în anii acestui cincinal școala va cuprinde aproape un sfert din populația țării noastre. Aceasta este o realizare fără precedent. Ceea ce își propune învățămîntul nostru este însă nu numai să cu- prindă mulți elevi, dar și sa or- ganizeze în așa fel pregătirea lor încît numărul elevilor buni, al ce- lor ce își asimilează la nivel înalt cunoștințele și sînt capabili să le aplice creator, să fie cît mai mare. Școala noastră este preocupată de găsirea celor mai bune soluții pen- tru a da țării inteligențe vii și o- riginale, creatoare de valori în di- ferite domenii. ..Inteligența este cel mai scump bun existent as- tăzi pe piața mondială" — spunea, cu atîta dreptate, tovarășul Nicolae Ceaușescu la sesiunea Ma- rii Adunări Naționale din decem- brie 1965. Cercetările psiho-pedagogice a- rată că elevul contemporan este beneficiarul noilor descoperiri teh- nice șr științifice al mediului so- cial în care trăiește. Creșterea ni- velului cultural al populației, e- ducația preșcolară au accelerat dezvoltarea proceselor psihice și pledează pentru scăderea limitei de vîrstă pentru școlarii începă- tori la 6 ani (cu diferențiere a celor cu posibilități de școlarizare la vîrsta de 6 ani de cei care vor trebui școlarizați de la 7 ani), Pentru a putea cunoaște în ce condiții se formează elevul „bun" (prin elev „bun" denumim elevul dotat cu aptitudini care se carac- terizează și printr-o pregătire șco- lară foarte bună) am întreprins'în anul trecut o cercetare la cîteva școli din orașul Bacău. După cum a rezultat din răspunsurile la în- trebarea „Care sînt elevii care v-au preocupat în mod deosebit în acest an școlar?" 75 la sută din învățătorii și profesorii chestionați de noi nu au avut în centrul a- tentiei lor pe elevii buni, ci ne e- levii slabi si mediocri, considerînd că elevul „bun" merge de la sine și că nu necesită o preocupare snecială din partea școlii, pe cînd slaba pregătire, lipsa de îndruma- re si control din partea familiei, justifică griia pentru elevii cu di- ficultăți școlare. Dar a nu avea în centrul atenției pe elevii buni, pe elevii cu gîndire vie, iscoditoare, pe elevii talentați, pe viitorii cer- cetători, pe viitorii inventatori, poate fi o greșeală cu implicații serioase pentru viitorul elevilor și al țării. Marea majoritate a elevilor buni de la clasele urmărite în cerce- tarea noastră n-au primit teme și îndrumări suplimentare, n-au pri- mit îndemnul competent al specia- listului. Mentalități depășite, care ELEVUL BUN se mențin totuși prin inerție, de- terminînd aprecierea muncii învă- țătorilor sau profesorilor aproape numai în funcție de numărul ele- vilor rămași în urmă la învățătu- ră, fac ca aceștia să-și concentreze atenția aproape exclusiv asupra e- levilor din această categorie și să scape din vedere problematica e- levilor buni. Se impune ca oame- nii școlii să fie apreciati de că- tre directori, de către organele de inspecție, în primul rînd în func- ție de numărul elevilor buni pe care i-au pregătit, acesta fiind u- nul dintre cei mai prețioși indi- catori ai unei munci pedagogice de calitate. Practica școlară a arătat că, în unele cazuri, elevul bun, dotat în mod special la un obiect, nesoli- citat și lipsit de îndrumare, mai ales în clasele V—VIII, poate că- dea în automulțumire, potențialul său rămînînd astfel nerealizat. In cercetarea făcută de noi, chiar și în aceste puține cazuri (25 la sută) în care cadrele didactice au avut în preocuparea lor și pe e- levii buni, ajutorul individualizat dat acestora s-a limitat la între- bări care solicită mai pregnant o- peratii ale gîndirii (analize, com- parații. clasificări), la formarea și consolidarea unor deprinderi de muncă independentă, la teme fa- cultative cu caracter creator (com- puneri, crearea de probleme la ma- tematici etc.). Ne-a reținut atenția și faptul că la clasele V—VIII există o insu- ficientă preocupare pentru selec- tarea și îndrumarea elevilor buni, cu aptitudini, în cercurile pe o- biecte. Activizarea . și stimularea elevilor dotați în munca de crea- ție literară, în experiențe de fizică și chimie, este de asemenea încă insuficientă la aceste clase. Pe de altă parte, nici diferitele forme de activități în cercuri nu asigură e- levilor dotați într-un domeniu un ritm susținut de muncă. Depistarea și mobilizarea aces- tor elevi pe făgașul unei munci perseverente și de perspectivă de- pind de interesul pe care-1 mani- festă în această problemă profeso- rul. Dacă în unele cazuri, „elevul bun" învață acasă puțin sau de- loc, deoarece (așa cum declară si părinții cercetați), „prind" lecția din clasă, îngîmfarea se poate transforma, mai tîrziu, în regret. In unele cazuri urmărite de noi am constatat că elevi cu reale po- sibilități, în loc să urce pe scara valorilor, au coborît în anonimat. Or, dacă profesorul de speciali- tate ar reuși să trezească la elevi seînteia curiozității intelectuale pentru studiul unei discipline, in- dicîndu-le metode de pregătire in- dependentă și material suplimen- tar, ar contribui în mod substan- țial la creșterea capacității inte- lectuale a acestora, la prospczta- rea timpurie a tinerilor dotați. Problema tratării diferențiate a elevilor dotați în clasele obișnui- te. sau separarea lor în clase spe- ciale — după aptitudini — trebuie să constituie după părerea noastră o temă de cercetare a psihologiei pedagogice. Elevii buni cercetați de noi au avut în 99 la sută din cazuri un „start" bun din clasa I. Succesul școlar obținut în clasa I a avut un efect mobilizator atît pentru șco- lar cît și pentru familie. De aici rezultă importanța activității des- fășurate de învățător și familie în primul an de școală, în determi- narea sentimentului de încredere a elevului în propriile forțe. O mică parte dintre elevii buni din clasa I încep să scadă ca nivel de pregătire în clasele IV—V și a Vl-a și pot să ajungă uneori la limita rămînerii în urmă. Printre aceștia am descoperit cîțiva cu aptitudini artistice, alții cu calități deosebite ale gîndirii, cu un po- tențial de muncă ridicat. Intre cau- zele care au contribuit la ieșirea lor din rîndurile elevilor buni a fost un control diminuat din par- Viața de familie a educatorului și implicațiile ei pedagogice