

■/
Biblioteca Cer.t ^.a
l(nn/TLvv? î)-^,

GAZETA
Vineri 30 sept.
1966
k 4 pag. 25 bani
4
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI VĂ!
INVĂTĂMINTULUI

EDITATA DE MINISTERUL INVĂTĂMINTULUI SI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN INVĂȚĂMINT SI CULTURĂ

început
de an
universitar
Tn cele 15 centre _ universitare eveni-
noentul este așteptat *‘cu bucurie și emoție
nanimă. Iși deschid larg porțile, întim-
r.nîndu-i pe studenți cu „Bine ați venit1",
46 de institute de învățămînt superior, cu-
prinzind 181 de facultăți.
Noul an universitar înseamnă ridicarea
pe trepte noi ale pregătirii superioare de
specialitate a unui număr de 136 000 de
studenți de Ia cursurile de zi, serale și
fără frecvență. Peste 32 000 de studenti pă-
șesc, în această toamnă, pentru prima dată
in viața universitară. Studenții, ca și cele
peste 18 000 de cadre didactice sint pregă-
tiți pentru un an de muncă asiduă, la care
■îi mobilizează perspectivele minunate pe,
care partidul și statul Ie-a asigurat învăță-
mîntului superior.
Călăuzite de sarcinile trasate de cel
de-al IX-lea Congres al Partidului Comu-
nist Român, instituțiile de învățămînt su-
perior vor face în acest an un pas însem-
nat în drumul ascendent pe care îl ur-
mează în pregătirea temeinică a unor
specialiști cu înaltă calificare, buni cu-
noscători ai realizărilor științei moderne,
promotori activi ai progresului tehnic, in-
telectuali cu un larg orizont de cultură
generală.
Urmînd linia indicată de Congresul par-
tidului, anul acesta se va acorda o deose-
bită atenție îmbogățirii conținutului, orga-
nizării mai bune și continuei modernizări
a învățămintului superior tehnic și econo-
mic, chemat să formeze cadrele de nădej-
de pentru toate ramurile economiei națio-
nale. Noi specialități, noi secții și noi fa-
cultăți conturează mai precis profilul în-
.țămîntuiui tehnic și economic. Așa, de
Rdă, răspunzînd unor stringente cerințe
fie economiei, a luat ființă o nouă facul-
tate — facultatea de automatică a Insti-
tutului politehnic ,,Gh. Gheorghiu-Dej“ din
Capitală.
Tnvățămîntul universitar și pedagogic
Cunoaște și el anul acesta înnoiri. La Cra-
îova își începe activitatea Universitatea
— cea mai tînără instituție de invățămint
superior din țară. Noi secții și grupe de
specializare s-au înființat în cadrul fa-
cultăților Universității din București. La
Facultatea de filozofie, pe lîngă secțiile
existente, o nouă secție va fi inaugurată
începînd din acest an : secția de sociolo-
gie. La Facultatea de chimie se va înfiin-
ța o secție de fizică-chimică. Peste 3 600
de studenți pășesc în primul an al insti-
tutelor pedagogice, pregătindu-se să de-
vină cadre didactice, însușindu-și bogate
cunoștințe și completîndu-și-Ie cu o mai
bine organizată practică pedagogică.
Noul an universitar înseamnă și noi
condiții de studiu și de viață pentru stu-
denți. Cu acest prilej vor intra în func-
țiune noi amfiteatre, săli de cursuri și se-
minarii, laboratoare, cămine, cantine etc.
Numai în acest an au fost investite în a-
cest scop 166 milioane lei pentru construc-
ții de noi facultăți, cămine și cantine și
peste 46 milioane lei pentru aparatură de
laborator și mobilier. Astfel, o dată cu în-
ceperea noului an universitar vor fi date
in funcțiune noi spații de invățămint Ia
Institutul politehnic din Cluj, Institutul
de medicină și farmacie din Cluj, Insti-
tutul politehnic din Brașov și Conservato-
rul „Ciprian Porumbescu" din București.
La Iași și Brașov iși așteaptă studenții noi
cămine. Alte importante construcții uni-
versitare urmează să se dea in folosință
pină la sfirșitul anului.
Pe unul din marile șantiere ale cinci-
nalului — construcția noilor clădiri ale
Institutului politehnic din București — se
desfășoară lucrări intense. Paralel cu a-
cestea au loc lucrări de extindere a Insti-
tutului de științe economice și a Institu-
tului de arhitectură-București, dezvolta-
rea complexului social studențesc al Insti-
tutului politehnic din Capitală, construirea
unui nou complex social studențesc la
Iași, o cantină Ia Craiova și multe altele.
Toate aceste cifre și fapte oglindesc gri-
ja deosebită pe care partidul o acordă în-
vățămîntului superior, pregătirii cadrelor
de specialiști cu o înaltă calificare.
începutul noului an universitar consti-
tuie un moment spre care își îndreaptă
gîndurile cu emoție și învățătorii și pro-
fesorii. Elevii de ieri — ai căror pași i-au
călăuzit cu atenție și migală dc Ia însuși-
rea slovelor alfabetului și pînă la deplina
lor maturitate — sînt studenții de azi,
oamenii de mîine ai societății socialiste.
Atitudinea elevilor în timpul lecției — un punct de plecare pentru multiple observatii psihologice și peda-
gogice.
Evoluția stării psihice
a elevilor la lecție
Spre a putea înțelege starea psi-
hică a elevilor la lecție, trebuie să
ținem seama de factorii care con-
tribuie la realizarea și menținerea
ei într-o formă favorabilă desfășu-
rării activității școlare ; prezintă de
asemenea importanță cunoașterea
dinamicii pe care o înregistrează a-
ceastă stare psihică la elevii din di-
ferite clase.
în ceea ce îi privește pe elevii din
clasa I, a școlii generale, experiența
dovedește că momentul venirii la
școală este așteptat de către imensa
majoritate cu nerăbdare. Acest eve-
niment este pregătit de familie, de
instituțiile preșcolare, de diverse e-
misiuni de radio-televiziune ș.a. Co-
piii văd în activitatea școlară, în
această ipostază, o modalitate de
afirmare a propriei personalități, de
a păși în rîndul celor care le-au fost
citați adesea ca model de către pă-
rinți și alte persoane. Se nasc noi
motive pentru activitate, noi cerințe,
cărora copilul le poate răspunde
acum prin însăși evoluția sa psihică.
Purtarea uniformei, a ghiozdanului
cu rechizite, manuale, penar etc.
sînt totodată numai cîțiva • dintre
factorii externi, cu influență deose-
bit de puternică pentru formarea
motivației interioare.
In biblioteca Institutului politehnic din Iași.
Dacă în prima zi de-școală, starea
psihică a elevilor, mai ales la clasa
I (dar și la celelalte clase după ori-
care dintre vacanțe) se caracteri-
zează prin atracție față de activitatea
școlară, o dată cu trecerea timpului,
treptat se nasc anumite diferențieri.
Pe măsură ce frecventează școala,
cu atit mai mult pe măsură ce trec
dintr-o clasă într-alta, majoritatea
elevilor își consolidează atașamentul
față de activitatea școlară, prin gă-
sirea de noi motivații care acționează
ca adevărate forțe dinamizatoare ;
la alti elevi, în mic procent, intere-
sul se diminuează.
în ce constă explicația acestei di-
ferențieri ? Faptele dovedesc, că nu
există obiecte de învățămînt care să
fie agreabile sau dezagreabile prin
însuși conținutul lor. Orice obiect de
învățămînt poate deveni agreabil
sau dezagreabil în funcție de felul
în care se asigură condițiile bunei
predări. Sînt numeroase cazuri în
care specialiști din diverse domenii
de activitate mărturisesc că s-au
atașat de obiectul respectiv datorită
modului în care a fost predat în
școală, datorită stimei și atașamen-
tului față de un anumit profesor. Nu
sînt excluse nici cazurile în care
anumiți elevi au rămas corigenți la
un anumit obiect de studiu sau au
pierdut unele concursuri din cauza
acestuia, - pentru1 ca apoi să ajungă
specialiști de seamă tocmai în do-
meniul respectiv. Iese în evidență
aici mai ales caracterul accidental al
unor eșecuri, cît și insuficienta a-
tenție acordată obiectului respectiv
(în întregime sau numai unui grup
de probleme ale acestuia) într-o
anumită perioadă, lipsa continuității
unei motivații interioare pentru
menținerea unui adevărat tonus de
preocupări la acel obiect.
