goma
POPg Ră
un element esențial în educație
GHEORGHE FOCȘA
directorul Muzeului Satului
Arta populară ne oferă un tezaur inestimabil, o mare
diversitate de valori originale. Ea este rodul unui pro-
ces continuu de creație, al unei experiențe autohtone
; milenare, ilustrînd profunzimea și amploarea preocu-
părilor estetice populare cu rezultate valoroase în toate
genurile de artă : arhitectură, mobilier, ustensile de
casă, unelte de muncă, țesături de uz și decorative,
îmbrăcăminte, instrumente muzicale, ceramică, obiecte
metalice, obiecte de cult și de podoabă etc., care răs-
pund unei duble necesități : practică și estetică.
Procesul creației populare nu a fost organizat după
un cod cu norme scrise. Dictat de necesitățile impe-
rioase ale vieții practice -— materiale, sociale și spi-
rituale — el a dispus însă întotdeauna de un corp de
principii respectate cu strictețe, puse în practică în
toate aspectele creației. Acestea privesc legea propor-
țiilor prin care este asigurată armonia formelor, inte-
grarea elementelor componente ale decorului — al-
ternanță, ritm și simetrie — semnificația motivelor
decorative în care se reflectă aspecte din natură, ima-
gini din flora și fauna mediului înconjurător, aspecte
din viața socială, din concepțiile oamenilor, din obi-
ceiurile lor. Seninătatea, vigoarea și armonia veselă,
adeseori exuberantă a culorilor, oglindesc optimismul
toporului, încrederea lui nețărmurită în viitor, dra-
gostea lui de viață.
Patrimoniul artistic național cuprinde creații de o
mare valoare. Să ne referim de pildă la tipologia con-
strucțiilor populare de tot felul și a locuinței îndeosebi,
care prezintă o mare diferențiere de forme, de stil, în-
tr-o remarcabilă bogăție zonală și regională. Decorul
prezintă și el variații ca stil, tehnică și compoziție, în
legătură cu variațiile zonale și regionale ale construc-
țiilor. Se remarcă mult arta decorativă în lemn — la
stîlpi, fruntare, streșini, balustrade, porți cu arcade
etc. — pretutindeni unde acest material are.un rol în
construcții și, mai cu deosebire, în zonele de coline,
unde el predomină. Încă și mai impresionant este te-
zaurul artistic popular dacă ne referim la zecile de mii
de costume din diferite zone etnografice ale țării, cu
variații în stil și caractere specifice de la un sat la
altul, la suita de covoare originale cu mare valoare
decorativă, printre care un loc de frunte îl ocupă cele
din Oltenia și din Maramureș, Ia producția de cera-
mică smălțuită și nesmălțuită din numeroase centre
specializate, ia producția obiectelor din lemn cu strălu-
cite realizări, în satele din nordul Olteniei, Munții Apu-'
seni, Țara Hațegului, Țara Vrancei, zona Rădăuților din
nordul Moldovei etc.
Marile însușiri artistice ale artei populare îi conferă
acesteia o reală forță educativă, de care școlile de
toate gradele trebuie să se folosească din plin. Orice
obiect artistic popular demn de acest calificativ este
rezultatul unei îndelungate experiențe care presupune
cunoștințe tehnice, idei estetice și o selecțiune de ta-
lente veritabile, chiar dacă permanent anonime. Acest
atît de amplu, complicat și delicat proces al creației
— sinteză superioară a unor forme elementare ale
muncii — trebuie cercetat, analizat și cunoscut în mod
temeinic, contactul sistematic cu numeroasele valori
(Continuare în pag. a 4-a)
EDUCATOR
SI PĂRINTE
Prin natura sa, educatorul este un iubitor de oameni. Cel care s-a
hotărît sâ devină pedagog este minat de pasiunea pentru această nobilă
meserie, de dorința fierbinte de a crește și educa omul. Nu poți vorbi
despre munca unui educator fără a vorbi despre dragostea lui față
de cei cărora s-a hotărît să le închine o viață întreagă de trudă, de
bucurie și de năzuință — copiii.
Atunci cînd mi-am propus să devin învățătoare trecuseră doar cîțiva
ani de cînd încetasem să mă mai joc. Jocul preferat al copilăriei mele era
„de-a școala" și întotdeauna eu eram „învățătoarea". M-am legat de munca
didactică cu fiecare an tot mai mult. Odată cu mine, creșteau și interesul
și dragostea pentru profesiunea de educator.
Iubesc oamenii și iubirea aceasta se exprimă la mine, ca și la toți
cei de aceeași profesiune — și nu numai la ei — prin dorința de a-i vedea
buni, de a-i ajuta să fie intr-adevăr oameni. Acestei misiuni m-am dedicat
o dată atunci cînd m-am hotărît să devin învățătoare, și a doua oară
cînd am întemeiat un cămin și am dorit să am copii pe care să-i cresc
cu grijă și răspundere deplină pentru societate.
Sînt acum învățătoare și cresc în clasa mea 41 de elevi, sint mamă și
cresc acasă tiei copii. Învățătoarea a ajutat-o pe mamă să-și iubească
copiii dovedind mai mare răspundere pentru educarea lor, mama a aju-
tat-o pe învățătoare să se apropie de elevi cu căldură părintească, cu
înțelegere și calm. Am ajuns la convingerea de neclintit că cei mai buni
educatori în școală sînt cei care au copii, pentru că ei reușesc să dea
școlarilor lor și ceva din grija de părinte.
Ii urmăresc îndeaproape pe copiii mei de la școală și de acasă. Prin
unii îi înțeleg pe ceilalți. Caut să pătrund cele mai fine nuanțe ale psiho-
logiei lor. La școală, în fiecare elev îl văd pe propriul meu copil și atunci
reușesc să-l înțeleg mai bine, să-mi explic fiecare atitudine, chiar fiecare
gest al lui. Acasă îi văd adesea în copiii mei pe elevii din clasa mea și
parcă știu mai bine cum să-i pregătesc pentru școală, ce să le cer, cît
de exigentă să fiu cu ei.
Copiii mei sînt tot timpul împreună, învață, se joacă, se stimulează
reciproc. Cel mai mare le citește celor mici povești, îi ajută să se îmbrace;
De fapt, el le este un bun exemplu în toate — și la învățătură și în
comportare. Mijlociul, care abia acum descifrează slovele abecedarului, a
început să se întreacă la note bune cu cel mare, iar mezinul abia așteaptă
să devină și el școlar, să poată intra în competiție, de Ia egal la egal,
cu frații lui. Cît despre fetița care va veni în curînd — căcr tiare dorim
să fie fetiță 1 — desigur că-i va întrece pe toți...
Sînt gînduri, sînt visuri și satisfacții firești pe care le încearcă orice
părinte. Sîntem — mai mult decît ar putea să spună cuvîntul — mulțumiți.
Știm care ne sînt datoriile față de copii, căutăm să fim tot timpul pentru
ei un exemplu. Răspunderea pe care o avem pentru educarea copiilor
noștri ne dă imbold în continua noastră dorință de a ne perfecționa. Soțul
meu, în prezent asistent universitar, studiază și se pregătește asiduu pentru
teza de doctorat, iar eu m-am înscris anul aceștia la examenul pentru
gradul II.
Cu atît mai mult crește răspunderea noastră ca educatori și părinți
astăzi, cînd partidul și guvernul acordă o deosebită importanță consolidării
și dezvoltăm familiei — celulă de bază a societății noastre — cînd statul
socialist sprijină, prin măsuri economice și sociale, dezvoltarea familiei șl
înflorirea ei, ocrotirea mamei și copilului, creșterea, îngrijirea și educarea
în condiții tot mai bune a tinerei generații.
ARETIA LACHE
învățătoare, Școala generală nr. 58
București
In preajma alegerilor
in grupele sindicale
Peste cîteva zile, în școli vor avea loc adunările pentru prezentarea dărilor
de seamă și alegerea birourilor grupelor sindicale, prilej de mobilizare și mai ac-
tivă a slujitorilor școlii în vederea îmbunătățirii continue a activității lor profe-
sionale și obștești. Am solicitat tovarășei STELIANA STANESCU, președinta co-
mitetului sindicatului învățămînt din Pitești, unele informații în legătură cu
stadiul pregătirilor pentru alegeri în cadrul grupelor sindicale din școlile piteș-
tene. Iată ce ne-a relatat tov. Stănescu.
Pentru buna desfășurare a acestui im- ■
portant eveniment din viața sindicatelor,
comitetul sindicatului nostru a făctit in- '
tense pregătiri, începînd încă din .luna
trecută. Fiecărui membru al comitetului
i s-au încredințat 2—3 grupe sindicale,
pentru a ajuta birourile acestora în pre-
gătirea la un nivel corespunzător a adu-
nărilor de dări de seamă și alegeri. Am
căutat ca la elaborarea dărilor de seamă
să fie atrași toți membrii birourilor, ast-
fel încît darea de seamă — rezultat al
unei munci colective — să constituie o
prezentare succintă dar adincită a modu-
•lui cum biroul iși-a îndeplinit/, sarcinile»
ce i-au fost încredințate de membrii de
■sindicat. Pentru a da acestora» ipbsibilita-
tea să dezbată pe larg -activitatea’ desfă-
șurată ‘ de la alegerile precedente și pînă
în prezent, s-a urmărit ca dările de sea-
mă să fie analitice, combative, să creeze
un prilej de discuții în spirit critic și au-
tocritic.
Experiența anului trecut ne-a dovedit
că, atunci cînd dările de seamă vor să cu-
prindă toate aspectele, se pierd în mă-
(Continuare în pag. a 4-a)
Cînd măiîntorc. în.gînd spre anii-,
uceniciei îmi surîd cald figurile cîțor-
va dintre dascălii ce m-au primit pe
rînd pe treptele învățăturii și-mi este
greu să-1 aleg pe cel mai drag. Fost-a
primul dintre, ei, institutorul frumos,
tînăr,; cu prestanță în. ținută și eleganță
în mișcări, cu care am deprins buchiile
și primele socoteli ? Sau poate profe-
sorul de matematică din clasa a IV-a de
liceu,, care, m-a făcut.să îndrăgesc al-
gebra de care aveam oroare ca de tot
ce era-matematică ?
