, asvârlindu-i-o.—Da-ți pare bine, mamă Gindră ? — Da, așa-mi pare de bine, ca și cum mi-ai fi tras c’un rug de mure peste ochi. Căci se pricepuse ea, că cu puterea fiică-sei făcuse acestea și de aceea mânioasă și rânjind la el, îi zise : —Du-te la bucătărie, și cere de la bucătar să-ți dea jumătate de fa- solă, care să-ți fie de hrană pe astăzi, și diseară să-mi vii iar la porun- că. Spune-i bucătarului c’am poroncit eu. Ai înțăles Miriuță ? —Irțăles, mamă Gindră, răspunse el plecând. Cum ajunse, bucătarul îi dete numai de cât ce-i ceru, iar el luând jumătatea cea de fasolă, eșl afară, se puse pe prispă bucătăriei și, uitându-se mereu la dracii cari nu mai aveau astâmpăr, tot mușca câte o bucată din ea. Dar tot era puțin. Tot n’avea el cu ce să sature nici azi. Pentru dracii, cari tre- ceau pe acolo, și vedeau că mama Gindră nu l-a putut încă pierde, era ca un ghimpe și de aceea, nu trecea un cornorat pe lângă dânsul, care să nu-i fluture din coarne. Nici lor nu le părea bine când îl ve- deau că încă e în viață, dar nici el nu se bucura de dânșii când îi vedea. Tot gustând din fasolă și gândindu-se la cele ce-i vor mai veni în cap, sosi și timpul ca să plece la poruncă. Se duse. Cum ajunse, mama Gindră aruncându-i o pereche de ochi, îl întrebă ciudată; ....-Ai venit, Miriuță ? —;Am venit, mamă Gindră! —Ai fost la bucătărie ca să-ți dea după cum (i-am spus o jumătate de fasolă ? —Am fost! —Mâncat. Te-ai săturat? —Puțin de tot ! • —Miriuță ! —Aud, mamă Gindră , —Vezi tu apa cea mare care furioasă spintecă munții cei înalți? — Da o văd ! —Uite-te bine, unde-ți arăt eu! —Da, mă uit. O văd. —Ei, dac’o vezi, să te apuci să-mi faci peste ea până mâne diminea- ță, un pod de aur cu ostrețe înalte, frumoase; iar de o parte și de alta a lui să-mi faci câte o grădină cu copaci înalți și înfloriți, pe cari să cânte tot felul de pasări; coaja copacilor să fie ca aurul și floarea toa- tă ca argintul; prin grădină să fie poteci, cari să ducă toate la un capăt și la altul al podului, unde să găsesc mâne când oi trece, câte-o https://biblioteca-digitala.ro 238 ION CREANGA_______________________________ fântână cu apă limpede ca criștalul, și fiecare să aibă ghizdelele și cupele de aur cu care să pot bea apă. --Ai înțăles ? — Am întăles! — Bagă de seamă ce ti-am spus! Mâne dimineață să le găsesc fă- cute toate câte ti-am spus, că de nu, apoi te-ai sfințit! —Bine, o să le fac,—zise el plecând.- Iar lucruri peste puterile ome- nești! Auzi, cică să treacă numai decât pe rod de aur! Da cum să i-l faci? De te va ajuta iar fata ei, te-ai dus din rândul viilor, Mi- riu(ă... te-ai dus... te-ai dus... Acestea își zicea el către sine mergând printre cornorati. cari văzându-1 că vine cam întristat de la mama Gin- dra, bătea în pumni de bucurie. El însă își căta de drum. Cum sosi la bucătărie, se așeză pe prispa de din dos și, căzând pe gândmi, de la o vreme începu să plângă. Auzindu-1 fata mamei Gindra din închisoare. — tot schimbându-se ca și inai înaile,—eși afară, și apropiindu-se de Miriută care stână cu capul în mâni plângea, îl întrebă: — Ai venit Miriută ? — Da, am venit,—răspunse el privind-o plin de încredere. - Da, de ce p ângi, Miriută ? La aceste cuvinte, el începu să-i spună toată însărcinarea pe care i-a dat-o. Ea îl asculta de felul cum vorbia el, șl cum isprăvi, se dete chiar aproape de el, îl bătu cu mâna peste umăr și. privindu-l în ochi, îi zise cu glas dulce : —Miriută! eu te scap de urgia mamei Gindra, da' îi vrea să trăeșli cu mine ? —Oi vrea, drăguță ! — Mi-i lua de soție, Miriută? —Te oi lua, drăguță! —li ținea la mine, Miriută? — Oi ținea, drăguță! —Nu mi-i uita, Miriufă? — Nu te-oi uita, drăguța! —In toată viata ta ? —In toată viața mea ! —Ii ținea la mine, Miriută ? —Oi ținea, drăguță ! — Și mi-i lua de soție, Miriută? —Te-oi lua, drăguță ! In urma înoirei legământului făcut de mai înainte, ei se prefăcură în câte-o musculiță, intrară în închisoarea cea de fier și schimbati fiind https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 239 iară, se drăgostiră multă vreme, până când își aduse aminte de făgă- rluiala dată lui Miriuță. Bătu grăbită de trei ori din picior și, cam cătai clipi din ochi, îi veniră dinainte numai de cât mulțime de nichiduți. Le poronci, ca în grabă să s’apuce să facă un pod de aur peste apa care i-o arătase mama Gindra lui Miriuță; la un capăt și la altul al poduhii sa fie câte o grădină înflorită, în care să cânte feluri’e pasări; coaja copacilor să fie ca aurul și floarea toată ca argintul; cărări în amândouă grădinele, care să ducă la capetele podului, unde să se afle câte o fân- tână cu apa limpede ca cristalul și cu ghizdeleie și cupele de aur. Cum a dat această poruncă, dracii la număr cât năsipul mării au și tăbărit la râul cel mare și s’apucară de lucru pe când mama Gindra, dormia somnul dus. Nimenea nu stătea degaba. riecaie își avea lucrul său de- osebit și lucrând tot cu o iuțime de neînchipuit, făcură până la ziuă totul. Când veniră doi draci și-i aduse de veste fetei mamei Gindra, că este gata totul după porunca ei, Miriuță se prefăcu îndată prin puterea dragei sale într’o muscă, eși afară, se prefăcu iar în om, și se duse în grabă la mama Gindra, ca să i deie de știre. Cum ajunse ea il întrebă ; —Ai venit, Mâriuță ? -Am venit, mama Gindră, răspunse el. —Eăcut-ai ce ți-am poruncit eu ? —Am făcut. -Hai și mi-i arăta ! —Hai că merg. Și se porniră, fără însă ca să meargă alăturea. Ajungând, ea văzu toate gata după cum îi poruncise, și nu mai putea de necaz. Miriuță vă- zând-o încruntată, o întrebă : —Da-ți pare încaltea bine, mamă Gindră, că ți-am făcut treabă ? — Da cum să nu-mi pară? Așa-mi pare de bine, ca și cum mi-ai fi trecut două ruguri de mure peste ochi. Și plecară îndărăt. Sosind la locul ei, strigă încruntată către Miriuță : —Du-te iar la bucătărie și spune bucătarului c'am poruncit eu să-ți dea trei sferturi de fasolă, care să-ți fie de hrană pe astăzi și diseară să-mi vii neîntârziat la poruncă ! Ai înțăles Miriuță ? —înțăles, mamă Gindră; și acestea zicând, plecă. Luându-și porția de trei sferturi de fasolă se așeză iar pe prispă la locul său și începu -ă guste din ele numai câte o chișcătură, ca să i se pară că mănâncă mai mult. Se deprinsese și el acum cu foamea, și hârca pentru că-i făcea treabă, trebuia vrând-nevrând să-i tot mărească porția. Ce să mai născocească oare sgrimțoroaica de Gindră, ca să mă poată https://biblioteca-digitala.ro 240 ION CREANGA pierde ? își zicea el. Cine știe ce i-a mai trăsni prin cap! Dar ori ce o fi, tot mai am o leacă de nădejde în fiică-sa, că mă va scăpa și de acum înainte de urgia năprasnică. Tot stând așa și gândindu-se, sosi și vremea poruncei. Plecă îndată ce-i auzi pașii. Mama Gindră, pacostea cea mare a iadului, după ce stătu puțin la gânduri, îl întrebă furioasă ; —Mi-ai venit, Miriuță ? —Venit, mamă Gindră! —Fost-ai la bucătărie, ca să-ți dea după cum (i-ain spus trei sferturi de fasolă ? —Am fost. —L-ai mâncat? —Mâncat. —Te-ai săturat ? —Puțin ... —Miriuță ! —Aud mamă Gindră . — De acuma să te duci și să-mi aduci pănă mâne dimineață epurele de pe cealaltă lume. Ai înțăles ? — Ințăles. — Bagă bine de seamă ce ți-atn spus, Mâne dimineață, să-mi fii cu epurele aici, că de nu, apoi te-ai sfințit!... —Bine, îți voi aduce, răspunse el, și plecă. Era supărat din cale-afară. Pe lângă acestea însă se mai făcuse ciudos, căci nu era destul că era întristat, dar încă îl mai strâmbau și dracii. (urmează) N. V. Hânțescu. DATIN6 Șl CREDINȚE 1081.—Aflarea hoților cu cheia bisericei l a noi în Spătărești, amil 40 de ani în urmă, era preot al satului Părintele Vasile, om așazat și cu darul lui Dumnezeu. Mă uitam la el ca la mare lucru, și când trecea pe cararea de lângă casa noastră, de se ducea în sat după cele duhovnicești, de eram pe afară, mă repeziam și-i sărutam mâna, iar el mă blagoslovia mă neteza pe cap, Mai tot satul îi zicea „nânașule" iar cucoanei preotese ,,nânașă“. Așa era obicei din bătrâni, în sat la noi, ca preotului, care cununa și boteza pe- toți din sat, să i se zică „nașule**. Și era buni și cu-oameni și cu băeții părintele Vasile. Slujia în toato Duminicile, în sărbătorile mari și sărbătorile, Era https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 241 plătit de proprietarul moșiei, răposatul Alecu Milu, om mic de stat, iute dar cu dragoste de țărănime. Biserica, când slujia era plină de barbati, femei și copii. Și era regulă în biserică. Moșnegii ședeau îu strane în partea stângă a bisericei, gospodarii buni și stătuți, în frunte, după care veniau mijlocașii, gospodarii cei tineri, flăcăii, băetanii și apoi băetii. In partea dreaptă stătea boerul, cucoana, cuconașii, duducele, vichilul și alti surtucari. După barbati veniau femeile păstrând aceiași rându- ialâ. In partea dreapta la femei, stătea preoteasa, dăscălițele și câteva gospodine mai de samă. Boerul venia tare adese la biserică. El ședea lângă psaltul de la strana mare, și adese cânta cu el. Când slujba se făcea după gustul lui, dădea la nafură pe talger câte doi galbeni bacșiș preotului și das- călilor. Iar noi băetii când vedeam lucruri de-aste, ni se părea că ve- dem pe Dumnezeu. Când venia boerul la biserică, era tare frumos. Părintele Vasile par’că slujia mai mândru, iar psaltul de la strana mare, lângă care adesea țineam și eu cânta ca o privighitoare. Și boerul îl sorbia cu ochii. Adese după slujbă părintele Vasile se desbraca peste oameni bolnavii și auziam că, cum se desbrăcâ el peste om, se face sănătos. De multe ori călca pe șele între ușele împărăteși când eșia cu darurile, pe uni, moșnegi ce se lungiau pe acolo, și le trecea durerea. Iar cel mai de samă dar ce avea, era că descoperia pe hoți cu cheia bisericei. Venia lumea de prin satele împrejurașe de-1 ruga să pue pe cutare cheia bisericei că s’au furat boii, caii, vacile și altele. Și părintele Vasile cu darul ce avea de la Dumnezeu afla pe vinovat, fără să iee plată pentru o facere de bine. In trei rânduri am fost de fată la asemenea descoperiri. Și când făp- tuia aceasta, era o tăcere de se auzia musca și-o îngrijorare de te apăsa pe suflet. Par’că nici nu mă putea răsufla, când se cetia rugă- ciunea pentru aflarea adevărului. lată cum se urma : Păgubașul venia la biserică curat și se închina pe la toate icoanele, plătind preotului o leturghie. După aceea spunea preotului gândul lui; iar acesta, după ce-1 făcea băgător de samă, ca să nu pue napaste pe nimene pe nedrept, îi da răspunsul. După sfârșitul sf. leturghii, preotul îmbrăcat în odăjdii eșia în mijlo- cul bisericii și punea în psaltire, la caftizma a 16-a, cheea bisericei, o chee mare ca de un kilogram, o lega bine cu o cordică, ca să nu cadă și apoi el lua în mâna o altă psaltire de cetia această caftizmă. Cheea o ținea suspendată și fix de-o parte și de alta dăscălii cu degetul ară- ,Jon Creangă" H. — F. — 8 96 https://biblioteca-digitala.ro 242 ION CREANGA tător.Când totul era gata, păgubașul făcea trei mătănii și sărutând car- tea cu cheea, zicea : pun cheeu pe... Și preotul începea a ceti. De se întâm la ca cel pe care se punea cheea să fie vinovatul, cheea se în- vârtea de da să cadă jos. De nu era acela vinovatul cheea nu se în- vârtea. Insă în cele trei rânduri când am văzut acest lucru, vinovatul a fost pe cel care s’a învârtit cheea. Unul din vinovați întâmplându-se să fie la biserică, cu mare frică și cutremur, cu căință și lacrămi în ochi, a venit de-a căzut la picioarele preotului spunând că el e vinovatul, să nu-1 mai blesteme, și a cerut ertare de la toți. Iar părintele Vasile, cu fața senină că Dumnezeu îi asculta glasul, l-a ertat sfătuind pe vinovat să dee îndărăt îndoit pa- guba omului. Vestea a mers în toate satele impregiurașe despre aceasta. Așa era credința și obiceiurile în satul meu amu 40 de ani. Cum or fi astăzi nu știu, dar cred, că după cum în mai toate părțile s'au stricat bunele așezări gospodărești, nici satul meu nu va fi fost scutit de stricăciune, mai ales că urmași lui Cuconu Alecu. proprietarul mo- șiei, nu s’au mai așezat în Spătăreșli, iar satul încăpând pe mâna stre- inilor, tonte se vor fi dus în mormânt după Părintele țărânimei din Spătăreșli. c o M. Lupescu. Din opătarești-ouceava r 10B2--Dacă cumva îți rămâne vre-un petec la croiala cămășilor, is- menelor, și nu mai poate fi întrebuințat la altă ceva, îl crestezi cu foarfecele, ca să nu găsească dracul petece și să-și poate face ismene. 108 ]. -Dumicatul îți cade câte-odată din mână, pentrucă te isbește dracul peste mână, ca să fie al lui. Tu, ca să faci pe naiba să crape de necaz, iea-1 de jos, suflă-l și inânâncă-l, dacă nu ți-e silă, iar dacă ești sâlnic, dă-l pisicilor să-l mănânce din mâna ta. 1084 - -- Odată a făcut Dumnezeu un foc mare. Ucigă-I toaca face pe necazul Domnului și pășește peste foc, care a început d’atunci să facă fum. Din această cauză îi zici fumului vorbe rele—că e de la dracul ; iar focului nu ți e îngăduit să-i zici—pentru că e de la Dumnezeu. 1085 .—Când a voit sf, Iile să prăpădească toată drăcăria după fața pământului i-a scăpat numai unul, care se ascunsese într'o căpățină de cal mort. Așa că, d’atunci căpățină de cal mort e cu naiba’n ea. Când e pusă în pârău, drept călcătoare, te face s’aluneci in apă. 108B -— Sâ nu înjuri pe dracul cu înjurătura obișnuita, ci să-l pome- nești în spinare, ca să simță durere și să moară de necaz. Cu înjură- tura obișnuită se bucură, fiind că i se îmnlțește neamul. 1087 .-Omul născut cu picioarele înainte, e lău de blestăm. 1088-—Copilul mort de apucat, nu e jelit. https://biblioteca-digitala.ro __ _..._ __ .JON CREANGA 243 1089-—Pruncului mort i se pune în sicriu, sub căpătâi, o străchioară de ceară, cât coaja de nucă și se umple cu lapte din țâțele pe care le-a supt. 1030 —Nu e bine să te întorci spre casă, pe aceiași cale, pe cari ai petrecut mortul la cimitir. 1091-—Când moare strigoiul este dres în modul următor; i se vâră pietricele în ochi, în urechi, în nas, în gura, sub unghii, ca să aibă ce roade; i se pune mei în poală, ca să zăboviască multe zile până să-l mănânce, Și în sicriu, e înconjurat cu un rug de jur împrejur. (De alt- fel rugul se pune acum la toți morții). Când se duc ai casii la trei zile, ca să-l tămâie, iau și nouă fuse, pe care le înfig in mormânt—ca să-l înțepe, când va cerca să iasă din mormânt—Mai iau și câlți pe care îi presară pe mormânt și le dă foc de ard, ca să-l pârlească pe strigoi. Când răposatul are frați sau surori ziuateci sau lunateci, adică năs- cuți în aceiași zi sau aceiași lună, CĂTRE COLABORATORI Revista Ion Creangă* publică strânsă de-adreptul din popor, și de unde este culeasa, dacă nu și Manuscriptele să fie făcute—e pe o singură parte a hârtiei. Pe o foaie de hârtie să nu fie tot soiul de cu arătarea persoana. de dorit- -pe culegeri de literatură populară, cel puțin a locului sferturi de coală și mai multe categorii, de pildă 1 cântece cu gâcitori, colinde cu descântece ș. a. Să nu se uite ; viața ciobănească (creșterea oilar și industria laptelui, agricultura, documentele istorice pentru limba veche, ma- nuscriptele vechi, Medicina veterinară (vite, pasări), cerul cu toate duhurile sale, Văzduhul cu ploile, vânturile, nourii, Pământul, ș.a. https://biblioteca-digitala.ro Anul V.-No. 9. Septembrie, 1913. Ion Creangă pTTTi Revistă de limbă, literatură și artă populară KPARE OOHTĂ PE LUNĂ Stea REDACȚIA : * ADMINISTRAȚIA: T. Pamfile, Strada Promoroacele M. Lupescu, Zorleni-Tutova BÂRLAD EXEMPLARII,: - ABOUMEX.TVI. AMUL : In tară . ... 40 bani pi In țară.......................5 Iei In străinătate . . . 50 > In străinătate . . . . 6 > Un număr vechiu, 50 bani- TIPOGRAFIA >1 LEGATOR1A DE CĂRȚI, C. D. LUPASCU. https://biblioteca-digitala.ro întemeietorii Revistei «Ion Creangă» Pr. Ec. I. Antonovici (Bârlad), Pr. I. C. Beldie jFârțănești-Covurlui| St. Capșa i (București; G. A. Cosmovici (Tg. Neamț), N. I. Dumitrașcu (București). D. I. Farcașanu [Zorleni-Tutova), D. Gr. Fur- tună (Mănăstireni-Botoșani), Pr. Gh. Gheoldum [Bacău], P. Herescu (Găinești-Suceava), Dr. I. Urban lar- n»k (Praga-Boemia), G. T. Kirileanu (București), L. Kostaki [Bârlad], M. Lupescu [Zorleui-Tutova, C, N. Mateescu [R.-Vâlcea], D. Mihalache [Goleștii-Badei-Muscel], A. Moisei [Nemțișor-Vânâtori-Neamț) L. Mrejeriu [Călugăreai-Neamț], N.. I. Munteanu (Bălintești Covurlui|, I. Neculau [Coropceni-Vaslui] A. Negoescu |Bârlad|, T. Pamfile [Bârlad), P. Pănoiu (Crasn a Gorj), C. Patriche |Zorleni-Tutova), T Popovici [Zorleni-Tutova], P. G. Savin (Jorăști-Covurlui), P. Ștefănescu |Dobromir-Constanța], N. Stoleriu |Baia-Suceava', A. Tenea [Adam-Tutova], 1. Teodorescu |Bi oșteni (Suceava), Șt. St. Tuțcscu (Balota-Dolj), G. Tutoveanu [Bârlad), I. Zota |Dorna-Suceava|, D. Vasiliu-Bacău [Bârladj Pentru condițiunite de înscrieri noi. să se ceară deslușiri ia Redacție sau Administrație numai pănă ia sfârșitul acestui an CUPRINSUL: I Pamfile—Spicuiri din trecut. G- Fira-—Steaua. [• II- MateeSCU-—Cântecul pustiei. A- Moisei-—Piugușor. H- V- HântBSCU- -Miriuță (poveste). Pr- Horea A- Drăghici, P- Ugli$. G- I- Popescu — Datine și Credințe. U- I- Dumitrașcu, S- P- Chiricel, T- Bizom, M- flpostolescu, 0- Urzită- - Boli la oameni, leacuri și descântece. 0- Furtună, G- Poboran. I- II- Pooescu, li I- Dumitrașcu, [. Alanasiu, Ion H- Vârlezeanu, M- Lu- pescu-—Vorbe adânci. M LupeSCU—Boli la vite, leacuri și descântece. (. H- Mateescu, M- Adameșteanu- —Urâții. Lt- Al- Saint-Georges, H- I- Dumitrașcu, Petru Gh. Savin. Al- Morariu, G- Georgescu-Munteanu, Enache $. Ouzatu. I, H. Popescu —o samă de cuvinte. Al- Teodoru, Tutescu, Pr. N- Cârlănescu, Marin Rădulescu, [• Rădulescu-Codin, H. I. Munteanu. Glume, iâtii, taclale, G-1- Popescu, t Mitocariu C. II- Mateescu- C- Danielescu, $1- Sărăcuțu, D- Sameș. Yasile I- Zdrea- ghea, Maria I- Mircea —Cântece. p—CRONICA. Poșta Administrației, Bibliografie- llustrati'jne . Stea. PETRE UGLIȘ (Delapecica) li Povesti POPORANE । din popor LUGOJ, 1909 m LUGOJ, 1911 50 fileri W 60 fileri ------- Amândouăvoiumurile, 1 coroană- https://biblioteca-digitala.ro And V.