Biblioteca Cern iie !
Regională j v
Hunedoara-Dfeva U
-------r-TT^rra-- f
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE UN IȚI-VĂ!
Farmecul
drumului
DOI ȘI CU DOI FAC
PATRU
Patru și cu patru opt
Opt și cu opt fac
șaisprezece...
REPETAȚI ! spune
profesorul...
(Ora de dictare,
(Jacques Prevert)
Curiozitatea, pasiunea de
a ști, de a afla, este o ca-
racteristicii a coptilor. Pro-
fesorului i se oferă un ma-
terial cum nu se poate mai
propice pentru a însămînța
grăuntele cunoașterii. Școa-
la este o instituție destina-
tă prin definiție realizării
acestui proces. E un proces
lung, un drum de ani si
ani. Cel mai adesea, vn
drum care trece in zbor
înaripat printr-o lume fas-
cinantă, prin magnifice tă-
rimuri de taine redescope-
rite.
Alteori însă e plat și
cenușiu, străbătind alene
un vast domeniu cu orizon-
turi închise poeziei, înde-
părtînd, in loc să apropie,
țelul final. Să exemplifi-
căm. Profesorul a predat
o lecție și urmează s-o pre-
dea pe cea de a doua. Se
înființează în clasă ca pe
cîmpul de bătaie. Una
dintre primele obligații
care intră în funcțiune
este aceea de a-și men-
ține autoritatea. Alegînd
o formulă comodă pen-
tru a realiza această
necesitate, își pune in bu-
zunar, înainte de a trece
pragul clasei, chipul cel de
toate zilele, înlocuindu-l cu
masca unei împietrite se-
verități. Urmează cîteva
observații categorice privi-
toare la disciplină, apoi ve-
rificarea cunoștințelor (jo-
cul de-a „îl prinde, nu-l
prinde") și operațiunea e
completă. Apoi lecția nouă
(toată lumea respiră ușu-
rată) în care se înșiră mai
■plat sau mai puțin plat,
după puterea fiecăruia,
„noile cunoștințe". Unii e-
levi, mai tari de înger, în-
ghit in silă aceste „cunoș-
tințe" nerumegate, alții ca-
pitulează și, cu ochii fixați
la sclipirile reci ale ochela-
rilor profesorului, lasă gin-
dul să zboare departe, oda-
tă cu pasărea liră, un-
deva în tării amețitoare. Și
așa, miraculoasa lume a
descoperirilor omenești, lu-
mea aceea in care am pu-
tea să călătorim ca intr-un
imperiu al basmelor, devi-
ne un marș lent, împiedi-
cat, pe un drum monoton
și prăfuit, pe marginea că-
ruia copiii se așează obo-
siți și plictisiți, ridicîndu-se
alene după îndemnuri re-
petate și insistente pentru
a se așeza la loc deîndată
ce supravegherea a încetat.
Totuși, fiecare lecție este
un fragment, o părticică
din extraordinarul și fan-
tasticul domeniu al știin-
țelor, fiecare dezvăluie co-
piilor una din marile mi-
nuni ale spiritului ome-
nesc. din marile descope-
riri adunate dram cu dram
veacuri de-a rîndul.
Ceea ce avem de făcut,
este să aprindem scinteia
dorinței de a cunoaște. Și
aici, pe lingă calitatea pre-
gătirii noastre, pe lingă
mulțimea și .valoarea me-
todelor cu care sintem înar.
mâți, mai este vorba de
încă ceva: de climatul pe
care știm să-l creăm in
clasă, de poziția pe care ne
situăm ca profesori. Este
nevoie cîteodată doar de
un zîmbet, doar de un
dram de căldură, doar să
înțelegem ca și elevii do-
resc să știe, la fel cum do-
rim noi să-i facem să afle.
Nu este nevoie să renun-
, .m nici la autoritatea
noastră, nici la „verificarea
cunoștințelor", nici la „no-
tare", nici la „predarea
noilor cunoștințe", ci doar
să-i înțelegem pe copii, să le
răspundem, prin ceea ce le
spunem în clasă, dorinței
intime de a ști. care le este
caracteristică. Să pornim cu
ei către înălțimile spre care
ii poartă visurile lor de vi-
ilor, să facem drumul prin
lumea cunoașterii pasio-
nant și fermecător, tot atit
de pasionant și de ferme-
cător pe cit sînt înseși vi-
surile.
O. BUZESCU
Clădirea Liceului „Nicolae Bălcescu" din Craiova.
Duminică 20 noiembrie, la ora 8
dimineața, cîteva sute de elevi,
îmbrăcați de sărbătoare au stră-
bătut în lung și-n lat, în sunet de
fanfară, străzile Craiovei. Așa a
început sărbătoarea celor 14 dece-
nii de existență a liceului „Nicolae
Bălcescu".
Ora 9. In fața Teatrului Națio-
nal. o mare de oameni. Pe cîteva
zeci de metri se întinde un culoar
viu fnrmat din tineri, fete și băieți
de toate vîrstele. în uniforme șco-
lare. Sînt elevii de astăzi ai liceu-
lui. Cu urale și cuvinte de bun
venit. își întîinpină oaspeții sositi
din toate colțurile țării. La festi-
vitatea de sărbătorire a liceului
și-au dat intîlnire cîteva generații
care, ca elevi sau profesori, au tre-
cut odinioară pragul școlii. Au ve-
nit de asemenea să cinstească bă-
trina școală profesori ai altor licee
din țară, părinți ai elevilor și nu-
meroși locuitori ai orașului. Au
fost de față reprezentanți ai orga-
nelor locale de partid și de stat,
reprezentanți ai Ministerului In-
vățămintului și ai Uniunii sindica-
telor din învățămînt și cultură.
Pe drept cuvînt sint mîndri cei
ce lucrează și învață aici, de școala
lor, o școală cu un trecut lung și
glorios, cu un prezent tot mai în-
floritor. Ca o deplină confirmare
a prețuirii de care se bucură școala
stă panoul pe care sînt înscrise
cuvintele rostite de tovarășul
Nicolae Ceaușescu cu prilejul vizi-
tei pe care conducătorii de partid
și de stat au făcut-o în școală în
luna iunie 1966. ..Apreciem grija
și dragostea dascălilor acestui li-
ceu pentru continuarea tradițiilor
progresiste ale înaintașilor, stră-
duința cu care pregătesc genera-
țiile de viitori constructori ai so-
cialismului și comunismului".
Despre trecutul liceului, despre
istoria sa îndelungată plină de fap-
te luminoase, despre activitatea
neobosită a slujitorilor săi din tre-
cut și de azi pentru propășirea și
înflorirea învățăinintului nostru,
a vorbit la festivitate, în cuvinte
calde, evocatoare, profesorul Ni-
colae Andrei, directorul liceului.
Subliniind însemnătatea sărbă-
torii. vorbitorul a arătat că ea re-
prezintă un omagiu adus bogatelor
tradiții ale învățămîntului româ-
nesc, pildelor glorioase de muncă,
de trudă și de abnegație pe ogorul
școlii ale înaintașilor. „Această
sărbătoare — a spus tov. Andrei —
urmează alteia, deosebit de semni-
ficative : cea a înființării univer-
sității craiovene. mărturie eloc-
ventă a înfăptuirii politicii înțe-
lepte a partidului nostru privind
dezvoltarea, perfecționarea și re-
partizarea teritorială a invățămîn-
tulu’, care vine să împlinească vi-
surile vechi ale unor cărturari pa-
trioti".
Liceul „Nicolae Bălcescu" își are
rădăcinile înfipte adine în istoria
Craiovei, a întregii Oltenii, cu care
și-a împletit-o strîns. Existența sa
este puternic legată de glorioasele
14 DECENII
tradiții revoluționare ale poporului,
de lupta sa neobosită pentru liber-
tate și independentă națională,
pentru cultură și progres. Răsfoind
paginile îngălbenite ale arhivelor
poți întilni un hrisov datat la 25
iulie 1757, prin care domnitorul
Constantin Mavrocordat hotărăște
să se zidească, pe lîngă minăstirea
Ohedeanu, două case care „s-au o-
rînduit a fi întrebuințate pentru
școala obștească de învățătură".
Alături de școala de la Obedeanu
ființau, în capitala Olteniei, și alte
școli, așa-numitele „dăscălii".
In primăvara anului 1826 se des-
chide „Școala națională de limba
românească". Data înființării ei
este consemnată de Karl Marx în
însemnările sale. Școala și-a des-
chis porțile prin grija a doi pro-
fesori români — Stanca Căpățî-
neanu și Grigore Pleșoianu, elevi
ai lui Ion Eliade Rădulescu. De-a
lungul anilor au lucrat aici și alți
profesori vestiți, animați de idealuri
înflăcărate: Florian Aaron, Con-
stantin Lecca, Ion Maiorescu, pur-
tători curajoși ai ideilor de libertate
națională și socială, animatori ai
„clubului revoluționar craiovean".
Conștienți de marea însemnătate
pe care o are școala în viața unui
popor ei au manifestat o deosebită
preocupare pentru educarea patri-
otică a elevilor.
Evenimentele anului 1848 au a-
tras în vîrtejul lor pe toți profeso-
rii și elevii școlii. La 13 iunie, con-
ducătorii revoluționari au fost con-
duși în triumf în sala de examene
a școlii, unde Eliade Rădulescu a
citit Proclamația de la Islaz, în
- timp ce, în stradă, profesorul Ion
Maiorescu se adresa mulțimii en-
tuziaste, mobilizînd-o Ia luptă. O
placă de marmură prinsă pe fațada
școlii amintește astăzi mărețele e-
venimente de la 1848.
In fața școlii craiovenii au întins
Hora Unirii, manifestîndu-și bucu-
ria față de hotărîrea Divanului
Ad-hoc din Muntenia care votase
pentru Unirea Țărilor Române.
Celebra pînză a Iui Theodor Aman
„Hora Unirii la Craiova" vorbește
în imagini emoționante despre
acele momente de neuitat.
Și în anii ce au urmat profesorii
școlii au fost mereu alături de po-
por. Ei s-au manifestat energic în
apărarea țăranilor răsculati la
1907, iar mai tîrziu au sprijinit
lupta proletariatului român con-
dus de Partidul Comunist.
Neobosită a fost activitatea pe
tărîm cultural și pedagogic a das-
călilor școlii. încă din primii ani
de existentă s-au pus aici bazele
unei biblioteci. Prin rîvna lui Ion
Maiorescu. se procură prețioase
materiale de studiu. Curînd se ri-
dica și noul local. La catedrele șco-
lii se perindă, an după an, profe-
sori al căror nume a rămas în-
scris cu litere de aur în analele ei :
George Marin Fontanin, Mihail
Străjanu, Vasile Mihăîlescu, G. P.
Constantinescu, M. Ciuceanu, Eiie
Georgescu. C. D. Fortunescu și mulți
alții. Prin - dragostea lor de
patrie și popor, prin devotamentul
cu oare au slujit școala, ei au pre-
gătit, infruntînd multe greutăți, fi-
guri proeminente ale culturii și
științei patriei, oameni de înaltă
valoare : diplomatul de prestigiu
internațional Nicolae Titulescu, e-
ruditul matematician Simion Stoi-
lov, savantii de renume mondial
Gheorghe Tițeica și Gogu Constan-
tinescu, geologii Ludovic Mrazek
și Sabba Ștefănescu, Nicolae Cocu-
lescu, creatorul Observatorului As-
tronomic, poeții Alexandru Mace-
donski și Traian Demetrescu, pic-
torii Theodor Aman, Eustațiu
Stoenescu, Ion Țuculescu și Cor-
neliu Baba, doctorii Nasta și Jianu,
academicienii IJie Murgulescu, Ște-
fan Milcu, Traian Gheorghiu, Eu-
gen Angelescu, Nicolae Petrulian,
arheologul C. S. Nicolaescu Plop-
șor. membru corespondent al Aca-
demiei și alții.