Atașamentul elevului față de
școală nu este suma aritmetică, ci
rezultatul atașamentului față de fie-
care obiect de studiu în parte, față
de fiecare formă a activității care
Conf. univ. C. PUFAN
doctor în psihologie
(Continuare în pag. 4-a)
înflorirea culturii socialiste presupune grijă și răspundere
deosebită nu numai pentru prezent, ci și pentru viitor. De aceea,
una din cele mai importante obligații morale ale societății noastre,
ale generației de azi este de a forma schimbul de mîine al culturii
românești, de a pregăti cu răbdare, căldură și exigență viitorii noș-
tri intelectuali, în stare să preia și să ducă mai departe făclia crea-
ției înaintașilor, să se situeze la înălțimea științei mondiale, să con-
tribuie din plin la făurirea societății socialiste și comuniste în țara
noastră.
(Din cuvîntul 'de salut rostit de tovarășul N1COLAE CEAUȘESCU
la Sesiunea solemnă consacrată sărbătoririi centenarului Acade-
miei)
gag—■ agw—331 t ■
OMUL DE ȘTIINȚĂ
Șl ȘCOALA
înființarea Consiliului Național al Cerce-
tării Științifice—;fo^.superior de coordonare
a activității Jde'.cergetăre.Ia.m.oi".în.țară.— ca
și grija permanentă pentru lărgirea orizon-
tului și posibilităților tuturor celor care lu-
crează în cercetarea .fundamentală și aplica-
tivă, sînt o expresie a necesității crescînde
de a dezvolta activitatea de cercetare, a
grijii partidului și statului pentru a crea ști-
inței un cîmp larg de'dezvoltare, condiții op-
time de a se ridica la nivelul cerințelor ac-
tuale. Tinerii care au părăsit de curînd am-
fiteatrele institutelor de învățămînt superior
și-au plasat întreaga Tor energie intelectuală,
interesul și pasiunea în slujba dezvoltării
unui anumit domeniu al științei, formind as-
tăzi energia activă, producătoare a valorilor
spirituale care contribuie la dezvoltarea știin-
ței în patria noastră.
Noi, cei care ie-îndrumăm pașiispre știință,
cei care le împărtășim tinerilor experiența
noastră, avem și sarcina de a mobiliza po-
tențialul intelectual al celor care pot deveni
cercetătorii', științifici-de - mîine. Sînt con-
vins că școala dețineiprintre cadrele didac-
tice astfel de rezerve’intelectuale care tre-
buie descoperite. • stimulate și atrase în acti-
vitatea științifică.
Profesorii din înyățămîntul de cultură ge-
nerală care și-au concentrat eforturile pen-
tru a pregăti generația viitorului au acumu-
lat o experiență valoroasă- ce o pot fructifica
în cercetarea științifică, atît în domeniul pe-
dagogiei cît. si în . celelalte ramuri ale știin-
ței potrivit specialității-în care predau. Cer-
curile pedagogice de-specialitate pot deveni
o verigă de legătură '.într'ei.școală și cerceta-
rea științifică:'Aici;se pot manifesta într-o
primă formă preocupările științifice, aici pot
fi descoperite elementele care. îndrumate și
atrase-spre munca științifică, pot. constitui o
forță de care munca de cercetare are nevoie.
Aceasta-pe-de-o-parter Dar-legătura oame-
nilor de știință cu școala are temei și justi-
ficare, devine,. mai bine zis. necesară și din
alt considerent". Trebuie "să ne gîndim că
școala deține și‘în rîndul elevilor resurse se-
rioase care pot fi mîine- mobilizate pe frontul
științific. Cercurile științifice de elevi or-
ganizate pe specialități' pot și trebuie astfel
conduse și îndrumate îneît elevii să-și găseas-
că aici posibilitatea de - a depăși limitele pro-
gramei și manualelor de'cultură generală, de
a pătrunde o serie de probleme noi de cerceta-
re. de a lucra pracțic'.șta'Se-apropia de activi-
tatea laboratoarelor ;și>-institutelor de cerce-
tare. Pentru a' orienta“pVb'octt^ă’rile tinerelor
forțe care, în mod.firesc, țreșc.la început în
școală, cadrele noastre de' specialiști, oame-
nii de știință au-savei-na- ' de a-și îndrepta
preocupările lor și spre acest fenomen de
atragere și cultivare a intereselor ce se ma-
nifestă. în școplă,.„îm rîndul tinerilor, pentru
un domeniu sau altul al științei. Activitatea
lor de zi cu zi trebuie să ne intereseze și să
ne preocupe-avînd în> vedere că în școală
apare într-o formă Incipientă pasiunea pen-
tru știintă,.interesul pentru a fi util țării.
Așadar, laboratoarele-facultăților, ca și por-
țile institutelor de cercetare trebuie larg ’
deschise profesorilor și elevilor din clasele:
mari pentru informare și documentare.
Tematica activității cercurilor de profesori '
și a cercurilor de elevi consider că este
punctul de plecare pentru a face din munca
pe care acestea o desfășoară o activitate ști-
ințifică. o activitate cît mai utilă, prin care
în perspectivă să se selecționeze elementele
ce dovedesc aptitudini reale pentru cerceta-
rea științei. Cred că găsesc asentimentul
tuturor specialiștilor făcînd propunerea ca
la început de an școlar să fim solicitați pen-
tru a colabora la alcătuirea unui plan deta-
liat de activitate în cercurile de profesori și
în cele ale elevilor, pentru a indica posibilită-
țile de colaborare cu institutele sau cu labo-
ratoarele pe care le conducem, pentru a ori-
enta tematica acestor cercuri spre problemele
accesibile și în același timp de larg interes,
spre problemele noi care prin aspectul lor
practic pot stimula interesul participanților.
Consider necesară o asemenea măsură pen-
tru a da acestei munci un aspect autentic de
activitate științifică, de activitate practică
care să iasă din limitele problemelor tratate
în lecții, fără însă a-i încărca pe cei anga-
jați în cadrul ei, cu sarcini care să le depă-
șească posibilitățile lor actuale.
Alegerea, dozarea și organizarea acestei
activități cere pricepere pedagogică și infor-
mare științifică — două elemente care se pot
îmbina în cadrul colaborării școlii cu oame-1
nii de știință. Apropiindu-ne de această ac-
tivitate, noi, cei care sîntem pedagogi și ac-
tiviști pe tărîmul științei, putem face o muncă
cu rezultate de mare însemnătate, atît pen-
tru școală, care va deveni în felul acesta pe
lîngă un factor de cultură generală și o pe-1
pinieră pentru viitoarele cadre de specialiști,
cît și pentru domeniile de cercetare aplica-
tivă sau fundamentală în care trebuie mobi-
lizate forțe tinere.
Chimia, care astăzi are un larg cîmp de
aplicare, poate oferi multiple posibilități de
mobilizare a elementelor tinere, care aici vor
găsi domenii spectaculoase cu rezultate
practice deosebit de interesante, cum ar fi
chimia macromoleculelor, chimia substanțe-
lor organice cu activitate fiziologică, fizica
și chimia semiconductorilor și altele. Aceste
cîteva exemple și o serie de alte teme de
mare interes pentru știință și producție pot
fi recomandate școlii ca domenii spre care
să se orienteze interesul tinerilor — viitori
chimiști.
Tn limitele acestui articol am intenționat să
dau. în mică măsură, indicații pentru stu-
diile de chimie care se pot organiza în școli,
urmărind în principal să sugerez necesitatea'
unei legături permanente între toți oamenii
de știință și școală, pentru a cunoaște si
realiza forțele intelectuale pe care le deține
școala, potențial valoros pentru activitatea
științifică de mîine.
