CLASEL
E SPECIALE
* O clasă de premianțl a fost dintotdeauna unul dintre vi-
sele marilor pedagogi. O clasă însă în care se întrec elevi se-
lecționați anume, ale căror talente se aplică aceluiași domeniu,
aceluiași obiect de învățămînt, oferă imaginea ieșită din comun
a întrecerii dintre aleși într-o activitate școlară în culisele că-
reia sîrguință, simpla sîrguință reprezintă o treaptă de mult
depășită.
O asemenea clasă este oricare dintre clasele speciale re-
cent înființate în cîteva licee din țară, clase a căror experiență
este menită să contribuie la realizarea unui important pas îna-
inte în perfecționarea procesului de predare, la ridicarea nive-
lului pregătirii elevilor de liceu. Implicațiile existenței unor
asemenea clase nu sînt mici și nu sînt puține. Ele țin și de as-
pectele conținutului, ale funcționalității, ca și de aspectele or-
ganizatorice.
Cum sînt recrutați elevii care alcătuiesc clasele speciale ?
Ce 'ondiții trebuie să îndeplinească profesorii care predau la
asemenea clase ? După ce criterii trebuie să se desfășoare acti-
vitatea lor? Care este locul acestor clase în relația liceu-fa-
cultate ?
Iată numai cîteva dintre întrebările pe care ni le-am pus
în drum spre liceele „Gh. Lazăr“ și „Mihai Viteazul" din Capi-
tală, unde funcționează cîte o clasă specială de matematică.
Criterii de selecționare
31 de elevi fn clasa a X-a M
(m de la matematici), a Liceului
„Gheorghe Lazăr", despre care ne
vorbește diriginta și în același
timp profesoara de matematică
Elisabeta lorgulescu, 34 de elevi
din clasa a X-a S (s de la spe-
Frumusețea școlii
La vremea cînd încep să
■^nchege primele propoziții,
'olarii din clasa I o scriu
crtâtdeauna și pe aceasta:
„Școala noastră este frumoa-
să". O scrie și școlarul din
Sighetul Marmației, și cel
din Cobadin, și cel din Mol-
dova Nouă, și cel din Vran-
cea sau Rădăuți. De ce ?
S-au vorbit învățătorii ? E-
xistă o înțelegere tacită între
elevi ? Nu. Frumosul este
un atribut indispensabil al
școlii. In peisajul obișnuit al
frumosului cotidian, localul
școlii are o distincție apar-
te. Menirea sa îi cere să tin-
dă permanent către perfec-
țiune. Aici, în școală, omul
se obișnuiește de la vîrsta
cea mai fragedă cu frumo-
sul, aici învață să-l percea-
pă și să-l creeze.
Avem multe școli impre-
sionante prin monumentali-
tatea, prin arhitectura lor.
Și tot mai multe școli noi,
moderne, cărora făuritorii
de frumuseți din zilele noas-
tre le-au dat o simplitate
cuceritoare, împletită cu o
maximă funcționalitate. Lu-
mina, aerul curat, culorile
pastelate, formele suple și
armonioase sînt proprii șco-
lilor de azi. Există însă, pe
lingă frumusețea pe care o
dau arhitecțti și constructo-
rii, și o alta, pe care o rea-
lizează apoi cei care mun-
cesc aici. Educatori, elevi,
părinți — toți la un loc —
cu mîini vrednice de gospo-
dari dau fiecărui lucru, fie-
cărui obiect, măsura care îi
este inerentă — frumosul.
In comuna Gurasada din
raionul Ilia, școala strălu-
cește prin curățenie, prin a-
menajarea interioarelor, prin
ordinea desăvîrșită care
domnește pretutindeni. To-
tul impune respect, impune
disciplină — un respect fi-
resc, o disciplină pornită
dintr-un sentiment de adin-
că prețuire a frumosului.
Altă școală, Liceul nr. 36
din București. Pătrundem
aici în pauza de prînz și ră-
mînem uimiți cum, după
cinci ore de cursuri, culoa-
rele și clasele îi așteaptă pe
elevii din seria de după-
amiază, curate ca paharul. E
o ambianță plăcută, prielni-
că studiului.
La Cluj, la Școala genera-
lă nr. 14, am întîlnit diver-
se moduri de realizare a ca-
drului estetic. Fiecare clasă
este decorată altfel, după
gustul și dorința elevilor.
Culorile optimiste alternea-
ză, pe pereți sint reprodu-
ceri de artă, la ferestre sau
cială) a Liceului „Mihai Viteazul",
despre care își exprimă părerile
Mihai Costea, directorul acestui
liceu. Ascultînd relatările lor, răs-
foind cataloagele, am încercat să
ne facem dinainte o imagine
despre acești elevi, băieți și fete
care au ales și au fost aleși să
facă parte din cele două colective
pe catedre, florile preferate.
Sînt numai cîteva exem-
ple din multele ce s-ar pu-
tea da.
Există și altfel de exem-
ple. La polul opus. Nu ne
referim aici la proasta în-
treținere a unor școli noi și
frumoase, la distrugerea e-
fectivă a unor bunuri mate-
riale — lucruri care ar tre-
bui să facă obiectul unor
măsuri mult mai drastice pe
linie administrativă. Ne re-
ferim numai la faptul că
neglijența și prostul gust —•
de obicei merg mînă în mi-
nă — sluțesc școala.
Un strat de flori poate să
fie și el urît atunci cînd este
neîngrijit. O mușcată, orlcît
de bogată și de înflorită ar
fi, pusă într-o cutie de con-
serve pe care se poate citi
„Fasole" sau „Mazăre fină",
este tot ce poate fi mai ne-
plăcut. Un geam murdar sau
spart este o pată pe obrazul
școlii. O fereastră „gătită"
cu perdeluțe sau cu floricele
din hîrtie creponată vorbeș-
te cu putere despre prostul
gust. Văzînd-o mereu, elevii
se obișnuiesc cu aspectul ei
și nu mai pot deosebi fru-
mosul de urît.
La realizarea unui aspect
plăcut, a unui cadru în care
frumosul este stăpîn, fieca-
re amănunt are însemnătatea
lui. O clanță defectă, ruptă,
murdară, pe care elevii o
privesc de cîteva ori pe zi
cînd o deschid și o închid,
un perete vopsit într-o cu-
loare care „ține la murdă-
rie", o husă de fotoliu con-
fecționată dintr-o stambă
înflorată țipător, un parchet
dat cu bradolină sînt ele-
mente care denaturează ide-
ea de frumos, alterează ima-
ginea lui. Ele rănesc sensi-
bilitatea elevului, duc — am
putea spune — la o infirmi-
tate morală: incapacitatea
de a aprecia frumosul. De
pe urma acestei infirmități
suferă nu numai omul res-
pectiv, dar și cei din jurul
lui, și societatea.
Ne pare rău că, vrînd să
vorbim despre frumusețea
școlilor am amintit și exem-
ple ca cele de mai sus. Am
făcut-o însă din dorința de
a nu le mal vedea nicăieri,
niciodată.
Școala în care învață co-
pilul rămîne întipărită în
memoria lui o viață întrea-
gă. Și imaginea ei trebuie
— trebuie neapărat — să fie
frumoasă.
MIRCEAIONEL
de viitori matematicieni. Nn reu-
șim însă să dobindim reprezen-
tări diferențiate. Notele, puține
acum, Ia început, oferă un aspect
monoton : zece, zece, zece, cîte un
nouă... Adrian Roman, Vlad Ser-
gescu sau Nicolae lonescu de Ia
„Lazăr", Cristian Dumitrache sau
Virgil Berberu de la „Mihai Vi-
teazul" — toți sînt fruntași la în-
vățătură. Provenind de Ia licee
diferite — „Caragiale" „Spiru
Haret", „Bălcescu", „Matei Basa-
rab“, de la liceele nr. 8, nr. 15, nr.
26, nr. 29, ca și, bineînțeles, de
la liceele „Lazăr" și „Mihai Vitea-
zul" ei au intrat în componența
noilor colective aducînd după
cum aflăm, alături de înclinația
pentru matematică, și hotărirea
de a lupta cu toată energia pen-
tru a-și menține locul de frun-
tași și de a pătrunde cît mai a-
dinc în studiul matematicii. Ca-
taloagele vorbesc limpede despre
sîrguință. Va confirma însă și
timpul, în fiecare caz, alegerea
făcută ? Acum chezășia acestei
confirmări n-o pot da decît cri-
teriile ce au stat la baza alege-
rii. Să le examinăm.
în primul rînd, au fost selecțio-
nați pentru clasele speciale de
matematică elevi care au avut în
clasa a IX-a cel puțin media 9
la obiectul de profil și cel puțin
8 la fizică, care nu au la nici o
materie vreo medie sub 7 și care,
bineînțeles, doresc să se speciali-
zeze în matematici, așa cum au
afirmat și ei, și părinții lor, cînd
au fost consultați. Iată, alături de
[Continuare în pag. 2-a)
Pionierii participă la împodobirea școlii lor dragi; aspect de la Școala generală nr. 150 din Capifolă
Cînd intră pe poarta liceului, vîrsta elevilor e
numai visare. Atît de tineri, anii lor sînt totuși
o căutare febrilă a cît mai multor taine despre
viață.
Tinerii știu că ei aparțin unei epoci în care știința
și cultura conlucrează la realizarea frumosului_ și
utilului cotidian. E atributul tinereții, în primul rînd,
dorința de a fi in pas cu evenimentele epocii. Și tot
tinerețea este aceea care se înflăcărează, în primul
rînd, la marile descoperiri și cuceriri ale omului. Este
firesc, de aceea, că tinerii vor să fie „moderni". Dar
ei sînt la vîrsta cînd nofiunile nu li se dezvăluie în
toată complexitatea lor, cind spiritul analitic, atît de
necesar înfelegerii profunde, e abia în germene,
cînd, în graba de a ști cit mai mult, cuprnderea lu-
crurilor rămîne uneori numai la suprafață. Întrebat'
asupra sensului noțiunii „modern" vor da fiecare
alte răspunsuri. Este deci de datoria școlii, care le
călăuzește înțelegerea, este de datoria profesorilor,
îndrumători și sfătuitori competenfi, să stăruiască în
a le face înțeleasă lumea modernă cu marile ei im-
plicații.
De fapt, ce înseamnă a fi „modern" ? Cum pot fi
apropiafi tinerii, încă de pe băncile liceului, de ade-
văratul sens al epocii noastre, care nu se dezvăluie
numai prin predarea cunoștințelor legate de cele
mai recente invenții și descoperiri ? Desigur că este
bine să li se explice noțiunea, dar în același timp
sînt necesare metode de lucru eficiente cu tinerii,
aflafi la vîrsta dificilă cînd li se pare că știu aproape
totul.
A explica pur și simplu că a fi modern înseamnă
să te încadrezi în ritmul epocii tale, să cunoști ceea
ce îți este contemporan — ideile, teoriile, cuceririle
omului în domeniul științei și tehnicii — înseamnă a
face lucrul numai pe jumătate. Ca unii care ve-
ghează și asupra sufletului adolescenților, profeso-
acela al notelor — un criteriu ju-
dicios : dorința elevilor, a părin-
ților lor. Spunem aceasta întrucît
o experiență care a existat anul
trecut Ia Liceul „N. Bălcescu" a
arătat cit de important este să se
ia în seamă înclinațiile celor în
cauză, ce strins se leagă rezulta-
tele de criteriul de selecție. Fără
a fi vorba de o clasă specială
propriu-zisă, clasa organizată
experimental, anul trecut, la Li-
ceul „N. Bălcescu" punea accentul
pe studiul disciplinelor matema-
tice. realizat după o programă
amplificată față de programa
normală. Au fost recrutați pen-
tru această clasă 40 de elevi din
școală, selecționați numai după
criteriul notelor. O discuție cu
aceștia, după un an de studiu, a
arătat că doar doi, adică 5 la su-
tă, intenționau să urmeze mate-
matica, 23 voiau să meargă la In-
stitutul politehnic, iar restul la
alte facultăți, printre care I.S.E.
