GRAI ŞI SUFLET REVISTA .INSTITUTULUI UE FILOLOGIE SI FOLKLOB» FUhlicatA OVID DENSUSIANU V BUCUREŞTI Aipiiwir soctc a o*., s \ 1931-49** ASUPRA REPART1SÂREI DIALECTALE A ISTROROMtNEI Apariţia studiilor lui S. Pnşcariu 1 e un prilej binevenit pentru a examina din nun repartizarea dialectală a btxonmteei, în lumina eewetârilor sal**: istroromlna este un dialect dacoromfn transportat de emigranţi în părţile Istriei cu începere din secolul al x-lea, după muu au susţinut Or- Demmmanu şi I. Popovici5, sau istroromîna este nn dialect aparte, distinct de dacoromînă» după cum susţine Puşca rin? Volumul 11 al Studiilor istroroniine, consacrat gramaticei descriptive a dialectului, pe liana materialului adunat de toti cercetătorii, conatitue un compendiu care poate permite uncie precizări; Puşcăria a întovărăşi* această gramatică descriptivă de o preţioasă intriniuerr*’., în care expune, după ştirile istorice. mifţraţinnile spre Istria al<* strămoşilor Istrorominilor. 1 stmiii ittroromine-, in catabtrure. cu M tfarUtti, A. BeUUmdci ţi A. tfiţku»: TI: gramatic»!, cwuc te r »Wi ?c a dialect vini iftr aromi*; [II: Bibticşmji# ctîiieii, U#Ude ăi ttarttdi, fort* uuxtite, note, ^foK+r**. lîu-corcoli- Cultura Naţionali, l«26 d IWfl; -> vnl. 8", XV-370 pag. (planşe) 3&4 j/ag. (Acadeaua ffc-mlni. fi crrctb!rit XI ţî XVI). V. dă* rilo da saaii al* Ini Or. DfttiftUfrîafm, Grai fi III, 44^-4f«l: I'. Şitok. ‘Slam'i, VIU, »30ă urm., ţi C- Tnţrllavîni, Stmti ratm/a», fV, 17&-1M» : Ov. DonHiniSunu. lii*K de. la laiujuc rottm,* f, 837 urm.; I. Papfmeî, JAttlreUle rouilae tfi» Jtriruu I, Halit» &, <1* S., U»3 4, 122-129 177». —Gf*i fi Suflet f A f. ItO&EI TI precum şi cunoştinţele ce Ie avem despre locuinţele lor actuale; ultima parte a volumului e con.sacrată rtCa rac teri şirei” dialectului istroromîn, adică problemei ce tie-arn propus sV» examinăm aci. E dela sine laţele* că repartiţia dialectală a istroro-inînoi nil poate It stabilită decît luindu-se în consideraţie faptele de limbă. ()v. Densusiami şi I» Poţiovioi au stabilii o serie d«-paralelisme intre îstroromină şi dnooromînă; |>cntru a avea putere probantă» aceste paralelisme treime să tic fie nattiră dublă! 1. pe de o parte, treime cu structura generală a istro-ronunei să fie identică cu structura generală a dacoromînci, 2. pe de altă parte, flaeă e vorba să regăsim in istro-rotutnă trăituri particulare ale cuitărui grni dacoroiuîu, trebue ca paralelismele stabilite să nu jMiatn li datorite întiinpl&rei şi «ă tui poată li explicate prin consideraţia că dialectele unei aceleiaşi limbi, după o epocă de comunitate, inovează în aceeaşi direcţie. de-şi separate. Cu alte cuvinte, trebui* ca, pe de o parte, în istroromână şi, pe de altă parte. în cutare grai daooromin, să existe u serie de particularităţi lingvistice comune, particularităţi care nu ee regăsesc în restul dialectului daoorotnin şi care postulează o oricine comună sau un împrumut direct din dacororntnfu Aceste două categorii de paralelisme intre ifttroromfuă şi dacoromînă există: „dacă am desbrăca dialectul Utroromin Uttărd. Vlahii din Bosnia şi din Croaţia trebne consideraţi cft strămoşii colonilor rom iui din insula Veglîn şi din Istria. Proldt: rofncismul, atestat în Bosnia .şi Croaţia in sec. al xv-lea 1 iVnAt'i #» J/orăvco’, Cluj. 1924: Originea eokmiilor n*mirt« tfin Io-tnn, Bucureşti, h»2li,Jii- Ac. Wtiii., rtrfo 3, » II. ivt.l; (iVr tii+- Mcriaktm (Morupd-flăaxw) imrt ihran IrcjiniNtf, ic tir* şti, 1SH84 i H*U?t\u Ae ăi -Seu** /iun hitf. • VArnoE-m*# rvuw.. I XI. I lf*-| i. al. mossttj al xvi-lea, Elementul romîne*o nn este, deci, autohton în Dalmaţia; dialectul istrorotnin, atit de apropiat de dacoromână* şi faptul că Vlahii semnalaţi în 1491 în insula Veglia sînt ortodocşi şi bine diferenţiaţi. prin confesiunea lor. de Croaţi *. vorbesc dc asemenea Împotriva acutei i^tese. Aceste conduşii importante sfnt coroborate de argumente lingvistice. Graiul Romînilor atestaţi iu Serbia, cu începere din sec. al xil-lea. nn cunoaşte rotaei.smul şi mi prea iută nici o particularitate deosebită de dacori-miiuă*. Dela aceste populaţii, A-lbanesii au făcut eîtera împrumuturi lexicale8. Dimpotrivă, graiul strămoşilor Istroromînilor, atunci cînd e atestat în secolele al xv-lea şi al xvi-lea, e caracterizat prin rotu-cism 1 * * 4. Aoeasta nu înseamnă, fireşte, că graiul tuturor Vlahilor şi M ortacilor era caracterizat prin această particularitate fonetică: dar cel puţin o parte din această populaţie, şi anume cea atestată in Bosnia şi în Croaţia la sfîrşitul sec. al w-lea şi al XVi-lea şi populaţia care s'b stabilit în urmă in insula Veglia şi în Istria, cunoştea inovaţia, 1 M. O, lfertoli, Şiuctj tiu. jSiaiofjin nnmrvtii, VIII, 1121-lîliî; S. Dr*-£oitttrr On-y^nu noi’wiiiar rom, din Ivteia, 20, “ S, Droşumlr, I7(Xim «-fin Şerbi* \ in ttec. «/ XIf XV-Jeri. in .-tiuiarwî Intt, ile i fiori* n<:4ju»ruilt1, It Cluj, 1922. 279 urm. Cf- in această prtviiiţSi ntxurvitţHle Iui li, IJ. HamIsu SsUjwa numnlur proprii nimln^tl ‘Nn hrisovul luî ?4efan 1>uIuq I /I roii. «Vi., III, 178 urni.); Tli. Capldnn, inauinii hui. de irf. lui/frimată, II, Cluj, 1924, 110 urm.: *tn mim'* lor majoritaM» Romtniî iliii Bortii*] trofeu» 4 fl fost Baiului, c*rn ţineau dr ramur* 4c miaa&riwitţifo * roiului imului ilonărt»n" i 111 > şi Ov. DeunutafUL, Orai fi *vjtci, iu, 441». S.-cr. krr. pi. kUrovi „1£vrl«r qul «jcselln k flairof at it dâpbtcr 1* ffîbhîr-, relev»! «io P- Skok I A propti* du nawiisme ei tiu rho-taci*»**? ravmuir*n-iifbamtie> 1n Arhiv *a (rf&dwrsfcu rfarărti, jezik i II, Belgrad. 11*25, 3331 nn uoutr&xfca *6â**t& eon ut* Urc; cuvin tul n fost împrumutai pipulaţicl ou rutaciftiii num *’* stabilit 1n urină ăi insula Va-IT Ha «î In lafcrîo; .voe&sl arigiâo îl are numele a tlouh ffnfcLnl din insula Yejrlln: Fu i mira ţ| Fintirtt (ct, îstr. jffîntArţ rfinfttaţ*. Skok, ioc. rii^ 333> • N. Jokl, UvitfUniechr# Cm AMmnifdi&ii tn Meriţi* filoiogîrii, 11, H>2l*t 240 urm. 4 8. Itragomir, F7**t» fi J/orhrii, 03: EV-Ur Zmani*r* (« Zman-tM*U «v pr. In Croaţia (15T8 *i 1581) fl ^urebiro (sat) In Bosnia (14581. ASCPMA RSPARTISĂSEr DIALECT ALE A ISTHOROMi SEl 5 Aşn «lan nu avem nici o probă lingvistică care ne permită *ă presupunem cii istroromfoa reprezintă, im grai ro-ratneac din nonl-re»tol Peninsulei balcanice care ar fi fost diferit de dacoroiuină, ci dimpotrivă; caracteristicile istroro-jidnri na îngădui» deoft concluzia eă istroromina este un dialect dacoromîn. Este proliabil eă populaţiile caro eu adu» grăiţii dncoroinîii în Istria z'au suprapus peste o populaţie romanizat A. fixată anterior acolo. Dar nimic, în structura Lstrorominei, ou cere să fio explicat prin acest element romanizat autohton. nNti avem nici un indiciu serios de o ni in istoric sau lingvistic*1, ne spune Puşeariu, „care să no îndreptăţească a crede ca Romîmi Apuseni ar fi venit din alte regiuni in părţile undo ni-i atestă fntiiele documente, Ştim pozitiv că în aceste ţinuturi exista odinioară o puternică populaţie romanizată. Dacă, după un hiatus dc cîtevn veacuri, reapare in istorie pe aceleaşi locuri, un neam rare vor Ui a o limbă roma ni sată, este firesc ca — pînn la proba contrarie — să presa* punem că această populaţie continuă pe cea veche* (ÎL 352), Să examinăm acest raţionament în lumina constatărilor de mai sus. Am văsuţ că faptele un justifică gruparea istroromfnei într\in dialect aparte. Densusiann şi I. Popovici admit că strămoşii Istroromânilor au plecat spre Istria dela nordul Dunărei, clin părţile Bănatului şi Ţârei Moţilor; in favoarea acestei teorii ar vorbi apropierile care an fost stabilite într» istroromînâ şi graiul daeoromfn din aceste regiuni. Acest punct de vedere a fost combătut de P. Sknk1; Skok nu a observat, ins», eă paralelismele iu chestiune presupun un stadiu lingvistic evoluat 1 2 3, după toate probabilităţile posterior 1 P. Straie» luc. ci#., <#2 urm.: „Si dono Pisfcnj-rţiuntain u jwnait 4** en con Ud »t©c 1* itsc^ Mrounuiin, *t II n'v n ţwt* Bfi» d'en douUir, e* A'4Uit «ftrraiMit pM au iwwd du Itamibo, m»i* plutiVt au «mu! de ™ fl©nve“ Cf- Id.t SJar*<\i4 VIII, rti).> arm.: *[M. Pnţc*rtu| u ratam de conelHlArftr Im IitTu-RuumAioiş cunune lei dnrnîer rejetoit cnoofv vîvsM den Rouraami oecid*n«(tlur Mi-rlaci în I-Iria, In mls*. ;il XIV-lua» XVI "lom «nt Inf&ţiţnte «le T. Pupovlc», op, cit-, I, cf, Puţrarln, 11. .‘îl urm 1 Uni:urli au ptitrun* iu Anltvil la nfinjitul vruwulul %\ Xl-I«m: Valea Someşului o eur pincl 'a Bauurvţti, 3012, 12*1-12 î, ş* N, loTirn, J»t. JivminilQT din Ardeal *■ Cngaria, 1. Iîijcan*»ti, IIM5. 31-32. ASUPRA RKrARTISJUlEf DIALECTALE A ISTPOBOMIXBI 7 «ut sciniinlaţi j»e coastele Dalmaţiei şi tu interior: Mvolele XIII, XIV şi XV ■. Aţa dar, avem prolte c& Jaooromina se vorbia la hui tul şi la nordul Dunărei in epoca pe care i> putem uimii „daro-rointaă comună* *, adica înainte de plecarea strănuţi lor Utr«*-roinînilor *pre vpst; pe ele altă parte, nu avem probe că ar li existat vreodată un grup lin^nstic «apusean”, ojhis celui daeoromîu; ou alte i-uvinte, numele , lînrtolî, jDiw T)flut ltfUft, OOl- IU5. Mrirt ariile «nfariMM «aicalula! al XHt-le», »‘*r« *r K-mnalH jirw-^nU unal clement ftmikieec ©ouai* Adr întind. nn priveto .%<.•***.•< tu jtapuJadn,. oî pupatăţii» rum.iakKicA natolitoiiS- «!•* a«ili>. Cf. Harta)], Şfudj iii jtlolOffUA riMtuini.il, VIII. dlfl urm , «l Plujcsrlu, IIf 13- ..Euta Iuti foarte grea ;* <1** iad dln Kitrllii.' «î iiii» aaanriU' |i3t^t«atn ia ductuneuti' *5 Wsihjmî Ia ivrall» nisî sJo* iii> Jtnsjek, dad» av«*in a laee, iu ***5. IX-XII. cu Rom Ini *au cu Somnul care- vorbirii Ihrilm dai 11 iată-. 1 Skok, A pr&jMi* Aw ruuMlI&fitg., , 3îl4: -Mcmc |Mwr Ir rbotesicinu U-tro-rj tunăm, îl j? a de* pruuvt** h*l Limique* |aumd« n»t;n;i>uta dîu Jlo«jii» -1 <1111 L'Fiaţiaj dual ii TUMilUi que ol* pbcnurueii* a «lil *«.• pridiilrv aus*i blen au %ud ilt* Dftnnl*v quelqu* pari dan* ies lfalk.in&M. H AL. B08ETTI fără rotaeism, Dacii eliminăm formele in care lipsa rota-cismului se poate explica prin faptei că ele au foet împrumutate sub acest aspect fonetic din limbile învecinate (croata, slovena, italiana)1, rămîn lotuşi vre-o rftera ireductibile la această explicaţie: nt tsin (jo tzin), înregistrat de Aacoli, cu următoarea observaţie importantă: „parohul Mioetick mă asigură e& a notat in mai multe exemple «lin Jeiăni n conservat, devenit r în Valdaraa*J, şi numele toponimice: Mar&ini, Kraâun, Krhun; prewnţa lui n aci ar fi datorită disimilărei consonantice: /-r>r-n (Puşcăria, II. 282f 284, 290 şi 312). Acest proces implică insă o Iepe fonetică, şi fonetisme ca tirer „tînăr*, rirer „vineria arată că presupusa lege a fost inofM-rantă, în istroromînăa; aşa dar, apariţia Ini ii în ac^te cuvinte trebne explicată |>e altă cale. Presenţa acestor cuvinte cane nu cunosc rotacismul în istroromînă nu ponte fi explicată decît dacă admitem că ele au fost aduse îu Istria sub această formă fonetică de o populaţie de grai dacoromîu rare nu cunoştea rotacîsiuul. Căci, în unele rasuri (Puşeariu, II, 112), cuvintele au fost înregistrate sub două a$j>ecte fonetice: cu şi fără rotaeism 1 * 3 4, La aeeaată oonelnsîe m<* duce şi examinarea cuvintelor kfept şi Mpiir. Am dat altădată motivele |M-ntrii care cred că trebui .să plecam, pentru a explica fonetismul acestor cuvinte, de la formele cu fc- şi cu iniţiali, adică dela forme pa- 1 V •li*t*]* Întocmiţi» de Puşcarin. fi, 110 urm.. 31“.!, *î Ov. Dcn- RU*iann, 6’nr» fi *ujflţtr II. 301-SP2: III, 44H-440- 3 PuHi^rtu,. II, 113. 1 PMijcurv.i. II, 312 •! Den»U'*1ahtt, f«c. cit,; mîmn iWeurand, I\»|h>v1cD, relevai «Ic Pureariu. ioc. di.. treime ahmlnat dîn Iota cuvintelor car* nu prezintă riitsclunrml: textele daoorointna rutiioîimnte din reotfîTil al XVI-loa camMW numni forma rn «***» «• confirm* etimonul jrr*r**c ul acc«tui curînt l'uivviul; foniih n.titcl*at* dotA de Matortwfu «, d<* «sigur, inventat* di* dinnul. * Doc* admitem explicaţie» atunci ** poala ca *1 celelalte cuvinte fTin» hjtaciKfti, a cttror pretenţâ a to*i explicat* pnntr’u Influenţi etevină, «A 0 fufit aduae «ub aoml ivrpeot femeile de popul aţii Le ruiti1ne*tl «am un cunoşteau rotaclsmnl. ASUPRA RXPABTiSĂBBr DIALKTALR A ISTROKOMÎSKI O lutalisate şi asibilate. care au fr*»t aduse sub acest aspect fonetic de colonişti instalaţi mai tîrzin in Istria Vedem, prin urinare, onm cercetarea istroromânei» in trecut şi în zilele noastre, impnne următoarele conc Inşii: 1. Istroromîna este un grai^ dafiflromîn transportat în I»tria; emi^rurou *piv Istria s’a petrecut înaintea nan In cursul ocolului nl xm-lesi, 2. Limba celor care an do» istroromîna in insula Veglin şi în Istria cunoştea rotaci-smul. 3. Urmele trecere! acestor populaţii spre vest sînt atestai*4 în Bosnia şi Croaţia în *ee, al x\Mea-xvi-Iea. 4. Treime să presupunem c& la o epocă posterioară insta-Iftrei io Istria, o populaţie de grai dacoromfn, eu particularităţi lingvist ie* care s>* regăsesc astăzi în graiul daeoromîn din părţile Bănat ului şi Ţ&r«*i Haţegului, s'a suprapus peste populaţia care vorbia cu rotaeism, şi a introdu* în in.stroro-mină cuvinte nerotaci&ate şi expresii particulare acestei regiuni. \). Hosam * V. cucUs* m»*a JZltcJfcenotat finr ta pttonvtujue if* mormăi* au Jcri* licclc. P»ri. 11*16, 156 urm DIX ŢINUTUL SACKLELOR n LX XIII1 !>A nu te miri niciodată dă slava casii altuia^ că nu ştii cum eă îfuCehle vrenjga .şi al du are acu mnilioaiwî rămJne «Arac lik'if, că... teu acu it’am niAic cu nimeni - 'la zic că «tiv că n'ga *ă yije *a-n dea Aiie In cap, că n'are pentru £e... ftaiasa Vinii, 69 ani Zică li: LXXI V Cînd li *jmj cA-i «cade g*ine, Tot cu coada *n sus să ţine*; Clnd îi «|>uj că-i şeade rag, ]e vai du şutietii tău. Pin la iudecatA, j-a Igal krelcH toata. (iţaha după ploaie, £opengagu. Sabp'ijn şi puşca şi nadeiden, fuga. Din cal boieresc. iapă ţigănească şi dln iapâ ţjgănşftaca. cal ligieresc! Aceeaşi. LXXV ICe că n dai Domnii Crtţdoa uo punga cu galbini du u/>r Iu Sfinta Vineri *a *^ă duca *â-j dea cui ga găsi că stă dumineca şi mi lucră Aiăic. Şi gu pliceai Sflnln Vineri şi n'a gă.sil i»a nimeni cu (Ido cum trulniio duminecu şi numa'nlr’o grădiniţa cu flori vede u<> foliţă: stătea |*A iarlw şi şiitţa’n mină, freca go frunza Qar uo flgurc, nu ştiu Ce... Şi Sfînta Vineri i-ă dat-o iei şi *’« dus 1 TiAti* textele |.»în4 la i'M.VII *tnt din Sfttwlimţf. HIX ŢI ŞUTUL SĂCELELOU 11 upâi la Dornnu OîbUksşî i-a spus: „Doamne. n'am gâait pal nimeni care *â ţiio cu udo vârât zioa da dumineca, numa go fata lulr'o grădiniţă anCşa. go frim/u şi j-am dat joi punga cu galhinj ni ga *is fata: „bodaproete, hndapi*o*tc" - Da Domnii Cristos ştijace-i, da tot q-u minat >fâ-t Cgale punga Îndărăt. şi Vu dus S fui ta Vineri, apăi, iCc: „dâ-in punga Indurat că rn’a minai Dornnu Du fetiţa fce: „ap&i (t*o dag, da dit-ăj a uliţa marc. Pir veşti .şi-a făcut case toţi In tirg la Cernatu, cfnd a vinit i«i acu v’o duo sub* dă ani, li iii biserica a vek** nu icra făcută. Da acu m«i sin puţîin şi din iei, Va dus toţi: curg-a murii, care-a plecat pin luni- Va *m-prăşlial toţi pfu Igată ţara. Niţâ Plrvu, ttl uni. l l KLKSA MO ROI AN V 1* LXXIX CtUtndaru să 1/i ramfiu căJindar, (la nu să ne lom noi «JupA catolidi. CA ziCe c'a umblat pîn sate unu Kii-i tragă la catolici p£ Rumlnj maj multe sate. «la n’a vrut să vile niCi un om din sate ia adunare şHt plecat ăla dâ unde-a vinii. Du trebuia *ă-l şi bală. &â ţi te minte sa nu mai yUe să prostească lumea... A vinit un Colan din Humlnita care ne-a spus nou. Acelaşi. LX XX Da muiere fmturpasă: Dusei pttua clnd da frunza Şi-o tăiai la Sin vitali Şi-m păru că mă pripkrii; intre iţe şi fuşCei Paşte-o scroafă cu purfei. Acelaşs. LX XXI Astea dă s’a tuns acu ca vamini. le-a umplut pâduki, du acu li Bit vede şi mal s'îne şi lindini şi păduki şi tot pa la Ocală. parca-s Ovrei d'ăja du pin Moldova; mlnor pojmlne Io vezi şi cu pantaloni ca |*t oameni, gfndnşti f Acelaşi. ucxxn înainte batiu icra ban, nici nu plăteam atita ^'ir. cum plătea pin Rumîniin Undo să pomenea *a plătim aidi taxe, impozite d "as tea, cum cioriii Io mai /iCe, pă ojt Puteai să ai cu măiili. Ne dubeam cu iele pin Basarabii ia plntru iar im. da nu ne'ntrcba nimeni Aiălc. Aveai paşaport, bună pa£e! Nu *ă băga nimeni. Acelaşi LXXXI1I N11 torn trin p'alunCja Iu Rumlnija. iera numit o .societate engteazâ, ieram (eu dă v'o dojspreCe ani. cin nj-u puş gluguliţa dâ gft şi m'a trimes In ltasarabg'iia Ja oj. iera la o mije ob sute şapteşî patru, m'a minat băiat cu gliţguliţa dă gft şi cu mămăliga ’n ia. P'atunâi ioru g'ine In Basarabia, icra lumea rară, tfrlo JJIX ŢI ŞUTUL SĂCKLELQi: ta multe dă oL iera Mocani mulţi plnă la raz.Mu Ruşilor cu Turti, la şapteşopt; Mocani ajiâi a irocut iu Dobrogca, c’ă foet locu mai slobod, mai pustiu, clnp mat mult, Şt dVicolţa am Ciobănit sjti-eproCe ani. pa doo oi un au da zile şi pă aine. şi pa urma din an tn un a sporit clic o ga|«\ plnâ Ja obzcCi am tacul v’o Iretzeti dă oi şi iii-a murii IojiU1, nimaaeoo una şi hj-u lgut-n lupu şi p'ain, pâ urnii am Ciobănii înainte plnă iun făcut o| mai multe, la mai mulţi stnpfnj, jifna m’am liisal burlac, stăpfu. şî-am vinii acasă. am plătit cătâniia — utunCi mai mult fu bani s*i tutca: icra unu Dudan.. Am seu pat dă cătana şi, d'acolca. am găsit şi ţo o fata şi m'uiu Invarul şi-am mai stat stapln cu nili v’o doozeCj du ani şi pâ urma apăj di-am vlndut tgate oîii, că-ă mai şi murise multe d’o iama prea—şi s*a isprăvit Acelaşi. LXX XIY Şi clini umblam cu oili rfnlain cu ilujeru, uimeam lapte şi covrigei du caşi: cin nu tmkaui *ă lă£cm mămăligă, ca plofta. mai v răbdam. L« posturi mîncam mămăligă poala eguplă şi le-puma mai rar; In dulde, caşi. lapte, cfte-o ţăcălijo bună dă carne şi puneam pastrama In cenuşa d’o frigemn, a paj zar dulie. Ne dădea o oca da brinzu pn săptămtnâ; dacă sa bolnăyju v’o oaie, o tăiam şi-n fMţam pastrama. Mfncam cftg-o dală numa cucuruz, crud, cin ploQa dă rin puteam faCe mlncarc, Vara mfncam utila, lintiţă şi-apui cin tai cu buCjnnm pin le loyja. P’atiindia iera lo-curili largi, avea yllc multe Mocani, lirţadă dă vafl, orgolii dă cai, turme dă oi; locurili Jera slobode, acuma nili ii murit, locurili *ţi strimta!, Mocani ă| bntrini s’a dus, a murit Mi, a Wima* mima nişte poiunj cu ii sută. duo dă oi şi cu tfrla pă movilă. Acu nu le mai pi |K?ufo *ă Meu alocaţi, o’ar liri să moară Hă foame. ca p’aiii nu *ă pfrăşte lumţa ca pin alto părţi. Acelaşi. LXXXVI inainie icra oţJ #n codru, acu sini Iit or&şj Nu icra ftudecA-lor'cu condei după urnkn, jora patru băirhii din sal şt aia Ştiricea. Acu €inze£i dă ani iura, i-am apucat şi jeg. Dacă ştfja unu 7’attM nistru, II punşa dascăl, cantor, p'atun€i şi cnreştija şi Crerfeu ala ti pun^a popă. Acu £inze£j dă ani. jura patru batrîni aleşi şi aia Sudeca, nu să făCca acte, să du£$a la bAiHiii, daca ieru vV> ispaşe, v’o Cearta, li fnpaca. cu nu icra avocat şi Suriecător'; devorţu să făfca la putrupup, nunta lut aşa; sA fă£şa 'nvolrea» ai fă^ca strigări Ja biserică, ne ditâşam piste-o aăptnmJnâ Ja biserică şl făceam nuiila, Ingolna *A fă&ea noaptea şi-a păi Cinstea şi masa. Vi tineri nu să ■ ludea la circiuma, numa ăi bulrinj. iiifci uu sA apro-pk'tja dă r*Jr£jumă, Doamne loreşlo. da acuma fl da afar p‘ăi batrlnj, sa aivâ iei loc. Aed aşi, LXXXVI I f.ri, săracii Ciobănaşi, Cum ni-adu£o sara caşi. Dimineaţa urdă dulie, Mh să ni Ui şi să dtiCu- Acelaşi. LXXXVIII Hună-i brinza din burduf, Buf. Moca no. buf, Da-i mai buna dlu găleată. Câ-i bătută dă n fata. Buf, Mocane. buf. Aceiaşi. DlX ŢfNCTVL 8Ă0ELEL0K 15 LXX XIX Indepura toţi aâ-i zică: ..Lipa. lipa. nou Stanica, Clin papuc .şi i'V* opk'inca; .XI din CQada Itag n'noadăî** Acelaşi. XC Ţara rumlnească iom *up Turc atundja* ţara rumfncascu io mima «lâla ubutff indejxjdmită, Înainte plaica arttdi la TiirCi; da cin s'a Inilul Ku*U cu Turcii, nu mai plăteşte Bulgari a fo-« ^upuşj dă tot; Romi ni şi Slrgri şi cu CroCi >ă administra Ringuri, da Bulgari, nu. Si după ră/Jinj, l-a Tăcut (xâ tiirol rofiu. jora numii crai pln’ntundin. Acelaşi XCI Baca săpam v'o comoară» nu mai sluteam Mocan p'aicca mă dudeuru iu Bucureşti şi pa loP la o îndemn c*»coariă.. ăj, .!« p'uidi nu să pomeneşte dă comori şj-apăi şi d’Ai d‘u găsit comoara, .s'a pricopsit v’unu ' OuuQura asta-j: să immdeştj, să strrugi, să nu koltui mui umil dacft ai, să li'ii curnitilu şioipăj lol comoară rădj-Ai d’u gâait comoară, cum i\ter n a avui nidj ici niii-o haznă da hani. c’u avut lidiori care prost, care keltuitor' şi s’a ales pr&ftl flit toi dC-U LTJk^ii Acelaşi, XC1I Zicală: Ogarii boier'ului nu mlnca ii iu Mu albă şi, [>ă urină, după d «1 strecoară mai intfi pin zăgîmă, după ce Mi’nkşagă 11 slrfngc cu mfnili, 11 pune’ntro crinlu şi pd urmâ-l ştrlnge tfine, îl stgurfe grine şi rămlne caşiu du CinspreCe, doozeii dă kile şi-l du£e la căşerije, daca Vfţa *A-I facă brfnză, 11 laşa să să do*k'c*t*cA V sa faCe şi brănză ca da Pcntaley, buna- Gaşcuvalu, 11 dufce ia căşerije şi-l faCu aşa: Verbe apă *n cazan şi laie caşiu mărunt şi trînteşle apă h'artă pişte iei şi, clnd unldu ca cureaua, 11 ia baCiu şi-l frămlntă g*ine şi-l pune ’n tipar' şi-apăt 11 pune’n saramură tare (olt sâ stea dasuprai, pâ urrrui upăi (1 «toate p’o masa făcută din seîndură şi pune unu cîle unu şl-i da sare; a doga zi, pune unu piste alt şi iar ii dă sare; a treia zi, pune trei unu piste alt; a palm zi, [Mine |«alni, a dlriija /.i, pune CinCi, şi-aşca iese caşcavalu In CinCi sări şi să k^amă un haşamal, un caşcaval dă iinCi sări. şi-npăi îl diiCe care 'ncotro şi dacă-1 vinde ptn streini bite, Intfţabă lumea: unde-a crescut * Că glndeştu c'a cixîscuI In pom aşca pata Acelaşi. XCIV P’aîdi, pfn satili-astca, ein mulţi GAureni veniţi du pin munţi, du pin găuri după Praovu. P'aiCi ucu v'o sulă dln/eCj dă ani nu iera case. poate să tiri fost v'o clteva, da multe nu iera: a fost păduri piste tot, *4a tăiat după aja păduri Li şi s'a făcut case; colo ii ziCe Vftlţfi-targă, pesemne c*a fost toi aşca v'o vale la pgalili pădurii, p& unde vin ca apa mare clnd ptOQa mult, vi uşa şi p’aicl pâ uliţa asta. piti grădini şi *'adurm multă dă *ă făCca rovitii, da acu n pus brazi In ValţA-largă. să iui mai \iie apa mare, cin $ln ploi. Acelaşi. xcv înainte nu să baga nimeni pâ tine, mCi Cuguru nu ne-apuca da plată, iera mima daidiift obişnuită călr.i stal, pa urmă. apa şi-atit. Da ucu du n'ij plăti un an, doi, stă sa-ţj vfnza casa, nu al-ievuî Ai l£o cu s4a făcui Himdnija mare: s'qh bfi făcut acolo la Bucureşti da p4mf| nu. înainte puteai faie şi cu bani puţini negoţ. I>IX ŢtXlTVL SĂCKLELOR 17 da acu fara iuiViligain« nu *u mai fttfco negonţili. iCe ca lirica! viiixiM veifco, Co du treaba' Acu nu mm avem io adtite pin vama; alunii, înainte dă război, pluteai pluteai la vamă si yineai încoace cu marfa. da acu niai udo daca mai ai ie! Sîn şi p’aiii d'&i du e'u pricopsii după rezbel, rare ’nnmfe n'uvţa niăic, jera fni ciobani pu la Mocani ni bogată Acelaşi. XCM A Cosi ifOdatâ un pojnV ni cu un Cantor, u fost ici lu go veselite şi pus la cale; avea un ve$ln acolo** In upmpijt'n» v*o doo capre cu jerj: i-a zi* pofta cantorului: .mai cantore, n’ar M g'ino &â ne iluCem, mă, să furăm io/J tiia« ^ laCem un prlnz cu ieja t A aci>= popa catră cantor: .du-te, rriuj cantore, fii go Cercare tu noapte, n'îj putea *ă fi»rj măcar un ied* f $i cantorii ;t zis: „am să mă duc, zi Ce, am kA m& duc ieu la noapte *-a fac o Cercare sa văz rfoi putea «a fur barem un iod, ducă nu doi". fVj|>a nu *fa mai Jnttinit cu cantorii pin dimineaţa la biserică şi cantona cin s a ilus m fure in Iu, l-a prins omu cu iedu'n şk'inare şi l-a bălul g*ine noaptea, l-a făcut burduf, Acuma, pope s’a dus la biserică dă diminuată, cantora u vinii puţin mai tir/jg, intrase'popa in sluil'ă niţei şi cantorii a vinii şi s'a pus şi iei in strană, bătut cum a fost. Acu, pojia n’a putui sa *ă ducă In cantor fcft-I intrai** c'g-a Iacul şi-a strigat p»oj:«ii dfn uitai*1 «Ura cantor: „dascăle pascale, tc-ui dus să furi pâ meheiie^ f.. l»a dascăfu dă colo i-a râsţpim*: .furat, dracii sa te ja, ca m’am du< *ă fur j«t iiudiehc şi-am căpătat pa iMI-lMI-bll!* Acelaşi. Xrvil Mui ’ nandu vreme |mpkfi nu prea şliia carte: dacă ştija Ttittid it'tflru şi Credcu. -1 făiea jtopă'n llundnlia v«*ke şi îmbla popa pa la tirle şi spovedea Ciobanii — jera ’jihrâcat tot cu Cioareci Ca mireni —şi scripi păcăli li p'un răboii şi după Ce işprviyja eu spovediţii. /.i£ea: nepoate4 — ştergea 1**1** păcatili cu cuţjlu~. ?i ziCi;a: 7iotş-aţţa, nepoate, să ea Şi-a ?w Domnu Cristoe cătră Siîntu Patru: „Petreo, Petreo, vazj tu tata asta vranicăf Asta are să ia pA pu-turosu ăla, vezi* î “Şj atunija u zi»Sflntu Patru: „Doamne, Doamne, im-i păcat să să’ucurte fetiţa asta cu puturowi ăla, Doamne” T şi-a zis Domnu Cristos atun£|a: .De. Petreo. £e să facă ? Fa cum a\ allă acuşi dă puturos, iei ar muri da foame singur !“ Acelaşi. C f.ncra un g'el vecin, un Să cui, lucra la fiu InziQa dă Sfîntu-Uiio şi-a vinii o furtuna mure ş|-a ’ndepul aă-l ficofijo&ro Unu vecinului şi-a strigat veCiim Săcuî cătră Sflntu Nije: .lasă, Ilijo l*a£i, fînu, ca aista ieri lucrat nu azj,u Asta a fost un semn că să ţii© şi iei pa Sflntu llije, da iei nu ţine ui£i acuma. Acelaşi. DIN ŢINUTUL 8ÂCKLEL0R IU CI t» Ţigan s'a dus odată la «Una şi g'otu Ţipau a font tlă-infitil şi i-a dat ha£ju zar şi-a lutul la vir piuă n'a mai putut şi după te s’n săturat, pa pi» si nişte plăcintă şl |-a dat şi-o lai cat' dă purtel rript Ai. da £e sa facă tr'aiii Ţigan f că ici nu mai putea mlnca, ra băuse prea mult zur, *Apăim, y.ite, „nene» nene» bone bucate ai făcut, da iVui .ştiut cum şa Se pui. Iutii sa ICî pur-£elat şi-apâi *ă liri platintut şi-apâi sa hri zăruil — cui t-ur mai h'i trebuit" f A cela şi. cn Prăvălite cu kiriio, Marfa'n datoriju, Negustor gol k'i*lol, N’a ni a da, n’aiu a loa ŞrapUi hololveacc Pară funduri, fărădoafte» inapte iKigeane dă vije: Nunia jepuri le ştîio, Ce-i pâ mine şi*u casa. t’e-i pn ladă-i l»ojer<*sc.., Doamne, fereşte d*iin foc! Negustor gol Pistol negustor eu trei prăvălii fu sk'inaro: ima-j tajcă-iicie cu ia’n şk'inare. cu una ic frati-ăey. cu unu ta foc, că sa ruşinat ca l-a sămuil cu purdica şi-a plecat din sat, a văzut ca nu mai ie kip să-şi v in/.u căli rubinii. CV Acelaşi, Zidam a zis lu Domnii Oiston ca cum poale sa vindece pâ orb sfiiluila, că icra dumineca lor» şi Domnu Cristn* a zis: »,au nu dezlegi tu asinu Ing sîubăta să-i dai apa**? (ă /idani fade mfnCAK dă vinerea ca să aivâ ţdrdăta, da f>omnu Cristos a zis ca sai facă dă mîncare sfnbâta. că nu ie pacat. Si fîim să cant dumineca şi sarba tgarca, că iei năfe sărbătoare» ca pgatc sa jiloo şi sa strica, rudi oili năre ătgare: le mulge dă tr$i ori 1** *■* cit altfel* li sa strîuge laptili şi nu ie g'ine. Acelaşi. CVI nmu dinUj al nmiki-tii bunii, neică Etadu» n murit *t Imn intrat» că u’a mai işlt, săăocaL Avusese cu iei mima un fidior şi-o fată. ... A păi, acuma nu mai io lumea c&’uainte. că’nainte vingu fidiori du pin munte, rlă Ja oi gâr din ţară şi su’nsuru în Sadele, da acu aşteaptă fetili d'ăştga dă matura pîn gări» şoferi după la boieri gnr keferiştj. Ca glndeşti dumneata f! Nil rnaj io cum a DIN ŢINUTUL NACELELOR *21 fost şi-s bucuroase sa le ia şi-aşa.,. Vinea mai mult ă-ştea du pin munţi, ca ui du piu ţara nu prea puica sa yije, Că li-era frica dă landuri că-i prindea; şi inca’n Siuliliic nuina novostili «i oameni; icra si burlaci, da nu iera mulţi; aUmdia fotili nu su |>rinrie&*n ioc., sa uita numa dă <1&p6rte pîn jţăurili slobnrului, că iera ruşine sa igade. da acu ioană cu toti- ca la ţaru- Acelaţi. Zicăli: cvm Domn sil h'iie, IU dă kiea să ştiioî PlnA la anu Qar moare măgarii nur ttrlie sumam, Acelaşi. dx Ifcirlird u-nug, săracu, şti ia sa duscliito şi m'u 'nvăţal .şi pa dine; zidi TnttU nostru dă trej ori plrilru tfîldl şi la urmă: turnă-dujeştu-l. Don imn*. pă culurc IU splina zidi du noo ori şi toi aşea. Cu defe şi cu bosioc dăscfntu si-j du sa £u*te liolnu-vuluî. A vcnît In Vinerea-marc domnii părinte, c'uvru gildi, la bar-haUi-fcv să-i dusciute şi a zis: ..apeii, domnule părinte* nu dăschit, Cai-i Vinerca-niaro*! Apai, zifio: „ie maj păcat sa laşi omu sa moară dacii să-i ilaşnlnţi*' f Şj-ajuii cum ba tras. j-a dat drumu, ş’a şi făcut £*ine domini părinte. Splina ie dă noo neamuri: dă Irej *Il0t io du £raba, su unita iute; dă fino zile, nu-j da moarte, ufea/a mai mult.-. Susur ia Nilului 7.ri uni. CX (llud jorani jeu Tată mare, \m vromen aia vineam noaptea ta cuminecat, să nu ne vază cumva lumea, ca or£fir şi la Pu-ştj, dounmo, mult iera proşti oameni p'aUmdja, mergeam lot noaptea: fata nu vodca bisericii ziga. mima noaptea, Aceeaşi. ELESA MO ROIA SV CXI Aitea'n grădina domnească icra pomâriie, avţa plantaţii aiCş&t dă cumpăra lumea fel' dă feJr dă pomi şi ruiinfini, da acuma ua tăiat lot. dă nu mai ai da undo sa |ei un pom, deva. JJa* npărţit grădina domnească Iu oameni, lc-u dftt Ift dl$-un notar, la cft$-un agronom, kipurili care-a f«4 In rezbel. dai iei ni^i n’o hrl văzut rozbtdu. Aiiicu Plrvu, 08 ani. ax tl Kelili din Satulung Toate sfii cu nafiu lung. Aceeaşi. exm Oră mare dă cocoane Tot cu şorţuri dâ cariOâM Şi cu băjeri dâ pluiitiCj. Tot dâ neamuri dă C&JiCj- Aoeaaşi. CXIV A pui, dâ Ce >ţ| |4ije râu că-ţi moare l.âieţi f Ca-ţi dăstleagă Dumnm mlnili, d'agfc poţi vedea d’âjJunţi; mai g'inesâ moară şă *â ducă la Dumnezeu, dâclt su mai îndure Atltşa năcazuri j>a lumea asta. Clnd Iţi moare ruai niCi, nu-i mare năcaz, da să-ţi moară mari ie mai râu. după Ce le-ai canonit cu iei da i-ai crescut. I)ăctt sa am fete muri şi să n'am zestre sa Je dau. să mai pllng p'ingâ iele câ rfam Ce-tu trebuie, mai «'ine sâ Ic siringă Dumnezeu? Aceeaşi. CXV CJte stele sin pâ cer' Pin la zio toate krer. Numa Juna şi C‘u stea şti ie dă patima mea. Aceeaşi. VIN Ţ1XVTUL SĂCELBLOn 21 cxvi D’ai şti ţese şi urzi Cum 1e .ştij sulemeni, D’uj şti sa dai cu vatala Cmu ‘•Iii sâ-ţj pul ruilleiiţalal Aceeaşi. CNVII Acu toate caJtfili sâ’nbracă jr'irie. nu «i nuli cunoaşte Tuia or muierea minzaHnlui d*a hacului ca ’nulnte. Aceeaşi GXVIU lrL ui, ui, viţel hălţat, Nu Hiji afur din «al, C& uu jeţte boala voastră. Ci ie nevăstuţa uga-tm! Fuge vaca dfn obor. Crede ca je boala lor. Aceeaşi. CXIX Ce fel tlă dra^ofite-avem f \linia din oki ne vedem. Ifci n*ar hri oki şi sprintene» N’ar li'i ritfci păcate «rele: oki şi sprintenii i Fac toate bolid iii, Oki şi sprlntenDi Fata neikii Beiuriili. L>ra«o«tea du uu Hâ'ntape ? Dintre oki. dintre sprintene, Dintre buze «upţirvJe. I'lingeţi, oki. şi lăcrămaţi. Că voi sJnteţj yiuovnţi, Că te iubiţi nu lal*aţ|3 Aceeaşi. KIESA M0X01A XL' cxx - iJascummă-mii, părinte. Că da in'ii dâBCtmnna, Trei aule dă zloţi ţi-oj dai — Cununia-a fost ia mine Ojki*a fo«t hi cap Ja tino; Sa (ii M uitat rnaj iJ'ino Cu venit la niae- CXXI Bocet fn batjocură: iCia-i lină, i£ia-i gbd, Ifi n-io b&rb&telu mort Şi-o $ă loc *â Aî-1 daizgrop Si-o şa-j vfoz coiQa^ili, Ca sa-i fac soroatili; Şi-O sâ-i vlnz izmeni II, Ca sâ-i fac pomenii i: Şi-u să-i vfnz şi ptilărfta, Cn să-i Tac şi punayîia. Aceeaşi* Aceeaşi. CXXII hă pic ba iha tu urii, {a pamfnt după mortului şl-l |»resarăfri aşternut, Sii rămlje mut şi suni: I,a cap [nine-i iţiţi, Să-i ja dracii minţiţi; t.a k'itinare un dovleac, Ca Ră nu-şi mai «tea pa leac Şi sa-l du£i lunea la tlrg Şi «a «Irige ‘n gura maro: „AL b* bărbat dă vtdttraV Si «ă-1 laşi in £in£i parale; |i.i -i vedea şi dă*ţ vedea Că nu ti-1 ia nimenea» Să-l laşi şi intro ţwira Sa tu cureţi d*o belea, D’o belea, d’o sa tara DIN ŢI N L TI L SAC EL EL O U 25 A şea striga «i citita g'iatâ Măruţă, că mult iera amârltâ: vinţa cu omu-ttiu dala oraşL K-adu£ca beat mort (n cururi şi ja mina calu... şi ciuta si pltnfcea totodată. Aceeaşi» CXXlll Boeioc dintre Terestro, Jeg sin doilor dâ neveste, Dâ neveste tinerele Şi du fete frumuşele Aceeaşi» CXX1V D/Ui§a io z.iga Iu Mariia Magdalono, a Ireia zi dă Sintiliie: ie zi primncMioasâ, ca pti Cine 1-oa atinge belelşala In ziga dă Pâlijo ie plntru tgaU viiaţa. l.a S\nln Afarinn tmuAnifa, lot aşea. La IPilipi, care are oj zi£e că le păzeşte Dumnezeu dâ lupk'i, să tiie /ioa aia. Sin trei iu dulCe, trei In pod: ta bisata secului du postu Crăciunului. Toţi Hrilipi să serbează la Ov edenic, zioa Maikii PreCiştii, Intrarea In biserică... atunfiia-î H'ilipu ăl maro-A7fl/ilija-i Iu doozetf şi şoapte iniile. li mai zi£e PinlUiir sau SHntu-Panltliinon—ie la go eăpâămînA dupâ Stfntu-Iliie: ahmfci să călătoreşte vara; ie Sffntu-Pântiliinon, tâmăduitoru dă boala, (ine lumea ca su ne UtaiAdui&scâ Dumnezeu dâ ligulc. - - da, uite. că ăsta ie âl săculeţe. dagcabu-l ţinem. Aceeaşi. cxxv Al TaCe acuma «talul la ăi morţi In răzbeL.. le ridică pk'otre da ăia a avui noroc d'a murii; ju mai rău da copk'ii care-a ra* mas şi kInuleşte şi pllngc pă urina lor; mal g'ino lc-ar da lor, să să liărâncascâ.- cu bani aia. nu *â le facil pk'otre la ai morţi, cil dâ Aia jo g'ine. i-a «drfns Dumnezeu după lume. AceettşL CXXVI /ic aii; Sena tale dâ la gulâUHe, Ca pă urmă yin şi dăşpoleţL. 50 KIESA MOJtOJANU Ir [răculu cit mlnzatu, Sîi-1 ştîfe tot satu. Ir bet^agă d’o pine ’ntrctt^il. Aceeaşi. CXXVII Afiai noi Mocaufiili nu «Intern a>a dutoat-e du Oameni ca alte muieri: iei stă ’n ţara aproape toi anu, ne dufom şi noi p'acolo pa unde ^inl iei eu oili. |J& v*o moşi ie, pă la v*un boier şi stăm y'o lună da rJIe. Mani dus şi jeo acu ’n HMtj, cin tunde oili»şi iei mai yine ICtuA jwi toamnă şi sta ie slă şi-afiăj wi dude ’ndăfăt Noi nu «Intern învăţate sâ ne sica num pA cap toata ziou şi *a ne ţiic encoiţală Aijui pi*ica. Mari ia Badu. 12 ani. OIN ŢINUTUL SĂCELELOR T CXXX A păi de «â-ţi Rpni ieo. că-s bălrin 1 llooi» coralija HA la mimă şi din gura o am, da nu mă la*u novoioşeUira butrineţii! $i-Upai nu ni «A mai lovjeşte vorbi Ii, ale ngastre butrineşti cu ale dumneavoastră; nu *ă mai vinde lumea hatrîriu aşeu lezne cum gJu-tliţj. şj-apăj nu-ţj vine tlidi poveşti li. nidi juriu măi ii. a«ea rin vrei... Iieei-.. dine ştiie clndl .Vşşa cin tc-aduni mai mulţi la un loc, mai «pui unu una, uliu alt', atundju-li yine mai dă grabă ’n minte, da ftsea rin vrei nu-ţi vine măcar aa fadi de-i fade. ş»-a[*ii şi iocu-şi are vremea lui şi lucru, vremea lui şi gluma şi vorba Ia fel'. Scorje Ţiţei, && ani. CXXX1 L'a lovii lu k'idinr un cili, că ştii ăşlca dă cu nftdefde, şi *’a nifrlogoliL., apăi «la... din$-a «comit iocu ăsta n‘a avut de fade; *ă li'i lacul v'o treaUi, alde va, *ă liiie da v’un folos da uşta n’aro nidi un folos, nu-t «la n»d| o ispravă... Dă undţ-o mai b'i işit şi ţocurili-asteaL, Acelaşi. CXXXII Ciot a ftxM mai dâ mult o ne va «ni şi-aven o fala mare,.. dă măritat Si felij-i pUdpl un fldior din sat curo icra băiat «la oameni sâradj. nevoiaşi şi iu acuş tirzig sam, iacă a sar pă vreme» asta icnim d*ag*a pa drum» Cin munteşte omu mult şi trapădi* toată ziua, npai mfuca şi dracii, nu mai alugc ăiăic. GaCQafjili»alc*i din oraşi ziCe ca-s betege, apai Dumnezeu să mă iurta, da Jeg zic alţi* dă şedere prea multă su Iwtoioşlu, nti DIX ŢIXCTUL SĂCELELOIC 29 d'al deva. la să le Irimca^i In muncă dă pfim'n /.ii», -a Ie d©a colo dlc-o MUpa’n minu şi să le ndno la treaiw*, cînd or vini sar* aoaţă, ^Indesccă nidi mlnea re nu le-ar mai trebui* ar cădea dă oboseală, aturidi ştiu că nVir rnaj h'i bolnave - aşca zay! A păi, mai rainînetj sănătoşi, noapte bima! Radu Munteanu, *‘*5 ard. cxxxiv Cintam mai midi cirnt icram mai tlnăr şi-acu mai clnt, cit «in du tiatrln; cavalu ăsta-1 am dă v’o doofte şi şc&*0 da ani. Mă pui •«ura după masa colea ins şi mai clnt «şea. Da vezi dumneata* nu oricare poate *u cinic, numn dine arc «Iar, ca noi teram v’o treîzedi or treizeci unu dâdţohaid la unki-neu ăsta, la Ciubota, da nidi mm nu ştiia să clnle, mima i©u- Acu au întrNi sară, cintam c*dea aşca singur. da în jiărinldi iera mosofiri ueşte domni sirăini şi-a auzii cum cintam iou. Şi numa-i /ide lu părinţiii daca vrea sa mine sa mu Uemo acolo sa le clnt şi lor. Dn părinţii! nid, nVndrăznit să mă kemo; unde să pomeneşte la noi a şea Ceva *. . zide, d^ar nu-i viorist «-â vi ia aidi sa vii clnte dumnaavmiştră, nici să nu va gîmliţi la una ca asia, că pn Ja noj nu-i uşea”. şi-apâi numa mă |MHnen6sc cu iei aidi la noj. \j, ăi-a părul fainei dăCo şa nu-m para # Şi pa urma ajăi Ic-wrn cfnlat, cu dgarăsla-i im «Iar du la Dumnezeu. Nitâ Muntcumi. 70 ani. cxxxv A Fost aidi In *ţal unu Toailer Jtudidcan şi Hădidean ăsta iera poznaşi mare, iera pacul idi; joi iera scutarr la Qgorjo Pojva şi bărbierea pă oameni şi l-a laşul odată pă Scorie Popa in matale iiebărbierU, fumâlate bărbierii, rus, cum să zK^k aUittdi, şi-o dat Fuga pln’acasă, c’n zis, ziCe că nnu -ştiu «c-om lăsat acasă". Tri-mele «erviloni după jet şi vine» zice: mă. »la dc-aj plecat?" MA|ă Ţigani: după dc-a Igat bani ELKXA XfOROIAXr 30 dulu fiecare, i-a • !u« lutru sară piu munţi si i ;i Uit du» şi i-a ocoliK piuă a ostenit Ţigani şj-alimti lg-a spus ca i-a trecut fn ţară, a scăpat ni zide: „iau mu duc. voi sluti aîdi |dnă dinii-agaţă ^ jHirdicit noa*trăM! cu şi-a văzut şi ca-^i lui. şHt)>ăi l-a dat pu Hudidean Tu âiriocitlă, ca Io l<>a*c bauir da tot joi a cJştigaL Al undi icra Ţigani propti, da acuma «In zurbagii; a ieşit si muncitori din iei, da pâ cînd ie ram jug ăic, venea pin sal la colduţil şi linorj, oameni tineri, da ucu s*n mai Jgut şi iui da treaba. Acelaşi. CXXXV1 Ne dubeam şi noi pa la nunţi, aşga la neamuri; no dudgaun şi la Sînltliîe v’o şga|ăa. opt ani, după Ce ng-am loat. Mai ţineam minte şi jey strigături «falca dă cînd jeram nevastă tînără şi 2u-cam, ea la noi* la Mocani, futili muri mi să dttdcu la ioc, nu tini noveetili tineru; da acu le-am muj uilat. dacă te'nfrul/.eşte copk'ii şi n&cuzuriJi. nu-ţi mai ic aminte da cfntcdr şi dă loc... ştiu că no spunea, clini icram jeg fata acasă, o babă. leica Kiva. sor cu |x>|ki Nţagoe: iu feţilor, tu. t«'inili dă Iu fatlje Itîn Paşti plnu'n Sinliiiie; D’ar hfi ceHu dă Îrîiio Şi stelili călimări. Şi bă n’ar putea sa scrije ifiuiti da la fel fie. Marii» Munteanu. t'4 ani. CXXXVU Li, săracă Siutiliie, Cum te ja fetii» *n i\o Şi fifiiori ’n antiriie Aceeaşi. cxxxvm Nu mai sini In -^it case ca asta: jeg am jiăslrat-O a şea cum am pomenit-o şi p’atăra şi ptnăuntru: am |j>ăstrat şi cujerili-ftstca DIS Ţi Kt rr L 8Ă0ELKL0R 31 pă ziduri cu farfurii, ou căni, cu tipsii; cârti h'a spart. am cum-l^irat-o şi-am ptlft-o Ia loc. ca sn nu h'ije nitfi un loc gol. leu nu ni-am sirieni casa: aşen mm a IVi«=«L._ aşcu am lăsat-o, cuni*a m mie popa Romul: „nu strica casa, lejca Klvuţo, u'r» strica, că asta-i casă veke"! Si am Wea!-o a şea şi cosă şi văc&ţaJâ ş i tot. Rugăciuni ştiu ce-i iu carto, oh şi curte stiy. Apâi. ie iora in vwoft aia, venea Mocani cu carili cu brhi/ă, cum vmo acu ou carili dâ lemne; vine® ou oili dîn lanţ si I»» tu mica la şauţ, vincu cu rccîe şj-avea 1111 om care-i t rotea pă mai mulţi, f^iro iora mai bogaţi p’atmiCja, ioni loniţa Ţlrcâ. (oriiţa a Ju Stan lVipa/Scorgu Popa. Ţiu minte că un uniri al Aey Jera ba£i la H'er. cum Io ziten. la Morojanu, tbi acu nu ştiy g'ine la curo dfn iet c‘a fusl Ion iţă Hfor, cnn* u fost guşii ia 11 la biserica aici In Satulung;, Ia biserica 1100: ţel a pus |»i popi la ascultare, ca piuă la joi Iqa |'»o|ia şi jwWiănâ dă In yameni şi plala, dnldo, da iul a zis ort or una pi iTsi ly«»1 dâcft plată şi-al Ceva AiAîc. da dup’ain jar striga ficiori la 2oc. Aceeaşi. CXIJI1 Nu te vibi, Jeleu, half, Ca mi afnt Cioareci rai, Qt uiCiăştea nu-sai 11103» < i-6 din sal. dă căpătat: liodapnrdc cuj mi-a dai! Ritma 1 tvenea^ 18 ani. Oi LIV Asta-i ruîndru om-e-«» vezi, < arc ne l'aCea scoverzi şi <)'am acoale-o si din minte Sa no faca vi plăcinte. Aceeaşi. CXLV Nu te uita In ICiCioaro. Cu-a făcute raşUitoare. Ci te uită la gmînnki, Cu-* fain iţi in pairii miikb Aceeaşi. 1 jTJft, - C»r*i ţi SuflM. 3 ELE SA MO ROIA St îH CXLVI I'lru, pinii, ptru. Niţel bulţat. <^a nu boala voastră. Ci je nevestica noastră, Cuscara iera să iha minîoto ş'iun pUB măciuca la cap Sj d'aia nu m*a i» încât. * Aceeaşi CXLY1 I — Rată-te crutcu dâ naşi. (Iu Cine mă cununaşiJ Cu urJta «a tul uit Cu propteaua gardului? — B&td-lu cru6ţa dâ line, P&rcâ ifu fost okj Iu tine. Sâ te ujţi ta IqhiiIu bine! Aceeaşi. CXLVIII tu lealu •» rniie ol» eulu ^aptea^ u n fust airoa*u cu flori ş» cu poeomaut d'al bun. da aor, şi nunta am fucuUo iu gradina su |pumi, nu fu otel; punea ineelli roata pietre pomi. InlJj punea ia m&su un vfrtar1 dâ rukiv. don cornuri şi un po/mete la farfuriic. jikIji plnlru patru o imani, şi |«l urma după alşa pimpi varză cu sarmale şi urez. pilat cu carne şi dup'aia dăruia pfntru tineri, nireasa şi ginere; iei stătea J;i apatii! nunilor în kri^Oftreşi striga nunii: «dă lu dumnealui, nu lare. atlţc* hfiorinil# A păi pune** fHpturj... Cin virila *a vaza dirşana, virili şi cu un luilrîn, călări lo|i. cu cai gătiţi frumos: cu şea cu ţol d‘ulc bune, cu planti£j «la krele; vinţă ginerii! încă cu un unki dă vedşa âirşasn şi-apăi sa şi IngnriţA sara. îl lyni ţ»ă care-l vrea părinţi, care-i convenea lor. .Şi fetili cin treţea ficiori pa drum. să uita pin crăpăturii i do la atobor şi iei sâ'n uălţa’n «cari ca să lo vază. Şi (vă urmă sa logodea şi (n fcioâ dă nuntă vinţa dâ la ginere la nireusu cu |xâpu_şa nea-inurlii gineriJiij şi le dădea patru clrp»* la i>ulni rudo. Şi âîrcasa trimetea la ginere primenele şi floare dâ pu$ fn păJăriie, ca Ja Săcui. Şi jnrau Uiuiâbui: trei dâ bi ăi reasa şi (roi da Ia ginere. blS fl ŞUTUL 8ĂQ&LEL0R ;i5 avea nişlo botgala şi flori la pu lari ic pu*o «la nirga*ă. 1 rubla «la kcma la nuntă, viuga l« nirgaşai, 2uca şi le punga masa, a$Ui jura slmbâtă şam. Si vingn femei li cu plocon hi 6irga*$ă şt le punea nwm \ ingn neamuri şi veiinj... şgaptoze şi GinGi du plocoane atu avui jeg: dlg-nn rutul da |K>zmeţi, cltg-un şervet, ţ*ă urma d’ale casij- Sa cununa la biserică /.ioa, |*t la doisprezece si i«i la tini, la trei mlnca şi-H|wâi iţiră piua tlr/ig, rin vinga da In lit«erictt, niryasa lurnu nunului sa spele pa tutui. Sara fii|*irtgw pu yamuiii: pa Muefl lj duGgn la uaşi-BSii, |*A ai socrului Iu *oc.ni» ţ»a ai socrului nit'. Iu i«*l şi fiecare le punea masa maro. Si sam [Mi naş U «laşeitli.n ăjrgasa la un k'itior şi ginerili la alalant, pa urma II punga sa 2oace pa £ouuş*\ |Kt Irbe ti'inu şi-l lega pa mm hi gcnunku cu clri*\ ca şa-şi foca corniije, şi-l ridica’n *u* na-l tiirtga«ca cu capu «la grinda şi dncu-i dndga o \udru da vin. ii lăsa io* pa unu. Şi pu urma ij mluţgu a dooa zi puc! ii/j o lada şi do o loturi d’ale lame, patru |K*riii|, un strai, v’o pulruzcGi du Cu|itlă sa£i ţesuţi... «Iu aşternut pa 2o±: tern seini şi cu negru şi ulh. < mieriii tera’nrâlţal cu Cizme. sa h'i fo*l căldură ci da nutro, şi Airţasa cu (poli cu galoane albastru şi ginetili cu k'eptar' şl cu zătain şi jeliu cu tini ier, pâlariio’n CH[K lol cum unt şi-acu Mocani. Virgasa aven roiko dă mătuşe, ti dadgn cile don. trei. cu hrîg da argint InGinsu şi cu sulhft da IrujzeCi dă bucăţi. cu jionlan. şi’n cap aven linii şi posonmnt «In nor. «Tale bune ca du doo dugelo. A doga zi da nunta, duGgu plocon o găina fripta dala muma ăirusii. un xu|«r cu muiaţi cu vin. urez cu lapte, o cofa da ntkiţj d'ăl bun îndulcit, tneîinurj: i le dudgu Air*-*» şi Je punga roasa şi jur incit lătra sara. duGga la socru A ic efte-uu colac şi cllg-o poCe da carne A treia ii marţi, iWrgga la mama Airesii şi iar le punga imi*a, pă calgu a maro Aergca. Şi-apui linuri stălgu lai «jcni ăl mure pfrut sa Iu poată foGo casă şi lor... Şi mărilu pu fete Iu şmfcproCe ani, dă la doispceCe, IruisproGe le iMign’n război şi Io punga sa frai-militai pine. ţuy am foet măritată Intii la Bomş, lai saj*protio 1111 j şi |>ă uroui apăi. «Ine'arri rămas văduvă, m'am măritat din noy cu Sili 11 tu. a do'gani. CiTitatu —Anii Bon*? Silinţa. 7c» ani. CXLIX flit iernii» fate. un ii şgam nicairi. inima pin găunlj stohnruhii ue uitam: după Ge ne măritam, no duCgau» pai la Sintilib pu la nun|i v'n şgase. şgwpto ani; ttpAj iKî'mbuJ/.ga băieţi şi nu mai ieşgam nîcuin Să iuca: slrbu, bflu, d'a-mfiia, ora, slduicu, iţar- 36 KL ESA MOROI AS U du-şu *aeuîe«e, levinta. — fr&tea din k^iCjoftre bărbaţi dă să fărîmu —, da novoeiiKi nu £ucn dArtl d'aintna, v'o polen. mitua d'ăstcâ» Oematu — Aceeuşr. CL <'e *a-ll ifjiui Jeg? Cam mai uitai din j)Oveştj: intijam grilili riale colfu'ii fala ni baznili «in mai dupurle, ii'hiii mai avui timp da iele. Ţes aiijfUt 11huriiL da acu iui prea are preţ, a mai scăzu l... ltrizboju are dori suluri. doo cullxu văl ale, .şcrîpţi, podnogi, umflării*, suveică- «pata, iţe,zimţi, colleţe la iţe, fusAtîj* Lina: iutii o oprireştj, o speli, f«i urmă o alegi. » alîkeştj,. o alegi p’a seină da a iilba, o du£i la uiâşnm, n torrii *ag u fiul rugi la reală- Pa urmă dapeni barili, 1.* urzeşti, la'nvăJoşti pai sul; d'ucolcu aprii Ic ruiva-deştj, legi ffura şi ţeşi. Cu imduraPu legi uura, rot&Ui are o aţa ş‘un fus, un tronuri sug d<>tran şi la’ndrujţat ieşi păpuşa dri rar© legi fim. (’ematu — Mariiu Zulcii, 05. CU ACU an a viul o|i la rime, ca «'auzea c’aşj hri vinciul nişte nldo da [Himlnl şi ca aiu nu $lig cft© mriii dă frâng], şi-u venii» ticăloşi, îrilr’u noapte tomna cin dorfeun mai l^ino. ştii în Aşa-siirili dîntli cin pQato să te seguta cu patu’n drum şi nu simţi fiu loc. Cum aveam toate uşîli dă lemn, n'am auzit etnd a intrat -mima la zio am văzul Cri jura calmam sjiartă şi toate Italia Ai I© foraje, cri lumi n’a prăşit, Ae-a calai iei. Da jui Susai ia a «cor-o oţi cu |ialu*n drum ş{-apăi a dorriit acolo; mima clnd a duştep-lai-o oameni, curo Ircţţa pri drum dă calm zio, că ţrfndţa c’a'ne-hunii dă sa culcat in drum, mima atanCi a văzut ja Ag-a. fost. Cornuţii — Aceeaşi. CUI |era go soacră cil trei nurori şi una din jele şedea fu curkv una mai la dos si uim'n gradina. Şi-a foel flAiori duşi bicfrip. Ia faiduro, undţs-or M foesb midgor hri avui şi iei treabă. Ihi sgacra n fost Acrind sa mînAo, a fost Aerfml să să ctllAc, ca jera Ik&irtnri ţr'ata, dă la a mare, ca ia a fust vdnd cin colo. cin coloşi nurori li aci ura ligaţili, s’o siringa dă u îl să nu-i urni dea sri minAe şi inie copseso, făcuse un cu|>torf tlâ pine bună. Sg acra a Aerul *>i mă- lux Ţixurrr, sâcelklok rtt nlnfcu. că sâ'nsărase şi tiu mlncase g'ata *$acră *i in avea nâ-deido la Miori şi nom a mai maro o-a loat dă Ceafă, mm a *trfu*o du gil si ailankă a trăsni dă urokj. Şi-apă j j.i s4ît tatetlt grata, d iTa mai putut uiţi vorg'i şt ciad u vinii ficiori mima Idlhlia, ifw mai pulul vorg*i dă loc. Nişte MuriAmuJc. ie glndeţli d ii ii iii^-it Iji Si-apăi hnhu, cind a vimt fltjori Bara. a*n£epul -m b>[ vuit - cum a ştiut ia, n fost Idlhîiud numa. Srfti litiori ?Jie: «ie zlie maica, tu*? Ziţerju ?,i«v acu ca i *>i sflrşcştu zilili. ziic rn moara*. Mai ţri urmă zite nurorii i călră Miori: ,.y.iir* că unu din Miori să ia Jocu dă iii, unu dă colo şi ălălunt din fund şi *ă-şî facă casă pd loc fiecare" Nunm după* «ia, buhu a'nfefiat ii mni, Idltiii mr. Zlie: „ta vezi. Iu, iu i cu marna" t Ziiu: „nou, /iiu oi *d-i punem tertei"! „ia aiizj colo ăi mine, apui şa-j pum»m"î şi numa a maj Inteput haina a &ă,n6anătoşn. „Auzi, zite, vrea -n-j faterri ijo cu verile*', «Ut baba zisese că *u-i facă v’o don vara*-* Ce crezi' Muierii! slut ale naibii, zi Cu ca *fut tu iad ca frunzili — aşca unde..- Şi-apăi a murit baba, >‘a dus j_,rala. că n’a mai putut Inii dă ticnh.iasili dă nurori. Cgnmtu — Aceeaşi. ^ LIII I u Lr'ei am duş şi iei In ini, da locului nu ioni acolo şi Sftntu Patru sra «lus să-l dga ttfar oi uti iurn vrenic şă ş^iza acolo şi l-a zi*: „ieşi a fur. omule, ca nud Inon tău aici"! fia oniu zt6o «Iii colo: ..ha Cu Ircftlri ai cu dino ? Că dgar jcu şez păjjelm nun"! Cernut u — Aceeaşi. (XIV Cum *n rătea clacă pă vrontţa mşaf s aduna v'u daoaproto lele Iu cîlg-o nevastă, cm*e-avţ« mul dă lucru; nu kuma: „veniţi, /M «i dâsar clacă"! Şi-acolo, dacă ne dntgum, îndrugam plna nu mai puteam, piuă la dojwprazete, cltc-o • oi «in caic r mia şi nu Iriga tu casu’naiiite: nlnlani şfiidrugum, care mai gros* caro mm iuptire - ţăyi uiuMc. Cltgodată necinstea mai g'îne. cîleodulă mai rău. Adn^u^C-odata v*o pairii litri da lapte şj-uvea poşte, adu-64sc ni'icu Stau peşte şi nfrwu due şi-am făcut n««i intncare şi mămăliga şi-am nducat eu lapte sr cu peşte, ca nu ne dăduse «UI m Încarc, dă loc; ia să culcare *ă nu ne dea* dă mfnearc: duo* prete inse îgram flămlmkv fluid iih Cinstit loicu Kivcica cum să cade, apăi ne-a iinslit cu |ri&al cu Itijdu şi mămăligii cu sar- ELE SA MOROlAXr 3H nude. (u al unit nimfea ca u «i-i lucrăm fără să mfiicâm, «la noi da undi» nttjbftf După ic-am ml iveai tf'iner după doj*pre£e, a pui am focal pin la /in, . Carnalii — Aceeaşi, CLV A pui p'aiii ic* «i totcăsc* neveatili t Ccdoşte Palacrhsu, \caif-hshi. Salliriiu. <\*a-dovu, Oglindă inimii. I: .l;t\i-.i. Qlllndirtt <*u zodiili. Sfînlu ăl maj mare ie Slin tu Ion. Sftntu Se0™*** Sfînlu \e-eulaL drujnitu. că da trei pungi du bani, «JA j/albini, l« trei fete. A lost un om nacâf it, «trac şi băl rin, şi -a avut trei fete, HJ s’a duplicat a^ţa. că n'avţji ir* să le fucA In Cefe şi a vrut le mine Iu lucruri rl'âle ilâ nirtie. d'ale pâculoaşe, şi-a venit Sfînlu Necului ţifri vU la moşii <1 j-a pus trei legăturele da galhini şj-a uoroiil fot iii, le-a k’os «IA la curvije. Şi-n făcut unu o mo&A şi le-a kemftt şi pa fote şi lumea zi£cn ca *Jn blâstânmU* şi cile toate şi că d'aja sint iu Unicate g^inu şi-n venit Sfîntu Neculaî şi Je-a ptt* o cununii du (liatră scumpă pa cap ca vi le ridite ocara lor din lume. Cematu — Aceeaşi, c:lvi Apoi... ilupa 6* tre*£e alba pin am (-= hanii s’u trecui pustii lumii.*, şi Cine ştije multe, Jc'erde multe; îă mai vine Aie (n minte cltş-o bescuda. da s'amc&tocA cu Alelante: iii îmbla pin glod» hutu-lo lemn iii. da nu nud |*«ţ. «i Je prinz. Cin mă duc ptnă la pş.irlu «iu pin &ca*a A-uduc aminte clte una şi pfnă viu IncgA V«« nit. Vezi ca din Cu trc6* le mai kforzj. Cin trăia omu-Acy dinţii, apăj nu mă lu.su ni£j aA dorm; mă pun şa *a-i cint 6.» etnia lăutari pâ unde ne dubeam, trebuia *ă-i cint şi jeg acasă- Şl cln-lofifl ştiinm multe da tot... Taică, maica, om b«*pai, M*nj 'lat dup'un bJastămal; TafcA, maică, ora C inutil, M’aj dat dup'un £juţnilit. Şi-atunCi intra şt «mm j«a uşe şi-o auzea: — Nevasta, nevasta mea, I »a asară £cţ-icm. Ce pllngcaj, ie lăcrămai, jar pa uiin ma blastămaif — Nu |>lfugeam, nu lăcrămăm, Nici nu ăi te blaslunmm, DIX ŢIXUTVL SĂ CE Di 1,0 li :w Ci-a ni ar* lemne dă stelar Şi Icrimili fumega şi |ey rl’aja' uni lăcrămat. - Cudişi, cuCişi, dragu meg, l'une cai In hinteg Să mergem Ja socru-meg! — Doamne, n’am fost învăţată Să sţjial cumoşe singemtă Şi cuţite ruginile 1 lin coastă dă creştin zvfrlilo. Nu mai ţig minte gfine... Comaţii — Susami DrajmAir, Mi ani Cl.VII Clnd fim fnvăţul jeg la şcoală, aşşa zi£ca cViivaţal batrlnu Tovije |»ii nepotu-săg: .falu-iarg. temeiu’nţelep^iunij io frica I ►olanului, deCi lenuMe «le Dumnezeu şi ascultă pe muf mari lai, caii necredinCio&u Işi găseşte j»re neJcgiuitu şi l otită fVara-şi are gaja. Dumineca şi sărbătoarea du4e la biserică ca sa sa dăpurle/e In-gem Oel răg dă tine şi să să apropiie Ce! bun. Respi'Clgu/a toate legii i. Insă le Inkinii numai la a ta: £el Co se'nkiim ta legj. a£ela niCj r> credinţă nu are -şi la loji buni ie fn urlre num?. lJre Dumnezeu Col £e-l Ininni ni£| de line nu BÂ’ndură"-. Lo'nvalnm Iii scoată ca pojeziic. Aceeaşi. t XVIII Dacă jurai mai bună lumcft'oAinleL FYm, alta «‘a ales mai bună, alta s’a alea mai rea, dă, ea lumea! ...Oilare ie mai bâtrfnă ca ninc, da ie unii In putere; păi, dac‘a vrut Dmnnezcg *Yj ţiie mai g'ine! Aceeaşi. (XIX Acu... asta viiiea etalată* dn rsftiul ierani ta şcoală: Clnd jernm d'o zir da doo, Furani cloşca dti|ă 00; Clnd ientnt d'o «optam ii ia, Furam calu Sasului *0 EKRXA MO ROIA XV I »in fum Iu grăzduţului. Sasu-1 căuta pîu curte, Jug suiam cu fel la munte, Kttsu-| căuta p’afara, lug urcam cu io] la rugară.,. Maj vrnea ţi mai duţ^arto, da ilac’o blăznez, apoi im mai ]»ol ş'o prinz. Vezi, câ din dt» Irede, măicuţă, le» maj k'erzj... ca dino aru multe, Ironic multe... Ocrnalii — Aceeaşi CLX Daacintede ?! l*'aidi lumea nu erodc’i) prostii eTastea: lioj credem numa’ii bunu Dumnezog şi*n Maica lk>mmiloi? drăguţa. Nu şl ii do zide la bisericii?... Cine sluleşte la doi iJumnezut adela uidi go eruduipi nu aro. ca nu puţi să-i Inpadi p'amliuloi dodatâ. Da a Fost aidi go muiere, caro n’avţa de fado ţi iera săracă tare ţi-a 'nvAţat-0 un boier să s’apude sil dascinte— ..Apă]. ride, de aa zic jeg dod oi dăsclnia, ca nu şbg ninic**4 ^Apâi, zidu. zi şi tu acolo'n glndu tăg du ţi-o voui aUmdi: Marijci ifaru Făina, Marija nrare mălaj. Mania nare dă uidi uiiili**. şi să apuctil şî-a fAcut baba bani, că /.idea ţi ia aoolondet ilă n'o auzea ritrnanu* ta’nfieput zidga aşga... am uitat, nu pot mint» dacă nu mai tiu minte. Şi sVnvăţat şi ia acolo, ca de lom sA Tacă + dacă iera năeAiilA, g'jala!.. Le dăscfntam ţi jeg la băieţi dA gîldj ţi Io Iredga: Io duseîntum cu druga dă'ndrtigal aşga: „Drugă. drugă,/' rlu acu am nitul, nil mai ştiu cum vine, ştijam mai mult,.. Cornuţii — Aceeaşi. (XXI I»»u toi Midi am slut inorog, om fosl o nmi nică ţi ara stat tot Ja nn loc ca maica, ca daca u'am Irăil cu «inu mult, n’am avut nidi Iwkieţi şi-am fn*f tot co g'julă maica. Că, vezi dumneata, daco n'um fost aşa lipsita, na 11/11111 mai măritat ut doilea, că Iutii, HCu vreai dumneata sa auzi Cum a fost lumea maj înainte, sa auzi cum purta, £e obiceiuri mai avea. să-ţi «puie poveşti, să te duc iov la o nevastă, caro |o ia mai ba amică, ca uu toate şliie ăfniio usa ca ja Cernu Iu — Susunu Pclcy, ani. CLXII Stilam şi icu nu cfntec dă cind jcmm Unără, da nu şl iu dacă l-oi maj Ti ţinlnd minte... t’înla băieţi, trecea sare |«i drum şi dota. icra nişte băieţi mai ticăloşi* mai ldăstămaţi. Noi sura mat şedeam dă vorbă, dă nici nil aprindeam lanpa. ca ni-crit frica şpajiăi îej treGţa, feciori. şi cin tu. că iera nişte fete pa uliţa aia. mai idfeJ, nu ca noi; noi mu fubl mai mult acasă, urni căzni £c„ uu ca alt Ui: noi şi-acu cum Inserează* stăm In casă* nu maj işlm (oi poartă,*. Cam aşa vine» rinlecn: Cfnd v|j, hadşo* pă la noi, Badeo drugă. Sa-ţi pui clopote la ho|. Bad?o dragă, Să-ti fuCj biciul dă mătase, Badeo drugă. Răii ii re» io dca«i. Mlndra'nkisă’n casă, Maica*sa n*o la**» Afară să iasă,, lemalu — Aceeaşi. CI.XIM Apă} |iă vremea ala nu icra aşa... oameni şedea mai mult In munte cu oili, c’uvea Urle... şi iera mai mulţi tovarăşi la un loc, fitCea o tunnă maro şi-o aducea vara la munte pa Ja SfJnlu-Seorţje şi-apai ufunfcia nu duCeam şi noi* ca tundea oili* aduCcam Una da torceam, răceam dimâii, făceam ţolini straie..* calanCia nu iera ca acuma sa ajvâ iditpumâ* fădeu straie; şi mojc* şi *oa-cra-mea ştiia sa faca straie; urti Ceai*şaftirî nu icra, avea mima 42 ELENA .1tOHOlASU cJ»© unu - caro uvţtt — şi icra cu creţe, II punea ilasupra |*ă pat, /io»; şi nunţiu cura o li! fo*t slniju, poale-o li! fost aspru, «la lumea icra mai s&nâtgufca şi mai cu corabie ca acu. Si fa£ea şi săriţi şi strai© «lin oi cu lina lungă, piroane, lo inaj yi£ca şi morojâ-neştj: şî Io lucru cu kroptoiii şi cu răh'er'u, Io răh'erea -lupă te lo ţosca şi pa urmă Ic ir*to. Comaţii — Muriia Motoj. G5 anL CLXIV Nu te uita la k'iCioare, Ch-b făcu Io răskitgarc; Nu te tiiln la opkrin£i, (i&4 făcute rrut igerm. Kasten\ coclrţă, jintifă colduş. cerţitor \uiik. kotdun). roMiisi xxvii, cxxxv, a n*rţi. couâii. n xrnpi't, fl poposi: plgâp* du oblc de. firr ta incălţâminfc. nomiiic i, oxxjc, cxi.vm. ci.Xtu, rese/ie. bând dispoziţie. cotlete cl, plasa detur. OOtJII xi.VIII, slab, bt» oroiai de slab. crezul xvii, încrezut. Chi/U f je XLYU1, grămadă de lemne cc se duce in spate. culma xi. vin. bunii Arie, cura, >i se dccob)ta: iarba nu se cura. cureg, scurt si gnu. dairă viii, tete. dă lungi, a prelungi, a amina, d'a-mfna ii, oxux. Mir Jar. dă^cununa cxxr tt ttcxjrirţi pe cei căsătoriţi. d'fnpă, de lingă. «Jlreti clxiii n trece prin dlrstâ dimiife. don că n cl, o cutie deta roata de făcut feri la răzbiţi. dor: u trage d'adoru, a clntadedor. drept, tn faţă. rlnimar', inginer ntre con%lrue*tc drumurile. duios cxxvn, rare dure darul ruwfi. duplica ta «e) or.v, a sta ta gloduri. fâţArfte xxvm, făţărnicie, flancr cxlviil flanelă, I'mngr i.xxxv, cu, franc. ggama/ital, geamantan. c,ionJan lxvili, cXLVtit, njhtn. salbă. tfîrleiin k'imnitii, gura pivniţei, ţÎMir i.xvm, .fir de mărgetr roţii ţi nţ mărgele de argint pfirdrre ele, german cxxxvni, opltrop la o biserică (germ. Gottsmann. ung. gtkswtmy). guzo*: Una go/gasă, Om) ni gu» a mite. grifi, a ţrurtn de grxje cuini. haznă xci. fok/S. IC&JllL <1 r raţei a It/.V ŢîŞUTUL sAcelelor îmbăxnat, încruntat, care te uită urli. fmblâfinit, tare merge rău, hnptc-tecit, Impîudura: - lumea, a sc împrăştia in lume, a umplea lumea. Incropk'i, a amesteca apă (ieri*iute eu apd rece. intnrokiat, rtire se tiiiă wrlt, In* cruntai, Irbu cîxlviij, hirburi. i*; a fi ’nlre îse, a fi adhtcil J» vise, tep&şe iaxxvi, neînţelegere, pricină tir ceartă. lătunn xxi, cutix, parte greşit ţesută, cu ft re neîmplinite. Iod, oblon Ipti-m. Loden). logolnâ lxxxvi, logodnă. k'orit, dcajljtrat. marmurar* xv, pare *â fie alic* ratitin marma/iu, formă tntrr-buinfntă tn puesits populară. măfiar*, tlmplor. micljşi, «I momi, n \n*rin. mînzar' citii ^ mînzarar, cioban ta mf uzuri. mtnzare ljcxxiv. mile cu fapte. inorogiiese: -ari«t moruieftenscii; oaie moroiette&*ca clXUL ml* cu tluii lumpî. muicii i'xi.vui. fawă/i de pine prăjită ImmuitUe in rin. luta&rtmb, ncpru-eput, neghiob. nebun: bureţi nebuni, tntreţi cure nu te pot minat m’vojofetura Imtrbieţii cxxx. slăbiciunea l*ăt rlnefei nodumr1 c:l, patrie a războiului tle ţesut* nor, noră. u&lronom cav, aslnmow [viilaliie xi, a plantă. 