Proletari din toate țările, uni ți-vil GAZETA INVATĂMINTULU Anul XXI-Nr. 981 EDITATĂ DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI Șl COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÎNT Șl CULTURĂ SD OEM Miercuri 5 februarie 1969 4 pag. 25 bani „Comitetul Central al partidului nostru, guvernul dau o înaltă apreciere activității cadrelor didactice, care aduc o contribuție deosebit de valoroasă la educarea și formarea tinerei generații, la înarmarea ei cu cunoștințe de cultură generală, la educarea și formarea omului nou al societății noastre". Din cuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la Plenara C. C. al P.C.R. din 22-25 aprilie 1968 ■F Wl 11JIM1LE1C1DRM MKItt OMAGIU Pe firul stonei ACT DE , IDENTITATE Există o expresie de o simpli- tate austeră și cu o superbă sem- nificație, sub care se recomandă, poate în primul rînd, identitatea școlii românești contemporane: „învățămîntul general, obligato- riu și gratuit". „General", adică atotcuprinzător, întins de la un hotar la altul al țării pînă în ^1 mai îndepărtat și mai mă- cătun. „Obligatoriu" sună ^neni unui apel imperativ, care arată limpede că nimănui nu-i este îngăduit să refuze a- ceastă binefacere, că nimeni n-are dreptul să disprețuiască acest dar generos, al cărui su- prem sens este acela de a fi spre binele oamenilor. „Gratuit" se adaugă ca un corolar prime- lor două atribute, constituind o garanție a împlinirii lor. Este exprimată, în aceste trăsături, o caracteristică a școlii noastre, care cuprinde sub auspiciile edu- cației întregul tineret. Fie că se naște în centrul unui mare oraș sau în casa pierdută în păpu- rișul deltei a unui pescar, în- tr-un sat din creierul munților sau în capitala țârii, oricare tî- năr găsește larg deschise în fața lui porțile tuturor școlilor — de la cea care îl învață primele litere la cea care îi acordă docto- ratul. Și asta nu-i puțin. Posi- bilitatea de a învăța nu mai este condiționată decît doar de capa- citatea și dorința individului. Ea nu depinde (și noi știm bine ce a putut să însemne cîndva aceas- tă dependență) de nu știu ce condiție socială, națională sau de alt fel. Este o posibilitate abso- lută și fără restricții. Delimitînd această trăsătură, se cuvine să-i adăugăm o comple- tare. Posibilitatea de a învăța „ce" și „cum" ? Fiindcă știm, de asemenea, și ce semnificație are orientarea educației. Iar aceea cultivată de școala românească actuală se constituie ca încă unul odin marile ei semne distinctive. Nu o să cităm aici disciplinele școlare. Importantă este concep- ția filozofică generală căreia îi sînt subsumate acestea, sensul ordonării întregii educații. Școa- la noastră este situată pe terenul solid al filozofiei materialist-dia- lectice. Educația pe care o cul- tivă ea este o educație realist- științifică. Morala sub semnul căreia se educă tineretul patriei este morala comunistă. în trăsăturile sub care se re- cunoaște identitatea școlii româ- nești contemporane uimește și surprinde de asemenea dinamica evoluției ei în timp Trebuie să remarcăm că față de timpul la care ne raportăm am înregistrat adevărați pași de uriaș. Vorbeam mai sus despre învățămîntul ge- neral (despre care se impune să menționăm, între altele, că în- săși titulatura școlii cu cea mai mare rază de acțiune și cuprin- dere îl indică a fi ca atare). Să facem puțină istorie. Cînd, abia dezmeticiți în pus- tiul de pe urma războiului, ne puneam problema alfabetizării ? în anul 1955 declaram procesul de alfabetizare încheiat în linii gene- rale. Onoare dascălilor care și-au petrecut seri de-a rîndul în preajma unor oameni obosiți după truda zilei, pentru a le de- prinde mîinile să poarte condeiul pe hîrtie. Nu trecuseră nici doi ani de atunci și începusem să realizăm generalizarea învăță- mîntului de șapte ani. în 1962 (Continuare in pag. a 2-a) Pentru mine, ca fi probabil pen- tru toii care an parcurs clasele si ar. i de studii, școala a inse—.nat inițierea treptată si perseverentă ir. ■.