
♦
PROLETARI DIN TOATE TARILE UN1ȚI-VÂ!
[biblioteca Cent:-- .
j F.^on&lă
■ u, ■ ^a-Deva \
k

GAZETA
$
6
Viner'^9 dec.
1966
* 4 pag. 25 bani
1NVATAMINTULUI


VIITORII FIZICIENI
Implicațiile fizicii moderne și pregătirea specialiștilor • Cine
stabilește bibliografia ? • Spre o nouă cale de abordare a aspectelor
fizicii de către elevi
Puține ramuri ale științei au
dobîndit în epoca noastră un
dinamism și o adîncime com-
parabile cu acelea pe care ni le re-
levă, la cea mai simplă luare în
considerare, fizica. Celebra butadă
a lui Albert Einstein după care fi-
zica modernă devine cu atît mai
greu de înțeles cu cît ajunge mai
simplă, citată adeseori de fizicieni
pentru a exprima tendințele fizi-
cii moderne de a se abstractiza în
măsura în care pătrunde mai
adînc în direcțiile sale de cercetare,
exprimă o mare realitate cu privire
la această știință a naturii ce se
află în avangarda procesului știin-
țific și tehnic contemporan.
Aceste aspecte, împreună cu im-
plicațiile lor practice în progresul
tehnic și în economia națională, fac
ca industria, cercetarea și învăță-
mîntul să resimtă din ce în ce mai
mult o adevărată ,,foame" de fizi-
cieni. Trebuind să pregătească a-
cești fizicieni, școala are de făcut
față unor sarcini complexe. Este
vorba desigur, în primul rînd, de
continua ridicare a nivelului pre-
dării fizicii pe toate treptele de în-
vățămînt, datorită rolului de dez-
chizător de drum al disciplinelor
sale pentru înțelegerea noțiunilor
moderne de astronomie, geologie,
chimie, biologie, botanică sau zoo-
logie, fără a mai vorbi despre im-
posibilitatea înțelegerii tehnologiei
și în general a științelor tehnice
fără a face apel la ea. Se ridică însă
ți cerința de a se începe. încă de pe
băncile liceului, pregătirea viitorilor
fizicieni. Acestei cerințe îi răs-
punde înființarea, începînd din
anul școlar curent, a unor clase
; speciale de fizică în care sînt cu-
•prinși elevi cu înclinații deosebite
în acest domeniu. Patru clase de
acest fel funcționează în prezent,
experimental, la Iași, Cluj, Timi-
șoara și București, activitatea lor
deschizînd o nouă fază în accentu-
area procesului de modernizare a
predării fizicii.
Recent am avut prilejul să cu-
noaștem unele aspecte ale
activității desfășurate în cla-
sa specială de la Liceul „D.
Cantemir" din Capitală, în care 28
de elevi învață fizica după o pro-
gramă mai bogată decît în celelalte
școli și avînd la dispoziție 2 ore in
plus pe săptămînă.
Prof. PINCA PETRU
Compoziție — ghips.
Din examinarea conținutului
suplimentar al studiului fizicii în
clasa a X-a specială se poate trage
de la început concluzia că intrarea
în problemele speciale ale fizicii
nu se realizează abrupt. De fapt,
nici programa în sine nu conține
elemente situate deasupra nivelu-
lui normal de înțelegere al elevului.
Așa stînd lucrurile ar trebui ca
procesul de organizare a întîlnirii
elevului cu o fizică mai complexă
și mai bogată să se desfășoare cu
ușurință. în fapt, însă, există o
serie de dificultăți. Ele se dato-
resc în primul rînd faptului că
încă nu s-au creat condițiile ca ac-
tivitatea profesorului să se desfă-
șoare în modul cel mai indicat
cu putință. Instrucțiunile indică
pur și simplu temele ce se
studiază în plus, pe capitole, dar
nu recomandă nici un fel de biblio-
grafie, lăsînd aprecierea a cît a-
nume și mai ales cum anume
trebuie predat la latitudinea pro-
fesorului. Cum profesorul trebuie
să facă apel pentru pregătirea lec-
țiilor sale la o bibliografie situată
deasupra nivelului manualelor o-
bișnuite, deci la cursul universitar
sau la cartea științifică, va rezulta
pe ansamblu o diferențiere între
tratarea aceleiași materii în cele
patru clase speciale din țară. Apoi,
cum baza indicativă rămîne tot ma-
nualul—manual nou, apărut în 1966
— unele lipsuri ale acestuia se re-
simt aici mai pregnant. Este drept
că manualul respectiv este mai bun
decît cele din anii anteriori, că
explică bine unele probleme noi,
ca mișcarea de rotație a corpului
solid, reflexia și refracția etc. Fără
însă să țină seama de data la care
elevii clasei a X-a își însușesc u-
nele cunoștințe de trigonometrie,
manualul le folosește înainte ca ei
să le fi învățat, în explicarea lec-
ției despre compunerea vibrațiilor.
Apoi, problemele pe care le cu-
prinde manualul nu sînt întotdea-
una bine gradate. De multe ori se
dau de la început, ca în cazul capi-
tolului referitor la rotatia corpului
solid, probleme mult prea grele.
Fiind vorba de o clasă specială,
aici se ridică însă și unele
aspecte care nu intervin la
clasele obișnuite. Anume, atunci
cînd se intră mai adînc în proble-
mele fizicii modeme, o serie de
cunoștințe prezentate de manualele
din anii anteriori ca lucruri defini-
tiv stabilite dobîndesc un aspect
relativ, fiind puse oarecum, din
punct de vedere al interpretării lor
absolute, sub semnul întrebării. Pe
de altă parte, pătrunderea într-o
lume mai bogată în abstracțiuni și
care utilizează la un nivel destul
de avansat modele matematice
pentru a exprima prin ele unele
date experimentale presupune o
conducere foarte atentă, foarte
competentă a elevilor de către pro-
fesor. El trebuie să ajungă cu ei
pînă pe pragul acestei lumi — fără
să-l treacă, dar formîndu-le con-
vingerea că dincolo de acest prag
îi așteaptă un pasionant domeniu
de cercetare. In drumul acesta, ele-
vul ia contact nu numai cu aspecte
pînă acum nebănuite de el, ci și cu
o nouă cale de abordare a acestora
și se află în situația de a pune un
accent mai mare pe latura teore-
tică decît pe cea practică, tocmai
pentru a ajunge la o mai bună în-
țelegere a aplicațiilor practice din
fizica modernă. Or. avînd de re-
zolvat probleme atît de complexe,
profesorul clasei speciale nu este
încă, așa cum am arătat, suficient
sprijinit prin indicații bibliografice.
El nu dispune încă nici de ajutor
metodic special, nici de toată apa-
ratura necesară. Lipsesc de exem-
plu, din laborator, unele ma-
teriale didactice ca picnometrele
sau stalagmometrele. Credem că,
pe lîngă remedierea acestor nea-
junsuri — inerente într-o măsură,
începutului de drum — ar fi in-
dicată și realizarea unui contact
strîns între profesorii claselor spe-
ciale și catedrele universitare de
fizică.
Și încă un lucru. Socotim nece-
sar ca în clasele speciale să se for-
meze o atmosferă care să dezvolte
cît mai mult interesul elevilor pen-
tru studiul aprofundat al fizicii,
pentru cercetarea în acest dome-
niu. E bine, din acest punct de ve-
dere, că s-a prevăzut asistarea ele-
vilor la conferințe-prelegeri ținute
în incinta universităților. Pînă în
prezent, însă, elevii clasei speciale
de la Liceul „D. Cantemir" nu au
asistat la vreo prelegere de acest
fel.
Stînd de vorbă cu tovarășul
Constantin Serbănescu, profesorul
acestei clase, am aflat că mulți din-
tre elevii lui încă nu cunosc
scopul clasei speciale de fizică, în
care au intrat totuși „pentru că le
place fizica" și mai ales pentru că
„sînt băieți buni la carte". Socotim
că nu ar fi de dorit ca după trei
ani de învățătură într-o clasă spe-
cială de fizică acești tineri să se
îndrepte spre medicină sau poli-
tehnică, ocolind facultatea de fizică.
Pentru ca să nu se întîmple aceasta
e necesar să se clarifice de la în-
ceput pentru elevi obiectivul urmă-
rit. pe care curiozitatea și sîrguinta,
străduința lor și măiestria profeso-
rului, eficiența și calitatea progra-
mei pot să-I asigure.
D. TODERICIU
„Nimic mai trist de-
cît un om singur —
tristețea însăși: un om
singur într-o zi de săr-
bătoare..."
Sînt cuvintele cu care
debutează un patetic
reportaj semnat de un
ziarist francez, cuvinte-
le care, obsedîndu-l, îi
dau autorului ideea de
a se afla „în clipele ce-
lei mai colective dintre
sărbători", revelionul,
în preajma „celui mai
singur om". Cine poate
fi acest om ? Un calcul
nu lipsit de logică și
fantezie („nici un suflet
în apropiere pe o rază
de mai mulți kilometri;
doar urletele valurilor
și vîrsta neiertătoare")
îl trimit pe ziarist la
bătrînul paznic al fa-
Lucrări de radiofonie la Liceul nr. 4 din Bacău
Preocupări actuale
ale psihologiei românești
— Interviu cu prof. univ. ALEXANDRU ROȘCA, membru
corespondent al Academiei Republicii Socialiste România —
De ourind s-a desfășurat Conferința națională de psiho-
logie organizată de Academia Republicii Socialiste România și
Ministerul învățămîntului în colaborare cu Asociația psiholo-
gilor. Pentru a prezenta un tablou de ansamblu asupra cerce-
tării științifice din domeniul psihologiei și în mod special
asupra problemelor psihologice ale procesului instructiv-educa-
tiv, redacția noastră a solicitat un
versitar ALEXANDRU ROȘCA,
Academiei, președintele Comitetului
ței naționale de psihologie.
Ce semnificație a avut Con-
ferința națională de psihologie
în contextul vieții științifice
din țara noastră ?
în cadrul lucrărilor Conferinței
naționale de psihologie, care s-au
caracterizat prin dezbateri vii și
interesante purtate de un număr
mare de participanți — psihologi
rului din ■ Marsilia,. Dar,
decis să-i țină acestuia
tovărășie pînă în zori,
se reîntoarce în oraș
curînd după miezul
nopții, dezolat — un as-
terisc trimite cititorul
în josul paginii, unde
este rugat să-și tradu-
că adjectivul prin feri-
cit ! — că a făcut o a-
legere greșită, „ratând
o temă de succes"...
Motivul reîntoarcerii
inopinate ? Bătrînul
paznic petrecea de mi-
nune... Soția îi pregăti-
se un coș plin cu bună-
tăți, unul dintre fii îi
trimisese o sticlă de
șampanie, o fiică îl a-
nunțase să țină „tran-
zistorul" deschis pentru
că ceruse unui post de
radio să transmită spe-
interviu profesorului uni-
meinbru corespondent al
de organizare a Conferin-
din învățămînt, din institutele de
cercetare, din rețeaua sanitară și
din transporturi — s-a constatat
creșterea și întărirea — îndeosebi
în ultimii 10 ani — a frontului cer-
cetărilor în domeniul psihologiei,
datorită condițiilor deosebite create
de partid și guvern activității spe-
cialiștilor din acest domeniu, pre-
cum și conlucrării st.rînse cu cerce-
Întîlnire cu bucuria
cial pentru el o melodie
din tinerețe, alt fiu îi
expediase un pachet cu
mențiunea „a se des-
chide fix la ora zero"
(dar, curios, tatăl se
grăbise și descoperise
în pachet o pipă „Dun-
hill" și o pungă cu tu-
tun „cum probabil n-a
fumat nici regele An-
gliei !“), altă fiică...
Dar să n-o mai lun-
gim. Bătrînul paznic
avea 11 copii, sau, ca
să folosim propria-i ex-
presie, avea „11 porți
închise în fața singură-
tății".
Ne-a reamintit de a-
cest reportaj citit mai
de mult o lectură proas-
pătă a unei scrisori so-
site pe adresa „Gazetei
învățămîntului" și pe
icare redacția a-avut a-
mabilitatea să ne-o a-
rate. Purtînd semnătu-
ra învățătoarei Maria
Pretorian de la Școala
generală nr. 26 din
București, scrisoarea se
încheie cu-o caldă invi-
tație : „veniti la mine
într-o duminică sau în
oricare altă zi de săr-
bătoare".
Ce scop ar putea avea
o asemenea invitație 1
Bănuiesc că nu-i greu
de ghicit în urma po-
veștii relatate aici des-
pre bătrînul paznic al
farului...
