PROLETARI OIN TOATE ȚĂRILE UN1ȚI-VĂ!
Roadele
primei etape
In clădirile școlare, pînă ieri
vibrînd de însuflețirea milioanelor
de copii și tineri, 3-a așternut li-
niștea. Au rămas aici doar pro-
fesorii care, o dată cu pregătirea
acțiunilor de vacanță, încheie bi-
lanțul muncii comune din prima
și cea mai lungă etapă a anului
școlar. Din știrile primite la re-
dacție, cei mai rpulți înregistrează
în acest bilanț valori ridicate.
La Liceul „Nicolae Bălcescu’
din Pitești (director tov. N. Mitu-
lescu) se constată un spor de ca-
litate în munca tuturor profesori-
lor. In mod deosebit a crescut
numărul dascălilor cu rezultate
foarte bune. Asemenea rezultate
au obținut, de pildă, profesorii
Dumitru Mihalașcu și Eduard Mi-
nasian la matematică, George
Aman la limba română, Tudor
Popescu Ia limba latină. Cu men-
țiunea „foarte bine' au încheiat
primul trimestru clasele a Xl-a „I”,
a Xl-a „Z", a IX-a ,,B', care înre-
gistrează un număr mare de elevi
cu cunoștințe bogate.
Primul trimestru a însemnat la
Liceul „N. Bălcescu" din Pitești și
începutul unor cercetări despre
modul cum se reflectă personali-
tatea profesorului în procesul de
învățămînt. S-au creat, așadar,
premise serioase pentru succesul
muncii întregului an școlar.
Parcă așteptînd ea
însăși vacanța, iarna
s-a grăbit să aștearnă
"peste întreaga țară
veșmint de nea îna-
inte de a o prinde
din urmă ultimul
sunet de clopoțel al
trimestrului întîi.
Deschizătorii de
pîrtie în bucuriile va-
canței aflată la înttl-
ni rea anului vechi cu
anul nou sînt gata
să se avinte în în-
trecere.
Liceul „I. L. Caragiale" din Plo-
iești (directoare prof. emerită
Aspasia Vasiliu) încheie de ase-
menea bilanțul primului trimes-
tru cu rezultate frumoase. Printre
alte realizări demne de remarcat,
aici primul trimestru a adus și
încununarea unor strădanii ale e-
levilor și profesorilor ce doreau
să editeze o revistă școlară. De
curînd a apărut numărul 1 al a-
cestei reviste, sugestiv intitulată
„Primii pași". Realizată cu mijloa-
ce proprii, în condiții grafice
izbutite, cu ilustratii de gust, re-
vista, care se adresează elevilor
liceului, publică producții literare
ale acestora, rubrici de știință și
artă, cronici ale diferitelor laturi
din activitatea școlară, polarizînd
în direcții pozitive interesele citi-
torilor ei.
Analiza trimestrială a activității sculare
Carnet de note
Ieri, cînd au luat va-
canță, elevii au primit
și notele pe trimestrul
I. Prin calificative ci-
frice care sînt rezulta-
tul unor simple opera-
ții de adunare și îm-
părțire, profesorii au e-
valuat ceea ce au ciș-
tigat copiii în cunoștințe
și deprinderi.
Am putea să atribuim
și profesorilor note
pentru chipul în care
se achită de obligațiile
lor ? Fără creion roșu,
fără catalog și fără...
aritmetică, să încercăm.
Evident, a vorbi des-
pre notele profesorilor e
doar o figură de stil. Nu
este insă mai puțin ade-
vărat că eforturile, con-
știinciozitatea sau lipsa
ei nu rămin neconsem-
nate.
Școlile din Cluj s-au caracteri-
zat în acest trimestru printr-o at-
mosferă de intense preocupări pe
linia cercetărilor științifice. Pro-
fesorii Matei Augustin de la Li-
ceul nr. 4, Margareta Boer dP^ia
Liceul nr. 3 și Ion Stoian de la
Liceul nr. 9 au experimentat pre-
darea matematicii potrivit meto-
delor învățămîntului programat.
Elevii cu care s-a organizat expe-
rimentul și-au dezvoltat deprinde-
rile de calcul și raționamentul
matematic, dovedesc un interes
deosebit pentru problemele de or-
din teoretic ale disciplinelor ma-
tematice.
Ne aflăm la sfîrșitul primului
trimestru, moment în care dintr-o
necesitate obiectivă, orice colectiv
profesoral efectuează analiza obiș-
nuită la încheierea fiecăreia din
etapele anului școlar. Este vorba
de o analiză care, avînd, întrucîtva
un caracter de apreciere finală,
trebuie să constituie în același
timp, o premisă a desfășurării acti-
vității în trimestrul următor, în
condiții și cu rezultate superioare.
Concluziile la care ajungem în
buie să conțină nu numai date
statistice ci și, mai ales, judecăți
de valoare. în ce sens orientăm
aceste date și judecăți, care să fie
criteriul ordonării lor, ce instru-
ment de ierarhizare ne poate sluji
pentru a determina eficiența ana-
lizei, eficiență concretizată, în ul-
timă instanță, în situarea la un ni-
vel mai ridicat a activității ulte-
rioare ?
De obicei, în analizele finale
ocupă un spațiu important notele
cunoștințele, dezvoltarea capacită-
ților creatoare ale elevilor etc. Pe
primul plan trebuie să se situeze,
desigur, și analiza rezultatelor în
domeniul formării morale a elevi-
lor, al dezvoltării trăsăturilor po-
zitive de caracter, a emoțiilor și
sentimentelor superioare, ca și în
domeniul educației lor estetice și
fizice. Deci materialul faptic, da-
tele cu care va opera analiza de la
sfîrșitul trimestrului vor fi subor-
donate unor criterii care să aibă
în vedere realizarea acestor ce-
rințe. Privit prin prisma lor, ma-
terialul faptic va sluji profesorilor
să delimiteze științific stadiul în
care se află întreaga lor activitate,
laturile ei lacunare și soluțiile pla-
Prof. T. TEODORESCU
I.P.C.D. București
(Continuare In pag. a 4-a)
analiza trimestrială finală se află
în relație cu și decurg în mare mă-
sură din analiza curentă a lecțiilor,
a activităților în afară de clasă și
de școală, a muncii diriginților, a
muncii metodice etc. Ele se ba-
zează pe datele adunate de mem-
brii colectivului didactic în tot de-
cursul activității lor din timpul
trimestrului, ca și pe concluziile
și mediile, ca unul din mijloacele
care oferă o oglindă cantitativă
aproximativ fidelă a produsului
muncii didactice. Sînt importante,
firește, și acestea trebuie luate în
considerare, în mod științific, și
ele — și vom arăta cum se impune
să fie, după părerea noastră, acea-
stă luare în considerare. Pe primul
Realizări deosebite pe linia mo-
dernizării învățămîntului s-au ob-
ținut și la Liceul „Mihai Viteazul'
din Turda, unde s-a instalat de
curînd o modernă sală de curs,
dotată cu aparatură audio-vizua-
lă complexă. Sala poate fi folosi-
tă de 40 de elevi, instalați fiecare
într-o cabină dotată cu microfon,
receptor și semnalizator. începînd
de la perdele și pînă la aparate
le de proiecție, tot ce se află în
această sală funcționează în mod
automat. La masa de comandă a
profesorului sînt instalate două
magnetofoane, un picup și un
amplificator cu mai multe canale,
care face posibilă transmiterea
unor semnale simultane. Labora-
torul dispune, de asemenea, de
un aparat modern de proiecție,
sincronizat cu un magnetofon la
care se Imprimă explicațiile ne-
cesare.
parțiale stabilite de conducerea
școlii ca urmare a asistării la lec-
ții, a sondajelor orale și scrise, a
chestionarelor și convorbirilor or-
ganizate. a studierii documentelor
școlare etc. Dacă însă în analiza
curentă avem în vedere fenomene
particulare, adeseori întîmplătoare,
legate de o lecție, de o experiență
etc., în analiza trimestrială accen-
tul trebuie să cadă pe delimitarea
aspectelor tipice, generale. De ase-
menea. în analiza trimestrială,
spre deosebire de cea curentă, care
are un caracter individual mai pro-
nunțat, accentul cade pe cerceta-
rea activităților în colective de
muncă.
Analiza trimestrială poate și tre-
plan trebuie să stea însă analiza
concepției după care s-a organizat
munca întregului colectiv didac-
tic și a fiecăruia din membrii lui
în cursul primului trimestru, ca și
a modului cum s-a realizat în prac-
tică. în viață, această concepție.
Așadar — cum au fost asigu-
rați factorii de mediu, psiholo-
gici și igienico-sanitari, cum s-au
desfășurat lecțiile în funcție de
coordonatele majore ale proce-
sului de învățămînt : structura-
rea cunoștințelor în jurul unor
idei sau teorii fundamentale, se-
lecția și introducerea cunoștințelor
în sisteme logice, pentru a forma
elevilor deprinderea de a acumula,
prelucra și demonstra individual
In acest număr :
Activitatea cu pionierii — Căi de dezvoltare a
interesului pentru învățătură (pag. 2)
Vechi școli tîrgoviștene (pag. 2)
Multiplele valențe ale timpului liber (pag. 3)
în zilele vacanței de iarnă (pag. 4)
Fiindcă am început
să vorbim, despre medii
și note, să ne oprim
mai întîi la ele. Să răs-
foim, la întîmplare, un
catalog. De exemplu,
catalogul clasei a Vil-a
„D" de la Școala gene-
rală nr. 156 din Bucu-
rești. Primul obiect —
limba și literatura ro-
mână, unul dintre o-
biectele cu cele mai
multe ore pe săptămină
și deci, firesc, și cu- cel
mai mare număr de note.
Profesoară, Silvia Borza.
Notele, în general în nu-
măr de trei sau patru,
au o anume periodici-
tate din care rezultă că
profesoara a verificat
cunoștințele elevilor la
intervale de timp apro-
ximativ regulate. Ele-
vul Andrei Mircea a
fost notat la 7 octom-
brie, la 30 noiembrie și
Ia 19 decembrie. Cole-
gul lui Munteanu Ion
la 21 octombrie, 4 no-
iembrie, 16 decembrie și
19 decembrie. Coman
Nicolae — Ia 21 octom-
brie, 21 noiembrie și 19
decembrie. Notele date
la 19 decembrie, care se
repetă la toți elevii, re-
prezintă probabil un ex-
temporal de ultimă oră.
în general se pare că
tov. Borza, a acordat
grija cuvenită notării
ritmice. Mediile alcătuite
de ea. vor putea repre-
zenta, deci o apreciere
reală a cunoștințelor e-
levilor.
Dar să mergem mai
departe și să ne oprim
la chimie. Profesoara
Gherghina Puiu, direc-
toarea școlii, ne infor-
mează că aici apar unele
„dificultăți".
— în ce constau di-
ficultățile ?
Directoarea deschide
caietul de asistențe și
ne prezintă o situație
cel puțin ciudată.
•— Pînă la data de 12
decembrie nici un elev
nu avea mai mult de o
notă. La aceeași dată
au fost notați 12 elevi.
Șase cu note de trei
și patru, și șase cu nota
cinci. Și tot la aceeași
dată 11 elevi nu aveau
nici un fel de notă. Pe
data de 19 decembrie
apar numai opt elevi
care nu aveau note îna-
inte de 12 decembrie.
Deci, între timp, trei e-
levi au primit note „re-
trospective". Să trecem
peste faptul ', tot pînă
la 19 decembrie, din 40
de elevi 34 au numai
cîte o notă, 21 fiind de 3
și 4, și că cei șase cu cite
două note au de aseme-
nea note de 3 și 4. Con-
statăm însă o altă „mi-
nune". Conform, oraru-
lui, lecțiile de chimie au
loc luni și vineri. Dar e-
leva Vasile Marinela pri-
mește un 2 în ziua de sim-
bătă, 12 noiembrie, iar
Gheorghe Ștefănescu un
3 joi. 24 noiembrie, zi
în care alți doi colegi
ai lui încasează cîte un
patru.
Ne întrebăm cam cum
apreciază elevii corecti-
tudinea profesorului in
atare condiții ? Și ne
mai întrebăm cît de
juste sînt mediile în-
cheiate pe o astfel de
bază ? Și ce medie ar
merita profesorul care
manifestă atîta, hai să-i
spunem cu indulgență,
superficialitate ? — pen-
tru că, de fapt, e ceva
mai grav.