In anii noștri, Liceul „Nicolae
Bălcescu" a cunoscut, prin grija
partidului și statului, alături de
toate școlile țării, o etapă nouă,
înfloritoare, bogată în realizări. In
acest an școlar numărul elevilor
ei este de peste 2 000, la care se
adaugă cei 1 500 elevi ai secției
fără frecvență. La dispoziția elevi-
lor stau 5 laboratoare spațioase,
înzestrate cu aparatură și materia-
le dintre cele mai moderne (labo-
ratorul de geologie-geografie. bu-
năoară, cuprinde una dintre cele
mai bogate colecții de minerale din
țară). Biblioteca școlii, ale cărei
baze au fost puse încă din 1837. nu-
mără peste 32 de mii de volume,
.Discutăm deseori în colectivele
didactice despre eficiența lecțiilor.
Analizăm amănunțit condițiile
care o determină, luăm măsuri
multiple, chibzuite cu grijă, de na-
tură să asigure cir mai buna pre-
gătire a tinerilor pentru muncă,
pentru viață. Și urmărind o ase-
menea pregătire, sîntem chemați
să ne ocupăm de elevii noștri nu
numai în orele în care se află la
școală, ci și în timpul petrecut în
afara ei. să le călăuzim viața în fa-
milie. în societate, să dăm țării oa-
meni întregi, cu o personalitate pe
deplin armonioasă în toate aspec-
tele ei.
Dacă lucrurile stau așa — și ori-
ce om al școlii știe că aceasta este
chemarea Iui — putem noi înșine
să ne împărțim viața în două părți
distincte : una în școală, alta aca-
unele dintre ele deosebit de valo-
roase prin vechimea și raritatea
lor (40 de cărți poartă semnătura
unor membri ai familiei stolnicu-
lui Constantin Cantacuzino și ai
familiei lui Nicolae Mavrocordat).
De pe băncile liceului pleacă în
fiecare an tineri bine pregătiți, din-
tre care mulți se afirmă ca studenți
străluciți și apoi ca specialiști des-
toinici.
Sub îndrumarea profesorilor, e-
levii desfășoară și o bogată activi-
tate cultural-artistică. Cercurile pe
materii numără peste 700 de mem-
bri. Un mare număr de elevi fac
parte din formațiile de cor, din e-
chipa teatrală, sînt membri ai or-
chestrelor școlii, ai echipei de dan-
suri populare. Programele artisti-
ce susținute de ei sînt apreciate nu
numai în liceu, ci și în afara sa.
I.a sărbătoarea celor 14 decenii
dc activitate a liceului au adus
cuvinte dc caldă prețuire și stimă
numeroși vorbitori.
Subliniind in cuvîntul său înalta
prețuire acordată de partid și gu-
vern muncii desfășurate de profe-
sorii școlii, dintre care mulți sînt
distinși cu titluri, cu ordine și me-
dalii, tovarășul Mihaî Ivan, se-
cretar al Comitetului regional
P.C.R. Oltenia, a scos în evidentă
înaltul lor spirit de răspundere, bo-
gata experiență pedagogică pe care
au acumulat-o.
La festivitate, prof. univ. Miron
Constantinescu, adjunct al minis-
trului învățămîntului, a citit mesa-
jul de salut al conducerii Ministe-
(Continuare în pag. a 4-a)
să ? Putem să ne permitem a profe-
sa principii înalte „ex cathedra",
pentru ca odată coborîți de pe pie-
destalul ei să uităm ceea ce am
spus ?
Răspunsul la această întrebare e
clar, știut de toți. înțelegîndu-i
semnificația, marea majoritate a
dascălilor au o viață personală
care concordă perfect cu înaltele
norme etice transmise de ei tine-
retului.
O asemenea viață au și profeso-
rii Liceului pedagogic din Buzău.
Nu toți însă. Unul din ei — tristă
excepție de la regulă — și-a aban-
donat familia, care-î stingherea
„pasiunea" pentru o tînără, pe dea-
supra și elevă.
Pentru a-i determina implicații-
le. o astfel de minoritate, fie ea și
infimă, nu poate fi, nu trebuie pri-
NECESITATEA EDUCĂRII
PENTRU VIAȚA
DE FAMILIE
Este în firea lucrurilor ca di-
versele aspecte ale vieții sociale
a viitorilor cetățeni ai patriei să
capete în școală puncte de orien-
tare trainice și sigure.
Un . asemenea aspect îl constituie
și viața de familie. Rolul social al
familiei, locul ei important în so-
cietate face ca această chestiune
să nu mai fie privită ca o chestiu-
ne strict personală, iar necesitatea
educației pentru viata de familie să
se impună în afară de orice îndoia-
lă. Inrîurirea asupra școlarilor la
vîrsta cînd individualitatea oferă un
coeficient ridicat de plasticitate și
e hofărîtoare pentru existenta de
mai tîrziu a omului recomandă
școala drept un factor de mare va-
loare în acest compartiment.
Ideea nu este nouă. Ea a fost
pusă, în contexte diferite, în multe
țări. La noi, educația pentru căsă-
torie, pentru consolidarea familiei
ulterioare, deși dată în școală
foarte adeseori numai pe baze em-
pirice. a avut în trecut propaga-
tori și sprijinitori prestigioși, care
au mers mai întotdeauna pe linia
bunului simt, specific poporului
român. Amintim, printre alte con-
tribuții notabile, articolele favo-
rabile educației în vederea fami-
liei semnate de G. Coșbuc și Sofia
Nădejde în revista „Albina" la în-
ceputul secolului, propunerile te-
merare (pe atunci) ale doctorului
Gh. Marinescu de introducere a
educației .sexuale în școli, inițiati-
vele lui losif I. Gabrea pentru e-
ducație familială în învățămînt,
lupta presei muncitorești și pro-
gresiste împotriva ipocriziei cla-
selor 'dominante în materie de eti-
că familială. De asemenea. Gh.
Bogdan-Duică, în „Pregătirea ma-
melor pentru educație" (Educația,
nr. 5—6. anul IV), preconiza obli-
gația fetelor de 15—18 ani „să
jertfească cîteva ore pe săptămînă
pentru pregătirea ca educatoare în
familie".
Cu toate stavilele puse de oficia-
lități, unele inițiative pozitive au
putut fi concretizate. în liceele de
fete s-au predat, la lecțiile de igie-
nă, unele noțiuni de puericultura
și s-au introdus ore speciale de
menaj, în școlile normale de băieți
și fete erau transmise cunoștințe
psiho-pedagogice cu aplicații în e-
ducația pentru familie. La fel și în
unele școli profesionale. Desigur,
asemenea preocupări, ghidate de
o optică parțial eronată, rămineau
insuficiente.
Astăzi, educația pentru căsăto-
rie, pentru viața de familie și ma-
ternitate trebuie să se fundamen-
teze pe concepția riguros științifi-
că condiționată de structura ac-
tuală de ansamblu a orînduirii so-
cialiste, în concordanță cu' inte-
resele sociale generale. Căsătoria,
familia, raporturile lăuntrice ale
vieții familiale se cer de aceea tot
mai distinct înglobate în sfera de
acțiuni a școlii.
Sprijinul dat de școală educației
în vederea familiei este încă ne-
îndestulător. Unii consideră că ti-
nerii, la etatea cînd frecventează
liceul, nu au încă interesul și în-
țelegerea corespunzătoare chestiu-
nilor pe care le-ar pune această
vită statistic. Căci, dacă într-un-
oraș ca Buzău avem cîteva cazuri
de același fel cu cel citat — șj ele
există — este suficient pentru a
face cîteva sute de elevi să pună
sub semnul întrebării compatibili-
tatea de educatori a acestora.
Este cazul, credem, să se acor-
de o atenție sporită, la angaja-
rea personalului didactic, nu nu-
mai criteriilor privind pregătirea
de specialitate și pedagogică, ci și
comportării în familie și în socie-
tate a solicitanților. Este mai ales
cazul ca în facultățile care pregă-
tesa profesori să se acorde mai
mare atenție compatibilității sub
aspect moral a studenților respec-
tivi cu profesiunea aleasă. O ast-
fel de atenție ar fi calificat, de
exemplu, drept incompatibilă pen-
educație, că ea trebuie făcută la o
virstâ cît mai apropiată de căsă-
torie și în timpul acesteia, ceea
ce revine, evident, altor instituții
și organizații obștești. în realitate,
în ultimele clase de liceu, la vîrsta
majoratului, se ridică totuși, nece-
sitatea, de o stringentă actualitate,
a pregătirii tinerilor în spiritul de
răspundere pentru ulterioara lor
contribuție, ca membri de familie,
la dezvoltarea societății. Aceasta
este o problemă de educați® cetă-
țenească, presupunînd nu ingerin-
ța educatorului în chestiunile „pri-
vate" ale elevilor săi, ci pregătirea
acestora spre a face față temeinic
unui important act din viață, prin
solicitarea zonelor celor mai pro-
funde, mai intime, ale personalită-
ții lor, a laturii afectiv-senzoriale
a acesteia. Nu numai atitudinile
individualiste — care de altfel
subminează și comportarea actuală
— trebuie curmate, dar și conse-
cințele nefericite ale unui intelec-
tualism unilateral sau ale unei
„modernizări" prost înțelese. Nu e
vorba de a urmări abstracțiuni șî
precepte, cî de a milita pentru prac-
ticarea unor virtuți familiale și pa-
triotice în sinul societății noastre.
în acest scop socotesc că se poa-
te acorda mai multă atenție cu-
noștințelor și deprinderilor pe care
se constituie familia solidă, pre-
gătirii elevilor pentru viața socia-
lă db mai tîrziu. Se Impune fi-
rește, așa cum s-a mai arătat, să
se introducă în licee ore de edu-
cație sexuală. La aceasta ar trebui
să se adauge, fără supraîncărca-
rea programului de activitate,
chestiuni care au atingere directă
cu educarea în vederea familiei,
precum: biosoaiologia familiei,
căsnicia ca problemă a relațiilor
dintre soți, raporturi ale familiei
cu societatea etc. Apoi aspecte de
economie casnică, noțiuni practice
elementare pentru conducerea ra-
țională. chibzuită a unui cămin,
etc., iar pentru fete — și elemente
de puericultura și de menaj.
Un aport deosebit l-ar putea a-
duce și diriginții claselor a IX-a și
a XII-a. Prietenia transformată în
dragoste, premergătoare căsătoriei,
e un subiect atractiv și cu efect
sub raport educativ pentru orele
de dirigentie. Orientarea aceasta
ar viza potențarea unei anumite
formatii etice șî ar deschide făgaș
de realizare caracterelor.
Entuziasmul și generozitatea
vîrstei de aur. încrederea în vii-
tor, atașamentul față de proiectele
grandioase ale timpului nostru
constituie premise ale acestei ma-
turizări morale. Ea nu se produce
de la sine. Sensurile propriei exis-
tente se precizează și dobîndesc
claritate în munca instructiv-edu-
cativă desfășurată în spirit mili-
tant în școală. De aceea, educato-
rul este chemat să conducă un
proces de formare a tineretului
studios care să însumeze toate
coordonatele vieții, să-i ajute pe
tineri să fie fericiți mîine, în fa-
milie și prin familie, așa curn sint
fericiti astăzi în școală. în joc, în
visuri înaripate.
VALERIU C. NEȘTIAN
tru a lucra în școală pe profesoara
de geografie I. G„ repartizată în-
tr-o comună din raionul Ploiești,
care a schimbat mai mulți soți cu
scopul, mărturisit clar, de a ajunge
în Capitală — unde a ajuns în cele
din urmă, — pentru ca și aici să
divorțeze, după ce și-a văzut „vi-
sul" împlinit.
Dar, dincolo de toate măsurile
care ar trebui examinate de auto-
ritatea școlară, colectivele pedago-
gice nu se pot considera scutite de
datoria de a interveni prompt îi»
împrejurări de genul celor la care
ne referim. Abaterile de la nor-
mele de etică, de la demnitatea de
educator, de la obl’gațiile pe care,
le angajează profesiunea de dascăl
nu pol fi privite impasibil.