și chiar și medicina (în acest din
urmă caz se afla un elev cu foar-
te bune rezultate Ia matema-
tică). Faptul acesta arată preg-
nant că selecționarea pe criteriul
exclusiv al mediei și dintr-un
cerc restrîns (de Ia o singură școa-
lă), nu corespunde scopului real
al unei clase speciale — care
este de a pregăti temeinic un
mănunchi de viitori specialiști
într-un anumit domeniu, dome-
niu ale cărui porți le sînt des-
chise mai de timpuriu tocmai
ținîiid seama de manifestele
A FI MODERN
rii sînt chemați să aibă cu el și discuții calde, priete-
nești, urnind tematica orelor de dirigenție de pe ve-
chea axă și înc/inînd o mai mult spre preocupările
zilnice ale elevilor. Și, neîndoielnic, profesorii tre-
buie să se ocupe mai mult de evoluția unor tineri
care își irosesc timpul în zadar stînd ore întregi în
fața cinematografelor, în barurile de zi, care afi-
șează o mină plictisită, obosită, care împrumută un
aer de mizerie „ă la Antoine", ca și de elevele pen-
tru care noțiunea de „modern" se confundă cu
„moda" și pentru care „modern" este să porți coa-
fura Brigiftei Bardof sau a Catherinei Valențe. Nu
trebuie trecute cu vederea deprinderile udte, imper-
tinența, nonșalanța inadecvată vîrstei de care dau do-
vadă unii tineri de pe băncile liceului. Decența, dis-*
tincția in comportare, elocvența gesturilor frumoase,
iată numai cîteva din trăsăturile pe care tinerii trebuie
să le deprindă din școală. Cînd unii tineri, încă de pe
băncile liceului, încep să-si piardă propria persona-
litate sau ajung să nu și-o poată forma datorită
faptului că încep să copieze felul de a fi, de a se
pieptăna sau de a gesticula al „stelelor" de cinema
înclin șă cred că mijlocul cel mai bun de a le com-
bate aceste apucături este de a discuta, ori de cîte
ori se ivește prilejul — iar dacă nu se ivește, ar fi
bine să-l creăm — tocmai despre „stelele" la modă,
să-i facem să recunoască o interpretare valoroasă,
s-o deosebească de superficialitate.
Desigur, prin complexitatea sa, noțiunea de „mo-
dern" implică discuții ample. Despre „modă" și „mo-
dern", însă, li se poate vorbi zilnic adolescentilor. Să
le răspundem cu dragoste și răbdare Io tot ceea ce
ii preocupă, să le trezim pasiunea pentru tot ceea ce
e cu adevărat nou și înam'ot în epoca noastră.
VICTORIA ANA TĂUȘAN
lor aptitudini pentru el. Tre-
cînd cu elevii dincolo de limitele
programei de matematică, de
exemplu, depășind-o in mod de-
liberat, n-o facem pentru ca să
poată intra „sigur" la Politehnică
(selecția cu totul normală de pină
acum a adus și aduce în conti-
nuare institutelor politehnice su-
ficienți studenți buni), ci îndeo-
sebi pentru a-i orienta spre stu-
dii in domeniul matematicii
însăși.
Ne întrebăm, în legătură cu a-
ceasta, dacă nu cumva o recruta-
re prin concurs, de la școlile din
raion sau regiune nu s-ar dovedi
și mai fructuoasă. Pentru că aici
nu e vorba de a găsi elemente
pur și simplu sîrguincioase, ci
mai ales de a descoperi talente.
Cu atît mai mult cu cît concursul
elimină din capul locului și uni- *
Ie subiectivisme posibile în aprț- *
ciere, chiar atunci cînd ele se re-
feră la situația comparativă-din- .
tre mai mulți elevi sîrghincioși,' “..
Profesorii
Dar selecția, după cum este
evident, nu poate privi numai ele-
vii. Ea trebuie să se poarte și asu-
pra cadrelor didactice. Fără în-
doială că profesorii care predau
în prezent la clasele recent în-
D. TODERICIU
~
Măsuri pentru îmbunătățirea
activității de educație fizică și sport
in școli și facultăți
Pentru îmbunătățirea organizării și desfășurării activității
de educație fizică și sport în rîndurile elevilor au fost luate
măsuri în vederea modernizării lecțiilor de educație fizică, prin
promovarea unor metode de lucru care să ducă la creșterea
gradului de pregătire fizică generală a elevilor. In acest an de
învățămînt, profesorii de specialitate insistă, printre altele,
asupra însușirii corecte, de către toate clasele, a tehnicii moder-
ne specifice probelor atletice și sprijină organizarea concursuri-
lor de atletism pe probe și categorii de vîrstă. In vederea sti-
mulării pregătirii și antrenării unui număr sporit de elevi la
activitatea competițională și obținerea unor rezultate sportive
de valoare, se va institui pentru elevi insigna „CERCURILE
OLIMPICE", caro va avea cinci grade, eșalonate pe diferite
trepte de pregătire sportivă. La sfîrșitul fiecărui an școlar, ele-
vii care s-au evidențiat în activitatea sportivă vor primi premii
în obiecte și diplome.
Măsuri similare au fost luate și în învățămîntul superior,
unde — în primul semestru al anului — au luat ființă 37 cluburi
sportive universitare cu 300 de secții pe ramuri de sport. Au
început, de asemenea, lucrări de amenajare a noi baze sportive
în centrele universitare Timișoara și Oradea, pentru studenții
Institutului politehnic și, respectiv, ai Institutului pedagogic de
3 ani.
Pentru anul de învățămînt 1966—1967, catedrele de educație
fizică din facultățile tehnice și universitare au revăzut progra-
mele de studii, care au fost îmbunătățite prin adăugarea unor
capitole redind evoluția sportului contemporan. Totodată, în
anul I de studii, educația fizică este acum disciplină obligatorie.
V
PENTRU PIONIERI:
Acțiuni bogate
in conținut,
varie te și plăcute
Recent, redacția noastră a
discutat, cu cîteva cadre di-
dactice de la Școala gene-
rală nr. 164 din Capitală,
unele probleme ale muncii
cu pionierii. Cele spuse de
participanții la această dis-
cuție au arătat că acum,
după aproape două luni de
activitate în noua lor func-
ție, comandanții de pionieri
au depășit stadiul incertitu-
dinilor, al căutărilor de
început. Ei și-au cristalizat
obiectivele muncii, au înțe-
les drumul pe care trebuie
să meargă. Despre aceste
obiective, despre acest
drum ne-au vorbit coman-
danții de pionieri din școa-
lă, oprindu-se asupra unor
aspecte pe care le socotesc
esențiale în munca cu pio-
nierii : necesitatea de a-i
respecta specificul, de a-i
asigura un caracter atractiv,
de a înțelege rolul și locul
comandantului în activita-
tea cu pionierii.
— După părerea mea. a subli-
niat tov. ELENA ALEXANDRES-
CU, sarcina de a îndruma activi-
tatea detașamentului de pionieri
nu ne pune în față probleme cu
totul noi. Țelul școlii și al organi-
zației de pionieri este doar co-
mun : acela de a educa pe copii
în spiritul dragostei față de pa-
trie, față de muncă, de a-i în-
văța să fie cinstiți, harnici, dis-
ciplinați. Or, și pînă acum, în ca-
litatea noastră de pedagogi spre
acest țel ne-am îndreptat întreaga
noastră activitate.
— Colega mea, a intervenit în
discuție tov. CONSTANȚA NICU-
LESCU, are perfectă dreptate în
ceea ce privește țelul comun al
dublei noastre activități — ca di-
riginți și comandanți de pionieri.
Părerea mea este însă că nu pu-
tem să folosim în activitatea cu
pionierii aceleași forme, aceleași
căi pe care le folosim în munca
din școală. Dacă vom proceda
așa, activitatea pionierească își va
pierde specificai, contururile ei se
vor șterge pînăMla a se pierde cu
totul. Or, datoria noastră este toc-
mai de a asigura muncii cu pio-
nierii o fizionomie proprie, carac-
terizată prin fantezie, variație, ori-
ginalitate. De bună seamă, nu
poate fi nici Vorba de a izola
munca pionierească de munca di-
dactică. Tocmai aceasta este ceea
ce urmăresc acum : să împletesa
într-un tot unitar munca educa-
tivă din școală și munca cu pio-
nierii, păstrînd fiecăreia specifi-
cul ei. Pentru aceasta sînt create
condițiile cele mai bune prin fap-
tul că dirigintele, care răspunde
de instrucția și educația elevilor
în cadrul școlii, se ocupă și de
educarea lor în organizația de
pionieri. Acest lucru face posi-
bilă din capul locului înlăturarea
paralelismelor, a supraîncărcării.
Participanții la discuția
noastră au fost unanim de
acord că de la această preo-
cupare trebuie să pornească 1
în inițierea fiecărei acțiuni,
că, în fond, aici este cheia
succesului activității lor.
— în ceea ce mă privește —
spunea tov. ANGELA ȚERNEA
— mi-am coordonat planul de di-
rigintă cu cel al detașamentului
astfel îneît ele să se completeze
reciproc. Să dau un exemplu. Lu-
crez cu clasa a VH-a. Elevii mei
sînt deci destul de mari ca să pot
discuta cu ei la un nivel mai ri-
dicat unele probleme de etică, de
comportare demnă, civilizată. Por-
nind de Ia unele cazuri concrete,
mi-am propus ca în acest trimes-
tru să discutăm la cîteva ore de
dirigenție, despre ținuta unor
elevi, cu scopul de a le orienta a-
tenția spre aceste probleme și a-i
face să înțeleagă mai bine ce în-
seamnă o comportare demnă și ci-
vilizată Cum voi corela acest o-
biectiv cu acțiunile din cadrul de-
tașamentului ? Mi-am propus să
sugerez brigăzii artistice să alcă-
tuiască o scenetă care să ridicu-
lizeze comportarea necivilizată,
ținuta neglijentă, lipsa de grijă
pentru avutul obștesc. M-am gîn-
dit că le pot da pionierilor ideea
să alcătuiască și unele epigrame
pe aceste teme, să deseneze unele
caricaturi etc.
Nu mă voi opri însă aici. Doresc
să-i pun pe pionieri în situația
de a aplica în viață învățămin-
tele trase. Voi folosi, pentru acea-
(Continuare în pag. 2-a)

PENTRU 4 PIONIERI:
COORDONATE IN EDUCAȚIE K
A ajunge la inima pionierilor, a-i
emoționa, a-i convinge și a-i înrîuri
— iată scopul pe care-1 urmăresc
comandanții de detașamente din
școala noastră. Ne-am dat seama de
la început că, pentru a ne atinge a-
cest țel, trebuie să pornim in pri-
mul rind de la ceea ce ii preocupă
pe copii, să le aflăm dorințele, să
știm către ce înclină, la ce aspiră,
ce-i frămîntă și coi nedumerește.
De aceea, atunci cînd ne-am întoc-
mit planurile de muncă, ne-am ba-
zat în cea mai mare măsură pe su-
gestiile și propunerile lor.
Noi cunoaștem, în general, prefe-
rințele și preocupările copiilor. Pen-
tru ca această cunoaștere să fie mal
precisă, mai individualizată, am orga-
nizat Ia începutul anului un sondaj
prezentând unui număr de 150 de
pionieri un chestionar unic și expli-
cîndu-le pe larg conținutul lui. Răs-
punsurile au fost cît se poate de
interesante. De exemplu, la întreba-
rea : „Care domeniu de creație ar-
tistică vă atrage mai mult 7", majo-
ritatea — peste 70 la sută — au in-
dicat literatura, cinematografia și
radioteleviziunea. Copiii și-au ară-
tat preferința, în ordine procen-
tuală, pentru concursuri și excursii
literare, pentru matinee ale cinefi-
lului și discuții privitoare la reali-
zarea artistico-tehnică a filmelor,
pentru audiții și vizionări colective
la radio și televiziune, pentru crea-
rea unei grupe de „prieteni ai fil-
mului'*, pentru punerea în scenă a
unor piese de teatru. Aproape toți
(95 la sută) au propus înființarea
în școală a unui cerc de artă
plastică.
Sondajul ne-a procurat sugestii
Interesante și foarte utile și sub ra-
port tematic, ajutîndu-ne direct în
întocmirea programului de muncă.
Bunăoară, pionierii vor să participe
la demonstrații de lectură și recitare
artistică din operele scriitorilor ro-
mâni, doresc să cunoască mai bine
cîțiva scriitori din literatura univer-
sală (Jules Verne, Andersen, Defoe),
au sugerat organizarea unui concurs
scris pe tema „Cine zugrăvește mai
frumos și mai expresiv pe primul
lui învățător" și a unei șezători H-
terar-muzicale intitulată „Natura
patriei cîntată de poeți și compozi-
tori".
Toți pionierii din clasele VI—VII
au răspuns afirmativ la întrebarea
„Vreți să cercetați și să culegeți fol-
clorul local ?“, indicind că ar dori
să se ocupe în special de cîntecele
și dansurile populare, de cusături,
de crestături in lemn și incrustați!
pe vase. Pionierii din clasa a VH-a
vădesc interes pentru discuții pe
teme ca „Scriitorul și cartea prefe-
rată", „Filmul meu preferat", „Ra-
dioemisiunea preferată" etc., în care
fiecare să pledeze, cu argumente,
pentru predilecțiile sale. De aseme-
nea, ei s-au alăturat propunerii de
a se organiza, deocamdată cu ca-
racter experimental, o întrecere în-
tre detașamente pe tema : „Cine se
comportă mai frumos ?“, întrecere
care va urmări realizarea frumosu-
lui în activitatea zilnică, în conduită
și în relațiile cu semenii, priceperea
de a se îmbrăca cu gust, formarea
atitudinii critice față de abaterile
de la frumos, combativitatea față
de manifestările de vulgaritate și
prost gust.