-No. 9. Septembrie, 1912. ION CRENGA Revistă negustorul fân și îl așează într’un grajd. In cârciumă erau niște țarani cu carele goale; se întorceau spre oraș —Măi oameni buni, zise Vasilache când intă pe ușă, am niște marfă de dus până la suprefecturâ, care ’mi-o duceți. —E multă? întrebă unul —Nu! —E în ladă? O fi ceva opinci, - E...e... —Bine ți-o duc eu! udăugă țăranul —Atunci să-mi pui marfa în car și pleacă iar pe ușă că țaranii e- rau gata de drum. In loc să pună ochii pe carul omului cu voia bună, se oprește lân- gă carul cel mai aproape de grajd. Scoate ambele roate de dinapoi, iea calul de căpăstru și-l trage spre car, urcându-1 sus, cu traista de grăunțe prinsă de gât. Pune roatele înapoi și calul stă în picioare în car. —Ce-i asta măi vere! întrebă țaranul făcând o cruce mai mare de cât crucea carului. —Uite nenișorule ce marfă are ăsta, zice altul. https://biblioteca-digitala.ro 282 ION CREANGA —Da' cum îl urcă mâi frate? se miră un altul? Toate mirările rămaseră fără isbândă; Vasilache intră în cârciu- mă să ia un fluștuc. Cine e nebunul ăsta? întrebă pe negustor taranul cu marfa. Cârciumarul grăbit răspunde scurt: —De la subprefectură. Tăcu omul ca pământul și porni la drum cu carul încărcat. Vasilache merge o bucată de drum pe jos: ce-și ia de samă că e prea obositor ș’apoi calul stă pe loc nu ostenește. Se urcă în car și încălecă pe cal. S’au încercat țăranii să-l eie în râs însă el rămânea rece la toate împunseturile lor. Trece pe dinaintea portei boierului care era primar în oraș și boierul privea Ia trecători de pe drumul scăldat de razele lunei plină. Cum îl vede pe cal in căruță îl întrebă boierul : —Da ce faci măi Vasilache ? —Stau ce să fac. —Apoi așa ? — Da’ cum ?! — De unde vii? — Fui cu un ordin până la.... și n’a spus-o unde. —Da nebun mai ești măi Vasilache, și râde de să prăpădește; aproa- pe mai chiamă și feciorii să-l vadă. — Al dracului om boierule, zise un țaran din gramada de oameni ce se strânse lângă car; spuse că are niște marfă. Noi credeam că e o- pinci. Când colo poftim ? —Pă-i astea nu’s opinci mă? întrebă răstit Vasilache —Are dreptate adăugă boierul, opinci nelucrate, și privește lung la șirul de care în mijlocul căruia stă Vasilache cu calul său. Ș’așa a mers până acasă la el.... Al. Teodoru 222. Jidanul la teatru. Un jidan o dată să duce la teatru cu nevasta și un copil al lui a- nume Ițic. Jidanul a luat loc în față; iar pe Ițic l-a dus tocmai sus ca să fa- că o mică economie. Când fu în timpul jocului Jidanul a început să strige la copil: — Ițic, bagă de geamă ca de sus jos să nu pici, că e locu mult mai scump aici. ( Jidanului nu-i era că cade Ițic și moare de la o așa înălțime; lui ii era că este locu mai scump și păgubește). Dela loniță Pr. lonessu din Velesti-Dolj Șt. St. Tuțescu https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 283 223. Țiganul la stână. Un țigan tot auzise el că cine se duce Ia stână mănâncă bine: caș dulce urdă și jântiță, și iesă sătul de acolo cum îi sacul. Ce-și pune el în gând? se duce și el la stână. Baciu, om sagaciu, ce chitește el? după ce a poftit pe țigan să șadă, sloboade o cupă de zăr ce era acru de mama focului și i-o întinde țiganului, care o pune la gură și crezând că-1 cinstește o bea de dușcă. Numai ce începe țiganul a face din ochi și a se oțărî și zice către baciu ; —Tatăl d-tale trăește ? —Ba o murit de mult. — Da lui îi plăcea haista (zărul cel acru) zice țiganul, arătând polo- bocul cu zăr {năcreală}. —Cum nu, răspunde baciul; de câte ori venea pe la stână bea câte trei cupe după-o-laltă. Iaca de hasta a murit saracul, zice țiganul făcându-și cruce, Dumne- zeu să-l iarte!. Culeasă din Bogdănești-Suceava Pr. M. Cârlănescu 224. —Brânza țiganului. Un român întreabă pe tn țigan! — Mă țigane, tu ai văzut brânză? —Iacă așa și vorbă la dumniata; eu am și băut. —Și ce culoare avea? —Neagră zău era. —Ce dracu mă țigane, nu ți-e rușine să spui așa minciuni gogonate? —Da de ce romanico? Pentru că iată de ce: brânză nici nu se bea și nici neagră nu-i. Aoleo manca-te-aș, mă luă gura pe dinainte: laptele se bea și de la oi negre se ia. —Mă țigane, ia lasă tu gluma la o parte și spune drept, ai văzut brânză sau nu? Că uite traista asta de la mine, o am plină cu pâne și brânză și dacă spui drept, îți dau și *ie să mănânci să duci ș'acasă la copii. Țiganul bucurându-se că a dat chilipirul piste el zice: —la asculta romanică, zău, să ma trazneascî. sfanțul lalie și să n’am parte de ibovnicul1 lulelei mele, care l-am ca moștenire de la bunicul meu, un țigan destul de procopsit și daștept, dacă n’oi spune drept: Brânză n’am văzut, n’am băut și n’am mâncat; dar mi-a spus te- tea căi-a spus tetea al său, bunic al meu, că într’o z» ducându-se la 1 Cârligul cu care se scormonește luleaua, https://biblioteca-digitala.ro 284 ION CRENGA un român acasă să-i ceară o traistă pe malai, a dat peste el mâncând brânză la masă. Bogdâna-Teleonnan Marin Rădulescu 225. -Ho, ho, ho, hoî Dobrogea Ci-că un țigan bogat, cum era Sandu, a plecat intr’o zi cum e d’aci la Suseni, călare pe un cal ca de arendaș și și-a luat o ghebă1 pe el, îmbrăcat bine. Pe un câmp, a început o ploae de turna cu donța- și l-a iăcut pe Țigan ciuciulete3 Cum mergea el, iată un român de la Suseni: a fose venind p’o iapă slabă tot calare și l-a fost apucat ploaia dar ăla ca să scape de pică- tură, se abătuse la o cruce4 și șezuse și el și iapa în cruce, că, de, a- vea numai un antiriaș5 rupt. Dacă s’a potolit ploaia, a plecat iar românul și s’a întâlnit cu țiga- nul nostru. Ala, leoarcă de-i eșia fum după nările calului, iar românul svântat pe iepișoară. —Da bine, Romanico! Ce făcuși de nu te umpluși de apă ? —El mă Țigane J Iapa mea merge printre picături, nu ca al tău. —Așa: Hai să schimbăm dară. —Să-mi dai și gheaba ta ca să mă cunoască calu’și încă 5 lei. Așii schimb. Și au schimbat; iar românul a incălicat pe cal și când a fost mer- gând, a fost lepădând lespede pe noroiu, Pă urmă, iar a început să plouă, și o dată a stat iapa de noroiu și Țiganul s’a dat jos și a început să fluere a pagubă și să se uite lung. Atunci iată un român cu o căruță de dovlegi Turcești. —Ce e, Românicho acolo? Ce să fie? zise omul, luându-1 la vale sămânță de cai buni, Țigane! —Aoleu I Am avut eu un cal bun și acu-i duc dorul Nu vrei, Ro- manicho, să-ți dau iapa asta să-mi dai o sămânță? —Iți dau, măi țigane, da să stai trei zile aici să-l clocești. Te legi? —Mă leg. —Așa? Hai să schimbam. Și au schimbat. Dupi ce a plecat românul, Țiganul a rămas pe do- vleac. Da n’a apucat să stea ca de când m’apucai să spui, că uite o căru- ță cu fân. 1 Zeghe. 2 DoiVi^ de apă, :l Ca pe un ciuciulete (o ciupercă comestibilă). 4 Cru- ce de acioală- ° Haină de lână albă, lungă până la pământ și cu găitane. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 285 —Păziâ, Țigane, că te ajunge carul cu fân, i-a strigat omul de lângă boi. Țiganul s’a sculat, iar dovleacul s’a dat atunci de-a dura pe coastă devale și a nemerit intr'un stuf. Din stuf a ieșit un epure și atunci Ți- ganul a început să se mire să bată din palme și să dea să-l oprească: — Ho, ho, ho, ho, Dobrogea ! Dă eră mic Și fugea: Dar dacă era și mai mare. Fugea și mai tare!.. Până a rămas și fără iapă și fără dovleac, că mânzul care socotia el că a eșit din dovleac, nu s’a mai văzut. C. Rădulescu-Codin 226.—Ce face Dumnezeu Acu cică un împărat, îi plăcea să stea de vorbă cu pehlivanii împă- răției sale, și cine să găsia mai cu cap să-l păcălească, era răsplătit bine. De unde, până unde, aude unul că împăratul pusese în cinghel (spânzurătoare) pe mulți și se hotărî ca să meargă el la împarat și de nu va izbândi el, apoi altul nu-i mai dă de leac. Cum intră și dete de împarat, acesta îl și întrebă: Că „ce face acuma D-zeu." «Hei înălțate împărate, toate aș ști de aș fi îmbrăcat în straele înăl- țănii tale, pe dată!» «Cum se poase bre!» «Uite așa.» Și împăratul pe dată se desbrâcă, și-i dete hainele sale, pehlivanului. «Ei bre, acuma ce face D-zeu?» «Ce să facă iaca durează (face) me- reu la scări.» «Cum se poate?» «Iaca cum. Pace scări pentru unii de sco- borât, caalde măria ta și pentru alții de ridicat ca mine.» «Valeu hoțiile m’ai păcălit, afară că te spânzur!» Dar prefăcutul împărat dădu ordin să-1 ducă pe golanul ista, la dubă. Pechlivanul, când să-l scoată sol- datul pe împarat îmbrăcat, zice la urechea lui: «Iaca ce făcu D-zeu». Și se dete pe față. Spus!! de Moș Petrache Șu.șnescu, Balinto.ști-Coviului. N. I. Munteanu CÂNTECE 1 115.— Foae verde măr domnesc Stau pe loc și mă gândesc Ce-oi să fac ce-oi să petrec. Toată vara eu muncesc ! Ce folos de munca mea Intră ’n punga altuia ; https://biblioteca-digitala.ro 286 10NCREANGA Mi dusei și la palat, E ciocoiul gulerat. —Ce cauți, măi opiucar? —Cat dreptate, boieri mari! -Și de vi-i vorba așa Pe toți dracul să vă ia ; Rămâi liftă la domnie Eu mă duc la haiducie Și de.-oi prinde vre-un ciocoi De cinci piei o să-l despoi Auzită dela frate-mca Dumitru Valea Hogei-Vashu Gh, I. Popescu 1116. — La grădina ocolită Unde-i iarba tăvălită De-un băet și de-o fetiță. Băetul mergea râzând, Fata după el plângând. Taci fetiță nu mai plânge C’o să-ți dăruesc ceva. Când o fi ia nunta ta Ceva, ceva, mamudea,1 — Nu-mi tiebue mamudea Și’mi trebuești dumneta. — Tata vrea ca să mă 'nsoare Dar măicuța nu mă lasă Că-i duc pe dracul în casă. Letca nouă, Vlașca, V. Mitocariu. 11 1 7—Când mi se face dor, Nici noaptea nu pociu să dorm; Când gândesc să dorm mai bine, Fuge somnu’ de la mine ; Când, gândesc să dorm mai dulce Fuge somnu și se duce, Ochii rămâne și plânge. Plângeți, ochi și lăcrămați, Câ voi sânteți. vi novați, Duc’ odată nu priviți, Pre cel ce întâia iubiți; 1 Para turcească. Și-al doilea nu cătați Cu cine vă ’mpreunați. ÎNSEMNARE. Acest cântec s’a găsitintre niște file de ma- nuscris rămase la Mănăstirea Dlntr’un Lemn dela A. Pann. Neposedând toate broșurile tipărite de A. Panii, nu pot să-inl dau sama dacă acest cintec a mal fost cîudva ti- părit sau nu. C, N. Mateescu 1118. — Foaie verde de sipic Când eram copil mai mic Purtam nume de voinic N'aveam frică de nimic. Și-apoi dacă mă mării, Cu curvele. mă 'ndrăgii Curvcle mă ferme cară Numele mi le schimbară îmi luară numele mele Care mi-am crescut cu ele Și-mi deter altele rele De nu poci trăi cu ele, Numele mieu de voinic II făcur’om de nimic.... Auzit dela tată-meu în Scundu-Vâlcea C. Danielescu 1 119.—Șam zis verde fir de nalbă Anicuța Anică dragă Hai cu mine la ogradă Să-ți facă primara salbă Și notam roche neagră Secretaru-ți iea broboadă Ajutora-'ți iea cercei Cine ți-a mai lua cercei Să se spânzure ca ei C' aseară ți-am luat cercei https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 287 Ș'acum te văd fără ei. Ardeoani-Bacău Ștefan Sărăcuții ; I 120.—Sbiarâ Joi an în grădină । Și-o fată mare-l 'ngână i *—Taci, fată, nu mă ’ngâna Că nu sbier de d-ta ■ Și sbier de soția mea. । De când soțul mi-a murit . Trag in Jug necumpănit ■ Cu restee de argint Și mereu tot otâncit Auzită dela C. A. Săndoiu din corn. Panagliia-Doljin. 1121.—Foae verde d’un mărari Ferice de pădurari j Cum se plimbă prin lăstari ' Cu portofelul cu bani, I Numai poli și icușari : Să dea pe la Jete mari. Numai poli și galbeni mici Să dea pe la ibovnici. Auzită dela Al. Dumitrcscu Alexnn- dria-Teleorman. D. Sameș 1122 .—M'a făcut, maica Luni a, i De năcaz până-i lumea’, ■ M'a făcut maica ’ntr'o noapte, • Trag năcaz până la moarte. i Vai Doamne rău mai bătut! Pentru cele dedemult. 1 123. Auzi mândră cucul căută Eși afară și-l ascultă, Și de-o cânta cucul bine, Șă tragi nădejde de. mine, Iar de-o cânta cucul rău Nădejdea-i la Dumnezeu. Transilvania. Vasile Zdrenghea I 1 24. — Frunză verde trei gra- nafe, Ce ne facem noi, măi frate, De-atâta streinătate ? Tu strein și eu strein, Hai in codru să trăim, Unde-a fi codrul mai des Să ne facem bordeeș, Cu ușorii de cireș. Cu ferestrele de-alamă; Ca să-și dea părinții seamă. Ne-au făcut șl ne-au crescut Și prin lume ne-a 'mpărțit, Noroc nu ne-au dăruit Norocirea ne-a fost bună, Dar mintea ne-a fost nebună. De la eleva Stan M. cl, 111 Costești- Tutova Maria I. Mireea CRONICA Șezătoarea își începe voi.. XIII cu Descântece din colecția S. Crainic și Ghici- tori din colecția G. Fira și /. N. Popescu, * Cu prilejul iarmarocului din Bârlad, de la sf. loan de toamnă, în Fondațiunea StroeBelloescu, Sindicatul agricol tutovean a înjghebat o frumoasă exposițiune de in-, dustrie casnică, aproape în întregime ca produs al răsboiului și al acului. Va fi un păcat dacă nu se va face o descriere pe larg a lucrurilor expuse, însoțind-o cu repro- ducerile fotografice cari rămân la îndămâna mai multora. P. Poșta Administrației. G. Popescu, Doagele Vaslui. Revista vi s'a trimis la vreme dar se vede că cin; va v’a furat o. Am mai trimis un exemplar. Ș'au primit abonamentele; d. H, Fischer-Galați: https://biblioteca-digitala.ro 288 ION CREANGA an. 1 -V; d. SZ. Popescu. Cttza Vodă, juni. an:d. C. V, Țoni, Drăgușeni-Covurlui 5 lei: d-na E. Pangrati, București, 5 lei: d- Lt. A. Clodeanu, 5 lei: d G. I. Țulucă, Soveja, juin. an abon.; d. G. I. Chelaru. prof. București, 5 lei: d. Lt. Negoescu, București, cotizațiuni 15 lei; d. lancu I. Dumitrescu, P. Olt, 5 lei; d. J. Turtiireanu, Pătrăuți-Bucovina, jum. abon.: d. L Delibaș Mitoc-Dorohoi. 5 lei: d. /, Vlădoianu, Bălăcești-Gorj, 5 lei: d. prof. Dr. G. Weigand, Lipsea, 12 lei: d. N. Iordan. Străoanii de sus, Putna, 5 lei; d. V.Greciuc prof. Câmpulung Bucov, 6 lei; d. Dr. B. Tenora, Viena, 12 lei: d-ra Ioana Gângioveanu. Craiova, 5 lei: d- Gr. Vasiliu Bârlad. 15 lei; d. C. M. Popescu seminarist. 5 lei: d. /. Ur- sulescu, Bogdănești-Suceava 5 lei: d. Dr. P, Bogdan lași, 5 Iei; d. A. Moisei. Nemțișor Neamț, cotiz. 20 lei: d. A. Necula. Băbeni-Vâlcea, 5 lei; d. G. I. Popescu, Doagele Vaslui jum. abon. d. A. lacobescu, Bărbulești-Dâmbovița, 5 lei: d. A> Vasiliu, Tătăruși-Suceava, 5 lei; d. E. S. Buzatu, Doba-Rotnanați jum. abonam, d. P- Ugliș, Barafalva-Transilvania 5 lei: d: N. L Duniitrașcu București, cotiz. 6 lei 80 b. Cărți primite la redacție: N, /orga : Trei lecții de istorie, despre însemnătatea Românilor în istoria universală, ți- nute pentru A S. R. Principele Caro/la deschiderea Cursurilor de vară din Vălenii de Munte. Vălenii de Munte, 1912. Tip. „Neamul românesc" 50 p. 75 b. N. Iorga\ Să părăsim ortodoxia ? Conferențâ. Vălenii de munte, 191'2. Tip. „Neamul romanesc" 34 p. 60 bani. N.Iorga. O genealogica Basarabilor însemnări critice Vălenii-de Munte, 1912, Tip. ..Neamul românesc" 16 p. 2J bani. N, /orga.' Trei drame Vălenii de-Munte 1912 Tip. „Neamul românesc" .98 p. 3 lei A. Agaptis : Spre ideal poesii. Vălenii-de-Munte, 1912 Tip. „N. românesc" 24 p. 5) b. N. /orga- Cugetări Vălenii de Munte, 1912. Tip. „Neamul românesc" 320 p. lei 2,50. Delapecina (Petre Ugliș) Din literatura poporană-, voi, / Poesiipoporane, Lugoj. 1909, Tip. Husveth și HoEfer, 80p, 50 fileri. Delapecica (Petre Ugliș) Din literatura poporană-, voi. II Povești din popor, Lugoj, 1911 Tip; Husveth și Hoffer, 164 p. 6‘J fileri. N. /orga : Chestiunea Rinului (istorie z Europii în legătură cu această chestie) lecții ți- nute la școala de răsboiu, Vălenii-de-Mnnte, 1912, Tip. „Neamul Românesc. 274 pagini 5 lei. N. lorga. Pagini despre Basarabia de astăzi Vălenii de Munte 1912, Tip. ..Neamul românesc" 114 p. 1 leu 50. Conan Doyle: O crimă celebră in românește de P. lones u (No 28 din Biblioteca „Lu- mina") Buc. f. a. Librăria Nouă, 124p. 30 b. N. L Dumitrașcu. La nămeaz, la umbra carului, snoave Vălenii-de-Munte, 1912. tip „Neamul românesc" 32 p, 10 b. Reviste noi primite în urmă; Zori de ziuă, revistă politicăși literară sub direcția d-lor V. G. Buțureanu și G. D, Rân- zescu, studențl universitari, (apare de două ori pe lună). Un no. 20 bani. Red. și adm,Tip N. P. I’eiu Bârlad. https://biblioteca-digitala.ro întemeietorilor, abonatilor, cetitorilor și prietenilor revistei “ION CRREAGA" pentru strângerea fondului : —...... Bustul Iui Ion Creangă în Bârlad — Suma adunată și depusă pentru fructificare Lei 919.— . — ■I ■I ■ ■ Gătre Colaboratori ’ ■ ■ ■ In numerile viitoare se vor publica toate știrile ce B ■ ne vor sosi cu privire la Sărbătorile poporu- * ■ lui: legende, credințe și datine, mai ales .asupra celor din lunile August, Septembrie, Octombrie, No- embrie și Decembrie și anume : Ziua Macaveilor, Probejenele, Sântămăriile, sf. " ■ loan de toamnă, Simion Stâlpnicul, Vavila, Ciuda " ■ Arhanghelilor, Ziua Crucei, Macovei, Foca, Teclele, ■ ■ Adormirea, Haritonul, Procoavele, Vinerelele, Vine- * ■ rea mare, Sf. Dumitru, Hranghelul, Sărbătoarea ■ ■ Tâlharilor, Ion Milostivul, Filipii, Ovidenia, Sf. An- ■ ■ drei, Naum, Varvara, Sava, Sf. Neculai, AnaZaceș- ■ ■ tenia, sf. Spridon, Ignatul, Sf. Anastasia și Sătulul ■ ■ Crăciun cu colinde, stele, luceferi, irozi, brezaie și ■ ■ toate celelalte ale lui. ■ ■ k ■ k A ■■ u ■ ■■■■■■■■■■■■■a K https://biblioteca-digitala.ro D-sale D-lui CĂRȚI FOLOSITOARE Prin Redacția și Administrația revistei „Ion Creangă" se pot dobândi următoarele lucrări: : •Ion Creangă4 An I. — — — — — — — >— 8.00 ,Ion Creangă4 An II. — — — — — — — 6.1.O ,Ion Creangă4 An III. — — — — — — — 6.00 .fon Creangă4 An IV — — — — — — — —X. 6,00 Cărți poștale ilustrate editate de revista „Ion Creangă11 — — 0.10 Calendarnl Revistei „Ion Creangă44 pe lpl2 — — 1-50 T. Pamfile: Povestire pe scurt despre „Neamul Românesc" — — 0.20 „ „ Jocuri de copii I — — 1 40 „ „ ,, „ ., II _ — _ 1.60 „ „ „ „ „ HI - - _ ..... - - - 1.50 „ „ Cimilituri românești — — _ — — — — 10.00 „ „ Industria casnică la Români — — — -........- 0.00 „ „ Sărbătorile do vară la Român — — — — 2.00 „ „ Boli și leacuri — — — _ — — — 1.00 M. Lupescu: Creșterea viermilor de matasă — — — — ... o.10 Șt. St. Tuțcscu și P. Danilescu: Monogr. satului Catane-Dolj — 2.00 „ Colinde din popor — ..- — - — — 0.30 Tini. Popovici: Leturghia sf. loan Gură-de-Aur — — — — 2.50 Petru G. Savin: Clăcășeștc — — — — — — — — 0 40 I. I. Giuncanu: Doine și alte cântece —■ — — — — — 0.30 A. M. Nour; Descântece și vrăji — — — -- — — — 0,3) Dumitru Furtună: Isvodiri din popor, povești — — — — 1,25 = Se trimit franco numai după achitarea deplină= □ Casă de sfat și de cetire 12 August 1912, prin stăruința d-lui judecător al , a preoților, învățătorilor și fruntașilor săteni din s’a pus începutul casei de sfat și cetire «Unirea» din Boroaea, județul Suceava. Scopul casei fiind între altele și înființarea unei biblioteci po- pulare. rugăm călduros pe to;i d-nii autori și editori de cărți, re- dactori de reviste și ziare precum și pe orice doritor pentru lu- minarea săteanului, să contribuie cu cât e posibil la sporirea bi- bliotecei, încredințându-i de recunoștința noastră. Cu toată stima, V. TOMEGEA învățător, corn. Bozoaia https://biblioteca-digitala.ro Anul V.-No. IO. Octombrie, 1012. Ion Creangă Revistă de limbă, literatură ți artă populară XPARE ODATĂ PE LUNĂ Tăiatul porcului in Ardeoanl-Bacău REDACȚIA : * T. Pamfile, Strada Promoroacele $ ADMINISTRAȚIA: M. Lupescu, Zorleni-Tutova BÂRLAD EXEMPLARUL: In țară . . . . 40 bani In străinătate . . . 50 » ABONAMENTUL ANUAL: In fără................5 lei In străinătate . . . . 6 > Un număr vechiu, 50 bani. TIPOGRAFIA Șl LEGATOR1A DE CĂRȚI, C. D. LUPAȘCU. https://biblioteca-digitala.ro întemeietorii Revistei «Ion Creangă» Pr. Ec. I. Antooovici (Bârlad), Pr. I. C. Beldie (Fârțănești-Covurluij St. Capșa ] (Bucureștii G. A. Cosmovici (Tg. Neamț), N. I. Dumitrașcu (București). D. I. Farcașanu [Zorieni-TutovaJ, D. Gr. Fur- tună (Mănăstireni-Botoșani), P*r. Gh. Gheoldum (Bacău), P. Herescu (Găinești-Suceava), Dr. 1. Urban lar- mk (Praga-Boemia), G. T. Kirileanu (București), L. Kostaki (Bârlad], M. Lupescu [Zorleui-Tutova, C N. Mateescu [R.-Vâlcea], D. Mihalache (Goleștii-Badei-Muscel], A. Moisei [Nemțișor-'V ânâtori-Neamț) L. Mrejeriu [Călugăreni-Neamț], N..I. Munteanu IBălinteștî Covurlui|. I. Neculau [Coropceni.Vaslui] A. Negoescu |Bârladj, T. Pamfile [Bârlad), P. Pănoiu (Crasn a Gorj), C. Patriche |Zorleni.Tutovaj, T Popovici [Zorleni-Tutova], P. G. Savin (Jorăști-Covurlui), P. Ștefănescu |Dobromir-Constanța], N- Stoleriu |Baia-Suceavaj, A. Tenea [Adam-Tutova], 1. Teodorescu }Bio$tenijSuceava|, Șt. St Tuțescu (Balota-Doljl, G. Tutoveanu (Bârlad;, I. Zota (Dorna-Suceava|, D. Vasiliu-Bacău |Bârladi Pentru conditiunile de înscrieri noi. să se ceară deslușiri la Redacție sau Administrație numai până la sfârșitul acestui an CUPRINSUL: [• II- MateeSCU-—Judecata strugurelui. N. I- DumitrascU-—Masa săteanului. (. Rădulescu-Codin. P- G. Savin-- Cântece bătrânești. I- I- CilintanU- — Ceva despre cânepă. N- V- Hânlescu —Miriuță (poveste.) G- I- Popeștii, Lt- Saint-Georges, fii- Voltu, t- H- Mateescu, t- Georgescu-Munleanu, A- M- Nour. Al- Moisei—Okitori. A. Gorovei și M- Lupescu-—Botanica populară. |. Preutescu. 0- Gr- Furtună, L- M- Popescu, M- Lupesco. Victor I- Popa, A- Moisei, S. P. Colibași. Datine și credințe. î. fiizom. D- Petrescu, fii- Leontescu, Victor Lazar, P. Uglij.—De-aie copiilor. Pr. FI- A. Drăghiti.—O samă de cuvinte. Al. Moisei, S. P- Chiricel, S- Manele, A- Munteanu, Maria I- Mircea, I. N- Vârlezeanu, I- I- Nadă- Cântece. T- Pamfile, M. Lupescu, H- Tcaciuc-—CRONICA. Poșta Redacției- Poșta Administrației- Bibliografie- IlUSlratiuni: Tăiatul porcului în Ardeoani-Bacău, Hora lui Mațosu, pr. T. Bălășel ............ ,■ Sfânta Duminică = Povestiri populare române L,a autor: Stefanești-Vălcea. --------------- Prețul 20 bani Artur Gorovei ------------ Filosofia Babelor --------------------------------- Prețul 50 bani. La autor în Fălticeni https://biblioteca-digitala.ro Anul V.