[ Biblioteca CenVa'â I Ke^ională ț Hune^oara-Df^n PROLETARI DIN TOATE TARILE UNIțl-VAl DIRECTII ÎN MODERNIZAREA MATERIALULUI DIDACTIC Corul Căminului cultural din Domnești, raionul Curtea de Argeș. Animatori de frunte ai mișcării artistice de amatori Temei în viață Pătrunderea tot mai amplă în școală a noilor realizări ale tehnicii audio-vizuale este o consecință obiectivă a adaptării învățămîntului la solicitările prezentate, pe planul pregătirii tinerelor generații, de revoluția tehnico-științifică contempo- rană. In fapt, întregul proces al modernizării mijloacelor de transmitere a cunoștințelor — proces cu o arie foarte largă și in care au loc multiple și adesea contradictorii încercări — urmărește creșterea în randament a studiului, extinderea și adincirea perimetrului didactic care limitează obiectiv volu- mul informațiilor științifice ce pot fi transmise și însușite pe diferitele trepte ale învățămîntului. Urmărind a releva anumite tendințe majore în producția ac- tuală de material didactic, vom face abstracție de clasifică- rile pornind de la considerente melodice sau de ordin tehnic, grupind categoriile de material didactic în funcție de anumite direcții manifestate în evoluția și perfecționarea lor, în strîn- să interdependență cu tendințele majore ale didacticii contem- porane și pornind de la primele trepte ale școlarității. Una dintre preocupările de seamă manifestate in ultimii ani de cercetătorii din domeniul psiho-pedagogiei, ca și de practi- cieni, se referă la lichidarea pragului între preșcolaritate, în formele ei organizate, și prima treaptă școlară propriu-zisă. în domeniul materialului didactic, reflectarea cea mai carac- teristică a acestei preocupări este „jocul logic". In fapt, a- cesta constituie o grupare deosebit de variată a unor piese a- samblabile, care prin îmbinări multiple și succesive permit o- rientarea copilului, în lumina unor principii ale teoriei mulți- milor, către cunoașterea, într-o formă adecvată, a unor legi și fenomene din domeniul științelor naturii, considerate pînă nu de mult ca avînd un nivel de abstractizare inaccesibil nu nu- mai la vîrsta respectivă, dar și în școala generală. Academi- cianul Grigore Moisil afirma recent că .Jocurile logice consti- tuie o cale cu deosebit randament pentru familiarizarea copiilor, la o vîrstă timpurie, cu anumite trăsături esențiale ale con- cepției matematice moderne". In ultimii ani, la noi s-au realizat o serie de jocuri didactice, cu evidente calități pentru copiii de 5—7 ani. Totuși, caracterul în mare parte depășit a) concepției pe baza căreia au fost rea- lizate aceste jocuri face ca eficacitatea lor pe planul proce- lui de învățare în formele specifice ale vîrstei să fie des- 71 de scăzut. Este necesar ca cercetătorii și întreprinderile de resort să rezolve mai grabnic această problemă întrucît, în con- dfțiile actuale și de perspectivă ale dezvoltării învățămîntului din țara noastră, realizarea diferitelor variante ale jocurilor logice poate aduce soluții deosebit de valoroase la nivelul pri- melor trepte școlare, răspunzînd și unui principiu didactic do mare importanță : preșcolarii se joacă învățînd, iar școlarii din primele clase învață în forme apropiate jocului. Atunci cînd au caracteristici superioare de construcție, ma- chetele în stare de funcțiune pot îndeplini în același timp și rolul de jucărie, și pe acela de tehnică școlară. Ne referim în special la reproducerea identică, cu caracteristicile funcționale esențiale și la o scară de aceeași proporție — în general 1/200 — a unei mari varietăți de mașini și agregate, începînd cu autoturisme de cele mai diverse tipuri și terminînd cu insta- lații industriale complexe. în producția din acest domeniu a unor întreprinderi specializate („Bucuria copiilor", „Tehnome- tal“ etc.) trebuie să se realizeze o cotitură hotărîtă către moder- nizare, treeîndu-se la realizarea de veritabile machete în stare de funcțiune. (Continuare în pag. 4-a) Preluînd și ducînd mai departe o remarcabilă și veche tradiție, mișcarea artistică de amatori cons- tituie astăzi, în țara noastră, unul din fenomenele obișnuite și nece- sare ale activității spirituale a po- porului. încadrată în complexul formelor de manifestări cultural- educative de masă, ea contribuie larg la mobilizarea oamenilor mun- cii în îndeplinirea sarcinilor măre- țe ale desăvîrșirii construcției so- cialiste, la dezvoltarea sentimentu- lui de dragoste pentru patrie. Un aport considerabil la dezvol- tarea artei practicate de amatori, la creșterea prestigiului acesteia îl aduc cadrele didactice, care își dă- ruiesc cu pasiune talentul și pri- ceperea lor activînd ca instructori, interpreți sau îndrumători în nu- meroase formații artistice de pe lîngă căminele culturale, casele de cultură sau cluburile sindicale. La baza acestei activități puse în sluj- ba frumosului stă o bogată tradiție, creată și transmisă din generație în generație de numeroși învăță- tori, entuziaști luminători ai po- porului. Exemplele pilduitoare ale lui Ion Vidu, Ciprian Porum- bescu, Gavriil Musicescu, Gheor- ghe Dima, Dumitru Kiriac — care, în perioada de activitate ca învățători sau profesori au orga- nizat și instruit formații corale de- venite celebre — exemplele profe- în Laboratorul ae analize textile a Centrului școlar profesional 1 și tehnic, Timișoara. Profesori, Cu elevii noștri nu ne intîlnim numai in clasă, la școală. Lo- cuim în același oraș sau in același cartier și este firesc să ne întilnim cu ei peste tot. Ne place să-i cunoaștem imbrăcați corect, intr-o ținută ireproșabilă, salutîndu-i pe cei vîrstnici, oferindu-ie locul în autobuz ; ne place să-i recunoaștem prin- tre spectatorii care urmăresc o interesantă piesă de teatru , ne place să-i recunoaștem printre vizitatorii unei expoziții și ne este drag să schimbăm cîteva impresii cu ei ; ne place să-i vedem pe terenurile de sport sau plimbindu-se printr-un parc, într-o zi însorită... Și ni se umple inima de bucurie atunci cînd auzim vorbe de laudă la adresa ținutei, a comportării, a faptelor lor. Nu se întîmplă însă întotdeauna așa. Auzim uneori, în loc de cuvinte de laudă, apostrofări. Există, în special, o expresie care ne supără de cele mai multe ori urechile : „Așa te învață pe tine la școală Copilul sau tînărul face o boroboață, răs- punde obraznic, săvîrșește o faptă necugetată și, implacabil, cei din jur reacționează invocînd numele școlii. Așa s-a obișnuit lumea să spună, gîndilnd că școala trebuie să fie prezentă în toate. E adevărat, școala nu-i învață