Dacă vrei să știi cum va arăta peste ani o generație de copii, este absolut necesar să-i cunoști pe educatorii ei. Căci, dincolo de cunoștințe, educatorul mai trans- mite ceva: acest ceva reprezintă nu numai pregătirea pentru viața în colectivitate, pentru dezvolta- rea intelectuală și profesională, dar și pregătirea pentru viața personală a viitorului cetățean. Această pregătire este condițona- tă, în primul rînd, de viața per- sonală a educatorului însuși, de modul cum se comportă el în so- cietate, în familie. Este vorba, aici, de o problemă care are im- plicații majore în procesul de edu- cație, dar care nu a fost încă cer- cetată pe măsura ponderii sale în activitatea pedagogică nici de pe- dagogii teoreticieni, nici de colec- tivele didactice din școli. Toate aceste considerații se fă- ceau într-o discuție recentă cu di- rectorul Liceului nr. 37 din Capita- lă, prof. C. Petricu. Viața de fami- lie, spunea tov. Petricu, se reflec- tă imediat atit în mod direct, cit Experiență pri- vind descărcarea în gaze rarefiate în laboratorul de fizică al Liceului nr. 2 din Hune- doara tea familiei în ultimii ani și insu- ficienta cunoaștere a rezultatelor anterioare ale elevului, a capaci- tății lui, asociată uneori cu atitu- dinea demobilizatoare a unor pro- fesori din clasele V—VI, ca și in- suficienta atenție și asistență acor- dată muncii școlare și preocupări- lor intelectuale ale acestor elevi. O caracteristică aproape gene- rală a elevilor buni este folosirea rațională a timpului liber și fap- tul că învață din plăcere sau din convingere, ceea ce le ușurează considerabil munca școlară. Cerce- tînd modul cum își petrec timpul liber am constatat că unii din e- levii buni fac multă lectură supli- mentară, alții rezolvă probleme, organizează colecții, se ocupă de filatelie sau iau lecții de muzică, ajută în gospodărie ori au alte preocupări pozitive. Aceste preocu- pări favorizează atît randamentul muncii școlare, cît și formarea multilaterală, armonioasă a elevi- lor respectivi. Analiza comparativă a datelor obținute în cadrul cercetării noa- Lector univ VIRGIL RADULIAN profesor MIHAI LUPUȘORU Bacău (Continuare în pag. 4-a) și într-un mod mai puțin vizibil în munca profesională a educato- rului. Avem în această privință două exemple din școala noastră. Aparent disparate, ele au totuși un punct de contact. Primul dintre ele l-aș numi exemplul Maria Flores- cu. Este vorba de o învățătoare din școala noastră care obține de ani de zile rezultate deosebit de fru- moase în activitatea profesională. Maria Florescu are și 3 copii care pot fi model pentru toți elevii noș- tri. Unul este student eminent, cei- lalți doi, elevi cu rezultate și con- duită ireproșabilă. O viață de fa- milie echilibrată, o activitate pro- fesională exemplară. Celălalt exemplu îl oferă tot o profesoară. Mamă a doi copii, nu de mult divorțată. Nu este cazul, desigur, să ne referim la amănunte legate de motivele care au dus la destrămarea familiei sale. Pentru problema în discuție altceva ni se pare semnificativ. Unul dintre copiii din această familie dezorganizată a fost anul trecut elevul învățătoa- FUNCȚIA EDUCATIVA A ARTEI SCENICE M. Nlculescu artistă emerită directoarea Teatrului „Țăndărică" Intre teatrul nostru, între artiști fi cadrele didactice există o veche și trainică legătură. Cu prilejul convorbirilor organizate sau intim- plătoare, pe care le-am avut cu în- vățătorii și profesorii, dorind să le cunoaștem opiniile, sugestiile și observațiile, am fost adesea impre- sionată de adinca lor grijă și de marea lor sensibilitate față de ceea ce aparține copilului și copilăriei. Mi-am întemeiat astfel convingerea că, sub imaginea aparentă a profe- sorului, păzitor aprig al disciplinei școlare, se află de fapt personalita- tea complexă a observatorului fin și avizat, care cercetează neobosit mijloacele adecvate formării per- sonalității copiilor. Mi-am reamin- tit toate acestea adminnd specta- colul prezentat cu prilejul consti- tuirii Consiliului Național al Orga- nizației Pionierilor, de pionieri veniți din toate regiunile țării, spec- tacol care m-a impresionat profund prin revărsarea de voioșie, de lumină și vigoare pe care a dega- jat-o. Cred că răspunderea princi- pală în noua statornicire a activi- L tații pionierești este în modul cel t mai judicios și fericit încredințată l- corpului didactic, pedagogilor i bogați prin experiența lor de viață I și de învățămînt, prin cultura lor t științifică și generală. lon bănuță directorul Editurii pentru literatură si. artă Din lucrările consfătuirii de con- 'stituire a Consiliului Național al Organizației Pionierilor a rezultat necesitatea de a organiza pentru pionieri acțiuni interesante și a- tractive, acțiuni la care pionierii să participe cu dragoste și pasiune. Cred că manifestările artistice con- stituie tocmai una dintre importan- tele acțiuni care pot să răspundă cu succes acestor cerințe Educatorii, profesorii, învățătorii sprijiniți de actori și de poeți, de regizori și scriitori pot folosi cu rezultate dintre cele mai frumoase, atit obișnuitele serbări și întreceri artistice școlare, cit și prezența la spectacolele organizate de adulți pentru copii, pentru a le deschide porțile înțelegerii frumosului, pen- tru a-i’învăța să iubească patria și poporul nostru, pentru a-i învăța să deosebească ceea ce este rău de ceea ce este bun. Pentru a realiza toate acestea este însă necesar să înțelegem bine datoriile pe care le avem față de copii noi, adulții, să încercăm să ridicăm manifestările artistice care le sînt destinate la înălțimea exigențelor vremurilor noastre, să înțelegem că aceasta este una din căile pe care vom crește schimbul de mîine, marea și rei Maria Florescu. Era copilul pe care instanța de divorț îl încredin- țase tatălui. învățătoarea a socotit că va face o bucurie colegei sale de cancelarie dacă îi va arăta pri- mele slove scrise de copilul ei. Spre uimirea tovarășei Florescu și a ce- lorlalte cadre didactice care au asistat la discuție, mama copilului, profesoară, a declarat că nu vrea să știe nimic despre acest copil. Am dorit să discutăm și cu cele două educatoare. lat-o pe Maria Florescu. Demnă, îngrijită, sigură pe mișcări. La îndemnul nostru vorbește despre copiii ei, după ce ne cere să precizăm : „Care dintre ei — cei de acasă, sau cei de la școală ?