-aiurite cele de seamă aje cul- turii poporului nostru si ale culturii umTersale. înv aduc aminte cu recunoștință țr.tî-»ebi de acei dascăli ai cte care ssut să-mi trezească cmriozita- St3. interesul si setea de cunoaștere, pr~rem si dorința de a căuta eu Ln- s-Hei adevărul si aerr-Lif-catia lu- trurtloc Prot Bniv. AL. BOȘCA -eTtr: ccrespon der.t al Academiei Asum muiti in urmă, cind am țc—c ia învățătură. știam că tre- tuie -i cuceresc dreptul de a învă- ts re:r.rc tineretul de astăzi, acest i‘*34 a *c«t de mult si deplin ecor- ■ * 1. râm ine lui numai să-și in- ii * net soi datoria. Ce macini m-as simți dacă în ca- ■zeticiar al instrucției ■ ■ aș putea, drept oma- pv ■--—x Îndeplinesc datoria dînd -■ re m -ii meu cit mai mult și cit trai bon ’ IOX DUMITRESCU mseștr-j emerit al arei. președin- te e Compozitorilor D" tă mă gindesc ce a însemnat ps-t — mine școala, cred că sin- : _ -.1 răspuns pe care îl pot da că totul. tntîi. școala mi-a dat rentimentul răspunderii sociale, pregătindu-mă să muncesc între - —eni. să înțeleg necesitatea par- ::- parii mele la viața de colectiv. A-ti școala m-a învățat să iubesc nur.ca. să muncesc fără preget. Am avut o dată, la 10 ani după absolvirea facultății. prilejul să' mulțumesc direct profesorilor mei. să aduc un omagiu școlii pentru ceea ce mi-a dat. As vrea să o fac încă o dată acum și să-mi exprim prin aceste puține dar sincere Tin- deri. recunoștința fată de toți dăs- călit Ing. JAN BEHI directorul Uzinelor „Grivița Roșie" în formația mea școala a „vut un rol hotăritor. Prin ea m-am pre- gătit să ajung ceea ce sînt astăzi, îi sînt tributar pentru că m-a instruit și m-a educat. Retrăiesc cu deosebită intensitate anii de școală, imaginea acelor profesori care au reușit să-mi imprime și să-mi în- corporeze prin pregătirea, prin me- todele lor, disciplina muncii, spiri- tul perseverent, tenace. Astăzi sînt și eu pedagog, am și eu în grijă tineri pe care trebuie să-i pregătesc. Este o răspundere pe cît de nobilă, pe atît de grea. Exemplul de înaltă ținută profesio- nală și etică al unora dintre profe- sorii mei din școală sau din facul- tate îmi este călăuză. Prof. dr. docent ILIE ARDELEAN membru corespondent al Academiei Am putea să pornim, genetic, de la chiliile ori pridvoarele mănăstirilor, de la dascălii în- deletnicitori cu alesul buchiilor, în răsăritul evului mediu. Sau poate de la școlile și pro- fesorii unde și sub oblăduirea cărora am în- vățat noi, slujitorii de azi ai școlii. Ori chiar de la epoca noastră, care a generalizat școala de 8 ani, obligatorie și gratuită, complet gra- tuită, și se pregătește să generalizeze școala de 10 ani. Căci, de bună seamă, de oriunde am porni, istoria, viața, faptele ne îndreptă- țesc să aducem cint de slavă școlii. E o distanță imensă de la modestul și bă- trînul dascăl care descîlcea cu ucenicii lui buchiile în pridvorul de la Putna, Prislop sau Cozia, pe cîte un ceaslov terfelogit, pînă la învățătorii și profesorii de azi, care predau cu mijloace modeme, în săli spațioase, cu- noștințe despre ultimele descoperiri in mate- matică, în chimie, în fizică. E distanța dintre evul mediu și contemporaneitate, dintre feu- dalism și socialism. Toată această lungă dis- tanță școala a străbătut-o o dată cu istoria poporului, în slujba poporului. Rolul istoric al școlii românești este strîns legat de rolul culturii, de rolul cultivării graiului, de rolul izvodirii operelor literare, artistice și științifice, de rolul trezirii con- științei naționale și de rolul luptei pentru dreptate, unitate, libertate. Nu știu cum, dar rolul istoric al școlii îl văd, ii simt in manuscrisele veacului al XlV-lea sau al XV-lea, în meșteșugul de a rotunji slovele și în marea artă de a încon- deia majusculele și de a migăli miniaturile pe evangheliarele aflate azi în zestrea mu- zeistică de la Putna, de la Cozia, de la Dra- gomima. Nu știu cum, dar rolul istoric al școlii îl ci- tesc și-l învăț din cronica lui Ureche, a lui Costin sau a Stolnicului Cantacuzino. Fără școală nu s-ar fi plămădit începuturile cul- turii românești, n-ar fi aflat oamenii de pe Carpați despre multe ale lumii și ale vieții, ale științei și ale frumosului. De aceea se cu- vine slavă lui Vasile Lupu și Matei Basarab, ca fi acelei mari pleiade de cărturari — Var- laam și Dosoftei, Milescu și Udriște Năsturel, Simian Ștefan și tuturor celor care, in bine- cuvintatu! veac al XVH-lea au înființat școli la Alba lulia, la Trei Ierarhi, la Tîrgoviște. Urmind neuitata cale deschisă de vitejia lui Mihai Vodă, făptuitorul primei uniri, oamenii culturii de la noi au continuat să suplinească, măcar o vreme, unitatea statală prin întări- rea unității