pe copii să spargă gea- muri cu mingea, să piardă timpul aiurea, să se îmbrace fisti- chiu, să umble netunși, să se lege de trecători. Dar are și ea o răspundere — și încă o răspundere mare — acolo unde a- semenea fapte se ivesc. Vina ei, vina profesorilor este că nu au descoperit și nu au îndreptat la timp deprinderea rea, că nu au dat, atunci cînd trebuia, un sfat, că au înregistrat cu nepăsare o faptă urîtă, că nu au acționat cu promptitudine. Am vrea să vă prezentăm două scurte relatări asupra unor fapte surprinse de noi, zilele trecute. Sînt, din păcate, absolut autentice. sorilor loan D. Chirescu, Ion Croito- ru, Nicolae Oancea, Nicolae Lungu, Dumitru D. Botez, Nicolae Ursu, Tudor Jarda și alții — care de-a lungul întregii lor cariere au susți- nut și îndrumat mișcarea muzicală de amatori din țara noastră — sînt urmate de numeroase cadre didac- tice. Vestite formații corale de a- matori, ca cele din Lugoj, Chiză- tău, Poiana, Nochrich, Săliște, Le- Iești, Galeș etc. sînt legate strîns de numele unor învățători și pro- fesori care, însuflețiți de sentimen- te patriotice și de dragoste pentru frumos, le îndrumă cu pricepere activitatea. S-au împlinit 75 de ani de cînd a luat ființă corul din comuna Domnești, regiunea Argeș. Printre inițiatorii lui s-au numărat învăță- torii Ion Stăncioiu, Nicolae Hă- nescu, Luca Paul și mai apoi Vic- tor N. Hănescu, care a creat cîn- tece și piese de teatru inspirate din viața satelor. De 25 de ani co- rul din Domnești este condus de profesorul Alfons Popescu care, cu talent și muncă perseverentă, a re- ușit să ducă această formație pe culmile cele mai înalte ale artei de amatori, dirijorul și corul obținînd la două concursuri republicane con- secutive premiul I și titlul de lau- reat. Cu 50 de ani în urmă, un mă- nunchi de 25 de fete și flăcăi abia ieșițl de pe băncile școlii primare s-au adunat, din imboldul entuzias- tului învățător Vasile Tomegea, să alcătuiască un cor in comuna Bo- roaia, regiunea Suceava. Repetițiile, ca și întreaga activitate a corului se desfășurau în cadrul „casei de sfat și de cetire" Unirea, înteme- iată în 1912 de către inimosul în- vățător Nicolae Stoleru. Din 1931 corul este condus de învățătorul Mihai Boliac, dar și azi bătrînul învățător pensionar V. Tomegea mai asistă la repetiții. Și exemplele pot continua. în cadrul corului Palatului culturii din Ploiești (de două ori laureat și dis- tins cu premiul I), condus de ta- lentatul și exigentul profesor Gheorghe C. lonescu, cîntă de 12 ani, Viorica Comișel și profesorul de matematică Nicolae Rădulescu- Lemnaru. La corul căminului cul- tural din Fierbinți, regiunea Bucu- rești, dirijat de profesorul Petre Smărăndescu — cor care a fost distins la ultimul concurs republi- can cu premiul I și titlul de lau- reat — participă cu regularitate învățătorii Florica și Alexandru Constantinescu, amîndoi cunoscuți Prof. LUDOVIC PACEAG metodist al Casei centrale a creației populare (Continuare în pag. 4-a) vă recunoașteți elevii? Primul instantaneu Mașina redacției aleargă în goană prin cartierul Tudor Vladimirescu. La dreapta șo- selei, pe un maidan, la umbra unui gard, cițiva tineri. Nea Chivu. șoferul, ne atrage a- tenția : — Ăștia sînt barbugiii... Trecem de ei și ne vedem de treburi. Peste aproximativ o oră ne întoarcem. Grupul este tot acolo. Oprim. Coborîm și ne apropiem. Vedem următo- rul tablou : cinci figuri carac- teristice de pierde-vară, ținută adecvată, țigări în colțul gurii, un tranzistor urlînd... Vizita noastră i-a luat prin surprin- dere. Banii au apucat să fie ascunși, ca și o parte din căr- țile de joc. Două-trei rămăse- seră însă pe iarbă, trădînd. Deci nu jucau barbut, .jucau cărți. Cîteva minute vorbim des- pre cu totul altceva. Apoi ne Proprie poporului nostru este fa- milia numeroasă, harnică, cinstită, veselă. Belșugul gospodăresc. Casa ca un stup, care freamătă dimi- neața de zorul plecării la muncă și zumzăie seara de guraliva co- municare a impresiilor de peste zi. Și asta nu de azi de ieri, ci din străfunduri de veac. Istoria noastră are pagini minu- nate despre vrednicia fiilor cres- cuți de mame duioase și iubitoare, dirze și viteze. Lui Ștefan cel Mare, aflat în bătălie grea cu Mahomed Cuceritorul, o modestă și anonimă țărancă din Vrancea, devenită Vrîncioaia din legendă, i-a dăruit pe toți cei șapte feciori ai ei, aju- tor in lupta pentru țară. Frații Bu- zești au stat', ca fiii aceleiași fami- lii dirze, în jurul lui Mihai Vitea- zul. Dar să lăsăm istoria. Să trecem la viața de azi, de toate zilele. A- cum cițiva ani, am făcut o reuniu- ne, o agapă colegială, cu seria noastră din liceu. După primele im- presii de ordinul lui: Ce faci ?... Cu ce te ocupi ?... a venit vorba despre familie, despre copil. Și pe masa noastră a apărut atunci o su- medenie de fotografii. „Soția mea...", Băiatul meu ! Elev!...“ „Fetița mea! Studentă!..." „Am trei...". Ce băiat strașnic ! Așchia nu sare departe de trunchi". Aces- tea ne sînt mari bucurii. Le pur- tăm în inimă, le evocăm oridecîte- ori vrem să vorbim despre viața noastră, despre nădejdile noastre. Sint bucurii sincere, cuceritor de umane. Atunci, la agapă, eram „tați", dar sufletește ne simțeam tineri șl legați, aproape unul de al- tul, ca atunci cină ne aflam în bănci și de la catedră ni se anun- țau niște eminente note la mate- matică. Eram școlari fericiți, deși în bănci stăteau acum copiii noș- tri. Unul dintre colegi, unul singur burlac și ursuz, se uita la noi cu ochii împăienjeniți, otrăvit de un straniu sentiment de invidie, de singurătate, de inutilitate. Nu i-a tihnit agapa. Mi-a și spus-o: „Sînt ca un ciulin uscat pe-un imaș păs- cut de iepuri..." I-as aminti nu- mele aici, dacă nu l-aș fi amărît destul, luindu-l prototip intr-un roman. S-a recunoscut și mi-a re- proșat. Și acum o să se recunoască și o să-mi scrie dojenitor. îmi pare rău. Dar uneori ești nevoit să scu- turi și pomul fără rod. Pe vară, in avionul care mă pur- ta peste graniță, am avut un tova- răș de drum care, de cum am de- colat, și-a virit nasul intr-o carte și n-a scos o vorbă, l-am descleș- tat fălcile numai cînd l-am între- bat dacă are copii. A devenit, re- pede, comunicativ, prietenos, des- chis. Mi-a arătat fotografii. Mi-a descris cum îl duce „pe ăl mic" dimineața la școală. Pînă in clipa aceea aveam lîngă mine o mașină de ingurgitat litere Cu o simplă întrebare stirnisem omul din el. Ar fi șapte ani de atunci. Intr-un început de septembrie cu aur in asfințit și-n frunza nucului. Tata și mama ceruseră să ne adunăm cu