“ Am dedus din această simplă „confuzie" întreaga răspun- dere și gingășie cu care își privește munca didactică Maria Florescu. Am aflat o mulțime de amănunte din bogata ei viață sufletească. Despre „incidentul" la care a par- ticipat a vorbit cu stînjeneală. „Elevul G. L. a fost mutat din școa- la noastră. Fusese un copil foarte deschis, foarte vioi. După despărți- superba armată a pionierilor che- mată să preia și să ducă pe culmile viitorului nemuritorul geniu al po- porului român. Ion Lucian artist emerit, directorul Teatrului pentru copii și tineret „Ion Creangă" In formele de activitate pionie- rească, in educația pionierilor arta ocupă un loc de o deosebită însem- nătate. Spectacolul festiv prezentat cu prilejul constituirii Consiliului Național al Organizației Pionieri- lor a subliniat încă o dată imensa însemnătate pe. care o are arta scenică in sfera educației. A- cest spectacol a constituit o desfă- șurare de talente de o extraordi- nară proporție Și m-am gindit că dacă niște copii pot să realizeze cu atîta măiestrie un spectacol, cît de mari pot fi exigențele lor ca spectatori ! In același timp m-am simțit în- demnat și, mai mult decît atit, o- bligat, să meditez la răspunderile mele ca director al Teatrului pen- tru copii și tineret, la ceea ce va trebui să facem noi, oamenii de teatru, pentru acești artiști copii, ca și pentru spectatorii copii. Con- sider comunicarea prin intermediul — artei nu ca un auxiliar, ci ca un factor de prim rang, deosebit de prețios al procesului de educație, un factor direct, eficace, convingă- tor pentru că are avantajul de a se adresa direct sufletului viitorului om. Arta poate rafina gustul este- tic, poate cultiva înaltele norme ale clicii, poate pune în valoare, prin mijloacele ei specifice, înaltele principii ale ideologiei comuniste. Tocmai de aceea ștacheta exigen- ței față de ținuta și valoarea ma- nifestărilor artistice pentru copii și ale copiilor trebuie să fie ridicate cit mai sus. Iurie Darie actor Ceea ce emoționează întotdeauna la manifestările artistice ale co- piilor este prezența lor plină de convingere De această atitudine a copiilor fată de fenomenul artei ar trebui să legăm, cred, marea ei funcție educativă. Spectacolul la care participă își pune mat mult decît se pare amprenta asupra e- voluției copilului, asupra gustului său estetic, asupra convingerilor și aspirațiilor sale De aci decurg pentru noi, cei care avem menirea de a-i orienta în fas- cinanta lume de miraje a artei, im- portante răspunderi. Mi-aș permite să amintesc, folosind acest prilej, că sîntem chemați să-i învățăm pe co- pii să înțeleagă marea artă, arta adevărată, să-i ferim de pseudova- lori lipsite de idei si de simțire, să cultivăm în sufletul lor, prin inter- mediul acestui mijloc atit de con- vingător și de atrăgător marile idei și marile simțăminte. rea părinților, și-a pierdut aceste însușiri. Era limpede pentru mine că în viața lui interioară interve- nise un traumatism. Anul acesta am continuat să mă interesez de situația lui școlară. Ea reflectă at- mosfera în care trăiește". Am vorbit și cu mama copilului, profesoară în școală, despre a că- rei activitate pedagogică am aflat, de la directorul școlii, următoare- le : i s-a luat dirigenția anul trecut și a fost încadrată Ia ore de ma- tematică numai la clase mici. S-a bucurat că a „scăpat" de dirlgen- ție. In ce privește rezultatele la clasă, acestea sînt profund afecta- te de lipsa echilibrului din viața familiară. Nouă, profesoara ne-a spus că de destrămarea familiei este vinovat soțul. Continuă să lo- cuiască în aceeași casă cu el. Din această cauză, fetița care i-a fost încredințată ei a fost trimisă în provincie, la bunici, unde a stat pînă de curînd. La reîntoarcere, tatăl nici n-a vrut măcar s-o vadă. Copiii trăiesc în aceeași casă și se joacă împreună pînă la venirea Primul meu dascăl Acad. prof. ” CAIUS IACOB Ori de cite ori gîndul pribeag se reîntoarce spre timpurile îndepărtate ale copilăriei, îmi apare pe prim plan imaginea lumi- noasă a întiiului și celui mai iubit dascăl al meu: losif Moldovan. Era în 1918, ultimul an de existența a imperiului habsburgic. Am intrat, la vîrsta de cinci ani, în clasa I a Școlii confesionale ro- mâne, pe atunci unica școală de limba română din orașul meu natal, Arad. în- vățătorul ne-a primit cu căldură in sala nu prea mare care trebuia să adă- postească șase clase diferi- te, elevii fiecărei clase ocu- pi nd o coloană distinctă de bănci. Mă întreb și astăzi cum putea oare domina un sin- gur om o sală care cu- prindea cel puțin 120 de cui zurbagii, plini de zburdălnicia tinereții ? In acest fapt rezidă desigur unul dintre meritele prin- cipale ale dascălului nos- tru. care din fragedă tine- rețe ne-a dat exemplul dă- ruirii de sine pentru o cau- ză nobilă. Lecțiile sale erau atît de captivante, metode- le sale pedagogice atît de originale, manualele sale atît de clare, abecedarul său fonomimic atît de a- trăgător, încît pe nesimțite, noi, cei din clasa întîi, ne-am însușit alfabetul și cunoștințele de scris și ci- tit, în timp ce elevii din. clasele mai înaintate asi- milau cunoștințele cerute de programa școlii. Dar dascălul nostru a a- vut cu precădere o activi- tate educativă, exercitînd o puternică influență asupra noastră. El ne-a insuflat simțul ordinei și al dato- riei, iubirea față de po- porul nostru, respectul față de muncă și de cei care muncesc. Datorită talentului său pedagogic, știa să ne gă- sească tuturor ocupații în timp ce trecea de la clasa noastră la celelalte. Metodele pedagogice ale lui losif Moldovan — scris- cititul cu metoda fonomi- mică. desenele din natu- ră. difuzarea cu mult succes a cunoștințelor de istorie și geografie, au atras aten- ția forurilor de specialitate. Roman Ciorogariu și în- tregul corp profesoral al Preparandiei din Arad ve- neau să asiste la unele lec- ții ale dascălului nostru. Profesorul C. Rădulescu- Motru. de la Universitatea din București, in trecere prin Arad, a tinut de ase- menea să viziteze școala lui losif Moldovan. (Continuare in pag. a 4-a) părinților