45 panayiie oxxii, prescură pentru praznic ta morţi. par&oki, dulap. [Mmirili 1, pt. lui par. pătrii[K>p lxxxvi, protopop. |»etre£e ta «5, a muri. pliat cxLYiij, pilaf, p’lngâ xlv, pe lingă. pîrgarr, căi Aţei dtda primărie rare uj/anţo un ordin al autorii ăf dor, bătlnd lubr^ planticâ cxlvhi. panglică. pocinzi c:xt,vm= pocl&zi, scoarţe |*>lc?cri lxxviii, porecli. poncMi lxxviii, poreclă. posomaot uxlvui, pasmanterie (germ. ftjsament, ung, pasi-otnănl) [•oznieUi ^ XLviii, pezmet. pregeta, a-i fi sită, lene. prim vum, prt/ruirură. privor, pridvor, prost. Nebun, ruh'er* clxiil rmjhitâ, nth'ori CLXiii, m răgkita. ra*Fnrr xxxix, cndifă-nispiiitini, răspintie. rn/Uite: - rulete, u bate bine rufele. rejie cxxxvm, permis, patpori. robota: a -îo lya du robota, a se apuca de lucru. mcr haină btlrbalcuşcă. rovina xciv, toc mlăştinos. ruga re, cerere. mii umilii rx, coarăze. sutara cx xi 1, povară, pa do familie corfar'u (lostandin Coatca Cotniîj Oicoveanu Crlnfcca Dedu Dilioi I MgaQ Uragoţ Drlngă FnCtcâ Fol ten nu Fâ^iie Fasolo Fâlu Filip Fleeu Frăţilă Căita n Cavul Givruş Sii* Silasc Silinţă Oiuglea Gole* Gologan Gradin Ouban^A Gurgâu llafciu Horftm luga Mandai Median Mi Imită Mindrţaou Mlrfeoiu Moroianti Mop>i Mo/toc 48 XLBSA XOROlAXb Munlcflflu Serban NecuKa Şkiav Niator Stânei Ovccţa Stoja Palionţu Stoica Pâ Uimea Slrotc Pană Sulu Panţu Târâş Pâruipan Titwirâ PclCU TMpoi Peiev ŢlrcA Pi^nroş Ti^iJţfliiu PlrCiog Tohoneanu Pirşoiu Tumoţoiu Plrvu Tminluburu Pupa Tuâorau Popiia Ţugui Precup Vineş Proca VJad PurcurSA Vulpe Hiţnovţanu Zori lâ noşcuioţ ZalciH SăcâfCMU Z urnea Sa&ii 2ica Şeitan Zinga Porecle ţ,polecre, ponoare*) Baldîr (.ura-murc Bolxtfica Hrer, fPergaJe Bozju Ibric Butucea K'islol, K'iatolgaie Bronea Leonul, Loonata Cujfioiu, Că^iio&ica MAucu, Mânca Ce&pâ-roşie MâzliniCA ţmVl Murul Ciripot Mu*calu, MuscăJiţa CuiBă Muatatea Drugă pancoş Foiţgajo Prâvac gemu Haşcu, Raşca S'TIIK’C Rumeguş gizdovsiţ Sâvgaie (crstdiiiyaÎG SpîrCea J>/.V ŢlXrTVL SĂCELELOH 40 Ta^ăgoaje Trf$c& Ter^ioaje Zg&rioiu, ZgAri^ie Tiliuca ŢO|*OXl>irE Munţi s i dealuri Hă ba rimai (calra Bralocea) Cjuca^U (aproape fio .hotaru a] veikjr Dftljiu Hi^ihU marc şi nic K/etrili Ţiganului Obreii Pidioru-crtprii Pam^Og Tfiilurica Va -zimbrului Vajţfl'iulincâ Valea-reCe- A p u Târlung ValCH-neogrA VaJea-rv^e (rîrCfn Tirnfiîş Baba ni oca S a t« şi c fi l U n e Başfal (acum Batiu l Ccrnalu Mâţeruş Purcaroni Satulung $uptobre2j Tarlungeni Tei (Teii) /.ezin (Ztztn) Klcna Moroi an u 177:*. — Vi Safle*. 4 DKSClXTECE DIX HUNIKDOARA Îndemnul de a publica aceasta culegere 1 mi a pornit deeit din giudul «li* n (contribui, îutr‘o ţuică mituiri, la cunoaşterii productiunilor acestui gen, condamnat, de mersul tot mai viu al civUisaţiunei. să dispară într’un viitor apropiat. Cele citeva de*ctntece care urmează nu presantă ceva deosebii nou faţa de mulţimea celor ce s'au dat piuă acum. Ca* raderii 1 conservativ al deaetnteoelor7 susţinut mai alea de o notă du primitivism mistic, a făcut ca un descântec din Maramureş, de exemplu, să nu se deoaebcaacă aproape întru ni-mie de imul dintr'o regiune cu totul depărtată. Dară dejcîuteeele nu ne dan acea varietate |mî care o g&aim la alte genuri de producţiune popularii, îu schimb, tocmai această însuşire de bană păstrare a lort ne permite să traţţem unele conclusiuni interesante în domeniul lingvistic, fără să mai vorbim de valoarea lor folklorică. Din cuprinsul leitelor cp urmează voi releva citară elemente, ce am crenit că pre.sintâ oarecare interes. Asupra fonetismului mi voi insista. Particularităţile gm-iului huniedorean au fost studiate de O. Deoaudianu in (rmiul Jiu Ţara Haţegulhi In ceea ce priveşte capitolul morfologiei e de relevat forma rtÎJtphubh caro apare în de*cîntoeele VI, XI din Lă-pujltl-de-tniH şi din Vadnl-Pobrci. In nmfndouă părţile textul u acelaşi: Fn*\, Mpărirft., 'u ftfhWr Si rfinplndâ n grindă. 1 K«ii» im uapiciil din matoirlxlut llnirvutîr ţt ColklortO cult** d<« un ţîftip ^o irmiiiR Qt*mu1 noa-fru, Intr'o r reuni* de cercetări Io ţinutul FitUurcnslor. In var» a fini uf VMSOlSTSCE iJiS Ht'XIEDOABA 51 Sensul crai că e: să se ra* plodească, *ă se risipească in grindă. Întrebarea e dacă a circulat aceasta formă aau daca nu c decit o .-simplă adaptare la grindă <1 in reraul următor. La Marian «răşini într'un deseîntec 1: Să ne. limpadă. *$te M curafu. In notă se spune: „lira/Mufti în loc de limpezească e un provincialism, întrebuinţat asemenea mai mult în deacînteee, farmece şi (lesfacer^ iar in vorba de toate zilele se aude mai rnra. E posibil să avem un cas asemănător. Nu e excita totuşi să avem de a face cu sensul de: să răspundă, cu toate că din punct de miere fonetic ar fî mai greii să-l privim astfel. O flexiune interesantă întfilnim întreita deseîntec din Uâ-chitova (XXIV): Nu ,nţfparfr.^ Nu mfftorV. Avein aici. evident» termina ţi unea dela persoana a doua singulară a imperativului negativ. Dialectal se aude astăzi şi in dcscfntece se intîlrieştc frecvent flexiunea dela persoana a doua de plural: uu osaultareţu nu junghiareţi* nu ifăgetareţi. Or. Den-susianii ■ e de părere că pentru explicarea acestei terminaţitini dela plural treime să plecăm din latină dela forme ca nnn dicerv* pentru persoana a doua de singular, şi să admitem că sa zis într’n vreme, şi în limba noastră, la |K*rsoawi a doua de singular: tu nu opunere, tu nu ascultare IVesenţa, in dcscînteeul diti Răchitova. a formelor nu ’nff/wV, tiu affiftorV, simplifică în mod elocvent problema» S&gftof (l) apare ca ntt reflex al îndeletnicirilor războinice ale.strămoşilor noştri. In limba veche era cunoscută forma săgrtar. Schimbarea terminaţi unei se datoreşte analogiei cu arcapnfcaf. rtivttf (!) e un derivat din rfforî, primind terminaţin-nea *a# prin analogie c« derivatele citate mai sus. Formele: pîritcaAl ( ir^-o fi dfe fentă mar'e, 1 *j tljţl'e, Piăe-î eofeiţePe; ll drc babă hJilrîriA, Sud pl'oKn'ţascu d'jn şpPina. l>'C*n fi df© copil nuc. • .A. Vic1n, Gloaar tio canini* dialectala. * I. A. Cnmirea. <>iv*nr me; SiiVc-*» făcut cu «1ţK\ Jeg fac cu irii; &infe-o făcut cu tril, leg fac cu patru; Sin'$-o făcut cu patru, log fac cu âinsi; £inrc-o făcut cu siuăi, leg fac cu îHns^; &iiVg-o făcut cu î^sq. |«>g toc cu şapVe; âin'C-o făcut cu gapt’o, leg fac cu opt; Ăin^-o făcut cu u] iL Jeg fac cu ngo; âiidc-o făcut cu npo. leg fac cu zţî*e. Capii şt irVima să-l sgso, PVeBn'căî^ai-i lîor'că* Vină-i la om puitor^. Lapuiu-rV'Fvşirc, MfnicAră la «fin la besereca; Numai buba dulsu Nu SH [MllU duse. VniiJ'e cu cum o efeară. De vlrf o unicorarA, De rftdâiini o sărară. Buba dul&e să mCn'ie, r/ela om plecă. I.ăptiiu-dVsus — Aceeaşi, V IV e spurc Fuii spurc» spurcal'e, 2ldove n'ecurut'e. Cu peria vă oj împunJte, Cil mătura v« oj unic, Cu gura va oi striga, Cu j*curiu vă oj sufla, LApn£u-dfe-su« — AceoaşL VI iy e spăriet Fufj, şj.iăriet'e^ 'n păr'clV, Şi n'ispfnd&'n grindă. Cu cucuruzul tfe strigai, I ji găini Fa minai. IVuncu să râmlufi luminat, llte Maica KVcăUsIa bisat dre*clnlu cu un cucuruz. Cucuruzii îl tlpi la găini posta copil. Lâpuiu~JX HVXIKDOAJtA f>5 Şl-ţl si 1 tny Ven'iu. Un iiunţ» useal staprinaş; Plgftiu arad ui *1-1 fctlnsţ. Petru pisiripi *a mln'ie, /.os pica. Acolo ai putr'ezcngcA, Mar'cu hod'iiieasca. L&pu£u-dre-«u*s — Aceeaşi- VII! IV o d'coi' i Liacit'i d'ent'iat d'e om. Crft|»e-i bu&il'el'e, Cjir'o-i ■duişl'e, Piso-i j»aru *q-o fl d'enl'jat d'e fata, Pwe-i cosiţa, Cur'e-i pişatiL Sa «purga iuwl'juril'c, Cum iparg bubel'e d'ela bceereăi Şi oamenii drola ul'iţâ. Sa plani, Cum n»ya dre şQar'c Şl frunza via pa mar1© şl *teFo da pa ier. Sil sâ duca Iu grAdrinâ, Sil d;ea ţ**şta sUiptnâ; C*o apucat pe CÎmpu lu Uuşal'in S’o au2.lt pto&ril'e âiriclin. Mă dusşi «.Viu gnuVina In gr&dlnA Şi d'ed'ei pealti stâplnâ; Cum K’aţazii yanien'i In casa, A$a bo gat’e iund'iuriFe. D'esclnUii d'o Sfiala Mario, L'cac ertă pa buştean. I3u?tr$anu «'aprins l'asur'ca stinsa VJţă d'e vie tăiai, Fă gard o ţipai. MA duf^i pa cal'o, PA cărare, Mă ’ntlln'ii cu şurpe nregm *n caire> Capu-i l-ajai, Siniţlr^i vărsat Omu *ă rămlnă curat. Luminat. Trtiw^i veiVinu Cum Işi Iraîte but-'ea vi nu. Cu bcu% eu alun şl ac galben Impunii In bu-ruenţ şl rlfe«ofrtţi- Vadu-Dobrii — Aceeaşi. XIII [Ve t e p o & k l u r a Positură pietroasa. PtâitarA tşstottâA, Pocitură lupeasca. Pocitură -jArpeaftcâ. Eij-i cu ţapâ d£c orz. Cu ta|Kt ilie ovăz* Cu tapa dfo cucuruz. Cu ţapâ dift grlu, Nu ‘nteparfe, Nu sÂi^laHc, Nu OQaiig, Nu rasegafcg» Înapoi tâe’nloarăe. HuUitova — Aceeaşi Al. Vabiliu CKKCETARIASUPRA GRAIULUI DIX GORJ Înainte de a arăta purtunilari lăţi le graiului din Gorjy cred că îmi |xiI ft de prisos cîteva indicaţii asupra a*[natului etttu^rftlk şi folkloric al acestui ţinut. Gorjul cuprinde în total 153 1 comune şi numeroase sate şi cătune, aşezate foarte variat, după eonlkguraţia terenului şi cnudiţiunile de rieaţft* Comunele cele mai populate se află în apropierea munţilor şi mai ales in partea de nord-vest, pe vâlcelele rîurilor Orlea şi Tisiruina. Se vele câ j»e acolo an fast odată locurile cele mai favorabile — vechimea satelor ne-o poate dovedi — pentru adăpostirea Gorjenilor în cursul veacurilor. La munte, satele slut «le obicei aşezate pe văi, la adăpost de intemperii, şi mai rar pe cuantele de munţi. Aci, oasele mai toate sînt scunde şi din lemn, cu temelia de piatră de rîu, acoperite cu „şindilă* sau nşiţău pe j»atni părţi, în forma de piramidă şi aproape verticală, ca să se scurgă repede apele din ploi şi zăpezi. Chiar bisericile mai vechi, cum se găsesc la Novaci. Polovragi» Cras na şi în multe alte sate, sînt construite tot din lemn, mai durabil insă şi împodobit ea diferite sculpturi. In general, casele rida munte sînt alcătuite din două „liodăi*. dintre «are una destinata pentru bucătărie şi numita »în oasn“ .sau „ctinie*. iar cealaltă „soba**, camera de locuit ?i ele dormit Alte clădiri Împrejurul cast.*] slut puţine: un coteţ pentru pasări, numit în unele părţi „citnielnic* (Godinuri I, cocină «an ţcntineaţă* ţ>entrii porci, „obor* pentru * Ihipft vi>otiiis îihpSrţ'x* ftiinriiit»tn»tivft. UtiJtOETÂRi ASVPJtA GJtAlt'Ll 1 l*t\ GOHJ t\t, rite *i ^|>ăfniaga (*pătiagM) jientru fîn sau de. coceni de porumbi, care rin cefe mai multe ori inşii *c ţine, la munte, ivngîle copacilor tăiaţi anume în acest scop. Spre dealuri» spaţiul %e lărgeşte şi satele se îndesesc, eu casele înşirate fie fie văi şi vâlcele, fie pe coaste. Si aci, ca şi la munte, casele cele mai multe şi mai vechi unt tot din lemn. Au adeseori eite două etaje şi acoperişul de ,,şîţău sau -şindilu-, în aşa fel făcut îutr’o parte că trece, mult în afară de părete şi apără ceardacul, prispa, „tfrnaţnl* sau atiodn** ce %e află înaintea canei. Catul de jos serveşte de „pimniţă* în care se ţine rachiul, vinul şi unele urn ite «le mutică. \ echile cule, caracteristice (iorjuhu. înalte, cu ziduri groase şi ferestre mici. ca nişte fortăreţe, *o mai găsesc şi astăzi, l'ele mai cunoscute sînt cele din Cnrtişoara, (sroţerea şi Pojogeni. Bucătăria la casele din această regiune este câteodată clădită alături de casă şi se numeşte -cunje"*. Acareturile *e im* itmlţesc şi ele, hş-l că. pe Ungă cele amintite mai hu.s. In casele de munte, găsim aici nn .graidr, un -şoprua pentru vehicule <\ unelte, „|»ovaruău pentru vase de fabricat ţuica, [witul « re. i'n oît înaintam spre >ud, In şt#s, satele mi răresc, iar cosele mai (fete şi adunate la nn loc se micşorează ca înălţime, din cau*a lipasei de lemne. Aici găsim şi rase cu păreţii de nui.de împletite şi lipiţi cn pămînt amestecat ru paie şi cu l.alegă» Acoperişul acestor vum* **te uneori făcut din coceni de |K>ruiill>, pâjHnră sau rogoz. 17751. — Orâl %( Suiţii 3 T. GtW&HHJ 00 Pentru a se cunoaşte tuni bine forma şi interiorul unei case ilici este-rea* pentru cernut făina şi frămîumivn mălaiului etan a ptnei, „cîrpătoniP pentru punerea turtei pe vatră, vadra do apă şi cane, vase do gătit. masă scundă şi rotundă cu „scamiie" etc. „Hmlaia1' de dormit, „soba*4, este încălzită fie o sobă in carp se face focul prin bucătăria. In ea *e ţine lada cu „ţoale**, paturile, de obicei, fără saltele păturile, ba inele şi tot ce are ţăranul mai bun. De sigur că inoria orăşenească a pătruns şi in construcţia caselor clela ţară. facînd astfel -Jl dispară încetul cu încetul stilul simplu romînesc. L»-cui tarii sînt urni toţi Roraini. Chiar în contrele comer- TV*t© de> | cini Iut CEkCKTĂM AS ti'HA OHAiVLVl LUX GOUJ 07 cîali* şi industriale c* Tg,-Jiului Şl Cărbuuoşti streinii rfpt rari şi se poate spune că se uriniileazâ repede. Ocupaţia lur este d eterni imită de regiune* iu ea re Iu* «nene. Astfel, cei (lela uimite *e ocupă îndeosebi cu păstori tul. Silit sate întregi «i: Polorrngii, Novacii, Hain-de-fier, Poieunrii, Ungurenii (lingă Tis ni ana), Poem ia, in care oamenii trăe*c mimai din păstorit. Semănături se fac prea puţine, fiind că pămîntul nu Ie prieşte, aşa ea locuitorii dnt nevoiţi »ft j*e aprovizioneze cu porumb şi grlu (lin .şalele sudice şi, In anii eînd şi aici e lipsă de cereai»4, tocmai din Dolj «an Uoiiui-llftţi. Iarna, muntenii se ocupă şi eu lemnăritul, pe unde sînt păduri cu lemn de construcţie. Pe dud la murite abia docil ne găseşte cite un petec de pfmiînt bun de cultivat cereale şi zarzavaturi, la dealuri calitatea şi producţia pâmîntului arald] sporeşte, iar ocupiţin ţăranilor din aceste părţi devine mai activă şi mai rodnica. Aşa că pe lingă cultura intensivă a pomilor fructiferi — umi ale» a prunilor şi a viţei de vie, porumbul şi griulnulipNc.se de p<* moşia fiecărui nătoan, iar. în satele mai ilola *udt cultura griului şi a porumbului formează ocupaţia de căpetenie a ţăranului. On toată strguinţa -şi nădejdea ce o pune el în lucrarea pămîntului, rsînt ani destul de deşi, cînd, din emisa secetei şi a sărăciei solului-, Uorjtil întreg sufere de foamete şi numai prin concursul Statului »e (kiate face faţă lipsei de hrană. Industrii speciale nu »e găsesc, afară de cea casnică şi a lemnului, dcsvoltata mai mult in apropierea pădurilor mari şi Ungă ape curgătoare, cum e la Novaci, pe ** îmbracă «mi dunaşo scurtă. cuantă eu cruci po piept şi în spat»*, puste cioareci strimţi taro pe picioare şi încinşi cil chimir de piele Peste cămaşe poartă adeseori un fel ile jiletcă. Pe cap au |tălărie ungurească, cu marginile foarte scurte. Fluierai sau carului e aproape nelipsit (lela brîu. Fugiirencele umblă cu cămaşabrodată simplii cu negru* cătrinţe şi şorţuri ţesute cu rîuri. simple nan încărcai*1 cu mărgele şi fluturi; peste uămaşe poartă o jildcă şi iama pieptar şi cojoc mare. Femeile batrîne au po cap o •propoadu,4 un fel de şervet lung {eîrpă In alto părţi), iar fetele ^eîrjiă** (batirnaiiA «au tulpanul ii iu alte sate). Ţăranii munteni — -nnnîniî4 ■ nu se deosebesc prea mult în port «!•* vecinii lor ungureni: bărbaţii poartă în loc «le isij.ni „laibfir* sau „Idijbărac4 şi peste el un fel «le murită lungii de lîuă, numită cîml -haina*, cînd „Mimatr. Nu ou cămăşile re sote <*u cruci. Fonici le au citri Oţele si şorţurile mai variata» în colori şi vărgate simplu. Fetele poartă pe cap busnm („beatuea") albă de tlrg. Ca port, cel mai caracteristic îl găsim în regiunea deluroasă. Astfel, la bărbaţi: nădragi, vestă şi haină «le dimie albă, înfloraţi* bogat cu găitane negre, căciula mare şi moţată, purtată cu moţul aplecat fatr’o parte. Cei bătrîui poartă şi căciuli rotunde, înfundat»*. Cămaşa are in îneci le largi şi piopţii îm|K)doliiţi cu felurit#? cute, rituri şi „şehjice**. \ ara. jHirtul lor se reduce In pantaloni largi de pînză albă, juMa ••are trece cămaşa pînâ Ia genunchi. In zile de sărhănmi re, flăcăii umblă cu cămaşe scurţii, hroiIută frumos, peste pantaloni mai sfrîiuţi. numiţi îţari şi încinşi cu „brecîri4 sau fele «le lîuă. înflorate. IV* cap poartă pălării «le paie. făcute «le ei sau de pîslă. emu jurate, cu marginile mai lungi însă. Mult tiirii variat şi imti interesant este portul ţărancelor gorjenee în regiunea dealurilor. Scurt ei ca şi «liilama. Iiaine lungi «le catifea colorata şi căptuşite m blană h* mai vad mimai la CKKCETANl ASrPNA GltAlCLCf U1S GOitJ 00 femeile băl rin»* şi locul et a font luat de liaina lungă şi albă de dirnin îm|N>dohitu cu flori de găitane [m? margini, iie Ja pilor şi |h* mîneci, „V Unicul**, un fel de rochie nelnclimat& pe o parte, ţesut în vor#! şi alesături deosebite, jie un fond de obicei* roşu» se poarril mult. El e ceva mai scurt decît cămaşa, ca sâ se vadă |Mialele brodate cu rluri artistice. Cînd v fin icul r*e încarcă cu fir şi fluturi, este purtat urni cu samă de femeile tinere şi in numele de „ţ&veleă**. Ciltrinţele *ari „opregele,* ciun li *e mai zice în unele părţi, se prwirtă de asemenea mult. dar se deosebesc de cele ricin nituite prin bogăţia de Hori şi fireturi. Cămăşile cu altiţc şi ciupage cusute artistic şi Încărcate cu fluturi şi mărgele sînt nelipsite rlin costumul urni ţărance din tîorj. Pe cap, ele jiuii eîrpe lungi de pfnză lucrată iu casă şi ţesute cn flori, iar, la sărbători, nltde subţiri de borangic (marame), brodate frumos. Fetele poartă tulpan de pînză cumpărată, un fel «le fesuri în trei colţuri, şi de eele mai multe ori umblă cu capul descr*-peritj ca să li se vadă jdlrul împletit în mxi lăsat»* pe spate, strins** îu formă de colici la ceafă sau dispus** împrejurul capului deasupra frunţei. Ksteca un fel de interdicţie pentru cele măritate purtarea capului neîmbrobodit. In picioare femeile şî fetele au. In sărbători, pantofi sau „intimi11 ptf care-i poartă numai la biserică, la sărbători, pe ataşă uiublînd mai mult desculţe. Iu partea de sud a judeţului, portul *e schimbă la bărbaţi numai în cc priveşte cămaşa de vară, care devine mai lungă, uneori pinii la c&lciiet şi în trebuinţaren brîului roşu şi lat, peste care se Încing şi eu „breSirî*, devine mai obişnuită. La femei, in locul oprogelor. se văd mai des flintele cumpărate sau lucrate de ele in casă. Portul cu fosta este obişnuit şi ţie valea A măritam, dela Htiresmni piuă la Pojari. Lh* observat. ca şi fu alte părţi dealtfel, ci ţăranii încep să-şi p&râaenseâ portul naţional pentru n îmbrăca rot mai mult hainele ^nemţeşti* dela oraş. care li ne par mat ini|M-nătoare şi mai frumoase. Singure femei ie |>ar mai păstrătoare de port şi obiceiuri, dar şi la ele *e abate şi prinde moda rochiilor pocite si rt diferitelor combinaţii artificiale, fără gust. Denaturarea (tortului naţional se remarcă mai mult in apropierea nurilor artere de comunicaţie şi in satele de lingă oraş. Potrivit cn statură—la munte se văd oameni ceva mai inalţi Jiorjunnl are în ochi vioiciune sănătoasă. Chipeţ şi bine făcut la corp, ol impune orişieiii; rareori sa fntîlnesc ţărani ou părul hlotul. „bălani*. majoritatea fiind oacheşi. Femeile nu un aer de voioşie şi bunătate in privire. Ele umbla imbricate eu îngrijire mai al»** la sărbători, sînt toarte muncitoare şi ştiu ,sâ conducă singure gnapoâria, eînd bărbatul lipseşte san nue in stare. Silit modeşti.4 şi respeetoase faţă d«* streini şi de ivi mai mari, vorbesc puţin şi eu capul plecat, in semn de stimă. Ştiu însă tot atit de bine sâ urate curaj cfnd e nevoie şi *ă s« jertfească pentru un scop înalt. Caracteristic* e respectul lor pentru bărbaţi de orice condiţie ar fi ei. Prin satele din |*artea »le nord-veal (Godineşti, Celeiu. Pocrtiia cto.) novei vedea femeie stîndjos, la poarta inund, eînd jie şosea trece un bărbat. Am văzut grupuri întrebi ile feriici care, şcttfml ţie iarbă şi lurrînd, s*au ridicat in picioare la trecerea unui -singur sătean pe „linie44. Dorjanui este în general cunoscut ca îndrăzneţ şi întreprinzător. Nrn-i lipseşte de asemenea nici aştrimea minţei-Curajul său n fost de atîten ori încercat în războaie şi In alir împrejurări grele. Sînt cunoscute minunile de vitejie săvirşite de soldaţii regimentului 18 ttorj, în războiul de întregire, îndrăzneala oarbă cil car»- locuitorii, şi mari şi miei, mulţi ignoranţi in ale armelor, s au împotrivit primei invazii duşmane In podnl de pe .lin. precum şi recalcitranţa locuitorilor rămaşi mai tîrzin sub stăpînirea ocupanţilor. Ţăranul gorjan se pri(V|ie în general bine să tacă şi comerţ. De aci explicaţia »*ă ş» în capitala judeţului şi în Tg.-r?irbuiieşti, unde comerţul e mai dezvoltat, această ocupaţie est. îmbrăţişată apr'iape numai de Gorjeni, iar streinii car»' vor să se aciueze pe acolo pentru a face negustorie nu izbutesc. De altfel, aproape că nu găsim centru comercial în t litania şi în Muntenia in «are negustorii gorjeni *ii nu-şi aibă locul. IWureştii sînt împănaţi cu vînxâtori de fructe şi zarzavaturi, veniţi din părţib* Oorjului. O însuşire a ţăranului vkrcetA uf AsrPkA uitMru'i u/x t*oirj "i gorjan este şi aeeeu de a ti prea legat de locurile fn carta >'a născut şi a trăit. Rar ande despre ţărani gorjeni rar*’ îşi părăsesc satul pentrn totdeauna, şi aceia care sînt nevoiţi să plece petit ni cîtra timp, ca să-şi asigure o situaţie mai mulţumitoare-, se întorc in curatul cu dor de locurile din care au plecat. Ospitalitatea şi bunăvoinţa sînt cultivate toi aşa de bine ea de orice ţăran mmîn, în «ţettere. La veselie (îorjannl e a-pan*îv în gesturi şi în vor bo de spirit, îi place cin tecul şi jocul. Neînţelegeri şi scandaluri nu Im* intre săteni numai cînd s«> nine-ţese de băutorii, spre car.* sînt aplecaţi din pricina belşugului ele ţuică şi îi neştiinţei de a du şi altă întrebuinţări* prum-lor şi fructelor, din cure fabrică nu mai ^rukiij14. Cit priveşte starea culturală* cu toată sporirea venalelor primare caiv nu lipsesc din nici o comună, v,‘ răul încă mulţi analfabeţi, Crede ţăranul ^irjan, ca mai tot ţăranul romîn. cA poate trăi şi fără ştiinţă de carte şi d,« aceea caută prin oriiv mijloace să st* nu atragă obligativităţii severa a învăţăm iotului primar. Cînd însă e vorba de un scop determinat ce se poate atinge numai prin învăţătură, cum ur ti acel-» de a ajunge „logofăt11 (notar) „preceptor* (perceptor^ cfatâreţ, învăţător ori popă. ţăranul recunoaşte folosul ştiinţei de curte şi se arată dispus să facă .sforţări intelectuale şi jertfe materiale. Altfel, jientru plngărie şi îngrijirea vitelor nu e nevoie de. cart**, spun cei mai mulţi. I bntre obiceiurile şi credinţele Corjenilor multe ne sînt cunoscute şi din alto părţi, unele insă dnt aşa de schimbate şi oaracteristioc înc.ît merită hă lin cunoscute şi sub forma locală. Incepînd en sărbătorile Crăciunului, avem de relevat. în ajunul acestei sărbători, 'ddoeiul de a umbla «u eolindu tv se numeşte iu unele *ate umblare «iu piţĂrăi-, iar fn nlfcl** „în colin leţcu şi sh practică mai mult de copii In o juliul Sfîntului Vrtsile, căruia i v» mai zice Sfii- VfUîi, găsim obiceiul vrăjitului, numit chiar „sînvftsfiat**, Iqrmftt din T. Cm tic ESC r verbul a âinvă*t(<* eu înţelesul de vrăji*, adidi a fţhioi viitorul fetelor şi flăcăilor după anmuîte obiecte puie îniîi, fără ştirba participanţilor. sub nişte oale şi Iun te apoi la întîmplnre de fiecare doritor de a-şi cunoaşte soarta. Alteori .sîu wWeren** coiat& in aşezarea a două IxMlbe do grîu, sau două iliv de păr de porc jk vatra încinsă — denumite fiecare cu numele celor interesaţi in aflarea viitorului, şi din modul în oare >or sări sau pocni sh poate prezice soarta tinerilor. Toi în aceasta ■*ear&. fetele se duc la un gard împletit cu nuiele, numără dela un loc parii — „pîrmaei* —dela 9-1 şi pe Io^ite, ciungite, surnte sau orbire. In j«»ia Paştilor, „Zoimari** -e văile nurilor AuiărndiaT Uilortul şi JiulT de a r GÎLCB9CU 7* acelora Iftbediuţii. Do sigur <ă împărţirile acestea nu for-mraz.A Iwiriere de neînţrIntere între satele ce Ir despart, ei nr indică numai unele particularităţi comune localităţilor «lin aceeaşi regiune;, Se g&*c$o insă, în regiunile arătate, zona şi infil (raţiuni lingvistice rare ştirbesc unitatea relativă a regiunilor. Aşa, Iti partea de apus, spre Mehedinţi. se află mi grup de sate, format din Godineşti, Celciti, Cîlceşti, riuperaini, Cos ten î. Foenria şi Kaeoţi, la care na constată unele fenomene eu totul deosebitoare «le restul graiului din Gorj, dar rare se anca* mână cu cele constatate de <)v, Dtmsusiann în Graiul din Ţara Haţegului şi «la l.-A. CandtVa in cercetările sale asupra dialectului din Bănat. I)e unei nenea, în satele «le pe valea Amă-răxei am iutii nit elteva jiarticnlarităţi ce ne duc spre vorbirea din Vîlcea şi din Dolj. Din observaţiile ce am facnî iii călătoriile prin judeţ, de remarcat este aceea că pronunţările caracteri>«tie calo de dispariţie^ tie ilin «uisa ironizărilor cu care sînt trataţi oamenii din acele părţi «le eătră cei dintr'o regiune cu pronunţare mai corectă, fie pentru că influenţa ş™*&lei şi Administraţiei îşi are «tactul. Numai femeile şi bătrînii mai înaintaţi în vîrstâ sînt mai conservativi in ceea ce priveşte graiul, precum şi în obiceiuri şi port, prin faptul că ei călătoresc mai puţin şi nu Mint prea impresionaţi de ironiile celor eu „limba supţfre*1 *. Fonktica Accentul 1. Se accentuează deosebit «le limba generală cîteva cuvinte, «ui., pe silaba ultimă: acolo, iftomnfc* preot; jie |>cnnltini&: bimliţă, â£va, o/tlcAt poliţă; pe antepemdtimă: (h)iripă. 1 Particularităţi ale graiului din nordul judeţului au fmt Ou.lUUî de IL «*ufttlLLlcihu£r yf\i*\diirtcHY Vlmu. 1 -•! ; fapte relevata de d-*a «cpiiucre* de aci. îrui ţiu -A adaiur cJ unele nuanţa fnnotfoa pe cure » datat le rnd«a nu le-am putut ettltfttatn. cKKOKl'ĂJfi Asrrn.t uuAirLrt bi.\ a o iu 75 Vocale accentuate 2. .1 trecut la f dinaintea lui ti urmat «le c sau î **-auilc ea m în partea de răsărit (valea Amarăzei mai ales) şi stal, iar în spre apus şi nord (Hodineşti, Tismaoa, Cîloeşti etc.) s’a păstrat ca i: ci(iMF mi ins, piftie pentru primele regiuni şi cine, mvttt, pine pentru celelalte, — 3. Precedat de *. z, a se pronunţa ca r în âirixfr (dar şi tftrtaar), sfoţfr* etc. — 4. .1 apare dc Obicei ca tf în iţykic şi ipxf'e — aşchie, 5. fi e diftongat în (r. mai ales în partea răsăriteană şi rea de sad a judeţului, unde se aude; fier, mfev. pier, piept etc., iar spre apus şi pe lîngă munte ne pronunţă: fer, m*ft /.w/rt etc,—f>. In an viatul latin tener. e nu a trecut la f, ei a rămas peste tot i: tinfir, ţintiră,— 7. După {, tw apare ca in: ţine,— ft. Precedat de #, (, z, c se schimbă în d; uăd: (rr*. ţriţi; Dumnezăv, pl. /Jumnrzăf, ztiâe. —9, Oînd în silaba următoare se găseşte un c, r apare ca r $î ă du|wă ac, f, z; fohsăec, *ric. trimit, vieri z: nmeţri*:, ineoif/tec.; iwăhtifli, /Azăne: tor. ca ă apare îu terminaţiunea verbală -tec după Inbiale (mai ales in satele locuite «le Ungureni: Baia-de-fier, Novaci. I ngureni, lingă Tismann ş. a.); /otv>*rT pri-ut"*' etc, — 12. Diftongul ea, resultat din r.,* a (ă)t se reduce după #. /, z la a peste tot; se zice deei:aar«; itnnfţaecă; zamri.— 13. Cîn«l în silaba următoare seallăr, r se aude foarte deschis şi uneori diftongat îti ca: lţ$c (lenge), Ifmnr. (Godineşti, Scoarţa. Raba, Lozuri, Bobu, Copăeioosa, Pojogcni, Glodeni). 14, / trece la i dnpă (, z: ieşi; beţiv. cuţit; auzi, tirzify ziâey zi uri (comp. formele streine: ro#ţ, ţfV/tf). în unele localităţi, in partea de nord-vest. găsim £> * după cane, r: nlrit.f, irtrîe (tot acolo întîlnim |H*ntru r de alta provenienţă rostirea eu r după xt; ttxdri). 15. O sau o iniţiali silit redaţi prin ţro: vom. tp>ptf vor, tfottr dar mai rle^ o*», opt, os, ou. ▼ 7r> r. Qfccxscrr 1 (5. Diftongi' *1 a în cai < < câni). De observat că verbul n ciita nu are semnificaţii* de ra privi", ca in alte părţi, ci pe aceea de căuta**. — 17. -Şa final *e reduce în unele părţi la fr a wif I - u mea), vrţ I = vrea), hf \ — bea). — 18. /r (sL -î>-) ne aude ca t în preten. • Vocale aton h 1D. .1 aton latin ne pronunţă d in: ySimfe (şi /oiNffc), păreltt- jfireti'. Apare tot ca « în: MioruM.Mincnrl Adverbul mai se aude (ieste tot niâ(« 2f*. i’ aton din rmt» etc. apare ca ie: iertam,— 21. E »* păstrat In beţicA, beat, hcntor, pe, jietat (rar /rf/cif). ni/x*rdt rff» In loc de galben se amic mat mult yalbinşi |>entni rar/itfw avem rarptn. — 22. După #, #. f, c trec© la A: sAcure, suetirA, fmmoasft (— Inimoase); /tdzirf. mnltifu; căţAluf, *naţă; zămos, chiar şi c.înd în silaba următoare sa află o vocală pala tală: inţAles, siUSerat, înseninai. — 23. In eurîntul nărod, avem după n iu tot cuprinsul judeţului; nerod nu se aude.—24. Trecerea lui e aton la / m observă în prepoziţiile rfifa, pi la, 2o. — I aton sc schimbă în e, sporadic. în mrnunrt wr-nunal (Godin eşti, Pârău şi împrejuri mi). — 2(5. In pluralele articulate ale substantivelor terminate în -ft\ -zi, i trece lai; fraţi, grumazi (lot aşa cozile, ogrăzile), — 27. / tin&l n dispărut în multe părţi după *, (. z. i. uri», uţ; dtnţ, fraţ, găleţ. staţ: lurtAz.az. braz} rinz, w:; col* Pe unde se aude f, «•! © pronunţat foarte slab, îneît abia |»oate ti necunoscut. — 28. / este încă păstrat în suf. -ar/, -ori; wwcrl pur cari, cup* toi i: de asemenea la pers. lu sg. ind. preş. a lui w«rt; mort 29. O fttonZ> »-* ocliirmi, durwi, crUrupi, fîurif ( = Florii), in/furi, «rurarf, purtări, rvfafd, şi în neologismul c*un-ponfe, 30» Diftongi.— jjii>e: desupm, ■- 31. Qa> o: dor < doar,—32.[e > * în izituru. CEUt'ET.\tt1 ASrntA UKAirLn DIX OOUJ 77 Vocale in hiat 33. Intre u şi u avem epentesa lui A în înăduhA^ rar w/bfinv?.— 34. Iii loc dc strein sau străin. se zice peste tot 8trin* — 35. Xour se pronunţa nor şi rar noor. — 3(5. Dto de de fii. - 37. Xîoieri se aude în unele părţi cii Rtcâttrf şi ninh'uri (Godîneşti, Pârău-Vulcan etc.). A s i m i 1 a ţ»eT d i s i m î 1 a ţ i e etc. 3S. A 61 in i 1 a \ i o. —JL — a> o — n: primăvară. mngar. mai cu samă îa partea de mijloc n judeţului (Bobii, Scoarţa, Copăeioaaa etc.),—39. In ridroe* năroi. ă nu s’a asimilat cu o. — 40. A a trecut Iu n (n: fomeie (w zice şi Jnmeie\ polo-inido. /xarfrff « — păstaie.— 41. A u> o— o; raptuHit^>cK/tfu*if. 42. Di.si mi la ţie. — E — c^> i — e: di pe < tk pe. 43. Sincopă* —O găsită în ărpi (şi fol r pi) şi /ocini eind se întreVaiinţeazA în blestemul: dii-l foclul (*— dă-l focului). Asemenea in costor\tt «r cătiorffte se sincopează rr„ 44. K p e n t e s ă.— A pare în oifo\ veiki (foarte obişnuit i >: Aî re.an (alături ile Ar^oa şi chiar Arca*); cireş (Godineşti). Consolae 45. Labialcle p, A. f, r nu se alterează cînd sfat urni»re de r, îcf afară de vorbirea Lfagti reni lor. în care găsim pala-talîsarca lor. Astfel în Xorâcii-Ungviretii, Baia-de-fier, Ti*-mana etc. *e aiule: hfejii* frVrtmr •fine: //îş; yin. In restul judeţului se pronunţă f*i*pt şi prjtf; bine; tio; rîw. M se păstrează neschimbat în cea mai mare parte a ţi mitului şi se alterează f«i4) numai în regiunea nord-vestică ea -aţele Godineşti, Pocruia* Celeiii, Ciupereeni* Itaeoţi etc., unde găsim: mheL no1)ere. inAercurU tnftrrlâ. amOiath, mA m/bV etc, 4(5. /> urmat de î sc aude ca t{ în vorbirea Ungurenilor: f/iute ( — dinte), (/in (= din). Schimbarea aceasta se gustată şi in regiunea răsăriteană. |>e valea A mâr ăz ci şi a (îi birtului, dar numai in cuvintele deal şi j hm lfocal. «sare se pronunţă regulat tfal şi — 47. iJ şi t sufer şi alte alterări T 4 în satele în care am găsit şi alterarea lui d< t urmaţi de aceleaşi vocale: fa&r. — 58. i' se aude ca *j în: furnxtfti^ ttanqt%y iar wWrtXizfi se pronunţă ktilye — —fl: tffffr/()0»'*1ineşti etc.)—64. Fsaa^niilat ru r iniţî:il în euvîutul r/re si numai în naţiunea nonbvoxticft (Pocrnia, Hodineşti etc.) — 65. Poj'ti a dat sporadic prin asimilarea lui f cu /» prece- dent. - 99, A'—t >Jtr'— W: VilWf ( chitit), fcWîr ( = chitic). 67. Ui si mi lut »e — .V—» ^>t—n: măr unii, rărunkţ, autevinţa (se aude şi ftuirlinţa); pentru w — n >/ — m, «le relevat neologismul kt lină ( — chinina). — / -r; /«/-bure; pentru aceleaşi consoane disimilnţin r—/ apar** in neo-In^ţisuml ţjardilup ( = garderob),— 69, Prin disomilaţic r a C&ZUt ÎU CMl'UvtSi. 70. A puc op f*. —Se în t ilncşte în citeva forme cu: ( sub), rin ( = cfnd), fon ( — fost). 71. ProteidL — 6 ţţfcttm îu pronumele demonstrative Uăxtur hă la, hnift etc., dar în multa sate -se pronunţă şi fără h: hure (trămră }# karcuri)* harmămr, hnrjtic = aripa, ftothie. homulă. 72. Gpenti sn, — V epentetic în grupul ni se aude foarte dea în partea de răsărit şi spre centrii: iestele, nrlănină, mcMk ftclufff), fic/nbodt Obitrlar (sat in Yîlcca). L>e relevat şi epantesa lui e în forma armăe«(iri. — 73. lTn eas interesant dc dublă epentCsă avem în cnvintui obicei pronunţat pe alocuri oblifrii* 74. Metale.să.—Apare îu latVJoe, sporadic, plalasfta* ■fusrpelifă şi neologismul âiliwtat. 75. A fere să. — Sc întîinplă în jc*nir (—sfeşnic), utt rj* <— hotar b Mobfoi.ogii-; Substantivul 76. Declinări. — Schimbări de declinare găsim la substantivele masculine: ntiiite* fagure* mutcacăntr mugure. / CrtlCESCV NI La feminin** «le relevat mica (în partea de njms: $aUie* spre răsărit). 77. D r n u L—E schimbat in forma bri^şagâ* 78 Singularul. — Forum aur se aude nnmai iu legaturi sintactice: §or cw mini şi toni^t*. 70. Vocativul în -/<• apniv mi accentul pe -c: twiulct cntlruU. 80. I* I ii r a I ii I. — Asupm dispariţiei terminaţi unei -i după unele eon st >ane* v. $27. -81. Substanti rele feminine terminate în -f*î, t mila plural aueeaşi terminaţie: mia; frunza. Aceste termimiţiuni ne păstreazA şi ciad se adaugă articolul: rofto, frnnzrile, ete. 82. Neutrele terminate in -sr -r fac pluralul în -'î: QttiA; ora fi; ti raţa: rara, rreţwra, oryoarâL topQara, ntarA, jtâAord etc.—83. Substantivul r/iwtf ar** pluralul r<ÎH/\ în general. — 84 Pluralul lui [^mii •’ A r ti c o 1 o 1 85. Articolul -l nu se aude d*vît la cei eu ştiinţa «le rnrti* şi la aceştia destul de rar, încolo se pronunţa: omu, capu, num « te. — 86. Asupra Ini i^> / după unele consoRne. v. $ 20. 87. *rcn<5tirul şi dativul al subst. feminine apare ea-» după rr. /, r: uni; părţi: prâzi. La celelalte substantive feminine găsim de obicei geri.-dat. cu -i$; M/inuf, Mpiuării; tot aşa la şiilvst. iui\m\ terminate In norii, sg. în -a: ta ţii, pojdi. Pentru fala şi inamfi «• de observat că e întrebuinţat şi gen.-dnc fu tain, lu mama. 88. (reni livid şi dativul la substantivele feminine în -cd se termină în ~ki(; mojicii* ruw7c£f, Florikii, 80, Vrtiooltil cri, r.m npnre *nl> formele: fA)rl/t ai: fhfrt. A d j e ««tivul 90. De relevat câ gradul superlativ •* format «le obicei cu prşi M, iele roayâ, tV>, vi le9 l i t'ott vă M, ide, (i)u le i Singular: N. ictj. io D. mir. 0)m. mi Ac. intWeJ, wmî Plnral: N. i#a< D. nocută. w*, ui iVo. uof, m* Formele ii* şi f întrebuinţează tn expresii ca ita-ro plftţe; (-am âjms7 f-«4 făcnt dAioria* Pronumele reflexive slut: Uy)f *ă. Incîlnîni des pleonasmul eu pron. reflexive: iSc m’f» Jate-mă/ s ar duie-tâ; nt-nm t/ittdi-nc rU\ OH. Poao*ive: j I nl mierjf o niţtt ni mie(, ale mele lai nontţii), a ît pantă; n( nodale noade I al tăiff a tn 04 b»(, a/r trie ^ | fU cont fu)r ft i'vastă ni vofti, ale roade 111 nl (a) tai, ief. al lor, f FIJăl/Uant) (h)ail(uUă; ( h)ontălnnt, fhjiirtălnntă* 05. Nedefinite: ntmtnf şi noua» Interesanţii o forma oriiel ea re înseamnă noava": îf tlaif un aridei = îţi dau ceva. Verbul 06. Nu ao întrebuinţează totdeauna ea reflexivi verbele CtUiaî, întuneca. îmbolnăvi; în seliimb. ca reflexiv, e foarte obişnuit a ne ipreţi* 17T3H. - Gr*$ e Suflet. T. GlLCNWr 97. Schimbări de conjugi re f*e constată la verbul a ursa (* a urni| de unde $i suliHtanti viii ursătoare. Alături de tt gMa NB întrebuinţează şi rr f/ăii. 98. Indicaţi v ui p r e s e. n t. — l#a verbul a lucra un *-cunoscută. în multe sate, terminaţia -ez. De ademenea, unele verbe de eonj. a IV-a no primesc terminaţia ~e*c: bănui, Arinul, jvrăjuin tu #u£i, (ci suăc, acesta din urmă. insa. în vorbirea Ungurenilor. Nu se ande -z şi -{ la pers. l-îi sg. a verbelor al căror infinitiv se termină fn -den, -*le, •U: ivoi; cred, rid; scot, trimit (tot aşa atui), iar la |wrs. a 2-a avem: frez, crez etc. Vorbele a rămânea, o finea, a pune, a spune au jierxonna l-ii sg. în -i şi rămîi, (tu, pui, spui. De relevat .şi următoarele formet mtVc, i nune (•= mă duc); impăc. impcâi; iftkep ( încapi. inhp(, inkcafA; mine, alături de attîninc; awirf; plotjă, mai rar frfoait'; poţi şi puţ pot); km sărfi), tu săi (.şi «rt/)t rmî sp^trii; ustte (cu -ir- şi Ia infinitiv şi participiu: usucă. urnim/): iur, ior{. 2o*uă. 99. Prezentul 0 a b j o ti c t i v u 1 u i.—La pers. n 8-a sg. şi pl. a verbelor terminate în -dea. -de. ~tt apare-rM, -td şi foarte rar -zii, -fă: să jiadă; să rindfi, să creadă, să scoată, sa trim&Uâ. Dela a răminea. n finţn, a pune. a spune, a veni, avem subjonctivul: Jtă fUe; să pute, sa spuţe: sa r/e. Dela a pieri: să pifje şi. rar. să piară. 100. Imperfectul indicativului.' Pentru a ţi avem trrfawi, ier rai. ier ca şi daria etc. Persoana a 3-n pi. se aude de obicei fără u final: ei conta, ei punea »*tc. 101. Perfectul simplu. — Efrecvent, înlocuind cele mai de multe ori perfectul compus: adunai, tăcui, fusă( (şi fu fi, /ui), ttuztff dusăi etc. Verbul a Iun *e aude la noest timp sub formele: losni. Io»lş, lo. losărutn. loxnrof, lăsării, insă numai în unele sate de munte (Schela. Hore?.). Pentru a da avem formele: dedeţ, detej etc, 102. Perfectul compus ue formează la peni. a 3-a sg, şi pl. cu o, or, în mare parte din satele dela munte: o fosil), or Jonft); o ivntf. or 1 v»/i; iar tu restul ţinutului a fosil), o0 fos(t) etc. CKHVK'rA PI ASIPUA tj ii A U'Ll'î Ut V (iOpJ KS IM. M a i-tu u I r - tu -perfect u L Se formează in iimhI obişnuit* schiiiibîndu-sc îrun e din •ncm în ă: mcrftfaSin, fusăsănt. Ipanăw şi laşă să m. Ln |dimii găuiui pe -ră la toate perhoanele: rcnişftrftm. vcnişăriH, vtn'txără* Se aude insă şi fără -răs sporadic. 104. Vii torul «e formează tu of, ăi, ii, o, oat, of, ar. 105. Condiţionalul.— Afară di* forma cnnoMîiitâ cu «f, ar etc.,, aflăm în partea de nord-test forma 1*11 să vreo: să rrpo tnCr. să vrea veni (Stolojani, Rmmi etc.) 100. 1 ui pe r a t i v ui.— Forma negativă de pers. a 2-a pi. se termina îu -reţ: tur nler/ptref, nu xitţrrţ. ut* nenireţ. Aceeaşi terminaţie, uneori* şi la forma slirmnthă: stareţ, du reţ, w/n-coreţ. Sînt curente formele: ducef?-tVJ-fT *}>ăhifi~vă-ţ etc. 107. Participiul preş e n t, — Pierde pe d linul; forttt, clTiftw, rftzin etc. A d vor I» e 108. Stat ele amintit formele: nbia şi aht; acolo; neţi |alături de acum şi mai des acuma); aianlcrf(- alaltăieri): amintrelca ş] amintrrnca; ixi des jientrn na; tfaba; (aici); oţîrft (— puţind oţîrică: tomnat \) şi târna-n {— tocmai I. I*repoai ţ i i 100. Iii loc de către se aude cotă; dîla pentru dct/i; alte forme: jon( — prin); pi rujă (= \*L lingăi; mpurt»e, SA (Miy.ăftc cu zi cu noapWe Pin’or tix^c napnifclori, S& In iau stcanln cu jioliv Haiduc lVtre k* fa^cn ■ Jar [>e vnllnr 1-lulrehu Ca #mM mai Bpuic îhî va. şl vulturu-i nV^miwbtea: Haiduc l\-tre. hai cu mine. Hui eu mi 110'u vale» *n lunii. Citlii4et buni «H Haiduc Y\lm io f&k'a * JnJ (Kt vullur k^llIlA, In luncâ'n vale iiierAţa. Pe vlnaliPncAJecn şi pa inurpu 11 lofta şi cai fi în*ini Şi vuHuni-l învăţă: ..Haiduc ivire* hui cu mine» Hui CU imne’n dy.jal pe plai, Hii* uimiţii TricA ^ii n’ap. r. ojlcescv m \Mnzj luni mHno marţ, i'Jecă fK-icn Iu Calat Cu trei coi «l«? apucuţ SI cu jMilrti ilie fura^ Ucisei pi la primarii!}: .Hună il/Iga. primfiraş, (h. |M»Hnn un pâlbinaş ŞI sii-in niîii l'asi un răvaş Pe vr’n şaiplso armacşaraşV Pu&âi mina j»g răvaş» Mei^ij |iina'nriiri Ogaş. (ac'iin Itc»ţ ţ ficiori lu tatu. God*ine$li — Acelaşi. IX KrtiittuliţA trei /jniâclc, Ala’nsunii î}f-m luni nmivrc, Iu inu’ulr'gnbă ilAu avere, |t*v ti *pui: un vergii n»ga: Şnpt&? nasturi pC*o mantii; Itacu *1 iiiimlAiiicugu şi jiuMsia sabia. Aia ui'a hnhulrinil Toi uriiblin cu in Ju firii**. <;r*JAine*ti - Sîoiţje -Stolumu, 71 X I’Viiliţa ş'o Idea, Saracn inima mea. Nu mui Jv&to cum ierga rin jurcum Cu firga meu Tăiam cu Iu cu «cam Piloni ImirntuunM Godin ieşti — Aceluşi XI Foiliţa kmşttţan, \ Iu nurii flori Ic* n dAgal, Pe iui ne iubeam noi un, A‘nllurU şî *’a u*cale piui şl^i t’aCe \eCinj destui, Părău-Viilcan — Măria Serban, 07, XV Foe vţ rd'o «Pe-o lulea Am găsit pe mama inya Trăgîii apă şl pllngca, Frăţiori mi-o Întreba: *l)re Ce plingi. mămica mţa" 1 Iară mama răspundrca: «Pllng dre milă şi «l'o voi. Că tatu-i mort In război. Tata cîn jereaj cu noi {ercam ca nişto Ciocoi, Iar acu Ciobani la oi*. Runcu — Siory) Arbugîc, 45. O&BCXTĂItl ASUPRA O RAI ULUI DIX G0JU XVI lroe verd*o trei Inia le, Apucai dnun la vale. I?€> Ce nu mă trăsneşti, Doamne? $1 s’apuc |» drum In drcal, SA *uj Ia m4rgiritor, Lu gorunii d'jji maidan. Una stăm cu puica an şi Iriţi ram lu mărgean, Şl nu'n^frarn cum sui'nştrA, luţtram cîtfe un bob* La tot bobu fââcttm nod ŞA mă bagi, mlndruţo. rob. Itu ucu — Nicolale Petcoiu, <50. XVII Fquo venito d'e rujHjlm, Veni poetu lu Sfnpietru, P&râsl CUCU făgotu. Turtureaua hăltageaom Şl neicuţtt potoCeitoa. Iii meu — Dumitru Prodan, 00. XVIII Fgae vcrd'e trei lăstari, Cine ^fe pe prâgatif Neică Ion nunta*n piepturi, Gura lut parc dentari. Oikhi cap mărgărituri. PAru-l ie vţril'e» leg d'in oiki nu l-aş măi pierd re. Buneii — Acelaşi. XIX Cin iernam şl iey băiat» Aveam cal înzorzonat. Cu zorzoane* d'e argint ŞI cu IHu aurit. Jar acum cîu niă*nfcural Vinului călii |*> mălai Şf şa ga j^e Japt'e «Iulie Sad dag novuat'l} să mln£o. Runcu — Giigore Logje, 45, 90 T. GÎL0E90U XX Fonie vcril'e dre suş*jr La finllniţa «Fin plai l>UBai masa şl mfncai. Aruncai ofki pe mu*ă Şf-m veni un dor d'e-acasa; De-o fi d'ila nevastă, Si'i lan culţi sa mai pască; Jar orci nu i-am pierdut» Niii merindea n’am sftrşlt, D’am greşit de-am ud urmii Su un pom mare Inlluril. Vfntu mare a aburul, Florile *‘a scuturai, Şerpe'n sin că mi-a tunat. Cin să’nlinde Mâ cuprinde. Sa Mă sflrşeşte». Tală-su cin aura şl la Mifou ca venea; Miliu din gură-i d6ţa: .învăluie mlna'n bozie*» Ş*o bagârn sin de nd-1 ia-, Tatâ-*u cin aura. Din gură că (i grăia: Jo copii oi iuâj vedea, Da ruină u’oi măi vodca-, fel mâi sta ic măi sta Şl la mamă-ra strica (S* rejHftl renurile mai mii), Mamă-ra cin aura. Ia din gură câ-i *J£ea: „06Ctl jeg fără o ruina Mai bine jeg fără line-şi pe rînd frate, soră întreba. Toi aşa răspuns li da şi mâi 8ta iei Ce mâi «la şl la mindra că striga; Mlndra ca mi-l aura ŞI la Miliu câ-m venea. .Ce ţî-e, Mihule, de strigi fk iei din gură că-i zicea fSe nip^a ca mii ««*); Mlndra cin II aura Nî£i mina n'o’nvrtluja şl In «în că o băga Şl şorparu câ-1 scolca- Pojenari — Dumitru Nţagoe, 50. QgROBTÂRl ASUPRA GRAIULUI DIX OORJ 93 XXV! Mfndruţa di *u pripor, Nu-m trimite-atita dor Pin gurile tutulor; Trimite mai puţine) St vin dumneata cu jel Sîmbotin — Co stan din Luţuileecu, 17. XXVII Fyac? verde de alion Pe lîvadia Iu Ion T^ite pasările dorm» Nunta una ifare somn Şi umblă din pom In pom* Te strigin \*e nmno miori», — Nu ie Ion, nu ie nimic, A plecai du pe iubit. — Fi-i-ar iubito de cap. (la nu s’a mâi săturat. Că io do chi am venit, Tot aşa l-am pomenit. Slmltfjlin — Elena Oprişascu, -10. XXVIII Frunză vertPe trandafir, Ş'nrn un bftjetâJ copil şî ini-l kiamn Costând'in, Puşmajii l-a pus Ia bir Jel dfc* frica Iiimliii A t^at druinu Iaurgiului. Trecu drtimu iu mătase» Mfndruţa mi-l Io de sp«tre: Jlohtandi'ue, fd’ndărăt, Ca mi-oi vind'c vtlnicu şt ţ-ol plăPi io Itin», şl mi-oi viudre £e-oi avea ŞI t-*d plâlfi îjuşaon-. Valari — Klena Situ^Cî. 08. XXIX - .Şl iar vonl'o rug Int'ins, O stai murgiiNr-uîja tristf — Cum n‘oi Ktm stăplnu, trist? T. CrfLCKSCV Cam auzit că nm viiu. N’o fi, stâptne, păcat t Că t'c-am trecut OlluTt lai Şl ilrt* Joc nu t'c-um nilaL Valari — Aceeaşi. XXX Mărrţo. fet'ito, Jeg m’uş indura L/e ^ cumpăra Trăsură cu liarc S’aveni d'o plimbai Oi doi golumMoi Mlndri, frumuşăj. Va lari — Măria Ivrtonoju. 8U. XXXI Vordfcică hft dre nuc. Mărie, gură dre cuc* Ş'am o calo sa nm duc Pa&t'e OU la Clmpulung» UwPe lac fet'olu pluj* şl băieţi trujr iu *ujf. Logofătu ăl d'o „Stai. foliţ'o, nu mai da. Că ţJ iog moi însura ŞJ \Hî Wm> t'e-nj igaf*. Valari — Accezi XXXII Săraca nevasta nişa Cu capu cil fin tura, Toarte o lună la o lină şi mlncă un sac dre făină ŞÎ~o Cjopata dre slănină Şl nu sa mai vcid'u plină. Fug vacile pin obor, i a gîndfe*c câ-i timiia. lor. ŞI viţăi tot tîlnd'ese ca viii'* şf-k ia. Cln segasă ctipti [*; uşa Cu iinii ucu il'c fienuşo. cKMkrAjtt AsrpaA r.nAjt trr ru \ uuhj liniai Ho iau şl hui dusa. Nnr im, ini, Rojeno, na. Că nu |e*t'c nn?url;ca la şl io nevestica hum Y&lari — Patru Vlajcu, 35 ani. XXXIII Merge lelea |ie colilie RâsuCin la Ijorau&jc I>'l» trei zile re.su£oştV, |n pe fu* nu măi sporeşti; Dre trei fcllo sflr, *fîi\ sfii-ŞI ja n'are nici un fir. Văluri — Acelaşi. XXXIV l'Oe vonl'e mumie. Să'nfruiulă pădurile Să mu iluc cu va6ilo. Va lari — Acelaşi, XXXV Nu Vo uita câ-s imos, rrani ilunnit la »>i j»c 2o*. Valuri — Ion KJI&jujL 25. XXXVI IVe n'ar fiica na tarte ti. Nu *'ur fa£e castraveţi. Foae vonVo ş'u lulea Ţln’&d, Dgamn’c, iiu-i lă*a. Că a’a'nvăţat a fiica. Vitali — Acelaşi, XXXVII Ferocii cnre-i fetinr Nu doarme noaptVa *11 toi Vălari —■ Acelaşi XXXVIII )>r;iga tui-i mlmlniţa mica. Că şA şuie l»e opinca şi-in .Ia guriţa i|fe frică; I »mţra mi-i niJmlroţ* naltă, ilă gura pe^tV jvartu. Valurj — Aoolaşi T, GtLCESOL, m XXXIX Mu uitai Inl’o flntiiiA şl vălru ilt? Imi»lu£i. La lot fa^i (atnif jinfj. Şl la faţţti din culurn Ztfc-un voinic vau. Sa Le-anco J Ic-ul uijeg duşman» Muj ciuta 71 | *.<ÎTWca. S.i Ii.i-;i>i"1iJî** mituim turn Pidn-ştî-Varsrtluri - fiore Nocroacu, • ^1. CuciiJuţ. dilii pădure. Du-te la tnlndra şî-i sţujnu Să nu sn mai poarta june Cu părute di tu miner Stf» poarta măi uşa Cu | mi ni le dila ia, Sal C-o \'i vij, hi miji răpei! Inlr'o fugă ca sa-i vad; lK‘-o ri morţ, *t\ mii ra/hun Co mnCjUca ilc aJttll. O-i lumii tiu dcHciutat Si morţi r despica BbserieDe o crupa4', Atlt mituim eu «raliu Ş’în£epea jur zi cin la. Iar Lulrişor e’agz.% llepede'n g'nl hi suia. „S*ţă, £e-aj tot fi calin. Tol la flncţe'ncarcln Şi la livezi-mi călcîn * Ili.pl,-, ca hi nu luptam Şi’n *abii no tâjuin Şi cam iie-om birui Să ninjîic mimIra lui-S;i loaru «-a luptară. Să luptam pimA’n ««ara. In *ubii nu ►« Una şi riu ştiu cum «a'uUmpla CMHOETÂItl ASI I'HA HitAirLL'I Ilf.V UOHJ liil Lu Sipi brtu-i pica, iar iei miluirii Ti /.ÎCva: t.ftsă, m hidra, calu'n frig. Suciiate^ik pustiu «li* brig. Sal ta, nilndrâ. brfuşnru r.« mă omoară Lotrişnru. — Knţfnrtilo, nu vig. Căi voi caro uţ birui Tot un bdrb&ţât ntt-uţ fr Iar 9bi( cfn nu/a. Uim brhil de-i pica Cu Lotrfşor In f^aminl du şi capu că i-l tăia Şi î? loa I» mlndra x*\ Şihi spre casă că |WM*rn;n. Ginii kilo do viu I* Iga Şi In masa Ran.Htt/ii wŢIno. înlmlrn, vin do bţa Ca Miţlioam uieaM Dupo £e vinu-1 beură Sa loaru *a bătură AtirnCi gipi cin vodca CA-i sărisâ con Im «a M li ui |k* subjo fomca şi capul di i I tuia Şi Im mă-hm sa ducea: ^Ţlue-, mama car fitCca. GărniCc» din fata ta. Fa tu bi ii rlz^iită Şi do tino rău creacula* FetrogtiHle-sus - Lecu Wi UV La noi tiHJrţl pun In tron făcut din patru bbini bătute In CtliC. Cine je bogat fa£e cApncu tronului boltit *i-î dă cu vpiesa. Tot Ai bogaţ zidesc nrgapa im udului ca kA iui putrezancă jutu. I ni garai ni î* pun unii do vreme bbinilo in |m'mIu căsjj. cu -i Ic mîImi trata la moarte. Cfn jesto mortu'ii caina nu li'Obuic sâ fdeCo cineva il'Iiitpi joi, ca *A nu treacă v*o miţă or v’uu rijmi jHwtu }«d, ca nu ie bino. I iij»o £e-l înuji.Mipii s;i *i£e oi sufletn colindă ^ damlni. pa uno a umblat ini cu trupu cil a trăit *i fio urmă sujo hi Cer} 1\ gIlossci un Nu |<* tuni* tăinui* i^ifnini *i *â tlc« răului h tracului) cin Îl* iuorUi*]i cuisă l'nl marţ «*« fur moroi In *tuuiini *Upo Ce-i lngryu|wi tji iluca c»amini n'au tşrtxa -.1-1 ileţ^rgiipiJ hi să-j urlu, iei mlnîncd sufletele la toţ «Un neamu lui. Moşteni $innp OiuLiru, fll). LV DescS n tec Amin, amin, DescJatocu mlog Lţncu dilii Mumnc/ag. l^aeu din jnfttu incit. Mila Muica ftfefeflta. Din zlgn ilo m Cută ruja wi-j fie. Să «cula. Să KimntcH. SA m îneca hi ii pat de nor, De oki neţuri să HpăJă, La apa-ni plec si. Trecu pin li rulă Mu oglindă, LuCin, sclipiri *î strâltliin, Sii iiu«n la *i|»â Pe poUttă ile lirgtlll uee-alcnfcL Pe rcaga noscutimit». iNitecu -le Jirţin o călca. ILiagu o aculurA, Oregotstflo le-a. lum» Mila (culc felele. I ăla tonte nevestele» Mila ţoale ci icoanele. Mila Inhle peragnrtplo Şi fn osia apă mare. I toamna mari l^e Uifcă Pole t»*l Iriijm iei Ic prefiră. Oj bustlţoc le rm-flră, Oi fi oierul le «Irigă* i ’.n cruCcă lo pu^, Oi ctmHeiu le scria»; VKRCETÂUi ASiPh'i uitAtru / l»l ,V f/fjjUJ Ihll CITţtet pfu Id pltjoiUV. PoMe ulo iej t^iilo p.inh% Si \hj faţa iji |k‘ Ue* Si (KJisle trupu i»?t Cnimoft» l^i »a Ta yh/iiIu uuxitu şi ilt* luijjt» cinuwuUs IK* (guta Iun»va fn năimi» Iwi^ula, SirîgulJi *i ile hfnitlalii’jilrobttlil, Cii toţ porni .» înflnrlt ?i ^ *cnturiit, Ite put li.»ah* mucurile -uoafutn; hînmpzAy *i Muiru Pntfflut* Cu (ario i-a rascmu parul. <:«i!arr| cin pUK&ţtunmLa*e*t4\ Cin rlile inima la iipriiulc» Ci» laţ după rulun* mirului. Ai cit la ri şa tsuio’ii kc*l, A| ţK.» io* lualţu-şu JK5 KP*?|. Ţoţ murim, taţ plouaim* IV plcleru gardului «i «uim l*ln Iu |cill4iixi| voulru Şî cu ia (aimiimt inima iiii-cji ţiotolim Pt? plclem gimtultli afli Oompim ju pifiotino *a*rielţarii. Piu Iu [niluiv placara Şi [cutare] *u dusa'ii j»um mure Kiraiii'lu-^, * *1 icnind ii-mi, Pfu Iu rin Iu lorilun, Lu finluia Iu Ailarn. Matca Pretez la ni SfJntu Marin hi n Coti o uu/iru. Po Krarti ilourgiut <\ scnliorlrii înainte»! Icuturuiaij io^iru Şi-i frpUHan»: «Nil te Jvîr&i, nu "linii. Cil noi fetele iu>a*ki Icajm I rime tu şi de mina ilrcaplu tv*« lui» şl cu linu *o du£<> la rlu Ju Jonlmi, t.a fîiitlrm Iu Atlnm, (ii rlu Iu Iordan k •» lulgu, lk »mmor| i nrlic.’t, |1‘ u rCtiuni Iţ-O şpnlu, Tţ-o -pala, Ii;hi u-jiini. te-i» ^cuturu, IN» drugmle tc-o Incarca. 104 T. QÎLOIAOV Cu eoafule Ic-o'nibnicu, Cu lima tc-u Incalţa, Ţ-o pune serele cu mMilo’rr piept, Luna cu lurnina'n ‘•putu, Ca *a înteţit Sa luminez, Sa atrăluteţlj Pe onc-ai nierge tu. Pin lob;* frumvaaâ. Pin nevoite fnmigu*o. Sa fii mfinim ni fnimna-a, Din UpwtU lumea mai aleasa Sa fii «i parele ramurii, Ca busuiocii* uflurib i jl i -iareiieti îmbobocit, Ch luna rin jo plina, Ca bn&uiocu'ii jjraijlinn. Ca popa'n viHnici, «Ia mfna^iiira'n uraşi Ca truinlafini cin înfloreşte. Ca cucu iu Ir pa-ari Cum mi uJe&e popa du voinici. M îmi* li mi Jiu oraţj si l amu ioc u «lin florarii. Din loafi* miroasalc* Din fiuifi* fmn/iiio. Din leah» bucatele. Din finite ierburi Io Si OQCOŞU Jiu pairii îsi cneu din Cum asculta lealii lumea |ji cocoşj *i cuc cin etnia, \*a m asculte iu [cutare] Cili o vorbi. Popeai Hab« Milniţn, Sil. LVI Dumineca. rin vwiţa, lioi^an inimos mi pn-menca Si la mimlre câ pleca. Mbulrolii cin II vedţn. înCiinle câ-i iasca, î K .au; i ca Iu II plimbu. cercetăm Asrrfi \ a ic.ur ui i>i\ o o HJ 105 IJna pgarUH iloşki.lca. Miiulrn lui »i uimi rniiuoiLsii Scoaba cKpu J»U .Mai [->ftim. iiorf<*ne*n cn*u, Cai ţi e CftfţAuti jk* maţu, Sticla cu 1*1 mu în fervi^W Iul iltn cafea cin gusta Şi cu mmu Inkiuu: — Hiiinii. mîmlro, slnu tun^i* tVfc-ni vorbişi vorbo fhiiuoitAâ. — ItÂnill î?i tu ?*îriHlo-s l*roouni bikini «Ic frumoft,\ şi cin <\*ai*u bato jinlru. Pe G orfan II itoaro capii, Şi cin £vasn bato £in£i. „Desculţa-nai .Io opinai Ş'iiştcmo-m bi putu luy, Ca uni ibjMtre capu râv44 Cin la cucii *iik pe unuu-u Şi C» orfan Irngc *ă moară; Ciulă cucii Iwilmn Pe Gorian l-ajjează’ji Imn: Ciula cucii >n- pe rrvncn, l*o Oorian in ţrroa|kÂ-l bo#A; r.inW cncu fK> lîntlnii, Pe ilorfnn Imfte ţarina Şi-I jtoleac rluvn surori: .Nu pani spus*.Gnrfcneu *pu*? Mimicele ca|»u ţ-ai pi»**. lklva săpnju şi săpa I.a vie'n dial sa duCca şi la vie Im sapa şi nu sajia cum să sapa şi *ă|*k din vina’n vină şi-o scote» di ii rădăcină. ŞÎ-0 arunc** | ieste grădina nEflUBTAtit ViUPHA GRÂUL77 bIS iiORJ IO' ri'avi*u cui «i ram lua, Sil tijt*i jw! finim Iu vale. Vodca cuiâra^j calare «mu venea» si$a venea: Gaiu spuma mi-si fâdgu* La moşii cA-mi alungea. Nici buim ziua nu da: — Ce l'adi, moşii k\ ai ia ? — Iacii, mrttufo, *up via, St nV» sap cum sar «apa Şî a silf) din vină’u vina Şi u *cot iii ii nu Inii na. « Vi n’ftre cui *u raiulie, «Tarn avu! un îidioraşi Voinicel şi drâ$râîu*j. Mi l-a leul în mlUţlie, Neaua uni V nyaua zile Si n'a mai dat pi Iu mine. Şam avut ■> norurtiu. Astăx io umila Li in (Vi InIritul de-a dvaua ourâ. l.asâ, moşule, viu şi hai n i vedem nun la, la vie ui mai săpa. I hi nun la n*ai mâi vodca-. Arrdudoj că «h dude-*». 1 li [>e cal dcjfoilneu, (iu Iu Vi j?râldi Cu şi-l «Iudeu, la muşii mi s’aşcza Cn pfthar do vin ca l«cn. 1ji« un ^jicnii 1-uVitrebftl: - Cine ieşti tu, mut «>ldal ? Vii la masă nekcnuU, huii calu’n gmidi nuntrahat, Şc/. In riut*â iînrupit, Hej pnliaru ncînkiiint — Măi. module, dumneata. Scoate aram mireasa SVt flaruim cu deva, Ca*»a mcrftu regulii * Ici afara um-o scotea. Mireali cin mi-l vedea Cu njki mi-l palrui idea 108 T. GÎU'KSVtf Şi’n I*ra»ţa4-i îmbrăţişa Şi (iiii gur’ aşa grăia: .Beţ, liăioţ, şi ijs|wUnţ« Margeţ 3a masă ni *Uiţ, Că io po Cine-am «lorii Turnir acuma a Saiultîşti — f.inu lierhe^o. 75. LV III » Vii/ui frunza ca paraua. LăMârclu ca undreaga Şi-mi luai [aişca y vorgcuga ş’ijţiocui Iu dial vaKcâVA, l’ifco clnUl turtureaua. Şi-a|rticjii |»c-o Ma'nllinii c*0 păsărea Şi'ntinsăi puşca fn ia Şi-i doi Mirii haripu. IMsariea Ce zICeu * hin pini mă bbiată mă: •Mă, l«njete vină lori, har'ar ihunnez&ş să mori. Să rănii ie casu ta, Cum a rămas leasa Iu, Sa rânifie piuau tag Cum a rămas cuîbu mjev Şi ^u-ţ rămfio copii Cum mi-a rămas mic pui. Tulbureii - Măria Şarlăy, 40 LIX Anu «sta nu *‘a făcut goglcze. că le-a inincat homi/JIa Herleştj — Pălrtl Rărim, 40. LX Je bine la 011171, cu noaptea whig fălinarule aprinsă, da noi nc’mpiodecAni de toţ Montani y no zglriem picioarele. ItorlcHiti — Acelaşi. LXI Cai că dtimncavgaată nu ştit cum io pi hi îmi, cd -v'nţ născut peste j>aL In ISipeşliî CBHCXTAIU ASUPRA «RAK'LM DIX HORJ 100 Ce 84 fftiem f Trăim Cam râu* că ne-am hâ£&t ilAlorf pin bânfti din cauza sărăcii do an. Arm mda a «lai Pumnezău bişag du porumbi şi «I© grly. Prun© mi ş'a făcui, «la rnuj bine, ca-ş vpurftva oamirn cupolei© de raldy. Io raiv că siain ă*a jnn? cu birurile pe noi şi nu nuii putem (nil. Şuşaya k'îi scumpit şi ja şi noi nVivem de une plăll, iuj b'a făcut prune. Bor Joşii — Acelaşi. LXII Frundză venl'e tiwl'ignra. La căsuţa «Pin priveara ZaiCo un voinifel *â rugară. DNi păzii fin *«ă-l păzasra ? Soru-ţa şi maîeâ-aa, Mai ales ibo tunica. .Ori scafi, neică, »>ri feeogald. Ori mâi ilă-ru şi mie IkwiJă., Cai mie mi s*a urîl La căp&tlt© mulln, (Vi şlrii, neică, ori nu ştii ( In iercuii nişt'e copii Ne /bu rât urcam cu izbi" Arvuni - (dtgore Potcu. 00 LXIII Foaie vţnle izmă creaţă, StmbîOa de dimineaţă Mu cală moartea pe-ACâ^â, Mu tfnsf şe/.fn la masa r.n «jcaoa plina rusa. lo'nlind mina *ro fiiialanc, Ih-iii spune sa mă galoSC. ,M'oi fîali moarte, găti. Am o sumă de copii şi-o mie de dătorii: Copilaşi wi mi-i crwc, flăloria «'o plătesc Şi-atunfi, moarta, mă gătesc* Cnisnu— llufcu -IV LXIV Trandafir cu crcaca’n rly, Mi rulră, miilor filibiy. HO 7’. QiWBSOU Nu le âtlnfngc tnm*n brlu-Ca lc-um văzul si ti* ştiu C*.a jwirl olrnvâ In hriu, Su mu du viu. Cm^iui — Sa va Danâţd, 34. LXV Foajc Vi'jvlu «li HIISIU, fin tina «li j*> piui t>i p«* cal iJuacâlcCfti .St cu Jijm mu s|>alai. Pileai musu sa imuiiiie, |k vin 1111 mu "-aiurai. Ş’îim zi* vvinIc» ile-u vru invitat. Ml-aj'unraj oki p»» imusă: Mu izbi un ilnr ile-aca*A, I^K* fi «lor «iiIu flcvasb», Sa-m Juh călii *a urni puse i Dc-o fi tlor diln Copii, Sa pui şa un .