Propunîndu-ne să dăm viață aces-
tor dorințe ți preferințe deschis
mărturisite, am căutat să evităm
riscul care se ivește atunci cînd. tin-
zind să faci cît mai mult, încropești
tot felul de acțiuni în grabă. Ne fe-
rim cu grijă de a organiza activități
schematice, încărcate, simpliste, care
au efecte educative nule, dacă nu
chiar dăunătoare și care știrbesc
prestigiul educatorului. Pe de altă
parte, am luat în considerare faptul
că activitatea cu pionierii trebuie să
se desfășoare diferențiat, în funcție
de pregătirea lor, mergînd însă în-
totdeauna cu cel puțin un pas înain-
tea acestei pregătiri. In acțiunile ia
care ne-am referit, de exemplu, ac-
țiuni care au drept scop educarea
estetică a pionierilor, nu ne preocu-
păm numai să venim în întâmpina-
rea gustului lor, ci mai ales să for-
măm acest gust, să-l șlefuim, să-l
ridicăm printr-o înrîurire sistematic
exercitată. Firește, pornim de la pre-
ferințele lor, de la ceea ce îi intere-
sează, dar cu preocuparea de a că-
lăuzi aceste preferințe, aceste inte-
rese pe făgașul cel mai bun. In
exemplul luat, bunăoară — educația
estetică — trecem și dincolo de do-
meniul propriu-zis al artei. Circum-
scriem în aria educației estetice și
simțul ordinii, al armoniei, atitudi-
nea față de ambianța înconjurătoa-
re. Ii deprindem pe copii să priveas-
că, să observe, să gindească, oriunde
și oricînd, Ie cultivăm vibrația afec-
tivă în fața unui răsărit de soare
ca și a unui peisaj industrial, ii în-
vățăm să înțeleagă frumusețea prie-
teniei, să prețuiască relațiile ce îl
înnobilează pe om, să-și organizeze
propria lor viață și muncă după
legile frumosului, să respingă urîtul.
minciuna, ipocrizia.
Am indicat mai sus cîteva din re-
perele muncii noastre. Ele ne ajută
ca răspunsul dat la solicitările pio-
nierilor să nu fie nivelator, ca acti-
vitățile pe care le desfășurăm cu ei
să fie cit mai binevenite la clasa și
în momentul în care au loc.
Prof. VALERIU C. NEȘTIAN
Școala generală din comuna
Rusca, raionul Huși
Acțiuni bogate în conținut,
variate și plăcute
(Urmare din pag. 1)
sta, o idee care a pornit chiar
din rîndurile lor. După ce am vi-
zitat împreună modernul cartier
Drumul Taberii, unde se află
școala, ei au propus să ia în grijă
cîteva spații verzi din cuprinsul
lui. Am primit cu entuziasm
propunerea lor: în acest fel nu nu-
mai că nu vor mai călca ei înșiși
peste straturi, nu vor rupe florile
și crengile, nu vor arunca la în-
tîmplare hîrtii, dar vor face și
o muncă de folos social. Pentru
a le dezvolta spiritul de organi-
zare, le voi da libertate de a pre-
găti ei înșiși această acțiune, de a
hotărî asupra felului în care să
se desfășoare, stimulîndu-le încre-
derea în forțele lor, în reușita
muncii lor. îi voi îndruma firește
în permanență, dar nu așa cum
o fac la orele de dirigenție, ci ca
un prieten mai mare, cu mai
multă experiență.
— în felul acesta, a întărit tov.
ELENA ALEXANDRESCU ideea
colegei sale — îi deprindem pe
pionieri să fie perseverenti, sâ
lupte pînă la capăt pentru un țel
propus, și le oferim în același
timp mari satisfacții, dîndu-le
prilejul de a se putea mîndri cu
ceea ce fac. De cîteva săptămîni
detașamentul clasei a Vl-a, la
care sînt comandant, pregătește
o serbare pentru sfîrșitul trimes-
trului. Le-am spus că pe
umerii lor stă întreaga muncă de
pregătire a acestei serbări, că nu-
mai de ei va depinde succesul.
Să-i vedeți cu cîtă pasiune mun-
cesc ! Au început să alcătuiască
un program de brigadă, au apărut
ca din pămînt două viori și un
acordeon, cu instrumentiștii res-
pectivi (nici nu știam de ei pînă
acum !). învață dansuri populare,
cîntece și poezii. Fiecare pionier
și școlar are cîte o sarcină, fiecare
se agită, căutînd să se achite cît
mai bine de ea. $i sînt sigură că
va fi o serbare frumoasă.
Discuția noastră a subli-
niat faptul că specificul ac-
țiunilor pionierești este dat
și de caracterul atractiv pe
care acestea trebuie să-l
îmbrace.
— După mine — a spus tov.
NESTOR COVACI, comandantul
unității — o problemă practică ce
se pune în munca noastră de co-
mandanți este aceea de a acorda
o deosebită atenție laturii specta-
culare pe care trebuie s-o îmbrace
acțiunile pionierești. Acest lucru
nu numai că-i atrage pe pionieri,
că sporește eficiența acțiunilor
respective, dar contribuie în ace-
lași timp la sporirea interesului
pentru activitatea din cadrul or-
ganizației. Bunăoară, o excursie
sau o vizită poate fi strict didac-
tică, dar poate avea și un carac-
ter mai liber, extrașcolar. Ne-am
propus, de pildă, să organizăm
cu unitatea noastră de pionieri
o execursie în împrejurimile Ca-
pitalei. pentru a le da copiilor pri-
lejul să cunoască o serie de monu-
mente și vestigii istorice. Aseme-
nea excursii se pot face și în ca-
drul lecțiilor de istorie. în acest
caz au loc expuneri ale profeso-
rilor, completări ale ghizilor —
și cam atît. Noi însă vom proceda
altfel. Acolo unde ne vom opri,
pionierii vor recita versuri, vor
istorisi legende, vor organiza mici
scenete cu personaje din istoria
acestor locuri — toate, firește,
pregătite din vreme Munca de
pregătire a unei astfel de acțiuni
stimulează capacitatea de investi-
gare, de cercetare, de observație,
îi face pe copii să trăiască intens
toate momentele excursiei, să-și
amintească mult timp de ele —
mobilizîndu-i astfel la învățătură,
lărgindu-le orizonturile și avînd,
în același timp, importante efecte
educative
Discuția noastră cu co-
mandanții de pionieri a
scos în evidență interesul
cu care aceștia privesc ac-
tivitatea cu pionierii, do-
rința lor de a găsi formele
cele mai adecvate vîrstei
pionierești, răspunderea pe
care o au față de această
importantă sarcină pe care
le-a încredințat-o partidul.
Dezbaterea
proiectului legii pensiilor
Pe adresa redacției noastre sosesc numeroase scrisori prin care
oamenii școlii își exprimă satisfacția și mulțumirea față de măsurile
luate de partid și de stat pentru asigurarea unei bătrineți liniștite.
In același timp, învățătorii și profesorii dezbat proiectul legii pen-
siilor, fac propuneri privind acordarea pensiilor de asigurări sociale
de stat și a pensiei suplimentare, sau cer lămuriri și precizări.
Publicăm mai jos cîteva scrisori conținind sugestii referitoare Ia
anumite prevederi și formulări ale proiectului legii pensiilor.
Se cer precizate unele prevederi
privind continuitatea în muncă
în cazul transferărilor
vîrstă. După cum se știe, în rin-
durile cadrelor didactice se nu-
mără mulți oameni care au în-
ceput să muncească încă din fra-
geta tinerețe, acumulînd un sta-
giu îndelungat. Posibilitatea pe
care ne-o oferă noua lege a pen-
siilor de a lucra pînă la 62 de ani
(bărbații) sau 57 de ani (femeile)
este binevenită. Dacă luăm cazul
unui învățător care a început să
lucreze la 18 ani, îndată după ab-
solvirea școlii pedagogice, ajun-
gem la un stagiu de muncă de
44 de ani. Aș propune ca, pentru
cei care împlinesc 40 de ani de
muncă, legea să prevadă și posibi-
litatea trecerii la pensie, la cerere,
înainte de împlinirea virstei li-
mită. Cred că o asemenea preve-
dere s-ar răsfrînge pozitiv și asu-
pra stimulării dorinței de a intra
în producție imediat după absol-
virea școlii pregătitoare.
Prof. I. NICOLAESCU
regiunea Argeș
BIH IM ÎN^
Rîvnă întru înalte învățături §
Dragostea de carte, rîv-
na la învățătură au carac-
terizat întotdeauna tineretul
care s-a ridicat din mijlo-
cul poporului nostru. O do-
vedește, între altele, numă-
rul mare al tinerilor români
care au ucenicit, încâ din
vremuri vechi, la înaltele
școli, academii și colegii
din țară sau de peste
hotare.
„Chartularium Unlversl-
tatis Parlslensls* îl pome-
nește printre școlarii aflați
în 1362 în capitala Franței
și pe cei veniți de pe
pămîntul Daciei : „...et alll
de allls que in circuitu
sunt regnis videllcet Unga-
rie, Bohemie, Polonie, Dacie,
Norvegie, Scocie, Anglie,
Ybernie' etc. E un timp
îndepărtat, în care Istoria
se împletește cu legenda.
Este vremea cînd vestitul
Ulespiegel disputa cu stu-
denții la Universitatea din
Praga, o „alma mater' care
adăpostea la sinul ei și
mulți tineri „valahi'. Și în
registrele Universității din
Viena găsim, începînd din
anul 1398, cîțiva feciori de
români neaoși : lohannes
dictus Olah Latislaus Wala-
chus, lohannes Wolachus
de Belânyes (Beiuș), Paulus
Haducz din Sighet, Matheus
Sanducz, Ambrosius de
Drag etc., iar cunoscutul
„Album studiosorum Uni-
versitatis Cracoviensis" pu-
blicat de E- Barwinski în
„Mironls Costini Chronicon
Terrae Moldaviae ab Arone
principe” îi înregistra în
capitala Poloniei.
Un doctor din Moldova
— „doctor ex Walachia" —
sosea la Wittenberg în
luna martie a anului 1532,
chemat de însuși Martin
Luther, pentru a lucra la
tipărirea Noului Testament
în 3 limbi : română, polonă
și germană. Sînt îndeajuns
de cunoscute legăturile pe
care le-a avut cu vestita
școală din Wittenberg și
cu profesorii ei, treizeci de
ani mai tîrziu, lacob Era-
clid, „eruditul bărbat*, cum
II recomandă marele uma-
nist Fillp Melanchton pe
acela ce avea să devină
voievodul Moldovei. Și se
știu astăzi destule și des-
pre școala latină și despre
biblioteca de la Cotnari,
care luaseră ființă în 1562,
după modelul colegiilor
apusene, prin rîvna lui
Despot, și pentru care
același Despot chema pro-
feoorl învățațl din alte
țări : loan Sommer, Gaspar
Peucer, rectorul Universității
din Wittenberg, loachim
Rheticulus din Cracovia,
Lestarchos Hermodor etc.,
oferindu-le cîte 400 de
taleri pe an, din propria-i
visterie, ca să instruiască
tineretul țării.
La Paris, Praga și Viena,
la Cracovia sau Wittenberg
la Academia din Cotnari
tinerii români își însușeau
învățăturile cele mai înalte
ale vremii lor pentru a-șl
sluji mal bine poporul, pen-
tru a ajuta la ridicarea Iul.
Prof. AL. ALEXIANU
■ ” ■ «V £$
In flitul de sus :

Portretul lui Preda
Drugănescu, tinărul
„care s-au înstrăinat
din anul 1710 pentru
in' ățătură, călăto-
rind mai toată par-
tea levropei..." (pic-
tură murală din bi-
serica din Stoenești-
Drugănești, regiunea
București, datină din
anul 1725).
In clișeul de jos:
Cea mai veche ari-
pă din clădirea Uni-
versității Caroline
din Praga (sec XIV)
unde între anii 1370—
1390 au învățat carte
șt mulți tineri ro-
mâni ca loan Tatar-
lac (1370) Petru
Gheorghe (1390), Mi-
hail (1385) Nicolae
(1373) etc.

Clasele speciale
(Urmare din pap. 1)
Proiectul noii legi a pensiilor
ne-a umplut inimile de satisfacție.
Ne-a impresionat îndeosebi înal-
tul său conținut umanist, mărturie
elocvență a grijii pe care o poartă
partidul și statul nostru îmbunătă-
țirii continue a condițiilor de viață
ale celor ce și-au pus munca în
slujba înfloririi patriei.
Aș dori să ridic, în cele ce ur-
mează, o problemă legată de con-
tinuitatea în muncă a celor care,
ca și mine, lucrează în învăță-
mînt.