toții, toată „cimotia", cu soții, cu copii, acolo, in ograda părinteas- că Să ne mai vadă o dată pe toți împreună. Poate pentru ultima dată. Am petrecut trei zile „in fa- milia mare" Am depănat mult din tortul amintirilor. Ne-am amintit îndreptăm privirile către cel mai tînăr dintre ei — de fapt un copil. E in uniformă de elev, cu părul mare dat pe ochi, descheiat la gît... — La vîrsta asta joci po- ker 1 Unul din grup ii sare in apă- rare : — Nu, el chibitează numai. — Aha ! Abia înveți. Dar cu notele, la școală cum stai ? — Bine... Peste cîteva minute sîntem la Liceul nr. 36 cu catalogul clasei a IX-a în față. „Binele" era reprezentat de trei note de „4" și un „6". Mai aflăm că exact la ora la care l-am gă- sit pe maidan, chibițînd, elevul nostru trebuia să fie la școală. Nu ne rabdă inima și ne în- toarcem la locul cu pricina. Grupul se destrămase. Acasă la învățăcelul într-ale pokeru- lui o găsim doar pe mama lui. Ne spune că băiatul a plecat spre școală. Vorbim despre purtarea feciorului, despre prietenii lui, despre relația școală-famille... — $tiam că nu-i prea place cartea, dar... — Oricum, era și de datoria dumneavoastră să vă intere- sați cum își pregătește băiatul lecțiile. Apoi, abia a intrat pe porțile liceului și notele rele au și început să curgă, Știați de ele ? — Nu. — Ați fost vreodată la li- ceu ? — Nu. — Dirigintele a venit vreo- dată in vizită la dumneavoas- tră ? — Nu. La întoarcere, îl intîlnim din nou pe eroul nostru. Plecase agale spre școală dar se oprise pe aici, pe aproape, de vorbă cu o fată, f-am propus să-l MIRCEA IONEL (Continuare în pag. 4-a) că vara, cînd ne strîngeam toți la casa bătrinească, înjghebam un octet de răsunau văile. Și as- cultau oamenii din Gura Văii, ridi- cați pe garduri ori așezați pe pris- pă, de-a minunea. Una dintre cum- natele noastre, învățătoare, pri- cepută in organizarea corurilor, ne-a antrenat și acum la cintec. Frații și surorile, nepoții și nepoa- tele din sat, adunați de la muncă, s-au îndemnat și ei. Mama termi- nase de rinduit masa și s-a așezat la rînd cu noi, pe prispa joasă a bucătăriei. Cu un băț în mină, tata venea încetișor din vale. Un nepot a sărit in cale și i-a dat un scău- naș, îndemnîndu-l să șadă în fața noastră. Bătrînul s-a așezat, cu o- chii umezi de fericire, ne-a privit, îndelung, pe rînd. A urmărit cin- tecele și glumele noastre, cu un su- rîs blind, fericit. Făcea parcă în mintea lui o ciudată socoteală: a- duna, scădea, înmulțea. „...Drum bun, toba bate" — ais- ta mata ne-ai învățat. — Și „.Latina gintă e regină"../ — Și „Peneș Curcanul". Și ne aduceam aminte cum, în serile de iarnă, ne asculta tabla înmulțirii și ne ajuta să învățăm cîntece „de școală". Cînd am epuizat repertoriul, soa- rele sta, roșu, pe geana zării sine- lii. Frunza nucului din fața bucă- tăriei se poleise cu aur dens. Urmărindu-ne mereu cu privi- rea, tata a zgiriat cu vîrful basto- nului, în lutul ogrăzii, tulpina unui copac cu două vițe răsucite. A îm- podobit tulpina cu zece ramuri. Pe fiecare ram a pus inițiala numelui nostru, al copiilor. Două ramuri le-a desenat mal scurte: cei doi frați, pierdut) de cînd eram copii. Apoi, din dreptul fiecărei ramuri a mai tras cîte una, două, trei sau mai multe rămurele, după numă- rul nepoților aduși de fiecare din- tre noi. A (adică Ana) — 3, V (Va- sile) — 4, I. (Ileana) — 3... La al optulea fecior s-a oprit. L-a privit pe fratele nostru cel mai mic și i-a spus cu glas de dojana: — Uite, ici, la tine, trebuie să scriu zero. Noi ceilalți am rîs. Am șuguit în fel și chip pe seama mezinului fără nici o rămurică în arborele genea- logic. — Ce ? a întrebat tata. Parcă asta-i de șagă ? Iaca, rămine copa- cul neamului slut și berc și ciomp, Uite ce rotund ar fi fost dacă... In momentul acela, de după col- țul bucătăriei a apărut cel mai mia dintre nepoți. Avea buzele cafenii și degetele ca de păcură. — Ia fă-te-ncoace, tîlharule I — s-a încruntat tata spre nepot. Ce-i pe gura, pe miinile tale ? — Am mîncat nuci... a șoptit ne- potul, intimidat. — Hm !... Nuci !... L-a prins de mină și l-a urcat pe genunchi. Din buzunarul cojocelu- lui i-a scos un pumn de nuci co- jite. — Na, să nu te mai mînjești, tîl- harule, că te faci urît. Ne-am înduioșat cu toții. Tata s-o întors spre fratele nostru mai mic și răsucind ciuful mătăsos al nepotului: — Ai tu inima ceea să mă lip- sești de-o bucurie ca asta ? DUMITRU ALMAȘ PENTRU PIONIERI Acțiuni eficiente ~ de educare patriotică Organizația de pionieri oferă pedagogilor un cimp de acțiune im- presionant, cu valențe și posibili- tăți educative din cele mai rodni- ce, le deschide numeroase căi spre a ajunge la inima școlarilor și a-i ciștiga. Cele două luni care au tre- cut de cînd învățătorii și profeso- rii sînt comandanți de pionieri ne-au convins pe deplin de acest lucru. Ne-am propus, atunci cînd am început activitatea cu pionierii, să găsim forme cît mai eficiente pen- tru a-i educa în spiritul dragostei față de satul natal, față de tradi- țiile străbune, pentru a le cultiva sentimentul de mîndrie patriotică, de prețuire fată de tezaurul de frumusețe creat de poporul nostru. Ne-am gîndit că ar fi foarte indi- cat să-i antrenăm, pentru realiza- rea acestor scopuri, la amenajarea unui muzeu al satului. Ideea, care i-a însuflețit pe toți, a început să prindă viață curînd, o dată cu constituirea cercului etnografic, îndrumați de comandanții lor, pio- nierii au organizat cîteva „expedi- ții" etnografice prin sat, reușind să adune numeroase piese care au fost cercetare și selecționate cu grijă. S-a trecut apoi la organiza- rea muzeului, care a fost împărțit în trei secții : de arheologie, de a- gricultură-păstorit și de meșteșu- guri casnice. în cadrul secției de arheologie se găsesc piese care vorbesc despre viata oamenilor pe aceste melea- guri în timpuri îndepărtate : două topoare înmănușate, ceramică ro- mană din castrul de la Casei, si- tuat la vreo 18 km. de satul nos- tru, un tîrnăcop pe care, după teh- nica în care a fost turnat, l-am si- tuat în epoca flerului, o rîșniță de piatră etc. Secția de agricultură- păstorit cuprinde un plug de lemn de Ia începutul secolului trecut, greble întrebuințate la treieratul manual al cerealelor, cîteva cupe de lemn — unități de măsură a cerealelor — dintre care una este scobită, împreună cu toarta, în- tr-un trunchi ș a. Secția de mește- șuguri casnice este cea mai bogată. Avem aici furci de tors, un rășchi- tor, sucale, o etajeră țărănească plină cu blide și căni de lut etc. Membrii cercului de geografie au întocmit o