O acțiune • caracteris-
tică pentru munca di-
O. BUZESCU
/Continuare
în pag. a 4-a)
Dezbaterile din cercurile pedagogice
Se manifestă în majoritatea școlilor
țării, printre tendințele cu deose-
bite rezultate pozitive în domeniul
învățămîntului, preocuparea crescîndă a
cadrelor didactice pentru rezolvarea știin-
țifică a celor- mai actuale probleme ale in-
strucției și educației, interesul pentru in-
troducerea noului în munca didactică. A-
ceastă preocupare, răspunzînd unor înalte
comandamente sociale, este înlesnită și
stimulată, pe plan local, de cercurile peda-
gogice ale învățătorilor și profesorilor,
chemate să înregistreze și să promoveze
cu promptitudine și competență realiză-
rile valoroase, să impulsioneze tendințele
noi, să organizeze discuții cu caracter ști-
ințific în jurul unor experimente, metode
și forme de activitate.
în cursul acestei vacanțe cercurile pe-
dagogice din întreaga țară vor ține obiș-
nuita lor ședință trimestrială.
Este momentul ca, utilizând tot ceea ce
s-a realizat pînă acum, privind în mod cri-
tic activitatea desfășurată, cercurile să
facă un pas mai departe, să treacă la o
etapă superioară de generalizare a muncii
metodice, imprimînd un mai accentuat ca-
racter științific muncii lor. Tematica
cercurilor pedagogice, stabilită în ge-
neral la începutul anului școlar, prevede
în cele mai multe cazuri 'probleme inte-
resante : utilizarea mijloacelor șl tehnici-
lor audio-vizuale, dezvoltarea capacităților
de gîndire creatoai^ la elevi, raporturile
între clasic și modern în predarea diferi-
telor discipline școlare, specificul educației
adolescenților, orientarea școlară și profe-
sională etc. Se evidențiază astfel atenția
pe care o acordă corpul profesoral găsirii
unor soluții științifice la unele probleme
importante ale școlii contemporane, ale
desfășurării procesului de învățămînt
în condițiile actualei revoluții tehnico-
științifice, ale educației tinerei gene-
rații la nivelul cerințelor desăvîrșirii
construcției socialismului în țara noastră.
Există însă și destule cercuri care și-au
propus să discute probleme ultracunos-
cute cum ar fi mult bătătorita metodică a
lecțiilor de recapitulare sau aspectele „cla-
sice" ale notării, laturi minore ale muncii
independente a elevilor etc. Se impune ca
acestea să-și revizuiască tematicile, orien-
tîndu-se și ele spre problemele esențiale
ale învățămîntului.
Fiind o condiție de mare însemnătate,
tematica — oricît de bună — nu asigură
însă, prin ea însăși, succesul activității în
cerc. Hotărîtor este modul cum se reali-
zează dezbaterea temelor, cum se desfă-
șoară această dezbatere.
Este binecunoscut faptul că adesea se
prezentau în cercuri referate în care se
formulau teze generale, fără nici o cores-
pondență cu situația concretă, că nu o
dată autorii lor utilizau o bibliografie de-
pășită sau insuficientă, citate netrecute
prin filtrul părerilor proprii, date statis-
tice neinterpretate calitativ etc. Se impune
ca pretutindeni unde s-au manifestat de-
ficiențe de acest fel ele să fie înlăturate.
Cei ce alcătuiesc materialele care urmea-
ză să fie prezentate în cercuri pot dobindi
o orientare privind elaborarea acestora
prin studierea unor lucrări pe această
temă apărute în presa pedagogică, a unor
broșuri și materiale de îndrumare elabo-
rate de I.P.C.D. etc.
Ridicarea pe o treaptă superioară a acti-
vității cercurilor pedagogice impune cu
necesitate trecerea de la difuzarea experi-
enței cadrelor didactice în mod simplist,
descriptiv, la studierea și generalizarea de
pe poziții științifice a acestei experiențe
la decontarea ei de elementele sale episo-
dice. accidentale la descoperirea legită-
ților care o fundamentează. Cercurile
pedagogice sînt chemate să determine o
schimbare de atitudine a fiecărui învă-
țător și profesor față de propria Iui
muncă, orientîndu-1 s-o considere ma-
terial de cercetare și totodată, sub as-
pectul ei calitativ, ca mijloc de ve-
rificare a unor ipoteze. înregistrarea fap-
telor de observație și mai ales interpreta-
rea lor trebuie realizate după criterii ști-
ințifice, care să asigure transcrierea obiec-
tivă a realității.
Prof. ROMEO DĂSCALESCU
secretar științific
al Institutului de științe pedagogice
(Continuare în pag. a 4-a)
ACTIVITATEA CU PIONIERII
Căi de dezvoltare
a interesului
pentru învățătură
DIN TRECUTUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI NOSTRU
Vechi școli târgoviștene
Unul din obiectivele principale ale Organizației
pionierilor este acela de a stimula preocuparea ele-
vilor pentru învățătură. Aplicînd în viață prețioa-
sele îndrumări formulate de tovarășul Nicolae
Ceaușescu, secretar general al Comitetului Central
al Partidului Comunist Român,,în cuvîntarea rostită
la Consfătuirea de constituire a Consiliului Națio-
nal al Organizației Pionierilor și prevederile cu-
prinse in noile acte statutare ale mișcării pionie-
rești, comandanții de unități și de detașamente se
străduiesc să educe la pionieri, prin forme specifice,
adecvate vîrstei și înțelegerii lor, dragostea față de
carte, dorința de a-și însuși cît mai multe și mai
temeinice cunoștințe, interesul pentru studiu, pen-
tru știință și tehnică, îi deprind să fie perseverenți,
sirguincioși.
Despre activitățile care s-au inițiat în acest scop
în cursul primului trimestru am discutat cu cîțiva
comandanți ai detașamentelor de pionieri de la
Școala generală nr, 128 din Capitală.
Acțiuni care
poartă pecetea
vîrstei copiilor
De la începutul discuției
noastre a fost subliniat
faptul că, purtind pecetea
vîrstei copiilor fiecare ac-
țiune organizat- în ca-
drul detașamentelor este
fundamentată in același
timp pe principiile peda-
gogiei științifice, răspunde
unor cerințe impuse de
procesul de învățămînt.
— Se știe că la vîrsta pio-
nieratului — ne-a spus to-
varășul SPIRIDON ANTI-
PA — copiii nu au încă
formată o motivație clară
a învățării, nu sint su-
ficient de conștienti pen-
tru ce trebuie să în-
vețe. De la pionierul din
clasa a III-a și pînă la cel
din clasa a VII-a răspunsu-
rile la această întrebare
diferă. De aceea se impune
ca noi. comandanții de de-
tașamente. să completăm
activitatea dusă pe aceas-
tă linie în scoală, lămurind
copiilor sensul, semnifica-
ția îndatoririi lor de a în-
văța.
Deseori le spunem pio-
nierilor că învățătura con-
stituie pentru ei o datorie
patriotică. Rostite într-o
ocazie sau alta, aceste cu-
vinte au ecou în sufletele
pionierilor numai dacă le
explicăm în așa fel încît ;i
să înțeleagă ce înseamnă
datorie patriotică, care este
conținutul acestei noțiuni.
Cred că aceste lucruri tre-
buie lămurite încă din pri-
mul an de pionierat — fi-
rește la nivelul înțelegerii
unui școlar de clasa a
III-a — și continuate apoi,
gradat. în fiecare an.
La detașamentul clasei a
V-a, unde sînt comandant,
tinînd seama de specificul
acestei clase, de condițiile
noi de învățătură pe care
le implică ea. m-am preo-
cupat în mod deosebit de
această problemă încă de
Ia începutul anului școlar,
în trimestrul I am discutat
adesea cu pionierii despre
necesitatea de a învăța în
mod ritmic, de a nu sări
nici o lecție, nici o temă.
N-au fost discuții duse „în
general", ci comentarii pe
marginea unor situatii, a
unor fapte concrete din
viata clasei. Pe lîngă a-
ceasta am organizat și două
acțiuni speciale — un sim-
pozion cu tema „A fi pio-
nier înseamnă a fi fruntaș
la învățătură" și o discuție
despre necesitatea de a nu
neglija nici un obiect.
Largile
posibilități
ale muncii
pionierești
— Sînt Intru totul de a-
cord cu colegul meu — a
continuat profesoara R.
GRUIA — că Organizația
pionierilor, prin posibilită-
țile largi pe care le are.
poate da acestora un aju-
tor foarte prețios în ridi-
carea nivelului kt învăță-
tură. Pe mine m-a preo-
cupat în mod deosebit sti-
mularea interesului față de
studiul matematicii și fizi-
cii care, după cum am pu-
tut observa, par unor elevi
foarte grele. Și ca profesor
și în calitate de comandant
am căutat pe toate căile
să le dezvălui frumusețea
acestor obiecte, să-i fac să
le îndrăgească.
Bunăoară, sînt în detașa-
mentul nostru pionieri care
nu manifestă interes pen-
tru fizică, dar în schimb
sînt pasionati pentru con-
strucția modelelor de avi-
oane. I-am antrenat la o
astfel de activitate, dar
le-am explicat că nu vor
putea construi avioane fără
cunoașterea și aplicarea u-
nor legi ale fizicii.
Treptat au început să des-
copere marile satisfacții pe
care le aduce învingerea
dificultăților întîmpinate în
studiu. Or, aceasta alimen-
tează și sporește interesul
lor fată de învățătură in-
dependent de mobilul ini-
țial — construcția modele-
lor de avioane. O cale ase-
mănătoare am folosit și în
ceea ce privește matemati-
ca. Am organizat. bună-
oară. un concurs „Cine știe
cîștigă" pe teme de mate-
matică. o întrecere de cal-
cule rapide, un simpozion
cu tema „Din istoria mate-
maticii românești".
Sprijin eficient
consolidării
și îmbogățirii
cunoștințelor
— Cît despre mine — a
arătat tovarășa CORNELIA
BARTOC — m-am concen-
trat. într-o primă etapă,
asupra dezvoltării intere-
sului pentru geografie și
științe naturale. Sînt co-
mandant de detașament la
clasa a Vl-a „D“, unde e-
levii învață geografia con-
tinentelor. Sînt multe lu-
cruri de memorat aici, mul-
te cunoștințe noi. Știu că
Ceasuri pline de farmec în tovărășia oirților preferate
la această vîrstă copiilor le
place să călătorească, pe a-
ripile imaginației lor. peste
mări și oceane, prin hățișu-
rile pădurilor tropicale,
prin împărăția albă a ghe-
țarilor. De aceea am ini-
țiat cu detașamentul două
călătorii imaginare — una
de la Oceanul Pacific la
Oceanul Atlantic, alta prin
Africa. Am fost mirată de
bogăția și varietatea de cu-
noștințe dovedite de pio-
nieri. De asemenea, am vi-
zionat cu ei o serie de fil-
me documentare despre
diverse țări sau regiuni ale
globului.
In ceea ce privește zoo-
logia — tinînd seama că
este un obiect nou — am
inițiat o serie de vizite la
Muzeul de istorie naturală
„Grigore Antipa" și la Gră-
dina zoologică.
Tov. ELIZA OTOB1CU,
comandant al detașamen-
tului de pionieri din clasa
a Vl-a „E“ și-a îndreptat
activitatea cu pionierii. în
primul trimestru. în special
spre dezvoltarea deprinde-
rilor de studiu sistematic,
învățîndu-i să fie perse-
verenti și harnici, dezvol-
tîndu-le deprinderile do-
bîndite în școală.
— Am apelat, cum era
și firesc, la alte forme de-
cît cele folosite în procesul
de învățămînt — ne-a spus
tov. Otobîcu De pildă, pen-
tru a le consolida deprin-
derile de exprimare co-
rectă, frumoasă, am orga-
nizat în acest trimestru
cîteva acțiuni care i-au a-
tras în mod deosebit și
care, după cît consider,
și-au atins scopul. Printre
ele amintesc șezătoarea li-
terară in care pionierii au
prezentat scurte povestiri,
poezii și ghicitori, ca și
„jurnalul de călătorie" în
care pionierii au descris,
pe baza materialului stu-
diat, o regiune a tării. Am
organizat de curînd o ac-
țiune care a contribuit mai
ales la dezvoltarea gîndirii
și a imaginației pionierilor.
Eu le-am istorisit începu-
tul unei întîmplări si ei au
trebuit să o continue. Fie-
care a căutat să găsească
fapte, situatii care să dez-
volte în mod logic și inte-
resant firul povestirii.