CONST. RADOI
STATUTUL
un taț lor și detașamentelor
de pionieri
România
din Republica Socialistă
pora-r se pot constitui
unități de pionieri
ele-
III. Uniforma,
semnele și
păstrează
ordonat,
distincțiile
pionierești
I. Membrii
lucru de către -coman
demne de laudă, este
organizației
pionierilor
cultural-artistice. sport,
deosebite,
II. Unitatea și
detașamentul
să cunoască scopul
cerea detașamentului
buzunarul de pe
un șnur împletit,
poate primi
aptitudinilor
mai multe
și rezulta-
cultural, le dezvoltă inițiativa,
pentru știință, tehnica, artă și
Organizația pionierilor educă
spiritul patriotismului socialist,
interesul
literatură,
școlarii în
al dragos-
pionierești constau din
care se atribuie de către
de-
Re-
11. Unitatea de pionieri se constituie în
școlile în care există cel puțin trei deta-
șamente de pionieri. Ea cuprinde toți pio-
nierii din școala respectivă. în mod tem-
sau a săvîrșit fapte
recompensat prin :
a) evidențierea în
b) evidențierea în
— Iubește munca, apără și
cu grijă bunurile obștești.
— Este disciplinat, îngrijit și
atît în școală cît și în afara ei.
la, precum și cu
pionieresc.
8. Pionierul are
întreaga activitate
unității, să aleagă
fața detașamentului ;
fața unității ;
apicultura, echipe
turism).
Același pionier
distincții, potrivit
telor obținute.
sau expunerea
școlii;
d) acordarea
e) atribuirea
c) fotografierea sub drapelul unității și
păstrarea fotografiei în albumul unității
frunte" (diplomă și insignă).
10. Pionierul care săvirșește abateri este
„mustrat" de către detașament, iar în caz
de abateri mai mari este „mustrat" in fața
unității, în vederea îndreptării lui.
dreptul să participe la
a detașamentului și a
și să fie ales în con-
clasele III—IV și
cei din clasele
la panoul de onoare al
ocazia ceremonialului
albastră la pionierii din
de culoare galbenă la
V—VII.
De la epoleți pînă la
partea stingă se aplică
de distincții pionierești ;
titlului de „Pionier de
pionierilor pot participa și părinții
vilor.
5. Legămintul pionierului:
„Voi învăța și voi munci pentru a
veni fiu de nădejde al patriei mele —
recomandă acest
dant.
14. Distincțiile
steluțe și insigne
15. Pentru merite cu totul
In viafa pionierilor cintecul ocupă un toc de seamă,
Organizația pionierilor din Republica
Socialistă România cuprinde școlari între
9—14 ani ; ea contribuie, alături de școală
și familie, la educarea și formarea tinerei
generații.
Organizația pionierilor își desfășoară
munca sub conducerea Partidului Comu-
nist Român.
Activitatea pe care o desfășoară Orga-
nizația pionierilor are menirea de a știr
mula preocuparea elevilor pentru învăță-
tură, pentru întărirea disciplinei școlare
și formarea deprinderilor de muncă ; ea
îi ajută pe elevi să-și lărgească orizontul
tei și devotamentului nemărginit față de
poporul nostru, față de Republica Socia-
listă România, față de Partidul Comunist
Român ; îi ajută pe copii să cunoască tra-
dițiile și trecutul glorios de luptă al po-
porului pentru eliberarea națională și so-
cială, să îndrăgească frumusețile și bogă-
țiile țării, le cultivă mindria patriotică
pentru realizările obținute în construcția
socialismului ; contribuie la întărirea prie-
teniei și frăției dintre copiii'români și cei
din rîndul naționalităților conlocuitoare.
Organizația pionierilor educă pe școlari
în spiritul internaționalismului socialist,
al prieteniei cu copiii din țările socialiste,
din întreaga lume, sub semnul păcii și în-
țelegerii între popoare ; ea le dezvoltă
sentimentul solidarității cu lupta popoare-
lor pentru libertate și independență na-
țională, pentru progres social.
Prin activitatea sa. Organizația pionie-
rilor cultivă la copii cinstea, modestia, cu-
rajul și disciplina, prietenia și tovărășia;
le dezvoltă dragostea față de munca fi-
zică și respectul pentru cei ce muncesc,
răspunderea pentru păstrarea cu grijă a
bunurilor obștești.
Organizația pionierilor se îngrijește de
organizarea plăcută și folositoare a timpu-
lui liber al școlarilor, stimulînd curiozi-
tatea și setea de cunoaștere, înclinația lor
spre cîntec, joc și drumeție ; ea organi-
zează activitatea cultural-artistică, sporti-
vă și turistică pentru toți elevii din cla-
sele I—VII.
în Organizația pionierilor elevii sînt
pregătiți în vederea intrării în rîndurile
Uniunii Tineretului Comunist.
Pionierii sînt organizați în detașamente
și unități ai căror comandanți sînt cadre
didactice.
Pentru îndrumarea nemijlocită a activi-
tății pionierești se constituie consilii ale
Organizației pionierilor (Consiliul Națio-
nal, consilii regionale, consilii raionale
(orășenești), consilii pe școală).
1.	în Organizația pionierilor sînt primiți
școlari din clasele III—VII, în vîrstă de
9—14 ani, care sînt sîrguincioși la învăță-
tură, respectă disciplina școlară, au o com-
portare corectă în școală, familie, socie-
tate.
2.	Dreptul de a primi în Organizația
pionierilor îl au detașamentele de pionieri,
în detașamentele și unitățile constituite
cu caracter temporar nu se primesc noi
pionieri.
Școlarul care dorește să devină pionier
se adresează verbal conducerii detașamen-
tului. Atunci cînd în clasa sa nu există
detașament de pionieri, el se adresează
comandantului unității de pionieri, care
stabilește detașamentul in care se va
face primirea.
3.	Elevul care dorește să intre în Orga-
nizația pionierilor este ajutat de condu-
organizației) conținutul legămîntuilui. *
îndatoririlor pionierului și semnele pio-
nieireștl.
4.	Primirea în Organizația pionierilor
se face în adunarea detașamentului. în
mod sărbătoresc, sub faldurile drapelului
patriei și ale drapelului Organizației pio-
nierilor. Comandantul detașamentului pre-
zintă numele și caracterizarea școlarilor
care și-au exprimat dorința de a deveni
pionieri ; supune apoi aprobării detașa-
mentului, în mod individual, primire® lor
în organizație. După adoptarea hotărîrii
detașamentului, noii pionieri rostesc legă-
mîntul, apoi comandantul le înmînează in-
signa și cravata.
La adunările de primire în Organizația
publica Socialistă Rotnâriia : voi fi cre-
dincios poporului și Partidului Comunist
Român : voi respecta neabătut îndatoririle
pionierești".
6.	îndatoririle pionierului :
—- Pionierul -își iubește patria, cinstește
trecutul glorios al României, tradițiile de
luptă ale poporului nostru pentru liber-
tate și independență națională.
— învață cu sîrguință.
— Este modest, cinstit și drept; spune
întotdeauna numai adevărul.
— Este curajos și demn, are încredere
în forțele sale și ale colectivului, este un
bun coleg și prieten.
— își iubește și își ajută părinții.
— Stimează și ascultă pe învățători și
profesori, respectă pe cei mai în vîrstă
decît el și are grijă de cei mici.
— Iubește și ocrotește natura, caută să
cunoască frumusețile și tainele ei.
7.	Deviza pionierului :
„Pentru gloria poporului și înflorirea
României socialiste, pentru cauza parti-
dului — înainte !“
Răspunsul la deviză 1
„Tot înainte !“
Deviza pionierului se rostește în adu-
nările pionierești. Cînd răspunde la devi-
ză. pionierul schițează salutul pionieresc.
Salutul pionieresc se folosește, de aseme-
nea, cînd se cîntă Imnul de Stat al Re-
publicii Socialiste România. Internaționa-
ducerea detașamentului și a unității, să
facă propuneri pentru îmbunătățirea mun-
cii pionierești, să ia parte la activitățile
organizate de casele și Palatul pionierilor.
9.	Pionierul care obține rezultate bune
la învățătură, în activitatea pionierească

în taberele școlare și in preventoriile pen-
tru copii.
a)	Unitatea alege anual comandamentul
unității' format din 5—15 pionieri, preșe-
dinți ai unor detașamente și alți pionieri
destoinici, care îl ajută pe comandant în
organizarea întregii activități pionierești.
Dintre membrii comandamentului se de-
semnează președintele unității, care este
în același timp și ajutor al comandantului
unității.
b)	Unitatea își desfășoară activitatea pe
baza programului aprobat de Consiliul
Organizației pionierilor din școală. Progra-
mul cuprinde :
— sărbătorirea. împreună cu școala, a
evenimentelor însemnate din viața po-
porului ;
— aniversarea unor personalități ale
științei și culturii românești și universale ;
— activități cultural-artistice și distrac-
tive organizate la nivelul școlii (serbări
școlare, carnavaluri pionierești, serbări
cîmpenești, focuri de tabără, expoziții) ;
— activități sportive de masă, excursii,
turism ;
— sărbătorirea „Zilei pionierilor" (mani-
festări cultural-artistice și sportive, parăzi
pionierești) ;
— organizarea. împreună cu școala, a
cercurilor pe obiecte, a cercurilor tehnice,
a unor activități practice, care să permi-
tă inițierea copiilor în diferite îndeletni-
ciri (apicultor, sanitar, prieten al naturii,
folclorist, călăuză) ;
— organizarea festivă a încheierii pe-
rioadei de pionierat a elevilor din clasa
a VII-a ;
— sprijinirea activității detașamentelor.
Programul de activități al unității de
pionieri este întocmit de comandant, cu
sprijinul comandamentului, ținînd seama
de părerile și propunerile pionierilor.
c)	Adunările unității de pionieri au un
caracter solemn și se organizează cu oca-
zia „Zilei pionierilor" și cu alte prilejuri
deosebite. Ele se deschid cu ridicarea pa-
vilionului și intonarea Imnului de Stat.
d)	Fiecare unitate are două drapele:
drapelul patriei și drapelul unității de pio-
nieri, care sînt purtate la adunările uni-
tății. la parăzi. demonstratii și serbări
pionierești. Fiecare drapel este purtat de
un stegar, însoțit de alți doi pionieri, care
formează garda drapelului.
Drapelul unității de pionieri este de cu-
loare roșie, cu franjuri galbene de mătase
pe margini.
Pe una din fețele drapelului sînt im-
primate emblema organizației și inscrip-
ția : „Organizația oionierilor din Republi-
ca Socialistă România". Pe cealaltă față
a drapelului este scrisă Deviza pionierului.
12.	Pionierii aceleiași clase constituie
detașamentul de pionieri. în școlile ge-
nerale oare funcționează numai cu clasele
I—IV și unde există un număr mai mic
de 30 de pionieri, detașamentul se consti-
tuie pe școală.
a)	Detașamentul își alege anual un co-
lectiv de conducere, format dintr-un pre-
ședinte și alți 2—4 pionieri buni la învăță-
tură, iubiți și stimați de colegi. Colectivul
de conducere îl^jută pe comandant în or-
ganizarea activității detașamentului. Pre-
ședintele detașamentului îndeplinește și
funcția de ajutor al comandantului de de-
tașament.
b)	Detașamentul își desfășoară munca
pe baza unui program care cuprinde :
— activități cultural-artistice (lecturi,
șezători, învățarea de cîntece și poezii, vi-
zionarea în colectiv a spectacolelor și fil-
melor, audiții muzicale, vizitarea muzeelor
și a caselor memoriale) ;
— expediții pionierești pe urmele unor
evenimente memorabile din istoria patriei
și a mișcării democratice și revoluționare
din țara noastră ;
— întilniri cu muncitori și țărani frun-
tași în muncă, activiști de partid și de
stat, ingineri, oameni de știință, cultură și
artă ; vizite la întreprinderi, șantiere ;
— manifestări în aer liber : focuri de
tabără, excursii, exerciții și concursuri
sportive, concursuri de orientare turistică,
jocuri instructiv-educative de masă ;
— îngrijirea monumentelor eroilor.
Programul de activitate se întocmește
de către comandant, ținînd seama de do-
rințele și propunerile pionierilor.