N-aș vrea ca amintirea lor.să mă în-
vinuiască' în fundul conștiinței de.-infi-..
delitate și'totuși, dacă sînt pus să fac o
alegere, sau mai degrabă o sinteză, mă
voi opri la maestrul meu, Dimitrie
Pompeiu, care mi-a fecundat .gîndirea
legîndu-mă prin fire nevăzute de să-
mînța pe care o aruncase cîndva și
aproape o uitase.
Impresionant, de neuitat rămîne pen-
tru toți cei care-1 ascultau modul în
care, abordînd o problemă cu totul nouă
dintr-un anumit capitol științific, profe-
sorul Pompeiu reușea să definească
esența ei, cu o claritate de cristal. Ima-
ginile pe care le trezeau formulele pre-
date de el în mintea noastră, a ce-
Acad. N. TEODORESCU
membru în BirourexecutivapConsiliului1 național științific
lor' care îl ascultam erau deosebit
de vii, iar. logica legăturilor din-
tre ele evidentă. Se" exprima cu ele-
ganță, fără' nici un efort, iar;rațio-
namentublui'era atîtide strîns, încît cal-
culele'de amănunt piiteau'fi.chiar omise..
Lecțiile/de. mecariicăt pe .care ni»le- ofe-
rea- de pe catedra , pe >caresîși/așeza x.u
gesturi’lente și aparent, indiferente mă-
nușde. cuibărind în căldură lor moale
un.ceas pe care îl doream,sâ nu.înain-
teze! erau de fiecare ’data.rîncîntări de
magician subtil. Ele'nm semănau,cu ni-
mlc decît cu expunerile ,;>e,care nl -lc
făcea1 în intimitate, în, seminarul' lui, -în
fiecare după-amiază, presărate cu-glu-
me și ironii spumoase.
Ideea pe care am dezvoltat-o în teza
mea de doctorat nu am luat-o direct
de la el, ci din lecțiile pe care ni le-a
făcut, cîndva, prietenul meu de atunci
și pînă azi, acad. Gr. Moisil, în lipsa
lui din țară. Nu voi putea uita nicicînd
surîsul amuzat cu care mi-a primit Di-
mitrie Pompeiu primele mărturisiri
stîngace și nici prima răsplată pe care
,mi-a dăruit-o atunci : „Tu, mițitfelule,
mi-ai făcut,o mare plăcere. Să ai grijă
de sănătate !”
' Dc-abia.-mai tirziu am .putut, prinde
tîlcul ■ acestei- bizare recomandări, pe
care, mi-a repptdt-o de multeiori ca un
leit-motiv în care nu știam dacă nu se
ascunde,'și o umbră de iroriie. Era. de
fapt.i o grijă sinceră față de un învăță-
cel «fcare poate că greșească și el la a-
ceeași vîtstă,.printr-o pornire tinerească
spre-.monomanie.. >	. ;	'
Dimitrie Pompeiu n-a uitat’ nici-
odată',''ici, dimpbtrivă, era mîndru că și-a
început ascensiunea către culmile știin-
ței de la nivelul de modest institutor al
unei școli primare. Dornic să stimuleze
afirmarea întregului învățămînt româ-
nesc, el nu a pregetat, atunci cînd ajun-
sese un reputat savant, să alcătuiască,
alături de alti cîțiva remarcabili oameni
de știință — O. Onicescu, A. Anghelescu,
Gh. Bratu — o aritmetică pentru clasa I
de liceu, manuale de geometrie pentru
clasele a Il-a și a III-a, precum și ma-
nuale de algebră pentru clasele a IV-a
și a V-a.
Maestrul Pompeiu era profund u-
man și umaniza tot ce trecea prin fi-
ința lui, într-uh amestec cald și înțe-
legător față de' tot ce înalță și coboară,
în limitele eticii omului care năzuiește
spre idealuri senine. Adesea îl vedeam
ca pe un Anatole France al matema-
. ticii, spumos, sclipitor și profund fără
sforțări, risipind surîzător o vervă poto-
lită în care ironia înveșmînta o viziune
înnoitoare a tot ce-i stimula imaginația.
Gîndirea lui Dimitrie Pompeiu, înzes-
trată cu o deosebită forță și imaginație
creatoare, era dublată de o generozitate
științifică rară. Datorită acestor calități
s-a format în jurul lui o strălucită școa-
lă matematică, care a dezvoltat nenu-
măratele lui idei fecunde, originale și
surprinzătoare.
Creația sa, creionată în lucrări scur-
te și surprinzătoare ca anecdotele cu
care ne regala, este formată din puncte
de diamant care au însemnat tot atîtea
filoane. Ea este vie și azi și crește me-
reu, dînd strălucire multora dintre cei
ce au fructificat-o și care îl iubesc chiar
dacă nu l-au cunoscut decît prin ea.
ACTIVITATEA CURENTĂ— ACTIVITATEA CURENTĂ — ACTIVIT
; UN ÎNCEPUT PROMIȚĂTOR
Hotărîrile partidului ou plivire Ia îmbu-
nătățirea activității pionierești, primite cu
entuziasm și simț de răspundere de către ca-
drele didactice din orașul Constanța, au
orientat preocuparea acestora spre găsirea
unor forme și procedee care să răspundă cit
mai deplin intereselor coipiiior. sarcinilor
educative pe care școala urmărește să le
înfăptuiască nemijlocit în procesul de în-
vățâmint.
Membrii consiliilor pionierești! din școli —
învățători și profesori, părinți, specialiști din
producție etc. — au chibzuit cu grijă asupra
formelor de activitate ce urmau a fi inițiate
în lumina noilor acte statutare ale mișcării
pionierești. Ca urmare, încă din prima lună
a toamnei, cu sprijinul organizațiilor de
partid, comandanții unităților și ai detașa-
mentelor, antrenînd cu pricepere colectivele
de pionieri, au și realizat primii pași într-o
activitate menită să canalizeze pe cele mai
bune căi energia și spontaneitatea copiilor,
imaginația și dorința de afirmare specifice
vîrstei lor
în cercuri — activități plăcute
ți instructive, cu caracter
original
Au și luat ființă și au început să-și des-
fășoare activitatea 234 de cercuri pe obiecte
de tineri matematicieni, fizicieni, chimiști sau
geografi, de iubitori ai tehnicii, ai literatu-
rii sau istoriei, ai desenului, picturii, teatru-
lui. ai muzicii instrumentale, ai dansului. In
același timp s-au organizat și unele cercuri
cu un specific deosebit : cercurile micilor
marinari, ale pescarilor amatori, ale apicul-
torilor, columbofililor, sericicultorilor, mici-
lor gospodari etc. Nu au fost neglijate nici
cercurile de mici fotografi, de radioamatori,
de mîini îndemînatice.
Consultindu-i pe pionieri, interesîndu-se de
înclinațiile lor, cei care îndrumează activita-
tea cercurilor au căutat să-i atragă de la în-
ceput în activități interesante, plăcute, in-
structive cu caracter original. Membrii cercu-
lui de instalații și construcții electrotehnice
de la Școala generală nr. 4, de pildă, con-
fecționează transformatoare necesare experi-
ențelor de laborator, sonerii, lămpi. Activita-
tea lor va fi întregită de întîlniri cu ingineri
de la întreprinderea ..Energia", de la Termo-
centrala „Ovidiu II" etc. Micii geografi de la
Școala generală nr. 27 execută hărți în relief
ale orașului și regiunii. Pionierii apicultori
de la Școala generală nr. 25 din Constanța au
participat la o întilnire cu apicultorii expe-
rimentați din oraș. La rîndul lor, prietenii
naturii de la Școala generală nr. 5 au înce-
put să studieze fiara pădurii Basarabi. Ei își
vor completa cunoștințele însușite în acest
studiu cu prilejul vizitei la Institutul de cer-
cetări marine de la Agigea, ai excursiilor
in Deltă, al expedițiilor imaginare pe urme-
le unor naturaliști iluștri, al vizionării unor
filme documentare. Deosebit de atractivă
este activitatea micilor marinari, care își în-
sușesc noțiuni privind conducerea navei și
orientarea, studiază plini de interes hărțile
marine, învață să cunoască tradițiile marinei
românești și se pregătesc să participe la in-
teresante plimbări pe mare, cu vaporașul.
Excursii, expediții, turism
De altfel plimbările, excursiile, expedițiile,
turismul ocupă un loc important în activita-
tea multor pionieri constănțeni. în aceste
frumoase zile de toamnă, numeroase detașa-
mente au pornit pe urmele trecutului mile-
nar al cetății din care s-a născut orașul de
astăzi. Ei cercetează zidul de nord al cetății
Tomis, Mozaicul roman, edificiul vechiului
port, galeriile subterane care brăzdează cen-
trul orașului de odinioară. îndrumați de ar-
heologi și profesori, pionierii descifrează tai-
nele descoperite cu prilejul săpăturilor pen-
tru ridicarea construcțiilor moderne care îm-
podobesc Constanța zilelor noastre. Filele
jurnalelor pionierești încep să fie acoperite
cu numeroase date și cifre aflate în aceaslă
interesantă activitate de cercetare. Alături de
însemnările privind trecutul se înșiră altele,
tot mai multe, ce consemnează realizările
dobindite de întreprinderile orașului, de in-
stituțiile lui social-culturale, roadele muncii
desfășurate pe vastul șantier al portului sau
pe șantierele de construcții.
în același timp, pregătindu-se pentru dru-
mețiile și excursiile de durată pe care le
vor face în viitor, pionierii vizionează filme
documentare care prezintă bogățiile și fru-
musețile patriei, monumentele și locurile is-
torice, cercetează albume, consultă hărți, în-
vață să se orienteze cu busola și după mar-
caje turistice, să construiască adăposturi fo-
losind posibilitățile naturale etc.