— S-au dovedit rodnice
— a continuat tov. ALE-
XANDRINA ENACHE, co-
mandanta unității de pio-
în discuția noastră au fost trecute în revistă și
alte acțiuni care au avut drept scop educarea pio-
nierilor în spiritul dragostei față de învățătură, al
interesului față de studierea unor obiecte, con.
solidarea unor deprinderi etc. Așa cum au subliniat
comandanții participanți la discuție; toate aceste
acțiuni au dus, prin specificul lor, și la mai buna în-
țelegere a unor noțiuni predate în școală, la fixa-
rea cunoștințelor, la îmbogățirea lor. Eficiența ac-
țiunilor organizate, rezultatele acestora se manifestă
în notele bune și foarte, bune cu care majoritatea
pionierilor și școlarilor încheie acest trimestru, în
interesul tot mai sporit pe care îl manifestă pentru
învățătură, în dorința lor de a ști cît mai multe,
M. ROBEA
1 Diplomatarium italicum, Roma II
p. 396 (vezi și V. Papacostea — „Ori-
ginile învățămîntului superior". Stu-
dii 1960 nr. 5).	1
* P. P. Panaitescu — L’influence de
l'oeuvre de Pietre Mogila archeve-
que de Kiev dans Ies Principautes
roumaines, Paris, 1926, p. 40.
। Biblioteca Academiei ms. 312. f.
217.
nieri de la Școala generală
nr. 128 — și concursurile
cu tema „Recunoașteți au-
torul". Pionierilor le-au
fost prezentate fragmente
din diverse opere literare
citite anterior de ei, cerîn-
du-li-se să numească auto-
rul și opera și să continue
oral povestirea.
Asemenea acțiuni au
fost organizate și pentru
detașamentele din clasele
mici. Bineînțeles. însă că
în desfășurarea lor s-a ți-
nut seama de particularită-
țile pionierilor în vîrstă de
9—10 ani. De aceea, cînd
s-au organizat, bunăoară,
dimineți de basm, poves-
tirile au fost îmbinate cu
scurte dramatizări, cu pro-
iecții, cu audiții la picup
sau magnetofon etc. în fe-
lul acesta au fost mai a-
tractive, pionierii le-au as-
cultat cu mai mult interes.
în istoria învățămîntului din
Țara Românească, orașul Tîtgo-
viște se impune încă din prima ju-
mătate a secolului al XVII-lea ca
un important centru de cultură,
avînd școli asemănătoare celor din
Europa centrală și apuseană.
Interese economice și poli-
tice, precum și dezvoltarea relați-
ilor cu țările apusene au dus la
înființarea unei școli în care ti-
nerii să învețe limba latină fără
a mai fi nevoiți să plece în acest
scop peste hotare. S-a deschis ca
urmare la Tîrgoviște în toamna a-
nului 1646 așezămîntul „Schola
greca e latina". Documentele men-
ționează că în acea vreme postel-
nicul C. Cantacuzino adusese ca
profesor pentru fiii săi Șerban și
Drăghici pe învățatul Pantelimon
Ligaridi, care a fost mai apoi
profesor la această școală.
Existența ei între anii 1646—1651
este dovedită de unele scrisori și
rapoarte trimise către instituția
„De Propaganda Fide". Astfel, în-
tr-o scrisoare din 1649, P. Liga-
ridi menționează că, sosind la Tîr-
goviște (în 1646), a făcut școală de
limba greacă și latină. Un raport
din 1648 al lui P. Diodot, arhiepis-
cop catolic la Sofia, subliniază că
acesta a găsit la Tîrgoviște pe P.
Ligaridi „che tenera la schola gre-
ca e latina". într-o scrisoare din
12 august 1650, P. Ligaridi arăta că
de „quattro anni m'affaticai inseg-
nando a duodeci giovani Rhetorica
e Logica in lingua greca e latina"
— de patru ani m-am trudit învă-
țînd pe 12 tineri retorica și logica
în limba greacă și latină '. în sfir-
șit, Daniil Panonianul, cel care a
tradus din elină în românește, la
1652, „îndreptarea legii", mențio-
nează în prefața acestei cărți că a
învățat „gramatica și sintaxisul" la
Ignatie Petriti și P. Ligaridi, „das-
căli desăvîrșiți".
Documentele menționate mai
sus arată că „Schola greca e lati-
na* de la Tîrgoviște era organi-
zată după modelul colegiilor apu-
sene. cu ani de studii de gra-
matică. retorică și logică. Spre
deosebire de celelalte colegii, aici
se punea accent și pe cultura
greacă.
în afară de Pantelimon Ligaridi,
școala a avut profesor pe Ignatie
Petriți, originar, ca și el, de la Hi-
os. Luînd de bază afirmația lui
P. Ligaridi — din scrisoarea de la
12 august 1650 — că preda reto-
rica și logica, s-ar putea presu-
pune că învățăturile gramaticii e-
rau predate de Ignatie Petriți. în
orice caz, înainte de a fi trecut la
„Schola greca e latina", tinerii tre-
buiau să fi învățat cu alți profe-
sori limbile respective.
„Schola greca e latina" de la
Tîrgoviște se înscrie în istoria în-
vățămîntului din țara noastră ca
o școală de erudiție a vremii și a-
rată că boierii înaintați erau pre-
ocupați să dea fiilor lor o învăță-
tură de nivel mai înalt, stabilin-
du-se prin aceasta contactul cu
cultura Europei apusene. Faptul
că între tinerii care au studiat în
această școală a fost și Daniil Pa-
nonianul — fiu de țăran din Tran-
silvania — ne arată legătura care
exista între Țara Românească și
Transilvania și sprijinul pe care-1
acorda Țara Românească tinerilor
din Transilvania veniți la învăță-
tură în țară, sprijin concretizat
mai ales prin întreținerea, mai tîr-
ziu, la școala de la Colțea a unui
însemnat număr de elevi tran-
silvăneni, precum și prin diferi-
te danii acordate de domnitorii ro-
mâni pentru școlile românești din
Scheii Brașovului.
Tot la Tîrgoviște a existat, în
timpul domniei lui Matei Basarab,
și o școală de slovenie de nivel
mai înalt, despre existența căreia
aflăm dintr-un raport al misiona-
rului Baksic. între profesorii a-
cestei, școli au fost „didascălul"
Grigorie, Teodor, Staicu grămă-
ticul, Daniil, dascălul. Se pare
că școala era pusă sub în-
drumarea lui Udriște Năsturel.
Călugărul rus Arsenie Suhanov,
sosit în Țara Românească în 1650,
menționează că a găsit un stu-
dent ucrainean pe nume Teodor
Rutheanu care învăța la școala lui
Udriște Năsturel *). Caligrafia do-
cumentelor emise de cancelaria
domnească, felul cum sînt redac-
tate și preocuparea dascălilor de
a alcătui lexicoane indică o școa-
lă de nivel mai înalt decît a ce-
lor existente pe lîngă mînăstiri,
unde elevii deprindeau scrisul și
cititul.
Dacă la Tîrgoviște a existat o
școală greacă și latină de nivelul
colegiilor din Europa centrală și
apuseană și o școală slavonă ase-
mănătoare celei de la Trei Ierarhi
(Iași) și de la Kiev, trebuie că tot
aici, în același loc cu școala de slo-
venie sau în altă parte, a fost si
o școală pentru învățarea limbii
române. în perioada 1600—1627 au
fost identificați în Țara Româ-
nească aproape 400 de dieci, gră-
mătici, logofeți etc., care au scris
documente în limba română. De
menționat că numai în doi ani
(1626—1627) numărul acestor „scri-
itori" de documente românești se
ridică la 130. Numeroșii dieci, gră-
mătici etc. trebuie să fi învățat
undeva să scrie și să citească în
limba poporului, care începuse să
fie folosită din ce în ce mai mult.
Presupunem că o școală în lim-
ba română trebuie să fi existat pe~
lîngă curtea domnească. P^*tru j
elevii aceslei școli și ai altora
manatoare a tradus desigur Stat-
cu grămăticul, din slavonă în ro-
mână, culegerea de texte religioa-
se și tot pentru ei a alcătuit și
gramatica română care se găsește
în codicele Sturzan. De altfel, în
prefața Lexiconului slavo-român,
Staicu menționează că a alcătuit
această lucrare ca ,.să fie plăcu-
ților mei ucenici întru învățătura
gramaticii" *). Reiese că el a fost
profesor în perioada de după 164,3.
cînd își desfășoară activitatea aici.
Staicu a predat gramatica slavonă
după ediția din 1619 a gramaticii
lui Smotrițki, iar pentru limba
română alcătuise un text paralel
de gramatică slavo-română, con-
siderat ca cea mai veche încer-
care de gramatică românească.
Activitatea depusă de acest das-
căl și de alții asemenea Ivii pen-
tru alcătuirea de lexicoane și gra-
matici a contribuit la dezvoltarea
unui învățămînt în limba română.
GH. PÎRNUȚA și
I. LUPU-RÎJLEȚU
Topica și logica în analiza
gramaticală
RIndurile de fată au la bază
divergenta de opinii iscată,
la o școală din Capitală cu
ocazia unei analize gramaticale
în jurul predicatului nominal. Des-
pre ce este vorba ?
în manualul de limba română
pentru clasa a III-a (edi|ia 1966).
p. 226, se dă un text intitulat „Ste-
jarul", în care elevii trebuie să sub-
linieze (cu două linii) predicatele.
Discuțiile și soluțiile diferite au ple-
cat de la propoziția „Fructul steja-
rului este ghinda" O învățătoare a
demonstrat copiilor că predicatul
(nominal) este este ghinda, iar su-
biectul — fructul. Ceilalți învăță-
tori au analizat invers ; predicatul
— este fructul, iar subiectul —
ghinda, motivînd că „logic" „ghin-
da este fruct" și că în plus ordi-
nea cuvintelor poate fi inversată,
ceea ce ar fi și mai plauzibil :
„Ghinda este fructul stejarului".
Cine a avut dreptate, sau, mai
bine-zis, cine a dat o soluție co-
rectă elevilor 7 Dar să amînăra
răspunsul imediat.
Realitatea lingvistică oferă —
trebuie să recunoaștem — o mare
varietate de reiatii în cadrul a-
nalizei gramaticale (relații de
coordonare, de subordonare, de
dependență de dominare etc.) în-
tre elementele lingvistice. Analiza
gramaticală ne dovedește că toa-
te relațiile sînt ma: mult sau mai
puțin complexe Dintre ele, se pare
că cea mai complexă este cea de
subordonate Toate relațiile sînt
logico-matematice și pentru toate
trebuie să avem în vedere situa-
ția lor contextuală
Cînd spunem „părți- principale”
ne gîndim imediat că intre subiect
și predicat există o relație de ega-
litate Știind că relația de egalitate
este o relație de echivalență, n-a
fost greu ca, pe cale logică (nu
gramaticală l) să se ajungă, în
analiza gramaticală, la o relație
inversă sau de conversiune (con-
versă). Asemenea structuri sintac-
tice echivalente prin inversiune
există, de exemplu, prin schimba-
rea diatezei active cu cea pasivă:
x anunță pe y = y este anunțat
de x, sau, in cazul gradelor de
comparație : nu e mai puțin vino-
vat x decît y, ceea ce înseamnă
că x și y sînt ia iei de vinovați,
„egalitate" după cum x nu e tot
așa de vinovat ca y poate însem-
na „inferioritate" sau, în funcție de
context, superioritate" etc.
Esențial ni se pare a stabili le-
găturile logice de care ascultă ca-
tegoriile gramaticale în Interacțiu-
nea lor reciprocă, căci, operînd
cu categorii gramaticale, operăm,
în fapt, cu unități care au un anu-
mit conținut. Așa se și explică de
ce părțile de vorbire se definesc
deseori prin cele două funcții ale
lor : funcția lexicală (sau seman-
tică) și funcția sintactică. De
exemplu, un substantiv se carac-
terizează nu numai prin faptul că
desemnează un obiect, ci și prin
aceea că îndeplinește o anumită
funcție (de subiect, nume predica-
tiv, atribut, complement etc.), ver-
bul arată o acțiune, o stare, dar
poate fi predicat, complement, a-
tribut (și chiar subiect) etc. Deci
între funcția semantică șl funcția
sintactică nu se poate stabili o
corespondență riguroasă Funcția
sintactică a părții de vorbire este
un corolar al funcției lexicale, în
care criteriul morfologic este im-
plicit, deoarece se ține seama de
structura morfologică a cuvîntului.
De exemplu, cînd zicem „el e (a)
plecat în oraș" se înțelege „este
absent, lipsește", dar „el a fost
plecat tn oraș" însemnează „e
prezent" etc.