După cum se știe, aici, cu cîțiva
ani în urmă, din motive obiective
sau uneori mai puțin obiective,
erau cazuri frecvente de transfe-
rare a cadrelor didactice de la o
școală la alta în interiorul acele-
iași localități sau aceluiași raion.
Desigur că pentru asemenea situ-
ații cadrele didactice vor benefi-
cia de prevederile capitolului VII
din proiectul de lege a pensiilor,
privind sporurile acordate pentru
continuitate în muncă în aceeași
unitate.
Socotesc însă că și transferările
la cerere trebuie privite diferen-
țiat. Există cazuri în care cadrele
Vechimea
didactice solicită transferul de la
o școală la alta pentru a putea lu-
cra în specialitate. De pildă, un
absolvent al facultății de filozofie
care este încadrat să predea limba
română sau istoria la o școală cere
și obține să fie transferat la o alta,
pentru a preda științele sociale.
Cererea lui .este îndreptățită și
schimbarea locului de muncă tre-
buie privată altfel decît în cazul
celor care se plimbă de colo pînă
colo pentru un loc mai comod de
muncă. Tot așa ar trebui privite
și transferările la cerere făcute în
scopul apropierii de familie, atunci
cînd aceste transferări nu se fac
în dauna bunei desfășurări a pro-
cesului de învățămînt.
De asemenea, legea ar trebui să
acorde continuitatea în muncă în
aceeași unitate și celor care schim-
bă locul de muncă datorită reu-
șitei la un concurs. Este vorba de
cadrele didactice din învățămîntul
universitar și, în viitor, poate va
fi și cazul unor cadre didactice din
învățămîntul de cultură generală.
Prof. GH. GHEORGHE
București
în muncă
Recalcularea pensiei la salariul tarifar
actual pentru cei care și-au continuat
activitatea ca profesori după pensionare
Noul proiect de lege a pensiilor,
de o atît de generoasă inspirație,
m-a bucurat și pe mine, ca pe mi-
lioanele de oameni al muncii din
țara noastră. în cele ce urmează
vreau să fee o propunere care are
în vedere situația multora dintre
noi, cel ce lucrăm ifl școli.
Este vorba, anume, de limita da
Am primit cu deosebită bucurie,
împreună cu colegii mei, noile mă-
suri luate de partid și de stat pen-
tru majorarea pensiilor și îmbu-
nătățirea sistemului de pensio-
nare. Socotesc, de asemenea, ca pe
un fapt foarte îmbucurător supu-
nerea proiectului legii pensiilor
dezbaterii largi a maselor de oa-
meni al muncii.
Am ieșit la pensie în anul 1959.
Aveam atunci 33 de ani vechime
în învățămînt. La acea dată mi
s-a calculat o pensie de 858 lei.
După împlinirea vîrstei de pensio-
nare mi-am desfășurat mai de-
parte activitatea în școală încă
7 ani. Continui de de altfel să lu-
crez și în prezent. în tot acest timp
instituția respectivă a depus cota
pentru fondul de pensii.
Din acești ani, 3 am funcțio-
nat cu norma întreagă, restul cu
jumătate de normă, deci în total
o vechime de 38 de ani în învăță-
mînt. La această vechime, calcu-
lîndu-mi-se spbrul de 15 la sută,
mi-ar reveni, conform noii legi, o
pensie de 980 lei. Un profesor care
a ieșit la pensie în 1965, după ma-
jorarea salariilor în învățămînt,
cu vechimea de numai 22 de ani
și cu o pensie de 1150 lei, urmează
să primească prin aplicarea sporu-
lui de 15 la sută, 1332 lei. Deci,
avînd o vechime cu 16 ani mai
mare, voi primi numai 980 lei, față
de 1332 lei, pe care îi va primi un
profesor cu 22 de ani vechime.
De aceea, ținînd seama de fap-
tul că principiul călăuzitor al nou-
lui sistem de pensionare îl consti-
tuie apropierea pensiilor de sala-
riile tarifare, fac propunerea ca
profesorilor care au ieșit la pen-
sie cu cîțiva ani în urmă, dar au
continuat activitatea ca profesori
neîntrerupt pînă în prezent, cu-
mulînd pensia cu salariul, la înce-
tarea activității și recalcularea
pensiei să li se ia în considerare
salariul tarifar actual.
Prof. NINA DIMA
Galați
ființate sînt oameni cu o bună
pregătire și cu o experiență în-
delungată. Trebuie avute în ve-
dere însă două aspecte importan-
te ale problemei. Pe de o parte,
faptul că programa claselor spe-
ciale depășește, la obiectul de
profil, programa obișnuită a în-
vățămîntului mediu de cultură
generală, iar pe de altă parte,
faptul că o clasă specială repre-
zintă o nouă verigă în relația li-
ceu-facultate. Intrucît este dc
presupus că numărul claselor
speciale va spori, credem că re-
crutarea profesorilor de specia-
litate va trebui rezolvată pe alte
căi decît simpla numire, poate
chiar tot prin, concurs. Funcția
de profesor de profil Ia o clasă
specială, ieșind din propria sa
matcă, va tinde astfel sâ devină
d „carte de vizită" didactică, un ti-
tlu pentru profesorul de școală
medie. De aici necesitatea de a
se pune problema pregătirii lui
prin cursuri de perfecționare și,
în orice caz, de a face în așa fel
încît să existe o emulație între
cadrele didactice competente și
competiționare la o asemenea sar-
cină de onoare.
Verigă preuniversitară
gătirea lor. De altfel, poate că
s-ar putea pune în viitor proble-
ma ca asistenții la facultățile de
matematică, fizică etc., să facă
în prealabil un stagiu la o cate-
dră de profil din liceu, lucrînd cu
elevii din clasele speciale.
Programa ți cerinț le el
Este necesar să se aibă perma-
nent în vedere și locul deosebit
— de verigă preuniversitară —
pe care trebuie să-l aibă clasele
speciale în procesul de învăță-
mînt. Acest loc deosebit impune
să se realizeze pe parcurs o
strînsă legătură cu facultățile de
specialitate, în cazul nostru cu
Facultatea de matematică. La cer-
curile de matematică ale elevilor
vor trebui să participe și chiar
să aibă rol de îndrumare asistenți
lectori și din cînd în cînd confe-
rențiari sau chiar profesori de la
facultățile de matematică. S-ar
putea chiar ca unii din el să pre-
dea elevilor o serie de lecții deo-
leblt de importante pentru pre-
Este de la sine înțeles că nive-
lul activității in clasele speciale
depinde mult de calitatea pro-
gramei. Indicațiile date de Minis-
terul învățămîntului în legătură
cu programa clasei a X-a specia-
lă de matematică, destul de suc-
cinte, spun : „Programa este a-
ceeași cu a clasei a X-a reală,
materia trebuind să fie prezen-
tată din punct de vedere modern,
aprofundat, cu rezolvări de pro-
bleme cu un grad mai înalt de
dificultate, care să adîncească cu-
noștințele teoretice. în plus, te-
mele din această programă vor
fi completate cu noțiuni de teoria
mulțimilor (4 ore) : elemente de
structuri algebrice (4 ore) ; no-
țiuni de bazele geometriei eucli-
diene (4 ore) ; transformări geo-
metrice în spațiu, grupuri de
transformări (10 orc) ; no-
țiuni de logică matematică (6
ore) : probleme de perspicacitate
(6 ore) : rezolvări de exerciții și
probleme (26 ore)". Studiul se
realizează în 7 ore pe săptămînă
față de 5 ore la clasele obișnuite.
Examinarea acestei programe
— desigur experimentale — ara-
tă clar că ea lasă loc unor dezvol-
tări creatoare. Fără îndoială că
ar fi greu să ne pronunțăm pe
larg acum, la începutul drumului,
asupra conținutului programei.
Ni se pare însă — și această pă-
rere ne-a fost confirmată, în
școli, de profesorii de specialita-
te — că ar fi bine ca indicațiile
să fie mai amănunțite. în acest fel
s-ar evita ca dezvoltarea progra-
mei să varieze prea mult de la
o clasă specială Ia alta și mai
ales, s-ar preciza ce anume pre-
tinde sporul de programă cînd
cere ca materia „să fie prezenta-
tă din punct de vedere modern".
Firește că, pe parcursul aplicării
ei, programa va putea fi îmbună-
tățită, pe baza observațiilor celor
care o experimentează, ca și ale
cadrelor din invățămintul supe-
rior pentru care clasele speciale
pregătesc studenți.
Toate condițiile fiind asigurate,
hotăritor în succesul activității
claselor speciale este modul cum
sc lucrează cu elevii, cum se re-
zolvă problemele pedagogice ale
predării.
în primul rînd se pune sarcina
sudării noilor colective. Aici,
efortul comun la învățătură este
un catalizator confirmat drept
excelent. E vorba însă cu adevă-
rat de efort la învățătură, desfă-
șurat sub semnul luptei pentru
conținut, nu de munca dusă sub
imperiul luptei pentru notă. în-
trecerea între fruntași, stimulată
și alimentată cu grijă, trebuie să
înregistreze în fiecare etapă vic-
torii în pregătirea elevilor, să pre-
vină dezarmarea și să excludă
„victime" create dintr-o greșită
înțelegere. Desigur, dacă un elev
va coborî sub nivelul clasei va
trebui s-o părăsească, trecînd în-
tr-o clasă obișnuită — ceea ce nu
are nimic infamant. Este impor-
tant însă să nu-i pierdem pe elevi
pe drum — și aceasta (ine atît de
selecționarea inițială cît și de fe-
lul cum se lucrează pe parcurs,
de felul cum este stimulat efor-
tul continuu și organizat ai colec-
tivului in general șl al fiecărui
elev în parte — adică, în ultimă
instanță, de măiestria pedagogică
a profesorului.
Primele clase speciale și-au în-
ceput activitatea. Li s-a asigurat,
în general, un bun punct de por-
nire. Nu ne îndoim că cei ce le
conduc vor face totul pentru ca
aceste clase să contribuie la rea-
lizarea acelei importante rezerve
de specialiști cn înaltă calificare
de care are nevoie economia și
cultura țării.
PAGINA 2

CERCETARE DESPR
nnmm
ȘTIINȚIFIC*
Școală a fost și rămîne în continuare laboratorul principal, baza experimentală esențială *
â investigațiilor menite să perfecționeze activitățile ce se desfășoară în cadrul ei. Este intr-ade-
văr o trăsătură caracteristică a cercetărilor din domeniul învățămîntului faptul că fenomenele
școlare, în marea majoritate, sînt nereproducti bile în condiții de laborator. în această situație
evident, cu cît numărul școlilor în care se desfă șoară activități de cercetare va fi mai mare, cu
cît aceste activități se vor integra mai mult în sfera preocupărilor celor care predau nemijlocit
la catedră, cu atît rezultatele scontate — pe ansamblul învățămîntului — vor fi mai profunde
în conținut, mai remarcabile. Munca științifică desfășurată paralel cu activitatea la catedră de
către profesorul-cercetător constituie, prin amploarea, multilateralitatea și profunzimea pe
care o poate căpăta, una dintre principalele rezerve interne de care dispune învățămîntul.
Dorind să vedem cum este valorificată această rezervă, am întreprins de curînd, în re-
giunea Bacău, o anChetă-cercetare pe coordonatele stadiului actual, ale condițiilor și perspecti-
velor activității de cercetare științifică pe care o desfășoară învățătorii și profesorii. Un sprijin
deosebit în această privință ne-a acordat secția de învățămînt a regiunii, asigurîndu-ne obține-
rea cu maximum de operativitate a unor răspun suri detaliate la chestionare, ceea ce ne-a per-
mis să extindem investigațiile asupra a 8 școli — două licee, trei școli generale orășenești și
trei școli generale sătești — cuprinzînd 192 de învățători și profesori.
Preocupârl actuale, domenii de interes
ți procente de dezinteres
Etapa simplelor pledoarii despre
necesitatea preocupărilor de cerce-
tare științifică ale cadrelor didacti-
ce care lucrează nemiilocit în școli
este depășită. Investigația noastră
e demonstrat existența unor preo-
cupări stabile în acest sens — u-
nele chiar cu vechime, după cum
o dovedește concretizarea lor în
lucrări sau comunicări — ca și
creșterea interesului cadrelor di-
dactice pentru munca de cerce-
tare.