Prof. univ. PETRE SPACU
membru corespondent al Academiei
Republicii Socialiste România
ÎN ACEST NUMĂR:
Unele probleme organizatorice ale activității
- pionierești - pag. 2
UNELE PROBLEME ORGANIZATORICE
ALE ACTIVITĂȚII PIONIEREȘTI
Alegerea activului pionieresc
In proiectul de Statut al uni-
tăților și detașamentelor de
pionieri din Republica Socia-
listă România se prevede eă
anual pionierii aleg comanda-
mentul unității și colectivul
de conducere al detașamentu-
lui.
Faptul că In conducerea tre-
burilor detașamentului și uni-
tății sînt antrenați pionierii
are o mare valoare educativă.
Tn acest fel. Organizația de
pionieri capătă mai mult ca-
racter de organizație a copii-
lor, unde ei sînt ajutati să-și
formeze înalte trăsături mo-
rale, să-și însușească norme
ale vieții colective, obștești,
deprinderi organizatorice. Cei
care își aleg reprezentanți în
conducerea organizației de pi-
onieri. cît și pionierii din ac-
tiv, sînt puși în situația de
«-și forma și întări spiritul
de răspundere, simțul data-
tei, inițiativa și disciplina, to-
vărășia, prietenia.
Fiind aleși în activ, pionierii
capătă mai multă răspundere
fată de ceea ce se petrece în
colectiv. Pentru aceasta li se
cere să cunoască bine ce pre-
ferințe au copiii pentru tim-
pul liber, ce ar dori să vadă,
ță cunoască, să citească și în
același timp tot ei sînt che-
mati să inițieze activități pe
placul tuturor. Buna organiza-
re a muncii, inițiativa, deprin-
derea de a duce o treabă la
bun sfîrșit se formează și prin
îndeplinirea unor obligații
care revin activului pionie-
resc.
Comandantul unității și co-
mandatii de detașamente gă-
sesc în activul pionieresc un
ajutor substanțial, cu condiția
să se ocupe cu răspundere și
pricepere de acesta. Fără a-i
supraîncărca cu sarcini peste
puterile lor, aceștia trebuie să
încredințeze pionierilor din
activ îndatoriri precise, de o
durată mai mare sau mai
mică, să-i controleze în felul
cum duc la bun sfîrșit ceea
ce și-au propus, și mai ales
să-i ajute pas cu pas. Mani-
festînd tact și răbdare, coman-
dantul trebuie să sprijine pio-
nierii din activ să transforme
o idee bună într-o acțiune, să
antreneze pe toți copiii la rea-
lizarea programului, să fie
perseverenti, stăruitori si dis-
ciplinati. Tn colectivele de
conducere ale detașamentelor,
pionierii, în afară de preșe-
dinte, vor primi sarcini în ra-
port cu programul de activi-
tate trimestrial : să răspundă
de o vizionare de spectacol,
de o vizită la un muzeu sau o
casă memorială, de o întîlnire
cu oameni de seamă, de o ex-
cursie. să pregătească adunări
de detașament etc. Tn cadrul
comandamentului unității de
pionieri este bine ca unora
dintre copii, care nu sînt pre-
ședinți de detașamente, să li
se încredințeze sarcini de lun-
gă durată, chiar pe întreg
anul școlar. în legătură cu
pregătirea sărbătoririi „Zilei
pionierului", a activităților
sportive, cultural-artistice,
sprijinirea activității detașa-
mentelor noi. constituite în
clasele mici etc.
Pregătirea alegerilor este o
etapă scurtă, dar importantă
în viața pionierească. în a-
ceastă perioadă, la nivelul uni-
tății este bine ca într-un mod
sugestiv să li se amintească
copiilor cele mai interesante
acțiuni din anul școlar trecut,
precum și din vacanta de
vară, să se evidențieze pio-
nierii cei mai merituoși. Mi-
cile expoziții cu jurnale din
vacanță, albume, obiecte con-
fecționate în cercuri, fotografii
și materiale adunate din va-
canță etc. constituie o bună
modalitate de a trece în re-
vistă realizările, de a crea o
atmosferă propice pentru un
nou an de activitate.
Tn aceeași perioadă, atît la
nivelul unității, cît și în de-
tașamente, trebuie desfășurată
o acțiune de sondaj în rîndul
copiilor cu privire la activita-
tea viitoare, deoarece, cu pri-
lejul alegerilor, se dezbat și
proiectele de program ale ac-
tivității detașamentelor și uni-
tăților. Fie că au loc în clase,
sub conducerea comandanților,
discuții pe această temă, fie
că apare o cutie pentru su-
gestii sau la nivelul școlii se
inițiază un concurs pentru cea
mai reușită propunere de ac-
țiune pionierească, coman-
danții detașamentelor și uni-
tăților de pionieri trebuie să
intre în posesia unui mare
număr de propuneri pentru
activitatea viitoare, din care
să selecteze pe cele mai bune,
împreună cu vechile colective
de conducere, comandanții de
detașamente și unităti vor al-
cătui proiecte ale programelor
de activitate.
Este absolut necesar ca în
perioada dinaintea alegerilor
comandanții de detașamente
să poarte discuții cu copiii a-
supra calităților pe care tre-
buie să le aibă cei pe care-i
vor alege în activul pionie-
resc. Această orientare trebuie
să preîntîmpine unele tendin-
țe de a alege pe cei care au
note bune și sînt disciplinați,
numai pe aceste criterii, im-
portante, dar nu unice. Cei
care vor fi în fruntea detașa-
mentelor și unităților de pio-
nieri să se caracterizeze prin-
tr-o atitudine exemplară fată
de învățătură, față de școală
și profesori, să fie pionieri cu
inițiativă, spirit organizatoric,
buni tovarăși, modești și cin-
stiți, iubiți de către pionieri
tocmai datorită acestor cali-
tăți.
In zilele premergătoare ale-
gerilor în fiecare detașament
se vor face pregătiri pentru
programul cultural-artlstic ce
va avea loc în ziua adunării
de unitate. Firește, în perioa-
da pregătitoare pentru alegeri
se vor utiliza toate mijloacele
pentru a face cunoscute acți-
unile : gazeta de perete, stația
de radioficare a scolii etc.
Desfășurarea
alegerilor
La adunarea detașamentului
de pionieri participă coman-
dantul de detașament, diri-
gintele, în cazul cînd nu este
comandant, profesori. Ca orice
adunare pionierească si a-
ceasta se deschide cu ceremo-
nialul. După aceea, coman-
dantul propune copiilor să
facă împreună o trecere în
revistă a activității din anul
șsolar trecut.
Aceasta se face printr-o dis-
cuție liberă cu copiii, care să
dureze 15—20 de minute și
care să le dea sentimentul că
participă efectiv la organi-
zarea propriei lor activități.
Conducînd această discuție,
comandantul se oprește la
cele mai remarcabile acțiuni,
soli citind pionerii să-și amin-
tească. să relateze impresiile
lor din acea împrejurare. El
se va adresa acelor pio-
nieri care au participat mai
intens la acțiunea respectivă
sau au răspuns din partea
colectivului de conducere
de desfășurarea acesteia. O-
prindu-se, cu ajutorul copii-
lor, la cel» mai semnificative
pagini din viata detașamen-
tului, comandantul trebuie să
facă sublinierile respective,
aprecieri cu privire la com-
portarea colectivului, a unor
pionieri, asupra felului în care
a lucrat vechiul colectiv de
conducere. După aceasta, se
trece la cea de-a doua parte
a adunării — alegerea noului
președinte și a celorlalți
membri al colectivului de
conducere. Comandantul ex-
plică ce calități trebuie să aibă
pionierii care vor fi aleși și
propune, conform numărului
de pionieri din detașament,
cîți să facă parte din colecti-
vul de conducere. 3 sau 5. De-
tașamentul își exprimă acor-
dul prin ridicare de mîini
Comandantul solicită apoi pio-
nierilor propuneri pentru ale-
gerea președintelui ; prin ridi-
care de mîini este ales ca
președinte pionierul care în-
trunește majoritate de voturi.