Concursuri și competiții
Urmărind să stimuleze in rîndurile pionie-
rilor spiritul de emulație și să atragă masele
de copii la activități cît mai interesante.
Consiliul orășenesc al Organizației pionieri-
lor din Constanța își propune să organizeze
pentru ei o serie de concursuri și competiții
care au început să fie pregătite de pe acum.
A fost inițiat, de jpildă, un concurs pentru
cea mai interesanta activitate de aere. El se
va desfășura în tot cursul anului școlar, în
trei etape, ce vor coincide cu sfîrșitul tri-
mestrelor. La sfîrșitul fiecărei etape cercu-
rile vor organiza expoziții în care vor pre-
zenta realizările obținute.
In zilele lui decembrie, cînd vom sărbători
cea de-a 19-a aniversare a Republicii, deta-
șamentele de pionieri din clasele a Vl-a și a
VII-a se vor întrece într-un concurs cu ca-
racter de masă, intitulat „Vă cunoașteți ora-
șul natal ?“, iar la sfîrșitul lunii mai, tinerii
turiști vor lua parte la un concurs de orien-
tare turistică.
Foarte îndrăgite de pionieri sînt compe-
tițiile sportive. Pe stadioane și în sălile de
sport, micii handbaliști, baschetbaliști, atleți
și gimnaști își dovedesc măiestria întrecin-
du-se în primele probe ale competiției dota-
te cu „Cupa pionierilor", competiție care an-
trenează. pe tot parcursul primului trimestru
al acestui an școlar, peste 2 000 de copii și
care se va încheia în primele zile ale vacan-
tei de iarnă, cu pasionantele întreceri ale
concursurilor finale.
Serbările cîmpenești și activitatea artisti-
că vin să completeze în chip plăcut și atrac-
tiv activitatea pionierilor constănțeni. încă
din aceste zile de început al anului școlar s-au
pus bazele unui ansamblu de cîntece și dan-
suri ale pionierilor, ansamblu la alcătuirea
căruia își vor trimite reprezentanți toate
unitățile și din care nu vor lipsi o puternică
formație corală (de 1 000 de pionieri), o or-
chestră și o fanfară, o echipă de dansuri (cu
circa 200 de dansatori) și un ansamblu de
estradă. Primele piese din repertoriul an-
samblului au și fost date în studiu.
Consiliul orășenesc al Organizației pionie-
rilor. îndrumat în permanență de către Co-
mitetul Orășenesc P.C.R., urmărește să sti-
muleze și să generalizeze toate formele de
activitate care se dovedesc eficiente în acti-
vitatea cu pionierii, astfel îneît aceasta să
devină un ajutor prețios al școlii in munca
de instruire și educare a tinerei generații.
Entuziasmul cu care oamenii școlii au primit
hotărîrile partidului cu privire la munca cu
pionierii, propunerile valoroase făcute de ei.
precum și primele rezultate obținute sînt o
garanție că sarcinile ce ne-au fost încredin-
țate vor fi realizate pe deplin.
T. MAREȘ
președintele Consiliului orășenesc
al Organizației pionierilor din Constanța
Studiul
noțiunilor
de foneticii
Pornind de Ia ideea că
problemele de fonetică
trebuie să stea în aten-
ția profesorului nu numai
în perioada de început a
predării unei limbi stră-
ine, acoixl o atenție deose-
bită studierii ei pe tot par-
cursul predării. Se știe
doar că, dacă pronunțarea
și intonația nu sînt corec-
te, atunci cel ce vorbește
riscă să nu fie înțeles.
Deseori elevul care în-
vață limba franceză pro-
nunță de exemplu sub-
stantivul le banc fără
nazalizare, ceea ce face
ca el să se confunde cu
adjectivul bas. De felul
cum se accentuează se
înțelege dacă e vorba de
propoziția Ie jardin est
ouvert sau de Ie jardin
est tout vert. Și tot fo-
netica este cea care pre-
cizează senul paronime-
lor mais-mes ; vite-vide ;
etc. al omonimelor Ia
faim-la fin-fin : la chaire-
la chair-cher-chere etc.
Pe de altă parte, fonetica
este legată de studiul
gramaticii. Formarea fe-
mininului unor adjective
nu se poate explica decît
cu ajutorul foneticii :
blanc-blanche; frais-frai-
che. Aceeași observație
o putem face și în ex-
plicarea deosebirii grafi-
ei a verbelor la viitor și
la condițional prezent:
je chanterai — je chan-
terais.
Reiese deci că foneticii
trebuie să i se acorde o
atenție de prim ordin, stu-
dierea ei trecînd dincolo
de stadiu] inițial. Dacă în
primul an de studiu ex-
plic elevilor fenomenele
cele mai importante, în
anii următori rezerv în
fiecare oră 3—4 minute
pentru studiul sistematic
al foneticii, pentru ca ei
să-și însușească bine teh-
nica pronunțării corecte
a sunetelor și totodată
tehnica unei bune into-
nații a frazei franceze.
în predarea noilor cu-
noștințe de fonetică urmă-
resc în primul rînd înțe-
legerea faptelor de limbă,
astfel îneît elevii să-și dea
seama că pronunțarea sau
accentuarea incorectă
schimbă sensul cuvintelor.
Firește că orice greșeală de
pronunțare este corectată
pe moment, urmărindu-se
ca noțiunile să fie corect
asimilate. Numai în felul
acesta se va forma auto-
matismul care ușurează
apoi exprimarea în lim-
ba străină, ajungîndu-se
în scurt timp la o lec-
tură expresivă și la o
conversație bogată in
idei.
VAL. BENȚA
Liceul „C. Negruzzi"
Iași
DINTR-UN FIȘIER
DE CARACTERIZĂRI
ALE ELEVILOR :
„In toți anii de liceu a dovedit •
fire tristă, chiar melancolică. Mă gin-
desc să-I orientez spre o profesiune
care să-i înlăture aplecarea spre tris-
tețe. De exemplu, spre secția de co-
medie a Institutului de teatru".
„Acest elev de la secția serală mun-
cește în producție ea „lucrător comei-
tibil.
„Deși este a doua generație care des-
cifrează slova cărții, a fost mereu co-
rigentă. Are memorie, dar gîndirea na
este constant logică. Nu are încă
stratificat cultul ierarhiei, de aceea
nu respectă pe tov. profesori și nici
conducerea școlii... Nu are spirit de
observație accentuat, dar vede partea
comică a obiectelor și fenomenelor,
de aceea ride spontan ca și incultul
la cinematograf : cînd este tragedie, el
ride... Dorește să urmeze agronomia.
Dacă va face un efort pentru intros-
pecțiunea sa, cred că va fi o hună
agronoamă, căci are un fizic robust".
DE LA O LECȚIE :
Școlarul (povestind după o imagine
colorată din abecedar) : In această
ilustrație, noi vedem...
învățătoarea (lntrerupîndn-1) : Nu
v-am învățat așa. Ascultă încă o dată :
In această ilustrată noi vedem...
Școlarul : In această ilustrată... To-
varășă învățătoare, ilustrată nu în-
seamnă o carte poștală cu poze ?
învățătoarea : Nu mai fă pe deș-
teptul. Altfel, rizici să-ți dau un doi.
să ții minte că nu tu ești pus să-mi
faci mie corigenta !
(Culese de prof. I. VRGA și
prof. N. STROIESCU)
Simpozion de
geografie
aplicată
De curînd a avut loc
la Cluj simpozionul na-
țional de geografie apli-
cată. La acest simpo-
zion, organizat sub aus-
piciile Academiei Re-
publicii Socialiste Ro-
mânia și Ministeru-
lui învățămîntului, au
participat cadre didac-
tice de specialitate
din învățămîntul supe-
rior, cercetători din
Institutele Academiei,
precum și profesori
din învățămîntul de
cultură generală. Sim-
pozionul a evidențiat
preocupările fecunde
ale geografilor ro-
mâni pe tărîmul stu-
diilor de geografie apli-
cată, în care se mani-
festă în ultimii 8—10
ani, pe plan mondial,
valoroase tendințe noi,
legate îndeosebi de fo-
losirea cercetărilor din
domeniul geografiei în
scopul dezvoltării eco-
nomice.
Lucrările simpozio-
nului au fost întregite
de o expoziție bogată
care ilustrează rezulta,
tele unor cercetări geo-
grafice. în cadrul aces-
teia au fost prezentate
hărți, stampe, cărți care
demonstrează vasta ac-
tivitate de cercetare
efectuată de geografii
noștri. Materialele ex-
poziției au fost cerce-
tate cu mult interes de
profesorii de speciali-
tate din licee și școlile
generale, ele constitu-
ind prețioase surse de
informare asupra lite-
raturii de specialitate
și oferindu-le sugestii
pentru munca lor de
cercetare științifică.
Sesiune de
manifestări
științifice
alizări în țara noastră
în acest domeniu" și o
sesiune de comunicări
științifice de fizică, pre-
cum și un simpozion de
chimie cu tema .Petro-
chimia. Realizări și
perspective" și o sesi-
une de comunicări ști-
ințifice de chimie De
asemenea, va avea loc o
adunare a Consiliului
Societăți' de stiinte fi-
zice și chimice, în ca-
drul căreia se va ana-
Societatea de științe
fizice și chimice din Re-
nnblica Socialistă Ro-
mânia organizează în
zilele de 20—23 octom-
brie 1966. o sesiune de
manifestări științifice.