şi s;i mii; Dc-<» fi «Ioni «lila talii. Sa-m Inc calu mima upu; Dc-o li 'lorii «Iii» muma, Sa-m Inc calu numai spuma; Dc-a fi «lom «lila fruţ, Sa-m mii calu |ifnfc braz. Dc-o fi dor ilita sufoii, Sa-m mii cnlii pini* (luri iilrpiniş Alisandrii I tainiţei, 43. LXVI snracu pifcjnru mieu, I iu*~l puj nu ştu mereu* Nea u ru lucru ureg; Săraţi pitjoarvlo mele. Nu le potj ilti&e «Io «ruje; Cin li» ştie rlndulaln Le gltâegte cn sucala, Polovrugj — Iun Ziivuiami, 27. I-NV1I AUZ. lele. piţtpHu. laisâ Iu naibii rn/boţu: CEncKTAni A#ri‘nm atcAtru7 hi \ uokj iii Au/, lele, pipuhica, Mâ| la^a Iu mijbii unim llujile, cVnIVuruît *i halea IN >vrafti — A Cdldiţi LXVIII l n*nui, I ►vanini\ £e m'iii liiio Ka-nm pui du porumbel Iji leliţa u uinerei» Se rnj-41 {juptlli ilu CunCuJ l*oloVrttgî — Acrlteţi- LXIX l^tovTAţ^ii ramase scurta. TroCi iiiiilii «Ie mu finita; Pol* >v rugeau eâimt-şe rn/ala, I ruLi «lliilii de mu îa’n braţa. Polovragi — Acela*!. LXX Do cin ]H‘ frunza rni-11 iun» M hidrele* 11 casa a*w Inkis; V.» s-’u 'nlJş din răsun soba. Nu ruuî «lag cu ido vorlwl: Mi *VnJci* bi cw^Utrâ. Nn mai dau cu ioh -lini — Ce fa£L miiidra, cr lucrez. C41 pgmftir im tu mul *ez* S nUcâiltu, va| de mine. Ani jut* pîn/a de-a -upţire. Dau cu hrUrla mi *u line. M ani lupii 'luidin Li fire. |\.|ovm£i — Nir«»lap Lâcultrţu, 7r». LXXI Tigaia iar nu mi-mbodm Să vie lumi Iu mai, Na \JIZ pn.lurca cu’» rai, Poiana [dinii «le cui, De s'ur iluzii iunia tfrea. Sa vio prima vara. r atwRscv iii* Sa *luw inimi cu lufnilra Şi ni 'nur dc-o brazi In, douo^ Cu *n fac drugile iVilmra&i — Uni Inintiu, 52. IAX1I Din [iritiiiB dor ulm Oi l'i ini jiu pulului; Laiot-ma. Ialp4, «u ani Cum iubii 'iuu picioare şi roade om Im §** figalo, Sa văd kria OHuJuj şi lunca Braşovului şi Urgii Sibiului, Sa vad rai num -<11 vîud Şi nilnilnipilr emu vinr Sii-m pui iIhui ral porumbar, I'iniei mg la un picior, Sa |>U| «jftQll şi -a /bol* l'r bnipib* ruj inj-e dur* tVitovmgţ — Nicobijo Cătălină» 70 LXXI V Sui în Iu uni, tai nuiele, Lunca-i plina * I ** vkwvlo. Xlfi io un luni lai nuiele. Ca sn culeg viorele şi Io far kitiCtdc. Kittyoani unii alea*n s\> dau b* puica frumoasă, Kitişoam mai iirllâ S'o duu Ia puica uri Ut tiu Ui ta — Ioana Guiţa, 75 CKRCISCiSt ASi rJl.t tiRAmUi OIX QORJ 113 ULXV du iulnu'ii om To ca uectitura'n |mju»: i'ft uj vrea m to umbriţi, To nmi mg te ofileşti. ftakita — Aceeaşi LXX VI l'naie Venit* do hv-i I^BOlL*, Tonta Jiiiikw doaruu*. doarme. Numai ;<■ iui pofci durmi |ke grindurile mituirii Si -ai vortfci ca murii, s.i văd duşmani £c zic şi mliidnde cam-mi pllritf- hakda — Aceeaşi 1773H - Oral y buflei U IU T. gIlckscc LXXX Cit oi trăi sa iubesc, Bar'oi muri, pUtnv/Ase. şi pe ttiormJnt creşte iarbu .Şi do noi uimirii nu'ritrcabn H&kita — Acwaţi LXXXI CU oi trăi po pfemfnt Numai sa be«g .şi sa cilii Şi să nu duc niCi un fzlrtd, Că glmlurile *îut rvd«\ S’atoCă emu dm iele, S’alaca şi hî usucă F’luă din pici»>111*0 pica KtukiLa — Aceeaşi I .XXXII Voi, stolo slniluCitoarr, Strălucit «ura mai tare, Strălucit mă] cu tei rime, S;i vad ilnimu un mă du6c, I.a mlndruţa mc* a dulie. RăkiUt — Aceeaşi I,XXXIII — Bata-to, cniCca de naşi. Cu Cine mă cununaşi - Cu proastele din uraşi* Cu urftei bitului Cu proptofrvn pani ului — L’titpMe cruiN;a, fino ha oki n’a l'o* hi tino. Să te uit la finii hino ' Râkita — Aceeaşi t.xxxiv — Frunză verde ca imiru. Bato hălu clofm-tu, Ca hî răstiin* BarrJU *. I hani iu Strb^ţti. CEItQSTÂftl AS CP ti A OtiAULlI J#/.Y 1, 1a la bani cu capo goi. Frunză verde dţ-uife spanac Mai. Zdrelcsi, u‘o fi ţwieal Sa mu laşi asa sărac? — Nu ie. părinte pucul, Nu i-ai Igul di pe săpat şi i-ai Igat di pe local* lltt r; e/z££sctr Mul uşile hani t-a ‘lai. Nil je. părinte, («trai Nu i-ai foal di pe prăşit. Si i-aj luat di pe delii: Dc-ftl dcliU ‘le ir<|j delii, Toţ eârftCt ţ-a j«Iutii. Hhş(a-Amaradia — 1 hanii ra Diaconu, 50 I-XXXVI Foaie verde foi de dud. Florile du p»? puni Irit Toate mercur la 2u râm ini, Numâj floarea soarelui Sed«j Iii poarta nijiilui Si iuderâ Hori le Ce-a făcui mirean de. Ni le-a lijal Sflntg IIIe Co ploaie cu viiulie. virlnpu — 9i* 4 *r^.4. -J*o Pi» ficfitdt n J (ţ Ia*iet ti JfU*ţp CAfti Cftftţ U o.» jflftr Crfiţ.i ţl £- âmA*r^ «> m,rtvffA/4 *fo*aian4 ~7— %------/ f 1f*. f**^***** &}f ii mmm immzf ("ov • e r Foc? f Ite/ - 0^ 7?*/ i r or - c.a *00 -e P#r <*• s*a * ^ ki> >■ \ * *-■ \ !*a - cc r ^ p, * or» - ^ * o /-^ d co E jrrvu de prin* rnrn-rU-rivriulln etnUwlur «lin CVifj, ea mal preta tnulfni, rum-futi li lud luare* cirvaluţir si •mbimbirile en -11 tVir meto-Hiiiia încep Intru ţraiuft mijuri si a. *•/!r*;»-—** 111 relntSra ei minuni. CW*r «•Introelt* Importata -uft«r h^Ic modificări. CVI* mai oMţnulta ?* mai ru'tatu do Oorjaht itnl ariile tu tempo do liori, m*1 ale» da •triift, (Mae «* aud. mul rar, cîntatc mal ev «*mă du btMai si de Uitări f.o la |Hittvc«rl 118 T. 6JI.CE8GU ■ £ £t Io umrj 'fv &£ CC *U*J~ So k’aWfl X ct d&re ttwf hu ro ci turba jtt fame*A.t Nta Iun a fie u* mergând. h •* fftj liiv fi <+r Wrf* Alko rece dc i**o~ Oft \â*4nJ af>d Sd m* dso ţA-mjfre&c* (tr^lyfo 9^9 r0c0 d§ d*r t $• trorfsjuf Jţ f Cf, Crm (t-e. c&o-» întrebuinţată mai ales pţ Ungă un vocativ: aţin, ]qhih\ asculta IgftrtOÎ a hi, obui. a cu pa. o unt pa. agust, august. umăr iu ţa, uutârunţa, amoririţa, an alinta, a ameninţa, a mi nu, a aduna cUt puţin xi greu, a agonisi. anigj. aningi. urniţi (fiodixitiţli), «t|»i]iii&, upipu, a pifrti iNegoinsti). • i4 ti futt fir neaşteptate, n ni-prinde. cumpreii r» cruin|>i« cura, n curge. Ci it*3i, a rurtifi porumbul tir boabe. curanta, colastră, ciirudnie, coteţ tir pasări i i totli-ueqll v cusiihirn: a sta-, a sta pr raţntl cu ivu, CMtruţut, incunjurai de Ioni*' />dr-/»/<• cuţanijjitfi, care insulă. atragerhiutnt* • Godinele! •, 6şair, lor tir feiştuir Cikie, briceag cu miner tir Irmn. Cili big lxv, subţire 4 ildir/rt, Cioclovina, rirf tir munte, Cjoctl^, tui ilc (emu pentru rar sau plug. Ciolpan xxni. copac nuri Inail, Iu rhtifi. CiojiatA xxxu, buratr) ii#* carne cir, Ciopor, grămadă de po$tiri, vite cir CiU>v, şdmvtio. Ci^barcA, putuiti dr cazau pentru facerea ţuirei, (jo^î, a getica pe vine. ij&ini&n, maitlan. delniţâ. tturoPi tir pil mini $ corlă fi îngustă. iloşkinţora, ti ftcsckein. diplrt, cinară. doiniri, a rnlp,ri (Godineşti), •iod A, Me, • Iodiţit, leliţa. domina, fwime drltflu, Uiptitti ţumtrn tras />>r-bnnii tliu cuptor, • lif.tai, ci bubui.a hun» • Godino=jU). diidag xxi, lvji. ba cuie oile rr rrttc fir un Inc muncit printre temă-nAturi >ludul, tt \pnii pr cineva. diiduloi, rorrao de porumb curăţit tir boabe (Godine*ti); fusul dela crapt1 care femrtti seminţele. •lujiriiir, mulţime de namem lu rosti (Goii inepţii, dura. Aură, jar, ful ion, fanion. ferlblipt ferfeniţă. lîCie, fhCie. raa mai mic ca buiia, un fel tic butoiaş. fi roşiii, pi rattii (Popeştii, fl-tlc, opreţţ, călduţă. ftiliftiim, funingine, TllsCel, fiiştei, brii pus inter fierte mitrei. gadiikl&i, lup (GodiuoşlP. ir«tfur fota, /deţin partea din tpre Vfirea». ruinaiiţ, Turc (Goii muşti t. >:uidara (a să), a te agăţa, gardiii, şnnţ circular hr doagţL la capetele butoaielor, pentru a se pune fundurile. j*avât, murdărie la cupr insecte în rap (Godinoşti); lup (Popc^lh. ^fcloj, gUicj. glnrulod, partea Ieşită dela yit, „fnărui lui Adani* ţizdavr făO/t, lurmsrji. glâomic, fnntbcaL glnnţan uc, ieşiturile dr pamlnl provenite din noroi uscat. VKWKTĂM ASfrin GRAII7U I DIX GOBJ r*2i wriwd, Infttele, ru verdeaţă, In t/urA, în fi^lczo lix. trude fa mlnmt, ajunul Sf,-C'h*ur*jl"'-columbiei \xx, porumbei, (mpropoilh ti îmbrobodi. go*[»idi ptunUiă, tianmne fiăzeş- [ui puni, a hnhaboci le-mă, govlc, Hoi'â (Iu elrciumA), gurguiut xxiii, asm fit. gu«ui, n suyruuin, guUmar, (julurni iidii xlv, min/tini hnibtr. h;ihi, viul /wtlentimt ploaie, vijelie. hala|% Iw'ftNL httilngţa xvii, lufif. liarliu*, clofttd de (risrr\‘'A. Iialny, brăzdând In f/fuij, luxura., rah' ndi HCA (p*>ţn-şl11, hol intru, udhfcătură, seidii/ură hiwhnâ. udihnA, hoiiiialnl, rude fără ptntriă Jnirfa, spărtura fn fp?r\rei făină tir ijriu eu de fetru tub pentru mălai. împroor, ajunul Sf.-Gheorqhr. Improora, a topi etala de nml.% Infrtml, mprius de frtn\ frifrmi.la xxxiv, înfrunzeşte. fidele pe îndelete, Iacri. InvriMunl, Incctit de tuni multe ori. kirAi m edi lv, a ţipa ti j»? edita, leită lxxiv, hurhet; dini. kitl£ţa kilişnură LXXiv. Jailwin»<% boi ud de dimie aeurtă. I ll 11 il ‘ii. ttUUpâ. lamura, ramură. Imitaţi. p Ioduri dreptunghiultm ftroaxe de enre se prind In cuie ulucii mu ţUifkcţl. Ieşi ic, eftiu. Je^ia »a sal, a sesfudn pe rup rw leşie* li linii rea, apă eh iaurt). Iiiîi. femeie. Dmeşe. linie, uliţa pnnripata hdr*un sol, şosea. lolioauttu, fM/nme mutie, lom, gard de mărăcini: dini. to-mulet iv, lotru. Intru, buf de cadru. lumina, prăjină dreăplă de eare stat imn ifălenta f teatru seim apa din puf. iiuijsbrr, multor, meşter, niâldajau, tjrămwUt de fiu. nmfasi lv, a face măi A tot, rneMri, n roade coafa arborilor (oile pui caprele). miiutlinea ix. instrument penJru drtn* fiarele, un fel de cleşte, mlrtan xl motan. mhoi. un buf tort ta cap are o p-frulară mtundă imjăuhtă si urreţte pentru n bale (aptele î/i putinei. r. aficssou 122 miiffura, n pi/urna de ploaie. mocănesc: câ£iulA mocăneasca, mobilii, mur dă. muica, scul de bumbac, ar nici ele, muicii, marini. mur, dud. muriii. a mfrtlt. imizgurit, murdării. nuna, nene. napfrsloc, decelat. rulproor, nApriur — bnpruor. năpusti, a părăsi. nrtstaiiul, nepriceput. m&trap, strop. nutrii nxvii, urzeala /teta salut din* apoi ţilnă fa ife. ini/voşi iu HAX, a xe tu ruj i la noma. neam, de fel. de loc: nu-i neam «le struguri. rusiei»'*. judrecere ru toată fi horo la hramul unei biStrict nulei, pduie mare, noremzi, a /Muriri, a netezi* licită vil, newdlmpărat. Oara, pasdri de i'urlc. ubtainnic, ohlanic, c*Anc de ciepe pentru a4 pune ud* grevUdău aţjic. nţfrâ, puţin. otoriiâte. autoritate. padinii, toc fes, timp. puiCs, parcă. pttrasta* {Popeşti, Izvoare etc.*. pâlnia#, ţiiilmp, pătut pentru finul nn'Mi, fht. perpeli, a furăţi de pene o pasăre {(iodineşli); a su a se In-toarce fi /*? o parte şi pe alta, Win/ eşti culcai (Saca)» [»erpelipi, prepetifă. picura, u ciuyuli, pfnpanje, urtriune, ştirbă. plrlay, nu ras de lemn in care se opăresc ru Ieste rufele, pfmmc, par* pinii, cui mare. piruli, a dormita. plrpor. cenuşa udă din pirlâut In • arc te opăresc rufele (Celei); foc dr jtaie ce t cere repede {Moşten i I. piţârâU In colinda in ajunul Crăciunului. plâbipea. pnUayea. pleter lv, împletitura de nuiele ta *tarii; şnur pentru leţpirea roadelor hnjftetite, ta femei. pliu (a, ştiută. [igepA pleoapă. pudobi. a împodobi. pol icni, jmrerlă. puiuţii. a zămisli. |H>Jumi7; II, 23; D. B&i&ttl, J>r*. pup, rom.. I1'. 120; t'fri|joriii-Rj|^>. p&ji^ L 133, BuciuiMHt r'om-m, 11f 141: •ŞcjiftalFra. IV* 23, X. t". 105, XIII, 2; I U«» tipar 6ulur, şl, tu rol. VII. .*4, foru'î» ni*l nltt«r*iA înrdL ^oA*vf, lur*?Mratâ de Dicţ. A&ui . I, 599, e» pJkrîml ncclanl " Marian, Itaiffittte**, 2*29: T. Pajiahasrl. Graiul fi *Ml Maro mureşului, 126; vf. I/Viwvi'ji, Matriţa. IV (IKîMi, 94, 95. UHBA bEsetNTKELOR 127 Ceafă lasă ah recunoaştem renani lui primitiv (ea derivat din c aecu!<| cirul, asediat cu albeaţă ^ îndeamnă „turbura re a vederai4: ....curăţiţi aihoţele şi ceţcta IK> pe ochii IuLhJ Im voi sa mergeţi,,, L'a lui N. albeaţa Şi la a lui ceaţa J. ... luaţi ;11 rhji«ţj-i Şi ceaţa l>e pe luminile acestui om*. Sii veniţi Iu ochii JuL- Sâ-i nunţi de ui I «aţa, • De oeaţâ Cerca apare sinonim cu a căuta şi, cum t»e îutîmpl.'i şi alteori în deseîntece cu arhaismele care nu mai sint uşor înţelege, sensul lui e precisul prin ad&ugnrea cuvintului care i-a luat locul în vorbirea generală: Mcrgoţi la Toader De-I aflaţi Şi-l cercaţi... I'iirfnd, Mai curfnd Citaţi. Cercaţi \ 1 Marlftik, rci.-. I. * /frfci., 12. * TcmjîIcjmîu, /, c., 1527; «f. 1593. * Imt CrmţrtijA* I. H7; *'(. Xtimiu.j p, lup', III |fM87), 538, 520. ' Marian Xtift+rrsi. 385; t'f. Marian, Ztesrinfjw, 239, 240; I ivf/i, 32, 24: ICI. NîeullţA* Vtrnw**. /Mt. fi rrerf., 174; jt//dr»1#i>ru/ wJwAMVi, XV, 1K>; {fe*4i*ir«al XXV. 138. 128 O \\ b£S~şf SL\ St (iutii la se) hc mira", ou înţelesul vechi eoreaponiător val* Cădiţi *ţi Tonte s’au ciudit, Tonte ti'au miratC Si ciudat „minunai”: Brlnrn ciudată, Minunată9, Clinei „ţrhimpe*1: Să-l curăţ de liineiuri, f)t» clinei uria. unde, prin rima, e păstrată şî forma veche hinci ^ tu fi 9 du mărăcini-. Cent tui «a opriT a face să încetele-: Te conţin cu cu virilul meu. Cu porunca lui Dumnezeu 4. * Te contenesc eu puterea lui Dumnezeu şî cu cuvintui meu *. II înHlmm şi cu înţelesul dc *a lăsa sk arca într’uik loc44: Sa nud bIubeşti, Sa nud conteneşti şi la mine sad jmrneţli « „t se cantina — aceeaşi formă, dar cu conjuraţia seliîmbată - înseamnă „a se iKitoli*: Sa va poLolilL~ Sa vh cuntinaţl1. Crunt nîn»înserat*: Sa n'ailă Joc de Jiodină, Precum n'u avut * FiimUU1, VIII. 3in. - D. Ione»eu »i Al. UuiUl, i I, 52; iinguriii-Biţr»-, .Vrei pop., I, 19. a Laiiidiu* jt, toţi> l (UW5). 5IW, * FamQU, XXXII. U& fi Ibid.i XXXII. 164; of. H, ţi Or. Di»ti «■■*»&•« Graiul *tin Ţkm Uiifr-i/uluL 2S1 fl Ni L\t. j-h»/»., 1 ; <• f. 115. ' K. Ilodoş, 13. LI MDA PJS&OÎXTECBLOJt 12B Si rnâ-sa cirul l-a rWtecul Cu şalele rupto, Cu poalele crunte K Cu aceea $i semnificaţie e dat crunta* şi încrunte*. <-H/rtngc: Fugi, i/daie. Blestemate, Nu-I şlriiiţre şj nu-l ciifrlngo1 2 * 4 * * 7. lrwle-$oure... Nu «4rîrige, Nu frlnge. Nu cufrIrige K Sv Ttnlc că an* aproape acelaşi înţeles ca Jrtngc şi redă pe lat. coufri agere. flrra (a ie) -a se cnriiţiu: Ocliiii] re cura, Se lumina* Deplini (şi: <» ac t/>j *(Hşi) smulge părul*: Parul i-a depărat \ Purceî**amt Depârlnd» YulUndu-mA \ 1 Marian Vrnjiy 34: ci*. 4r», C. «rhcorjrbiu, Calm farul femeilor #a^Trt»|ioiu'f, 47; Buciumul rfrwiiu, III, 177. 2 N, Plfcul^vn. LH. /•«/'., 127, 142 (tipărit eruutn\ SceAtMrmt VII, 1H> riarnacii r&m., \l 1.1'XHl. S5. 11 Muriaii* PWlJi* 13: Ivn Cror iu* Dor „durere, boală* e foarte des atestat \ corn întîlnim şi forma înrudită duroart \ care cu timpul nu a mai fost întrebuinţată in limba curentă, peutrn că a fost înlocuită cu durere; obişnuit apare pluralul duivri şi păstrarea lui în descîtttecea fost înlemnită de rimă, pentru că îl radem într*adevăr riniînd cu furori ori fiori; cînd ne spune: felii Iţi dau doua doruri. Tu să-mi dai doua *urori \ Midi nouă surori Si ou am nouă doruri", în locul luî doruri forma primitivă *e vede clar că a trebuit să fie durori; alteori corintul vechi a fost înlocuit cu dureri, «iar rima arată iarăşi versiunea originară: 2 IbuL s M^rlfcn. Vrăji, 170-171: coinţ» In «fajro* d* to*tre: 1. Diacon*». 'Amilul rr-MR-W, I, HH. 1 «t, Itotn* lVu«l ifoM?ii. PlMFâii pop., 370,, 390“ K. Lit, jjuja, 115; D Icme«?u si Al. Urniiil, l. C-, I I 10, 193: ti, 47. 71, 150; Ch. LaugWir, iu HI, 99; •JwrfeJJoarrfck VI, 93; Vil. 02: IX, -tO; XMS;/^Omii^, VIU. 152; IA\ 50. * 0. Htou Teodopseniu, Pm-tiiî300. 3UÎ: T. Bh11w*I. Vom. y1}1-, I". I'CÎ; V, 45; XI, 30, <17, 'iy AXIlt, 27; L*ihi'h.i y«. fofi, I (1335), 532; III (1887), 529, 6 D. IiHvweu «î Al. Unii III, c„ 1, 194. • « Mâi, I. 106. LJMItA I>EŞClNTECHLO£ tai [Cutare) are uw dureri. Soarele are 99 surori \ Duio* * arată bine înţelesul mai vechi („cai* dâ dureri, dureros1*)* apropiat de lat. * do 1 i o* ust cînd se spune despre o bubă că e ", Ferice e de relevat pentru că nu apare numai ca fn construcţiile cunoscute azi, ci reproducând mai de aproape forma latina: Nu-mi osie a fum spice, Cic n sâ mă văd ferice Gimfa fşî: a *e y.) se înt»lue*«te de foarte multe ori cu sensul mai vechi de „a se umfla**, din care* derivat acela al lui a mc imjhnftj; apare mai ales îri formula obişnuita: Nil muftii Nu gimfa. Nu te umfla. Nu te gîinfa4. Forma (jhnfla nu e probabil o urrn& de fonetismul mai veciii. ci e influenţată de um fla oare o precede in descintecul 1 fi. loaeoets ţi Al Itaniil, f- C*« I. 1!<4. i*f, VI, 100; lan Or^anqA, VIII, 24.': tot dvroWfc trebn mrtnbilit In di'RctnUwil I ‘lin L’ab*-ţrcnsi. lui lân«cu ţi I hui iii. I. l*»o. mi CSd tun! O urările. Flori li-, * ifariiiiHiil tma-, |]|, 140; ion b 14#* * TWof l’as/t/f, I. 71, * TaelUt-m, / 500. 37it, «Ol. SU4, 1571, 15*11, 1390. 1597; Gri- gdrtu-Bl£0, MnL jxop,, I- 1362 T. Pfcnifll»*» JSW» fi foucim, 1#; G, Al*juei. din Ui pop.* 207, J'iS; E. hr.Mlmtcce, 20, 27; L. Cu*ttn, .V*1r- piriifirt'Jc 50; ftiiiM'/îa, VI âOb; •VcTiUauri’u, VI, 517* IX, 33: X. 15, IM, UNI; XI, 32. 4'2, IUI. XII. H\ |H7 XXIV. 109; ion Cm$n^ VIII, Ifrj. <7pmou-ra *\titior. IU. 27, 47; V, 107; /scoraful, VIU. n-rela 9-10, p. 17. i> Net&imrtxif VI, 99. 132 OK DKXSUSIAXU nnde c atestată, după cum y umfla dintr'un alt deseintec1 arată contaminarea lui yimfa cu umfla. L-a fel e întrebuinţat a (ar) inyimfa " şî găsim şi derivatul yimftttură ^umflătură"*; de asemenea, a ac dtţyimfa*. Ol U/a a -mistreţ*: La picioare, Picioare do gligan*. Ne mai fiind înţeles prin unele locuri, a fost alterat iu diferite feluri: Cap de ligan rt. Cap «Ic ligii ian *, Cap de viclean*. La picioare, Gherag&n *. Picioare de gltibgoe Hotărî -n pune hotar": Cum *‘a hotărît hotarul Aya sta se hotărască Boala diavolească lie pe trupul fcutărnîa]n. I * * * * * * 8 * * II I Tocttocu, I. Cr, 5ML v Tiwîilr*ctt, I. c.. 51, 1511. 1524: Grigorî o-ttbro, AM, jidpt» I, UT; R, Hoiof, /Afnr»r»f«c«, 51; D, Itmoucu ţl AL D*ntii, L «♦.. 11,42,4-1; T. !t£lft*el, I Vr*. |Hf JOT; T. Beli *i leacuri, 17: Şmăimveta, 111. 197: XII, HM; Doima, I 14T. « T<»eil«»ca, L 044: X. MU; XII. 1^ * (irai fi jruifef, U. HI. ÎL Ioae^cu fi AL r>fcniU, t, c-, T, 130; l'T, C. Bofwfctiu, frfomis ila c*r. Mm juH. Mc.htnL, 12; fimenmrn rnminA, II (]g!*9L 305, fl D. Inne^rn ţl Al. Dimii 1, t, c:** 1. I3fi. T IbitL, JI, 111, 112; Grmivl nostru* 1, !*0. 8 Ay--*Afihi#yii. X, 91; <»rl£orm-H1i?vr AffrL I, H9. * Griţrorttt’RifpL I, r-, I, 1WL 1,1 I>. ioufxru >-i Al. Itonfll, I, i% 1, 1.14. II &:«if4aamfv X. 44: cf, Gri^orin-Kişii, A e- I. 14. L i MJiA DESL'ÎS TKi 'EL O ti m Iboate (|>entni iuboâtcj „iubire, dragoste**: apă de il»o6U> c’oi Iun, Cu apa «le iboato m'oî sp&Jftt, Apare $i sub forma liboete din care derivatul ti libotti (lăbotlit: Ba *ă drăgoşte&acA. Ka «a lalio$taafica *. încălţare, ^fodltămintc^: Cu fitcalpiri de ghimpi fncutlţatu-im-a«. Include (şi: a **• î.y „a (ne) aprinde** apare de mai multe ori, chiar cu fonetismul vechi (d netrecut la g), şi tu alte expresiu ni decît cele curente a/i. asociat «le obicei cu aprinde. Nu incind .Şi aprmd Âst pietroi bâlţftl. şi Incind şi ii]iHtul Inima gemului [cuWriiiaU Incind şi apriml Trupul [ culant la j K • IN. PAccnleiini, Lit, pvj*., ISO; uL TociU-âcu, lr ©ÎO. 11IIO Marian. VriljL V-*i T. Ptpduţi. Graiul *i MM. Maram., t37. b. Contra 3/rîfy. Banatului. 44 fipoetiîtr 46; Sr*ăt'#i*rn, XXI, tf-H (ij/o*tă): Jtev. crit.-Ut., V, 120 fihoftej; Ion GrenugJL, III. 110; (^WHVfa IV, IUI; •SftiKlfcilca, I 2IW («/<••«/); 1» >\ PfocuLetcu, Lit* /»/>-, 137, fitntclr c jmntru ftfMfcfa . J* Teicile*® a. t i. c.„ 002. OMîi; rfr 67*1. 1541* 1504, ţi ŞezAtoaram, Xb M, &S. ©6; XIV, 1D5*. XVI. IU). or. DEKSUSTANtr 134 ConfiiodâreA lui întinge < inrinde 1*11 forma omonimica din Iar, «îngere a dus la renuri de felul 4acc*ta: Nu încingereţi. Nu cuprindereţi unde, de fapt, regăsim tot |>e întinge cu sensul rit* „a aprinde*. Alături de el intilniiii forma brodit incinta: Cum incinta Vatra «le foc. Focul de vtttră Aşa ft* se’ucintc Inimu’n (cutare) \ Indura fa sc) cu semnificaţia veche de „a nu avea milă. a se arăta neainiţitorttT care explică pocea actualii*, e atestat în două descintece: Maica. PreciaUi nu *’a Indurat. Pe seară de argint *'a coborli J'o copil de mina dreaptă !«* luat 4. M aice lor Bfmtrdor-Sa nu v&’nduraţj. De [cutare] -a nu va'txl uraţi, Leacul tui (cutare] «a i-1 daţi \ înnoi*, ca tranzitiv, cu o nuanţă de înţeles care-, ai ca şi lat, nat are ne e dat in acest vers: Marea înnotaţi 'i 1 EL Hodof, Xfomiia&fr, 28: cf. 30, 57, ţi P, Gbeorghlii, f\iL te*m. wupr.rtt» 33; lom Cr mugii, UI, IOV, i Toeilettu, L l'.% 1501: of. E. Hndoş, f. H; foanut, XXV, 81, s CC Carul rva-lMiftutianu, DicC 857. * D. loncaca *î Al. DmiiiL /. e„ t, 33. 1 Ion Orcanyti. IX. 171». 4 Marian, ltt*cint*c*, 210. LIMBA drscIxtbcelor 135 Jntiri (Inltri) na goni“: .-din ca&a mea te Interes Inveţti (tatttffc) „a îmbrăca* *: In piele de lup fnv&scult Istroxn {* te)=a se UfrAri „a se risipi, a dispărea*, Ka <’a iştrovit Şi leacul a venit *. Lâ murat, în versuri ea: --*st rum im curat, Curat şi laminat * arat» hin*ţ sensul mai vechi al lui lAwura, tfimuri. a cărui etimologie trubue jawiâ în legăturii eu lucrarea nurului şi argintului (comp. aur, argint lamură): semnificaţia originară a lui lămurat *e evidenţiată iarăşi cînd în ntftea desctnîeee se apune la sfîrşil despre cirmrn sA rftmfie „curai* ca .argintul1* sau ca „aurul strecurat “r Leşina, cum îl gfcdin fntr'un dcscîatec: PJumlicle leţiruitu-i-n *, lasă să recunoaştem înţelesul lui vechi de „a răni*, care ne duce spre etimologia *1 a e * i •> n a re, dară dc Caii circa ". 1 Ion CmiMţ/A, YX, UI; ef. IX. '204. 1 MarUn, Maţier**u 367; cf, T K%|mli»gî, fi JvtkL Muram.. 137. S^*AXOiţNvi4 XXII, 38 undo trebu* eittit i’miWid l 1 Ion CVcimijfilt XIII, 70. * M Arian. Ikfic'trttAi'v, Ifrcl; c-f, lf>7. mI El. HoiIoş. Descriere, 01. |J Maz!rin. Ih'tcintccx. 1*07, * Candfefc-DwMthtteflii, iiîcf, ttîmHH3. OW DRX8USIANU 130 LAhov „iubire" : .„.libovnl Ku wi-ţi spui K Merita -a ota la umbră, la amiezi* (despre vite): Noi mergem la bradul col mare "U| care merixează ciurda celor w de sale*. Mi aţă „friguri*: IVh) fi deochtat de Ta!A, Sa zacă «le miaţa*. Mied .băutură îndulcită cu miere**: Cine-a băut mied S’a Îndulcit* 3 4 * * * * * * *, M\ffli*itor „amăgitor*: Spurcau? mlglteilor *. Mierla $i mişeii In xe) „a se tingui. a ne * se în-tilneşte foarte des, ea derivat din miţrl eu semnificaţia veche de „sărac, nenorocitul Mt,ce ie vHicrezi, Ce te noiţolezt f * 1 Hi't\ y. *«t. «r&4 /ÎL, VII, 180, 3 FiimUvi, XXXII. -I» 11* (ti|i*nt greţit jw*'.î«rr cutii). * L Cottîn, .tftîry, /Mn-iMu., 52. 4 Bet». p, i*t. tirfr. VII, 141» : Griyuriu-Htţfo» MeiL I, 171 (Lipirii utişhyfor)* Iu .SIwNiiiisa, II, UlWiV 20ft: Spurcatelor. Miţrllţllnr trvbuc p~. I, 39; fi fit iul mM/i'ir, I, 199; Pumifta, XXX'VII, 823, 2M; Rrv. p. ♦X, ară. //„ HI. :»«; VII, 100, 165; SctAtonrcn, II, 88, 00. 01,92; XXIV. 81: Iun Cr&ingă, IV, 152: VIII, 240: hv&rafuJ. V, a-min 4-0, p. 67; ţi: a »r uMviii*. Marian. /Jc a cin tace, 114, 115 fcuuip. wtfidiV ca nume d* ts»aU. T» lîilLă«up|, Im. pap. I11, 114. 140). LIMBA DEsvISTBOELOB un Cu acoJaşi inţrde* ca a Ar mi*ela desei&tătoarele intrebuin-ţaaxă, de altfel, im şir intrig du cuvinte; pe !în*& « se nâicra din uitatul de mai sus (şi n mc fttrâirm *)t cum şi obişnuitele a ac boci, a & căina, a sc cinla. a w jelui. u ac liiujui, a §c vfticrica, a ac nătia, întflnitu astfel: a w ftotia. n ar rJiirâia, a mc tlăuli \ n \ a fie cflăxtti** tt Ac bănii (hăvla)a ac olicăi,* n ac o/Atytirt* şi oricări ** (golită*+ ftficdra), rr $*: or trăi şi orâoât (confundat cu curfnUtl care arată stricatul broaştelor. cum m- poate ca şi forma precedentă tă fie influenţată de aceasta) ,,T <# vâlăcăi {5: XXIV. 54, XXV, 8»# 138; (\>wtai!i*n fi. 4.1,118; Minenmt ltHtriţ»r IVţlB&l!»* 19. 50.. IS1>, 190; Izrvrnftti, VIU, n-rob 3-4, p. 48; Mi%. I. Pop Rwtegailia! (Bibi. Arad. fum, 4544. f. 8a r°), r' Buciumul rofuin, IU, 135, 178. II Martin hi *r intre*, 1.2. 3, 82,8*4, 208. 337, Lc-jţ» Muieri jfA»m*MÎui, 331; Buciumul routiţ^ 111, 135, 138. 3 Marian, Lk'tclntm', 101, 331; Ucr. jt. iet, arh, fiLt VII. I II», 184. - Tocitorii, /. c,4 551 (*I oHgAi, 5M): liriţrariu-Rlfcv*, MrrL yop^ I. ftl, 131; G. Dam. Tf^luMOu. Boemi pop„ 383, 3H4; Itcv, y. i>f. «rh, /»/., 111, SK-3; Se*fil0t»rcri. VI, lift; XXIV: 74, £nm«KMi p. toii, III (1887), 5ÎK, * Tocirii., L 5*5. >v Cfanchirn itnitr.liti, III, II. 11 ^w^IOwiiyvi. XXI V. 188; Revista cnhcil-iitrrartf, V, III»: Iun f?rrrt*yi1p VI. 151.’ •• ‘rociIwoa, 1. c., 1578. i 3 »3t>. ,a N, P&»ctile*«:u, Lst, pap. 120. 14 Martin, bendnituv, 130. m or DES'SCS IA xu Xfixări «a zftri* (fetnp. vsl. nazrtti „a prin*): Minţi’n zori su-l năzăresc şi eu el =*& verbele L Nemernic ncălător pribeag4* e de sigur de recunoscut în acest descîntec de gtntîliiiturft*, unde contextul arată că. un poate fi vorba de înţelesul lui uctanl, ci de cel pe careul pre^intii in textele vechi: Cu frtlliniliiră din cărare, Din osteneală... I«ji tu, nemernicule. şi sa te duci pe-o cam re părăsită Obidiţi (a *c) se tinguî*; .~plfng *e oblduefeC şi m Unguesc\ Padie *vnle*T de origine slavii (comp. ar. podc1): Im-le’n padia Cura iarba ’*. Pa*, iiuper. dala a jwUmi «ii merge"*: Pus de vă duceţi Pas. drace. îndărăt"? Şi pl ftăsaji: Pa «aţi şi plecaţi*. 1 TfcriWu, I. c., c.kh. SczAtourcu, I, 123, 1 Marian, Leg. M oiţei .Doiţulerf, * Tti, Capidan.. A7rvi. dur. in iiial, oruwin. 70. r* 7'iîru novă, II (IW.), 6UI. * Marian, Ut'6&inteCt\ 210. ' Toctkreu, t Ui 12. * Cfc. LmijtW. NrWItofau in Ontj, 1K> «aut trolme înţeles, drw * tl- LIMBA OBSCtSTBCELOR m P întrebuinţat în Jaooro-mină, cum ne e cunoscut şi din aromîiiă 1 * 3 4. Prilej arată o urină do înţeleşii vechi care lămureşte jk» oel actinii << rsl. priltîati na sta lîn^â, apn^apâ d*>"), cind infrun ■ lese în tec se spune; Bine sj»«UiUwu>-anK. Din casa mea. Din mas* mea. Din tot prilejul meu Bine Rpulutii-ne-a... Din casa noastră. Din mu*n nouatră. Din siliştea noastră, Din prilejul nostru. Din vitele noastre V unde Mirprindem trecerea drda sensul din slavă la acela din textele noastre vechi („avere*4K prin fasele semantice: 1 Marian, Crlji, 71, 8t); tiitr'o nofi d**la j», 85 Marian li dvnlrjk ripliciiţle; „dupR *pa&* Ritminilrir din Huuurma, jii fol «lo aniitiai *dlhîitlL\ fiutrte puternic «1 fiun**, cim* are* un rn in frunte ţi care !n veehftm* a trilt prin pădurile Ou-paţilor <] mai ru -aml |»r1 »i c*lo din ţinutul Doritei *i Oljnpuluiitftilui'1. 1 Ov. IV-u-utiasni, iStitdi» de Jtl, r*m.f 14; dsadlagat: Platanul-mur,' *j Pl&i unu l-mic, .h-tdarl din M ti acri: C. l2âiln1e4C‘>i-C'Hlinr M n *cWkI iuiu!a pe tălpi De piei do şerpi K Piatră pueUMitu e dat uneori astfelfără suprimarea primului cuvînt, ca iu limba curentă* iar, alteori* ne mai fiind bine înţeleasă expresia veche* e schimbaţii astfel: 1 * * * 5 1 llvcl 1iiU*1i*uI ii«< p«> c%r+ Tlkttn, In dicţionarul «An. rvf»*rln- ilu-«4f 1» dtevA exemple vechi, il ţr&MJfte nu tocmai clan-, mî explică bîm* Tot un IV, 1i&. I.VI, n# d& lotm* prel*j% înlemnind cu totul uit esfll Odu-fi potcovi» fu j«M, C'u pretojVn *m EttniologtOeţte, vede t'& nc iiulnmptă tot *pr* «I, pr*iv£aii «au. tn*j ciarSnd, ptfd%tc&ati% »Hr tnţctotul lui |?wci- au raion* din text. 5 Toci leacu, /. c., 1590* *’ Nrz./loitrm, XI, 51, * ion CVfrtwfjVi. IV, :«jC. " *SVciî#onrrir, VIJ. XVI, IM». o\ DKmustAxr 142 .jcu pUra de pucioasa-. Tc-oi vei ii na •. Cu piatră, Oi pucioasă— Tonii fm(mşca *. Răpunt in sO na *e nimici, a dispărea1* şi totodată eu înţelesul de «a apune* (cf- mai cum depune) îl întîlnim în dese în tecul: Cum su râpuue eoarele »lo cer* Aşa sA se răpună toate- Im udele Joia {cuta.ro’ *. Răzbun'1. eu accepţiunea mai apropiată de etimologia lui. tipare întru cit va altfel decît în expresia cunoscută uremm răzbună : Răzbună, Doamne, rn/buita şi fa vreme buna1 * * 4 *. lîunv. apare intr'im dese în tec astfel: Po-aoest om aă-l părăsiţi. Să-l curăţiţi Cil runc Şi cu rime*. Mama îl Insa neexplicat, dar e de presupun că sensul lui ne duce spre lat. rtmeo „unealta pentru curăţirea «nui loc de buruieni*; runc, reprodueînd propriu aia un *r a n-rus6, eie întîlneşb- deci m aceeaşi forum însenmînd în#â (ca 1 SeiJtioarea, XI, *»i. * D. Tdimmoq şt Ai. PanllJ, K c. t, T6; cC tirtgoriti-BJgo, -Wed. /*>/»., I, 45. 6 ToeMescu, L en 1161, 4 jSinâtnnrwti XXI, HI*. • Martin* DetCiutrc*, 0U-70* 4 Ctt alt 2nţt*l$fi e cuuo*cat ţl enTdH I vr us prisAri % rom. pentru caro s»? pot vedea exemple iu dicţionarul lui Tiktin):l. Srăjfăia poate fi relevat (teatru ca cu înţelesul ilc „a apune’* e dat uneori astfel cum a fost întrebuinţat In origina* adică „a se coborî după capul, virful unui munte, unui dealw, în acord cu etimologia lui4: Soarele ftoapAtă rlupn denlA, Şi opusid *au n rfiwirî arată bine Bcmiliftoaţia lui primitivă (mfi sări, a trece peste virful nuni munte, unui d«il*)t eînd se zice; Soarele rtisare de pe deal (bisai, soare frapoare—, 1 Nu trvbiHt confundat cu muc „cnudft «In In nu «aii lanţ do fW cu atnfctelt' cajie-t^ de carimb hi fonrfi de laţ. unde* im* puni* Um-ca cu «ipcl d* «w*, »A ($0 loltr**, [an Grmnigft, VIH, ?.(, Iui»; *«>*U e numit fl rinei! ţl Muprm lai v dlet. Iul Tlktîn; S Puţcariu, Dnvu/n-minim* II. 604i O, Gîug-lt». »Z»*if, III. 76U, - Cmimnwi tutelor, I, Jil. ' Treime »< de* metrii dtntr’uu nit dmiUiitoC di« Ţar.t Haţegului. 2S2>: l>.ld&rtn;t ţHil secui. Mijlocul ţi-»»1 miji im-I. Ylrfcl ţl-ei ttrTul. Aici a»eni a face ru «eea. cclii rabat In *tfcin, pentru tjk »A •»* p*>* trlrratcl eu rormcU car* tlttdtol* *«»Murlle urniltnam. * V. !n Ai'nutl prlvluţă, flnw x> euftett 11, 322, ' .V-f4/* v|r^v4. XII J, 3. * Ibid^ XIV. 112. iu or. uex&usuxu Să râsai... Din deal şi pimi’n plai Ser unt ar ^loc nui|K)fitf: Sa se «încă «lin viul in vad, Dină i» ieşi |«e senin tar uscat*. Şeitanf pe «are l-am întîluît «*a nume de persoana, apare (schimbat în ni sensul de «dracul*: Si ii văzul pe synitan viind in Hifra ruure. Din copite sein tei dlnd, Din gurii holteie (ăsind *. \i un dilat, şoiftane. Din casă în culă Sub altă formă, foitar, e «lat in ilescîntecul: mă 'ntilmii fn vale Cun pui de şoitar... Cu «lînţii ca şecoriJe*. Sineca (mai «Ies: a ne. a.) c, cum s*#> ştie» un euvînt propriu «Ic**» ta tetelor şi pentru va să putem precisa înţelesul lui — ceea ce ne va ajuta să-i lămurim originea — vom căuta să arătăm cum este întrebuinţat uJături de alte cuvinte. Cele mai de urnite uri e urmat de a 'w) tnincctt «a porni la drum de dimineaţă*: ,..n şiuecut Şi-a inJnocab Suiecalu-s’a» Mînecatu-s"tt 1 1 Tortletcu, L <•-, 680. 1 fon Creangă* VI, îiflî, 1 ToelleMm, I. c\, 160*2. * Grlgorla-Rigo, fwj'*, I. an i explicat jrf«î*lt acolo prin mur». Duh «le prlu vixdnh"}. * ttfftftoteu, 1 (IWUH 191. « Marian. UtfHfbtUe*, i, 9t cf. 2, 61, 62. 77- 78, 0ft. llt. ţt& liW, 175, 200. 311, 241; VrAjl, Ui, 66, 77, 171, 186, IM; Naţiernit 084; Lr- L1MRA DKWixtecxlor 146 Invers, a (&) gintca e dat. (lupii a («*) mintra.- —a mfnccai şi a *inecaL... ui înecai şi am sinecat1 1 qvniitlc Muieri RomnitCui, 327, $28, 630r -Ml ; T7irîlt*««u, l. r., I.VM; |i Iimiwvu «i AL Danlll, / e., I. 7-3: Griţrnriu-Rigo, ,V«*f. pop.. I. :!*; P, Ptrvwcw, Hora Ai» Cartai, «2; Amtl, Acad.. *criaa 2-a, e. V, 170; -V*d-N il, 51*1, 108; XXIV, 79, 8*1; Rev, /». ist. urik lW,9 111 384; VII, I3U. I6iir 160. 1*34, 177, 171»; Tu,tor PhmjUe, 11, $8;# Icvorajf,d. V, n-nal L |*. 20 ITnenrî >»iyj(3u apnrv do Lut alterai ian m>n fundul cu *lu< cuvinte: S’a fmnlcat. ft'a rn înecat. SJlmiUatiui, II <10021, 17 L TritiiaHcat«i-«% Inunlncoatn-Va. Marinii, XilrMforifr!, III, 22»», Alei «I mr**cru a fo*l ncliimKat tn famfnefti. Rar. un alt vwfc vllMr *ă dL*«f.i&rt& cele iluufi forma: S'a viiwrut, S'a t-ii fl*ont, i>‘a ni înecai. la Marian. Deschttece* 218. 210-220 1 Marian, Itetrtot, **', 2»*7, 200; cf- Vtilji, 04, 1««; N Pfcwmleaco. Lit, pop., 127. 140; ŞrzAtoarea. VIL 04; XXIII. 23, 24; /.mi CVfnaq.L VIII, 245; elod In -^«rtfodrea, VI. W>, cetim M’nm mintal. M’ain fr&niat, avem evident aeclonfi forme, dar alterat* d« daftclntAtuarc mu greşit lli&rite.. t>Sfi mmeo-K «fo&ou «'*« vr»caţî da ifrmiWoL 1» • 177 ţy. - Grai »» SnfW-1. Ol htXsrsiAXV 140 Seria intîi fiind cea mai bine representAtă şi apArîud în culegerile cele mai vechi. unuea&ă de aici o primă indicaţie pentru felul cum rămîne de interpretat *ineea: în desoînteee a trebuit să fie întrebuinţat de multe ori la început şi să aibă un înţeles completat prin al lui itiineai. Pentru a-1 precisa ne vin iu ajutor descântecele* numeroase $î ele, in care n *f mintea e precedat de n ne tenia: jn'iiiii *culat, Si am m înecul, S’u scutul, srft mineral1. Duminecă dimineaţa m'am «cuiul, Duminecă dimineaţa am tnîiiecat*. Paralelismul « ţar) ţineai uitai d. (Cutare i Va mcuIuI, I-i clnip a plecată uvnJ* ode ilool curîiitp din urmii apar cu •» va^II nMiiîtiMcunţl lin for-mula. obişnuit* nrirccdo, deţtofitlnd In minte» «Lettfntitunrvî vrincru «5 mv/?*vn i'owinp. citatul* dclu ji. 145, n. I)u 1 Dim'S nneorl, euiu tun rforat. -iiwvx *• ţn;*. . 2 JtfiVr p. tai. Ufft, fU„ VII» 145. 3 Lnmitut p, iţii 111 |1KH7i, 5*43» * D. JunuMru şl Al, l)>»ni.il, f* r.. 1, 35- • /.uiMixjir p. brfî* I 2*4. " .SVztffoarVrt, XI, IH. ' i». Deen. /Wît pup-r 31*/. nV. UEXsrsiASU «8 Sar putea obiecta că ţinem e urmat ori precedat uneori de a sc tcula şi deci fiktsa deosebire între o 6)rm& şi cealaltă— găsim astfel: Am sineciit. Atu mlnecat, Dimineaţa m’um acului K Sineoatu-m'am MÎMccalu-ra'am, D«» dimineaţa sculntn-iifum * * Si necalu-m'&m, Sculutu-m’am 3. M’am sculat, M’am sdneeat K Ue fapt, e o repetare sinonimică, onm *e întnnplă de atitea ori in deseintece* şi corespunde foarte bine la ce ne dă tiu alt deseintec-i ni expresii pleonastice: Dumineca dimineaţa mă sculai. Din wn mă deşteptai •’* Prezenţa simultană a lui a (se) sincca şi a st senin »«* ptwife, de altfel, explica şi prin faptul eâ atunci dnd formn dinţii nu a nmi fost bine înţeleasă i s'a adăugat «va «Ic a duna l eoiup. mai su* cerca alături de eăntn şi ciudat — minunat, ţ/ivtfa — tanjln, incinde — aprinde)* Care să fie atunci originea acestui ciivint aşa de earne-tcristic in de-scintece? 1 Harkn, Vftji, 121»; ef. lat. : Marumr I »«V‘, DVJ. ef. 104 108, 220 P. lJîrvcM-u, Ii vru • fir» i'nfi,f, iii; Eamil^K Al, ».*4: fi&v, j>* **t. hjcA- ;il,, 111* £83; VII, lot, l*io. Dtf, 1S4. J finfitoart&r XXIV, 82. * M;»ri*n. Jmuicrmlntamt, 13; d. Sr P£*cnlft*x3u> l*it¥ 130, l3§. ' Dlritr^o eoli'cţîo iondîlA illn Pot un; c f. Foni ii SocMfilri Itoui'ui> i*»l, U tKk LIMBA l)KSCl\ TE* EU> B 149 Episcopul Melhisedec îl pune» în legătură ca ,.a-$î fnr«« M’înnul craceiu pentru motivul eH „aceasta o l’acc Romtliul înainte ele a întreprinde ceva şi cum «e deşteaptă din somnu. Deci hîncca ar fi un derivat din signttui. *siţni ca re Nu nc vom £indi, ca să ©onte&tiuu această explicaţie, ia descinteeele pnmi animale, în care se spune că şi ele se sinccâ " — deci *,,..*i-ar face şi ele crace—, pentru că şi alteori vedem transpunîndu-se în asemenea «leseiutere expresii din cele referitoare la oameni. Alte connideraţinni vin să las»* la o [Mirte această etimologie. Dacă se spune, uneori, in deseîn-teoe despre eineva că se închină, aceasta a [Mire ca un ndatisi în felul atîtor amplificări pe care le găsim în ele — niciodată a sc #i?wo nu c pus direct in legătură, ca o explicaţie a lui, cu faptul de „a-şi face cruce": Mu Hculni, Luni de dimineaţă. Mă spahii, Mă închinai *. Ijimiiius’ii dimineaţa m*am fisculat IV ochi negri uram spâhit. La iooiiuu tn’nrn închinat • Mram *inecaL Mam mînecat. 1 /fer. pu itfi uri)* Jif-9 IU* cL Jdarinu, //r-WiiJi*xv-| 7, umlr 1 ** at/lbiu- acri mhI Inţ^Lr*; *•* Snw& Cot *£oh> că, după anali; .|i—rintătaar©, ar ini «imn .a rill d©» tllni1n«r%ţă*, - Rtlniutoţcli» jm'»* 1»**» « c N. Orătănii, Micvrnwninui, 1Y# 741; Ca oarecare îndoială «• inrcyl»-trcazfl Tiktkn, Dicţionar, v. 1 A-ja Intr’uu denîintee dc adu ml laptelui. -Vrailftinr^i, VII, W4: Sa »1u«rat Si mlnetat Şl la cknuiilfi a plecat. 1 T. PiMiifUe, Boii fi bacuri, ML r* Xeartfourcu, VII, 137. t$A Ot\ UEVSUSIAXU Din pat do-urgint rn'aun filial. IV obru/ m’am stilat. Iu straie de~argint irTum îmbrăcat, 1 .ix Mui^a Domnului m*iun ragat M’uiu ml riscat, m'arn minunat, hurii inecă diminuaţii ni'om «cmi Ia!, ChwJ loacu'iitija n tocat, Eu cofa in mină am luat, Ia fîntinâ-am alergai, A|vâ limjx-*!*' vi cum ta am luat. Faţă albă f?i frumoasa rni-um spălat. La icoane m'um Indiiual ă. Mai liotărîtoaitt însă e fonetica: admiţînd că *s i g ni e a r er ar fi devenit, normal* 'semnecarc^ râroîne neexplicata forum xuioica* oe apare alături de lineco, după nun vom vedea mai departe. 8n înţelege atunci că nici derivarea din *sericare (<8t*rug), propusă de t fi luate In «ama. [Iacă a k tineca înseamnă „a se scula", aunl cred că pare stabilii, etimologia Ini no j>oate fi decît lat. 'exio tuni care, O formă absolut cehi valenţă nu se intilneşte în vre*o altă limbă romanică, dar spre un derivat analog. Misa o iu n i ea r e ne duce poscli. tliAodbju „deşteptat* treaz" (contaminat cu r/r.Wd'11; avem. apoi, tow. Mrioftnarc, val-lev. etc. „a deştepta", care pre- supun un Visomn a r e şi M i s a o tu n a re1 (comp cat. drixon- MaiUii, Vrăji, 2:5:5. - O. (;iuH>r|fhlit, Cat,/*mm vnperrt^ 34; tff. M*ri*n, Vrăji» IW* 102, 11W; l). Lap&ţcu, J/rvi. fafolur, 13,47; X. PiftculftMca. IM, po/*., Ml. 142: AV*r. /». ist, arii, Jtt^ VII, 173, I7fl, Ian Crtam/ă1 III, 1W, VI* Cernerii di»M*rt III, 20. 11 Cf. /A'irortxn.iuiii, l, 473, * Ibifi, Atii.triţn hi J/itJtJoru. .Ktunlenu) «i OlUr»iit. Bui'siroijtK 192 4, |0. " M«yur-LSt)k». finui. cfym, IF6„ 2H1HL • JUrţ.h; .1nil, /forttf fir iinif. ni»., II, 131. 202: i r*i?HiniiM*i' * Atestat In Vatp, ffiaff. LIM n l U Esc f X TEX fEL O Ii lot dfre. fivondir «a deştepta1*l. ‘Exuruiinicare. devenit *$uuj- a frwt schimbat j»e urmă in ximuten. prin trecerea lui u aton la / dinaintea Ini m 4- cont,. ea în tfimcea2ii mijloc, hui feiuJrtliUij *. Ivxleaua *‘ft smintii * (.tim/ri'fcirp'» /ci riMttyrnjin wedieaM ir f/f/rnîW, l-W: ©f* .SVrr»iM>* • •• Ifaljt UT 4 vuieta © graţii tiţArit irimimwftm - Xtcif. ynfi*Hii/lt i. I, 1*4, lU4, La Minimi» iSArMfurvfo» IU, «15-, tui iteuulnta'1 incr|- A-tffrl I)cim1u«H*:T lOmlhniila M’am «cillut. IlumiiioeA dinii m-aţu M a»m »u Hm intrat; )» iu* olt jru/mintmf « alterat ilin a«n «A ar fi un alt oxciuplu de firma mar v«*:lio; © |îl»51 imit «it fl< • • tfult topim m Iul mmeo-i. r: Nu rttiowif li».A «lin aula dala |i. jI dnc-J» rxplloaţia aiauuila iln© k «tîin, |*fitru it% la C4Mlll Iutii Hin nun cvinfiniiaraa Uimi© de^intli«an mat cuuoar mmiuI aderi* rut al lut * Ot. IVn-*u«ianu, drrtitit din Ţaru WitfifMini, 441. & Ivrlici'Hu'Hl^o. A/fvf I. 1-17, " T. I'ajinliaid. Graitd ţi f. Mpăimat; Cil spui mat, Cu spăriat V Se intîlneşte. de altfel, şi derivatul hutpiîima,T (comp injrkn1), ŞtergurA prosop, ştergar*: Cu ixiuh ştersuri ştarglivJ*. Sfrat „aşternut, pat": —vă sculaţi po stratul meu K 1 * * 4 1 J>. Iormu ţr Al. Itaiiil, t. c , I. *il. T. inifMihairt. Ir «%, ui. :l L. Cutitn. Graiul Ite 4 AW. /*. MU iiHL fil% VII, VMK • T Paulele. Boli ţi Ien1 vtifl», ia Gaa. poporului (TimMufcrhh II, 42. 4-â: tf. 11J. n-nil ri. 1 Buciumul rom.. III. 177. r* Niirlim, Vrăji, 2lt>; cf. M-7L IM or. ftExscsuxu Taftă ^toflk subţire du mătase*; Clnd • lin Kun'tu vorbmni Ta fia ghivi/ju croiam K Ţară par»1 sa t'i păstrat înţelesul vcelii îu versurile: *.,rnr cine le dat hntcii murei Si ai ţărei * Tiriac * preparai modici nul eu opiu*: Istrip'i pestriţii. Li pila de | .uliţa, i Jirnou du os Să fiu • le folos; Liliac, tiriac. Să fit* «Io leac, 1 unde liliac e adăugat prin simplă asociere du rimă *i se vede bînu t*A M-nsnl lui (iriac numai apar»* ulnr—nun *i mai puţin proci# il arată un alt deMnntee: Ktiţâ, al iţă, iJal-ni i Iu peliţă. .. Orii! ii© (iriac. Dumnezeu *a-i dua pe leac4. Si de tot alterat îl ilau versurile: Chil iac. Leac K 1 VI uri an, IViîjhî, JWJ, l'.fi. MM; of. <*. »'faurţiiifi, f.Vi/./r m »uj>or*L, ăl; N. Piocalmcu, Lit }>'*}*” II"; Buciumul III, 171»; fon < V^nwijiS, IU, lt fulger Taine!1 2 3 * * *. Turungiu „portocaliu*: Ilrinca tuniiiţm» *. strivi pe cineva în b&iaiii pînâ a piva pe siVl II frInsera, II ucidem, IMna rlnut ii *i pieri luni; H4inaw cu ameţeai A Şi cu fîrşoulA 7 * * * *. 1 An.vru iSar. iltrmiaismvl, 1 {1S"0), UtS. - CJi. LAU)ft«r. tn iMj, Si>: cf. TorLIrwu. L r.t »'-llr el 14, fi'14. I J.T4. 15K7, 1501; I) lanotcii >1 Al- Ifcnlil, t. r., I. ilI: li. U7, 41; N. PtsAM, rfiii /u-'f /taiiîu, 34; »a mvj., -III, dfitfCivjl (SerzAtonna^ XX, 5), AtijM&ftţf (T. iîftUffcl, •««. /wy. ro»i. I11, 1 01». 3 ftatVi Sor. Kotn .niVmuJ, I I H 7O |, 11*1. 1 EL NU’ultjA-Vonmpi», iXif. n ciwf.,, 475, 175; .Jv-îtlrnureJM* IIL 1!N» 1 wtopwQat) *t loirV, r,>|rcpr inediţi • LI ti Putu* (ti.e .-viuli, fo-rm* «cKiimtmti «*for4w»i *' ttsitftn, frtfi-krfec#, 77. 71L •' Tcc»U**u, L r.,«lî*t 15711, 15MI, | MW, 1501; v(. T. Ptafll*. Boli tmcrtri, 17; ‘JkîtfkMrird, II, l>t. XI. ftA: XIIr ISIS; tutim/jî* (iftirf., XII, IK!: «• ii’iHsujl fnrmtt, ifnr owi fundaţii ea tutun (comp* Tocilnca l. e-, 1501; Gr1f»»rîii-R1(fr<». IW- />“/». I« 28». 1 ToL'île*Cn. /« Cmi 1500. Ucid* rn omoare*: m OV. HEXSrSiAS'C Urcoi „duh rftu* (derivat din lai. orchus1): L-n ii intilnit, l-au în timpi nat Noua urcoi, nouu urcoaiu 1 2 * * * * 7. Pe urcoi Şi pe drftcoi l-oi duoe'n munţii SinaiuluiK. rîitfre „pfateee*: Ieziţi din vine, Oin vintre*. Cu o deviere a înţelesului: Scoate din vintrile picioarelor J unghiurile *?i aprinderea-. Din pulpite picioarelor. Din genunchii picioarelorr* Vîrtute pjHitero, vlag&“: Virtutea venitu-i-flu. Trupul u$uratu-i-a Aşa sa 80 plămAdeaacA Putere I.u putere,.. Virtute La vtrtuto T. VorH mai arată, semantismul ile altădată. „a sta la &fatu*\ in acord cu etimologia luir elnd **c npone; Voi vorbiţi şi va sfătuiţi 1 V. Uogm, ]h\ron>v»>ini*i, I, 262; cf. 557. - C. GUeorţflilu, Cat. *vj*srat^ 12*2; cf, 12-3, 124. 1 Cvmftira wMiw, II, 43; cf- 110. * Toc))mqu, t, c-, 1603, •' Im Creau fi1, VIII, 195 cf. 151. u Grigortn-filpo, MM. )wj»~, I. 30. 7 lbteL, I. 15H; cf. 137; TodiWae*, i. c*t 1508; L. ţj&inaaau, Şiuttii foUri,, 85; T Patufite, J?nl« #» leacuri, 27. * V. Crai ft majtet. II. MM7. u ffrr. j, iyf. arh. fîL VII, 187; cf. Marian, Frrfj». 107; Ne^tro.ir«i, XI. 01*. LIMBA OKSt 7iV TKCKLO It 157 Tot aşa vorbă „sfat*4: Aşa aâ asculte— l.n vorba mea, I Ji sfatul meu K Zahnra „oele trebui aci oase pentru hrană, provisie*: —•Ovi vi «ton foo do enle*ror Zoii Ar* d* m încarc 2. Zdruncina -,a strivi Trupul ca »-al zdruncinai*. Su-1 zdrobească» Si\-| zdrunclilcaecii4. Si ţtruniinăturd fmr1ttn descfntee (Ic viUăin)ittir& dintr'o colecţie inedită din Putim. Zgarbură „încălţăminte14, «chinilatin: toorbură— pentru că liu a mai tont înţeles: Cu Kcorlmr! Încălţată*. Zimbat „cu dinţii ieşiţi îu afară, colţat*: Tu colţato. Tu zfrnhato. Tu M u um-fuuiurei Ov. LIeiibcbjanu I i'li. l.ruiifH-r, »SVM4iTfiiU'rt iii JJtdj, UI9. * Iau Croangăt IX, (i|, ** ToclUwu, i, A, 1150. * T Pomfîlc, fi *2-30. r' Coniortfii vutafor, III, 40; of. 1 IU. II Orlpaiitt-Bijrm Med. pop., 1, 117: cf. I>. Jno#Meu «t A). Uanikl, ' r..f I, *200 *, II. 107; Ch. LougSur. Alnfa4/oi in 1/oij, frs; T. rom filo, Ihtţmănii fi yruftentî tomului, "22U; li Uucuţo. Romtmi dintre Viitin ţi Tim>tr. l'id; fon Crcanipl, IX, 52; Ooiootri/ii mteJor, III, 181; roinittrl. II I©IW1 l220, Arkir.*‘lt; Qtieniiri, IX. CJ8, DK. JIPÎX, SMÎXTf.XA, STA PlX, S 77 X A Şl ST/ XC A Dacă. după cum s"a spus de cătră uu om de spirit* singurele etimologii juste sînf acelea care, fiind evidenta, au fost găsite în primele timpuri ale i-oreerii-rilor etimologice» atunci aeelora rare nu venit după aceasta epoca de mir lc revine sarcina ingrată a stahilirei etimologiilor incerte. Acest rol e determimit de împrejurari: printre posibilităţile oferite, alegerea aceleia care e mai puţin nesigură. După ce, prinrr’un consens unanim al cercetătorilor se cănise de acord asupra originii slave a termenilor jupln, *mintină, *tintî şi Mttnră, .adintţîndn-se că au pătruns în docoromină la o epocă roche şi că an participat la înrlii-derea şi la rnodihVnrea timbrului vocalei accentuate urmată de n (a>i)iu anii din urm» unii cercetători au căutat să firele altă origine acestor cuvinte. Punctul de plecare pentru o noua explicaţie a fost tocmai dificultatea de a admite câ numai aceşti termeni au participat la o lege fonetică ce caracterizează fondul latin al li m bei, |»e ciad grosul elementelor slave a păstrat, în aceeaşi situaţie, timbrul lui a nualterat {hrănii, mnâ eto,). In consecinţă, sau luat in consideraţie alte limbi pentru explicarea originei acestor cuvinte: Ov. Donsusianu a explicat pe stină prin iranieă *, iar Baric8, Giugiea 1 * * 4 şi Puţeiirin8 au 1 Ov. FVimnuiaua, ffiit. fie fa Utngur rwint.. I, 203. * Grai fi I. *238 arm. :l .|/6a?icrr.muiMHcA^ Studie*t, îr Saruyoro, IflIP, WMM. 4 II, .*158 ar a».; tl], 004 ara». * /fcvrnronurjnia, III, 378 mm. ok jup/w sMfxrix.f. srĂPfx. sri.vA sr srlxd reconstruit prototipuri latino ipo^tieo. Berojutrncţiunen este în*ă un joc prea uşor. lipit de putere prolavntă. atunci citul nu o clădită p o ba>ă reală şi al doilea termen al compa-raţiei lipseşte. Hnr afară de această consideraţie, etimologiile pro|HtMc de Baric, Giugkm şi Puşcăria mai sfnt atacabile şi pentru imitivul următor: dacă termenii indicaţi sar explica în darnromîuă prin latină, de exemplu, ar urma ca formele «lave evident înrudite cu cele romîneşti, atît cu fouetistn cit si ca semnificaţie, $â fie împrumutat*- romînet. Dar» după cum vom vodca, corespondenţei». fonetice care ar treimi neapărat .stabilite, pentru fiecare cuvint în parte, între sunetele slave, jie de o parte. şi romineşti, pe de alta, nu sin! do Ioc justificate: în consecinţă» posibilitatea îiiiprumutArei acestor termeni rominei este exclusă. îmi propun sft reiau, (u padinile următoare, cercetarea termenilor dr. jupîn, x»trinthw, fftâpta, «fin*) .şi *flncn* şi susţin originea lor slovă. Gruparea acestor cuvinte laolaltă e justificată de tratamentul la fel al vocalei accentuate. Acest Im ta mc ut particular constitui) dificultatea fonetică ce a impus unor cercetători, după cuin am văzut, sA caute alte explicaţii; ea treime resolvitA, prin urmare, cea dîutîi, Examinarea foneticei li ml iei rom Inc ne permite. într1adevăr, *A stabilim existenţa unoi (entiinţf fonetice, al cărei efect n'a mani festa! la epOci diferite şi cure poale? fi formulată astfel: timbru] unei vocale accentuate c inchU şi mntiifîcuU de n care urmează i meri in t după această vocală- atunci cînd vocala şi ochişi va itasală fac parte din aceeaşi silaba: cu alte cuvinte, n i iu ploui v închide şi modifică timbrul vocalei ac-cent muc precedente. Acest fenomen se petrece în două caşuri: l. cînd ochişi va nasală cate inter vocalică: c. an i * )> clnt\ b £ n c 2. cînd oclusiva nasfdu c urma tu de o consoană. de cnrec separată prin tăietura silabiră: i'flntare> o ttfno\ tl •' n i ei>rfinfe. Vocalele nu fost închise şi timbrul lor a fost modificat după cum urmează: n i, c >i, y >« (l o D ga «>/««//) *. 1 Omtr» s :t ^rritAî In finit*' Soc, fii., I, ri ti iiKtKx-entuJii fpfro in I: mlincut etc. al. KOSKrri tflU tendinţă fonetic se manifestă în cuvinte de oricine latină, greacă (spin #i combătut de Dewmsîaim, cu prilejul criticei luerarei Ini Balota asupra nasnlisărei şi romei.hi im lui: *nu ni se arata însă de faptaT ne spune Dennuianu, „pentru ce asemenea forme slave (hrană eto.) s’au sustras nasalisărei pe care în aceleaşi eon-diţitmi si In bice o întîlni tu în cuvinte latine (lină ş. a.)-* Dar faptele probează cA «condiţiunile *i!abiee* nu erau aceleaşi în lină ţi în hrană) prin alterarea timbrului vocalei accentuate, in primul ca*, ţi prin nealterarea lui a, în al doilea cas; n slav a fost tratat ca explosiv, adică a făcut parte din silaba următoare, ca n geminat în cuvintele de origine latina”. Iu ceea ee priveşte existenţa „tendinţei41 fonetice presupuse, exemplele enumerate mai sus justifică în mod suficient existenţa ci. Aşa dar, oclosmi nasala na avut nici o influenţă asupra vocalei precedente, atunci cîml oclnaiva nasalâ nu a fost grupată in aceeaşi silabă cu această vocală: pană UuUuf nytnrUvmiu* lui -il-. In Owfii.vr'ii Ui l. IlirunM. Puc-iir^-il, uri*. 31 •» urm. Utt. JUPI V .V.1//.V/7 V.î. ST\Pis S-Tis î Si ST/AVA 101 Plecăm, deci. «lela cuvinte >lave care presenran în aceeaşi silabă: \. o vocală de timbru 2. o oelusivă uswilă dcntulă. 3* o vocală oltra-scnrtă -% (ier tare)* ncintensă, care din eausa situaţi*-i salo la finală ţi-a pierdut cu timpul timbrul propriu şi a fost redusă la wro. Fără a putea intra aci în amănunte eu privire la valoarea lui-i. în împrumuturile slave ale limbei romîtie *. ne mulţumiru să «‘onsiatăui că termenii slavi indicaţi un putut sâ fie împrumutaţi intre aee, al Vl-lea şi al x-lea. adică atunci eînd ierurile finale mai emu pronunţate iii slavă şi nu u muţise» pentru că mi avem nici o indicaţie care să ne facă *"i credem că -1* ar fi putut să fir redat în roiulnă printre vocală cu un timbru determinat; aşa dur. romîna a procedat eu aw^ste cuvinte ea şi ciuu finala lor ar fi fost consonantici. Ui-Miltă din aceste consideraţii căf oricare ar fi data împrumut ului, it final în Jupi mit*. titopa al. şi sfrinl. era imploziv şi. ca atare, a [Hitut să aibă influenta aşteptată asupra timbrului vocalei precedente- Ne mai râminc, acum, să răaputtdem nuci nit. obiccţiuni a lui Densnaianu; de n- n implori v iui avut aceeaşi influenţă asupra timbrului vocalei prudente în alte cuvinte slavo |iătrunsr în romînă* de ev. în bolovan şi în sufixul -ou?*. Răspunsul cred că mi ponte fi decît acesta: juyln, Htăjjin şi *tino uu intrat fa damroiuînă la o i*p**râ veche* şi anume înainte de sec. al xu-lea; bvlotnw n pătruns în limbă Iu o epocă posterioare, fiind împrumutat bulgarei. In adevăr* în textele mmînc.şti din sec. al Wi-Jea, fin-UoKin apare sul» aspectele următoare; /xi/ckiju, bolmutii (Pa. 1 [iirnmxaki )l bolovanii t ItolvanUorR l lJ>. Scludană); tonte aceste forme reproduc pe l»g. kohvwt, iar nu |»e fiali.mn'h, atestat în v. slavă.31 I II I V. Iu /iVc, »rtt»»r»ciT r.hwfiwV* I, «Ivutt iimu» .t»< -»tnS u«Gjir» u&rţot Lui I. f»d iftitafr fluid rowiwi? ri | (| >•>. vlitrfi- » - Dy-n msmnu, lac. cit, II MlUi*«Vii. L«xn t. tafliwuiri.: (Wnuri. ('om liţţ, J5n «ev. aI XIl, l.g. 6»>fuiiiiii1 «-’CP., hi.iv. Ltim», r. tal«un. 17739. — Grai *4 Satiri. II AL BQSRTtt ltt In ceea oe priveşte sufixul -an, el nu este continuatorul, în dftcorowtfiă. nl vd, -ani»; în Ader&r, -ani» serveşte pentru a forma nume de agen^ substantiv.- derirate «lin adjective şi augmentative; originea şi rolul lui -un> în daeoromînâ, sînt diferite: -an n fost isolat în cuvinte ea golan etc.. pentru a forma substantive augmentative; dacă h*ţinm e adjectiv, aceasta e datorita faptului ca curtatul, la origine nume de agent, a de vani t adjectiv în dacorouifnă Iu consecinţă, oeal-terareti tind mi lui vocalic In -sufixul -an este justificat îi, deoarece uu e vorba de un suîix împrumutat slavei la o epocă veche, (Vlelalte dificultăţi |>e care le prestata explicarea prin slavă a cuvintelor ce ne intentează vor fî nxa mina te succesiv, odată eu cercetarea fiecărui lernien în |Mirte: dificultăţile sînt reale. însă mi de natură a ne face să părăsim acest criteriu de explicaţie. Se poate întîmpla. do altfel, ca detaliul explicaţiilor ce vor fi dat» mai jos *ă rrehueascii revisuit; principiul, irwi. pare a fi just. Tretvm, prin urmare, la examinarea fiecărui termen în parte. rfnpin Cuvin tul mt ponte fi despărţit, nrît ea sens, cit şi ca formă, de s. «şeful unui district, unei ju|Hj* fi ii/pn «district administrat de tm inpan*. In slava— fujta. fupan şi îupnik sînt atestaţi în slovenă, croată. *îrbăf cehă şi polonă — jtupan'i' 11 fost explicat fie prin vechiul fond imii•— ettropeean al limbei-, fie ca nn împrumut din irantcă sau mongolă (avară)*. Termenul dacoromîn nu poate fî explicat, fnsft, declt prin slavă: un împrumut direct din avară este exclus, din oan.Jc prosterne iejrt’mfi* cerAr* #faco-/.>«mîrrc> U»jeţm.**tL 10JI, rit* unu. hH, jrrix, sMixrixĂ, srArix. stjxA şt srixcA m gut omilii: tisajiil acesta •4*tu de sigur ikiifff.irt.it: iu s»*cfc al xii-h‘41. iu Crotiţi.n, înalţii demnitari n^ili poartă titlul de Ah pan. S. Dragotuir a regiisit, iu Bănat. urme «le unei vechi • •rgauîsaţit administrative în jujtc* de origine evident sîrbească, anterioară veacului • 11 \t-lea\ Dfldl tort na aud-«lav& «-x ]*1 in moi) mulţumitor, şi ea t'»nnu, şi ca înţeles, termenul Aufxmi» din documentele Ţftrei rotnîneţfti, r&mîne fie explicat forma daoorommă di Teri tă fo-fleticeşte, jupin, eu limliml u trecut In i\ De .sigur, trehoc admis câ modificarea timbrului vocalei accentuate (2t eu sensul de „domn. termen de politeţe in trebui n ţa t taţii de |*5rsoane suspine u \ Forma eu r) iniţial (tfupitt), «lin Moldova şi nordid Ardealului, nu predată dificili ta ten de explicare invocaţii de Giiţ^lea. pentru cil Mmii-oelusiva iniţială se explici» prin adaptare fonetici, potrivit iwe*|K)iidenţei; Ţara rom încă sen/: Moldova -nordul Ardealului t). Observaţia Ini Bogdan, privi-tOare Ia forma Aupanl^ atestata în documentele Ini Ştefan cel Mare, care este un unmtenism. mi treime sfi ne înşele cu privire la ilatn cind produs această adaptare foneticiirt: îli adevăr, în documente Aupanu e impus «le cancelarie şi treime separat de termenul popular. Acesta apare rotari sat. {tfup"rul), într'o scrisoare particulară din nordul Ardealului «lela începutul secol ului ni xvu-lea4. Ibuacismul se explica 1 /^icuntm.jMin, I I -IT unu Cf. t*. t.\ tdorewîin 1VW evutriftutiuMi /u lunnJirr *" *•■«*- A/I • j At, ;»7 uniu: •• M-rk ilc iliu Ţar* romi ne.»istă *inl îl*» nrtidnw wirtH>s'n>ati i lu^ ifîlr vistîrr. vornii1. pahar»** 1 nt<-■ - Tiklln, Rum.-rit'utacht?» M7i., s. r, n Ud*. tui Ştt/rm oW .Vnrc, I, 101 „limfa In din e«Ui seri» fdu*u 4fH*ntul, ->im‘huv*, 1 iuit| nu <* curat ru*iia*c£, cx tu reU d»* pin* **11111, id o nim?*tiH3tttA cu maiH eleni Mite nunti^-bulgara din limtiu liîlDrtaeW.ft cu niunOMiUnu! rafn hi ilaeoim'fitid»» ttoolduvvii+jtl, ca iu/mu* ia loc lie /mn*~ fc Ab lîti'S’trî, Lqttrr* TH, ud Stt tŞterhil-de-su*. 10C*H • 16i XL. HOŞKTI l aci tocmai prin faptul vk termenul fi inii popular, intrat in liuibâ la o epocă veche, inovaţia este o urmare firească a tratamentului 'peciaI suferit de n imploziv, in regiunea rotitei samă, Smlntitui t'u toate c& acest termen este înrudit, ea fon nil şi cil sens c«i 4i serie de termeni bine reprezentaţi în sl&TÂ, unii cercetători, ca Harţe, (Vuuel, Giu#lea $i Pujcariu, au jhw la îndoială originea lui slavă. Vom examina numai de cit dificultăţile «le natură fonetică şi semantică ee ar (deda. după aceşti cercetători, împotriva ondinei 'lave a termenului daeoromin, Pentru moment, sâ examinăm termenii slavi înrudiţi. S'a propus ca etimon al cir. xmîn/rMd un vsl. *xttiM«k-»t*ui*er}n* IV6., 11*2-1, 1$), *. v, uiniiii/. Cf. Mfgl. m4re]E, in. zmAnt(ti ..iiiianiim-nm bit. Jt'FIX, SVfXTiWl STĂFtW HTtS'Ă Şl SI'/M Ă 165 r>in punct «le radere fonetic, s'a »pu.s că **hmttann ar preaeutn dificultăţi de explicaţie, ca prototip al termenului dacoroiiiin. In nlrvllr, pentru a explica forma dncorouiînă, treime să plw&ui dela o formă m ucbuiTk nasul ă introdusa in prima silabă: **mn\btn* *t. Fenomenul acesta un piN**intit însă, tiicî o dificultate de explicaţie, contrar afirmaţiei lui Caiu-el, basat |m ci clasificare eronata a lui Tiktin 1: prezenţa lui u lu priiun silabă *o explică prin anticiparea unei mişcări articulatorii, ea iu yecivyinr a »*>te ciltsfituită de vocali»inul primei silabe a istr. *uwnlărrf cu da; ne-am H aşteptat, in adevăr, după emu n observat Puşcariu, la in h. Totuşi, dificultatea aceasta poate fi suprimată, dacă admitem că termenul istroroiiiîn a fost adu* sul» acest flipN-r fonetic dc emigranţi LWoroinîfii: in scc. al xv-loa, găsim atestată forma ducoromînă rotacisată, tu Croaţia, ca nume pro- 1 CftiirrL oy. rit., ÎH. Iu juntncfi *i Iul u ă»- HMalltffrvt progiwTe. - V. ViiruiiftL, *ăir tir . nf. » 2-a, I, IU* urai. 1 Or. Prinossami, Uiţi. de Ut l'in/jm* rxww*- I. 270-271. FI, 21 % ! iFÎii *lUbs *» Hcitta, In «mlnitnif, datorit nnei asinullri d«i timltra. • /Wiisotn'i»**, 111, 3*1. CC. i*tr. /*<«•«?* -ftttţa corespondenţei fonetice hg., *. o: dr. d şi bg.. s. nu: dr. în; dar aceste corespondenţe fonetice nn pot fî justificat•• 2. Termen»! daeoromîu a fost considerat dc primii cercetători ea împrumutat slavei de stal; totuşi, este u dificultate Iu această explicaţie: vocalicului primei silabe nu |w*r- mite o atare presupunere, pentru că ar trebui să admitem, în acest cas. că bg. o j* fost redat în dftcoromfnft prin ăf ceea ce e neobişnuit. »SioftfÂM Aţiun* -jaîetalî'cii l*u do „«tiitîS* la Rniviinii rimn nK)*li& hi op *1 tresare» Iul i In n — u prwâuton» e*re, ilnpA mim *© v» T«dea In -chim tara* imirt^lur rtmitnenli Iu finita Inii’ Knrft. **♦* nratA «tn Uil fenunmn refulat — * dnt în bulgftre^t*» «tofMUt". Dar 1* luciii indieni (]*. 180-181) nu iri*lm nimic <-»ra «ă jastlBce kfînimpi- (l>£\ k-im,tra nn n. (.-raduc*. de sigur, jh? »r. eâ^u/o; uliiar CtopUbui recuhuSAte ulav, fntr un nume propriu ca S[t>v£nc, e redai în greceşte prin a: Z*Xap?ivo( L, Vocstci nedeterminări ;\ timbrului vocalic al primei silabe din stopau, sc datorează, de sigur, faptul ca o a fost redat In docorotnînă prin ri, care a trecut în mod normal Iad. sau chiar a fost redat direct prin d. Iu felul acesta, mi se jHLre că dr. Mt&pln explică in mod mulţumitor prin slava de »nd. 1 * * 4 1 O}/. dl^ Mii. tmwKft lui u U •! in ni (<[<| a <»d > ar ja*t1t"îu», ilttpft Stării. |H* *\ din âiOpi« LNiit In cil 1**1 «i • » petrecut Intr’uu maaoffiUb ncaccantii*!, «a ta celelalte raiuri Indicate de* Li»*ivi 0*rni, Uiei. fia ciad Ln boltiuA i n rfunii* nuatm*; h v teaiJinii fonetic A vu bl* mnnlfe*t% ţi la 1m|*rumotanii} recente» latine* **1 gnsccţti Cf. A. M'dllrt, Lw Aatm cr>unuuAir [*:u1h. I1hî4, 4»% iirin.; Vundkak, Wi'ţ-L sint.