de la servici. De obicei, atunci se reinnoadă lanțul scanda- lurilor, la care asistă vecinii și strada. „Cind am aflat că m-a dat în judecată — spune profesoara — l-am dat și eu". La întrebarea dacă este conștientă că viața personală a părinților se răsfrînge negativ asupra copiilor, a răspuns că da, dar că nu este cu nimic vino- vată. Același răspuns l-am primit și de la fostul ei soț. inginer. S-a că- sătorit în împrejurări „fortuite", apoi s-a recăsătorit. Actuala lui soție are și ea un copil dintr-o căsătorie anterioară Nu se simte vinovat de scandalurile care au loc cu fosta Iui soție și la care partici- pă „prin forța lucrurilor". Acestea sînt cele două cazuri care ne-au determinat să ridicăm problema vieții personale a educa- torului. Ele subliniază o dată mai mult că nu poți fi un bun educa- tor decît dacă tu însuți aplici nor- mele de viață pe care ești chemat să-i faci pe alții să le aplice. C. RADOI CE ÎNVAȚĂ PREȘCOLARII? DIN TRECUTUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI NOSTRU SOCIETATEA PENTRU Învățătura poporului Ca primă treaptă a învățămîntului, grădinița este che- mată nu numai să asigure familiei un sprijin competent și calificat în creșterea copiilor, ci și să-i pregătească pentru școală, formîndu-le primele elemente ale concepției științifice despre viață, familiarizîndu-i cu o seamă de cunoștințe care vor sta la baza studiului în clasa I, deprinzîndu-i cu un re- gim de muncă apropiat de regimul muncii școlare. Cum face față acestor cerințe actuala programă a învăță- mîntului preșcolar ? — iată întrebarea pe care am pus-o mai multor educatoare. Răspunsurile lor, subliniind unele as- pecte pozitive ale programei, relevă în același timp nume- roase carențe ale ei. Tovarășa ELENA PETRESCU, educatoare la grădinița Universi- tății din București, răspunde de grupa mare. Preocuparea de a in- troduce în viața copiilor tot ce îi poate apropia de școală se reflectă în întreaga ei activitate. Părerea sa este însă că actuala programă a grădinițelor nu o ajută in su- ficientă măsură in această direcție. — Eu cred — ne-a relatat tov. Petrescu — că, privite prin prisma condițiilor în care trăiesc copiii astăzi atît la orașe cit șl la sate, prevederile programei în legătură cu cunoașterea mediului înconju- rător sînt nesatisfăcătoare atît din punctul de vedere al posibilități- lor de asimilare ale copiilor, cît și din punctul de vedere al inte- reselor lor. De pildă, se pune prea mult accent pe cunoașterea anima- lelor domestice și animalelor săl- batice. Un număr foarte mare de activități sînt destinate analizei in amănunt a corpului acestor ani- male — cap, trunchi, picioare —• și a unor caracteristici ale acestora. Mă întreb ce interes poate pre- zenta pentru un copil de 5—6 ani analizarea calului, a căruței trasă de cal, cînd în experiența lui zil- nică el vine în contact cu tot felul de mijloace tehnice de locomoție — autobuz, troleibuz, tren etc. și chiar avion și helicopter ? Nu este vorba, după părerea mea, numai de • simplă introducere a unor teme noi in conținutul invățămin- tului preșcolar, ci de o restructu- rare completă a programei, in ra- port cu locul pe care-1 ocupă, în universul copilului contemporan, diferite obiecte și fenomene din viața cotidiană. Cred că sini ne- cesare studii psihologice temeinice asupra intereselor copilului pre- școlar, care să permită celor ce elaborează programele să aibă eta- loane precise pentru extinderea sau restringerea volumului de cunoș- tințe referitor la un obiect sau la altul. în aceeași ordine de idei, tov. SUZANA OLARU, directoarea gră- diniței de copii a M.A.E., a sub- liniat și alte aspecte ale lipsei de concordanță dintre conținutul pro- gramei și nivelul actual al preo- cupărilor preșcolarilor. — Copiii care frecventează astăzi grădinița — a subliniat tov. Olarii — nu corespund imaginii pe care ne-am făcut-o noi, adulții, despre ei pe baza experienței propriei noastre copilării. Deși există unele preocupări și interese comune vîrstei copilăriei, copilul de 5—6 ani din zilele noastre nu mai pre- zintă același interes pentru cu- ȘTIRI Zece ani de Ic înființarea lice- ului „MIHAIL SADOVEANU" Unul din marile licee tinere ale țării, Liceul „Mihail Sadovrsnu" din Capitală a împlinit de rurind virata de 10 ani. Aniversindu-si deceniul de viața, liceul a orga- nizat numeroase mani- festări, care au însem- nat in acela;! timp un e ȘTIRI prilej de cinstire a me- moriei marelui scriitor al cărui mume il poartă. încă în vacanța de vară. elevii claselor mari au reconstituit. în- soțiți de profesori, un „itinerar sadovenian". vizitind Iașii și Suceava și urmind. pe cărări de munte, drumul Vltorlel Lipan. Reintorși in li- ceu la început de an școlar ei au pregătit ilustrații legate de crea- ția marelui scriitor și au strîns cu grijă materia- lul literar care urma să noașterea formelor de muncă ma- nuală — croitorie, cizmărie etc. — chiar dacă ele sînt mai accesibile decît altele. Cînd le-am prezentat tablouri ilustrînd munca oțelaru- lui, a sudorului, a constructorului, deși era vorba de aspecte mult mai complexe, copiii au fost mai interesați decît la analiza tablouri- lor reprezentînd „Meseriașii". Cred că trebuie să introducem cu mai mult curaj in viața preșcola- rului tehnica secolului XX, unele cuceriri ale științei cu care ei vin zilnic in contact. Nu este, firește, prea ușor să se găsească limbajul și modalitățile prin care aceste as- pecte pot fi prezentate elevilor. Viața însă ne cere s-o facem ne- apărat pentru că altfel învăță- mîntul preșcolar riscă să fie cu totul anacronic. De aceeași părere a fost și tov. MARiA POP, de la grădinița Insti- tutului agronomic: care a relevat că discrepanța dintre programa grădi- niței și cerințele reale ale educației preșcolarilor, ale pregătirii lor pentru școală, se constată și în alte sectoare de activitate din gră- diniță. — Să ne oprim, de exemplu, la poveștile pe care le spunem co- piilor în grădiniță. Sint, în general, povești clasice, de o mare fru- musețe, care au îneîntat și copilă- ria bunicilor și părinților noștri, copilăria noastră : „Capra cu trei iezi" a lui Creangă, basmele lui Ispirescu, „Molanul încăl- țat" a lui Gh. Perrault, „Lebe- dele" de