culturale, corolar al unității de limbă. Nu știu cum, dar rolul istoric al școlii se descifrează in zbuciumatul secol al XVlU-lea transilvănean, cind fiii de iobagi români, în- vățăcei sau studenți la „De propaganda fide", nu numai că nu și-au uitat sau abandonat neamul, ci i-au redescoperit obîrșia, s-au a- plecat mai cu osîrdie asupra lui, i-au analizat științific istoria și caracterul latin al limbii. Si nu ne putem închipui tot fenomenul tre- zirii conștiinței naționale fără Inochentie Micu, fără Petru Maior, fără Gheorghe Șincai, fără acel înflăcărat si neobosit Gheorghe La- târ și fără cumintele, chibzuitul, dar nu mai puțin pasionatul întemeietor de școală supe- rioară, moldoveanul Gheorghe Asachi. Școala a stat în sprijinul răscoalei lui Tudor Vladi- mirescu și in ajutorul „cărvunarilor" izvo- ditori de planuri unificatoare de țară și de căi democratice în viața poporului, a pregă- tit și pe Eliad, și pe Alexandrescu. și pe Ghica, și pe Bălcescu, a însuflețit toată gene- rația pașoptistă, toată ilustra pleiadă de scriitori de la jumătatea veacului trecut care a învăpăiat conștiința națională și a Intensificat ta maximum lupta pentru Unirea din 1859. într-o vreme în care hotarul mai stăruia încă pe Carpați, slujitori ai școlii ca Simion Bărnuț și Papiu llarian, Aaron Florian și August Trehoniu Laurian au personificat unirea în cuget și-n simțiri. Școala a fost creuzetul în care s-a pregătit șirul ilustru al matematicienilor, al medicilor și al chi- miștilor noștri, al scriitorilor șt al istoricilor noș- tri, al pictorilor și muzicienilor noștri. Numele lui Creangă ne va evoca întotdeauna chi- pul acelui modest dascăl de țară care a fost „bădița Vasile". numele lui Eminescu ne va duce întotdeauna cu gîndul la profeso- rul cărturar Aron Pumnul, căruia îi dedica primele cadențe lirice, numele, lui Sadoveanu ne va reaminti întotdeauna de „domnul Tran- dafir" cel atît de îndrăgostit de eroica noastră istorie. Dacă pînă în socialism destinul școlii și al poporului s-au împletit și au dat rezultate impresionante, acum, în vremeo noastră, școala și-a identificat munca și scopul cu munca și scopul întregului popor, a devenit o cauză și un bun al lui. Acum. în epoca noas- tră socialistă, școala e casa tuturor copiilor și tinerilor de pe tot cuprinsul patriei In școală cresc toți, absolut toți pamenii de azi și de miine. în școală se formează prezentul și viitorul țării. Partidul a încredințat școlii uriașa sarcină de a instrui și educa întregul popor. $i, as- cultînd de înalta povață a partidului, ea își îndeplinește cu pricepere, cu devotament și elan rolul ce-i incumbă: rolul de a pregăti, în fiecare ceas al prezentului, oamenii de mîine. Iar dascălii de azi, urmașii lui Lazăr, Asachi, Eliad. Poenaru sau Pumnul, contingentul, ce- lor aproape 200 000 de slujitori ai școlii care și-au trimis în aceste zile reprezentanții în con- ferința lor națională, să se sfătuiască asupra metodelor de lucru în viitor, știu că tot acest viitor al poporului și al tării e strîns legat de chipul cum își vor îndeplini ei datoria în școală. DUMITRU ALMAȘ Ne vorbesc delegați la Conferință Profesoara MARIA VLAD — Pitești — Prin problemele pe care le dezbate. Conferința este un moment unic în istoria învățămîntului din țara noastră. Ea semnifică înainte de toate grija partidului pentru școală și slujitorii ei, ca o componentă deosebit de importantă în cadrul mai larg al preocupărilor stă- ruitoare ale conducerii partidului și statului nostru pentru dezvoltarea și perfecționarea învățămîntului. Un loc deosebit de important în proiectul de Statut al personalului didactic, pe care îl va dezbate Conferința, îl ocupă problemele legate de perfecționarea pedago- gică și de specialitate a oamenilor școlii. Mi se pare că perfecționarea profesională este un lucru hotăritor. Să caute mereu noul, să lupte pentru promovarea lui. în nenumăratele modalități pe care i le oferă activitatea școlară și cea extrașcolară, așa cum va fi ea statuată în documentul pe care îi vom dezbate la Conferință — lată ce socotesc a fi esențial pentru succesul muncii educatorului. învățătorul CORNEL FĂNĂȚEANU — Cluj — Conferința Națională a cadrelor didactice dovedeș- te, pe de o parte, importanța ce se acordă învățămîntului de toate gradele în edificarea socialismului, ca și înalta prețuire și încredere