-. 0,._, e.1, a !£-o., 1» MMI urm.» *jl $t. MSndenav» Gt*ck. rI. 6-n/^. Spr.„ Hw-lîn-Leî|»itl|i:,. ft A. MsilJe4« r»X.» 47 tos \L> H0SETT1 sttnă Dr. zftncr prezintă reAl1 dificultăţi de explicaţie prin ^lavă, < ’eu dinţii este tratamentul suferit de vocala accentua că; a doua dificultate e prezenţa finalei -d, care presupune un -a ?»1av, nea testat. Prima obieeţiune n fost examinată mai >ut»; vom examina a doua mai departe. In *fîrşit. a treia dificultate e constituită de sensul eu nulului dacoroinîu. In adevăr. In limbile slave sensul -stină" nn Apare generalizat* ci, fu fiecare limbă, accepţiunea aceasta e dată reprezentanţilor lui xtâiin- din cauza unor condiţii de vieaţii ţmrticulare. Cn toate că (liuglca recunoaşte înrudirea de sensuri dintre ter~ menul dacoromin şi termenii slavi pe care îi vom examina numai de eît, din sul caută să explice pe dr. â/tfid prin latină, pentru motivul ca nu există „un sen» de bază* xpccijic conrrtf, legat de cm lucru numai" I)ela început, treime observat că sensul eiivîutului dacoromin nu face dificultate, $i că nu excludă explicaţia prin slavă, sau. dacă o exclude, atunci exclude şi posibilităţile de explicare u lui prin alte limbi decît sin va. In adevăr, sensul lui */fnă&6 explică printr’o restrlngere a semnificaţiei, datorită unei specializări provocată de condiţitiKii particulare de vieaţă: cav în tul, iu daeoro-mîn&r face parte din vocabularul păstoresc; acelaşi fenomen se observă într’o parte» a domeniului sirbesc şi în Mura via, fură ca să fim obligaţi să vedem în acest fapt o influenţă a }Osturilor rornlnL după cum presupune Puşcăria şi afirmă Dunzozîanu, Conzideraţinnile acestea semantice ne duc la examinarea explicaţiei Iui Den-msianu, care vede in termenul dacoromin un ruvint iranic. Pentru ca această explicaţie sâ fie adnii* sibilă, ar trebui ca în irauică ntăna- să fie ,H(>eciitli»at ea termen păstoresc, cn sensul de „.sttnă**. Dar, de fapt, in avcstică -stilrm indică ciocnii muie află ceva“; -stăna e întrebuinţat ca al doilea termen în compoziţia numelor toponimice snn comune, de ex Gur£i*t$n9 uv. tuap6-*tămi «locul unde se află caii Igrajd)*. Concluzia lui Donsuziano, după care forma iranică ne-ar duce spre vieaţa păstorească, * fhuuvvuMMit, n. ătki. bl; JCPfx. sMlNTi\A> STipfx, srixA şr sT/SCĂ IW> lin e deci justificată de fapte. In rcsmnnt. dacă termenul daco rom în «ir fi de origine iranică. dificultatea de a explica specializarea sensului, tn dm-oroimnă. ar râmînea întreagă Ani văsuţ mai sus ca specializarea de sensuri de car»* e vorba se explică tn chip mulţumitor prin alte considerente. Treime observat insa aci că dacă e rorha -»ă plecăm dela un eu zeu* ncspecialueiL» atunci este de sigur mai justificata teoria lui Ptaşc&riu* care presupune că *AtSnn~ a existat iii limba autohtonă a Daciei. In adevăr* avem motive să credem Că radicalul *it• «hit în dao-romină. in sensul că nu găsim la noi, ca în slavă, bogăţia de combinaţii în rare a intrat *«/«-. compus cu sufixe variate: *#/*7p7-, *sf«w/i-7 **tăta< ttfâuo, 9tab*-r din cais1 derivă o serie de termeni cu sensuri care variar.ă in jurul noţiimei fundamentale de „asta*1. Ia al doilea rlnd, dacă termenul dacoroiufn ar ii autohton, ar fi do mirat să nu-1 regăsim în ni l>ane=*ă şi In a rom în ă. In allvinesă »tnn „Stnll, Schnf-pferch“ e-ste un împrumut sirbesc iar ar, ntmte ^stînă. strungă* e împrumutat din ngr. aravrt -betgerie, pari* ile mantou*** 1 R. TnuitmBBti, i»p. ral-, *. t. pnwnpuBi? *iM ar fl {.Al rum dru nuninV in de fl4l , precum nr*tă 0*pîdiin 1b u- volum p. m-Pu^-Ariu (ZJaroroniiiiuV*. 111, îlft‘2. n. 1). „ronitiMfeal <1 d 1 * ! *] nxlat iu im|iramut«irtl»' r&rim- d«i Sitarii i1#» mi%1 ditl» noi pvt»' a. incit *rrb4KCTttttul ttniui ["?] mr puten ctitor fl tuiprumutnt din ^<îaiV Dur I* locul (hilKdftt f Tudm de4flM<'iwnliati ţi curci punrK* ni* «Ir. wn* rlmlnc, rintrpuu termen autnlitoa. nimic nu no lwptod#*-t wlmlUou CA *hÎNn * 4-xUtol In *UyA •! In tTuc-i h*« iUii. ta mod 1ud»*padienL - Alb. Ifm ^unlniftl* «%f«-n -b Mtiflial cnflretfv din vechia] fond lnu. Gr*n *i sujtQtţ lr ‘■l'Mli b. I 170 AL. H08ETT1 I).: aceea» eu tonte dificultăţile fonetice pe care le-am indicat, cred că dr. ntină nu |KMUc fi explicat deeît prin da vă. Am văzut Ou în slavă radicalul "sfo- r productiv; *xtăna-e atentat iu toate limbile «lave, eu sensuri variate: slor. Han „ Vicbstandort, Httrde, Stall, Herde*% celx, -sfair -Zelt, Standor!-, ktân „dos Gepftek tl$& Keisendcn; cartierul recelui şi al familiei sale, Gastlians; locuinţă-; în vestul domeniuliri: „Sen-«erei im Ucbirga; locns et casa tunl^endî> aestAfe ovibuss erate* pastorale** (Ltanieiej1; bg. Hani* „loc unde călătorii petrec noaptea, conac-; r. Han „cort14. Specializa rea de sensuri, provocată de ocnpaţiunea populaţiei respective, despre care aiu vorbit mai au*, e bine reprezentată în această enumerare. Aşa ilar, din punct de vedere al sensului, am putea pleca dela *foni>. Ar r&mfnea de explicat, acuiu, -4 final ?i genul feminin al termenului daeorumîn. In adevăr, in slavă, afoni» e masculin. Greutatea rezidă, decif in faptul că trebue *a admitem ci genul lui Hani» a fost schimbat iu dacoromină. şi ei curtatul a căpătat, ea feminin, terminaţia -a. Fenomenul nu e izolat în dacoromînă, lată eîteva exemple de cuvinte slave care. în dacoromînă. au fost simţite ea feminine $i au căpătat» ca atare, terminaţia tî; aceste cuvinte au finale consonantice în slavă, şi sint mu seu li ne sau feminine: bvrnnă f, O. butan m. „tourbillon de neige*; buruiană, Ourntnâ f. . £<ţlkHtuiki>, tVcfffotovi.n'inî ElrufNtr. i-m ftnmfini4ciW», in JinîJtfiM-Arciiîf•, ir t&3 uni., *. v. DB. JUPI A\ SMtXTlNA, STA fix. STJXA şi 8TÎXC 171 Acelaşi fenomen petrecut în neogreacă. unde *, (iu.) a fost redat prin fum* crrdvYV Motivul scliimhârei de gen residă, de sigur, în faptul că. atunci cirul ctmntul a frwt împrumutat, în dacoroniînă, era sinonim eu un termen feminin existent în limbă; astfel. de exemplu, pentru no(iunea representntă de afoni , va fî exi*îat un termen feminin de origine latină şi cuvîntnl *hr n intrat astfel în categoria feminină. Cuvintele celelalte pe care le-am examinat au fost apropiate» de noţiuni hau lucruri feminine, de cx. lebă*ltf*iAitut^>i fimtui numim' *•' W-*» .*/,-.'e -fov.* i»*ll, njetier". 172 AL. H08ETT1 masculin. cu terminaţia -An., n fast feminisat în (laooromîoft. fîiml npropiftt de uu curtat sinonim de acest gen, deja «ris-lent în limbă \ Puşca rin e tnsft de părere că utincă nu poate ti nu cuvin t sinv în dacoroinînâ *; arest fel de a redea e basat pe grafici nfiurâ din Pşaitirea romîneaacă tipărită la Alba-Iulia, în 1051: în fragmentele din arest text publicate de Cipariu, grafin *t\naî apare de două ori:l; Puşcărie nu ne spune. Insă, dacă. în restul textului* această grafie nu alternează cu grafia itfâncfi; ea ar probă, după Puşca rin, că fonetismul originar ar fi fost sitwro, deci o vocală accentuată de timbru i, nu î; in acest cas, este evident că nu am mai putea pleca dela un prototip eu n accentuat, urmat de «, pentru a explica pe wiinr/t. Vom obiecta iu să acestui fel de a tenie a că timbnd i al vocalei nceentuate nu poate surprinde* într’im text din Ardeal: în adevăr, alte texte ardelene cunosc fonetisme ca siv$r, îiiiir etCLţ care corespund lui $tnfa ttnăr din alte regiuni 4* Cu alte cuvinte* timbrul i, in sfitverf, earacterîaează graiul unei regiuni anumite a domeniului dacoromîn; timbrul i provine dititr’un timbru C anterior; aşa dar, in această regiune «lin Ardea), timbml • a fost schimbat în f. In consecinţă, fonetismul sfittcă nu probează nimic împotriva origiftei slave a a Ir. rtîneă. Al. ROftăm I Dr. Wifnrt-staiw (pi.), InrvfrMrat de TVktln, ftum.-deutalike* tr&., *.tm In Moldova — corintul o cuuu-ciit »ub aceantft form& ţi in Ţar» ro* mltmamA— -jl rtan-vfirifrnfî in Aninai, reproduc un curtat «Ur Intrai fu limUi In M «poc’l reocni&:-tî dl» prima foniift c datorit, ca ţi fu ainiA» faptului cil tftTincnuJ a fo*t apruptnt de uu covtnl •lnnnkni d* jpBnul feminin, deja ex)»ti(nt tn limbii. • /JucercriaaJiIII, II ('rrstotruifirt sun amtfec/tf literare, 102, 110. 4 Cf. Cartea mea Ifocterefo# «ur ăl phametufm* fiu roiim. «ii» xrj>t fli. X înskmnari şi rectificări Rom* hnplndura Glosarul din Sfi^le publicat do Eletm Moroiatiu in acest număr al revistei (p. 46) îl du in expresia a uupindnm lumea «a umplea lumea, u **• HUpîmli în lume4*, K eiino-M^t $i în alte părţi, sub forma intpbuinra. ttl cărei sens de „a ruspindi* apare clar în acenatii frasA dela Jipeseu ‘: „dAacft-lecîi copiilor dă la ţară umbla cu nimicuri şi bnpîndnrA vorbe eA limba nmiîneascA curatA nu e cilibieu; cu înţel».'* întru cîtvn deosebit e dat impindărat de T. Pamlilr *; „citid.,. în tuatA ţarina nu se afla un pic de loo neamţ. ţari im *e spune cA este iinplndArată*. Nu ponte aven nici o U^Atură im vsj. prtditi, etimologic la care >‘a ţţtndh Tikrin, cum nu ara de sictir nimic a face cu lat. im pondere (Laurian-Massim) anu ai pin nu la, din care nn lat, viilor *i mp i n dul a re \ DicţiouM-ul Academiei, II. 403). Semantismul lui ue duce spre lat, pa lidere na întinde, a desface*, a lA*n *A se vad A, n da în vilei»#*, de unde un derivat *i m paiid u I a r e poate explica forma romi nea sc-A Ma oricine eu -a-, cura s'n mai păstrat, dar pe urni A schimbai în -fi- sub influenţa verbelor terminate in -Ara) Evoluţia lui se mantie A e uşor «le reconstituit din înţelesurile latine: chiar accepţiunea mai depărtata •IniA de l'mnfile pentru implndărat reiese din aceea rle ^a rAspiuili. împrăştia*: ţarină Impindâratd «(arinii peste cnre '■ Opinear, 54, ' Agricultura fa Kamini, !!l 174 ixsEMxAitr şi mx'TjFic.\m f^'aii piu fliii belşug settiănilturi. a foeşt acoperită cu semănături"; cit despre însemnarea dU\\L iii Como, !9!>, X!fv*»r-I.nhktf, AW. n. 11 ’h,t «744. ROM. sft'uţftty»* si riwvhinr JT5 în^muut de si^ur „ciorchine*: dovadă că iu vechea romî-uească se zicea 1 tt \IX 114*281, I' c*jîieAd*irft «-* dacie «I In rădic cii şr ÎTf.'j^vOţ), t. <*., 1 iK-n^ftîH .lin iuq *.4 Jkjicrc oricine ţwpuliri ti aceitiil curint, «l»r făr.t *il •• |*>%4ă dm'uili. ** iji provenienţa tVT" m*u1c& n, Ailor cuvinte romţftofttl: ni. frroi «i |, *i ru-xf in urmă I“. Skolt X*. rum Pkii, L, 2ii*, 2*»K; J. Ilruch. »7.L, :MS; nid |ţ.r*irvw» lui ^kok ei MlrvgttTc ut fi *1av nu pont* fi tuiptrt.lptl. etnii in-KWi, după J)nmv. -Jrwy [nMitru » g4»»l «;• VftdX vii*] liiuli c& tintui nmitriftsc poate fi tipropi*? J* mtKkt. aOU/r; w p.xu* o Idee ta cA. jicevmi fjrmd chior ilfrtifi — ml-1 «l^olut uwiuio^rută — - uf cx jiIioa Iu fol ca t(U) refăcut dupl pl. J\uptri icf, CauiLnui l*#.|MU»I.Miu, iJ/cf. C»4IK ÎXSKMS Attt si U&'TlFlVĂkl 170 ribidn „carnea Jelii coapsa animalelor care erau jertlite*, ur. atp«£X6* „.mieit*\. ^îtfofloc -rîrlej", Trptyijte; ^vîrtcj* titirez . cocean de brad*. Nu (loato surprinde ^timl cuviotului latin 1 faţă de rrea ce ne dan formele greceşti, cînd un se-inantiMii analogii întâlnim «Le, in germ. Zirbcl faţă de aveai. tfarjfi'Wt- „muşchi**. Jiu tema dcrbh- «a «oieiu - (comp, lat* yttmttn si gr. 0x4 >. o: „picior* Alături «Io >rmnifieaţin specială pe cure a avut-u atrtbula (gtrihuin), jKitein presupune că Jiu aceeaşi temă a fort cunoscut in latina vulgară %treb«-I ii *t % t r i b u I ii s care. iriHemninJ -sucit, întora*, era uşor sa ajungă la înţelesul de „ciorchine 4u, i'mu şi in alte caşuri b a labil ia.sat vocala precedentă \ % t r e l» u 1 it s, *s t r i li u 1 u a a ţiuttlt fi Hehimbftt in NimUhiN tocmai forma care explică pe stntf/nr, ou fonetism — openteaa lui tj intre vocalele in hiat. Jupă căderea Ini b— core^wmzător lui *fa vulus* Prin aceeaşi înşiruire semantică ajungem atunci sâ lâ- 1 fi* f*p»y. IU., |J, M»7. * Ik* nut.-it u& oarcfeerta chin- • a putut stabili chiar Intre l.rum t*n-nwpuax&UiJknî lui mÎ acnmtfîcaţta «Ir „cîutvlihn* — «ţrogiirv ' r*'i«tr* «lintr'o formă comate actfen din *u4ul Italiei, cMfMMit. „tofftota dalta m#ta“ «alAturî de ..raciiuido" din acelaşi *llale«-»' t»e care ffohlf*. Efipii. H’li, *t<:r rcfrtrrit ffnttitd/. HU-.!"jr u **9prin 3V«ŞciW}-ţ- NutliefOAfcţle ntjilţ* ateOîml această toinfcforiii&rv §* pot \<*lea iu ■tii.liul pijhlîruc, «Ir cmrtnd, de A. (iranr, I rt u t« JhOji. Puri-, 11138- '* Numai în nordul Italici pare -u ue fi m»5 pfcairai a urmi a e livratului latin claia iaca am pJecat pentru explicarea Iul HtrHyonr, Alunii, I Wicfi. jtr.i rlittl, r0 i'omo, 311, -1 JjŞHmif, 11*2, «IA forma v alici}. Oriibwî dlpun&w filo, frolgar» filo da ninta-M* c a^^OniltulaHo41; dineul 11 »cp*rfi. «•a «LrapU «fo PtrMii ^ucannart*, a^lmaxx3^*', «ah* mi^pUib ÎL ftrvbbiarr ,jk f-lrh-n, a nlxnkcî"*; pcalrti t'A furmu diudl urti tlnr r;l pleacă, dela în-ţH*aol de ,> iwi'*, Cred uS poate fi ileritatX .llntr no Iul. vulg. *x.tru-l> u I a r e» V\ FOXETiSM fLCSORII ITT murim $i |Ki i'iorckînfft)m cv»r*ckin£î. care, cu schimbări «le ^en, nu |M«ate li docît "c i r c u I i n u h (comp. forma il ia loc tal;» it. âor&llu relevata mai tras)1, devenit mcerckin, iK3 urmii, ciorchiu, prin trierea Ini er- la «V care M ol «servă şi in alte caşuri {ciorriovco „ rraivivnvn njţ df r Intr'un glosar 1 rotanic publicat de Finamore in Arcă. ptff lo studio deUe Irod. pop.r VIII. r>4, e înregistrai ca termen din Abru&zi pentru „erythraea centauriam" ^i -«e npune «*& planta n»*ca*ta— ca şi în alte părţi — se întrebiunţea/ji în inftisinne de. vin contra frigurilor. Se vede bine că fikţrx nu |»oate fi om intui identic <>iido*cii1 iu ubruxxcal. pentru -sino-ebm(ă)fc< fie u s. Treboe să admitem că redă o forma alterată a lat. f r i g or a e, atestat chiar eu sensul «lo friguri* 3, uşa că avem un alt cas «le anp.inăruire lexicală între ahrusxeftă şi rom îmi (chiar cintaura e numită la noi şi fîoarc-dfi-friffitri, alături «le fr'ujnrică^ frigor h, iar ca formă i«lenţică celei abmzae.se avem iarb&-dc-friguri „capsella bursa juistoris)*1. Schimbarea de fonetism e uşor «le înţeles; forma abrur-zasâ care a trebuit -ă re*ulte din frigorae, ne mai fiind întrebuinţată «lela un timp îu limba curentă, ou censul care-i era propriu, a rămas i salata în ex presiunea bntanieă dală de Fi na m ore şi pentru că uu a mai fost înţeleasă a putut fi eonfumlată eu cuvintnl curant fikşrţ* Un fonetism musomu In acord cu părerea pe care a exprimat-o şi altădată, AL Ro*etti încearcă să urate in articolul da nuii sus despre 1 0 etmuiloţrse I» ful. ne|»Irindu-i tn«ă eoimiigttoftre, rSd ci a prrtjwi'1» S. Pnţwri'i Sfitr'o «aniuritaftn» 1*» ,rMn*i>ul |îsiii«ţ rouilai''* ilfacvrftii'i'iăi. LV, 1358'J. - Hiat. L rr/utuI, 100. fl LTMidrua-ltociaudana, JJicţ. cftM.. «540. 17 7.n, - O ta» ţi Suilei. 178 Însemn A si şi bk^tificăni jupin„< că felul cum ^reflectat u-j-H din elementele slave pe care le-am împrumutat în epoca veche — spre deosebire de acelaşi grup fonetic din elementele latine—variază, după cum ti era imploaiv ori explosir: -nw(T») ar Fi dat -in, pe tfnd ~ann> E • » distincţiune care ramîne departe de realităţi fonetice, Cîml, cn privire la jupin, 9tftpinioratiră (ftomania, LII. 601). Voi încerca acum să dau unele lămuriri în legătură cu această schimbare şi, in acelaşi timp, să pun în lumină originea vocativului plural în -/or. Pornind dela constatarea că vocativul vechi romînesc se termină în -e şi că vocativul in -«/r este ceva mai nou, pu-iTeni observa că inovaţia sn introdus numai In acele cuvinte al căror vocativ nu *ra prea întrebuinţat (|>entni amănunta se poate vedea articolul citat). Mare parte din snb>tantivele des întrebuinţate la vocativ erau termeni de respect: stfipine^ doamne etc. In schimb, termenii insultători, oare se îunoesc mereo. ca să-şi păstreze expresivitatea, au căpătat terminaţia Kft*^UU -u/<. / despre vocativvl noxixEse it$ In limba mai nouă, apelativele respectuoase sînt în general precedate de domnule şi, în caşul acesta, nu se mai pun la vocativ, ci la nominativ: domnule mtnistntr domnule deputat ©te, De aici crearea unui vocativ mm, întrebuinţat eînd te adresezi t'ie cuiva pc oare nu ţii *u-l jigneşti, fie cuiva faţă de care vrei să-ţi menţii prestigiul, Acest vocativ e la fel cu nominativul: gardist] (a.cat ori *oldafil elevi' ctc. Si de astă dată. acest vocativ decent, se opune celui peiorativ, în -ule. Care sint caşurile unde *e întrebuinţează vocativul în -wJe? In i|mdal la substantivele şi adjectivele calificative. In articolul meu citat, fără nici o idee preconcepută, căci nu mă gîndi&m pe atunci la explicarea faptelor, înşiram exemple ca: tioălofule, laoomulc, ştrlmbulr, tilharulct ursule, Unde. ură-garute, chinnUtr, hotnle. Toate aceste exemple intră în categoria pomenită. Dai* epitetele calificative, întrebuinţate isolat, au mai totdeauna o valoare peiorativă, întîi pentru că nu !»• adresezi iu epitete unui superior, 51 al doilea din rausa conformaţiei generale a 'caracterului omenesc, predispus veşnic spre ironie. Chiar efnd «trişăm (*• cineva cu uu epitet cure consfitue un compliment, o facem de cele mai multe ori în ironie:/m-moeulel de exemplu, nu se poate spune cuiva a cărui bunăvoinţă vrei să ţi-o cişti"i. Ce legătură poate fi însă între vocativul in -ule şi această valoare peiorativă? Iu realitate, terminaţia nn e atrasă de valoarea epitetului, ci de faptul că avem de a face cu un epitet. Fie substantiv, fie adjectiv, un cuvîut întrebuinţat ca epitet ne face impresia că e adjectiv. Ca să-l întrebuinţăm singur, trebui* să punem în lumină valoarea lui de substantiv, ceea ce sg obţine cu ajutorul articolului. Se va zice deci: omul acesta < ticălos, dar. ca exclamaţie* ticălosul' Tot aşa. la vocativ, ca să evidenţiem valoarea substantivala a • uvîritului, vom afume ticălosul*, pornind dala forma articulata a adjectivului. De altfel, treime să se ţină samă si «le legătura ^trînsâ dintre vocativ şi exclamaţie. jxsf:\r\Ahl şi RBCTiFICĂBl m Am încercat >â arăf în aha parte (JVowi d'ain-irular. lucrul acesta a putut părea nelogic: de ce vocativul plural nu şi-ar fi avut şi el terminaţia lui? Pentru a-1 dota cu .» terminaţie exista un mijloc foarte simplu: imitarea t»-r-minaţiei singularului. De vreme oe la singular *'.n [K>mitdela forma articulată, -ui, de ce nu s’nr fi pornit şi la plural dela -te pentru feminin şi -/’i pentru masculin? Ifâruine de explicat pres^uţa terminaţiei -or. IZ posibil ca aceasta să provină, cum a sugerat-o O. Denoisianu \IlisL TtOCM. ctotahiH l*\ t. roum,, 11, 14;> şi în acelaşi fel o i uter pretează s. Puşca rin, f)acoront(tnia} IA* I29i) dda forum d<* genitir-darivt confundată* In unda construcţii, cu vocativul: in tti tpiut wwd, fraţilor, /roţilor era dativ, acordat cu ww<5. ilar *e puten lua-şî drept roc&tir* Cum limba era in cântarea und formula cern sâ |»orueasc& dala -m intui articulat pentru a ajunge In im vocaci> plural, această eromv de interpretare **n putut uşor generalba. Ah tjRAtm RotTM. "bitir Bftfcresft I 'noi4|iie eouipimitîf persan emplovu dana le lan-j(a|ţe pnpulaire turc. t^nuquc litteralcment c*t â lori^ine il mon-treia aignifieatiol)de «pir*~ ots Ppt**% tjtul chî employâ oomme adjectif ou conimc adverbe, ce înot M-rt ii inten*ifier la qonljt^ ou Taction enonrâe* En roumaiu Ofl cmploie nu m£me *ens la forme ubifir. seule ou* par pleonasme, a «corn-pagvce de Fad verbe mar «plus" et ell* reprobi uit le mot turc eu ((QL^tiotl. L. Sfiiiieatm 1 ji eru jiouvoir Texpliquer pur «ne forme nbeter, eoni paratif de «Ac, mai* cile cat tont ii fait inconnue, KOUM. rtiiwbiii On ne «aurait Tideniifler, couimc l a IViLt L. Săiueanu % nvec Tarabe kttnxb „chanvre^* 11 noua renvoie ă crmp «iir ă Tadjeetif arabe ujiuuM, prononoă populairetnent cu turc hitmtbi letjuel est forme «lu substantif arabe unt\ab *,jujube“, dorit le correspondnnt torc est cicluri reni cot hunab. Le «I ie— tionnairc de Hianchi Texplupte par In pr’riphrase Hde couleor de jujube*, maia «t Oft se reporte au dictionnaîre de Saiuy-Bey \ p* 953) 00 y tnoave la Kiirnification <|iii est propre aussi au mor nimiiain: .de couleor rongeM* * i 1 Injttccnpi prfttfnhifS,. II, r. i Aid.» II. U9> 182 iXSL'MXĂ fii ŞI RECTIFICĂRI iioUM. dihai En Moldaric on emploie roxpression mai dihai, composta de Iad verbe roumain mai ^plus1* et de flihai qui n'est aut re chose qoe Ie torc diha, daha „plus, encorctf. La forme dihai ayant L peo preş Io meme sens que le mot roumain mai, â snvoir ftplust encore**, cette expression hybride eat tont simplement nn pleonasme si^Tiifiant „plus enoore, bien pluş daTnntage" 1 (comp. plus băut abitir). Rounl fur land isi Signifiant „se rengorger* »e pav*aneru. ii pftsse |>our un mot «l'origine inconnue, mais en realiti il provient de lao-riate Jurlandi du verbe tnre furlanmak, (^uant ii sa sigtiifieation, elle s’explique aiaiment par cel Ies du mot turc: „se lever aree agi li ti et brusquement *e jeter sur, se hansaer". G. loot» 1 iHhai De p*mt dane etrs l’interj tarqw diAa, k K&iwll* amil p**n*e Bogrra, Dacoromamia, I, 275, DĂRI DE SAMA Donum nataliciura SchrJjnem, Xijmegeu t ‘freeM, N. V. Dekker A-Van »le Vegt; IsiSW, xxvn-iw pag; Venind delii mulţi colaboratori, volumul acesta închinai şa* vântului olandea aduce o varietate de contribuţii Intrecfrui alte culegeri omagiale, cum sa obişnuesc do cJtva Li mp pîml ce, probabil, *e vor rejHîta mai rar sau se va renunţu chiar la ole. Cele dinţii pagini condenseazăclteva reflexii ale Jui C. Muinhof cu privire la ŞprtifhntrQlsifihu/ty tind Spr'nhnţrHrmnt&hafi. Chestiune caro revine mereu In discuţiile lingvistice şi aşteaptă proeisuri, mai al<*? azi chtd ccrcetăr&lo sau Intin* spre •!omenii cu totul neexplorate altădată. La p. G Meinhof se ocupa si de raporturile dintre rusa şi liinlui, dur o uiînnarn a sa, «lata ca exemplu, no opreşte cu un punct de interogaţie — anume clod spune: *Dcr Fran/.ote ist von Abstammnng Kelte, sprichtaber cine romuni&cbe Sprache*. Ar urma deci ca latinitatea Pruncesului se evidenţiază In limbă numai, şi părerea aceasta surprinde ou util mai mult cu cit e exprimată după ce se aminteşte cu Hotentoţii din Cap şi Negrii din Surmame |Nlştrea/â rasa, ilar şi-au însuşii cei dinţii exprimarea In nlandesă şi ceilalţi In englosă Nu şe poate pune alături pătrunderea latinei în Gulia, sau In alto provincii rumâni şute, cu adoptarea olandezei $uui englezei Iii colonizările din Africa şi de aiurea. Sini condiţiuni deosebite care explica, de o parte, schimbările datorite romanUrâtei, de uliu, cele întlmplatc In Colonizările moderne şi, Înainte da toate, trebue să ţinem sama că romanizarea a’a produs şi prin numărul mare al Latinilor cuceritori— împrejurare decisivă şi din punct de vedere etnic—, pe etnd In colonizările moderne numărul cuceritorilor nu a avut aceeaşi Importanţă. Ce este romanic nu apare numai ca urmare it adoptatei limitei latine, dar şi a unei înfiltruţiuni etnice hotă-rttnare. In articolul ca un îndemn de tnhwircero la păreri no mai luate destul In sama — Zefar: roor ern tieel, tertuf nttar Auţfutt D IU DE SA .V i Sfiklf.irht.v! — J. van ftimuSken hnpărlăşeşte convingerea sa ca tn Iran* Iu rulări Ic fonetice Irobuo să se [io sama «ie anumita pre-ili^H>aiţij cinice ni ilustrează prin clteva figuri diferenţele ile Articularo alo mior sunete de aceia care aparţin diverselor rose. J'lecfrul dubi importanţii j»o cure Scliloichur o acorda factorului biologic în schimbările fonotico. cum şi dala [uireroa lui <;rnm-mout asupra caracterului special oare j*oatc Ti recunoscut In va* rietaicA do articulAţinni ale unei limbi, observaţiile lui van ftin-neken ating o problema. «Io lingvistică spre care curiozitatea cercetătorilor ar mori la wt îndrepte cu stăruinţă. Din constatări personale şi referindn-se la un studiu al lui O. Broch asupra acelei vorbiri amestecata, ruxsenonkt pe care, înainte de război, o întrebuinţau negustorii ruşi şi poseurii norvegieni din nordul Norvegiei* A. Soinmerfelt prud n tu clteva oh*ervu(iuiii intoresunt© cu privire Iu [*>al« li un derivat din H* „turmă-, cum îu Iwjamc^a a tuuatQ, fnsemriîml lot .lmpre»nii\ cuprinde semnificaţia »le „grunuidu, turmă* — explicaţie la care ş'ar putea adăuga expresiile germanici* compuse cu Hanţe» otc. şi cele slavo In car»? apare «ţmiuada şi Aupi.iv tic-ţionarul lui Bernckar, .145, bfc>», J. Molich se ocu|«a de numelo Ampm. K »le părere ca iu inscripţia latina publicata dc Mmnmsen şi atostunl Intftu oara forme corespunzătoare topouîmicului r«), *uie decu dcc. Explicaţie ingenioasă» dar care lasă nelămurita forma rod dric. (Jt pentru /Trăgi, tot dela Moţi» cum se ştie, Rrocopovici propune sa plecăm dela un vechi 'fui Jktitnia na I alici ti tn Schvijnc.n tar airt3 fir ft existai, ch imperativ, în craiul Muţilor formă re- dusă pentru fugi sau fuga şi augmentată cu -*> şi din acesta s’ar fi ajuns la 7ei emb influenţa lui raci. impcr. lui iwnng*, wicrc; vo-ciilisuiiil lui Yr» ar fi trecut p© urmii la fngti şi astfel ar fi resullat feiga. Chiar dacă nu par convingătoare aceste explicaţii» ele aduc prima încercare de omitea mai do aproape a curioaselor forme din vorbirea Moţilor. V. Bweudttl trece în revistă diferitele etimologii date IV. fief si ajunge la concluzia ca nu poale fi docil lat. food 11 <, cu Fonetism Curo arată că a fost introdus din latina juriştilor. Studiind adjectivele greceşti tu A. Meillet releveaza o caracteristică a limbci greci, aceea anume ca a păstrat bine o particularitate a indoeuropenei: a probanta lucrurile fu sens aclîv priu forme verbale care unită bine nuanţate aspect o Io acţiurici; de aceea limba greacă, mai mult deci! oricare alta ind>«europeana, u do&volt&l întrebuinţarea participii lor. •I, Vcridrye* araţii că Iul inierpuhtns 1111 poale fi teului «Io futlire şi a trebuit să însemne mai Intîi na curaţi o haina veche», sens curo mai poate fi urmărit la scriitorii latini; de ulei; «a repara. a îndrepta». Ambele forme ne-ar duce Ja Ierna /W-Imte, a lovi* şi ar fi aparţinui la origine voca Imliiniltit Industriei casnice tlucrareâ ţesăturilor Iu piuai Jn secţiunea de etnografie şi folkkir articolul lui A. Murmus Le* apjtrorimation* scicntifiqua et le fi aşa put 11 privite şi motivele folklorico. Parura nu deplin întemeiata, pentru că nu ţinu sama de împrejurarea ca elemente folklorice se transmit mai uşor docil cele lingvistice — deci atltea coincidenţe ale oelor dinţii pot avea o explicaţie care nu se aplică la celelalte. Oricll de disparate ar fi — şi nu am putut stărui asupra tuturor —, contribuţiile din acest volum pun Iu evidenţă o unitate de preocupări alo lingviştilor de uzi şi se poate spune ca aduc conturări de sinteză In unele cincimii. O. D. W. MEYER-LObke, Ruinări Isch und Komanlsch, Bucureşti, Impr. naţionala: 1990; îta |»»g. ţextr. din \ttnL, Acad. rom., V, mem fcOCţ, Iii.», r.lnrl Schucbanit— mai mult în treacăt şi nu bine inspirat — exprima părerea eu romanitatea limbai romlne nu cete dovedita şi cfnrf, mai în urnm, NVeigand spunea că „das Humântşcho ist dio rnmanischo Balkanspracbo*, asemenea afirmări deşteptau surprindere ori nedumeriri, pentru că, de o parte. se contesta ce ora de mult recunoscut, iar, du alta, se făceau restricţii asupra caracterului romanic al linxbei noastre din causă că urată multa particularităţi balcanica. Meyer-Lubka, amintind aceste [aurari, observat — cum •• nb- rvaţio I * fel fuccnm In Grai şi snflri, II, 410 — că de fapt. H .!/£*'RfCH, fluntflnitrk und Rotimni&th m jiu se rducc labilitatea limbat rnnilnc, chiar duca o numita *ro-uianică balcanică", [Mutra că o un termen geografic echivulent cu .ibero-romanica* pentru spaniolă şi portaghesă, sau .galo-romanică* [ift.'iitni franceeâ şi pmvansulă. l>c luat. în ixmsideratte, relevează Meyer-LGbkc, sini transformările speciale |mj care le arată limba romlnă, c&r&cU'rişticUo curu <• dtf.isebcsc In unele privinţa • le celelalte idiome romanice, şi |*.nlru aceasta in expuneri *u >a a ales clteva jiiirtii'uliinUVţi lunatice, morfologice etc^ uduclnd undo păreri nouă în interpretarea lui* sau iItimI indicaţii |*uulru cercetări mai deporta. Asupra preia ceriu lui ci In jd Meycr-Lubko eu refera mai mult Ja studiul pe care l-a publicat In Zsr f. mm. Util., XLV, MS urm. Pun Ini capiii lui fntptirt^ frasin nimlne foarte contestabilă explicaţia, prin diemilaţie, la caro *u gfndit ş» Yioyer-I.flhke, :i S. Puşcăriil, Nici o disimilaţie anaioagâ nu o confirmată in fonetismul rom In esc. Muyer-Lilbko crede ca /» a putut cădea prin dnumilare In fmpxin, fiindcă iniţialii Im presanta tot n Inimi bl plus alta consoană — şi aceasta pontru a explica de ce pieptene nu ►’u rodus ntcăeri la * piele w. O wsccneneu distincţie nu o făcută de Puţcariu şi do aceea părerea e ca lot prin digimilare a rezultai rnegî- fal urma pe leHlnmi -las a tnmsfurmzirei fonetice proprie rominei şi allianeşoi. Pontm procliticul tn — despre care spune că nu poate fi ni Iu* din lat — Meyer-Lubke admite derivarea din lat. itto. Forma feminina corespunzătoare, iUae, ar rulat, duj«acum era accentuata ori atomi, *tTe şi ’fr, iar dintre acestea s’ur fi impus mt*e devenit |*u urmă N>i, li. Nu vedem Inşii cum 9Ve ar fi putut da i'i şl, de alta |*irk\ Meyer-Lubke pierde din vedere ca articolul propus feminin, corespunzător mase. lui, l\tr u*to ei, curo im |iuiile fi decll ’ Th. i .Apldun, .l/cjphriiorwiirrin. I, 17(1 r II crede Influenţat de dctL DĂM DE SAMĂ 1«H> Maci şi mimui pleci ml dote o) putem explica po \, îi. Tocmai pixi-saoţa Jui ei confirmi» |Mtreh«;i ca şi lui, lu nu pot fi docil iUui. Cu privire fi» cufundare;» genitivului cu dativul, fbmumn viitorului. reducerea infinitivul eto., se aduc cîteva coiibidcraţiimi du luat fn wmn, mat ale* In legătură cu inllueuţa greacă, pe curu de sigur că trobuu *ă o reducem fată de ce i-a atribuit Kr. Sandfeld. Ofleva formu lexicale dau prilej lui Mcyer-Lubko să facă interesante apropieri esta obişnuinţe t Expuneri »lu teiul acesta vor Intlmpina poate oarecare scepticism chiar la cei preocupaţi «le problemele ritmului, pentru ca le vor găsi prea complicat prezentate, în formule aritmetice, dar dincolo de aceste complicaţii răsar linii limpezi. acelea care vor rămlnca şi vor simplifica interpretările. Dacă ritmul sunetelor depinde, cum precizează P. Servien, »le numărul, durata, înălţimea, timbrul şî intensitatea lor. urmează că în studiile asupra lui trebus să avem In vedere toate aceste etafEient^u^îtru că »le rythme răul est tout cula ensemble* {Ic* rjfthnr.ăJ' 87k Principiu bine pus lu lumină în toi cursul analizelor de o rară pătrundere pe care ta găsim în aceste cărţi şi ele insista cu deosebire a&upru rolului pe care îl are accentuaţii*- In ce priveşte distingerea accentelor du intensitate se spune {U>id., 98-W) ca In vorbire, deşi se pot deosebi aoconto secundare pe lingă cele principale, de fii[ă nu este absolut necesar să se ţie samă do P -S'A'A' | itx, l.?# rsflhtn 191 această nuan^l. Părere co poale face Impresia de «‘x.igorare, petllru că cel o niiii mici grudaţiuui «le accentuare | m.iC wi varii */u efectele de rilrnare, ni, de sigur, numai cu vremea -dudltJo asupra ritmului vmîn-m;icliiar păstrat printre manuscrisele Im Miir-vigli» cura a f<*t şi un pasional bibliofil - vieaţa lui aventuroasă c»:in.' l-n dos piua prin ţinuturile? noastre ni activitatea lui multiplă ►lut evocate Iii cfleva pagini «lela început» Manuscrisul tipărit dr» Taglsavini se ga-eşU» la bihlîutecn L’nsver-silbu lin IVtii.-inia şi a lost trimis U* cineva lui M.irsiXi car*« pu* pe i.l însemna ruu „Li-moiim Latirium, Wahichictim el l.npuriuunj". Cuvintele romineşti sînt rodate cu ortografia întrebuinţate do obicei du streinii cari?, in al xvi-Jeo şi imn ti mu» au încercai ■'a mlaptozc alfabetul latin la transcrierea sunetelor limbci maistre* Că un «Iretii, ş nicidecum un Hmnln, trebui? «a fie col cnn» a redactat aco*t dicţionar în tivi limbi, nu (mniIo fi îndoiala, cum bine arată Topi in vini. Acest strein ajunsese -u-şi Jiisuşeusca d^tul «li? bine limba noastră» in special pmiul dmlr’o anumita regiune—vom vedea care. Surprinde Insa ca in mal multe locuri lipseşte cuvîntuJ romluu^ corespunzător celui latin* chiar cind trebuia să-i fie cunoscut (d, u. la rtrut, rcw, wţ/!//•/, terenul xifir «dc,). Lacunele acelea fultt>r de. i.= Uyr» /ăfign, a vom dovada ca J era pm-nunţut do autnrut lexiconului cai («au i: x transcrie asemenea suind), pentru c găsim fonetismul nealtora l (astfel: cw,<*ser& etc,, unde rt = <•)), cu toate ch ne-am aştepta la o trunacrieru care -u c**-n-spunda allorâroi iul fi (>d, tfl pumlda Cotoi a tui f} i>£, ii; •• singurii data totuşi se [Sire că textul la«ă s.» recunoaştem şi aceasta pronunţare sjiocială m lui fi, uniune clnd la n, IKK» vedem SCrii inknpK curo ar fi dc. interpretat ca UtC&pâtu (tucdfdjK) = fii-ro/h iH, cum admite şi Tagliuvini (p, Ml». Pentru ce pronunţarea dialectalii ^vAdi tiu osie al i?* tutu bit uşii do m4 o explicaţie ar fi poale aceasta: autorul lexiconului cu-jmşlea do sitrur şi vorbirea generală roitifuoaacă, nu numai cea dialectala, şi de acccu Iu undo caşuri *'a conformat cotei diiitfi, scriind rjrr, eterk etr, Ite altfel, aceasta se poale nbaerva chiar pentru 0: cu toate că cele mai do multe ori, în acord cu pronunţarea locala. o scris cu *, lotuşi tulttnim şi scrierea cu tf* ,“j7)î ysinerr, tjsithfnt t, apare şi . CI te va forme. înşirate la p, lfiti, sini considerate ca obscure d<* Tugliavini; nu par ku presinte importanţii, pentru că Tac impresia sa fio greşit scrise* sm confundate cu Forme maghiare; ster tretwio sil fie i/rn, cu r pus poate sub influenta lui str/'ats caro unnează imediat fn coloana latină; thnamt cum presupune şt Tagliuvini, no face «u no grindini la fura, cu grosolana eroare de IraiMcriere; ra*wn ■= euprum stă Ungă ung. rrvi, aşu câ a pulul da toc la .1 asociere greşim; $*tt = setntiUn nu |>outo fi şi el docil grcşalâ, iniţiala fiind luaţii dola ung. \zikra ce urmează, şi cu viului romînesc fiind L»-ul nefnsomiml cum trebuia. Ar fi fo?»t do relevat glosele; 311 r.e«/îa«N/ ayoar = kur t\ sr ■pni*' iunde trabuc cetit: /ri/* (rwrir) (tcprtunfit 309 cnlr.t — f7738. — flrai ţi «ullci. U m DĂ fir DE SA HĂ OTMftlu'Sa, adică wuiruft/d,* 1U2, &fţ, 587, 053 ritntn, daptt, fwi, frr-cuitiux = patifHrtt, ţMiaiAtrr: 277, 340 rineu* = paşilor, forme carele (nt Unesc cu pdsi ,a fiorin-. u face, a irati du mlncaru4, păsA/urd mîncare** da tu de Viciu, bt n(Mn*ar dr cur. ditil*, 12. Faciwtu-ne cunoscut mânuserăm] din biblioteca manigliană ţi < -iiitîud «i lămureai |diîu In Ode mm mici amănunte cuprinsul lui, lucrară* lui Taglinvlai aduce dialectologiei noastre o re-miircabiia contribuţie. pentru care trabuc sâ-i fim recunoscători O- D C. A. Spulber, Cea mai vcchc pravilă romînească: text, transcriere, studiu, râeuflrâ eu francate, Cernăuţi» Ti|»- „Mitr. Silvestru*; VW: 87 pag. i Luprindo ediţia critică n textului PrttriMor conţinute în f'ndrxul descoperit ia iettd. în 1021, de Andrei Hlraaauu, ţi în Cod*.r Xc*njoeartH*i descojierit de şt. Xeagoo In t&flO, precum ţi un studiu asupra acestor două versiuni. Textul AVer iţei r/Wn Imd e reprodus in transcriere latino; col cirilic. in reproducere fotografica, a fost reproduc de I. Riaiiu, Intr'o ediţie apărută în IU25; taxiul Pmvilr.i din Codcr Xeo*joeonn* © publicat aci pentru prima oara, în fntotipiu şi In transcriem latină. Editorul a adus, astfel, un dublu serviciu cercetă lori lor. pimîndu-lo Ia Indemîua reproducerea exactă a textului Prarilfi din Codex Xi*(ujneanu$, şi dbidu-lo totdeodată Lranacrierva eu litera latine a celor două /Vrnitbr. Transcrierea nu e însă totdeauna exactă, dar acest neajuns nu presintă o mare importau pe pentru ca reproducerilo fotografice existente p rioit controlul imediat Textul Pravilei aMo fetul nu fasose comparat cu textul corespunzător din Cod, \Tta>jaeanut\ DrAganu indicase Insă reportul dintre aceste rodarţiuni t Pfţivitn drla feud conţine, în primul rlnd, Peneitu sfinţilor păr inii după învăţătura a w»crrr/4#i tVi.itfir. text pe cure îl regăahn In Pntfiila din Cod. Xeagaetsnus şi într’un fragment manuscris păstrat în arhivele Bistriţei, do care no vom ocupa mai de parte: acost text e urmat, în Pravila ddn /rod, do Tileul tienn-tlcLn judrrată, caro se regăseşte In Codex Shtrdz/iMt* şi In Codex 7'nd/frrx>u. Textul acesta nu e conţinu! în Cazaniile tipărit* de Coreei în tâiii şi 1581, Incit presupunerea lui SjHiIlwr (7t\> nu e continuo Iii. 1 /temtraitNttiHi, IV, MMNI. C. A- & fJ17- fiE H 1 *"t moi i•vrhi' fi/‘tiviii) Itfi Aşa ilar, numai primul text al /Vomitai dci/t fond cnnţtituc o prtxrilA propriu zisă; textul ni du j leu a fost adaus din causa na* tu roi conţinutului său, ca o Complotam ii textului preţui luni, hm studiul lui S|juilkîi* ku desprindu oonclusia ca versiunile PrarilH şfiuftior părinţi ilin Prunht drl*i tcud ţi «lin fud .NWi-gocamt* i Ieri vii dinirlin originii] comun; textul de j- cam ar II fost efectuate traducerea ori^inaU nr date «!• • 1.1 fncoputul sec. ii xvi-len |79, n I); «Iar vcrsiunua din PiutviLt itete Ava/ mai cuprinde» Intr'o radaotiiiiie jni* rioara n<\îşlciu, părţi cam uu regăsenc tu VGi^iiineu din Cod. XeaQoeatiu*. Partea a doua a PmirUn dri» ieud, ţi anume Tilcul Erau-tfMin dcfa judcr/iUt, am văzut că se regvteuşte (ti alte douu manuscrisul versiunea din Prtwilu deVt laud ;t fo*t copiata cuvin! do cuvin! si reprodusa iu Codts Shtrdz/tutn: H&adou n publicul acest text *uh tiUut O predică Acelaşi text *o regăseşte Iu f.Vwter Tti-dumnr, net textul n fost copiat *au «le |*^ textul tipărit, -au du f»e o rodacţiuno intermediara; id pmsinUi. prin urmam, in.ci variante Hi ta de textul corespunzător din C*ni. Stnrdznuu*-. Iu sfirşil, mai exista o versiune a acestui text. ruptete la HiVado-jos du un anume popa Tuailor, In 1010; un fragment, păstrai In arhivele Bistriţei, no permite *;i-i stabilim filiaţia; o purle este identica cu textul corespunzător din M*cu»i/a /tete ieud • I, p. iii*-*. t3SJ|, 13’»-* ‘X dur versiunea din arhivele Bistriţei conţinu ţi trase care provin dintru alta reducţiiiue*. /mviUt deia Ieud, uşa cum nea fost transmisii, e fragiij; lacuna dote sfîrţit e completată, in udiţia lui Spulhur, prin reproducerea textului coro*pnnzutor din Cod. Siurdzauuk, Sjiulbor u observat ca toxlul Pruni*/ JrJa /*'ud a teşi tipări! tem grije: astfel, slut douu lacune după 12 ţi 14; mai exista alte doua lacune iu pag M. •după rliiilurile d ţi 5; astfel se explică do ce rîudurile intermediara sini „abwolut do neînţeles* (17); teta i^jusajul in clioditim , cu indicaţia lacunelor: • /ile. Ani ţ»opa iela Ce nu fade iul^ifvn> do hon ţi de berbece ţi du |m»hi-.finliu. K *;i u u fure \»>[h\ > sat* eh rvji-U }rj.fţrhe ■+ casa -a ţi sa I* 1 1 CVr. den fitifriitU, II, 2*23 arm. * N DrăganiL, Dttrvromtjntuii IV, XUM-i urui. u ti ni i fi 1, :t:ri. DĂRI DE SAMĂ W asemenea. tipografă I a încurcat succesiunea paginilor, repuv In ordinea leu* fireasca in edi|i& lui Spullx?r {v. p. 23 urm.). Textul corespunzător • lin Crxirjr \>aţfoeanu* este întreg şi ItusCMfiineB paginilor normala. Pravila (teta feud este un text tipărit. Data tipărire! ur racila, după hianu. Intre ainii 1576-1580, şi tipărirea ur li fost efectuată de CoresL Spulber examineuta aceste ipoteze In studiul care Inlovă-riufcşte ediţia textelor şi propun*, ca data a liparirei, anul 1563 son sinii următori. Această datare e hulita insă pe «» eroare, comici şi de Andrei Blreeanu; fntr'adovilr, Spulber pleacă dela faptul că tiSorasi ur II anunţat» fi» epilogul Cazaniei I-li (1564). tipărirea unei Pravile, Se şl ie că eroarea uceuşU v hu*atâ |»c o lecturii a lui Ci pariu' fragmentul din epilogul Cazaniei fiind deto-riorat In locul acesta, In exemplarul |Kî care (J pariu II avusese sul» ochi. el completase IntJia silaba Pra„ prin Pravila, Itar dacă* Spulber ar li consultat tomul I al Bibliografiei nnuinvţH reehi. lu addenda, ar fi găsit Ia p. 518 descria un al doilea exemplar ul Casau ir i şi *W îl convin* că Coro«i nu a anunţai tipărirea unei /Vui'di-t; lectura lui Cipuriu nu o, deci, confirmată; iată pasajul respectiv: „derepU a££<* am» seri* cum aim putui TMvrvangMul* şi Prn.nnl rumămVU*4*. Data la cur»* a fost tipărită Pravila ramfno, dud, nesigură. In sensul că u limitată de anii clnd Coreei îşi gflrşeşUj activitatea tipografică (1581); data fixata de Itianu are drept criteriu asemănare* literelor dintre tipăriturile Ini Coreei, din anii respectivi, şi literele pravilei. De sigur că acest criteriu nu pro&intâ garanţii suficiente pentru o datare sigura: In tot caşul, pinii la probă contrară. tipariron f*rarHei trebue atribuită lui limba textului nu are nici o particularitate carv nu «rar regăsi în celelalte traduceri tipărite de diacon sau du ucenicii «ăl Spulber presupune că textul ur II putut ll tipărit „şi do alt cineva docil t-orrd“ 1.73); de sigur; numai ca, plnă la proba Contraru. tfebaa presupus ca acest ,*aJt cineva*4 tăcea parte din „şcoala4* lui Coreei şi era, deci, Coreei el Induşi «au vro-un ucenic ul sau. Pravila din Codex SeagneanH* «**te un text manuscris, copiat iIc* acelaşi popă ton din Simpelrtl rare a scria şi celelalte texte pe rare le-a studiul şl publicat N. Uărtojan. Spulber u mutai ca Pravila Ma le ud şi Pravila din Cod* Men-ţ/oeaauj» conpu părţi ale XornMOnorutlut Ini Ion Seninului, fu redacţia lui M. VlaMurfo; se ştie ca versiunea slavă n Sintagmei lui 1 1 V. Vaeoromtiu*,!, 11, 5*9, ll. I, şl Gemi fi surfrt-, I. 251, n. 3. I *' .1 $lJ( 7, HJiJ!, (Va rnai verfir fuufrilA Î97 ' Instaris a circulat In Principate; I. BoLrduu a «ii^cnjerit o redacţie tnimuscri-.i rare conţineai, j*e inureim, o sori'1 «io glonţ* roi urneşti efectuate fn nordul Moldovei «'poate la M-rea Neamţ i. in careul veacului al xvj-loa, dosrjzur, în vuiierua unei I reduceri in ceea cc priveşte uriptimlul, nu Încăpu îndoia14» ca versiunea n>iiirnc2iHC4i ii fost tradusa «Ic \*> im Uxt riavunesc: al fl cuvin Ude >lav<‘ ramase netanlii** din I*ravila tieU feud ni din I wl, AVm-0wwdhim, c.fl şi (rarUculariUiţile rinhixico alo acestor toxic, prelnui»! aceasta pînâ l;t evidenţa. lin mine* cu un «JaviM vn ne den. acum. ediţia textului slavonele corespunzător (v. p. M; Ktliţia lui Spullior e IntovaraşitA «ie o tnh'rproiare. in Imilui literară, a verginnei din Pnttilet rfvUi temi, «le indica)ut pasajelor cinvK|«unzam|«uruţia textului cu izvoarele greceşti, I'rrtvUn detxi (iamrn i1640i şi fu-dreptanut tpyri • 1642). Acerie indicaţii rint bme venite: textul Pravilei din O ut. Xruqoefmut •• întovărăşit, fu u<«r«*, «te trimiteri Iu fMisajela oorespim/uloitre diri Pravila deta feud. Iu regimul, «rartt'Ji lui Spulber este utila şi aduce roule servicii. alfl prin publicarea textelor Pruvitrlitr, cil şi prin lămuririle dule do editor: aceste lămuriri trobueec insă reviauite. Las Râ urmeze cllcvu observaţii asupra limboi P^teUtlm -Audiate. Prnmbt Mă 51: rd/ufx „pisica**; *l«-t.i? in fam r«uni- ncasca in prima juuialav a veacului al xvu-fon Hasdoii, t'/j. I. *J72i şi fu Aed. u|, in veacul al xix-Jea (J. \kxi, tlrumutalua dm^rutunna fire vtdahka, Vieno. 1.SI6, £17)— -V: tutui „pasare du pradă''; cf. teri tic, iL 16-17 iprinlro căni urii l- care un Ireluio^ «•«uişuniale1 mh| curmul şi cele d? şîul risemamn lui. Şi corbul cel 'Io noapte şi beretele" (Mbliu, Bucureşti, ltH4) — a/ur. „cucuvăi»*" |Hii«dcu, f it. 1, 30»); explicaţia lui Spulber „vultur'*, nu o ju-diJlcutu —.V-»: >lri> In funcţii* temporala — „şi-* (cf. Hoejf^ii cu ulU voinici, tleâi va turui unul pru al&IU: 11,**1' ; şi pu* la ma-A, dr^t «a keim* j-iţui — O11: <11)4 obraz; cf* H14. 114 lomiu forma du uenil,-dativ a lui pojrt, fn m«»«l cxmriant popeei: Mfi, tlt", 12*.21*— OtiM-t; r*if.«/ 6xi/r. nu ro uuHr (pIJ <\ ri. jmh hi turti* „ciucure" — firtimâUiri (pi.) „lină v^p-sila cu care ţărancele fac *e«>urlule; fir «tu llnău — tl;l: p>pa «Via tr nu fu^c m; Spulber ceb*şlu mită — 115: condiţionalul ne^aJiv: e !»«1 nu fure popă 4 *eU — 11 It-tX; urda £0 iiiujjA.^kA • 1 r, . 'Viviri1, XXIV'ji *27 unu. n.tni m: sa .vi 19# j'rijeHttk, adică f.pţstralM; a sprijini e atentat eu ace*l In L*.t, tturtan (IN25) „servo, a»*ervo*, *i astăzi, In jiul. Muscel (cran. I'rof. U. Şapc&liti); cf. interdicţiile de n mincu fdngo din Lfivitic <7, 16 şi 17, 10)— 12*: determinarea iraţlnmiiu şi lipăi prep. pret rlulorită influenţei textului slav: *ă-l cnmeneto fonul i -* pre inu) —- 12 -'•W; îmjM.*rat pers. 2 *u. a verbului reflexiv a ne /»n«Vp»-otrlvit <•< ui text ii lui uicelaşi păcat e pedopşil numai cu doua luni de jmisU cirul c s.-ivfrMt de nrfnri, p*• i*lnd bnrtiaţii vor poati un un): cf. Momelii, ap, cil.. glosar, *. — 1305-7: Ar>l uiuerude vh manei» *4Ui va Im bumb de ti fiorii— 130t<(: Cifie va vini/i f *li p limbii păgână. p«*t 1 Ict^ „converti tul va po*ti un an". Hensul nu e deci obscur, cum crede Spulber — I30M-I5: mr popa ile vft lega omul de lege sau I va nuntit :i lovi mi eînge, a răni* vf. Lrj ttmhio. v. v. emulare „BaspriUimg mit Klul“). nu „a ameninţii, « Îngrozi**, după interpretare* llli Spulber — Ifl5t6: fin o duCc - lJrt6: morlăfiinfl, fonetism dialectal curent In jud. Muscel (o>nu l*rof. 1 i. Sn|C4iliu)— ISOt-V monoilungare* lui fu. km mânjii ide 2 ori): cf lto-> ih. HecbrrrhPM, 07— roaOAy creştini. AL Rcwbîti Sbxtil Pustiu. Istoria literaturii rom inc, epoca veche; ediţia m doua. revăzut* şi întregită, completată cu o bibliografie critica şi un indice; cu 82 de ilustraţii, dintre care şa*** planşe In culori In ufarti de text; Sibiu. KralTl \ I Mv»tl« f|‘; 1930; 353 pac. Manualul util fie util al Im Sextil 1’Uşcnriu reapare în exeo lente eon I iţiţi iii tehnico, Intr'o a doua ediţie revăzută şi întregit*. Las sa urmeze* «ci, citeva observaţii sugerate de cetirea pa -gin fior consacrate dr^erterui stadiului do evoluţia a lrmboi romlne tu veacul al xvi-lcn şi expunere! consacrateevenimentelor culturalo din acou epocă |G3 urni.). Imca p la sfîrşituJ veacului al xvi-lua documentele ruml-neşlt se trnmu Iţesc In părţile din nemijlocita apropiere a Ardealului*'. >pună Puţcarin, „şi daca iu ele felul de n *e exprima nu n. fT.şv/.l hit( \ Mori a /i/mj/wivt rtmtlitf? IU9 m&i te tUU ilc ^llnţmict ca mai Imunte, ncetistn hb daloreşte in mare |M«i» locuia! cărţilor care treceau munţii şi hu rnsfdndeau fu ţările rv'infneşti* (01: v. hi nil). l*o fit şiju, nu *r sai au putrun- iu Principate altfel d<*cfl (n intui idolul 1 lai* irimmlţjiva dMiuueidefor ixunlncşii va explica priit alte cau*u: existenţa unor centru ilt- vieuţA politică şa soctalA fn regiunea dekmuisu şi muntoasa u Ţârei rumlnuştl. decăderea eullinvi slavone ?i dUţjutriţfai unui element slav flotant, m o ah-iiieiituve pmu atunci in PrincipulA. In <*e privi**!'* progresele de un tuni slili-dica era» f«M r eu lisate Tu acolo rnonumeiiln de limbii, ele nu mm [*it 11 datorite influenţei cărţilor Ijfairife de O «ruşi sj de ucenicii -ai. cum susţine Puşcariu, din nknmmit ce ucenic cărţi nu au pătruns Iii unire număr In Principate; ilar, ind-t pendonl de aceste nuiside-ntlmui, inlluenţa acestor cărţi a fust nuli», pentru ca tde strit scrise Intr'u Irmbîi greoaie, cil toiul diferită de limba viu întrebuinţată In scrierile jietnidu-m, şi locuim Mocasin diferenţă «liulro luxtelo tradusa şi luxtelu nutradusu ur li Irolmiit marcaţii, fn aceasta lucrare caro urmăreşte in primul rtmi scopuri didactice: stilul curgător din «crisMctria tui Neaoşii ji»i datorează nimic cărţi Ini* tipărite' In Gcliimk antumi stabileşte diferenţa dintre limba epilogului Piăllirri lui Moroi (1577) „seri* Intr'o limba atit «Io apropiată du a mulatru” şi liijjl»a acestei /Wfi>» ea însăşi, *upn>a jm m Inţelea^i-(77-7Ki, Ami-ln diferenţă nr ti de nu luni chur «topica şi datorita faptului ea textul tHxiUirri reprndIJCU -• sersiune tradusa la oc|Mic'ă un fer mani, „pe clnd nu exista încă *► tradiţia literarii, cure su li mlădiat fimlm" (7tfl. îSi totuşi, explicaţia Cea nun flrcHSCii u ace^lej diferenţe rusida în faptul ea, po de • > pariu avem de a fure cit un text Retradus (epilogul v fn cure limba viu -o poale manifesta, pe clml textul Itoiitiwi este o traducere care urmează de aproape orurii nilul slavonesc, Puşca mi, nu raproupe Iuţi filologii şi istoricii [muşin1 literari* i22li, admite ca traducerea în mmliurşle a primelor curţi religioase a li.-4 provoca la du mişcumi husiUi, K M'mnifieatmi, fntr’uii seu*» uşoara şoitcHniv a unui text, rn fuv««urew iicental teorii. I*uş curiu nu spune cu llunfiilvv „n aratat cu w«wi«i prin luniii k'jiiţ* fi viodut 1u Ţjira romln»u-.rri, d&t'A i—if* *J,-I .-iyd>*in f* mivlr*f jr* Lucav Hlrselior. iudaic Unvr,vid»b tatr'u mlrl^ofcre in curr sjire- 4iuni|*4r*rv trei eii'rtijiJfttv din awJiMiil jndelel fPisiritcl 14 aujf. Dur. //im «umauA#, XJ. tjfHl. ii-I na- DA Ftl DE SA MĂ 200 mim» cuvlnlul t-ietean* (221). Dor la locul indicat, Hunfălvy susţine CA arest înţeles w explic# prin contactul Hom Inilor cu Huliţii .i«u cu Reformaţii Puşcunu admite cai primele traduceri i*omlneşti de cărţi religioase ur li fost făcute de Micn preot romln"» Am arătat altădată că im avani motive să atribuim unul singur om traducerea acestor curţi, şi că, dimpotrivă, avem lot ruvfnlul credem că au fost cel puţin lini traducători diferiţi*. „Limba pu caro d i traducătorul) o acria ora stlngace... Ea svlcnoa sub «*01101 precum zburdă un cal nolnvăţat* (00), Iu lipsă do exemple, iui putem apreţia Ju justa oi valoare aceasta _caractorisaro; In schimb, observam că 2ir fi fuşt bine să fio pusă In lumină aci o altă trăsătură caracteristica a acestor traduceri, şi uniune plaţi lud inesi bU-lului lor şi imitarea servilă a originalelor «lave. E do mirat cum In aceste pagini do caracter işare generala Puşcariu nu |n»me-neşlu nimic de influenta redacţiilor ungureşti şi fclavoneşti asupra traducerilor romtueşti *. In adevăr, singurul mijloc de a nu ajunge la conduşii fantezista. Iu interpretarea acestor texte, este *le a compara tot timpul versiunea romlnească cu originalul da pe caro a fost tradusă. Omisiunea aceasta se repetă acolo unde ni se vorbeşte de vocabularul primelor traduceri: nimic despre elementele slave şi ungureşti, care dau un aspect util de caracteristic traducerilor din veacul al xvi-leu. t nule amănunte nu slut prezentate Intr’o In mină justa. Astfel, Puşcariu arata că articolul proclitic al numelor propriu Ja goni-liv-daliv, era „numai U (nu luifjTş ceea ce nu concordă cu realitatea faptelor, deoarece, In afară do Codicele V(irÂ. ..iJiftougul ea nu «o redusele la e înaintea unui şi i din silaba următoare, Incit se roşim creaţie, Utnp\ n© apune Pu^carin (f»8i, har, de fapt, grafia «, (lSftşiL izbutiră să-l fiklemne pe diaconul l'joresi «a *o mute Împreună cu ucenicii lui — Intre oare şi Oprea logofătul — dela Tîrgovişte la Braşov4* ţ84b Curaşi 111*11*0 «le fapt cu ucenicul lui Oprea logofătul, ..fiind uralul In ul doilea rîndM In Octoihnt mic vlav «lin 1567. La rlndul *ău, Oprvn rnţ ucenicul tui Duinlrio Io-golitul Liu tui viei K Al. Romctti INDICAŢII lilBUOTrRAFICE Kr. SANDiat), Z.tmjuizlujur tudkuniqur. PrMtme* *•( revuAfti/x; Puri*. H* Champion; IW; 2i2 pag. (voi. AXXI din OM, ling. puW, pttr Itt Sttc. tic ling. tic hiriiu — Cu remanieri şi mai multa adausuri, e a doua ediţia u cărţoi apărute in !U2tî, Bolti* i fi fil*)logient de curo nj’am ocupat In dArea de sama ilin voi. IU, Vif. arălfud ce temeinicii corceturi şt clto fapte nouă aducea pentru studiul comparativ al limbilor balcanica; mult uşleplatu. nceu-L» nouă ediţie sa tuleam runoaşUiroa părerilor Învăţatului dane* si de entră aceia care. ne familiarizaţi cu limba rianeeu. nu Je puteau urmări fu ediţia de mal Inabile. I hn şirul problemelor studiate de Sandfetd, unele trec dincolo de dumeiiiul limbilor balcanice, a vinii însemnătatea lor pentru lingvistica generala şi. fireşti*, vot* putea fi reluate cu lămuriri nouă, cu amplificări. Aduciiuln-nu, Iji Cuprinderi Inrgl, cea dinţii preeenUtru sistematica a asemănărilor dintre pomina, nlbancsu. bulgară ctc.. curtea aceasta ne dă tn acelaşi timp prilejul bă preţuim foca udata metoda riguroasa. spiritul critic şi claritaleu |m* care ştiu vi» le pună In studiile tor lingviştii şcoalei duruase. — O- li. <». Roiilc*. Bgmnl^inrhcA Wiirtfrlmch tlcr unltrilnlienisrhen Grttxilăt. IIulie, M. Nioweyor: Utdu: «.vi-îftJd pag. După materialele publicate* do M« irosi, Pellogrini ş a., cu multe adausuri ilîri anchete jtcrstmale Rohlfs no dă acest dicţionar etimologic caiv-şi b» locul printre cele mm de samă cercetări de lexicologie coni|»amW. Va fi do marc ajutor color care se ocupa de limba iiroucw — chiar cuvinte vechi greceşti ajung să fio mai bine hu murile prin conAimtari cu ocle păstrate In sudul Italiei—, dar va putea fi des «xuisiiltat Ti do romanişti. Explicaţiile etimologice -=*fnt frt&oţit© ail^uori de lămuriri care ne fac sa cunoaştem substratul • T. Ibnrm. In -4r. ftV/»»t.. s«*rca a --n, XXXII, dofcbaifcH, 17-18- ISIJIC aţii RIBLI06 RAFICL 2T« riîîil al unor cuvinte, aşa că istoria lor no duce opiv n numite u*--[H-'Cte «li? cultura, spre ooiidipiiiui de vîeuţil locală (v, d. o. oc* se $putte cu privire* la i-jc, >«»^). I)i» mulţimea ilo forme în- şirate uneje dau Joc Iu interpretări duoselufe. înr altele nu apar ilu ti *1 clara ca etimologie — H• ililfss u renunţat chiar să Io uxplice* Olr. knnububj ele. „murâu . - liumus jilmi ttCrum du Uil obscur, acest cuvlnl u studiul, fnlfiu oara. Iu Her-tnldi In legulum cu diferite furnic sul» emu apun mul ales Iii to|*jniciiiu, p»! un teritoriu foarte Întins , rum şi cu altele cnru» prin tema lor, | ot fi limb* In wimn. Unele roiicordiinte la care s’a gmdil Itertoldi, cum ar fi un fir de cuvinlo cu im ilia* spre Înţelesul di* „mlaştinii^ ori upur ca uium* do păşiri şi d* planii*, sfiit dejmrte Insa de a fi convinge luare. Om* tata rea la cura ajunge Burţi de li o cji Imm Qfth- hi* lutthtuşb* m dcnt^îbiro In rogitmi iiikile au trail Figurii ţ regiunea Alpilor, Apemmlor şi Pironullor. Si iui fupt care nu Irubue pierdui din vi dure» cum bine ulrervn Bertnldi, a ca formele care represinta aceasta fetim desipm-a/u du ubicui uti ,.rfu de iiumbr*, l>o alia parte. *{«b- u cunoscut »i cu înţelesul do f^despicutura, cheie in munţi**. Istoria lui tjatr- ui ^ In-răţiţrat/ji umilei intru cftvu urni puţm magmatica, in urme acestei luai ii mase cercetări. Se puiio fnş^i întrebarea duca teiun yră- pmitu fi privita ca de origine Jigura. Ivxten^mma e» gcogrulică j«are -a |»!»*«Ii*yrt Iu iVivuireu acu>h;i presupuneri; Bertr.ldi releveii/a m i'i»ţ•! iT ca derivate toponimica din i\ptb- apar cu sufixe care put fi nuusi-deruto ca liguru. Uncii, prin urmare, nu este «Adus nit aceasta tema sa fie de origine ligtim, reunim . fireşte, -*a fie urmărită ni, î dopaţii Şi ntimni toi rvtoe problema ftmuliivi Figurilor. Cimi si* admite. un fiiru tonici, ca oi so fiirudimi cu [*>puJatiuni nurd-africane, poate nu preu n«fCul «*• cuutam o identificări a Iui Qe caro le ralevează în le-saturn cu (fam, Docî, şi ca fonetism şi ca înţeles, o asemiiuirr care $*ar putea Bă nu fie înlîmplătoare. — O. 1). H. t > a vel, Gmminairf t, I; hayonne, Impr. du .Omrrifir*; 1929; tV9*-220 pag. — Ofnd numai prima parte — a doua va cuprinde morfolea verbului —. această gramatica se tuhvsoaza utft halcilor care ar dori sa aprofundeze particularitaţili-' liiubei lor, cît şi lingviştilor ‘care cauta s?i cunoască structura acutei limbi, recunoscută tot umi mult aştazi ca ofere comparatiştilor un cimp întina de cercutarl. S’au publicat şi alto gramatici Ixasce, ploclnd fiecare dela unul «tu altul din dialecte, si pfnă vom ajunge sa avem ti gramatică u tuturor dialectelor ei, Gavol a ţinut să înfăţişeze ce este propriu bascei literare din I.abou rd. Cunoaşterea graiului din acest ţinut înlesneşte iniţieri în celelalte dialecte, şi ele au fost luate, de altfel. în consideraţie de Ga vel ori de cită ori i s’u părut ca unele caracteristici ale bascei nu numai din La-bourd merita să fie puse In vodera. Din studiul foneticei se deprind cu deosebire cîluva capitole, cum sini celo asupra nasalişuroi şi roatirei lui r iniţial —chiar pentru limba noastra aduc puncte de cumpărare interesante. Pentru morfologie-, pe lingă observaţiile, bine condoiisala, asupra declinair^i, sînt de relevat cele cu privire la conjuncţii. Interjecţiile ar fi cerut o tratare mai amănunţită — slut unele de tot caracteristice hascoi şi puţind da chiar indicaţii, alaturi de alte cuvinte, pentru înrudirea ei. Expunerile clare ale lui Cavul vor ajuta la cunoaşterea bascei — limba do sigur cu aspecte complicate, dar bogata In nuanţări şi, înainte de toate, viguroasa şi de o ConoMune ce-i da un relief deosebit. - O, 1). 