Aceste considerații teoretice ne
arată că funcția părților de vorbire
este determinată de situația lor
contextuală. Ca să revenim la re-
lația subiect-predicat, vom spune
că topica, conținutul șl uneori ac-
centul sînt determinante. în pro-
pozițiile „Eu sînt acesta" și „A-
cesta sînt eu", subiecte sînt pro-
numele care preced verbul copu-
lativ, iar nume predicative, cele
așezate după copulă. Cînd nume-
le predicativ este așezat înaintea
copulel el poate fi recunoscut și
deosebit de subiect prin aceea că
poartă accentul propoziției, că
trebuie rostit pe un ton mai ridi-
cat. Astfel, dacă Inversăm ordi-
nea cuvintelor din propoziția
„Prietenul lui era pădurarul" (în
care prietenul este subiect) șt în-
cepem cu numele predicativ : „Pă-
durarul era prietenul lui", trebuie
să accentuăm în mod deosebit cu-
vîntul pădurarul, pentru ca nu
cumva el (pădurarul) să fie înțe-
les ca subiect (prin lipsa intona-
ției).
Implicațiile logice ale numelui
predicativ se sprijină pe conținu-
tul acestuia. După cum se știe, nu-
mele predicativ are două funcții :
de caliiicare, prin care atribuie
subiectului o notă, o însușire, o
caracteristică, sau îl încadrează
(logic) într-o noțiune supraordo-
nată (într-o clasare oarecare) ; de
Identificare cînd exprimă o noțiu-
ne singulară a cărei sferă logică
se suprapune sferei subiectului.
Ca indici gramaticali, substantivul
nume predicativ de identificare
apare articulat cu articol hotărît,
iar ca nume predicativ de califi-
care, substantivul apare nearticu-
lat sau articulat cu articol nehotâ-
rît (în nominativ, genitiv, acuzativ
cu prepoziție). Cînd zicem bună-
oară : „Pupăza era ceasornicul sa-
tului" (Creangă), numele predica-
tiv ceasornicul este de calificare;
prin inversiune : „Ceasornicul sa-
tului era pupăza", unde ceasornicul
este subiect, iar pupăza a deve-
nit nume predicativ de idenitfica-
re. Tot astfel : „Popescu este stă-
pînul casei" (stăpînul —nume pre-
dicativ de calificare) ; „Stăpînul
casei este Popescu" (Popescu =
nume predicativ de identificare),
sau chiar în cazul subordonatei
predicative : „Lucrul cel mat bun
e sa învețe regulat", dar „Să înve-
țe regulat e lucrul cel mai bun’ (în
care „să învețe regulat" este sub-
ordonată predicativă în prima pro-
poziție, dar subordonată subiecti-
vă în a doua).
Și acum, ca să revenim la exem-
plul nostru de la început, pentru
care eram datori cu un răspuns,
vom spune că, în formularea din
manual „Fructul stejarului este
ghinda", predicatul nominal de
identificare e este ghinda (sub-
stantivul apare articulat cu articol
hotărît și, logic, exprimă o noțiune
singulară a cărei sferă logică se
suprapune sferei subiectului). Prin
conversiune : „Ghinda este fructul
stejarului", predicatul nominal =
este fructul, numele predicativ fruc-
tul este de calificare, fiindcă atri-
buie subiectului o caracteristică,
îl încadrează într-o noțiune supra-
ordonată. Topica, logica, conținu-
tul sînt aici decisive, ca și indicele
gramatical (articolul hotărît). In-
tervenția accentului (sau a intona-
ției) este un factor de stilistică, de
redare afectivă a unui text, ceea
ce, în speță, nu era cazul. De-
monstrația era inoperantă.
Modul de prezentare a proble-
mei în articolul de față are in ve-
dere, se înțelege, numai informa-
rea profesorilor.
GH. POALELUNGI
Facultatea de limbă
șl literatură română,
Universitatea București
PAGINA 2

MULTIPLELE VALENȚE
HE
TIMPULUI LIBER
Experiențe și păreri
privind studiul
limbilor străine
Toate dicționarele consemnează
unanim : a te distra înseamnă a-ți
petrece timpul în mod agreabil.
Fiecare om — și cu atît mai mult
tinerii — caută să-și organizeze
timpul liber pe măsura preferin-
țelor lui. în procesul muncii, al
studiului există necesitatea psihică
și fizică a unui repaus, a unei
distracții. Și această necesitate nu
poate fi ignorata.
— Distracția este o latură a ac-
tivității omenești creatoare — ne-a
spus conf. univ. TAMARA DO-
BRIN. La omul matur, modul cum
tji petrece timpul liber este o parte
componentă a personalității lui,
care îl definește, oglindind exis-
tența unei trebuințe, a unui interes
pentru ceva. La adolescenți, aflați
încă in perioada de formație, există
o mare nestabilitate a intereselor,
o lipsă de adîncime și de motiva-
ție temeinică care să stea la baza
distracției. Apare deci, cu necesi-
tate, nevoia orientării tineretului
și in această direcție.
— Modul de a se distra al unui
individ nu poate fi acceptat în una-
nimitate de restul oamenilor —
arată FLORIN GHEORGHIU.
Unora le place să danseze, altora
să meargă la spectacole, unora să
facă sport, altora să se dedice unor
pasiuni sau să-și dezvolte anumite
aptitudini. Și numai din această
scurtă enumerare se poate vedea
cit de largă este sfera termenului
de distracție, cit de multiple sint
valențele ei.
Majoritatea participanților la an-
cheta noastră au reliefat că pen-
tru toți este clară necesitatea ac-
tivităților pe care le numim, in
mod obișnuit, distracții. Problema
esențială este însă cum se valo-
rifică potențele educative ale dis-
tracției, modul în care sînt folosite
multiplele ei forme, astfel încît să
nu constituie numai un divertis-
ment, ci și un important mijloc
de îmbogățire spirituală. Or, așa
cum s-a vădit, școala, profesorii nu
se ocupă încă suficient de această
problemă.
De la divertisment
la preocupare majoră
— Școala, organizația de tineret
pot și trebuie să canalizeze și să
îndrume diversele înclinații ale
elevilor spre distracții diferite —
afirmă FLORIN GHEORGHIU.
Ceea ce mi se pare absolut nece-
sar este ca unu dascăli să renunțe
la concepția rigidă care presupune
că tineretul se formează numai în
procesul de învățămînt. Asemenea
dascăli nu-și dau seama că unele
activități care-i atrag la început
pe tineri ca simple divertismente
se pot transforma mai apoi în pa-
siuni. în preocupări majore.
Pe mine, șahul a început să mă
preocupe ca divertisment. Cu vre-
mea el s-a transformat într-o mare
pasiune. Alături de specialitatea
mea — limba și literatura română
— șahul este preocuparea princi-
pală, și-mi oferă mari satisfacții
și bucurii. Dar, pentru a ajunge
pe culmile măiestriei sportive, tre-
buie s-o faci nu numai din dis-
tracție. Trebuie studiu serios,
muncă perseverentă. Cu alte cu-
vinte, este vorba de ceva calitativ
superior.
— Atunci cînd eram elev — a con-
tinuat actorul ȘERBAN CANTA-
CUZINO — majoritatea timpului,
cum era și firesc, am dedicat-o în-
vățăturii. Fiecare clipă liberă o în-
chinam însă teatrului. încurajată
de școală, de familie, iată că aceas-
tă distracție s-a transformat încet
în pasiune și mai tîrziu în profe-
siune.
Uneori copiii se distrează
stînd ore întregi în micul labora-
tor pe care și l-au improvizat în-
tr-o cămăruță sau în podul casei,
rezolvă complicate probleme de fi-
zică sau matematică, își constru-
iesc cu multă migală năstrușnice
aparate mecanice sau electrice —
ne mărturisește tov. VASILE
GEORGESCU. Sint distracții care
le dau mari și autentice satisfacții.
Socotesc că. alături de scoală și de
organizațiile U.T.C., noi, părinții,
trebuie să încurajăm astfel te pre-
ocupări, să creăm acestui grăunte
terenul fertil pentru ca el să ger-
mineze.__________________________
— Mi se pare — consideră conf.
univ. TAMARA DOBRIN — că
sînt încă puțin dezvoltate cercurile
de creație tehnică, cercuri ce pre-
supun o activitate constructivă,
care permite tînărului să creeze,
să imagineze, dindu-i satisfacția
unei realizări. Cred că nu se face
încă totul nici pentru formarea
gustului adolescenților pentru li-
teratură. Se organizează puține ac-
țiuni care să-i pună pe elevi în
situația să interpreteze, să dez-
bată liber o serie de probleme li-
terare. Sînt iarăși mulți adoles-
cenți cu interese pentru cunoaște-
rea naturii pe care școala nu a
găsit încă forme să le stimuleze,
să le dezvolte. Excursiile — e drept
multe la număr — nu sint sufi-
cient de diversificate ca tematică.
Trebuie să se țină seama totuși că
înclinațiile manifestate în timpul
liber au un caracter individual.
Ce înseamnă a te distra ? • Care sînt
modalitățile care stau la dispoziția
tineretului pentru a-și petrece in chipul
cel mai plăcut și mai util timpul liber?
• Ce ar trebui să se întreprindă in
această direcție?
Ne răspund : conf. univ. TAMARA DOBRIN, prorec-
tor al Universității din București, prof. ANA COZMIȚĂ,
directoarea Liceului nr. 27 — București, prof. FLORICA
CALANGIU, prof. VIRGIL IONESCU, secretarul Comite-
tului U.T.C. de la Liceul „Nicolae Bălcescu“, VASILE
GEORGESCU, părinte, FLORIN GHEORGHIU, mare
maestru internațional de șah, ȘERBAN CANTACUZINO,
actor la Teatrul „Ion Creangă“.
Unde se distrează
adolescentul ?
Bogăția vieții noastre culturale
și artistice oferă adolescentului o
gamă largă și variată de posibili-
tăți pentru a-și petrece timpul li-
ber. Școala nu poate cuprinde, fi-
rește, toată această gamă. Sarcina
ei este însă de a-i ajuta pe elevi
ca din această varietate pe care
o oferă viața să aleagă ceea ce
este mai potrivit pentru ei, ceea
ce corespunde vîrstei lor, obiecti-
velor educației.
— Există la noi — spunea prof.
ANA COZMIȚA — biblioteci' și
case de cultură ale tineretului,
teatre și cinematografe, muzee și
expoziții, stadioane și săli de sport,
avem o țară cu priveliști minunate
și obiective turistice renumite. Sînt
oare toate aceste posibilități folo-
site suficient ? Părerea mea este că
nu. Să dau un exemplu. în progra-
mul casei de cultură a tineretului
din raionul nostru o zi este desti-
nată elevilor. Dar în acea zi sala
este goală sau populată, în cel mai
bun caz, de oameni vtrstnici. De
ce 1 Pentru că nu toate acțiunile
răspund sferăi de interes a elevi-
lor.
In treacăt fie spus, de multe ori
șl tribunele stadioanelor în care
joacă echipele școlare sint goale,
iar unele spectacole care se adre-
sează adolescenților au puțini spec-
tatori.
Adolescența cere multă inventi-
vitate, multă fantezie, acțiuni pline
de vervă, de optimism. Mă gîndesc
că ar trebui să fie organizate la
casele tineretului acțiuni cu un ca-
racter mai permanent, speciale
pentru elevi în care aceștia să aibă
posibilitatea să se distreze. De fapt,
dacă stăm să ne gîndim, adolescen-
ții formează singura categorie de
cetățeni care nu are cluburi desti-
nate ei în mod special. Pionierii au
' palatul și casele lor, studenții case-
le de cultură studențești, tinerii au
casele de cultură ale tineretului, a-
dulții — cluburile, așezămintele
culturale etc.
— în școli există o mare pasiune
pentru spectacolul teatral — a afir-
mat actorul ȘERBAN CANTACU-
ZINO. Am întîlnit foarte mulți a-
dolescenți care ar dori să joace
teatru. Totuși, mișcarea teatrală
din școli nu este suficient încura-
jată. Mă gîndesc că ar fi bineve-
nită înființarea unor teatre școlare
în care elevii să fie și organizatori
și actori : ei să selecteze reperto-
riul, să fie regjgori, să facă sceno-
grafia și costumele, în multe locuri
din țară sălile de festivități ale
liceelor sînt adevărate săli de spec-
tacole nevalorificate așa cum se
cuvine. Pretutindeni sînt profesori
care i-ar ajuta cu drag și cu pri-
cepere pe elevi în această direcție.
Apoi, printre regizori, scenografi
și actori sînt mulți care s-ar dărui
cu pasiune acestei munci. S-ar
crea, sînt sigur, o bogată mișcare
teatrală de tineret și, în felul a-
cesta. se va continua o veche tra-
diție. Să nu uităm că începuturile
teatrului românesc sînt legate de
teatrul școlar, că primii care au
prezentat spectacole de teatru cult
în limba română au fost elevii șco-
lilor din Iași, Blaj, București, Bra-
șov, Arad.