Vor avea loc. cu acest
liza activitatea societă-
ții în perioada iunie
1965 — seotembrie 1966
și se va discuta proiec-
tul planului de activi-
tate pe anul 1967.
prilej, un simpozion de
fizică, cu tema „Spec-
troscopia hertziană. Re-
la cercurile
pedagogice
învățătorii și profe-
sorii din raionul Sîn-
nicolaul Mare, regiu-
nea Banat, desfășoară,
în cadrul cercurilor
pedagogice, o susținu-
tă activitate pentru ri-
dicarea continuă a ni-
velului lor profesional
La începutul acestui
an școlar, cu prilejul
primelor ședințe ale
cercurilor pedagogice,
pe lîngă discutarea
unor aspecte legate de
planificarea calenda-
ristică a materiei, ca-
drele didactice au dez-
bătut unele probleme
legate direct de îmbu-
nătățirea predării. La
cercurile de română,
de exemplu, s-au abor-
dat probleme privind
contribuția studierii
limbii și literaturii ro-
mâne la educarea mo-
' ral-cetățenească și es-
tetică a elevilor ; la
cercurile de istorie s-au
purtat discuții despre
căile de dezvoltare a
gîndirii materialist-is-
torice a elevilor; la
cercurile de geografie
au fost abordate pro-
bleme în legătură cu
desfășurarea activității
în afară de clasă la
acest obiect.
în general, discuții-
le din cercuri au aju-
tat cadrelor didactice
să-și înceapă mai bine
munca în noul an șco-
lar și au constituit o
orientare valoroasă
pentru cadrele didacti-
ce tinere
Pentru viitoarele șe-
dințe ale cercurilor
pedagogice din raionul
Sînnicolaul Mare s-a
prevăzut din vreme o
tematică variată, me-
nită să stimuleze inte-
resul învățătorilor și
profesorilor. Sînt pre-
văzute de asemenea
lecții deschise, schim-
buri de experiență,
precum și alte activi-
tăți practice.
Prof. Gheorghe Agapeacu de la. Liceul nr. 2 din Bacău demonstrind producerea trăsnetului.
I
N
•Ș. I; /Ar1./'!
D
R
'•‘ț	' | -țț' • d
u
A
R
r	u .
EZL •
■
' '-V-A'
Lucrările științifice și condițiile elaborării lor
în actuala formă de organizare și
perfecționare a pregătirii cadrelor
didactice, obținerea gradului II și a
gradului I este condiționată de e-
laborarea unor lucrări științifice cu
aplicatii metodice sau generalizări
teoretice de specialitate. Această ce-
rință se află în consensul tradițiilor
și perspectivelor cercetării științifice
din țara noastră, a căror valoare a
fost relevată o dată în plus la recen-
ta sărbătorire a centenarului Aca-
demiei Republicii Socialiste Româ-
nia.
Lucrările elaborate trebuie să co-
respundă exigențelor teoretice și
practice ale științei în etapa actua-
lă de dezvoltare a societății și a
școlii românești ; mai mult, ele tre-
buie să contribuie nemijlocit la o
mai bună organizare și la dezvolta-
rea pe o treaptă superioară a mun-
cii metodice în fiecare specialitate,
ca și a practicii învățămîntului nos-
tru. Este vorba, așadar, de o crește-
re a valorii practicii, cu influențe
integratoare asupra achizițiilor teo-
retice. Trebuie să fim de acord că
o lucrare care nu aduce o astfel de
contribuție, oricît de modestăi nu-și
are sensul.
Implicit, deci, se pune problema
de principiu dacă profesorul din
școala generală trebuie să fie și un
cercetător științific Ia nivelul sar-
cinilor sale. Sînt toate premisele
pentru a admite că studentul care
își însușește în anii facultății teh-
nica și metodologia cercetării știin-
țifice poate continua cu succes, ca
profesor, această muncă, mai ales
cind faptul concret — practica în-
vățămîntului — este la îndemîna
sa. Evident, trebuie operate unele
diferențieri de sarcini și de cerin-
țe între munca științifică a profe-
sorului și cea a cercetătorului din
institute sau universități. Faptele
ne-au arătat însă că într-o serie de
probleme de reală valoare teoretică
și practică munca sistematică și
entuziastă a multor profesori a îm-
bogățit datele teoretice și a perfec-
ționat metodele și procedeele de
lucru în specialitate. In istoria șco-
lii românești sînt multe figuri lu-
minoase de profesori secundari ale
căror lucrări s-au înscris ca o
contribuție strălucită în patrimo-
niul științei și al învățămîntului ro-
mânesc. Multe din lucrările valoroa-
se publicate recent au avut la bază
referate sau comunicări modeste în
cercurile pedagogice ale școlii, au
trecut apoi la sesiuni științifice, s-au
dezvoltat și precizat în lucrări de
gradul II, în fine s-au generalizat
în publicații de prestigiu. Astfel de
lucrări depășesc durata efemeră a
unei probe de examen, înscriindu-se
ca o contribuție reală la rezolvarea
problemelor învățămîntului nostru.
Se prezintă însă, la examenele de
grad, și lucrări necorespunzătoare,
simple narațiuni de fapte, expuneri
simpliste, sterile, lucrări lipsite de
orice documentare, compilări etc.
Desigur, trebuie avute în vedere și
greutățile obiective care intervin în
elaborarea acestor lucrări. Ele pot
fi uneori complexe, dar nu de neîn-
lăturat.
Ținînd seama că mulți profesori
lucrează în prezent la elaborarea
lucrărilor cerute la examenul pen-
tru gradul II, iar alții pregătesc lu-
crări pentru examenul de gradul I,
aș dori să-mi spun părerea asupra
cîtorva aspecte generale implicate
de cercetarea științifică.
Elaborarea oricărei lucrări trebuie
să fie precedată de o informare bi-
bliografică minuțioasă asupra moda-
lităților și a stadiului de rezolvare
a temei pe care o abordează, atît în
literatura de specialitate din țară,
cît și în cea de peste hotare. Abia
după aceea se poate trece la lu-
cru.
Să luăm, ca exemplu, schema1 u-
nei lucrări experimentale care s-ar
putea generaliza la domenii largi și
ar permite o mai eficientă succesiu-
ne a analizei faptelor, a ipotezelor
și soluțiilor proiectate :
1.	Observarea îndelungată a fap-
telor, consemnarea lor fidelă în ve-
derea unei cunoașteri cît mai pre-
cise a fenomenului cercetat ;
2.	Stabilirea ipotezelor pe baza
relațiilor dintre fapte. în direcția
celor mai veridice soluții ;
3.	Experimentarea propriu-zisă.
care are ca scop verificarea ipote-
zelor de lucru (aici pot fi corobo-
rate si alte metode de cercetare) :
4.	Expunerea rezultatelor obținute
șl interpretarea lor;
și, adăugăm noi,
5.	Concluziile cercetării.
Cu toate că această schemă are
un caracter destul de larg, ea nu
poate fi aplicată mecanic la diver-
sitatea domeniilor de cercetare, ci
trebuie luată ca un îndreptar de
sistematizare a investigațiilor și a-
daptată diferitelor specialități și te-
matici. O importanță deosebită tre-
buie acordată alegerii metodelor și
procedeelor, preciziei șl fidelității în
înregistrarea faptelor, evitării gre-
șelilor metodologice.
Dintre metode, cea mai accesibilă
profesorului este observația. Ea are
multe avantaje, dar și dezavantaje,
și de aceea trebuie coroborată cu
experimentul și cu alte metode de
investigare. Intrucît experimentul
de laborator este mai greu accesi-
bil cercetărilor din școală, el poate
fi înlocuit, în mare parte din lu-
crări. cu experimentul psihoiogico-
pedagogic. datorită căruia observa-
ția capătă un caracter provocat, fe-
nomenul cercetat putînd fi repetat
și verificat’).
Ipotezele pe care le formulăm în
lucrare constituie presupuneri, su-
poziții, anticipări, care urmează a
fi verificate și confruntate : ele se
elaborează pe baza relațiilor dintre
fapte și modificările lor. Condiția
unei ipoteze bune este să fie reală,
să fie verificabilă pe cale directă
sau indirectă și să dea un răspuns
real la problema cerută.
Așa cum am arătat mai sus. di-
versitatea profilului lucrărilor din
diferite specialități nu poate fi e-
puizată numai prin jaloanele indi-
cate aici ; ele constituie insă su-
gestii și pot ajuta la găsirea altor
jaloane, care să corespundă proble-
maticii abordate și să asigure o tra-
tare personală și originală.
Pe lîngă concepția cercetării, pe
lîngă orientarea conținutului ei, are
o mare însemnătate forma în care
este realizată, parte integrantă uni-
tară a lucrării. Ansamblul aspecte-
lor care definesc forma, rigurozita-
tea datelor prezentate, onestitatea
lor, citarea bibliografică corectă re-
prezintă totodată probleme de etică
în cercetarea științifică. Neglijarea
acestor aspecte, încălcarea unor ce-
rințe poate face ca unele chestiuni
de formă să se transforme în as-
pecte esențiale de conținut. Se gă-
sesc din nefericire. în lucrările pre-
zentate la examenele de grad, des-
tule exemple de acest fel, unele fri-
zînd tocmai latura morală a pro-
blemei.
Trebuie subliniat că buna desfă-
șurare a cercetării, ca și elaborarea
propriu-zisă a lucrărilor științifice
ale cadrelor didactice presupun o
informare continuă, bogată și mul-
tilaterală. generală și de specialita-
te Foarte binevenite ar fi, în a-
ceastă direcție, o mai largă colabo-
rare cu catedrele universitare și cu
cele ale institutelor pedagogice, pre-
cum și cu institutele de cercetări,
ca și utilizarea mai largă de către
candidați a consultațiilor date de că-
tre I.P.C.D în același timp, expe-
riența conducerii lucrărilor de doc-
torat atestă că este indicată organi-
zarea unui sistem de îndrumare pe-
riodică. dună caz, a acestor lucrări,
prin conducători științifici de spe-
cialitate.
Susținerea lucrărilor în comisiile
metodice, în cercurile pedagogice, la
lectorate și la sesiunile societăților
științifice ale cadrelor didactice ar
putea contribui la îmbunătățirea lor
continuă pe baza observărilor ce se
fac. De asemenea, publicarea frag-
mentară sau integrală a unor lu-
crări elaborate de profesori din
școala generală poate determina
discuții în sprijinul clarificării pro-
blemelor.