—No. 10. Octombrie, 1912. ION CREANGA Revistă de limbă, literatură și artă populară APARE O DATĂ PE LUNĂ REDACȚIA: T. PAMFILE Bârlad, str. Promoroacele ABONAMENTUL ANUAL: In țară . . . 5 lei In străinătate. • 6 „ ADMIMLNISTRAȚJA : M. LUPESCU Zorleni-Tutova Peste puțin, cinstiți! abonați cari au rămas în urină cu pla- ta abonamentului, vor primi' prin factorii poștali chitanțe spre achitare, li rugăm, dară, să nu iea acest mijloc de plată în nume de rău. ADMINISTRAȚIA 63.—Tăiatul porcului în Ardeoani-Racău. (după o fotografie comunicată de d. D. I. Procopie) JUDECATA STRUGURELUI Când împărăția prea slăvită gutuie și oblăduiâ prea slăvită chitră, atunci soborniciâ erodiea. Para era paraclisier mare, manila marele lo- gofăt, năramza mare stolnic, cireașa mare cămărașiu, pruna mare vis- tiereasă, iară alunele și căpșunile era toate logofeți de taină ai împr- 'Ihh Lrewyît.* — https://biblioteca-digitala.ro 290 ION CREANGA râtului. Atunci merse strugurile înaintea împăratului pârînd și zicând : Prea cinstite împărate! Să fie prin știrea împărăției tale, că întâi credinciosul piper cu comisul cimbru și spătaru’ nucă de la Indeia porunca împărăției tale nu o păzește și cum nu se cade, o batjoco- rește. Iară împăratul îi zise: Ai martori să spuie de față? — Am — zise strugurul — întăi pe măslină doamna, starita linte, năutul, bobul, sân- geratu’ gonitu' de duhul necurat; pe proslăvitul castravete și pre egu- menul fasole umflătorul de pântece și pre dumnealui vornicul dovleac. Pre aceștia pre toți îi am marturi foarte credincioși. Dară când căută cam departe, unde vinea ceapa veninată, cu două- sprezece veșminte mohorite îmbrăcată și cu barba târîș pe jos. Și cum ajunse înaintea împăratului, se jură zicând : De nu va fi acestea min- ciuni, să n'am parte eu de frate-meu usturoiu, de cuscru-mieu praz, de socrul mieu hrean, fii mea ridiche, ginerele mieu ardei, nepoții mei mor- covi și pătrinjei și nepoatele mele brojbi și gulii. Să spuie acum de față cu mine. Atunci împăratul porunci celor ce ședea lângă dânsul : Întăi tu, varză învoaltă, sfeclă, spănacule, deschideți-vă cărțile și ju- decați după pravilă. Și să se strângă toți boierii divanului : nucile, căpșunile, alunile, stafidele, migdalele, roșcovele, ciulinu’ și cu cel ma- re judicător știru ’. Ei judicară după pravilă și găsiră pre strugure vinovat. Atunci strugurile se văita și strigă zicând și strigând că și zarzăra împreună cu caisa ce ține de Persida1 (sic), că dumnezeescu' pepene, de mare scârbă a crăpat, că zigurosul (sic) și înghimposul agrișu își ascute ghimpii să-i înfigă în grumazul împăratului. Atunci împăratu’ necăjit, blestemă pe strugure zicân 1: Tu de lemn să fii spânzurat, de cuțit cârn tăiat și de voinic tânăr în lin călcat. Sângele tău să-l bea bărbații, mintea să li se veselească, dară oic/iii în cap să le roșiască, picioarele să li se împleticească, prin noroaie ca porcii să se tăvălească și cu ciomegile în cap unii pe alții să se lo- vească2 ÎNSEMNARE.— Varianta aceasta s’a aflat intre niște file Pe la ceasurile 8, 8 și jumătate, 9, după scăpătatul soarelui, toată lu- mea pleacă acasă. Iar pe la 9, 10, ba și 11, după cum a fost drumul de lung, după ce femeea (cu fetele sau nora) a gătit, chiamă pe băr- bați și frați de pe la vite, să vie să mănânce de seară, de cină, — ci- nează. Bărbații mai închid ochii pănă femeia face demâncarea și după ce-au isprăvit pe-afară cu vitile, iar după masă se culcă; pe când femeea, s’apucă de face aluatul de decuseară cum se zice, sau frământă pânea pentru a doua zi, apoi se culcă și ea pe la 11, 11 și jumătate sau 12 ! și-o lasă să se dospească, pentru ca a doua zi pe la 2, 2 și jumătate! să se scoale s’o coacă și să facă și de legume ca să n'o apuce ziua «cu cerga ’n cap,» așa că în răsăritul soarelui să fie negreșit «în capul locului.» Pe bărbați, dimineața, potrivește de-i scoală-să puie vitele la car sau căruță, atunci când crede ea c’au să fie cu toții gata de ple- care. Trebuie să amintesc, că, ziua, în timpul muncii, la câmp, nu se în- trebuințează băuturi alcoolice nici înainte, nici după masă, decât foarte arare ori și numai atunci când sunt oameni cu ziua; pe când seara, da, mai rar și tot când au fost oameni cu plată. Acum, când vre-u- nul nu voiește a bea paharul, sau când se observă că unii nu-l pot bea tot, se aude câte-un : Cine nu l-o bea tot, Si sărute pisu’n bot. Prin păi'țde noastre, femeile n’aduc In cap, pe cap, in baniță, mân- carea la câmp, după cum am văzut în județul Vâlcea și Gorj, sau partea de mijloc și Nord a județului Dolj, părțile deluroase, — pentru prânz și namiaz când rămân și ele la muncă. Și nici țuică, —cum spu- sei, n’aduc la muncă. Sau dacă se aduce mâncare la câmp, o aduc nu- mai femei bătrâne și numai când locul este împrejurul satului, lângă sat, chestie de nepierdere de vreme, să muncească cât mai mult. Așa dar mâncarea o icau de dimineață când pleacă. La câmp, mâncarea se duce și se păstrează în traistă sau disagi, — in care se pune și legumea —și care, apoi, se pune în lada căruței, ori într’un colț al căruței, sub căruță lângă roată, la umbră; iar când au câni cu nărav, sau au vecinii, ca să nu rămâie făr’ de ea, o leagă în vârful proțapului, care apoi îl ridică in sus, unde n’au să mai ajungă... Sau dacă este vr’un pom, o pune în pom. Legumele lichide, le aduc în oale, acoperite; moarea, in străchini https://biblioteca-digitala.ro 294 ION CREANGA mai ales, care se ține pe mâni. în căruță, pe drum, sau se face «la loc.» Apa se aduce în butoaie mai mari, când e lume mai multă, butoia- șe cum obișnuiesc cei cari nu vor să se lase de obiceiul părinților, în boate, în troci (obiceiu vechiu), urcioare și pentru copii, urciorașe. Sigur, că aceasta e masa săteanului vara și numai în timpul mun- cei. Și, să nu uit, depinde și de felul muncei, de ex. la mașină, se mă- nâncă odată de prânz, la 10, și-odată de namiaz, 1, 1 și jumătate, 2; iar seara 10-12, acasă. Depinde și de anotimpuri : primăvara, toamna și mai ales iarna, de multe ori se mai trece pe lângă prânz și chindie, rămânând natniazul care, mai ales iarna, iea numele de prânz, cam ora 12 (vorbesc când este acasă, iarna). Acasă. Serbătoarea ABONAMENTUL ANUAL In tară...............5 Iei In străinătate . . . . 6 » Un număr vechiu, 50 bani. TIPOGRAFIA Șl LEGATOR1A DE CĂRȚI, C. D. LUPAȘCU, https://biblioteca-digitala.ro întemeietorii Revistei «Ion Creangă» Pr. Ec. 1. Antonovici (Bârlad), Pr. I. C. Beldie jFârțănești-Covurluij St. Capșa ■ [București: G. A. Cosmovici (Tg. Neamț), N. I. Dumitrașcu (București). D. I. Farcașanu [Zorleni-Tutova], D. Gr. Fur- tună (Mănăstireni-Botoșani), Pr. Gh. Gheoldum [Bacău], P. Herescu (Găinești-Suceava), Dr. 1. Urban lar- mk (Praga-Boemia), G. T. Kiriteanu (București), L. Kostaki [Bârlad], M. Lupescu [Zorlcui-Tutova', C, N. Mateescu (R.-Vâlcea], D. Mihalache [Goleștii-Badei-Muscel], A. Moisei [Nemțișor-Vânători-Neamț) L. Mrejeriu [Călugăreni-Neamț], N.. I. Munteanu [Bălinteștî Covurlui|, I. Neculau [Coropceni-Vaslui] A. Negoescu |Bârladj, T. Pamfile [Bârlad), P. Pănoiu (Crasn a Gorj), C. Patriche (Zorleni-Tutova), T Popovici [Zorleni-Tutova], P. G. Savin (Jorăști-Covurlui), P. Ștefănescu (Dobromir-Constanța], N. Stoleriu |Baia-Suceava[, A. Tenea [Adam-Tutova], 1. Teodorescu l.BioștenijSuceava|, Șt. St. Tuțescu IBalota-Doljl, G. Tutoveanu (Bârlad1,, I. Zota jDorna-Suceaval, D. Vasiliu-Bacău |Bârladj Pentru condițiunite de înscrieri noi. să se ceară deslușiri ia Redacție sau Administrație numai până ia sfârșitul acestui an CUPRINSUL: T. Pamfile-—Viața și neveința sfântului prea cuviosului Macarie. M. L Dumitrașcu.- Cântece de stea. t- ll- Mateescu. D. Gr. Furtună, I. Bizom. P- G. Savin. AL Teodorii, I. L Ciuncanu — Povestiri și legende. S. P- Chiricel, Z- Grigoriu, Radu Fulger. L M- Pojescu, 0- Pelrescu, M- lupescu- — Boli la oameni, leacuri și descântece. AL Morariu. — Colinde. [. H. Kateescu, A. M. Nour. L Atanasiu, 6. L Popescu, L L Nadă, L Preutescu. V. Știrbu. Pr FI- A. Drăgîliti.. — Datine și Credințe. 11- L Popescu, M- Adameștianu, [. Atanasiu, N. V- Bânlescu-—Vorbe adânci. H I. Dumitrașcu. T. S. Dimitriu-Soimu, Al. Mulsei, LL Saint-Gearges-—O samă de cuvinte. (. Rădulestu-Codin, Pr. M. Cârlănescu, V- L Căuia, AL Leantescu, T- Vasifian. V- 8- lirica. — Glume, jâtii, taclale. p. —CRONICA. Bibliografie- lluslratiuui: Copii cu steaua. Colind. | ?r. T. Bălășel I Sfânta Duminica — ■ | Povestiri populare române I La autor: Stefăuești-VAIcea. ---------------------- Prețul 20 bani. E https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 317 Și'n mijloc cu busuioc Unde mă iubeai cu foc, Unde-ți eram lumină, Și dor de. la inimă. 1130.—Foae verde de bujor. Doamne, bate-l-ai de dor. C'o muchie de topor, Că prea sunt aprins de dor. Dacă văzuiu, ce văzuiu, Puseiu dorul căpătâiu, Cu dragostea mă ’năvăliiu, Și dormiiu, mă odihniiu. Peste noapte, mă scutaiu, Dragostea mi-o sărutaiu. Auzite în tren, în ziua de 3 Martie 1912 de la lulica Șt. Lungan. Usca de sus-Romanați. S. P. Chiricel 1131 .—Mărită-te fă Anică, Nu ești bună de nimică. 1132 .—Asta-i fata lui cărbune, Cum ii spui, așa se pune. 1133 .—Asta-i fata lui Tanasă Cum ii spui așa se lasă, 1134 .—Mâncata-s doamne de străini Ca iarba de boi bătrâni-, Și măncatu-s de ai miei Ca iarba de mielușei. Auzite de la soldatul Canan&u Va- sile din Reg. Cantemir No. 12. Coir.. Vulturești, jud. Vaslui. S. Manole 1135 .—Eu iubesc, mama iubește, Pânza ’n casă se ’ncâlcește; Eu iubesc pe Constantin, Maica mea pe Gherasim. Toată noaptea pe sfădim, Că-i mai frumos Gherasim-, Gherasim e om frumos, Constantin e tot mucos. Eu iubesc ca o copilă, Maica e cățea bătrână. Eu iubesc la mahala, Maica 'mi ține ulița. Auzit de la fetele Casandra și Vet a Șușnescu, B&lintești-Covurlui. A. Munteanu 1136.—Când mă uit din crâng in luncă, îmi văd puicuța la muncă, Și la prânz cu demâncare, Și sara la desmierdare. Du-mă Doamne unde-i luna. Să dau cu puicuța mâna. Când e lună, nu mai jace. Să las pe puicuța ’n pace, Să iubesc pe cine-mi place. Dintr’o mie, dintr’o sută, Dintr’o sută, dintr’o mie, Numai să-mi samene mie. Departe, puico, departe, Două dealuri și-o pădure, Pe noi numai ne desparte. Haide vino la pădure Să ne sărutăm odată. Fie ori și ce ar fi Nimeni nu ne-o despărți. De la Onciu I. elev cl. III. Costești-Tutova Maria I. Mircea 1137.—Foae verde mărăcine S’o aprins carnea pe vine. Es afară să mă stâng Și mai tare mă aprind. Și de amărît ce sunt Nu văd iarba pe pământ Nici soarele răsărind. Rădești-Tutova. 1138.—De te-aș prinde la un loc Miticuțo. of! https://biblioteca-digitala.ro 318 ION CREANGA Mijlocelul să (i-l frâng Miticuțo, of! Și trei coaste dea-rând Să te duci acas' plângând 1139 .—Săracul românul meu El muncește și eu bete, mai bea ș'aș mai mânca Dar, n’am de unde lua. Vârlezi-Covurlui. loan N. Vârlezeanu 1140 .— Tot mergând la puica'n deal Mi s'a despotcovit cala’, Dar nu-i vina calului, Nici a potcovarului, Ci e vina tot a mea, Că m'am dus prea des la ea. 1141.—Foae verde mărăciune, Eu plec, satule, din tine La dușmani le pare bine Numai mie-mi pare rău, Cam lăsat trei mândre’n el Foae verde de măr dulce, Eși lelița ’n deal la cruce Și te uită cum mă duce. Rădești-Tutova. I, J, Nadă CRONICA Provocat de d-l Pascu, prin niște aprecieri cari mă țintiau pe mine și pe toți acei ce ne trudim din greu pe-un ogor, de care ghetele subțiri și mănușele albe nu se pot atinge, i-am răspuns în n-rele 1, 2, 4 și 5. arătând o mulțime de greșeli strecurate în teza d-sale de doctorat în filologie: Despre Cimilituri. Nu scrisesem că d. Pasca nu trebue sa greșească, dar strigasem că oamenii, oricât de mari ar fi, n'au dreptul să se creadă fără greșeli pe de o parte, iar pe de alta că n’au dreptul în trufia lor, să caute a micșora, a îneca avânturile cari le pun și le strâng cu cea mai mare jertfă ospețele lor de oameni mari. Scrisesem acele șire întăi pentru altă lume și numai apoi pentru d-l Pascu, iar de a- tunci au trecut cinci luni. D-l l'ascu n’a răspuns. Pricina o aflăm abia acum în Ar- hiva an. XXIII p. 275 și ne-o spune d. August Scriban în două articolașe la rând: „O trivialitate a revistei -Ion Creanga* și „Probe de limbă din revista „Ion Creanga' când scrie- „D-l Pascu e doctor în litere [,] a publicat deja câteva volume și nume- roase articole atât în țară, cât și în străinătate și este deci un om de știință recu- noscut...1* . Pe d. Paseu,—om de ș iință, da. dar nu pentru dovezile aduse de d. Scriban,—zice d-sa că l-am atacat „într’un ton [,] într’un stil și cu o știință [?] care făcea imposibil un răspuns." Și cine-s eu? „Un simplu... care... face folklor ca diletant auto didact,“ Firește, d, Doctor Pascu, nu s’a putut însuși pune la vorbă cu un simplu,., și atunci a poruncit sau a îngăduit d-lui Scriban. să zicem ca mai sus: un simplu profesor de limba latină, care în orele libere face filologie, să-l apere, atacând revista „Ion Creangă.** Dar se poate că d. Pascu nici nu știe despre asta. Atacul îl dă prin trei părți. întăi zice că revista „Ion Creangă** e trivială fiindcă în acest an, pag. 124 publică o jâtie care de obicei nu se publică și pe care o „insoțește** [—însoțește] cu arătarea aceasta : „Pentru care Redacția cere iertare. S’a tipărit numai pentru d. Dr. G. Pascti.** D. Pascu e de părere că astfel de bucăți trebue să se publice. De asta trebue să se https://biblioteca-digitala.ro ION............CREANGA 319 scandalizeze d. Scriban. Și mărturisesc : sunt încântat că l-am putut scandaliza. Apoi zice că revista Kși fără asta e destul de criticabilă.11 Asta n’am știut-o 1 O re- vistă ca a noastră, pe care noi o socotiam căzută din cer, si fie criticabilă, „destul de criticabilă11 ! D. Scriban va fi atât de milostiv să se oprească la acest edict, Din când în când să-I mai editeze dar Expunerea de motive s’o lese de-oparte, s’o amâne: pen- tru niște oameni simpli or fi prea lungă. Și în sfârșit arată că revista noastră publică în pomenita bucată de care se leagă și pomenita trivialitate, trei greșeli: păcăleală în loc de păcăleală, hâlțăie în loc de hâlfâie și să iese in loc de „se iasă." S'a întâmplat însă că revista a păstrat manuscrisul acestei bucăți și dacă d. Scri- ban ne trimite 15 Iei, îl putem publica în facsimile. Ne-am hotărît: Trebue „se“ isprăvim cu obiceiul de-a căuta noduri în papură și „se“ nu mai punem bețe în roate pe vremurile acestea gloduroase ! * D-1 C. M. Popescu ne scrie că a primit și d-sa o Rugăciune de la Ierusalim. Fata care a murit e din „orașul Volga.11 T. Pamfile. Soția lui Ion Creangă—Într’un număr din „Universul11 din luna Septembrie a. c. s’a dat o informație, că la lași, a murit d-na Ecaterina Ion Creangă, soția marelui nostru povestitor. Am cerut „Universului11 desmințirea acestei vești, dar nu s'a îndreptat greșala. Pentru cititorii revistei „Ion Creangă11 și pentru cine vrea să știe, adevărul este acesta: Soția lui Ion Creangn a murit de mult, de vre-o 30 ani. El după moartea soției și-a luat în casă o servitoare — femee deșteaptă și curată - Ținea Vartic care l-a slujit cât a trăit. La moartea sa, el a spus fraților săi, că lasă casa lui, Tincăi Varatic, ca răsplată pentru credința cu care l-a slujit. Ținea Vartic, în urmă s’a căsătorit cu un dn. Deliu din lași, cu care a trăit pănă mai zilele trecute când a murit. Cine cerceta bujdeuca lui „Moș Ion Creangă11 căpăta, dacă o găsia în duși buni, multe știri de la ea, asupra vieței lui Creangă. Multora li se recomanda ca soție a lui Creangă, căci căpăta bacșiș de la vizitatori. De sigur că vre-unul de aceștia mai cer- cetând bujdeuca lui Creangă și aflând că Ținea Vartic a murit, a dat vestea prin „Universul11 că a murit Ecaterina Ion Creangă. Adevărul însă e cel spus mai sus. M. Lupescu. * In revista săptămânală „Nedilea“ din Lemberg a apărut în traducere ruteană „Popa Duhu11 de Ion Creangă. Traducerea e făcută de d-șoara Ecaterina Mandicev- schi, profesoară în Cernăuți. Tot acolo se anunță apropiata apariție a altor traduceri din Creangă și anume : Amintirile, Harap Alb. Moș Ion Koată și Ivan Turbincă. Ha- rap Alb va apărea ilustrat. Peste scurt timp se va traduce și restul operelor lui Crean- gă și va apărea astfel complet. Aceasta va fi, credem, prima dată, când un autor român va fi tradus în întregime într'o limbă străină N. Tcaciuc prof. la șc. norm. Cernăuți Poșta Redacției. Domnilor: T. Vasiliu, primit; Al. Leontescu, primit; C. Hristea, primit. Dorim în- să culegeri mai felurite; C. M. Popescu, primit, mulțăiniri. V. Moisiu. Legenda aceia https://biblioteca-digitala.ro 320 ......... ION CREANGA nu s’a publicat încă și fiindcă se va public a, nu se poate înapoia: mi-ați făgăduit a- tâtea, încât... Poșta Administrației. Domnilor G. C. Constantinescu, Potlogi-Romanați și L. Bazilescu, Tălpașul-Dolj, vi s'a trimis ce-ați cerut. S’a primit de la d-nii A. Mărculescu șeful gărei Zorleni, 5 lei, abon. V; /. N. Po- pescu., Ștefănești-Vâlcea 5 lei abon. V. A, Cardaș 5 Iei. Prof. V. Ghițescu 5 lei. P. Ștefănescu cotizații 15 lei. S Capsa cotizații 30 lei. S. P. Colibași 2.50. Librăria Națională Orăștie. 4.50: D. Furtună, cotiz. 1,10. N- l, Dumitrașcu cotiz. 5.35. N. 1. Munteanu Zâmești, cotiz. 5 lei; T- C. Blendea, 5 lei. D. Col. lonescu Dorohoi, 5 lei, abon. an. V, Cărți primite la Redacție. Dr. Corneliu Șumuleanu: Spulberarea unei calomnii, cm privire la conduceiea in- stitutului de chimie din lași, Vălenii de munte, 1912, Tip. .Neamul Românesc" 198 p. 2 lei, Artur Gorovei; Filosof ia Babelor sau ghicire de norocire ce fac femeile cele văduve, și fetele pe la ajunurile sărbătorilor celor mari, tipărită pentru întâia oară de Pah A. O. L. Fălticeni, 1912, Tip. „Gutenberg" 12 p. 50 bani. Pr. T. Bălășel: Sfânta Duminică, povestiri populare române. Cărticica no. 2 din Biblioteca societăței culturale și de ajutor „Dragostea creștină11 din corn. Ștefănești, jud. Vâlcea, Vălenii de Munte 1911, Tip. „Naamul Românesc" 74 pag. 20 bani. Alexandrescu-Dorna ; Popasuri, lucruri de demult, (No. 77-1 din „Biblioteca pen- tru toți“) București, f. a. libr. Leon Alcalay, 96 p. 30 bani. N. larga : Nevoia relnoirei conoștinților istorice jn învățământul secundar. Bucu- rești. 1912, edit Casei Scoalelor, 44 pag. 30 bani. Florian Cristescu însemnări asupra învățământului popular românesc din Tran- silvania și Ungaria, București 1912, Tip. Socec, 32 p. 40 bani. V. Greciuc: Utracvismul sau Două limbi de predare la liceele (gimnaziile) româ- nești din Bucovina. Cernăuți, 1911, Tip. soc „Școala ron ână“ in Suceava, 40 p. N. lorga: Mănăstirea Hurezului. Desvoltarea și viața ei Vălenii de munte, 1912, Tip. „Neamul românesc” 80 p. 75 bani. N. lorga-. Portul românesc popular, conferință, Vălenii de Munte, 1912, Tip. „Nea- mul românesc, 32 p. 75 bani Reviste noi primite în urmă. Lumina, apare săptămânal. Adm. str- Carol 52 în ? Un exemplar 10 b. Apărarea națională, organ națiionalist-democrat- apare săptămânal. Craiova, Red. și Adm. str. Bolintineanu 2, Director G. Mii. Demetrescu: un no. 5 bani, Reuniunea învățătorilor apare lunar- Redacția losif Stanca în Roșa u. p. Maros- petres, comit. Arad; abon. 7 coroane. Sfatul sătenilor, gazetă pentru popor, apare de două ori pe lună sub îngrijirea Aso- ciației învățătorilor buzoeni, abon. anual 3 lei. Adm. I. Pegu-Breazu, prin Mtzil. https://biblioteca-digitala.ro Anul V.—No. 11. Noembrie, 1012. ION CREANGA Revistă «le limbă, literatură și artă populară APARE O DATĂ PE LUNĂ REDACȚIA: T. PAMFILE Bârlad, str. Promoroacele ABONAMENTUL ANUAL; In țară . . . 5 lei In străinătate , 6 „ ADMIMINISTRAȚ1A : M. LUPESCU . Zorleni-Tutova inSEmNFiRE.—Peste puțin ua ieși de sub tipar CHLEN- DRRUL REU15TE1 „ION CRERNBA“ PE FINUL 1913. Fiindcă se scoate într’un număr mic de exemplare, cine va pofti să-l aibă, trebuie să-l ceară din ureme. Costul de 1 LEU 50 B. se ua trimite în Bârlad, str. Promoroacele. 64- -Copii custeaua în ArdeoaniBacău. După o fotografie comunic, de d. D. I. Procopie. £==■==— ............ =”==3 Viiața și nevoința sfîntului prea cuviosului Maearie Acest minunat sfnt prea cuviosul Maearie in vremile cînd s’au fost aflat el la Sihăstrie, mergindu întru o zi pe o cărare prin pustietate, iar »/on Creanga". V *100 https://biblioteca-digitala.ro - 322 - _ _ _ 10N CREANGA în urma lui vine un înger în chip călugăresc; și dacă sa apropicră în- gerul de sfntul Macarie, îi păru că iaste călugăr de pustietate, și-i zisă sfîntul Macarie : Dmnezeu să te erte fiiul meu; deci mai mear- sără înpreună puțintel pre un drum iar sfntul Macarie văzând pre înger în chip călugăresc și frumusețea lui minunată foarte, minuiiăn- du-să sfntul, zisă cătră înger: minune frate de tinerețile tale si de frumusețile tale și mă gîndesc în gîndul mieu că nu iaste cu pu- tință la suflet de om; ci te jur pre numele lui Dmnezeu să-mi spui drept ci ești tu, Iar îngerul îndată lăcînd metanie cătră sfntul Macarie și zisă : blagoslovește părinte slute, că eu sînt îngerul lui Dmnezeu, și am venit să-ți spuiu cîte le poftești și nu Ie știi și nu le cunoști. Pentru aceaia întreabă-mă să-t spuiu ce-ț este voe. Atunci sfîntul căzu și să închină cătră înger și zisă : Mulțămesc Dmnezeului mieu că me au trimis îndreptătorii! să mă îndreptezi care nu le știem și Ie pof- tem să le aflu. Atuncea răspunsă îngerul și zisă sfiitului Macarie : spu- ne-m părinte ce voești și ce poftești a afla. Atunci zisă sfântului Ma- carie : spune-m sfnte îngere în ceialaltă lume fără de sfîrșit oamenii cei morți să cunosc unii cu alții? Și zisă îngerul: ascultă părinte sfiite, după cum vezi întru această lume oaminii de cu sară dorm, iar dacă să face dimineață și să întimpină unul cn altul, și-ș dau bună zioa și vorbesc amîndoi; într'acest chip este și ceialaltă lume; unul cu altul, să cunosc și să veselesc și pre ceia ce nu i au mai văzut nici odată, acolo pre aceia îi cunoaște, precum un om întru un târg ci vede bo- eri mari sau săraci și întreabă care este acesta și dacă întreabă îi află și pre carile nu l-au mai aflat nici l-au văzut vre odată întru acesta chip și acolo iaste. Numai zise: adevărat sfnte părinte numai pentru drepți, iar pentru păcătoși nici să văd, nici să cunosc, nici să aud unul cu altul. Atuncea sfntul Macarie zise: spune-mi și aceasta sfnte îngere, dacă esă sufletul din trup ce să face și pomenirile pentru ce le fac oamenii? Zisă îngerul : ascultă părinte sfnte pentru morți cînd să desparte sufletul de trup, atuncia îl eu îngerii și a treia zi îl duc în cer ca să-l închine Dmezeului nostru Is Hs, iar de la pămînt pănă la ceriu sînt cete de diiavoli care să chiamă vameși, și șed întru în- tîmpinarea sufletului acei necurați diiavoli și să arată catastihurile care sînt păcatile oamenilor scrisă de dînșii, și le arată îngerilor și zic așa: iată în cutare zi, cutare om au făcut păcate, sau au furat, sau au curvit sau au precurvit, sau au căzut cu bărbat iarăși bărbat, sau s’au scîr- bit cu femeia sa și a făcut cumva malachie și alte păcate ce au făcut toate Ie spune îngerului. Iar dacă va fi făcut vre un bine acela om, aduc și îngerii catastihurile lor și le arată diiavolilor, ci de va fi făcut acel om milostenie ori de va fi făcut leturghii, ori de să va fi rugat lui Dmnezeu cu lacrămi, iar le spun îngerii de față și stau de se pri- https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 323 cesc îngerii cu diavolii; și de va fi făcut mai multe bunătăți decît răutăți, acel suflet îl eu îngerii și-l suie la altă scară și acolo să află alți vameși mai mari, scârșnesc cu dinții lor și le dă o mare groaze și să silesc să ia acel suflet de la înger, iar sufletul de frică și de groaze mare, merge de să ascunde în sînul îngerului, și acolo să face socoteală mare și amestecătură multă, dar cum va pute îngerii să facă ca să-l scoață. Iar după ce se mîntuiaște de acolo merge la al treilea scară și acolo să găsesc mai mari vameși și mai sălbatici, deci acolo să face mai mare gîlceavă și sfadă cari il vor lua îngerii au diavolii; și dacă să mîntuește și de acolo, îl duc la al patrulea scară, după aeeia îl sue la poarta ceriului și acolo iaste la poartă al șaptelea scară, este ceata curvarilor, și cine are putere părinte sfnte să-ț spue sfada și groaza a- ceia ce fac acelui suflet acei spurcatii diiavoli; iar de să va întîmpla să fie călugăr mai mare sfadă fac diiavolii și zic așa : unde te duci călugăre, au nu știi tu ceia ce ai curvit și ai spurcat cinul călugăresc și îngeresc, întoarce-te înapoi, și te du în iadul cel întunecat și în fo- cul nestins și fără de sfîrșit că acolo țe-ai gătit. Și dacă îi întoarce vi- clenii de diiavoli și să duc pe sub pămint în loc întunecat și in pe- deapsă mare și vai de acela suflet care au greșit, și cade pre mîna diiavolilor de-l întorc diiavolii de la îngeri. Și iar zisă sfntul înger : ce limbă poate să-ți spue părinte sfnte, ce necaz fac acelui suflet ce cade pre mîna lor, că eu sînt înger și mă întristez de cazna aceia ce fac acelui sui'et ce-1 iau diiavolii. Iar de să va întîmpla acel suflet să fie curat. îl cu îngerii cu mare bucurie și veselie și îl sue în ceriu și întru în- timpinarea lui sfinții îngeri și cu veselie îl sărută și îl duc cu mare Lucurie pănă la scaunul ceriului și îl închină Dmnului nostru Is Hs și atuncea veade lăcașurile tuturor sfnților și mucenicilor și sfnților oșteni, și cele noă cete de îngeri pe carii ii aude cîntînd și vede lumina soarelui celui mare. Iar întrebă sfntul Macarie: dar pomenile pentru ce Ic fac oamenii. Și îngerul zise: precum ț am spus înainte că a treia zi merge de să închină sufletul lui Dmnezeu, deci pomenile sînt in loc de pocloane înaintea lui Dmnezeu; apoi iar eu îngerii sufletul și-l poartă de-i arată pre unde au umblat pre pămînt în toată viiața lui și ce au făcut, și în ce loc au furat sau au curvit sau au făcut moarte, sau au făcut cumva vreo asuprire și toate relele ce au făcut întru a- ceastă lume i le arată îngerul; și iar îi arată cîte bunătăți a făcut sau milostenie, sau leturghii, sau au postit și cu metanii și cu lacrimi s’au rugat lui Dmnezeu și câte răutăți și bunătăți au făcut, toate i le arată pănă a noua zi, apoi mergi iar la închinare; pentru aceaia dau de-ș fac liturghii și fac pomene pentru aduceri aminte Dmnului nostru Is Hs pentru acel suflet cînd il va primi Dmnezeu; deci pentru aceia să fac pomenile și liturghiile pentru folosul sufletului; și după aceia să https://biblioteca-digitala.ro 324 ION CREANGA închină și a noua zi, iar îl eu îngerii pe acel suflet și iar îl duc în lume și-i arată raiul și sinul lui Avraam, lăcașurile și odihna drepți- lor iar sufletul dacă vede aceste lăcașuri minunate, să roagă să-l lasă să lăcuiască acolo unde lăcuesc drepții, iar îngerii îl iau și-l duc în iad unde să muncesc păcătoșii. Și zice cătră dînsul : aici sînt vermii cei neadormiți și acolo iaste scîrșnirea dinților. Și mai arată pîrăul cel de foc și tot tartarul și toate pedepsele cîte sînt de se pedepsesc pă- cătoșii i le arată iar păcătoșii cu mare pedeapsă să pedepsesc, iar mai pedeapsă de cît a curvarului si a furtului nu iaste altă muncă. Și iar zice s'ntul înger cătră sfntul Macarie: adevărat sinte părinte iaste mai mare pedeapse a călugărului păcătos și a preoților și a preoteselor. Și apoi iar îl iau îngerii și-l duc la închisoare de [pătat] de zile; deci pentru aceia să fac pomenile și leturghiile pentru mort că atuncia vrea să dei samă, răspunsul milostivului Dmnezeu după faptele lui ce au lăcut pănă a fost viu; atuncia îl așază și șade pănă Ia zioa învierii; atuncia va învia și trupul de-ș va lua plata după fapte'e lui. Atunci sfntul Macarie oftă și lăcrămă zicînd: vai de zioa aceia ci s’au născut acelu păcătos, mai bine să nu să fi născut; iar sfntul înger zise ; adevă- rat sfiite părinte pentru păcătoși iar pentru drepți ferice de ei. Răspun- se sfntul Macarie zicînd: rogu-mă sfiite îngere spune-mi și aceasta: are vre-o milă păcătosul. Răspunse îngerul si zisă : ba părinte nici îm- părăția drepților n’are s:îrșit. nici munca । ăcatosi'or n’are sf rJr, că de ar lua cineva din mare cîte un grăunț de năsip întru o mie de ani și mai mult n’ar avea să să isprăvească, așa este de mult înpără.ia drepților ca năsipul mării, [iar] munca păcătoși Ier nu are sfârșit nici odată. Și iar zise sfntul Macarie sfiite îngere spune-mi și aceasta: ca- re sfnt este mai mi'os spre oameni ca să să roage păcătoșii de oa- meni la dînsul și el să să roage la Dmnezeu pentru dînșii ? Răspunse îngerul și zise : Toți sfnții sunt mi'ostivi spre oameni, iar oamenii fără minte grăesc multe cu minie pre sfn|i; iar sfnții îngeri sînt foarte milostivi spre oameni căci că iubesc soăsania oamenilor, și sînt mii de ceate. înaintea Ruinului nostru Is Hs iaste Prea Sfnta Născătoare de Dmnezeu de să roagă zioa și noaptea pentru norodul omenesc, pentru dînșii la Dmnezeu, pentru păcătoși și pentru rugămintea sfnției sale se chivernisește astăzi lumea, iar oamenii clivitesc mu te spre Dmnezeu și spre sfn[i, pentru aceia și Dmnezeu și sfnții îngeri i-au urît pre dînșii. Atunci zise bătrînul Macarie: Oare fiște ce păcat despartă pe om de la Dmnezeu, iar blestămui, m’nia și zavistia stăpînește pre tot omul, acest lucru pogoară sufletul omului la Iad, Și iar zise bătrînul Macarie: spune-mi ce păcat este mai urît lui Dmnezeu. îngerul zise: Scîrnava https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 325 de mîndrie, că pentru mîndrie s’au izgonit Adam din raiu, și pentru mîndrie mai marii îngerilor au căzut din ceriu și s’au făcut diavol, și Fariseul unul dintr’aceia ce pofte bunătățile au pierdut. Atuncea zise sfntul Macarie îngerului: spune-mi care oameni să pedepsesc mai rău de cit al(ii. Iar îngerul zisă : ți-am spus părinte că curvarul și acel ce blastămă; ce-ți spuiu și aceasta că de desuptul iadului, că este și alt iad mai cumplit, foc de care să chiamâ mai cumplit, și fiiul periciunii; acolo să muncesc preoții care fac curvie și apoi cîntă sfnta Evanghe- lie, și călugărițele cari fac curvie, și preotesele și diiaconii și diiaco- nițele, cinul părintesc la ceata îngerilor ce au căzut din ceriu, va să se înplinească din cei buni, și cu mare cinste să cinstesc. Deci pentru aceia călugării și preoții cei curvari, la mari pedepse încap. Așijderea cei ce calcă poruncile și bez-zaconii (sic) și primesc pre cei ce calcă poruncile și slujba, și fac faptele mirenilor, pentru aceia vor să dei samă la Dmnezeu. Și iar zisă îngerul către sfntul Macarie : dar ce vo- ești sfnte părinte ca să-ț mai spuiu? Și sfntul Macarie răspunsă zicînd : Mulțămesc lui Dmnezeu că ne-au trimis îndreptare. După care nepre- getînd sfntul Macarie, au izbovit aceste cuvinte, și le-au lăsat în lume, ca oricare va ceti să să pocăiască de păcatele sale și pentru folosul sufletelor sale, gîndind și cum va să dei răspunsul la înfricoșata jude- cată la al doilea venire la dreptul judecătoriu Dmnul nostru Is Hs, că- ruia i se cuvine cinstea și mărirea în vecii veacilor, Amin. După un manuscript tutovean dinainte de anul 1838. Tudor Pamfile. CAHTECC D6 5T€A 14.— Steaua de sus răsare Cu cea taină mare, Și steaua dă raze La maghi luminează-, Și maghii grăesc. Grai filozof esc: — Că tu ești proorocită De Vatlam vestită. Că de când pământul S’a născut cuvântul. Născând pe Christos Lumii de folos. Că a ta ivire Ne ’nva(ă întocmire; I Că nouă ne scrie l La astronomie : [ Că s’a născut jos împăratul Christos, Din cetatea lui David Pilde arătând. Și dac au văzut, S’au călătorit ' Și'ndat'-au aflat i Pe cel ce-au căutat, Și i s’au închinat Ca la un mare împărat https://biblioteca-digitala.ro 326 ION CREANGA Cu daruri in mâini (iind. Lui Christos cântând: —Cucoane Împărate Și prea Luminate... Și din ce chip ești venit ? Din fecioară te-ai născut, Din fecioară curată Și prea luminată, Pentru aceia ne rugăm Ca și de la noi Să primești darul lumesc Și pe cel dumnezeesc. Iar de-acum păn la vecie, Mila Domnului să fie Tutulor cu bucurie Și cu mare veselie!.. Prooroceaua: Ascultafi, ascultati dumneavoastră (insti(i boeri, la povă- țuitori, trei crai filozofi, mergând prin lume, au găsit pe Christos, prunc mic, înfășat, in iesle culcat, cu mare bucurie au strigat: —Ascultati D-v cinstiti boieri mari, c’aceasta este steaua care s’a proorocit mai ’nainfe de voroomnicul Varlam, de acești trei crai-filozofi, de lumină purtători, zicând, că vor răsări o stea dintre Israiliteni, care va sfărăma pe toti domnii mo- vilteni. Mergând ei după rază până in Vit'.eem, acolo am găsit pe Chris- tos in ieslea vitelor culcat, și cu buze de bucurie a strigat! Adusu-i-s’a daruri: aur, zmirnă și tămâie. In cea ’naltă norocire dumnezeiască, LI ni s’a născut pentru toti vecii. Amin! (Confruntată cu „Spicuri din trecut" VII no. 4 din IV). Din Băiești-Vâlcca. N, I. Dumitrașcu POVCSTIRI Șl L6GEDDG 201 .—Povestea potârnichei. Potârnichia scoate câte 20 de pui pe vară și cum se fac mari, puii se răspândesc și nu se mai întâlnesc unii cu alții niciodată. Mai înainte vreme însă nu era așa, ci potârnichea cu puii săi trăiau cu toții laolaltă în stoluri și nimic nu-i făceau să se despartă. Se spune însă că într’una din zile, pe când Maica Domnului se plim- ba călare, puii unei potârniche zburând în stol dintr’un lăstar, i-au spe- riat calul și a trântit-o la pământ. Supărată de această ispravă, ea îi blestemă, ca de aci înainte să tră- iască tot risipiți și niciodată să nu se mai adune. Și de atunci ei tot risipiți trăesc până în ziua de azi. Corn. Săgeata-Buzeu C. N. MateeSCU 202 .—Albina și bondarul de câmp. Păcate și pace! Și să nu gândești că-i ușoară boală și dragostea https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA ____ 327 asta! Cănd nu fe va fi dat să se iee, pot să se îndrăgostească doi din cap pănă in picioare—și tot degeaba-i: ca de dogoarea tocului li se usucă inima, dar rupă-se pârdalnica, până și ca putregaiul, că dacă este parte, și nu-i noroc—tot degeaba-i! Așa pafește bondarul de câmp cu albina din șfiubci. Cine știe cum se vor fi îndrăgostit ei ! Poate cât umblă pe câmpii, strângând fiecare, de prin gura floricelilor, mireasma agonisitei celei dulci, cu care se la- udă către toată lumea. Fie care însă, cu ale sale păcate. Albina e cu- minte. și, firește, i-ar trebui un bărbat cuminte. Tocmai bondarul de câmp nu-i așa ! Și de aceia Dumnezeu nu-i lasă să se iee, și iată cum îi trudește nepotriveala lor. Albina, ca o fată harnică, și cum adesea n’are pereche între fete din partea cumințeniei, iesă în primăvară la lucru. E însă subțirică și slăbuță, ca din tenmic'. Bondarul, ieșind țan- țoș și zdravăn, cine știe de unde, îl auzi cum o îmbie pe biata albină, spunându și dorul inimei : —Să ne luăm, să ne luăm, să ne luăm! Albina, prăpădită și fără glas aproape, n’are grija asta, și de abea mai poate bâzâi încetinel : —Nu, nu, nu! Și, nu rămâne. Vine toamna. Cade brumă rece. Cine este acum veselă și bucuroasă ? Albina ! Cui îi trebue acum măritiș ? Albinei! Are și dreptate ; că-i voi- nică și cu multă voioșie, iar zestrea-i este frumoasă, că stau fagurii cum stau pernele cele gata de ducă ale fetelor de măritat. De aceia, unde se rotește albina noastră pe lângă bondar și strigă mereu : —Să ne luăm, să ne luăm! Dar bondarul, fiindcă n’a fost strângător și înțe- lept, acum îl prinde a strânge frigul de spete și-l încalecă nevoia: e slab și prăpădit și, de-abea, de-abea mai bâzâie, ca un flămând ce e : — Nu, nu. nu ! Cu mare greu întinde din lăbuțe și șoptește somnoros și amorfii, până înghiafă de-al binelea : —Nu, nu, nu ! Și tot tui rămâne. Dă-mi, Doamne, dragoste, fără pacoste ! Dumitru Furtună 203 .—Șoareeul și paiangănuL După ce au răstignit jidanii pe Domnul Hristos, Maica Domnului, umbla plângând și tânguinduse de jale și de durere, că au răstignit pe fiul ei. Pe unde mergea ea plângând, plângeau de jelea ei toate vietă- țile de pe pământ; iarba câmpului și florile livezilor se plecau înaintea Maicei Domnului în semn de jele. Un stol de rândunele au eșit înaintea Maicei Domnului, pe un câmp frumos și i-au spus că fiul ei a treia-zi are să învie din morti și i s’a arăta ei și apostolilor. Atunci s’a mai liniștit Maica Domnului. Și a zis Maica Domnului către rândunele: Voi rândunelelor, de azi înainte să fifi 1 Teumtc, loc în pământ unde se țin țtiubeile iarna. https://biblioteca-digitala.ro 328 ION CREANGA cele mai curate paseri de pe fața pământului, și la care casă veți face voi cuibul, aceia casă să fie cu noroc și cine va sparge cuibul vostru să fie blăstămat. A mers Maica Domnului mai departe, a trecut printr’o pădure, și s’a întâlnit cu un paiangâm și c’un șoarece; și văzând paingânul și șoarecul pe Maica Domnului plângând i-au zis : degeaba plângi, că fiul tău ii mort și nu mai învie după cum crezi tu: dar Maica Domnului a zis ; fiul meu e fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu face ce voește. Și s’a dus Maica Domnului mai departe, ș’a tot mers până ce-a dat într’o pă- dure. Temându-se să nu se rătăcească, s’a întors înnapoi pe unde a venit. Dar, văzând păingănul și șoarecele că Maica Domnului nu le-au dat nici o blagoslovenie, s’au sfătuit ca, când or mai vedea-o, s’o spân - zure. A zis șoarecul cătră păingăn ; pentru-că n’a vrut Maica Domnului să ne blagoslovească, tu paiagănule fă o funie și când o:n vedea-o, să o spânzurăm. Și n’a trecut mult, numai ce iată că vine Maica Domnului tot pe acel loc la paingăn și la șoarec. Paingânul făcuse o ată groasă legată de-o creangă și șoarecul săpasă sub creangă o groapă adâncă. Dar Maica Domnului a știut gândul păingăntilui și al șoarecului și le a zis : tu paingănule ai făcut ață să mă spânzuri pe mine; tot spurcat și plin de vermi să fii și cine te-a vedea, să te ucidă; și tu șoarecule atâta de spurcat să fii de azi înainte și unde vei peri tu să rămâe locul spurcat și cine te-a vedea să te omoare, și cine va ucide un șoarec ori un paingăn, să-i ierte Dumnezeu trei păcate; și cum a zis Maica Domnului, așa a rămas. De-atunci șoarecul și păingănul sânt spurcați. Auzită dcla bunicul meu Nochita Bizom, Vatra Dornei, Bucovinei. Teofil Bizom 204 .—Ciocârlia, vulpea și ogarul. Era odată o ciocârlie, și săraca avea un năcaz. Vorba ceia; De nă- caz și de belea, nu mai scapă nimenea. Iar năcazul ei, era că de la o vreme nu mai putea biata de ea să și ridice nici un puișor, nici o odras- lă. de răul unei cumătre vulpi, care dăduse de ospăț împărătesc și mai ales cu puișorii ei. Căci, cum simțea vulpea că ciocârlia trebue să fi scos puișori, își anina un spine de coadă în chip de plug și pleca. Unde? La arat! Hăis-cea, hăis-cea, făcea ea gură ca omul în treabă și cum făcea, cum dădea peste ciocârlie. —D'apoi bine ciocârlie, iar ai scos pui pe moșia mea ? Eugi că te mănânc și pe tine acuși! Ciocârlia saraca sbura iar vulpea îi mânca puișorii. Și așa un an, doi, trei. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 329 Nu-.