pe care conducerea partidului și statului nostru o arată slujitorilor școlii. Pentru mine personal. Conferința are însă și o altă semnificație. Sînt în al 42-lea an de muncă în școală, dintre care o bună parte i-am petrecut în satele din Maramureș și Sălaj. Privind înapoi, de-a lungul aces- tor 42 de ani de dăscălie, pot să afirm că nimic nu m-a bucurat atît de mult cum mă bucură faptul că acum, la împlinirea carierii mele didactice, sînt chemat să iau parte, cu modesta mea experiență, la adoptarea unui document de importanță majoră pentru întregul învă- țămînt, pentru o îndelungată perioadă. Conferința va trasa cadrul in care manca dascălilor se va putea rea- liza la nivelul cerințelor înalte ale partidului și ale po- porului. Profesorul EIGEL ERNO — Miercurea Ciuc — Importanța deosebită a Conferinței Naționale a ca- drelor didactice decurge din faptul că țelurile pe care și le propune izvorăsc din voința coleclivâ a educato- rilor, din străduința lor comună de a-și înfăptui munca la un nivel mereu mai inalt. Aprecierea morală și materială de care se bucură în țara noastră corpul profesoral dau măsura îndatori- rilor pe care le avem în ridicarea continuă a propriei noastre pregătiri politice și profesionale in perfecțio- narea metodelor noastre instructiv-educ ative, ne mobî- tizeazâ să muncim cu devotament cu hotărîrea de a ne îndeplini exemplar sarcina nobilă ce ne-a fost încre- dințată — educarea tineretului. Conferința va fi — sîntem siguri — o piatră de ho- tar pe drumul continuu ascendent al învățămîntului nostru. Prof. univ. NICOLAE MANOLESCU — București — Conferința Națională a cadrelor didactice este o eta- pă deosebit de importantă în amplul proces de dezvol- tare și perfecționare a învățămîntului proces declanșat pe dimensiuni multiple de Directivele Plenarei C.C. al P.C.R. din aprilie 1968. Nouă, celor care pregătim noile generații ale patriei, ni se cere dragoste fată de meseria aleasă devotament și entuziasm pentru educarea schimbului nostru de mîine. Munca profesorului este o muncă de o mare com- plexitate, care include, pe lingă informarea științifică a tinerilor, și formarea lor ca oameni ai societății socia- liste. Simpla predare a cunoștințelor nu-și dă roadele dacă nu este împletită în mod armonios cu munca de educație politico-ideologicâ. Sînt convins că dezbaterile Conferinței, prevederile Statutului pe care îl va adopta aceasta ne vor ajuta pe toți cei care muncim în învățămînt. oricare ar fi școala sau institutul unde predăm, să ridicăm pe trepte mereu mai înalte pregătirea tineretului țării. bătători și profesori emeriți despre sensul major al misiunii educatorului Profesoara JEANA CHRISTU, directoarea Liceului nr. 10 din București : „Dragostea față de copii și tineri și capacitatea de a le transmite cele mai înalte valori spi- rituale și morale". Profesoara Jeana Christu mun- cește de 21 de ani ca directoare de liceu. în toți acești ani, conștiin- ciozitatea, înalta pregătire profesio- nală, pasiunea pentru menirea de educator și măiestria ei pedagogică au impus-o ca un exemplu demn de urmat pentru miile de eleve, de la care primește nenumărate dovezi de prețuire și recunoștință. Patrii, nu-i poate fi tot una, măcar ce felin de creștere vor primi mădulările următoare, nici nn poate adiaforisi in cunoș- tința sufletului cea adevărată, pentru că odihna ei cea din lănntru, precum și cea din afară, așa și binele cel de obște, pre- cum și cel privat, stau cu creș- terea tinerime! următoare într-o analoghie prea strînsă legate. GHEORGHE LAZĂR ...Scoposul învățăturii este a informa pe copii să poată ni- merit întrebuința facultățile (puterea) minții lor, adică să cugete nimerit și să lucreze bine și prin aceasta să ajungă a fi vrednici și folositori chemării căreia se vor hărăzi. Nemeritul scopos al în- vățăturii atîrnă nu numai din alegerea și orînduirea obiecte- lor, ci mai vîrtos și de metod, adică modul cum să se tradeie acele obiecturi— GHEORGHE ASACHI „. Creșterea și învățăturile ce se dau tinerimii sint astfel le- gate cu soarta oricărui stat, in- cit toată fericirea unui neam atîrnă de la buna creștere a ti- nerimii ; așadar buna educație a fieșcăruia în parte și fericirea tuturor de obște se țin de mină. PETRACHE POENARU Trebuința școalelor mai tot- deauna a fost simțită în țara noastră, și acest simțiment