Alcătuite cu seriozitate, lucrările
științifice ale cadrelor didactice din
învățămîntul de cultură generală
pot constitui contribuții valoroase
la dezvoltarea pedagogiei și școlii
românești.
DORIN DAMASCHIN
doctor în științe
Universitatea București
*) Paul Fraisse, Jean Piaget ;
Trăite de Psychologie Experimen-
tale, voi. I. Histoire et Methode.
’) I. Cornea : Rolul Experimentu-
lui în cunoașterea științifică. Edi-
tura științifică — București 1961.
PAGINA 2
PREGĂTIREA de specialitate
A fi sau a nu fi... elev
ÎN LICEK, UE
ARTĂ PLASTIC
V
PE MARGINEA
EXPOZIȚIEI
ANUALE
AL. CIUCURENCU:
Rezultate frumoase. Lucrări bine
compuse, echilibrate, organizate. Lu-
crări luminos colorate.
Buna și limpedea aplicare a prin-
cipiilor de compoziție, simțul corect
ai culorii, diversitatea naturală și
liberă a viziunilor din pictura expu-
să, cu un cuvînt bunul gust prezent,
dovedesc o îndrumare competentă,
stimulatoare, făcută de profesori
cu măsură, în sensul diversității de
simțire și de aptitudine a elevilor.
O expoziție interesantă și reușită.
LUCIAN MURNU :
Apreciez aspectul „aerisit** al expoziției și bunul gust in
alegerea lucrărilor. El depinde, mai ales la pictură, cera-
mică și gravură de poziția proprie a elevului, specifică
vîrstei. Remarc aceasta în special pentru pictură și gravură,
spre deosebire de sculptură, unde tendința de ostentație, de
decorativitate, lipsesc unele preocupări de o căldură mai
firească vîrstei.
Expoziția constituie o realizare din care putem trage con- j
duzii optimiste.
ȘT. SEVASTRE :
Dezvoltarea elementului creator in ca-
drul liceului nostru a făcut posibilă di-
versitatea stilistică existentă în comunita-
tea de idealuri a elevilor. Pe viitor ar fi
de dorit o lărgire a studiilor aplicative,
mai corespunzătoare complexității vieții
noastre contemporane.
La sMrșit de săpUnună. de obicei, familiile iși organizează răgazul
zilei de odihnă în felurite chipuri. Unii pleacă In excuraii, alții fac
vizite rudelor și prietenilor, sau vizionează spectacole. Cei mai mulți
părinți, atenți față de educația copiilor lor. fac din zilele destinate re-
pausului tot atitea ocazii de sănătoasă destindere fizică și spirituală a
acestora.
Spre mîhnirea noastră, a tuturor, întîlnim și situații care contras-
tează izbitor ou acest mod de comportare. Intr-adevăr, sînt și părinți
care consideră că în zilele libere elevii pot fi „eliberați" și de orice su-
praveghere. Rezultatul este că simbăta după amiază sau duminică, tineri
pe care ii întilnim de multe ori in drum spre școală nu mai seamănă nici
pe departe cu ceea ce sint ei in timpul săptăminii. Uniforma a dispărut.
In mina băieților, in locul ghiozdanului apare țigara. Fetele au un mers
stilcit , pe tocuri disonante, cu tinerețea lor, un păr tapat In locul piep-
tănăturii încadrată de cordeluță. Unii, cocoțați in fața barurilor, stau
ceasuri la rînd în fața unui pahar cu pai. Pină tîrziu, spre miezul nopții,
bat bulevardele încolo și încoace, poposesc din vitrină în vitrină, sau
se opresc lingă mașinile staționate pe stradă plini de falsul sentiment
al importanței lor. Nu-i de mirare ca, la ore tîrzii, să fii oprit și solici-
tat mai mult sau mai puțin insolent : „Aveți un foe ! ?“ și să auzi replicile
cetățenilor indignați :
— Halal elevi !“
Sint ei singuri de vină ? Categoric că nu. Deopotrivă sint vinovati
părinții. Și să nu uităm că aici ne revine o răspundere foarte importantă
și nouă, educatorilor. Știm bine doar, cu toții, că sarcinile noastre nu se
opresc la poarta școlii, ci trec dincolo de ea. Avem datoria să le expli-
căm elevilor — și părinților lor — că timpul liber are și valoare socială,
nu numai individuală, că a face concesii spiritului bulevardier înseamnă
a avea o atitudine capitulardă față de ceea ce societatea noastră res-
pinge cu hotărire.
Se uită prea devreme că elevii — chiar cei din ultimele clase —
sint încă departe de a fi maturi și de a înțelege corect și pe deplin viața.
Cred, dc aceea, că trebuie să întărim munca educativă în rîndul acestor
elevi și să strîngem colaborarea cu părinții lor, înțelegind că avem cali-
tatea de profesori nu numai in timpul in care ne predăm disciplina, ci
in tot timpul în care tinerii sint elevi.
Prof. TEODOR ILIESCU
MAC CONSTANTINESCU :
Cunosc activitatea școlii încă din timpul anului, cînd am
vizitat-o de mai multe ori. Aceasta îmi îngăduie să subliniez
legătura organică dintre aceste lucrări „libere", recoltate din
practică, și studiile de atelier ale elevilor, mai riguroase. O
constatare generală : bunul gust. Diversitate și unitate de
viziune în același timp — diversitate de simțire, unitate in
corecta interpretare a naturii din peisaje. Toate acestea
demonstrează o îndrumare competentă din partea profeso-
rilor școlii.
TEODOR DAN:
Expoziția prezintă o parte a muncii elevilor. Ea trebuie cunoscută
— ca schimb de experiență — și de alte școli, după cum și școala noas-
tră ar trebui să cunoască realizările altora. Ar fi bine ca o parte din
creațiile elevilor să ajungă și in mediul de lucru al muncitorilor.
Rolul pe care trebuie să-l îndeplinească liceul. Ce arată expoziția ?
Citeva probleme majore. Măsuri care se impun.
Devenită tradițională, expo-
ziția elevilor Liceului de arte
plastice din București și-a
deschis de curînd din nou
porțile în două pavilioane din
parcul 'Herăstrău. Lucrări de
picturăi gravură, sculptură,
precum' și citeva piese de ce-
ramică și textile înfățișează
publicului capacitatea unor
adolescenți de a-și exprima
ideile, sentimentele prin cu-
loare, linie și formă. Rele-
vînd talente, expoziția consti-
tuie în același timp, un pri-
lej de reflecții legate de pre-
gătirea în școală a viitorilor
artiști plastici. Dorind să facă
cunoscute cititorilor citeva
din problemele acestei pregă-
tiri, redacția gazetei noastre
invitat la o discuție, în fața
lucrărilor expuse, un grup de
profesori ai Institutului de
arte plastice și ai liceului.
Una din primele probleme
discutate a privit rostul, sco-
pul liceelor de arte plastice.
Sînt acestea numai o etapă în
calea pe care o urmează pre-
gătirea viitorilor studenți ai
institutelor de specialitate, au
drept scop să furnizeze cadre
medii în domeniul artelor
plastice sau răimin simple licee
— cu un program special, ce-i
drept — menite să dea absol-
venți cu un grad de sensibili-
tate artistică mai evoluat și cu
mai multă receptivitate față de
problemele artei ? Firește, nu
poate fi exclusiv vorba în li-
ceele de arte plastice, de pre-
gătirea pentru institutele cu
același profil. De altfel, insti-
tutele nici nu ar putea absorbi
numărul total al absolvenților
acestor licee. Pe de altă parte
nu este logic nici ca liceele de
arte plastice să funcționeze
numai pentru a da unor tineri
pregătirea necesară în scopul
înțelegerii adîncite a acestor
arte. Apare limpede că. în
fapt, liceului de arte plastice îi
revine datoria ca prin selecție,
să ușureze calea talentelor a-
devărate spre institut, funcția
șa, în plus față de liceul de
cultură generală, fiind tocmai
aceia de a recunoaște talen-
tul din vreme, de a-1 dezvolta,
de a-i pune la îndemînă mij-
loacele specifice de afirmare.
De aici decurge, ca o primă
sarcină a liceelor de arte plas-
tice, necesitatea de a-și selec-
ționa cu deosebită grijă elevii.
Ar fi desigur greu ca această
selecție să fie pe deplin reali-
zată de la început, din momen.
tul intrării elevilor în liceul de
arte plastice. La vîrsta respec-
tivă, înclinațiile observate de
părinți sau profesori sînt nu o
dată înșelătoare și destule
iluzii se pierd pe drum. Pe
parcurs, însă, vocațiile se pre-
cizează și, de aceea, ar trebui
găsite căi pentru o nouă se-
lecționare, efectivă de data a-
ceasta, care să permită liceu-
lui a păstra numai acele ele-
mente care manifestă înclina-
ție certă. Firește, nu se poate
da cu ușurință o soluție într-o
problemă atît de complexă. Ea
însă poate să fie studiată,
tocmai pentru a spori eficien-
ța socială a liceului de arte
plastice. în orice caz, pînă
atunci — așa cum pe drept
cuvînt releva artistul po-
porului Al. Ciucurencu — ro-
lul liceelor de arte plastice
este de a da o bună educa-
ție artistică elevilor săi, ținînd
în permanentă seama de ne-
cesitatea depistării adevărate-
lor talente și creîndu-le posi-
bilități de dezvoltare care să
le ajute în mod substanțial
pătrunderea mai departe in
Institutul de arte plastice.
Expoziția liceului din Capi-
tală arată că aici au fost des-
coperite și încurajate destule
talente. Dar au ajuns acestea
la o creație artistică propriu-
zisă. sau totul se mărginește
la simple căutări artistice ? A
răspunde la această întrebare
înseamnă a cerceta însuși mo-
dul în care liceul își îndrumă
elevii.