H. C. Andersen, „Croito- rașul cel viteaz" al lui Grimm etc. Ele plac foarte mult și copiilor de azi. Numai că. dacă ne oprim la ele, îngustăm sfera lor de repre- zentări. Oare relațiile noastre, de tip socialist, pe care copilul șl Ie însușește treptat, nu pot să-și gă- sească forme de exprimare în bas- mele noi ale scriitorilor contempo- rani ? De ce nu sînt redate, în basmele scrise în prezent, caracte- risticile epocii noastre ? In genere, majoritatea scriitori- lor pentru copii — excepție făcînd poate doar Vladlmir Colin — oglindesc în basme relații de tip vechi. De altfel, mal toată litera- tura actuală pentru copii este lip- sită de dinamismul și de culoarea contemporaneității, nu reușește în- totdeauna să contureze imaginea unui erou pozitiv, care să cores- pundă preocupărilor și intereselor copiilor din zilele noastre. în ge- nere. tipurile de copii atit cele ne- gative, cît mai ales cele pozitive din această literatură sînt schema- tice, artificial redate. Dovadă că formeze numărul festiv al revistei „Ani de uce- nicie". în prima săptămină a lunii noiembrie — „săp- tămina Sadoveanu" — liceul a îmbrăcat haine de sărbătoare. Festivită- țile s-au deschis cu o ședință a cenaclului li- terar in care a fost evo- cat chipul celui ce a constituit un permanent exemplu șl sprijin pen- tru tinerii începători în ale scrisului și s-au pre- zentat lucrări cu teme ea „M. Sadoveanu, scrii- tor național și univer- sal". „Peisajul românesc în viziunea lui M. Sado- veanu". „Valențe poe- tice in spera sadove- asemenea eroi nu răspund intere- sului copiilor, afectivității lor, este faptul că nu apar in jocurile lor. Tov. ADRIANA DIMA, direc- toarea grădiniței de pe lîngă Uni- versitatea București, care a urmărit timp îndelungat eficiența educativă a programei, ne-a spus : — în general noi, educatoarele, acordăm multă atenție educării co- piilor preșcolari. Activitățile pe care le prevede în acest scop pro- grama nu sînt însă orientate su- ficient spre realizarea unui im- portant scop educativ : formarea interesului pentru învățătură, pen- tru activitatea în școală. Problema aceasta prezintă, după mine, două aspecte semnificative : pe de o parte programa nu prevede de- ajunse activități care să-i deprindă pe copii să învețe singuri, să-și însușească în mod independent cu- noștințele din contactul cu reali- tatea, fapt care se reflectă in in- suficientul interes față de învă- țătură, iar pe de altă parte, ea nu dozează așa cum trebuie solici- tările adresate preșcolarilor, înde- osebi celor din grupa mare. De cele mat multe ori, prin sistemul de activități practicat copiii sînt o- bișnuiți să depună un efort minim, sub nivelul posibilităților lor. Tov. MARIA PETRICICA, di- rectoarea grădiniței de copii de pe lingă Ministerul Comerțului Inte- rior. referindu-se și ea ia lipsa de solicitare a posibilităților copilului preșcolar din grupa mare, a ridicat Discuțiile pe care le-am purtat cu educatoarele arată că este necesar să se cerceteze cu atenție, cu discernămînt ce în- vață preșcolarul în grădiniță, ce este util, din tot ce învață el, pentru dezvoltarea lui ulterioară, ce prezintă eficiență pentru formarea lui în condițiile actuale, luîndu-se măsurile care se impun. niană. A avut loc, de asemenea, vernisajul u- nci expoziții in care au fost prezentate tablou- rile Iul Eugen Isplr in- spirate din creația ma- relui scriitor, cărți și manuscrise aparținînd acestuia etc. Elevi, pro- fesori, părinți ai elevi- lor, oaspeți de seamă, membri ai familiei Sa- doveann au vizitat în a- ceste zile expoziția. în ziua de 6 noiem- brie, în sala Teatrului U.G.S. din Capitală a avut loc o festivitate la care au participat tov. Mihai Koșianu, preșe- dintele Uniunii Sindica- telor din Invătămint și Cultură, scriitorul Ionel Pop. criticul Savin Bratu, numeroși elevi, părinți și profesori. Criticul Savin Bratu a vorbit despre farmecul prozei sadovenienc, Iar scriitorul Ionel Pop a depănat amintiri despre expedițiile cinegetice ale scriitorului. Un pro- gram artistic interpre- tat de elevii școlii a în- cheiat această manifes- tare sărbătorească. Colocviu pe probleme de geografie în zilele de 5 și 8 no- iembrie a.c. s-a desfășu- o problemă de o deosebită în- semnătate ■ — Experiența mea de peste zece ani în învățămîntul preșcolar mă face să afirm că ar fi cazul să se studieze modalitatea familiarizării preșcolarilor cu semnele grafice, alfabetizarea lor în linii mari. Nu este vorba numai de o valorificare mai judicioasă a potențelor pre- școlarilor mari, dar și de o satisfa- cere la timp a unor interese și a curiozității care se manifestă din plin la copiii de 6 ani, înainte de a intra în școală. Consider că in- troducerea în grupa mare a întregii perioade preabecedare și a unei etape de familiarizare cu literele și cifrele prin intermediul unor operațiuni și acțiuni concrete, bine înțeles cu ajutorul unui material didactic corespunzător, este posi- bilă în etapa de față în majori- tatea grădinițelor de copii. De alt- fel, experimentele desfășurate în acest sens, atît în țara noastră cît și în alte țări, confirmă această părere. Cred că în etapa de față se impun să fie studiate temeinic modalitățile cele mai eficiente prin intermediul cărora pot fi alfabeti- zați preșcolarii in cadrul grădiniței. De altfel — a spus tov. Petricică — s-ar putea discuta și despre po- sibilitatea de a se introduce, după vîrsta de 5 ani, învățarea unei limbi străine, ținînd seama de re- ceptivitatea copiilor de această vîrsta atît pentru însușirea voca- bularului cit și a pronunției. rat. la filiala din Ploiești a Societății de științe naturale și geografie, un colocviu cu tema „Pentru continua îmbu- nătățire a programelor, manualelor și predării geografiei în școală". Cu acest prilej au fost prezentate o serie de re- ferate în legătură cu planul de învățămînt. programele si manualele școlare de geografie și cu unele aspecte meto- dice privind predarea temelor de geografic. în încheierea coloc- viului. participantii au făcut o vizită Ia rafină- ria Brazi. ROMÂN 8 noiembrie 1866, pe înserate. Sala vechii clă- diri a Ateneului Român de lîngă Cișmigiu, lu- minată sărbătorește, adăpostește floarea inte- lectualității