cu adevărat n-a putut fi decît o tradiție moștenită de la cei dinții străbuni ai noștri^ Insă ori cum au fost școalele trecute dar au păstrat scinteea unui foc învălit cu îngrijire în căminul strămoșesc și lăsat moștenire la urmași. ION HELIADE RADULE SCO „.Scopul educației nu poate fi altul decît a cultiva umani- tatea în fiecare om pe cît se poate mai deplin. Cu cît se cultivă mai deplin toate pu- terile omului tînăr și cu cît armonesc ele mai frumos și mai deplin, cu atît se apropie învăță- celul mai tare de idealul uma- nității deplenite. SIMION BĂRNUȚIU CONSTANTIN ARSENE, de la Școala generală nr. 3 din Pitești : „Să ealtive sentimental de admi- rație pentru trecutul de luptă al poporului, pentru eei eare și-au închinat viața Înfăptuirii idealuri- lor sale, pentru eei eare tănreM astăzi socialismul*. învățătorul Const. Arsene este un pasionat cercetător al psiholo- giei copilului de vîrstă școlari în fiecare toamnă la școala lui se primesc zeci și sute de cereri din partea părinților care doresc sa-și Înscrie sau să-și transfere copiii Ia dasa la care predă eL învățătorul Const Arse ne este p na militant activ pe tărlm social. DCQAN BABUCL directorul Li- ceului nr. 10 din municipinl Timi- șoara : -Să militeze activ peatru a cultiva ta ringurile tiaeretaiui sea- timeatiil înfrățirii intre popoare, ta lupta pentru progresul Metal*. Profesorul Dușan Sabiici p-a clștigat admirația eterilor săi. pre- cum și respectul colegilor și ai oa- menilor muncii din orașul T mi- șcară prta kudxa sa probitate prn- feadonală și cetățenească. Ca direc- tor do școală, ea act: vi ta» înde- lungată, este un eminent todruuă- tor al procesului inatnxtrr-edQra- ttv, cart înregistrează la herul res- pectiv rezoluta deosebite. STELA RAdASANT de ta Li- ceul Ștefan cei Mare* dm Sucea- va : -Să fie ea o rtaară eare «a es- prinM șt să trsasfigureșa ta sufle- te! e eăevBar calo mod pure șt toa- ta late im ale ttaapultd său’. Profesoara Stela Rădăsarai a e- ducat in acest spirit, locepind dm anul 1935, sec de generați: de șco- lari. Principiali ta tea, corectitudinea și competența profesională au im- pus-o ca unul dintre cel mai bani profesori din județul Suceava. în semn de cinstire a muncii ei a fort recent propusă candidat In alege- rile de deputați pentru Marea Adunare Națională. IOAN POFESCU, de la Liceul -Gh. Lazăr" din București : «Sâ aibă o pregătire profesională exem- plară, să fie permanent ta curent ea ce e nou în specialitatea sa și să posede -barul- și voința de a transmite aceste trăsături elevilor lui*. Profesorul loan Popescu s-a re- marcat ți in afara muncii la cate- dră, fiind cunoscut de către profe- sorii de limba română din toate școlile patriei. Este autorul unor manuale școlare pe care învață anual peste un milion de elevi. Prin numeroasele articole, studii și eseuri publicate participă la dez- baterea celor mai actuale proble- me ale învățămîntului nostru, contribuind astfel la continua lui perfecționare. VASILE MITU, de la Școala ge- nerală Hunia, comuna Maglavit, ju- dețul Dolj : „Să trezească curiozi- tatea de a ști, de a cunoaște încă din primele elase ale școlii și să modeleze inimile școlarilor săi pen- tru a bate la unison cu năzuințele de progres al contemporanilor". Clasele la care a funcționat ea învățător Vasile Mitu au dat In decursul Îndelungatei lui cariere de dascăl cei mai buni absolvenți, care au dus faima învățătorului lor și mai departe, in universități. De- venind director al Școlii generale din Hunia, el a imprimat și In munca întregului colectiv didactic pe care-1 conduce aceeași înaltă exigență față de propria activitate. CONSTANTIN P. MĂRCULES- CU, inspector la Inspectoratul șco- lar al municipiului București : „Să dăltuiască în inimile fierbinți ale tinerilor imaginea patriei noastre socialiste pe dimensiunile ei actu- ale ți pe coordonatele viitorului". Profesorul de geografie Const. Mărculescu realizează de 31 de ani acest comandament. Mulți dintre foștii lui elevi i-au îmbrățișat spe- cialitatea, fiind astăzi cercetători științifici sau dascăli în învățămîn- tul superior. Are numeroase lu- crări de specialitate apreciate și folosite de profesorii de geografie din întreaga țară. Dascălilor le sînt colaborator Oricine știe so scrie un rind si să cWeoscă oite+e — astăzi toata suflarea de oameni în foro noastră — a