ș’ cum dă Dumnezeu, în al patrulea an de se întâlnește ciocârlia cu un ogar. Dar ciocârlia, plânsă, plânsă, și supărată, ca omul năcă- jit, asuprit și fără putere. —Da ce-i cumătră ciocârlie, o întreabă ogarul, ce ai? -Hei, oftă ciocârlia din greu, și privind într’o parte abătută. Ce să am, cumătre ogar, ia năcazuri! —Da ce-ai pățit? o întrebă ogarul milos. -—Ce să pălesc,.cumătre ogar ! De atâta amar de vreme de când mă chinuesc să-mi ridic și eu niște puișori. Când însă să zic și eu Doam- ne ajută, iacă și vulpea cu un spine, aninat de coadă vine să-și are mo- șia. Hăis cea, hăis cea, dă peste mine și-mi zice : lar ai scos pui pe moșia mea ? Fugi, de vrei să nu te mănânc și pe tine; eu saraca’n de mine fug ca una ce nu-i mă pot pune înpotrivă, iar ea mă lasă fără puișori. Aci ciocârlia se opri oftând privind cu neîncredere la ogar. Ce putea el să-i facă, cum și cu ce era el să ajute! Dar iar nu se știe din ce tufă sare epurile ! Și la nevoe de ia cine nu te aștepți, de acolj te capeți. Așa și cu ciocârlia și cu ogarul! Ogarul care tot timpul cât îi povesti ciocârlia necazul ei șezuse ne- mișcat, doar de dăduse câteva semne de ascultare cu urechea flușturin- d-o, grăi scuturându-și capul: —Aista ți-i necazul, cumătră ciocârlie, vra să zică? -Aista cumătre ogar! —Apoi hai să merg și eu cu dumneta și de-ți voiu putea face vre un bine, ți-1 voiu face din toată inima. Și s’au pornit spre cuibul ciocârliei. Ogarul se dă în dos după o tufă și așteaptă să vină vulpea. Nu zăbovește mult și iaca și vulpea cu scaiul în coadă eșise la arat! —Hăis-cea, hăis cea. Dapoi bine ciocârlie iar... dar nu-și isprăvi vorba, că ogarul din tufă nu a mai puiuț răbda și sdup la ea, iar vulpea, n’a mai stat la vorbă ci o rupe la fugă neneo și vorba ceia, «la drum pârleo»: fugea ogarul nu prea fugea, dar știu că vulpea mânca pământ, că așa de tare fu- gea, că săria colbul in urmă 1 Fuga vulpea, fuga ogarul, până ce vulpea ajunge la vizunie și-și scă- pă pelea eftin din ghiara morții. lar ogarul gâfâind ostenit și înciudat că i-a scăpat vulpea ședea și el cu capul vârît în gura vizuinii, aș- teptând poate cine știe, mai iesă vulpea iar să dea ochi cu e1. Ași, de unde! Că vulpea bucuroasă că s’a văzut la adăpost, nici gând n’avea. Dar neavând altă ceva de lucru, hai să intre în vorbă cu dânsa singură; https://biblioteca-digitala.ro 330 ION CREANGA —Halal de tine vulpe, știu că (ii mult la pielea ta. Cum făcuși, cum dreseși, scapași teafără! Hai întreabă și pe ochi: —Ochișorii mei, voi ce făceați când mă gonia ogarul? —Ce să facem, răspunseră ochii, noi ne uitam și’n dreapta și’n stânga, doar om vedea unde să te putem ascunde. —Sărăcuții ochișori! Și vulpea mulțumită îi mângâe cu labă. Hai să întrebe și picioarele de dinaite : —Da voi, picioruțe de dinainte, ce făceați când mă gonia ogarul? — Ce să facem! Noi alergam cât ce puteam să ajungem mai degrabă la vizuine și să te scăpăm ! —Bine, dragele mele, bine, așa să faceți întotdeauna; și le sărută și le desmerdă mulțumită; apoi întrebă și pe cele de dinapoi : --Da voi picioruțe de dinapoi ce făceați când mă gonia ogarul ? --Ce să facem? noi svârleam cu târnă în ochi să-l chiorîm ca să te scăpăm ! — Dragele mele dragi, le alintă și le săruta vulpea mulțumită. Așa să face întotdeanna. N’are de lucru. Hai să întrebe și coada .■ — Dar tu coadă ? —Apoi de, eu mă dădeam când într’o parte când în alta, când de când să mă apuce. Noroc de picioare, că de nu erau ele nu mai vedeam soarele nici eu, dar nici tu ! —Așa, vra să zică, numai tu nu fii cu mine. Așa, noroc de picioare, vra să zică; cât dinspre partea ta, nu mai vedeam soarele ! Eși afară, proasto, eși tu nu trebue să stai la un loc cu mine, nici cu ochișorii și nici cu picioruțele. Eși afară și vulpea, se tot dădea îndărăt cu chip ca să dea coada afară, iar ogarul care era tot la gura vizuinei atâta aștepta, când numai cât a zărit-o a și înhă(at-o. Hat '• trage vârtos de coadă și după coadă, coșcogeamite vulpe întreagă / Și a oga- rului a fost vulpea. Șireată ea vulpea, dar de pe semne că așa-i din vechi : Toată pase- rea pe limba ei piere. De atunci ciocârlia își scoate puii nesupârată, iar moșia vulpii a rămas nearată. Din Jorăyti-Coviiriui. Petru Gh. Savin 2 0.5—Cerșetorul. Un cerșetor avea o fată tânără de o frumnseță fără pereche. Toată lumea rămânea uimită de chipul ei. O ceruse mulți flăcăi de nevastă https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 331 și cerșetorul —ca omul însămnat--nu vrea de loc s’o mărire. Și doar o ceruse tot băeți buni. Venise la ea și mai așa, dar nici nu le primia vorba tată-său într’o zi venise un băiat cu multă avere și îndrăsnise să-i zică bă- trânului de fată. —N’o mărit, oameni buni, n’o mărit! Atâta fată am, o țin ca pe o floare rară. Fetii ii alunecase ochii mai de mult la băet cu toate că era cam prostuț dar averea lui o ispitia. Mai strică el vorba de câteva ori și tot ăst răspuns îl avea. Începuse a-i displace unchiașului atâta bârâială pe cap și într’una din zile cum îl vede, îi zice: —Știi ce? Eu iți dau fata dar cu un singur legămând: să cerșeșli și dumneta din sat în sat cel puțin un an, și atunci ți o dau. —Să știi că mă duc, dar cu ce mă încredințezi că mi-o dai la so- rocul acela ? —(Jile-o ! e aci și aude. Pleacă băiatul acasă și își așează toate prinprejur și roagă pe fată să aibă și ea grijă să se mai ducă din când în când pe acolo pe unde va stăpâni mai târziu. își face desagi și pornește la drum. Tot ce câștiga ducea la cârciumă și făcea «sunători. Trecu anul și fata nici nu băgă de seamă. Venise numai de vre-o două, trei ori prin satul lui. — Să mai umblu încă un an! își șise el, că mai strâng ceva icosari. Trecu anul, fata își vedea de dragoste până înt’una din zile, dacă vede că nu vine nici după trei luni de la împlinirea anului, prinde a fugi cu un băiat ce o îndrăgostise. Când veni băiatul din cerșetorie și află de cele petrecute, spuse, de altfel tare rece : — Apoi bine a făcu, tcă tot n’o mai luam eu de acum. Abia mă în- vățai cu viața asta,- și ce bună e! Nici nu ar, nici nu seamăn și nici nu duc nici o grijă. Cine trăeșțe mai bine ca mine ? Eu cred că nimeni. Și-și iea toiagul pribegieidin nou. Ii prinse bine meșteșugul : mai bine de cât plugul, Jud. Prahova Al. Teodoru 206.—Ceva despre rândunele. Doamne multe mai știu și bătrânii noștri, căci ne minunăm de spu- https://biblioteca-digitala.ro 332 ION CREANGA sele meșteșugite așa de bine, încât nu ne mai vine să plecăm de lângă ei. Se știe foarte bine că primă-vara și în tot timpul verei păsările ne desmiardă cu cântecele lor frumoase. 0, dar dacă ar cânta ele totdea- una precum crede omul; ce ar mânca ? Insă nu este așa, căci și ele vorbesc și ele se roagă lui Dumnezeu, și ele de multe ori se întâmplă de plâng și ele muncesc în stânga și în dreapta, după hrană, după câte altele, de care au trebuință. De aceea omul de câte ori le aude ciripind, crede că cântă, însă nu-i dă în gând, căci poate or fi și ele în rugăciune, sau în sfat, sau că poate îi vestește chiar lui vre-un semn, sau vre-o preschimbare de timp. De aceia și eu cel care cunosc cât de puțin, limba păsăreas- că, din moși strămoși și de la multi bătrâni pe care îi' apuc de câte fire albe are în barbă, atâta povești să-mi spună, încep să spui po- vestea, pe rând la fiecare pasăre ce i-am învățat cântecul și vorba ei. A venit primăvara, anotimpul cel mai frumos de peste an. Acuș în- cepe să vie Rândunica ce) dintâi ospet care-1 primim în căminurile noastre pe streșina casei. Copii și toată lumea ascultă cu bucurie la cântecul ei; ba încă se ferește să nu-i spurce, căci dimineața până nu răsare soarele ieau ceva sărat în gură, ca primăvara, când toate sânti noi. Unii oameni se feresc să nu vadă numai una întâi, căci tot anu merge singur, iar altii se miră și se întreabă că ce o zice ea prin cân- tecul ei. Iată eu să vă spui ; Se știe că ea pleacă toamna când sânt tot felul de legume, iar acuș abia urzicile sânt răsărite; și de aceea ele cântă așa: «Astă-vară când am plecat, am lăsat, fasole, cartofi, porumb, pere mere, struguri dulci: iar acuș când vin găsesc uurziiiciiiii goaaaleeee». Aceste este cântecul ei care-l cântă pe streșină, pe acoperișul casei, în văzJuh, pe ori și unde s'ar afla, însă fără trebuință. Și cântecul ‘acesta, este mai totdeauna în gura ei primă-vara vre-o două luni, până când își scoate pui și atunci își cam schi.mbă cânte- cul acesta într'alt-fel de cântec, care singurul acela îl mai are Și cân- tecul acesta, cel de al doilea îl cântă ea în trei locuri, dar nu are nici un înțeles, dar omul filosof cum sânt oamenii noștri bătrâni care ne păstrează această comoară din moși strămoși, ne spune o mulțime de semne când îl cântă sau zice cântecul cel de al doilea cari aproape nu se înțelege. întâia oră când îl zice atunci când cineva ar cerca să se aproprie de cuibul ei, sau când vre-o pisică ar fi pe jos în apropiere de cuib. Atunci se strâng mai multe și fac sgomot și se apropie de dușman și aproape să-l lovească cu aripile, însă sborul li-i cât de repede așa că ele https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 333 fiind multe zăpăcesc, fie cu sgomotul, fie mai cu lovirea aripilor, căci rândunica e foarte rea când se vede în față cu dușmanul; il gonește numai de cât si atunci încetează. Totdeauna când este vre-un huli sau hârtie (pasăre răpitoare), când este în apropriere de casa omului, ele dau semnal, ba încă se strâng stoluri mari și-l biruește pe huli, căci îl sue la depărtări mari în văz- duh. Poporul însă știe foarte bine că vara când le aude cântecul ăsta, dau gură la găini hui. hui, hui. și atunci găinele se strâng pe lângă casă unde se ascund pe unde pot și cu ochii la ulibăile ce se învârtesc pe deasupra lor; nu mai îndrăsnesc să facă' o șoaptă, Când este semn de ploaie, tot asemenea rândunicile, se strâng în stoluri și se apropie de pământ, se învârtesc, dau ocoale dacă e vre un om, vitelor de asemenea le dau ocoale și fac sgomotul ăsta care ar cam suna așa: liic, liic, liic, liic în graiul păsăresc; iar în graiul omu- lui: fugiți, fugiți, fugiți, fugiți... Se poate să fie chiar așa în graiul omului, pentru că de aceea oa- menii cunosc când vine ploaia, după sgomotul ăsta, și apropierea de pământ a rândunelelor. Cântecul sau vorba asta care o zice rândunica când vine în ajutorul omului, n’o știu bătrânii, dar după semnele spuse pe ei cam așa ar fi: fugiți, adică să fugă de pericol, de ploaie de pe câmp, pasările domes- tice ale gospodarului de huli și dușmanul, omul, copii sau pisica, dela cuibarul ei cu pui, care e păcat să-l strici. Acestea au fost ce știu despre vorba și cântecul rândunicei, care ve- dem că e o pasăre frumoasă; ea ne aduce veselia în casă, ne desmeardă cu cântecul ei, ne vestește schimbarea timpului, venirea huliului și a altor huligăi, iar ca drept recunoștință ne spune să nu-i spargem cui- bul, că e păcat; iar d-voastră de mai știți ceva despre ea, să mai spuneți că e de folos; și să îndrăznească cineva să spună că nu este așa după cum vă spusei eu! Vâlcele-din-Topești, Goij. Ion I. Ciuncanu. BOALE LA OACD6NI. L6ACURI SI DESCÂNTECE 165.—Descântec de bubă rea A plecat sfânta Maria Mare i Și a tăiat un cal mare j Și a făcut un prasnic mare, i Și a chemat toate bubele https://biblioteca-digitala.ro 334 ION CREANGA Toate bubele ghivezii1, I Toate bubele naramzii2, ; Țoale le-a chemat Și le-a ospălat, i Numai buba (cutăruia) I N’a chemat-o și n’a ospătat o. Ea de ciudă și de mânie, Rădăcina i-a secat, Vârful i s’a secat Și cutare a rămas Luminat și curat, Ca Dumnezeu ce l-o lăsat Ca maica ce La făcut. Auzit dc la bunica mea, Comănești- । Bacău. I S. P. Chiricel ! 166. — Descântec de j albeață j Tu albeață te luai, Pe pământ te sămănai, Cu secera te săcerai, Snop te legai, In clae te așezăi, In care te ’ncărcai, La arie te dusei, Pe arie te pusei, Cu caii te trierăi, Cu grebla te greblăi, Cu mătura te măturăi, La vrav te strânsei, In sac te pusei, La moară te dusei, In coș te turnai, Din coș în teică, j Din teică în covată, * Din covată te strânsei, Și’n sac te pusei, In drum te dusei, Să chei și să răschei, 1 Roș-închise, purpurii. 2 Portocalii. Ca spuma de mare Ca rouă de soare. Se spune de nouă ori și se scuipă în ochi la fiecare dată; iar vitei se aruncă cu sare în ochi. Humulești-Neamț. Z Grigoriu. 167. — Descântec de junghiu. A plecat Pe o cale. Pe o carare Și s’a întâlnit cu spurcatu' ’n cale — Spurcatule, Necuratule, Pe sub pământ ai venit, Pe sub pământ să te duci. Junghi de sară, Junghi din cântarea cocoșilor, Junghi din răvărsatul zorilor, Junghi din i râul lui Cristos, Junghi de la mamă, Junghi de la tată, Junghi de la surată, Junghi de la cumnată, Junghi de la vecină, Junghi de la străină, Junghi de sf. Luni, Junghi de sf. Mărfi, Junghi de sf. Miercuri. Junghi de sf. Joi, Junghi de sf. Vineri, Junghi de sf. Sâmbătă, Pe ele 15 crai le ’ntâlniră Și la gât le tăiară Și’n pământ le ’ngropară. Eși junghi din trupul lui.... Și-l lasă curat, Luminat, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 335 Cum Dumnezeu l-a lăsat. Cum se face. — Dacă cineva e bolnav de junghi, atunci chiamă o babă și îi descântă în modul următor : iea câteva picături de unt-de-lemn din candelă, îl ames- tecă cu un altul nesfințit și după ce îl amestecă din nou cu otet, în care a pus niște erburi tari | (lemnul calului), trage (fricționea- : ză) bolnavul bine, zice de trei ori descântecul, îi pune rachiu de drojdie pe cap și-i dă să mi- roase ofet tare. Auzit de la baba Nastasia de fel din Pomanați. Pentru ca să-l pot prinde a trebuit să mă fac de cinci ori bolnav de junghiu! Stroești-Teleorman Radu Fulger. 168. — Pentru ca să nu te latre cânii când treci pe dinaintea lor, să faci cu mâna dreaptă pe podul palmii celeilalte mâni, așa ca și când ai tăia cu cuțitul în forma crucii și să zici pănă ai trece de ei, următoa- rele versuri: Taie-i gura cu custura, Până-oiu trece bătătura. Cules din Fântâna Banului-Dolj. 169.—Descântec de deochiu Pui apă într’un pahar, apoi cu un cufit iei câte-un cărbune din foc, pe care îl pui în acea apă. Și pui atâția cărbuni, câte persoane-ți a- minteșii că au venit în casă în ziua aceia în care s’a simțit copilul că e bolnav. Pentru fiecare cărbune se numește o persoană. Astfel zici : «De-o fi deocheat de cutare, să cazi la fundul paharului; de nu, să nu cazi.» Cărbunele care cade îl iei, îl pisezi, îl pui tot în apa aceea lepădând pe ceilalți cărbuni și apoi dai celui bolnav să bea. Cules din Gorunești-Vâlcea. C. M. Popescu 170 —Descântec de aplecate Aplecate din foame, aplecate din sete, aplecate din răbdare, aplecate din auzire, aplecate din lăcomie, aplecate din flămânzie, aplecatele să iasă din inimă, de sub inimă, din ficați, de sub ficați, din plămâni, de sub plămâni, din melcii cehilor, din sgârciul nasului, din fața obrazului din patruzeci și patru de oase, (cutare) să rămâe curat, luminat, ca ar- gintul curat, ca aurul strecurat, ca zi bună a maichii ce a fapt ; ca rouă din câmp, ca poala maichii sf. Mărie. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu și Maica Precista. Leacul fie, să nu fie, dar pita să mi se știe, ș’o copae de făină, ș'o bucată de slănină, https://biblioteca-digitala.ro 336 ION CREANGA 171 .—Descântec de gâlci Au plecat gâlcile, cu șomâlcile. cu (unghiurile, cu durerile, optile cu șaptile, șaptile cu șasile, șasile cu cincile, cincile cu patrile, patrile cu treile, treile cu douăle, douăle cu una, una cu nici una, (cutare) să ră- mână curat, luminat, ca argintul curat, ca aurul strecurat, ca zi bună a maichii ce a fapt, ca rouă din câmp, ca poala maichii sf. Mărie. Descântecul de kt mine, leacul de la Dumnezeu si Maica Precista. Leacul fie, să nu fie, dar pita să mi se știe, ș'o copae de făină, ș’o bucată de slănină. lazu-Jalomița. D. Petrescu 172 . —Iruri sau mehlimuri Irurile sunt leacuri bune pentru tăieturi și orice răni. Ele se fac așa: să iea untură de porc sleită și nesărată, ceară de nlbiiu curată și galbenă, râșână albă și curată, rachiu de spirt undenaft și sopon bun, și untdelemn. Toate aeestea se pun într’un corlei de hârtie aibă și se fierb la lu- mânare. După ce s’au amestecat bine, se sleesc, se pune într’o cutioa- ră ori într’un gavanoșel curat și te ungi la tăetură ori la rană după ce ai spalat-o cu leșie și cu sâpon prost. Auzit de la baba Erhănoae din Broșteni-Suceava. 173 .—Altfel Să iei de 10 bani tămâe, de 23 bani smirnă, de 10 bani sacâz alb. de 10 bani săpon turcesc, de 15 bani rachiu de drojdie, un albuș de ou și păcișele de in ori cânepă; se fierb și se sleiesc, apoi te ungi la rană. Auzit de la d-na Smaranda Vlădoianu din Ploești- 174 .— De mușcătură de câne. Când cincvai mușcat de câne, se tămăduește așa: se iea o bucată de spălător (de la bucătărie), se șterge rana, iar pe rană se pune un gologan de aramă de 5 ori 10 bani. Dacă omul e speriat de câne, se afumă noaptea când doarme cu păr luat de pe cânele ce l-a mușcat, M. Lupescu. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 337 COLINDE 28 .—Sculați, sculați,mariboeriiv.1 Dimineața lui Crăciunu Că vă vin colindătoriii D. I. Cr. Trei cucoși negri-au căntatu, Trei voinici s'au deșteptam, Haideți voinici la vânatu Să vânăm un cerbușoru, Cerbușoru, l-am vânata, Fig. 65. Adă acul și săgeata. Nu mă săgeta pe mine Că și eu sunt om ca tine, Da's de maica blăstămatu Să fiu fiară de pădure Nouă luni și nouă luniu, Și vre-o două săptămâniu. Eu aii am împlinit, Jos la (ară-am scoboritu. Bucovina. Alex. Morariu DATINE ȘI CREDINȚE Arătare ce însemnează noițile pe unghii, scoasă din fisionomie. 1151-—De vor ii noifi albe pe unghia degetului celui mare, făgăduiește noroc în oaste, sau la însurăciune, sau în casă, însă de vor fi în mij- locul unghii ; iară negri, ori în ce loc ar fi, tot din împotrivă. 1132-—Semne albe de vor fi pe degetul cel ce arată, noroc de la cei duhovnicești și dela mireni cinste și bogăție; iară cele negri semne sau gropine arată pagubă, și răutate, și lucru de judecată. 1183 -Semne sau noiți albe de vor fi pe degetul cel din mijloc, ara- tă noroc la starea casei; iară cele negre, îngroznică cădere, în boale și moarte. 1184 .—Noiți albe de vor fi pe unghia degetului celui de lângă cel mic, să făgăduiește cu mila de Ia stăpânii cei mari, cinste, bogăție ; iară ne- gte, tot dimpotrivă. 1 Fie care vers se repetă ți după repetirea lui urmează refrenul: „Dimineața lui Crăciun". „Ion Creangă".-V. *]oi https://biblioteca-digitala.ro 338 ION CREANGA== 1185 .— Noiți albe de vor fi pe unghia degetului celui mic, arată ori și ce bine si cale cu noroc ; iară cele negre împotrivă. Insă ia bine samă că sunt și gropine pe unghii, care tot rău înseam- nează. Și cele albe, care sânt împrăștiate pe margini, arată tot scârbă înseninare. Scoasă dintr’nn manuscript anterior anului 1792. C. N, Mateescu 1186 —Obiceiuri la Sf. Vasile. La sfântul Vasile (anul nou) fiecare țăran care are câte un copil sau chiar doi și mai multi poate pănă la vârsta de 3 ani, merge cu el la moașa copilului, unde îl «dă de grindă». La plecare de acasă, țaranul și mama copilului nu uită ca să iea o ploscă de vin, una cu rachiu, câteva pâni făcute în casă și un purcel sau al- e mâncări gata. Ajunși la moașă, unde se întâmplă foarte des să mai fie alti câțiva tot cu acest scop, pun o masă mare, în jurul căreia se adun părinți și copii de dat de grindă, de către moașe și părinții lui și după ce i s’a pus o pâne în cap, în care moașa a înfipt câțiva gologani, îl ridică de trei ori în sus pănă aproape de grindă (tavan). In acest timp moașa îi urea- ză să trăiască și să îmbătrânească și după ce l-a ridicat de trei ori, ii rupe pânea ’n cap. Când șirul celor cari trebuiau dați de grindă s’a sfârșit, se așează cu toții la masă și petrec toată ziua. In ajunul anului nou fetele se strâng la una din ele și acolo își ca- ută norocul. Sunt mai multe feluri de a gâci viitorul, dar se obișnu- esc mai ales prin partea locului cele de mai jos. Se iea cositor și-l topește până se face lichid, apoi se toarnă într’un vas cu apă. După ce s’a răcit, îl scoate și după forma care a luat-o, gâ- cește cum va fi viitorul ginere. De va lua forma mai mult sau mai pu- țin a unui cal, atunci ginerele va fi bogat nevoie mare; de nu va avea nici o formă, atunci fata aceia nu se mărită în anul ce vine. Cositorul astfel turnat se păstrează pănă la anul viitor. Lata care n’a fost mul- țumită prin această prezicere aleargă ia un alt mijloc ca să gâcească viitorul ginere. Se duce in coșarul unde sunt oile și pe întuneric caută una din ele pe care o leagă cu fir roș pe după gât. Dimineața viitoare se duce din nou în coșar. Dacă oaia care a fost legată e frumoasă, a- tnnci ginerele va fi și el frumos, dacă din întâmplare vre-o fată leagă berbecul, atunci nunta e aproape. Tot așa procedează și cu găinele. Mai e și un alt mijloc de a gâci dacă se mărită curând Se duce în grajdul unde sunt vitele mari, la un bou de pildă. Acolo atinge cu pi- ciorul vita care e culcată și-i zice: «hăis Ia un an» dacă mise scoală; îi zice din nou «hăis la doi»; dacă nici atunci nu se scoală, o lovește tare și strigă «hăis la cinci». Dacă vita se va scula repede de la pri- https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 339 ma dată, fata se mărită de curând; vai de fata a cărei vite nu se vor scula de jos; toată ziua va plânge. In unele părți se mai procedează și așa pentru gâcirea ginerilui. Fiecare fată aleargă la gard și cu un semn roșu își înseamnă fieca- re câte-o ulucă ținând minte locul cu semnul. Dimineața se duce să va- dă semnul cu uluca. Dacă uluca va fi dreaptă și frumoasă atunci și ginerile va fi frumos, iar dacă nu rău, va fi de fata cu ginerele. Se în- tâm lă ca flăcăii să simtă aceasta și să schimbă semnele atunci; să te ții ceartă, care foarte adesea să sfârșește prin căsătorie 1 Siliștea-Guruești, Teleorman, A. M. Nour 1187.