Tovarășa Maria Pre-
torian nu este numai
învățătoare. Vreau, cu
alte cuvinte, să spun că
nu răspunde cu o dra-
goste maternă doar de
tarea științifică din alte domenii de
specialitate. Faptul că din cele 84 de
comunicări prezentate aproape 60
la sută au avut un caracter apli-
cativ dovedește orientarea pozitivă
a cercetărilor. Conferința ne-a
permis totodată să cunoaștem mai
bine stadiul actual al cercetărilor
psihologice din România sugerînd
probleme noi de cercetare.
Problemele psihologiei în-
vățămîntului au ocupat, după
cîte știm, un loc important in
ansamblul dezbaterilor din ca-
drul Conferinței. Spre ce di-
recții au fost orientate cerce-
tările din acest domeniu și în
ce măsură au răspuns ele ce-
rințelor actuale ale procesului
de învățămînt ?
într-adevăr, alături de proble-
mele psihologiei muncii, proble-
instruirea' și educația
copiilor din clasa ei.
Este ea însăși mamă.
Mamă a patru copii.
întâmplarea a făcut
ca rîndurile tovarășei
Pretorian să. constituie
o tonică parafrază, o
replică optimistă la de-
primantul adevăr cu
care ziaristul francez
își începe reportajul
pomenit. Derivată de
noi din scrisoare și re-
dusă la dimensiunile u-
nui aforism, această re-
plică ar suna astfel:
„Nimic mai plin de
bucurie decît un om în-
conjurat de copiii săi —
bucuria însăși: părinții
și copiii într-o zi de
sărbătoare !“
Iată de ce în specifi-
carea „veniți la mine
mele privitoare la psihologia pro-
cesului de învățămînt au ocupat
o poziție centrală. Referatele ex-
puse au atestat valoarea unor pre-
ocupări orientate către găsirea ce-
lor mai eficace metode de tran-
smitere a cunoștințelor. Au fost
abordate probleme privind aspec-
tele psihologice ale instruirii pro-
gramate. cu deosebire în domeniul
matematicii și al gramaticii, dis-
cipline cu cea mai mare pondere
în procesul de învățămînt. O serie
de lucrări au fost consacrate dez-
voltării gîndirii creatoare a elevi-
lor, formării și dezvoltării intere-
selor și aspirațiilor acestora în
strînsă legătură cu orientarea pro-
fesională și școlară, au prezentat
metode de evaluare a aptitudini-
lor dovedite de adolescenți. Alte
comunicări au cuprins cercetări în-
treprinse în sfera învățămîntului
special.
Cercetând programul Con-
ferinței naționale se poate
constata că unele cercetări
deși nu privesc direct sfera
învățămîntului, sînt de natu-
ră a suscita, prin concluziile
lor, interesul corpului profe-
soral.
Categoric. în afară de cercetă-
rile care au abordat în mod direct
problemele de psihologie pedago-
gică, numeroase cercetări cu carac-
ter fundamental în domeniul psi-
hologiei generale sau al psihofi-
ziologiei deschid perspectiva de-
(Continuare în pag. 4-a)
într-o duminică sau în
oricare altă zi de săr-
bătoare" : ni se dă o e-
moționantă întîlnire cu
bucuria.
Cu o bucurie simplă,
poate cea mai profund
umană, poate cea mai
nobilă bucurie.
Și, incontestabil, cea
mai trainică, cea mai
încărcată de vitalitate.
E o bucurie care nu
cunoaște oboseala și
care nu obosește.
Sîntem invitați s-o
urmărim într-o dumi-
nică. Cu o energie e-
gală, de la cîntecul ma-
tinal al aparatului de
radio și pînă la ora cînd
OCTAV PANCU-IAȘI
(Continuare tn pag. 4-a)
" .
■ -
* *

Un
moment emoționant
în viața pionierilor
Au' trecut numai cîteva săptă-
mîni de la importantul eveniment
al constituirii Consiliului Național
al Organizației pionierilor din Re-
publica Socialistă România. In
mintea noastră, a celor ce lucrăm
cu pionierii, au rămas adînc înti-
părite cuvintele calde ale tovară-
șului Nicolae Ceaușescu, care s-a
adresat educatorilor de pe tot cu-
prinsul patriei subliniind sensurile
și însemnătatea misiunii lor și
urîndu-le succese tot mai mari în
îndeplinirea nobilei lor sarcini —
creșterea și formarea schimbului
de miine ai României Socialiste.
Mobilizați de îndemnurile secre-
tarului general al Comitetului
Central al Partidului Comunist
Român, comandanții detașamente-
lor de pionieri se străduiesc să or-
ganizeze acțiuni cît mai atractive
și care să aibă, în același timp, o
puternică influență pozitivă asu-
pra copiilor. O asemenea acțiune a
avut loc recent, de exemplu, Ia
unitatea de pionieri de la .Școala
generală nr. 118 din raionul „16
Februarie". Este vorba de festivi-
tatea primirii unei noi promoții de
află aici și viitorii pionieri, care aș-
teaptă să primească, peste cîteva
minute, cravata roșie,
doi stegari ai unității,
nați ca oricind.
începe ceremonialul
în față, cei
mai emoțio-
pionieresc.
pionieri, elevi ai clasei a
a plecării din organizație
lor pionieri, elevi ai clasei
intrați acum în
lor.
Festivitatea a
din sălile scolii,
rîndurile
avut loc
III-a, și
a fosti-
a VIII-a
uteciști-
într-una
împodobită sărbă-
toreșle. Tabla s-a transforma1 par-
că într-un frumos covor românesc,
căci mîinile îndemînatice ale pio-
nierilor au desenat cu iscusință pe
ea, cu cretă colorată, motive națio-
nale. In mijlocul tablei s-a fixat
noua insignă a Organizației pio-
nierilor. Pe două rînduri, într-o
aliniere perfectă, stau foștii pio-
nieri. care astăzi poartă pentru ul-
tima dată cravata roșie. In buzu-
narul bluzei lor de un alb imacu-
lat poartă carnetul de utecist. Se
Comandanta unității, tovarășa Lu*
creția Rangă, deschide adunarea,
anunțînd scopul ei. Solemn, im-
presionant este momentul cînd,
sub steagul patriei, copiii rostesc,
cu vocile lor cristaline, legămîntul.
Rînd pe rînd ei primesc apoi cra-
vata roșie, rostind deviza „Tot
înainte !“. Acum sînt pionieri 1
Foștii pionieri, acum uteciști, le
oferă flori — crizanteme, ultimele
flori ale toamnei. Pe chipurile lor
citești ca într-o carte sentimentele
ce-i însuflețesc: regretul că se des-
part de viața pionierească, bucuria
că au intrat în rîndurile uteciști-
lor. Cu voci tremurătoare, iau cu-
vîntul. Și ce lucruri frumoase
spun 1 Unul dintre ei, Gheorghe
Dan, își deapănă amintirile din
anii de pionierat. Apoi se adre-
sează pionierilor din clasa a III-a.
cărora le dă sfaturi: cum să se
poarte, cum să cinstească numele
de pionier. Colegul lui, Dan Pre-
doiu, spune: „M-am străduit să
fiu un pionier fruntaș și am purtat
cu mîndrie cravata roșie, pe care
astăzi am înlocuit-o cu carnetul
roșu de utecist". Vorbesc apoi alți
uteciști .care evocă ceasurile de
neuitat petrecute în cercurile de la
Palatul pionierilor, întâlnirile cu
scriitorii, cel mai reușit concurs,
cea mai frumoasă serbare...
Adunarea se apropie de sfîrșit.
Intervine, acum, un alt moment
impresionant — predarea steagului
de către unul din foștii stegari ai
unității, Mircea Carp, noului ste-
gar : „Iți predau steagul și însem-
nele organizației de pionieri, ca o
sarcină de mare cinste". Noii pio-
nieri oferă la rîndul lor uteciștilor
daruri în amintirea acestui impor-
tant eveniment din viața lor.
Emoționată ca și copiii, ia cuvîn-
tul învățătoarea clasei a III-a, to-
varășa Marcela Borș, care îi feli-
cită pe noii pionieri urîndu-le suc-
ces în muncă. Vorbește apoi tova-
rășa Alexandrina Rogasieru, care a
lucrat cu detașamentul clasei a
VII-a din anul trecut. Ea scoate
în evidență hărnicia foștilor pio-
nieri, comportarea lor frumoa-
să, rezultatele bune pe care le-au
obținut la învățătură și arată
că șl astăzi, ca uteciști, ei sînt
în fruntea acțiunilor,
ca exemplu noilor
partea părinților li
copiilor, cu multă
Gheorghe Niculescu.
puțind servi
pionieri. Din
se adresează
căldură, tov.
Ia cuvîntul
apoi, în numele celor nou primiți
în organizație, pioniera Silvia lo-
nescu. Noii pionieri, spune ea, vor
purta cu cinste cravatei, vor căuta
să fie model în comportare și la
învățătură.
Adunarea se încheie cu ceremo-
nialul pionieresc. Noul stegar
poartă cu mîndrie steagul. Vocile
pure ale copiilor intonează cinte-
cul „Azi e zi de sărbătoare".
Urmează un program artistic.
Toți cei de față îl ascultă cu emo-
ție pe fostul pionier din clasa a
VIII-a, Tudor Constantin, recitind
o poezie
totdeauna
frumoase,
inimă.
creată de el — „Voi fi
gata !“.
cuvintele
Versurile sînt
1 pornite din
A fost o adunare
ce va rămîne pentru
pionierească
totdeauna în
mintea celor care au asistat la des-
fășurarea ei — elevi, profesori, co-
mandanți de pionieri, membri ai
consiliului raional al Organizației
pionierilor, părinți.
Prof. MARI A ROȘCA
șefa secției metodice
din Consiliul raional
16 Februarie al Organizației
pionierilor
Lecția
de socialism științific
Experiența acumulată da profe-
sori în predarea elementelor de
filozofie și socialispi științific, în
cei 7 ani care s-au scurs de la in-
troducerea lor în planul de învă-
țămîflt al liceului, ne permite să
tragem cîteva concluzii cu privire
la modul de organizare și desfășu-
rare a lecției la acest obiect.
Analizînd experiența unui mare
număr de profesori de socialism
științific o primă concluzie ce se
impune este aceea «că și la acest
obiect există, așa cum dovedește
activitatea multor profesori de
specialitate, posibilitatea organiză-
rii unei varietăți de tipuri de lec-
ție. Procedează nejudicios acei
profesori care folosesc fie numai
lecția de comunicare, cu toate ve-
rigile, fie numai prelegerea și
seminarul. Considerăm că folosi-
rea unilaterala, în tot timpul anu-
lui, numai a uneia dintre aceste
forme duce la neluarea în seamă a
unor aspecte didactice de o deose-
bită însemnătate cum sînt scopul
lecției, specificul materialului ce
trebuie comunicat elevilor, speci-
ficul clasei. Tocmai de aceea pro-
fesorul de socialism științific tre-
buie să folosească o întreagă va-
rietate de forme — lecțiile de co-
municare (concepute fie ca expu-
neri sistematice, fie ca lecții mix-
te, fie ca prelegeri școlare), semi-
narul, lecția de verificare a cunoș-
tințelor, lecția de recapitulare.
O problemă care suscită deose-
bit interes, uneori chiar contro-
verse, este aceea a folosirii prele-
gerii și seminarului în liceu. Pre-
darea documentelor Congresului al
Acțiuni pionierești
In raionul Cîmpeni, în
inima Țării Moților, pio-
nierii cercetează cu un
deosebit interes tradițiile
locale. Recent, tinerii et-
nografi din Abrud au fost
împreună cu comandantul
lor la Muzeul etnogra-
fic din Lupșa. Directorul
muzeului i-a. condus prin
sălile acestuia, oprin-
du-se cu ei în fața fie-
cărui exponant care vor-
bește despre obiceiurile și
meșteșugurile locuitorilor
din Țara Moților, despre
folclorul for.
Folclorul îi interesează
seriei, pionierii au parti-
cipat la săpăturile efec-
tuate în preajma școlii,
lor. S-au descoperit, cu
acest prilej, un mormînt
neolitic, un vas roman
datînd din secolele III—
IV, precum și urmele
unei așezări romano-bi-
zantine, fragmente cera-
mice, opaițe,
etc.
moneda
îndeaproape și
nierii din Albac,
leg cîntece și
populare.
La rîndul lor,
pe pio-
care cu-
poezii
pionierii
din comunele Arada, Gîr-
da și Arieșeni sînt pasio-
nați cercetători ai monu-
mentelor istorice. Nu de
mult ei au vizitat Muzeul
memorial „Avram lancu"
din comuna cu același
nume, satul în care s-a
născut Horia, precum și
alte locuri legate de răs-
coala de la 1784.