trecut măcar printr-o țcoală ți a avut măcar un dascăl. Dască- lii majora se numără insă cu re- cre. dacă nu chiar mai mult decît efite. De Io filosoful din antichitc- te. ooa*e unul pe generație, ca re-și instrv'a învățăceii arin dia'oguri ’-ta'eo'e io plimbări lungi pe clei umbroase. trec'-d peste mileni le de istorie uneori întunecată ți as- pră, cod sfiinto putea fi socotită erezie p condamnată, am ajuns ca în epoca noastră școala să devină o instituție obștească, iar dascăl::, m număr de zeci de mii, să olcă- . nască sursa de hr-ă a aceste- obști vesta. învățătura pentru om '■-seamna no moi puțin decît soo- pentru ptcafe. Fiecare. > pr a-, de coo'o- rie. cm învățat să z—erăm ce oo- menă p să vorbea liifao tor, de o sacmteie noastre. Le-oa pc-ta ’ecomoenjsȚî. «sa cum m code Gnd aceasad i.i vă‘ătură de acasă o totf desivirsdă. tot mamele eoasrre ae-OO de croă ți — e>j des -c KXi unde ae-aj !ae-»e acsrffi .u N -«*. ev aveam - r-sta aceea mei imrt dec~t r -*a oe o sto m bancă i de o ascet-- rfaten. a iccepw# mc-ele d-.-n in viată. ca*e de ce'e mai mutre ori nu o-e copet. Intii a fost o p'hcută neagră p ua condei de piCtră. O mrnâ prrceoută a indrectmt — scarec mt-nn noastre— Dar oe ce descrie infimplori pe (Urmare din pag. 1) generalizarea învățămîntului de șapte ani era încheiată. Minați de o neostoită dorință de mai mult, de mai bine, nu am întîr- ziat să orientăm imensa navă a școlii românești către un alt o- biectiv : generalizarea învățămîn- tului de opt ani. în 1969 trecem, cu pînzele larg desfăcute, din- colo de acest meridian, îndrep- tîndu-ne hotăriți către generali- zarea învățămîntului de zece ani, în rada căruia ne aflăm astăzi. Cind am hotărît să oferim co- piilor manuale școlare gratuite ? In 1960, într-o înmiresmată zi de toamnă, sărbătorească zi de deschidere a cursurilor școlare, pe pupitrele fiecărui elev din școala generală a apărut pentru prima dată un dar emoționant: un teanc de manuale noi, miro- sind a hîrtie proaspătă și a cer- neală tipografică. Cel care în co- pilărie n-a putut să-și cumpere o carte atunci cînd a dorit-o, sau care a învățat după un manual ferfenițit de nu știu cîte gene- rații înainte. înțelege valoarea unui astfel de dar. In 1965, ceea ce fusese dăruit doar copiilor din școala generală se oferea și ele- vilor din învățămîntul mediu. Ast- fel, școala ajunge sâ ofere gratuit în anul 1969 elevilor săi 27 de mi- lioane de manuale. Am citat aici doar două as- pecte. Dar această dinamică, a- ceastă rapiditate a evoluției se regăsește în toate compartimen- tele universului școlar românesc Să privim puțin și graficul care indică numărul sălilor de clasă existente în țara noastră. Vedem că numai în ultimii zece ani s-au construit pentru învățâ- mîntul de cultură generală, pro- fesional și tehnic aproximativ 35.000 de săli de clasă. O semnifi- cație asemănătoare o are evoluția cifrelor care prezintă creșterea nu- cure le-o trăit oricine și nici nu cred că se pot uita vreodată ? Fiindcă de aici s-au născut filo- zofia și știința veacurilor, de aici s-a ajuns la cibernetica zilelor noastre. Fără acea plăcuță neagră, fără o mină de copti trăgînd cu stîngăcrt bețisoare aplecate pe stingă, ap'ecate pe dreapta, fără m:na care s-o îndrepte, fără ochiul care s-o vegheze și glasul care so îndemne, să mustre sau să laude, pămintul or Ti și astăzi un disc nem^cat. centru/ unui univers mort ina'nte de a se naște. Fără acel început n-ar fi existat Biblioteca din A'exandria ți luna n-or fi fast oco'rtă de oameni care au ajuns pi‘ă Io ea privind de aproape și exp'icind ceea ce noi doar contem- plasem. Conduși de dascălii noștri, fieca- re ac făcut o călător e fast-joasă printre cete taste minuni ale lumi din vech —e — si nu^ai asa pv- rem să irfelegetn r r.j- ,e d^ «« noastră. Dor cere i îp-e mmrni sint door o metaforă cote acoperă nesfirsmoi șir do minuni aflate in onx de scodi — ți după aceea. Căci țcocdc mai are ri însupreo de o-*i aprinde in m:--e o hbcărd cere să ne se sti-gă r ciodc-ă. >- vățâm tot hr-pul, după ce r>e-a.