—In ziua de Sân-Petru de iarnă sau Filipii de iarnă și încă 2 zi- le după această sărbătoare, femeile nu lucrează nimic, nu mătură, nu dau sare și foc din casă nimănui, căci e rău de pagubă. 1188—Sf. Iuda, Eliseu, Vartolomeu, Gherman, se serbează de frică să nu bată piatra. 1I39-—In ziua nașterei sf. loan Botezătorul, numită «Sânziene sau Dră- gaica» nu se lucrează, căci te pocește și vei juca ca Drăgaicele. Drăgaicele sunt un fel de șoimane, rusalii cari opăcesc oamenii. In această zi se adună disdedimineață de pe câmp tot felul de- burueni, bune de leac peste an. Mai cu seamă e foarte trebuitor usturoiul luat din Sânzieni. Dacă se poate, în ziua asta e bine să umbli încins cu o cicoare, c’apoi n’ai grijă că te vor durea șălele în timpul anului. 1190-—Adormirea Sf. Ana trebue să o serbezi, c’apoi de nu, vei da în somnul ‘cel lung, 1151--La 4 și 5 Decembrie se serbează Sf. Varvara și sf. Sava. Care dintre copii n’a zăcut de vărsat, să nu mănânce în ziua asta fructe us- cate, c’apoi îndată le vine boala. 1192. —In ziua de Ignat nu se lucrează înainte de a vedea sânge. 1193-—In Sâmbăta lui Lazăr nu se lucrează la- lucru voinicesc, căci e rău de căzături, deoarece Lazăr a murit căzând dintr’un copac, 1194*--In ajunul lui Sf. Gheorghe se serbează «Mânecătoarea», când trebue să te plimbi mult dimineața, ca să fi sănătos peste an. 1135-—In «Miercurea cea strâmbă» nu se lucrează iarăși, c’apoi altfel să nu ți se întâmple ceva. Trușești-Botoșani. C. AtanaSÎU 1136-—Băeții când Ie pică un dinte, îl svârl pe șură și zic : Cioară, cioara de la moară, cu făina ’n poală, na-ți un dinte de ciolan, dă-mi unul de oțel, — ca să le creasce altul mai frumos. IliL - De găsești u;i ac pe drum să nu-1 ieai, că de-l ieai, rămâi la un ac- https://biblioteca-digitala.ro 340 ION CREANGA 1198-—Nu-i bine să mături paturile ori scaunele cu mătura, că-ți mă- turi norocul din casă. 1199-—Zice că dacă pune-o fată o pălărie bărbătească în cap, îi pică părul; ca să nu-i pice, trebue s’o stuchcască în fund și s’o svârle jos răpede. 1233-—Dacă dai Lunea, gunoiul afară, îți dai norocul. IZOL—Cică când auzi pupăză ’ntăi : pu ! pu! pu! tu să-i zici: pupă- mă tu pe mine, —că ea atunci a zis o vorbă de rușine. 1202 .— Dacă dormi afară în ziua de Rusalii, ți se iea graiul. 1203-—Găinele și gâștele când beu apă și țin pliscul în sus, se roagă la Dumnezeu. 1201-Mâța cică de 12 ori, noaptea, umblă să te strângă de gât, de- aceia-i bine s’o înlături de pe lângă tine. 1205.,—Gâzele care vin noaptea la lumină, vor s’o stângă. 1206-— Când scârțâe o mobilă din casă, are să moară cinevti din casa ceia. 1207-— Dacă suflă ’n foc doi odată, are să se sfădească amândoi. Valea Hogei-Vaslui, Gh. I. Popescu 1208 -Pentru ca cei căsătoriți să trăiască bine, .când sunt miri, să li se dea un ou copt și să mănânce amândoi din el. 1209 .—Când nucii înfloresc, să nu pui mâna pe frunze, că faci pecin- geni. 1210-—Ca să lege bine castraveții, să se răsădească printre ei o plantă numită «motocei». 1211 .—Ca să lege pepenii, oamenii iau flori, le duc la răscrucea drumu- rilor și le bat cu bățul pănă nu mai rămâne nimic din ele. 1212 —Când pleci de-acasă și ai uitat ceva, să nu te mai întorci îna- poi, că-ți merge rău. 1213—Când stai Ia masă și scăpi ceva jos, când te pleci să-l ei, să nu sufli peste el, că-ți iea dracul sufletul. 1214-—Casă ții minte ce-a învățat, să fierbi cărțile și să le bei zeama. 1215-— Când (i-a mers rău într’o afacere se zice că ai plecat cu pi- ciorul stâng de acasă RădeștiTutova. I. J. Nadă 1216-—Sfânta Ana (adormirea ei). Mama Maicei Domnului o țin unii oameni și pe alocorea e hram. 1217-—Pintilie Călătorul. Acum se călătorește vara. De acum nu se mai scaldă nimeni în pârâu. 1218-—1 August. Macovei cap de post și ziua crucei. Sunt trei zile a https://biblioteca-digitala.ro ION ^REANGA 341 crucei pe an: Toamna-14 Septembrie, Duminica III din postul mare și ziua de 1 August. Se face aghiazmă pe la creștinii ce doresc. 1213-—Macaveii sunt în număr de cinci, după altii de 7 și țin oamenii ce au copii ca să fie feriți de boale și de ori ce alte năpaste. 1220 --6 August. Schimbarea la față; se numește și Probajeni. In a- ceastă zi oamenii trebue să fie împărați dinainte căci de-i va apuca zi- ua Schimbărei, sfădiți îi probozâște și vor jămânea așa peste tot anul. Acum oamenii rătează stupii și aduc miere la biserică cănd li se ceteș- te molifta. 1221-—15 August. Sfânta Maria mare (Adormirea) Maicei Domnului, mare hram la Mănăstirea Varatec și un fel de iarmaroc unde vin oa- menii de pe la 40-50 km. 1222- -24 August. Sfântu-Ioan do toamnă, se mai numește și Bruma- riu fiindcă de multe ori el vine brumă și zăpadă. Acestuia îi mai zic oamenii Sfântu Ion celui căruia îi taie capul pe curechi. Mâncare de post și nu se face horă (joc.) Se aduc vitele din munte. Eălțătcști-Neamț. I- PreuteSCU 1223-—Procoavele sau «Acoperemântul Maicii Domnului» e tare bine să se ție și să ne rugăm ca să ne acopere Maica Domnului și să ne aibă în pază de toate primejdiile ; de înec, de foc, de cumpănă, de nă- past'e, de ducă-se pe pustii sau ucigă-I toaca și de vrăjmașul cel rău. 1224- — De Filipi, să nu se lucreze; te mănâncă lupii, atât pe om cât și vitele lui. Mai degrabă să se lucreze «într’o zi mare», sărbătoare mare, de cât în ziua de Filipi. Lfn om s’a dus la moară înspre Filipi; noaptea și l-a găsit mâncat de lupi; numai picioarele de la genunchi în jos îi rămăsese. 1225 —Sf. Andrei, se ține de lupi și de strigoi. Seara spre Sf. Andrei se fac cruci cu usturoi pe la ferești, ușe, știri, ocoale, hambare, melițoae, ca să nu vie «strigile», strigoii, care ieau limba dela melițoae și se bat la hotare. S’au văzut «lupte între strigoi» de către unii săteni ce s’au apucat în rămășag. 1226. -In ziua de mucenița Catrina, nu se lucrează că-i cu primejdie; arde casa. 1227-—In ziua de Ignat se tae porcii, dela cari se strânge untura de pe „chiști", mațe, ce-i bună de leac când se ivesc boliști de porci în sat. 122B - - Ziua Macoveilor sau «Ziua crucei de Vară» nu se culege câne- pă, că-i cu primejdie. Sunt cazuri de s’au găsit culegători morți în câ- nepă. https://biblioteca-digitala.ro 342 ION CREANGA 1229 .-Foca e sărbătoare mare căci doar o țin și păgânii. Bătrânii spun c’o țineau și turcii. Să nu se lucreze, căci ard casele, strânsurile și toată gospodăria. Vâoătorii-Neamț. V. Știfbu 1233 - —Femeia trebue să se scoale în picioare, când trece preotul pe cale și să nu-i treacă calea. Pentru bărbați laici nu se scoală în pi- cioare, dar calea nu poate să le-o treacă. (Se zice că se trece calea când treci înaintea unuia, care vine pe un drutn perpendicular pe al tău. Fe- meia trebue să aștepte pănă trece partea bărbătească —fie și flăcău—, și dacă cumva s’a oprit ea, trebue să-l ocolească, făcându-și drumul pe la spatele lui. Dacă femeia nu s’a sculat, când a trecut preotul, vede pământul sub ea de 9 stânjeni—și e păcat—, iar dacă i-a trecut calea va arde în vâlvorile iadului pe lumea cealaltă. 1Z31-—Cât umblă plugurile pe câmp să nu găurești urechile fetiților, pentru cercei că li se rupe lobul lesne și nu (ine cercelul. 1Z3Z-—Tot din această cauză femeia însărcinată să nu mănânce ficați fie de pasere fie de altceva. 1233 . —Cine poartă cercei are vedere bună. Femeia cu vederea slăbită să-și puie cercei că-i vin vederile. 1234 .— Când deșiri fir de pe fus sau de pe mosor (când faci ghem sau dapeni), să nu sfârșești firul în mână, ci să-l arunci jos când mai e fir ca de 2, 3 palme. Pe cea care face așa nici odată n’are s’o prindă pâr.- darul, când s’o ispita și ea să fure ori struguri, ori porumb, etc, 1235-—Fetiții să nu-i pui în ureche întăi aur sau argint, ci altceva : Aurul sau argintul, nu suferă cerceii de alt metal. I23S .—Fetii, care cântă cu cavalul sau cu fluerul îi crește nasul cât ele. 1237-—Cui îi lene să ducă la locul lui vasul, pe care l-a adus cu apă de băut ori pentru el ori pentru altul mai mare ca et, ii crește nasul cât vasul acela. 1238.—Nu se croește Marția și Sâmbătă și nu se taie gura la cămașă pentru că Mărfi s’a croit pământul iar Sâmbătă s’a sfârșit. 1239-—Să nu te scoli dimineața cu c . . în sus, că mănânci bătaie în ziua aceia. 1240-—Dacă așezi scaunele, unul peste altul, unul cu picioarele in jos și altul cu ele în sus, se face ceartă în casa. 1241-—Ai pășit peste altul, trebue să-1 despăsești, că-ți înoadă chiotoa- rea (de la cămașa lui) și nu mai crești. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 343 IZ42-—Când sughiți, te pomenește cineva. 1243-—Când își arată doi mâinile drepte, sunt vorbiti de bine, iar când își arată stângile, de rău. 1244-—Când îți tiue urechile, te înjură cineva. 1245>—Când e lună plină de Sf. Dumitru va fi o iarnă blândă; când e pe jumătate va fi iarna potrivită, iar când e nouă, va fi iarna groaznică. 1246-—Dacă Vineri e vreme frumoasă, se strică vremea cu siguranță. Principele Ferdinand, Teleorman, Pi*. Florea A, Drăghici. VORBE ADAriCI 846.—Se cunoaște puica pe creastă. 847.—Cine știe? Pân’la anul ori că moare măgarul, ori că pierde samarul. 848.-—Cârciuma de lângă drum e ca fata mare, pe care o sărută toți. 849 . — Are chiag=se zice la cineva care e bogat. 850.—Surd în vânt=fără socoteală. 851 .—Fiind că mălai nu e hici, fă două (mămăligi) mai mici. 852 .—Fă-ti gura pâlnie și burta tobă, se zice unuia care bea și mă- nâncă mult. 853 .—li poți omorî purecile pe burtă, așa de sătul ce e. 854 .— Intr’un călcâi, adică iute (repede), îndemânatic; au făcut demân- care într’un călcâi. Voicești-Vâlcea. N. I. PopeSCU 855 .—Mielul blând, o vorbă zice, de la două mume suge. 856,—Lupul moare de bătrân, și de rele tot e bun. 857 .— Lupul, părul poate-și schimbă, dar năravu-i tot pe limbă. 858 .—Apa cât de mare vine, piatra tot în vad rămâne. 859 .—Țiganu ’mpărat să fie, că tot pleacă la cerșie. 860 . — Tot nașul, își are nașul, ca și furtul păgubașul. 861 .—Până boii a geme, tot carul se screme. 862 .—Fără câne ’n bătătură, ești ca fără din(i în gură. 863 .—Ho(ul e c’un păcat două, păgubașul e cu nouă. 864 .—Cu sultanul faci ce faci, dar cu pașa cum te ’mpaci. 865 .— Pân’ s’ajungi la Dumnezeu, mii de sfinți în drumul tău, toți cu mâna ntinsă ceu. 866 .—De om roș și cal balan, să ferești ca de satan. 867 .—Mică e paraua, dar grea-i e daraua. https://biblioteca-digitala.ro 344 ION CREANGA 868 .—Banul e rotund, se duce, ori în ce parte s’apuce. 869 .—Găina când e în gramadă, risipește și cu coada. 870 .—La omul sărac, nici boii nu trag. 871 .—La cel nevoiaș adesea, nici fumul pe coș (horn) nu iese. 872 .—Cine de glumă nu știe, nu e om de omenie. 873 .—Euga e cam cu rușine, dar adesea prinde bine. 874 .—De boer, boer să fii, dar de frică tot să știi. 875 .--De boer fii și boer, dar tot dârdâi când e ger. 876 .—Pepenii, frica’i păzește, pândarul, doar se numește. 877 .—Cine se gândește, și apoi vorbește, bine nimerește. 87<Ș,—Copilul să nu se mângâe. doar în somn, el să nu știe. 879.—Om cu om se întâlnește, unde, când nici se gândește. 8S0 .--Norocu-i orb ca sobolul, cade tot unde-i nomolul. 881 .—Săracul cât de sărac, dac’a prins un comănac, scoate coarne ca de drac. 882 .—Capra, știți, cât de râioasă, tot stă cu coada sumeasă. 883 .—Cu nebunu’n Clin să n’ai, nici să-i iei și nici să-i dai. Beiu-Tcleorman. Mihail Adameștianu 884 .—Cum e acul, așa și cojocul. 885 .—Cu cât te afunzi, cu atât te cufunzi. 886 .—Mai bine un ban în pungă, decât făgăduință lungă. 887 .—A auzit clopotul, dar nu știe la care biserică. 888 .—Ajung unii boeri mari, iar eu sunt fecior de popă și-ajunseiu să bat la tobă. 889 .—Butea plină nu s’aude, butea goală face multă hodorogeală. 890 .—A mânca turta, dar a rămas cdrpălorul—a tăgăduit un fapt, pe care-l dau pe față urmele lăsate. 891 .—Capul lui a mai fost la o cioată de răchită—,se zice despre unul care se amestecă în treburile altora și face multe pozne. 892 .—A căuta cocle{e—a căuta nod în papapură. 893 .—A da în stampă=a. da de gol. 894 .—A vărsa putina cu huște=a spune totul despre un lucru, ce trebuia să-1 ții ascuus. 895 .—A-l ingâla=a-\ ocărî. Din Trușești-Cotoșani. C. Atanasiu 896,—Totdeauna urma alege, și de aceia, să nu zici hop, până ce nu-i sări. 897 .— Fug oamenii, ca de popă ras, adică au pățit odată ceva și pe urmă s’au cumințit. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 345 898 . — Rana de la inimă, nu se vindecă degrabă. 899 .—De cât bogat și încărcat de păcat, inai bine sărac și curat. 900 .—Unde sunt copii și babe, nici dracul nu se mai poate apropia. 90/.—Pântecele n’are oglindă. 902 . —cu parale îți poți găsi până și neamuri. 903 .—Cine are să se îmbete, să se îmbete de dimineață, căci peste zi,- toți proștii beau. .904.— Nu umbla cu capul în traistă, adică gândește-te ce faci. 905 .—Nu-i greu lucru, a te face de râs. 906 . — O vacă bălegatâ, feștelește toată cireada. 907 . — Celui ce-a murit eri, azi îi pare rău,--adică vremea s’a făcut mai frumoasă azi. 908 .—Strâmbii, voesc să îndrepte țara și drepții n’o lasă. 909 .—Picăturile îndesate, găuresc și piatra. Hâuțești-Dorohoi, N. V. HânțeSCU o samA De cuviNTe 1858-1903 5c/zzgd=slugă. Co/zflc=muncirăm, făcurăm, dresărăm, acum haid să-i facem și co- nacul==adică să mâncăm. Da ce că /..=mult îmi pasă! Dorb, pl. zfo/7wrz=scorburi în copaci. Eu e?=eu ai? Gzzz zn c/7=g 1 u m e ț. Hupoare^năplăială, zăpuc, cald peste fire, fără vânt. Incherbat (a î/icherbâ)=adunat, strâns. bnpielmat (a iutpielmaj=ameslecal. Moldă—a\ ie mare. Afo^z7d=movilă mică (mușuroiu) împrejurul unui țăruș sau pom, ce se face de inginer sau altcineva, ca să despartă două proprietăți. Jud. Dolj și Vâlcea. N. i. Dumitrașcu $od=caraghios. ’ /•bf/o.'zmc=ghem, grămadă (a căzut foștomoc=a căzut grămadă). Foalele ca/zz/zzz=pântecile calului* S/zzz/zzp=stâlp (stiumpul casei=feciorul care a rămas pe lângă bă- trâni acasă). https://biblioteca-digitala.ro 346 ION CREANGA Din băbăluc—â\n moși, strămoși. Tot natul—fie care. CWac=tovarăș (după sârbește). Zehar=zu\&r. Chintez=primar; acum se mai zice și jude. M ăgrini—salcâmi. 5o^e=din sârbescul stagodi— rîce. A-și bate boiul=a. se zbuciuma. . Stoleriu IBaia-Suceava\ A. Tenea [Adam-Tutova], 1. Teodorescu 6.—Copii cu colindul După o fotografie comunicată de dl I). I. Procopie. corn. Ardeoani, jud. Bacău. ----- ---»... .....T-----------» II----- , H=3 AMIDTIRE DESPRE ION CREANGA Parcă-1 vad ș’acum pe «Moș Creangă», cum ne era nouă drag să 1 strigăm și cum îi plăcea și lui să-l chemăm : gras, greoiu, în haine de „Ion Creangă." V.—12 *102 https://biblioteca-digitala.ro 354 ION CREANGA șiac călugăresc de la Văratic, cu pălărie mare și cenușie, vara, cu că- ciulă brumărie, iarna, și cu băț gros și cioturos în mână, sprijin vred- nic stăpânului și ajutor la nevoie. Mergea pe drum încet, iar când îl luam cam repede, începea a gâfâi și adesea ne zicea : — Mă luați prea repede, măi băeți; nu vă puneți mintea c’un moș- neag ca mine! Sunt 21 de ani de atunci și parcă a fost eri: și cu toate acestea, a- mintirea fermecătorului povestitor ni-e încă vie în suflet. Și cu cât vremea trece, cu atât și amintirea lui rămâne mai siântă și mai dragă acelora ce l-au cunoscut și prețuit. Eram vre-o 5-6 normaliști cari aveam tragere de inimă și ne du- ceam mai totdeauna să facem «practică pedagogică» la școala lui Creangă, cum i se zicea pe atunci, deși director al ei era Brașovanu,— căci școlile de aplicație de pe lângă școalele normale nu erau. Și ta- re îi era drag lui Creangă că ne ducem să-i furăm meșteșugul, mai ales după ce atlase el că și noi suntem feciori de gospodari, li plăcea să fie încunjurat de tineret și mai ales de cel nestricat: «că doar cu dânșii îmi mai petrec și eu zilele; de cioflingari de iști de prin târg, îs sătul pănă’n gât», ne spunea el adesea. Noi, și în recreații, și pe stradă, când ne duceam acasă, îl luam în mijlocul nostru și mereu îl necăjiam cu fel de fel de întrebări, căci era om practic și sac de povești bătrânești și înțelepte: când vedea că îl necăjim prea tare, ne pișcă cu satirele lui meșteșugite, dar orice răs- puns ni-1 da cu bunătate și râzând. Odată, un jidănaș obraznic, rău și ticălos, — de care prin orașe se găsesc adesea cu îmbelșugare, - din clasa lui, făcuse niște năzbâtii și bătălii pe drum și spărsese capul unui alt băiet din clasa I, c’o pia- tră. Creangă află de faptele lui. Cum îl vede în școală, îl chiamă la el, îl cercetează, îl judeca și găsindu-1 vinovat, îi pușcă o sfântă de bă- taie, de ne-am îngrozit. Noi abia așteptam să se sfârșiască lecțiile și să-l luăm la răfueală pentru fapta lui. I. Hudiță, unul din tovarășii noștri, acum mort, care era mai îndrăzneț, se făcu răsunetul indignării noastre și i zice: — Bine, domnule Creangă, —nu i-a mai zis «moșule» în semn de in- dignare, — noi învățăm în școală la pedagogie să nu creștem băeții cu pumni și cu stâlceli, cum ai făcut dumneta azi și aici vedem lucru pe dos. — Hei, măi băieți, se vede că nu v'ati pălit cu capul de pragul de sus, ca să vedeți pe cel de jos; voi socotiți că lumea-i toată după un calup. Iți vedea și voi când veți fi ca mine ce trebuie să faceți cu ti- https://biblioteca-digitala.ro ______ION CREANGA 365 căloși de aiștia cari sparg ferestrele pe drum și capetele oamenilor. Pedagogia nu-i pentru toți ticăloșii și răii, ci pentru firele blânde. Și cu adevărat, mai târziu s’a adeverit că și moș Creangă avea drep- tate. In toamna Iui 1883, într’o de-amează, după ce-și mântui lecțiile, moș Creangă ne trase într’o clasă și ne zise: — Măi băieți, voi sunteți de iști mai de modă nouă, mai cetiți și mai cu carte, nu ca un az-bucoavnă veche ca mine; ia ascultați să vă citească moșul o prostie de a lui, că chipurile, mă pune Cornilă să inâigâlesc și eu niște hârtie cu câte-o drăcovenie ; și unde-ți vedea c’am greșit, să mă îndreptați. Și ne cetia frumoasa Iui bucată «Moș Ion Roată și Unirea» publi- cată întăiaș dată în Almanachul societăței Junimea» din Viena. Când sfârși povestirea ne venea să-l sărutăm; cu toții într’un glas am strigat: «Ura 1 Moș Creangă, n’ai nevoie să fii îndreptat de niște băieți ca noi.» Creangă, Dumnezeu să-l ierte, se înroși. Și cu cât vremea trece, cu atâta amintirea despre el se sapă mai a- dânc și reiese mai vie în sufletele celor ce l-au cunoscut, mai ales că pe urmele lui puțini și poate nici unul nu calcă. (Ilctipăiiie) M. Lupescu. CRĂCIUNUL ȘI OBICEIURILE LUI Nouă, în deosebi, Românilor, ne place să ne fălim cu numele de Romani; dar nu este de ajuns numai atât, ci trebuie să dovedim a- ceasta prin ceva. Pe lângă altele, obiceiurile poporului nostru sunt icoane vii ce ne pot dovedi origina noastră, care origină de altfel, pre- cum se știe, ne-au dovedit-o în destul învățații noștri. De Crăciun sunt legate o mulțime de obiceiuri, cari se deosebesc de la un loc, la altul. Crăciunul se poate asemăna cu o stea, căci după cum între stelele ce lucesc pe bolta cerească sunt unele cu o lumină mai vie, tot așa și printre sărbătorile bisericei creștine, sunt