1J. BooaTTHEv. Ariex maQit/H4s, riUt ei rroyawcs m Hmttit xHhcarpnthitjuţ; Paris, li. Champion; 1929; 162 pag. (voi. XI din J'raviiuje /itfWtV* par l'ItiMt* d'Hude* 1Uwt$), — Monografie cum ar fi du dorit să *0 publice cil mai multe, cu un bogat maternii adunat In curs de patru Ani: au f»>st folosite şi informaţii inedite din culegerea lui RohoFce se păstrează In biblioteca Moscului naţional din Pragu, In legătura cu folklorul nostru ar fi de relevat multe asemănări, fio CA clemente |»o caro le-am împrumutat, fie ca împrumuturi delii noi (cum sini descrise d. «*. obiceiurile Ia Sf.-Gheorghe, INDICAŢII BIBLIOGRAFICE 305 unele din ele arata ca an fost huite delii c iotul mi uoştriV lntoro-sanlă o constatarea cu privire la superstiţii provocate de nsetnil-nari de cuvinte: de pilda, daca visezi un munte (jforvx), vei avea supărare (gore). La fel *e In timp Iu. şi fu fotklorul «lin alte părţi, a«a că ftr fi o tema de cercetat mai departe do cum fc*ft făcut phiA acum. Lucra mi lui Bogat \ rev nu o, de altfel, numai culegere do material: ea cuprinde şi n critica a moto* le lor fol k lorice şi dat îndemnuri la cercatări cu largi j»erspectjve. Numaio observaţiu cum este aceea delii p. 32 - „souvont. loin que Ies rites chrdtien* el popnlairifs soienl eu omilii, Jls ranforcoul inutuellemenl4* — ne spune cile constatări ar fi frică de făcut fu acest sen* şi emu unele aspecte ale folkiorului iun ajunge astfel >ni Je explicam mai bine. — O. D. A. PlTTROV, Kttf'p*ltoru$k*ţ pomitiui littznj z P'A. XIX " Z p V. xx st.: Prahn* Năkl. «Vskc Akudemie: 1020; 34*-219 |*ag. - Putem cunoaşte mai tanc, graţie acestei cărţi, toponimia ţinutului caro formează acum ţuirtca extremii stui-eslică «i Cehoslovaciei; pe lingă cercetări ]»e care Ic-a făcut în cursul uimi călătorii în 1027, A, Potrov a pu< la contribuţie materiulul jie cure ba găsit în ujnniJNCri&e alo lui Pesty, SirtţiskJ şi Banov, u«a cai avem c» bogata documentare [leiitru toponimia regiunei *ul «Carpatice. Multe nume arată ca Kumlnii au trăit prin ţinuturi slaviaate azi, şi uncie ilin ele se Intilnesc cucele date dcMikloeicli în IVuw/. tter /fim. şi T. l*aipMthagi în Unt iui ţi foiţii. Mtirarnurf^ului. 210. Foarte de* se îutflnesc A'riVxvr şi (irnh (= l/rut), lk’ relevat, de ademenea: Slutnlorv, Ptkujt Piknjatti, t 'tufjtt, Fonnoiu, FunnaM, dacă nu slut cumva alterări, ar confirma fonetismul mai vechi ui lui frumos, asupra căruia v. Tagliatvini, // ..iW. Murstfiattum*. 1^,-0. D. Al. Ko6£tti, Curs tte foneliti) yracm/d, cil 2f» de figuri fn text; Bucuroşii, ol. t^sei Şooalclor; 1080; xv-120 pag. — fu primul rliftd studenţilor, dur şi celor caro au ttiriosjiyiUta să cunoască directivele noua ale lingvisticei. carton lui AL Hosetli Io aduce o presentare sistematică a problemelor de fonetică generalii, cu înlesniri de urmărire mai departe prin imticaţii bibliografice bina alese. Exemplificările so îndreaptă spre domenii foarte variate ale lingvistM'ei şi, cum era nafunit, multe din oh- sfnt luate din limba noastră. Prea categoric, ca si Vcndrycs. mise |nirrj că se exprima ftoselli cil privire la originea Urniri, că nu nr interesa |kj Jingvişli. Cum în istoria artei «o [ine samă de manifestările artistice ale omului primitiv, cred că şi lingvistica nu jMiale renunţa la încercări de a oJucidă originea vorbirci. t’ problema cuprinde multe 206 ISDICAŢII BIBLWOHAFICE taine — de sigur, dar dc aici nu urmează că lingviştii trebue tsâ. o lase cu totul la o parte. Asupra influenţei subalratelor ar li lost poate de insistat mai mult leu adausuri 91 la bibliografie), iar In legăturii cu expresivitatea ar fl trebuit mai bine pus In evidenţă şi rolul gamtoaţiunel. — O. D. NOUA ORTOGRAFIE Mai puţin trecătoare deeft nc-am aştepta se arată superstiţiile ortografice ori de cîte ori eate rorha să înlăturăm şovăirile, nedumeririle care prea mult au dăinuit în scrierea noastră. Nu renunţăm nici aici la unele stăruinţe care se condamnă dela sine, repetăm mereu expe-rieu ţe inutile şi rămîitem aatfel tot [►rea aproape de nude am plecat, cu o săracă mulţumire că totuşi am făcut cîţiva jxaşi, cînd ar ii trebuit să-i lăsăm să ne ducă urni departe. Impresia acestor prea persisumte rămîncri in urmă au reînnoit-o discuţiile pe care le-a provocat reforma ortografică în două şedinţe ale Academici clin sesiunea extraordinară ţinută do curînd, la 6 şi 6 februar. Veniau ca O urmare la alte discuţii din sesiunea anului trecut şi pentru ca să se ia hotărîri oe nn mai puteau fi animate. Reforma din 1904 cerea rerisuiri. după oe chiar dela început »*a vâ&ut ca nu răspunde la tot cît trebuia să aducă. Kevisuirea ei a fost propusă la întîiul congres al filologilor, ţinut Ia Bucureşti îu 1925. S’a ales atunci o comisie 1 pentru cercetarea ortografiei şi raportul ei a fost adus in desbatere la al doilea congres al filologilor, în 1920, întrunit la Cluj 7r 1 I.» lucrări)* «t ana participat tmpreunA Cu; G Adamuara, I. Uimo, AI, 1'nx^poTicl «I 8. Pu«c*riu. • SjKanenru Ia încheiam raportului; rSI tu ••riM'^rstiM inovaţiile «int hntilrtt.» da anumite Inclln&rl «are •'au afirmat, au ccra dtn palholoţia vrem».*», dar ia cl« Intţrrin f» predl-le*?4»uttî *1* acelora care *'an ffîndtt Ip formulecec. Slot Indrep 27715* - Gri» *i Safel. I OV, DKNSVSlAXL 2fl8 Din discuţiile care au urmat atimci sa ajuna la fixarea pune* telor jir iaci pale de adoptat şi a rămas ea încheierile congresului 1 să fie aduse la cunoştinţa Academiei, pentru ca ea să hotărască ortografia ce ar trebui să tnlocuească pe eea din 1904. Dorinţei arătate de filologi Academia a răspuns in se-silinţa generală din 1920. Tu două şedinţe s’a pus în dezbatere scrierea lui t şi aceea a lui * între vocale în neologisme. S*a hotarît ca ta ortografia generală cu i să se admită o .singură excepţie —cu d — pentru Jfom/in şi derivatele lui, iar in ce priveşte neologismele să renunţăm Iu z între vocale şi să scriem cu # (deei jioerie etc.> un poezie, cum decisese Academia în 1904), Trebuiau discutate şi alte modificări, dar îu ultima şedinţă s*a propus să se revină asupra punctului •lin urină, ceea ce. euiu am căutat să pun in vedere, nu se putea admite, penirn că ştim la ce duce sistemul răxvotn-rilor4. Discuţiile sau oprit... o poticnire iarăşi, amînarea pentru altă sesiune. t&ţîte, apar in awîurd «ta imiIu «lîntîi -ţi i*s* «> rompletar* a tar, mi Inţeteţre atunci del* sine- ca «ta am u-uieiuri *d fio adoptat*. Prostul «le refurinfi pe c*are-l pre«tentStn ptaoc& în parte *1 «t*la u temenea preferinţe» ţ«e oare ta-nin arul, dar, control tadu-l*. punlinludi* in nnmmta cu ca*a ca c*ec principial admis *1 d* alţii. credem «‘A nu nc-am indepSrtat «tala mduţllie ce trebuiau data. Am avut ta vedere înainta «le mate airapliftrarua ortografici — fftrA a u duo* Inşi» la ninipU«in. I» nu.|Kjturi sau nivftl&ri prea elementar*. N1c1 o li ni Ud nn poate fi redata In *crix utaolut rum ao pronunţ;* ţi d^iarece «orlerta ••••re totdeauna •• anumita eulturd lela n<-«ta care o aplic*, o Ht&rulnţX de a iuţetair* nn«l« nuanţe ale e1, «Iu tu-ea^hi treUua *A ţinem *am£ ţ1 etnd e«te vorl.ai «le a fixa ortografia nmutrJL Nu iun ndinl-i nimic eu ni %'n. plri.lt cta plia»*». vujiiplli'aţii pironul din pedanterie sau din rvsntalaeenţe de falatt dUeipIlita ortoftafleă, aţa cu modificările ia Oin* n#-am jrîndlt *or arXta. credem, In ca *enx pante 0 renul rită profitam* sortare! noastre11 • 1 pot onnoaţt* din memoriul a«1re*at AfademM, în şedinţa d«U T Imita 1027, de Al, Prooopuviel, ca president al concretului filotoglloi • lela Ccrn&uţl <**re d-a Intu-ilt .Je-’«deraCeJe exprimate în congresul deta Ciuj. • Anulei* XLVI, 155. NOVA onTOCHAFIE 909 Au trecui mai multe şi clupft ce un anteproect a fast presentat Academiei, în 1929, de S. Puşcariu *, nuumi in Şedinţele dela 20 febr. şi 8 mart, 1931 *’n decis să se reia problema ortografiei şi sil se numească o comisie din secţiunea literară care să aducă raportul său iu viitoarea sesiune generală*. Raportul comisiei:l a fost cetit în şedinţa dela 23*mai 193] $î discuţiile asupra lui au început dela scrierea eu & sau z iutorvocalic în neologisme, deşi asupra ci se luase o deci&ie in 1920; părerea majorităţii a fost să se lase revisuirea acestui punct pînă la o nouă reformă, păstrîndu-se deocamdată scrierea cu zk. In fiinţele urmă-ttnare propunerile nu au mai găsit timp să fie deahătute şi plenul Academici s’a oprit la părerea să se reia problema ortografică întro altă sesiune, după oe comisia din 1931 ra H completată cu alţi trei membri şi va presenra proectul definitiv*- Proectul nu a întîrziat, aşa că in februar a putut fi \ convocată o neaiune extraordinară. S’a ajuns de «lata aceasta * la formularea definitivă a modificărilor de adu», cu toate că î s’ar fi putut îngădui ortografiei să ocupe mai mult de două şedinţe — însă uu cu reveniri la lege mia re ptalourii şi re-chisitorii în jurul unei litere cînd era vorba de fixarea ei jientm mult timp. cînd se aştepta să fie limpezită, du|>ă atitea temporisări. Aduce ortografia stabilită acum de Academie cît eram imlreptăţiţi %â cerem dela ea? In parte da, atîta numai, |«entrn că «Tau lăsat să vorbească iarăşi unele concesiuni, a mai fost un consens pentru timidităţi care nu mai trebuiau totuşi să se repete. > Strid., XLIX, *00. * IM, LI. IW, 70-?*, a An foc ut p&rte din «mi ţi: I. Munţi, Oen* Gr. Cr&lnSi-’cnnu, C. KAiId-Îcwcu-Mtrtns ţi S. Pu^arlu. % AfinU't# Acnd.f LI, 11*7. & fhid., LI, 2KI, 2*28-220. au fve;inu şl G. A-dninueu. 2t(* OV. DESSVSIAXr S'a cîştigat cfcul »'«■ hotărît »ă nu se mai pună accentul grav pe venalele iinale şi tot aşa în mijlocul cuvintelor pentru a deosebi forme omonime — era o încărcare şi inutilă şi antipatică a ortografiei; a acrie lăudă etc. (unii ţineau să pună accentul şi in monosilabe ea dă) nu avea nici o raţiune, cu ntît mai urnit cu cît accentuarea nu era indicată fn caşuri ca lăudă. hotArt etc»; pe urmă, obieetiimea eil distingerea prin accent a unor forme ca modele şi modele ur fi fost necesară nu putea fi luată iu samă cit timp nu se impunea şi nici nu era posibil să se facă deosebirea între cuvinte cu aceeaşi înfăţişare (d. e. nutre sb. şi adj,, «nu, adj. şi vb„ noi adj» şi pron. etc.); şi îii vorbire şi în scris, după context, înţelesul formelor omonime poate fi uşor prins — chiar jocurile de cuvinte cele mai neaşteptate ajungem să le desluşim. Inlătnrîndn-sc motivul confundărilor posibile în caşurile amintite, a fost logic ea ortografia nouă să nu mai admită scrierea cu doi * în ro**#, mossd, ro*s», pentru ca să se deosebească de rasl.»» — şi aici sensul fiecărei forme răsare dela sine, după cum e întrebuinţată. Pcutru scrierea diftongilor şi vocalelor în liiat s’a ajuns la soluţii care nu vor mai lăsa loc la atttea dezorientări de pînă acum; unifor misa rea la ternii naţiunile verbale -rar, -m*c4; •ez. -tată (deci nu -rrsr, -iwrvî; ~iezf iafcă) |>oate fi considerata ca bine veniră, aşa e& se va scrie numai: lndoe$cf indoea&c&t *firxta%că, hufrijenteă; intcweez, xcinteează, iufâ~ ţtxează, încurajează, nu îndoiesc.*.* încurajata. Principiul uniformisărci e justificat şi cînd s’a admis ca prefixul de** sh se scrie totdeauna astfel, indiferent de vocalele sau consoanele care urmează: denamăgi, dezbinaf dexchidc, deagheţa; dacă ar fi fost să se ţie samă de variaţiunile de fonetism ale lui. ar fi trebuit să fie scris în patru feluri: dex- (în tlcsf(tee)f dez- (în dezamăgi. dezbina), d<*~ (cum d pronunţat de mulţi fn da/chidc) şi « urmă la o parte, pînă la o nouă revi-Miire. Cam arătam în broşura apărută în 1994, La nouvelle orthographe dr /*Academie ronmaine, ar fi fost cuminte să nu se adopte scrierea cu z în reforma ortografică de acum trei «aci de ani. Se obiectează că scrierea cu * nu redă pronunţarea adevărată şi prin urmare numai z este justificat. Dar atunci de ce nu se ţine samă de „pronunţarea adevărată" şi la o altă serie dc neologisme, cele cu x între vocale? Aşa: exoi^rtu exigent, exittenfă etc. care se aud ca eţfzagerat* i’jîiycnf, t'ţfzlatenţă; dacă .se preconizează scrierea cu z in ÂA t* sx V /x______ £ . 61*9t*x, ■ ' I r f V I f f V/î A-lb-* -----^ -«4 03^ ' U CV> fi ^ (uOv JU UcJi w ^ t/VVsAi li*4-»’ „ r c* *,-< • (9r9> / 9 /y»£^£/v^v*.4 * * • 1 NOCM ORTOGRAFIE m poezie etc., logico, după consideraţi uni fonetice, ar impune să fie scrise ea tjz neologismele e care l-am aliat în ţinutul Argeşului este departe de a duce la constatări cum erau acelea pe care Ie (acea Coşbuc cu privire la decadenţa baladelor El răsplăteşte munca folkloristul ui, oricît de sc&ptic ar fi pornit în asemenea cercetări. Evident, nu se poate spune de această regiune că s*ar deosebi mult de altele, că nu ş‘ar îngloba şi ca în comunitatea noastră fol k lori că, nu ar fi fost cuprinsă în cimpoi de radia-ţioni folkloriee, primind şi transmiţînd numeroase motive. In ceea ee circulă insă cu o pronuuţatA preferinţă găsim elemente semnificative ca substrat sufletesc, date precise pentru psihologia acelora care trăc&o acolo. Alături de ce păstrează cu (sfinţenie, Argeşeannl—cu firea lui vioaie, foarte impresionabilă—ştie să derive în fulktorul său momente din actualitate şi îl vedem deseori creînd cîteva balade. Dacă fapte cu nimb de eroism lipsesc, sînt totuşi tntîmplări ce prin neprevăzutul lor impresionează* şi în acestea Argeşeannl găseşte subiecte de baladei adaptîndu-le mai mult ori mat puţin la cele tradiţionale. Dacă şi cei tineri păstrează, relativ, respectul pentru trecut, la cei bătrîni acest sentiment apare ca un adevărat cult, cu regretul eă nu se mat ţine la ce era preţuit altădată, că se risipesc mereu moşteniri scumpe. Caracteristic c ce-mi spunea, in acest sens, un hătrîn de 65 ani din Cepari, Gheor- 1 1 Pnăţt U R£ilul«*u*Codîii, Din Mii^net 218 AL. t8TR lT£fiC1 glie Ţurlă: „Ciu m|-ai»e Minte tift ciutecili estra bătrîne fin vine-ft plinfte. Sfn cîntoce dă fac o inije dă lei, unu. Ar h'i ferice dă copii no^tî srauză şî iei cînteeili jelea! Iera Mfeu-riţa* jera frumoasă tare.,. s‘o putem noi dovedi! Paie o auz, da uu mi-o poci anei.*-ami nte*. Cuvinte ce sînt un preţios document pentru răspîndirua motivului ARm^iţei —• care se crede cit ar fi circulat puţin in Muntenia—• dar mai ales pentru deosebita preţuire cu aveau asemenea cînteee; bătrînul cc-rni vorbi a aşa SOCOtia fericiţi [hi aceia care sar mai putea desfăta la mizul lor. Ţin să notez că entuziasmul acesta nu i l-am provocat prinrro anticipare schiţîndu-i motivele a căror extensiune o iirmăriam, nici tiu era o explosiune sub impresii de vorbă lu o zi de sărbătoare- Dimpotrivă, acasă la el l-aiu găsii ros de multe necazuri şi de eare se plingea că i-nu slăbit memoria. In acela?! sat o t In Ară femeie măritată acolo, venită din Ci căneşti. îşi arăta şi ea—aşi putea zice — îneîntaren pentru baladele vechi, din oare ştia şi dîusa multe şi se fălia cu aceasta, nelăsindu-*e prea mult rugatA să le cinte. Ea era şi de un pronunţat optimism în oe priveşte soarta acestor cintece, dar adăuga că trebue s& ştie cineva unde şi cui să se adreseze» căci sînt multe femei care nici un le bănueşte cîte |K>t spune» deoarece ele ohişnuesc sA eînte mai ales cînd sînr singure. DacA în unele părţi m’am lovit de oarecare indiferenţă faţă de dispariţia baladelor, motivul trebui* căutat în diferite împrejurări de acum. <>reutătile-xigţai nu le dau răgaz unora să se gîndeaseă la cînteee şi ei ţin chiar să spună mereu aceasta; tio altă parte, nici petrecerile-» nunţile, nu mai au importanţa şt fastul (patriarhal de odinioară, la oare bătrinii «A aibă corintul lor şi să-şi impună preferinţa; eînd se găsesc la un loc tinerii preferă cîntecele de lume şi ştiu bine că ei vor fi mai cttrînd ascultaţi. Mai intervine încă ceva: reducerea analfabetismului şi preţuirea mi vuitului .scris. Culegerile de poezii populare, oricit de puţin ar fi pătruns în popor, au totuşi «uriurirea lor. Cînd EPICA POPVLARA DlS ARGEŞ 210 s'a ştiut că sîot cărţi de cîntOce şi, prin urmare, fiecare ar putea să le gitocascĂ destul de uşor a «căzut stimulentul de a inAÎ memora pe acelea ce erau spuse de unii ori alţii. Nu odată mi s’a întîmplat ca, drept răspuns la întrebările melet să mi «e spună de ce mă obosesc să vin prin sate etnd aşi putea găsi în cărţi la oraş ce nrmări&m; unii se oferiau chiar să-mi aducă vre-r» asemenea carte. Nu poate fi un paradox, cred. că motivul cel mai puternic de dispariţie din tradiţia orala a baladeloro tocmai răapîndirea lor pe cale scrisă, In mintea celor simpli nu a mai primat interesul pentru varianta cc ar fi cunoscut-o şi de aceea au dat-o uitărei sau nu s'au mat silit să reţie măcar o parte din ca. Ca şi fu alte părţi, lăutarii păstrează încă multe eînteee Ifcătrîneşti, insă mai mult din simţ practic ^pentru a fi bine răsplătiţi in anumite împrejurări sau pentru a-şi arăta o superioritate faţă de aceia care spun „după cărţişi sînt socotiţi ile ei că rămîn in urma lor fie că nu ştiu atîtea ciutece ca dînşii, fie că le schimbă, linii lăutari păstrează cu grije— cînc prichindeii prea sburdalnici. Melodia trăgănatâ, duioasa şi aproape jalnică, face ca genul acesta &ă fie mai potrivit vîrstei înaintate decît cel liric. Rar mi s’u spus de cătrâ o hntrfnă ca a învăţat efntecele dela lăutari, mai mult că Ic ştia de eînd era mică, dela mama ei sau dela altă femeie mai în vîrstă. S’ar părea că prin aceasta vreau să susţin exclusivitatea pentru elementul feminin a păstrărei acestui gen; de fapt. ţin să releve* că treime să i ae acorde importanţa cuvenită, cînd uneori ac reduce rolul femeilor în creaţiunea sau răspîndirea motivelor populare *, Nu mă ocup mai de aproape aci de această prea controversată problemă a oreaţiuuei populare, dar pentru ceea ce este contribuţia feminină în această direcţie dau aci două exemple. In comuna Mnşăteţti s'a petrecut un cas rar acolo, o 1 1 T, Pftpahagl, i ti por’lirA popuJarf, puhl. 1n Q rm y tII, ‘2114, «c cxprimA rivtăilt , Atti fondul, cît «1 nriy*mlul unol pertemn-Htăţt feminini» mint departe de n cadra Cu xiupîniru* vieţuirilor cm »r rom port* măreţi* unul fapt Impradotuuit xâitnrl clnd acea fapt ar urm» «rt fiu *'hihita, şi mal departe; „KvîcUuttr m,i stare cîncce— poetrtc ;i niu-Aieă—pilită fi naculUt şt du o femeie şl, iloci, învăţat; in ulei un cos 1n<& purtătorii M'ărbxt nl nnnr atart ofnteoc «au rnptodll na le rx fl ateul tnt. vi ou utli mal puţin învăţa!. dela o femele** Putiwi ln«& face nhfifofccţlfi di- foniei» oruh.mli *jfcit hunlcA dela caro T purtă torul-dnirl>cU% lucide clnd im pateu tnntrctna dn îngriji n*a «l aatoritutai loc. mve» tot prilejul i* Iu tliveţev A 1:1 tu ii dk? hfctsnelu eu rare Eiininn i «I alintă ciqifciL şl le ftUrn-entcazA tlu.i^rlnaţSa m= *t* pot iMhre pane lui iadele'? cu xtit mari mult cu cit el* nu Implică numai dccit acompaniament muzical şl pot ă«arte bine în nopţile lunjfi de Iarnă «rrEis^ pe toţi la uii ioc. EPICA POPVLAItA Dl\ ARGF.$ 221 crima a! cărei mobil a fost furtul faţă de o hătrînâ care a Avut imprudenţa se laude că ar fi găsit nişte bani. Principalul făptuitor» un flăcău Petricâ, ce se bucura de bană reputate în sat, îndemnat fiind la crimă de un altul, a fost dus în lanţuri în faţa .Hatului întreg. Cele mai atinse de această privelişte au fost fetele* care se uitau la el cu drag la lioră. Osfnda lui ba făcui să treacă drept „erou*4 şi i-au scos cîntec nu băieţii, ci fetele. Baladei astfel improvisate i se zice CinUcul lui Solomon. adică al aceluia care, prin sfatul lui rău, a adus pieirea flăcăului slab de înger. Începutul baladei ante acesta: Solomoano, piază rea. Ai venit Ja cm meu, Am lăsat maica ta masă. Am lăsat servi frumoasă. Surii.Hiru mă’iilreba: „L’nde pleci tn miez de noapte'* Eu-i spuneam ca la armata. rOittt, soro. *n tronul tău Şi-mi dă brtoogelui meu. Cu acesta el m fia „zeci de înţepături* femei ei Marina pînă cind o va omorî eu toate rugăminţile ei: „Eu «Iul femeie săracă» N’n avut bani cin să-mi facă*. In cele din urmrî, prins, el regretă fapta lui in lacrimile marnei şi sorei, care îl compătimesc. Procedeul epic iniţial este* cum se vede, dialogul; urmează apoi povestirea versificată a faptului însuşi, fără să aibă insă des voi ta rea gradată pină la peripeţia finală, cu profunzimea de sentiment din alte alcătuiri (de aceea nici nu am tipărit textul întreg). In afară de mărturia ce mi sa dat că balada a fost alcătuită de fete diu sat, şi felul cum se preş iută ea ii arată bine provenienţa. Cîntecul aşa emu a fost compus sub impresia momentului a avut epoca lui, dar azi jwţine sint femeile care ii mai ştiu; bărbaţii abia dacă l-au înregistrat. 2*2 AL. 1STRATESCU La Cotmeana, unde s’au petrecut la o mmtâ două crime» mi «'a spus, de asemenea, că întimplaren a avut răsunet intr’un CÎDtec \*e care îtwă nu l-am putut arta şi pe care tot fetele l-au „ scornit* • Informaţiile acestea concordă eu felul 2n care e privită femeia în Argeş. I se recunosc, oricum, drepturi alături de bărbat, i se preţuesc calităţi, iar ca mamă este mult respectată de copii. Conştientă de însuşirile ei, îşi creează oarecare independenţă, ar.iţind totuşi respectul ce crede că i se cuvine bărbatului. Inteligentă şi energică, ea ştie -să se impună; de aceea e lăsată să urmeze toate îndemnurile spre frumn.ş; dovadă timpul îndelungat oe-l pune pentru executarea măiestrită a porcului eiT căruia fi dă tot atîta importanţă ca şi rritregei ei prezentări fizice, înţelegem atunci de ce Argcţenecle ciută mereu l^iladc îtt care femeia apare întro lumină deosebită. Una dintre baladele ce se bucură de o întinsă circulaţie este Milea: voinicul care pune Ia încercare afecţiunea şî putinţa de a se jertfi a părinţilor, fratelui şi «orei, care răni în cu mult în urmă iubitei, singura în stare să-î aline suferinţele, Motivai acesta circulă, se -ştie. în foarte multe părţi* în ttănat \ Oltenia", Muntenia4, Moldova4. Hueuvinas, Maramureş0, ca şi la Romînti diu Serbiarareori contaminat, variază mai mult după numele eroului, după enumerarea şi specificarea motivelor imaginate ţ>entni ca el să cheme după ' G. Alcxiti, Ttr.vitf din Mrr.i/itni /utp. iom.T 73 I r Miritk* j, ,J G. Tucllwcu» Maiărmhiri folktv/ittiw, ttU; SfztitmtMi, XII, 1*4. H fi. TimîHwbii, f. c„ („CthKcitl Iu) Mita»"); RfriiuJtwdi-Codlii, <'Am» <'Ai’ritiirtn, &4 („MHtm*); Din —G7^ G. I)niu Teodori'ţ^Ur l. c„ J58*i **■ Mipleheo uiul S-UIuiiţ^, I* A Strwux, Hnl^iri^cbr VaifcAfliehtnii'fr/f, 141: «• lunlrit^-jt** iiculo rft niutivul ac >.1 U Pucuri şl Ţtţţnnk. 2 Viile KanKt2SL% Srpykc uarnAnc pjc/ifu, 1, &U7, tni trltr AU^uitrr, 47-11. K, Okh-rH'h, hn tmtcurnfytir'ktu f.itfcralnrenş AA, niMjfltulS uc*l»«l riHrtlv un La Alktffct"! şl Slatll ţf\lt ||, «17; ,..-•|drital pajniUr— reaeţkmnaxJi dlh-ct *1 e doprlii* #ă inloeiwtJbhC-A imediat, ffiri firii retlcemp* MM o copaci, Pini iriAh* I ou făcui şi l-au învăţat mai mult. Multă limbă pamrenşeu Şi mal multa roinhiea-sca. Ajuns voinic, mierlele îl stârnesc şi-l întovărăşesc să meargă la mama Ini, ajunsă cîrciumârensâ, pentru ca *‘o ju-dece cura sTa )mrt»t cu el. Ascunse pe sub streşini, ele ciripesc şi-l învaţă cum să se poarte, ce *ă \ orbească. Intr'o zi, cind el ciută de înstreinarea lui, mierlele vin să i se aşeze pe umăr: M ieri iţele-mi ciripitul Pe umerii lui, cum Mau; Toată lumea se mira Cum |>afnl Umi Ia CC pi] laşul meu; Pioni* efuli'A Pe vl |-o Mftida; W- i&THATB&CI mănări cu balada noastră, găsim în poesia bulgară1, nnde mama e duză prisonierA cu 'pruncul de un Turc şi-l roagă să-i dea voie să facă nn leagăn între doi brazi şi-i spune copilului: Mumă-ţi va fi ni un lele, AC&ţti doi brazi, doua surori dragi; NTnful va sufla, le va legăna» Houiu va Cădea» ea te va scălda. O căprioară va veni sile va alăptai Cînd copilul Îngrijit astfel ajunge mare, pădurea ii dă să vindă ceară ea să aibă cu ce trăi şi-şi încîlueşte mama pe care o readuce in ţară. Identitatea aceasta nu pare a vorbi însă pentru o oricine stid-dun&rcnnA a baladei la noi. Versurile de Înfrăţire cu natura şi de încredere tu ocrotirea ei lasă mai curînd să presupunem că la Bulgari motivul e transplantat dela noi. Balada de care mă ocup merge mai departe ea dezvoltare epică. Pterztnd lirismul fie care arn vorbit mai sus. ajunge la cristalizare epică Însufleţind elementele şi perşonificiud iu mierlele codrului pe acelea care se ocupă de creşterea copilului. In Bănat* întîluim o baladă cu analogie de desfăşurare a acţiunei. Mierla, „mama cucului", creşte copilul părăsit de frica hoţilor şi, ajuna mare, e recunoscut de mamă la „birtuţnl lotrilor41 şi ea, copleşită de emoţie, moare cînd îl vede. Tot o mamă care işi părăseşte copilul, însă întrun moment de rătăcire sentimentală, apare în balada Stanca Ac- * IV V /.;i| unge: V întâi ««3c*.ji, papnlnirf.* hntj/ure^ 2!tft (.Ln captâro *1 A, Bfcmuftx, L c„f iWi („VnţrJelit nlnţrf*). 1 O, Aloxtd. K c.t P2 i „ Mamn i*opHota I. EPICA PUPI LAŞA DIS ! NGE$ 227 (Ideatica* * Intervine aci răzbunarea soţului înşelat, care procedează fn tocmai ca în poesia populară sirbă b ungind-o cn smoală şi dîndu-i foc, mergind cn cruzimea pină într'acolo incit să se desfete de privelişte st iod la masă. In balada aşa cam circuli, copilul nu intervine ca in poesift sîrbii sau ca în varianta maramureşeană', Nu cred că balada ne dă tipul femelei necredincioase9. T. Pa pal vagi o apropie de balada al-hancsâ4 şi de cea neogreacă % unde* iutr'adevăr poate fi vorba de o ficţiune. Iu balada noastră iasă se reliefează sentimentul matern. Cînd femeia, oedlnd insistenţelor haiducului, ajunge cu el fn pădure, cin tecul pasărilor îi deşteaptă re-mnşcâri de părăsirea copilului şi numai pentru el se hotărăşte să *e întoarcă acasă şi sa roage soţul părăsit să-i îngădue să mai alăpteze odată copilul. Nici iu balada alhanesă, nici in cea neogreacă nu se pomeneşte de soţie că ar fi mamă. incit cred că intenţia poetului anonim dela noi a fost de a crea un tip de femeie la care sentimentul matern primează* şi care nu se gfndeşte cit de aspră va fi răzbunarea soţului. Numai ca femeie necredincioasă e prezentată Stanca într’o variantă din Romana ţiT, ilar aceasta e o degradare a motivului, Nu constatăm, aşa dar, o identitate deplină în fondul acestor balade; chiar moartea ce »e dă femeiui e cu totul alta, ceva ce ne duce, eum spuneam, mai de grabă spre poesia sfriji. * A. Do*mi. Pb'-şicâ pupuhţite* 161 (.Trjditsim de Ia fe*nim» *rv emtilV). - T. Papnhkjţi, Graiul vi fotkfnrul Maramureşului* 103 („Hori a urc-TOttfci*). a Pjidemn X.XXVL. 4 A. StntScAr f^eHrratura afl/aoe.-e, 1 lâ> *1 A, Stinn, Gli Albanezi tit Italia> 184* IBS. ^ C. 1‘nurti'l, OJurivf* )MjjKtUiiree d* la Grece moderne, II, 371 ţ..L*e-|KW*e Infidele*); s, -1 H. Pertrtt, AiitAnfihyiV popul (tirr do la Otice mo-derne. 101, o varUritâ eulouZ tu Imul* Chiu, * Cu attt mal mult cu cit iu rarlautn Ct£«uif ( t. ntrle*, /. c,r 37) «* omixir.l haiducul tu **unn «1, ImbrStatZ io hainele iulr «p Întoarce După ce -uţul o omoară el regrtUî actul npcuţretat clud vede o era ca |* litru caiptL. * N. PtUctilwcu, I. c., 25*4 ţrll'nvlm^). 228 AL. ISTRATFSCr Foarte rîvspîncîitil este, Ţudor, Tudoret, despre care N. lorga apune că o singura care a mai supravieţuit din ciclul numit de d-sa „dobrogean* *. Ceea ee a impus-o in folklorul argeşean a font caracterul bine precisa! al eroinelor. Alături ile soţie, reliefată cu sentimentul de supunere oarbă faţă de soacra eif apare mama eroului, Sîrha, care, voluntară, îşi însoară fiul eu o fata a cărei frumuseţe îi va aduce ruina, căci, atrăgind pe mulţi la hanul ei, se vor îmbogăţi incit vor fi puşi la biruri grele ce le depăşesc averea. Prin dărnicia lui Vodă, căruia i se plînge de nedreptate, se reîntoarce încărcat de turme care rămîu în urmă cu ciobanii lor, dar fiind noapte şi vrlnd să-şi potolească setea în pivniţă e omorit de mamă, care-1 bănuia că e iubitul norei sale. Ciad ea îşi dă samă de nelegiuire se omoară^ iar soţia se căsătoreşte cu uimi din păstorii ce semăna cu Tudorel. Toate variantele ce atu culc»—din ele public aci numai două — redau astfel balada fără a fi înregistrat contaminarea de motive cu Voinicd Qlcnc* aşa cum a fost culeasă tot din acest ţinut, şi anume din Albeşti, de C. Nr. Matcescu**, şi cum a fost analizată dc N. Iorga. O dovadă de păstrarea nealterată a Iwilndei este «să nu s an făcut concesiuni nici credinţelor locale, incit nu vedem pe erou recurgînd la iarba fiarelor cu care să descuie lacătul pivniţei, ca in alte variante8. Credinţa în puterea aceste plante o regăsim în toată repunea, şi totuşi acest amănun lipseşte in toate variantele, ceea ce arară că balada s'a sus tras influenţelor locale, păstrind înfăţişarea ei mai veche» Din balada aceasta reiese tipul femeici păstrătoare a cinstei familiei şi care nu se dă în lături dela crimă spre a răzbuna presupusa pată. Tragicul culminant care îi aduce moartea este atunci eind ea, îo întunerecnl nopţei, nn-şi dă samă că se găseşte în faţa copilului ei. Setea de răzbunare o duce apoi aşa de departe că în o altă variantă — nepubli- 1 1 Irtori'i ltutv*itttrri rctmin€fiif tlorattHtl* 1923» I, 42, ' Balndtf 86-9*2 (.Tiuior Dobrogeanul*)^ a O. Dcm. Ti'.»itufft;«sii, i. <•., 673 ţi iilV9; Setiitifarvn, 111, 212; X* PScflotaftcu, l, c., 303, EPICA POPVIAHĂ hlK ARGEŞ 220 cată aici — îşi omoară nora oare a adus nimicirea copilului prin procedeele ei şi apoi ee sinucide. B&mieala lipsiţii do logicii a soacrei, care mai Înainte .se opusese la vinderea femelei, cura şi intransigenţa cu car»* reacţionează par că ne îndreaptă spre o altă oricine decît cea rond neaseă 1 în această peripeţie finală, cu pronunţat caracter de cruzime \ însuşi numele eroinei este nu indiciu. Lingă ceea ce se vădeşte a fi „dobrogean* — prin amănunte ea birul, averea lui compusă din vii, moşii, mori (bogăţii ale acestei regiuni), funcţiunea de saigiu pe care o cxercit/i apoi spre a se reface, din bunătatea împăratului — se adaugă acest caracter al eroinelor, care dau n notă de cruzime ace.stei balade. Foarte rîispîndită e şi balada haiducească Cori*». In variantele eule.se nu se vede redus rolul mamei, care dacă, naivă, se lasă la început amăgită de fugim luciile alegorice ale Domnului, la urmă se arată isteaţă şi botârîtă, unnînd sfatul feciorului -spre a-l scoate din captivitate. Pentru o interesantă relevare iuă voi opri la o variantă ce am cule» dela Ioana Ion Sămlulaclie de 81 ani, din SălJUnicul-de-joa. Varianta, nepublicată aici, aduce o desfăşurare completă şi logică a acţiunei, arată causa întemniţării lui ( orbea care a jicnit pe Vodă., lăudîndu-se că el ar purta mai ui a ies tos hainele şi armele acestuia: Cel Jinsman diri capul -tău Bine i-ur mai «tu 'ntr'al meu, Pistattloto din hrîul Iau Bine le-ar rnai ala l»:i ul muu. De remarcat e& în această varianta lipseşte blestemul do mamă, itsa cum balada circulă mai ataş în Vraneea \ Ceea oe 1 Of* D. Cariu-vurvu, Miorîţu J* Jfdifovii, ti- »motivul cutu imihtbJ nud-d iiiilrfAir, - Iii ijMKisl» populară bulgară găsim c^v» fcwtn&ii&tar* Oi; murul. Intim niKiptru uerc *nţM ndAjiuht- ţbHHiiMueut do i>a, omorlt r* «£ 5 *c ta lânii. Li zlttR rin fili*torH lui cu hirim> nunii ţi «tul;» i-i aflit famata rl. dtUManJtţ ţl-auri* loţtli A. fltnnvs I» e«*188 („Hol, Frâu Ivau..." .|. Pentru cum apare motivul iu nexigrftM&, *. H. ]'tAkăUcficr der Gricch/si^ HMJ, 1 I. Dineu im, Ţiuutnl FfiWwi, IUU-2H7. 230 AL. MTJtdmcU dă mai inul iii coloare locală este descrierea temniţei, care au este numită „a lui Opriş*”’y femeia o Ştia ea temniţa dela „Nazgov44, nude în forma inetatesfttâ recunoaştem Snagoral: Fii temniţa parazita. Cu troelio învelita. Cu troscot acoiMerită De Uiţi domnii v ştiută Iar Domnul car»? are cruzimea diabolici să-i spună mamei că-i eliberează fiul şi-l însoară Cu jupîneasa Garpena, Născută din Galbena, Din pădurea Slatina, Mireasa frumos gătită, Cu strugur d struguri tă, Toi de Corida o gătită. şi că, mai mult, va li mărinimos: De zestre eu îi duu Satul Cioro ionilor Şi cu al Corbenîlor, Cu al VuKurenîlqr; Şi’ncu li mai damasc T«ft de-uri vultur mare şur Ca să-i lie’ii loc de nun, Să-l scol>eascft dc spinare. Să-l fîo ’n loc de nun nuiro, nu este cel care apare în culegerile de pînă acum, Ştefan-Vodă sau Negrit-Vodă, ci Ţepcş. Constatare ce are valoarea ei cit timp numele acestui domnitor nu sa semnalat în poesia noastră populară* 1. Aceasta nr întări părerea despre originea veche muntenească a ei* Numele lui Ţepeş este acela oare s'ar impune, judecind dnpă felul Osîndei* punerea în ţeapă, ţie care Domnul o pregăteşte lui Corbea. 1 Ion I, Tfl; Or, Touîle«cu, L tLf 12M. - fi ItfduliMCii-Oadtik, f?&îro C&rralinfi, XI. unde eroul! no pl i ti ir* cJt tvintilţn a Imiadftt-o Argoul. 1 N. lt>rcrn, l r,, 34t; L>. Maritali u*. Figuri iMtaricc romincţii ui cinfeTuf poposi al /fonmiMW, !îut'urt**h, ]Q|&, EPICA POPULARA DIX ARGEŞ 23! Li petit (le respect cu care se adresează Corbea mamei şale, că uu a priceput ironia, surprinde eînd ştim sacrificiile ce ea le-a făcut piuă să-î descopere locul de osîndă; se explică insă nu ca o izbucnire a eroului, ci ca o repetare a cuvintelor cu care mai înainte o calificase Domnul. Sfîrşitul variantei acesteia nu cuprinde răzbunarea Cor bei, ca în alte versiuni unde se spune că el fura copilul Domnului Kă-1 spin-zure şi omoară pe acela care l-a păzit în închisoare *. Alt ctntec haiducesc, Radu lui Anghd, circulă sub forma în care a fost culca in Graiul no#(rv. lt 10ti, din Tuta na. O variantă cu mi s'a spus are la sfirşit adausul ca haiducul, deşi „dres“ pentru gloanţe pe care le întorcea înapoi cu mînat piere prin şiretlicul unui dorobanţ care aflase in cc-i constă imunitatea. Interesant e c& „domnia** cînd află despre aceasta trimite la închisoare atît j»e dorobanţ, cit şi pe căpitanul lui» căci este profund impresionată de această pierdere ce însemna o micşorare a veniturilor: N'aducea ţara ’ntrV» vară CU aducea Radu*ntrY> *onra. Aceasta ar arăta sprijinul ce-1 aveau vechii haiduci din partea Domnului cînd asupritorii contra cărora se ridicau erau de altă naţionalitate. Balada, lnîndti-şi naştere în Muscel 2f a ajuns să fte foarte răspindită în Argeş, cum circulă şi în Dîmboviţa2, Vrauc.ua \ Teleorman *. Bine păstrat e şi cîntecul despre Jiutuioc. Popularitatea lui o putem explica prin faptul că alături de el, indurind * G. TooUtfficu, / e_ 140, 101; Rklule»cu-Cod1 u, Cfc»TO CătraJfaa» 34. 12&zl»uuaren ttiv&fttn par* că e mu adun» ulterior, mai alea ctud Inrcfletr&Hi k| tunartc* Domnului (v. N lJit*iu|eKu, t. c.¥ 224, 2*28) - Iî:,i 1111 ir»*c u~t • n! i n, Din Hutrd, 240, *2 IU (w dl ritn"nifU haiducului. ii cănii fa ti fixirtf vHfhxî» an* ţl ea etut«-: Priva Sadului, *204 V a T. Hara/lle, Cln/rct Ac Jură, 32. 4 I. lU.vLvnu. !. c*. 2<îm, ».Ctntcru| Radului'* eulita In Ţara Oltului du 0. Tulbure, Cfit/t ’CO *2*1» luiMcif cccltt, 3-1, cum ţi Cei iliu xiarul Tara Oltulni, tt, n-nil te, nu «e r*purtft la h.sldurul m»itru; «lot o ulmplu romeidtfnţl di- nume. Ele ainc tiiMiă versiuni alo ctuteeulul Iul Bnvttim. 6 Toelloscu, L e-, l7tf. AL. IBTBATESCV n asprimile vieţeî de rătăcitor.4 apare sorn-sa Tlinca. Rolul ei e acela da straja a haiducilor, ca şi în alte citevn balade *. Tipul acesta de femeie haiduc apare foarte rar în balada romtneaacă şi mi corespunde realităţilor etnice. I>a aceea surprinde cîtul asculţi isprăvi ala ei punînd pe goană poteri întregi*, înspâimîntind chiar pe „împărat* cu vitejia ei ce lasă in urmă pe a fratelui *♦ Zona de expansiune a motivului ne îndreaptă spre ce ştim din poesia bulgară4. O pc*ma* arată pe eroină haiduci ud alături de fratele ei, care-i încredinţează cele mai grele misiuni, deoarece il întrece ea iscusinţă. O alta o axează chiar căpitan de haiduci recunoscută şi de cel mai neîncrezător dintre ei, «tfire e nevoit să cedeze In faţa probelor de curaj şi îndemînare la care uu se pot ridica nici unul. In poasia neogreacă T, chiar «Iacă so întâlneşte acest motiv el este surprinzător, iar în cea sirbă, nu sTa înregistrat ceva la fel, după cîte cunosc; cel mult dacă apare o femeie vitează, care caută să-şi scape soţul deln închisoare9. Din aceeaşi serie mult cîntat este Gkiţă CâlAnuţă, sau, pentru că a schimbat haina de preot pc cea de haiduc, (rhifâ popă txcAL E bine înfăţişată femeia necredincioasă. Moartea aceleia oe se arată făţarnică şi cu soţul şi cu iubitul ei care se luptă 3 T. FauifH*» L v, 5î> (JStanetu**); RAdulot^trCodijni Din Afuavf-i, („StaiuOii Braţe**); C S, Matc«.‘«mu L Ty (T Stane Iu * Brutul td*). * TbdijcMCu» i. r.t 1 OM* (,,VoV*li!ţa“). 5 X. P&arulracu, S. «!.. ^219 Votca I?ăl*eau>. 1 A. Dimui, Pocăita pup. bulgar* XXXII „l.'n irolt part kcal Ier «iu lirl-Jfaiidap; ImLşruru o'fcefc In part active «pic |*> ft'imuus ţisinaisae-at y avcrlr prl«o et In t nul UI Oii. d’aprte e* ipi'aa rappcirta a T>ti 1 btţM>^M «| ti# confirme Celui des jKVfnia* sur nu?*nrt «4 Ivamtcfro", 191; r. ţi A. Str*u*X, /. c., (»£tujuu and Tudtirka1*). *l „BoVarm ut lverimn, 7 IVrtn>l, l. *W (,La jcune Klepht«tM), «Un PiiWuU’, l\jjwldtirt Car- ffi«ivir (-ţrari'iiw rccpnfiorîtf, *21, * A. Dumici» verbe* 170 (^La frmîw*? du li*TdtMMiu li nuap& prtn viclenie d*Ln Turui *1» travestite, U tr*i«a*& aşa Ini'St indirect *&-l uduuft am In tu ni*Jt nt ţări le suferite dcla el. EPICA POPI f iES n/S 1 KGEŞ m pentru ea* e în acord cit neomeui» oi \ Sfîrşitul impresionant c de reţinut, pentru că a influenţat in această regiune altă baladă» Badiu cârtinmarul, şi e elocvent ascendentul uneia asupra celeilalte. Ghiţă* duclnd „od oarele4' .-soacrei sale şi aeeoata în-eercînd &ă-l mustre, el o închide în cana $i-i dă foc. Darea foc la case e o notă comună in mubele balade* pentru că în ambele s’a petrecut o nelegiuire. Ea arat» clar cum s'a petrecut contaminarea de motive clin balada ce ani cules-o la Albeşti* dela NiooUe Popescu de 80 ani, nepublicsată aici. Mai intervine şi o altă analogie: atitudinea echivocă a femelei ce stă în expectativă să vadă ce vor decide împrejurările. Tntr1adevăr. in culegerile se sau publicat pin» acum rolul Bădulesei nu e clar. Ea priveşte chinurile soţului fără a lua o hotărî re pînă ce nu primeşte sugestii dela el. Are timp chiar să se gătească, să puie: Paţa la bileală, Sprlnccrvo la condeiul», Huzc moi Iu rumenealâ, ca să se duc» la fratele Rodiului, de » cărui faimă ansi se Turcii» Pe urmă* clacă în unele variante ajuta la măcel, iu cele mai multe «tă de o porte. Nedumerirea în ce priveşte această atitudine e înlăturat» în varianta de care mă ocup; lifululensa este omorîtă de Niculeeu, fratele Rodiului, care ucisese mulţi Turci* pînă ce-i făcuse «claie14: Tătară, taiarâ LMa unul pfu' la rute, V Ir ful daliei nu ieşim. Xumnuţico cea frumoasă, Vin sn Io sărut odată*. 1 Cf. Dixtoii. f'iA.urs j.wjr. buipari-y, 226, puckla /,»i vî«itc In Van? c/utriA Apa»r»? UirtArltă; i’ii itali a;:& brini lat Ukren piitra ca Porv»n lege de uai arltoty. Intervin»» %ci rol ui ţmp.irtaiil al unul jifator ce dcfllesgil j»c liiuduc ca bS mi r**t>une. IlaUila nuti>tr& ins» |«Nt* aoatc amănunte penibile ţt «încrunt cuvintele f«:nji'U*l St decttl Mînrta. I-* A. Stimii-s, f. vnriont*»!*: „Vojvodi K'i-an, 181; _/.u» t alte LU.U r'*t '240, «t „Marko igeht auf Bauflh**, 058; *aţta tale Ifljţ&tifrilg I.Url.-ar ih:5 car».* omonril j* acela ee tiu ultli u iuliliv vtvhe 23i AL. I8TRAT&8W Capul i-I t^arn şi virf clăi<3 il puacrfi. .Cu Turcii ai tria. Cu Turcii să U> las1*. . Aţa dar asociaţia «le idei a pornit ilela faptul de a pane rirl unei dai cu un cap trădător, cum ţinea C^liiţiW Căt&nuţă să pedepsească, soţia lui; analogia de atitudini a dus la identitatea ftfîrşitului în cele două. kalade. Tipul femeiei rătăcite, al femeiei „Putifiu0, cum o numeşte O. Marinei iun \ «apare în balada căreia i se zice Cireţar, deşi numele lui Variici o pomenit; mi s’a explicat că eroului i se aicea Yartici Cireşar. Aşa cum am culea-o, rămîne in urma celei j>e care a publicat-o C. Nr. Muteasca \ unde solia ne puţind sn-porta pierderea aceluia care nu voise să cadă în păcat faţă de Doamnă, naşa lui a, se sinucide, iar diu ruoruuntul lor ies: ... doi trandafiri De mijloc fnvHcinaţl, l>e vîrfuri apropiaţi. Domnul \ care acum înţelege rostul insinoărei soţiei amorale, exclamă: Cine strică dragostea Dumnezeu sa uu i-o dea, Să i-o dea şi să i-o ia. Ca &ă creadă altuia. Deoarece balada aceasta pretutindeni prestată situaţii ce ating vulgaritatea, nu este de mirare că varianta pe care am cules-o coboară chiar pe Domnul, Ştefan-Vodă, cîml ne spune că el a consimţit la gînilurile perverse nle Doamnei: Cite averi le am pa lume Toata ţi Je dau pe anume 1 L. o. t»0. 3 L. c. 59-34 <.V*rt1clM), 3-.fi A. Cotea»» Itfitadc pv^.>.rc«ir, tî\ in Tartan ta ifawni» naţ* ou e Downnă ţi renunţi ta eaprlcltle vi vfotnd mineri a tn e*rv * inln» pe tot boteiAp d« ea prin fnjf» finului tu punţi*. Otatnt de cu u\ rnjşat «S o tare «A tapdţearetL j((Tv*»ln, I2oumi o 1» Ittud A ajung re laipaeu. 4 Jre »it« variante Doamna e viUlmi, SflrţltllK e moartea amină pro ra( ticl finul re Iţjimgfafe ţl naţ» sfir^t* în necînfcl fol. V N- Pfecultm, f. c„ 195; Ş',t{ttintrca, XIV, 1-15. EPICA POPVLAHA Dl\ ARGEŞ 23.i Si am Bă «Iftil şi pe la popi Averi, să cetească toţi, SA tc scape dala foc. Voi da la călugăriţe Hani. parale şi leiţe Să ^ roage pentru tine, Numai tu -<ă faci ca mine. Inc* m'oi ruga şi eu Sa-mî scap Lk)Hmna dclu rău. Decît moani Doamna Mai bine ţi-oi lua vioaţa. Cu atît mai puternic se reliefează caracterul lui Vartici la care predomini ideeA moralft, cu cit nu cedează nici stil-minţolor Domnului. «Ieşi ştia că-l aşteaptă spiuzurătoarea. începutul e în tecului e interesant: povestind copilăria eroului printre streini pinĂ ce a ajuns si fie slugă la „domnie**» ver-«urile amintesc de o altă baladă. Mtrcca Oiabătoafui 1: Foaie verde dlbomnîc, 1)0 ci ud eram copil mic Prin streini ca m'am năucul, De streini purtc-am avu?. Slupul iţa că m’am dus Po mina streinilor, In coada tăciunilor. Simbrioaru co-aiu avui Numai «liimnul mî-a ştiut. Slujii un au pe o oaie Sarica un altul jk*: doua Si din două făcui nouă Şi «lin nouă lacui zeci* şi din zece douăzeci. CCtid c»mm mat rnitilet Krarn drag staplnilor Şi urli stupinelor. 1 C. N. Mutt«L'u, /. r., 3-12, * i,nl»>ttsii din Ciirtou-de" Argeş. Intiifyşlfj du-mi de aptamf* «le auculA baladi, care mu iimprada uit fntr*0 vreme a fiwt foarte preţuiţii. d*t& fiind popii lari tăiem eroului In &ce«to pir^l, nu am putut afla d«vi? fragment*, Ca a doradA df incinta «FnoiJalte In trecut a fi «**tf şt faptul ci aţintape «Mijeaţi Tenuri %'au furişat In începutul din TmiorvL 1. AL. I8TRATE8CI 23«» iJtiptl rama mai m&rii Eram J5, ţapte Ungari Şt i> ţitaedtiv de friguri, iar mal departe: dea nani Lumuofceti P* val eind II lue&lecu t alul fă ţH putlcM**c£, Pol* cap *J» ţl-l (rin tenacii, Mina btingi* a5 ţi hi frtngă Şl dreapta «& ţl-o M-rlnt. •*»<•*: Să ţftl fri.il ru clintii. Sa mii '.'aI.iI va muţii, Si te vădii pArluţil, Şt*ăt«ur4m XIV, I i'l. fl altul, caihi II intnve ru cratime: t>'ajiin~1 njb U Turct, ^ajungi rol» |* M;mn Neagră. Să tragi *1 ua la catarg£. Beam n'o tragi la u*cat, Ist cu fl+T legai. Ion Crcamp1, 11, 20(1. Vcnurl ce dan •• pronunţaţi uoti lirică l.aUdolwr ţi vtmi J- rega^tm ru uşoare modificări locale ţl 1n poiata ulh&rn.sii r. A. Şctrra, /. c., ‘237 î„La |. Furtuni, L'întotf? ÎWl-(finfAti ii*' ^ir* ew/«i* Prutului * lll, Pa fu Sauduiu» din Cul«oU& Marian, Puiraii ftopvrnl*' r0111111*% 40, ic uxplleft prin încercarea de lonllun.1 IntCNMDtd t*rt« varianta /fineiip Şitudrului deln Rlduleteu-Codln., OIpVii / Ai rutina iunie fata, »e:\p&tl tot ea rinnHiiţ!**, aralffoţte |w Turci cil 'a Joi» do «oţ [a* acela care se va arltn vlteax. Turcul ce dA dovada tic vitejie « de fapt «ui Komin rljdt dc mic dc [divini. Pentru contam)naiva cu Ritiliu circiwmnrul. v* ColiiK«i(d ^ndrvltiwîi la T. Pani file, C'în/cre de ţarii, IU. EPICA POPULAR* PIS ARGEŞ «o duce spre o altă baladă cure e*te foarte răspîmlită în această regiune, J/ie care llasdea îl numia „cfatecul met amor foselor** *. Diferitele transformări ale mierlei pentru a scăpa du insistenţele stimulai cred că pornesc dela oe constatăm şi în SoorcU fi Luna. Mierla e socoti lă de poporal nostru ca fiind sora sturzului2 şi numai pentru a scăpa de păcat îl criţă \ Din ciclul (uimit ntratisdunărean aîrbesc4*, Argeşul păstrează foarte puţine balade. Isprăvile lui Novac şi ale urmaşilor lui nu se mai aud. ItăspEmlita este leneta Săbicncea; numele eroului a fost identificat eu acela al Ini Huuyadi * «i a fost socotit ca tipul Don .Fitan-nloi *. De fapt, ceea ce predomină în variantele noastre este eroina care încearcă să ispitească şi sa braveze bărbaţii* fncrexîndu-se prea mult in • fuciîftO' ?iVn MUWii4. Itf «ÎOE-&64I. 694-705; v. «1 Jejinmy* Is * ori-rle Iii patţAte IjjfriqU#î r* france, 13 unu, '■* Pe exemplu vcr*ur1U-: I>*r uM tulcrl» clin pidue-\ii iî ftirrină ca mim», K mal nre-tin frtţlW, Pfc «Înmii oul | strici nr, t.'înd iiil-uMt»* mieriu liubinvA VlrH* «turzul «I mî-« ’ntrc.tlli#; *.Ce ţi-e, mlurlJ». ce t5-e drAjfi” V Ş vriei * ci „« t'iiniiMCiri la nul ah!j nauicle d<» C«ci*f ji tirc-htrieau, p. 14, iinîi in eofacţIHe jiaMtoo mal mult n|t%r* J/îerKfn fi sturzul. 4 N. Imjti», L ul#*rS .Ln Turquo tuiV jK«r tniljtiwm**,. I* A. Duotciu Fofae* pop. lul/ptrexi tllă; v, h1 ^IUmiiu* Frlrt-c*iiJui^ Iu T. pApuhu^l. trraiui vi (ffJK-l. 3ftttt\m« P7; 1. IltrU**, l, e*t ’27; 'pple-.i, pop. din .IJiirnnt., ft“2f unde ■na si? Iiiid.l ol uitucul ua »r puten-u u.iriîijrţ, * A- Dotau, &9e*u'* pop% ivfbr* (,1..-% «wur du capltalne L£kn‘) ţi \ uk Karudik^, f. c-, II, 4n? tradiis de T»J VJT, i. c.p I, 183 („We *chi»n+ l~cbcfatnthtgj!u). 1 N. lorzii, /. o., ÎU>, lifenCWi* pe «cr^t •■nu. ou ]«mn Hunyndk. * 11. MjferuH>|k>iii*. f. r„ H7; eroul wt* Ştefani Ouhuii, «pune diia, şl nani departe ntnlnteah* cl umil ral cfcUt ciuirncut Slavilor «Ic «ttiii. Havdeu l-ii »r»ullMni iu l-nlntlu slrtifi -A’iiitll» T)us:umv»u, Ktjfm, w.nymrm Rom. IV* CXVU-CXXI EPICA POPULARA DIN ARGEŞ 211 — întors cfte i-a impas Pelinul1; iar nuutăml vi- tejiilor făptuite este redus la două: sărirea porţilor datorită calului % şi recunoaşterea miresei; o variantă deci scăzută faţă de altele şi de aceea nu am crezut că merită să fie publicată. Piotre alte balade mult răsptudit este cinteeul fetei luate prin viclenie de un Arap, f'kira ('fiiralma, Rclevez că într'o variantă, pe care n'o public aci, fraţii ei sîut trei, nu doi etnii sîntem obişnuiţi a-i vedea; al treilea e adus, cred, de necesitatea rimei: Chir şi Contanţin şi cu ălusiafa. Toţi fraţi cu Chir a, Şfirşitul e moartea ruamei efnd revede pe Chira, deoarece ea fusese aceea care con simţise m\ o dea Arapului. Numele Chirci apare într’o altă baladă, în care rolul Arapului ii ia un Ţigan ce amăgeşte o fată de boier. Cinteeul merge mai departe ca des voi ta re epică, pleeînd dala realităţile dela noi, cînd ne spune că fata ajungi nd la cortul Ţiganului şi răsînd sărăcia de acolo stă mereu Întristată şi nu poate să-şi gpttic durerea ilecît mierlei: * Ea mult suferîa, Pte cor ui tu. Miori iţa-im zurin Şi mi-o cunoştea. Ln eu se pUngea, \ki eu îso ruga: ^Papuoeil mei. Aduc apa *n ei şi rochiţa mea. Ţiu măhii In cu. • G, TocitartiL, f. •*.. 1IU ţ „Cin torul lui Mineu'. nml* nnmto idtr iu» nelil Iu piu^lihiwrt**, pentru can», dt* inimii m*, uitare L*tlfli|]. V. *! G. D^m. TfodorMCii, K c., {„Xunul mure*"). * Şl in | ticul u liulpnru «-xSufft tema aţi-aM* Nepotul d*^Min*1d©rat far* ui’eU'A^l di.uft in tuiLiil priuni nucii iul tAu; i, A. Struna, /, r_, 2C4 l «-Kmilji Mllu* iiiiiI -Sli-jan“J* IL ISTttATBSCV 2i2 Mierliţii, miori iţă. FbAlre posiriţa, Rune-mâ j*e pană, Scoftto-mâ In ţară. Şi-ţi fiu surioară-. Balada aceasta!, de origine mai recentă, pare să fie derivaţii din Chir a Chiralina; la aceasta se adaugă şi măsura versului care, cum se vede, este aceeaşi. Tot de origine relativ recenţi par a fi şi baladele cunoscute sub numele de Yălenaş şi fiarbu. Povestea versificată a tînărului iubitor de aventuri, sfîrşind prin a fi otrăvit chiar de mîndrele Ini, este subiectul celei dinţii, care este pretutindeni cunoscută în această regiune. A dona cuprinde răzbunarea băieţilor pe Barba, care venise cu mama lui în jNiţit în satul lor. Este oranrît de ei şi plina de mamă şi iubită, Întinsa lor circulaţie se explică prin aceea a uşoarei memorări şi pentru că pomeneşte de Incruri ce so pot petrece în orice sat. Cum ceea ce am cules nn diferă de ce e cunoscut din colecţiile noastre de folklor, nu am publicat aci nici o variantă-lu schimbi nu se mai ştie aşa cum se cînta odată Zidi-rea Mănăxtvm Argefulu*. Constatarea aceasta surprinde, cînd cei din partea locului ar fi trebuit cu deosebire să o păstreze. Dovadă eă nu de mult ura încă bine păstrată este că cea*mai frumoasă variantă a ei a fost culeasă de C. N. Mateesru din Albeşti1, De clte ori am întrebat de ea mi şa răspuns să o caut in cartea copiilor de şcoală şi, insistind pe lîngă unii să-mi şpuie ce ştiau din ea, am aflat numai citeva fragmente. Ruga soţiei lui Manole dc a nu o zidi şi grija pentru copil şi casă, moartea zidarului îndrăzneţ ce încerca să biruie văzduhul eu * ari pi de şiţă11, toate acestea, cum Ie spune legenda, 1 Ja varianta tlrla I. Birlca, L, eM 35: „F*il d* donuiar, «vIuitA «i’oii cărturar-» tatu hc roaţră de turturea u.% dut-a p&rtiipior c* *K renunţ* la ea. In Xmatfa Ţi^nului, la T. Pajudingl, l. c.¥ 98, -a se ro»g& r.V AHCBŞ 243 se ştiu, dar nu se mai spun In oîntec* şi pentru lăsarea la o parte a ei în versuri să fie oare cartea «le vinii ? Că n'u cîntat urnit în trecut şi Mioriţa stau mărturie cariatele bfttrînului ain care-1 vesteşte pe stăpîu este în această versiune, tiepuhlieată aici, tot „o mioriţă taie", iar îo cea |>e eare o public are ca semne: o ureche pensii şî alta Ideagă. Un alt eîntee păstoresc care circulă in Argeş — ştiut mai ales de lăutari, dată fiind natura musicală a lui — este ('inbanul oare şi-a piett/ut oile, Intr'o variantă ce aiu cules-o dela Gheorglte Toma Bolovan din Muşăteşti începutul ciute* efllm arată po ciobani „tulind" Ia vale, (*enrru ea să-şi împartă oile, la Vinerea-mare. I n cioban însă fuge de ceilalţi şi, apucîndu-l scara, adoarme; clnd se deşteaptă nu-şi mai găseşte oile. Se întîlneşte c*i un lup cane-î spune: Le-am văzut şi lo-arn păscut Pe pîraio Măţagaio, Pe costiţe Nmuai corniţe; Sus la furca puţului K capul mâtrnrului L Ciobanul porneşte mai departe şi se întîlneşte eu un Turc, apoi cu un Neamţ cărora le cere fiă-i cînte „ca la ţara lui"; • Iii (JmiiiJ wtMVnt, I, » Iul Mlxtl Crai, eu car* vdtnfool »c însoarR; Twllwi», <*., 1128 („Vinicol *\ Imţul"). EPICA POPULARA MS ARGEŞ 245 cei cloi voinici. Ziua aceasta $ în tem înclinaţi să o privim mai curind ca o zi nil a pădurilor, după puterea «se avea de a ^ arata în vi* şi a apărea pe neaşteptate la distanţe aşa «le marit dec îl soţie «le haiduc. Felul emu e înfăţişată /.îmi aminteşte do [mesia transdunăreană— anume «!«• Mvilau| a Sirbilor, de „ssaiiiodivn“ * a Bulgarilor şi de „„ora^ * a Albauesilor— cînd ocroteşte pe Toma. Prese n ta t& călare4 şi ţinînd piept murgului înfuriat» are înfăţişarea de amazoană, i se adaugă însă o lumină do basm adusă de lupta aceasta aeriană. Remarcăm aci o amalgamare fol Ic lorică prin introducerea «mor elemente din basme. Calul răzbunător este parcă acelaşi ca in Harap Alb» care aruncă din văzduh pe spinul ne Omortoe |K5 stăpîmd său. In orice eas» avem in Manta un exemplu de insinuare a clementelor de l>asm iii lialadă, alături de ceea ce cunoaştem ca balade provenind .lin baame versificateft. 1 Kmtifc*, VtAkjyUltolMH aîNrf ri'litj, lira lit'/t iU't SrHi,Wiir^i» f!|l-1 «HL ă A StrniiM*, f,n c.. „Dkw Weum iHrlie nm| tKill»diMi:trti£v Llinivr bejtellCvci, diUM Hlnavlrw Itarvaroigviiiie- IIidd»Mi, bc*n Kor]HSfkfi4FI> mît S-innirllcn LlnUi^vc-riiAIIiiV-.- iţduilit n M. Laţii licrtz, Dir PMxprttrjtiif rfrr .iMnivrr, 8. «pune: „Wle a&u»« ]Seh 1 ut *erlKjlrr«intE«elii!n Hvldfitlbtln Kr. S. Kmun". .sT^vwcAe Voifc/ur-•*i‘A infern* -i~îi dlc Wllu vinn Hintirrirubirjfi.* mm LrlH'n {^ekiwiiniiMi' i. *' hMizlt Ornl“. I» Tocilesi'u. t. r., riil 128; SezAi^tr, a, VII, 57; XVI, 163-lift; j.M1*.5Jca-, In Scziitfht/ca, XVI, 7h; ..Anllu CrAlHtn*A, la GIo-j£l<« f. o.. 323; ^Chîlkbir". itiirlcM, 251. 245 Al fSTRATESCtt Acestea ar fi baladele ce am aflat in cercetările tăcute in Argeş (nu mai vorbesc de unde cfntece haiduceşti diluate, cum este Cintecul Itti Graur* fi Bujor, o hibriditate ce numără mai mult de 350 versuri înşirînd isprăvile haiducilor ce îngrozesc cu pre*cuţa lor chiar pe Sultan). Ele arată cit a conservat ţinutul acesta din comoara noastră epică. Evident, lipsesc multe pe care le cunoaştem din alte colecţii; pentru dispariţia unora s’ar iţ-:\si poate o explicaţie, faşă este surprinzător să constaţi dispariţia tocmai a baladelor istorice, cînd regiunea aceasta a fost multa vreme cea utai aproape de scaunul Domnului, la ale cărui ospeţe asemenea cintece de bună samă erau preferate. In tot caşul, este greu de dat o explicaţie, nani ales cind constatăm *că există o tradiţie epică incontestabila in această regiune ţi rlcla o vreme mai mult femeile o păstrează. Obiceiul de a fisa în cîntcce amintirea faptelor ce au impresionat la un moment dat persista şi astăzi. O întimplnrc tragică, ce a făcut să piară tineretul din-trrun sat întreg, a fost incendiul biserici i din Costeşti. Nu au rnai fost in sat petreceri, ci numai întîlniri de cutremurătoare amintire, unde suprema mîngîiere pentm fiecare era să at»dă pomenit şi numele n lor săi în clnteoul jalnic al celor pierduţi ce sună ca un ln>cet colectiv. l.Jn efatec jalnic a lăsat această fatimplare şi ci e un fel de pomelnic în versuri, un şir întreg de cruci imaginare pe care ar sta scris cum şi-a găsit moartea fiecare dintre aceia car** se duceau să-şi amintească de patimile Mîn tui torului în lăcaşul unde şi-au încheiat cu groază zilele. Cîntccnl aşa cum e tipărit aici uu arată ,,decadenţa* acestui gen, numai că faptul în sine, petrecindtt-ae prea de curînrl şi atingînd aproape pe toată lumea din sat, a lipsit puterea du obiectivitate de a prinde din întreaga fntlinplare ce era mai concentrat evocativ, aşa că tot cinteeul se reduce la cîteva impresii ale tragediei in cadrul de fum du luminări, de îngrămădire omenească şi de vast sinistru; tiu recunoaştem viwunea adevărată epică, deoarece lipseşte |wrapectiva ■ celor petrecute. Dealtfel, cîntecul l-am cules şi relativ curînd: un an EPICA POPULARA DIX ARQEQ 2*7 după grozava intîmplare. Rărnîne sil vedem cum va privi mai tîrziu faptul cineva daca va fi dotat ca darul epic şi ce va alege din această întunecata improvizare. Curu se prezintă un cîntec amnei cînd autorul a avut perspectiva faptului ce mi l-a atins personal avem un exemplu în CinteenlluiCotlin. Subiectulcîntecnlui e acosta: un flăcău frumos din sat e ucis din invidie de alţii într'o pădure învecinată. Dar totul nu se Uliii desfăşoară aşa de simplu ca In realitate-Flăcăul are o prorocire delft calul său: el îi ia căciula din cap. nechează şi oftează cînd stăpîuul vrea să-l încalece, ca să urmeze pe acela oe-l clienta la moarte. Este. de sictir, o elaborare după baladele vechi unde calul vesteşte o nenorocire eroului, poate chiar din Toma AfitnuH, tuşă adaptată spiritului vremei: flăcăul nu se ridică Ia eroismul acestuia, de aceea el nici nu pricepe ee presimţia animalul credincios. Mai departe avem intervenţia unui element miraculos: o luminare din cer caile ca să fn-spuiminle pe nelegiuiţi şi să-i împiedece de a arunca mortul nevinovat în fîntîna părăsită. Avem* prin urmare, un exemplu de elaborare fantastică a unei întîmplărî reale Şi în cînteoele notă nu constatăm propriu zis o decadenţă, nici monstruosităţi versificate2. Chiar versurile, ilară au scăderea de a fi prea monotone ca rimă, păstrează încă o vigoare a ritmului, pentru care Argeşcannl are nn simţ foarte viu* Remarcăm astfel o bună tradiţie în a păstra ceea ce n fost moştenit, precum şi aptitudini pentru creaţioni nonă. fără a se îndepărta prea mult de modelele transmise. Astfel cred că trehue considerat din punctul acesta de vedere Argeşul. 1 1 Surprind* menpunarei pMd*& a anului tutimpl&rei <1910), etnii •*« *tî* cK tn prudacţlllfl populare tîmjMa] tratat t% Cev* «eomuUr. 5 I). loirtieu ^JiuliuLartft, .NVvrtii din jaoc4M pa-pcrcDU 8 AL. tSTJC \TK8Cl 2*8 yrexnc M a nea Foaie bob nAifet, La \n\r. I« ctap Doarim* •Tun voinic, Murgu-i priponit Crin liinţuş d’arginlt Lung pînii'n pumînl Murgii «trftnubi, Volnic dăştepla. Voinicii-m Mu: „MiirguUv murgule. Lupi le-or li'i uilncnt, l’rst U-or li'i spart Dâ ra*rti dâşteptnt; Frumos vi> vivun: l n* mu logodeam Co fata dă crai Din «ii*-, da pă plai; Hui, murgule, hai. Cu gemu» ¥i)mcH«ă. Cu sprinceana dcuâft. Cu fotiţJ6 Kip da lupîncnşă» Hai, murgule. Jiaj Kuii pilor dă plai, Ca ani ki 11 şl vai; îndeamnă, mnrgolc, mai sus. Mui croind ca să mă duc, Vi*u jsh mr-J împlinire, Pă cine-am g'bat doresc*. Dar murgul âo-tn fitfca 1 Toate dealurli-m Sărea. StlnC, văi. pocni cu Hori, Pina zbura ca naşte nori Şi-n» /Imra şDm obosit, La o Irupina că-rr» *ta. Dări Muncu £cmu (Rla f Dtipâ murgii sa didea. Ungă IrupinA eă-ro ştn Şi mnrgu raid priponea. EPICA POPULARA IHS ARGEŞ 2Ki Mlim'tl dăţăţd liULTU. D’o ploşkiţa cii-m >*eotca. Uq |doşkiţn milita, Do vadră »?