-r sfirsn de mult învățătura Însemn oceste gmdrri ca Fost școla-, eu om ți ca scriitor. Pe uo- deva ele sint puțin dogmaiice, dar exprimă o credință nezdruncinată : mî-am început meseria oe care o iubesc cu chin și patimă in ziua ACT DE IDENTITATE mărului de membri ai corpului profesoral. Dacă în 1938 au pre- dat In învățămînt 55.000 de cadre didactice, în 1969 numă- rul lor atinge cifra de aproa- pe 200.000. Pentru câ tot am amintit despre manuale, este de ajuns să punem alături o ?arte școlară editată în 1950 și una care a apărut în 1969. Deosebirile sînt radicale și se recomandă printr-un salt de ca- litate în concepție, in structură, în ilustrație, în forma de prezen- tare. Si prezentul ciocoiește deja de propuneri pentru noi îmbu- nătățiri, căci de unde am ajuns trebuie să mergem mai departe. Cuprinsul manualelor, ca și al programelor școlare demonstrea- ză în același timp rapiditatea cu care sînt transferate în domeniul disciplinelor școlare cele mai noi cuceriri ale științelor și tehnicii. Există o preocupare neîncetată și generală de a nu rămîne ni- căieri în urmă, de a fi la zi și, dacă se poate, de a fi pionier. & în egală măsură, școala româ- nească își legitimează personali- tatea printr-o pasionată tendință a corpului profesoral de a acu- mula și a fructifica toate valo- rile pe care le distilează din ex- periența colectivă. Nici un edu- cator nu se mai mulțumește cu cele învățate cîndva și nici mă- car cu cele pe' care le dobîndește prin propria sa perfecționare pro- fesională. A luat o impresionan- tă dezvoltare transferul de ex- periență didactică. învățătorul, profesorul își confruntă mereu metodele, procedeele, mijloacele folosite în activitate și valoarea rezultatelor obținute de el cu cele ale colegului. Vrea să știe mai mult, pentru că vrea să înainteze. Variatele forme de cind, din bețișoare, am izbutit să fac literele, alfabetul omului, și prin mijlocirea lui să grafiez pe hîrtie gindui copilului. Am făcut, paralel cu școala, o lungă școală a mea pe care > continui și astăzi, și cu cît merg mai departe cu atît descopăr mai multă lumină în prima. Dintre învățătorii și profesorii mei unii străluceau, alfii dădeau doar cite o licărire. De la toți insă am învățat cite ceva. Mai toți au rămas ocum doar în amintire. Fie-le amintirea binecuvîntată. In locul lor au venit alte generatii, mai mulți, mai instruiți, cu concep- ții noi despre școală și despre viață. Le sînt colaborator, dacă mi se în- găduie credința aceasta. Unele din cărțile mele îi secundează în treaba de la catedră, însotindu-i pe școlari acasă ți prelungind în- vățătura în altfel. Nu aștept iasă laude ci, dimpotrivă, am de adus laudă si amcgiu școlii care mi-a dat crtrrori'. Cu contribuții mai mici sau mei mori, ne putem trăi urni fără oft dar acesta nu-i un ce% vidos, ci o horă bine irtmată, care nu trebuie să se rupă, ci să crească. Tu-v-or eore dau invă*ătură, de ia prwo clasă primară plnă fa univers tute, ie mc-tari$esc a-ci ub- miroire si recu-astr—o. unite F amp, ■•cete de emoția pe cere m-o t-ezesre gindui că cm fost , eu școlar și înainte, si ducă ce am scris P'im3 carte. RADL TLDORAN dezbatere colectivă a probleme- lor profesionale — consilii pro- fesorale, comisii metodice, cercuri pedagogice — constituie un sis- tem de vase comunicante prin care alunecă neîncetat afluxul de idei acumulate de experiența colectivă. De la dezbaterile acestea oa- menii școlii au trecut, firesc, din- colo de sfera strictă a profesiu- nii lor. in aceea a cercetării ști- ințifice. pe care însă munca lor o implică, o impune. S-au creat și forme consacrate anume aces- tei preocupări. Sint la ordinea zilei. în școli, experimentele, se siunile metodico-științifice orga- nizate de societățile științifice ale cadrelor didactice. S-a ajuns pe alocuri ca in chiar perimetrul școlii, profesorii, constituindu-se în nuclee de cercetare, să orga- nizeze sesiuni de comunicări. Și chiar dacă uneori nivelul lor nu a atins încă plafonul maxim, a- ceste nuclee trăiesc, grupează forțe și le dinamizează Ele se constituie astfel într-o premisă viguroasă pe care se construiește viitoarea calitate a corpului pro- fesoral și care impune, atunci cînd descoperă, veritabila creație științifică.. Este afirmată puternic, stărui- tor, tendința de perfecționare. Ne întrebăm dacă școala noastră poate fi mai bună, și ne răspun- dem de fiecare dată că da. Și ne angajăm în urcuș. Privim evoluția spirituală a contemporaneității noastre și vedem cum trebuie să fie școala Și, mai cu seamă, me- dităm la viitorul societății noas- tre, la ceea ce va pretinde ea mîine tineretului pe care ÎI creș- tem