Asemănător sînt apoi aleși, în
mod individual, și ceilalți 2
sau 4 pionieri din colectivul de
conducere. Comandantul deta-
șamentului înmînează apoi
președintelui semnele distinc-
tive, îl felicită, urează între-
gului colectiv de conducere
spor la muncă
In continuare se prezintă
proiectul programului de acti-
vitate al detașamentului pe
primul trimestru al anului
școlar, care este completat cu
propunerile pionierilor. Adu-
narea se încheie cu ceremoni-
alul obișnuit. In total, aduna-
rea trebuie să dureze maxi-
mum o oră.
Adunarea unității de pio-
nieri are |oc într-o după-amia-
ză liberă, la sfîrșitul săptă-
mînii sau duminica. Sînt in-
vitați să participe : directorul
școlii, secretarul organizației
de bază P.C.R., secretarul co-
mitetului U.T.C. din școală,
comandanții de detașamente,
profesori și alti membri ai
consiliului Organizației pio-
nierilor pe școală.
După ceremonialul de des-
chidere a adunării, comandan-
tul de unitate anunță că la
toate detașamentele au avut
loc alegeri și scopul adunării
de unitate : alegerea coman-
damentului unității. In conti-
nuare. el propune, pe baza con-
sultării avute cu comandanții
de detașamente, componența
comandamentului unității.
Membrii comandamentului
sînt aleși în mod individual,
prin vot deschis. Apoi, coman-
dantul de unitate desemnează
președintele unității, îi înmî-
nează semnele distinctive și-i
urează spor la muncă. Mai pot
lua cuvîntul și invitați care
să vorbească copiilor despre
activitatea viitoare a unității.
In continuare, comandantul
prezintă unității proiectul pro-
gramului de activitate, întoc-
mit în prealabil împreună cu
vechiul colectiv de conducere,
solicitînd pionierii să facă pro-
puneri pentru completarea și
îmbunătățirea lui.
Adunarea se încheie cu
ceremonialul pionieresc. După
adunare se pot organiza o tre-
cere în revistă a talentelor ar-
tistice din detașamente, com-
petiții sportive, o serbare cîm-
penească sau un foc de tabără.
Durata adunării de unitate
(inclusiv programul distrac-
tivi nu trebuie să depășească
2 ore.
După ce au avut loc ale-
gerile tn întreaga unitate, co-
mandantul unității, ajutat de
comandanții detașamentelor,
organizează o scurtă pregătire
a activului pionieresc nou ales
în cadrul căreia acesta este
ajutat să cunoască atribuțiile
Ceremonialul
adunărilor pionierești
Ceremonialul pionieresc va
deschide și va încheia adu-
nările unității, detașamentu-
lui, adunările festive organi-
zate cu prilejul sărbătorilor
naționale, „Zilei pionierilor"
și în taberele de pionieri. Ce-
remonialul pionieresc trebuie
să aibă un caracter solemn,
iar durata desfășurării să fie
foarte scurtă, ținîndu-se sea-
ma de faptul că participantii
(copiii) stau tot timpul în pi-
cioare.
La toate adunările pionierii
poartă uniforma pionierească.
Ceremonialul pionie-
resc la adunarea de
detașament
Pionierii, purtînd uniforma
pionierească, se strîng la lo-
cul adunări; (clasa) și se așază
în șiruri dispuse în linie
dreaptă (în intervalele dintre
bănci), avînd în față preșe-
dintele și pe latura dreaptă
stegarii. în cazul că adunarea
se ține în alt loc pionieri) pot
fi așezați în două-trei linii,
asemănător așezării din careu.
Cu fața spre detașament stă
doar comandantul (vezi figu-
ra 1.) Președintele, înaintlnd
cîțiva pași, deschide adunarea
dînd comanda : „Detașament,
pentru aducerea dra pelelor,
drepți!“ Stegarii pleacă să
aducă drapelele de la camera
pionierilor. In acest timp pio-
nierii intonează Imnul de stat
al Republicii Socialiste Româ-
nia.
După aducerea drapelelor,
președintele de detașament dă
comanda : „Detașament, pen-
tru raport, drepți Schițînd
salutul pionieresc, președin-
tele de detașament, în poziția
de drepți, raportează coman-
dantului : „Tovarășe coman-
dant. detașamentul este gata
pentru începere» propramu-
lui".
Comandantul detașamentu-
lui strînge mîna președintelui
de detașament și. schițînd sa-
lutul pionieresc, postește de-
viza : „Pentru gloria poporului
si înflorirea României socia-
liste. -pentru cauza partidului
— înainte
Pionierii, schițînd la rîndul
lor salutul, răspund :
„Tot înainte "
Comandantul detașamentu-
lui comandă : „Detașament,
pe loc repaus!" si anunță sco-
pul adunării. După desfășura-
rea adunării, are loc ceremo-
nialul de închidere. Coman-
dantul comandă :
Detașament, pentru duce-
rea drapelelor, drepți
In timp ce stegarii pleacă,
pionierii intonează Marșul Or-
ganizației pionierior. La reîn-
toarcerea stegarilor, coman-
dantul anunță : „Adunarea
noastră a luat sfîrșit".
Notă: în acest an școlar,
pînă la confecționarea noilor
drapele pentru detașamente si
unităti, se vor folosi drapelele
pionierești și drapelele patriei
existente ’n școli. De aseme-
nea. pînă la crearea noului
Imn de stat al Republicii So-
cialiste România și a Marșu-
ce-i revin, modul de îndepli-
nire a sarcinilor, ceremonialul
adunărilor pionierești etc.
lui Organizației pionierilor, în
timpul ceremonialului adună-
rilor pionierești se va cînta
„Azi e zi de sărbătoare".
Ceremonialul pionie-
resc la adunarea de
unitate
Trompetistul sună adunarea
unității- Pionierii vin încolo-
nați pe detașamente și se așa-
ză în careu în ordinea numă-
rului pe care-1 poartă fiecare
detașament, de la dreapta la
stingă. Este bine ca în careu
fiecare detașament să aibă
locul său fix. In careu, pionie-
rii se vor aranja în linii para-
lele. în funcție de numărul
pionierilor și spațiul disponibil
pentru careu. In fața fiecărui
detașament stă președintele. In
flancul drept stau stegarii
(fără drapele), iar în dreapta
acestora stă comandantul de-
tașamentului.
O dată cu așezarea detașa-
mentelor în careu, pe latura
deschisă se vor așeza, cu fața
spre careu,- toboșarii Și trom-
petiștii detașamentelor în
frunte cu garda drapelului pa-
triei și garda drapelului uni-
tății. Lîngă catarg se vor afla
trej pionieri care vor ridica
drapelul tricolor (fig. 2).
Președintele unității, aflat
la centrul careului, dă coman-
da : „Unitate pentru aducerea
drapelelor, drepți In sune-
tul tobelor și trompetelor, cele
3 gărzi pornesc spre camera
pionierilor pentru a aduce
drapelele, (fig. 3). La reîntoar-
cere, gărzile, purtînd drape-
lele, defilează prin fața deta-
șamentelor (în acest timp pre-
ședinții și comandanții schi-
țează salutul), apoi se așază
la catarg în următoarea or-
dine : în față vor sta cei trei
pionieri care ridică drapelul,
iar în spatele lor, cele 3 gărzi
ale drapelelor patriei și uni-
tății. (fig. 4).
Președintele unității se a-
dresează apoi pionierilor : „U-
nitate, pentru ridicarea drape-
lului patriei, ții gata!“ In
timpul ridicării drapelului pe
catarg pionieri) intonează Im-
nul de stat al Republicii So-
cialiste România (se poate în-
locui cu „Azi e zi de sărbă-
toare" sau „onorul la drapel"
executat de toboșari și trom-
petiști), iar președinții și co-
mandanții schițează salutul.
Apoi cele 2 gărzi ale drape-
lelor patriei și unității se re-
trag la locul inițial, (fig. 5).
Președintele unității se adre-
sează apoi pionierilor : „Uni-
tate. pentru raport^ drepți **
Urmează raportul președinte-
lui unității către comandant.