DIN CEI 192 DE ÎNVĂȚĂ-
TORI ȘI PROFESORI
CARE AU RĂSPUNS LA
ANCHETA NOASTRĂ
Au întreprins activități
de cercetare sau asi-
milabile acestora . . 8
Doresc să facă o cerce-
tare și și-au stabilit
tema acesteia ... 44
Manifestă interes pen-
tru cercetare dar nu
și-au definit tema sau
nu se simt suficient
orientați pentru înce-
perea unei asemenea
activități ..........82
Nu doresc în momentul
de față să întreprindă
acțiuni de cercetare
din diverse motive
obiective............34
Nu manifestă interes
pentru munca de cer-
cetare ..............24
Numărul celor care au inițial
activități de cercetare sau sînt în
cursul desfășurării lor — peste 4
la sută din totalul cadrelor didac-
tice — fără să confere acestei ac-
țiuni un caracter de masă, ne-ar
indica, raportat la totalul corpului
didactic din țara noastră, o cifră
de aproximativ 7 000—8 000 de în-
vățători și profesori. Considerînd
că datele obținute de noi sînt ma-
xi nale, dată fiind proporția între
lh 'e și școli generale, ajungem la
elf fa de 4 000—4 500 de învățători
și profesori cercetători pe care,
prin confruntare cu datele obținu-
te în alte sondaje, o socotim foar-
te aproape de realitate. Aceste
mii de oameni ce muncesc la ca-
tedră și se dedică în același timp
muncii de cercetare reprezintă
chiar în momentul de față o forță
care, valorificată pe deplin, poate
să-și facă mult mai puternic sim-
țită prezenta în ansamblul efor-
turilor de înnoire a învățămîntu-
lui nostru.
Din rîndurile cadrelor didactice
pe care le-am anchetat noi. cei 44
— adică un procent de 23 la sută
— care și-au stabilit o temă de
cercetare reprezintă un potențial
major. Primind sprijinul de care
au nevoie, ei ar putea să pornească
la lucru chiar în cursul acestui an.
Îmbucurător este și faptul că
aria problemelor propuse spre dez-
batere — în lucrările aflate în curs
de desfășurare sau în proiect —
este tot mai lârgă. Cercetarea e-
fectuată de profesorul Gh. Iftime
de la Școala generală nr. 4 din
Piatra Neamț, cu sprijinul unui
colectiv și sub îndrumarea profe-
sorului Constantin Borș, de la Li-
ceul nr. 2 din același oraș, de pil-
dă, se ocupă de condițiile intro-
ducerii noțiunii de funcție la clasa
a Vl-a. Profesorul Laurențiu Stan,
de la Liceul nr. 4 din Bacău, care
a alcătuit un ghid regional, se o-
cupă acum de istoria învățămîntu-
lui geografic în tara noastră. Co-
legul său Ion Marcov alcătuiește
monografiile economico-geografice
ale unor comune, profesorul Du-
mitru Barabaș de la aceeași școa-
lă studiază unele probleme ale
predării limbilor străine. învăță-
torul Vasile Huianu de la Școala
generală nr. 20 din Bacău cerce-
tează istoricul unor școli rurale,
Teme interesante își propun și
cei care se pregătesc să-și înceapă
activitatea științifică într-un vii-
tor apropiat. Unele din aceste teme
se referă la munca în clasele mici
(introducerea primelor noțiuni de
matematică la elevii de 6—7 ani,
dezvoltarea gîndirii matematice a
elevilor din clasele I—IV, dezvol-
tarea atenției și memoriei în pe-
rioada abecedară, stilul de muncă
intelectuală al elevilor mici, valo-
rificarea capacității elevilor prin
descoperirea și cultivarea înclina-
țiilor personale etc.). Altele privesc
domeniul muncii metodico-peda-
goglce din liceu, abordînd aspecte
foarte diferite (stimularea intere-
sului elevilor pentru cercetarea
științifică, metodica utilizării mij-
loacelor audio-vizuale în predare,
aspecte ale predării gramaticii
etc.). In sfîrșit, o a treia grupă te-
matică ge referă la cercetări fără
implicații de ordin metodic (stu-
dii arheologice, culegeri și studii de
folclor, lucrări de critică literară,
de filologie, de hidrografie, de geo-
moffologie ș.a.m.d.). O parte din-
tre cel care și-au propus aseme-
nea studii solicită încadrarea lor
în colectivele de ^cercetare condu-
se de oameni de știință cu înaltă
calificare și competență în dome-
niul specialității respective. în le-
gătură cu această cerință consi-
derăm pe deplin întemeiată opinia
exprimată de profesorul Lazăr
Gheorghian de la Liceul nr. 4 din
Bacău : „în momentul de față, da-
torită modului defectuos în care
sînt aprovizionate unele biblioteci
locale, profesorii din învățămîntul
de cultură generală nu pot decît
cu greu să întreprindă, individual,
studii fundamentale."
Temele pe care și le-au propus
spre cercetare cei anchetați de noi
relevă, pe lîngă aspectele pozitive
menționate, unele tendințe mai
puțin productive. Este vorba în
primul rînd de reluarea unor dru-
muri îndelung bătătorite (verifica-
rea ș* fixarea cunoștințelor, meto-
dica lecțiilor de recapitulare etc.),
care duc doar la o nouă grupare
și sistematizare a unor soluții for-
mulate anterior. La aceasta împin-
ge, în parte, șl osificarea ce carac-
terizează listele de subiecte pentru
lucrările de grad stabilite de in-
stitutele interregionale de perfec-
ționare (sursă de inspirație evi-
dentă pentru tematica unor aseme-
nea lucrări). într-adevăr, aceste
liste par să urmărească mai mult
valorificarea bibliografiei exis-
tente, decît. căutările originale,
deschizătoare de noi orizonturi.
Cei care doresc să efectueze ac-
tivități de cercetare dar nu și-au
formulat încă o temă precisă afir-
mă, în general, că se vor ocupa
de problemele specialității lor.
Trei grupe mari par să alcătuiască
această categorie : prima este a
celor care nu știu încă să formu-
leze, din ansamblul materialului
faptic observat, o ipoteză de cer-
cetare ; a doua îi cuprinde pe cel
la care ideea de a întreprinde o
cercetare a încolțit de curînd și
necesită încă o perioadă de lim-
pezire ; în sfîrșit, cea de a treia
îi reprezintă pe cei care au răs-
puns formal la întrebarea noastră,
socotind că e mai bine să dea un
răspuns afirmativ. Evoluția în per-
spectivă a acestora este greu de
determinat.
în ceea ce privește domeniile de
cercetare, cel mai accesibil, în
funcție de numărul celor care do-
resc să-1 îmbrățișeze, se profilează
a fi alcătuirea monografiilor locale
— economice, istorice șl geografice
— precum și a monografiilor școla-
re. Locul următor îl ocupă cercetă-
rile arheologice și istorice, apoi cele
de etnografie și folclor. Abia în po-
ziția a patra întîlnim o preocupare
strict legată de perfecționarea pro-
cesului de învățămînt. Reiese
Că, deși aria acestor preocupări este
destul de largă, ceea ce este esen-
țial pentru preocupările actuale
din învățămînt — în primul rînd
modernizarea conținutului șl a
formelor de predare — nu se re-
flectă corect în sfera cercetărilor
Treizeci și patru de învățători
și profesori cuprinși în ancheta
noastră au arătat că nu intențio-
nează să efectueze activități de
cercetare, expunînd cauzele care-i
împiedică. In rîndul lor se numără
cei în curs de ridicare a calificării
și de pregătire pentru examenul
de grad (deși în cazul examenu-
lui de gradul TI, lucrarea cerută
ar trebui să aibă ea însăși un ca-
racter de cercetare). Alții au o sta-
re precară a sănătății sau situații
temporar grele din punct de vede-
re familial.
Să ne oprim, în sfîrșit. la cei care
au răspuns pur și simplu nu fără
explicații suplimentare. în această
categorie intră o serie de învăță-
tori și profesori depășiți de înnoi-
rile rapide, In conținut și în for-
mă, ale învățămîntului. Unii con-
sumă foarte mult timp pentru a
ține pasul cu evoluția generală a
învățămîntului și socotesc că nu
au posibilități proprii pentru o
muncă inovatoare, alții s-au re-
pliat în rutină și nici măcar nu-și
dau seama de necesitatea de a-șl
înnoi mijloacele de muncă. Mai în-
grijorător ne apare însă faptul că
în rîndul celor care au răspuns
pur și simplu nu întîlnim și tineri
aflați în primii ani de învățămînt,
deși parte din ei sînt deosebit
de favorizați prin repartiția în li-
cee cu colective școlare puternice.
Pentru aceștia vom releva, prin
contrast, atitudinea tinerei învăță-
toare Margareta Cojan, aflată în
al doilea an al muncii didactice,
sau a profesoarei Ecaterina Arghir,
cu trei ani vechime în învățămînt,
ambele de la Școala generală din
Gherăiești, precum și a profesoa-
rei Maria Moldoveanu de la Liceul
Bugetul de timp
Munca de cercetare — se știe
— depinde în bună măsură și de
timpul care i se consacră. Or,
distribuirea neegală a sarcinilor
obștești face ca unele cadre didac-
tice să fie supraîncărcate, nedispu-
nînd de suficient timp pentru cer-
cetare. Iată ce ne-a arătat ancheta
întreprinsă în regiunea Bacău, în
rîndurile a 192 de învățători și
profesori :
TIMPUL NECESAR EFEC-
TUĂRII SARCINILOR
OBȘTEȘTI
(săptămînal)
De Ia 1 la 3 ore (sau
cu obligații încă
nedefinite) ....	1
De la	4	la 7 ore	.	.	fii
De la	8	Ia 11 ore	.	.	39
De la	12	la 15 ore	.	.	36
Peste	15	ore ....	49
Izbește, în primul rînd, procen-
tul însemnat — peste 25 la sută
— al celor cărora efectuarea sar-
cinilor obștești le ia peste 15 ore
pe săptămînă. Dar chiar dacă luăm
cifra medie, de 10.28 ore, rămîne
prea puțin timp pentru cercetare.
Analiza faptelor particulare ne
conduce însă la o serie de impor-
tante corective față de situația
statistică. Cerînd detalii cu privire
la sarcinile obștești (despre care
unii au afirmat că le iau chiar
pînă la 42 de ore săptămînal), în
circa 60 la sută din cazuri nu am
primit o motivație satisfăcătoa-
re. De aceea am considerat că o
serie de oameni (nu întîmplfitor
aceștia sînt tocmai cei care au răs-
puns că nu doresc să efectueze
muncă de cercetare) supralicitează
consumul de timp necesar activi-
tăților extrașcolare pentru a avea
o scuză „obiectivă". De altfel,
această impresie este confirmată
Urmărind parcursul unor cercetâri
Am ales, pentru înfățișarea tra-
seului pe care se desfășoară cerce-
tarea unui învățător sau profesor,
trei exemple din filonul cel mai
prețios pentru etapa actuală —
— cercetările cu caracter didac-
tico-metodic.
Iată mai întîi, pe baza relatări-
lor profesorului Eugen Ciochină,
directorul Școlii generale nr. 4 din
Piatra Neamț, și ale profesorului-
cercetător Gheorghe Iftime, desfă-
șurarea experimentului matematic
de la această școală
încă din anul trecut, la școala
respectivă a început să se experi-
menteze predarea noțiunii de func-
ție începînd din clasa a Vî-a. S-a
pornit de la elementele de bază din
teoria mulțimilor, ajungîndu-se la
funcții prin intermediul noțiunii de
relație și folosindu-se ca suport in-
tuitiv graful. Experimentatorii* au
utilizat Un studiu al profesorului
francez Papy, care le-a fost reco-
mandat și pus la dispoziție de către
acad. Gr. Moisil. îndrumătorul
științific direct al lucrării a fost
profesorul Constantin Borș. Con-
ducerea Școlii generale numărul 4
a asigurat concursul profesorilor
de limbi străine, ceea ce a permis
traducerea rapidă a lucrărilor do-
cumentare necesare.
La Liceul nr. 4 din Bacău prof.
Laurențiu Stan desfășoară cerce-
tări cu caracter aplicativ privind
construcția de hărți didactice în
relief pentru lecțiile de geografie.
Pînă în prezent acest interesant
material didactic a rămas unicat
datorită felului greoi în care se a-
junge la cunoașterea realizărilor în
acest domeniu și filierei întorto-
chiate pînă la asimilarea noilor pro-
duse de către întreprinderile cons-
tructoare de material didactic.
Profesorul Constantin Borș, de
la Liceul nr. 2 din Piatra Neamț,
a publicat pînă în prezent două
lucrări ample cu privire la ma-
tematică și aproximativ 40 de ar-
ticole de specialitate. Acum lu-
crează la definitivarea unui manual
din Bacău, cu doi ani în învăță-
mînt, care nu numai că și-au
propus teme interesante de cer-
cetare, dar dispun de pe acum de
un număr important de fișe de ob-
servație personală asupra acestor
teme.
Raportînd, în general, răspun-
surile primite la stagiul în învă-
țămînt al celor chestionați am con-
statat că, în ceea ce privește efec-
tuarea propriu-zisă a cercetărilor
și seriozitatea temelor propuse,
grupele de stagiu cele mai produc-
tive sînt cele de 8—12 și 18—28
de ani, fapt influiențat desigur și
de treptele stabilite pentru obține-
rea gradelor didactice.