La activitățile organizate de către deta-
șament pot participa toți școlarii din plasa
respectivă.	.
c)	Detașamentul organizează, de regulă,
o adunare pe trimestru. în cadrul acestor
adunări se fac primiri de noi pionieri, se
discută și se adoptă progranțele de acti-
yitște. Ua dșsțhidețea, adunării. se cînță
Iranul de Stat.
d)	Fiecare detașament'de pionieri are
două drapele : drapelul patriei și drapelul
detașamentului.
Drapelul detașamentului eafe de culoare'
roșie : pe una din fețele drapelului este"
imprimată emblema organizației, iar pe
cealaltă față a drapelului este scris răs-
punsul la Deviza pionierului. Fiecare dra-
pel este purtat de cîte un stegar, la adu-
nările de detașament, demonstrații și pa-
răzi pionierești.
e)	Detașamentul de pionieri este înzes-
trat cu goarnă și tobă.
Profesorul Ion Minculescu lucrind in muzeu.
Muzeul
tinerilor istorici
13.	Uniforma pionierilor t
— Pentru băieți : pantaloni bleumarin,
bluză albă, bască albă (pentru cei din cla-
se'e V—VII bască bleumarin) și ciorapi trei
sferturi.
— Pentru fele : fustă bleumarin, bluză
albă, bască albă (pentru cele din clasele
V—VII bască bleumarin) și ciorapi albi
trei sferturi.
Pionierii poartă epoleți la bluză. Pe mî-
neca stingă a bluzei se prinde emblema
organizației, care are fondul de culoare
de culoare galbenă pentru președinții de
detașamente și de culoare albastră pentru
președinții de unități.
Pionierii poartă pe piept, în partea stin-
gă, insigna de pionier, care este semnul
distinctiv al Organizației pionierilor.
Cravata pionierilor este de culoare roșie
și se poartă deasupra bluzei, trecută prin-
tr-un inel alb.	4	~
Pionierul poartă insigna în fiecare zi,
iar uniforma și cravata numai cu iprilejul
adunărilor, pionierești și ori de. cîte ori i se -•
consiliul Organizației pionierilor pe școală.
a)	Steluțele se acordă pionierilor care
sînt. fruntași la învățătură și desfășoară o
activitate multilaterală.
b)	Insignele se acordă pionierilor care
obțin rezultate deosebite în anumite do-
menii de activitate (cercuri pe obiecte,
tehnice, sanitare, de prieteni ai naturii, de
Anul trecut, intr-o
zi de toamnă tirzie,
am vizitat Liceul nr.
36 din București. In
holul școlii mi-a a-
tras atenția o vitrină
pe care se afla in-
scripția „Colțul isto-
ric". Erau expuse
aici, cu mult simț ar-
tistic, piese din dife-
rite epoci, pe care
le-am privit cu inte-
res. Zilele trecute, vi-
zitind din nou școa-
la. am căutat cu pri-
virea „Colțul istoric".
In locul lui am găsit
însă un adevărat mu-
zeu școlar. Lîngă o-
biectele prezentate a-
nul trecut se adăuga-
seră multe exponate
noi. în fața uneia
dintre vitrine, tova-
rășul Ion Minculescu,
profesor de gradul I,
conducătorul cercului
tinerilor istorici din
■ școală și inițiatorul
acestui mic muzeu.
■ examina, împreună
cu cîțiva dintre mem-
brii cercului, cîteva
monede din epoca ro-
mană și epoca bizan-
tină.
Cercetător pasio-
nat al trecutului isto-
ric al poporului, pro-
fesorul Minculescu a
organizat un schimb
permanent de mate-
riale și informații cu
profesori ca Ion Hur-
dubețiu din Cîmpu-
lung Muscel, Elisabe-
ta Rădulescu din
Curtea de Argeș,
Gheorghe Popa din
Brezoi și alții. In a-
celași timp, el se stră-
duiește să dezvolte și
în rîndurile elevilor
interesul pentru cu-
noașterea vestigiilor
care luminează mo-
mentele importante
ale istoriei patriei.
Referindu-se la mă-
sura în care expona-
tele muzeului îl aju-
tă. în predare, tov.
Minculescu ne-a ară-
tat că studierea unel-
telor din epoca pie-
trei cioplite i-a făcut
pe elevii clasei a
Xl-a să înțeleagă
mai bine de ce în pa-
leolitic munca era di-
ficilă și se producea
puțin, iar studierea
ceramicii datind din
neolitic a folosit ca
material ilustrativ
pentru studiul ocu-
pațiilor omului din
această epocă. Cer-
cetînd vasele deco-
rate cu benzi sau li-
nii. fragmentele de
ceramică dacă de la
Sarmisegetuza, pre-
cum și piesele de ce-
ramică romană, ele-
vii și-au dat mai
bine scama de însu-
șirile artistice ale
strămoșilor.
Muzeul școlii are și
un sector numisma-
tic, care cuprinde
peste 600 de monede.
Se află e'ci monede
dacice, n. mede din
timpul republicii ro-
mane (secolele II și
I i.e.n.), din timpul
lui Octavian August,
Vespasian, Domițian,
Traian, Hadrian, Dio-
clejian etc., monede
bizantine ș. a. m. d.
Membrii cercului
și-au propus ca '.a
primăvară, cînd se
împlinește un veac de
la apariția primelor
monede în România
modernă, să organi-
zeze o expoziție de
numismatică. Muzeul
posedă în prezent
monede românești
din peste 100 de emi-
sii.
Interesant este și
sectorul de tipărituri
al muzeului. Aici se
află vechi manuale
școlare, un exemplar
al Cronicii lui Ghe-
orghe fineai, precum
și un exemplar d n.
„Regulamentul orga-
nic". datând din 1S47.
Un alt colț al muzeu-
lui prezintă albume
cu fotografii luate de
membrii cercului >n
excursiile și vizitele
organizate la muzee
și locuri istorice.
Profesorul Mincu-
lescu și-a propus să
realizeze în școală un
cabinet istoric, dotat
cu tot ceea ce este
necesar pentru valo-
rificarea materialului
tot mai bogat de care
va dispune muzeul.
Strădania lui lăuda-
bilă merită — și va
găsi, sîntem siguri —
sprijinul secției de
învățămînt.
ȘTEFAN DRAGHIA
consiliile regionale acordă, la propunerea
consiliilor raionale (orășenești), titlul de
„Pionier de frunte" (diplomă și insignă).
16.	Pentru activitate deosebită, desfășu-
rată de unități și detașamente de pionieri,
se acordă „Diploma de unitate (sau deta-
șament) fruntașă" de către Consiliul Na-
țional al Organizației pionierilor, la pro-
punerea consiliilor regionale.
17.	Organizația pionierilor are marșul
său propriu.
18.	Unitățile și detașamentele de pio-
nieri sărbătoresc în fiecare an. în prima
duminică a lunii iunie, „Ziua pionierilor'






O




SESIUNE ȘTIINȚIFICA
Recent a avut loc la Craiova o
sesiune de comunicări științifice a
cadrelor didactice din școlile ora-
șului. Organizată sub îndrmarea
secției de învățămînt a Sfatului
popular orășenesc, cu concursul
Universității craiovene și al filiale-
lor locale ale societăților științifice
ale cadrelor didactice, sesiunea a
reunit 21 de comunicări originale,
aducînd o reală contribuție la ri-
dicarea nivelului de pregătire
al profesorilor.
A stîrnit mult interes, de pildă,
comunicarea prezentată de profe-
sorul Ion Negreanu — „Probleme
și aspecte ale educației estetice in
învățămîntul de cultură generală"
— care a definit factorii, mijloacele
și căile educației estetice și a enu-
merat condițiile dezvoltării aces-
teia, subliniind locul ocupat de
creația populară în cultivarea
sensibilității și a gustului pentru
frumos. Muncii educative i-a fost
consacrată și comunicarea prezen-
tată de prof. Miltiade lonescu.
Elaborată pe baza unei cercetări
întreprinse in rîndurile a 200 de
elevi din clasele IX-XI de la li-
ceele nr. 2, nr. 4 și nr. 5 din Craio-
va, lucrarea profesorului lonescu
a analizat problemele educației
elevilor în condițiile școlii mixte,
sugerînd o serie de căi menite să
conducă la înlăturarea deficiențe-
lor constatate.
Multe probleme interesante au
fost ridicate în comunicările pri-
vind predarea. De pildă, comuni-
carea intitulată „Folosirea cunoș-
tințelor de istorie literară locală in
predarea lecțiilor de literatură
română", de profesorul Gheorghe
Firănescu, a analizat cum sînt valo-
rificate aceste cunoștințe în educa-
ția patriotică a elevilor. Comuni-
carea elaborată, de prof. Georgeta
Stoica și învățătoarea Maria
Crîngoiu s-a ocupat de folosirea
mediului local în formarea prime-
lor noțiuni de geografie la clasa a
IH-a. iar lucrarea profesoarei
Maria Pirvănescu s-a referit la
lecțiile de cercetare pe teren a
fenomenelor geografice.
De un ridicat nivel științific a
fost comunicarea privind rolul
predării problemelor de fizică in.
formarea gîndiril științifice a elevi-
lor, ca și comunicarea profesorilor
Ecaterina Marian și Ionel Vițan,
despre metodica rezolvării proble-
melor de fizică și chimie. La rîndul
lor, învățătoarele Maria Crîngoiu și
Virginia Popa au prezentat o lu-
crare despre posibilitățile de a
moderniza predarea matematicii
incepînd din primele clase ale șco-
lii generale. Aceleiași probleme i-a
fost consacrată cercetarea realizată
de învățătorul Constantin Mitroi
cu sprijinul lectorului universitar
D. Stoica, în cadrul căreia s-a
experimentat o nouă programă de
aritmetică la clasele I—IV.
Discuțiile purtate pe marginea
comunicărilor au analizat nume-
roase aspecte ridicate in cuprinsul
acestora. în același timp, în cadrul
discuțiilor au fost relevate o serie
de cerințe privind îmbunătățirea
condițiilor în care se desfășoară
munca de cercetare a cadrelor di-
dactice. S-a arătat astfel că este ne-
cesar ea învățătorii și profesorii să
fie mai amplu orientați asupra me-
todelor ce pot îi folosite in cerce-
tare. In legătură cu necesitatea
unei temeinice documentări de
specialitate s-a propus să se înfiin-
țeze la Craiova, ca și in alte centre
regionale, filiale ale Bibliotecii
centrale pedagogice. De asemenea,
s-a considerat necesar ca, pentru
asigurarea suportului științific ne-
cesar susținerii experimentale a
unora dintre cercetări, să se pună
la dispoziția cadrelor didactice
care studiază probleme de spe-
cialitate și aparatura adecvată. De
mare însemnătate pentru buna
orientare a cercetărilor — au ară-
tat participantii la discuții — ar
fi întărirea activității cabinetului
pedagogic din Craiova, ca și ridi-
carea nivelului muncii desfășurate
de filialele societăților științifice
ale cadrelor didactice.
D. T.
PAGINA 2
OPINII
■v-V' *6
Poate
fi studiată
teoria
literaturii în
31 ore?
Nu este nici un secret
mentul de față teoria
că în mo-
literalurii
are o poziție dezavantajată față de
celelalte discipline. Cauza, credem,
rezultă din faptul că ea este privită
dintr-un punct de vedere îngust,
fiind considerată un fel de anexă
a studiului istoriei literaturii.
Există mai multe elemente care
generează această impresie. Unul
dintre ele este soluția adoptată în
prezent, după care studiul teoriei
literaturii a fost înghesuit într-o
treime din orele afectate studierii
limbii și literaturii române în cla-
sa a IX-a. Aceasta duce în mod
fatal la comprimarea materiei,
ceea ce înseamnă, implicit, super-
ficialitate în tratarea problemelor
și omiterea unor chestiuni de im-
portanță majoră. Un alt element
constă in conținutul programei de
teorie a literaturii, care, așa cum
se prezintă acum, lasă impresia de
a fi învechită, deoarece pune ac-
cent prea mare pe unele probleme
depășite în dauna unor probleme
noi și actuale, pe care Ie ignorea-
ză (in special la capitolul mijloa-
celor artistice, al versificației sau
al teoriei genurilor). în sfîrșit, par-
tea de teorie literară din actualul
manual pentru clasa a IX-a păcă-
tuiește printr-o serie de inadver-
tențe și confuzii care de aseme-
nea dau impresia de superficiali-
tate, de elaborare în grabă. Impre-
sia este întărită și de faptul că
deși se află la a doua ediție, ma-
nualul a apărut în acest an fără
nici o îmbunătățire.