hartă cu zonele etno- grafice, ale țării, cu referire spe- cială la costume și ceramică. Ca să revalorificăm anumite cusături populare i-am îndrumat pe pio- nieri să copieze cele mai frumoa- se desene aflate pe li și pe șter- gare. Acestea sînt brodate acum în cercul de gospodărie, iar desenele care le reproduc au fost grupate în două panouri și într-un album. Pentru a prezenta evoluția con- strucțiilor de locuit am realizat fo- tografii de case ilustrînd tipuri de locuințe de la sfîrșitul veacului tre- cut, din primele decenii ale seco- lului nostru, din zilele noastre. Nu de mult, am făcut cu micii etnografi o excursie la vatra veche a satului. în tabloul policrom al pădurii, am poposit pe platoul pe care cu sute de ani în urmă se afla satul. Nicăieri ca aici nu era mai potrivit să le vorbim despre Istoria lui. Tradiția, onomastica, toponimia arată că satul nostru, Gilgăul, a fost o așezare româ- nească străveche, de pe la 1 400. Așezat în drumul războaielor și al restriștii, el a ars, s-a refăcut, și-a schimbat vatra. Oamenii însă au rămas statornici pe-, aceste locuri'. Și-au arat și semănat ogoarele, și-au cîntaț-doinele, și-au trăit ne- întrerupt viața, cu toate vitregiile ■care au trecut peste ei. Despre acești oameni, despre dîr- zenia și hărnicia lor, despre gîndu- rile și faptele lor, despre dragostea lor de frumos stau mărturie obiec- tele din muzeul nostru. Adunate cu dragoste de către pionieri, ele le vorbesc despre viața oamenilor care au trăit în satul nostru, des- pre munca lor. Cercetîndu-le, pio- nierii învață să iubească, să res- pecte și să prețuiască pe cei care, printr-o muncă migăloasă și răb- dătoare, au creat comori de fru- musețe nepieritoare. Gîlgăul, ca și toate localitățile patriei, a cunoscut în anii noștri o nouă tinerețe. Acest lucru se o- glindește în muzeu prin alăturarea unor fotografii care reprezintă sa- tul așa cum era în 1940 și așa cum este azi. Căutînd și selectînd pentru mu- zeul nostru piesele cele mai repre- zentative, cele mai realizate din punct de vedere artistic, ne stră- duim să facem din el un mijloc puternic de educare patriotică și estetică. MARGARETA LAR comuna Gîlgău, raionul Dej * Educarea dragostei față de partid, față de glorioasele tradiții de luptă pentru independența națio- nală și socială constituie unul din obiectivele principale ale muncii cu pionierii. Cum să procedăm pentru a atinge acest obiectiv. în ce forme specifice să-1 realizăm ? — iată întrebări pe care și le pune în mod firesc orice comandant de pionieri doritor să trezească inte- resul și pasiunea copiilor pentru cunoașterea trecutului glorios de luptă al poporului. în ce ne privește, ne-am gîndit la cîteva forme variate pe care ne străduim să le înfăptuim în chip cît mai atrăgător. De pildă, concursurile „Cine știe cîștigă", organizate între pionieri din clase paralele. S-au organizat în anii , trecuti multe asemenea concursuri, dar unele nu au pre- zentat interes pentru că s-au re- zumat la enunțarea monotonă a întrebărilor, ca la o lecție. Or, pentru ca aceste concursuri să fie interesante, întrebările trebuie puse în chip diferit — dacă se poate, chiar sub altă formă. Se poate cere, de exemplu, ca un eveniment istoric să fie recunoscut după un fragment dintr-o cronică, dintr-un tablou etc. ; un personaj — după caracterizarea lui într-o operă li- terară în proză sau în versuri; o epocă — după o baladă populară. Ne-am propus să organizăm în vacanța de iarnă un „carnaval al personajelor istorice". Manifestă- rile de acest gen stîrnesc, după cum se știe, un mare interes în rîndul pionierilor, îmbrăcati în costume de epocă, reprezentînd personaje istorice și interpretînd scene din viața lor (un luptător dac, un roman îmbrăcat în togă, un domn din epoca medievală etc.) copiii își fixează multe cunoștințe istorice într-un chip plăcut și a- trăgător. Vom organiza de asemenea, în timpul vacanțelor, excursii la locu- rile unde s-au petrecut anumite evenimente istorice, ca de exem- plu : „Pe urmele lui Traian, de la Drubeta la Sarmisegetuza" sau „Acolo unde au luptat partizanii". Contribuie mult la educarea pa- triotică a pionierilor și activitățile din cercul micilor istorici. Aici, pe lingă discutarea unor teme care lărgesc cunoștințele dobîndite în școală, ne-am gîndit să organizăm și un calendar al evenimentelor istorice care să prezinte eve- nimente ce se aniversează în fie- care lună. Există multiple și variate forme prin care organizația de pionieri poate contribui la educarea patrio- tică a copiilor. Important este ca fiecare din acțiunile inițiate să fio atrăgătoare, interesantă, să aibă un bogat conținut educativ. Prof. H. RADNAI . Timișoara In programul educativ, vizita la muzeu este un moment im- portant. Pionieri ai Școlii nr. 150 din Capitală se sfătuiesc cu co- mandantul lor. 150 DE ANI DE LA MOARTEA LUI GHEORGHE ȘINCAI O strălucită figură a școlii românești La 2 noiembrie 1816 s-a stins din viață, departe de ai săi, una dintre cele mai strălucite figuri ale școlii românești, Gheorghe Șincai. în tezaurul culturii noastre națiopale, Gheorghe Șincai în- scrie o pagină luminoasă. Om de o erudiție rară, cercetător neobosit, el și-a consacrat în- treaga sa viață ridicării popo- rului prin cultură, afirmării națiunii sale alături de cele- lalte. Bogata activitate a cărtura- rului ardelean este cu generozi- tate afirmată în diferite do- menii ale culturii : istoriogra- fie, lingvistică, educație, didac- tică. Rod al unei munci pil- duitoare, al unei vaste docu- mentări, întinsa operă a lui Șincai, printre care strălucește „Hronica românilor și a mai multor neamuri" a demonstrat unitatea poporului, a limbii noastre, continuitatea româ- nilor pe pămîntul vechii Dacii, a militat pentru eliberarea na- țională și socială a românilor. Prin bogata sa activitate de organizare a școlilor sătești în limba română, prin îndruma- rea competentă a acestor școli, prin pregătirea învățătorilor necesari și prin întocmirea și tipărirea manualelor didactice Șincai este socotit ca fonda- torul învățămîntulul româ- nesc la sate în Transilvania. Cele 300 de școli sătești înfiin- țate de el, apreciate de Nico- lae lorga ca „300 de izvorașe ale culturii românești", au pregătit mii de elevi, dintre care mulțl au devenit luptători pentru emanciparea națională și socială a poporului român, au contribuit la luminarea lui. Activitatea pedagogică des- fășurată de Șincai și școlile înființate de el constituie o cotitură în istoria învățămîn- tului românesc. Pînă la el, șco- lile românești din