Trecutul istoric îi atra-
ge și pe micii arheologi
de la Școala generală
nr. 14 din Constanța. In-
vățînd de la cercetătorii
Muzeului arheologic din
oraș unele taine ale me-
Nu de mult,
de la Școala
pionierii
generală
nr. 7 din Călărași, înso-
țiți de comandanții lor,
au
participat la o ax-
cursie in Capitală. Cîteva
ceasuri, autobuzele i-au
purtat pe bulevardele
largi, prin cartierele noi,
prin împrejurimile orașu-
lui. Apoi pionierii au po-
posit la Muzeul de istorie
a partidului.
mișcării
revoluționare și demo-
cratice din România și la
Monumentul eroilor lup-
tei pentru libertatea po-
porului și a patriei, pen-
tru socialism. Excursie
oferit pionierilor, pe lîngă
prilejul de a vedea haina
nouă pe care a îmbră-
cat-o Capitala noastră,
cunoașterea a numeroase
aspecte emoționante din
trecutul de luptă al po-
porului, al clasei munci-
toare.
IX-Im aj P.C.R. în anul școlar tre-
cut a evidențiat încă o dată posi-
bilitatea de a se folosi aceste forme,
oare aduc avantajul utilizării cu
mai mare eficientă a timpului in
lecție, precum și al aprofundării
unor noțiuni. De asemenea, folosi-
rea lor apropie munca pe care o
desfășoară elevul în ultimele clase
ale liceului de cea pe care o va des-
fășura în viitor, în calitate de stu-
dent. Din aceste puncte de vedere,
avantajele prelegerii și ale semina-
rului în liceu sînt certe.
Practica a demonstrat însă că
între prelegerea universitară și
cea școlară există lotuși deosebiri
esențiale, legate de durata celor
două forme de activitate, de mo-
dalitatea desfășurării lor, de mij-
loacele și procedeele folosite in
exemplificarea unor noțiuni etc.
Dat fiind faptul că profesorii de
socialism științific sînt în marea
lor majoritate tineri ieșiți de pe
băncile facultății de 3—4 ani, e-
xistă pericolul să se organizeze
prelegeri de tip universitar. Dar
în acest caz, lecția nu-și ajunge
scopul ; elevii nu vor putea înțe-
lege noțiunile respective, preda-
rea va avea o eficiență' educativă
scăzută etc.
Pentru a da rezultate bune, pre-
legerea școlară trebuie organizată
de regulă la începutul unor capi-
tole sau atunci cind urmează să se
predea o lecție cu un conținut mai
bogat, care nu poate fi tratat în
30—35 de minute, firește că pre-
legerea nu trebuie să fie ruptă de
sistemul general al lecțiilor, ci în-
cadrată în acest sistem. Pentru a-
ceasta este bine ca profesorul să-și
întemeieze argumentele prezentate
în cursul ei pe lecțiile anterioare.
Nu este indicat, în același timp,
să ne limităm exclusiv în cadrul
prelegerii la expunere. Este posi-
bil să facem și aici apel la cunoș-
tințele elevilor, să-i solicităm să
participe activ la lecție. Totodată,
se impune să subliniem prin con-
cluziile noastre, părțile mai impor-
tante ale lecției, ceea ce trebuie
neapărat reținut de către elevi. In
acest fel vom păstra specificul lec-
ției ca prelegere școlară. Nu este
neapărat obligatoriu ca prelegerea
școlară să fie urmată de seminar :
ea poate fi urmată de oricare
dintre tipurile de lecție enumerate
mai sus.
Indiferent însă de tipul sau va-
rianta lecției, de asemănările și
deosebirile dintre acestea, uneori
chiar de identitatea unora (semi-
narul și lecția de verificare), exis-
tă pentru toate o serie de cerințe
comune și de cerințe specifice.
Printre cerințele comune tuturor
lecțiilor de socialism științific, in-
diferent de tipul sau varianta lor,
amintim pe cele legate de nece-
sitatea orientării ideologico-politi-
ce juste, de folosirea documente-
lor de partid și de stat, de folosi-
rea cunoștințelor de la celelalte
obiecte de învățămînt și a expe-
rienței de viață a elevilor, de va-
lorificarea maximă a resurselor
educative ale fiecărei lecții. Fără
pretenția de a fi epuizat cerințele
lecțiilor, considerăm că, insistînd
asupra acestora, aducem o contri-
buție substanțială la sporirea efi-
cienței lecției. Avem datoria de a-i
face pe elevi să înțeleagă carac-
terul științific al politicii partidu-
lui, de a-i ajuta să rețină nu atit
cifrele, cît semnificația lor. Argu-
mentul adus de unii profesori
pentru a justifica lipsa folosirii
documentelor Congresului al IX-lea
al P.C.R. în lecție — acela că ele
au fost studiate anul trecut —- nu
este de natură să contribuie la
ușurarea înțelegerii Unor noțiuni,
ci, dimpotrivă, mărește caracterul
abstract al predării, determină
greutăți în înțelegerea noțiunilor.
Consider în același timp de cea
mai mare însemnătate ca profe-
sorul să folosească toate mijloa-
cele care-i stau Ia îndemînă pen-
tru a răspunde interesului elevilor
față de însușirea politicii științi-
fice a partidului nostru, care este
expresia învățăturii marxist-leni-
niste, a aplicări) ei creatoare îp.
funcție de condițiile concrete din
România. A satisface acest interes,
reprezintă o sarcină de bază pentru
profesorul de socialism științific.
In scopul realizării accesibili-
tății lecțiilor de filozofie și socia-
lism științific este pe de altă par-
te necesară grija permanentă a
profesorului pentru a selecționa cu
dișcernâmînl noțiunile ce intențio-
nează să le comunice elevilor.
Este drept că programa indică vo-
lumul de cunoștințe pentru fiecare
lecție. 7’otuși, profesorul este acela
care. în condițiile fiecărei clase,
este chemat să stabilească, din
multitudinea de probleme, pe cele
care-i sînt necesare pentru ca lec-
ția să-și ajungă scopul. De exem-
plu, lecția ..Teoria marxist-leninis-
tă a cunoașterii" presupune lămu-
rirea multor noțiuni, printre care:
calea dialectică a cunoașterii, trep-
tele cunoașterii (treapta senzorială
și treapta rațională), practica, a-
devărul obiectiv, adevărul relativ',
adevărul absolut etc. Se pune în-
trebarea : poate profesorul să elu- '
cideze conținutul acestor noțiuni
în numai 30—35 minute (în cadrul
unei lecții mixte) sau in 50 de
minute (in cadrul unei prelegeri) ?
Răspunsul este, categoric, nu. Ce
putem face în fața unei asemenea
situații ? Procedînd cu răspundere
și discernămînt. profesorii experi-
mentați se opresc de obicei în
această lecție ’.a două probleme : ’
calea dialectică a cunoașterii lumii
și practica și rolul ei în cunoaș-
tere. In cadrul primei probleme ei
explică elevilor rolul simțurilor si
al gîndirii in cunoaștere. în cadrul
celei de a doua, lămuresc faptul că
practica este bază și scop al cu-
noașterii, ca și criteriul de veri- t
ficare a cunoștințelor omului des-
pre natură și societate. Qrganizînd '
în acest fel lecția, profesorul a-e
posibilitatea să ilustreze noțiunile
abstracte cu exemple practice din
activitatea partidului nostru, so-
țînd în vidență caracterul știin-
țific al politicii sale, creșterea rolu-
lui teoriei în perioada desăvîrsi 'ii
construirii socialismului, măsurile
luate de partid și stat pentru dez-
voltarea științei care a devenit. în
condițiile actuale, o forță nemîi-
locilă de producție. Se creează, e
asemenea, posibilitatea să se de-
monstreze în cadrul lecției că ac-
tivitatea practică a partidului
nostru reprezintă o confirmare a
adevărurilor general-valabile 'e
marxisni-Ieninisnmlui și, în ace-
lași timp, o contrjbuție la dezvol-
tarea acestor adevăruri. Punind
accentul pe aceste probleme, pro-
fesorul are posibilitatea să folo-
sească cu maximă eficiență resur-
sele educative ale lecției, să-i edu-
ce pe elevi în spiritul dragostei și
respectului față de partid, al în-
crederii în politica partidului, să
sporească hotărîrea lor de a-și în-
suși politica partidului și de a
lupta pentru traducerea ei in
viață.
Considerăm ■ « > ' .i este cu
atît mai bună cu cît este mai în-
cărcată cu noțiuni abstracte, ci,
dimpotrivă, calitatea ei poate fi
măsurată prin calitatea noțiunilor
însușite de elevi, prin profunzimea
acestora, în ultimă instanță prin
posibilitatea elevilor de a opera
cu ele.
N-am epuizat firește, aici, argu-
mentarea problemelor puse în dis-
cuție. Cred de altfel că ar fi bine-
venită deschiderea unei discuții
mai ample în legătură cu specifi-
cul lecției de so< ialism științific
și cu modalitățile creșterii efi-
cienței acesteia. Consider, de ase-
menea, că este timpul ca Institu-
tul de științe pedagogice și Edi-
tura didactică și pedagogică să
treacă la elaborarea unei metodici
a predării socialismului științifie
în liceu.
V. I. ȘTEFANOIU
conf. la T.P.C.D. Bucureștii
Rezolvarea mecanică și implicațiile ei
Arătam, într-un articol cu același
titlu publicat anterior („Gazeta în-
vățămîntului nr. 869 din 21 octom-
brie a.c.), că ceea ce se denumește
în mod obișnuit „rezolvare meca-
nică" a exercițiilor de gramatică
apare, la o analiză atentă, drept o
problemă mult mai complicată. A-
ceeași activitate (de exemplu rezol-
varea unei sarcini gramaticale), se
poate realiza pe baze psihologice
foarte diferite, de la simpla imita-
ție și pină la un nivel de înaltă ela-
borare intelectuală. Se înțelege că
în acest caz ceea ce interesează în
primul rînd este nu atit rezolvarea
ca atare, cît nivelul de la care ea a
pornit.
Dar. dacă este o realitate faptul
că un elev poate rezolva o anumită
sarcină bine sau greșit pe baze
foarte diferite — imitare imediată,
imitarea unor rezolvări anterioare,
aplicarea unor analogii elementare,
întîmplare etc. — sau, dimpotrivă,
pe baza înțelegerii logice a sarcinii
date, înțelegere posibilă și ea la di-
ferite nivele, atunci problema care
se pune este de a nu ne mai mul-
țumi în procesul de predare cu fap-
tul că elevul „știe", ci de a trece la
realizarea activă a acelui nivel in-
telectual de la care el „trebuie să
știe".
Intre factorii care contribuie la
realizarea acestui nivel în cazul
gramaticii trebuie avute in vedere,
în primul rînd, modelele gramati-
cale prin care se dau, se fixează, se
recunosc, se reproduc și se creează
informațiile. Analiza din acest
punct de vedere a modelelor gra-
maticale utilizate în manualele ac-
tuale de gramatică ne duce la două
concluzii mai importante. Avem de
a face cu modele fie stereotipe, fie
cu un mare grad de variabilitate.
Corespunzător acestor situații, re-
zolvarea sarcinilor gramaticale, așa
cum o arată probele noastre ex-
perimentale, sînt fie excesiv de ri-
gide, fie de o mare labilitate și ne-
siguranță. Așa se explică apariția
constantă a două tipuri de greșeli :
extinderea modelului însușit rigid
și la cazuri nepotrivite, cu ignora-
rea instrumentației gramaticale, sau
rezolvări pe Seama unor raționa-
mente de moment, rămășițe memo-
riale. uneori de-a dreptul fanteziste.
Acestea nu depășesc în general ceea
ce psihologii numesc stadiul de „în-
cercare și eroare".
încercarea de a elabora un sistem
de modele care să permită perfor-
manțe mari în însușirea grama-
ticii s-a lovit de greutăți nebănuite.
In primul rînd, de necesitatea cu-
noașterii numărului lor exact în
limba vorbită. In cazul propoziției
simple, dificultățile sînt mai mici.
Aceste propoziții pot fi de forma
subiect-predicat (le-am putea nota
schematic 1—2), sau de forma pre-
dicat-subiect (2—1). Nu luăm în
considerare propozițiile eliptice, nici
frazele formate din șiruri de pro-
poziții simple de forma : 1—2, 1—2,
1—2 etc., sau 2—1, 2—1, 2—1 etc.,
sau amestecate). în acest caz con-
știentizarea relațiilor posibile din-
tre 1 și 2 este relativ ușor de reali-
zat. Se pot da propoziții pe care
elevul să le reducă la schema 1—2
sau 2—1, se poate da schema 1—2,
2—1 sau o schemă combinată cerîn-
du-se elevului să creeze echivalen-
tul lor viu din limbă etc. In acest
stadiu am putea considera că elevul
și-a însușit în principiu capacitatea
de a opera cu orice tip de propozi-
ție simplă.