Este îndreptățit faptul că
profesorii folosesc larg meto-
dele tradiționale care, verifi-
cate de-a lungul a mulți ani,
au dat numeroase rezultate
valoroase, ce depășesc tiparele
unor simple căutări. în ace-
lași timp, au dat roade de-
osebit de pozitive o serie de
mijloace noi utilizate în pre-
zent. Practica de vară, de
exemplu — procedeu nou față
de vechea școală, în care ti-
parele de studiu erau mereu
aceleași : natură statică, por-
tret, tors — dă putința unei
reale îmbogățiri a paletei e-
levilor, lucru subliniat de
participanții la discuția noas-
tră în comentariile lor pe
marginea lucrărilor expoziției.
Un aport serios în pregătirea
pentru atingerea veritabilei
creații artistice îl constituie
recenta introducere în planul
de învățămînt a studiului
compoziției, care stimulea-
ză mult fantezia creatoare,
într-un trecut nu prea înde-
părtat. pornindu-se de Ia
părerea greșită că fantezia
creatoare descrește pe măsură
ce se dezvoltă spiritul de ob-
servație, lucrările tematice nu
constituiau o preocupare esen-
țială, totul bazîndu-se nu-
mai pe studiul după natură.
Aceasta a limitat posibilită-
țile elevilor, i-a împiedicat
să treacă de la simpla imi-
tație a naturii la expri-
marea realității lor lăun-
trice, a acelei realități lăun-
trice pe care realitatea obiec-
tivă trebuie doar s-o corec-
teze. s-o îndrepte cum afirma
E. Delacroix, s-o facă să de-
vină un dicționar din care ar-
tistul să-și poată extrage da-
tele necesare rezolvării pro-
blemelor puse de creație. Fi-
rește că viitorii artiști trebuie
determinați întîi să observe
realitatea în ceea ce are ea
emoțional din punct de ve-
dere plastic și apoi, pe mă-
sura dezvoltării lor. să fie în-
drumați spre stăpînirea aces-
tei realități, spre intuirea sen-
surilor ej adînci și a marii
sale bogății tematice. Numai
prin stimularea fanteziei cre-
atoare a elevilor se poate a-
junge la stadiul în care ei
încep să lucreze cu idei năs-
cute în mod firesc în cursul
practicii de atelier — treaptă
indispensabilă pentru a se a-
junge la bunul gust artistic.
Un asemenea bun gust nu re-
zultă la creatorul de artă ca
un produs final al unei simple
ecuații chimice, ci este atins
numai de un talent bine în-
d-umat. A fost el oare cuce-
Al doilea sistem
rit de elevii care expun în
expoziția Liceului de arte
plastice ? Pentru a putea răs-
punde acestei întrebări este
necesar să parcurgem puțin
expoziția.
Peisajul realizat de Nico-
lae Șerban, Casele moldove-
nești ale lui Valeriu Geadic,
Curtea interioară a lui Romeo
Zamfirescu, ca și picturile lui
Adrian Șușnea, Viorica Tuto-
veanu, Maria Speriatu etc.,
gravurile Măriucăi Brînco-
veanu (Țăran), ale Ancăi Se-
san (Idilă) ori ale lui Dan
Gheorghiu (Drum de țară) vă-
desc talent și o reală putere
de expresie. Sînt izbutite și
unele obiecte utilitare din do-
meniul ceramicii și textilelor,
ca și unele sculpturi : Zim-
brul realizat de Gheorghe
Simion, Capul de țăran, sculp-
tat în piatră de Dumitru Ma-
nolache și altele. Multe lu-
crări — îndeosebi cele din
domeniul picturii și gravurii,
dominante în cadrul expozi-
ției — arată că elevii s-au în-
cadrat în climatul unei bune
munci artistice. Chiar dacă
unele stingăcii, unele stri-
dențe vădesc lipsa experien-
ței artistice, se poate afirma
că, în general, expozanții au
ceea ce se numește bun gust.
Pentru ca pregătirea elevilor
să fie încă mai adîncită, pentru
sporirea eficienței învățămîn-
tuiuj mediu artistic, ar fi ne-
cesar, după cum au arătat
participanții la discuția iniția-
tă de noi, ca elevii să fie mai
mult stimulați prin organiza-
rea mai frecventă a expoziții-
lor, prin cronici asupra aces-
tora în presă, prin premii etc.
Ar fi indicat și ca lucrările
reușite să „circule" : să nu
intre, după expunere, în piv-
nițele școlii, ci să ajungă, ca
material artistic de dotare (ta-
blouri. gravuri etc.) la școlile
din țară, pe baza unei trieri
competente.
Participantii la discuție au
socotit de asemenea necesar
să se găsească posibilități de
lărgire a studiului diferitelor
tehnici aplicative — mozaicuri
de piatră și marmură colorată,
frescă, ceramică mai variată
ca formă, metal bătut, lemn
sculptat — în spiritul tradi-
ției noastre populare din a-
ceste domenii. Ei au arătat că
aceasta ar amplifica gama
preocupărilor elevilor, i-ar
face să răspundă mai bine
cerințelor multiple și variate
ale vieții contemporane. Nu e
vorba, desigur, de o limitare
la astfel de studii aplicative,
care ar transforma liceul de
arte plastice într-o școală cu
profil meșteșugăresc. Liceul
trebuie să-și păstreze, neîn-
doielnic, specificul său. In a-
ceastă ordine de idei s-a sem-
nalat însă că ar putea fi luată
în considerare problema înfi-
ințării unor școli profesionale
cu caracter meșteșugăresc a-
plicativ, în domeniul artei,
care să formeze în mod spe-
cial tehnicieni ai artelor plas-
tice, auxiliari ai procesului
de creație artistică : lucră-
tori în ipsos și bronz, execu-
tanti de gravuri etc. care de-
vin tot mai rari.
In sfîrșit, participanții la
discuții au fost de părere că
trebuie îmbunătățite condițiile
de lucru în Liceul de arte plas-
tice. S-a sugerat, între altele,
să se construiască în Capitală
— și eventual și în alte cen-
tre — clădiri adecvate în mod
special acestui tip de liceu,
cu ateliere luminoase și utilaj
corespunzător și care să poată
primi un număr mai mare de
elevj — lucru cerut de talen-
tele existente, de nevoile cul-
turii și ale producției utili-
tare. ca și de necesitățile de
cadre pentru invățămîntul ar-
tistic.
★
Părăsind expoziția, am fi
putut rezuma cele văzute aici
transcriind o observație fă-
cută în cursul discuțiilor de
către profesorul Teodor Dan,
de la Liceul de arte plastice :
„Tot ceea ce se vede aici re-
prezintă în fond ce au putut
aduna elevii în două săptă-
mîni în contact cu terenul,
dar un contact pregătit prin
ani de îndrumare în școală"
D TEODORU
Era singur. Un copil... In această privință ochiul dascălului este
metrologic exact: citeva „liniuțe" peste sau sub 16 ani. Fragilitatea ii
era subliniată de mobilierul stilizat al barului de zi, de taburet și de
măsuța pe care nu te-ai fi mirat să-l vezi jucindu-se cu plastilină. Dar
mîinile lui mulau paharul de coniac și țigara Chester, cumpărată cu
bucata. Avea ochelari și cămașă cu mâneci scurte, scofindu-i la iveală
brațe slăbuțe de adolescent cocoloșit. Indiscutabil, acasă, mămica îi dă
vitamina C la cafeaua cu lapte și trăiește consultînd, ca pe un oracol,
cîntarul. îi spune — îmi imaginez — Bebe sau Puiu, dacă nu cumva
coboară și mai mult pe scara diminutivelor, și-i strecoară în buzunar
bani de lapte bătut și cornuri „Sinaia".
Era, vădit, un neofit. Privirea vag triumfătoare și cert nesigură
trăda „botezul barului". Băiatul era totodată uluit și incintat de demo-
cratismul localului public care îi conferea un subit majorat printre
consumatorii ceila’ti. oameni în toată firea. își declina generos aceasta
beție a personalității, pipăind vitrina cu privirea-i mioapă și declarîn-
du-și nestăpinit euforia :
— Mă vedeți ? M-ați văzut ? Beau, fumez... E bine ?
Ei, da, băiatul nu se înșela, atrăgea toate privirile. îl compătimeam
și în același timp îmi părea rău că miopia îi ascundea sensul acestor
priviri:
— Ia te uită, mucosul...
Băiatul se rotea cu ifos. îneîntat... Urmăream această neînțelegere
între copilul ce domina de pe taburet confluența a doua bulevarde,
crezindu-se admirat, și mulțimea care îl percepea cu oroare.
Băiatul voia să-și aprindă o nouă țigară și cum ritualul trebuia
terminat, tocmai căuta un alt fumător printre mese, cînd l-am apucat
de mină :
— Unde ți-ai lăsat ghiozdanul ?
— Ce ? Ce... ghiozdan ? s-a bîlbîit surprins ca și cum i-aș fi smuls
țigara, din gură Nu sînt elev...
Faptul că s-a lepădat atît de brusc de statutul de elev m-a bucurat.
Avea, totuși, conștiința incompatibilității...
S-a întors la taburetul său fără, să-și mai aprindă țigara și a pus-o
in buzunarul de la piept Și-a numărat pe furiș banii păturiți într-o
agendă și a cerut plata.
A întins apoi o hîrtie de zece lei cu gestul unui nabab, dar ospă-
tară — o femeie în vîrstă — i-a numărat restul, ostentativ, ban cu ban.
„Clientul" a ezitat citeva clipe, apoi a strîns mărunțișul și a ieșit.
Ospătară ștergea apăsat cu cirpa furnirul măsuței.
— îl cunoașteți ? m-a întrebat cu glas scăzut.
— E un elev, presupun.
— Maică-sa i-o ti dat bani de caiete și el vine aici... De ce nu i-ați
făcut observație ? Dacă îi spun eu îmi cere condica, să reclame. Am
mai pățit-o ș> cu alții — spune femeia continuînd, nu știu de ce. să
șteargă masa care lucea de mult.