— Și filmul constituie pentru
majoritatea elevilor o distracție
preferată — subliniază conf. univ.
TAMARA DOBRIN. Interesul pen-
tru cinematograf poate fi pozitiv,
dar și negativ, dacă nu există o
îndrumare competentă asupra
mijloacelor acestei arte, un discer-
nămînt în orientarea față de film.
Să nu ne mire deci că unii din
adolescenții noștri fac coadă la
așa-zise superproducții. în general
cinematografele noastre nu oferă
decît puține filme bune pentru a-
dolescenți. între un film psiholo-
gic, cu o problematică ce apelează
la capacitatea omului matur, și un
film muzical slab sau o „super-
producție" de calitate îndoielnică
ANCHETA NOASTRA
este firesc ca adolescentul să le
prefere pe cele din urmă. Ar trebui
— și s-a mai spus acest lucru —
ca școala să dea în mod organizat
tineretului o pregătire pentru în-
țelegerea imaginii artistice reali-
zate prin cinematografie, pentru
distingerea valorii de nonvaloare
în acest domeniu.
în afara manifestărilor distracti-
ve organizate de diferite instituții
extrașcolare. numeroase acțiuni
cultural-artistice și sportive se or-
ganizează și în cadrul școlii. în me-
moria fiecărui elev au rămas înti-
părite clipele minunate petrecute
într-o excursie, o întîlnire de neui-
tat cu un savant, cu un om de cul-
tură, un scriitor sau un artist,
prima invitație la dans la o reuni-
une școlară, un memorabil concurs,
un fermecător carnaval. Totuși, a-
uzim destul de des despre unele
manifestări care în intenția or-
ganizatorilor se doresc distractive
dar sînt primite cu indiferență de
elevi și care, desigur, nu reușesc
să dea nici un rezultat educativ.
De ce eșuează unele
acțiuni distractive..,
obligatorii ?
— Cînd eram în liceu am fost
de oîteva ori cu școala la muzee sau
la expoziții — își amintește ȘER-
BAN CANTACUZINO. Mereu se
întîmpla ca unii dintre noi ori să
rămînem tn urmă în fața unor
piese care ne interesau mai mult,
ori, dimpotrivă, să pornim repede
înainte. Dar mereu eram adunați,
aliniati, muștruluiți. Alteori eram
convocați la cite o reuniune..-
obligatorie. Această obligativita-
te ne deranja foarte mult, și apoi,
de cele mai multe ori se prezentau
conferințe uscate, neinteresante. S-a
vorbit la un moment dat în școală
despre o excursie la munte în va-
canta de iarnă. Eu îmi rupsesem
schiurile pe dealul Cotrocenilor,
dar aș fi scos Imediat altele din
pămînt... N-a fost nevoie, fiindcă
excursia s-a amînat. în vară ni
s-a promis o excursie în Delta Du-
nării. Eram entuziasmați de aceas-
tă idee. dar... s-a amînat și ex-
cursia aceasta. Am dat aceste
exemple pentru că, după părerea
mea, lipsa de interes a adolescen-
ților față de unele acțiuni inițiate
de școală se datorează felului cum
se desfășoară ele.
— Liceul „Nicolae Bălcescu" din
București are o bogată experiență
în organizarea timpului liber al
elevilor — ne arată prof. VIRGIL
IONESCU, secretarul comitetului
U.T.C. din acest liceu. Școala și
organizația U.T.C. au făcut mult
în această privință. Există cercuri
pe materii foarte bine organizate
și cu rezultate valoroase, s-au or-
ganizat cîteva excursii reușite, ele-
vii participă cu plăcere la diferi-
tele competiții și concursuri spor-
tive și artistice care au loc în
școală.
Nu prea au succes, însă, reuniu-
nile dansante, deși dansul este
foarte îndrăgit de elevi. La reu-
niunile organizate în școală, cu
toată mobilizarea pe care o facem
vin puțini elevi. Asta ne dă de
gîndit. Trebuie să recunoaștem că
nu am reușit să creăm la reuniuni
o atmosferă suficient de tinerească,
de plăcută. Ele sint organizate, cum
să spun... prea școlărește. Cred că
problema dansului și a reuniuni-
lor din școală ar trebui mai atent
studiată de pedagogi, de părinți,
de organizațiile U.T.C. din școli. în
acest domeniu trebuie să dăm ele-
vilor noștri ceva mai interesant,
mai atrăgător, mai aproape de ce
vor ei.
— Tinerețea iubește muzica,
dansul — spune prof. ANA COZ-
MIȚA. Doar ne plac și nouă
celor maturi. Atunci, de ce să nu-i
înțelegem pe adolescenți ? Dar nu
prea avem condiții să organizăm
bine reuniunile cu dans în școală.
Sălile de gimnastică folosite în a-
cest scop nu sînt tocmai potrivite.
Dacă sîmbătă sau duminică dan-
sează în aceste săli cîteva sute de
elevi, practic ele nu pot fi pregă-
tite pentru orele de educație fizică
de luni. Cit privește muzica, nu
sînt potrivite întotdeauna plăcile
sau benzile de magnetofon. Or-
chestra școlii — atunci cind există
— nu satisface nici ea cerințele. De
Cei care au răspuns la întrebările noastre nu și-au propus, desigur,
să epuizeze toate implicațiile pe care le cuprind ele — lucru de alt-
fel cu neputință de realizat în cadrul unei anchete. Ei au subliniat
însă, în mod unanim, o concluzie importantă : avem un tineret cu un
nivel de interese și cunoștințe foarte ridicat, care finind seama de par-
ticularitățile noastre naționale, este deosebit de sensibil, de receptiv
la toate frumusețile care-1 înconjoară. Să-i oferim distracții pe mă-
sura acestor calități.
Anchetă realizată de
MONICA VERDEȘ și MIRCEA IONEL
fapt, nu are cine o pregăti. în pu-
ține cazuri profesorii de muzică cu-
nosc instrumentele muzicale. A-
ceeași problemă se ridică și pentru
profesorii dc educație fizică. Pentru
învățarea cîtorva pași de dans, sau
de joc popular profesorii noștri de
educație fizică trebuie să meargă
la Pactul pionierilor.
Aș fi de părere apoi ca reuniu-
nile să nu se organizeze seara,
după orele 20, cum se obișnuiește,
ci după amiază. Motivele sînt lesne
de ințeles: reuniunile se termină
de obicei la orele 23—24 și ne fa-
cem destule griji — și noi, și pă-
rinții — pînă ajung elevii acasă.
— Ar trebui — a continuat tăcea
prof. FLORICA CALANGIU — ca
reuniunile școlye să constituie
niște momente deosebite, pe care
elevii să le aștepte cu emoție. Să
nu lipsească. așa cum se întîmpla
acum, momentele distractive, sur-
prizele. Și să facem astfel ca pre-
zența noastră in mij 1 ocul adoles-
cenților să nu-i stingherească.
Vorbind despre eșecul pe care
îl au unele activități organizate de
școală, conf. univ. TAMARA DO-
BRIN spunea :
— Preferința elevilor pentru dans
este o preferință firească, este a
vîrstei lor. N-ar fi rău să existe în
școli cercuri de dans. Școala îl
poate învăța pe elev să cunoască
adevărata frumusețe a dansului,
s-o înțeleagă. Acum, destul de
mulți adolescenți cred că totul e
a dansa — oricum, după orice fel
de muzică — și nu-și dau seama că
și aici se impune gust, discernă-
mint, selecție. Se fac multe ore de
muzică In școală, dar elevii au un
contact cu totul inadmisibil cu va-
lorile muzicii universale și națio-
nale. Lipsesc din școli colecții de
plăci de valoare, iar dacă există nu
sînt folosite creator. Lipsiți ade-
sea de o autentică educație muzi-
cală, elevii nu pot alege nici cînd e
vorba de muzică ușoară, de dans.
Cînd se organizează o acțiune,
o distracție, trebuie să se creeze o
atmosferă optimistă, tonică, plină
de haz, de umor. Or, în această
privință ne situăm uneori pe o po-
ziție veche, conservatoare. în ge-
neral în organizarea timpului liber
se cere mai multă varietate. Unii
pedagogi restring distracția la. un
număr extrem de mic de activități:
film, serbare școlară, jocuri spor-
tive — și cam atît. Trebuie să le
oferim elevilor distracții variate,
organizate cu vervă și ingenio-
zitate. Ne plîngem deseori că ado-
lescenții nu știu să se distreze.
Să-i învățăm noi acest lucru. Dar
nu după tiparele vechi, care au
fost poate bune la vremea noastră,
ci în conformitate cu modul lor
de a vedea și simți, ajutindu-i să
se dezvolte pe direcții pozitive.
Cred că este necesar ca școlile, or-
ganizațiile U.T.C. să studieze cu
mai multă atenție preferințele a-
dolescenților, pentru ca apoi, por-
nind de la aceste preferințe și ori-
entîndu-le cu simt pedagogic, să le
ofere ceea ce le place și este, în
același timp, bun și necesar.
în general, în clasele V—VIII,
dar și la clasele mai mari, lecțiile
din programa pentru limba fran-
ceză se desfășoară în cite trei ore,
distribuite astfel : în prima oră se
studiază partea întîia a textului
(vocabular, lectură, conversație),
în ora următoare — partea a doua
a textului, iar în cea de-a treia —
problemele de gramatică, fixate
prin exercițiile oferite de manual.
Analizînd rezultatele care se obțin
pe această cale și consultînd unele
materiale de specialitate, am ajuns
la concluzia că modul de predare
la care m-am referit mai sus este
întrucîtva mecanic. Un articol din-
tr-o publicație de specialitate
indica pentru o lecție de limbă
patru etape principale după ur-
mătoarea structură : a) prezenta-
rea noilor noțiuni pe baza unui ma-
terial audio-vizual bine ales ; b)
consolidarea acestor noțiuni prin
solicitarea elevilor de a folosi noile
noțiuni în fraze compuse de ei :
c) crearea și fixarea automatisme-
lor în legătură cu noile structuri
gramaticale și, în sfîrșit, d) con-
trolul cunoștințelor elevilor.
Articolul acesta mi-a sugerat
ideea de a experimenta eu însumi,
la lecțiile mele, o altă distribuire a
orelor. Astfel, în prima oră am
prezentat elevilor vocabularul ne-
cunoscut al întregului text, fără
să-l mai împart în două, organi-
zînd o conversație care a fost ast-
fel concepută, încît să-mi dea po-
sibilitatea să-i familiarizez și cu
noile structuri gramaticale. Elevii
nu au notat în caiete decît cuvin-
tele noi. pe care eu le scriam pe
tablă pe măsura apariției lor în
conversație. Le-am cerut să asculte
cu atenție și să repete propozițiile
și frazele formulate de mine, în
care apăreau cuvintele și expre-
siile noi. în continuare, au răspuns
la întrebări puse în scopul fixării
vocabularului. Cînd mi-am dat sea-
ma că elevii și-au însușit cuvin-
tele, le-am cerut să le folosească în
alte propoziții, create de ei. Am
realizat, cu aceasta, al doilea mo-
ment al lecției de limbă, acela al
consolidării noilor noțiuni. Activi-
tatea aceasta s-a desfășurat în-
tr-un ritm deosebit de vioi, nici
un elev nu a rămas neantrenat.
Pentru acasă, elevii au avut de
scris propoziții în care să folo-
sească unele din cuvintele nou în-
vățate.
Ora a doua a început cu verifi-
carea temei scrise. Elevii au citit
propozițiile alcătuite de ei, din care
o parte au fost scrise la tablă. A
urmat lecția nouă : lectura model
a întregului text (și partea întîia
și a doua), apoi lec'ur lu: de că-
tre elevi. Dată fiind munca desfă-
șurată anterior asupra vocabularu-
lui, traducerea în întregime a tex-
tului a fost evitată, apelîndu-se
numai la o traducere realizată se-
lectiv. Conversația care a urmat a
dovedit deplina înțelegere a între-
gului text. în cîteva minute am fă-
cut și unele exerciții orale, pe bază
structurilor gramaticale întrebuin-
țate pe tot parcursul celor două
ore.
în ora a treia, plecînd de la
exercițiile orale efectuate cu elevii
șl de la exemplele din textul lec-
ției, le-am prezentat problemele
gramaticale, fără să insist asupra
teoriei. Au urmat numeroase exer-
ciții orale și scrise.