Schițînd salutul pionieresc,
președintele unității, în poziție
de drepți, raportează : „To-
varăse comandant, unitatea de
pionieri este gata pentru înce-
perea programului"._________
Comandantul unității strîn-
ge mîna președintelui de uni-
tate și, schițînd salutul pio-
nieresc rostește deviza : „Pen-
trugloria poporului și înflo-
rirea României socialiste, pe li-
tru cauza partidului — îna-
inte ’*
Pionierii, schițînd la rîndul
lor salutul, răspund ’ „Tot
înainte !".
Cei mai mici școlari sînt sfătuiți de prietenii lor
mai mari, pionierii.
Comandantul unității co-
mandă : „Unitate, pa loc re-
paus apoi anunță scopul
adunării.
In continuare se desfășoară
adunarea conform temei sta-
bilite.
Pentru închiderea adunării,
trompetiștii sună adunarea
unității în careu. Apoi coman-
dantul dă comanda : „Uni-
ta te, pentru coborîrea drape-
lului patriei, drepți! Gărzile
drapelelor patriei și unității
Pregătirea și primirea școlarilor
in organizația pionierilor
Conform prevederilor statu-
tului, în Organizația pionieri-
lor sînt primiți școlarii din
clasele III—VII în vîrstă de
a—14 ani, care sînt sîrguin-
cioși la învățătură, respectă
disciplina școlară, au o com-
portare corectă în școală, fa-
milie. societate.
Pregătirea lor pentru a de-
veni pionieri începe însă
o dată cu intrarea în clasa I.
Rolul principal revine învăță-
torilor din clasele I—II care,
sub îndrumarea comandantu-
lui unității, pot folosi o va-
rietate de forme (convorbiri,
vizite, întîlniri cu pionieri,
învățare de poezii, cîntece
etc ) pentru a-i face pe școlari
să cunoască și să îndrăgească
viata pionierească.
Elevii care își exprimă do-
rința de a intra în Organiza-
ția pionierilor, adresîndu-se
verbal conducerii detașamen-
tului sau învățătorului (în ca-
zul claselor a III-a), sînt aju-
tați de conducerea detașamen-
tului să cunoască scopul orga-
nizației. conținutul legămîntu-
lui, îndatoririle pionierului,
simbolurile și semnele pionie-
rești. Școlarii sînt ajutați să
învețe legămîntul.
înainte de adunarea de pri-
mire în Organizația pionieri-
lor, comandantul, sfătuindu-se
cu învățătorul și cu copiii din
clasa respectivă, va pregăti o
scurtă și caldă recomandare a
grupului de copii ce urmează
să fie primiți în organizație.
Dacă în clasa respectivă nu
există detașament, primirea
școlarilor în organizație sa
vin și se așază în fața catar-
gului, așteptînd coborîrea dra-
pelului.
După ce se coboară drapelul
de pe catarg, gărzile, purtînd
drapelele, se îndreaptă pe dru-
mul cel mai scurt spre ca-
mera pionierilor (fig. 6). In
tot acest timp pionierii cîntă
Marșul Organizației pionieri-
lor, iar președinții și coman-
danții salută.
După ducerea drapelelor,
comandantul unității anunță :
,. A d u 11 a r ea noastră a luat
gfir^if !“.
face la un detașament dintr-o
clasă apropiată, pe baza hotă-
rîrii comandantului unității.
Desfășurarea
adunării de primire
in Organizație
pionierilor
Conform statutului, primi-
rea în Organizația pionierilor
se face în adunare de detașa-
ment, Adunarea de detașa-
ment pentru primirea școlari-
lor în Organizația pionierilor
se deschide cu ceremonialul
obișnuit la detașament. In ca-
reu școlarii stau în fața deta-
șamentului pe o linie în stînga
careului (fig. 7).
După ceremonial, coman-
dantul detașamentului citește
numele școlarilor care și-au
exprimat dorința de a deveni
pionieri, prezintă verbal reco-
mandarea colectivă, după care
supune aprobării detașamen-
tului, în mod individual, pri-
mirea școlarilor respectivi tn
Organizația pionierilor. Pio-
nierii își exprimă acordul prin
ridicarea mîinii drente. Dacă
au vreo obiecție în legătură
cu unu] dintre copii, pot să o
facă.
Comandantul spune : „Pen-
tru depunerea legămîntului și
primirea cravatei roșii, sub
drapelul patriei și al Organi-
zației pionierilor, vă alintați 1“
Școlarii ce urmează a fi pri-
miți se aliniază pe 2 rînduri
față în fată, avînd între ei
drapelul patriei (fig. 8). Intr-o
Ceremonialul de tabără se
va desfășura la deschiderea
ți la închiderea activității fie-
cărei serii, la fel ca la aduna-
rea de unitate, cu precizarea
că drapelul rămîne ridicat pe
catarg toată perioada unei
serii. De asemenea, la încep»^
tul fiecărei serii, delegate
consiliului regional al pionie-
rilor predă comandantului
drapelul taberei (acest mo-
ment va preceda ridicarea
drapelului pe catarg).
atmosferă solemnă, cu mîna
pe faldurile drapelului patriei,
copiii rostesc in cor, pe frag-
mente. după comandant, legă-
mîntul.
Tn momentul următor, co-
mandantul pune ]a fiît cravata
roșie și înmînează insigna
școlarilor. In acest timp, pio-
nierii din detașament cîntă
un cîntec („Am cravata mea“).
După aceea, comandantul
rostește deviza, la care doar
noii pionieri răspund pentru
prima oară: „Tot înainte".
Apoi, noii pionieri sînt feli-
citati, primesc flori, mici ca-
douri din partea celorlalți.
La adunările de primire
participă directorul școlii, se-^
cretarul organizației de baz'
a P.C.R.. secretarul comitetul
lui U.T.C. pe școală ți părințiț
elevilor care intră în Organi-
zația pionierilor.
Din momentul în care în
clasa a HI-a au fost primiti
în Organizația pionierilor cel
puțin trei școlari, se trec» la
constituirea detașamentului pe
clasă. Aceasta se poate face
într-un cadru solemn, într-o
adunare de unitate în primul
trimestru al anului școlar,
o dată cu adunarea în care pio-
nierii din clasa a VIIT-a ies
din pionierat ți predau drape-
lele și însemnele celui mai
tînăr detașament.
Cu acest prilej, ei predau
celor mici ștafeta celor mai
frumoase activități și traditit
ale detașamentului, care din
acea clipă își încetează acti-
vitatea In acest fel se vor
pune bazele unor frumoaso
tradiții pionierești.
*
LEGENDA
oooooooo
•oooooooo
Q - onesta,
ooo ••OOOOOOOO
o
! OOO
‘ O 60
1
© - GAVQA	BA
ooo
ooo
i oooo
- ooo
• ooo
I ••
L

® 9
ooo
ooo
ooo
©ooo
ooo
ooo

OOO I
ooo J
rOOO
ooo
, ooo
I
L
oooooooo
, ©oooooooo
•aOOOOOOOO •
ooo
ooo
oooo
ooo
ooo
9®
999





O»

Figura 3
®® i.
OOO J
ooo :
ooo Ț
oooo ■
ooo j
ooo;
OOO I
oooJ

rOOO <
OOO
: ooo
i OOO
• OOO
1 oooo
oooooooo
©oooooooo
•©oooooooo
Figura t

9
09
î ooo
• ooo
I ® 9

®9
ooo i
OOO J
OOO J
• ooo!
OOO ;
ooo;
ooo î
oooJ
rOOO <
ooo
• ooo
: ooo
• ooo
5 ooo»
j ooo
’ ooo
' 99
oooooooo
@00600000
©oooooooo
Figura 2
«o
o •
SI
4
9^ «
Figura 5
e
4
e
o e
®®®
®® I
ooo •
OOO î
OOO;
OOOO;
OOO ;
ooo;
. OOO I
\ OOOJ
*©.