După părerea noastră, teoria li-
teraturii nu trebuie considerată un
auxiliar pentru facilitarea înțele-
gerii operelor din istoria literatu-
rii române ce urmează a fi stu-
diate. Importanța teoriei literatu-
rii ca ramură principală a științei
literaturii constă în primul rînd in
aceea că îi înarmează pe elevi pen-
tru toată viața cu știința de a pă-
trunde în profunzimea operei lite-
rare, a oricărei opere literare, din
orice timp și din orice literatură.
De aici necesitatea de a studia a-
ceastă disciplină în adincime, de a
cunoaște toate aspectele importan-
te pe care le implică. în afară de
aceasta, teoria literaturii oferă
importante posibilități de educație
estetică, în special dacă pentru
exemplificări se apelează la cele
mai valoroase opere. Apoi, dată
fiind posibilitatea teoriei literatu-
rii de a oferi exemple din litera-
tura universală, ea creează însem-
nate premize pentru introducerea
în liceu a studiului istoriei litera-
turii universale și a esteticii. în
sfirșit, teoria literaturii contribuie
la îmbogățirea vocabularului ele-
vilor cu termeni de specialitate din
domeniul artei în general și al li-
teraturii în special, precum și la
lărgirea considerabilă a orizontu-
lui lor cultural.
Socotim că, astfel pusă proble-
ma, posedăm suficiente motive ce
Justifică propunerea de a se căuta
o nouă soluție de studiere a teoriei
literaturii, care să permită preda-
rea ei în mod cît mai științific,
în acord cu problemele contempo-
rane, fără a o înghesui între limite
strimte.
în acest sens, nu vedem în mo-
mentul de față decît trei soluții
în anul acesta la clasa
dă seama în ce constau
avantaje.
a IX-a. îți
aceste dez-
O a doua soluție ar consta în
predarea teoriei literaturii paralel
cu istoria literaturii române. Cu
alte cuvinte, după fiecare operă
care se analizează în cadrul stu-
diului literaturii române să se in-
troducă un capitol rezervat cuno-
ștințelor de teorie literară afe-
rente operei respective. Pentru a-
ceasta trebuie creată condiția ca
fiecărei opere la care se prevede
analiza literară să i se afecteze o
oră în plus, pentru problemele de
teorie. Varianta aceasta ni se pare
neșliințifică și prezintă dezavan-
taje mai numeroase decît soluția
actuală. în primul rînd. ea nu ofe-
ră o privire de ansamblu asupra
întregii teorii a literaturii, deoare-
ce dispersează, pulverizează mate-
ria pe parcursul a patru ani de
studiu, distruge conexiunea și in-
terrelația dintre diferitele compar-
timente ale teoriei literaturii, ex-
clude posibilitatea studierii proble-
melor în succesiunea lor logică și
firească, menține teoria literaturii
în stadiul de anexă a istoriei lite-
raturii etc.
De aceea, cea mai potrivită șl
totodată cea mai firească ni se
pare cea de a trei* variantă, care
constă în predarea teoriei litera-
turii pe parcursul unui an întreg,
de preferință tot în clasa a IX-a,
acordîndu-i-se și numărul de ore.
Soluția aceasta, firește este departe
de a fi nouă, ea a mai fost apli-
cată la noi și ne permitem să pro-
punem reintroducerea ei deoarece
prezintă toate avantajele care ce-
lorlalte două variante amintite li
se refuză : oferă garanția conti-
nuității, a succesiunii logice, a co-
nexiunii și interrelațieî dintre di-
feritele părți constitutive, a unei
strinse legături cu literatura națio-
nală și cu cea universală, a pro-
funzimii și seriozității și a unul
mai mare volum de cunoștințe.
Am socotit utilă readucerea în
discuție a acestei probleme deoa-
rece. așa cum se prezintă acum,
studiul teoriei literaturii în liceu
nu oferă garanția că rezultatele
scontate și scopurile urmărite vor
putea fi realizate și că elevii noștri
vor obține acea prețioasă price-
pere. generatoare de mari satisfac-
ții estetice și morale, de a desci-
fra în profunzime farmecul, speci-
ficul și mesajul oricărei opere li-
terare.
Prof. RADU CIOBANU
II
MB









W‘>
Critica abecedarului
și a. b. c.-ul criticii
pentru care
ar fi soluția
nu insistăm
mai sus, în
am putea opta. Prima
actuală, asupra căreia
deoarece i-am amintit
linii mari, dezavanta-
Între concret și abstract
jele și deoarece simeni siguri că
fiecare profesor care a predat în
anul școlar trecut sau care predă
In meseria noastră de pro-
fesori, anumite cerințe didacti-
ce ne împing uneori către cla-
sificări menite să ușureze mun-
ca elevilor de asimilare intelec-
tuală. Adeseori aceste clasi-
ficări nu sînt ale științei res-
pective, ci ale metodicii ei.
Pentru că experiențele s-au do-
vedit fructuoase de-a lungul
citorvo generații de profesori,
încolțesc grăunțele tradițiilor
și, o dată cu ele, alături de ele,
se strecoară și buruiana unei
dogme scăpate de plivifut se-
lectiv al progresului.
Se mai face încă. în clasele
mici, diferențierea între nume-
re „concrete" și numere „ab-
stracte". Se spune că „3 nuci"
e un număr concret și 3 simplu
(vedeți cum simt nevoia să a-
daug ceva după cifră?) un nu-
măr abstract I Or, noțiunea de
„3", indiferent ce i-am atașa
noi in coadă, reprezintă în sine
o însușire comună a unor mul-
țimi, fie ele de 3 pisici, 3 beți-
șoare sau 3 regrete că încă nu
e clar pentru toți următorul a-
devăr : un număr, numai prin
simplul fapt că e număr, este o
abstracțiune și nimic altceva I
Dar să admitem prin absurd
această existență a numerelor
„concrete" și să rezolvăm ur-
mătoarea problemă de aritme-
tică :
Am grupat 30 de bomboane
în mod egal în 3 cutii. Cîte
bomboane sînt în fiecare cu-
tie ? Ați ghicit : 10. Răspunsul
„corect", cel la care unii țin atît
de mult, este „10 bomboane".
Stafi să vă explic cum ați ju-
decat : ați împărțit 30 de bom-
boane la 3, număr abstract.
Cum și de unde vine acest nu-
măr abstract 3 ? Păi ați luat
numărul concret „3 cutii" și l-ați
făcut abstract, foarte simplu I
Operația aceasta de abstracti-
zare cînd am nevoie, așa, la
comandă, e un fel de hocus-po-
cus foarte ingenios. înainte o-
proape că vedeam în față 3
cutii; fac un semn aritmetic
cabalistic, dispar cele 3 cutii și
în locul lor rămîne abstracția
cocoșată a cifrei 3. Asta pen-
tru că vreau și am nevoie I Da-
că n-am nevoie, las cutiile în
raftul lor.
Abstractizarea asta „la co-
mandă" se poate face și cu un
factor al unui produs, nu numai
cu împărfitorul. Să pun proble-
ma invers. In fiecare cutie sînt
10 bomboane. In trei cutii cîte
bomboane sînt ? Vom abstrac-
tiza factorul 3 cutii și vom în-
mulți cu 10 bomboane. Rezul-
tat : „30 bomboane". Atenție !
Nu abstractizați cumva „10
bomboane", că veți găsi ca re-
zultat „30 de cutii". Partizanii nu-
merelor „concrete" și „abstrac-
te" consideră că înmulțirea nu
este comutativă (I) : 5x7 e altce-
va decît 7x5. Una este, spun ei,
să înmulțești deînmulțitul cu
înmulțitorul, alta este înmulțită-
rul cu deînmulțitul.
Rog să mi se ierte ironia re-
dactării, ea este însă o reacție
împotriva unei pedanterii di-
dactice deplasate.
Dar să vedem lucrurile altfel.
Să pornim de la premisa exis-
tenței numerelor concrete, adi-
că a existenței, la coada lor, a
naturii elementelor din mulți-
mea pe care o măsoară. Să con-
siderăm că operațiile care se fac
cu ele se fac numai cu „fanto-
mele” lor abstracte și să atașăm
la coada rezultatului, întru
concretizarea lui, cu intermediul
semnelor operației respective, o
legătură între naturile obiecte-
lor care au intrat în operație.
Atunci lucrurile se corn clarifi-
că. Problema mea, prima (cea
cu împărțirea) s-ar rezolva așa:
30 bomboane : 3 cutii = 10
bomboane cutie. Problema in-
versă, care spune că în fiecare
cutie sînt 10 bomboane și în care
se cere totalul bomboanelor
din 3 cutii, s-ar scrie : 10
X 3 cutii = 30 bomboane
Ortodocșii mă vor acuza că
am simplificat cutiile între ele
și că simplificarea cu altceva
decît cu numerele nu are sens.
De acord I Dar să n-o numim
simplificare. Să atașăm — a-
tunci cînd facem o înmulțire —
mulțimilor (bomboane cutie) și
(cutii) mulțimea (bomboane).
înainte se aplicau elementele
concrete ale unei mulțimi, prin
intermediul unui număr abstract,
pe ea însăși. Dar dacă eu a-
plic elementele a două mul-
țimi diferite pe o a treia mulți-
me diferită, ce-o să fie ? O să
fie exact procedeul fizicii, pe
care nu se supără nimeni și
care este atît de bogat în re-
zultate I Să vă pun problema :
Un biciclist parcurge 30 de km
în 3 ore. Cu ce viteză merge ?
(Ergo, cîfi km face într-o oră?)
Răspuns : 10
Sau alta :
viteza de 10
fă parcurge
km oră.
Mergind 3
km oră, ce
un biciclist
ore ? Răspuns : 30 km.
ore cu
distan-
in trei
Vă su-
pără denumirea sau notația de
bomboane cutie și cea de km
oră nu ? Păi e aceeași proble-
mă, numai „concretul" s-o
schimbat I
Că pot prin acest procedeu
să apară și numere „abstracte"
ca raport a două „cantități de
același fel", asta-i și mai bine.
Fizicienii numesc această mul-
țime „coeficienți" și nu le atri-
buie nici o „dimensiune". Cam
așa facem și noi în practică,
atunci cînd verificăm dacă vo-
lumul rezultat dintr-o problemă
e intr-adevăr o funcție „de gra-
dul 3", sau aria — una „de gra-
dul 2". La fel facem și cînd
funcțiilor trigonometrice nu le
atribuim „nici o dimensiune".
Poate nu este riguroasă o-
ceastă metodă, în sensul că în-
locuiesc o convenție nefunda-
mentată teoretic cu alta fun-
damentată cam „sentimental",
care are unele puncte vulnera-
bile. Practica de zi cu zi mi-o
arată însă fructuoasă din punct
de vedere metodic. Utilizînd-o
acolo unde este necesară, în
studiul aritmeticii, deci la cla-
sele mici, lucrez și in perspec-
tivă, in sensul colaborării cu
profesorii de fizică. Cealaltă
metodă, complet deosebită de
a lor, îi obligă pe aceștia întîi
să-i dezbare pe elevi de felul
inițial de a vedea lucrurile și
apoi să le imprime felul „di-
mensional". Mai afirm că pro-
cedeul acesta de „simplificare
a cuvintelor" îi familiarizează
cu mecanismul algebrei pe cei
care n-ou începuf-o încă.