Am putut constata că, în condi-
țiile arătate, capacitatea de a
vorbi a elevilor se dezvoltă mai
rapid, pentru că la fiecare temă
se atribuie o oră întreagă pentru
conversație. Vocabularul se fixea-
ză mai repede și mai sigur, întru-
cît poate fi repetat mai mult și în
contexte variate. Profesorul are
răgazul necesar pentru a insista
suficient asupra îmbunătățirii pro-
nunției elevilor. în sfîrșit, structu-
rile gramaticale pot fi automatiza-
te înainte ele a fi cunoscute în
mod teoretic, indicațiile teoretice
slujind doar la consolidarea cu-
noștințelor respective-
Prof. I. MACAREANU
Liceul „M. Eminescu"
Iași
Studiul eficient al unei limbi
străine în școala generală, unde
predarea acestor limbi are un ca-
racter practic, este asigurat de se-
lecționarea judicioasă a materialu-
lui lexical și gramatical atît în
funcție de necesitățile însușirii ac-
tive a cunoștințelor, cît și de parti-
cularitățile distinctive ale limbii
materne.
Este incontestabil faptul că
fiecare deprindere se formează
mai ușor și se fixează mai temei-
nic dacă se asigură înțelegerea
conștientă a celor predate. De aici
decurge necesitatea comunicării
unor reguli gramaticale, care in-
troduc elementul conștient în
practica limbii. Firește însă că
trebuie să reducem cunoștințele
de gramatică la minimum, renun-
țînd la teoretizări inutile. Grama-
tica se învață mai ales în mod
practic, fiind subordonată funcției
principale a limbii — de mijloc
de comunicare. Rolul hotărîtor îl
au aici, după părerea noastră, nu
cunoștințele ca atare despre limbă,
ci automatizarea deprinderilor de
vorbire care se formează ca un re-
zultat al unei exersări sistematice
și îndelungate.
Pentru ca după cîțiva ani de
studiere a unei limbi străine ele-
vii să poată susține o conversație
liberă în limba respectivă, lexi-
cul, gramatica și fonetica trebuie
concepute în unitatea lor, prin in-
termediul conversațiilor și dialo-
gurilor. Dată fiind însemnătatea
conversațiilor în însușirea practi-
că a limbilor străine, considerăm
că ele trebuie să aibă loc la fie-
care lecție, precum și la repetări-
le periodice și finale.
O contribuție însemnată la for-
marea și consolidarea deprinderi-
lor de vorbire în limba străină o
are comparația acesteia cu limba
maternă. Firește, nu pledăm pen-
tru o comparație înțeleasă ca un
studiu paralel al elementelor struc.
turale ale celor două limbi, ci pen-
tru o comparație cu caracter în
general implicit și numai în anu-
mite cazuri explicit.
Comparația implicită cere o or-
ganizare a materialului care să
țină seama în gradul cel mai înalt
de specificul limbii materne, fără
însă a se recurge în acest scop la
confruntări teoretice directe între
cele două limbi. Aceasta presu-
pune un anumit sistem de aborda-
re, alonare și dozare a temelor
de predare, precum și exerciții a-
plicative adecvate, de natură să
asigure asimilarea construcțiilor
tip.
Comparația explicită îmbrăți-
șează. de regulă, un număr limitat
de teme și de probleme care se
pretează la confruntarea directă
și nemijlocită a faptelor aparti-
nînd unor limbi diferite, accentul
punîndu-se pe evidențierea deo-
sebirilor dintre ele. în felul acesta
se pot stabili o serie de reguli ce
izvorăsc din deosebirile d« struc.
tură și de sistem dintre cele două
limbi, punîndu-se la dispoziția ele-
vului o serie de criterii ce-1 pot
ajuta la folosirea corectă ă unor
construcții care prezintă reale difi-
cultăți.
Să încercăm să ilustrăm cele
relatate mai sus. Se știe că folo-
sirea corectă a prepozițiilor în
limbile engleză, franceză și rusă
comportă greutăți pentru elevii
români. Totuși ei trebuie să-și în-
sușească aceste instrumente gra-
maticale, întrucît fără ele nu se
pot construi nici cele mai simple
propoziții.
In limba engleză, prepozițiile se
prezintă ca niște morfeme postpu-
se verbelor, cu care alcătuiesc. în
pofida aparantei grafice, un tot le-
xical și sintactic. Diferite prepo-
ziții atașate aceluiași verb îi con-
feră acestuia noi sensuri. Să luăm,
de exemplu, verbul to get. Post-
punerea prepoziției back îi atri-
buie înțelesul „a se întoarce", to
get into înseamnă ,,a intra", to get
out — „a ieși", to get over — a
traversa, to get up — „a se scula",
„a se urca" etc.
La limba franceză, elevii sînt
puși uneori în situația să găseas-
că echivalente în limba română
ale unor prepoziții cu caracter
idiomatic, fără să mai vorbim de
cazul cînd în limba română se
întrebuințează o prepoziție, 1ar în
franceză ea poate foarte bine lipsi
(de exemplu, ..a locui la Arad" —
habiter Arad).
în ceea ce privește studiul lim-
bii ruse, este de menționat faptul
că sfera valorilor unei prepoziții
românești este acoperită de mai
multe prepoziții rusești, sau in-
vers. Astfel, prepoziției românești
la îi corespund în limba rusă pa-
tru prepoziții : u, k, v, na, iar pre-
poziția rusească po are ca echiva-
lent în limba română prepozițiile
pe, după, prin, la, în.
Profesorul este chemat să folo-
sească în mod corespunzător com-
parația implicită sau cea explici-
tă în funcție de temă, de etapa
de predare a limbii străine respec-
tive, precum și de nivelul de pre-
gătire al elevilor. El trebuie să-și
reprezinte clar raporturile dintre
sistemul limbii pe care o predă și
cel al limbii române nu pentru a
transforma lecțiile într-un studiu
paralel a două limbi, punctat cu
digresiuni savante fără însemnă-
tate practică, ci pentru a-și orga-
niza în mod corespunzător preda-
rea, pentru a selecționa și repar-
tiza în modul cel mai rațional
materialul de studiat, pentru a
alcătui un sistem de exerciții de
o cît mai mare eficientă, contri-
buind în felul acesta la îmbună-
tățirea predării limbilor străine în
școala de cultură generală.
Asistent univ. A. HlRLAOANU
Asistent univ. H. VRABIE
PAGINA 3
ACTIVITATEA ORGANIZAȚIILOR SINDICALE
În zilele vacanței de iarnă

S-a încheiat primul trimestru, a
sosit vacanta de iarnă. Pretutin-
deni s-au pregătit pentru elevi nu-
meroase acțiuni atractive, reconfor-
tante — serbări, concursuri sporti-
ve. șezători, excursii etc.
In vacanța de iarnă unii învăță-
tori și profesori și-au luat conce-
diu. Parte din ei, beneficiind de
biletele de tratament și odihnă dis-
tribuite în această perioadă de co-
mitetele sindicatelor, își vor pe-
trece zilele de concediu în stațiu-
nile de munte, îngrijindu-și sănă-
tatea, făcînd sport, participînd la
excursii. O altă categorie de oa-
meni ai școlii își petrec concediul
în mijlocul familiei, alături de cei
dragi, în tovărășia cărților prefera-
te, participînd la spectacole și con-
certe, vizionînd muzee și expoziții
etc. Cei mai mulți dintre educatori
rămîn însă în activitate, lucrînd cu
același devotament și cu aceeași
pasiune ca și în timpul anului
școlar.
Și în perioada vacanței de iarnă
în fața organelor și organizațiilor
sindicale din școli se ridică sarcini
importante, probleme specifice.
O împărțire chibzuită
a sarcinilor, o judicioase
folosire a prețiosului
nostru timp
Comitetele sindicatelor din învă-
țămînt și birourile grupelor sindi-
cale sînt chemate să sprijine în
mod efectiv eforturile depuse de
conducerile școlilor, ale consiliilor
pe școală ale Organizației pionie-
rilor și ale comitetelor U.T.C. in
vederea alcătuirii unor programe
deosebit de interesante și atractive
pentru vacanța elevilor și pentru
tradiționalele serbări ale pomului
de iarnă. Organizațiile sindicale au
datoria să mobilizeze întregul co-
lectiv al cadrelor didactice la rea-
lizarea acestor programe. Este ne-
cesar să se asigure o judicioasă re-
partizare a sarcinilor, pentru a se
evita situațiile în care tot greul
cade numai pe umerii cîtorva, în
care unii oameni — de obicei a-
ceiași — sînt încărcati de diminea-
ța pînă seara pregătind formațiile
artistice, împodobind pomul de iar-
nă, confecționînd costume, însoțind
pe copii la spectacole etc., în timp
ce alții, sub diferite pretexte trec
arareori pe la școală și, deoarece
nu li s-a încredințat nici o sarcină
anume, privesc pasivi la strădania
celorlalți. împărțirea chibzuită a
sarcinilor, participarea unanimă la
îndeplinirea lor va face munca mai
ușoară, va înlesni posibilitatea fo-
losirii tuturor forțelor.
Se întîlnesc uneori și cazuri cînd
cadrele didactice sînt obligate să
stea la școală zile întregi deși nu
au nimic concret, nimic precis de
făcut. Alteori li se cere să îndepli-
nească diferite munci — _așa-zis
administrative — care nu sînt de
competenta lor. Este, credem, mult
mai în folosul învățămîntului ca în
timpul acesta profesorii și învăță-
torii să se pună la punct cu infor-
marea „la zi“ în specialitatea lor,
să consulte literatura pedagogică,
să acumuleze noi cunoștințe. Timpul
este un lucru extrem de prețios. El
trebuie bine drămuit și nicidecum
irosit pe nimicuri. Cei care împart
sarcinile să nu uite că locul de
muncă al pedagogului nu este nu-
mai în școală, ci și la masa de lu-
cru de acasă, în bibliotecă, în insti-
tuțiile de cultură și artă.
fin sfîrșit, trebuie avut in vedere
faptul că, pe lîngă timpul de mun-
că, omul are nevoie de timp pen-
tru destindere, pentru reconfortare
intelectuală, pentru odihnă efecti-
vă. Este un drept de mult cîștigat
și sindicatele sînt datoare să preîn-
tîmpine- sau să combată unele abu-
zuri în această privință.
E vremea
unei bogate activități
cultural-educative
Totdeauna perioada de iarnă, și
în mod special perioada care co-
respunde vacanței, este bogată în
activități cultural-artistice- La sate,
așezămintele culturale se străduiesc
să folosească din plin acest timp
propice pentru organizarea unor ac-
țiuni de masă. Alături de celelalte
categorii dc intelectuali, profesorii
și învățătorii sînt animatorii prin-
cipali ai acestei nobile munci, pre-
zenți în toate sectoarele ei: propa-
ganda prin conferințe, răspîndirea
cărții, pregătirea formațiilor artis-
tice etc. Este un lucru cunoscut, a-
preciat, o activitate obștească răs-
plătită prin mari satisfacții sufle-
tești.
Căutînd să-și îndeplinească cît
mai bine sarcinile din domeniul
muncii culturale de masă, cadrele
didactice își aduc contribuția la
așezarea acestei munci pe baze mai
temeinice, mai științifice, fac efor-
turi de înlăturare a formalismului
care s-a manifestat în practica or-
ganizării unor acțiuni. Este foarte
necesar ca organele sindicale să
stimuleze activitatea culturală a
cadrelor didactice în afara școlii,
să contribuie la sporirea eficienței
sale educative.
Dar cadrele didactice nu vin în
contact cu instituțiile culturale ale
orașului sau satului numai în cali-
tate de transmițători de valori cul-
turale, ci și ca receptori. Există
uneori părerea că profesorul calcă
pragul unui așezămînt cultural nu-
mai pentru a instrui pe alții, pen-
tru a-i educa. Este adevărat că el
face acest lucru în primul rînd. Dar
profesorul este dornic să-și lărgeas-
că și propriul său orizont cultural,
Instruirea organizatorilor grupelor
sindicale din școlile sătești
Pe linia sarcinilor
trasate de Congresul
Sindicatelor din Re-
publica Socialistă Ro-
mânia, Comitetul U-
niunii Sindicatelor
din învățămînt și
Cv«.tură organizează
în perioada vacanței
de iarnă, în toate ra-
ioanele din țară, in-
struirea organizatori-
lor grupelor sindicale
din școlile sătești. In
cadrul instructajelor
va fi prezentată ex-
punerea „Rolul și
sarcinile birourilor
grupelor sindicale din
•colile din mediul ru-
■al în vederea imbu-
tătățirii procesului
instructiv-educativ și
i antrenării cadrelor
didactice la activita-
tea cultural educa-
tivă".