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
O
O
O
o
c
o
o
Figura 6
%
O
o
o
O
O
o
o
o
o
O
O

O;
o
Figura 7
rOOO <
ooo
•ooo
S ooo
: ooo
;ooo®
5 0 00
«ooo
l •:
Figura
oooooooo
©oooooooo
•900000000

9® I
ooo î
ooo 2
ooo j
ș«ooo;
■ ooo:
• ooo;
A ooo ।
î oooJ
o • I-
4
• a
o
O
e
o
o
o
o
o
o
o
o
O
o
o
o
o
o
O
O
o
O
O
Figura 8
ofrAȘAMfNr
e
FAGINÂ 2
COORDONATE
la debutul activității
ISTORIA
O condiție Q succesului o constituie, în orice domeniu de activitate,
Claritatea perspectivei, a obiectivelor cărora le este subordonată acea
activitate, a liniilor de rezistență pe care trebuie să se desfășoare ea.
Transpunînd această condiție în sfera activității didactice, măsura
în care profesorul își delimitează de la început, în chip judicios,
direcțiile pe care urmează să se concentreze eforturile sale este da
natură să influențeze în chip hotărîtor asupra rezultatelor cu care
se vor solda aceste eforturi.
Spunînd aceasta nu ne gîndim în primul rînd la acele coordonate
generale, valabile pentru orice școală și pentru orice disciplină (cum
ar fi de pildă însușirea cunoștințelor, problemele majore ale educa-
ției elevilor etc.) care, firește, stau în centrul atenției tuturor, ci la
altele care se constituie în funcție de particularități specifice școlilor,
disciplinelor, claselor, profesorilor, cerințelor actualității etc.
Îndeobște — ne spunea profesorul Florian Chirculescu de la Școala
generală nr. 159, din Capitală căruia ne-am adresat pentru a discuta
cîteva aspecte ale acestei probleme — profesorii își desfășoară activita-
tea la începutul anului școlar fără să acoade prioritate deosebită unor
probleme. Aceste probleme se conturează pe parcurs și capătă un profiț
clar la sfîrșitul trimestrului, cînd se încheie bilanțul unei etape de ac-
tivitate. Urmează ca abia începînd cu trimestrul al doilea în cen-
trul atenției sale să intre aceste probleme a căror soluționare va
Constitui un element determinant al rezultatelor finale.
Dar oricît de inteligente ar fi soluțiile adoptate în această a doua
etapă, oricît de mari ar fi eforturile, ele nu vor putea să suplinească
pe deplin decalajele de timp ale unui trimestru consumat. Deci, un
argument în plus pentru ca „problemele" să fie preîntîmpinate și
evitate. Iar măsurile sint la îndemîna oricărui profesor și pot fi de-
finite după o scurtă analiză a elementelor care constituie ansamblul
activității școlare și extrașcolare.
între acestea, un element cheie îl constituie configurația clasei, com-
poziția pe orizontală și pe verticală din punctul de vedere al pre-
gătirii. Care sînt elevii foarte bine pregătiți, care sînt elevii cu pre-
gătire medie și care sint cei slab pregătiți ? Care este ponderea fie-
căreia dintre aceste categorii ? Și, pe verticală : cît de profunde sint
cunoștințele elevilor, care sînt limitele pregătirii lor, care sînt latu-
rile ei lacunare ? Sînt întrebări al căror răspuns pedagogul va căuta
să-l afle din primele săptămîni de școală. Căci răspunsul la aceste
întrebări constituie premisele pentru stabilirea cîtorva direcții pe care
el urmează să-și axeze munca. Atit în predare cît și în verificarea
cunoștințelor, profesorul va ține seama, în consecință, de cerințele
fiecăreia dintre categoriile de elevi amintite, va avea în vedere ca-
pacitatea lor de înțelegere, va căuta mijloacele pentru a înlătura
treptat golurile din pregătirea lor. Un astfel de profesor va ști că
nu va putea preda, de exemplu, fracțiile algebrice fără a reveni în
prealabil, asupra unor cunoștințe de aritmetică, dacă ele sînt con-
fuze pentru o parte dintre elevii săi, sau nu va putea face pe deplin
înțelese unele părți de vorbire dacă nu va reveni, mai întîi, asupra de-
clinării. Pe de altă parte, înseși clasele, concepute ca un tot unitar,
au fiecare particularitățile lor care urmează să determine o anume
orientare a muncii profesorului. In fața claselor a Xl-a de exemplu,
se află perspectiva examenului de bacalaureat, ceea ce presupune
0 " «nie exigențe, în vreme ce clasele a IX-a reprezintă clase care vin
v ntru prima dată în contact cu specificul activității liceale, ceea ce,
de asemenea, obligă la un anume mod de muncă.
Un alt element pe care profesorul trebuie în mod obligatoriu să-l
la in considerație este însuși conținutul disciplinei, elementele noi
pe care, de obicei, le aduc aproape în fiecare an programele și manu-
alele școlare, ale căror schimbări de structură sint și ele determinate
de cerințele evoluției științelor, ale pedagogiei etc. Așa de pildă,
profesorul Nicolae R. Stănescu de la Liceul nr. 15 din București,
sublinia că prin ponderea sporită care se acordă lucrărilor de la-
borator, cerințele predării fizicii la clasa a X-a, în anul acesta, sint
mult deosebite de cele din anul trecut. Aceste condiții, precum și
faptul că la aceeași clasă au apărut teme noi, cum este de pildă
mișcarea de rotație a solidelor, urmează să determine o revedere a
metodelor de predare a acestei discipline la clasa respectivă, a stilu-
lui de muncă, in general.
„Dar nu numai programele și manualele — arăta același profesor —
ne impun să ne adaptăm de la un an la altul modul de predare a di-
feritelor obiecte, ci înseși cerințele vieții, ale realităților contem-
porane. Am să dau in acest sens un exemplu care, deși nu este
implicit predării unei discipline, are o influență de mare însem-
nătate asupra pregătirii elevilor. In liceul nostru au existat din
totdeauna cercuri de matematică și de fizică. In cadrul activității
acestor cercuri am observat conturîndu-se, din ce în ce mai preg-
nant, interesul elevilor pentru problemele de cibernetică. Interesul
lor coincide cu cerințele societății moderne, cu evoluția contemporană
a științelor. Aceasta ne-a făcut pe noi, profesorii, să ne gindim la
posibilitatea de a înființa în acest an școlar, în liceul nostru, un
cerc de cibernetică în care vor fi cooptați elevi aparținînd atît cercu-
lui de matematică cît și celui de fizică. Evident, existența acestui
cerc va imprima o anumită linie și modului de predare a celor
două discipline".
Eficiența activității didactice depinde. în același timp, în cea mai
mare măsură de calitatea muncii profesorilor. De aici necesitatea con-
tinuei autoperfecționări a acestora care deschide, pentru fiecare de
la un an la altul o nouă perspectivă a stilului personal de muncă.
Un profesor preocupat de problema dezvoltării gîndirii logice a
•vilor ni se plîngea că nu reușește niciodată să aibă un număr
ărte mare de note în catalog pentru că este foarte meticulos în
p- ocesul de verificare a cunoștințelor.
„Preocupat să-i determin pe elevi să gîndească, să facă deducții
și să stabilească relații logice între fenomene — ne spunea acest
profesor — sînt nevoit să afectez un volum foarte mare de timp exa-
minării fiecărui elev. De aceea parvin cu greu să examinez în fie-
care oră numărul de elevi pe care mi l-am propus". Pentru acest
profesor se ridică acum la începutul anului, problema de a găsi
calea care să-i asigure, fără a renunța la dezvoltarea gîndirii lo-
gice, verificarea și notarea ritmică a elevilor.
Putem afirma că activitatea acestui an școlar se află acum în
faza de debut. Măsura în care acest debut demarează pe coordonate
judicios delimitate, se va concretiza chiar în rezultatele de la sfîr-
șitul primului trimestru.
O, BUZESCU
LA CLASELE MICI
Sentimentul patriotic — prețuirea fru-
museților naturale ale țării, dragostea de
popor, de limbă și obiceiurile străbune —
insuflat de părinți din primii ani ai copi-
lăriei, este dezvoltat în școală pe o bază
științifică.