Transilva- nia, puține la număr, au des- fășurat o activitate relativ re- dusă, subordonată doar necesi- tăților bisericii. Pentru prima dată Șincai axează în- treaga activitate didactică pe realizarea problemelor vitale ale poporului român : emanci- parea națională și socială. Primele școli sătești înfiin- țate de Șincai sînt în număr de 12, în anul 1784. Documentele menționează și cîteva din lo- calitățile unde au luat ființă aceste școli: Reghin, Milașul Mare, Secu, Șomcuța Mare, Samtău, Almașul Mare, Alaud. Mai tîrziu apar anual zeci de școli nou înființate, așa încît, în 1794, erau peste 300 la număr. Alte localități unde Șincai a înființat școli sătești mai sînt Fildul de Sus, Grebeiuș, Căpușul de Cîmpie, Fenesul-săsesc, Ibaspalău, Mă- gina, Sic, Turda, Spini, Să- cal, Mecăsasa etc. Școlile acestea, conform le- gii școlare Norma Regia, din 1779, erau școli elementare, cu durata de trei ani. Pentru ele Șincai a elaborat și tipărit • serie de manuale printre care „A.B.C. sau Alphavita..." (Blaj 1783). îndreptare către arit- metică" (Blaj 1783) etc. în a- ceste manuale Șincai părăsește metoda slovenirii, care era atît de chinuitoare pentru copii șl nu adoptă prop!u-zls nici pe cea a literizării, existentă în Banat, ci găsește o metodă apropiată metodei fonetice. Dacă vechile bucoavne își li- mitau conținutul la prezenta- rea literelor slavone și a sila- belor, după care se trecea ime- diat la citirea unor sumare texte de învățătură creștină, abecedarul lui/Șincai cuprinde multe povestiri („Pruncul cel cîrcotaș", „Pruncul strîngă- tor" etc.) — dintre care unele scrise cu litere latine — noți- uni de fonetică, ortografie și punctuație și, lucru im- portant, sumare noțiuni des- pre numerele eline, latine și arabe. „Aritmetica" sa e primul manual românesc în care se folosesc cifrele a- rabe pentru operațiile mate- matice. Manualele lui Șincai pregătesc terenul pentru in- troducerea alfabetului latin în scrierea românească, alfabet pe care, așa cum arăta el, poporul român l-a folosit pînă în veacul al XV-lea. Numit director al școlilor naționale române greco-cato- lice în 1782 de către vicarul general Ignație Darabant, Șin- cai este confirmat în această funcție de către guvernul Transilvaniei In 1784. Și-o îndeplinește cu prisosință, vi- zitînd școală după școală și luptînd pentru „creșterea și înflorirea" lor. „Sub împă- ratul losif II— scrie el — de trei ori am fost necesitat a vizita toate școlile românești, una cîte una și de a da ofi- cioasă relațiune despre starea, progresul și dispozițiunile acelor școale naționale. în urmă cît am lucrat pentru creșterea și înflorirea acelora vor documenta următoarele atestate". (E vorba de două certificate eliberate lui Șincai de I. Lerthenfeld, inspectorul școlilor din Sibiu și de Dumi- tru Căian, vicarul general al episcopiei de Alba-Iulia și Făgăraș, președintele — pe a- tunci — al comisiei scolastice diecezane). 12 ani fui director și 300 de școli înființai". (T. Cipariu, Archiva pentru fi- lologie și istorie, Blaj 1867). Un mare merit și-a cîștigat Șincai prin reorganizarea șco- lii normale din Blaj, prima școală pentru pregătirea învă- țătorilor români în Transil- vania întemeiată în 1779, sub episcopul Grlgore Maior. Aici au fost pregătiți, sub îndru- marea marelui cărturar, sute de învățători necesari școlilor înființate de el. Grăitor este în această pri- vință decretul directorial prin care Șincai numește ca învă- țător în Fenecul săsesc (azi Florești, orașul Cluj), la 25 de- cembrie 1787, pe Bartolomeu Putean. Iată textul acestui de- cret : „Cela ce am subscris ce- lea de față fac cunoscut tutu- ror, cărora se cuvine, preste tot și în particular, că după ce satisfăcînd grațioaselor or- dinațiuni cesaro-regești, în co- muna Fenesul săsesc aflătoa- re în inclitul comitat al Cluju- lui, ridicasem școală română națională pe seama greco-ca- tolicilor și în această școală constituisem de învățător pe Bartolomeu Putean. Acest în- vățător constituit, fiind chemat la Blașiu pentru învățarea prea înalt prescrisului metod normal, s-a prezentat și a în- vățat metodul normal amintit în așa măsură încît trecînd examenul a fost aflat demn ca el în mai sus amintita școa- lă să poată învăța cu fruct și cu folos spre binele public". Pe lingă instruirea învăță- torilor în școală, Șincai obiș- nuia să țină pentru ei confe- rințe chiar la locuința sa, pen- tru a-i pregăti cît mai temei- nic. Tradiția blăjeană păs- trează amintirea unei astfel de conferințe, se pare ținută în 1791. „Chemase la locuința sa pe dascălii ținutului și le comple- ta astfel cunoștințele, cam su- mare, fără îndoială. Primarii celor două sate de peste Tîr- nava Mare, de lîngă Blaj, au prins veste acestei adunări dăscălești. Și cum aveau obli- gație anuală după obiceiul vremii să prindă un anumit număr de feciori pentru cătă- nia împărătească, s-au gîndit: Hai să aruncăm funia în gră- mada de dascăli, care nu trag cu sapa nici cu coasa și pot face ei mai bine slujba la îm- păratul. Plănuit și făcut. Insă la legatul cu funia a fost greu, greu de tot. Șincai însuși s-a tulburat mai tare. A izbucnit cel dintîi de la locul unde șe- dea și punînd mîna pe sabia lui nobilitară, de care era mîndru a tunat către dascălii îngroziți : — Nu vă lăsați flăcăi ! Nea- mul nostru are nevoie acum de lumină, nu de cătane I Să- riți I Dascălii lui Șincai au sărit ca leii și oamenii stăpînirii s-au întors acasă în cară cu capetele sparte". (Al. Lupeanu — Leliu, „Blajul, istoric în icoane," Blaj, 1924, pg.24). Urmările operei lui Șincai pe ogorul școlii au fost deose- bit de importante pe plan național. El a format un mare număr de învățători bine pre- gătiți, a contribuit la răspîn- direa în mase a științei și culturii prin școlile înființate, prin cărțile tipărite, prin în- treaga activitate pe care * desfășurat-o. Prof. IOAN BOTA Școala generală Florești — Cluj Dezbaterea proiectului legii pensiilor Recunosc în măsurile luate de partid glnduriie noastre Ca toate celelalte măsuri luate de către partid, și noua hotărîre privind majorarea pensiilor și îm- bunătățirea sistemului de pensio- nare este izvorîtă din grija nețăr- murită pentru creșterea continuă a bunăstării poporului. Ea vine în întîmpinarea cerințelor și a gîndu- rilor noastre. Trebuie să mărturi- sesc că atunci cînd am citit proiec- tul noii legi a pensiilor, am găsit printre prevederile ei împlinirea unei dorințe proprii — aceea de a rămîne să lucrez în școală peste virsta care era prevăzută pînă a- cum pentru pensionare. Am împlinit încă anul trecut