în perioada 23—31
să-și îmbogățească nu numai pre-
gătirea profesională, ci și bagajul
de cunoștințe în cele mai variate
domenii. In multe locuri el este pri-
mul cititor al bibliotecii, cel mai
frecvent auditor al concertelor, al
conferințelor etc. Organizațiile sin-
dicale au datoria să vină în întîm-
pinarea acestor cerințe ale cadrelor
didactice organizînd o bogată ac-
tivitate cultural-educativă pentru
membrii lor.
In perioada cînd elevii se află în
vacanță există cele mai bune con-
diții pentru organizarea unei ase-
menea activități. Acum se poate
mobiliza mai ușor întregul colectiv
la acțiuni culturale. Să nu se crea-
dă că pledăm pentru multe acțiuni
de acest fel. Subliniem însă nece-
sitatea ca eie să fie interesante, la
obiect, să dezbată probleme esen-
țiale, contemporane.
După o perioadă de muncă in-
tensă, de solicitări mari, așa cum
a fost perioada trimestrului I, cel
mai lung trimestru al anului șco-
lar, se așteaptă de la organizația
sindicală să organizeze pentru în-
vățători, profesori și unele acțiuni
distractive, reconfortante, plăcute,
care să răspundă exigențelor unor
intelectuali de gust și de ținută,
cum sînt pedagogii zilelor noastre.
Orice inițiativă bine gîndită, inge-
nioasă, de divertisment, de destin-
dere — începînd de la o simplă
plimbare, de la vizionarea unor
spectacole și pînă la o excursie —
are un bun efect educativ, contri-
buie la crearea unei atmosfere sin-
cere de colegialitate, prielnice unei
munci rodnice.
Pentru multe colective didactice
organizarea în comun a revelionu-
lui a devenit o tradiție. Aceasta, de
asemenea, este în primul rînd o
îndatorire a sindicatului. Bine or-
ganizat, revelionul va rămîne înti-
părit în memoria fiecărui membru
de sindicat ca o plăcută și ne-
ștearsă amintire-
In zilele vacanței de iarnă ne aș-
teaptă o interesantă activitate, bo-
gată în conținut și promițătoare de
bune rezultate. Este în puterea or-
ganelor și organizațiilor sindicale
ca ea să se desfășoare așa cum
și-au dorit-o.
MARIOARA GH. DUMITRESCU
membră a Biroului Executiv
al Comitetului Uniunii Sindicatelor
din învățămînt și Cultură
decembrie 1966 vor
avea loc asemenea
instruiri în regiunile
Argeș, Banat, Brașov,
București, Cluj, Cri-
șana, Dobrogea, Ga-
lați, Hunedoara, Iași,
Mureș Autonomă Ma-
ghiară, Oltenia șl Plo-
iești, iar între 3—9
ianuarie 1967 în re-
giunile Bacău, Mara-
mureș și Suceava.
DE LA
MINISTERUL
ÎNVĂȚĂMÎNTULUI
IN ATENȚIA CA-
DRELOR DIDACTICE
ÎNSCRISE LA GRADUL
n Șl A EDUCATOARE-
LOR DIN GRĂDINI-
ȚELE SEZONIERE ÎN-
SCRISE LA DEFINI-
TIVAT >
Examenele de gradul
II pentru educatoare. în-
vățători și profesori și
examenele de definitivat
pentru educatoarele din
grădinițele sezoniere, or-
ganizate de institutele de
perfecționare a cadrelor
didactice, se vor desfă-
șura între 4—9 IANUA-
RIE 1967.
învățătorii din regiu-
nea Oltenia înscriși la
examenul de gradul II
vor da acest examen in
orașul Craiova.
Colocvii
DESPRE SCOALĂ,
FAMILIE ȘI SOCIETATE
nr. 5, noiembrie 1966
în cuprins :
PROF. UNIV. ȘTEFAN
PASCU:
Colegii și academii în
Țările Române în evul
mediu
LECTOR UNIV. ION I.
MATEI :
Adevărata împlinire so-
cială a fiecăruia dintre
noi
PROF. EMERIT DR. C.
STANCA:
Cînd cerințele naturii
sînt nesocotite
PROF. DR. DOCENT
STANCIU STOIAN :
„Sub lege libertas"
N. VALMARU :
Tineri și vîrstnici în o-
glinzi paralele
CONF. O. SAFRAN :
Bunele intenții în ac-
tivitatea educativă a
părinților
EMIL VERZEA:
Familia, prima școală
AL. CORNESCU :
In afara programei a-
nalitice
TUDOR GHERMAN :
Dezvoltarea gîndirii ab-
stracte a copilului
ZORINA REGMAN :
Ne vorbesc elevii unui
liceu de arte plastice
PAUL B. MARIAN :
Cu Herve Bazin des-
pre : paternitate, fami-
lie, educația copiilor,
emanciparea femeii
ION DODU BALAN :
Perpessicius la 75 de
ani
DR. E. SOLCANESCU :
Deprinderile igienice la
copii.
SOTO ANDRĂS:
Rînduri pentru o crean-
gă de măr.
VALERIU RĂPEANU :
Literatura și educația
EDGAR ELIAN :
Glasul scriitorilor
TIBERIU TRUTER:
Educația sanitară, edu-
cația sexuală ți educa-
ția pentru viața fami-
lială
Primele manuale'
pentru ambliopi
Ca o expresie a grijii de care se
bucură toti copiii in patria
noastră, au fost înființate, la
București și la Timișoara, două școli
în care elevii slabvăzători (ambliopi)
Sint instruiți cu ajutorul unor pro-
cedee didactice adecvate. După al-
cătuirea unor planuri de învățămint,
programe școlare și indicații meto-
dice în conformitate cu sarcinile di-
dactice și recuperatorii ale acestor
școli, în ultimul an s-a trecut la
redactarea primelor manuale pentru
elevii ambliopi. Apariția, in toamna
aceasta, a abecedarului și a manua-
lelor de aritmetică și limba română
pentru clasa I oferă profesorilor care
predau la această clasă in școlile de
ambliopi condiții pentru a ridica ni-
velul muncii didactice.
Cele trei manuale apărute pînă
acum la noi sint rodul unor cerce-
tări științifice în cadrul cărora au
fost conturate unele cerințe psiholo-
gice și oftalmologice, unele particu-
larități ale însușirii citit-scrisului și
aritmeticii In condițiile vederii slabe.
Manualele au un caracter experi-
mental, urmărindu-se verificarea
practică a concluziilor cercetărilor
anterioare și verificarea mai multor
ipoteze metodice ; ele reprezintă nu-
mai o etapă pe calea găsirii celor
mat bune mijloace de muncă peda-
gogică.
Un element apecific celor trei ma-
nuale este trecerea foarte gradată,
conform cerințelor protecției șl edu-
cației vizuale, spre caractere grafice
de dimensiuni tot mai reduse, după
cum sînt reduse treptat șl distanțele
dintre rînduri, dintre cuvinte, dintre
litere. Lungimea rîndurilor, numărul
de rînduri pe o pagină, culoarea
hirtiei și alte probleme asemănătoare
au fost rezolvate cu ajutorul spe-
cialiștilor. tinindu-se seama și de
cercetările făcute pe plan mondial.
Abecedarul, după un lung șir de
imagini care au menirea de a-i pre-
găti pe elevi pentru perceperea li-
terelor de tipar, trece la prezentarea
literelor a căror formă poate fi mai
ușor percepută, ținind seama și de
ordinea cea mai adecvată sub aspect
fonetic. Caracterele literelor de mînă
au fost mult simplificate, ajungin-
du-se la o formă care vizează rapi-
ditatea, continuitatea și efortul vi-
zual minim în scriere. Manualului
de aritmetică îi este anexat un bogat
material didactic ajutător, care ușu-
rează efectuarea exercițiilor.
Conținutul ilustrațiilor și mal ales
conținutul textelor din abecedar,
precum și al problemelor din ma-
nualul de aritmetică ține seama de
necesitatea dezvoltării volumului de
reprezentări ale elevilor, consolidea-
ză suportul sensorial și logic al gîn-
dirii și vorbirii lor. Autorii abeceda-
rului și manualului de limba română
— N. Gheorghe și M. Ștefan — pre-
cum și ai manualului de aritmetică
— E. Ștefan și M. Caraman — au
căutat să redea, în forma simplă care
se impune, viața copiilor în școală,
in orele de clasă, în recreație, în
internat, la masă, Ia plimbare etc.,
contribuind la cunoașterea de către
copii a mediului înconjurător. Se
vădește efortul autorilor de a evita
didacticismul uscat. Orizontul este
lărgit treptat șl dincolo de zidurile
scolii, oglindind viața patriei, munca
In uzine, pe șantiere, pe ogoare as-
pectul nou al orașelor șl satelor
noastre.
Realizare demnă de prețuit a pe-
dagogiei noastre speciale, aceste
prime manuale își aduc contribuția
la munca instructiv-educatlvă șl re-
cuperatorie cu elevii ambliopi.
Prof. MARGARETA GEORGESCU
Samuil Micu -
Scrieri filozofice
Apariția în Editura științifică a
acestui volum, care cuprinde
scrieri inedite ale lui Samuil
Micu se înscrie pe linia publicării
lucrărilor marilor înaintași ai filo-
zofiei românești. Scrierile scot în
evidență preocupările filozofice ale
lui S. Micu in condițiile social-politi-
ce și culturale ale epocii, punînd în
lumină aportul deosebit adus de
autor la istoriografia noastră cul-
turală, la crearea unei terminologii
și a unei literaturi filozofice în
limba română.
Studiul introductiv întregește vo-
lumul, evidențiind importanța ope-
rei pentru dezvoltarea gîndirii
filozofice românești, implicațiile ei
social-politice și etice. Este expusă
documentat biografia lui Samuil
Micu, apelîndu-se la izvoare șl la
documente, manuscrise de natură să
lumineze aspecte biografice pînă aici
obscure sau necunoscute.
Stephan Ludwig
Roth
Editura științifică publică, sub
redacția Iui Carol Gbliner, o
lucrare menită să facă cunos-
cută viața și opera unuia dintre cei
mai reprezentativi intelectuali parti-
cipanți la revoluția din 1848 din
Ardeal. Volumul, care este o ediție
bilingvă, cuprinde extrase întinse
din principalele lucrări ale acestui
luptător pentru dreptate socială,
gînditor și pedagog umanist. Cola-
borator deosebit de apreciat, la
Yverdon, al Iui J. H. Pestalozzi,
Stephan Ludwig Roth a fost un în-
flăcărat popularizator și continuator
al ideilor înnoitoare in materie de
învățămînt ale pedagogului elvețian.
In același timp el fost preocupat
de principalele probleme politice,
economice și sociale ale epocii.
sitjnLo
R <» F H
Introducere
in psihologia
sociala
In Editura științifică a apărut
de curînd lucrare^ ..Introdu-
cere în psihologia socială11 de
M. Kalea șl T. Herseni.
Examinind preocupările de psiho-
logie socială ale Iui Marx. Engels
și Lenin și desprinzînd tezele me-
INTROOUCERE
!M PSIHOLOGIA
SOCIALA
todologice de bază pe care materia-
lismul istoric le oferă acestei disci-
pline. lucrarea analizează minuțios
contribuțiile și erorile diferitelor
curente ale psihologiei sociale din
apusul Europei și din S.U.A. In final
se conturează problematica de bază
a psihologiei sociale și unele proble-
me specifice pe care le ridică in
acest domeniu construcția socialistă
în țara noastră.
CONTINUĂRI • CONTINUĂRI • CONTINUĂRI
Analiza trimestrială a activității școlare
sării ulterioare pe un plan supe-
rior.
Afirmam mai sus că trebuie lua-
te în considerare și notele. Ceea ce
este important în domeniul lor nu
este simpla constatare a unor va-
lori, ci stabilirea cauzelor care au
determinat aceste valori, expresia
lor exponențială, evoluția lor. Ase-
menea valori ascendente (5—7—9),
descendente (10—6—4). fluctuante
(4—9—4. sau 9—8—8—3. sau
6—2—10), uniforme (5—5—5) înre-
gistrate în primul trimestru tre-
buie interpretate în funcție de spe-
cificul obiectului, de dificultățile
capitolului, ale temei, ca și în func-
ție de modul de predare, de rapor-
tul dintre subiectiv și obiectiv în
notare, de modul de reacție ale
elevului, de scara fluctuațiilor în-
tîmplătoare sau permanente, de
factorii externi, de condițiile for-
tuite. speciale.
Pentru înlăturarea lipsurilor
semnalate în analiza trimestrială
trebuie stabilite măsuri cu un ca-
racter cît mai eficient. Se constată,
de exemplu, că la o anume clasă, la
un anume obiect elevii nu au ma-
nifestat în cursul primului trimes-
tru suficient interes pentru lecții.