Reproșul femeii era doar în parte îndreptățit. E adevărat că cei
prezenți i-au făcut nevîrstnicului client numai ..observatii tăcute", pu-
mmi în băta’" privirii lor compătimire mustrătoare, indignare, uimire
abătută. Nu fusese însă de ajuns. Cifrul observațiilor tăcute este, se
vede, mai greu d<- dezlegat la această virstă. într-adevăr, opinia noastră
trebuie explicitată.
Am cerut condica de reclamații și am scris ; „Regulamentul școlar
prevede că elevii nu au voie să intre în localuri publice fără părinți.
De ce sînt primiți și cînd nu se conformează regulamentului ?" E adevă-
rat că nici nu intră, nu pot intra, fără părinți. Alături, la alte mese, și
afară dincolo de vitrină, sînt părinți,. Poate puțin cam eliptici pentru a fi
cu adevărat locțiitorii celor de acasă. Se mulțumesc cu o privire mustră-
toare. Trebuie trecut, la al doilea sistem de semnalizare. Trebuie.
MIRCEA SlNTlMBREANU
Samson și Dalila
în travesti
în troleibuzul 34 l-am intilnit pe
Samson. M-am mirat: a trecut
doar de mult vremea cînd zeii,
semizeii și eroii se transformau în
oameni ca mine și ca dumneata,
amesteeîndu-se prin lume. Și to-
tuși, neîndoielnic, era Samson cel
din legendă. Cu o servietă în mină
și cu numărul matricol al unui li-
ceu pe mînecă — așa arăta in tra-
vestiul menit să ne inducă în eroa-
re pe noi, muritorii de rînd. Dar
îl dădeau de gol pletele — cele-
brele lui plete. O imensă claie pi-
lară, cu reverberații în jurul ce-
fei, alene revărsată peste guler,
făcea meandre, se ondula împodo-
bind personajul cu o orhicoamă
leonină din cele cărora, pe me-
leagurile noastre, li se spune. în
grai popular, lațe.
Curiozitatea profesională m-a
îndemnat să-l urmăresc. Să călă-
torești față în față cu fabulosul
nu este doar un prilej de lepădat.
Nu eram de fapt față în față, ci
față în creștet, pentru că, împre-
ună cu alte personaje, la fel de
intrigate ca și mine — printre care
doi bătrînei — călătoream în pi-
cioare. Samson însă stătea jos. Și,
ca un adevărat erou legendar, con-
știent de forța prezenței sale, era
imperturbabil. Privea în vid.
Deodată s-a ridicat. Cu pieptul
înainte, izbind cu coatele în dreapta
și în stingă, fluturîndu-și coama-
drapel în aerul consternat al tro-
leibuzului, și-a deschis cu violență
drum în contra curentului, ca să
coboare pe unde se urcă. Apoi,
printr-un plonjon superb, a ateri-
zat afară, pe bulevard, pe două
tălpi proprii și pe bombeurile unui
pensionar.
în dira de gol stirnită în urma
viteazului, am izbutit să-l ajungi.
Urmărirea n-a durat mult. Ce bine
mă orientasem ! Samson avea o în-
tîlnire cu Dalila. lat-o, chiar cum
a zugrăvit-o Eminescu :
„E frumoasă, se-nțelege., Ca copiii
are haz
Și cînd rîde face încă și gropițe
în obraz"...
Și totuși, nu se putea să fie Da-
lila ! Nu avea, cum spune poetul,
„minte scurtă, haine lungi". Unul
dintre semnalmente nu corespun-
dea. I-o fi fost mintea scurtă, nu
zic, dar hainele nu-i erau lungi de
fel. Ba fusta era atît de scurtă,
îneît i-ar fi venit bine și unei, co-
pile de la grădiniță. M-am uitat
mai bine ; Dalila asta purta și ea
număr matricol. Elevă, ca și Sam-
son.
Am rămas, un moment, năucit
— și eroii de legendă mi-au scăpat!
Intraseră amindoi în Cișmigiu, să
se plimbe. în vreme ce colegii lor,
la școală, aveau cursuri.
N-am. încercat să-i mai caut.
M-am hotărit, în schimb, să scriu
aceste rînduri pe care le adresez
diriginților, cu o rugăminte: să-i
descopere printre elevii din clasele
lor.
D. TODERICIU
PAGINA 3
Partid iubit
Versuri; AL. ANDRIȚOIU	Muzica : ION RADULESCU
Iubit partid, spre tine năzuiesc
Tu ești dătător de lumină,
Si soare ești în plaiul românesc,
Peste-albasfra lui zare senină.
Prin forța ta ne sînt anii primăveri,
Azi viața ne e frumusețe.
Rostim salut voios de pionier
Spre-ale tale victorii mărețe.
Constructori de nădejde noi vom fi,
Avem o viață-nfreagă-nainte.
Cu țara-n cîntec toți te vom slăvi
Mulfumindu-fi din suflet fierbinte.
Statuia lui Ștefan cel Mare din fața Palatului Culturii de la Iași.
Repertoriul Iui ȚĂNDĂRICĂ
in noua stagiune
Interviu cu:
MARGARETA NICULESCU
'Artistă emerită, directoarea Teatrului Țăndărică
— De două săptămâni sălile teatrului pe care-1 conduceți s-au populat
din nou. Cu ce repertoriu i-ați întîmpinat pe micii dv. oaspeți ?
— Stagiunea a debutat cu două piese foarte apreciate de spectatorii
noștri: „Punguța cu doi bani", dramatizare de Viorica Filipoiu după
Ion Creangă și „Elefănțelul curios" de Nina Cassian, după Kipling.
Am mai reluat în actuala stagiune și alte spectacole ale teatrului
nostru cum ar fi: „Amnarul" de Ștefan Lenkisch, după H. Cr. Andersen,
„Povestea porcului" de Veronica Porumbacu și Viorica Filipoiu, după
Ion Creangă, „Păcală" de Brîndușa Zaița-Silvestru, „Tigrișorul Petre"
de J. Wilkowski și H. Januszewska, „Guliver în țara păpușilor" de
I. Peha și L. Spacil și altele.
In curînd, teatrul va prezenta o nouă premieră. Este vorba de
„Iarmarocul piticului Clip" de Al. N. Popescu, un basm modern care
își propune să demonstreze necesitatea unei mai judicioase utilizări a
timpului și pledează pentru perseverență în ducerea la bun sfîrșit a
acțiunilor începute.
Sînt pregătite să intre în repetiție și alte spectacole : o piesă inspirati
din motive folclorice : „Sarea în bucate" de Alecu Popovici și Viniciu
Gafița și un spectacol cu „Vrăjitorul din Oz" de L. Frank Baum în dra-
matizarea lui Iordan Chimet. Se studiază, de asemenea, posibilitatea
creării unui spectacol după „Papuciada" lui Camil Petrescu.
In actuala stagiune vom relua o acțiune experimentată în urmă
cu cîtva timp : festivalurile literare pentru elevi dedicate unor momente
de seamă din cultura națională sau universală.
— Care este activitatea teatrului în afara sălilor sale ?
— Teatrul nostru desfășoară o intensă activitate în întreaga țară
și, îndeosebi, în regiunea București. In această stagiune vom prezenta
un mare număr de spectacole în cadrul unor turnee prin diferite re-
giuni ale țării. Pe lîngă turnee, anul acesta vom organiza, cu sprijinul
secției de învățămînt a regiunii București, stagiuni permanente în cinci
orașe : Alexandria, Zimnicea, Giurgiu, Turnu Măgurele și Oltenița.
Considerăm că o asemenea acțiune este utilă atît pentru teatru cît și
pentru micii spectatori, întrucît nouă ne permite să-i cunoaștem mai
bine pe copii, să le înțelegem gusturile, iar ei pot deveni — frecventând
cu regularitate spectacolele de teatru — mai statornici iubitori ai scenei,
cu un orizont cultural mai larg.
— Pentru că ați început să vorbiți despre relația dintre actori și
școlari vă rugăm să ne relatați și despre colaborarea dintre școală și
teatru.
— Dacă ați fi venit în urmă cu cîțiva ani am fi avut de sesizat
destule dificultăți. In prezent avem însă de spus multe lucruri bune.
Secțiile de învățămînt și școlile, atît cele din Capitală cît și cele din
provincie, privesc cu real interes spectacolele teatrului nostru. Avem
împreună dese discuții asupra conținutului educativ al spectacolelor.
Obișnuim să invităm la- avanpremiere- cadre didactice pentru a le so-
licita părerea asupra muncii noastre. Vrem să știm în ce măsură spec- ț
tacolele își ating scopul, în ce măsură ele reușesc să transmită un
mesaj educativ. Marea majoritate a celor invitați vin cu sugestii va-
loroase, pe care le folosim în îmbunătățirea spectacolelor sau a reper-
toriului. Ce-i drept, avem uneori și surprize. In locul invitatului nostru
ne pomenim cu nepotul și bunica, cu o rudă sau cu un vecin. Deci in-
tenția noastră este dată peste cap- Dar chiar atunci cînd dau ei înșiși
curs invitației noastre, unii învățători sau profesori se simt datori să
spună doar citeva cuvinte cu caracter general. Ne-am dori în noua sta-
giune prezența nu a rudelor și prietenilor, ci a educatorilor la spectaco-
lele date în avanpremieră, un interes mai accentuat față de puterea de
educare a copiilor prin teatru. Orice sugestie în acest sens ne va fi de
mare folos.
In actuala stagiune au fost înlăturate și unele dificultăți de ordin
organizatoric care s-au manifestat în trecut. De pildă, transportul ele-
vilor la sediul teatrului este acum asigurat de către mașini speciale,
programate de I.T.B. Vorbim despre acest lucru deoarece altă dată
multe școli renunțau să organizeze vizionarea în colectiv a spectacolelor
datorită necazurilor pricinuite de transportul în comun.
• Continuări 0 Continuări £ Continuări $ Continuări $ Continuări

Arta populară un
artistice populare aflate în patrimoniul nostru național
constituind o cale importantă de educare estetică și pa-
triotică a tineretului școlar.