unele cari ni se impun mai mult: sunt sărbătorile mari. Intre acestea este și Nașterea Domnului — Crăciunul, care poate fi numită și «Luceafărul sărbătorilor.» Cum am spus, de această sărbătoare sunt legate o mulțime de obi- https://biblioteca-digitala.ro 356......... ......ION CREANGA ceiuri și credințe, cari contribuesc mult la mărirea frumuseței acestei zile. Creștinismul, încă din primele secole, a instituit în noaptea de 24- 25 Decembrie o serbare, sărbătoarea Nașterei Domnului, cunoscută la noi sub numele de Crăciun. Cu cinci zile înaintea Crăciunului este Ignatul. Fiecare Român își taie porcul său, hrănit cu îngrijire din vară. In zorii zilei1 se aud sute de guiuciri. Fumuri groase se văd înălțându-se'-’ aproape din fiecare curte de la țară. De-acum cinci zile mai sunt până la Crăciun.3 Cele ce întâlnim în popor cu această ocazie sunt : Colinde, cu diferite credințe și obiceiuri. In seara de 23-24, copii se duc cu colinda sau Mos-Ajunul, Mer- gând Ia fiecare casă, urează «Bună dimineața...» si, spre bucuria lor, primesc colindele. Tot în această seară, flăcăii se duc pe la familiile cari au fete mari ți le urează noroc și fericire la măritiș. In ziua de 24 Decembrie, preotul cu cântărețul, umblă din casă în casă cu o icoană ce reprezintă Naști rea. In această zi, unele lemei prind lilieci și-i îngroapă într’un furnicar, pentru ca, după ce putrezesc, să le iea oasele și să facă, — să des- cânte, — cu ele după așăzare, au rânduit și zi însămnată, când să să facă nunta. Și, după voroava și așezare lor, apropiindu-să ziua însămnată, au făcut Gheorghie Goian toată gătire, și s’au adunat nuntașii. Și, începând nunta, după obicei, s’au gătit și au purces să meargă la Hrișcani, la Parascheva, ca să ia mireasa. Și mergând ei la drum, i-au întâlnit un mâzil anume loniță Bantăș, și au spus că în zadar să ostinești, că pe logodnica lui au luat-o Ursachi Soroceanul, Și el, auzind aceasta, pe to(i nuntașii, cât era, i-au lăsat să-s întoarcă înapoi la casa lui, și el singur s’au dus ca să vază de iaste adevărul după cum au auzit. Și, mergând, au aflat adevărul: cum că Ursachi Soroceanul i-au luat lo- godnica. Și nuntașii, întorcându-să la casa lui Gheorghie Goian, au aș- teptat pănă au luat răspunsu de la Gheorghie Goian cum că adevărul iaste ceea ce au auzit și așa s’au împrăștiat și nuntașii; iară cele găti- te toate s’au trecut cu chematii aceia. Și am întrebat pe Gheorghie Go- ian: i-au dat Parascheva in știre cum că ia vră să-și de fata după al- tul î Și Goian zâce că nu l-au înștiințat. Și, întrebând noi pe Parasche- va, ce are să răspundă la jaloba lui Goian, și ea au zis că n’are a răspunde nemică, că toate câte jăluiaște Gheorghie Goian sânt adevăra- te, și nice înștiințare nu i-au făcut, și mărturisești că, fiind îndemnată de unii mazili, greșală au făcut la aceasta, După toate aceste, au arătat Gheorghie Goian izvod de cheltuială ce-au făcut cu nuntașii. La ca- re luând noi samă și socotind toate cu amăruntul, ce-am găsit cu cale și cu dreptate, s’au făcut toată cheltuiala șasezeci și șapte lei, o sută șasă bani, afară de unsprâzece lei ce-au dat la schimburile logodnil. Și la toată cheltuiala ce-au făcut Gheorghie Goian, s’au dat platnică Pa- rascheva Gălculiasă, să plătiască după cum arată mai sus, iar acei un- sprezece lei ce au dat Goian Ia schimburi, am rânduit să-i dd îndoit, adecă doaozăci doi lei, după cum scrie Armenopul, în sfânta pravilă, https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA 359 cap 187, de zace; „doi oameni s’au logodit dând arvună, iară care din- tr’amăndol ii va pâre rău și să va lepăda, acela să dea îndoit arvona ce au luat". Deci și noi, urmând la aceasta, așa am rânduit.) Tudor Pamfile COLINDE 29 .—Moș Crăciun cel mai băirăn, i Cu-a lui barbă peste său, Leroi, Doamne leroi,' Moș Crăciun șeade la masă ’ In zorzoane 2 de matasă... Și sculați, boieri, sculați, Și sculați copilele Să măture curțile... ■■■ Curțile sânt jugrăvite, Pe din a far poleite ; Iar de-asupra celor curți, i Sânt doi pomi mari înfloriți ' De cotoare'1 depărtați, • De vârfete4 ’mpreunați... Moș Crăciun cel mai bătrân. Cu-a lui barbă peste sân, Are-un cal cam- gălbior ; Nu-i galbin de gălbior, Ci-i galbin de-alergător, ' Că-l gonește-un vânător, j Pe fața pământului, ‘ Pe suflarea vântului... Moș Crăciun cel mai bătrân, Duse mâna prin sae/e, Scoase-un pâlc de turturele ; Turturelele sburară, Tot mai sus se innălțară Și pe-un munte se lăsară, ; Pietricele ’n guși luară I Pe pământ iar se lăsară, Pietricele' lepădară! Moș Crăciun cel mai bătrân Cu-a lui barbă peste sân. . La anul și la mulți ani! Din com. Turburea, jud. Gorjiu, 1911. N. I. Dumitrașcu 30 .—Sus, boieri, nu mai dormiți O, Leroi Doamne Vremea e să vă gătiți, Casa să vă măturați, Masa să vo încărcați. Cu colindul azi venim Și pe Domnul vi-l vestim, Că sa născut Domn frumos, Numele lui e Hristos. Nu dormiți tu astă seară, Ci ședeți de privegheată, Ș'așteptați pe Domnul sfânt, Să vă vie pe pământ. Să vă dea Hristos de toate : Bucurie, sănătate, Pace'u casă și In țară Și niciun dușman pe-afară. Comunicat de D. lonescu. seminarist, și cules dela flăcăul loan Rădulescu din com. Largu, jud. Buzău, în ziua de 26 Decembrie 1911. Q PopeSCU 1 Se repetă după fiecare două viersuri. 2 îmbrăcăminte, veștmânt. 3 Trunchiuri, tul- pnini. 4 Vârfuri. " După fiecare vers se zice; O, Leroi, Doamne! https://biblioteca-digitala.ro 360____________ ION CREANGA 31 .—Mândru-i Domnii' d'adormit Sub un măr mândru'nflorit. Scoată, Doamne, nu dormi, Că decând ai adormit, Earba verde teo'ngrădit. Florile te-or cotropit, Și lumea s’o păgânit. ! Sudue fecior pe tată Și mamele-și fac păcate ; D’atunci nu-i rod in bucate. j Nici nu i grâu, nici nu-i săcară, i Numai neghinioara goală. i Ardeal- Petre Ugliș POVESTIRI 51 LEGENDE 207 .—Basmul lui Dumnezeu. A fost un om mare, și-a luat un topor mare, și-a tăiat un copac mare, și-a făcut o biserică mare, cu nouă altare, cu nouă uși și cu nouă zăbrele. In zăbreaua mare, șade Sânta Măria-Mare; în zăbreaua mică, șade Sânta Măria-mică; în zăbreaua din mijloc, șade maica Dom- nului. Maica Domnului ședea, carte citea, lacrămile îi curgea, cu mă- hrama le ștergea, slove de aur se făcea. Se uită Maica Domnului pe umărul stâng și n’a văzut pe nimeni; se uită și pe umărul drept și văzu pe Ion, sfântul Ion pe un cal alb. Ci nu era alb de fel, ci era alb de spumă. Și îl întrebă Maica Domnului : —Ioane, sfinte Ioane, n’ai văzut un fiu al meu, Domnul Dumnezeu, și un fin al tău? —Nu l-am văzut, maică, dar de auzit, am auzit că-1 căznesc cânii de jidovi la poarta lui Pilat pe cruce de brad. Maica Domnului dacă auzia, lepăda haine cerești și lua haine călugărești și pleca multă cale împără- ție, fața albă sgâriind, păr galben smulgând, plângând și tânguind prin spini și prin mărăcini. Și s’a întâlnit cu o gârlă; dincolo de gârlă era un cal, un măgar și o salcie. Maica Domnului a zis; Vino încoace, caltile, să trec, că mă înec; iar calul n’a voit să vie, și Maica Domnului l-a blestemat: să mănânci și sațiu să nu mai ai. A chemat pe măgar și măgarul a venit, dar Maica Domnului i-a zis: întoarce-te îndărăt, că ești prea mărunt și mă înec. Apoi i-a zis sălciei. Sălcioară, sălcioară, pleacă-ți vârful și te fă punte să trec, că mă înec. Iar salcia și-a ple- cat vârful și s’a făcut punte și a trecut Maica Domnului și i-a zis:—Să fii blagoslovită; în ziua de Florii, să te ia toți oamenii prin mâni in biserică. Plecă Maica Domnului multă cale împărăție, fața albă sgâriind, păr galben smulgând și tânguind prin spini și prin mărăcini și s’a întâl- nit cu un meșter de lemn. https://biblioteca-digitala.ro ION CREANGA __________________________361_ —Meștere de lemn, meștere de lemn, n’ai văzut un fiu al meu, Dom- nul Dumnezeu ? —Nu l-am văzut, dar au venit la mine ca să-i fac crucea și de ce a zis ca să o fac mai mică, d’aceea am făcut-o mai mare ; și de ce a zis ca s'o fac mai ușoară, d’aceea am făcut-o mai grea. Maica Dom- nului a zis: Meștere de lemn, meștere de lemn, nici un spor să nu se aleagă de lucrul tău. Plecă Maica Domnului multă cale împărăție, față albă sgâriind, păr galben smulgând, plângând și tânguind prin spini și prin mărăcini și s’a întâlnit cu un meșter de fier; și-l întrebă Maica Domnului zicând: Meștere de fler, meștere de fier, n’ai văzut un fiu al meu, Domnul Dum- nezeu ?—N’am văzut, Maica Domnului, dara venit la mine să-i fac piroane de fier; de ce au zis să le fac mai supțiri, de aceea le-am făcut mai groase și de ce a zis să le fac mai ascuțite, de aceea le-am făcut mai neascuțite. Maica Domnului a zis: —Meștere de fier, meștere de fier, să dai cu ciocanul, ca să capeți banul. Plecă Maica Domnului multă cale împărăție, fața albă sgâriind, păr galben smulgând, plângând și tânguind prin spini și prin mărăcini, până a ajuns la poarta lui Pilat. Maica Domnului a dat cu piciorul stâng și nu s’a deschis; a dat cu piciorul drept și s’a deschis. Când în curte, era o piatră ascuțită și s’a pus cu inima pe ea ca să se taie, dar piatra s'a topit ca ceara de foc. Maica Domnului s’a scu- sculat și ovreii au văzut-o și i-au zis; Mario, Mario, când s’a face pâi- nea spic de grâu, și păharul de vin viță de strugure, și ouăle albe de la babă, roșii, și cocoșul din strachină o învia și din aripi o da, atunci fiul tău o mai înviea. Dar nici vorba nu sfârșia și pâinea spic de grâu se făcea, păharul viță de strugure se făcea, și ouăle albe se roșia și cocoșul înviea și din aripi da și pe toți îi orbia, și Domnul Hristos înviea. Maica Domnului dăcă îl vedea, îi zice : Fiul meu Dumnezeu, mare putere ți-am dat eu ție, să nu te dai câinilor de jidovi să te chinuiască și să te omoare. —Maică, maică, nu m’am dat pentru unul ori pentru doi, ci m’am dat pentru lumea toată. Că pănă nu mă dădusem eu, n’auziam coco- șul cântând, bicișor trosnind, flueraș zicând, nici a dori fiica de maică, nici maica de fiică; nici vaca de vițel, nici vițelul de vacă; nici oaia de miel, nici mielul de oaie. Dar când m’am dat, pre toate le-am auzit. — Fiul meu Dumnezeu, cine o ști povestea ta, și o povesti-o la anul, la jumătatea de an, la lună, la săptămână, să mâi drepții să îl ia de mâna dreaptă și să-l ducă pe calea cea dreaptă, la mese întinse, la făclii aprinse și pahare pline. Iar cine o ști-o și n’o povesti-o, nici la https://biblioteca-digitala.ro 362 ION CREANGA anul, nici la jumătatea de an, nici la lună, nici la săptămână, să mâi strâmbii tăi, să-l ia de mâna stângă, să-l ducă pe calea cea strâmbă, la meșe strânse, la făclii stinse și la păhare goale. (Variantă din corn. Săgeata-Buzeu) C. N. MstCCSCU 208 .—De ee-s ciobanii voinici. Un boier întrebă odată pe-un cioban de-al său. — Ce mănânci tu, măi ciobane, de ești așa de voinic? —Urs, cucoane! —Cum îi ursul, bre ? —Apoi iaca cum ii, cucoane : «lai o bucată de brânză și-o învălești cu o bucată de mămăligă, apoi tot acest boț îl faci rotund și îl pui pe cărbuni până ce se coace. Și aista-i ursul, cucoane ! — Cum, bre? Eu mănânc mâncări de cari tu nici n'ai văzut, nici n’ai auzit, și cu toate aceste veșnic îs bolnav și n’am nici o vlagă ’n mine. —Cucoane, zise ciobanul. Eu vă voiu dovedi, că mâncările pe cari le mânca(i Dumnevoastră, nu-s bune. Și iaca cum; «Să punefi Dumne- voastră un fel de bucate și cu ursul într’un dulap ; după trei zile să venim și să vedem, ale cui are să fie mai bune. La trei zile vine boerul, vine și ciobanul să vadă bucatele. Ale boie- rului erau toate stricate și mucegăite, dar ursul era tot bun. Și iaca de ce-s ciobanii voinici și rumeni la față. Auzită de la Ion Eucscu, Zvorâștca-Dorohoi. AICX. Al. LCORtOSCU 209 .—Bătrânii ajunși în mintea copiilor In vremea veche, pe când norocul se tăvălia pe oriunde și-și rupea oasele prin toate casele, cătându-ne pe noi, trăiau, într’un sat do pe malul Prutului, un om ș’o femeie, li dăruise Dumnezeu numai c’o fată, da’ care, vorbind Ia felul adevărului, punea supt covată poate și zece feciori de-ai altora. Că era hărnicuță fata șî, pe lângă toate păcatele, frumoasă, dlmona, povestit de frumoasă! Ș'așa, de unde și până unde, cade tronc la inimă unui flăcăiaș din satul de-alălurea. Flăcăiașul, și el, bată l-ar șfichiul biciului, frumos ca sfântu’ soare’n zi de vară ! Ei, și dacă s’au apucat a întâlni ochii cei frumoși, apoi ce socofi ? Ușor nu se mai despărtesc. Că dragostea, pârdalnică, la unii ca dânșii nu-i grea să pornească. Povestea veche : Frunză verde de trei cepe Dragostea de un’ se 'ncepe? De la ochi, de la sprincene. De la gâtu’ cu mărgele. https://biblioteca-digitala.ro ____ ION CREANGA 3([3 Ș’a venit flăcăiașul înpe(it la fată. Da’ părinții n’o dau. Vin câșlegile, flăcăiașul iar o cere; părinții n’o dau. Și fata s’ar fi dus cu dragă inimă, că doar nu de frunzulița mărului ofta și cânta de-o bucată de vreme : Părinți-o zis că nu m’or da, Eu zic că m’oiu îneca: Unde-a fi balta uscată, Ca să’ncapă zăstrea toată. Cânta așa, biata, cât îi ziulica de mare, și numai mâni-sa-i spunea din când în când aleanul; că mama, saraca, știe și crede mai multe! Da’ tată-su nu, și nu, și iar nu. Chitea și socotea și el, ca omul, și zicea că dac’ar avea .flăcăiașul ceva avere, bine de bine; da’ așa, ce să faci cu două trăiste goale, pline cu vânt ? Cum să t" gospodărie numai cu gândul plin de draga mea ? Că frumusețea nu se tae cu cu- țitul pe masă, și câte și câte. Da’ vremea trecea și dragostea creștea. Iar dacă dragostea s’a prins și creste, apoi dă ’ncotro-i da, și fă-ti si punte pe uscat, nu mai trece ’ncotro te mână ea. C’așa au făcut și ti- nerii cei doi. S’a dat flăcăiașul în vorbă cu fata și cum știfi Dumne- voastră, mintea femeiască îi c’un fir de păr mai tare de cât papura băltii, iaca ’n sara de sfimtuliii Vasile, s’a dus fata să dee colacul ură- torilor și dusă a fost... Ităniâi, maică, sănătoasă; Dacă n’ai fost bucuroasă. De-ai mei pețitori la casă. Iar flăcăiașul a luat-o’n părângă ș'a dus-o acasă la dânsul și - Dum- nezeu nu-i ca omul cel rău -au durat Ia un loc gospodărioară bună, cum fiecare ar dori-o când ar vedea-o și n’ar avea-o Ș’au trăit ei așa, fără sfadă, fără supărări, până la adânci bătrânețe. Copii n’au avut pace-sanatate. Deci de grija lor au fost scutiti. De iuti, prea iuti n’au fost, ci cu toată chibzuiala și gândul cel bun iși pârpâliau viata până ce, cum zic, i-a împovărat omătul și gerul bătrânetelor. Și, ca toți moșnegii, au ajuns și ei în mintea copiilor : Ca și copiii se jucau, ca și dânșii adesea plângeau, ca și dânșii spuneau ce-i drept ș’adevărat ca’n numele tatălui; ca și copiii prindeau a se ciondăni pen- tru ciga-niga, apoi ca și dânșii se ’mpăcau cu trei păstări de boo; mii rog, curat ca și copii, ajunseseră bieții moșnegi de-abea, de-abea, să mai meargă tropâțel. Drept aceia nu-i de-a mirării dacă ’ntr’o bună zi s’apucă moșneagul și-i zice băbuștei: —Fa băbușcă, ia să ne jucăm noi; da' știi tu, fa, de-a ce? —De-a ce ? —De-a furatele I —Hai! https://biblioteca-digitala.ro 364 ION CREANGA —Eu mă ’nchipuesc a fi holteiu și vreau să te fur de la părinții tăi; tu, fa, ai să ieși cu colacii', ca de sfântul Vasile, ș’ai să fugi cu mine în lume. Și se duce moșneagul la poartă 'i prinde-a ocoli gardurile casei, prinde-a pândi, cât a fi putut și el zări, cu chip ca s’o găbjască pe babă. Și nu mai stfirea 'n gându’ lui: Of, of. of. Inimă (le cinf. Pui de Inul Ian vin’, puică, ’ncoaci'.... Da’ baba ghilită și mocoșită ca o mireasă, înșfăcând iute-un colac, iesă tupiluș în prag ș’odată dă să-l întindă la plugari și plugarii, cum am zice moșneagul, nicăiri. Se uită ‘ntr’acoace, se uită ’ntracolea, moș- neagul nicăiri. Ci el se mocvșa mereu la ferestuica din dosul casei să ure. Da’ nu ura cu clopot, nici cu talanca, ci, șliti cu ce ? C’o pungă de galbeni. Că el, ocolind grădina, a ilădtit de punga asta și, de vreme ce n’avea clopot, a prins a se ’ndemna la urat cu dânsa : Aho. ho, aho, Mui îhcctu’ cu tnlancii, Că s’a scula baba Satin! Că ea s'o șuii în pod Și ’ntr’un fund de oboroc. Și-o lasat fata zălog: Da’ eu aș mai ura. aș mai ura. Da’ mi-i că tare-oiu însăra Și fata ’n pod șfarog s'u usca, Si greu m'a blăstama. De nu vă place vorba mea, Doți-o jos, ș'aspii-s vedea!,,. Aho, ho, ziua dc mănc. Să vă tic bouri, de bine !.. S'așa, dură ce a urat, moșneagul și-a luat și plata urăturei—cola- cul -c’așa i sfântul Vasile, cu colacu'n mână, lăsat de Dumnezeu sfântul. Și când i-a arătat babei punga cea de galbeni, bucură-te bucurie și scâi bește-te scârbă ! —Iraaa... omule hăi! A fi picat de la cel ce era în căruța, care a trecut pe-aci, știi, cu patru cai buziș.1 — Ba, mai bine i’, că Dumnezeu ne-a dat o de zăstre, fa băbușcă, zise moșneagul râzând din baerile inimei ca băeții cei mici, când iaca, vine poruncă de la ispravnic să se ducă și el la județ să jure, dacă a găsit ori nu o pungă de galbeni. Se duce moșneagul. S’a jurat zice c’așa: - Doamne ! Eu mă tur pe numele Tău cel sfânt și bun, că nu vreu să-mi împovărez ist suflet de păcate și că într’adevăr eu am găsit o pungă de galbeni, când am furat de la părinții ei pe băbușca mea. A cui o fi astă pungă, cu care am și urat la fereastră atuncea, ca de sfântu’ Vasile, iee-și-o ! 1 Buzln, alăturați unul de altul; a se deosebi de vorbele: „la tavgan după îndemnul unui vecin al său, Român, se hotărăște se postească și el odată postul Crăciunului. In ziua de ajunul Crăciunului, vine vecinul său la dânsul să vadă ce mai face, și aduce și câteva vărzări.1 Când colo ce să vadă ? Țiganul fusese prin sat și capatase o oală de chișleag,2 și tocmai în momentul acela îi făcea petrecania/1 Românul văzând că țiganul n’a mai vrut să postească și ziua de ajun, îi zise: — Bine măi țigane, dacă ai postit tu tot postul, te lua dracii, dacă mai posteai și azi ? liapoi de, Românico, zise țiganul ; de acu «ori Ajunul ori Crăciunul». loan C. Bogzar Auzită de la Gheorghe Hârcă din eoni. Secueni Jud. Roman. 236-—înainte vreme când se duceau flăcăii în petit, era obiceiuri să se rămâie cu fetele din păcăleli ; așa amu într'un rând se duc patru la o fată. Ca s’o încurce, îi spun că pe unul îl cheamă luncă, pe altul tufă, pe celalt băț și pe ist din urmă ciocălău. Dracul de fată însă i-a price- put și pe loc a și răspuns : — Păi băț’ăi, eu prin luncă m’alerg, prin tufe mă scap, de băț mă tiu, și ciocălăul mă șterg. 237-—Într’un rând iar se duc la o fată băetanul cu tată-so ; fata după ce le-o aratat toată zestrea, o scos la urmă și niște pânză ; și cum s’a făcut, cum s’a dres, când a dat fata să râdice pânza ceia, s’o scăpat cu cu.... una. Prins-a iștia a râde, de mai că erau să leșine. Da copila nu s’a pierdut, că era hoață. zice; Pentru atâta mă râdeti d-voastră oa- meni buni ? D’apoi pănă am făcut eu toată pânza asta câte pârțăeli am tras, hehehe ! Și i-a ramas și asta pe români. 1 Plăcinte cu varză. 2 Lapte de vacă prins, fără smântână. II mânca. https://biblioteca-digitala.ro ION CPEANGA 383 238--—Amu odată un cioban suia oile la munte; și numai se ’ntâlneș- te cu doi învățati adică cu capul mai mare, care vrând să-l pue în ma- re încurcală, cică l’o întrebat așa ; — De unde ? Unde ? Cum ? Câte ? Da fîăcăoanul era un tâlhar isteț de poznă; zice: — Dela văi! La munte 1 Toader! și cinci sute. Și așă-i că i-o pus sub cofă ? Valea Hogei-Vaslui. Gh. I. PopCSCU 236 .