O dată cu propoziția dezvoltată,
lucrurile se complică insă foarte
mult. Dacă menținem notația sim-
bolică 1 pentru subiect și 2 pentru
predicat, iar atributele și comple-
mentele le notăm cu 3, 4, 5, 6 etc.,
atunci tipurile de propoziții sînt
foarte numeroase. Dar propoziția
dezvoltată poate avea și opt. zece
sau chiar mai multe cuvinte. Pen-
tru a calcula numărul exact de
combinații posibile ar trebui să
luăm o limită — să zicem 10 cuvin-
te — și să stabilim ce aranjamen-
te, permutări și combinări se pot
realiza pe rînd cu trei numere di-
ferite ,apoi cu patru... în sfîrșit cu
zece. Suma rezultatelor parțiale
ne-ar da, cu condiția respectării
sensului relațiilor dintre cuvinte,
numărul modelelor posibile. Nici un
pedagog serios nu se va gîndi însă
să meargă pe această anevoioasă
cale. Singura soluție ar fi să se gă-
sească o schemă mai simplă și mai
accesibilă pentru elevi, care, o dată
însușită, să le permită a domina
concretul limbii nu numai din
puncț de vedere sintactic, dar și
morfologic.
După multe analize, noi ne-am
oprit asupra unei scheme mult mai
simple, dar atotcuprinzătoare. Este
vorba de notarea subiectului cu
,,S“, a predicatului cu „P“ și a altei
părți de propoziție cu „A". în acest
caz, pe deoparte, numărul modele-
lor posibile se reduce foarte mult și,
deci, pot fi folosite în procesul pre-
dării ; pe de altă parte ele epuizea-
ză formele concrete posibile de pro-
poziții dezvoltate. Aceeași schemă
permite și o mai bună însușire a
părților de vorbire, care exprimă
fie subiectul, fie predicatul, fie altă
parte de propoziție. Subiectele și
predicatele multiple, ca și atributul
și complementul, sînt reductibile și
ele la schemă.
Pornind de la această concepție
am alcătuit un manual (experimen-
tat în anul școlar 1965/66 la o clasă
a Il-a aparținînd Școlii generale nr.
146 din București), în care am ur-
mărit în mod constant detașarea
modelului gramatical de instrumen-
tația de căutare a diverselor forme
gramaticale. Modelele în care se dă
informația nouă sînt prezente în 4
forme diferite în cazul propoziției
simple : (S—P). (P—S), (S—P, S—P),
(S—P, P—S). In fiecare lecție, la
predarea noilor cunoștințe se reiau
modelele anterioare în forme tot
mai diferite din punctul de vedere
al conținutului semantic. Trecerea
la propoziția dezvoltată se realizea-
ză prin amplificarea modelului
S—P, respectiv P—S, prin adăuga-
rea lui A (altă parte de propoziție),
in diferite poziții, în raport cu S
(subiectul) sau P (predicatul).
Momentul următor al lecțiilor din
manual îl formează „construcțiile".
Ele urmăresc să antreneze și să
oblige pe elev la crearea activă a
modelelor gramaticale însușite, por-
nind de la sarcini problematice. De-
sigur, această cerință este prezentă
și în lecțiile clasice sub forma unor
construcții simple, cu cuvinte de
sprijin („Alcătuiti 5 propoziții des-
pre muncitor, fabrică etc.“), a unor
construcții prin completare („Puneți
in locul punctelor cuvinte potri-
vite"), prin completarea cu subiecte
a unor propoziții eliptice etc., dar
evoluția acestor cerințe de la o lec-
ție la alta este slabă și nu se ur-
mărește formarea unor procedee de
creație gramaticală. în lecțiile noas-
tre. dimpotrivă, s-a pus un accent
deosebit pe creația elevilor. Sarci-
nile creatoare din primele lecții sînt
de tipul „Dati un exemplu de pro-
poziție simplă în care predicatul să
arate ce se spune despre ființe, lu-
cruri și fenomene ale naturii. Pre-
dicatul să fie pe locul 2. După ce
ați dat exemplul, mutați predicatul
pe locul întîi" (lecția a Il-a din ma-
nualul experimental). Mai tîrziu a-
ceste sarcini se complică ; „Dați e-
xemplu de propoziție dezvoltată.
Subiectul să fie așezat pe locul 1 și
să fie exprimat printr-un substan-
tiv propriu ; propoziția să aibă un
adjectiv pe lîngă alt substantiv din
propoziție" (lecția 25 din manualul
experimental).
După un număr de 33 de lecții,
modelele gramaticale fiind suficient
de familiare elevilor, s-a putut
trece la redarea lor sub o formă
simbolică explicită, de fapt variante
ale combinărilor posibile dintre S,
' P și A. în aceste lecții (în total 24),
nu se mai predau cunoștințe noi în
sensul clasic. Aici accentul cade pe
fixarea dinamică a cunoștințelor și
deprinderilor căpătate.
Ultimele lecții sînt consacrate u-
nor operări de tip nou. dar care vi-
zează același scop ca și cele ante-
rioare : ridicarea nivelului gîndirii
creatoare. Ele cuprind exerciții ce
urmăresc o înaltă solicitare rațio-
nală, o sinteză la un nivel superior
a tot ceea ce s-a învățat pînă acum,
în această categorie intră : exerciții
de trecere a unor propoziții în pro-
bleme gramaticale, crearea de către
elevi a unor probleme gramaticale,
transformarea unor scheme grama-
ticale simbolice în modele gramati-
cale posibile concrete și invers. Mo-
delele gramaticale pe care le con-
țin aceste lecții sint ultimul stadiu
al evoluției însușirii gramaticii din
punct de vedere operativ. Sensul lor
psihologic se leagă, credem, de ceea
ce A. N. Leontiev numește „organe
funcționale", iar J. Piaget „echili-
bru — un echilibru în același timp
mobil și permanent, astfel că struc-
tura totalităților operatorii se păs-
trează cînd ele asimilează elemen-
te noi". Din alt punct de vedere
ele pot fi considerate una din con-
dițiile de bază „care pot favoriza
flexibilitatea și creativitatea gin-
dirii", căci asigură tocmai „însuși-
rea principiilor și a structurii inter-
ne a cunoștințelor" (Al. Roșea).
Se vădește, aici, și analogia cu
teoria automatelor electronice. Ma-
șinile recunosc elementele externe
prin comparare cu schema lor
ideală din memorie. Tocmai o astfel
de schemă ideală ne pare a fi mo-
delul simbolic la care ne-am refe-
rit. Astfel de scheme pot fi formate
la elevi în mod deliberat, treptat și
de timpuriu, sau se poate aștepta
apariția lor de la sine în gîndirea
specialistului. Se înțelege că prima
cale este mult mal avantajoasă.
M. RADU, I. LUPU, M. CUCUTA
PAGINA 2
DISCIPLINA ELEVILOR
Totul influențează
în educație
Școala în complexul proces edu-
cativ pe care îl desfășoară, trebuie
să creeze în conștiința tinerilor ast-
fel de convingeri morale încît ori-
unde s-ar afla, în orice situație,
observați sau nu, ei să aibă o ținută
corespunzătoare, să se comporte
demn.
Această sarcină se realizează pe
tot parcursul școlarității, începînd
încă din prima clasă, dar ea capătă
o pondere deosebită la vîrsta ado-
lescenței. Creșterea forțelor inte-
lectuale și fizice, precum și inde-
pendența sporită trezesc la adoles-
cent tendința de a lua parte la
viața adevărată, la fapte mari, în
care să-și arate maturitatea, să se
afirme. Supraestimînd uneori
schimbările prin care trece, el se
crede suficient de matur pentru o
viață independentă și socotește că
nu trebuie să i se îngrădească în
nici un fel independența. De aici
atitudinea negativă față de cerin-
țele adulților, mai ales atunci cînd
adolescentul are impresia că e tra-
tat ca un copil. De aici și tendința
de afirmare cu orice preț, prin
orice mijloace. Dacă nu sînt sur-
prinse la timp, dacă nu sint înlă-
turate printr-o tratare diferențiată,
înțelegătoare dar fermă, cu mij-
loace pedagogice și psihologice a-
plicate cu pricepere, aceste atitu-
dini se accentuează. Iată cauzele
pentru care întîlnim tineri „bla-
zați", care vorbesc cu superioritate
despre anii de școală, de care ar
dori să scape cît mai repede, so-
cotindu-i ani de constrîngere. Iată
de ce întîlnim tineri îmbrăcați și
tunși caraghios, cu un limbaj ne
Ia locul lui, cu o ținută lipsită de
decență. Sînt, desigur, puțini la nu-
măr. dar noi trebuie să-i aducem
- în rîndul celorlalți. Ne stau la în-
de nînă pentru aceasta căi multiple
Trebuie numai să știm cum să le
folosim.
S-au prelucrat în toate școllie
prevederile cuprinse în ordinul
emis recent de Ministerul Invăță-
mîntului în legătură cu asigurarea
disciplinei elevilor. Dar, din păcate,
ele nu sînt încă respectate pretu-
tindeni. Altfel cum se explică
faptul că se mai întîlnesc elevi în
ținută de domnișori fercheși, cu
plete, care vin cînd vor la școală ?
Iată cîteva situații care mi-au
dovedit că școala mai are mult de
făcut pe această linie.
O dirigintă, îngrijorată de absen-
tele numeroase ale unuia din elevii
ei. îl vizitează la domiciliu, dar nu-1
găsește. Asist la o convorbire ulte-
Modelul
pe care
Se vorbește mult, în ulti-
mul timp, despre tinerii cu
barbă, despre elevele cu fusta
seurtă. despre elevii cu panta-
1c ni strîmți și cu ținte, în ge-
neral despre comportamentul
și ținuta necorespunzătoare a
unor tineri. Am meditat și
eu, ca pedagog și ca cetățean,
asupra acestei probleme.
Școala, profesorii, diriginții își
cunosc răspunderile în aceas-
tă privință, se străduiesc să
educe la tineri o atitudine
demnă, cuviincioasă. E adevă-
rat, se mai intîmplă uneori ca
noi, pedagogii, să nu acționăm
la timp, să închidem ochii in
fața atitudinii neconforme cu
calitatea de elev, să nu găsim
cele mai potrivite căi în dis-
cuțiile cu tinerii. Socotesc însă
că în bună măsură răspunde-
rea pentru conduita necores-
punzătoare a unora dintre ei
o poartă, alături de școală, și
alți factori.
Bunăoară, emisiunea televi-
ziunii „Clubul tinereții", ca și
alte emisiuni de același fel.
Să-i facem pe copii să îndrăgească lectura încă din clasele mici.
rioară cu elevul în prezența ma-
mei.
— Unde ai fost ieri ? De ce ai
lipsit de la școală ?
—La niște prieteni.
— Cine sînt ?
— Cunoscuți de-ai mei.
— Și ce-ați făcut acolo mai in-
teresant decît la școală ?
— Am ascultat muzică de jazz și
am cîntat la chitară.
— Părinții lor ce-au spus ?
— Nu erau acasă...
Sînt de vină, desigur, și părinții
acestor tineri. Dar ce îndrumare
le-am dat noi, pedagogii 1
Duminică dimineața. La concer-
tul obișnuit al Filarmonicii a venit
și o elevă din clasa a Xl-a, cu pă-
rinții. încercănată cu albastru și
negru în jurul ochilor, cu meșe de
păr împletite în șiruri dezordonate,
cu rochia foarte scurtă și exagerat
de strimtă. Mergea astfel alături
de părinți.
A doua zi, o discuție cu mama,
despre ținuta fetei.
— Dar era foarte drăguță și ele-
gantă. Eram doar la concert...
Cît de mult trebuie lucrat cu
acești părinți pentru a-i lămuri că
tinerețea nu e stridență, nu cere
artificii exterioare ! Ce va înțelege
eleva despre modestie, ca atribut
al tinereții, dacă mama ei gîndește
astfel ? Sînt lucruri aparent mă-
runte, dar care trădează anumite
concepții despre viață, despre con-
duita morală.
Un elev a trecut mult de margi-
nea pollteței în atitudinea față de
una din colegele lui. Sesizată,
mama a răspuns :
— Să se ocupe taică-său de el,
că-i băiat.
— Bine, dar de ce n-o face ?
— Sîntem despărțiți și nu-și
vede băiatul decît rar.
Cîte cazuri nefericite nu cunoaș-
tem noi, pedagogii, cînd părinții co-
piilor se despart ! Cred că, fără a
ne încălca atribuțiile, dar ca prie-
teni și sfătuitori, ar trebui să vor-
bim mai mult părinților despre ur-
mările pe care le au faptele lor
adesea necugetate.
O plimbare scurtă prin cîteva
locuri pitorești ale orașului. Elevii
sînt fermecați de peisajul în care
tonurile toamnei tîrzii se îmbină
cu cele ale începutului de iarnă.
Dar armonia clipei e știrbită de
niște glasuri stridente :
— Hello ! E mișto, bă ! Gineș-
te-te !