astăzi. Prin atari raționa- mente a debutat recent un vast proces de analiză a tuturor veri- gilor și compartimentelor învă- ^Imtatuiui nostru contempo- ran, care a urmărit să stabileas- ■i modalitățile de perfecționare a învățămîntului românesc. Așa au apărut studiile privind perfecțio- narea școlii de cultură generală a învățămîntului profesional și tehnic, a învățămîntului superior, elaborate cu participarea întregii mase a corpului profesoral. Avînd In vedere aceste studii, analizlnd în mod profund științific toate laturile învățămîntului noștri, partidul a stabilit căile dezvol- tării viitoare prin Directivele adoptate în Plenara C.C. al P.C.R. din aprilie 1968. Aceste directive reprezintă o puternică piatră de hotar, plasată ferm pe linia de unde școala românească intră !ntr-o nouă ipostază. Progresele pe care le înregis- trează școala românească își au izvorul intr-o imensă forță co lectivă Este și acesta un aspect definitoriu sub care se legitimea- ză identitatea școlii noastre — alimentarea căilor ei de perfecțio- nare din rezervorul unei cît mai largi participări colective. îndeplinind directivele partidu- lui, Ministerul învățămîntului și-a propus să revizuiască în profun- zime conținutul programelor și manualelor școlare, dar, înainte de a opera vreo schimbare, i-a chemat pe profesorii care predau disciplinele respective să-și spună cuvîntul în minuțioase consfătuiri de lucru a căror re latare o urmărim de o vreme in presa pedagogică. Profesorii a- nalizează cu atenție toate articu- lațiile unuia sau altuia dintre o- biectele studiate în școală. își ( spun părerea asupra a ceea ce merită să fie păstrat, asupra a ceea ce trebuie eliminat, asupra modului cum să fie restructurată materia astfel îneît să corespun- dă cel mai bine exigențelor învă- •.ămîntului modern. Conform acelorași directive, nu de mult a fost publicat proiectul planului școlii de zece ani. Din nou, oamenii școlii au fost soli- citați sa se pronunțe Din nou o problemă a școlii este supusă unei largi dezbateri, așa cum sînt supuse toate compartimen- tele învățămîntului nostru, pen- tru că pe această cale școala do- bîndește garanția deplină a jus- teței și valorii acțiunilor menite să ducă la propria ei perfecțio- nare. Q Aceste caracteristici, coordonate toate pe o direcție dinamică și ascensivă constituie actul de identitate al școlii românești con- temporane. Semnele distinctive v cuprinse în el nu sînt un feno- men în sine, ci efectul general al" unei dominante mai puternice, care îi luminează și îi definește fizionomia — permanenta situa- -e a școlii noastre sub conducerea Partidului Comunist Român. Sub conducerea partidului a atins școala valoarea și condiția care îl sînt proprii astăzi. Din imbol- dul și cu sprijinul lui se îndreap- tă acum către tărîmu) altor mari cuceriri Actul de identitate al învățămîntului românesc, multi- v- plical în mii și zeci de mii de exemplare. în identitatea profe- sională a Celor ce muncesc la catedră pe tot cuprinsul țării, re- prezintă o garanție a acestor vii- toare cuceriri. PAGINA 2 Pe fundalul noilor construcții ale României socialiste se înalță an după an siiu etele modeme ale norcr școli șt zr-djute de inLățâmmt JA PARTIDULUI PENTRU INVAȚAMINT Invățămint modern în laborator Dreptul la învățătură este asigurat tuturor cetățenilor Atragerea masivă a popu- lației țării spre lumina știin- ței ți culturii a constitui; una din trăsăturile importan- te ale politicii partidului. As- tăzi, din 5 locuitori, unul este cuprins intr-o formă de invă- țămint. Dreptul la mrătărnră este asigurat tuturor cetățenilor, fără deosebire de naționalita- te. sex sau religie. Pe bănci- le școlilor și facultăților ao luat loc în acest an școlar aproape 4 272 2S1 de elevi ți »tudenți. Peste 56 miliarde Iei pentru invățămint în ultimii 10 ani Săli și terenuri de sport bine utilate stau la dispoziția tineretului Pentru îmbunătățirea con- tinuă a condițiilor de studiu ale elevilor r f-' .r■ dc.tr—o țară cu veche trăir.e culturală și știmțiScă. pun in evioer.nl ț—greșul evidesit fn- scru de ș: s . rir-iseașcâ pe coorto- sat • --..i. tz.ic.-cial. Cea de a doua declarație relevă forța de exF—g u pe care a căpăta:-o dezvol- tarea -ujetucasă și armaricaiă a invățâ- minralui romă resc pentru învățămîntul din țările în curs de cezvoltare. -Ir .ere