Un loc important în această privință îl
ocupă la clasele I-IV temele cu conținut
istoric.
Călăuzită de indicațiile Congresului al
IX-lea al partidului, școala noastră oferă
astăzi elevilor manuale mult îmbunătățite
la toate materiile de învățămînt. Procesul
perfecționării este însă neîntrerupt și el
are la bază concluziile pe care le desprin-
dem din experiența noastră de fiecare zi.
Discuțiile în jurul problemelor pe care le
ridică munca zilnică de instruire și educa-
re a elevilor sint o cale de mare eficiență,
în valorificarea ideilor și propunerilor me-
nite să ducă la dezvoltarea învățămîntului
nostru.
Să cercetăm prin această prismă cărțile
de limba română de la clasele mici. în ma-
nualul de clasa a II-a întîlnim poezii ca
„Mama lui Ștefan cel Mare“, „Patria",
„Patriei îi mulțumim", „Patria mea"
care reușesc să contribuie cu succes
la educația patriotică a elevilor. Din
păcate lecturi ca acestea sînt încă
insuficiente. Dacă ne referim la cele
trei texte în proză din același manual
și anume „Condeiele lui Vodă", „Ștefan cel
Mare și Vrîncioaia" și „Preda Buzescu"
constatăm cu regret că ele nu reușesc să
însuflețească în aceeași măsură pe copii,
să le arate că străbunii noștri nu lup-
tau de dragul vitejiei, ci împinși de
nevoia arzătoare de a-și apăra scumpa lor
țară de urgia dușmanilor.
Considerăm că manualul de clasa a II-a
putea să cuprindă mai multe lecturi isto-
rice, expunind sub forma povestirilor, cele
mai semnificative fapțe și virtuți strămo-
șești, momente din lupta comuniștilor pen-
tru făurirea societății noastre care să le
rămînă vii în minte școlarilor, ca pilde
concrete care să-i călăuzească în viața lor.
Lecturile Istorice din manualul de clasa
a IlI-a sînt mai bogate în conținut, re-
ușind ca prin faptele povestite și eroii zu-
grăviți să contribuie mai profund la educa-
ția patriotică a elevilor. Este destul să ci-
tăm teme ca : „Mircea cel Bătrin și. Ba-
iazid", „Cum a răsplătit Ștefan cel Mare
vitejia ostașilor săi", „Răscoala țăranilor
sub conducerea lui Gheorghe Doja", „Ho-
ria, Cloșca și Crișan", „Tudor Vladimires-
cu“, „Nicolae Bălcescu", „Cuza Vodă",
„Răscoala din 1907“, „Grivița Roșie",
„30 Decembrie", care redau momente cru-
ciale din istoria bogată in fapte glorioase
a poporului nostru și care, sub formă de
povestiri atractive nasc în sufletele co-
piilor ura pentru dușmani, revoltă pentru
fiecare nedreptate și bucurie pentru fieca-
re victorie dobîndită de-a lungul veacuri-
lor de masele populare. Printre aceste lec-
turi credem că un loc important ar trebui
să-1 ocupe și povestirile despre întemeierea
statului român, începînd cu voievodatele.
In manualul de „Istoria României" al
clasei a IV-a autorii se străduiesc să redea
într-un rezumat succint și totuși bine le-
gat, întreaga istorie a patriei noastre, cu
toate evenimentele. Trebuie să recunoaștem
că este o performanță. Manualul redă
maximum de cunoștințe într-un volum
minim posibil ca întindere și reușit în ceea
ce privește claritatea expunerii.
Dar analizînd trecerea de la lecturile
simple — sub formă de povești accesibile
copiilor de la 7 la 9 ani — la studiul științi-
fic al istoriei patriei pretins copiilor de 10
ani, se naște întrebarea: nu cumva impu-
nem acestor copii o treaptă prea înaltă în
raport cu particularitățile lor de vîrstă, cu
puterea lor de înțelegere? Desigur, nu ma-
nualul păcătuiește. Este aici vorba de pro-
gramă. Alcătuirea ei rămîne o problemă
deschisă. Mulțumindu-se să prezinte mai
puține fapte — bineînțeles cele mai semni-
ficative — din trecutul poporului, progra-
ma ar crea condiții ca acestea să fie pre-
date elevilor cu mai profund efect educativ
și instructiv. Știm doar că istoria ca obiect
de studiu nu poate avea drept țel doar
o acumulare de cunoștințe despre eveni-
mentele trecute, ci este deosebit de impor-
tant ca transmiterea acestor cunoștințe să
influențeze activ și profund conștiința ele-
vilor, trezind și dezvoltînd sentimente care
înnobilează sufletul omului în formare,
care stau la temelia activității sale închi-
nată patriei și poporului. Considerăm că
prin studiul istoriei se poate ajunge la
aceste rezultate nu printr-un rezumat
fidel și succint al tuturor cunoștințelor, ci
prin alegerea celor mai semnificative mo-
mente și tratarea lor pe înțelesul copiilor
de vîrsta respectivă. Supraîncărcarea cu
multe capitole face să ne scape esențialul.
Or. pornind de la puținele teme cu con-
ținut istoric cuprinse în manualele cla-
selor precedente, manualul de clasa a IV-a
ajunge să conțină 180 de pagini.
Teme ca acelea predate în primele două
lecții, referitoare la începuturile vieții oa-
menilor pe pămînt, chiar dacă sînt într-o
măsură interesante, nu reprezintă
oare o supraîncărcare de cunoș-
tințe ? N-ar fi fost mai nimerit ca în cla-
sa a IV-a să se înceapă studiul istoriei
poporului nostru de la daci ? O analiză mai
atentă ar permite să se reducă din tema-
tica acestui obiect de studiu și alte capi-
tole.
Unele lecții în manualul de istorie al
clasei a IV-a sînt prezentate rece nu
deschid o perspectivă optimistă asupra
evoluției evenimentelor relatate. Iată,
bunăoară, lecția despre răscoala din
1907, din care elevii rămîn doar cu
compasiunea pentru miile de țărani
uciși mișelește, fără a avea perspectiva
optimistă a dezvoltării sociale. Același lu-
cru se poate spune și despre efectul lec-
țiilor privind lupta clasei muncitoare, lec-
ții care nu prezintă și rezultatele ulterioare
ale acestor lupte.
De asemenea „înființarea Partidului Co-
munist Român" trebuia prezentată mai
amplu, ca o încununare a luptei clasei mun-
citoare din țara noastră, evidențiindu-se
prin- fapte și exemple caracterul revoluțio-
nar al partidului. Simpla formulare de
„partid revoluționar" rămîne pentru copii
abstractă, neînțeleasă în esență.
Elevii claselor mici manifestă și ei un
interes deosebit față de studiul istoriei. Și,
pe ei îi pasionează faptele eroice ale stră-
moșilor noștri. De aceea asigurînd lecțiilor
de istorie un conținut corespunzător, influ-
ențăm cu cele mai pozitive rezultate dez-
voltarea acestor elevi.
Consider că ar prezenta mult interes
pentru elevi și cunoștințe mai ample des-
pre felul de viață al poporului, despre pro-
ducția bunurilor ce le erau necesare, des-
pre meșteșuguri, despre industrie, despre
relațiile dintre patroni și muncitori în
aspecte concludente privind formele de
exploatare.
Din istoria contemporană a patriei, tre-
buie să prezentăm realizările prin care s-au
împlinit visurile pentru care au luptat vea-
curi de-a rîndul strămoșii noștri. In pre-
darea acestor lecții elevii să fie solicitați
a contribui activ cu propriile lor cunoștințe
pe care le-au dobîndit din viața care îi
înconjoară. Astfel de lecții au cele mai
bune rezultate în cunoașterea orînduirii
sociale în care trăiesc, în înțelegerea de
către școlari a caracteristicelor socialis-
mului care se desăvîrșește în patria noas-
tră.	i
Aceasta constituie numai cîteva sugestii
făcute din dorința ca studiul istoriei la
clasele mici să contribuie cît mai eficient
la educația patriotică a elevilor. Sîntem
siguri că și alte sugestii vor fi aduse în
continuare de cadrele didactice animate
de dorința îmbunătățirii permanente a
învățămîntului din patria noastră.