( £in£ ocu Si maj prişto*» ftufvit, şrnkiim Munca «lin iu Şl din gura cft-m sifca: tCh rin să mai fnliln din ia? Jnkinu-M-nf codrului? Codru H«lc verile tot, Nn m* mulţi uneşte do lot-iukina-maş murgului? Murgii mi-cMe Oim nebun Şl du fuiîu !*f d»i drum. InkiiUH-aţ florilor f Hori lu nu miro;i-i* tari, iJfbtmiurdţuzn codri muri. fnkina-o-aş ulmilor ? Ot Inipîna cu ClnC ulmi. tiuC ulmi dlntCo Irupitiu Ca CJnC fraţ dintru muma. Inkinu-o-ns urmilor? Armili it h'urd refii şî iole nu mulţiinioKr. I*lna Mânjit CA itti-ţf kn NIC vorba nu mpr&g'ia, O zlnâ'n Ciiksj venea. Kiur cari sa glndţn Iii ja şj mini urmărea Toma, ITuldo Toma Aiimoş Din fu ud din ţar» du £o-i. Cin ea-i spuju mlndruţa: JoiU? Toma pa colea. Darft zfrm-m dispărea, luite Toma cu-iii «oua Si «lin gurA că-ru zida: -fi’uleu. Manea, diminuata Ce rrii-ui fucut |d miiulru f Cu nu ocapi din lufna m<*u. 0 ui va/.ut, ui Inrinfat. 01 şu-j lirii jo| tu hurbal" Dnni Toma £e iu Di Ca t Sabijn oft mi-o scotea .1/,. IZTRiTESCt 2S*'» La Maţpa sa răpeau, Vlrfu caputni-i lăju Şl |>ă Negru 'ncălica Dară Negru do-m D&iuf Ca viata că Mu-ţ zbura. Dară Manşa că-m zidul .Alco, Tomo, dumneata De tc-oi prinde'n mina meu. Cum o sA-ţ mai frlng vjaţaM Dară Manca dc-m fada? Da Murgii Incălicu. Dară Murgii do-m fadul1 Cu pămlntu 6’aştenieri, Fuga dă nu să vedea Şt pă Turna mi-l boru, rD'aleo, Tomu, dumneata Ai venii In mina mea. Io te-am dinştit cu [dosea, Tu ai dat cu gatdja. Tu ui dat cam mişalcŞi(id cuib or da» Pul ţî i-or Iga, Tu ti-i vâjcăra*4, Mioriiţa-m zl£a: „Sturzule, sturzule, 8Aurzu pestritor. Tu flCor dă domn» Domn VaaîJion, Şi io că m*oi dufce Lupi *ă mă mânln£e, Să mă mln£e-u$a. Dă t inc-oi seăpu*. Sturzii câ-m zffu: „Mierlită, mierlită. Pa«ănt ţiestrjţă, şî io cu m’oi Ca^o Mic vinălora^. Lupi oi împuşca Şî du tino-oj da Şî lc-ot săruta Dă mîn n’oi scăjia. Mierliţa-ro zî£a: rŞJ io că urci fa£e M rea. na gâlbogară Pâ fond da vljlgare. In năsîp m’oi băga. Dă tîno-oi scăpa". Stnrzu că-m zWa: „M|orl iţă. miori iţă. Lumea meu drăguţă, Şl io ca nToj fa£e Mic da năvodari, In mină la năvoz. Cu fiucur dă plumb Să ma la< la fund. In aţă nTor băga, La fond m*oi lăsa Şl dă ling-oi da Şl t£-oj Kărnta. I)ă min n'oţ ă hăinuţă, •fu-arAH pă măgăruş, în coada tetanilor. I*a ruina streinilor. Tudorul cin mai Creştea FnmmşăJ ni *a făCft, !era drag *(Ăpin£ilor şl urli slăpinUor. Dacă vid ea şi videa. lline sama că ţ?-o lya, I.a nmică-sa să duCa Şl |tfi urmă sfă'nsura, Frumoasă mfndră că-ş Jya. L)ă fnirtiQusă Ce jern, Clrfiumăneasă o punea, în calea I >obrofte.n ilor Şî’ncâ a stăvarilor. Bea TrxCi işliCili Şl boieri şăpCili, Coluuii cîrligili Şl Buruini cpaşili. Ţigani UaroaşilJ, ŢîgănCili traistili; N inca omil cu patru boi. dimineaţa ‘niuga doi; Vinea omu du calare, Moca cu şaya'n spinare, Şf l*ogat ni să filCu, Ltomnu dacă au/a EPICA POPULA HA IrIS ARGEŞ 259 Ij* barai ttmro-l punea, Cavcn mori \A su păunul Da mă fi na la argint Ş'o moara Iu Ostrovel Dă marina aurei, Şl fin/Af da lupe lirer.e Cu tolil ăi la vindea. Dă lua hani cu ohrocu ŞI măsura cu merticu; Cu tutu ăi le vindea. Să sâ vază cortoroşll. Da dă hara£ nu s’a plătii. Daca vi de a şl videa, Lumea'» cap că ş-o lua Ş*altă avenj siringa. Acasă ni Bâ'ulorCa, In k'imnitâ să Ixlţra. Dară mă-sa te Ui fa f .Mlndro, mîndruliţn nara. Aşa sote jiu m’a aiuns Da cin Tudor ni s‘a dus; |.it, ia tu d’o năstrăpioari Ş[ te du Iu k'mmiCoara**. Noru-sa ăj-o asculta. Îndărăt cin ţă’ntorfa: — Maţcă, măjcuîiţa mea. Nu ştig dă fine uf am împiedicai. Năstrăpioura ca s’a s|»art“. — N’o h'i fbomijlcu tău • — Su mă ladă Dumnezeu D'o Ifi ihommeu meu*. Dara lYiă-sa fe făfa? Mina pă funie putură I.a k'îmnîţă să ciuta, Laţu dă p*It i-arunca, Du|>A Ihi( II azvlrlia. Iată fol ian i so*a: „Hei. Tudora, hei, Dobrogan Tudore, Drăgălaş T ud Oro, Curăţâ-ţ live/.îti. Că-ţ vine oiţili. Hei, Tudore, hoî. 200 AL. 16TRATE&CV Drăgălaş Tudore, Dobroftan Tudore, D&ţkide ne ]*orţfl). Să-l băţruni liaznulili*. Dâră mu-sa Ce zlCut — Ce voi pă Tudor strig&ţ f Că Tudor du etn $fa dus Sin noo uni V lum&lato şt povîrneşte la z&tc, — O h'i greşit dă s*o h'i 'mbâlat în k'imniţâ o h'i intrai** A00I6 cin să duto Fu Tudor mort II păsa. *Voi Colinilor Şl’ncă voi stăvarilor, Întinde-vâ-ţ glugili Su vă dag sfmbriili M, După Ce a*ta făda îndărăt la Tudor duCu. Lnţu dă tril şi-l punea SI miticâ-s» săraca.. Muş&teşti — Anica ion tiran, 58. II ŞI mj-aveu Sfriji, ini-avea Şl mi-avea şapte feCnri Şl toţ şapte vînutorî: Şase din şapte-ag pierit, Numa unu m|-a nimiM Car©-1 kjema Tudorel ŞI jera mai frumuşel, N'avţa Slrba Ce lucra ? Pă Tudor ca însura. Tinerică mindră-i da. Ca a lui nu mai iera. Dă frumoasă te iera Numiţi Mlndra-i punea» Clr£umârcaB’o punea Tot fa puntţa oilor In calea Dobrogenilor. ■ EPICA POPI L AH A DIX AJtGEŞ 261 CJţ p’aoolo că IreCa Tot la dlm-a kjeltuia. Sărac, frate,-ni rund nea. Ven^u car cu patru boi DimincatA*n£uga doi; Vengu vojnlcu călare. Pleca cu dă«agi’n «pinare; Vindea Cobani glugii! Şl «tâplni pungili Căpitani kiverii Şl Turfi zabimili. Colonei basto&iiiJL Dări d'im hoţ dă Dobrogan Bininori sama că-î lua, La grey haraC 11 | mi nea. Vindea Tudord C-ftvg-u. Vindea fiorii cu purcari şl vaci li cu văcari SI lua bani cu obrocu Ş|-i măsura cu merticu, Ca să -ui vază plătit. Tot plătit cortoroall Cu păgIm*inpăCtut. Dd Ce du, dă fe mai da Toi datorii că fă£u. Mai avga Tudor. avea Noo mori \>& su păru în l Dd mădina la argint. L'na la Gelropior Da măCintt aurel, ŞI p’iilga că le dădea Şl plătii tot nu ierta. Tudorel duca vedea, lei acasă, «â duta. Către mă~ea că-m grăia: ,Majcă, măi cu li (a mea, O să dau ŞÎ pă Mlndra. Pă Mlndra *1 că^Cgura Doar dă n^jm vedea plătit. Cu pâgîni'mptttuip. Mă-«a a«a dac'auzu: .Tudore, Tudore, Pă MImIruta să n'O dai. AL. tBTMATEBtt 202 Dooa^dâ s’o şk india Ceva, Nc-0 râmi ne a câşctyura, Oăş£0«ra cu Mindruţa, Că Mi uni Mi lumea luaţii Ca Mindra tu nu să poate*. Tudoref le-rti cavlnla ? ,, Maică, niăiculi)a mcar Dacă |e vorba aşa, Măturat bambarili Şî-m iiătit merîndili* Şl mn-sa ch-1 asculta, Hamhorili mătura. Murind Iii Iu ţmtja şi Tudord cA-m placa. Mina cu mă-stt cu du Şî pă Mlnrlra săruta, Lăcrămili-1 podidea Şl la Vodă cu-m pleca, lan Vodă cin mi-1 vodca Din gură câ-î cu vin In: ,Tudoro, Tudore, Drăgălaş Tudorc. Ture tc-ai îmbogăţit l*ă lu mim* d*ai venit* ? 1 Ut Tinlord Cu zlla f «Să Irăioşlj Mârija ta!-licMmili-l podidea —. Da )0 n'um Îmbogăţii. KOarte rău am sărăcit. I)ă cin taica mi-a murii Mult hara£ jo nm plătit, Poarte rău am sărăcit, La Mări ia ta am vinii." l>a Vodă le cugeta ? - Ce vrei, Tudore, să-ţ dau? Vrei «tt-ţ dau căpităniie Ori şă-ţ dag d'o boierite? — Să avu-rn dai căpitani iu, Să nu-m dai d’o boierii© Şt *ă-m dai d*o saigije, Să ştau la punica oilor în calea Dobrogenilor, Si iuu dlu zeCe un berbece EPICA POPULARA />/.\ MtCHS Şî*ncâ dfnlr’o suta zeCer Din liorgielijo un caI bun-4. Şî Vodâ cA-1 asculta, in puntea oilor H mina Şf lua din zeCe uu berbeCe şrncâ dlniro suta iote, Din horţielije un cal. Le fa Ca f»( le’mloja Maj multe dacii Ic-avca*. Oiobani şi vătafi baga: Ciobani cA le pAza Noo auî şî Jumătate, Zovîrnia, frate, la zeCes Da Ciobani Ce ziCa * „Tudore, Tudore. Dracii a ş Tudore Sâ ne dai Btuihriili Ca l-am păzit oili. Ne-nm părăsit casili, Nc-itm văduvii neveaiili*, Tudord dac'auza, Dâsa£ da bani cA umplea Ş’aeasă cA-ni pleca. La Col^nj le porfnC&r .Hidicaţ penJolili Şl plccaţ cu oili' Da*a£ p« cal cA punea, lei nainte cu venja Şl lu uşi? cA-m batea. Ia fereastră că slrijra. Nimenea nu-1 au/a Şi Îndată că *a g india: Or ca maica mi-a murit Or Mîndruţa mj-e fuftit, Casili ş’u pustiit. Zob la pi multa sa da, Mîna’n btuunari baga I)'o kieie d'ar^înt şedea. La pimniţii duecuia G'in din noo but gusta, Du tare fA k iefuja, Zoş la prag că &A culca. Mamaia că eA acida, Către .Wndruţa şraja: „la. s-cgaflâ-te noru-mea, Norti -mea ?I draea roca. sr te du ia pimniioaru, Mi-adu fr'in cu n&elrapioara Sft-ro domolesc Inimioara, CA dâ cili Tudor s4a dus Setc-aşa nu m a aiuns'4. Noru-sa c'o abulia. Lumi na re aprindea, Xa&trâpioară'nn mină lua. Zob la pironită să da. în pimnifă cin sa da Da Tudor împiedica, Puţivttl cA mi-1 lArJa. Cu Tudor 1-aaemuia. Luminarea să Blinga, NâeirApioara sit «purga, îndărăt că $â‘nlor£a, La soacră-sa bă duda: Maică, măjculiţa mea. La noţ muică. rn pinrmidoară ZaC'im voinidol Bă moară. Samarul cu TudoreJ, Mi-a romn» inima la iei*. Soacră-sa cin auza F>oo pal mo caH fraga: „Aj siclir, curva, capi. Ai tu uţ Im lumina, IM Tudor mori ll vidgn, Cuţltu'n ia câ-l băga: Dup'o moarta -ValUi moarto. Da noru-sa Ce fala f La Cobani că bu dufca: ,ba voi, Cofoineilor, şi voi, păstoreilor, {a tindo-vn-ţ glugrli." Cobani c'o asculta, Glugi li că lo tindea, Hani cu dftsag turna. Fină liftnî socotea Unu dîu iei ş-alega, Nil înalt, nil scut idile]» IM Suma lu TudoreJ, Şl uovaslă d*ar avea, Tot 11 cununa cu ia Dacă s’a'ritlmplat aşii. Că]uit*norii —• Ioana Băiengaia, 78. Busuioc Fgfiie verde k'o măslină, Busuioc doarntfn «trufîrui, Su tuirirni da cătina. m AL. ISTR tTWf Cu ^uniuliţa pft nafnA. BusuSfrc doarme la foc iavAluit fnlr'ua eoioc. Dur la foc dine-ş h'erheaf D'o uldfcâ mititea. Du dfnd vedre ş’o oca Şt mai pristoaa deva, Cari hV*rJ*ea 2uninda*n ia* şt «IWIcă Ingriiii Soru-so Urnei», şi Busuioc câ-ş «liumia, şl doarme nepomenit. Plnâ n?arilM răsurii. Du potera ocolit. Dar soru-sa 1 linca. |;i iltn gurii câ-m trraia* ,Sc»4»ută, frate Buşujoftde. Ce toi dormi nopomejiir. Cu SQurili nişa rit, Da jviUtji ocolit * Potera Ini < >prc*t Şf a lui Ihinâ Borcan, Ş’u Iu Cinnă dtn Stă «ieşti. Bu-mioc le păză.Kljl ş*u Iu Stau dă BovîJsan, C'aig auzit ca aj lmni şfiicVi data dă duşman]. Regală, frate Du«ujoai\t, Şa piu jHdoJi că Ic-o liatc.u Umca, Că nu—< fomeje cil cond, Lu potera sa nu pod* Du slnt vajnic con lâna t» Cu supte poturi mii bat! Soră Ilinca. Iu, diMc la wortairco Şî-m adu |u dunta meu Sn mi-r> Ulii,' cu imdalcuili. Ca dau bine ia somn, le «tu Irij ani finişi ta. Du rugină ruginită Şt da mine nou^rUilu ~ £ £•/*/< 1 POPI l. iltA w.\ AVfIt;$ 207 Dar Kirn-wi llmca La «cortara si duCa. hurdnliţa i-udii£a, har Buwuioo Cc-in frifta î Cu iiuilalcniu *-o unfcn. Ui rugina o Băga pioni iţa ou şf j»mf'u cu kîvjkrrt« /huFâltirli ou mina* Dur |«nlora 6e-m faCa ? I>în şeaplo parţ cu-m trilga SI ulCica i-o vrirna. Busuioc ~n siipura, Brvpl In &us n\ nii-ţ, sarfn. Mina p»i durda-m punea SI .Un pură ca-m /Icn: „Căpitan Balauru, Ui t«-oi prindit’n mina meu, Am nş#i-ţ (iau d*<> naalotea, hain mlnuşfţa meu. lin fuk* c*i *abiin"-Căpitanii Cu-m zJCa. 1 .D'fllcoM, ostaşilor, Şi voi poli'i aşilor, Utr'orn avea n»>l noroc, Sa‘m|'ii^cimi pa Busuioc, Cij jiailh'ni sil nm loch har Busuioc (>m ziCa i lî11in- suru-na IliiiCfi * rAuz, /ΫY jKdura ni fiiCa * La trupinit să ilara, f.»n trupinn du catluri. hurduJiţn mi-o aştat, ha Irupimi c’o punea şl din uurâ ca-m ztta, Cim plas mare ra * Irig a: „Căpitan Bntaurn, Mj-e mila dapoloraş, Ca-Î 1‘umln copii samfc 208 AL. fSTRATBBCV Sl neveste tinerele Şl cavile frumuşele Şl hâtrlni fur dâ minte, N’are diu grîll nainta*. Aluni Busuioc Im sta, Durduliţa o Mobozn Pin miolîocu fagilor, Pin rcamâtu frunzilor. Iji iuviuiteu crabilor, Dunla r*îji o >kdn>/u Gopedl inî-i ntte/a* Pa potehi d-m cădea* Ilare cum Im mal scăfift Mergea da ndara lelea. Busuioc că d-rn xl£a 1 .Căpitan Bâlaiira, fo lc-jun prin*- In mina mea.*1 Dar Busuioc do-m fada ? In Cftlrti Câ să Itfiga, La căpitan fă duda Şl din gurii câ-i grăia: rCăpitane dumneata, Unde ţ-oato potera Carc-ai vini lft ruin cu ia, Dă mj-ai dărfniut masa mea? < la pi la ii Hăjaura, Cit aj avut potem şi i-ai lăsat ncmlnoaţ Acuma i-ai lăpădaL Dacă ieşti taro, vorbeşte, Gu io-m vorbesc clntareşlo; In vorbesc In Imidudiie, Tu Căpitan da cîmpije.** Dar Busuioc do-m luda? Gâpitunu mi-l Jcgu Şl la li?i|ilud mi-l jMirnca şl din guru-1 Judeca: «Vili, săroCc căpitane, Aj crezut că ieşti voinic, Tu potera ţ-o ai pierdut, AcU uiKlC'-ui să te dud f Sag dă muncă sa te-npufi. Or vrej sa l»fH fu frăţie. EPICA POPULARA />/Y ARQE# 200 \ jt iMt merg In finiditfiie. Tu căpitan «lik armata. Io căpitan cu ţiebt* hitn, Tu căpitan cu papuC |o capitau cu opinţ, <-ii curele pi'i piApura» La lirîy c\t supte jjfetgfllo. Patru pline şi trii ur0ule. Dă ha^r cftpitani’n lioata** Căpiţa nu c'c-in fr-tfa # Deodată fa ridica: •.{artă, l'rate Itusujnufe, S'acuma mă lasă’fi |»u6e, Cu slut răzmat il'un buştean» Şf mi-am pierdut al me\i neam. Am rămas acu cu tine. Vrei săi acoţ huni ilfn mine" f Dar lăisuioc fe-rn zli’i» t „Mile im-m Iretwiio banj, Miic-rn trebuie trrrtunL Mijc-m trebuie voltkiS» La sa meargă la crfng, SăTicascze la parale, Undo i*s. In dori" n cule." Dat căpitanii £©-m /.tea * ,Jjtsă-nut |»i rnino’n paie. Că cringu mije nunii plaâe» Că sini învăţul cu |Mc« Du lammii şl dă mult laie, Oi căzui iu mîinili tale*. Da Husiijoc £o-tu făta * Pa căpitan II ridica capo ca i-l tăia* Către sorti-*a-ru /.tea: .Durii, sorti llinca. Ingrp&jtă un cap du căpitan. Păcii m iul nu mVngropat Cin la mine ai atribut ** Cupaţfneni — Niculaî [ordukio. 38, 270 AI.. î&TRATE8cr M i 1 e a I Ko&fc «in frci unt, Slritfu MiIgu dintre land, Ofntiv June, «Ifii văi adînd, C/a pierii ni, niAre, Joi iund, I*ă VfnAt *1 [*u B&lan, L-a cătat «la jGftlf* MU fiii. şt m&ir.a-*a l-miza Şl din pură cai-m zlda; „Ce ţ-c, Mlleo, j 2iin(f Pa vinul şi pa BiiIuii, Sl ştii r?l-i cagt il'im mi, lo, maro. m'urti oelenîl «Şl lu’iim dai iIM iii hodinii Supt im |mhii mun' fn florii. Vini da vara mj-a balul, Flori dai In* *’>» «cttturat^ IM mine mVinproBtirBt* Pui cin şurpo mi-a picai, IMj «hi şarpe Uijttor Cu codiţa il/i nor, Citul în li udo mu n ►prinde Şl fiinţa mg cu uii^j «iinfce. Mindro, mfiHlmliţn meu, Infreşunl ndmi'ii boxiuşa Şl mh» Uiga’n ulii şH ja, 1.41 aja-m Bflrşaşlo g'iata*** Ilar mindro nu ţă’udojUf Mlmi*nfroşura*n lieunţa ŞI la Mile»* *n dtrâa Şfr» aln mina ca-i Utgu, DM [lunguţil cft-ai acotea, Numai |M>li şi gAlbeorj, NitVxIaln mu* 2739S Gni v Suflet. AL. ISTMATESCL 212 Mai bine-o mlndra cu «lor*. Căpaţlneni —Acelaşi. II Striga Mi Iţa dintre lun£, Dintre lu»^ din vai adinâ. Pa miniili Laicâ-go. Tntca-îso £e-j răspundea t •Ce strig, Mllţo. ce strig dragă, ori ăiiiuţiii pal rupt Ori porci ti i-aj pierdut Ori merindţa ţ-ai flrşlt f*1 şî Milca ca-i răspundea: — Taica, taiculeţu rniey, NiC Cisniuţili n'am rupt, NIC ujnu n’utn ponosit» NiC porţi nu j-arn pierdui, Nit meri miţa n'am Urnit, Da jo, taica, ani greşit, Am greşit d’&m adurmit Supt un [«m mar e'n florii. Un vfnt mare mi-a bătut şl pomu ş'a ciot inul, Fiori li m‘a preş urat, Şarpe'n sin ca mi-a intrat. Şarpe mare bălan r. Cu codita dă aor. Taică, taiculeţu rnioy. Nfaşurâ ttllua in E*?7jnţa Ş’o bagA'n gin dâ mie-J ja. Că mi-a etricat inimu. — D’atey. Mileo, draga Mîlco, iJâCÎt io i'ara d\> mina Mai bine io fâră tine. Cit f&r (la tine. Ca nohft • hi merinde*; ăi flrsllt-Milea câ îi răspundea, -Mlnclro, mlndruliţa mea, Ni£ porţi nu l-uni plen lut, Ni£ haine nani ponosii, NiC merinrlca n’iirn flrşlt, Ij« am greşit «l'arn adiinml Sujii un ]Mim mnn*'nflorii. Vini A Ca *lri£, Mtieo, aşa: Or ţ-Hi ii'inisil £cvn? — Ba n*»im li'iroelt ninic, Da aşa c’am adu priit Supt un |>um marenlloril; Hur da ploaie ca di-u «lut, Vlntu ca Ai-u ndijat, Floriii s‘a scuturat şi’n sin că fii-a Intrat Şarpe marc bălaor Şf iuzme>i Jtagă udnii’n s(n du-l iu/ Şl mliu/ii *în ăl-o baga, lui iad iţă nj-aşAza Mmjoure da lifrtiortră, Că-i Iuzud la ftocoteaJÂ, Uşurele la purtării. Miişiltcşlj— Marini Radu Bolovan. H1J. AL. JSTRăTKjSCV «, 11 i o c u ţ a I ILfncuţft frumoasă Sădea r\i luâ-fiA la mas», La masa cin |e|tf eia Turti pa uşa intra. Maica-sa cin fi vidca Din krnr’ aşa J.» spunea*. .Tun'jJor paginilor. Io n'nrn fatâ luntrii voi, Am ca sâ-m ţasă la război.*4 |ara Turti 6e făfia f Capu mă-s-ii II ta ia. Pâ I Lin cruţa o lua. I Yi doi cui cu ni-o lega. La mi harap i-o dtdca. La Dunăre j»ornca. Ca ş’o ducă Iu SttunbuJ, La Sultanii al hat rin. Cd *ă |e dea pentru ja Doo Ulii 'la irrniliC Şl un.murtie du galUmj mic Şl un st»c <14 icusari ş’ unu du galbeni mart !a. Dumirea cin vid ca* Dă harap iii aii ruga: •Mal slăbeşte l'uniîa, Oi mă doare inima.* Harapii o asculta, Funiill 1© slăbia, |arn Dunăre ^arunca Ş| dlu gur'aşM gruia: „Dăeft roaba Tărfillor, Mai bine brună peştilor, BăgăJi ie rafiilor1. Muşă Ieşti — Aceeaşi. n Ia vale. la vale, IM clmpiia mare, Ihi mm agarlli răsare, EPICA POPVLABA 0L\ ABCES 277 Hikita’nfl'irită, Ţara ocolirii, iHinăren colită. Lu vale, la vale*. PA cin i] ii ia mare Vine, vi im turâ Vrc-o du Turc, Culori pă căi murg, Cu fenrii nalte. Luxate |»;i sfinte Ital MreinaUale. Şl-m sirian nentebtl: Jaman uman, Ono 51/xi cji. * şi tei cn-m \i!nju, La HjiiliilcaMi sosa Şf «Un «ura câ-m zteii: , Hadulea-n, Itiululcitsă, Cnrvk ilintrVj niiîisalţ^n, PA lllnni Cc-ai (Acu l-n f" . Ilailulcas;» ft*-m gruia f „Tuşilor, vizirilor şf maţ mari boierilor, IlincuţA tni-n murii, linei» uu-m !•»*!•/. ctrvin{e]it, Haj *u-i viniuţ. uiormmtelur Lv» I> KOjvi f’o fopaln Şl-m plen» li» rufriA&tîiv, Un mormfnf cu ic-arăta Şl cfn mormluUi *Apn tjate goala că gam acida 4 rTurdiJa !iida. tu Turti u'o mai luijia de Turci pleca |a ilfn Dunăre io^a Ntr'o fTntJnă sa baga Ş*a ilou /I auza Mâ-sa ici jiu di'iiui treda, Zălindu-KO o striga: rlliuo<>, Uinouia mea. Maieu, cin le-oi mai vedea* ' Pur I|juca de luda? i ii ii dolină ca srrjpi: „Maica inuieuliţii mea. Viiui ca -4ut aioia.*1 lKminezuu c'o jvetMa şi iui* Iuta o lada, Cu mu-*a ac;vs sa duda. Salut rucn-«iu.-2o* — Ioann Ion Suruiulake, *SI. Iv a n Iorgovan Fva|e dă unu uz. In sub |»a ia vară Stâncii ta-m gruia * „Tgate estcu lc-oi f&Ca Şl io, Torao, n’oi pil leu, Cum copilu miliţiei L)usi'u*ut in legau iel.u Dam Trxraa sâ ruga Şt iu n??a tui făta: Lua im codru dâ «danind, lliigu u*a la ţiţfmi: Lua o egaţe du nmlai, o moju lu lapte dulie, i» da U»Idej£ij A> milita; Lua o mină d;l tantuşe ş’aninca ’n okj la mătuşe Şî la Tonui să «Incii, Iei iu bruţii csi mi-o lua, Guriţa ho sunila, Mlinili 'ii Mu Ii punea şi pfc cal mi-o arunca şi ruin lui il sumnpi Şî cu calu sâ tiuia. ‘/a da vard pîna 'n &arar Şi sară ca să făta, Toată nouplca ca murga, I>u zio i n vărsa, Zjori dii zl «ui făta, Pdftărellli cînlu, l>j»ru Stunca frsiti grăia J „Tonio* Tomo« druga mea. Il'iin-ţ mila şt dii mine, ■■ EPICA POPULAM I'/.V AItuE$ 283 Mai nmll pentru Iînninezay. Auz cum mai ciulă cucu, Mi «1 frige suftolu I>1» Ivau a! mititică L-uni lăsat dăţU&ş&ttei, Dâşfăţut fn ]ogăn|e]t Of! 6c-o hri mai fâcind (el! Ş’uuz rum maj ciuta mierla. Ml să frige inima. FOăio verde murele. Cum Im curge ţiţele. Ml Hă HCirrla zilele. Torao, Tumo, haitiuc Tonte, Sa-ţ Tai mila şt cil mine» Să--* facă domnii cu tine, Sa-m tltii drurrm iar aca&4" Ja ana ducă mi ruga, Lu Toma nulii i aă fiica. Iimmu indar.it cu-i «la. In acasă ca-m husu. Tot dă [»ă Ia miez dă noapte SI |4»l cu Ifktri da mistria. Sî la uşa csi wisn, l >i 'acu ia t-o gă.sa şi din gură ca-m grăia: „Barbute, HOţita mea, iurtă-mi Iu grefata mea* Sn• ţ ierte liumiK/.iin |At la; lurla-rn tu pAcntu mj«*u. Sâ-ţ ierte I>umtieziiu p'al tău, Şl fa hi no, draga mea» lini dă-ru descuie uhu,* tară Hnrhu £c-m #rru(a? „Stanca, Stăm», dragu. meu. In grcşala ţ-oi Ierta, 1».«. -piti ...ii. Pofteşti moarto luminata Ori jxiflestj moar le’n lunecată f* Dam Stanca £e-tn grăia * .Poftesc moarte luminată» Să-ru mai scap capu odată * ŞI uşa j-o dăscuia. Stanca *n casă ca-m intra. 284 A/,, iSTMTESCf Iji leagăn anăzuia, • mort 11 găaa. Cu mlfniii «IA par sa Işa, Cu capii dft f>*ireţ sa «ia. Bărbii Iu Muft porlnta, Şlş&Zer veni© ca batea Şl pa Stanca mi-o lega, Lemn© multe grâmădja> L>â trei parţ cu lemne verz şl fJ*o parte cu uscate, Sn ^aprinzi! ^alolalle, Cu culmii Ie cAirănia Şf cat ni nu luj foc tli*. Stanca arde *1 plezneşte. Bărbii bşa kloteşte; Copilaşii ca ini-1 lua. Cu patoşu-l topatţa, Iji zuvoz il im|«arţa. Pin £enuşe cauta Oaw ggale cat găsa şl gasiji le-alega şi mărunte le pisa. In sus tare Iş-a/vJrJja şi il In gură cA-rn era ia: -Numa Cţ»o alege vfntu. Să, mta£e Stanca pamflitul Salntrucu^Jâ-ios— Ioana Ion Sindulak<\ Hi. Soarele luna P1o gurii «Iu vale. Pa ostrov #lă mare Sin nou argclc. Ţesse Jana *11 jale; O urgea mititică Cu fereşti «lă sticlă» < -ii uîjî «IA si pică. Ţese luna’n ia., luna r Sa la£ soarelui cnmaşe, Oi io am umblat Noo ani [m nun car Vi\ luţ i-am spetit Şf i-am £umpăvit. Soţioara nu mj-uiu năfclt. Ţese, lami. ţu*?. Dă nunta găteşte. — Milei, imam, fniţlgaro* Nu-i s«>irv păcat Să in w>r \u\ frate * Pur tu, ca un sflnt Şt 04» un puternic. Fă scară dă furcă. Cu cuie il'oţAL Te nalţă Iu imltu Ceri Şî cală la pravilă Dacă sV» cădea Să ia bot jui trate. Io păcat da moarte; Să ju frate pa Ri>r |t! păci i t s'i»mor“. Sală t meu -d ă -to* — VOGoaş i 1 o n c o a Şahi c» ti c e a Cine mi ^ni|»liniiid, plimbii Pă uliţa Urmului f fenta, |cntu Sălrieofu, lot cu calu du căpăstru. Cu căpăstru dă urnit împletit de Stanoa'ii Cint, Cu căpăstru dă malasc împletit da Stanca'n Şt din gtir* a*a zlCa: .Maica, nu»iculiţn mea, t*ă cin sin CălutiăTi sat. Tot In sat, In Ţntigrad, Toate fetili-am înşelat, Numu unu mi-a i rădea, Mustuţfli toi uşa* Murgele fa gfl punea Şl haina că 9-0 *kimha Şî la Stanca sa dnCu şl în poartă că şedea. SUUica'11 plimbare işa. Pa sil rara <• vodca Şl «sa ca mj-o'ntrehu: — huoloi» tată săracii, Ce-ni cătat la nune'n poartă? — Shinco, Stauco dumneata. Atu avut mare păcat şi mi’nrn luat un blestemul, Gffiae sura-m Cere pline, la vălraiu *t da'n mine-. Stanc-.L mila 1 -a făfa, l'n scară scoÎH>rut Ia săracă şa du£a IfifCA POPVLAftA DJS AKOEQ ^<7 Şl du mină o lua SHi casa că mi-o poftia f Dur săraca eu fftfia Dacă’n csinji •» kiemaf SarrwMt’n făcuiij Pfnâ fio Stanca ei nu: După fie Stanca ei nu La Bluiniel cA pfjrînftt: „Alternai Ocvn pâ vatră SA vA calfa.; a săracă4. Dîi *ilraea 6* /Jea f _Sianf!u, Stnnco dumneata. PA vatră nu m'oj culca. Că sin k-nmili da plop Şl wliv pA mine foc*4. Stan Iţii milă *â făCu. La rduJ.nifie ]M»rfnra: „Aşternut in pat 1* lV*na>l«, Sa să cuJ£u u sâraca* lia saraca fio zieu t „Sliîiiciifc Stanca dumneata. La feriasla nu mVjj culca. CA blestema tu mi-o veni, Pa feriastă so uita. Cu oki dă ruinezi 'la Şl cu puşca mVi'nipuşeu. Lnsâ-nUPn |ial la |)AroU% CTâColo nu mă mai vode**. Si au k ii mila *A fâfiu. I-a jări‘10 o lăsa. Da săraca fio făfia t Di] A fie Stanca ai In nu ia LapAdă iio fomciaşca lni|*l fiţa Mruic domuenfiSCă, I .spada elrţm dfn cap Dă i*^lo verde comanac, LapnilA neon1 mărj^k I >a j^sle dalbe batistele, stanca cin să pr.imonia Pa lenfin lfn£â in venita. Stanca fie putea «sffia ? „lunfio, fenfio dumneata,. Scgcifrt'to dă dimineaţa. OTC-. - (îmi otera, du scăpa, că-ş pjeniga urma. şi ciiid a veni alin Codr^ami 11 vrui toi uşa să sa retragă, c*uJfcJ ar Mi fost pjort, Ha. Siţă: „jo sînt Încruntat lu inimă d'aUlca Mijsărârţ, tul trebuie sa murim şi io vreau să mori: t| cunosc păşUi şi iTaja nTăm lacul haiduc!*4 Atunfi a dat ordin -a nu şă dăparte nimeni, fiecare -a stea la cflpun cojia£ şî sa trasai. La urma Codrc&nu o fust rănit. L-u bârâit su ragulii, j-a legal rănili ş’a luat iot comanda, Gin a nimas putini ş'a stnounit unu şi unu, l-a pus pă Codr^anu pă cal sa fuga şi cin a mai dat o salbă du Tocii omorit pa kihr>.ştri, căpitanii poteri). Ş'atunC Codrc&nu l-a lăsat |ă joi capilari. Huiduind, i s‘a fucut dor să vu/ă Ce-i mai foCemlndra pentru cure omoriso pă palacrlsori Gin in sat fugise o nuntă Ja caro ftwăse ş‘o şor if« lu Siţ;i, a ’ncochţţat-o nit Turc ş'a furat-o cu pairii oamfinj. Aflfnd asia. jel filă du* dujm jej, a intrai in curie ş’a’mVpul a da cu puşca in gamurj. Ala a rumas tremurat cin a auzii pocnet du puşti. A işh nftir şl sa luat la luptă şi Siţă l-a omorll; a luai |td Bor*&a *’o cunune c’uq Iui ia t liîn saL Acu lui i-‘*ru drag d'o fata şî ia avea drag dTin allut că ţiţă nil jura făcut luna. ş'a furat hi îritrVi sară cu gâvrjolela. |a ca că ic Pfttmaşn Godrtfur şl S*u • i diiK-o Ml uscunză- EPÎCA POPfLAItA DtS AKQEŞ £89 «oare şL ştirul acolo, im j şa (ftcut util ««Indura şi dor dai mâ-sa, dă sura la. Umbllnd pin cndro. s'a’nlîlnil IntrVi zi cu P&unaşu» (a ciuta V cin l-a văzl ii veniră o trm&rarc spâiinlnloasa. A «tal iei dă taină pîn* e răsărit luna. Ai aşa, mfims-a^a pînâ a vuoll Sită* Că (iKi^o lu uu Grec mare peste Olt. Venind şt imşAarnd-o, aVdivhal pa ăl d*0 pita şa crezul că s'a rătăcit jiln pădure, A dat poete iei ştim! la dom&nc&lă, iu spimiudu-i: „cin oi auzlcinlecu mieu ta ş-tii fă vii*' du să repţază Si|â l^ăuuaşu, ta s’a pus piuo*rilru iej. [el s’a’mpîedicat ş*a căzut $*a fugit Păunaşti, {a cu cuvinte uiin^ingaş*:: „bine c’aj venit, că io am fast rătăcit şi nn-a LşJl ăsta munte.* lei s’a făcut c'o credo sa Im tarii să să ducă pă caJch-m&ro lu socri cu plocon. Ş’acu vinei Pă tel deal, pă Cea cotniţă Plimbă-mi s’o cătănuţă Cu h Iţii dalbă mfndntţă. —FţajQ venle mato*iatf Im, mindro. dă cin tc-ani luat Nte un cinice nAii curtat: |a clntă-mi tu clnLcCU, Că mj-o drag ce sufletu. — lu. giţâ, dac'oj cîntu, Hruzl că s’or clătina, Apili ş’or turbura, Vaj adîn£ ur răsuna, Puuuaşu c'u auzi. Pâtmu-şu codirilor, Drăguţii femeilor, Drâuala.şu foţilor. - Clnlă-rui, mindro. cintecu» CA itti-e dnt# ca suflelu-. Dar nrdndm cin InCcpca Cintecu a-ş ilâBflra Codri muri cit răsuna» A pili să turbura. Vâj adlnC ca răsuna, DăUnuşu c’auza Şi jui loc Că fin SOSU, Vmă lu Qiţă-i hă§&: ..Hei tu. 9iţa [»opă vekj. Cu polcapiu ful urekî. Ce lc-ai lăsat dă popije Şi du Sflnta lelurgjc 290 AL. /ArJMriWCW ŞI-HJutOt cate |K>ionili Şl-tn toi atrte Ifvez.lli fr* Dară te-l «ptmţat -Ce poiene, mft Păune, Ce livezi, nul păglne? Vino sa te livezesc Şl pă Ioc sa te îsprăvjeac.~ pâu nu s‘opropita, Pă Siţa căi întreba: — Iu săbii să ne tăiem Orj in lupta să ne luptăm? — Ne luptam In luptă dreaptă* Ca-i dă iHminezăg lăsată/ lej pă loc ca mi să#Iga Şl Ia lupta *ă*u£erca; Cin la vale s'aduda. Cin la deal sa râsitea, Şl nteuuu nu cădja. Dara gl|ă Ce fulaf Cu stftiga krlu-g dâsfîtâa Şl la tuimlra lui striga: rStrfnge-mt mlndro, brîuşoru. Că ma supune marţiolu.* Dara rntndra Ce ztea ? nCarj pă cari vi-ţ birui Tot d*uti bărbuţei mty fi*1. Dar giţă cin a uza Ntr'un pteor să răsuCa» Pă marjjol că mi-1 irintia. Ptnă’n gît că mi-1 băga Şl capu că i-1 tăia-Ia mlndra lui să’ntorCa Şî din gură îi /.tea: „ŞtiLmindnjţo.Cc-am pusgfad f Casta vară am cosit. Clădi le-aru vîrftiit, A rămas una’n plr&g Să-i fac vlrf cu capu tăg/ Şi giţă îrn făCaf Capu mlndrii i-l tăiu Şî'n vale 11 arunca, Ţftili i le tăia Şl plocon Că Je fa£«t EPICA POPULARA DIN ARfSRQ 291 Ia nmîcă-şa să duCa; La socri Feslo codri* La na^ Feste oraţ, I.a sgacra-ea duca Şî plocon ca-i arata: vŢîttc* maica, carne grasă Din iunitiăca 6a frumoasă*. Dara mă-sa 6q zteaT ,-Cu hajdu€j-ai tras. Cu haiduci mki rămas-. Musteşti —Siorge Toma Bolovan, 27. CI ii tec u Iu Godin Ş'am xte verde solz dă peste, Ana nou sute zA6o, D’un lidjat că sa ivia, COfctandiu că mi-1 k ierna, Mă-sa Godin cA-i ztea, Fetili drag mi-1 avea, BAie(i necaz c^vca; Să vorbja, *A sfătuia* Cum să faca şă-1 omoare* Sî cum* neică. ea-1 omoare. Ş'ain zfe venli^ trei Uiorkine, Toma’n sară dă Sln-Yasîle, A Iu giurgiu-a liarbului, Răiatu primarului. Puiţoru dracului. La iei, neică, sa dttfta. Multe minCuui cad spunea tjf Codin că le credea. Iul In casa să du6u. Intepea a să gătja, Cama «a cu verde iţja. MA-*u lui 6o mi-i zlCa f „Măi Godine, dumneata. Vine oţl şf te ja Şf Ic du£u Ia belca. 4 Ş>ani|ifs verde d’ali verde Nu I^h cămaşa cu verde JJI ja cămaşa cu alb, La fete să le paj draff*. Cămaşa cu alb c’o lua, Cu-a Iu Sior5i«?i că pleca, In curte, neică, jeşa, Uşa la gr&id dflşkid^a, Calu ilîn grald cA scotea, Cftlu la iei *ă dufo. Căruia dîn cap i-o lua fcos neică, i-o Irînlia. Calu nekjeza, ofta, Godin nimic nu *Uia ŞI nimic nu priCepca. Mlna pă bfc că punea, Doo bice cA-i dădea. pă iei fncălicu, Cg-M lu Sior^ie Oi pleca. Morga, neică, Ce merfca, PIna’n pădni‘e-&2»inga. Zoo la o butură ota, Iei lu Codiri că-i zî£a: „Mâ Godine, dumneata, |a trage a jiat’ a mea. Nu ştiu ie glodeşte'n ja*. Cod in $os că «'apleca. 9i»ta fumate traga, Âj din urmă ca sosa, Doo lovituri cu-î da, Peste mină cA-1 Jovja Şl mina că i-o rupea; Iei foa, neică, Im cădea Ş*In£epca a să ruga: »M& băjeţ, băieţilor, Voi mi ie ml Oft mi-at rupt, Iaşii-mă cu ia aşa Să mai vorbi esc cu maica. La lot milă că berea, Iu pădure *ă duCa ŞI fos, neică, că-l lăsa A lu gioiţje ie. făSaf Tot al druculuj jereaT EPICA POPULARA IGS ARGEŞ 293 îndărăt t?â napoia, Don tumege ca-i da Ş’atuoC sfîrşltu şM da. La ăi lanţ na si duda» Sa vorhia, «&$rdiuia, Int'un puţ, neică, *â-J bafte, Int’un puţ, zâg, par&dt, Cura nimeni n’a mai văzut, N’a văzut, n'a auzit, Şl ni£ nu *T& pomenit. Pa fumege că ini-l lua şi cu iei, neică, pleca, O luminare «lin Cer pica. Lor urit ii să fă£a„ Acolo 2jo* că-l lăsa. La ctrfîmă sl dufa, Unde bea st kiuin, ZungîurJ In miju'aven. Zio bine să făfa, Godin aca* nu sisa, SgaHli si ridica, Mâ«aa lui Ce ml-* 1‘ăfa? L'a lu Siorgie să duCa Sî pa iei că-l întreba. A lu ţjiorgie Ce fiiCa * {ui nimica nu-i spunea, Căf al dracului ierea, Soarili şă ridica. Godin acaH nu mai sosa. Fraţi lui £© mi-ş tăfa f Primăriia o'nşllinţa, Sec&illi tot asa, şî pleca a ferfcUi, Pin pădure-A căuta, ŞI mort. neică, că-l găsa: Mă-su iui cin 11 vidca im pă iei ca leşina. Ordon la pronurol să da. Piuă procurai vi nea, Cu doclnrj asemenea, Otopsfja j-o faca Ş’infepţa a le spunea, In coştlg că nii-J punea. 294 AL. 1 STRAT F.SiW La tffarică-J duda, Feiili ca mi-l strica. Din puriţ'aşa zidu: ..Buciiră-te, minări re. Că frumoasă ziuă vine, Nu vine ca FÂ’nflorească ŞI vine sa puirezască.*4 Hintâşti—Stana Oprescu, 18. Focul d u 1 a € o b t e ţ t i Foaie verde flori domneşti, Curii, Trate, sa mai trăieşte. Cum să le mai veseleşti. Cin vez focu la Costeştj? Foaie verde salbă moale, Tomna'n Vineria £a mare Vâzuj, Doamne, un foc mare Cu dogoarea pin la soare. Foaie verile viorea, Dar acolo de ardea? Foaje verde Hori domneşti, Cimiliru din Coste* ti. Foaie verde ş*o sîpică. Tul popora ie la rugă. Să sil roage In credinţă In mica bisericuţa. Foaie verde viorea, O coroana foc lua, Ţfrcomntei năgrâbja, Foajo verde birui iţa. Ticuţă şi CU Qiorţjiţâ Dascăli arnbidoi terna, (ei din strană fuga day, Scaunili Jo lua, Şl pă iele să suia, O corgană mi-o stingă. Dar pă tontă nro putea, Focu’n sus că s&’ntindea* Iei alunCa efrt vedja. Fuga bi al rari că da, ŞI popii că l| sjninia. Dară popa de (ftâtf EPICA POPULARA DIN ARGEŞ 295 Din guriţa CĂ zlfa: „Adufet-i-m făcură SA spargem biserica, SA ia&âi toată lumea". Dar nime nu*nţ&!e£a, H'incă Ibcu li urdja Şî i'umu îi îneca, Popa’n alia ii *ă du€& Şt cu dascăli vorbi» Şî din gura Ie spunja: Xi-ani f(Ml. lată, blestemul Să murim în bteeriefi arţ f* Foaie venlo foi pelin, Sioripţă a Iu Zamfir Ce băjat frumos ieru Dă nu &â mai pomonia. Şl focu turu-l ardea Du nu sâ mni cunoştea, Nif cap că nu mai avea, Bajat tlnar înflorii, OpspreCe ani u trăit Foaie verde viorea, Tică a lu Tudorj {orga Ce batal falnic jera, SamAn pă lume ii’uvuu. Blînd 1h faţă şl reuşeai, Trandah'ir nescuturat, Şî fu păr ftrumoa avea, Paicu mereu freza. Şt focii tare-l ardea Dă nu să mai cunoştea. Sărmana cin iul ardea Din guF aşa tm atrigu: „Tată, mama, surori, fraţ, Veniţ ca sa mu şcăpaţ Că focu ture nVa ars, Mj-a ar$ mina şt piCoru, Nu mai pof sufori doru; Daîa cap ] • f ri iu pifgare Sin toi inima o vllvgare*4. La urmă nu mai vorbja. Cu sulletu li işu. Foaie verde loj polio, 206 AL, ISTRATE&CU Iu Zamfir cin ardia Iei ii In tfurii că zifa: .Maică, nmtculiţu mea» Nu mai jjoC focu răbda, Ml **a dus viaţa mea*4 SI nimic nu mai zlfa, CA focu taro-l ardea Dă nu să mai cunoştea: N‘uvea spate, n’avea cap* Doamne fj-a fost blestemaţi Foaie verde viorea, Lume-ajluntâ fe făfaf Ţipa şl sa văieta, Aiuteare că ferea, Că focu lare-i arilea; Mijnili şî bVntindea, Azufoare nu vinca. Că nimenea nu putea. Foaie verde dă cicoare» Cura fără şl vflvo&re. Cum să mut scapţ, frăţfoaref Focu ardea şî tranşa Şf icî că să perpelea. Foaie verde foi dă leandru, Siorxjită şl cu Lisândru şl Fănic/* a iu Muşca Iu L>tn voinic pă cum Iera NIC nu să mai cunoştea, ZuiiiÂtato scrum îerea. Foaie verde viorea, Ţipete mari că ierca. Primam cin a uza La primăriie să dnCa şl la telefon vorbiu, Doo pompe că venea. Dft utunf tlrzfg jerţa. Cu viată nu-i mai scotea. Cin Infepca dă-i scotea O sulă opt că jerea* Toată lumea că venea. Vedea şi dăi& Piteşti, Miniştri dfn Bucureşti, Foaie verde mărăcine. EPICA POPULARA i»IN AROBQ 207 şf din alte ţ&rl Streine. Pâ*nv6t&tori cin H scotea Cocoana că mW 2ă Ica: , Aoleo, draga Ştefane. Cum slrînsaş corn ui mare, Ca wi cînto la I&ub, Fusărrtţ prăifţ ca'n vis. Cavaleri şî domnişoare, Oameni mari, copii dă şcoala, Paică a fost un fricut Să moarA'n lAcuşu 6t’int“. Foaie verde Hori domneşti, FM vale pe la Găteşti Numa fele şl baieţ Sin .senuniţ, dă nu-i cunoşti Foaie verde ş’o alpica. Dări Iu, pariu le Milieu, Cum urs-a tale veşminte, Blesteme dala părinte! Fgaie verde mato®lai, SevaMiţa lu MuşaI între şuMi fraţ a stat, în biserica toi a ars. Foaie venle trei grăunte. Lumi ţa Ju badea Enakte Drag «ti trăiască i-erca, Ijl denije Mi dltfa Şf viaţa ca ş’o aflrşa; Umbla cin tind, ftuierlnd. Acu putrezăşle'n mormlnt. , Fgaie venle şro fcîpicu. Mariuţa lu MiricA lom una la pari nţ. Ca luna Ini re doi Mini, Ca sgarili'ntre doi niunţ: Fgaie verde viorea, în biserică ardea IM nu sA maţ cunoştea. Foaie venle foi da leandru, Şl Valuta lu 13uU;anu tHm frumoasă cum ierşa NiC nu Mt mai cunoştea. Focu tare o scrum ia. m AL. fSTRATESCF PgâjBMnrde flori domneşti. Siorgi>i din Vaalleţlj, Une te călătoreai Cu noi dă nu mai vorbieşti* Te-oi fl Certat cu doi, trei. Da nu le-ai Certat eu noi. Foaie verde ca Cire^u. Lu Radu Vaslleacu* Foaie verde viorea* CinC copii ca îi ardea, Patru fete $’un băiat Cai*e Tîti l-a k iernat, Fyaie verde trei agrtC. SăraCi bieţi părinţ Ş-a păşit copii fripţ. Foaie verde ca piperu. Băieţi ai lu Pikieru Cîte patru Ja rtnd sta Şl părinţi li £âJia. Foaie verde lumii bi. Din Pol ieşeni ja lu Si(ă Numa cjjata mai jerea, Că toata scrum să făCa. Fgaie verile ca piperu, Băjeţl lu Coooşielur Trei băieţ ş'o faf avţa Care Cema să nu mia, Uarje'n şcoală fruntaş fjfn biserică a ars, ♦Şcoala dă joi a rămas; Jar Comica cin ardea Dîn guriţă că zfca: mâmiţlca mea, Haj. mămică, dă mă scoate. Că focu tare mă arde*. Foaie verde viorea. Sandu Ce băiet teren şrn biserică ardea Dă nu şă mai cunoştea, Că focu lare-l acru mia. Foaie verde ttorj domneşti. ♦ EPICA POPULARA MS AKQF.fi m Dacă vreţ m& credeţ Aţa a fost Ia Conteşti. Groteşti — Calrina Steinate tlizeu, 3&. Alexandrina IstrAtescu PRINTRE CIOBANII DIN JIXA I Aşezată în ereerii mu nţ i lor, Ia marginea apuseană a ..Mărginenimei4* judeţului Sibuit la o înălţime de aproximativ 1000 ni,, Jinn ara «na din cala mai pitoreşti posiţii. împrăştiata jie coastele mai multor dealuri şi văi, ea toate că e in imediata apropiere a crestei munţilor sîbieni — care o îngrădesc spre miazăzi —orizontul sa deschide lfirţ^^ dominind pînă în depărtare întinsul podiş transilvănean, spre Alba-lulia, Turda, Cluj. Ou aşezare, Jina preş uită o notă particulară. Fiind formată din grupuri de case, numita de ei * vecinătăţia, ou seamănă nici cu satele răzleţe dala munte, nici eu cele îngrămădire dela cîin pie. Casele, în general, se pot grupa iu două tipuri: Casa wcJtr* IxîirinrajcA — din hîrne, cn ferestre mici, din afară, văruită ori ne văruită, unele cu „privar1* numai în fa (a «şei, altele cu el întins pa întreaga faţadă — e acoperită cu rşis?“ şi nu a re horn. Acoperişul e fn formă de piramidă, aproape vertical pentru ca apa da ploaie, ori zăpadă să se «curgă cit mai repede. Cînd casa e aşezată pe „ooştiş4* (pantă) partea din spre deal sa sprijine direct |>e pămînt, iar cea din spre vale jk» un fundament de piatra, cat»? formează in acelaşi timp şi păreţii pivniţei. Cam now«, făcută din cărămidă ori piatră, cu ferestrele mai mari. e acoperită cu ţiglă şi are horn. Predomină tipul de casă veche. PMNTIiE CIOB A\ II Hl\ JI\A 301 Alît casele de tip vechi, eît şi cele de tip nou au de obicei două camere* Din „privări* intri în tindă, din car»:* „tuni" in „casa mare". Interiorul puţin mobilat: în tindă un pat cumpărat sau făcut di* ei* o masă, o pk^iţîla ori «Ionii .şi soba; in casa mare naltă masă, iar o „lâg'iţă* ori doua, „lâdoiu", lada cu haine .şi întreaga bogăţie a casei: „bidatjâle* şi „ştc&n~ durile* cu brinzâ şi unt* „straiele*, lina etc. Icoanele, temu al religinsităţei lor* nu lipsesc ntcăeri. împrejurul casei au: „grazdju"* pentru vite, ffco-teţu* pentru găini şi porci, un „şo-pni* pentru unei te (car, coasă. etc.), o *perd$a încarc închid oile iarna, una sau mai multe n bugk* ** de (în pentru vite etc. Ti >a te acestea sin t împrejmuite de *p&lauuu de scindări, care nn-ţi (termite intrarea în curte decit prin „vraniţa** solidă, făcută «lin scmduri. Faţă de satele din jur, Poiana* Sâliştea ş. iu, Jian duce o vienţă isolată. o vieaţâ proprie, bogată in urme arhaici* şi* deei, interesantă «lin orice punct de vedere ai cerceta-o. Fie că această isolare e urmarea zîmbetului ironic* uneori chiar dispreţuitor, cu eare-i privesc Mărginenii; Ce că e consecinţa trai ului lor eu prea puţine pretenţii; fie — chiar—că o anumită trăsătură sufletească ©e şi-ar găsi explicarea In originea lor (v. p. 333)—ii forţează cătră această vieaţâ; fie cîu în .sfîrşit, toate acest*1 trei considerente împreună eon-tribne ca Jinavul să m- îngrădească iu marginile unui trai de Hj. I : (7&a& rochcu D. ŞASDIiV j/ f iMlSZKV im strînsă solidari tat« Cil consătenii lui, trai oare-i cere prea puţine legături cu vecinii. Cerinţele xilei de oxi pu ruine sînt satisfăcute în oarecare mAsnr& de ocupaţia lor principala, păstoritul. Astfel găsim destui printre ci care foarte rar şi-an pjir&srt satul ori munţii pe care-.şi petrec buna parte din timpul anului. Din cfnd iii cfnd numai coboară eu caii lor la Sălişte ori Mi'twtm pentru a-$i desfac* prud unele oilor ti a-şi cum păru faină do „k'ită* şi „inilţşe*. Locuitorii »tnt toţi Homini; nici un strein, doar un număr de vre-o 50 de familii de ătXtVpi, care kxneac nn cap al satului şi cure m* ocupă cu facerea lingurilor de lemn, „trofcilor-, fmelor |>entru tors etc. Din punct de radere economie. Jiu;irul stă bine, în generat. Principala sa sursă de existenţă fiind pictori tul, care-i procură hrana zilnică, îmbrăcămintea, din tîrg ia absolut numai strictul necesar, in r din re prine-eşte face faţă nevoilor silnice, îşi plăteşte impozitul etc. Dc sigur această stare prosperă se datore# te şi faptului că Jinnrii nu sint exploataţi de streini, iar l>anul nu şi-l dau pe băutură. Fără să lie avari, sfrîng cu multă chibzuinţă cele necesare, îneît niciodată nu vei fi întîmptnat cu acele stereo* ti|H „o ducem rău de tot, domnule, ii’âvoiu ce tu încă* attt de des întîlnite aiurea. De erisa actualii, care bfntuie peste tot şi care, fără îndoială, se simte şi pe la ei. mi se plîng ca alţii; o suportă eu argumentul că altădată „o fostă şi mai răg- şi cu «indul într'un viitor mai bun. Dacă faţă d»* cei din alte sate păstreasă oarecare reservâ, în lumii ml satului sint mult mai sociabili. Femeile, ca şi bărbaţii, se ajută bucuros. In raj*>rturiie dintre ei liuişn^a şi buna Înţelegere domneşte; nu se duşmănie, nu *e poartă de-eît rar |* la judecăţi; patima politică încă lin le-a alterat sufletul — de altfel politicei îi dau prea puţină atenţie. Datoriile cetăţeneşti şi Ie împlineşte dinarul cu regularitate. In fiecare duminecă, «lupă sflrşirca liturghiei — la care inu parte eu mie, cu mare - bărbaţii satului ascultă .poruncile" pe car* li I»* ceteşte primând. phmtjie ciorasii m\ îisa Deosebirea de clase sociale tiu există. i blinioarft em fosă o jwteroică distincţie între „grâiuţ^ri* şi *ibdcria. <îrâ-uiccrii, acei care nu Acceptat. în trecut *ă ia armele luntrii apărarea graniţei fostei împărăţii austro-ungare, se bucurmi ik* toate drepturile, |»e cftnd „xelcriî* cei care am rcfo&at si cărora li s au adăugat, eu timpul, şi veneticii din alte sate no arcan nici un drept de proprietate1. Spiritul ii»* «Hparfttiwii caiv-i stă pi ni a in aceasta privinţa pina mai acum chera decenii (v. text. xxv şi LVIll) azi nu mai există, Intrun timp relativ scurt grănicerii a’ao amestecat cu jderii ntît do bine incit cei mai mulţi nn-ţi pot «pun»-ducă «se trag din unii nan din alţii. LV lingă păstorii, de care vom vorbi mai la vale^ locuitorii se Ocupă In mică măsură şî cu exploatarea lemnului. Munţii, acoperiţi de păduri bogate iu brad, fag etc*. le-ar da o bună sursă de ciştig dacă drumuri potrivi te le-nr da putinţa sii-ri stabilească debuşeu de plasare. Lipsiţi de acestea, exploatarea lemnului se face doar în cele chera ^y.oagăre*' aşezat»* |x» \ralea Dobrei şi lli strei şi numai pentru nevoile locale (blrnc pentru case-, nşjsi;tt pentru acoperiş etc,). Agricultura w practica şi ea în măsura cu totul redusă. Solul neproductiv şi altitudinea regiunei au permit să cultive •Iceît foarte puţinii aoeară, cartoti ele. Finul le cere însă o iiiimen încordată, aproape în tot decursul vana. 1 De altfel. acviutu *itnapc do favHrinre a unora foţi de alţii nu era dectt o nwiă întărire a Uănd tic ţ» Ompfll Inptelur religios*» eu jirile.ini tinlrvl dela 1700; t. t>r. II. Pnţcnvto» I. Lupftţ, 8. Drajp>mîr «•to„ GonirkbntMini tV.nin* jrrirtfMirft la trecui tU Rumhiticn' de j.h pXwînlvI critic*?: 8. Dragii mir* lâioru\ fie Ar ofticai rtfiyl**Ae n /fanitiifor iJtrv Arriral in stre ui XVJIrita, V«n In acenri* privinţă ţi teit. CXXIV, Mim Keputlnd *u|H>ri» aroaatA iitnaţt»». mulţi «llntre »d an trecut Carpa.pl In Ură, mărind numărul uelur j.lorjiţî mi! l»*5nl* «lin nanei ptrwcciţta-nilor reVudim-H In april 1U3I, trec-lnil prin Vnidccn) juil. Vlieen, ani crlrit acolo IsUrlnl «.***«-ţi ndua aminte că |#rlnţkl lor an fugit Hli» J»n» *•% -.ft nu armat*: am «rărit de altfel chiar numele d«- Jituir* la mu In* familii dl u Vaideealţ v. şl C. ErMccanu, l'ivofn fui Xaum Itimaiecd««f, dlwsur» de reCCpţloi la Ai'imI. K*in-, 19W, i. Oral ii S%jflri- 7 0. $ÂNDRV $I F, HRIS7.F.I Sfii Industria casnică •• foart6 dezvoltată. Pentru îmbrăcăminte nu cumpără din tîrţ^ dccît oefta ce nu pot ei face acasă (pălării, opinci, ^şerpare"), încolo totul e lucrat de mina dibace n femeilor 1 (v. text. xxvi). D* relevat, în această, ordine de idei, arta cu care feciorii „kindiaţao* furcile de tors, „pris-tende* ete. Ocupaţia principală şi, cujh am vătuit, aproA|ie unica lor ocupaţie» e*te păstori ml sau, cum ii zic ci, 9ojeritu* \ Condiţiunile de teren îi hotărăsc la aceasta. Munţii bogaţi în p&tiari şi păşuni mănoase fac, ilar mai ales an făcut, rentabil păstorind. Împrejurări cărora din «Misa lipsei de documente istorice nu Ic putem da totdeauna explicaţia Hatisfăcătoan* — deşi vom fneerca-o mai spre sfîrşit — au făcut cu păstori tul din dina să ne ofere nn aspect diferit mult de al celorlalţi Mărgineni, De pildă, ei uu practică tranahunanţa» cunoscuta caracteristică a păstoritului mărginean. Nici un document, nici t> descriere, nici un stadia, met o povestire bntrineascâ nu confirmă, în trecut ca -şi azi, existenţa transhumantei; povestirile b&triliilor ne spun chiar căci nu au cunoscut-o (v. text. xlviii K Ei nn treecau cu turmele lor Carpaţii ea â?i caute păşuni pe întinsele şesuri ale Bărăganului, Do-brogei etc, \ In urma faptului do a se ii supus domiiiaţiunei au.siriace pentru apărarea graniţei, au primit moşii întinse şi munţi numeroşi (v. text, cxxiv), aşa că nu siraţiau lipsa păşunilor cure îsâ-î facă să colinde locuri din regiuni îndepărtate. Rar, foarte rar, eînd iernile erau cu totul aspre şi lungi, • 1 Nu nu oprim .%-opr» unelUdur pe ca» fomeU !■* Intwlmlnţcaxi La ţoatiL t»>rsr ursit otc.j etnt *prnft|'« wUllfW, atlt «a cit fi ca nu- miri, cu rola «lin celelalte (inutilii romiueşti. Do Altfel. din punct de vedere ti în. Lee Colonie *o var putea iirmîlri In Glosar. '* Priit i.derît nu trebue ts& înţelegem numai Creşterea propriu atsi » oilor, CÎ ţî » TUvIiir, Cailor, pârtiilor, toate 'îndeletnicirile Ce e»c le&git de p:l- torit. 9 Ihd totuşi Hăuliri familii în Vechiul Re«ret da Corhil- ii#*Plfcll4, Vaideenl>, acwita no dftfoffVţUs cum *m vjlxut (pair. 303), altor «MM, PRINTRE CIOBAXII DlS USA 805 iar verii»4 cran apoetoasc şi nn-$i păţeau fac»* fîu «lin foel-ei îşi duceau Ultmele |j** valea Secaşului, Mureşului şi a Tîrnavelor la »toainfttu ori „primăvArat"; încolo rara îşi cre«e oile in munţii diu apropiere, iar iama le ţin eu finul făcut în jurul salului sau al coliliilor. O aţină din mţintele CrisU‘«tL Dacă iernatul oilor nn presinta importanţă din punctul nostru de vedere, in schiniU vitratul ne ofere interesa nte aspecte, de aceea îl rom descrie a<*i cu înfăţişările Iui caracteristica*. Cum o stînii trebne *ă aii►&, în midie, 4(H}-500 .mîndzîlrC. şi cum cei mai înstăriţi dinari nn au mai mult de 300 de Otcum se aftrşefte iarna *e asociaiă mai mulţi inşi, *arfn-dcaxau muntele, tîe dela comună, fie ilela comunele din jur care au munţi, ilar nu practică păstori tul, şi fac o ^ tovărăşieu 8** începe apoi „tomneala" jwnx hm Iii lui stÎQiîi, cure se face după vechime şi după purtarea ori isteţimea pe caro nhâeile" şi «cjo- 1 1 !□ schimb, ijiryiaj* fieeirtt &tv ii ii număr Hi* HV20 ol, «pro dr*:»-c-* Mro de PjH*n;iri, Tilifuud, Şfili*trnîr In «re aiuritul *o ri*du« la cltuva. familii ei» tnlr'adovJtr mi elU* 100U-2000, daeS na ţi mai multe. D. $ AS DRV şi F. IWlSZKV 300 banii14 au arătat-o în anii treenţi. Fiecare stînit are 4-5 ^băii** uti •jiiîntlzâniF1* care ajutat doun«poriirlu wu «bojt&r'” îngrijeşte de rnînzitri. un „iielar1* care îngrijeşte de miei şi un «stărpar'* în sama oăruia «ian „sterpele41, Dacă nciopoarvlea «le miei ori sterpe «înt mai mari, „iielaifa* şi „stârpa/n-1 an citi1 un ajutor. Fiecare stînă are şi tiu .TaeaF1* care îngrijeşte cele 20-30 de vaci. «Simbria*1 ce .se da b&ciţelor pentru vărat (care durează cam trei luni) constă din 20 lei de oaie şi o l&reche, două, de opinci. Ciobanilor (nmîndzărar/ului‘*« -,uela-lAiluj** etc ) li se dă o sumă ce variază între 2000-4000 lei şi opinci. Mai de mult li se dedea şi ^dmhnedinoj^acuni Insă nu li se mai dă. Dintre toti cel mai scump plătite „nelnr'u*, ră «ueî-s mai zingaşi şi tr&buje să-i grt&caseă maig'ine; la «ci s’al^Se cinj sn bagă44. Caracteristic păstorind ui j măresc este faptul că gospodarul stinci, mai marele stincr, nu «• ciobanul „care nu are altă decît su gnze&scu oile** ci femeia, „ha&cn* cum se numeşte. «Baci41 aveau şi ceilalţi Mărgineni pînă mai acum vre-o 40-50 de ani, azi Insă sînt înlocuite cu bărbaţi l. Toată socoteala, toată conducerea •dinei cade în sama băciţetor: ele mulg oile, ele fac coşul, untul, urda, ele fac înfocarea — pe riiid — ciobanilor etc. Pentru hrana ciobanilor fiecare stăpin aduce o anumită cantitate de făină, sare şi altele de-ale „demîneării*1, pe care le dft iu mina băciţelor* Ele ţin socoteala de tot ce fuiuoe fiecare stăpin, însemnind pe „răvaş*. 1 H|?, Ţotii in i*aiv de eu ^bote 11** lui „a-munte*. Ari — înainte de a împreuna oile — le Jmiesc'" pe ♦.crucea sh'innrii*. in ^rfbenj*, pe nş?le* ea sh poată fi cunoscute de Itocea respectivii eare th mulge nn- Fljr, 4 jW#f mnl-lnd oile. mai oile stApînilor ei, Km* apoi strimta *i alte lucruri treimi neionse stînei. Gospodăria propriu h\sh a prodigelor oilor se deosebeşte şi ea iii multe privinţe de ceea re constatăm In Mărgineni, aseinfuiînHa-se eu ceea CU găsim, în această privinţă, la şes. La Mărgineni, chiar dacă un munte e ţinur de mai mulţi stăpîni, unul singur —cel eu oi mai multe sau baciul — **» angajează să dea celorlalţi o anumită cantitate de brînaă pentru fiecare oaîe. I~u dinari lucrurile se petrec altfel: in cadrul tovărăşiei mari, pentru munţi şi ciobani. fac tovărăşii mai mici, la care iau parte 2-10 stăpîni *. 1 1 O turtirăţi* mic* nn poate arca mat mult «te 150 nihixirr, mum cir |m#uc mtilire o l»ae*. jy ş.ASOUV şi F KtttSZEV 308 Fiecare tovărăşie mieii işi are bacea ei oare mulge număr oile Htipioilor săi 1; lucrează numai produsele lor, fltră sa aibă nici un amestec cu celelalte biieiţe; fiecare îşi ure uneltele ei (Nuiiru muls» -eîrligul* (focul) ni, -rînduiala“ ei in stină, ill ^celar'", In strungă, [reatu tot. Caşnlţ brinz.il, «groseioni** pe cnre-l fa*% I»* aduc de două, trei ori pe vară în sat, le depăşi feaxă la unul «lin stă-pînî şi după ce „yin oile de-a-munte* se împart între stă pini „care «lupă ei te oi ag". Plinft <1<* pitoresc şi deosebit de interesanţii ca aspect folklorir este „coborirea d«r-fi-munte**. Cu u snptăuiillă înainte «le „Tătare*. xîiui sorocită pen-iru coborîre. stins ia un ah aspect. Totul se pune în mişcare, totul se pregăteşte in vierea coborîroi. In ajunul Tăierci, stapînii se urcă la munte A doua zi numără oile şi si le aleg. Ciobanii treime să-şi dea. sama de flecare oaie pierdută. Dacă pierde vre-tina fără să poată face dovada că a fost raîncată de vre-o fiară — ară tind un „partal* din piele i se trage din simbrie. Ibipâ alegere încarcă brfaza, lîna. „hirdauăle1*, „ştrandurile*, „vasele* «tc. j>e cai şi în coloane lungi pornesc la vale. lăsînd stîna singură sâ aştepte piuă la anul. Chiotul, vo- 1 1 La mali flecari* Iim'h î*{ an> ««Mimul *1 şt mulge numai aîle stil-ţiîmtar CArtî Au Angajat-o, pe cmv Ic canna*<* dqp4 »l*ui*14* ţi «tapă ■•••înfiate it» la v. fîtf, După vr«*-n -âpt.lmlnii ori duuA oile fnvAţu şl nii nwrţf dccit Ia d*a 1»ao#| nu poc tivit. PRfNTRB rtoHANU DIX JIXJ :*I9 selia ii însoţeşte tot timpul. Oile *bîară. ciobanii »ic din Fiff. 41. Ajunşi la colibi, tiecartt îngrijeşte oile pe moşia riin jurul colici lui; doc& trece şi pe a vecinului. *tmi i urnea marea cu sarea*. fj Cu acestea v&rntul se termină. De îndată ce ca«le taptulft, oile siut -puse pe t*înu. Ciad zăpada e mare li se dau -4 mîneiiiiM de fin pe ^ xi, dacii nu -inima trîj, cA Jşle mai bătu cu k'icioru^lag zăpada la o ■*— Fljc. 7: :\. jfe.ijyifti; I». Ai/iMyr c Wfyolt# pentru matamt tu urdă ff&iîuf din „clgarube du mfotadlnlt*): d. f\wu fii>JdWtrţ, pentru l>dfcat untul fluier* biicile spun -cînt&turr «lin care tiu lipseşte niciodată -.Răniii stîriă sănătoasă*. 310 Fîjr- H; «tlnifii: acwii rrr-u «io aitl, «Irr.npt» aid 4? I ‘A Fîţr, IO: IVt( Uftfrlru*»c. u. xasdbi w r mtyiBV Klşr. li. H&trin t'ti (ttnrffd limilTHlS |<* iioiif NtlSTkE L'MHiXH h!\ Jf\.\ 311 ÎS: Fecior Irt port de iarnă. Kl-r. 1*1 Port de fala. FU*. 14: Port «In *ărtiăt<*iri>- Flir. 15; ttapU (â iui») eu fctfuţe* pe el en *1 liăr^npi ţi I >4 Irt nil. 312 /). ŞASDRV ?! F. BJltNZBV Iifir de sârbii*1. Local dude li se d& finul -se cloanţă „pirţi-tură* {aimplrţitură*), pentru cil final e împărţit în grâmăjioare, «a fvii na se risipească şi *ă piaţă titînca toate oile, In caşuri extrem de rare» 11 se iuţim pl ă unora să nu le ajungă linul şi» deci, să fie siliţi să ducă oile „la cimp* să le „tomneze4 ori „primăvercze11. Altădată păstori tul le oferia reale mijloace de trai îndestulător şi tihnit: azi insă (cu arendarea munţilor prea scumpă, impositele prea mari, posibilităţi de desfacere a pro* r * J i Fii». IU: Si'iniH- In urechile oilor. I, tţmitkX; 'l, k'i*e<îi«rA; A. fircu/ti; 4. cMîg*; &. pnriifO; d. ipmrA; Ir filaşi: 8. sa1/u*u. duselor reduse) începe să decadă. Nu de puţine ori ni se spunea; uliu să inaj pr? plăteşte să Ie ţtdem, da u.-am învăţării cu î^l« şj parcă n*i urît*. De altfel configuraţia terenului nici nu Je permite »& se ocupe cu alt ceva. Ocupaţia nea lor îi sileşte să stea mereu în mijlocul na-turei, dîndu-le din punct de vedere fisic o vigoare• trupească şi sufletească puţin întîlnităîn alte părţi. Bărbaţii sfat bine legaţi, chipeşi, mai mult. bruni doeit blonzi, eu faţa rumenă şi plină de sănătate. Chie& lungă şi bogată, pe care u mai poartă mulţi—altădată o purtau cu toţii — le ilă o înfăţişare impunătoare ee te face să mergi cu gîndul departe în trecut. pjn.vrnc aoiUMt dis jisj 3t:t Femeile — potrivite ca atatură— annt agere, eu privirea vioaie şi plinii de bnnăcnvi iuţii * Stnt deosebit de harnice, muncesc — la fin şî altele — silii tur i de bărbaţi, îngriji ml In acelaşi timp cu multă pricepere de gospodăria casei. dinarului i seatribue de cei din jur o inteligentă redusă, iar femei ei o oarecare uşurinţă in moravuri. De fapt acest fel ile a-i privi nu este intru totul îndreptăţit. Jinărui este om harnic, oarecum lăs&tor şi ţînînd prea puţin la aspectele materiale ale vieţei. (‘ura cei din jur nu dispreţilCcsO htmă starea materială, fiind chiar lacomi şi sgîiviţi, nu-1 pot privi pe dinar decît ca *pro*tu. Nepăsărei sale faţă de ecle materiale i şc adaugă un suflet bun, deschis, sincer şi foarte comunicativ, după ce se convinge de „omenia'* celui eu care are de a tace; caracteristică în această privinţă e sinceritatea cu care-ţi comunică cele mat intime lucruri , ŞANDRU F RRlS'ZFL' nici ca o sarcină. Moartea o privesc senini. Cu multa durere dar fără revoltă. o mamă ne spunea despre tata ei moartă: „a li'i liîrcasă nemăritată care myare nennntită". E impresionantă coborîrea ciobanului mort la munte: pan trupul iu desagi mari şi. culcîudu-1 |h» cal, tl aduc [iest* 50 de km. astfel pînă în sat. Am întilnît o familie care-şi ool»ora feciorul mort la munte. Durerea mută şi resemnată, Cetită pe feţele lor crispate, ne-a dus eu gîadul cu multe veacuri înainte. Sentimentul religios il au încă viu. Faţă de ahe sate superstiţiile si ut relativ mai (Kiţin numeroase. Diu punct de vodere cultural Jinarii se presantă ca şi ceilalţi Romîni: cred că şcoala mi e pentru ei, ci pentru „domni", doar «ca să meargă a-munte nu trţbuB să ştie carte". Totuşi, pe lirică numărul mare de analfabeţi îniilneşti destui eare-şi ştiu scrie numele» ba anii care cetesc gazete şi „cărţi de poveşti" dela tîrg* Portal presintâ nuanţe de diferenţiere, fără .să iasă din tiptil comun al portului regiunei Mărginenilor. Atît la bărbat cit şi la femeie predomină acel alb eu negru, caracteristica portului mărginenesc din jurul Sftliştci. Fără să fi intervenit vro-o influenţă civilizatoare* ca prin ahe părţi, portul sa schimbat. Portul de acuin 40-50 de ani — pe carenu-l mai illtîlneşti decît in lailă — difere simţitor uneori de cel de acum, Cea mai elocventă pildă ue-o ofere |nirtul miresei. Fotografia pe care o dăm (fîg. 8), alătu-rind portul unei mirele vechi portului uneia din zilele de azi, va permite — fără interpretarea noastră — sesizarea diferenţei de care vorbim ( vezi în această privinţă şi t*xt. xlvii). Bărbaţii pourtâ pe cap pălărie cu „dunga" mică. pe care iarna o schimbă cu căciula. Ilâiritui mai păstrează «căciulii rătundă" (cu fundul lat), |>e eînd cei mai tineri o poartă ascuţită. Cămăşi* albă, care ajunge pinii din sus de genunchi, deosebeşte |w dinar de cei diu jur, ]irin dungile roşii |k? care le nrc. „Şerpar'u" «le piele al tinerilor — mai îngust şi „înfiorat" —se deosebeşte de „praştia" bătr inilor, care e mai lată (de două ori cît şerpariul) şi fără flori. „Cioareci" PhlNTHE CI00ASU DIN USA 315 de lînă, pe care-i poartă şi iarna şi vara., stau «trînşi pe picior. 1*0 umeri, cînd e piuate ori mai rece, îşi aruncă «ţundra* neagră făcută din lină, iar iarna cojocul din piei ■ie oaie. ^K'cptart1* de postav ori piele nu le lipseşte aproape niciodată. In zile de sărbătoare — iarua — cojocul e înlocuit cu „hi tuşa* sau „bituşca*. Ciobanii «cirul rremuje a-munte“ poartă ţiiepiniţ*, nn fel de tundră, tot clin lină, insă mai lungă. încălţămintea obişnuită o formează opincile pe caro le leagă cu «nofcjţe44; în zile de sărbătoare cei mai înstăriţi poartă şi cizme. Femeile mai tinere şi fetele **e îmbracă altfel dccit cele mai Sn virată şi decît bătrinele. „Vili tura* legată deasupra „cîr-naţului4* şi „ciurelu* hătrÎDelor este înlocuit pe capul tinerelor cu „cotu4* alb ori negru sau cu „năframa14. Bâtrînelo poartă cămaşe lungă pînă la căJeîte, care la femeile tinere efte despărţită în două : „iia“ şi „p«?alele“, înainte, atît nnele cît şi altele îşi leagă un nşiirţu, iar îndărăt „erătinţa4* Vara au şi ele aceeaşi „ţundră* «*a şi bărbaţii, iar iarna „oofcocu* şi „k'eptar'u4, înflorit frumos) de „snSia*. In picioare şi ele poartă de obicei opinca; „păpuci" însă apar din ce în ce mai des. GRAIUL Datorită isolărei şi, ca urmare a acesteia, faptului câ influenţa civilizatoare i-a atins mai puţin, graiul lor ne ofere o mulţime de particularităţi interesante atît din punct de vedere fonetic şi morfologie, cit — mai ales — lexical. Fonetica Accentul i. De relevat forme ca: k&dină, #rdV/i«u, f rut mint* în care accentul diferă de cel al limbai generale. D. ŞASDRU şi F. ftRlSZEU 316 Vocale accentuate 2. O singură dată am înregistrat la nn bătrîn fonetismul vechi imblu; forma obişnuiţii fiind umbla. — 3, Singurele cunoscute sînt formele cînc, mbu\ /dnr, deci fără intercala rea lui i,— 4. Sub influenţa lui iek avem e în loc de a în ielnic.