CONSTANTIN OTTESCU
Abecedarul este prima carte
prin care copilul pătrunde în
tainele învățăturii, prima
treaptă din șirul celor care îi
vor conduce spre cetatea știin-
ței. Orice om al școlii știe cît
de multiple sînt exigențele
față de acest manual, cu pu-
ține propoziții și multe ima-
gini. Este, poate, manualul cel
mai greu de alcătuit de pe în-
treg parcursul anilor de școla-
ritate. Fiecare sunet, fiecare
silabă, fiecare cuvînt prezen-
tat unor elevi care abia își for-
mează primele cunoștințe tre-
buie să se conformeze unei
succesiuni determinate de
norme psiho-pedagogice, lin-
gvistice, didactice ținînd seama
de caracteristicile fonetice ale
limbii, de modalitățile combi-
nării sunetelor, de gradarea
complexității de la silabe di-
recte la silabe inverse și de
aici la silabe închise și la a-
glomerări de consoane.
Desigur, actualul abecedar
poate fi încă perfecționat, așa
cum, de altfel, a fost perfec-
ționat și pînă acum de la o
ediție la alta, in urma suges-
tiilor făcute de învățători.
Orice sprijin acordat în vede-
rea îmbunătățirii acestui ma-
nual de căpătâi al școlarilor
este, fără îndoială, binevenit,
chiar așteptat. Văzînd titlul
articolului publicat de scriito-
rul Fănuș Neagu în numărul
din 17 noiembrie a.c. al „Ga-
zetei literare", am considerat
că tocmai despre aceasta este
vorba. Pare într-adevâr im-
presionantă duioșia cu care
autorul își mărturisește dra-
gostea pe care o simte și azi
pentru prima lui carte de
școală. Păcat numai că după
acest început liric este cuprins
subit de revoltă și mînie la
vederea abecedarului actual,
tunînd și fulgerînd împotriva
autorilor și ilustratorului căr-
ții. Intr-atît este de oarbă
mînia Iui. încît nu mai vede
nimic clar : lădița cu griu se-
mănat de copii o confundă cu
sutele de mii de hectare ale
cooperatorilor, un stetoscop îi
apare drept un groaznic instru-
ment de tortură și așa mai
departe.
Semnatarul articolului din
„Gazeta literară" reproșează
autorilor abecedarului înde-
osebi schematismul construc-
ției propozițiilor și al fabula-
ției din textele abecedarului.
E adevărat — și propozițiile,
și textele sînt schematice. Nici
nu puteau fi altfel, devreme
ce principalul lor obiectiv, în
această etapă a procesului in-
structiv-educativ. este de a
fixa primele cunoștințe ale
școlarilor și de a le dezvolta
introducînd treptat sunete noi,
grupate într-o succesiune cît
mai variată, întîi în cuvinte
de una sau maximum două si-
labe. Totuși, și la aceste prime
lecții se vădește preocuparea
autorilor manualului de a con-
strui propoziții complete, cu
semnificații cît mai diferite.
De aceea ei întregesc tex-
tul cu imagini reprezentînd
diferite elemente ale căror
fonograme nu le sînt cunos-
cute încă școlarilor la stadiul
respectiv ai învățării alfabetu-
lui. Tin să subliniez că această
metodă criticată vehement de
Fănuș Neagu este amplu folo-
sită în alcătuirea abecedarelor
din majoritatea țărilor. S-ar
putea ca unele din aceste de-
sene să nu fie destul de su-
gestive, destul de realizate ar-
tistic. N-am avea nimic de
spus dacă s-ar fi criticat conți-
nutul lor real. Numai că, în
loc să analizeze acest conținut,
Fănuș Neagu deformează ade-
vărul, atribuind desenelor a-
mănunte inexistente sau diSo-
ciindu-le de textul alăturat.
Bunăoară, la lecția de la
pagina 23 din Abecedar, îna-
inte de a învăța sunetele și li-
terele s, c, i și t, nici un copil,
văzînd imaginea care repro-
duce prima pagină a ziarului
..Scînteia", nu va putea tra-
duce desenul respectiv, în
contextul dat. prin expresia
,.Un om are un Scînteia", cum
pretinde Fănuș Neagu.
Trec în revistă diferitele cri-
tici formulate la adresa abece-
darului reluîndu-1 din nou spre
consultare, deși îl cunosc foar-
te bine. Revăd, de aceea,
lecția de la pag. 11, despre
care Fănuș Neagu scrie urmă-
toarele : „Pentru a înțelege ce
e cu litera A și de unde vine
ea, copiilor le e înfățișat un
tablou, întins pe jumătate de
pagină, în care o doctoriță
calcă amigdalele unei fetițe
cu o bară de metal sau de
nichel". Reproducerea alătu-
rată a imaginii din abecedar
cred că ne scutește de orice
comentariu în legătură cu a-
ceastă „viziune" a celui care
a scris articolul „Abecedarul
azi". Da pagina 56. același a
citit doar titlul lecției „Elevii
seamănă grîu", după care Co-
mentează sarcastic : „E un lu-
cru arhicunoscut că, în toam-
nă, copiii de șapte ani ies pe
ogoare și aruncă grîul în
brazdă. Ei duc greul campa-
niilor de toamnă. Normal ar fi
ca părinții lor să facă aceste
treburi, dar în septembrie-
octombrie, toți părinții — și în
special cei de la țară — por-
nesc cîrduri-cîrduri spre
Monte-Carlo ca să joace ba-
cara". Și aci reproducerea
imaginii din abecedar și a tex-
tului alăturat dovedește clar
că elevii seamănă grîul în lă-
dițe. fapt foarte frecvent în
școlile noastre sătești. Mă în-
treb de ce i-a trebuit lui Fănuș
Neagu o asemenea ironie fără
obiect, de-a dreptul rău inten-
ționată ?
Mă întreb, de asemenea, cu
ce scop sînt citate poezii evi-
dent slabe care au figurat»
poate, cîndva. în vreo revistă
de copii, astfel încît să se dea
impresia că ele ar face parte
din abecedarul pus in discu-
ție ? Oare nu se manifestă și
în această privință o tendință
denigratoare ?
Cît privește folosirea în abe-
cedar a formei „așază". de la
verbul „a așeza", este de ajuns
să deschizi la pagina 89 în-
dreptarul ortografie, de orto-
epie și punctuație (Ed. Acad.
Republicii Socialiste România,
1965). pentru a vedea că se
recomandă textual, pentru in-
dicativul prezent, persoana a
III-a singul ar și plural, forma
așază.
In încheierea articolului său,
Fănuș Neagu cere instituirea
unor concursuri pentru alcătui-
rea de manuale școlare. în care
„premiile să fie premii". Se
prea poate ca în concursurile
de manuale desfășurate pînă
acum premiile să nu fi fost
suficient de substanțiale. Dar
dacă, așa cum spune autorul,
„nu putem rămîne indife-
renți la modul cum învață
și ce învață copiii noștri", nu
valoarea premiilor este consi-
derentul pe care trebuie să-l
luăm. în primul rind. în
seamă. De altfel, un ase-
menea concurs de manuale
didactice, cuprinzînd și abe-
cedarul, s-a încheiat de cu-
rînd.
Am vrut să vorbesc în rîn.
durile de față despre a.b.c.-ul
criticii.
OLTEA DELARĂSCRUCI
învățătoare emerită
Unele aspecte ale perfecționării
cadrelor
didactice
O dată cu dezvoltarea tot mai
largă a învățămîntului de toate
gradele din țara noastră, cadrele
didactice din școlile generale, din
licee, din școlile profesionale și
tehnice sînt chemate să-și desă-
virșească necontenit pregătirea pe-
dagogică și profesională, pentru a
fi la înălțimea sarcinilor mereu
mai complexe ale instruirii și edu-
cării tinerelor generații. Perfecțio-
narea măiestriei pedagogice a ce-
lor ce muncesc în școli este orga-
nizată și îndrumată de Ministerul
învățămîntului prin institutele de
perfecționare a cadrelor didactice,
care se preocupă, de mulți ani, să
asigure învățătorilor și profesori-
lor din întreaga țară condițiile ne-
cesare pregătirii și susținerii exa-
menelor de definitivat, de gradai
II și de gradul I, An de
an tot mai multe cadre di-
dactice trec aceste examene, ceea
ce ridică pe o treaptă superioară
nivelul de predare în școlile noas-
tre. Socotesc, totuși, că actuala
formă de organizare a perfecțio-
nării cadrelor didactice nu este de
natură sâ-i stimuleze îndeajuns pe
învățători și profesori pentru a so-
licita într-o mai mare măsură în-
scrierea la aceste examene, în spe-
cial la examenul de gradul II.
Cauza acestei situații constă în
primul rînd. după părerea mea, în
faptul că nu există o delimitare
precis diferențiată și gradată a
obiectivelor fiecărui examen, co-
respunzător unei anumite etape,
care să marcheze un anumit sta-
diu al pregătirii pedagogice și pro-
fesionale. Apoi, organizarea actua-
lă a examenelor, mai ales a celui
de gradul II, creează o psihologie
reticentă față de ele chiar și unor
cadre didactice cu o foarte bună
pregătire profesional-pedagogică.
O delimitare precisă a obiective-
lor examenelor ar putea fi urmă-
toarea : pentru examenul de defi-
nitivat — consacrarea ca învăță-
tori sau profesori a tinerelor cadre
didactice ; pentru examenul de
gradul II — consacrarea ca deți-
nători ai măiestriei în predare a
cadrelor didactice definitive ; pen-
tru examenul de gradul I — con-
sacrarea științifică a unor cadre
didactice de gradul II.
Examenul de definitivat, obliga-
toriu. l-ar chema astfel pe tînărul
învățător sau profesor să dove-
dească dacă a dobîndit, în anii de
ucenicie, deprinderile necesare mî-
nuirii cu ușurință a metodelor de
predare, dacă aplică în mod corect
principiile pedagogice în munca
sa la catedră, dacă se ține în pas
cu progresele specialității sale,
dacă realizează în lecțiile lui nu
numai sarcinile instructive, dar și
sarcinile educative ale procesului
de învățămînt. In acest mod exa-
menul de definitivat ar atesta un
anumit grad al perfecționării la
catedră a tinerelor cadre didactice
—• acela al depășirii uceniciei pe-
dagogice. Desigur că, pentru a con-
firma aceasta, examenul de defi-
nitivat nu trebuie să semene, așa
cum se întimplă în prezent, cu un
examen de specialitate dat la uni-
versitate, la Institutul pedagogic
sau la școala pedagogică. Aseme-
nea examene cadrele didactice
le-au trecut, la vremea lor și n-are
nici un rost să le repete. Ni se pare
necesar ca examenul de definiti-
vat să-i supună pe tinerii candi-
dați unei atente și minuțioase ve-
rificări a activității la catedră, atît
sub aspect instructiv cît și educa-
tiv, să le solicite susținerea unei
lucrări din care să se poată con-
stata nu numai calitatea cunoștin-
țelor, ci și calitatea interpretării
științifico-pedagogice a fenomene-
lor ce se evidențiază în munca din
școală și să exploreze, printr-un
colocviu, nivelul pregătirii lor ideo-
logico-politice precum și în ce mă-
sură se țin la curent cu tot ceea ce
este nou în specialitatea lor și în
pedagogie, Pe baza rezultatelor di-
ferențiate obținute la examen s-ar
putea da o clasificare care să fie
luată în seamă și la stabilirea lo-
cului de muncă. Aceasta ar da exa-
menului de definitivat forma unui
examen-concurs. ceea ce va stimula
o pregătire superioară a candidați-
lor.