și implicațiile lui
și de faptul că unii învățători și
profesori care au sarcini de răs-
pundere ne-au arătat că sînt solici-
tați pentru totalul sarcinilor extra-
școlare în condițiile distribuirii ju-
dicioase a acestora doar 5—8 ore
săptămînal. Nu-i mai puțin ade-
vărat. că există și cazuri, destul de
numeroase, de supraîncărcare cu
sarcini. învățătorul Valeriu Stun-
caru din Piatra Neamț, cu o vechi-
me de 38 de ani în îhvățămînt, pe
lîngă faptul că este deputat, mem-
bru în comisia permanentă pentru
învățămînt a sfatului popular, este
membru al Comitetului de cultu-
ră și artă, secretar al comisiei pen-
tru răspîndirea cunoștințelor cul-
tural-științifice și responsabil de
brigadă științifică ; învățătorului
loan Humă, de la aceeași școală,
i s-au încredințat cinci sarcini ce
solicită toate o activitate perma-
nentă ; profesoara Ileana Grigore.
directoare adjunctă a Liceului nr. 4
din Bacău, îndeplinește patru sar-
cini obștești.
Sînt și sarcini aparent mărunte,
dar care se dovedesc, nu o dată,
de o Cumplită cronofagie : mobi-
lizări de pe o zi pe alta la o serie
de ședințe unde prezența celor mo-
bilizați se dovedește, nu rareori,
absolut inutilă, acțiuni ale filialelor
societăților științifice concepute în-
tr-un „perfect" paralelism cu cele
ale cercurilor pedagogice etc. Două
ultime observații în legătură cu
această problemă : 1) Timpul so-
licitat de sarcinile obștești este
foarte diferit de la o școală la alta.
La Școala generală nr. 4 din Piatra
Neamț, acestea iau în general între
4—7 ore și respectiv 8—11 ore. in
timp ce la Școala generală din
Prăjești cer majorității cadrelor
didactice 12—15 ore, iar la Liceul
nr. 1 din Roman chiar peste 15
ore. 2) La unele școli se observă
polarizări neindicate : în timp ce
unele cadre didactice sint solici-
tate între 4 și 7 ore, altele trebuie
să lucreze peste 15 ore
școlar și colaborează la elaborarea
altor trei manuale și a unei meto-
dici. Profesorul Borș se dovedește
în același timp un entuziast spriji-
nitor al acțiunilor de cercetare în-
treprinse de alte cadre didactice.
Activitatea lui se resimte însă dato-
rită dificultăților de a obține pen-
tru documentare noile lucrări de
specialitate intrate în fondul mari
lor biblioteci.
Este, desigur, un merit incontes-
tabil al secției de învățămînt a
Sfatului popular regional Bacău
faptul că acordă atenție activității
de cercetare desfășurată de cadrele
didactice. „In evidența noastră fi-
gurează— ne spune inspectorul re-
gional N. Vanghelovici, care a pri-
mit sarcina să se ocupe în mod
special de problemele muncii de
cercetare — unele lucrări între-
prinse de cadrele didactice în
vederea obținerii gradelor didactice,
precum și pentru sesiunile de co-
municări ale societăților științi-
fice.
Inspectorul N. Vanghelovici ne-a
făcut cunoscut de asemenea că
pentru viitoarele sesiuni de comu-
nicări organizate de Institutul de
științe pedagogice, cadrele didac-
tice din regiunea Bacău pregătesc
72 de comunicări.
Faptul că lucrări interesante de
cercetare depistate de noi în cursul
anchetei nu sînt cuprinse în evi-
dența secției de învățămînt. precum
și indicațiile de ordin procentual-
statistic ale sondajului nostru,
care conduc spre cifra de aproxi-
mativ 200 de învățători și pro-
fesori cu preocupări de cer-
cetare existenți în momentul de
față în școlile regiunii Bacău, arată
că cea mai mare parte din activi-
tatea de cercetare se desfășoară în
afara îndrumării secției de învăță-
mînt regionale.
Am ajuns, cu aceasta, la un
punct nevralgic în legătură cu des-
fășurarea activității de cercetare l
coordonarea acesteia. în forma ac-
tuală, 4 foruri diferite înscriu,
printre problemele pe care le ur-
măresc, și activitatea de cercetare
științifică efectuată de cei care lu-
crează la catedră. Este vorba, în
primul rînd, de Institutul de știinte
pedagogice. Din păcate, actualele
legături ale institutului cu viața
școlilor nu depășesc decît rareori
cadrul unităților școlare care îi ser-
•vesc ca bază de cercetare.
De îndrumarea activităților de
cercelare — în sensul elaborării lu-
crărilor de gradul II și gradul I
— se ocupă și institutele de per-
fecționare a cadrelor didactice.
Dar, așa cum arătam, tematica lu-
crărilor de grad pare că urmărește
mai mult o valorificare a aparatu-
lui critic decît concretizarea unor
experimente și observatii perso-
nale. Totuși la fiecare sesiune de
examene se prezintă și unele lu-
crări izbutite, originale. Acestea nu
sînt însă valorificate în nici un
mod.
Cîteva propuneri
PROF. LAURENȚIU STAN, Liceul nr. 4 Bacău : „în etapa ac-
tuală, consider că cea mai rodnică formă de organizare a cerce-
tărilor este aceea a muncii colective. Ar fi necesar ca un for spe-
cializat să stabilească sarcinile membrilor colectivului, să indice
bibliografia, să se ocupe de difuzarea el, să asigure îndrumarea cer-
cetării pe parcursul desfășurării acesteia".
ÎNV. SOFIA SAVIN, Școala generală nr. 20 Bacău : „Institutul
de științe pedagogice să-și organizeze experimentele în mai multe
școli, antrenînd participarea cadrelor didactice pe întreg par-
cursul cercetării, pină la interpretarea datelor respective".
PROF. MARIA RUSU, Liceul nr. 4 Bacău : „Cercurile peda-
gogice să se ridice deasupra empirismului și să-și propună acți-
uni de anvergură, prestigioase, să introducă in sfera preocupării
lor cele mai îndrăznețe cuceriri din sfera pedagogiei".
PRO!' ELENA JEHAC, Liceul nr. 1 Roman : „Cercetările valo-
roase publicate anterior de cadrele didactice înscrise la examenele
de gradul I și gradul II să fie luate în considerare pentru aceste exa-
mene, urmind ca cei in cauză să dea numai celelalte probe".
PROF. ELENA CIOBANU, Liceul nr. 1 Roman : „Să se inten-
sifice editarea unor lucrări menite să indrumeze mtinea de cer-
cetare șl «4 se extindă organizarea taberelor-curs în vacanța de
vară".
PROF GH IFTIME, Școala generală nr. 4 Patra Neamț : „Sec-
țiile învățămînt să aloce un fond bugetar special destinat ne-
voilor material* ale munriî de cercetare. învățătorii și profesorii
cercetători să fie degrevați de unele sareini obștești".
Apare cu claritate din ancheta-cercetare întreprinsă că,
răspunzînd cerințelor formulate față de învățămînt în ac-
tuala etapă de desăvîrșire a construcției socialiste, un număr
ot mai însemnat de cadre didactice se străduiesc să împle-
tească activitatea de la catedră cu căutările înnoitoare în sfera
conținutului și a metodicii învățămîntului.
Se impune să fie descoperiti toți cei angajati în activitatea
de cercetare și să se înregistreze atent rezultatele lor.
Pentru a determina orientarea în mai mare măsură a cer-
cetărilor spre domeniul pedagogiei (în care, după cum s-a vă-
zut, procentul de cercetători e mai mic decît cel așteptat), se
impune acordarea unui sprijn organizat și multilateral, care
să înceapă chiar de la selecționarea temelor de cercetare.
Este necesar să existe Un for de organizare și îndrumare
pe plan regional, care să coordoneze atît eforturile de cerce-
tare întreprinse în domeniul diferitelor ramuri științifice, cît
și în domeniul pedagogiei. Ar fi indicat ca acest for de coor-
donare să funcționeze în cadrul universităților sau al institu-
telor pedagogice din regiuni.
Activitatea de cercetare are nevoie de sprijin și la locul
de muncă. în școală, din partea direcției și chiar a colegilor. Un
sprijin important il poate aduce organizația sindicală, chemată
să creeze cercetătorilor condiții favorabile, să le asigure timpul
necesar studiului, să-i ajute în procurarea bibliografiei etc. Di-
recțiile școlilor, birourile organizațiilor sindicale, trebuie să
aibă în vedere că cercetarea cere eforturi susținute și multiple,
care se cer apreciate și stimulate și de aceea, atunci cînd se
dovedesc valoroase, trebuie avute în vedere la evidențierea
oamenilor, la premierea lor etc.
Luarea în evidentă a experimentelor desfășurate în ca-
drul școlilor, în vederea îndrumării lor permanente și a valo-
rificării depline și rapide a rezultatelor pozitive obținute, so-
licită totodată și o mai mare receptivitate a organelor de în-
vățămînt față de ideile inovatoare. Este desigur necesar ca
atunci cînd se inițiază experimente didactice care afectează o
anumită structură a procesului instructiv-educativ, să se ceară
în prealabil aprobarea Ministerului învățămîntului. Dar veri-
ficările și studiile necesare aprobării prealabile trebuie să aibă
un caracter mult mai operativ.
Editura didactică și pedagogică trebuie să acorde și ea
atenție rezultatelor merituoase ale cercetării, să creeze con-
diții pentru publicarea lor, astfel îneît să.poată fi cunoscute și
valorificate de masa largă a cadrelor didactice.
Paralel cu aceste măsuri apare necesar să se stabilească
un statut corespunzător al învățătorilor și profesorilor care
desfășoară o muncă de cercetare. Un asemenea statut ar trebui
să se refere și la sarcinile obștești ale cercetătorilor, degrevîn-
du-i de unele din acestea.
Anchetă-cercetare întreprinsă de
MIRCEA HERIVAN
O activitate mal largă de îndru-
mare a cercetării de specialitate
a profesorilor îndeplinesc, prin fi-
lialele lor, cele patru societăți
științifice ale cadrelor didactice.
Și aici însă este vărba mai mult
de înregistrarea unor cercetări fi-
nite sau în curs de desfășurare, și
nu de depistarea și îndrumarea tu-
turor celor capabili de a efectua
activitate de cercetare. Cît privește
rolul secțiilor de învățămînt în a-
ceastă problemă, el se limitează, în
etapa actuală, mai mult la consem-
narea înscrierii unor cadre didac-
tice cu teme pentru sesiunile în
care vor fi prezentate comunicări
și la urmărirea predării acestora în
termen. Așadar, deși 4 foruri au —•
într-o formă sau alta — în profilul
lor preocupări legate de cercetarea
științifică, sau tocmai din pri-
cina dispersării de forțe și a pa-
ralelismului inerent, nu există o
coordonare efectivă a acestei acti-
vități, o îndrumare permanentă a
forțelor active Și potențiale de cer-
cetare existente în școli.
PAGINA 3
Lucrul în circuit
la lecția de educație fizică
In școlile țării noastre se desfă-
șoară tot mai larg procesul de
modernizare a predării, de îm-
prospătare a conținutului discipline-
lor de învățămînt, de aplicare crea-
toare a unor metode noi de predare,
Problemele legate de modernizarea
predării îi preocupă îndeaproape șl
pe mulți profesori de educație fi-
zică.
. Pînă nu de mult, predarea educa-
ției fizice în liceu a fost îndreptată
cu precădere, după cum se știe, spre
dezvoltarea deprinderilor motrice și
spre însușirea tehnicii unor ramuri
sportive care nu suplineau perfec-
ționarea calităților fizice, deși toc-
mai aceste calități sînt suportul și
temelia dezvoltării deprinderilor
motrice și a măiestriei sportive.
Căutînd să înlăture acest neajuns,
membrii cercului metodic al profe-
sorilor de educație fizică din orașul
Tg. Mureș au discutat, într-o ședin-
ță recentă, despre unele metode noi
care pot fi folosite în pregătirea
elevilor. Atenția lor s-a concentrat
îndeosebi asupra metodei lucrului
în circuit care are o largă aplicati-
vitate în lecția de educație fizică.
Sintetizînd experiența dobîndită în
folosirea acestei metode, membrii
nari a/ A
BAW /s repe/âr/.
Figura 1.
cercului au ajuns la concluzia că
folosirea ei dă rezultate dintre cele
mai bune.
Metoda lucrului în circuit urmă-
rește în primul rînd dezvoltarea fi-
zică multilaterală, perfecționarea
diferențiată a calităților fizice com-
plexe — detentă, rezistență în regim
de viteză sau rezistență în regim de
forță — și creșterea capacității
funcționale a marilor funcțiuni ale
întregului organism. Ea se aplică in
partea fundamentală a lecției, în
cadrul unui program valabil pe
perioada unui trimestru, urmărind
sporirea progresivă a solicitării, ple-
cind de la nivelul mediu de pregă-
tire fizică generală a clasei.