vîrsta de 55 de ani, dar am dorit din tot sufletul să continui să lu- crez. Mă simțeam în plină putere de muncă, aveam atîția ani de ex- periență didactică ce se cerea va- lorificată. Am solicitat să lucrez mai departe și am fost încadrată la o școală nouă, unde muncesc cu toată pasiunea, ca și în anii cînd mi-am început cariera. Cunosc mulți învățători și pro- fesori care, după ani de la împli- nirea vîrstei de pensionare, mai continuă să vină la școala la care au funcționat, solicită să munceas- că, să suplinească, sau pur și sim- plu cer să li se încredințeze dife- rite sarcini obștești prin care să contribuie și ei la creșterea și edu- carea tinerei generații. Este firesc. Ți-ai închinat o viață întreagă a- cestei nobile misiuni de educator și cît ești încă în putere, dorești să mergi mereu mai departe. Iată de ce prevederea din. pro? iectul noii legi a pensiilor referi- toare la creșterea limitei de virstă pentru pensionare este primită cu căldură de toți cei ce muncesc în Avantajul noilor prevederi reiese dar dintr-un simplu caicul întreaga țară dezbate astăzi pro- iectul noii legi a pensiilor. Oameni ai muncii de toate categoriile stu- diază cu atenție fiecare articol al acestui proiect, manifestind o bucurie și o satisfacție unanimă față de înțeleptele măsuri luate de partid pentru ridicarea neconteni- tă a nivelului de trai al poporului. Eu sînt acum în al nouălea an de învățămînt și mai am mulți ani pînă la vremea la care o să-mi închei activitatea la catedră. So- cotesc însă că proiectul noii legi ne interesează șl pe noi, cei tineri. M-a purtat și pe mine gindul în viitor, la ziua in care va trebui să învățămînt, ca și de toți ceilalți oameni ai muncii. FLORICA GEORGESCU învățătoare emerită—Ploiești ies la pensie. Am făcut un calcul aproximativ și am constatat ma- rile avantaje pe care le aduce a- p'.icarea prevederilor din proiectul noii legi. De unde pînă acum va- loarea pensiei era plafonată la suma de 1 200 de lei, prin noua legislație pensia va putea fi tot atît de mare ca salariul tarifar lunar, sau chiar mai mare, dacă avem în vedere și pensia supli- mentară. Calculul făcut de mine este foar- te simplu și poate să-I facă oricine. Să presupunem că Ia pensionare, salariul meu tarifar va fi între 1 601—2 000 lei. Deci — conform prevederilor pentru grupa a JII-a — cuantumul minim ăl pensiei va fi de 1 200 de lei. Pentru fiecare an lucrat în plus, peste vechimea mi- nimă necesară, voi primi un pro- cent suplimentar de 1 la sută apli- cat la salariul tarifar. In cazul meu, aceasta va însemna aproxi- mativ 250 de lei. De asemenea, pentru vechime neîntreruptă de peste 20 de ani în aceeași unitate voi putea primi un spor al pen- siei de 10 la sută. Deci, încă apro- ximativ 150 de lei. Pensia supli- mentară din contribuția de 2 la sută va însemna încă peste 250 de lei. Datele sînt calculate la mini- mum. și cu toate acestea iată că 1 200 + 250 + 150 + 250 va însem- na un venit lunar egal cu salariul Contribuția de 2 la sută sc va întoarce înzecit la noi Pensia suplimentară din contri- buția de 2 la sută a salariaților este un lucru nou pe care îl prevede proiectul legii pensiilor. Ea se in- stituie în afara pensiei de asigu- care a stat la baza calculului meu. Realitatea este că salariile fiecă- ruia dintre noi — și dect implicit și pensiile — vor putea crește prin munca noastră, prin sporul obți- nut o dată cu acordarea gradelor didactice. Noua lege a pensiilor are un pu- ternic rol stimulativ. Cum este și firesc, ea încurajează permanenta dorință de ridicare a calificării profesionale și stabilitatea la locul de muncă. Să trăiască la bătrînețe cu un venit echivalent cu un salariu — aceasta va fi situația celor din generația noastră, Prof. MARIA STOICESCU Liceul nr, 2 „T. Vladimirescu" București rări sociale și se bazează pe prin- cipiul mutualității între angajați. Ca în fața oricărui lucru nou, mi-am oprit mai mult atenția șl l-am studiat așa cum se cuvine. Ca profesor de matematică ce sînt, am pus mîna pe creion și pe hir- tie și am făcut calculul următor. Avind In prezent gradul I, primesc un salariu tarifar de 2 200 lei, De- punind 2 la sută din salariul meu, voi contribui la fondul suplimen- tar de pensii in cei 16 ani cît mai ain pină la pensionare cu 8 448 de lei. După ieșirea la pensie, conform prevederilor articolului 74 din pro- iectul legii pensiilor, voi primi o pensie suplimentară de 14 la sută din salariul tarifar, ceea ce în- seamnă 308 Iei lunar. Iată, deci, că suma depusă ml se va întoarce înapoi sub formă de pensie supli- mentară în mal nuțin de doi ani și jumătate, urmînd ca în conțin jare, pentru ceilalți ani din viață, suma să fie acoperită datorită aplicării principiului mutualității și a do- bînzilor plătite de către stat. Socotesc deosebit de înțeleaptă măsura luată de partid de a insti- tui pensia suplimentară. Pe lîngă faptul că această contribuție de 2 la sută se va întoarce înzecit la noi, însemnînd un venit consis- tent la anii bătrineții, ea reflectă și solidaritatea profund umană în- tre toți cei ce muncesc. Prof. ILIE ION Liceul „Mihai Viteazul"- București PAGINA 2 ---------- CATEDRE W/ț > i ■ 4 ȘI CADRE ta 5 săptămîni de la deschiderea cursurilor am vizitat un număr de școli din Capitală și din regiunea Galați, discutînd cu peste 500 de Învățători, profesori, directori și inspectori despre una din cele mai importante probleme ale învățămîntului — pro- blema Încadrărilor. Ne-a interesat in mod deosebit modul cum s-au Încheiat lucrările de transferări, cum s-au rezolvat proble- mele pe care le ridică prezentarea la posturi a noilor absolvenți, cum se asigură continuitatea în munca didactică, orientarea și organizarea muncii profesorilor și a școlilor. Din acest sondaj ■ rezultat că s-au obținut succese importante In realizarea la timp a mișcărilor de cadre, dar se cer reexaminate criteriile de transfe- rări. O reexaminare este oportună și în ce privește modul de repartizare a noilor invățători și profesori. Predarea unor obiecte la școlile generale din sate este deficitară, datorită și angajării unor profesori suplinitori după criterii insuficiente de exigente. Asigurarea continuității în munca didactică cere mai multă fer- mitate în înlăturarea neajunsurilor subiective care o afectează. In numirea directorilor se impune mai mult simț de răspundere. încadrările și transferările sînt poate două din cele mai complexe probleme ale fiecărui început de an școlar. Este inutil să mai de- monstrăm cît de mult afectează, într-o direcție sau alta, modul