îl oferim
prezintă tineri — de multe ori
chiar elevi — într-o ținută
vestimentară excentrică, neco-
respunzătoare. De ce să patro-
neze televiziunea aceste ten-
dințe ? Este într-adevăr la
modă fusta scurtă, sînt mo-
derne coafurile înalte — dar
nu așa cum le poartă unele
tinere care apar în fața micu-
lui ecran. Pînă și fetele de
vîrstă școlară mijlocie își fac
pieptănături „moderne", pen-
tru că și la emisiunile pentru
copii gustul pentru frumos
este promovat la modul acesta.
Greșesc apoi, adeseori, și
unii părinți care înțeleg să de-
monstreze buna lor stare în-
găduind copiilor o fantezie
vestimentară de prost gust.
Sub auspiciile unor mame
care-și iubesc în mod nera-
țional copiii, permițjndu-le să
se împopoțoneze oricît, se nasc
lenea, indiferența, fuga de
ceea ce este serios. Noi încer-
căm să explicăm acestor mame
că nu ar știrbi personalitatea
fiicelor lor dacă le-ar inter-
zice să poarte ciorapi fistichii
sau să-și tapeze părul ci. dim-
potrivă, le-ar ajuta să-și for-
meze o adevărată personali-
tate, să înlocuiască frivolita-
tea cu bunul gust.
Și noi înșine putem face mal
mult pe această linie, în școa-
lă. Nu numai prin discuții, dar
și prin acțiuni care să-i atragă
pe tineri, care să le umple
timpul liber cu ocupații utile,
corespunzătoare înclinațiilor
lor. Nu sînt suficiente cele
spuse de la catedră, dacă nu in-
tervine activitatea practică cu
ajutorul căreia se formează
deprinderile.
Munca noastră, a cadrelor
didactice și a părinților, se re-
flectă în ceea ce fac și gîndesc
elevii și fiii noștri. Experiența
lor personală fiind insuficien-
tă, trebuie să fie completată
nu numai de sfaturile și în-
drumările pe care le primesc
de la noi, ci și prin modelul
pe care li-1 oferim în fiecare
clipă.
MAGDALENA PĂUN
Pitești
Nu-mi venea să cred că pot fi
elevi. Și totuși... era o formă nouă
prin care doi tineri între 16—17
ani, își exprimau admirația față
de o elevă necunoscută. Cuvîntul
concretizează o stare psihică. Ce
viață interioară dictează acest lim-
baj ? Ce sentimente, ce trăiri inte-
rioare, ce convingeri morale, ce
concepție despre prietenie și iubire
au acești tineri ?
Și unde este opinia colectivului
de elevi care să condamne stri-
dența, originalitatea greșit înțe-
leasă ? Dacă noi, profesorii, n-am
format-o, ea nu va exista.
Fiecare împrejurare trebuie să
fie folosită în școală nu numai pen-
tru a-i instrui, dar și pentru a-i
educa, a-i forma pe elevi. în con-
dițiile în care ora de psihologie —
una pe săptămînă — nu poate de-
cît enunța problemele legate de
afecte, sentimente, emoții, procese
psihice voliționale, dirigintele, mai
ales la clasele mari, trebuie să a-
corde prioritate discuțiilor cu con-
ținut etic, în care se dezbat aceste
probleme.
Din experiența mea de profesor
de psihologie mi-am dat seama de
interesul deosebit cu care elevii
participă la această unică oră, deși
posibilitățile ei sînt reduse în ra-
port cu nevoile multiple de cunoș-
tințe psihologice care se cer expli-
cate la vîrsta respectivă. Elevii te
urmăresc sorbindu-ți însetați cu-
vîntul, iar șirul problemelor pe
care le ridică ulterior nu conte-
nește. Este nevoie să se realizeze
mai mult din acest punct de vedere,
în școală, dincolo de psihologul
care dublează pe fiecare profesor,
ar trebui să existe un specialist
care în laboratorul de psihologie,
să sintetizeze un șir de observații,
să consemneze cu priceperea cuve-
nită procesele psihice ale elevilor,
evoluția lor, să îndrume colectivul
didactic și pe părinți.
Unitatea de cerințe și măsuri se
cere realizată nu numai la nivelul
școlii, ci de către toți factorii răs-
punzători de munca de educare a
elevului. O asemenea unitate va
duce și la formarea unei puternice
opinii publice, așa ca nimeni să nu
mai fie năpăsător de ținuta și com-
portarea tînărului din preajma sa.
Dacă totul influențează în educa-
ție, de la omul de pe stradă pînă
la părinte și profesor — toți tre-
buie să fim prezenți în această in-
fluențare.
Prof. CRISTINA IONESCU
Eleva Florica Pogan din Ilia-Deva — model de disciplină și de silință
la învățătură
la seral
Munca dirigintelui din școala se-
rală are aceleași obiective ca și
munca dirigintelui de la cursurile
de zi : să contribuie activ și metodic
la ridicarea nivelului la învățătură
al elevilor ce-i sînt încredințați, să
dirijeze procesul de formare, respec-
tiv de desăvîrșire, a personalității
lor. Căile de realizare a acestor
obiective sint însă foarte diferite,
datorită caracterelor specifice deo-
sebite pe care le prezintă aceste for-
me de învățămînt.
în primul rînd, clasele școlii se-
rale se caracterizează printr-o mare
neomogenitate a colectivelor. Nici
la zi, desigur, clasele nu sînt absolut
omogene. Avem de a face și aici cu
aptitudini variate, cu particularități
temperamentale, cu interese și încli-
nații diferite etc. La seral, însă,
există, înainte de toate, o neomoge-
nitate de vîrstă, întilnindu-se chiar
diferențe de 10 — 15 ani între elevi.
Foarte evidentă este apoi, la seral,
diferențierea nivelului Ia învățătură.
Dirigintele trebuie să acționeze cu
multă prudență și răbdare pentru
ca această diferențiere să nu creeze
complexe de inferioritate sau alte
reacții care ar putea să complice
mai mult munca didactică și educa-
tivă. Aici grija dirigintelui, price-
perea sa pedagogică sînt cu atât mai
necesare cu cît nu o dată cauzele
care determină rămînerea în urmă
la învățătură a unor elevi sînt cu
totul obiective.
Se știe, de pildă, că unii dintre
elevii de la seral au întrerupt cu
ani în urmă cursurile și au deci
nevoie de o perioadă mai lungă de
adaptare la regimul muncii școlare.
O parte din ei au pierdut ușurința
de a-și lua notițe, de a sesiza esen-
țialul din explicații, de a lucra cu
manualul. Alții nu-și mai pot con-
centra timp îndelungat atenția și
obosesc la efortul intelectual. Cu
asemenea elevi, la zi s-ar munci di-
ferențiat în cadrul orelor de consul-
tații sau de meditații, s-ar cere con-
cursul familiei. La seral, lucrurile
acestea nu-s posibile. Dirigintele
trebuie să aleagă alte căi. Tn primul
rînd e necesar să stimuleze voința
elevului de a învăța, încrederea în
forțele proprii. Dacă reușește s-o
facă, a găsit cheia succesului.
în ce mă privește pornesc,
în această privință, de Ia un fapt
real, convingător pentru elevi, ară-
tîndu-le că au intrat în școală pe
bază de concurs și au dovedit, deci,
cel puțin un minim de pregătire.
La ora de dirigenție. în recreație,
dau elevilor mei din clasa a IX-a,
al căror diriginte sînt, și îndrumări
practice privitoare la modul cum
trebuie să învețe. Le vorbesc despre
însemnătatea muncii perseverente,
a exercițiului regulat, a întocmirii
conspectelor etc. și caut să-1 fac
conștienți de faptul că punctualita-
LA
„Catedre și cadre"
tea, frecvența, disciplina la orele de
curs nu sint niște simple cerințe ad-
ministrative, ci condiții menite să le
ușureze lor înșile munca, să asigure
acestei munci temeinicie și serio-
zitate.
Mi se pare important, în același
timp, să-i fac pe elevi să înțeleagă
că, dacă vor găsi întotdeauna la
dirigintele lor, ca și la profesori, un
sprijin neprecupețit, acest sprijin
nu înseamnă în nici un caz indul-
gență. Cu atit mai mult trebuie lă-
murită această problemă cu cit unii
socotesc școala serală ca o simplă
formalitate. Mai cu seamă cred
astfel cei care vin la seral ca să
obțină doar diploma de studii nece-
sară la locul de muncă. Fiecare
seralist trebuie să fie convins însă
că examenul de bacalaureat, dindu-i
aceleași drepturi ca și elevului care
a urmat cursurile de zi. îi pune și
aceleași cerințe, pretinzînd cunoaș-
terea integrală a temelor prevăzute
în programă, că nu se pot acorda
dispense, nici nu se pot crea regi-
muri preferențiale.
Cred că este bine să nu trecem
peste faptul că ceea ce i se cere
elevului de la seral nu-i un lucru
ușor. E adevărat — și trebuie să
le-o spunem : pentru o perioadă de
vreme, li se cere o muncă excepțio-
nală. care implică și renunțări, și
sacrificii. Dar ei fac această muncă
pentru ei înșiși, pentru a-și desă-
vîrși propria lor pregătire, pentru a
fi capabili să desfășoare o activitate
superioară în conținut, de nivel mai
ridicat. Primesc, pentru aceasta, un
sprijin neprecupețit. Li s-au pus la
dispoziție școli, profesori, manuale,
materiale didactice. La rîndul lor,
întreprinderile îi ajută și ele. Toate
aceste condiții trebuie să fie însă
valorificate printr-un studiu serios,
aprofundat, perseverent. Am orga-
nizat cu elevii ai căror diriginte sînt
discuții pe teme ca, de pildă, „Cum
mă ajută școala să lucrez mai bine
în meseria mea", „Cum mă ajută
munca mea în producție să înțeleg
mai bine ce mi se predă" etc. Elevii
au înțeles astfel că încă de pe acum,
cît se află în școală, trebuie să res-
tituie ceea ce primesc, să muncească
mai bine.
In întreaga mea muncă de dirigin-
te la seral țin seama de faptul că,
în mod firesc, elevii acestei forme
de învățămînt au altă sensibilitate
decît adolescenții, că manifestă mai
mult amor propriu. De aceea sînt
foarte atent în discuțiile cu ei, caut
să le vorbesc de la om la om, să-i
fac să simtă în mine un prieten.
Iată numai cîteva din problemele
dirigintelui de la seral. El le poate
rezolva numai dacă își cunoaște în-
deaproape elevii, dacă discută cu ei
nu numai în clasă, ci și în afara
acesteia, dacă le cîștigă încrederea.
Prof. OLIVIU NEGOIȚĂ
Am citit cu atenție artico-
lul intitulat „Catedre și cadre"
apărut în „Gazeta învătâmîn-
tului" nr. 871 din 4. XI. a.c.
Socotesc și eu că, așa cum se
subliniază îț articol, problema
asigurării cadrelor de predare
și de conducere este extrem
de complexă, de ea depinzînd
în ultimă instanță realizarea
unui învățămînt de calitate.
Lucrînd la secția de învăță-
mînt a orașului Craiova,
mi-am putut da seama că ac-
tualul sistem de transferare a
cadrelor didactice răspunde
nevoilor învățămîntului și sa-
tisface cerințele învățătorilor
și profesorilor. în același
timp, consider și eu că este
bine să țină seama, la trans-
ferări. de criteriul valoric, de
pregătirea celor care solicită
catedrele libere existente la
liceele de cultură generală, ca
și la liceele de specialitate,
mai ales Ia cele pedagogice.
Ridică încă destule proble-
me numirea suplinitorilor care
trebuie să ocupe posturile
rezervate celor promovați în
diferite munci, în condițiile
ordinului ministrului învăță-
mîntului nr. 257/1955. Numirea
acestora are loc la începutul
anului școlar. Din cauza nu-
mărului mare de cazuri și a
lipsei unor criterii bine puse
la punct, însă, apariția ordi-
nelor întârzie pînă la 15 sep-
tembrie sau chiar după aceas-
tă dată. Cred, de aceea, că
este necesar să se stabilească
criteriile după care să fie nu-
miți acești suplinitori, iar nu-
mirea să se facă în perioada
de transferări sau într-o eta-
pă imediat următoare aces-
teia. în acest fel s-ar asigura
piezentaree tuturor cadrelor
didactice la școală Ia 1 sep-
tembrie, rămînînd să se înca-
dreze după această dată nu-
mai posturile și catedrele nou
înființate.
în ceea ce privește nepre-
zentarea la posturi a unora
dintre tinerii absolvenți, soco-
tesc și eu că ea este determi-
nată, printre altele, de modul
în care se recrutează candi-
dați! la școlile și institutele
„Cercetare despre
cercetarea științifică"
„Cercetarea asupra cerce-
tării științifice" apărită recent
în „Gazeta învățămîntului'
ne-a prilejuit o constatare
îmbucurătoare : din cei 192
învățători ți profesori anche-
tați, 134 apreciază oportuni-
tatea și importanța cercetă-
rilor în școală. Aproximativ
75 la sută din totalul cadrelor
didactice cuprinse în cadrul
anchetei vor Bă se angajeze
serios în munca de cercetare.