românești. In privirile celor pre- zenți strălucește entuziasmul. De luni de zile s-a pregătit aici „conjurațiu- nea luminii împotriva întunericului". De luni de zile s-au dezbătut statutele unei „vaste aso- ciațiuni cu scop de a instrui și a educa nu o cla- să sau o parte restrînsă a societății, ci între- gul popor român, fără distincție de provincie, a- vînd mai cu seamă în vedere clasele de jos", încă din vară. Constantin Esarcu și V. A. Ure- che au întocmit un proiect de statut, pe care August Treboniu Laurian, Al Papiu-Ilarian și P. S. Aurelian l-au îmbogățit cu noi propu- neri. In adunări publice și în coloanele presei, oamenii de cultură au dat numeroase sugestii pentru programul acestei „societăți a amicilor instrucțiunii". Statutele au fost definitivate pe baza celei mai largi consultări posibile pe atunci. înscrise pe pergament, ele așteptau sem- năturile care să le consfințească. $i semnătu- rile se aștern una după alta, trasate de mîini hoiărîte. Semnează veteranii învățămîntului românesc — loan Eliade Rădulescu și Petre Poenaru. Semnează oameni de știință ca Em. Bacaloglu, Gr. Șfefănescu sau tînărul St. S. Michailescu, scriitori ca Al Odobescu. B. P. Hasdeu sau Gh. Sion. pictorii Aman. Andrees- cu si Tattaroscu, muzicianul Al. Flechteuma- cher. Iar alături de toți aceștia semnează numeroși învățători și profesori, medici, ingi- neri, juriști, oameni de vîrste diferite, cu preo- cupări diferite, uniți de același îndemn patriotic: a contribui la propășirea în- vătămîntului românesc, a participa la ri- dicarea culturală a poporului. Semnatarii lansează, în aceeași memorabilă seară, un apel către cărturarii din toate colțurile țării : „Con- jurăm pe toți de a nu sta cu brațele în sin și a veni a da concursul lor junei instituțiuni". Semnînd actul de naștere al generoasei lor asociatii, cărturarii bucureșteni nu bănuiau că inițiativa lor va avea un răsunet atît de larg și atît de profund. La sediul din strada Pensio- natului nr. 10, unde se afla secretariatul socie- t ii, sosiră mii de adeziuni din țara întreagă. De pretutindeni veneau vești despre constitui- rea secțiunilor județene sau orășenești ale so- cietății. înainte de a se fi topit zăpada iernii, rețeaua secțiunilor județene acoperise trupu’ întregii țări. La 28 martie 1867 o nouă adunare solemnă proclamă constituirea „Societății pen- tru învățătura poporului român" pe întreaga țară, Răsunetul puternic al Inițiativei de la 8 no- iembrie 1866 dovedește că ea răspundea unor cerințe obiective ale dezvoltării istorice a țării, că programul ei era un reflex al necesității sociale, al imperativelor progresului economic social și cultural. Dezvoltarea învățămîntului. pe care condi- țiile istorice o solicitau tot mai imperios, era frînată de lipsa unor școli cu caracter pedagogic care să pregătească cadrele didactice necesare, în 1866, cînd lua ființă „Societatea", exista în țara noastră o singură școală normală — Școala preparandală din Iași, întemeiată în 1855. Mem- brii societății și-au asumat de aceea sarcina dificilă și complexă de a întemeia, îndruma și întreține școli normale. în acest scop s-au în- tocmit proiecte, s-au lansat liste de subscripție și apeluri. Astfel au apărut, pe rînd, școlile nor- male din Ploiești (1868). Focșani. Bîrlad și Bucu- rești (1870). Această înfăptuire a cerut mari eforturi și sacrificii. întreaga muncă organiza- torică și instructiv-educativă — de la alcătui- rea programelor și recrutarea elevilor pînă la predarea lecțiilor — fiind efectuată vreme în- delungată fără nici o plată. La București își oferă munca lor gratuită Al. Odobescu. Petre Poenaru, C. Esarcu, C. Davila : la Bîrlad — C. Dimitrescu-Tași și loan Popescu ; la Ploiești — I. Eliade și Z. Antinescu; la Focșani — I. Fi- libiliu și A. Puiu. Lista ar putea fi completată cu numele altor zeci de învățători și profesori care au predat în școlile normale fără altă răs- plată decît „convincțiunea de a fi făcut un bine pentru învățătura poporului" — cum se spunea într-o declarație a dascălilor din Focșani. în anii caro au urmat, școlile normale ale „Societății" au dat țării numeroase promoții de dascăli și au creat tradițiile unei temeinice pregătiri a învățătorilor, rămînind în Istoria învățămin- tului nostru ca focare ale unui nestins entu- ziasm pedagogic. După specificul condițiilor și cerințelor locale diferite secțiuni județene ale societății au orga nizat și alte acțiuni, de cele mai multe ori încu- nunate de succes. La București și Iași au fost întemeiate „școli frobeliene" (grădinițe de copii) la Ploiești s-a înființat o școală secundară pen- tru fete, iar la Piatra Neamț o bibliotecă pu- blică. In mai multe localități, membrii societății au organizat, uneori luptînd cu împotrivirea autorităților, un control obștesc al învățămîn- tului, sesizind lipsurile existente și cerînd mă- suri pentru îndreptarea lor. Printre acțiunile organizate de „Societatea pentru învățătura poporului român" un loc de seamă l-au avut cursurile pentru adulți orga- nizate la București, Iași, Ploiești, Birlad, Tg. Jiu etc. în vederea răspîndirli științei de carte si a cunoștințelor cultural-științlfice. Meșteșugari, ucenici, calfe, lucrători din începutul de indus- trie modernă, mărunți prăvăliași se strîngeau seara, după lucru, sau duminica dimineața pen- tru a învăța aritmetica cu Șt. C. Michailescu, istoria cu V. A. Ureche, chimia cu dr. C. Davila, igiena cu dr. D. Grecescu. In scopul de a con- tribui, așa cum prevedea statutul, la „înflorirea comerțului și industriei naționale", societatea a organizat și cursuri cu caracter profesional, adevărate „școli de meserii" pentru dulgheri, zidari, tabaci, comercianți etc. Arhitectul Al. Orăscu, specialist de mare prestigiu în geome- tria descriptivă, secondat de alți profesori uni- versitari și de practicieni din domeniul cons- trucțiilor, a condus o „școală arhitectonică" se- rală, gratuită Sub conducerea profesorului C. Trotcanu au fost organizate cursuri de „știinie comerciale", la care se predau noțiuni de conta- bilitate, merceologie. drept comercial, limbi străine. In arhive se găsesc și astăzi planuri de studii, programe, dări de seamă și alte documente care ilustrează importanta