—5- E aproape general fonetismul cu u în wtttrrta, mamo-«u. 6. Fonetismul c,., e> e este general: jţt»% Uie* mele, rip/e, vţvdc etc. —• 7. După labialele alterate elemenhd întîi al lui ie se aude uneori bine pronunţat, alteori abia perceptibil: r)icly It'ier şi ftel, h'er; trebue totuşi să observăm că in această priviuţâ nu răşini consecvenţă nici chiar la aceeaşi persoană. — 8- După r, $, f, ţ, dz, e trece la ţ: re£\, cur ţie, Sfmnc, *ţ*/, (p*. Dmnn&Izm. — 9. Freca lat de st şi tr, e trece la â: *târp (însă sterpe, din causa lui r următor), trăhne,— 10. En> in îti tinar♦ care e .singura formă usi* tată. 11. In mtmnbitr (înregistrat isolat), i nu a trecut la i probabil sub influenta lui w or minte rf, care circulă alături de tHoniniitc. — 12. L’u totul isolât aiu notar, un ie în ffaţ (r. text CXXlt). 13. 1 după s, f, dz se rosteşte l.* gă«ii, cuţit, dzic. — 14. In ziuă apare t uneori trecut la i, alteori lipseşte (dzhjă şi dzuă)+ — 15r După p, i se pronunţă f: fj, ffif etc. — 18. Ib? notat pronunţarea rară eu ie în wuî A(er ( — mă mir). 17. O iniţial apare, dc obicei, nealterat : out, opt, dar — mai rai* însă — şi schimbat îu rio; vom, aopt. — 18. Se |>ăstreaxă forma normală în coapfr, CQăpţri, — t9. 0> u în mw/cot». Diftongii— 20, Au ^>no în: aorf scaon, bwr (rar se mul şi formele ou diftongul păstrat). — 21, In cnicu* resenţa diftongului cri acolo unde obişnuit avem r sau rr berbeac, intr&dx* pov&wtt, prifeapc, d&uia. jwmwnăi vţadză. — 24, Diftongul final ea apare ca PRINTRE CIOBANII DIX JINA 317 f: JNf, put?, tle. vedf pus. Pronunţarea cu fa (mea, putea.. >, caracteristică Mărginenilor* e mat rară şi aîntem îndreptăţiţi să credem că această pronunţare la Jinari e o influenţă a acea* tom. — 25. Diftongul ia apare in formele iazăr şi [alt (Iele). Acelaşi diftong se aude uneori în pU băiaţ% sub influenţa sg, 6Ajai. — 26. JSî î| în trif* Vocale nenec entuate 27. *1 aton latin «|«ire ca ă, netrecut la r. în blăMma, părţke, pîi-rfie. — 28. In loc de a arem e în Icrnlor*. - 20. A e schimbat iu o in forma cătun, — 30. / ( i în forme ca; di de. pt-oca/o* pintrM ş. a.—-35. Vb. a nu , a influenţat pe detoid, în sensul că e se păstrează. 36-— / după *. [, ris, ca şi i accentuat, trece la ir Sibif. munţi, dzlcată; după ? şi ^ se pronunţă (; ttpt'fe, eoijb1, /e-if/e, Schimbarea lui i în I o constatăm şi după grupul •ytr: xtriya, stvtea. 36, O aton trece la u in dur ni, u*păţf tntjrupa, uredz, lupată, injhtri; ultimele două forme apar şi cu o: lopată, înflori. — 37. Ca PH/yrne ciobanh uts jisa 310 iniţial din diavol e alterat iu dz: Stn-ţfionh. G 4- e din Ghtrman (o sărbătoare băbească) trece In y: Fcnaaa, iar j + « clin dcţftt la iUşt. 62. J latin + u > dz; tlzac. 63, •/ latin r Of tt > dar se aude şi i; fffoi şi io*. 64. H slav trece la v in rirr Grupuri de consoane.— 65. Cm > mn: toninL 66. Sk>*k: pkîm/ja, — 67. St > «t: *tea*h ftffa tfşU etc. -68. Vn wm; jWmj|tp5r rimni,— 60* ('n treoe la iw?t în ointhS, âiomni. — 70. Ct^>pt; daptor, l 'iptwiu*— 71. Du *i nd 6C reduc la n in rrpnic, (fini (= gtndi). une ( = unde), — 72. Ac/ ]>i»t in rîwt. Asimilaţi e.—73. Prin asimilarea lui / de p se explică popii < pofti. — 74. Caşuri de asimilaţie |»ot ti şi rivol < ş», poate, mituim <3 nimica, deşi acesta |H>ate ti un biper-urbanism, ca o refacere falsa din nimica. D i s i m i 1 a [ i e. — 77. AT — n> r — n: fcrunki*. — 7* Dispare prin disiuulaţie r in cif»tarr şi /erpasCA» 277ÎI5. • (icni ţâ Suflii. tt 32» P. ŞASDRV Şl F BRtSZEV 7». Protesa unui A o constatăm în hodafrr, hurcdz, ho dină (dar .şi mit ie ete.), iar a mmi * în xgtonţ şi sclllîna. Frecventă in poesic e protesa consoanei ti: crinfforU, d'aor... 80. E generală epentesa unui c in grupul xf: fascie, maseiu. scloi, *etwjâ ş. a. In călind rălud şi colind că găsiui epentesa unui r. Metatesă.—8L Apare In riilXoe (şi Au loc), prestiţ, crătinţă şi teâiuâ (Mină), A fere >ă.—82. St? observă in feftanie şi tufa <, tatuţn. Morfologie Substantivul Declinări. — 83. Schimbări de declina ţiu ne ofer substantivele: berbec (şi berbece), fagure. ATor. sor, mînurifa (înregistrat o singură dată) arată păstrarea formei vechi. GennL - 84. De genul tnAscnlin e potec, iar de genul feminin hriâtngă. flucriL Singularul şi pluralul, — 85. Formele de sg. Aor-'icy, bot eu alături de bordei, bolti arata că au fost refăcute prin analogie. In textul cxxvi apară vechiul geu.-dativ cnsAti, masief; în limba curentă nu mai există. 86, Interesant e vocativul in o la forme ca: doawnco, cop kfileo. — 87. Terminaţia de pl. -i dispare după f. dz: munţ, brttdz ctc. Articolul 8». Nu se aude -/ nici chiar Iacei care au venit în contact cu şcoala, armata ele. VIO. I^a plural i apare ca \ după (f dz: munţi, bradzl. Aceeaşi transformare la genitiv-dativid singular al substantivelor feminine: părţi, ntOtţi etc. — UI. La gcii.-dat. numelor proprii mase. articolul e postpus: „aja-j Măria Ştefanii Cunţa-nuluîw, r a Mitu Mocanul uj*, „Lţanaa Duiiittu Oprii61. — 02. Se PBîSTBS CIOBANII DlV 1INA 321 întrebuinţează destul de des articolul preţuit; la genitiv: In talct. Zii tnnulzârar\ Iu calu. — 93. Rai* am intîlnit şi genitival ca prepoziţie: tată de veâtn(, jmt de Paţt(< Adjectival 94» De remarcat formarea superlativului cu tare şi //roafnieft: tare rău, tare mîndru, faina groaznică* bună groaznică. Numeralul 95. Numeralele cardinal e prestată o particularitate interesanta în privinţa nuin&r&rei continue: nu se rice: doisprezece, treisprezece; naptczeci, optzeci, ci do(-trii*prţdză6t, Kfpie-ojftdxfiâ( etc. Pronumele 98, Personale. — Prezintă particularităţi numai fu ce priveşte persoana Iutii; nom. io şi (nt; dat in, im .şi fmi (mai rar). Am înregistrat şi forma Aia (v. text. LXtx) în loc de A ie. Formele de politeţe slut aproape neîntrebuinţate. Copilul de 10-12 ani se adresează tatălui, ea şi moşului eu fw, mă şi voi. Aceeaşi agr&iro faţă de streini, exceptînd clţiva mai umblaţi care se adresează cu dumneata ori duSi&tfa, 97. Posesive. — Afară de particularităţile fonetice (tătC> to, *ăuy> na în construcţii ca: tată-to* frate-no) nu presintă nimic deosebit. 93. Demonstrative. —Cele mat întrebuinţate slnt; ni, atesta, ie sta — aieftia, icfUtt; f. a ia st a, ia sta — aiffUa, (fnt(a etc. 99. Nedefinite. — De remarcat: care ca sens ile „tie- eare*: «care cu trţak ieiu, şi jtune (g.-d, niinarui şi UtiUNru^). 1). ŞASORU F nnlX/.Ett 322 V e r l.iu1 100. Vb. găti e totdeauna de eonj* lu : găUu — 101 Rlde $i isvorl se întrebuinţează şi ca reflexive: „să rlde da tine*. wrîn care să isvoreşte «lela Frumoasa** 102. Indicaţi tu 1 prese ut. Vb. lucra, ospăta, hodini^ răsuci se conjugă fără terminaţiile •ez, rar* lucru, tutffăţ, hotlin, răxuc. — 103. Pers. 1“ sg. a vb. pune, ră-minm, spune, finea pierde [>ţ a din radical: pu(u. rrhnijS, xputâj (ijă. — 104, De relevat şi următoarele forme: încap, mori" (eu), — (sar), mine, pod, Jîfljart* (tu), *co{ (eu). 105. Prezentul subjonctivului. — Persoana a 3-a sg. Ş* pl. a vb. durea, pa ren, cert-, sări, * părui etc. este; să doaie, să pofo 6fic, să sai*', să spoit (dar şi să sjutric), Însemnăm şi să rfadză, Mă trimţaţâ, să xcvaţâ, să prindză, nă aadză, care •unt mai întrebuinţate deeft formele eu r?ruti-nnţiunea în -f« şi -dă. 100. Im perfectul indicativului» — Presintă, la jiers. n 3-a |d, cînd forme cu -vt cînrl fără jfiucay şi diuctt,—107. Forme perifrastice ca „ni-am fost dusă Ia lucru*, „n'am fost ştiut* au înţeles de imperfect. 100. Perfectul simplu, — Neîntrebuinţ-ar în vorbirea curenţii, apare uneori în poesie. 109. Perfectul compus. — Apare la pers, a 3-a sg. şi pl. cu auxiliarul numai sub foniwde o, or: o mersa, o uiinctUu, or fostă, or văstu etc. 110. Perfect ni subjonctivului se formează obişnuit cu vb. auxiliar nă Ari urmat de participinl terminat totdeauna în -ă, indiferent de yenul şi nu iii Arul snbieetulm proposiţiunei: „cc să l/î făcută?-, vs?i 1/S fosta noi acolo,u *sa ha aăntă-nată flori*. 111. M A i-ui ii lt-e a-p erfectuL- Formele fn -sem etc. sînt necunoscute; în schimb se Întrebuinţează formele perifrastice; fost ti gntatft44; ro fost ti mliiMl atuneja* etc. 112. Viitorul. — Se formează cu o{, U, o, om, /{, or: PHiHTBK CIOB A Ml MX JJXA 323 oi taft' ete.— 113. De notat formele <1© viitor al Il-lr* interogativ; venit-or ă#i? lămt-ot A't? 114. Condiţionalul presant pă*treasă forma arr în textul LXIV; „dacă mt uj-are plăcea*. 115. Condiţionalul trecut se formează de obicei cu ofi k'i urmat de |w\ nici piui trecut al verbului cu terminaţi unea -A, 116. Imperativul. — Forma negativă în -ref (rtu hm-blaref, nu băgawţ, nu vA ingrătuiUlireţ $. a.) e foarte des întrebuinţată; am constatat odată această terminaţie şi la forum afirmaţi vă: „na ret, mă. *ro dnoeţ la Lupe seu*. In colinde apare şi forma de imţurativ sg, pers. a 2-a: rfurmirc(v. p. 330). De relevat $i formele Jafr-iA-f. plin£e-vâ-ţ ete. 117. Participiul presant pierde adeseori |w* ti final; cAzin, vtincin ete. Vb. veni cunn* pedea, veni ajmre numai snb forma sineoţmtă: cAftl. şest, t.vîaf, vini* 110, Arm preş iută la |>er*. a 3-a pi. forma ară; au e cunoscut numai ile cei care au venit în contact cu şcoala. Curge: pers, a 3-a şp. a preş. indicaţivnlni a cură, iar inifN^rfectul per.< a 3-u *£. cwr? (*dc-i cure sînze ’nkiegath1*). Fi: pers. 111 sp. (eseu; sini e foarte rar. Tunde: (eu şi ei) lung. Uddc: (eu şi ei) wdig; uâîgâ-tc. De remarcat şi forma, explicabilă prin fonetică sintactică, ih uitată ( y prin confundare cu (fusta), pcliţă ( — trup), SOţife ( = tovarăş); altele care sîut obişnuite şi aiurea, ilar aci au un înţeles special ca; cruwbr, ijUnfat, Hâide $. a. Influenţele streine slut eu totul reduse; ungurismele slut «era mai dese. Notăm pe cele mai cunoscute: 60/ - rnis'Ttn: c/obami dix ji\a O n o in u * t j c & N ii rn q d g f a in i I i o Porecla Butmeşfi B§bţa Barbă Hozănu|u B^beţelţa liuldzu Bş^kiO But ucu BCrsartu < Juna |c Bobdânolă Căpâţfno*ij Brădcanu Ciolanu CAlanâ dolofanii Cjorogar' CI gamba Clrşlţa ForgaUa Corabie Gîmlacu Cuntau Habuca D&nuteţ Hulaic Dogari u Lindln&g Dulău Măda Gagea Matca-prffieata Hulea Oco*a [tiocu Mirării: «k?*tia-6 venit din Vidra» Moga Peeie Morar* Popa din K'etri NanCi Prodgaie, Orăşeni) Itind&oiu Făcu Ti'Ailişea S&lcu Turcu Sa va Vrăn'&joa ic Spătâroi 2ui& Stări» Zai i <£&tiaria) Stoica Straulea Stroe Uscaţii Virvorca Nume de a n i in a 1 e oi Băla La ia B rădeana Mâr|u|a Buc&taja Qakişa Cornuta Macara Fâtuţa FApuşa Şuta f 32* O. ŞAM DRV $1 F. fi fii N ZEL' Soriţi Zucuioana Berbeci CuliţA Bara 111: ..care du£e cJopotii. ij curăţită, nu mlrlşşto». V a c i Boia na MEndrşaoă Bulgară Nlercurşană Drăguţă Păună f(umana Hutonâ Faieană Slmbolcana Flori că Sokjană Gurtiţă Ţindrcană Lunaic Virţnnâ Mârţcanâ Zoiană Boi Mi*ca — Boilor Iftmbor — Ptticu Scjkju - Barna Rţngca. — Cşn^ca Motor — Fiscu Şugar — Caila In privinţa numirilor Mior e «Io notai ca o părtche de boi nu poale fi numita îa fntlmplara (ex, fambor — ci «ca să sa lovască*, adică să se iiotriv^cA, do obicei, cum Ee vede «lin coloanele de mai sus. PRINTRE CIOBANII DIN JINA 3^0 Ca i Cîni Bă lan u Bălanu Gruia Bozi bftrâcu Haiducii Bubi Hntica Jşfanu Doroşu Brezei Leanca Fani Bumliiica Leu Liza Burcuş Linşa Murgu Cuzăcu Mur&şu Puiu Cţardoşu Novacii Puica Ciobăneîu Roşea Stiru Ccrbea Tabu Cu Vela Flinta Valdina Golea Vnnovica Grlvu Vili Gri va Zanca FOLKLORUL Este extrem de bogat, aproape fiecare Jinnr fiind im izvor nesecat de „cîntătnri48; unele femei, ca Marina Bobdănel fi Toana Gag ca, ne-ati uimit cite ţfateoe ştiau; memoria versorilor le este prodigioasă. Ca trăsăturii generalii, cu privire la genuri, remarcăm preponderarea lirismului. Iubirea, ca şi vieafa du tonte zilele, stnt motive in jurul cărora s'wi brodat cele mai multa eintece. Doinele — ^datitarile de pe a-munte“, cum le zic — sînt numeroase şi, pe lingă însemnătatea lor folklorică $i filologică, presintă şi pronunţate reliefări artistice. *Cjuitnrile“ (strigăturile) cuprind, nu rareori, trăsături de satiră tăioasă. l>e notat cala joc strigă şi fetele, luîndu-se la întrecere CU feciorii, care adeseori treboe să se dea bătuţi. Biletele sînt minatoare prin accentele dureroase pe care le exprimă. Ou privire Iu colinde, se remarcă păstrarea unor motive vechi şi foarte preţioase. Textul lor îl oîntă fără *ă-l înţeleagă decît in parte (de pildă colinda de sub n-rul r:xxrx). Cu colindatul umblă copiii şi „noduri* (feciorii) mai ales. Cu vre-o zece zile înaintea Crăciunului, feciorii satului se adună Ia .bute4*. îşi o şandru şi r nnwzgv 33U aleg mi „vătav* şi na „cfştnar'* care trebue să se îngrijească iIr băutură pentru sărbători. Piuă In ajunul Crăciunului repetă „cîutaturile* (colindele). In Ms«ra de agjim" pleacă la colindat Încep ca popa* învăţătorii, notarul şi primarul, apoi iau casele pe rînd, fiindcă „nu-i 1$&ca să laşe nieHin om la care să no-i atrîze*. Pînă la miezul nopţei dnlil: „P'astâ sară ce sară-j*, iar după miezul nopţei: „Scoală, oui bun, undnnnire*. Incasă, iri timpul colindei, sîilt împărţiţi in două jţTOpuri; unii cîntă, alţii dau refrenul. După cu termină una din aceste colinde, dacă în casa respectivă este s re-o ffbacea ciută şi: „FiejoriţiL doke-aiţătt. dacă este rre-un cioban cîntă : „Paşte, î,une. oi-Icre4*. Gazeta, la sfîrşit, le dă băutură, un colac şi carne de porc, |>e care ei le adună în desagi şi le depositează la bute (unde au „gttsdftu)« A doua zi se adună cu toţii aci, chinină şi fete şi petrec. Dacă mai rămîne — şi de obicei r3mine — , se mai adună şi în zilele următoare, piuă la Anul nou, cinci *e „sparze butea". Geuul epic e slab reprezentat. Cîteva balade pe care le-ain înregistrat — a 1 bonnului, a lui Rudac etc. — sînt impnimutate şi cunoscute fragmentar. Caracteristice regiune! sînt „o în lăturile de pe a-munte*, între care predomină „Kăinîj stînă sănătoasă* [ie car»* o dăm în cîteva variante. Cele mai multe poezii se ciută după 4-5 melodii invariabile *, Cîteva numai (colindele, cin tecul „niresC, al zorilor eto.) îşi au „grenlor. O regiune aşa de bogată în folklor ca Jina presupune o mare familiarizare cu versurile, care la unii din ei devine a drum natură. Improvisaţia le e impresionantă: au versuri peutro orice ocasie. Cil privire la creaţi unea populară nn | Mite ni omite textul cvil în care femeia Pa rase hi va Sara, chiar dacă a uti-lisat elemente care circi dă, a izbutit totuşi să-şi concretizeze 1 1 Citară Hln &1* le-am Inr^rÎAtrat pe dheurt Fom^raOi ts cure fc* tu ,Ariilva «culinarul ut de fanottcA e» pe fluier» tu IA* do condueerva Prof. Al. R<.**if41. PHISTRE CIO HANII h!\ JIXA 331 mişcător după soţul rămas In război, ia versuri de oarecare valoare şi de adio că durere. Sint multe prilejuri eînd dinam]. dar mai ales Jjnămaia, fac ngerHtrj"; Mnrtn Cunţan le e numără aproape »n întregime: „ori şj fee om fş face clntaria după cum i Inima; dacă i /ele ciută de iele, dacă rlaţean O strigături comună ca: Ur>e inucH un Humtu Parca icar'utl car cil fîu; Une 2oaca un Ţigan (îlneşli că-j un căpitan ne-a foat interpretata ca fiind făcută şi strigată de un Ţigan-băieş cu cure fotele nu vreau să joace, I>e relevat cîteva superstiţii, credinţe, salutări şi injnră-turi. Dacă asupra celorlalte genuri credem ca am putut culege tot ce a mai interesant, in privinţa superstiţiilor, ca şi a doscîntcoelor, de bună *amă ?ir mai ti de adăugat culegerei. I lepra i tarele acestora, babele, sint convinse, ca şi înalte părţi, că desclnteenl apra tare rîş kVrd** Icacu’4. Credinţa în strigoi e dealul de rîispîndită; duca nu stropeşti vaca, după ce ai muls-o, mi puţin lapte, r|** Ia coadă1" vin strigoii şi*i ian laptele, după cum i-1 ian şi dacii la uşa grajdului, sau în apropiere, nu e vre-o mătură. Sărbătorile băbeşti — „opăfielile* cum li zice — sint ţinute cu sfinţenie, pentru că altfel aduc diferite rele la cosii: astfel : D. ijANDXl k/ F. BRtNZBV 332 ^Maravciu-i răy pitoi ursft; numa o ptosco&nă de lînfi să iaîi, vine ursu şi-ţ i§ o vită di nan tea okilor....“ nPreeu-pu: alu-i mai rău, nu rabdă; Ii s*o to arătată la yamini; vin bol buri, Wzolii.., I s'o luată odată In uu ouiâ coperişa dela colibă $| l-o dusă ptnl'n Doţi“. In -Zofuwnt xoile kdca din zoja Paştilor pănă'n fcoja de după Rusalii, nu lucrăm, eă-s rţle de trăztiîtu. Pe lu tale, Coldani mai lucră, da noi nuu. „O dzfcft c*odată uu onsn o cosită îu dztia «le AdorAirt ş*0 pisată că vaca lui ş-o ruptă k'icjoni pe cin să sfinte soarele; ş’o dsis că parcă un oină o strigată la iclft: „mă, du-te n-munte cĂ ţi s*o rupţii k'iejoru la vacă* — ş‘aş£ o foatăa. „Mfirina şi 19-1 rş de trăznete. Cin chită cocoşa după «V *nsară să şk'irnhă vgacu. Cin rtzcie apa de «’aude di ieja, să lunina. Cîndu-ş adună jxircn cocina îi îl vrţme re. Cîndu-i luna cu burta fn susu, fi a vrţine bună; cîndu-j cn ie la vale» îi a vreme r^. Cindti-i lună plină la Sîntu*Dunitru, atunci îi jarnăgre La Sintu-Dnăitru ăl relei, f’fn să cjupără (dau ea ejocu pe iyle) găinile, ntuncia plpyă. Cin te muşcă pureci, plouă. Cin să ie seîntej pe căldare, ployă. Cîn sfinte soarele ’n norii i a ploaie. ('in să porneseti oîle tare,. muze. Toamna, cîndu-j vremea moale, să mîrle>ofi oile g'ine. Cin să uită soarele ’ndărăptft, atunci in ceia d»H g'ine. Cîn îţ scapă muşcătura din gură, să le culci cu io trri nopţ ş'apă g'isădz drăguţă. La A nu noy propteşti neşte lemnişgare, dacă de sara piuă dimineaţa carie, dztee că te if. Cîn daj de mîncarc la cine ţ»e fere&stă, să dzloe că-l apucă „ăigodja* (o 1>gală r? a ciad oi), Dzîce că-i rc muierea care să 'nAorţşte k'ita după i£. Curcubeu eiudu-j la vale i a vreme bună, cîndn-i la munte ia rrgiuii rş. PRINTRE CIOBAXII DiS USA m Cîn să betizţţte porcii, îj tra/.j npiulssA, Urhi lupk'i cîn a& $kimbă v^acu. Cîn să lasă A|>iW*n sare. mai ţine ploaia. Cîmift ailtieH mortu peşti* hotartt* să face rreme sclabă. I)acă-ţ jasă* poţw'n cale-i rău. Dacft-ţ taie iepurele driumi. îţ nn/rc rău» Daeă-ţ taie hnlpeA drumu, îj ş\ mai rău* Cîn da laptele n foc, să pui o ţîr de «sare, că dacă nu, i sa strică ţîţţle ia vacă“. % Salutari: Nărocfl bunii. Kârocti îji samitate. t^aCo buna. Nga, *aveţ cale buna. Sa te trăiască Dumned/au. Te mulţaAesciJ. înjuraturi: Mln£e4e ursii. rimo drucu’n ie. Mliica-te*ar llipk'i. Dă-te'n !‘§ne. irirc-ai u dracului. Tu-vă Coana \oa*Ui. ITirg-ai moart'a dracului. K...-\ă wroţu vostu. L‘£igă-le ssfînta crufo. ORIGINEA JINARILOR Ne rămîna î»;’i atingeai ţi problema tirigînei Jinarilor. Dată fiind lipsa totală a documentelor istorice asupra comunei, ca şi lipsa unor studii temeinice asupra graiului, etnografiei şi folklorului comunelor din jurt nu vom putea ajunge la conduşii sigure asupra acestei probleme. No vom mărgini, deci, la citeva constatări basate pe faptele ce le-am putut înregistra. Aşezată din punct de radere geografic în imediata apropiere do ţinutul Mărginenilor, am fi înclinaţi să credem într’o n ŞANDiiV >/ h\ HRtSZUV ordine comună e\\ a acestora. Sint insă motive care ne fac să vedem In .Tina o zonă aparte. In privinţa întemeierei satului circulă două legende; una din ele n mlâm în textul de sub n-nil I, iar cealaltă e următoarea: In vremurile îndepărtate dinarii de azi trăiau toţi iu (Jîrbova (un sat uşezut pe valea Secaşulni). La venirea Sacilor pămînturile In-au t’nwt luate in eea mai mare parte şi dat»* acestora. Pe zi ee trecea, Saşii, stâpîni ai moşiilor bune şi mănoase, devcnimi din ce in ce ituii înstăriţi, iar Romînii au ajuns cu timpul slugile lor Locurile pe care le Mâpînese azi dinarii erau atunci toate ale Saşilor, care-şi trimiteau aci caprele la păscut. Odată — spune legenda—o fată de Hem in care era „selnznieă* la un Sas, ti indii-i gren &ă facă zilnic — dimineaţa şi seara — drumul lung şi prăpăstios din sat pfnă la locurile de păşuniit, s*n învoit cu stăpinul său să nu mai coboare în fiecare seară, ci numai din timp In timp* eînd să* i aducă produsul caprelor. După nn timp oarecare râziud fara, pe rare o chema Zinaf că j»e aci sint locuri frumoase şi lume de trai, şi-a chemat fie «ei ai casei, rudele, cărora cu timpul li a’a mai adăugat ţi alţi Rom Ini şi **an stabilit definitiv aci (v. şi text. xxxiv). Do notat că tttît din una cit şi din cealaltă legendă nr rosul ta că ei sînt veniţi dela cîinp. Tradiţia originei lor cimpoi ieşti este de altfel confirmată şi do alte fapte. Practica în cOuiun a pastori tul ui» de care ani vorbit, caracteristică vieţei cîmpenoşti. e aproape identică celei dela cîmp. Pe de altă parte, imigrarea dela elmp e cunoscuta chiar şi în timpurile mui recente. Sint iu sat familii venite din Boz. din Vidra etc» acum vre-o 40-50 de .mi. Chiar sufleteşte deosebesc fu oda mental de Mărgineni. Pe eînd Mărgineanul e retractări Bat prin trio inteligenţă vie, spirit activ şi întreprinzător, stăpînit întotdeauna de dorul câştigului, Jinarul judecă mai greoi, nu are iniţiativă întreprinzătoare şi este mai mult darnic decît lacom. Spiritul negustoresc al Mărgineanului l-a făcut să colinde aproape toate regiunile romfneşti stabiiindu-se acolo unde împrejurările de trai i se PRfSTHE CIObASU [>in J!NA 935 jiăreau inai prielnice. Mărginenii sint oamenii drumului, dinarii dimpotrivă stau legaţi de locul în care «'an născut şi an copilărit. !*« tot întinau! Romînieî găseşti Mărgineni (Poienari, SMişteni etc.), nu vei găsi în»» deeît foarte puţini Jinari. lat» cîteva note care toate jwir »â confirme o alţii origine deeît aceea a Mărginenilor. Dar, cum spuneam, problema r&rnfae deschisă* ea trebuind studiată din toate punctele de vedere şi în cadrul cercetărilor asupra fntregei regiuni înconjurătoare. Textk Fiecare din textele ce urmează ft fost înregistrat simultan de am îndoi; cînd aveam unele nedumeriri asupra rre-unei forme etc. — prin mijloace care să nu dea de bănuit asupra ţintei noastre — puneam să ni *e mai spână odată textul. Cîteva texte, la care facem trimiterea necesarii, au fost. reproduse la fonograf1. La glosar am dat numai formele ce le-am auzit cel puţin do două ori la persoane diferite. Am renunţat Ia explicări acolo unde ele reieşi au in mod clar din text. Cînd unele forme le-am înregistrat numai la singular ori numai la ^dtirnl sau, pentru verbe, numai la un timp, am dat numai forma auzită, fără a căuta să creăm un singular sau un iuli-nitiv |ni care l-am ti crezut corespunzător. Nu |nitem să nu însemnăm un cur în t da recunoştinţă şi faţă de dinarul fruntaş Nenea Traian Oagea pentru ospitalitatea ce ne-a dat-o, precum şi faţă de toţi acei» care ne-nu incunjurat cu multă drago&te şi bunăvoinţă. Din mulţimea textelor pe care le-am cules dăm numai o parte; acelea care am crezut că pot presanta un interes «lin J Mulţumim eJUdun»* P*if. Al. I 27199* - f '.nu >1 33* d. şAXonv şi f bbIxzeu diferit».* puncte de red^e (filologie, folklorie. istoric, etnografic etc*}, Criteriul estetic a fost şi el ţinut iu Miuii fi Sâ dztSe că |»o timpurile mai de multă ar fl năvălită popoară la cink'ie şi ar fi fiica Ui pradaCiuui şj ar II luat averile tării cu iei şj s*ar ll 4US la ţarn Iar şi ei. oameni de pe tirapu de alunii, dola CJnUV\ uni ur li ftiiild a-munte Aoola Ag fost păduri şi uy găşlt liHCii do aşezăm în tu. neşte padini, la păduri. Şi şo făcui loca de-a put$ trai acolo; şi ei vudzind Că pot trăi acolo, jju a'o rnaj I n turnat u Ja clrnpie, Şj iem o hi4»aratcaHa sau neşte domni, Jmparuţ, nu ştîy £e-or li fost pe atunci, ştie bumuixizAy; şă^wi iei dacii u vădzut că put trăi, «o muJţltu acolo, ştie Dmnuodzav cum or ii trăit acolo puuu oi «’o înmulţită, că s’ay înfiinţata 2ina. Apa tara o năvălită barbari sa năvălea*câ *n ţară Iu v’o clteva timpuri. Sj ciad o năvălită barbari atuncia lc-o fost dat o împărăteasa, ori neşle domni — Ceştiy io Cine?—o făgăduinţă cit Je va da munţ- să Je şl^ie ‘ntr’aiutor' contra barbarilor şi anume au fost TurCi; şi ici o d/Js că io du aiutor' dacu Io va da munţ. dară iei or făgăduită că le va da. iei alun£ja o luată armele şj s’o pu* la lupta cu popoarale barbarilor şi i-uy Învins ş* une ş’ay adunata TurCi armatele lîtigu 2ina să numeşte un locti do să numeşte a ruin Turâtfor ş acolo ş-ay făcuta lotg&râ. şi cin .ty prinsă de \*£şte că Tur£i s'o aşezată, /muri i-O 'acuturată ş'uoolo j-o nimicită; ş’uşţ o scăpata tara noastră «Io barbari» do turCie, de nu se rnaj uliu pin A *u d/iya de adz. Şj noj mu gfudi* ca munţi ăştia să hie ai noştj, dacă Ungurii ni i-o imită. Nya, acum daco venită Rumfnia am gfadită ca să ni-i dp|o; acuma nu ni i-o mui dată, acuma noi cu Ce Ba traimii? Noa aşş, ca -a-î potcovit pi uCoia dela bucureşti. Lucu Slujea r &7. II Cin ieşi a-munte apă rUi£© cai dacă furi un rtel negru şi4 iei inima ş*o dai Iu sare Ia oi, apa nu ylue gadina. Acelaşi, * lunşOMnOrt în fuiHj^raf. PRINTRE CIOBANII DIN JINA 337 III Mai ik* mulţii. cin o to‘ Maria Terezia, o fuii' oameni iutnă-taUi din Zi na; n*o vru* sa sa facă granituri, sal j£ armele la M&rîa Terezia. Apa t**o dusrt tn Rum în ia ş*o făcu' satele: Uob^nj şi Corbi-do-piatră şi Vaidej. Daca vă duCeţ In Rohşnj, sa va ujlaţ la femei şi să vodet vlliturî kiernţ ca la noi, ţoale jmj cai ca la Zinarj. cămăşile kin-diftîlo ca la no|, şj |eâ fc&i'i u-munle ca şj noi, ara băci şi iei ca şi noi. dacă-e to’ binari ca şj noi. Mă! z'o dustl de-ătila timpii şi «a ţinu ca şi noi. Puvel Dânuleţ, 17. IV Arini o turma do oiţa Ş*o druga de mlmlnilitu; Turnul' m paşte pe roage nt, I*o iii hidra o ţii in poală. Acelaşi. v Nu ştiu, dQâmneo, cum *o ducii, Ca n*am ni£j un meşteşugii: Că cu coasa nu-m COttăsCu, Cu plugu nu mă căinescQ: <2a |'Jugu-i Igvnrto 'nciliile. Vi Uşoare kinuite Şj bucate rtelk’ito. Asta am audxlt-o deda on batrînu: o muritii de muitu Aceiaşi. VI — Cucute» di 6o nu clnţ» Pană vedxl făli ’nfHindzJţf Cucuie, di Ce nu Irali, Pana vodzi frundza pin faJM t S*o duşii cucu di pi i£i şi j-o rămas pui mni£t Ş*o rămasă Cnt'o tulpină, Să-i ţfie maică străină. CUCU O vmitu )u vrpme, Şi ş'o găsi pui cu p?ne. 338 l) ŞANDRV ŞI F. DIllMEU Cucu «ie jtflr^re buna ClnUi *n codru do râsuna. Ciută, cuie, nu io «Ju£o, CA t« scaldu *n lapte dul£e- Ana Dănuleţt 02. VII Da, «Irngă, nu te 'nşela şi di iC^a nu pleca. CA di ici CinK> plecaţii Indarpt nu s’o lurimtu; Şj jf. plai 11 muntelui. Ca f\i-\ apa sănătoasă Şj rti-i vara raeorpasă. Puniln lulc, negrulo, Pu mintiile, fA-te fînOr Nl-fti lualO £e-o foetii ntaj bunii. Italie. Italier Ma| g'ine ţ-ar h'l slatii ţie: In mnnnintun «ie ficiori, Sa Jjri sAmanata Jlori: şj ’n mormînturi do 'nfeuraţ, Să hri «Am&italA bradz* Aceeaşi VUI — Că te lcagâni» bradula. Pâră ploaie, faru virilii f — Cum *u nu ne JeginAmft. To' cu vlrvu la p&udntâ. Ca do mine, do poimîne. Pi i£ja puştii ram Ine. — Zipule, botină lungă. Bun ai h'i vara de umbră, Zi puie, Cetina grg-usâ, Ptinzi că ne du£om acasă. Aceeaşi. PRINTRE CIOBANII BlN JIS'A IX Am fiudzlt oi Iuta [>a naşte /.ii<;ni cin Un d a?$: ArdieJşni e frumoşi, Uba, ua, uhu, u. # Mi nea carnea po răboj, L ha, ua. ulm, u. (o fiului urttjoefi şi ftvfrli raboJu tosil. L-ha. ua, uhu, u. Ei (Zioni) o foştii Ciobani u-muute, şi jelii (tel car© o strtgali o tiuiUi; iolti J-o rfzisă la răvăşii raboiiL Panh'iljc Barbă, 45, X N’asta vară la BâpatO, Şţpto f^to o deteratd; Da io şltg un meşloşucu. Toată vara nu dl-J fripţi: Cu tişme şj cu coioeu, Pe vălruţâ Ungă focii. Acelaşi. XI Mă 'uşurai să iag muiţre. Luai muma mumii vnţle: Cin să iyţşte ’n uşa şurii, Stai işi mukea sâcurii, S'r> loveşti ’n teriu purii. Avu tata trîi jiurtei O murită do fricii iei. Igena Gafeea, 44. XU Ard/.âde focu Ho dorii. Nara loporu «'* tu omoru, Niti sădire eâ te lai, Să nu ) maj amu nitj-on Iuti. Aceeaşi. 340 n. şjxnitv şi f. mlxzBV O dzlgul CĂ la Foltc«i O ba£e o clătii de-o k'imniţâ cu neşte câpĂj de aorîi şi o ciocă cu pui de aorti. Ba^ea cota o vita pe-acolo ş’o tunatu pin tufo ş’o găsită k'imniţa păzită de doi c&păj de aoră. în ie iera multe lucruri de aonîr o ci oca cu pui şj mulle ninunj. Apâ ie s’o dU8(i la ştinA — iera la Marttnca — ş’o spusfj Ja nl'ialâltc ba£e şi la Ciobani ş'o veni* cu toii ş’o căutată, da nro mai găsită Airtic. j£ o fo’ proa*LĂ ca nu ş'o pusă un semnă. După «ia 0 mersă oameni, la CrăCiun şj la Paşii, da de arde ş*o găseşte, da nfo mai găst-o niCi adz. BaCca aCeia o murită. Aceeaşi. XIV Luni-i luneu, Marţ li Maca vei, Vercurj, pin barcurj, t iioî li fcioia verde* Vineria sa şşde/ Sâmbătă pre mfneca, Dumiuoca-ui lucra Şi popa nu le-a lăsa. Aceeaşi, XV Ce â-i drag nie a-munte: Ciobănaş cu fluiera, Iei *-a dzica, io sa cl ntu. Să no I rea ca de uri tu. XVI Aceeaşi. O dzteu că 'xlalu s*o f Unită un omu pe la £ougară cu dogâ laie şi totă aşc aărţă. lelă Ic-o dzisu: «liună sara, de une veniţ feteloru^f Jele o dzisu: „dela colibi\ Morar'u o vast Jale, frumuşele. ş’aşe ciuta de faină câ o tlzlşii câ nu ştie jisat-o. oM»»ro audzîtă; ţx«re câ-s clopote multe, neşte zdruncote tle clopote; şj dzi£e că le-n audzltu vorg'în numu o vorbă* da nu bă caile *o spui. Aceeaşi. XVIJ Fă. soţii ăcg. cum Ii fatfe Şj mai da din Cilii fnCQftCtt PRINTRE CIOBANII DIN JINA Kj mai fa cum îj puie Sj vina pări aiCf, s»i-ţ yngropQ in doi cok'ii şj tu să mi vr$i să ştii. Scris ieşti ta morţ, o la vii Acasă do nu mai vii * O nu vrfi să yit acasă, O ’m paraiu nu te lasă? N'airi soţ fie n’am cokrii, Vajr după £e să mai hiyt Aceeaşi, XVIII Oile să pascu la munte. Cu dorii şj cu #Înduri multe; Oile rA pască la cîmpti, Cu Iţdo ş( cu uri Iu; oile *«i pa seu la (ară, Cu banj ţi cu keltuiaiă. Aceeaşi. XIX (n timpu bălaii o fo* pi ici Nomţ, Noi ieramă Ia colibă şj lo* veng un Neamţ la noi. după lapte. Odată o vini Ut ş’oţodzutQ pe plată — fetii nu şti^Ce-i acolo — ş’o stata o ţfnl. Cin r'o fripţii In curii o săriţii: *af, af, af"; fştele rîdşu de nu mai puicii. Atunci lui H> fo Ciuda şi *0 apucată să le hurdz uluiască- Jo j-aiti opuşii sa le dg j^aCe, da ielă nu ş% io dzIcA jo şi nu le-o dată jwiSc. Alunea amu pu* mina pe-on dărabd de lemnd şj i-arnu da’ v'o clleva peşte curii. Jelii u*o d/isii Amica ş'o işjlu afara şj ş*o dusă- şi dc-alunCi n’o mai vinitQ pe la noi. bescfnloc Bubă albă. Bubă neagra. Bubă vinătă. Bubă vgrde. Buba roşie, Itutui de folii fclJUr Toamă-le, n $ASOHU Şl BR1X7.EU 312 Sirtcă^fo; Do nu li-i turna. De nu li-i strica, Capu ţî l-oi lăip Şj 'n pumlntQ ţf 1-o't yn grupa. XXI Descini«c Aceeaşi. De deoki [XacA te doare capu, ieşti deokiâlu, pui de irîi ori CÎti-on cărbune *n apă şj dzlfci: De deokl De deokl P..ă ’ntrg ok| Treacă ca vlniu, S'aşOdzg ca pAmlntu; De-a li#i de bărbat. Să-l cad za coaiele; Dş-a h*i de muiere. Sa-i fo' fată. Aceeaşi. XXII Capulo, capule, JJ/irg-ai u dracului Cu tino lu t>oaiia cu lolu; Dacă nu tc poartă j^inu. Tune dracij 'n iett şj'h tine; Sa te poarte npyă ani Cu păru, Nyyii turn părâ, NpyA pfn ţ~n crgştu puni, Sa-ţ rdmîjc gAvAlja i'j* sâ py?i Cjoclrlia: Să puii pud verdz. » PRINTRE CIOBti USX USA Tu lumea sA n'u mai ?edz; SA (j*jA 90& moj SA va ilracu pe-amlndoi. Asta nu sa dodnlâ; j-% nunta o proştie Aceeaşi. XXIII Hocot Doamna mţ, iftuişr£-&lenşA, Cumu rienj aţ J&mi* (icHtcasAlf Plînie casă, pllnie moşii, Că puşliu ui niiuasâ; Sj pllnioţ patru pAreJ. CA pupili mai rAmtneţ. «. Ori, moarto, unlwi-to foca, C'aiiia nu ţ-o fa' locu. Că sini destui sclavi In lume De-ţ Cer moartea ’n toata dzJlo. Tu-ai vinii atei anume. Draga mea, ti nara ieşti* Nu gmju^i *u pulrudzaştj, CA ni cok'ii wi ţl-i creşti Sj hojfie fto Jtili-şU. Şcoala-te; druga, şi şedz. Şi iii te ii jiu îfi veda. Ca cfnk'in-i Invor-il/lLa Şj fAtuţa o Mii la; CfnJc'iile-ţ murate. Neamurile-* supArate. Urftu voiţ re S’o piisi'i la inima tu. Şj s’o puşti cg-a$erl /Amintii şj le-o bogat In pOmlntii, şj b*o pUBâ ncumu dc-<> lună Şj Iţ-o hâgnlii ’n ţftHnâ. Moarte. |>e iini-aj vinitu f O doar poarta n’or Inkisu: Moarte, pe unhai tunatO 4 O u>?a nu ţ-o ’ncuialu, Aceeaşi. />, ŞAXUIÎV $l F. DMXZEV au XXIV Foaie vţrde, fol de prună, N'i-am avut un ficiorii bunii, Foaie v^rxio, osu de pcşle, Nfl«am avută îi nu mai iţşte: in Polonia pi.itrâd7.ă*te. Onea ăeg, ftCjoru ăou, Onea ăey îi Pândii ie, N'i-o rămasă curtea puşlie. Impăratu, cinele, Că li-o mîncâtn dzîlele; Impăratu mlnte-Itt greaţa, Căli-O mlncatu viaţa. Otc tufc-sii la coliba Toate e'ine-su ieluite Şj .le mine ooolite. PoC şa mă. lotâ ieluiescu, Pfnâ să mă prăpădescu» Că cu iei nu mă Utnescu. Io să ştiu că m’oi tiJni Nu m’aş mai to* 2olui. Pămfntule. foaie lată. Mai tilni ăi i-oj v’odată f Paţî-ni mina iţ dircaptă, l'taţ mina să ne iortamU, C'apăj nu no mai vedenul, CA dacă ne despărţi mu Ştiu că nu ne mai Minimă. XXV Aceeaşi. Amu audzltu bătrini că o fo' odată un ielţft cure o venită peţitor' laonomă. Da n'o for u urna mui^re-aa acasă, jelii iera după Bulb ucu, In Ki^ca, la colibă. Mui^re-sa o striga* atunci la jelu: „bat, mă, acasă* ca o vinită neşle oameni la fată**. lelii o ’ntră-balii: „£e felju de oarneni-sf* {$ i-o spusă. Atunci o dzJşu; „să să duc?» cu Dumnedgăy", că nu-i trăbă dş^jeja. Aceeaşi. XXVP l-a SIn-Gşordz mgrem cu oile la colibă. La două sâptămfnj Ic tundem- După Ce le lundem. spălăm lina; după aia o duiem 1 Inre^Ltr-it In fonograf. Pff/.VrM CIOBAN ti DIX JtXA 345 la maşina; după uja o Tăiem cuiere; «lupa aia o loATiem pe fudţ! ilujia aia o dâp&năm |>e ţjţme; după aia o imlzim pe urdxoi; dupu. aia o luam ş'o punem pe război: după a|a o {ţâşni; după aia o Taiorn dăsaij. ftâem stihie, Tăiem toah\ Tăiem săcâtţ&gâ, Tăiem ijoareii, Tăiem vălui, Tăiem {urnire, dujva api termina m. Aceeaşi* XXVII O fo’ o muiere şj o avut o vaca şi o dxlati cal v’o patru dzlJe n’o mlncatu ăiăic; nu apa, nu fînti, nu ăiăic. O ţinţ totu’n graidi cu straie pe iţ; o imboldorţ ţr'ina sj nu ştlg iine o fnvăptl-o sâ-j facă apa h'jartă cu Hori de tocă, boboane du incapânâ şj bobotite de ăştia de lolu fal'iu, do măieriiicfi. [ş o făcu' şi Ie-o puwl fntr’on vasti, o puşti o ţîr de Taina şj i-o datu sa b$. Nga, vaca ş’o ’nlrumatti, s’o ’ntor$Q;sâ vţde treaba c’o fostft Lumii leacu. Da iţ n’o k ornată pe vetrinarju, că n’o avu* hani. Apă vetrinarju o vini Ui cfnd o ’mpunsă vitele ş'o ’mpuns-o şi iţ. Ş-a tonii îelti o dzJ&ti: „vaca asia ofo* batţagă; ie t-aj dalu“ f Da pe ie o ’nvăţat-o aiela, care i-o spusă te sa-i dţf m nu spuje la nime. Apă iş n’o spusă, n’o vru’ 6a spuje; o dzlsti că nu i-o datti niăiCH, o dxfsă cft ciuma o ^riiil-o g'ine, cu mJncarea şj cu căldura. Vetrinarju ie-o dzlsăf că vaca asta o avu’ aprindere, du acuma *A faie g'ine, da i*A-i spuje şj lui ie i-o datti, ca să ştie şi ielti. n’o vru’ &â-i spuje, că-i icra frică să n’o pedeptască. ş’aţtfi jelu n'o avu* ie sa mai dzfcă Aceeaşi. XXVIII Le a’ar {e*ţ pfndza ’n paiti, Ar umbla badiu ’mbmcută; Im pîndza sa ţţsţ *11 Iţmno, şj badju n’ure izmţne. XXIX « — Ciobănel dela liorj Uni ţ-o To’ «gartţ să mortf — Susii Ia vlrvu muntelui. La urletu lupului* Ut marginea lipului. Ui şueru vlittullftp — şj pe tini ii ni te-omărltă ? Aceeaşi. J înr^jfUtPAt Ia fonograf. 34ti a ŞAS'DRU Şf V. liRtHZED — f% l>îtu cin nTo loviţii S\ dine ni c mul ii I Minuni şi bşv apă cu pumni şj-i* mlndri ca păuni. Aceeaşi. XXXI' t Cfntâtuni do pi-a-munte Mul mă 'nlrgaba frtmdgă vgrde Faţa mea di de *ă le'şnle — TaCj, frundzâ. nu mă 'nlrohu. C’acuşa vino toamna; Vfrvurile ‘nsrălbinus, Slăoinile 'nverd/Ji*, Stăoina stşrpeloru Şj tirla mfndxârtlora, I Uitătura vuiilonl şi lorina portiloriL XXXII Aooaişl. Am ’utrăbu’ po tuţu du do-i dxîdo Jiukţa Taierului *j ni-o spusii ca acolo o isprăsitu Tătari, d fo* inulţ Tătari pi idju si 1 inregt«U*t I* fonograf. pbixtrk ciobanii m.v jtka 347 omurţ ta ytimedj şj atunei o fti*jtii mulţ Zinarj în Kuinlnia, in ţai-ii; nu şliy pe une, du «ă dzîio Cu po la XovaCi, cu aia au porto ca pi ifia. La ăduri şi moşia, că a'o daţii cula ne la Noamţu. I*a can; o vinitu mai linl/lg nV> mai avu' ie *ft le mai dşie şi le-o iJzIsti ielţrj lt>il RoMAnol a Lupescului, fij. XXXIII Cjij o fu* răvoluţlu In patru d/Afj s| opiu, ui£ia ri Io* cam la OMfine do Rumînia, Apâi le-o spus =>d su facă ^răniţari, că iei cunoştea plaiurile şi pole£ek*« că Io dâ muul Zinari *’o făcu' şj pă*£ cu cum pAzuFcti fendari şj flnantl mai Iu ani din urma Şj lţ-o dat fi păduri şj nnmţ. Numai ioi f> fo' proştj, cA aUinCi cîu s*o strfcaUi r&guneuui nVi făcu’ contracta, o ţ-inutu nunia fă-^Adoşu un timpii de vrţme şj după aia le-o luatfi stătu. SA dzf£e ca aieja car*' u’o vru* sA Iaca ^râniţttri o fu/.ilu în Rwofnia ni s'o aşodzutii acolo. îi vorba că Ziju-J f»V cu Ziuari. Acelaşi. XXXIV SA dzl£e cA pl iCitt o fo’ nurrift păduri şţ o fu’ o fată dţ*o kemat-o JBtna, care o fo* cu porCi Saşi lorii. şj iei i-o fo’ grey *»ă încarcă 'n lyată săra In witd şi o rămaşii pi i£jn. Ş'aşş s*o făcu’ ihia, ilmto fatA. Acelaşi. XXXV Tuţ-u-dey gpunţ câ mai do mul tu pe ici care nu vrş kfj. Pe cari-alun*? un stropQ ic apă fiu omârc. s’o dzlsâ jelii mai mare: „ho, ho, cnk'ile, ca ne prăpădeai cu totu*. — „Daţi ăi *api«tu, ca de nu pe toţ vă omortl“, •» loUi ’ntrebatu pe toţ câ la c&rH zapistu. Jei n’o vrută sâ spuje. Zapislu o foştii la on c,iav«du şkiopu şj nu vrţ ca *d-I 1I9. Şi J-o băgaţii ’n focii sj l-o sooeA ncskiopu. Ş’o dzl&u câ daca nu, l-o pune *11 patu Iu Mau-tâlhar*. şi de ăla i-o fo’ frică *j l-o data* S'o mereu cok'ilu ta palu ăla ca -â-i poată «pune Ja Mari-tâlhar*. Şi anlş cu smyalâ şi cu râşjnâ. Apă coptfilu o plecata. $ro duşii pj i-o spusă lu Man-tâl-liar’. o dzlsu câ mşre şi jelii cu ielu sâ-şj ispaşascâ păcatele Ja câlugăru ăla. Ş’o mersu pân aproape de măo&ştire. Da ’n mănăstire nu s’o putută bâgu de păcătoşii £ş-o foştii. Ş*o mereu noma până 'nt’on iltal, ş’o venitu la ielu egumenii, dacă t-o spusu cokrilu. [-o spusă câ vrţ să*şi i*pâşţaac& păcatele c*o omârltfi npuâdzeti şi nouă de oameni: Ce canonu-i dă f Câlugăru l-o 'ntrâhatu câ CU £e po oinârflij. (elU o dzlsfi câ cu ldtu ăsta de mâru din ndiiâ. Câlugăru i-o spusă să 'iiipllnte bîta a£i ’n dţ&lu ăsta şi s’a-ducă apă cu gura 'n trîj ani In egale şi ’n ţjerunkj. odată dint’o vale Rodată din alta, pană ’aflurţşte muru. Ş’o adu' omu ala apă, până i sf0 nxu mlnile şţ k'iCjo&rele, dc-o rumânii cu Cioatele. Atunci o vinltu ogumenu la ielu şj muru o ’nfrundzJtti, o ’nfluritu ş'o rodJlu m^re roşii. Apă câlugăru o dzlsu sa scuture din mării ş’or cadzuto marele pe jelii, lolfi o câdzulu numa pun la briu. du|>ă aja până hi gltu şj J-o astupalu tot pân la gtUi* După aia l-o astupata pană nu mai vidţ, puţind mai dzărţ* Apă od/lşii câtn ielu: .dă, »lâ, d»i cu Ciungele, numără dc vud&f cile m^re dntd itiuni**. leiţi odzlsd: .numa ş^pte mai vădza*. O dădi: „atflea j>ăcâte mai ai lu“. AUiuCja Man-tălharr o murită şi J-o ’ngrupatu egumena «Ci lingă mâru. PBtNTRK CIOBANII DIN JIN 340 Încălecat pc-o şţ. VA «pusâi iK>ve*jtc-a$e: suîtO pi-on cuio Sj nu vă mai $pujâ. XXXVII Ce Rtai, rtdndro, plec&udză, o ic-o prinsă *n cucurudză 4 C.’e -stai. mtndro, supăra IA, Ca o i.mio sfnterată f Acelaşi. SaJoăio DănuJeţ, ftS. XXXVIII Oile să pasc a-munte. Cu dorii şj cu plndurî multe: Oile să jJăsc la ţară. Cu rostu ş| cii rfndujalA; i hle «â puse la clmp, To* cu dorii şj cu urtld. Ileana Moga, 18. XXXIX !o nu pipu« că m'am lâ^atu ile pipoiu acu-* dpuădzăli do ani |o am mersă di ifiia «i tâhacă n’o fostu. Oi mine o fostă lîla-goveştenia. In sara «fesa ni'ain lăsată: amu fu* ia hes^recă, amu blăslămaiu s’apă ni£j acuniu nu pipă, niCj fumn nu-l sufăr din «ara aia. Pintu mine l-o luata dracu pe cişmar1. Cflcodalâ j^u singurii, da 4 o ciornă nu tună. La un URpăţă b^y *j io J>euturA, da mintea io nu ăj-o bpy Iiacă-ţ bei mintea, le-ai făcut u ? Nicolaje Slrăulea, fl<3. XL In vremea Ungurilor*! iera $j mai g'mu *i mai rău; da totu-i mai ţ^ine adună, Că nu afntemfj su iugă. «internă aclobodz, ne putomu InţăJ£te- Dacă meri ia o iu (tocată, ia Ceva, ducă vorg^ta romineţte. apă tu $tii le >ă făli, da alunii stai cumCi slă roata asia. O iUgoiU! destul la noi. Acelaşi. XL! I.a T*iiţr*' coboară dţ-ft-mimto. Alunii. hei. faînu-i! Coboară cu oile, cu valile, cu cau cu fusu hirdăuiui, cu ştrandurile, cu toh'i şj vin vşşşli. clntfndă. Xicalate Vlrvorca, 33. n. $ AN DM £I F IWISZEF 360 XLII % Munte, munte, brad Irumo^, Pltacâ-te «le vfrvft ’n ioşti. Sil mă Mii ’n virvu tău, Sâ mă ui tu ’n sa tu Aeyr Să ma sui ’n virvu la tina. Să mă uilu ’n sălii la mine; Su-m racii okişorf roauv, Să n«A uitiiVi lumea ţoală, SA-m vâulzii t'raţ, şA-m vă Cf. fit,ii ţi xujict. III. 41S-II7: IV, - tyaroroMUKta^ II l-IUL l ff. A. Prucujjovieî, i?4, II, 181. 4 B. I*. Kii/m. mtiţ/Mun /tont.» III, 2*2*28 urm.; A. F*Uîlîjvpide^ Jaf htuf^'î r'oui-, I, 111-115. ft Că S. Puţvarln,/AiC0A»wir4»*rtl IV, 13011. 352 ÎNSEMNĂRI */ KEcmit'ĂRl I^leoînrl de In noastă constatare., Procopovici se refera la lămuririi p asupra „srratifieărei sociale* a fenomenul ui. pe care le-a dnt în altă parte1: graiul Maramureşenilor care au „descălecat" în Moldova nu ar ti cunoscut inovaţia, în opoziţie eu populaţia băştiuaşe din Moldova, al cărei grai ar îi cuuoscut, In acea epocă, pala tal isa rea labiahdor. Această interpretare nu este însă justificată de fapte, din moment ce documentele de limbă maramureşeană din sec, al XVI-1ea cunosc alterarea lui f\ Teoria lui Procopovici este deci clădită pe basc şubrede. A presupune, aşa cum fac Meyer-Lnbke, Pnşcariu şi Proeopovîci, că, în trecut, limba claselor culte nu cunoştea inovaţia, atunci cîfld ca este atentată in textple din sec. al xvi-lea şi al xvil-lea \ înseamnă, prin urmare a nesocoti realitatea faptelor. Cu privire Ia informaţia lui I), Catitemir, referitoare la diferenţa dintre graiul bărbaţilor şi femeilor din Moldova, Proeopovîci atirmă că „nu putem admite,,, că bărbaţii şi femeile ar ii vorbit cîndva sau undeva două limbi deosebite* şi. mai departe: „nu ne putem închipui femei care să nu vorbească limba bărbaţilor lor sau bărbaţi care să nu vorbească limba femeilor loru, sau încă: „nu există deci nieăiri o limbă a femeilor spre deosebire de limba bărbaţilor- \ Totuşi, acei care au studiat societăţile primitive ne informează că astfel de diferenţieri intre graiul bărbaţilor şi femeilor există; ele au fost semnalate deseori \ Nejnstificată apare şi constatarea Iui Procopovici că pe vremea lui Cantemir „boierii, cunoscători de carte. îşi fnsuşiau 1 * * 4 1 Mie tratat /(<* r»’r»i/r#^wvT gnyrrnlA, Cferniuţi, lt>3». 1*25 unii, - V. «.-vin tu carte* J,iwta raiuim'f fn JCVHhi, Bocuneştl, 11K32. urm. 4 IhM. * Mu’ tratai Ar JOi yrartiVil 1 *27, 128- ^ U, v, der GaJwJ^sirx, /Jir* Sjftrach\risacnAefk(iftr cd. a 2-a, UpMut, l£'Ul, 218; !., I^evy-lîrnhI, Las foncţiwM m^ntnUtâ dane $&cuHca intS-»«Crrrc»d, ed. u 5-», Par». 1022, lMk'200* A. Mcîllut, teAfuirtiyue hittv riqtte mi lingui+tiqţtn generale, Paria. 1021, 113. DESPRE P.4L4TAUSAHE.4 F. ARf ACELOR formele literaro |cu labi alele nep&lettalisate], pe eîad jupine» «ele lor păstrau formele dialectale (cu labialole alterate]44 lt pentni cA 3^0, tiu exista limbă literari* * în Moldova, la sfiV şitul secolului al xvu-lea .şi începutul secolului al xvm-lea, care să-şi irapuie norma, h. limba scrisă cunoştea inovaţia, după Cum dovedesc nenumărate texte acrise în acest răstimp*, 3, In privinţa aspectului JÎMinlayîr al problemei, Procopo-viei apropie tratamentul lui py C> pk' >V) de acela al lui ku' latin (oeliisivă rulară articulată cu rotunjirea buzelor}3, care a fast dublu; |»c de o parte, elementul labio-velar a fost eliminat iar pe de altă parte k,v a trecut la p iapă &r, p reprezintă o slabă oclusiune labială, care a fost eliminată. uşurîmlu-se astfel pronunţarea grupului, «lupă cum a arătat Meyer-Lubke 6. Evoluţia lui Atu la k s a petrecut, iu latină, după *ee. I11 d. C\. dinaintea tuturor vocalelor, în alară de a; inovaţia a fost extinsă, în romînă şi sardă (logudonefta), şi cuvintelor eu ku iniţial -p a («wy, r.indt Itjg. kale, krtfuiu-, etc-); trecerea Iui Jew la yj, semnalată mai sus, s*a petrecut la inter vocalică* positi*k favorabilă inovaţiei; transformarea s\i făcut in seu» invers: elementul labial a asimilat elementul velar, care a dispărut: k-pir'J> k-p'J> p\ grupul intervoealic a fost separat de tăietura silabică. şi odiwiva velară, implozivă, a fost asimilată de oclusiva labială nxplosivă, în poziţie tare. lJrc»enţa lui p în patru şi /*irr*ifitir şi a lui h în log. hattunt „patru*. hnranta .patruzeci*, a fost explicată ţinîndu-?*e samă de evo- l Op. eit^ 127. * V. cartea I. C. * CC E. Hnr^nz, Streitfragrn Aer rnmavivcbim i, II.iile. ItHH, ăi-56. 1 V. S. P«**»rîu. FAir ut Umbri rounue intre limbii a ram+nic** Bu-eureştlp lt* * Dacoromnnia. 11. 17. INSZltXĂKJ Şl HKCTirU'iKl e m « 4 -ţr ^ £ » = is hF.SPHE PM.AlAUSAliBA LAttlALBLOB VA De fapt, Jcr, perd şi celelalte forme inonoftungnte care au fosl relevate îti regiunile amintite ne explică prin monol-tongarea lui yd (> f)k Păstrarea oclnsivelor labiale şi frica-ti celor labio-dentale nealterate, în aceste forme relevate în vestul domeniului dacoromîn. probează, deci, pur şi simplu» cu regiunea în care au fost culese aceste fonetisme nu cunoştea inovaţia, in epoca respectivă1, Gainillscheg şi Puşcăria au căutat să explice ntonofcongarea lui yc prin influenta limbei orăşeneşti, care ar fi impus pronunţarea meu etc. Formele iiiouoftonjrate relevate ele Wetgand in Ardeal, la o dată cinci nu putea fi vorba fie acţiunea limbei dela oraşe, ne dovedesc, insă, că ne aflăm in faţa unui fenomen care nu e datorit unei influenţe venite din afară*. Pe fie altă parte, o pronunţare impusă de limba oraşelor ar fi trebuit să fi** aplicată tuturor cuvintelor oonţinfnd pe yt, In realitate, localităţile în care *e rosteşte pept „piept*, pHf „piele**, etc. cunosc fonetismulfy*r, pyrr etc. 4. Aspectul geografic al fenomenului ne arată, deci, că ne aflăm în faţa unei evoluţii naturale a 1 bubei; fiecare euvlnt îşi are istoria proprie; monoftongarea lui yr, în fer etc., treime deci înţeleasă ca tiu fenomen normal, în dacoromină. iii urma acestor constatări, ramînem cu convingerea că nu avem nici un motiv ca *ă adoptăm explicaţiile lui Proco-povici cu privire la cronologia şi la aspectul social şi fiziologic al palataiisărei lai dalelor. 1 Cf. Mcrw-Lahkc, op. dt, î-2, d ItotMl, Jfrcăerete*, UB-ilit - Oarnfll^h^i J/sur/urCm*, TI eu*, lîMfl, <11 I SilcitnyjA Acad, din VUma, ptiil.-hUt. Kl„ CXO); S. Pwjcmrlu, lAttCGrowtrtmti, IV, 1ÎMH» Merer-LlJbk* J1, 1.1-71 rmlo !n funumanul munnlWmrărsi U u limbai lni|H>triv* jmUtitlIiăreL. 3 VCQU, do CX„ fon^tÎ4iiU:Ui Itlt JJti'fri h» pî&pt6MC In iHttdtll Anteaialul, Serbia si Balşurbi i^G. 'Wai^and, Jithrc+b* d, Inutitata ţ. rumftn, 8pr„ VI. 14; VII, 29-90, 3dl * Gfcmillsohc^. iyp. c.*im, itS-l»f»; Ia PoCful* ţi (Gorj). ţi pyer, în iudieaţi liWAlIttţT, pept 1* Schela Cladirvoi, Brxa-l1 * 3itl*zik.fc, Tojiiii-nlţ* (io Ssrbtsb ;l fy#r* în ac eleaţi localităţi. de. ÎX&EXSÂHI şi RECTIFICAU! 256 ASUPWA TEORIEI „IIUS1TB* Kăspun/.înd iu tkviMa filolog i*'« (II, 211-214) obiecţilinilor mele privitoare la teoria „buşita4* {Grai xi *ujUfy III, 4tftJ-4b2), A. Proeopoviei enumeră argumentele care „presintâ teoria buşită într'o lumină de mult mai mare probabilitate—şi nimic mai mult clccît ^probabilitate44— decit teoria luterana*4 (p. 213)+* La punctele 1 şi 5 enumerate de Proeopoviei am r&spans in darea de sa mii precitată: răspund aci la celelalte punote. 1. Lipsa de ştiri despre traducerea în romfaeşte a cărţilor religioase ar fi «.mult mai explicabila pentru secolul al xv-lea decit pentru secolul al xvi-lea**. Intr'adevăr, a[»ari(ia Catehismului din 1544 este semnalată de un contemporan. Cu toate acestea, existenta unor traduceri manuscrise nu |>oate ti comparată cu apariţia unui volum tipărit: de cele mai dese ori, manuscrisele nu sint cunoscute de contemporani, pe clnd tipărirea unei cărţi se tace tocmai în scopul râspfndirei ei. Faptele sînt deci diferite şi nu pot (i comparate Intre ele. 2. Coreii no cunoaşte j*e traducătorii ciirţilor rutacisante; ,.ei sînt, în [prefaţa Catehismului din| 1559. nişte anonimi... Daca dînşii ar ti lucrat între 1534-1559, |Coresi}„. ar ti trebuit să-i cunoască44. Argumentul acesta e hasat pe o simpla ipotesă; de fapt, nimic nu ne obligă să credem că diaconul Coreai trebuia să cunoască numele traducătorilor acestor cărţi; şi chiar dacă l-ar fi cunoscut, de unde ştie Proeopoviei că, diutr'o ca lisă sau alta. Corcsi na avut interes să-l treacă sub tăcere? * Prx>0i4*jvlL,l vin»'- H*nprn *j.’>mCvî filifsdijnl In //ii^rumttRui. V], HUT-aWl, vii priit;jni niw»l d.trt de anmA % eArţ«l met»; Btchercht-v.,. >l*nll-ficicidii-jsi1 p&rerra iuiupr.it vltiţcl t: rituri! lor p* ivwv *e hatftattă Usiri;i dlnsul r suiţi m«n.si pirerd cantrurv condiltue o ngre'|Bl& finul i» in tuituU" !p. an?! ftablcma datând traduceri lor rot&cl&ttiAft «le, In juiiiMfl rînd, de n‘«irt»it lliiţpistulid {t, nl..i rrBolile mele d)n Grai fi s-i III, IU], n. U. Prnccipovfcl tret?c *ub tâeere oe le-am opw ar^QmJ, nu o mai puţin adevărat că traducerea A|Hjcrifelor a*a continuat în cursul unui lung .şir de ani* Traducerea acestor cărţi mi «’a făcut iloei în bloc, fiind impusă in mod brusc de o propagandă streină; dimjiotrîvă, cărţile de slujbă au fost (radine într'un ră>-timp scurt, pentru că redarea lor în romîneşte răspundea unei necesităţi a momentului şi însemna o i/.bîndă asupra biscricei ortodoxe, potrivnică acestei inovaţii. In privinţa lui *fiIio«jUOa din /V .SVArimâ, care ar apărea „mai firesc într’o carte buşită decit într’o carte luterană*, am «lat mai demult motivele pentru care presenţa sa este firească in trio rugăciune luterană3. 4. Da«?ă eele mai vechi traduceri romîneşli de cărţi religioase ar fi fost efectuate sub înrîurirea propagandei luterane-, ar fi trebuit ea aoeste cărţi să fie tradu*c «lin limita germană* — De fapt, nu avem indicii că primii traducători nu tradus «lin limba germană4, Exemplele pe ea re le dă Proeopoviei, [*întm a 1 1 Iitir literat, tumn I, IÎih‘liftul, Ifrif», IUI. • Ş, Puşniriu, /«t. literal. rwn., oct. u SlIiUu, JUilM, HI; fi. ('ar* tiijjtn, CU(rţit4 f»>ftxdtnc iu lili raluifi riMU., |, I tuni reţii, (Ml. Grai #i HHjfci* II, I (ilî-lii». * CutehitM-ul. «teşi cuprinde dulii frnac fee ar pete* fejvi ■liiy*' i*i mi-BtrwcţU tllii «irt^tnalul pTiuan, » fil «tiu ungureşti*. V. I. O ÎNSEMNA#! £/ RECTIFICAU! 358 ilustra aceasta afirmaţi, privesc cunoaşterea limbei ungare: MotdvcnuuJ lui Coreei . der fr. Sjtrnici l'Ioch, DirJ. eiifui. dc la hnif/ne frnu cred posibilii o asemenea derivare, jtcutni că aa, fntr'adevăr, lasă neexplicat atlt fonetismul, cit şi înţelesul cuvin tul ui france &. Plectnd i Ic la forma adevărată, Ar^r, aşa cum e atestată în sec. al xni-lea, î re buc să ţinem samă şi de diferitele sensuri KUiem. Mişcări culturttfts m% literaro fa A'ui» d»» Thtuârtri 101; V, lurjjji, oft, c*l,v 175 {„Cateliiauml a ăwi trndu* iUt-:i dri'j> *d i s te r be 1 I a r e («lupă sincopa Ini rj > * destrăbălare (prin metatraa tirir*>atrâ-ţ înlesnită do asocierea cu prefixul Dacă (Utirnhnlal se întrebuinţează uneori şi vorbindii-»* despre cineva care umblă neglijent, cu hainele iu dezordine, sensul acesta derivă «lin cel mai obişnuit. Proci» semantie invers celui întîmplat iii cuvinte ca rlrAutafnt, destrăma/. Cu privire la Ampoi Însuşindu-şi p&rerea exprimată du Melieli in Iernam Hftialicinvt Sehrijnrtt, \. I )răganu 1 crede eă forma mai veche * Porni* «Un !>.»*! |sli1 rae (P. A nunul hI O, M.jrtn, U- f*i'KV* dc î“ r««tMi» Ac Ikircviamiirtti-, 4:») <• datoriţii Coiitaniltârvl cu Iw-tiirt'i ,rre«.vlU}% dat tot «ic dicţionarul lai MUtr»l; v. AtltUt fmy-, Ai”. V» *5 ‘it'wfvăţrHo Iul 8. Pu^gwîu nsu|iru I«ii în I^ico- rpiiuiiiMi, Ip 24A, a .lui/j(f44i. «xtf. din Închinare tui V. /rWipfL~r Cluj, 1#3|, QKTOGRAFIA ACADEMII tot AEUOTAHJTA 31^1 C4i a lost poaă in legăturii cu Amţioi şi astfel cum c dată într’una rtin inscripţiile publicate în CIL. treime cetită Am-ptimtium? DU Ampdcmhun (textul e deteriorat tocmai după litera care precede pe al doilea c şi ea ponte fi cetită ori ca / ori cn t> *♦ Dovada în favoarea formei originare cu m-, fiii cu ar fi că in documentele ungureşti care amintesc Cntfia oară acest nume glaim Om/"»/ (la 1271, 1299 eto.) şt numai mai tirziu apare fhnpohj* Deslările vechi nu dovedesc în«â decît cil Dumirii au auzit dela Romi ni numele rîului sub forma Atnpoi şi mai tîrziu l-au ortografiat Omjtoly, Cit despre Ampov. nimic mi poate infirma părerea câ e resnltat din aşa cum am admis cied am eu ut ut să-1 explic fn articolul apărut., «i şi acela al lui Mclicb. în Donunt nat. (ickrijtteni în epoca în care Vnourii au cunoscut dela noi numele rîului, forma rodie a acestuia *Atnpotu juituae foarte bine să devie Ampo!n> X. Dră^tiru mai snsţine că pină relativ tîrziu nm păstrat fonetismul acestui nume aşa cum ii apropia mai mult deforma atestată. în epoca latină, adică Amptht (ca .4mpeicn*Uiu\), Aceasta ar rcsnlta din faptul că în documentele ungureşti din sec. al xni-lea şi al XlV-lea găsim (buj^ţf (1299) şi ihnptwh^ (1329); dar cum se poate vedea chiar din textul acestor documente reprodus de Drăgrum (p. 4~o) tot acolo apar Oiupoi/ şi Ompolcza; mt putem deci pune preţ jn? scrierea cn -c-, cît timp poate fî o greşeală. datorita confundării lui o cn c. OnTOGRAPU acaukmiei tot NEHOÎÂRItA Uredeaiiif cînd atu dat la tipar Articolul din fruntea acestui număr al revistei, că nu se va urai reveni la Academic asupra hotâririlor luate cu privire la ortografie în şedinţele rlela 5 şi 0 febrnar a. e. A învins însă şi de data aceasta !* Pontru jimtlftear** |4*»ln«»l v|mprM*w*»iu Drdi'juiu IiitoMl nnmct» »b> ptrauinX A?rt)>ciu* (tot clin C/L.\ dar ar*»U leu ci = »i ** M*rfe 1n Icc do Av£jjinş cum e uteitA* alteori -Cer* AjMp:o;L 7.VS£’J/V r Kt ,?/ RECTIFICĂM an* mania zădărnicirilor, aşa ^ putinii) cit, chinuit, putuse fi salvat «a întors la de mult condamnate rătăciri. Intr’o şedinţă. (dela 25 mai) a sesiunei generale—pentru L*ă 14 membri ai Academiei, care au găsit uşor acordata adeaiunc n Ini S. l’uşcariu. a an ridicat rcu mare vehemenţă*, aşa se va ceti in procesele ei verbale, împotriva perierei cu i peste tot, p&strîndu-se a mimai în /i'oman, aşa cum a fost ml misa în 1920 - sa decis să se revie la sistemul din 1 904. In aceeaşi şedinţă s'a propus să se înlăture alte modificări adoptate şi sft *e amine formulările „definitive* pini la o nouă sesiune generală. După discuţii în comisii, tu plenul academic şi după ce se ajunsele la o aproximativ mai practicabilă ortografie, ms face acum semnul r&mînerei la dezorientări, la absurdităţi din 1904 şi ni se zpttDe că va mai trece vreme pînă să *e ştie ce va fi ortografia nonă. Bate siroeo cerebral pe Ia Academie. t ,v. Densusiaxu Roum. ttmandeu Comme ce vieux terme ruttm&in est uu adverbe expri-mant la rnpidilc, it ne peut y avoir «le doute qu'il derive du ture h&nende signîfiant „ei auaftttut*, ret vite". L. Săiueanu1 l a rattacbe â ladjectif |>ersau amade pprftt* ifiii est don De par Ies dictionnaire*. mnis n est gtiere counu du peuple ture, coi* celui-ci r>*\ emplove excluşi vewent comme forme litt^raire et pour eviter la re petit ion de son synonimc rToriţioe arabe» kazyr. le plus fr&jueut pour rând re la notion de „preţ", Roum. tmlclză Pour cp»e cel ndjectif făt employe soulement au feminin (-grusse «t groase*) il v avait unc raison on peut dire âty r /Tijt» alternanţa In legătură cu forma tare.»