Este mai întii necesar ca acest tineret să cunoască
prin experiență nemijlocită aspectele tehnice și pro-
cesul muncii prin care au fost realizate obiectele de
artă populară. Organizarea centrelor de creație în sate
și orașe, pe linia tehnicilor- și valorilor tradiționale,
la care să fie atrași cei mai buni și mai talentați meș-
teri specializați — o cerință de mare actualitate care
privește cooperativele meșteșugărești și casele de crea-
ție, chemate să producă obiecte artistice originale,
integrate în viața noastră de azi — va oferi și posi-
bilitatea de a înființa pe lîngă aceste centre cercuri
de pionieri și elevi în care ei să învețe tainele artei
populare, integrîndu-se astfel în mod concret, pe mă-
sura talentului și forțelor proprii, în acest proces de
creație, devenind și făuritori, nu numai consumatori
de artă.
Pentru asigurarea contactului sistematic al tineretu-
lui cu valorile artistice populare se impune cunoașterea
aprofundată de către elevi a acestor valori — unele
selecționate si colecționate în muzee, altele păstrate
încă în casele bătrînești de pe întreg cuprinsul țării.
Organizarea conferințelor, a expunerilor despre arta
populară, în care să fie subliniate însușirile estetice
ale acestui important tezaur cultural-artistic, bogăția
și diversitatea lui zonală, constituie una dintre pri-
mele măsuri necesare pe această linie. Marile valori
ale artei populare trebuie să fie mai larg populari-
zate și în presa de tineret. în emisiunile de radio și
televiziune adresate elevilor, ca pilde valoroase de
creații artistice autentice, cu specific propriu — și nu
ca modele de multiplicat pretutindeni, cum se mai în-
tîmplă adeseori și, din păcate, cu exemplare fără vreo
valoare reală.
Un mijloc eficace de informare și de educație este-
tică a elevilor îl constituie vizitele la muzeele și ex-
element esențial în educație
pozițiile de artă populară. Explicațiile cercetătorilor
de specialitate cu privire la valoarea documentar-is-
torică și estetică a obiectelor artistice aflate aci îi poate
ajuta mult pe tineri să pătrundă caracteristicile artei
populare.
Pentru ca asimilarea și aprofundarea ideilor și va-
lorilor estetice să fie asigurate cu mai multă amploare,
se simte necesitatea organizării unui învățămînt este-
tic adecvat pentru toate treptele de școlarizare, în care
studiul sistematic al istoriei artelor — inclusiv a artei
populare — să contribuie la însușirea adîncită a princi-
piilor de estetică, să înlesnească formarea și ridicarea
pe trepte tot mai înalte a gustului estetic, să permită
distingerea și aprecierea justă a valorilor reale.
Membrii corpului didactic i-ar putea mobiliza pe
elevi — instruiți în mod deliberat — în realizarea
unei opere importante — depistarea pe teren a obiec-
telor de interes documentar și artistic-muzeal și con-
semnarea succintă pe fișe a unor date esențiale pri-
vind denumirea, materialele, tehnica și locul de pro-
ducție ale acestor obiecte, calitățile lor artistice în
forme, decor și culori, modul utilizării și scopurile pen-
tru care au fost realizate. în acest fel cadrele didactice
și elevii pot aduce o contribuție substanțială la dez-
voltarea unor evidențe sistematice. Prin analiza compa-
rativă, după vechimea lor în timp — deci în perspec-
tiva evoluției lor istorice — a diferitelor categorii de
obiecte legate de aspectele principale ale vieții mate-
riale, sociale și spirituale din fiecare sat sau oraș se
pot desprinde aspectele care ilustrează cel mai clar par-
ticularitățile originale ale valorilor artistice realizate
în aceste localități. Acest exercițiu, condus sistematic,
poate avea mai multe rezultate importante : în pri-
mul rînd, el asigură un început de inventariere mai
largă a acestor categorii de obiecte — ceea ce va avea
drept urmare un spor de atenție față de ele. Apoi,
dezvoltă la elevi simțul de observație, dîndu-le posi-
bilitatea să ierarhizeze obiectele depistate din punc-
tul de vedere al calității lor estetice. Foarte important
este faptul că în felul acesta se înlesnește organiza-
rea expozițiilor locale, intercomunale, raionale și re-
gionale. destinate să scoată în relief aspecte valoroase
din creațiile populare originale, cu particularități lo-
cale, zonale, regionale și să contribuie la educația es-
tetică a maselor mari de vizitatori. Pentru a stimula
rîvna corpului didactic și a tineretului școlar în rea-
lizarea acestor expoziții în colaborare cu căminele cul-
turale și cu casele raionale și regionale de cultură,
s-ar putea organiza întreceri între sate pe această
temă, acordîndu-se distincții și premii pentru școlile
fruntașe.
Efectul cel mai important scontat de la aceste acti-
vități va fi desigur în primul rînd cel educativ. Cu-
noscîndu-le mai temeinic, elevii vor îndrăgi obiectele
de artă populară, vor medita la munca îndelungată și
migăloasă a celor ce le-au realizat, își vor dezvolta
sentimentele de stimă și de dragoste pentru făurito-
rul lor — poporul.
Grupele de elevi, îndrumate de profesori ar putea
colabora la realizarea unor case-imuzeu și a unor co-
lecții adecvate, care să păstreze în toate satele țării
documente de valoare istorică destinate să marcheze
pe de o parte salturile în dezvoltarea vieții actuale și
să păstreze, pe de altă parte, aspecte valoroase din
tezaurul creației artistice locale din trecut. Amenaja-
rea unor asemenea case-muzeu și colecții, pe lîngă
faptul că ar reprezenta o cale eficace de a dezvolta
simțămintele patriotice, ar aduce o contribuție mai
directă la îndrumarea justă și competentă a colecti-
velor de creație din cooperativele meșteșugărești, din
întreprinderile de stat, din oficiile de studii și de pro-
iectare etc.
Toate aceste forme concrete de activitate, menite să
facă cunoscute larg elevilor tezaurul inepuizabil al
creației noastre populare, vor contribui din plin la
educarea lor multilaterală.
Continuă să se manifeste însă unele neajunsuri în turnee. E vorba
de mici dificultăți de ordin organizatoric, care pot fi ușor înlăturate.
De exemplu, nu totdeauna sălile în care se dau spectacolele prezintă
ambianța necesară. Doar curățenia sălii, căldura, așezarea scaunelor,
lumina fac și ele parte din spectacol, creează o anumită atmosferă. Oricit
de modestă este sala, e necesar să se facă totul pentru ca spectacolul să fie
cu adevărat un eveniment, o întâlnire cu arta care se va întipări în memo-
ria micului spectator.
Pe an ce trece colaborarea noastră cu școala capătă forme mai
precise, o bază mai sigură. Ne însuflețesc aceleași țeluri chiar dacă
le realizăm pe căi diferite. Sîntem convinși că noua stagiune — a 18-a —
va fi rodnică, așa cum o dorim cu toții.
In preajma alegerilor în grupele sindicale
runțișuri și ajung să nu mai analizeze în
adîncime nici o problemă. Sînt de ase-
menea ineficiente dările de seamă care
reiau aspectele discutate în consiliile pe-
dagogice sau cu alte ocazii. Este firesc
ca astfel de dări de seamă să nu stîr-
nească interes. Pentru a evita acest pa-
ralelism, comitetul sindicatului a îndru-
mat birourile grupelor să alcătuiască
dări de seamă care să ia în discuție nu
întreaga activitate din școală în răs-
timpul care a trecut de la alegerile ante-
rioare, ci numai cîteva probleme — pro-
blemele-cheie ale muncii sindicale — tra-
tîndu-le din punctul de vedere al sarci-
nilor specifice acestei munci.
Cea mai mare atenție o vor acorda dă-
rile de seamă analizării modului cum a
mobilizat biroul grupei pe membrii de
sindicat în îndeplinirea sarcinilor trasate
de Congresul al IX-lea al P.C.R., de Con-
gresul Sindicatelor din țara noastră, pre-
cum și de recentele hotărîri ale Conferinței
Uniunii sindicatelor din învățămînt și cul-
tură.
Pentru ca dările de seamă să suscite
interes, să ofere cadrul necesar desfășu-
rării largi a criticii și autocriticii, noi am
indicat birourilor grupelor sindicale,
atunci cînd le-am instruit în vederea
pregătirii alegerilor, să cuprindă în ele
fapte și exemple concrete din activitatea
biroului, ca și din activitatea tuturor
membrilor grupei, cu aprecieri nominale
privind contribuția acestora la bunul mers
al muncii.
La ora actuală, dările de seamă sînt,
aproape peste tot, gata întocmite. S-au
luat măsuri pentru ca ordinea de zi a
adunărilor de dare de seamă și alegeri să
fie cunoscută din timp de membrii de
sindicat, pentru a li se da posibilitatea
să se pregătească, să se consulte în legă-
tură cu problemele ce se pun la locul lor
de muncă, astfel ca participarea lor să
fie cît mai activă, ca nici unul din ei să
nu lipsească de la adunări.
Nu ne îndoim că adunările pentru pre-
zentarea dărilor de seamă și alegerea bi-
rourilor grupelor sindicale vor fi un bun
prilej de a dezbate pe larg sarcinile
actuale ale sindicatelor din școli în lu-
mina mărețelor sarcini ce ne-au fost tra-
sate de cel de-al IX-lea Congres al parti-
dului, precum și de Congresul Sindicatelor
din Republica Socialistă România.
URMELE ISTORIEI: Curtea domnească din Tirgoviște — Turnul Chindiei.
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : București, Plate Scfntell or. t. Telefon 17.60.20, Abonamentele ie tac la oficiile poștale, factorii poștali și la dlfuzorlf din unltBtl da InvațSmlnL Tiparul t Combinatul Poligrafic Casa SclntelL Plata Scintell, București
«13»