Dacă examenul de definitivat
reprezintă o obligație pentru cel ce
vrea să se consacre școlii, exame-
nul de gradul II ar trebuj să con-
stituie, pentru cadrele didactice
definitive, nu numai o simplă ma-
nifestare facultativă, și aceea izo-
lată ci o manifestare de masă,
menită să demonstreze calita-
tea superioară la care își des-
fășoară munca instructlv-educa-
tivă. In aceste condiții, exa-
menul de gradul 11 ar .trebui
să aibă drept obiectiv distinct ates-
tarea unei adevărate măiestrii în
predare. Candidații la acest exa-
men trebuie solicitați să-și dove-
dească măiestria nu prin răspun-
suri școlărești la bilete cu între-
bări, ci mai ales prin activitatea
lor la catedră. Consider, de aceea,
că inspecția la catedră ar trebui
să constituie factorul determinant
in aprecierea candldaților, urmă-
rind înainte de toate măiestria pre-
dării. In ceea ce privește lucrările
elaborate de candidații la exame-
nul de gradul II, acestea ar trebui
să fie, după părerea mea, lucrări
de sinteză metodologică în legă-
tură cu obiectul predat, care să evi-
dențieze ce aduce nou în acest do-
meniu experiența lor proprie,
în sfîrșit, examenul de gradul I
ar trebui să aibă drept obiectiv
consacrarea științifică a profeso-
rilor de gradul II care desfășoară
o merituoasă activitate de cerceta-
re. Această consacrare ar arăta
atît nivelul superior la care a
ajuns învățămîntul nostru cît și
contribuția cadrelor didactice la
dezvoltarea gîndirii pedagogice
românești. Examenul de gradul I
ar trebui să constea deci în pre-
zentarea unui manual, a unei me-
todici sau a altei lucrări de litera-
tură pedagogică publicată sau în
curs de publicare. Conceput astfel,
examenul de gradul I i-ar stimula
pe profesori să participe în mai
mare măsură șl cu o mai înaltă
ținută științifică la elaborarea ma-
nualelor școlare, a metodicilor sau
a altor lucrări de natură să con-
tribuie la modernizarea învăță-
mintulul nostru.
în ceea ce privește modul de or-
ganizare a examenelor consider că
din comisiile de examinare ar tre-
bui să facă parte și cadre didactice
din școala generală și liceu, fiecare
din ei reprezentînd cu adevărat un
..primus inter pares", învățători
sau profesori emeriți și fruntași.
Consider că, în felul acesta, exa-
menele de grad ar corespunde în-
tr-o măsură mai mare obiective-
lor majore ale perfecționării învă-
țămintului și stimulării interesului
manifestat de membrii corpului
profesoral, antrenindu-i să urce
succesiv treptele calitativ superi-
oare în pregătirea lor profesională
și în măiestria activității lor la
catedră.
Prof. ZAHARIA TALABA
riu	pic	mus-că	pru-ne	dra-gâ
gnu	spic	sca«ră	prun	drag
rea	tai	ta-blă	spu-ne	Pe-tre
vrea	stai	bla-nă	spun	Pe-tn-ca
Elevii seamănă grîu
Elevii din clasa întîi au pus pâmîni în
iadă. Apoi au semănat boabe de grîu.
Grîul a răsărit.
PAGINA 3
activitatea organizațiilor sindicale
MP: Formațiile artistice se pregătesc intens
Continuînd vechi tradiții, ca-
drele didactice din orașul Brașov
desfășoară o vie și interesantă ac-
tivitate cultural-artistică. Comisia
culturală a Comitetului sindicatu-
lui învățămînt a reușit să antre-
neze în această activitate un mare
număr de profesori, învățători și
educatoare, oameni entuziaști, care
pun pasiune în tot ce fac și care
se străduiesc să dea talentului lor,
prin muncă perseverentă și con-
știincioasă, un ridicat nivel artis-
tic interpretativ. Și nu de puține
ori strădania lor de artiști ama-
tori a fost călduros răsplătită de
publicul spectator și de juriile
concursurilor la care au participat.
Frumoase aprecieri au obținut for-
mațiile de teatru de păpuși (în
limba română și în limba germa-
nă), echipa de teatru, corul și or-
chestra semisimfonică.
în prezent, toate formațiile ar-
tistice ale sindicatului sînt în re-
petiții, pregătindu-se pentru pri-
mele confruntări cu publicul. Co-
BACĂU: Expoziție de artă plastică
De curînd. în sălile secției de
artă a Muzeului regional din Bacău
s-a deschis o expoziție de artă plas-
tică a cadrelor didactice din regi-
une. Expoziția prezintă vizitatorilor
peste 70 de lucrări de pictură,
grafică și sculptură.
Iată ce ne-a spus, cu această oca-
zie, profesorul Mihai Semenov,
unul din entuziaștii inițiatori și
organizatori ai expoziției : „Nevoia
de a comunica prin imagini gra-
fice ceea ce gândim și simțim, de
a analiza și sintetiza emoții umane
firești, face ca dialogul nostru cu
publicul să fie sincer și direct. Am
dori ca această expoziție să fie nu
numai un prim pas, dar să se
transforme într-o tradiție, într-un
Muzeul etnografic din Cluj : Sala construcțiilor sătești din diferite raioane ale Transilvaniei.
Prevederile legii pensiilor
rul, soliștii și orchestra semisimfo-
nică și-au propus să participe îm-
preună la cel de-al VIII-lea con-
curs republican al artiștilor ama-
tori cu fragmente din opereta „Lă-
sați-mă să cînt“ de Gherase Den-
drino, închegate într-un spectacol
unitar. întrucât este vorba de un
spectacol de mai mare amploare
decît cele realizate pînă în pre-
zent, sînt antrenate, în afara artiș-
tilor amatori, și alte cadre didac-
tice talentate, care lucrează la
decoruri, costume etc.
De pregătirea corului și a soliș-
tilor se ocupă profesorii Aron
Bogdan, Ștefan Stanciu și Cor-
nel Arion, iar de cea a orchestrei
Anselm Honigberger de la Filar-
monica de stat din Brașov.
Formația de teatru a obținut în
anii trecuți frumoase succese cu
piese inspirate din viața cadrelor
didactice. în anul 1965 s-a jucat
„Steaua fără nume" de Mihail Se-
bastian, iar în 1966 piesa „Absențe
eveniment anual așteptat do toți în
viața culturală a regiunii noastre".
Vizitatorii pot admira, la această
expoziție, lucrările în ulei ale pro-
fesorilor Mihai Butnaru („Mama".
„Flori și ceas"). Mihai Cusmir
(„Portret de bărbat". „Peisaj de
toamnă"). Dumitru Florea. Nicolae
Hamza, C. Limboi. Gh. Mocanu,
care expun peisaje, naturi statice,
portrete. Lucrări interesante sem-
nează Miluș-Mihai Semenov. A-
mintim dintre ele „Peisaj inedit",
„Simetrie în spațiu". „Universuri",
„Geneza materiei vii", care se dis-
ting printr-o plăcută cromatică si o
tematică actuală. De asemenea, sînt
de reținut lucrării0 profesorilor Ar-
pad și Maria Columban, Remus
Vrînceanu, Cucoș Costică, Cicerone
motivate", scrisă de profesorul bra-
șovean Constantin Cuza. Printre
animatorii acestei formații trebuie
citați profesorii Mircea Armașu,
Mona Ștefănescu, Elena Neguț, Ta-
tiana Comaniciu și alții. în anul a-
cesta, membrii formației de teatru
se vor prezenta în fața colegilor
lor tot cu o piesă a profesorului
Constantin Cuza, intitulată '„Ca-
pricii".
în curînd va fi prezentat în fața
publicului procesul-literar „Este
vinovată Ana Karenina ?*, organi-
zat de Sindicatul învățămînt în co-
laborare cu revista „Astra". O con-
tribuție valoroasă la buna reușită a
procesului literar o are profesoara
Lidia Dorneanu.
Cele două formații de teatru de
păpuși se pregătesc și ele intens
pentru întîlnirea cu micii specta-
tori.
Prof. VASILE BlRSAN
Cojocaru, Salomeia Velea Kacso,
care prezintă linogravuri, xilogra-
vuri, acuarele.
Deși slab reprezentată cantitativ,
sculptura este prezentă prin lucră-
rile profesorilor Petru Pinca și
Gh. Mocanu („Școlărița". „Tinerețe"
și „Compoziție"), care atrag aten-
ția publicului prin calitatea lor.
Expoziția cadrelor didactice din
regiunea Bacău este prima de acest
gen. Afluența de vizitatori, pe zi ce
trece mai mare — o dovadă a apre-
cierii pe care i-o acordă publicul —
este o răsplată binemeritată a unei
munci entuziaste și creatoare.
Prof. CECILIA PASCARU
Handbalul, un sport mult îndrăgit de elevi.
Consfătuire a profesorilor
de educație fizică
Participantii la dis-
cuții și-au exprimat
în unanimitate ade-
ziunea față de măsu-
rile luate în vederea
dezvoltării activită-
ții sportive în rîn-
durile elevilor și au
făcut numeroase pro-
puneri menite să con-
tribuie la întărirea e-
ficienței acestora. De
mult interes s-ar bu-
cura un cabinet me-
todic al profesorilor
de educație fizică, a
arătat prof. Constan-
tin Popescu. directo-
rul Școlii sportive nr.
2. Prof. J. Aitel de la
Liceul ..Gh. Șincai" a
vorbit despre necesi-
tatea unui continuu
schimb de experiență
între profesorii de
specialitate, mai ales
pentru găsirea unor
soluții eficiente de
aplicare a metodelor
noi în condițiile spe-
cifice ale fiecărei
școli. Prof. Emil Ma-
nea de la Liceul nr. 36
a subliniat necesitatea
de a se asigura o mai
judicioasă folosire a
spațiului școlilor pen-
tru educația fizică a
elevilor. El a arătat
astfel că în școlile
care nu au săli de
educație fizică se pot
folosi jn acest scop
sălile de festivități
utilizate în general
numai de 2—3 ori pe
trimestru pentru ser-
bările școlare.
în încheierea cons-
fătuirii, tov. Petre
Capră, președintele
Consiliului orășenesc
București al U.C.F.S.
a înmînat unui nu-
măr d» 25 de profe-
sori diploma si in-
signa pentru merite
deosebite în activita-
tea de cultură fizică
și sport.
TR. I.
În ajutorul
profesorilor
de geografie
In această perioa-
dă, în întreaga țară
se desfășoară consfă-
tuiri regionale ale
profesorilor de edu-
cație fizică, pentru
dezbaterea instruc-
țiunilor elaborate de
Ministerul Invăță-
mîntului și Consiliul
general al U C.F.S. în
legătură cu organi-
zarea și desfășurarea
activității de educa-
ție fizică și sport în
rîndurile elevilor, ca
și a instrucțiunilor
privind organizarea
și funcționarea lice-
elor cu program de
educație fizică și a
școlilor sportive. Pî-
nă în prezent astfel
de consfătuiri au a-
vut loc în regiunile
București, Hunedoa-
ra. Mureș-Aulonomă
Maghiară etc.
Consfătuirea pro-
fesorilor de educație
fizică din orașul
București, organizată
de secția de învăță-
mînt a orașului, s-a
desfășurat în ziua de
21 noiembrie a.c. La
lucrările ei au fost
de față reprezentanți
ai organelor locale
de partid și de stat,
reprezentanți ai Mi-
nisterului Invățămîn-
tului, ai Consiliului
general U.C.FS.. ai
Comitetului U.T.C. al
orașului București,
directori de școli, in-
spectori, antrenori și
medici sportivi.
Luînd cuvîntul în
cadrul consfătuirii,
prof. Sofia Pușcașu,
șeful secției de învă-
țămînt a Sfatului
Popular al Capitalei
a prezentat un plan
de măsuri menit să
ducă neîntîrziat la ri-
dicarea eficientei ac-
tivității sportive în
școli.
Volumul II din culegerea de ma-
teriale metodice „In ajutorul pro-
fesorului de geografie" cuprinde un
bogat material privind aspecte di-
ferite ale muncii profesorilor de
specialitate — desfășurarea lecțiilor,
a aplicațiilor practice și a excursi-
ilor geografice, amenajarea cabine-
telor de specialitate și a terenurilor
geografice, activitatea cercurilor de
tineri geografi etc.
Reține atenția, prin importanța
problemei pe care o pune în discu-
ție si prin argumentarea conclu-
dentă, articolul „Taberele-curs ale
S.S.N.G., formă de pregătire post-
universitară a geografilor și biolo-
gilor în școli" de C. Lupașcu.