în care se fac și, mai ales, timpul în care se încheie aceste laborioase operații. Este suficient să arătăm că în acest an școlar au fost exa- minate 22 824 de cereri de tran- sferări, fiind soluționate favorabil 5 646. Dacă luăm în considerare și acoperirea posturilor vacante în urma aprobării acestor transferări, ca și soluționarea contestațiilor, do- bîndim o imagine de ansamblu a- supra complexității problemei. Ei bine, în acest an, în toate școlile vizitate, catedrele vacante au fost ocupate încă de la 1 septembrie. Și aceasta nu a fost o simplă în- tîmplare, ci urmarea unor măsuri judicioase, printre care un rol im- portant l-a avut publicarea din t' țiune de serioasă selecție și redis- tribuire a materialului discipline- lor respective într-un plan de în- vățămînt reînnoit. Activitatea co- misiei va începe să fie transpusă în fapt prin experimentarea, în următorii trei ani. a programelor elaborate pentru clasele I—IV ale școlii generale. Experimentul — judicios pregătit din punct de ve- dere organizatoric — se va desfă- șura în școlile din trei raioane ale U.R.S.S. (Tosnensk, Beloiarsk, Suz- dal). învățătorii din aceste raioa- ne urmează cursuri speciale de perfecționare, iar personalul cabi- netelor pedagogice respective va fi completat cu cîte un metodist. Printre principalele teme ale cercetării pedagogice din cadrul institutelor specializate figurează temele legate de introducerea fo- losirii în școală a mijloacelor au- dio-vizuale și de adaptarea lor la cerințele specifice unor anumite grade și forme de învățămînt. La Institutul de cercetări științifice în problemele școlilor medii serale și fără frecventă de pe lîngă Acade- mia de științe pedagogice a R.S.F.S.R. este în curs de elf .că- rare o metodică intitulată „Fo/ si- rea mijloacelor tehnice în îr#văță- mîntul seral și fără frecvență". , CONTINUĂRI • CONTINUĂRI • CONTINUĂRI rhmlm MNignii noi? conducem noi, cu mașina. A acceptat. După cum a relatat mai tîr- ziu profesoara de latină, în ziua aceea s-a scuzat că nu a putut învăța din... „motive fa- miliale". Ălte două instantanee Este ora primului, într-o zi de lucru. Pe bulevard, lume puțină. Oamenii sînt la rostu- rile lor. Doar cîțiva pierde- vară. Unii se plimbă de colo pînă colo, alții stau rezemați de gardul din dreptul cinema- tografelor și rid în gura mare de cine știe ce bancuri. Lîngă cinematograful „Bucu- rești", în fața unei tarabe cu „loz în plic", un elev. Rupe cu febrilitate lozuri. Plătește, rupe, ciștigă, pierde, iar cîști- gă, iar pierde... La un moment dat, este centrul atenției : a cîștigat un premiu mare și îl pune la bătaie. Timpul trece, într-un tîrziu a pierdut tot, dar nu se lasă. A mai scotocit prin buzunare, a găsit un leu și l-a jucat în combinație cu alții. Acum stă și privește re- semnat. — Joci des ? — Zilnic. — Pierzi mult... — Nu, nu. Cîteodată și cîș- tig. Ieri, de pildă... — Vroiam să spun că pierzi mult timp zilnic. _____ ț?ț — în ce clasă ești ? — A IX-a. — La ce școală ? — La Liceul nr. 24. Elevul nostru se retrage repede. Poate și-o fi adus a- minte că a întîrziat de la școală, sau de acasă... Cîțiva pași mai încolo, o altă scenă. Un grup de obișnuiți ai bulevardului „au luat la mij- loc" doi țînci de 8—9 ani. îi privim și noi. Sînt costumați aidoma bulevardiștilor din ca- ricaturi. Poartă ghiozdanele de cărți în spate, dar sînt îm- brăcați în „dangarezi" de ulti- mul tip, cu eticheta „Cowboy", cu ținte, cu manșete late, în- toarse. îl întrebăm pe cel mai „gătit". — Cum te cheamă ? — Sorin. — în ce clasă ești ? — A treia. — La ce școală ? — La Liceul nr. 21. — Spune, vă dă voie la școală să umblați așa ? — Da, anul trecut ne mai cerea uniformă, dar anul a- cesta... Discuția continuă. Aflăm că școala lor este pe str. Nuferi- lor și că unul din ei stă pe str. Pictor Andreescu, iar altul tocmai în Drumul Taberei. Ce căutau acum, la 14,20, pe bule- vard ? • După cît timp de la începutul anului școlar trebuie să facem cunoștință cu părinții ? • Față de ținuta vestimentară necorespunză- toare a unor elevi, indiferența este oare atitudi- nea care poate da rezultate educative ? • Nu este cazul să ne oprim asupra cîte unui caz de indisciplină intîlnit pe stradă, să-1 ana- lizăm mai aprofundat, in loc să trecem, nepăsă- tori, mai departe ? MIIMATORI M MIȘCĂRII ARTISTICE Secvențele pe care vi le-am descris pun cîteva întrebări Ia care e bine să ne gîndim. • Primele note proaste — și încă luate în se- rie — nu-s un semnal de alarmă ? N-ar trebui să ne îndreptăm atenția asupra elevilor care le-au luat ? • De ce o situație școlară ca aceea a elevului din prima secvență nu a determinat din partea dirigintelui, a profesorilor măsuri adecvate ? culegători de folclor, precum și în- vățătorul Ion Mergea și învăță- toarea Eleonora Ciobanu. Numeroase cadre didactice și-au creat un renume datorită activită- ții lor de pregătire și conducere a unor formații corale. Cînd te re- feri Ia corul „I. Vidu“ din Lugoj, în care cîntă mulți învățători și profesori din oraș, trebuie să vor- bești mai întîi de activitatea ar- tistului emerit, profesorul Dimi- trie Stan. Corul sindicatului învă- țămînt din Craiova, laureat la ul- timul concurs republican, a atins un înalt nivel de măiestrie artis- tică datorită și muncii neobosite a profesorului Alexandru Racu. în- vățătorul Titu Păsculescu — azi profesor emerit — a creat o pu- ternică tradiție corală în comuna Dăbuleni din regiunea Oltenia. Fai- ma corurilor din Poiana, regiunea Hunedoara și Săliște, regiunea Brașov este legată de numele fra- ților Gheorghe și Aron Bogdan. Printre dirijori și activiști cultu- rali sînt cunoscute și apreciate re- zultatele profesorilor Victor Carpis din Giurgiu și Tase Botez din A- lexandria, care conduc de peste 20 de ani formații corale alcătuite în majoritate din cadre didactice. în- vățătorul Valentin Ciobanu din Do- brotești, regiunea București, s-a evidențiat la toate concursurile cu formația sa de fluerași. Puternice formații corale au realizat în re- giunea Ploiești învățătorii Dumitru Bendic din Brănești și Marin Spînu din Comarnic. Tradiția artei de amatori s-a creat în țara noastră cu precădere în școală sau în jurul școlii, pe vre- muri singura instituție de cultură existentă nu numai la sate, dar și în multe centre urbane. Astăzi, a- cestui lăcaș al culturii de masă i se alătură nenumărate altele : că- mine culturale, cluburi, case de cultură etc. în toate aceste instituții învățătorii și profesorii continuă să fie figuri centrale, ca unii dintre intelectualii cei mai apropiați