pe care societatea o a- corda cursurilor de adulți : aceleași documente dezvăluie și piedica din calea acestei acțiuni : „reaua voință a patronilor de a lăsa pe ucenicii lor să se poată lumina". Activitatea bogată a societății a antrenat participarea unui număr mare de pedagogi, care și-au găsit astfel un cîmp de manifestare rodnică. In publicațiile societății au aps dii pedagogice ale lui St. C. Michail C Esarcu, Barbu Constantinescu, I.C. Ma#* An- gliei Demetriescu ș.a, Multe din aceste studii pledau pentru Ideea însușirii conștiente a cu- noștințelor prin participarea activă a elevilor la lecții. loan Badilescu. primul director al Școlii normale din București, a publicat în re- vista societății valoroase studii de metodică a predării limbii și literaturii române. loan Po- pescu, vreme îndelungată director al Școlii nor- male din Bîrlad și președinte al secțiunii Tu- tova a societății, scria despre excursiile pe care le organiza în fiecare an, pentru educația patriotică și lărgirea orizontului normaliștHor săi. în diferite regiuni ale țării. Sub egida so- cietății au fost publicate mai multe manuale, printre care „Metoda nouă de scriere și cetire", minunatul abecedar al lui Ion Creangă, V. Re- ceanu, Gh. lenăchescu și C. Grigorescu. Din analiza imensului material documentar lăsat de „Societatea pentru învățătura poporului român" se desprinde un fond de idei pedago- gice înaintate, pe linia asigurării unui- conținut științific, legat de practică, împletit cu educația patriotică, realizat prin mijloace intuitive, acce- sibile, atrăgătoare. O latură importantă a activității societății au constituit-o energicele ei acțiuni revendica- tive. Societatea a mobilizat opinia publică si s-a făcut ecoul acesteia în largi acțiuni protes- tatare împotriva unor măsuri guvernamentale care împiedicau dezvoltarea învățămîntului. Organizînd adevărate mitinguri, campanii de presă și acțiuni de strîngere de semnături, societatea a izbutit să împiedice reducerea pre- vederilor bugetare pentru învățămînt ț' v sa- lariilor învățătorilor în 1867. desființările po- lilor normale în 1872, Imaginea lui Petre Poe- naru, slăbit, de boală și bătrînețe. venit să pro- testeze în fața Adunării deputaților. în numele societății al cărei președinte era. împotriva ho- tărîrii de desființare a școlilor normale a fost atît de impresionantă încît au evocat-o, cu aceeași emoție, AI. Odobescu, Titu Maiorescu, C. Esarcu, Cezar Boliac și Caro] Davila. întreaga activitate a „Societății pentru învă- țătura poporului român" este un exemplu de înaltă conștiință cetățenească a unor oameni de cultură devotati poporului, de grijă a cărtu- rarilor români pentru destinul școlii. Strădania plină de abnegație a membrilor societății a inspirat respect pentru minunata profesie de educator. Dezideratele pe care și le propunea societatea acum un secol ne apar astăzi ca visuri pe care realitatea le-a depășit de mult. Perspectivele învățămîntului nostru sînt mai vaste decît nu- teau cuprinde cu gindul oamenii veacului 're- cul. Nobilele lor avînluri constituie însă șl as- tăzi un imbold la acțiune : de aceea, ele merită a fi știute și prețuite de propagatorii culturii și științei în școala României socialiste. Lector univ. M1RCEA ȘTEFAN PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI Raporturile reciproce ale elevilor I Colectivul clasei — indiferent dacă este vorba de invățăniintiil general sau liceal — constituie un grup re- strîns în viața căruia raporturile in- terpersonale sînt deosebit de impor- tante, ele formind pirghia de bază în cizelarea și configurarea perso- nalității fiecărui elev. Cercetările psiho-pedagogice arată eă însăși gruparea copiilor în cadrul claselor începătoare determină la a- ceștia apariția primelor relații inter- individuale semnificative de ordin so- cial : raporturi de egalitate reciprocă, de acceptare sau de respingere a cole- gului, de simpatie, interes sau indi- ferență pentru celălalt, de tolerare ori preferință majoră, de căutare a companiei colegului etc. La nivelul claselor școlarității mijlocii sau al celor din cursul mediu, în raportu- rile elevilor se impun tot mai mult criterii de selecție pe considerente legate de funcția pe care o îndepli- nesc persoanele în colectiv, de sem- nificația rolului pe care îl are fiecare elev în grupul clasei, ca și criterii bazate pe aprobarea și dezaprobarea socială a atitudinilor pe care le ma- nifestă elevii. Dar grupate în sine și după crite- riile pedagogice și administrative cu- noscute, clasele nu-și dobîndesc ca- racteristica unor reale colective de- cît numai de la o anumită etapă de dezvoltare calitativă a relațiilor re- ciproce ale elevilor, determinată de gradul de eficiență a sistemului in- fluențelor educative ce se exercită continuu asupra lor în procesul de învățămînt. Pină la obținerea adevă- ratelor colective spre care tinde ac- țiunea pedagogică din școală, clasele sint realități de o anumită factură psihologică de grup și cu profiluri individuale, cu probleme proprii care necesită a fi bine cunoscute, obiectiv cercetate și conștientizate, pînă în cel mai înalt grad, de factorii educa- tivi din școală — în special de pro- fesorii diriginți. Pină acum, psihologia educațională, prin cercetările sale de preferință în domeniul însușirii cunoștințelor școlare, a venit mai mult în spriji- nul acțiunii didactice, neglijînd edu- carea expresă și formarea interre- lațiiior personale în colectivul ele- vilor, Recentele cercetări de psiho- pedagogie socială dau un impuls căutărilor în această direcție. Desigur, problemele concrete ale relațiilor interindividuale ale școla- rilor variază de la o clasă la alta ; ele se pun și in raport cu virsta elevilor, cu compoziția claselor, cu antecedentele personale și general- pedagogice ale fiecărei clase, cu ex- periența școlară acumulată anterior de elevi etc. Toate acestea obligă cadrele didactice Ia o cunoaștere concretă, autentică a claselor. în ace- lași timp, ele nu anulează existența unor aspecte și legi generale care acționează în diferite etape de orga- nizare a colectivelor, existența unor fenomene psihologice obligatorii, care se fac simțite în fiecare clasă și de care procesul