Se remarcă de asemenea pentru
utilitatea lor nemijlocită în sprijinul
procesului de învățămînt, articolul
„Lucrări și. aplicații în clasă și pe
teren pentru formarea noțiunilor
geografice la elevii clasei a IlI-a"
de L. Vulcu, El. Kohler, care dă
învățătorilor o serie de sugestii va-
loroase pentru studierea în forme
vii, atractive și eficiente a geogra-
fiei, precum și comunicările „Apa-
rate și instrumente pentru amena-
jarea cabinetului geografic" de N.
Găman, „Aparate și instrumente
pentru amenajarea unui teren geo-
grafic" de Z. Benedek și „Organiza-
rea și desfășurarea unei drumeții
geografice școlare" de Em. Birta, C.
Cucută, El. Georgescu și R. Raita.
Două materiale abordează îndeo-
sebi aspecte ale modernizării studiu-
lui geografiei. Este vorba de mate-
rialele „Aparate și instrumente fo-
losite în predarea lecțiilor cu tema
„Noțiuni de geografie matematică"
de V. Tunsoiu și „Lucrări de topo-
grafie în sprijinul însușirii cunoș-
tințelor cartografice de către elevi"
de M. Constantinescu.
Venind deopotrivă în sprijinul
profesorilor de geografie și al co-
mandanților detașamentelor de pio-
nieri. materialele care vorbesc des-
pre organizarea și folosirea expozi-
țiilor geografice (autor Gh. Vărvara),
despre organizarea colțului turistic
in școală (autori M. lonescu, H. Gri-
gorescu). despre organizarea colțu-
lui de geografie a raionului și regiu-
nii (autor A lonescu), despre acti-
vitatea profesorului de geografie în
taberele de pionieri și școlari (au-
tori E. Barta și El. Georgescu) sau
despre organizarea și desfășurarea
seratelor geografice pentru elevi
(autori O. Proca, Gh. Breharu. D.
Vasiliu) oferă sugestii pentru edu-
carea multilaterală a elevilor prin
intermediul activităților legate de
studiul geografiei. O utilă completa-
re a acestui material o oferă jocu-
rile geografice pentru elevii școlii
generale inserate în paginile cule-
gerii.
în ansamblu, volumul II din cule-
gerea „în ajutorul profesorului de
geografie" constituie un prețios ma-
terial metodic pus la îndemîna ca-
drelor didactice de specialitate.
Zorile istoriei
în Carpați
și la Dunăre
Bizuindu-se pe o foarte bogată
documentare, care cuprinde rezul-
tatele unor recente descoperiri și
cercetări arheologice, prof. univ.
Dumitru Berciu dă în lucrarea
„Zorile istoriei in Carpați și la
Dunăre", apărută de curînd în E-
ditura științifică (colecția „Pagini .
din istoria patriei") o sinteză, ac- - • ț
cesibilă marelui public, a istoriei
orînduirii comunei primitive pe te-
ritoriu] României. Lucrarea prezin-
tă comunitățile omenești din cele
mai vechi timpuri pînă la forma-
rea statului sclavagist începător
dac sub Burebista. După o incursi-
une în epoca începuturilor înde-
părtate ale societății omenești pe
teritoriul României (descoperirile
din Valea Dîrjovului — Slatina),
urmează două capitole consacrate
ființei matriarhale, apoi trecerii de
la vînătoare și pescuit la cultura
plantelor, precum și începuturilor
agriculturii primitive. în legătură
cu aceasta e prezentat procesul de
dezvoltare a comunităților tribale,
apoi a uniunilor tribale și apariția
primelor așezări întărite. Ultimele
capitole se ocupă cu procesul de
destrămare a orînduirii comunei
primitive, cu geneza și istoria geto-
dacilor pînă către anul 100 î.e.n.
Autorul subliniază în încheiere
originalitatea și însemnătatea dez-
voltării societății omenești pe teri-
toriul României, reliefînd rolul pri-
mordial al factorului autohton în
dezvoltarea istorică pe acest teri-
toriu și caracterul ei unitar.
Studii
de dialectologie
română
Apărută de asemenea în Editura
științifică, lucrarea „Studii de dia-
lectologie română" de prof. univ.
Boris Cazacu, membru corespon-
dent al Academiei Republicii So-
cialiste România, este alcătuită din
două părți. Prima parte tratează
problemele teoretice actuale ale
dialectologiei românești. Partea a
doua înfățișează rezultatele unor
cercetări efectuate asupra graiuri-
lor și dialectelor românești.
Lucrarea se adresează atit cerce-
tătorilor dialectologi. studenților,
profesorilor, cît și tuturor celor ce
se interesează de problemele gra-
iurilor vorbite în țara noastră.
— Răspuns la întrebările cititorilor —
Mai mulți cititori ne solicită să
precizăm în ce condiții se poate
transforma pensia de invaliditate
în pensie pentru limită de vîrstă.
Răspuns: Pensionarii de inva-
liditate de orice grad pot cere
transformarea pensiei de invalidi-
tate în pensie’pentru limită de
vîrstă dacă îndeplinesc condițiile
de vechime în muncă și de vîrsta
prevăzute de lege pentru acorda-
rea acesteia.
Art. 29 din proiect prevede însă
și unele excepții. Astfel, invalizii
de gradul I și II care au vechi-
mea necesară pentru obținerea
pensiei pentru limita de vîrstă au
dreptul să primească cuantumul
acesteia chiar dacă nu au împli-
nit vîrsta cerută pentru obținerea
unei asemenea pensii.
In ce privește invalizii de gra-
dul III. aceștia au dreptul la cuan-
tumul pensiei pentru limita de
vîrstă chiar dacă nu au împlinit
vîrsta cerută pentru obținerea a-
cestee pensii, însă au vechimea în
muncă de cel puțin 25 de ani, băr-
bații și 20 ani femeile și sînt ne-
revizuibili.
ELENA VASILESCU. învățătoa-
re din București, întreabă dacă
persoanele care după 1 ianuarie
1967 vor fi pensionate pentru limi-
tă de vîrstă cu vechime incomple-
tă în muncă vor putea beneficia
de sporul de pensie pentru conti-
nuitate în muncă prevăzut de
noua legislație.
Răspuns : De sporul de pensie
pentru continuitate în muncă, pre-
văzut de art. 13 al proiectului le-
gii pensiilor, vor beneficia toți
pensionarii pentru limită de vîrstă
indiferent dacă au vechimea inte-
grală sau incompletă în muncă.
Sporul se va acorda în procentele
stabilite de lege, în raport de con-
tinuitatea pe care o are fiecare.
învățătorul N. IRIMESCU și
alți pensionari întreabă cum se va
face recalcularea pensiilor acelo-
ra care, după pensionare, au con-
tinuat activitatea ori s-au reînca-
drat ; la încetarea activității cuan-
tumul pensiei se va recalcula pe
baza salariului tarifar mediu avut
in vedere la stabilirea pensiei, sau
pe baza salariului tarifar mediu
realizat după reîncadrare ?
Răspuns : în baza art. 58 din
proiect, recalcularea pensiilor ce-
lor care au continuat activitatea
ori s-au reîncadrat în muncă după
data pensionării se face prin adău-
garea la vechimea în muncă a
timpului lucrat după pensionare.
Baza de calcul rămîne aceeași, a-
dică salariul tarifar mediu avut în
vedere la stabilirea inițială a pen-
siei.
Profesorul T. CRISTESCU ne
scrie că a fost pensionat pentru
limită de vîrstă în 1965, pensia a-
cordată fiind de 1 200 lei — plafo-
nul maxim — deși din calcul i-ar
fi reieșit 1 450 de lei. întreabă
dacă, în această situația, după 1
ianuarie 1967 va beneficia și el de
majorare sau i se va recalcula pen-
sia.
Răspuns: Hotărîrea Plenarei
C.C. al P.C.R. din 12—14 octom-
brie a.c. prevede că se desființea-
ză plafonul maxim de 1 200 lei,
stabilit la pensiile al căror nivel,
rezultat din aplicarea prevederilor
legale, era superior acestei sume.
Ca urmare pensionarii a căror
pensie rezultată din calcul este
între 1 200—1 380 lei. vor benefi-
cia de majorarea generală de 15
la sută, calculată la pensia de 1 200
lei. Pensionarii a căror pensie re-
zultată din calcul depășește suma
de 1380 lei vor primi pensia re-
zultată din calcul, fără altă majo-
rare. Așadar, în cazul dv„ cum
pensia rezultată din calcul era de
1450 lei, cu începere de la 1 ia-
nuarie 1967. ca urmare a desfiin-
țării plafonului, veți primi drept
pensie această sumă.
CONTINUĂRI • CONTINUĂRI
14 DECENII
rului învățămîntului, felicitind în-
tregul colectiv didactic și pe elevii
liceului cu prilejul acestui impor-
tant eveniment. Relevind roadele
bogate ale liceului, tovarășul Mi-
hail Roșianu, președintele Uniunii
sindicatelor din invățămint și cul-
tură, a arătat că ele fac cinste nu-
melui glorios al liceului, tuturor
celor care l-au slujit și-l slujesc.
Au mai luat cuvîntul, în numele
foștilor profesori, tov. Tomescu
Gheorghe, care a rostit o emoțio-
nantă cuvîntare, evoeind activita-
tea rodnică a corpului didactic de
odinioară. Acad. Ștefan Milcu, vi-
cepreședinte al Academiei Republi-
cii Socialiste România, fost elev al
liceului „N, Bălcescu", a făcut o
strălucită expunere asupra școlii
noi și asupra concepției umanismu-
lui științific.
Elevii și elevele liceului s-au an-
gajat prin cuvîntul utecistulul
Gelu lonescu la o muncă susținu-
tă, considerînd actuala sărbătorire
ca un imbold spre noi realizări la
învățătură, principala îndatorire a
tineretului nostru școlar.
Cu prilejul sărbătoririi liceului
craiovean tovarășii Ștefan Voitec,
președintele Marii Adunări Națio-
nale, și acad. I. G. Murgulescu. vi-
cepreședinte al Consiliului de Stat,
foști elevi ai școlii, au trimis tele-
grame de salut care au fost citite
Ia festivitate.
In acordul unanim participantii
la festivitate au trimis o telegramă
tovarășului Nicolae Ceaușescu. se-
cretar general al Comitetului
Central al Partidului Comunist
Român. „Cadrele didactice și ele-
vii liceului „N. Bălcescu" din
Craiova — se spune în telegramă,
— își exprimă, cu ocazia aniversă-
rii celor 140 ani de existență a li-
ceului. sentimentele de deplină re-
cunoștință față de Partidul Comu-
nist Român, de Comitetul săn Cen-
tral, față de dumneavoastră perso-
nal. tovarășe Nicolae Ceaușescu,
pentru părinteasca grijă ce o pur-
tati permanent școlii, elevilor și
dascălilor ei. pentru minunatele
condiții de muncă și de viată crea-
te nouă și întregului nostru popor".
ÎNVĂȚĂTORI, profe-
sori, IUBITORI Al NA-
TURII,
Abonați-vă pe anul 1967
la revistele :
NATURA —
seria geografie-geologie'1
Și
NATURA —
seria biologie
Revistele publică mate-
riale care vin nemijlocit
în sprijinul predării geo-
grafiei, geologiei, științe-
lor naturale și agriculturii
în licee și școli generale
Fiecare serie apare cu 6
numere pe an. Costul unui
abonament pe 1 an la fie-
care serie este 36 lei.
Abonamentele pot fi fă-
cute în lunile noiembrie și
decembrie a.c.
EDUCATORI, ÎNVĂ-
ȚĂTORI. PROFESORI !
Abonați-vă din timp, pe
anul 1967, la
REVISTA
DE PEDAGOGIE
Abonîndu-vă pe un an
întreg, vă asigurați co-
lecția completă a revis-
tei, Costul abonamentului
anual : 60 lei.
Abonamentele se fac
prin difuzorii de presă,
factorii poștali și oficiile
poștale.
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : București, Piața Scîntell nr. 1. Telefon 17.60.20. Abonamentele se fac la oficiile poștale, factorii poștali și la difuzorii din unitățile de învățămînt. Tiparul t Combinatul Poligrafic Casa Scîntell.
40132