Iată cîteva dintre variantele me-
todei lucrului în circuit: metoda
lucrului de durată fără normă de
timp și pauză între ateliere, cu
normă de timp și pauză după 2—3
circuite, sau fără pauză, cu timp de
lucru standard. (Folosirea acestei
metode poate începe, după unii au-
tori. încă din clasa a V-a fără în-
cărcătură suplimentară, cu pauze
după fiecare circuit și cu înjumătă-
țirea volumului de lucru afectat în
mod obișnuit, de la clasa a IX-a în
sus putîndu-se lucra normal); meto-
da lucrului extensiv cu intervale,
care se caracterizează prin așa-nu-
mita „pauză recompensatoare" sau
„semirecompensatoare" ce urmează
fiecărui atelier și poate varia în
funcție de timpul de lucru efectuat.
(Durata efortului și a pauzei variază
între 15—45 de secunde și poate fi
aplicată cu succes în lecția de edu-
cație fizică începînd chiar din clasa
a VII-a, ajungîndu-se la efectuarea
a 2—3 circuite într-o lecție, în func-
ție de numărul elevilor și de gradul
de dificultate al exercițiilor alese.
Se preconizează ca alternanța efort-
pauză să fie egală, adică de 30 se-
cunde de la începutul lucrului, ur-
mînd ca îngreuierea să nu se refere
la factorul timp) ; metoda lucrului
intensiv pe intervale, care rezolvă
problema trecerii succesive în grupe
de cîte 3 elevi la fiecare atelier, asi-
gurîndu-se echilibrul dintre soli-
citare și repșus. (Datorită acestui
fapt ea poate fi folosită cu rezultate
începînd din clasa a V-a).
Alegerea mijloacelor și procedee-
lor de lucru se stabilește în
funcție de scopul lecției, de ca-
litățile fizice pe care dorim să le
dezvoltăm, de deprinderile motrice
pe care urmărim să le perfecționăm.
In strînsă legătură cu scopul propus
trebuie stabilite și succesiunea exer-
cițiilor la fiecare aparat, ca și facto-
rii de solicitare după criteriile ana-
tomo-fiziologice, prevăzîndu-se exer-
ciții pentru dezvoltarea musculaturii
picioarelor, pentru dezvoltarea mus-
culaturii brațelor și a centurii scapu-
lo-humerale, pentru întărirea muscu-
laturii abdominale și pentru întări-
rea musculaturii spatelui, ca și pen-
tru dezvoltarea detentei. îndemină-
rii, supleței, rezistenței în regim de
viteză, rezistenței în regim de forță.
Atelierele de lucru se marchează cu
ajutorul unor cartonașe fixate pe a-
paratul de lucru sau pe podea, cu-
prinzînd : numărul de ordine al ate-
lierului, schema exercițiului în dife-
rite variante, volumul exercițiului. O
săgeată va indica sensul deplasării
la schimbarea atelierelor (fig. 1).
în folosirea metodei trebuie să se
urmărească asigurarea solicitării
multilaterale a principalelor grupe
musculare ; aplicativitatea practică
a exercițiilor alese, continuitatea și
perseverența repetării conștiente, pe
o perioadă mai lungă de timp, spo-
rirea treptată a solicitării și res-
pectarea exersării sistematice, ale-
gerea celor mai bune circuite
potrivit vîrstei, sexului, sănătății,
nivelului de pregătire și particula-
rităților individuale ale elevilor.
Cu toate că metoda lucrului în
circuit urmărește în special
pregătirea fizică a elevilor, ea
poate fi folosită cu succes în perfec-
ționarea tehnicii diferitelor ramuri
sportive în cadrul lecțiilor și al co-
lectivelor sportive, atît în sala de
sport, cît și pe terenuri special ame-
najate sau în curțile școlilor. Iată
cîteva schițe care arată cum se pot
organiza lecțiile pe baza variante-
lor acestei metode.
Metoda extensivă eu intervale (fig.
2) Scopul : pregătirea fizică generală.
1) Săritura ghemuită peste bancă
lateral în ambele sensuri 2) Flotări
în brațe din sprijin pe scaun ; 3)
Exercițiul „briceagul". 4) Tracțiuni
în brațe din poziția oblic atîrnat
sprijinit. 5) Din atîrnat ridicarea ge-
nunchilor la piept; 6) Aplecări și
extensii cu mingea medicinală. 7)
împingerea băncii înclinate din ghe-
muit pînă sus. 8) Echilibru pe bîrnă.
9) Sărituri cu coarda de gimnastică.
10) Dribling, slalom printre obstacole
(exercițiile pot fi folosite și pentru
circuitele de curte).
Metoda lucrului intensiv cu inter-
vale (fig. nr. 3) Scopul: Pregătirea
fizică specifică și tehnică în jocul
de volei.
1) Săritura pe ambele picioare cu
un pas elan și atingerea panoului
de baschet. 2) Pasa cu peretele la
punct fix cu pasă de control. 3) Lo-
vitura de atac din săritură pe un
picior la o minge suspendată, la un
suport fixat în perete. 4) Pase în
țrei din șezînd (volei). 5) Pasarea
mingii medicinale din săritură de
deasupra capului. 6) Serviciul de sus
din față de la 4 m. de perete dea-
supra unei linii desenate la înălți-
mea fileului (cuprinderea mingii și
repetarea serviciului ; 7) Săritura în
adîncime de pe o capră și imediat
o săritură înaltă pentru apucarea u-
nor inele (sau atingerea unui obiect
suspendat). 8) Flotări cu împingerea
din sprijin la perete.
Aplicativitatea diferitelor variante
ale metodei de Jucru în circuit este
practic nelimitată. Profesorul poate
combina diferitele metode, îmbogă-
țind și perfecționînd neîncetat pro-
cedeele. Pentru succesul deplin al
lecției trebuie să se acorde o deose-
bită atenție pregătirii prealabile a
colectivului clasei (care este de do-
rit să fie cît mai omogenă), să se
individualizeze, pe cît posibil, exer-
cițiile, să se asigure permanent con-
trolul în timpul lucrului.
Prof V. FĂRCAȘ
Tg. Mureș
SPECIALIST!
despre anii de școală“
RĂSPUND
ld liHiebarîle cititorilor
Dezvoltarea continuă a econo-
miei și culturii, grandiosul progres
tehnico-științific din zilele noastre,
ridicarea nivelului de trai al po-
porului fac posibilă și necesară
creșterea necontenită a pregătirii
cultural-științifice a oamenilor
muncii. Pentru a veni în spri-
jinul tineretului în folosirea cît
mai deplină a anilor de școală,
cînd se pun bazele pregătirii lor
viitoare, ca și ale profilului* lor
moral, Editura politică a publicat
recent volumul „Amintiri despre
anii de școală", în cuprinsul că-
ruia peste 40 de academicieni, pro-
fesori, oameni de știință și cultură
împărtășesc celor tineri momente
din viața lor de elevi.
Autorii acestor scurte, dar deo-
sebit de interesante amintiri re-
levă, în pagini pline de sinceritate
și căldură, cum i-a învățat școala
să lucreze, cum și-au dat seama,
pe cînd erau elevi, că studiul zil-
nic, sistematic, este condiția orică-
rui succes în viață, garanția că
vei deveni un om util patriei, po-
porului, societății.
Multe din amintirile cuprinse în
volum vorbesc despre importanța
însușirii temeinice, încă din primii
ani de școală, a noțiunilor funda-
mentale ale științelor, despre ne-
cesitatea de a se deprinde, din a-
cești ani, utilul și frumosul obicei
al cititului literaturii beletristice.
Majoritatea autorilor subliniază
faptul că în procesul învățăturii
trebuie învinse greutăți, afirmînd
în același timp că roadele acestui
efort nu întîrzie să se arate. Aca-
demicianul lonescu-Sisești spune :
„Școala nu poate da elevilor totul
de-a gata, iar dacă printre elevi
se află din cei asemănători cu
personajul unei binecunoscute
scrieri a lui Creangă și cer „pos-
magi muieți", aceștia vor avea să
privească mai tîrziu cu nemulțu-
mire golul pe care l-au săpat în
propriul lor univers spiritual prin
pasivitate".
Cei care se adresează tineretu-
lui stăruie îndeosebi asupra im-
portanței pe care o are folosirea
deplină a anilor de școală, timpul
cel mai propice pentru însușirea
cunoștințelor. Autorii relevă cu deo-
sebire faptul că ceea ce s-a dobîndit
cu trăinicie și seriozitate în anii
de școală, în toate direcțiile și în
toate domeniile culturii generale,
constituie temeiul sigur al specia-
lizării de mai tîrziu. Ei subliniază,
în legătură cu aceasta, că este bine
ca tinerii să cultive cît mai mult,
prin studiu individual șl prin lec-
turi suplimentare, domeniile pre-
ferate, dar nu în detrimentul ce-
lorlalte discipline, căci diferitele
compartimente ale științei se leagă
între ele într-un mod indisolubil,
la fel ca natura însăși pe care o
studiază.
Alegerea profesiunii este de ase-
menea abordată în cuprinsul căr-
ții, autorii arătînd din propria lor
experiență ce importanță are ca în
stabilirea viitoarei cariere să se
aibă în vedere nu meschine inte-
rese materiale, nici faptul că la
cutare facultate sînt mai puțini
candidați și mai multe locuri, ci
vocația, aplicația spre un anumit
domeniu, ca și nevoile- economiei
și culturii patriei.
Multe din paginile cărții se o-
presc și asupra trăsăturilor mora-
le care se formează în anii de
școală.
Cu căldură sînt evocate în carte
frumoasele tradiții ale școlii ro-
mânești, care a dat țării atîtea
minți luminate, atîtea mari perso-
nalități. Toți semnatarii amintiri-
lor vorbesc cu deosebită stimă de
dascălii lor care, în condiții ade-
sea deosebit de vitrege, și-au fă-
cut cu cinste datoria lor patrio-
tică.
Nenumărate sînt învățămintele
pe care le pot trage tinerii cititori
din această carte, utilă deopotrivă
și profesorilor, diriginților, ca și
celor ce lucrează în rîndurile ute-
ciștilor și pionierilor.
8. BRĂTESCU
A apărut
REVISTA DE PEDAGOGIE
nr. 10, octombrie 1966
In sumar :
Un secol de la înființarea Aca-
demiei.
Dimitrie Todoran : Dimensiunile
educației și sfera de cercetare a pe-
dagogiei.
Ștefan Zisulescu: Gîndirea tehnică
la preadolescent.
Mihail Golu: Problema organiză-
rii programului instructiv-educativ
pentru copiii cu sindrom cerebro-
astenic.
Tiberiu Prună și Constantin Logo-
fătu: Despre atitudinea față de în-
vățătură.
Petre Pufan și Margareta Bontaș :
Cercetări cu privire la utilizarea
unor algoritmi în instruirea practică
a elevilor din școlile profesionale.
L Cremer: George Coșbuc și oa-
menii școlii.
loan Vlad : Domnul Trandafir.
losif Gabrea: Monografii de școli.
loan Bontaș ; Pedagogia — știintă
complexă.
Nicolae Radu: Perspectivele pro-
gramării.
Francisc Vereș : Activitatea diri-
gintelui pentru cunoașterea multila-
terală a elevilor.
Agripina Bourceanu: Discuții asu-
pra obiectului sociologiei educației.
E. N. : Dezbateri pe tema moder-
nizării învățămîntului.
Florica Andreescu: „Doșkolnoie
vospitanie".
Constantin Pufan : ,,Les cahiers
de Tenfance inadaptee".
ÎN CE CONSTĂ
CODUL GENETIC?
La solicitarea unor cititori ai gazetei de a răspunde Ia
unele întrebări din domeniul biologiei moderne, ne-am adre-
sat unor specialiști. Prezentăm în acest număr lămuriri in le-
gătură ou codul genetic.
Conceptul de cod genetic a fost elaborat începînd din anul
■	1950. Conform acestui cod, informația ereditară este inmaga-
h sinată in anume macromolecule cu rol esențial în transmi-
terea caracterelor, existente în nucleul celulelor vil (ADN),
șl transmisă codificat componentelor celulare menite să tra-
ducă codul, să-l citească, concretizindu-se intr-un anumit
mod de sinteză a proteinelor.
Principial aceste fenomene pot fi comparate cu transmiterea
mesajelor prin telegraf. După cum se știe, telegraful trans-
mite mesajele exprimate in cuvinte cu ajutorul literelor alfa-
betului, codificate în trei feluri de semnale : linie, punct,
pauză (alfabetul Morse). Fenomenul care se întîmplă in
celula vie este similar.