-Bai Ivan la București. Bai Ivan auzise că la București e foarte frumos : Cei de acolo tră- esc ca ’n rai; pâine și de ale mâncărei se găsesc pe toate străzile; iar în loc de case, sunt palate mărețe, lucru mare și minunate cum nu s’a mai văzut. In fine, cât privește despre bani, nu-ți mai trebuesc, căci de,- Unde într’un oraș ca în povești cu atâta bogății și frumusețuri, unde blagoslovenia Domnului a învrednicit atâtea suflete să trăiască ca în paradis, se vede cât de coio, că va fi îngăduit și unui om ca bai Ivan, să nu fie lipsit de atâtea bunătăți, că doar și el e robul Domnului și măcar 2 —3 zile, dacă nu mai mult, să apuce din fericirea celor de a- colo. Zis și făcut. Bai Ivan a și plecat, să se încredințeze de lauda atâtor, care-i spusese lui. Întors din călătorie îl întreabă un vecin ; — Bre bai Ivane, cum ți s’a părut viața dela București? Bai Ivan cuprins de gânduri negre, scârbit de necazurile ce le avu- sese cu vederea atâtor lucruri frumoase, palate mândre, mândre încă și mai ceva ca la nă Sofia lor și gândindu-se mai mult că cu toate fru- musețile de acolo nici bietul stomac nu și-l potolise cu nimic, căci de... cu gândul că va găsi acolo de toată, plecase nepregătit, bietul om,., a- proape descurajat de așa întâmplări zise; Leeee... bade Gheorghe, la București, cine are bea și mănâncă, cine nu, cu ochii se uită. Ai para- le bevuș bere, n’ai parale, bevuș apă, ficș popă, ficș dracu. Bogdana-Teleonnan. Marin RădllICSCU CRONICA * In Șezătoarea XIII, p. 136-54, o cercetare comparativă cu privire la Leyenda arborilor îmbrățișați ce cresc pe inormântele a doi îndrăgiți, de d-1 Arțar Gororci. * Sănziann, o nouă și plină de făgăduință revistă ieșană, dă pe scurt, DraralÎH basmele și credințele popvrului român de d-1 E. Votireanul. https://biblioteca-digitala.ro 384 ION CREANGA * Făr. 7. Bălățel, a cărui străduința pe tărâmuri culturale și economice se desfă- șoară mult în paguba folclorului românesc, ne dă în No. 2 al bibliotecii societății cul- turale „Dragostea creștină" din comuna Ștefânești jud. Vâlcea, un mănunchiu dc po- vești populare, SfAnta Duminica. Scopul firesc este: creșterea și îndreptarea noas- tră printr' ale noastre, prin „tâlcul* literaturii populare. Și dacă altora le stă rău chiar unele sforțări de modestie, părintelui Bălășel, cu adevărat ,.iubitor părinte duhovni- esc," îi stă foarte bine când zice celui ce ve vedea această cărticică de povestiri: ,,1'c- rice de cel ce le va ceti, le va înțelege și le va urma întocmai după înțelesul lor a- dânc". P. Poșta Redacției D-lor C. Atanas. In acest caz, relațiunea își pierde pentru noi toată importanța și deci nu se va mai publica. G. V/ad. Râc. Nu se poate publica „un joc.“ Nu-i o cule- gere, ci o compunere cu toate chiuiturele cele cari se spun de altfel ori când. Dorim culegeri curate. T. E. Alex. Tecuciu. Sunt bune, dar vor aștepta prea mult pănă să le vină rândul. Alt soiu de culegere se poate publica mai curând. /. N- Popescu. Ți-am trimis un no. vcchiu, că altul n’aveam : greșala s’a îndreptat la tabla cuprinsului. In colo, cum vezi.- e bine și pace. .1/. T. A. Cu părere de rău nu putem face recenzii de cât pentru lucrările ce au o legătură cu limba, literatura sau arta populară. Poșta administrației S'au primit și se mulțumește pentru d-nii abonați: G. N. Munteanu prof. Alexandria 5 lei. Dr. I. Simionescu prof. univ. Iași 5 lei. D-ra Maria I. Mircea învățăt. Costești 2.50. I. I. Raianu prot. Hârlad 5 lei. I. I. Ciuncanu Militari Ilfov 5 lei. I. C. Tones u înv. Seciu Dolj 5 lei. Școala din /lalaceanu R. Sarat 5 lei. Preotul Bobulesc ; Iași 5. M. Anastasiu inst. Kilia o lei. D. Gr. Furtună. Eiic.urești, cotiz. 1 I. 50 b. Cărți primite la redacție Alexandru Cazln: Cooperației sătească In România, studiu critic, cu un articol in- truductiv: „Rostul cooperației în România" de A. C, Cuza, București 1912 „Tipogra- fia românească" 82 p. 1 leu. Elena Farwjo. Pentru copii, versuri, Craiova 1912. Edit. Tip. ., Ramur ", 1 leu. Jl. T. Adameșteanu. Mupuri dintr'o primăvară, Poezii, Alexandria, Tip. „Speranța* 730 p. 1 leu 50 b. Archim. I. Scriban. învățăminte filozof’ice-morale din Xaufrayittl Titanicului. Bu- curești, 1912, „Tipografia Românenscă*, 61 p, 60 bani, General St. Stoila, Franța .și Romania. București 1912, „Tipografia românească" 16 p. 50 bani. P. Kropotline, Răsboiul, bucurești „Tipografia românească" 30 p. 20 bani. Dr Ion Urban Juruit". Beția de cuvinte și altele, extras din Calendarul revistei „Ion Creangă" pe 1913, Bârlad, Tip. C. D. Lupașcu, 20 p. f. preț. Sach, I. C. Beldie. Viața lui Paul de Telia, extras din Calendarul revistei „Ion Crean- gă* pe 1913. Bârlad Tip. C. D. Lupașcu, ]6 p. f. preț. Reviste noi primite în urmă Sânziana, ap ire lunar, Red. Str. Gafencu 1, Adm. str. Bucșinescu, 25, lași. Abon. 6 lei pe an. https://biblioteca-digitala.ro „ION CREANGĂ" CUPRINSUL ANULUI V. ---------------*>*<*■- I. Ariieole, felurite (74-97). /. /. Ciuncanu, Cevâ despre cânepă, 297 ; N. I. Dumitrașcu, Masa să- teanului, 291; Crăciunul și obiceiurile lui, 355; G. Fira, Steaua, 259; G, T. Ririleanu, Menirea revistelor de prin județe 82; 5. 7. Kirileanu.Gn învățător între învățători, 68; AL Lupescu, Două zeci de ani de la înte- meerea revistei «Șezătoarea», 71; O rugăciune de la Ierusalim, 193; Amintire despre Ion Creangă, 353 ; C. N. Mateescu, Spicuiri folclorice din scrieri mai vechi, 167; Cântecul pustiei, 259; Judecata strugurelui, 289; L. Mrejeriu, Amintire despre «Șezătoarea», 78; Lt. A. Nicolescn, Co- meta 196 ; T. Pamfile, Invătați și diletanti, 2, 33, 103, 131; Literatura popu- lară, Îndrumări și culegeri: Arlur Gorovei-Ștzăroarea, 66. S. FI. Marian, 161; Un vechi fanar de mână, 146; O rugăciune de la Ierusalim, 194; Călătoria Maicii Domnului la Iad, 225 ; Viata și nevoinîa sfântului, prea cuviosului Macarie, 321; Spicuiri din trecut: IX, 257, X-XI, 357: Drag. Popes u și M. Radulescu, Masa săteanului 230; /. N. Popescu, Masa săteanu- lui, 229; Dr. L Urban Jainik, Prim s de dragoste și altele, 97 ; Vorbire, 129; Al. Vasiliu, Despre «Șezătoarea» și directorul ei, d. Arlur Gorovei, 74. II. Povești (41-44) /. I. Ciuncanu, Mintea și norocul, 136; Ecat. Clime, Spuma de mare, 6; N. V. Han/escu, Povestea lui Miriu|ă, 197, 233, 262, 300; /. Neculau, Frumoși ca soarele și ca luna, 7. 38. III. Povestiri și legende (179-210) C. Atanasia, D; ce face albina miere, 12 ; Teofil Bizoni, Praznicul lui Osândilă cu tabacarii, 171; Povestea calului, 247; Șoarecele și paianjă- nul, 327; S. P. Chiricel, Diavolul și îmbucătura, 110; /./. Ciuncanu, Po- vestea busuiocului, 87; Paserile și omul la judecata de-apoi, 247; Ceva despre rândunele, 321; N. I. Dumitrașcu, Ciobanul, ciuma, holera și moar- tea, 44; Omul și sf. Arhanghel, 246; Gh Fira, Ariciul 109; D. Furtunii, De-ale strigoiilor, 11; Premintele Solomon, 109; Albina și bondarul de câmp, 326 ; Bătrânii ajunși în mintea copiilor, 362. Al. A. Leontescu, De ce-s ciobanii voinici, 362; M. Lupescu, Povestea cocoarelor și a scaiului, 42; Felele lui Adam, 108; C. N. Mateescu, Povestea potârnichei, 326; Basmul lui Dumnezeu, 360 ; Pr. 1. D. Mihai, Ariciul și iarba fiarelor, 15; Al. Moisei, Solomonarul și balaurul, 45 ; N. I Munteanu, Portul mol- dovanului, 110; //. Onciul, Cum trebue să fie femeia, 173; C. Rddules- cu-Codin, Dumnezeu știe, 13 ; P. G. Savin, Datoria moldovanului și jida- nului către țigan, 46; Bogatii au sărăcit și’au flămânzit, iar cei ce-l ca- ută pe dânsul, nu se vor lipsi de tot binele, 172; Ciocârlia, vulpea și ogarul, 328; K Știrbu, Povestea puilor de prepeliță, 365; M. Tănăsescu, Dumnezeeu pâeâlit de sf. Gheorghe, 47; AL Teodora, Cerșetorul, 330; K B. Țirica, Paharul mortii, 111. IV. Botanica populară (38-52) A7. /. Dumitrașcu, Costrei, 216 ; A. Gorovei și M. Lupescu, Bostanul, 19; Bulbucii, 20; Bujorul, 85; Buretele de mare, Buruenile de tăetură, https://biblioteca-digitala.ro 11 86; Crăpusnicul, 150; Costreiul, Crăița, 150; Cireșul, coada șoarecu- lui,215 ; Ciuboțica cucului, ciulinul, ciumalai, 309; Cânepa broaștei, 310. V. Datine și credințe (901-2300) G. C. Arteni, 148, 179; C. Atanasiu, 59, 207, 339; S. P. Chiricel, 208; S. P. Colibasi, 116, 149, 312; T. I. Cruceanu. 49; /. Dăsrălescu, 371 ; Pr. FI. 4. Drăghici, 242, 267, 34!; N. /. Dumitrașcu, 115, 148, 179; G. Fira, 202; D. Gr. Furtună, 48, 310; C. Georgescu-Munteanu, 244; N. I7. liânțescu, 49, 117; Al. Lupescu, 147, 177, 240, 311; P. Marinică. 179; C. N. Mateescu, 337; Mitocariu, 205 : 4. Moisei, 312; i. Moisiu, 50, 116; N. /. Munteanu, 149. 366; /. I Nadă, 48, 245, 340, 369 ; 4. Al. Nour, 338 ; G. Pohoran, 206; l'. 1. Popa, 312; C. M. Popescu, 311; G. I, Popescu, 270, 339; /. N. Popescu, 178; I. Preutescu, 47. 117, 207, 210, 340, 367; V. Știrbii, 341; P. Ugliș, 268; G. Ursache, 370; D. Urzică, 370. I. N. Vărlezeauu, 243, 369 ; Gh. I. Vartolomei, 367; X. X, 368. VI. Boli la oameni, leacuri și descântece (139-174) M. Aposto/escu, De bube dulci, 176, 272; C. Atanasiu, De sordumaș, T. Bizoni, De roșață, 271; S. P. Chiricel, Pentru turnarea cositorului, 51; De cel perit. 174; De săgetătură, 271; De bubă rea, 333; P. Danitcscu, De holeră, 53; N. I. Dumitrașcu, De gâlci 175-, De fiori, 270; R. Ful- ger, De junghiu, 344; Z. Grigoriu, De albeață, 334; N. K Hănfes u, De beșica neagră, 52; De beșica rea, 176; 41. Lupescu, Iruri, mușcături de câne, 336 ; D. Mihalache, Buba molcomișă, De friguri, de pecingini, 177 M. I. Mircea, De gâlci, 52; A. Moisei, Pentru junghiu, Iarba lui Tatin pentru vătămătură, 177; A. AL Nour, De junghiu, 174; D. Petrescu, De aplecate, 335; De gâlci, 336 ; C. M Popescu, De câni, De deochiu, 335. /. N. Popescu, De bubă, 52; De obrinlit, 174; D. Urzică, De albeață, 272. VII. Boli la vite, leacuri și descântece (18) M. Lupescu, Tatarca, 276. VIII. Vrăji și farmece (40-58) C. Atanasiu, De defăcut, 282, 5. P. Chiricel, De deîăcut de ursită prin fier, 232; De desfăcut in apă, 371; S. P. Colibași, De plânsul copilului, 231; G. Fira, Mut mai mut, 9; D. Furtună, L)e dragoste, 153. 212; 4. Moisei, Pentru descoperirea vrășmașului, 155; De dragoste, 232. De ur- sită, 373; L Preutescu, De'dragoste, 154; G. P. Savin, De dragoste, 10, 154. ‘ ‘ IX. Urâții (28-35) AL Adameșteanu, 277; V. Gh. Beldie, 41; Tr. Gherman, 150 C. N. Ma- teescu, 276 ; I. N. Popescu, 180. X. Colinde (25-31) N. Brodea, 83. Pr. FI. A. Drăghici, 84. N. L Duniitrașcu, 359. Al. Mo- rariu, 337. L 1. Nadă, 245. C. M. Popescu. 359. P. Ugliș, 360. XI. Plugușoare (10-11) 4. Moisei, 260; N. I. Munteanu. 101. https://biblioteca-digitala.ro HI XII. Cântece de stea (11-14) N. I. Dumitrașcu, 86, 209, 325; I. Preutescu, 86. XIII. Bocete (4-6) Al. Vasiliu, 37, 118, 185. XIV. Gâcitori (258-419) .M. Apostolescu, 213 Ec. Clime, 63, 212. C. Gesrgescu-Munteann, 308. N. V. Hânțescu, 142. P. Marinică, 213. C. N. Mateescu, 62, 141, 211-, 307; AL Moisei, 308. N. /. Munteanu, 212. A. M. Nour, 308. G. I. Po- pescu, 306. AL Saint-Georges, 307. M. Tânăsescu, 213; Șt. Tufescu, 142, 214. Al. Voicu, 307. XV. De^ale copiilor (183-271) 7’. Bizoni, 313. N. I. Dumitrașcu, 18. / Lazăr, 314, AL Leontescu, 314. G. N. Mateescu, 17, 105, 183, 249. M. I. Mircea, 106, 250. AL Moisei, 107, 184. IL Onciul, 107. N. Puseul eseu, 17. D. Petrescu, 313. C. M. Po- pescu, 18. 106. I. N. Popescu, 18. Șt. Popescu, 184. /. Preutescu, 250. P. Ugliș, 250, 314. XVIi Cântece bătrânești (31-34) Pr. FI. A. Drăghici, Oancea, 134, 164; C. Pădulescu-Codin, Scorpia, 294. P. G. Savin, Cântecul Iui Peneș, 296. Al. Vasiliu, Gheorghilaș, 5. XVII. Cântece (963-1167) N. L Antonovici, 379. M. Apostolescu, 93. G, C. Arieni, 24, 123 ; C. Atanusiu, 92. Pr. I. C. Beldie, 23, 56. T. Bizoni, 122. S. P. Chiricel, 121, 316. /. Ciobanii, 23. 56. Al. Ctoranu, 218. S. P. Colibași, 188. I. I. Ciun- canu, 11, 53, 121, 190; C. Daniilescu, 23, 55, 93, 119, 189, 286, 389; N. I. Dumitrașcu, 57. G. Fira, 54. C. Georgescu-Munteonu, 25, 54, 120, 155, 190. N. St. Graur, 157, 217. Z. Grigoriu, 24, 55. N. 1-. Hânțescu, 94. C. Hristea, 377. G. lacobeanii-Delaluncâ, 311. C. loanițiu. 190. T. 1- van, 24. St. Manole, 156, 189. 317, 377; C. N. Mateescu, 90, 28G. D. Mihalache, 57, 218. M. I. Miri eu, ăl, 92, 157, 188. 287, 3.7. V. Mito- cariu, 286. A. Moisei, 91, 316. A. Morariu, 55, 90, 120, i89. N. I. Muu- teanu. 317, 377, 380; /. /. Nadă, 120, 318, //. Onciul, 25. C. Patriche, 93, 119. G. Poboran, 57. C. M. Popescu, 25, 54, 92. G. I. Popescu, 285. /. N. Popescu, 2(, 91, 156. /. Popescu-Carpen, 12z. 1. Preutescu, 123. G. Răcoasa, 156. C, Rădulesr.u-Codin, 56, 93, 118. D. Sameș, 121, 190, 218, 287, 376 ; St. Sărăcuț. 286. P. G. Savin, 57, 91, 120 M. Tănăsescu, 119. $7. St. Tuțescu, 91, 118. D. Urzică, 121, 157, 219, 378; I. N. W/- lezeanti, 317. V. Zdrenghea. 189, 219. XVIII, Vorbe adânci (573-946) M. Adameșteanu, 343. C. Atanasiu, 114, 145, 275, 344. Pr. T. Bălăci, 20. S. P. Chiricel, 144. G. A. Cosmovici, 113, 143. N. I. Dumitrașcu, 274. D. Gr. Furtună, 114, 209, 273. N. V. Hânțescu, 21, 344. M. Lupescu, 275. P. Marinică, 211. AL Moisei, 23, 210. V. Moisiu, 210. AL Morariu. 22, 145; A. M. Nour, 211. Q. Poboran, 273. /. N. Popescu, 115, 145, 210, 274, 343. L Preutescu, 22. P. G. Savin, 210. I. N. Vdrlezeanu, 275. https://biblioteca-digitala.ro IV XIX. O samă de cuvinte (1544‘-2007) E. S. Buzata, 279. P. Cârstean, 62. /. 7. Ciuncanu, 26. Pr. PL A. Dră- ghici, 219, ol 5, 373. N' I. Dumitrașcu, 278, 345. Pr. S. Dumitriu-Șoimu, 345. D. Gr. Furtună, 94. C. Georgescu-Munteanu. 27l). A', V. Hăn(escu, 375. Al. Moîsei. 152, 183, 346, 374. K Moisiu, 62, 95. Al. Morariu, 279. N. I. Munteanu. 95, 182. 1. 1. Nadă, 95. L Onciul, 61, 126, 152. /. A'. Popescu, 126, 280, 375. L Preutescu, 152, 182. Lt. Al. Saint-Georges, 277. 346. P. G. Savin, 278, 376. * XX. Glume, Jâtii, Taclale (I89-.239) C. Atanasin, Țiganul staroste, 59. V. G. Beldie, Cișmele țiganului, 29. /. C. Bogzar, Postul țiganului, 382. N. Brodea, Na-vă învierea, liu-v’ar dracul. 60: Pr. M. Cdrlănescu, Sfatul cu limbă de moarte al țiganului, 124; Țiganul Ia stână, 223 ; Țiganul la prașilă, 347; K /. Cănea, Nu trage de barbă că se rupe leuca, 348; Al. Cioranu, Țiganul și iapa 61, Snoave, 125. N. /. Dumitrașcu, O păcăleală, 125; Glas!, întrebări, 253. Avere, 254. D. Furtună, Prostie omenească, 58, Ar fi fost mai bine, 123. Musca și puricele, 222. N. k. Hân(escu, Adă lumânarea, dascale, 18>. C. V. loaniliu. Pe un hoț îl spânzură porcul furat, 159. Al. Leontescu, Țiganul mort, 348. S. Manole, Dascălul la măiturisit, 252. A. Moîsei. Rusul căptușit, ! 25. N. !. Munteanu, Femeea face din baroat pe dracul 27. Doftorul și zodierul, 59. Paștele lui popa Dovleac, i 54. Ce face Dumnezeu, 285. H. Onciul, Șiretenia țiganului, 222. G. I, Popesca, 382, 383. M. Rădulescu, Brânza țiganului, 283. Bai Ivan la București, 353. C. Râdu!escu-Cod:n, Ho, ho. ho, ho, Dobrogea, 284. Baba ’n coteriță, 346. P. S. Savin, Femeia îndărătnică, 221, JĂ Tănăsescu, Ceasul bulgă- resc, Iepure bulgăresc, 29. AL Teodora, Popa păcălit, 158. Pățania unui popă, 185. Săracul și banii, 213. De ale lui moș Vasilache, 280. Uiu-iu și iară, iară, 381. k. B. Țuica, Praznicul unui popă, 350. Șt. St, Tu(es- cu, Mocanul la grijii, 30. Turcul și Românul la vânat, 60. Biserica țiga- nului, 187. Jidanul la teatru, 282. T. Vasi'.ian, Danciul la Paști. 349. Ilustrații (51-66) Româncă din Muscel, 1. Ia vezi, neică (G. Tira : muzică), 54. Artur Gorovei, 65. M. Lupescu, 69. Port din Dolj, 113. Vechii: fanar de mâ- nă, 146, linblăciul, 147. Sim. Pl. Marian, 163. Cântece (S. P. Colibași : muzică), 188. Port din Neamț, 193. Stea, 259. Tăiatul porcului. 259. Hora lui Mățoșu (M. Lupescu: muzică), 305. Copiii cu steaua, 321. Co- lind (AL Morariu: muzică), 337. Copii cu colindul, 353. CRONICA C. A. 223, N. I. Dumitrașcu, 127, 159, 191. M. Lunescu, 31, 127, 319. P. 30, 63, 96, 126, 159, 19’, 223, 256, 287, 318, 351, 383, T. Po- povici, 191. N. Tcaciuc, 319. însemnări 1, 33, 97, 161, 225, 257, Poșta Redacției 32, 64, 128, 160, 192, 224, 256, 319, 352, 384 Poșta Administrației' 32, 64, 96, 128, 160, 192,224,287,320,384. Bibliografie: 32, 64, 96, 128, 160, 192, 224, 288, 320. 352, 384. Cuprinsul anului V (supliment 1-IV) https://biblioteca-digitala.ro OBOLUL întemeietorilor, abonatilor, cetitorilor și prietenilor revistei ION CREANGA" pentru strângerea fondului : • Bustul lui Ion Creangă în Bârlad------------------ l-oaia no. 94, încredințată d-lui N. Stoleriu, eoni, data jud. Suceava : N. Sloleriu, i. Ciocârlan, 1. Jocu. 1. Sân-Qeorgiu, D. Tomescu câte 1 leu E. lonescu, D. V. Țoni cale 2 Iei; Gr. Grecu, 30 b. Em. Stănescu 50 b. Total .... 9.80 Suma din urmă . . . 919.— Total general . . . 928.80 Veste către iubitorii de carte Cercul „Deșteptarea sătenilor11 a scos de sub tipar Calendarul Sătenilor pe a- uul 1913. (anul X) cu următorul cuprins: Urare do anul nou; Luiniuă fraților. Cuvânt de deșteptare. Calendarul celor 12 luni cu felurite sfaturi și învățături | C luni despre lege, despre gospodărie, cr. zile însemnate în istoria neamului, cu loc pentru însemnări si pentru s-icotclele casei. Apoi: Cuvintele Mitropolitului Veniamin Costachi despre sărbători. Rugăciunea alegătorului. Cum stă țara. 40 de ani de domnie a lui .Ștefan cel Mare și a M. S. Regelui. Măria Sa Regina Iu 7G ani. Principele Carol la 20 de ani. Serbările de la Iași cu desvelirea sta- tuie! lui Cuza-Vodă (S ch puri și vederi). 40 de ani de la moartea lui Cuzn. Costacke Negri și desvelirea statuie! lui. Avram lancu „regele munților11 (l'J ani de la moarte). Dobreseu-Argeș deputatul țăranilor (10 ani de la moarte). Serbările pentru Basarabia. Cântece din Basarabia. Bucovina și Ardeal. Băile (scăldătorile). Un ol-iceiu cu urmări grozave Sporul băncilor și tovărășiilor să- tești. Un sat plin de cărturari (în Ardeal). Concursul de porturi naționale (Vă- lenii de munte). Jocurile de la crâșmă. Fapta unui administrator de plasă mo- del. Școală pentru cooperative. Săteni de laudă. Obștiilc de păduri. Premiile și concursurile între gospodari. Alergări de cai țărănești. Meșteșuguri gospodărești Vânzarea cerealelor de săteni. Sfaturi și vești gospodărești. Casele din America. Istorii și povești. Cuvinte de haz și alte bucăți frumoase și folositoare. Calendarul urc 33 chipuri și vederi, mai multe ca totdeauna iar pe de-asupra o copertă în 3 culori. Să nu lipsească din casa nici unui om cu știință de carte. Prețul 59 bani. Cine trimetc banii pe 15 Calendare primește încă 3 în dar >i portretul lui Cuza-Vodă. Cine trimetc pe 3 \ primește 7 în dar și 2 portrete. Cei cori au plă- tit 2 lei abonamentul pe un an la fouiu. „Vestitorul satelor11, îl primesc în dar. Librăriile primesc. 25 la sută rabat. Tot Încercui acesta se mai găsesc; Cărticele de închină.iuni (15 bani), de phi- gcșoarc (15 bani), Prohodul Domnului (15 bani), Cărticică despre unirea țărilor .și Cuzi Vodă (25 bani), Portretul Marelui Domn Cuza (J0 bani). Poitrctul Piircipc- lui Carol și Mitropolitului Șaguna câte 1) b. ni. https://biblioteca-digitala.ro D-sale D-lui M. șt 5.00 o.JO 1.5J 6.00 5.00 CĂRȚI FOLOSITOARE in Redacția .și Administrația revist ^iQarele lucrări: eanga' a ngă' agă' ngă' ngă‘ An. I.—- An. II. 111 IV . V - ...... editate de revista . bB>Crțăngă rul Revistei „Ion Creangă^*np lpl2 — An. An. le ilustrate 'arul Pevistei ..Ion Creangă file: Povestire Jocuri de Cimilituri Industria pe scurt despre „Neamul Românesc copii I — — — n H - - „III — - - - românești — — casnică la Români Sărbătorile de vară la Români — — Boli și leacuri — — — — Cântece de țară — _ _ Lupescu : Creșterea viermilor de matnsă — — St. Tuțescu și P. Diuilescu: Monogr. satului Catane-Dolj „ „ Colinde din popor — — — — — 0.20 - 14) — 1.60 — 1.50 10.00 Tini. Popovici: Leturghia sf. loan Gură-dc-Aur — - Petru G. Savin: Clăcășește — — — — -- I. I. Ciuncnnu: Doine și alte cântece — — — A. M. Nour: Descântece Și vrăji— -- — — — Dumitru Furtună: Jsvodin din bătrâni, povești — — Se trimit franco numai după achitarea deplină 1.00 4.00 0 10 2. 0 o 30 0 4 । 0.30 0.30 A apărut : CÂNTECE jf DE TA3A Culegere de Tudop Pamfile EDIȚIA ACADEMIEI ROMANE Prețul 4 lei 1 Se găsește de vânzare la redacția a- cestei reviste în Bârlad. rai®) A Apărut : CALENDARUL REVISTEI ION CREANGA == Pe 1913 ;= Parte calendaristică. Sfaturi Numeroase articole și ilus- trații artistic executate. Prețul 1 leu 50 b. De vânzare Ia redacția acestei reviste în Bârlad. https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro Voi. IV: ISBN (10): 973-7603-72-9 ISBN (13): 978-973-7603-72-2 https://biblioteca-digitala.ro