Observațiile directorului conduc la
concluzia că pasivitatea elevilor a
fost determinată de o înțelegere
greșită a personalității elevului,
considerat doar ca fiind obligat să
recapituleze și să memoreze ceea
ce spune profesorul sau ceea ce
scrie în manual. în fața unei ast-
fel de situații trebuie lămurite
sarcinile legate de dezvoltarea ca-
pacității creatoare a elevului, de
rolul activ pe care trebuie să-l aibă
el în procesul însușirii cunoștințe-
lor. Pentru că elevul poate fi crea-
tor nu numai cînd face, de exem-
plu. o compunere liberă sau după
temă, dar și prin gîndirea sa critică,
prin legăturile noi pe care le sta-
bilește între noțiuni, situații etc.
Și nu ne vom opri desigur nu-
mai la lămurirea acestor aspecte
ci vom trece și mai departe, la sta-
bilirea soluțiilor : indicarea unor
procedee de predare care să an-
treneze participarea activă a ele-
vilor la lecții, a unor teme scurte
care să se rezolve individual în
clasă etc.
Recapitulînd, direcțiile pe care
este bine să le cuprindă darea de
seamă pe primul trimestru sînt:
modul cum au fost rezolvate pro-
blemele material-didactice și efi-
ciența lor pentru activitatea ins-
tructiv-educativă ; asigurarea ca-
racterului formativ al învățămîn-
tului prin predarea sistematică și
integrala a cunoștințelor, prin edu-
carea forțelor intelectuale, a tră-
săturilor de caracter, a sentimen-
telor etc. (analiza în această direc-
ție se realizează avîndu-se în ve-
dere. de fiecare dată, ceea ce este
mai important, mai tipic, în as-
pectele pozitive și negative) ; cali-
tatea cunoștințelor, priceperilor și
deprinderilor elevilor pe grupe de
clase ; aportul muncii metodice in-
dividuale și colective la realizarea
sarcinilor instructiv-educative (ce
aduc ele eficient și concret și ce
constituie un balast care trebuie
înlăturat imediat). Se pot pune ’n
discuția colectivă, firește, și alte
aspecte, în funcție de situația con-
cretă a unei școli sau a alteia.
Menționăm că, după părerea noas-
tră. analiza activității diferitelor
servicii extradidactice din școală
și a acțiunilor administrativ-gos-
podărești poate constitui obiectul
unei dări de seamă separate, scurtă
și concretă.
Analiza trimestrială se va în-
cheia desigur cu sarcini, măsuri și
linii de perspectivă precise, foarte
clare și amănunțit enunțate, în ve-
derea desfășurării cu mai mare efi-
ciență a activității pe trimestrele
următoare.
Credem că este bine ca înainte
de a se închide ședința de analiză
să se menționeze cadrele didactice
care s-au distins în mod special în
cursul trimestrului, arătîndu-se în
mod concret în ce au constat meri-
tele lor. în acest fel elementul de
stimulare se accentuează.
Atmosfera în care se desfășoară
aprecierea și valorificarea activită-
ților trebuie să imprime colectivu-
lui de educatori ținută științifică,
Carnet de note
dactică din ultimile zile ale tri-
mestrului au constituit-o pregăti,
rile pentru analiza activității des-
fășurate in decursul lui. După cum
ne informează prof. Veronica Mo-
rărașu, directoare adjunctă la
Școala generală nr. 1, analiza care
va avea loc la această școală va
trata problemele pregătirii elevi-
lor in relație cu disciplina aces-
tora. Raționamentul a fost urmă-
torul: elevii nedisciplinați sînt și
slabi la învățătură, deci indiscipli-
na constituie una din cauze — o
cauză esențială — a îndeplinirii
superficiale sau a neindeplinirii o-
bligațiilor privind însușirea cunoș-
tințelor. Relația ni se pare posi-
bilă, după cum ni se pare posibil
și ca ea să conducă la concluzii
științifice valabile. Aceasta cu a-
tit mai mult cu cit se ia in consi-
derație și un studiu privind pro-
blemele disciplinei elevilor, efec-
tuat de comisia diriginților de-a
lungul întregului trimestru.
Ne-am pus, totuși, cîteva între-
bări. Mai întîi — una în legătură
cu modul in care se va desfășura
analiza. Ce măsuri s-au luat pen-
tru ca această analiză să fie ope-
rativă, interesantă și eficientă, să-i
ajute concret pe profesori în munca
lor și nu să repete lucruri bine-
cunoscute, din care nimeni nu se
va alege cu nimic sau cu prea
puțin ? Apoi, și-au propus oare
conducerea școlii și colectivul di-
dactic să afle cauza cauzei — ca-
uza indisciplinei care, la rîndul ei,
este cauza nepregătirii, sau ana-
liza va fi strict constativă ? Și, în
sfîrșit, își vor găsi loc în cadrul
acestei analize și alte aspecte im-
portante ale activității didactice,
sau vor fi cu totul ignorate ?
Cînd am discutat cu tovarășa
să-l convingă de necesitatea infor-
mării și perfecționării permanente,
să-i întărească încrederea în pro-
priile forțe si să-l determine să lu-
creze perseverent, într-un adevă-
rat spirit de emulație.
Morărașu, nu am putut primi un
răspuns suficient de clar la toate
aceste probleme, „pentru că di-
rectoarea primă care se ocupă di-
rect cu aceste probleme și este deci
mai în măsură să dea un răspuns"
nu se afla în școală.
Admițînd că nu e obligatoriu,
pentru eficiența analizei, ca în-
treg colectivul de profesori să știe,
cu cîteva zile înaintea ei, cum se
va desfășura (ceea ce, de fapt, nu
prea e de admis), considerăm că
este totuși obligatoriu să știe a-
cest lucru nu numai „directoarea
primă", ci și, cel puțin, tot colec-
tivul de conducere. Neputînd afla
cum stau lucrurile, nu ne rămîne
decît să sperăm că ședința de ana-
liză va răspunde practic, în chipul
cel mai fericit, la toate întrebările
pe care ni le-am pus. In cazul a-
cesta nota o va da randamentul a-
nalizei, reflectat în rezultatele ce-
lui de al doilea trimestru.
Termenul „vacanță", aproxima-
tiv sinonim cu lipsa de activitate,
ar trebui să fie antonim acesteia.
Colectivul de profesori de la Li-
ceul „Mihai Viteazul" din Turda
contestă însă acest sofism nu nu-
mai în planul principiilor, dar și
în cel al practicii.
— Pentru profesori, ne spune
tov. Ion Bonta, director adjunct
al liceului, vacanța nu înseamnă
decît o transformare a unor forme
de activitate pedagogică în altele,
iar pentru elevi schimbarea acti-
vităților școlare cu cele recreative.
Ideea, deși deloc nouă, este ab-
solut justă. Intr-adevăr, vacanța
nu poate să reprezinte un hiatus
în activitatea corpului profesoral,
ci doar o remaniere momentană a
formelor ei, subordonate aceluiași
scop — educația. Remanierea ur-
mărește doar să determine înfăp-
tuirea dezideratelor educative, a-
cordînd prioritate recreării elevi-
lor.
Dar să trecem la fapte. Ce în-
seamnă concret, pentru elevii res-
pectivului liceu, vacanța ? Mai în-
tîi, un întreg program distractiv
alcătuit de școală. Participarea la
acest program are un caracter o-
bligatoriu? Ne răspunde tot pro-
fesorul Ion Bonta.
— Nu. Am căutat să alegem
forme de activitate care să-i a-
tragă pe elevi prin ele însele. Altfel,
acestea ar fi golite tocmai de ceea
ce ar trebui să fie adevăratul lor
conținut.
De asemenea o idee justă. Dar
să mergem și să vedem care sînt
aceste forme. Să le evaluăm pe
rînd, în ordinea în care ne-au
fost prezentate. Mai întîi, pe vre-
mea vacanței, la dispoziția elevi-
lor va sta clubul școlar, deschis
de trei ori pe săptămînă. Clubul
dispune de materiale sportive și
distractive. In zilele vacanței pro-
fesorii, prezenți printre elevi, vor
organiza întreceri sportive.
Dezbaterile
din cercurile pedagogice
Departe de noi gîndul de a pro-
pune transformarea fiecărei școli
intr-un laborator de experimen-
te pedagogice, iar a cercurilor
pedagogice in foruri care au sar-
cina exclusivă de a trage con-
cluzii pe marginea acestor experi-
mente, neglijînd înarmarea cadre-
lor didactice în vederea realizării
țelurilor muncii didactice. Este
însă necesar, în condițiile îh care
ni se impune să transmitem cu-
noștințe riguros științifice care să
țină seama de dezvoltarea acce-
Altceva ? O excursie la Cheile
Turzii. Foarte atrăgătoare și pen-
tru cei care le-au văzut și pentru
cei care nu le-au văzut- Natură
plimbare, peisaj inedit. Alături
de elevi, profesorii care pot să le
satisfacă dorința de a afla nou-
tăți despre locurile pe unde trec.
Și altele ? Repetițiile echipei de
teatru a școlii cu „Fiicele" de Sin-
donia Drăgușan (mă rog, distrac-
ție și nu prea, dar în orice caz,
numai pentru echipă). Biblioteca
deschisă în permanență. (Sperăm
că se întîmplă și în timpul cursuri-
lor. Dacă prilejul vacanței a adus
cîteva cărți noi după care aleargă
copiii, cu atit mai bine). Audiții
la radio și televiziune (binevenite
pentru cei care nu dispun de ele
la domiciliu), vizionări de spec-
tacole și filme.
Ce este, e bine. Totul depinde,
acum, de modul cum se vor des-
fășura activitățile planificate. Dacă
ele vor fi conforme dezideratului
formulat de director, răspunzînd
preferințelor diferite ale elevilor,
atunci firește colectivul didactic
al școlii va dobîndi nota maximă.
Școlile sînt în vacanță. Un răgaz
reconfortant pentru toți, după ca-
re, cu puteri sporite, se va trece
la o nouă etapă a muncii.
lerată a științei și tehnicii con-
temporane, să ne adecvăm stilul
de muncă acestui nou conținut. Or,
nu putem obține adecvarea me-
todelor noastre de muncă la ce-
rințele conținutului obiectelor pe
care le predăm fără să le creăm
o bază științifică.
Vehiculul prin care ducem știin-
ța pînă la înțelegerea elevului tre-
buie modernizat și el, sau uneori
înlocuit cu unul modern pentru a-1
pune de acord cu conținutul Acest
lucru nu este însă înțeles pretu-
tindeni. Este adevărat că multe
dintre problemele discutate in
cercurile pedagogice sînt moder-
ne, însă modul de abordare a a-
cestora este de multe ori de-
pășit. Se discută foarte puțin în
cercuri despre probleme ca dezvol-
tarea creativității gîndirii prin pro-
cesul de învățămînt, despre rolul
modelului în sporirea accesibili-
tății cunoștințelor etc., ceea ce do-
vedește mai ales o insuficientă in-
formație și documentare. în a-
ceastă direcție se cer desigur și
măsuri pc plan central : crearea
unor biblioteci documentare la
nivel regional, examinarea actua-
lității, varietății tematice și a ti-
rajelor publicațiilor și lucrărilor
pedagogice etc. Nu este însă mai
puțin adevărat că nu sînt încă fo-
losite așa cum trebuie posibilită-
țile de informare existente la ora
actuală. în această direcție tre-
buie să se îndrepte mai mult, cre-
dem. eforturile cercurilor pedago-
gice.
Pentru a asigura dezbaterea pro-
blemelor de învățămînt într-un
spirit științific cercurile pedago-
gice pot relua, pentru aprofundarea
lor, unele teme dezbătute la sesiu-
nile științific care se referă la per-
fecționarea programelor, a manua-
lelor, a metodelor de predare,
îmbinînd aceste discuții cu infor-
mări efectuate de către specialiști
— cadre didactice din instituțiile
de învățămint superior și din in-
stitutele de perfecționare, cercetă-
tori științifici etc. Aceste infor-
mări ar trebui să se refere. în
actuala etapă, la planificarea ac-
tivității de cercetare științifică, la
metodele de cercetare și de inter-
pretare a rezultatelor etc. Desigur,
temele pe care le enunțăm aici nu
au caracterul unui sumar, ci sînt
simple sugestii pe care le-am re-
coltat, de altfel, din masă.
REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București Plata Scîntell nr t Telefon 17.60.20. Abonament*]* M f*o la oflclll* poștale, factorii poștali *1 la difuzorii din unitățile de învatămînt Tiparul i Combinatul Poligrafic Casa ScîntelL
4613»