E un procent impresionant,
care arată că în momentul
de față există un teren deo-
sebit de favorabil pentru des-
fășurarea cercetării științifice
in cadrul școlii.
Nu putem însă să nu re-
marcăm numărul mare (50 la
sută) al celor care, deși do-
resc să efectueze o activitate
de cercetare, nu au o orien-
tare precisă în acest dome-
niu. Se impune deci, în primul
rînd, să fie fixat scopul cer-
cetărilor în vederea efectuării
unor lucrări serioase, bine
studiate.
Aș vrea să mă ocup în
mod special, în cele ce
urmează, de contribuția pe
care o pot aduce învățătorii la
cercetările legate de moder-
nizarea învățămîntului în pri-
mele clase. Se pune, de pildă,
problema îmbunătățirii vor-
birii și scrierii elevilor, a for-
mării încă din primele clase
a gîndirii matematice, a fa-
miliarizării de timpuriu a șco-
larilor cu cuceririle științifice.
Desigur, în efectuarea cerce-
tărilor trebuie să ținem seama
de amploarea preocupărilor
în această direcție manifes-
tate In ultimele decenii în
școala românească și pe plan
mondial. De aceea, se impune
ca cercetările originale să
pornească de la cunoașterea
și analiza critică multilaterală
a metodelor și procedeelor
utilizate, precum și a rezul-
tatelor obținute, pentru a se
evita alegerea unor căi ne-
productive și irosirea forțelor.
pedagogice. Ideea rezervări!
la cursurile fără frecvență a
unui număr de locuri pentru
învățătorii localnici care pre-
dau la clasele V—VIII este
foarte bună, dar nu soluțio-
nează complet problema pusă
în discuție. Cred câ ar fi bine
ca secțiile de învățămînt raio-
nale și directorii școlilor gene-
rale din comunele și satele
deficitare în cadre să selecțio-
neze pentru cursurile de zi
ale institutelor pedagogice de
trei ani ab« /enți de liceu
din comuna respectivă. Aceas-
ta presupune o muncă susți-
nută cu elevii și cu părinții
acestora în vederea orientării
lor profesionale și, în același
timp, o pregătire deosebită in
vederea concursului de admi-
tere. Numai așa se pot asigu-
ra, pentru școlile de la sate,
cadre cu pregătire corespun-
zătoare, cu perspectiva stabi-
lirii lor în comuna natală. Cu
necesitate se impune și recru-
tarea de la sate a candidaților
la admiterea în liceele peda-«
gogice. Aceștia cu siguranță,
la terminarea scolii, se vor
prezenta Ia postul de învăță-
tor din satul natal. Aceste
măsuri trebuie îmbinate, fi-
rește, cu o muncă educativă
sistematică și bine orientată.
Și acum, o părere cu privi-
re la numirea cadrelor de
conducere. La toate școlile
care au dreptul la doi sau mai
mulți directori este bine ca
cei numiți în astfel de funcții
să fie de specialități diferite.
La școlile cu doi directori noi
am asigurat unul cu pregătire
în domeniul disciplinelor din
grupa literară și altul pentru
cele din grupa științifică, iar
la școlile cu trei directori am
ales, în general, un specialist
în matematică-fizică, altul în
naturale-geografie-chimie și
altul în disciplinele din grupa
literară. în felul acesta s-au
asigurat controlul și îndruma-
rea competentă a tuturor dis-
ciplinelor.
Prof. ROMEO POPESCU
șeful secției de învățămînt
a orașului Craiova
în ceea ce privește tema-
tica propriu-zisă a cercetări-
lor, consider deosebit de im-
portant ca ele să se îndrepte
spre determinarea celor mai
eficace forme pentru dezvol-
tarea spiritului de observare
și a gîndirii independente a
elevilor, privite ca procese
continue, folosindu-se în mai
largă măsură calea experi-
mentală.
Deosebite rezultate conside-
răm că pot fi obținute prin
dezvoltarea cercetărilor pri-
vind cultivarea individualității
și a înclinațiilor personale aie
elevilor, în vederea obținerii
unui randament sporit în stu-
diu. Unul din obiectivele
esențiale ale cercetărilor este
bine să-l consîituie în conti-
nuare, dezvoltarea gîndirii
matematice a elevilor. In le-
gătură cu această chestiune
sint de luat în considerare or-
dinea predării cunoștințelor și
noțiunilor matematice, raoor-
tul între raționament și calcul,
metodica modernă a predării
matematicii la clasele mici
etc. De asemenea, se impune
o activizare a cercetărilor în
legătură cu îmbunătățirea
formelor de exprimare ver-
bală și de însușire a unei
scrieri corecte de către toti e-
levii, precum și cu valorifica-
rea în mai largă măsură a
desenului atît ca activitate in-
structivă cît și ca formă a e-
ducării estetice
Interesele majore ale învă-
țămîntului cer stimularea și
încurajarea întregului corp di-
dactic pentru valorificarea
tradițiilor progresiste ale in-
vățămintului nostru și deter-
minarea căilor specifice de
dezvoltare a școlii românești
în strînsă legătură cu expe-
riența pozitivă a pedagogiei
mondiale.
înv. MARIN BICIVLESCU
PAGfMA 3
activitatea organizațiilor sindicale
Pe marginea unui plan de muncă
Firește, nu este cazul să subli-
niem din nou importanța întocmi-
rii planurilor de muncă ale grupe-
lor sindicale, necesitatea ca fiecare
grupă să stabilească cu claritate
obiectivele principale ale activității
sale într-o anumită perioadă și mă-
surile menite să le traducă în viață.
Aceste lucruri sînt binecunoscute
de toți. Mai mult, în cadrul unor
recente instructaje organizate de
Comitetul Uniunii Sindicatelor din
învățămînt și Cultură s-au dezbă-
tut pe larg problemele privind sti-
lul și metodele de muncă, precum
și sarcinile actuale ale organelor și
organizațiilor sindicale din învăță-
mînt.
Majoritatea grupelor sindicale
și-au alcătuit planuri concrete,
judicioase, în care au prevăzut mă-
suri eficiente pentru realizarea
obiectivelor fixate, realizînd astfel.
una din principalele premise ale
unei munci de calitate. Totuși, con-
sultînd unele planuri de muncă ale
grupelor sindicale din școlile raio-
nului 16 Februarie, am putut re-
marca existența unor confuzii în
ce privește modul cum trebuie
întocmit un plan. Să analizăm mai
în amănunt de pildă planul grupei
sindicale de la Școala generală nr.
169.
Care este corelația
dintre planul general
de muncă ai școlii și
planul grupei sindicalei
— La baza elaborării planului
nostru a stat planul general de
muncă al școlii — ne-a spus tov.
Ana Hentea. organizatoarea grupei
sindicale. Totdeauna planul de
muncă este elaborat în colaborare
cu direcția școlii, astfel că el
cuprinde aceleași obiective.
Pentru a exemplifica cele spuse
de tov. Hentea să cităm din planul
de muncă al grupei: „Sprijinirea
realizării planului de școlarizare —
confruntarea cataloagelor cu regis-
trul de evidență și recensămînt" ;
„Sprijinirea conducerii școlii în
urmărirea elevilor care absentează
(cei care lipsesc 3 zile nemotivat
vor fi aduși la cunoștința direcției
în scris)" ; „Sprijinirea organizării
lucrărilor de sondaj în scopul cu-
noașterii nivelului claselor la în-
ceput de an școlar" ; „Sprijinirea
muncii social-culturale" etc.
Este bine că planul de muncă al
grupei sindicale își propune să mo-
bilizeze colectivul didactic și să-1
ajute în realizarea sarcinii sale
principale — continua îmbunătățire
a procesului instructiv-educativ. Se
naște însă întrebarea: trebuie să
copiem cu indigoul planul de mun-
că al școlii ? La Școala generală
nr. 169, lucrurile se prezintă așa :
dacă în planul școlii este prevăzută
„organizarea muncii metodice", în
planul grupei sindicale scrie „spri-
jinirea organizării muncii metodi-
ce" ; dacă în planul școlii se pro-
Educația fizică și făurirea complexă
a personalității
Pedagogia, pe care cu toții am
învățat-o, vorbește amplu și con-
vingător despre însemnătatea edu-
cației fizice ca latură componentă
a educației comuniste. Teoretic,
toți profesorii sînt de acord cu a-
ceasta, după cum recunosc în una-
nimitate și adevărul cuprins în
vechiul dar mereu actualul dicton
„Mens sana in corpore sano“.Cînd
se pune însă problema trecerii de
la vorbe la fapte, mulți sînt
împotriva practicării sistematice și
intense a exercițiilor fizice și a
sportului de către elevi. De cele
mai multe ori, ei nu prezintă ar-
gumente în sprijinul acestei ati-
tudini. Dau însă glas unei temeri
subiective — neverificate — că
performanța sportivă „n-ar face
casă bună" cu pregătirea intelec-
tuală.
Din experiența mea personală
de director adjunct la un liceu cu
program de educație fizică voi
aduce cîteva argumente pentru a-
devărata înțelegere a lucrurilor.
Nu argumentele profesorilor de
specialitate, ci chiar ale celor de
cultură generală.
întîîul argument. Foarte mulți
profesori de cultură generală din
școala noastră au recunoscut că
numeroși sportivi sînt și elevi
buni Ia învățătură. De altfel, la
sfîrșitul anului școlar trecut, pro-
centul elevilor promovați s-a ridi-
cat în școala noastră la 9O°/o Tn a-
celași procent elevii noștri au tre-
cut. și examenul de bacalaureat, și
concursul de admitere în facul-
tăți. Este nedrept, așadar, să cre-
dem că sportul poate împiedica
studiul.
Al doilea argument. Profesorii
de lucru manual, de lucrări prac-
tice și de muzică, mai ales cei ve-
niti de la liceele obișnuite, mărtu-
risesc că elevii liceului cu pro-
gram de educație fizică sînt mult
mai îndemînatici și au în mai
mare măsură decît ceilalți elevi
simțul ritmului — lucru explica-
bil prin dezvoltarea simțului miș-
cării, a ambidextriei șl a transfe-
rului de calități.
Al treilea argument. Profeso-
rii de cultură generală au recunos-
pune „organizarea unor lucrări de
sondaj în scopul cunoașterii nive-
lului claselor la început de an",
în cel al grupei sindicale se trece
„sprijinirea lucrărilor de sondaj".
Și așa mai departe...
Cum se realizează aceste obiec-
tive ? în plan ele nu sînt concreti-
zate, dar după cum se exprimă to-
varășii din biroul grupei, sprijinul
constă în... vorbe. („Noi vorbim cu
oamenii,... ii lămurim pe fiecare în
parte..., îi mobilizăm..., îi prelu-
crăm...*')
Avînd în vedere că și în planul
altor grupe am întîlnit unele for-
mulări de același gen, ar trebui să
ne oprim puțin și la noțiunea de
„sprijinire". După părerea noastră,
sindicatul nu „sprijină" conduce-
rea școlii. Sindicatul colaborează
cu conducerea școlii la îndeplinirea
unor sarcini, organizează împreună
anumite acțiuni. Activitatea grupei
sindicale nici nu se suprapune acti-
vității conducerii școlii și nici nu
este paralelă cu ea. Deși scopul și
sarcinile sindicatului și școlii pe li-
nie profesională sînt aceleași căile
de realizare sînt diferite. Organiza-
ția sindicală trebuie să joace un rol
important în viața școlii, avînd pe
linie organizatorică, profesională,
culturală și socială o activitate pro-
prie care, bineînțeles, va fi corelată
cu activitatea conducerii școlii.
Am căutat acțiunile proprii în pla-
nul grupei de la Școala generală
nr. 169. în afara unor sarcini cu-
rente — „strîngerea cotizațiilor",
„vizite la domiciliul bolnavilor" —
și de programarea unor ședințe de
birou, nu am întîlnit nimic din ceea
ce în mod obișnuit organizează
marea majoritate a grupelor sin-
dicale din școli.
Pornind chiar de Ia planul de
muncă al școlii, biroul g. upei ar fi
putut organiza numeroase acțiuni
proprii. Avînd în vedere că direc-
ția și-a propus să analizeze în
acest trimestru ritmicitatea no-
tării elevilor, ar fi fost po-
trivit ca în același scop, biroul
grupei să facă cunoscută (prin afi-
șarea unor bibliografii, prin reviste
ale presei pedagogice, prin convor-
biri la masa rotundă etc) litera-
tura pe această temă, să populari-
zeze experiența valoroasă a unor
cadre didactice în acest domeniu
etc.