instructiv-educa- tiv trebuie să țină seama. în studiile pe care Ie întreprindem asupra interrelațiilor personale ale elevilor din clasele a V-a și a IX-a — clase de „cotitură" ale învățămîntu- lui nostru — au apărut, dincolo de o serie de particularități concrete, următoarele fenomene mai generale demne de luat în considerație în pro- cesul educativ: a) Ca problematică, cele două clase se apropie, întrucit ambele reclamă din partea elevilor un efort și un proces de reorganizare a relațiilor anterior constituite : în primul caz (la clasa a V-a) efortul unor elevi încă mici în a racorda atitudinile lor, anterior în marc parte depen- dente de îndrumarea învățătorului, la exigențele de specialiști ale unor profesori diferiți ; în al doilea caz (la clasa a IX-a), efortul modificării interrelațiilor personale în funcție de noua structură, eterogenă, a grupului clasei recent create. b) Atît în clasele din Capitală cît și în cele din provincie se eviden- țiază. pe parcursul sondajelor efec- tuate, alături de raporturi reglemen- tate de o situație directivă stabilită prin normele introduse dc diriginți — așezarea elevilor în bănci, re- partizarea funcțiilor în clasă, re- partizarea sarcinilor etc. — o opinie non-directivă (în sens de autonomă, independentă), cuprinzînd : prefe- rințe pentru un alt coleg de bancă decît cel existent, păreri și opțiuni pentru un alt șef al clasei, rapor- turi de simpatie reciprocă centrate mai ales înăuntrul unor mici sub- grupe sau „grupulețe", cum le nu- mesc înșiși elevii. Este vorba de acele subdiviziuni care grupează, de regulă, elevi proveniți de la o altă școală sau de la o clasă paralelă a școlii și care în anii precedenti au fost împreună. Evident, aceste relații firești, inerente mai cu seamă începutului organizării oricărui co- lectiv școlar restrins. urmează să fie cunoscute anume, să fie îndrumate cu pricepere, folosite în mod con- structiv in organizarea influențelor educative directive. Practica dove- dește că individualizarea unor ase- menea subgrupuri și consolidarea lor competitivă sînt potrivnici coezi- unii unui colectiv sănătos, viabil. c) Procesul de integrare social- cducatlvă a elevilor nu este liniar Dimpotrivă, el prezintă sinuozități și depinde de o serie de factori psihologici cum sint gradul de dez- voltare a afectivității copilului, ni- velul mijloacelor lui de comunicare socială (limbaj, atitudini, rezultate ale activităților creatoare), nevoia de sociabilitate etc. Se pare că di- ficultățile de ordin intelectual pe care le aduc programele și siste- mul de predare la clasa a V-a pot fi mai ușor depășite decît cele d< natură relațional-afcctivă. atitudi- nale. Evidenta sugestibilitate care încă îi mai caracterizează pe elevii mici, ca și posibilitățile dc autocu- noaștere și cunoaștere reciprocă deabia în formare, dau un caracter spontan, instabil și mult oscilant raporturilor interpersonale. De a- ceea, calea principală în educarea interrelațiilor se dovedește a fi ati- tudinea afectivă a pedagogului și solicitudinea cu care se ocupă el dc aspectele acestui proces. La clasele a IX-a, în sfera raporturilor reci- proce intervin criterii sociale mult mai obiective. Aici, însă, antece- dentele educaționale își spun mai pregnant cuvîntul. Cu cît elevii dis- pun de o experiență școlară ante- rioară mai organizată, mai solid structurată in conduita lor, și cu cît această experiență este mai dis- tanțată de condițiile și exigențele noului colectiv, cu atit problemele de acomodare, dc dezintegrare a unor relații și de reintegrare individuală sint mai complexe și mai de durată Dc aceea, cunoașterea antecedente- lor personale și școlare ale elevilor de către diriginte este imperioasă pentru formarea colectivului. Pîr- ghia principală în acest caz se do- vedește a fi discernftmîntul. motiva- ția rațională, logică, de care sint capabili elevii. Conștientizarea ra- porturilor directive și non-directive existente, analiza efectelor lor — mai ales a celor pozitive — anga- jarea elevilor în acțiuni coezive conștiente stimulează instituirea ra- porturilor reciproce necesare unui real colectiv. d) Urmărirea atentă șl determi- narea metodică, Ia etape, a dinami- cii relațiilor interindividuale in co- lectivele de elevi este nu numai utilă, dar și necesară muncii edu- cative. în acest fel au putut fi Iden- tificate șl conștientizate grupului cazurile unor individualități „izo- late". ale elevilor .solitari", foarte puțin cunoscuti de ceilalți (fiind și nou veniți în clasă), care nu preferă pe nimeni in bancă și nici nu sînt preferați de nimeni din clasă, care regretă colectivul de undo au ple- cat, manifestă neîncredere față de ceilalți, dcclarind că nu vor putea avea nici un prieten printre ei etc. Sau cazul unui elev dintr-o clasă care dorește să stea singur în bancă, nu primește nici un ajutor, refuză să ceară ajutorul celorlalți, la sar- cini cit de complexe „pentru a nu se arăta mai slab decît alții" etc. Evident, in asemenea situații nu numai relația de la profesor la elev devine importanta ci în primul rînd forța raporturilor reciproce pe care le instituie și Ie propulsează colec- tivul. Dr. ANA TUCICOV-BOGDAN catedra de psihologie — Universi- tatea București, PAGINA 2 HM IE DEWIHM DE CEEA CE ESTE ÎNVECHIT? în ultima vreme producției de rr»- teriale cu acest profil. Consemnez, printre altele, volumul „Columna lui Traian", deosebit de util și de valoros. Mai amintesc că școlile înseși pot să realizeze filme sau diafilme care să răspundă nevoi- lor predării. Noi, de exemplu, ne-am propus să realizăm un dm- film cu tema „Cele 7 minuni ale lumii". Am și realizat un dîafilm cu tema „Dimitrie Pompei", care a fost prezentat în cadrul unui sim- pozion cu tema „Figuri de matema- ticieni în regiunea Suceava", și un diafilm cu tema „Motorul termic" pe care îl folosim în lecțiile de fizică. niciodată, și totuși știa să se poar- te astfel încît, dacă te știai vino- vat, era deajuns să-ti arunce o privire și îți venea să intri în pă- mînt de rușine. Mi-am dorit să-i urmez pilda pe care poate și el a luato de la unul dintre profesorii lui. Dacă am reușit. ștdfeta va fi preluată poate de profesorii care mi-au fost elevi. Pehtru tă, dirtcolo'