In nucleul celulei vii se găsește o substanță cu o moleculă
extrem de complexă — acidul dezoxirlbonucleic (ADN) —
iar In afara nucleului, acidul ribonucleic (ARN). Intensificarea
studiilor asupra structurii și funcției acestor compuși, mai
ales după ce s-a evidențiat rolul jucat de ei In fenomenul
I eredității, a condus, in anul 1953, Ia descoperirea modului
de alcătuire a moleculei de acid dezoxirlbonucleic. Totodată
s-a dovedit că între structura moleculei acestui acid și alcă-
tuirea proteinelor există o anumită legătură.
Molecula de proteină este formată dintr-un lanț foarte
lung de unități componente, numite aminoacizi. In natură au
fost izolați 20 de aminoacizi diferiti. Specificitatea fiecărei
proteine (care, după cum se știe, asigură suportul material
al vieții), este dată de modul In care se succed aminoacizi! in
lanțul moleculei de proteină. Dar de această caracteristică a
proteinelor, de specificitatea lor, depind intr-o măsură covîr-
șitoare principalele trăsături și însușiri ale fiecărui organism
in parte. Printre cuceririle moderne ale geneticii se numără și
faptul că a fost descoperit mecanismul prin care se reali-
zează succesiunea aminoaciziior in lanțul moleculei de pro-
teină.
In ultimii ani a devenit clar că in molecula de acid dezo-
xiribonucleic, și anume în structura acestei molecule, este
înscrisă, ca pe o bandă de magnetofon, diversitatea alcătuirii
tuturor proteinelor existente în ființele vii și că ele se sinte-
tizează conform matriței din acidul dezoxiribonucleic. Expri-
mat în limbaj cibernetic, acest fenomen mai poate fi definit
și ca „informație", adică se consideră că în macromoleculele
de acid dezoxiribonucleic este înscrisă informația metabolică
esențială a organismului viu. Intrucît molecula de ADN are
capacitatea de a se autoduplica, transmițîndu-se de la părinți
la urmași, se poate spune că informația cuprinsă in ADN are
un caracter ereditar, transmițîndu-se de-a lungul genera-
țiilor.
Cantitatea de informație cuprinsă în molecula de ADN
fiind foarte mare, ca se transmite la locul de sinteză al
proteinelor printr-un sistem concis, unitar, care este codul.
Informația este codificată in ADN și transmisă de ARN cu
ajutorul a patru baze azotate — uracil, citozină, adenină,
guanină — care, combinate cîte trei (in triplet) determină
prinderea în lanțul proteinic a unui anumit aminoacid, spe-
cific.
Dacă s-a putut deduce compoziția in litere (anagrama)
codului genetic — pentru toți cei 20 de aminoacizi — nu *
se aflase insă ordinea (secvența) literelor în fiecare triplet,
In luna septembrie a anului 1965, savantul Niremberg și cola-
boratorii săi au reușit să determine atît compoziția în litere,
cît șl secvența literelor în tripletele care determină aminoa-
cizii (61 din 64 posibile), făcind în același timp și dovada
experimentală a valabilității tripletelor indicate de ei, prin
aceea că au reușit să sintetizeze lanțuri de aminoacizi con-
form matriței de ADN folosite. Aceasta a demonstrat și
experimental existența reală și valabilitatea universală a
J codului genetic.
SUZANA BRATOSIN
asistent universitar
>w
i x s is ir» i iia
Utilizarea mijloacelor audio-vizuale
în educația adulților
Intre 5 și 10 octombrie 1966
a avut loc la Praga un seminar
care a luat în discuție problemele
cercetării științifice privitoare Ia
utilizarea mijloacelor audio-vizua-
le în educația adulților. Din par-
tea țării noastre a participat prin-
tre alții, la acest seminar, și conf.
univ. V. Bunescu, director adjunct
al Institutului de științe pedago-
gice, căruia redacția noastră i-a
solicitat o convorbire pe această
temă.
‘In ce cadru a fost organizat
seminarul și cine a participat la
lucrările lui ?
Organizat de Federația sin-
dicală a lucrătorilor din învăță-
mînt și cultură din Cehoslovacia,
cu concursul UNESCO și al Co-
misiei cehoslovace pentru
UNESCO, seminarul «a întrunit la
lucrările sale, pe lîngă reprezen-
tanți a 35 de instituții profesio-
nale și științifice din Cehoslovacia,
și experti din mai multe țări
(Franța, U.R.S.S., S.U.A., Canada,
Italia, P.. P. Ungară, Senegal etc.).
Din partea tării noastre au fost
prezenți, ca delegați observatori ai
Comitetului Uniunii Sindicatelor
din învățămînt și cultură, Florica
Ciulea și Elena Strujan. în ceea
ce mă privește am participat ca
delegat al Ministerului învățămîn-
tului și al Comisiei Naționale
UNESCO.
Vă rugăm să vă referiți la
scopul acestei manifestări inter-
naționale.
Seminarul a urmărit să con-
tribuie la o dezvoltare mai rapidă
a activităților legate de folosirea
mijloacelor audio-vizuale în învă-
țămîntul adulților. să stimuleze
schimbul de experiență în acest
domeniu, îndeosebi în sfera meto-
delor și a tehnicilor, să contribuie
Ia realizarea colaborării și coordo-
nării activității de cercetare și
profesionale legate de folosirea
mijloacelor de comunicare în masă
(film, radio, televiziune) pentru e-
ducația adulților.
Dezbaterile internaționale de
amploare sînt întotdeauna un pri-
lej dc confruntare a opiniilor, de
precizare a unor poziții în proble-
mele dezbătute și. totodată, de su-
gerare a unor căi de soluționare
practică a problemelor luate în
discuție. Ar fi deosebit de intere-
sant pentru cititorii „Gazetei învă-
țămîntului" să vă referiți la aceste
aspecte, așa cum au rezultat ele
din seminarul la care ați parti-
cinat.
Într-adevăr, participarea la
asemenea manifestări internațio-
nale constituie o bogată sursă de
reflexii și sugestii. Prezentînd u-
nele dintre acestea cititorilor „Ga-
zetei învățămîntului", doresc tot-
odată să atrag atenția asupra unui
fapt pe care realitățile îl impun
mereu mai mult : extinderea preo-
cupărilor de cercetare asupra unui
vast domeniu, cel al educației a-
dulților.
Seminarul a scos cu pregnanță
în evidență o apreciere nouă asu-
pra educației adultilor : schimba-
rea conținutului acestei acțiuni.
Vechea „androgogie" își propunea
în primul rînd, poate chiar în ex-
clusivitate, ridicarea nivelului ma-
selor pînă la însușirea alfabetului,
a scris-cititului, prin aceasta con-
siderîndu-se deschise perspective-
le pentru însușirea unei culturi su-
ficiente în condițiile tehnice, știin-
țifice, economice și social-politice
de atunci. Astăzi, sensul androgo-
giei este legat de extinderea unei
educații de un nivel mult mai înalt
pentru marea majoritate a popu-
lației, de ceea ce înseamnă educa-
ție permanentă în masă. Schimba-
rea sensului exprimă schimbarea
unei realități ; cuceririle rapide ale
tehnicii și științei fac necesare re-
calificarea la mici intervale de
timp, perfecționarea continuă a
calificării în orice domeniu de ac-
tivitate etc.
Recunoaștem însă că aceste
schimbări nu au dus numai la ce-
rințe noi; ele oferă și tehnici noi,
mijloace noi, corespunzătoare, de
realizare a cerințelor. Tehnicile
audio-vizuale de educare în masă
sînt un sprijin deosebit de eficient
în acest sens. Aici se constată însă
o rămînere în urmă, cel puțin în
geea ce privește folosirea lor ști-
ințifică. organizată cu eficiență
maximă pentru scopurile amintite.
Nu este mtîmplător faptul că
cercetările în aceste domenii nu
se află decît la început. Problema
în sine este foarte complexă, im-
plică o mare varietate de aspecte.
Cercetarea folosirii mijloacelor au-
dio-vizuale pentru educația adul-
tilor presupune cercetări sociolo-
gice, psihologice, pedagogice, teh-
nice etc., realizate dintr-un singur
unghi de vedere. Aceasta este de-
sigur dificil atîta vreme cît fiecare
specialist nu cunoaște unghiurile
de vedere ale celorlalți.
Care au fost formele în care
s-au desfășurat dezbaterile din ca-
drul seminarului ?
Dată fiind situația prezen-
tată anterior, lucrările seminarului
au trebuit să cuprindă, în afara
unor referate cu caracter general,
prezentate în ședința plenară, și
activități pe grupe. S-au constituit
astfel grupe de sociologie, peda-
gogie, psihologie, televiziune, film,
radio
Dintre comunicările prezentate
menționăm : „Stadiul actual și
perspectivele dezvoltării metodelor
și tehnicilor de cercetare privind
efectul exercitat de mijloacele au-
dio-vizuale colective asupra edu-
cației adulților" (Roland Garnier,
profesor la Institutul pedagogic
național din Paris) , „Imaginea și
cuvîntul în formarea modernă a
adulților" (Filippo de Sanctis, Ro-
ma), „Femeile africane și televiziu-
nea educativă" (Pierre Fougeyrol-
las, profesor de psihologie la Uni-
versitatea din Dakar) etc. Personal
am prezentat comunicarea „Pro-
blematica cercetărilor privind fo-
losirea mijloacelor audio-vizuale
în învățămîntul adulților din Re-
publica Socialistă România".
Atît din conținutul comunicări-
lor cît și din luările de cuvînt a
reieșit că cercetarea influenței e-
ducative a programelor speciale
ale televiziunii și radioului asupra
adulților trebuie să urmărească nu
numai cunoașterea intereselor și
dorințelor beneficiarilor, pe grupe
de vîrstă și profesie, ci și cunoaș-
terea efectului programelor asu-
pra acestora. De asemenea, a apă-
rut evidentă necesitatea pregătirii
specifice a creatorilor de scenarii,
a celor care răspund de alcătuirea
programelor. S-a pus întrebarea
dacă aceștia trebuie să fie ei înșiși
pedagogi, regizori, tehnicieni, sau
pot coopera cu specialiștii respec-
tivi. Răspunzînd la această pro-
blemă, prof. Garnier a susținut că,
așa cum o demonstrează practica,
cooperarea specialiștilor dă rezul-
tate foarte bune, mai bune decît
cele la care s-ar ajunge dacă s-ar
încerca o pregătire multilaterală a
aceleiași persoane.
în grupa de pedagogie, sociolo-
gie și psihologie, care ne-a inte-
resat îndeosebi, s-a propus efec-
tuarea unor cercetări privind dez-
voltarea proceselor psiho-fiziolo-
gice sub influența mijloacelor de
comunicare în masă ; studiul pro-
blemei complexe a „masificării"
efectului acestor mijloace, deoa-
rece masificarea culturii este pusă
în legătură cu un tip de om de
masă, care uneori este considerat,
în mod greșit, ca o ființă dezbră-
cată de orice particularități indi-
viduale ; studierea problemei mo-
tivației în educația adulților, le-
gată de folosirea mijloacelor au-
dio-vizuale ; studierea folosirii a-
cestor mijloace în raport cu fie-
care profesie și cu diferitele do-
menii de activitate socială (știin-
tă, artă, tehnică, sănătate publică
etc.) ; cercetări cu privire la pro-
gramele privind relațiile interna-
ționale, în vederea unei înțelegeri
internaționale, a unei mai bune
cunoașteri între națiuni.
Ca tehnică de bază în cerceta-
rea acestui domeniu a apărut evi-
dentă necesitatea cooperării mai
multor specialiști și trecerea la
cercetări riguroase, pe eșantioane
reprezentative, stabilite de fiecare
dată în legătură cu aspectul cer-
cetat.
Care au fost primele concluzii
practice desprinse pe marginea
desfășurării seminarului ?
în cadrul discuțiilor s-a con-
turat propunerea de a se crea un
centru de documentare și biblio-
grafie care să asigure un schimb
de publicații pe plan internațio-
nal. De asemenea, s-a propus ela-
borarea unor dicționare internațio-
nale în care să se explice termenii
utilizați și metodele folosite în e-
ducarea adulților prin mijloacele
audio-vizuale de masă. O proble-
mă asupra căreia s-a insistat a
fost aceea a stabilirii conținutului
didacticii învățămîntului pentru
adulți.
Nu pot fi, desigur, prezentate
toate ideile formulate în discuțiile
din timpul seminarului, dar o con-
cluzie a fost evidentă și ea nece-
sită toată atentia : educația adul-
ților în condițiile contemporane,
prin folosirea mijloacelor de co-
municare în masă, nu se mai poate
desfășura fără să se țină seama de
rezultatele unor cercetări riguroa-
se, complexe (sociologice, pedago-
gice, psihologice).
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA i București, Piele ScInteU tu. I. Telefon 17.60.20, Abonamentele M lac la oficiile poștala, lectorii poștali șl le dltuzorfi lin nnltlțll de Inzltlmint, Tiparul i Combinatul Poligrafic Caea Sclntell Piața Sein teii. București
4B.1»