Instructajele organizate de comi-
tetele sindicatelor, articolele apăru-
te în presă au subliniat în repetate
rînduri importantele sarcini pe care
le au sindicatele din învățămînt în
domeniul profesional Sînt ele în
suficientă măsură cuprinse în pla-
nul grupei sindicale de la Școala
generală nr. 169 ? Nu. în școală
funcționează un mare număr de
profesori și învățători bine pregă-
tiți, cu bune rezultate în muncă.
Totuși, numai trei cadre didactice
au dat pînă acum examenele de
gradul I și gradul II și trei sînt
înscrise în acest an la examene.
Ar fi fost necesar ca biroul grupei
sindicale să-și fi îndreptat atenția
mai mult asupra mobilizării învă-
țătorilor și profesorilor în vederea
înscrierii la examenele de grad.
cut că profesorii de educație fi-
zică, prin specificul activității lor,
sînt foarte apropiati de elevi, îi
cunosc bine și au o mare influență
pozitivă asupra lor.
Dar să spunem că aceste cîteva
argumente nu sînt încă destul de
convingătoare. Atunci să mergem
mai departe.
Activitatea de educație fizică,
performanța sportivă, să pot îm-
bina de minune cu pregătirea in-
telectuală și tehnică. De ce ? Pen-
tru că numai cei stăruitori pot
învăța astăzi tehnica atît de pre-
tențioasă a ramurilor sportive.
Vreți, ca profesor, să schimbați fi-
rea elevului vostru, să-l faceți
dîrz perseverent, pătruns de spi-
rit colectiv ? Aduceți-1 pe stadion
și puneți-1 să lupte, alături de cei
de vîrsta lui, pentru victorie.
Apoi, să nu uităm influența ac-
tivității sportive asupra dezvoltă-
rii simțului estetic. De la patina-
jul artistic la gimnastica artistică
sau înotul artistic, totul este, aici,
și educație estetică — firească, ar-
monioasă, eficientă.
Unii pedagogi se tem că prac-
ticarea sportului ratează pregătirea
și împlinirea în profesiune. Dar
ei uită sau ignoră că laureatii pre-
miului Nobel Niels Bohr și Joliot
Curie, Nansen si Hemingwa.v, Ca-
mus și Baker au fost nu simpli
pasionați ai mișcării sportive, ci
valoroși campioni. Marele fizician
Bohr a fost centru atacant al echi-
pei naționale daneze. Joliot-Curie a
fost selecționat în echipa de fotbal
juniori a Franței împotriva Angliei,
Nansen s-a numărat printre cam-
pionii de schi fond ai Norvegiei și
a fost campion mondial de pati-
naj-viteză, iar Philip Baker s-a
mîndrît cu titlu) de laureat olim-
pic la 1500 m. Alexander Fleming,
laureat al premiului Nobel pentru
medicină, descoperitorul penicili-
nei, mărturisea că datorează acti-
vității sportive din colegiu și în-
deosebi baschetului spiritul său
activ, ca și spiritul său de cola-
borare.
în planul grupei nu se prevede
nimic in legătură cu activitatea
cultural-educativă pentru cadrele
didactice, activitate specifică sin-
dicatului. Nu am întîlnit nici un
obiectiv care să-și propună acțiuni
concrete care să aibă ca scop for-
marea profilului etio și moral al
educatorului, acțiuni care să contri-
buie la lărgirea orizontului său pro-
fesional și cultural, așa cum
nu am întîlnit nici multe
altele din sarcinile care se pun
în fața sindicatelor din învă-
țămînt în etapa actuală. Nu-i de
mirare, căci, așa cum a reieșit din
discuția cu membrii biroului gru-
pei, aceștia nu au citit cam de mult
nici un articol din presa sindicală,
nu s-au străduit în suficientă mă-
sură să cunoască sarcinile sindica-
telor din școli, să fie în pas cu
actualitatea.
In ce scop sînt înaintate
planurile de muncă
ale grupelor la comitetul
sindicatului?
întrebarea ne-am pus-o firesc
atunci cînd președintele Comitetu-
lui sindicatului învățămînt din ra-
ionul 16 Februarie, tovarășul Au-
rel Corodeanu, ne-a recomandat
planul de muncă al grupei de
la Școala generală nr. 169 drept
un plan bun. A fost citit planul
de muncă de către membrii comi-
tetului ? Credem că nu, altfel nu
ar fi fost recomandat. în afara
celor semnalate de noi mai sus el
conține multe generalități și se re-
feră în cîteva locuri Ia acțiuni care
nu mai sînt de mulți ani actuale.
Desigur că acest lucru ar fi fost re-
marcat de oricine citea atent acest
plan.
O dată ce se cere ca planurile de
muncă ale grupelor sindicale să fie
înaintate la comitet, este necesar ca
ele să fie studiate, să se facă obser-
vații asupra lor. să se dea îndru-
mări pentru a fi îmbunătățite, con-
cretizate, actualizai»’ Acesta este
rostul centralizării planurilor de
muncă. Dacă trimestru de trimes-
tru comitetele sindicatelor vor ac-
cepta planuri aidoma celor care au
existat cu ani în urmă, atunci se
ivește pericolul formalismului, care
dăunează foarte mult muncii.
Peste puțin timp birourile gru-
pelor sindicale vor elabora planu-
rile de muncă pe trimestrul I al
anului 1967. Iată de ce, în această
perioadă, în centru] preocupărilor
comitetelor sindicatelor trebuie să
stea temeinica instruire a birourilor
grupelor sindicale — pornind de la
documentele Congresului Sindica-
telor și de Ia hotărîrea Conferinței
Uniunii Sindicatelor din învățămînt
șl Cultură — precum și îndrumarea
lor pentru întocmirea judicioasă a
planului de muncă.
MIRCEA IONEL
Pentru a convinge pe profesorii
de cultură generală din școala
noastră de necesitatea și valoarea
educației fizice, aim organizat — pe
lîngă prezentarea unor filme de
la olimpiade — excursii, compe-
tiții de schi șl alte întreceri între
profesori și chiar între copiii pro-
fesorilor. Pentru profesoare am
inițiat și un curs de gimnas-
tică ritmică. încet, încet, prejude-
cățile au căzut. Se pare însă că
cel mai mult au contribuit la a-
ceastă schimbare de concepție
orele de dirigenție în care, sub
conducerea comună a profesorilor
de cultură generală și de educație
fizică, s-au discutat teme aflate la
confluența materiilor. S-a început
cu istoricul olimpiadelor — temă
sportivă, dar și de istorie antică și
geografie. S-a discutat apoi despre
longevitate, despre precocitatea în
artă, literatură, sport, despre cu-
cerirea munților lumii, despre li-
teratura sportivă, despre legătura
dintre muzică și mișcare, arta
plastică și mișcare, despre forma-
rea caracterului prin jocurile
sportive. Am încheiat acest ciclu
discutînd cu elevii despre limitele
biologice, matematice și sportive
ale posibilităților omenești.
Poate că ar fi bine ca. așa cum
este și în alte țări, profesorii de
educație fizică să fie în același
timp și profesori de altă discipli-
nă — psihologie, biologie, Istorie,
limbi străine. Asemenea pregătire
i-ar înarma mal bine pentru edu-
cația multilaterală a tineretului.
Educația fizică ne face — în ti-
nerețe ca și în toți ani! vieții noas-
tre — mai dinamici și mai opti-
miști, mai sociabili și mai gene-
roși. Să nu ratăm posibilitățile
existente în acest domeniu în anii
de școală, cînd caracterul și perso-
nalitatea tinerilor se făuresc com-
plex și multilateral, prin toate
componentele educației, printre
care educația fizică joacă un rol
de mare însemnătate.
Prof. VIRGIL LUDU
Brașov
A APĂRUTi
„Revista
de pedagogie’*
nr. 11, Noiembrie 1966
In suinar :
Nicolae Ceaușescu : Cu-
vîntul rostit la Con-
sfătuirea de consti-
tuire a Consiliului
National al Organi-
zației pionierilor.
* * * Perspective noi în
fundamentarea știin-
țifică a mișcării pio-
nierești.
Ștefan Pascu : Educația
patriotică a tinere-
tului.
Ovidiu Bădina. Octavian
Neamțu : Experiența
scolii monografice
de la București in
formarea cadrelor de
cercetători ai reali-
tății sociale.
V. Bunescu. M. Ghlvlrl-
gă, C. Marinescu, T.
Truțer, M. Vișan :
Cercetarea conținu-
tului învățămîntului
Gheorghița Fleancu: Te-
leviziunea și influ-
enta ei asupra tine-
retului școlar.
Gheorghe Dumitrescu,
Georgeta Chiriță :
Date cu privire la
corelația educației fi-
zice cu celelalte dis-
cipline școlare.
Nicolae Albu: Gheorghe
Șincai, organizator și
îndrumător al învă-
țămîntului românesc
din Transilvania.
Zoltan Nahlik : învăță-
mîntul din Transil-
vania în deceniile
premergătoare revo-
luției de la 1848.
Emilia Constantinescu,
Petre Bărgăoanu :
Predarea cunoștințe-
lor de geografie
Anastasia Turovțev, Eu-
genia Tarangul: Mun-
ca independentă a
elevilor cu manualul
la lecțiile de chimie.
CRONICA
VIEȚII ȘTIINȚIFICE
RECENZII
PROFESORI
DE MATEMATICĂ
Abonați-vă din timp,
pe anul 1967. la
GAZETA MATEMATICĂ
Seria A
Gazeta publică articole
despre învățămintul mate-
matic în licee și școlile ge-
nerale, despre examenele
de bacalaureat, despre mo-
dernizarea predării mate-
maticii, ca și articole de in-
formare și note științifice,
biobibliografii ale matema-
ticienilor români de pres-
tigiu.
Abonamentele se pot face
prin oficiile poștale locale.
Costul abonamentului este
de 48 lei pentru 12 numere.
îndemnati ne elevi să se a-
boneze pentru anul 1967 la
GAZETA MATEMATICĂ
Seria B
Aceasta cuprinde articole,
note, chestiuni de examen,
probleme propuse pentru e-
levii claselor V—VIII și
pentrn cei ai claselor IX
XI, precum și rezolvarea
multora dintre ele. Gazeta
matematică seria B îi ajută
pe elevi în pregătirea exa-
menelor de admitere în li-
cee, în instituțiile de învă-
tămînt superior, ca și pen-
tru concursuri și pentru o-
limniadele de matematică.
Abonamentele (24 lei pen-
tru 12 numere), se pot face
prin oficiile poștale și fac-
torii poștali.
CONTINUĂRI • CONTINUĂRI • CONTINUĂRI
Preocupări actuale
ale psihologiei românești
terminării unor noi căi de rezol-
vare a problemelor ce stau în fața
învățămîntului. Este vorba mai ales
de problemele atenției și motiva-
ției activităților intelectuale, de
dezvoltarea limbajului, de în-
sușirea limbilor străine, pre-
cum și de căutările menfie să
determine căile cele mal eficace
de adaptare la condițiile vieții so-
ciale a persoanelor cu tulburări de
vorbire, cu hiperemotivitate etc.
Care sînt primele concluzii
ce se pot desprinde în dome-
niul psihologiei pedagogice în
legătură cu dezbaterile Con-
ferinței ?
Din lucrările prezentate si din
discuții am putut constata în ce
direcții noi este necesar să se în-
drepte cercetările si cum trebuie
să fie orientate acestea pentru ca
generalizările să aibă o valabilitate
mal mare iar aplicările să fie cît
mal eficiente. Tn ceea ce privește
învățămîntul. se conturează cu
claritate necesitatea extinderii și
adînciril cercetărilor în legătură
cu motivația învățării și a muncii
cu dezvoltarea aptitudinilor și cre-
ativității gîndirii. cu studiul for-
mării personalității multilateral
dezvoltate etc. Conferința a ară-
tat de asemenea că psihologia
poate oferi un ajutor serios tn ori-
entarea școlară și profesională a
elevilor, în promovarea celor cu
„Cercetări sociologice
contemporane”

^ontemporane
f
MiințițuJ
Recenta apariție. în Editura
științifică, a lucrării „CERCE-
TĂRI SOCIOLOGICE CONTEM-
PORANE", sub conducerea prof.
univ. Miron Constantinescu, des-
chide drumul cercetărilor și stu-
diilor privind realitățile sociale
școlare actuale care interesează un
cerc larg de educatori — profesori,
părinți, activiști oe tărîm obștesc
etc.
Studiul introductiv, semnat de
coordonatorul lucrării si intitu-
lat „Directii actuale ale cerce-
tării sociologice în tara noas-
tră" scoate în evidență principa-
lele probleme spre care se în-
dreaptă această cercetare în lu-
mina indicațiilor date de plenara
Comitetului Central al Partidului
Comunist Român din decembrie
1965 Autorul amintește de tradi-
țiile bogate existente în țara noas-
tră în domeniul cercetărilor so-
ciologice și relevă superioritatea
cunoașterii realității socale pe
baza materialismului istoric.