., ture — „aşa..,. aşa" aurită de T, Papahagi io Maramureş (v. Grai fi I. 330), ţin să relece»— pentru fixarea extensiunii ei geografice — că u cunoscută şi aiurea. In cursul liniei april a acestui an, ri»iţind Cetâtin IIo-tinului, am stat de vorl>a cu soldatul grănicer Garrilâ Popa, originar diu Iclod lingă l>ej- l )îscutind despre trecerile |MJ*te Nistru şi întrebîndu-1: ce fac eiml cineva încearcă să treacă? mi-a răspuns: „dacă trşee xîuo, strigăm di ste şi dacă stă, nu trnzein» da dacă nu stă, tra&em; da noaptea tare stâ, tare nu stă rraiem în tel ca 'nt’on cine". întrebuinţarea lui tare aici diferă intru cîtva de aceea constatată de T. Papahagi, dar vedem bine că exprimă tot O alternanţă: „ori.,., ori*. D Şakohf i i ltnd., li, 37. DĂRI DE SAMA H. DtLACROix, Le langagc ct la pensie; Paris F. Alean; IliîW: vm-024 pag. Cu multe întregiri Iu prima cxlitio si ţintini sama do bibliografia nouă, cartea lui II Delacroix. pune şi mai bine în evidenţă înclinuUalCft ei: alături do lingvişti, psihologii şi sociologii vor găsi In ea o şintesă luminoasă u uchtstţiunilor atitor cercetări din ultimii ani şi indicaţia problemelor ramase prea In umbră. Prin eliminări» prin critica [w caro o aplică teoriilor adeee^ ori prea unilaterale, DHacroix ajunge su flxoxe puncte de bună orientare în interpretarea evoluţiilor lingvistici-. Dintre alîlea păreri exprimate asupra vorbirei primitive vine astfel *ă aluagft pe accou care creole a\ i&de mai probabilă, anume ca Ja început exprimarea u avut caracter a foc Li v şi voliţional» aşa cum apare şi la copii. Aceasta nu înseamnă lotuşi, subliniata Delacroix, ca cele mai rudimentari* forme de exprimare exclud un element de alta natura: rll n*y a puiul do langagc sau< «pjclque element rjotionnel", For-mullnd şi mai precis voderib* sale fn această privinţă, Ja p. 341-342 se exprimă astfel: „Le nud ne scrait «jiFun cri ou ipfun reflexe emotir, a’il mj groupait son* l'imiLo d'uiR» tigure sonore une plural i te d’objets. d^văiioinonte ou de ivlationş, el s’il u'etait capable» au molns virtuellemenl, «Io se combînor avoc dVuitres. Tout lun-g«g<‘ h mie valeur atTectivo! si ce que je di* metnit indifliTenb je ne le dimis pas. Maia uussi Inul langagc vieo ă oommunhpicr quelque eboşe». Si Fon n'avait abşolument rien ă dire, on ne dimii rion~. Deferitor In limbii copiilor Dolacroix u ţinut sa pună la contribuţie cit mai mult din litoral ura, deştul de întinsa, ce *'a pu-bliral în această direcţie, relovîud constatările do care In primul rîiid Irobuc să şo ţină ^ imu şi adăugind consideraţiile salo personale, aşa ca oricine pnatc găsi în cartea şa o Informaţie bogată şi iu această privinţă. Ne întrebăm Insă daca nu s’a procedat piuă acum prea exclusivist in cercetările asupra vorhJroi copiilor: au 11. DEL -1 CROIX, /,»? et Ui priV6&‘ 305 fr»şt aleşi ca «ubioct de observaţie cu deosebire cei din familii apar-ţinlinit păturilor de ssus. jio cfnd consta lărilr* ar fi trebuit foirot»-tate cil mai mult şi «pro coi caiNvşi Însuşesc vorbirea folrtaii mediu cu urnii» do primitivism. Printre altele, lărgirea elmpului de observaţie ar presanta intere» pentru problema bilingvismului, deoarece putem presupune ca efectele lui variază după cum amrsffcul vorbi roi se intlmpfă tn familii cultura! privilegiate ori iu acelea cart? au rămas departe do atingerile culturvi. l>e sigur, cercetările do categoria a doua Intîmpină greutăţi, dar aceasta nu înseamnă că elo nu pot fi încercate cum nu s'a făcut stăruitor pfnă acum. In legătură tot cu vorbirea copiilor creţi că ar fl fost de Insistat mai mult asupra faptului eâ aptitudinile lor de a construi fraso crose In măsura In care oi fşi Îmbogăţesc vocalailarul. K&nt fndoeahi ca procesul acesta din mecanismul oxprimâroi fu primii ani are un dublu aspect In senili că şi fraselo, oricll do vag ar li prinse, ajuta Iu Imltogăţirca vocaluiiarului. dar trebUQ va acordam îmbogăţire! vocabularului» |r o calo «au alia. important» pe cure r» are fn dezvoltarea simţului puntru alăturări de cuvinte din co In Cu mai complicate şi apropîmdu-se de exprimarea corecta Cu privire ta tartarirea pe caro o uu contingenţele sociale asupra transformărilor lingvistice Ikducroix face rosorveln cuvenite, talâiuHnd exagerări ale teoriei lui Durkheim. La p. 78 lăce olwer-y»ţia jii'-r.i; _i n*eti pas difttclle . 1‘m, ’ » • • »»• [ifUM r^unioii d'ltOumu» pnuiuiralent difftcilemenl quelipio choso dont rmdivUii n'aimiit point en «oi Ies germes**. Intru ce »*, 188), ele nu sini bine alese, pentru că fu acest cas avem a face cu alterări fonetici* datorite întrebuinţărei dese a unor asemenea forme: nu minimul de efori le fixează aspectul. Alteori, chiar «Incu admitem principiul acesta al sforţărel reduse, nu putem uşor recunoaşte dacă el cate aplicabil, pentru că, dup.i cum oliservă bine şi Delacroix, n© găsim adeseori fu imposibilitate de a distinge c© e^te uşor si oe ••sie greu du pronunţat. Relativitatea schimbărilor explicate de unii dnpa ac st principiu u cij atit mai evidentă cu cfl ele Apar trunaitorii ori limitate la anumite arii lingvistice, cfnd a\r putea sa «o Înfăţişeze şi altfel. In legătura cu psihologia ar fi fost de an»Uit mai de aproape j cum fn evoluţia iirnhilor apar noţiunile -I" timp şi do spaţiu; cfteva l obsurvaţiuni incidentale le luiflnim la p. 124, 240, 247, dar do V puteau li completate jirHb altele, [>enlni a pline in evidenţa substratul «iflolişc caracteristic Jn această privinţa aşa cura se ro-fkxrtuuwi iu diferite limbi. O carie cum e aceasta arata şl ea cil de departe slntşm de doctrine acreditata acum cfteva decenii şi cile perspective *e deschid înlîlnirei cercetărilor lingvistice cu cele de psihologia a h. TravauX du Cerctc lingui&tique de Prague, 1-4; Fraguci, JodfKita (eakosiov. nmteiuutiku a fysiku; I02ft-ld3l; 24f», 118, 86, 326 pap. Înfiinţai fn 1U2Ur cercul lingvistic din Praga Îşi manifestă activitatea prinlr’o serie de studii in care problemele ce preocupă pe stavişti sînt Încadrate in consideraţi uni generale asupra lingvisticei, după directivele care i «'au dat piua acum sau acelea care i-ur deschide orizonturi noua. Programul urmărit de lingviştii constituiţi în această grupwire e schiţat la începutul luthului volum, intr’un şir do ,thfse*~ caro dau impresia de rlidactism* .x — Grai si «Aiflci II D.IRI DE &.UM m b felului cam »o presiată *1 iu punct «le vodera musichl fWeingart o Înclinat să introducă '• pentru ademenea studii termenul de „tnu*ioo-fonetioe"f dar şi acesta ar trebui lăsat la o parte). E un articol remarcabil, do analiză subtila, In caro lingvistica se Îmbina cu estetica muzicala, şi o idee cu totul noua pe cura o aduce Weingart e clnd unita ce constatări interesantă se pot deduce pentru lingvistica din urmărirea compoziţiilor de musicu vocală, pentru c-i aceia cănim ele sint datorite sfiit do obicei mai buni observatori -şi notatori ai aspectelor musicalu alo unei limbi decH ntftia fonetieieiiL De relevail şi articolul lui P. N. Savickl; asupra necesităţii do u sg avea lu vet 1 ere mai stăruitor diferiţii factori geografici* atunci clnd *c fac cercetări de geografia lingvistică. Volumul II cuprinde un studiu al lui It. Jacobsou asupra modului cum *o prezintă In general fonetismul slav; expunerile salo tind la confirmarea u doua principii care am văzut că formează o parte din programul şcoala! din Pragu: acela al structurai după un anumit sistem a oricărei limbi sau grup de limbi şi acela al final ităţoi. La sfîrşil Jaoohson caută să arate că şi lin-gvfieiicft tinda să se apropie de ideologia contemporană care. faţă do concepţiile de mm înainte plecînd dala o viziune prea mecanica, recunoaşte rolul unor feciori mai complecşi In orice evoluţie şl caută sa (io sama du „togi structurale Imanente*. Părere corn vag exprimată; cum in lingvistică se reflectă concepţii ce au dus la revizuiri .şi In uite domenii, aceasta ar cere presentări nmi des voi late. In vot. 111 avem un studiu al lui B. Tmka. Ort th* <>f tke vngiUh f’rotn Otstwt fn Dryden, din care reiese cum dda prima carte tipărită fn englezeşte plnă la scrierile iuîDrydcii influenţa latină e foarte pronunţată. Voi. IV e in întregime consacrat chestiunilor de fonetică* adunlud ta uu Ioc comunicările făcute Ja .reuniunea fonotogică* internaţională ţinută la fraga In decembre 1930. D. tytevăkyj. după cile va oheervoţiuni asupra insuficienţei .|wilmlogiimului* în interpretarea faptelor lingvistico, caută *â precisezo noţiunea fonemului. Precizări fn acelaşi sens aduc D. .lolios şi W. Doroszewaki fia p. 71 savantul polone* Jşi exprimă părerea şi asupra „morb meniului*, termen fio care nu-J credo justificau. K. Uiiblor insistă asupra necesitatei de a se disting»- fonetica dt* ronologic. Oridl -le variate ar fi punctele do vedere 'lin caro se studiază sunetele, cred, cum am susţinut şi altădată, că nu so impune o usenionea diţUnctiunu; duce şi ea la subdiviziuni TV'fOtfJfjr (Ut Ctrclc linguiatii/U*' ţU JVttijur 3^1 ale lingvisticei care odată adoptata fntr'un son> rui pot înlătura multe Altoie, aşa cu am ajunge la o ude vârâţii pletoră termiun-logica. E. Poiivanov publică observaţii interesante asupra modului cum slnt percepute sunetele unei limbi streine: ele pleacă dela ce a putui constata în exprimarea Ruşilor, Japonezilor cfnd caută Râ-şi Însuşească albi lirntwi. Iu cercetări de acest gen ar trebui ză su aiU-i In vedere gradul do culturii u celor cu intenţionează să-şi asimileze o limbă alreinâ, pentru că şi de el depinde felul asini Hunei. Articolul lui V Trubetzfcov, Die ]ihono!,#jis<'h*u e o reluare, cu dezvoltări, a ideilor exprimate şi alteori «Io învăţatul rus. K puză in evidenţă importanţa corelaţiilor fonetice dinlr’o limbă şi se far distincţiuni juste intre felul cum se pre&intă sis-temeto consonantice lab» de cele vocalice; cele dinţii sini mai susceptibili- de variaţiunl şl de aceea apur mai trreu de fixul in corelaţiile lor; chiar expunerea lui TrubetzUoy arală 11 ne Io interpretă rî contestabile în această privinţă, l n nil articol al Iul Tnihetzkov vo refera la morfonologie — arn văzut cit se insistă asupra ei din partea lingviştilor din Pragra. o insişti Miţă curo risca ză ducă Iu Mipărâ-loare repetări. Al treilea articol al sau se şn-lrosează celor care fac anchete de geografie lingvistică, dlndu-le indicaţii asupra par-licala.riiăl»lor fonetice care za fixeze alunii* lor. f*leclnd dela. păreri exprimate de iirammiuit, A Sommerfell urală că acestea plnA acum pol să explice mai bine ce constituu o silabă; eu poate fi recunoscuta ori do cile un se trece deda u tunziune fu descreşteri- la alta îu creştere sau clnd se produce o întrerupere IntrVi serie de tensiuni de o natură sau alta. A plicind aceasta interpretare iu irlandeza. SwnmerfWt explică unele parti-cularitâţi alo oi. Asupra accentuării, diferitelor Uzpccb sub care apare, insistă H. Jaoohsoii In articolul Die Betonunţ/ tind i/n-** /Mfc in tU*r \V*triumf *yrttast nevoie wl se mal iu-sir*lr şi cirul vorbeşte do Sidoniu* Aţ-mlliimnus face observaţia justă: Jv sui- |‘cr*n»idn que, au v-v >ii cure mai păstra, st pronunţate, legaturi cu cultura. Problema se pune du fapt astral: clud a lactat sa tl«* vorbită şi latina obişnuita şi nccua curo îşi mai menţinea prestigiul în anumite cercuri — nu poate ir vorbit, li roşie, du Intimi convenţională întrebuinţată mereu du oamenii biserfcîei sau «le alţi cărturari. Problema* privila astfel. uru însemnătatea ei şi cîud avem sa nu explicăm particularităţi ale limbilor nuiuirtlco ărAtiiid, lnlr'u măsură noii albi. porvelmţiuni In vorbirea curentă ah; latinei vorbite do cei culţi, FJtevu consideraţii In această privinţa sfnt înşiraţi* iutr’o notă dela sflrşil, reterindu-su mai iile* la termenii ecleziastic!, lăşcullud părerile lui H. Hnrgur >i fi. Paris, [.ol contentă că unii din aceşti termeni, ahăUndu-sc ju*in fonetica lor duln uliii, ur li pălnms In limba curentă din i ralia numai In e|*>eairaui-ovingiauri; această punlru motivul că latina era la ful pronunţata atunci de laici şi oamenii bfecricoi şi, prin urmare, cuviid I mliipt.it - du cri dinţii nu ar li avut de ce sa fie diferenţiale (p. Wj. •» asemenea intvrpre* tare dovia/ă clic^tiunoa, pentru ca lormunii fnmeo*-j nd'crilori la himerică trohue bine distinşi după categorii şi uvîiidu-ae In veden* criteriul cronologic, cum nu vrea să-d acorde I-ot: parte »lin ei aparţin unui prim strat* fle cilprin fonetismul tor arată ca au urmat evoluţia altor cuvinte latine, tic cu se nlwl lutru cîlva dula e' vieţei rustice, dar valoarea lor e relativă, iu dependenţă de ceea ce atestă alle cuvinte. Pentru francesa trebue ea luăm In consideraţie utitoa forme păstrate din epoca latina şî care nu ne îndreaptă Spre vteaţa dela ţară, sfnt dovada unei continuităţi de ctvilisaţio superioară. Caracterul rustic al elementelor latine 11 constatam mai curlnd, cum spuneam altădată, In iimlw noastră, din care au dispărut atJtoa cuvinte r«fe-rindu-se la stări înaintate de cultura. Dosi dicţionarul o presentat de o. Hloch ca adresfndu-.se nc-sfnîcial işti lor, totuşi va folosi mult şi filologilor. Pentru flecare cu viul *< dă esenţialul — uneori redactarea ar fi putut fi şi mai concentrată urmlndu-ee inovaţia din /Miotinair* irfatral, *■ indicată iaht cfnd o formă o atestată Intlia oară, indicaţie care. cum observa singur Hloch, trabuc privită fn unele caşuri cu ro--erve, iar alteori duce la contraziceri. pentru că un derivat apare cu o dată anterioară celui puse in dreptul formei simpJe. dar aceasta e inevitabil cit timp documentarea nu poate fi făcută totdeauna cu precifciune: slnt ţinute fn samă şi forme dialectale, cum şi cele introduse chiar curlnd de tot, ceea Ce măreşte şi mai mult valoarea acestei opere lexicografice. In interpretarea etimologicii a unor forme Hloch şi-a impus bine întemeiate eliminări, dar pentru altele a minat poale nu tocmai justificate nesirvo «au -a oprit Ja explicaţii ce răniin contestabile. Chotff'i' e dat ca probabil de origine onomatopeică şi aparţinlntl liml*tri copiilor. Si Hloch, ca şi Mcyor-Luhka, recurge prea dos Ja ase manea explicaţii, din onora alopei. Forma mai veche, cum aminteşte Hloch, este cfu>uert r/ttter şi atunci cred că aluno-togia la care ne putem ghidi u lat, 'ca u taro e«ira»ljkiiii, lilli). I •uruSIUch»’^ ctv.li* ri» «.• mii p;int«-- admit-.* rilRiotijgfa «Uli d* FÎ*i^U illn riivlcarc, d.ir* functlea Împotriveşte; eF. MţycP'Dubla*, 7?i>w HT&-, «\l. ft 17S7. O. HLfyCfţ, Pif'tîouftfiir*' :|75 veche francosA am propuşi, do mult, un derivat latin * *deae«-t u reţea reaeşl Uuro |>enli*ii iTVcr) * si In aceeaşi etimu-lo^ie s'a gîndit .1. Vişin#*; ca şen> şi fonetică, derivarea nu fu-tlmpinâ dificultăţi*. FarfmtiUrr (8. favllh'r) o dat ea avfnd .uit prefixe d'orlg-ino IncertalneH; far- nu este prefix propriu zis, ci se ţoale explica prin contaminarea cu un cuvfnt din sud, cum o ilaupti. faralear .farfouiller" *, derivat din fura turn icomp. fmiraiejtt In Tletor al lui Mistral ir\ FrMahte^ noexplicat nici Cntr'uu fel, ne aduce aminte de duupU. farituleiam întrebuinţat tocmai cu sensul le „fredaines"r’ Forma din DauphtnO no îndreaptă, la rîndul ei, spre prov. faroadm -^corvete, jeune fou** (In Trexor al lui Mistral)*. Acesta din urmă explică probabil şi prov. faranttoulo, adică prin renta ruina ren lui cu barumltUi/ {llloch o numeşte „une modificat ion d'oripine expres-sive- h lui tHivandeiliK fc. ftHmuntel**, «Iar ce «expresivi Ut tou ir fi putui fi rodată astfel, prin far-f)_ GazonUIrr e considerat şt et ca rezultat diutr’e temă onomatopeică şi Înrudit cu jasrr* Putem mai curind odmilo Că repr • 'ricc un *irarrn 1 iu re şi acesta a fost influenţai de vlr. f/iu, jVw, fr-jtisfiv, care Iu rindul lor no duc *pre ja$o rpie4 frfuuilfcr, lăsat neexpliCJU, tie îndreaptă prol«tbil spre tema Arrwrf-, care în limbile germanice apare cu înţelesul do .w im mei ti* otc.»*. 1 /<«/. St*, fl, I (190»), t5. - /foiftmmr, XXXVII, 157; XLI\, VK 1 CiamlIJni'liv^t. îil dieţbNiarul *ilur ». or•«tererr, repeţi up& GamltUi'lieg. oinitnminarva ? «r fl pn«tu* ru rtt, faătroiUirr (cf. Meyer-Lflbloş Rom. rt. M7i,, «d- % ‘2-a, A4itt, e*re ermit* cA prima silahi ar putaft fl şi •» rlant>u»lend«- Doppeliingr*), «Iar /o- al formol vfr. nu p »ati» ax plicit prima »iUUfc n lur /«r/bui/fer, * K. Amaud et O. Moilit, L c. * Mu fi»p‘Uşr «-utn GamUI^-luu1 i'a putut irrndl l;i d,*H oir«i Iul /r«*-A/n'nţ din vfr. frcAir» punt ni rare trimltf 1% ffodtffrnjr, *- Jroi'Rr, rnre o dat acola cu inţclesal de Hrefruidle“* 14 AUas /Vi»v • 1010- l* Falk u. Torp, .Vunr.-dlit. cfym. HTk , e, Xcry. IhUtl DE SA ]/.( :rrft < tprmdu-ne la miilu cuvinte dale de Bloch, putem vedea ci te probleme etimologice se pun şi pentru francesă, oriei» sa căuta I >ă 8e lămurească vixrabiilarul eL O. D. J. Şafarfwicz, Le Rbotacisme latin: Wilno, Drukamia Zonea: 1932. 13*» pag. Din pleiada «le linuri studenţi |»c care Polonia t-a trimis In Kilt rrnul timp in *1 ruina tatu, in *|>oeiul in Franţa, face paria .şi Jemi Şiifurcuicz, carv s’u ^pocialÎMil In studiul limhci latine Li»-urarea despre rotacisiuuJ Jalin ne arată că Polonia şi-a îmbogăţit cu încă «) unitate uumerutisii ei echipa «Ic lingvişti »to valoare. Prin ..rutaeisni- gramatica latina luţolege transformarea lui » inier vocalic hi r, fenomen care s’a | ci rociit In a inie du epoca tsloricâ După cc adună şi critica foaie mărturiile vechi despre apariţia acestui fenomen, Salarewic/ încearcă sa flxe&e cronologia h’ai informă ivi şi atrage atenţia, cu drept cuvînt asupra faptului Ca anul 331», socotii ca teruum/s mi/r //ui/ri, nu Înseamnă doCÎI ultima consacrare oficiala a doliiitibărei, care trel>ua să se fl |>ro sigur şi pentru cele In -el/au, csici teoria după care vocala e ar avea In -dhf$ altă origini* dedt vocahs&rea şonajjtel nu a f..»t adoptată du foţi. Safarviviez admite explicaţia iriua pentru tumniU«i. dar arată TU. CA PID. | „V, Pf) rjcraţ îi 377 CA ea sc aplică numai Ia efluvii exemple. Ar nimfuca deci. după • i-.' lificaro prin disimilare. Acelea sfat fnşri cu tulul domnite: utimobigii nesiguri.*, ca turnml oxplii'u In Telul n ratat mm *us. E deci inutil -ă le mai discutăm j»e celelalte. Otova amănunta discutabile! /«cer/ia un ar li cuvlnt propriu xis oman, căci rădăcina Hctiti nu aţiare fu lulinejjte ou gradul vocalic zem (p. 251. Do lupt apare, do vnane co-l avem p«* tuetrnu cu m scurt (formele romanice nu dovedesc nimic, căci u a putut li schimbul prin analogie cit lus ele.). Sufixul -**n formează, ce o drept, cuvinte vulgare, dar tttuti-**r 1 (p- W) mi cantine acest sufix -om, ci -ivi#-, deci cu totul all covn iv. wreliffio otc., cuvinte care iui au nimic vulgari, Snsumu nn ponto tt explicat prin tur-tarreu (p, 31 •, ci mmm prin aif-ţrirr*. In iMxiumm/um, * nu oslo IntorvocaJic, deci exemplul nu are ca căuta la p. 33. Treime totuşi -a adăugăm că cele rflevu erori nu mul din valoarea volumului, care e o lncrnro conştiincioasă ş; uldu 7i pune tune la punct pndilema discutata. Ai. IjRACII Tii. CAFIDAN. Fărţeroţii, studiu lingvistic asupra Rominikir din Albania; Bucureşti. „Carton rointnească*! 1031; vi-210 pag. Descrierile de călătorie şi informaţiile etnografic© întrec partea lingvistică, se insistă ţi asupra stărilor din Albania, cu motivarea Că oio ar ll puţin cunoscute» dar expunerea cuiva mai multă concentrare şi tu orice ca* — cnrespun/Jud sublitlului lu-crărel — ur li Irebuît Mi s© den precădere faptelor lingvistice. Ce camelorisen/ă vioJtţn .Fărşeroţilor —cu minunate desfăşurări de energie păstorească — o bine pus In evidenţă firea tor •• toâfyiş'C: ji-tr* i: -Kir-.7rn->tnL. eşto mal desghoiat docil ■ Uomfnii din Ponmsula balcanică. Kl e-de foarte mobil, cu mişcări degajaie, spontan la vorbă şi cu o bogăţie de gesturi fu care ponto numai Grecul il întrece- (it-42). l.a p. tur» F. SAU r J78 Jalor —. ar II fiwt indicii* să *e a mie tuni *. Ic Aproape curo *e pivsintă, cit este de redusă şi care-s toii termenii ce se refera Im ea. Prin graiul lor, Farşeroţii se apropie mai mult «le Aromind din nr>nl, «le Orâmuistetii, dar. de alta parte. Ci vedem deosebin-du-se de Întregul grup aromfn şi asemânlndu-oe cu liacoromfnii. Pentru aceste asemănări Capidan admite posibilitatea unei itcsn» voituri independente. aşa că numai Inilmplător graiul fărşeri'd -'ar fntilni caro S. Puşcariu li numeşte «apuseni*. Problema aştepta $ă nu fio redusă Ia clteva impresii, cu alU mai mult cu cit oa stă In legătură şi cu asemănări l/hitoarc ale fărşorotei cu mcglenita. Kle sînt înşirate Ja p, l.lft urni: înlocuirea lui 0 cu < (ii: futn*ilr i [urnlru fameVte); rostirea lui I ca/ fpif/ăi; cădoroa lui u după un grup do consoane, afară de caşul citul ultima este l sau r; formele masculine şi neutre articulate fam t (focur, sufixul •âra (-ura) întrebuinţat In expresiuni adverbiale (ag/ofu/a .Iu JOS**), Prima şi u treia concordanţă slnt considerate de Capidan ca rreuHalo din transformări independente; a doua ar fi do atribuit, du o puric, Influentei ulbanese (pentru fărşerotây, Iar, do alta, Oi*ă i slave (ţxintru meglunilâ); Cele două din urmă, opărind puţin probabil ca evoluţii independente, ar 11 de explicai prin farfurin-a graiului Romb i dor «lela nord asupra celui meglenit şj farşero*. Dispariţia lui t Iu formele articulate ale mase. şi neutre e greşit interpretata de Capidan; iid.ro moglenită şi daooromlnă,. de o parte. »i fărşorolă. de alta, asemănarea o In capiii acesta numai Iu* tlmplătoare: fifiora fu fărşerotă oslo rezultat din ’fifrrrtu, prin fonetismul s[iecial al lui l in acest grai1, pe cirul în forma aeemă-iuit' *nnj ş. ii. din dr. şi mvgl. nvema face cu I co/iil iu alte condiţii — deci ode luu iu consideraţie numai asemănarea Intre me$l. şi dr.. cu excluderea fărşerotei. Huiuine, cnnl, la o parte şi concordanţa cu privire la sub -dru ţ-urn). Capidan, împărtăşind părerea lui Puşcariu (Dir.f, .XctuL, II. 121,•* admite că In daoororalnă uce-d siifi\ ar fi atestat în forrtin dialectală i pentru fiind eA)fiiMtvr* yi. cuidurii ră otc., dar aceasta poate fi rosul tată din oonlaminarva lui fiind rrt cu pentru HI; concordanţa sigura am constata |rr?n urmare şi In acest nas mimai intre Jărşeroto şi meglenită. pune atunci Inlrebarea dacă nu trobue sa admitem pentru parte Cotari taţi Ie amintite o Inrlnrlre sigură a meglenitei asupra fărşe- 1 Of. T. Papstui^b .Irouirrrii, 72 (<*nr* litografiat, I03’J»itntn fot* m*l« artli-aUlo ffiril / din f«tr$*ruk!l alnt «*|ittcale U frt. TU. CAFJUAX, mrsrrofii 375» n^lLi. (lapidam o contestă pentru motivele po care le urata altfel la p, 133-130: .Privind \*o hurtaaşezării© Fârşeroţlloc in l’uninsulu balcanica, vom vedea Că ci ocupă nişte regiuni care se află si-luate Iu distanţe mari de ţinutul ocupat de meglonoromJnâ. [>e aceea nu ] mat o fi vorba despre un amestec mai nou între unii şi alţii. Acest amestec- , este exclus şi pentru lYirşerolh aşezaţi fu urmă de toly în ţiuiilul Veriei sau In cele efluvii «lin apropierea oraşului VtnJena-Rrisssa. Mişcările de transhumanţi ale acestora fuclndu-se,.. iu direcţiuni dcosehilc de (inului riiragiova, In apropierea cărora se uftă aşezaţi Muglenoroirunii, im amestec, In timpurile mai iiniiâ, Ini romi ii şi alţii este exclus**. Argumentări- can* nu pnateconvinge, pentru că do roşă lîc luulu In sama isoîorca de azi a Fărşeroţilor de Meglonţi * Singur Cstphhm a admis că Meglcmţil înainte de a se aşeza In regi unea Găragiovei au Irait mai spre apus, unde deci au pulul veni in atingere cu clementul uromfnesc care a dat naştere celui fărşeroi. Fie «lupa teoria d-sale, ile după aceea pe cure o susţin — că Meglemţii sini Dacuromini trecuţi |>osle Di maro — strămoşii Furşeroţilor uii-i putem privi ca ■'••lat* de Meţrlcniţu Cw d^Loreşte furşerola influenţi al bănesc o relevat hi p, 142 urm. cu ©unstalnroa C&s’ur reduc© Iu iuni puţin decftne-ara aştepta, Pentru că — după cum aa spune la p, 110 — Fârşcrnţd îşi asimilează uşor linii ui alhuncsă, iuriurireu acesteia nu ar fi oUi'o de recunoscut şi fn uite caşuri? Inele particulari laţi sintactic© nr fi de urmărit îu acest sena — ele «Int lă^Llo Iu o parte de răpii lan, şi chiar fu ce priveşte fonetica, putem presupun© că prunu n ţurea *ui> om, în loc do hi, r ut — cunoscuta, de ultfel, şi acu as la Fărşeroţilur — v datorită Iu. ci. cu şi tu alt» Aromim din nord, In-rfurlrei albanese. Alături de cfteva texte* care ar li trebuit însutite de un glosar, sîrit înşirate particularităţile fonetice şi morfologice, dar duţifi iul material prea rt»trln>s cercetările nu au fost dusa plini In locurile undo Furşeroţil au aşezările lor păstoreşti. De reţinut O inelul arca că vorbirea femeilor *e deosebeşte întru cit va de u bărbaţilor. In special pronunţarea lui r. caro, şi altfel, »o Şlie ca arc ceva Cu toiul particular bl I'urşoreţi-1 rt fonetism care surprinde |KTÎn isolnroa lui e acela al lui oafbAH («arbora); cum s'ar explicat probabil prin fonetică sintactică: In c|Mica tn cant h fmal era încă lăniral iom artrtf i a fi»l rostit un» ărfrdri (v. in această privinţă p. I8U) şi p© urmă -f> »a contopit cu o-. Schimbarea lui e In *> In fopu? (—iepure) o atribuită de Capichwi elementului palatul care precedc, dar te poate explica mai curfud prin acţiunea labiulisatoare a lui p, cum o relevata uimva ip. 183). De-pre folklor aflri i câ se aseamănă mull cu ce! alhanes, numai ctntecole apar cu o notă deosebită. Aspectele lui nu vor putea fi (o^â bine cunoscute ilucit tiupA ce se vor publica mai multe texte ilec-il coto dale plnâ acum. O- U. ZOFIJA HOLUB-PACEWrczoWA, Osadnlctwo paaterskfc I w«-drâwkf w Tatrach i na Podtatrzu. cu II hărţi si 00 ilustraţii: f>u-oovia, 1031; xx-508 pug. (publ. «le ftd$kn Akfulfinjti umicjftuaâri. iu seria Prore Kvm. Q&HpW. Cunoscut piua acum numai clin scrieri isolate şi risipita prin culegeri nu uşor accesibile, pasloriittl din regiunea Tutrei e pre-şeiitat întliaoum cu vuriehtUi& aspectelor lui in acest studiu a cărui foarte bogată documentare e datorită Iu bună parte anchetelor |h-luc şi cercetărilor in arhivele |*> tonele, cehoslovace şi ungureşti. Dosenuri, fotografii şi mai multe liărţi — interesante ru deosebire cele cure ara la migraţiimife păstoreşti — no ajută ^ avem o icoană vie a vieţei [păstoreşti «lin aceste părţi. lnşirându-*o pfnă tu 1700 m — şi la altitudini mi m mari j»o v» rănitul nordic docil C4l sudic — stfnde, ca şi Întreaga orgu o i-şftlie paşloruască, arată varietăţi de multe ori izbitoare, cu pa*-Irarta citeoduld a caracterului du tot primitiv, urni ales b» ceh* d ovace, Din punct do vodene etnic, Tatra presintn aspectul intere-< nit că s'au lulllnit acolo ciobani polone*!, niîeni, slovaci şi germani, Ca vechime, (dementul german din regiunea Kjdzsului e considerat il«* l)-na Z, Holuli-Paoewiczowa ca ninua urata un şir do denumiri mnihieşti şi <>h* pot R urmărite fu indicele ce se du la p. iSl urm., unde găsim forme ca: Uciui, Kiczoto^ J{o*j!tr*i% J/ifri/7- {(a, strunei ele.; la p. IflT, t9U se apune că Otcw *'ar referi la Homiiii, |»entnt ca ar putea lî OfwA; funrlo puţin probabil Insă; st Murza sirii! r ac fi evident rornîm-şc: fn parte da — fiind desigur *'!£■ t*HOi 'Of'O I /f'/, }/t IrtiM tir I Ul'/rUXf M!«J 381 nuim» cooipu* — pentru că no duce *pro iihl*p dur J/nr *i :“i mi \u>\ fi * 1»h*11 »• |emil* vedea hi |». 400. Curente în limba ciuhj»nilor sini cuvJnlit do alo noastre c-.t hnrdtt, Qieteta ş. a.; u amintii In p. Km\ fi Autrftţff r;u\ l..lnş5 nu joatc II ancntil ca „.naivii nînmriska**, |h'litru că se găseşte şi în rn Ioana, In sfriji ele. ;cf. dicţionarul lui Ilcrneker. CV42 l(!{v>csi aş;‘Atril* •! vahiln* u fixala ţ>c ta >Hrfitu] sec. a' xiv-Iea şi începutul celui nl xv-lun ip. 178), [Jcmtru motivul ca cm mai veche dovada deşire olo o din til(X dar cu fi alteori >u punt* lu-Ifcbarea dacă nu a firerut trittli mai mult limp rlola aşe iu clicii aşezări fiaslnn-fli j.ifni la amintirea lor în documente, Cu lua le riwtt va fi mult preţuita iui iniinai do etnografi, dar şi «lo istorici şi filologi* u. D, Al. PROCOPOVICL Mic tratat de lingvisticii generală Ornanţi, Editura ttoviştel filukăfice; 1VK.W; icv-175 pag Un manual de luiirvishoa generală, Mîriţ di an Ihimîu |* nlni publicul roinlne&C, este «le sigur «te luat in «una S*a spus cu dreptatocă un curs. univerşitar care im poale II putlioit nu murită -; i l • la- nl: !• — •: i * 111 m*. mi !•'; tOd lOfli '! ..•••'•'.ui, cursul ţinut «tu autor Iu Facilitato» do litere lin Cernăuţi, pentru studenţii «lin anul pregătitor. Succesiunea materiei Iu volum ar li trebuit iu- » modificată. Asifo]. rinjHti ce autorul tratează despre -limba, ca realitate fonetică' (3V> unu.u examinează fenomene «le adu ordine, ca *u revie apoi la examinarea unor procese fonetice • KW urm.), jto- asemenea „caracterul inovaţiilor lingvistice-. de|n p. 86 urm., ar fi trebuit prewntat laolaltă eu filptelo «spuse la p. 118 urm. Itibliiujmfiii dela început înfăţişează numai operele cu caro h.iUl I*K SAM.X 3*2 mitm-ul si-a .înviorat r-i^i‘oiii»lii le «tiu nou, cugetarea chiar in ruranl redaciărcJ* ImUiutlui ii|;mte» aglutinau!# şi flexionate. filaşi flcarea aceasta o Im a parazita astăzi: Ja trop fameuse cjaraification on langucs isolnnlu g6Jifo]ugi<|U©. fmid»H» sur t'histoire duş languu*", ne spune A. Meillcl *. Itef**ctete clasiflrarei a«loţ»tele de Procopovici reiea cu evidenţă clnd ana-lisăm, de ex., procedeul prin «ir»’ franceaa vorbită formează pluralul iiuiuelor cu iniţială vocalicii: onrctw, pl. ;-oise&Hft arărc*, p|. z-sirbre*, utc„ cu pruflxarai lui 5, semn al pluralului, ea In limbile aglutlnanlor «Ieşi fraivctsa © grupată fn limbii© flexionale2. La |x 31 ni sn spune că „strămoşii Bulgarilor au fast de seminţie uratu-altaică*: de fapt. vechea lailgară e o limită turcă şi turca nu mni u gni|vilă, îi^tiizi, cu flno*ugrica 8. I*. 30: ..limba, sau urni bine zis netul vorbîrri, deci aplicarea limlx'i, este un renomen «ecundur*, Prin aceasta autorul nu a aratat destul de clar diferenţa capitală dintre iiuibrl (Sprache, latigue) „fenomen colectiv, produsul colaborării individului cu su-ciMalcH**-, şi n&rbtrw i tuf ic aluati) iSprocheu, parolei. * Jr. JLtf# (itMtjMc# rin nuiMfrfc:, |mli|, d* A Midii*! *1 M, OoilMi, PjuK, ]U*i4, K Criteriul ^uni'atir.rlo u r'i^r. ;tdupUi d«t F. N. Flnrk, liwA dl11 primii «nllţlo (1909) » c£rţ*t «ate JMo SpraehtUhnnc dr* Erdkrtîăc* (ed. * S-n, LcipzJtf-Iti'rlIit, 11*23). Ar irml fi dc Amintit ad Incert firea pArintelul \V Sciimidt \ Dir iS'pmcAfamîlier* «md tijtruvhrnkrei#£ dvr AVrfe, BeidcltK'r^ 19'16} di t Umblk* dupA criU-rlul „aclIto-rcU* civilidin - are fjwt p\rt*j. - Cf. J. Vmuir^’en, Le l^d*, lthll, 117-UH 3 J, IVnyr tn Le* i'trn./i»f* du imond<\ lKf> urm. AL PROCQPOVICL .Vie 1 rulat tir titujvitlirt organele vorbirei ni e* spune ca ele sini „pretutindeni aceleaşi", ea şi rum mnlrarnl ar II pi*d.i!. Autorul afirmă ca in ..fâpUftm liitnmr limbilor* exista „un *\uJsiuni|e nervoase Iransuniso Coardelor. care diferă [«enlru lucire timbru vocalic1. La p. 48 -<• afirmă că „nu... putem hotărî «Iacă fonemul iniţial în xmciirvl-iwn’Ki'rt (ş|« x sau «Ieşi gradul «Io sonoritate al uimi wuucl |«*tlo fi determinat cu uşurinţă mulţumite aparatelor «le pre-cismne du care dispune fonetica experimentală . AutoruI se pllngc mai departe de confuzia care se face Intre termenii şi Moţiunile de ,J'oniew şi „sonoritate”, Iu „fonic” şi „sonor", .Uifonk" si „*urd*\ şi sfirseşto prin a confunda sonoritatea cu mul Huli lalea sunetelor (Cf. 621. Kxpuneren dela p. 4W urm. este greşită. Lupă ce defineşte vocalele şoptite, caracterizate prin riMlucuiva inlonisil&ţd şi «uiion-luţei*. ProCOpovici afirmă cu .iatorîa limitei romlnuşii cunoaşte şi de altfel Jî'i vocale afonice. Aproape toate cuvintele vadă rondncşii care se termină astăzi într’o consonanlă au avui altădată un a Umil ţfupM> /wp, rbifn> rin/ otc.c. Autorul cnnftmd.t aci vncalelo şoptite cu vocalele In poziţie finală neaccenluuta (-a In tupit ele.). Se şlk» că vocalele In aceasta zftiNiţta îşi pierd durata şî limbrul propriu4; modificarea aoeozta nu atinge, In&ă. sonoritatea Im*. Afirmaţia că iu sec. ai xvi-lca vocalele finale *fni nobile eu _|m.î cînd viiouumenloto mai vechi de limba rnmlnoHacă au Iii caşurile acestea -au -*v~, nu corespunde cu realitatea luptelor • Doctrina lui Prncopovtcl privitoare la limila silaUdiir osie «le t V. btdicaţlU* liIhliogTntVi': bi cartea mvn, «’ur* de /utu'tial ycMf-roUI, liuruwiştb 1930, 12. j V. prs*vdful desert* d* C». FauwinerlU-Cal*lar M* cj-pcriuumidh Fkwrtik iu 0cin* Jutceiufmtg au/ diâ S^raduci ^utcka/t, cL n îf-a, Iterllu, |9t4« 41 unti- * Cf. At»bi Pruuij* * dc jiJtimrtiijnc oxpi'rîntvnblle* «J. a 2-a, Pari», 19*23, 4l^î îl 408 urm. t V. «te cx, A. Mvlllel, La wftko*U cumjMirativt: cn linyniitiqite ki*- ti>i ăjii^, Parl»*0»lo, lOSfâi bT urm- i V. cartea ni** Limfoi roM«- in 4t*c. XV149a, Bw'iireţtl, IUo2, 4H urm. tz 27795. —<5 rai MiOct. DXRi IM SA MA 3*1 a^fnoM eronată: autorul nu ii profitai de lămuririle aduse fu ultimii ani do Satrâauro* trrrtimnont şi «Io Croat b .fiind articulăm un /». ca fu capac şan cap ure% n * spune Pn«-Cujtovici. Jmzelu trebue sa -»• închidă mai intfi* «pne a se deschidă ji|hh iar- iKwebim «loci In p o parte implonîvâ Işi o parte rx-plosivă .»v\ . t «/•*«• ft*ar pronunţi ad-fUe* afară: af-fară |5!>-.M; cf. 5^-nUf. In limb') şi 1-ampă ?nb şi mp au „caracterul unui fonem unic 1 fj: o singură. hnplo-uune, o «injţurâ clusiune şt o singura expJosiune l»i aceeaşi boşii articulatoriei, Bfts-i articulat >ric.i uştu aşa /reitiil punctul fix şi contrai al unui figuri articula-lorice, In «irul căruia $«e grupează toate colalftltu componente,.. > # i » 4 Astfel-mo şi -nrp sînl diftongi consonantici [?], «••lira foneme riw-goimutice i>o curi lu catwcteri*ea&ă dualitatea [ fj timbrului4' (<10-011. „Cttvfntui ritpm' si* ilesf|Nirlo «luci prlulKo linie verticală (n două silabe Jn molul următor: rup I par. Numai o imagine grafică «la telul acosta4*, ne asigură autorul* ^rorc^IKIllrfo In Caisul acesta realilulei fonetice" i04). „Henlitub-u fonetică* o Ijkî «leparte do această doctrină. Eroarea [«rovine «lin faptul că l*rocopovici consideră fonemele In stârv 11«• is.Mart*. Un «urmi vorbit isolat u compus «lin 3 adu articulatorii: tnniuntyt (sau ixnp^MUimraX ţinuta şi tfettiutlrrea (*an rxjUti$ia\ In practică, fosă* aplica alunei cirul sunetul vorbii intrat In alcătuirea unui e, destinderea vocaţiei >- confunda cu tensiunea consoanei următoare^ Jar d(£tiridica consoanei se confimilă cu tensiunea vocalei ce urmează. In ţ«/wr, de exemplu* tensiunea Iu» p u slabă, iar destinderea m* lunga de vocala armatoare»: ni-par. t*n Englos ar pronunţa cuvîntul IntrălUel : tensiunea şi destinderea nvfnd uceeaşi forţă, p ar tăcu [»arte din prima silabă: co/M/r. proiuutţaren cu^-ptirsau cap-jKM, cu o geminată» este anormală. In limba vorbită, şi inventată du Proco|»ovicî. I)e altfel* Inlru cercetare «le felul acesteia, trelruo linul samă «le sentimentul co-1 avem despre divisiunua Ulubelor: rapae, {«euIm un llotufn sau un France*, e di visai In ra-par. F. Sl şi .Vi: vocalulo sintclasificate diipu unghiul maxilar, articulaţia limbai şi detchlzalnra. buzelor. Despre vibraţjunilu coloanei de Aer tiu ni se spune nimic; de asemenea, do$pro modifi-cârilu aduse formei rezonatorului bucal, in timpul ennşiunei fiecărei vocale. „O are o configurat ie Inbiaja verticala J!]" iar * şi r au o „configura Vie la biata orizontala"; despre mişcarea buzelor, cart* pol fi di»*e înainte, nu ni spune nimic. V. V. indie-aţlIUt hfhitognrftea jn.» «sin- lo-am d*c tu Cf*t& 11* foneticii *}*m\rals%, 73, . t£. PHQCoPO I WT, .Vu* tT/iSoi t(e Iht'f'.'isiitrt .M85 1^ ^ li *.» *l»*§Nkmi adese «lin romhieştc, după co s'a prcklcut nmi intîi in u, tteUatu >*/*«, j*- ciml In Uium, întrebuinţat ca 1 • C> din ca ■»*-<.>mi . ma p ■. .. In forme articulate ca jc/*«i«a< itdlnm Mm". Na ni *e «Iau lusfi m-ţlilclîIo pentru ciinitf ailisjwtrul Intr'unc^Jji s'a menţinut Intr'athil». I* ->H: „un diftong iui fonem pe eurol caracteriza/.A dualitatea timbrului «Ui“. Nimic despre ecmi-vocAle, diftongi ere*-clnzi 6au deacroftdnzi. I*. Gft: „dud vorbim» ţiiilud *I. p, un diacnr* sau recitind n pocale. organele dc vorbire nu se opresc din acţiunea lor arheujă-toricA «focii daca in felul aceşla căutuni anumite cleric^. Afirmaţia i* inexacţii, |*enlru cA nu so pol pronunţa mai multe impuri do cuvinte, fara a introduce intre elo mici interval m i do timp, impuee dc respiraţie, •» aruncătură do oclii asupra unui grade obţinui cu ajutorul ajuratului itracriplor iîu lămureşte tu această privinţă \ La p. 70 nu v urată că „construcţiile prciajsiţionalcf" cu un»i r.r (i/*0 rnuiJts, î. I. du unux mut/nrutn, vini preferate «lin emisa valoare! lor expresive; explicaţia aceasta ar 11 trebuit amin li tal hi |a p, 85, unde se vorbeşte de înlocuirea farmclor simple de viilor latin cu forme coinjuise. P. Ol: despre f'tuiirch> Vrevaie/rmi ni si- ipune cai c „cel nun vechi monument de limbă camlneasca14. Afirmat ia aceasta, daca *‘ar adeveri. «r avem urmări importante pentru Istoria IiinUd noastre. La p, QG ni ho vorbeşte de rmprumulul „lexical du» ajrroti •*. p, 109 urm.: ideile autorului desţav* asimilarea şi disimitarea conaonnantică sini aninam*, iar descrierile acestor procese, neclare. Autorul confundă acomodurm cu a*iiwib»m? ifu? prtdi/rer dt*** la O'uul.’ romane du nud W de />•<» Purii, 1903, ‘i.V'Jă. * V. IndkMplU Mblloj(r*fl®e peeare k* «Ik-u iu Cur* da ?•>«. urm nun dk sams 3Nt5 obişnuită. spre a timonieri Intre» articulaţie vediui sun [ f| vreuna «lin ronipunaotele ei, articiplnd-o f ?J sau revenind la ca, dacii a executai-o cu puţin înainte14» lKs<|'ro tti&imUare, ni sc «ţaine că o provocată «le fyurija de a face ca foncmulu sa un se asimileze*4* Ne întrebăm» totuşi, cum 4r putea două foneme cure dat lu fel? liitr'adevur» di-ami- liireu consonantică aplicată unor cuvinte ca genunchi «au măaunf in care acelaşi fVinem ;'/#> o conţinut In silabe succesive, are drept urmare tocmai diferenţierea fonemelor: gerunchi, mărunt ele. P, 121: despre argat, ar fi fo*l interesant să se amintească firncodetil derivaţiei cu sufixe streine şi filtnţiunea sinonimică a cuvintelor, pusă In lumină de Schwoh şi Guieysie1* 1\ 122: jvntni dialect# ti r/roturi fi'ar fi putut da definiţia dialectului. In «cns grecesc („un ansamblu de graiuri di verso care prezintă caractere corni mo mai asemănătoare Intre ele dOCÎi cu alte graiuri din aceeaşi limbii'*), pentru că această definiţie luminează chestiunea. I*ibptv „interesantul" ca* do transmis june lingvistică amintit hi p. t25-12f», mă ocup fn altă pArto a revistei. De asemenea* despre „dewhimi sociala din Moldova In ce priveşte pronunţarea unor cuvinte ca piept, fier, Oine* (126*127\ Iu capitolul privitor la „originile limbri" <«* a rvnrbtror}* nu iu «o ^pimo nimic cu privire la cotmiinic&flva |>rm Tge*4urr, care* l«i mi moment dat, a fost înlocuită de comunicarea prin .gesticii* Iun-a4 laringo-laicală* ce prcsuifeta netăgăduite avantaje2. Terminologia ftUrchumţntă do autor nu e întotdeauna fericita8* In lipsa termenilor romfnoţti corespunzători, lingvistul este obligat să introducă o serie do termeni streini; tn această privinţă* tradiţia şi spiritul liinhei no ImlreiqiUl Iu spre limba francm Ţinliid sunui de uceat criteriu, lermlmilogia propuşi de Procopovici ar putea li modificate lupă cum urmează: Radicalul, ii. |, de nulicntsi, Vi, [nuoarea ţl, I. «le [. 1 * 3 1 l*s wnvrt* «mplete* de Afara l Sckwok (1867-IB05). MMangOo ri'hs'tvire Hlt*‘rairc tl d< linftnitifue, Furia, IWflrniBrd, IU2R, 15 urni 31. Ftades ftr tin$uiâtiqrtc. U ilyte oral ryfA* nti'jw tt mn/tmitcxAită/ne rAct U§ verbo-v*atvNr*4 Part,, J920 R. P*}ret. Jh\n»:iii .-ji'nvA, Lomlm, 1030r 120 urm. 3 C’f, iltî altfel» rcfturveta *utorub\ ianttrtia (t, |. da suntrritul, *>), mwutad {I. I. 11 e rnuMirtd, ţfc2). O Rerie de provincialt*tiiu, «le expresii noiiotrivilc şi ib IVase neclare ar fi treimii evitata, fnlr'un matuml destinat tncej>atori!or: rM"i o observare trebuie frtculă aci" <9; cf umat un ctrvlnt dOBjir© /■*, 53). «.nu ne Îndreptăţeşti1 «Io a face conclus iunea" p.h, ..formele literare... . sini deparb? don II o oglindii 11 dulii a graiului viu* miill mui multicolor" i 42-431. ro rai it da tu oarecare d<* ucr... h> degajează din piept.... spre u pârâţi organismul omenea prinlrn buze sau şi printre nări" 1*46-47), „organele articulatorie© w apropie (fi un punct 'precare do aşa maniera, Incit aerul tiu mai trece jx* acolo fn toată libertatea, ci se scurge prinlr’o Ingu-dâ deschizătură fCedjulu-se de pereţii ei [?| (f, r, *, otc.) sau obstacolul poate fi si mai mare, clud orcanele oreUa se ating formlnil o clnsiunc* ţ«er-foctd* (49), „mci&ţKict taica omului primitiv de a face analisc şi Funlesc, a Instrucţiuni şi gcncralisări» mai ales, trebum sâ aibă drept urmare o bogăţie du expresii cart* nu cadrează de Inc eu felul nostru 4Iu a vedea lumea şi de a vorbi prin urmare* (70v ,o experienţă, Oul tură şi ci vi lisaţi u Iul mui bogată trdlmio Să rtplccr fn mod fatal asupra t“-aurului lexical o pnvara lot mai man* de funcţiuni semantice4 (90fc. „interpretarea unor anumite aspecte m* fnrr hotârirea nuii dificila şi difintllwiA realizarea unui acord' (123), raapcctu] verbal slav, care troyc brassle fn ftaxiilno» f^tri•-rointnească*4 1131K Srtrştnd do cetii tratalul lui Pmcnpovfcci, nu-au venit Iu minte dola sine cuvintele lui llidemt Mil (aut i'*tro profund dans fart ou dans In scienoe pour puuvoir • iweijzner tir* ciiimnenoemuiit-s- Al. ItOiirrri ŞT. Pa>CA. Glosar dialectal, alcătuit ilupn materialul lexicali cules de corespondenţi din diferii" regiuni; Bucureşti, .Cultura naţională"; 1928; •'•2 pag. loxtr. din Anol, Acad. rom., meni. -»er-ţ |iL, s. a $-«, t, IV). Din răspunsuri la clm^tfotuirele ..calul*’ şi .c:ki‘, trimise d«* Mustul (imita rwnlor din Cluj, st. puşca n oxlruz .cuvintele caro. ca formă sau Itiţela*. iui sdid cunoscute dicţionarelor romîneşti celor mai complete" Cum glosarul cuprinde forme din mijii multe regiuni şi cum n IR] DK fUlti 388 rm am avut i»o*ibUilAtes*Vte verificări mai Întinse, observaţiile ce urmoazA vor j»rkvi numai materialul comunicai de V. I.n/ar din .lina, jud. Sibiu, comuna j»e caro arn corcolat-o de Curlnd şi asupra căreia v. studiul tlin nce*l număr ni re vi* tei- Pin cele 55 cuvinte date do st. Pasca din Jirta cftava (taltv/, fbttu•), tj'Utfi mandoari), mo&toi şi styhie/ nu le-acu putut înregistra Iu fata Jocului >i creţi cu nici nu sini întrebuinţate; 20 din ele dau Joc la o 9eri6 du observaţii, fie m formă* fio ca Înţeles. Astfel: B*dA — explicat rporecla data unuia caro păcăleşte pe alţii14 — e un epitet peiorativ insemnlnd „ilară spurcată, fiinţa slutii, run-Iăcîiinsu. nuastft i ipnrntrt “: C’a bal* tin munUl-ta Tnf rnnhlil prin arAturi, C.'iatoglnd ăţrmM&iart* L'nui copil neascultător, svapăud, i sg spune „stai In un lor. bală * ItUnic „deştept. Isteţ- circula numai sub forma bfltiir. Sinonimul lui „Ide, nana* nu o biţii, ci liţă, UltftM — întrebuinţat numai In expresii ea ro mfricat o ţfrâ şi s-o legal bleascu; mal aslupâ-ţ blcascu i — Undit; ţt scura bfoascu- •. — ţi *o face puft*) — an* înţeles tu.» proci*, iar nu -s4o mac**, zişu cum ni-l du glosarul. Forma „vopşeulâ* o necunoscută; fn schimb su Intri - bufriţează biqjld [xmtru a denumi „o grămadă mare de fin, claie de fta". Adj. fhty .pestriţ, cu |*elO de diferite colori p«* corp* su întrebuinţează numai pentru vile si sub forma keţei-ktţaie; l»«s K/» WlflA krşf'iy Cioară nu se» zic<* Saşilor, cum no spune glosarul, ci Ţiganilor» cu şi aiurea. CtMim) are fnlr'adevăi* înţelesul di» ,,ţăran dela şes. fost iobag", dur adj, rnttton #ne o greşit redat caavlml sensul du „bou cu coarne muri** — de altfel, ducă «■ adjectiv nu mui poate să Însemneze *l»ou cu cirtirnc mari- Cnld/lncs*1 ** atributul care sc adaugă unui specii de boi ca să Ir se arab* originea lor dota şes (comp. .jMirt coklăm sc, cart» mldimuşlr ele.). ( urător o dat cu .Înţeles neprecis"; de fapt, Tuu curator de caşk Înseamnă .bucata ore_. ci A'bftîri. JMpM*i, n -aluri*, lu-aoaintui do fapt „u « in curca (în luniii. vcvrbim.lu-90 mu alea «le Citi: .Ai *Y> *tupo|ica\|il tapa" Hamului, junelui i «e «pune Zuaiţau \*}inniyi)i\ iar nu juuwtw. Ittchi'hnui e du conj, I: htkdmtt, „Haina rea, -ilreanta* chiainzi i pcf/forigd), rjzâ* bui&ttulj'i)T iar mi MtfomifrA, om inscumun mini n .şdreunpi pe caro sit pune ceaunul cu înăljudipa clini o mcMecâ*. Nu mu iiirejuri>ln»t uickxlntu forriu vrii^L ri numii după cum om fnrogîMrat numai p&rv'itt, nu şi ;*îr/of. /Vcdcmn HU est»* parvbl* ilclu ocolul oilor. «*i cil tui* ,,«iCi>|d| oilor'* «lupţi cum pl&'Mo'irfi nu e luunai .oaia care alaptua/u iui miel *froin . ”i „orice uaio la tată *:i nimu«-i rum mici" • murii, fir cii stăplmil l-a vlnJut); ->*• ci»sama pfetfifo*wv? numai plna ec devine mIjm/S'Uv. La Inţâle^ul grozav, onorar* al formei pomr IreUuo Jidăuţţjit şi col do ..iniuinm, nofricoK, urţutfo*' hditciţ# nu e exaclr ci /iof'ii*tyr, aşa cum zictviu tnUrfrili „monedei do 10 şi 20 creiţarr. SdriUm „.tratată* -(iimariil -«uit această l'nnna tn tontă Mărgineni mea Sibiului — o nobil irreşil s/fcrfn#, Kortm» ren mul u>tl.ifn i-u»* nu W»n’. po eniv i| fiitrvhinn* loaza — rar — numai coi îiifhipntHli «!•• vorbirea generala id, srliityrl. ssti/b, *»7dfthut <*1c,\ (Ifml e timp urli, -plouă şi fiiljn»r«!‘ ^y.nvni r~* bul rtfeefir. deci r/irr) Insrjifiinjâ o lunţă supranaturala ieu Ielele, «tntfoii ele. Iar nu Jnileauv*. aşa cum t? explicai «Io Puşca. A nVruri jiu Iiihmuiihh _a nta*-i «iile prin (tapă", el n umbla mult, do colo pinii colo. a alerga, n Io tWimintă": .iV-mti M vâr-ilzuil ueUutat la uspâi, ai vănlzuje*. Numit vrea «a (mpioiiirn itetipni ••\a- lilab*i forme l«>r înnoitintrau din celelalte Comune K dar daca şi acoln nm avea •'» face cu apruii** 50*', — mm e caşul aci — «U fam ic înregistrate greşit, de *igurcu puţina inrrolcne putcni «la liloturotui tfiftJrrtnf. piib.n'iit d« l'aşra-« li. ŞANURI! 1 1 Iiu’bbmtid auiîjitvj»'.* cA i?r>*şit sini h.'dftN' A formelr: t'Ui/irri it,iHn \ f% /• inii), ciuc&int • »mV|i«0 <11 n IV«1»iv^-S|Ii|u|m1 I }p*~ dinii nu An* mimai tjiţ«lcuil -riîii In anfJH, vru dv rdenlc**, cl îl |< | d«i .rtarl. «l a rs j r'dus du|»i1 >»li^sir. IXDICATU HlttLlOORAnCB :tW) INDICAŢII BIBLTtDGRAPKJF- H. py.ur.uAKtf, LinQtiisJir Science in tke ninafttiitlh cenlury: mt-toţi* iod re suit z, iruri*. by .1. \V. Şpâfgo* Cambridge, Hftrvard t'ni verşi ly presa; 1^31; vtil-IWO pag. —Tradusă după ediţia danasti, apărută la Pa*4, cartea Ini II. I*ederşen va ajung© sa fi© mai bine cunoe* cută şi protuită pentru ceea cemluoe ca rsi sg cunoască dezvoltarea atndiflor lingvistica jii curs de un «©col. Prin caracterul ei, «I© sigur ca trebuia -a gr* mărginească *ă dea esenţialul, «Iar in ce priveşte bibliografia uneori ne aşteptam să înregistreze mal mult: sîut publicaţii pa care un Io vedem amintita. «Ieşi au însemnătatea lor, 1 (oferind u-e© la limba noastră, Poilersen «pun© (p. 7M) că locul ol de formaţiune trobiie Jimilai la sudul Dunărei, că despre aceasta nu poate II nici o Indoetilă. Tot uşa de categoric *o exprimă cu privire la limbo Bascilor* cîn«i contesta (p. 127t înrudirea ei cu graiuri africane şi ob-ervăea teoria lui Schnclianlt iui a ajuns «A convingă [■© nimeni — totuşi concordantele relevate de genialul lingvist nu |*4 fl noimile in sumă şi cum frPilnim şi altele nu e de Inc îndreptăţită contestarea filiaţiunilor ha$CO-afrb cane. Şi atei şi Aiurea savantul dane* u ţinut prea mult la o impunere de convingeri* cbvd ele nu exclud totuşi anumite rezerve. — O. fi N. vax Wuk* l*etrl*uhie dat (dlkirrhrnstanhrhen .S/irac/o\ Krster Bând; I.aut-uud Kormenlehre; Marlin-r.elpzig. W, rle Gmyler l'.Kll; xv-254 pag. (in Grundr. d. stat. PfiiL u. KuiturţjtzeAichte\— Ac©sţ prim volum al cărţoi iui van Wijk prezintă, sistematic. concentrat. rezultatei© ultimelor cercetări asupra slavei bisericeşti* cu (>&rtea personală do interpretare a faptelor cum .studiile s-iJo un-lorkmre ne-mi deprins «A o «preţiom Cu privire la alfabet, |nir-ticutarit&ţiie lui iu legătură cu paleografia, se insistă num ii incidentul, pentru cii asupra lui e rezervat un studiu special ce va upărea Iii seria frritn. It. O. Coceni ara, V [inytiaQQi» dtl ytxJo; Torino, F ratei! i Bocea > 1932; xiii-Pil pag. — L-n studiu redus, dar cu foarte intere- IX mc AŢII HittUOQR \H CF m -ante relevări şi preţioase puneri la punct. Cuprinde urtmUoa-rolo capitule: I. hUrodvzitwr; II. flnrob*/u? drt gesto; III. II (ptiu al principuri IV. / fii aQyreyaz\o$ţe; V. f gwfi di ueutraiiziaziroit; M. />* funziont tlcUa mnnn uri tjrjt/o; VII, Lr du<< liutjur, Fiecare capitol o armat «le o bogata bibliografie. Materialul analizat e luut din vioaia tuturor continentelor. Europa răsăriteană a păru rar — de remarcai, de altfel» că bunăoară Roinîuni 0 streina «Io multe gusturi ce caracterizează sudul mediteranean. Ceva mai de* e amintită peninsula balcanică In legătură cu variate «costu-manwi- proprii .ni poporului italian Ar fi totuşi de observat câ ţi uite aspecte de ge*l, pe cam G. Cocchiara le urmăreşte In Italia, apar de asemenea în peninsula balcanică. Aţa, do excui* plur gesturile desprecare se vorbeşte Încap. V la p. 75-77; lot astfel obiceiul dea pune nil poli ice fra rindioe e îl medio dalia mano sinistra* (p. 801, pentru a îndepărta deoehiul, şi odl gusto dellă mano in fica" (p. 79) care intllneşLo ţi el In peninsula balcanică. Importanţa acestui documentat studiu mai stă ţi In l*ogătia sugoMillor pentru continuări ţi lărgiri ţi mai aprofundate a lot ce priveşte it hnguagijin slrf gento. T. Paimumsi W. < «ik&k, Zur Morph/tbxjir iler Min hru iter Utwoicu,* l'almu di» Xbtllorca» Escuola lip. provincial; 1920; 43 |xag. (extr. din _Vi«-reUhwa fUt*ttyi*:tt ritul. tt /) ,v .Ucmwrj. — Anumiteo*poctenia bu*-mo lor nu au f*>=cl destul de cercclale plnă acum chiar pontni zone folklorice mai reslrfn*e, aţa că studiul iui W. Gic*c va interesa cu alît mai mult cu cil aducv elemente de Comparaţie după un material Întins din literaturile romanice populare. Slut urmărite diferitele romiule cu caro încep **au se sfîrţoc poveştile, anumita expresii ţuHxfllecţionute etc. si nu lipsesc multe re Ier in ta la 1‘otk-torul nostru, pe caro \V Cîcsb arată că«J cunuaţta buiu. —11»- l> T, Papaiiaoi. Bddirdtca nttfiuuttlA n .ti*MM/îrnbjr. ll\ /Vrfi» Z. A. Araio ?i T. tiwUmn; Bucureşti ad. Soc. „A|K*tol Mărgărit*; 1032: xxi-137 pag. — Cu intenţia de a face cunoscută literatura uromlnă, culogureu ce apare sub direcţia lui I Itopahiigi lub 1*0-scază ţi pe filologi ţi po Iblkloriţti ori etnografi, Iun scrierile poeţilor A raia ţi Cacion* slut astfel relevata, Ja p. xvi, mai mullo lornie arotnliM rielnrejfistrato pînă acum ori rnr atestate, cu: dhUtre jdestu]*; h9\ifw ăMoritij|ui. — O. D. / v DiCA t h ni nr i m ha / ier. 392 il. Tj*ri*wctr. /V .V/âM^rfi /*• 'rtrttnre; flori înrourate (doine şi fc^riusilurif; Sighişoara, Tif>. MironXe&gu; 1929; 207 pag* — Iu introducere» do multe pagini — putea fi redusa — sq înşira oowddera-ţjuui asupra folklorujui nostru, caro arata bună cunoaştere a color scrise despre el; Rănesc şi referinţe la un cur* ni meu deepre unolo aa|>ecte ale poeziei populare romanice, dar ademenea iitUi&ări ar trebui făcute cu prec&uţlunc* deoarece, cum arii «ratat şi alt-ori, ivsimiatelo cursurilor melo litografiate nu sau .lat totdeauna ctun Mir fi cuvenit, aşa ra s'au denaturat făreri j»e care le-am exprimat —nu mai vorbesc do expresii pe caro niciodată nu lu-aiu intraiuiinţal şi lotuşi mi şe alribue fn notele neglijent rezumate. Maro purta din olntecdo culese BÎnl arhicunoscute, din nu* rucrtusu >nfini]lc», dar fntflnJm şi doine cu o notă mai deosebită (Colo le sub n-rolo 12 î. 43f\ 613 s, u.i şi mai «ies strigători cm mult duh de satirizare. — O. U, indic K pomInâ D a c o f o in f a 311 abitir 181 afriudttn 19ft alina 125 alinta 121 nmnnttca 362 Ampui 360 cio& 137 auo 175 bala 388 balcUd 362 baltă :m hori A 126 Muie 388 ifrrt' 125 bîera 126 btntui l^l tliţ'fiHC 388 bohaz 126 Mm/..."' ' Mocan 161 Muz 126 bufflA 383 Cătuşe 126, 197 iy~?niti 37 I ceas 190 ceafă 127 ccrM 127 *cerchin 177 cin far 160 ciorchine 174 ci uf lat 120 ci ut li 128 dinei 120 caldan 388 oMâm.sc 338 conteni 128 corui 197 crunt 1213 crunta 129, 198 ctt/rfnţje 129 cnnabn* 181 cantina 128 ctiru 129 curitiOt 303 finali 137 deci 197 thiiJC 186 flejt'Jrrt 129 de prea nil 193 depune I30 fUsf/imfr/ 132 destrfibtUa 359 dihai 182 dor K«) dosi nit 15 5 duios 131 4iuroitrc 1313 făcătură 52 fayurfe) 176 feric* 131 fiiiulutr că 378 flcaşcă 139 / loa re-de-friguri 177 Formazti < fin top. s!.) 3*5 frasin 109 flîffor 177 frif/nrîcd 177 furtaruUsi 182 ffimfay attnfla 131. guntfla 132 (fi m făt ură 132 ytâ&i 137 g ţigan 132 (iruri jln top. â!3 205. 380 flăf/ăg 389 Acluff 137 Mnci 128 hof(Serat 155 /udnri 132 d/osie 133 immineca 145 (r/tpi/tdura 173 (fttplăşca 139 itnpitti&di 389 incul (are 133 tncindr. 133, 134 incinge 131 incinta 134 încrunta 129 indnrn 131 tngUnfa 132 inketma 389 înnoi a 134 tn spaima 152 tntiri 135 intopaăcn 155 in răi vru 137 In veşti 135 ist roci 135 jafdn 158. 162. 17n.^/- păr 161 terşei 388 1 Vficl 4 |ţJrj*nrele- cMn |i. 44*416 JJ8-124 ISDWB li (an n 389 KKera (în top. fii.) 205. aoo Iii/mirat 135 latini I9U leşina 135 lioo&ie 133 UbOSti 133 liboo 136 lifd 380 Itt 189 52 too lupească 51 Măgură fin top. bL) 380 mtlcandră 339 itut/m 136 ;;/iV|/r2 136 mfetf 136 mtgtisitor f 36• w taica 144 notujUn 160 mişel \'Mj mieria, mişeii 136 ntisfref 137 Moşa codrului 52 Mut guszăwka (în top. si.) 389 Mnfatore fin top. fcl.) 205 naş 186 nâsflnic 137 nâiare 193 năzări 133. nemernic nun 180 mmaş 136 obidiţi 130 of (cui, oliaărit ori-Căiri) Vi7 padi e 138 Pădurai 52 pdrtan 37/ î.56 crăfyascd 51 zaham 157 Zălud 52 zdruncina 157 zffarbură 157 zhnbat 137 :w 1 a t roro m t nă 7, 8 h intim % Fu/dura 4 kfept 7, a Kracun 8 Krbun 0 Afaritai 8 /wmWf 165 Sarebire 4 6Wr a cinr fl Zmantar* 4 Meţle n or o m î n a 164 ISDH'i: A rom in& dipunire ISO tltslure 391 fidorci 378 /i't/Vor 391 iopftr 379 mintiilor 264 uraru 391 ngroaufu 378 nvt&cumtnif 391 tyorbari 379 /wd> 138 391 fa/c 391 1TAUANĂ bumbagia 358 tor&ellu 175» 177 descria 150 di&odigft 150 tlessitnar 150 /Wfţrf 177 tcrombulo 3U3 fcmfcuiuri 203 ţMtrăstii 203 /irosofr 174 rricta 175 Ar xy i 175 routp 186 £cfa’i#)rj/'e 150 /tfrt^Trriu, xlraffrlţ 176 strnbbiare 176 st rubin 176 SAftbĂ baranta 353 batiu ru 3.53 FRANCESA beigt 358 rhotjer 374 descer 371 endv.cer 374 farandole 375 far foni fier 375 M 187 frcdaine .375 f/fL?GUlllrr 375 jas\ ja.ser 375 r&rrr 374 HOtnbrrr 186 PROVAKSALA desfararehi 3.59 ••fitaracelâ 359 faramlm 375 fanticar 375 [ariniitina* 375 jaso 375 laracriu >j ' tartarei 360 CATALANA tfrixondar l$u rtxtmdir 151 LATINA '(/ticnita re 125 arta a I25 baeilcn* 3.59 nuca# 127 'cantart 374 ctMffere 134 rirrrf/u.s 175 'circulinua 177 circului 177 eoUooore 25 ii urda 380 ktr 4 kop&i 18V hdmâţn 381 /jidi. 52 nazrcti 130 niiutii 150 paturi\, 165 plotnnu 144» podiwiein 1 67 priiţi utî 14*i, 111 prislkaii 141 Ht'ka 143 *&Ui 143 âtamJfr 171 âiopan% 166 sirrik 175 mfn,mftnua 164 şi.n (raft 150 1,190 iapa u»2 iupnnh 162 I.1TUANA AWU 175 LIMBI Gi.HMAN'ICf: kry 375 2irM 176 LIMBI IftANICE (L>nttt&a -176 tnănthfl& 164 stâna -1 63 UXOAR bântani 160 LIMBI Tl»nCO-T.VrARR balyk 363 dina 182 furktnmnk 132 hemende 362 kanUtr 04» kunab 1 HI kyz 363 LIMBI SEMITICE kunrh 181 'imnabi 18t BASC* eii 185 rlkfir 185 ruPRixsut DmuvAxv Ov., I.îmh& de$cîntecolor, R. . . . , ... 12?» Noua ortografie • .......................... . , 2«>7 #GIlcc90KT T , Ccrcdâri asupra graiului *1111 Gorj....... »'*4 — IfrrniTSMiT A1 oxaiviri mi, Epica populară din Argeş....................217 Moroiand Elena. Din ţuikltul Secetelor, II........... . . I‘> • Hosktti Al , Asupra repnrtisârei dialectale a tilrorciitiioei I I n*, juplit* xtnliitUhl, ţtăpin, *tIrirt şi ad Inert . . . I Vi Şandiuj D. şi lîntNAco F., Printre ciobanii din JJoA, I . &*> VAsa.nr Al r DcfcCtntooe din Himiedoant ... . . . 50 însemnări şi rectificări DvRSţrsumi Or Uoikl ImpUithtm Rom. prcpinyc .... Rom. preturii .... Rom. *tr\i(j(inr si ciorchine Abruz*- iervţ *tţ lin fonetieiTi iiii^oriu Fr. beip;..................... Rom. tfatirăMIn , . . - -Cu privire la .Vwipoi Ortografia Academiei tot neholăi GitAcm Al. Despre vocativul romi nasc lonti G ţ Roum. abitir . IlOlItlI. Cliti/tblti . , liiium. dihai Roum. ftiririttd\*i Rotim, amarnica . . Roum. hnlrfzd . . . , RoeKm Ah, Despre palalulisftTOa labialdor ^-----— * Asupra teoriei „liusite-1 .... Şaxdsit R. Rom. tare arătliul alternanţa \Ut 17* i:i 174 17$ 1T7 177 35* 350 300 301 r* Ifl |ŞI t*2 182 302 302 &L 350 303 <'irrjtixsiL DÂR( pe samA s . J1S: HN»cii i >n IHttionrufir*' etitmtitfMjo/uv tle ht t. I (O. I).) $73 •Capieton Th„ Ftirşerofii io. I>.) .................. . 377 — liL'Jacroix, H., hr Itunytyt W l*t pensie >- O.) ...... * ft‘4 ,— Donunt tiataUchunStltrijnea iO. LU.................................1N3 lkiI*»l-IJace\vic/a\vH OsfuhucUot ptislertkie i «cptron'ki t*' Tn- h'ttrfi i tui tSriitoUVt (O. O.) - - - r ............... .... 380 I ni |*_ .{ tfufU# cp**ţnc a-t-on cetsc dc parter latin i (O. U). 370 Muycr-LtibUo W*. Hntnnniwh and fbmvmisch. iO. IM . « * . 188 • Puşca Şt., tdtmir dintertat (D. Şanrlm)......................* . . . 387 — Procoţ**vici AL. Itic tratat tic lutgritticA \ Al. HnsoPii . . . 381 - P1if7ca.ni] S, Isfor iu litemturci rmnine (Al. KtiueKli)...........198 Sufurewîc/. J., Ac rfuHacisnie Uitin (Al. (inuir) 370 Sorvien 1\, i.rt pfjthuwx ft/nime intrfntuetioa phytujnr â l’csthr- tuţueţ LyrÎMtnc et itruduves sonore* lO. D.l................... 191 — Spulber <1, Cea nun veche pravilă r amin rasol (Al. ItOâDtlij . ♦ lui Tagliuvini (1, II „Lktî&m Mursitiwtum" iO. ..... . 101 Tracnitr da t'erele tinyuixtiqne de Pr-tpfue (o. |j.> ....... 3*50 ImlîraţJi Jiîblioi?rnlice HcrfuWI (iava e derivati nettm idronhaia tirrena..............£.13 Bogat snkv F\ Ades taatjitfitn, rites ei eropanee* en Hattie sidt-rarpalhttfue . . , . . , ....... ...... 204 OjCChiant (»., II tinţfuafpfio det ţpatfo..........................300 Gftvd H.. tirani mai re iastftte ..................................201 Giesc W., /ar Morpbtdw/ie de,r Mdrr./wn der ttomtmea .... 301 Pa palia gi T„ llibluAera vafionoiA a AmmhiUor ....... 301 PeOeivţeii H., /dnţţmitic wience tu the uinctcenfh Centura - . . 300 Petro v A.# Kntputorutke pioni Atol ntlzcij . . . , .... ţ . SH5 Hohlfc G.. A7i/i/i. »Vurtrrhtirh d< unfcntnlischen tirazddl . ♦ - 202 Ko&otti Ak, Curs de foneticii tjcnevol/i . ........................205 Saiulfukl Kr, Lin^uUtique halkanuţue...............................202 ' Tecultceu H., Murii f fi )**•. J Ir nuce........... . . 302 ■** vuu Wijk N, Gescturhtc der aitkirchrnsL Sprathe . .... 800 *