de sufletul poporului. întregul nostru corp didactic socotește sarcina dea contribui la dezvoltarea educației cultural-artistice a maselor drept o sarcină de onoare. Pilda grăitoare a generațiilor mai vîrstnice consti- tuie un îndemn stăruitor, o che- mare pentru tinerii învățători și profesori care acum, în preajma începerii celui de al VUI-lea con- curs republican, au un minunat prilej de a pune în slujba artei de amatori elanul, priceperea și talentul lor. ERATĂ în articolul „Utilizarea mijloacelor audăvizuale în educația adulților“ apărut în numărul 870 din 28 octom- brie al gazetei noastre coloana 3 rîndul 15 se va citi : „Vechea andra- gogie își propunea" iar rîndurile 24—25 se vor citi : .Astăzi, sensul andragogiei este legat de extin- derea..." DIRECTII ÎN MODERNIZAREA MATERIALULUI DIDACTIC Vorbind despre materialele și tehnicile utilizate se impune aten- ției locul din ce în ce mai impor- tant cucerit pe acest tărîm de ma- sele plastice. întreprinderea de material didactic din București a dobîndit, în domeniul folosirii ma- selor plastice, mai ales in realiza- rea de mulaje pentru științele na- turale, o experiență concretizată in lucrări cu valoare competitivă pe plan mondial. Există toate con- dițiile, în momentul de față, ca preparatele biologice clasice să fie înlocuite, urmind o soluție evident superioară din punct de vedere u- tilitar și estetic, cu incluziuni în materiale plastice transparente. Continuă însă să se manifeste în producția de tehnică școlară, mai ales în ceea ce privește aparatura și instrumentarul laboratoarelor și cabinetelor din școli, tendința de a păstra în continuare mențiunea „pentru uz didactic" ca element de acoperire a unui grad de sensibi- litate sau de precizie mai scăzut. In mod special, construcția unor aparate de măsură, control și re- glaj are carențe atît de mari, incit anumite experiențe, în loc să-i conducă pe elevi Ia concluziile im- puse de principiul științific demon- strat, creează confuzii cu privire la aplicativitatea practică a acestuia. Evident că, prin folosirea unor a- semenea aparate, demonstrația, în loc să devină un suport al predă- rii, se transformă uneori într-un veritabil balast. Se impune neapă- rat ca T.M.D.-uI să ia măsuri se- rioase și grabnice în această pri- vință. Desigur, domeniul cel mai revo- luționar al producției de tehnică școlară este, in etapa actuală, a- cel al aparaturii audio-vizuale e- lectrice și electronice. Procesul în plină desfășurare al pătrunderii a- cestora in invățămînt trece prin două etape distincte. O primă eta- pă o reprezintă utilizarea ca atare- in cadrul predării a unor aparate de tip curent — epidiascoape, a- parate de proiecție cinematografi- că. magnetofoane etc. Pe măsura studierii comportării lor în condi- țiile specifice ale activității șco- lare, se trece la construcții cu ca- racter diferențiat, avînd o valoa- re didactică sporită. Astfel, și-au făcut apariția, evoluînd din mag- netofonul de tip curent, diferitele tipuri de laboratoare fonetice, iar din aparatele obișnuite de proiec- ție statică și dinamică a derivat o gamă largă de aparate de retro- proiecție la lumina zilei, adaptate mult mai bine cerințelor activită- ții didactice. Dacă în ceea ce privește con- strucția și experimentarea de la- boratoare fonetice realizările I.M.D.-ului se situează la nivelul cercetărilor întreprinse pe plan mondial, nu același lucru se poate spune despre activitatea întreprin- derilor care realizează aparate dc proiecție, filme și diafilme didac- tice. Acestea au o producție înve- chită din punct de vedere tehnic și deci cu eficiență scăzută pe plan didactic. Un domeniu foarte recent al teh- nicii școlare îl constituie mașinile cu ajutorul cărora se experimen- tează instruirea programată. Este vorba de mașini cu complexitate diferită, începind cu mecanisme simple și terminind cu agregate care folosesc în același timp și sti- lul auditiv și cel vizual, permit autocontrolul și acordă un califi- cativ nivelului de cunoștințe al fiecărui elev. La noi în țară au loc în prezent o serie de cercetări menite să verifice comparativ dife- ritele tipuri ale acestor mașini, să studieze implicațiile utilizării lor atît din punct devedere psiho-pe- dagogic și metodic, cît și pe pla- nul eficacității economice a intro- ducerii lor pe scară mai largă în școli. Justificate pe deplin și ju- dicios organizate, aceste cercetări trebuie totuși grăbite pentru a se ajunge mai rapid la concluzii clare. Asigurarea unui ritm susținut producției de material didactic, o- rientat către direcțiile moderne ale evoluției acesteia cere, după pă- rerea specialiștilor pe care i-ain consultat, cîteva condiții esențiale. Este vorba, în primul rînd, de ne- cesitatea de a realiza un număr de prototipuri care să permită ca in producția anuală de serie a tu- turor întreprinderilor specializate să se asimileze (în afara diafilme- lor, a diapozitivelor, a discurilor, a instrumentelor de laborator etc.) cel puțin 60—70 dc noi sortimente principale cu calități didactice su- perioare. Aceasta impune crearea unui sector special de proiectare și a unui atelier modern de pro- totipuri, care să se afle în strînsă legătură cu activitatea de cerce- tare pedagogică. în al doilea rînd, se impune experimentarea și veri- ficarea multilaterală — și în ace- lași timp operativă — sub raport tehnico-economie, psihopedagogie și didactic a acestor produse. Măsurile în sfera producției pot da roade numai dacă se îmbină strins cu cercetarea teoretică și a- plicativă, cu fundamentarea din punct dc vedere psihopedagogie și didactic a utilizării celor mai noi realizări din domeniul materialu- lui didactic. Această cercetare tre- buie să conducă, de altfel, și Ia e- laborarea unor studii și îndrumări metodice cuprinzătoare cu privire la rolul și condițiile utilizării apa- raturii didactice moderne, care să fie puse la îndemîna celor ce lu- crează nemijlocit la catedră. In sfîrsît, apare ca o necesitate strin- gentă ca, atît în instituțiile de în- vățămînt superior cît șl Ia cursu- rile de perfecționare a cadrelor di- dactice, utilizarea tehnicii școlare moderne să devină o discinlină de bază, o componentă esențială în pregătirea la nivel contemporan a învățătorilor și profesorilor. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : București, Piața Scînteil nr. 1. Telefon 17.60.20. Abonamentele se fac la oficiile poștale, factorii poștali șl la difuzorll din unitățile de învățămînt. Tiparul : Combinatul Poligrafic Casa Scînteii, PUt« Scloteit. Bocrrettl 44 IU