Referindu-se la ritmul susținut
al cercetărilor sociologice prof.
univ. M. Constantinescu, sublinia-
ză că necesitatea lor este a1ît de
natură științifică, fiind legată de o
mai profundă cunoaștere a vieții
sociale actuale, cît și de natură
practică, fiind legată de rezolva-
rea numeroaselor probleme ridica-
te în cursul construirii și desăvîr-
șirii socialismului în țara noastră:
„Intr-un stat socialist, conducerea
planificată a întregii acțiuni de
construire a socialismului are
drept bază nu numai o cunoaștere
a legilor dezvoltării sociale, enun-
țate de marxism-leninism, ci și o
cunoaștere a realităților sociale în
continuă transformare asupra că-
rora se exercită această acțiune".
Lucrarea de fată, subliniază auto-
rul studiului introductiv, reluînd
firul unor preocupări începute cu a-
proape un deceniu în urmă, cu-
prinde cercetări întreprinse în
două direcții principale: al ins-
truirea tineretului și integrarea sa
în viața socială; b) orientarea
școlară și profesională a tineretu-
lui.
Studiile cuprinse în lucrare sînt
rodu] cercetărilor întreprinse de
colective aflate sub îndrumarea
Ministerului învățămîntului, în-
cepute în toamna anului 1965 și
aflate în curs de desfășurare. Au-
torii fac cunoscute rezultatele ob-
ținute după un an de cercetări so-
aptitudini remarcabile pentru a-
numite ramuri ale învățămîntului
artistic ș.a.m.d.
Desigur, dezbaterile Confe-
rinței au profilat $1 o serie
de concluzii în domeniul for-
melor și metodelor cercetării
științifice pe tărîmul psiholo-
giei.
Bilanțul a fost, în această pri-
vință. extrem de fructuos. Foarte
Intilnire cu
ceasul șui al televizo-
rului anunță că ziua se
apropie de sfîrșit, bucu-
ria aceasta simplă nu
ostenește să creeze pen-
tru cei care au știut să
și-o apropie, să-i facă
loc in casă și în inimă.
Printre aceștia se nu-
mără și semnatara scri-
sorii — șl rîndurile el
nu ascund mîndria că
în casa șl în inima el
de mamă bucuria creea-
ză necontenit, scrie
poeme tn numele fru-
mosului, al gingășiei, al
iubirii și visului.
„Nedespărțițl totdea-
una prin țelul vieții,
prin dragoste șl respect
ciologice în unele școli generale și
medii din orașele București, Plo-
iești, Cluj, Arad și Timișoara.
Deși întreprinse de puțin timp, a-
cesle investigații contribuie, prin
multitudinea de fapte analizate, la
o mai bună cunoaștere a rolului
diferiților factori sociali care con-
cură la educarea și formarea ti-
neretului : școala, familia, mediul
extrașcolar și extrafamilial.
în primul grup de studii —
„Mediul școlar și extrașcolar și
integrarea socială a tineretului"
de Stanciu Stoian, „Relații sociale
integrative ale tineretului școlar",
de Aculin Cazacu, „Contribuția
familiei la integrarea socială a e-
levilor adolescenți", de Ion Gh,
Stanciu, „Mass-media și tineretul
școlar", de Haralambie Culea,
„Rolul relațiilor inferpersonale
spontane în formarea personali-
tății elevilor adolescenți", de Ni-
colae Dumitru — este abordată
problema integrării sociale a tine-
retului, problemă de mare actuali-
tate în cercetarea sociologică. Da-
tele furnizate de autori evidenția-
ză cu prisosință rolul mediului șco-
lar și extrașcolar al unor instituții
și organizații extrâșcolare, al fa-
miliei, al mijloacelor de comu-
nicare de masă (mass-media), al
relațiilor interpersonale ce se sta-
tornicesc între adolescenți. Fi-
rește, școala aduce o contribuție
importantă, hotărîtoare, în defini-
rea profilului spiritual al tinerilor.
Dar școala singură nu poate reali-
za totul, oricît de mari ar fi efor-
turile pe care le-ar depune slujito-
rii ei. Studiile menționate furni-
zează mult material faptic din
care rezultă măsura participării
altor factori alături de școală
și împreună cu școala, la îmbogăți-
rea vieții spirituale a adolescenți-
lor, la valorificarea potentelor in-
telectuale, artistice, tehnice ale a-
cestora, la utilizarea rațională a
timpului liber, la crearea momen-
telor de distracție și divertisment
atît de căutate de tineri și, neîn-
doios, atît de necesare.
Materialul faptio adunat de au-
tori atestă în general o judicioasă
împletire a muncii școlii cu activi-
tatea celorlalți factori, semnalînd
însă, în același timp, o serie de ca-
rențe în desfășurarea muncii edu-
cative de către acești factori. Se a-
rată. de asemenea, că valențele de
care dispun mediu) social socialist,
instituțiile extrașcolare. familia,
mijloacele de comunicare de masă
(televiziunea, cinematograful, ra-
dioul, presa etc.) nu Sînt puse în
valoare în măsura corespunzătoare
de către școală. Propaganda pe-
dagogică în rîndul părinților este
deficitară în unele cazuri, iar re-
lația adult-adolescent este privită
uneori univoc, numai din punctul
de vedere al adultului. Nu se ține
seama suficient de experiența de
viață acumulată de elevul adoles-
cent, de Interesele șt preferințele
lui.
Materialul faptic adunat de au-
tori și analizele întreprinse de ei
determină pe educatori nu numai
să reflecteze mai adîno asupra pro-
blemelor supuse cercetării, dar,
lucru deosebit de important, îi aju-
tă să privească activitatea proprie
și a altora într-o perspectivă pe o
perioadă îndelungată, pentru a pre-
figura științific personalitatea omu-
lui de mîine, azi îbeă elev.
Cel de-al doilea grup de studii
succint aș vrea să mă refer, de
pildă, la faptul că abordarea unor
fenomene psihice — cum sînt învă-
țarea. activitatea gîndirii, atenția,
interesele — de către diverși specia-
list!, din unghiuri de vedere dife-
rite — de exemplu al psihologiei ge-
nerale, al psihofiziologiei, al psiho-
logiei muncii, al psihologiei copilu-
lui și al psihologiei pedagogice, al
psihopatologiei — a evidențiat ne-
cesitatea unor dezbateri complexe
asupra acelorași probleme cu parti-
ciparea unor specialiști din ramuri
psihologice diferite.
Aș vrea să subliniez. în înche-
iere. că expoziția lucrărilor știin-
țifice de psihologie publicate în
bucuria
— duminica sîntem cu
toții laolaltă, acasă —
și casa parcă simte asta,
parcă e mai multă lu-
mină, parcă-s -mai ve-
sele tablourile, flo-
rile..."
Și este folosit acest
parcă nu ca o lipsă de
certitudine. Sensul Iul
este altul: „de fapt,
așa e în fiecare zi;
cînd al mai mulți copil,
sărbătoarea, cu căldu-
ra, cu veselia ei, se sim-
te bine la tine, n-o mai
aduce fila roșie a ca-
lendarului ci vine sin-
gură în fiecare dimi-
neață..."
Iar în alt loc al scri-
sorii •
„Firește, patru copii
înseamnă griji în plus,
răspunderi în plus. Nici
ele nu-mi ocolesc nici
casa, nici inima. Numai
că, intrînd, le întîmpi-
nă în prag bucuria, ea
le deschide ușa. Furi-
șată în zîmbetul copti-
lor, în sentimentul că
mă străduiesc să-i cresc
oameni drepți, cinstiți,
Inimoși — bucuria nu
lasă grijile să. mă co-
pleșească, nu lasă răs-
punderile să creadă că
umerii mei sînt prea
slabi pentru ele..."
„Este de neconceput
abordează, de asemenea, o proble-
mă de stringentă actualitate : ori-
entarea școlară și profesională a ti-
neretului. Ocolită si uneori negli-
jată, problema orientării școlare și
profesionale privește în măsură co-
respunzătoare școala, ca și alți fac-
tori. Optimizarea acțiunilor între-
prinse în direcția găsirii drumului
în viață în conformitate cu cerin-
țele realității, cu capacitățile de
care dispune fiecare tînăr repre-
zintă o cerință căreia se cuvine a
i se acorda întreaga atenție. Studi-
ile : „Influența mediului social asu-
pra alegerii profesiunii", de Dumi-
tru Salade, „Rolul școlii în orien-
tarea profesională a elevilor", de
Vasile Popeangă , „Factori medicali
patologici și sociali în orientarea
profesională a tinerilor normali și
deficienti", de Octavian Berlogca
și H. N. Popescu . „Opțiunile pro-
fesionale ale elevilor și semnifica-
ția lor" de Bianca Bratu . dezvă-
luie resursele de care dispun în a-
cest domeniu școala și ceilalți fac-
tori, semnalează modalitățile în
care trebuie să se acționeze. Con-
cluziile lor subliniază necesitatea
unei organizări permanente și con-
tinue a orientării școlare și pro-
fesionale, a unei mai judicioase în-
drumări pedagogice a acestui pro-
ces, a înființării unor cabinete de
orientare profesională în școli de
care să răspundă psihologi cu» o -
pregătire specială. Este menționA, ț
de asemenea, necesitatea elaborări V
unei metodici a orientării profesio-
nale adaptată sistemului școlar și
specificului mediului social în care
se află școala.
Cel de-al treilea grup de studii
se referă la problemele de meto-
dologie și de istorie. El înglobează
studiile : „O experiență de docu-
mentare sociologică în materie de
sistematizări teritoriale", de Henri
H. Stahl și Ion I. Matei, „Logiciza-
rea învățămîntului sub influența
factorilor sociali" de Gheorghe
Goian . „Sociologia și axiologia", de
Nicolae Kallos , „Sociologia in Ro-
mânia. Schiță Istorică (de’ la înce-
putul pînă la sfîrsitul celui de al
doilea război mondial)", de G. Vlă-
descu-RăcoaSa. Unele din ele rele-
vă o experiență practică de docu-
mentare sociologică, altele sublini-
ază legătura dintre sociologie și
alte științe, prezintă dezvoltarea
istorică a sociologiei românești, re-
levă trăsăturile caracteristice, con-
ținutul și etapele dezvoltării socio-
logiei din țara noastră în lumina
concepției materialist-dialectice și
istorice, scot în evidență importan-
ța cercetării sociologice concrete a
fenomenului educativ și reliefează
aria mare de cuprindere, multitu-
dinea de aspecte pe care le-a a-
bordat sau le poate aborda aceasta.
După cum se menționează și în
studiul introductiv, lucrarea prezin,-
tă doar prime rezultate și interprțț
țări. Tn anii viitori cercetarea va’
fi extinsă și îmbogățită, judecățile
de valoare emise de autori pe baza
analizelor sociologice putînd cîști-
ga și mal mult în profunzime. Cei
ce muncesc în școli întîmpină eu
interes asemenea lucrări care le
dau prilejul să reflecteze asupra
muncii ce o desfășoară la catedră
sau în mediul extrașcolar, îi ajută
să cunoască mal bine influențele
exercitate asupra elevilor și să o-
rienteze în mod judicios aceste in-
fluențe.
ANTON VASILESCU
ultimii 15 ani, expoziție prezentată
cu prilejul Conferinței naționale,
a conturat deosebit de clar faptul
că psihologia românească este în
plin avînt. Multe dintre lucrările
expuse au apărut în publicațiile
de specialitate din străinătate.
Este de datoria noastră să facem
cunoscute în cercuri cît mai largi
aceste lucrări și publicații, să sti-
mulăm Interesul pentru noua psi-
hologie ce se elaborează cu succes
în tara noastră, o dată cu valo-
rificarea și continuarea tradițiilor
progresiste ale psihologiei ro-
mânești.
H. LEREA
azi, la noi, un educator
egoist, notează invăță-
toarea-mamă. A sluji
școala înseamnă » asi-
mila fără rezerve no-
țiunea de altruism cu
tot ce are mai nobil și
mal generos. Dar nici
un manual din lume nu
te va ajuta să realizezi
aceasta cu forța cu care
o fac propria ta fami-
lie, propriii tăi copii".
Așadar, tovarășă Pre-
torian, pe duminică !
Duminica asta... cea-
laltă...
în oricare altă sărbă-
toare...
Sau în oricare altă
zi... Toată viața...
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA i București, Plata Sclntell nr. 1. Telefon 17.60.20. Abonamentele se fac Ia oficiile poștale, factorii poștali și la difuzorll din unitățile de învățămînt. Tiparul t Combinatul Pvligrafie Casa Sclntell,
4113»