ONIȚA GLIGOR
La o oră de lecturi istorice.
MUNTE
ESENȚIALE
Alt PRACTICII
CONTINUE
Valorificarea resurselor instruc-
tive pe care le oferă, acum, Ia în-
ceput de an școlar, practica con-
tinuă de două săptămini in agri-
cultură, este o problemă de actu-
alitate care preocupă atit con-
ducerile școlilor cît și pe profe-
sorii de specialitate. Materialul
metodic existent in această pri-
vință, fiind departe dc a da
răspuns tuturor problemelor pe
oare le ridică această latu-
ră a acțiunii, se ajunge de-
seori la soluționări dintre cele
mai diverse. Cea mai păgu-
bitoare, pentru școală, dintre
aceste soluționări este aceea, din
păcate destul de răspîudită, de a
neglija aspectul instructiv și e-
ducativ al practicii. A lăsa să se
piardă aceste valențe esențiale
ale organizării practicii, înseamnă
implicit că admitem posibilitatea
ca elevii să nu cîștige pe planul
cunoașterii nimic mai mult decît
ar fi înțeles participind la ace-
leași operații alături dc părinții
lor. Este deci o datorie esențială
a conducerii fiecărei școli de a se
situa în fruntea acțiunilor pri-
vind organizarea practicii conti-
nue, mobilizînd toate resursele
pentru valorificarea integrală a
valențelor instructive și educa-
tive ale acesteia.
Posibilitățile în domeniul in-
struirii elevilor oferite de prac-
tica de două săptămîni afectează
diferite laturi ale cunoașterii le-
gate de studiul agriculturii, bio-
logiei, chimiei, geografiei. Așa
incit, dc la început, se pune pro-
blema colaborării dintre profeso-
rii de specialități diferite pentru
a alcătui planul de desfășurare a
practicii, pentru a alege — ți-
nînd seama de clasele care par-
ticipă — problemele teoretice ce
urmează să fie consolidate. Direc-
torul liceului din Mizil, tovară-
șul Constantin Drăjneanu, vor-
bindu-ne despre acest aspect al
problemei, ne arată că în planul
de desfășurare a practicii, care
se efectuează în acest an la re-'
coltatul viilor dintr-un G.A.S.,
au fost prinse probleme teore-
tice privind studiul celulei și a]
țesuturilor viței de vie, rolul lor
în viața plantei, studiul funcții-
lor de nutriție, înmulțirea. To-
todată se vor prezenta implicațiile
legate de mecanismul fotosinte-
zei, stadiul actual al cercetărilor
în acest domeniu, importanța lor
practică, alături de examinarea
rolului pe care-1 are solul asupra
dezvoltării plantei, de procesele
chimice care intervin în timpul
vinificațlei etc.
Planul de practică al unor școli
din regiunile Argeș și Oltenia cu-
prinde o prezentare amplă, în
condițiile, specifice ale activității
unităților agricole socialiste din
locurile respective, a înfăptuirilor
de seamă ale agriculturii noastre
ca urmare a aplicării in viață a
sarcinilor Congresului al IX-lea
al P.C.R.
Fără îndoială aspectul princi-
pal al practicii continue îl consti-
tuie participarea elevilor la lucră-
rile agricole specifice, efectuate în
această perioadă, în principalele
zone de cultură. Dar practica, prin
însăși concepția ei, nu exclude, ci
implică o organizare cu caracter
didactic, realizarea unor legături
cuprinzătoare în vederea conso-
lidării unor cunoștințe teoretice,
șl desfășurării rodnice, în conti-
nuare, a unor acțiuni educative.
C. RADOI
Oră de practică la Liceul industrial de construcții din Capitală.
Piedici în însușirea definițiilor
Lupta deschisă dusă împotriva forma-
lismului și a didacticismului în procesul de
învățămînt este uneori rău înțeleasă. Sînt
unii dintre noi, de pildă, care consideră că
a pretinde elevilor să-și însușească o de-
finiție sau regulă în mod riguros exact,
este o chestiune de formă, la care se poate
renunța, sau chiar împotriva căreia trebuie
luptat.
Un asemenea punct de vedere înseamnă,
în fapt, a contrazice principiul însușirii te-
meinice a cunoștințelor ce ne obligă a-i
conduce pe elevi către înțelegerea clară a
întregului conținut de idei pe care îl cu-
prinde o definiție sau o regulă.
Fixarea generalizărilor, a principiilor și
a legilor este absolut necesară. Ea trebuie
să se facă însă concis și precis, fără nici o
confuzie de idei. Și iată de ce volumul de
cuvinte care intră in alcătuirea unei defi-
niții este adeseori fix, reducindu-se la ce
este necesar și suficient pentru formularea
limpede, completă și fără echivoc a ceea ce
vrem să definim. Iată, de ce teoremele de
geometrie, regulile de calcul aritmetic sau
algebric, legile și principiile care stau la
baza unor științe ca fizica și chimia nu
au suferit modificări esențiale în enunța-
rea lor de-a lungul veacurilor, decît atunci
cînd ele au fost impuse de noi constatări
privitoare la structura, la esența materia-
lului studiat.
Astfel ar trebui să stea lucrurile și la
gramatică, în ceea ce privește modul în
care sînt cuprinse în definiții părțile de vor-
bire, părțile de propoziții și construcțiile sin-
tactice unde nu s-au produs schimbări de
structură. De cînd e limba, părțile de pro-
poziție și părțile de vorbire sînt aceleași.
Totuși, fără ca propoziția, de pildă, să în-
semne altceva astăzi decît a însemnat cu
cîțiva ani în urmă, aceasta acum se defi-
nește altfel. Propoziția nu mai este „o gîn.
dire, exprimată oral sau în scris" (definiție
care se încadra în rigorile logice ale ra-
ționamentului ca proces de gîndire : stabi-
lirea raportului dintre două noțiuni), ci
este definită acum „o comunicare făcută
cu ajutorul unui singur predicat". De ce
s-a adoptat această nouă definiție ? Oare
termenul comunicare îl înlocuiește cu mai
mult succes pe acela de gîndire ? Nu ve-
dem cum însă am putea să admitem acest
lucru. Dar noua definiție implică ideea de
predicat, idee care se formează la elevi in-
tr-o lecție ulterioară predării propoziției.
Or, logica pretinde ca toți termenii folo-
siți într-o definiție să fie pe deplin cunos-
cuți.
Modificarea definițiilor creează nebulozi-
tate. Se opune principiului didactic al sis-
tematizării. Așa cum am arătat mai sus, o
definiție nouă trebuie să fie impusă de o
modificare survenită în structura fenome-
nului, în cazul nostru, gramatical, ce se
definește. Altfel nu-și are rostul. Schimba-
rea edițiilor și a autorilor manualelor di-
dactice nu ar trebui sa implice și schimba-
rea definițiilor. Un manual nu își capătă ca-
racterul de „nou" prin contorsionări de fra-
ză cînd e vorba de reguli și definiții, ci prin
originalitatea și calitatea metodei de ex-
punere prin bagajul informativ mai bogat,
mai ilustrativ pentru diferitele fenomene
gramaticale. în școală se lucrează după
principiul sistematizării și al continui-
tății. Trecerea elevului de pe o pozi-
ție pe alta în timpul atît de scurt al șco-
larității sale înseamnă o abatere de la
linia principiului, abatere a cărei conse-
cință pentru elev este haosul, este deruta.
Lărgirea sferei de conținut noțional, im-
pusă de creșterea potențialului de gîndire
și de extinderea orizontului de cunoaș-
tere al elevului nu justifică modificarea
definiției. Este adevărat că, pe măsură ce
înaintează în vîrstă și promovează clasă
cu clasă, elevul observă noi și noi propri-
etăți ale elementelor gramaticale învățate.
Aceste proprietăți nou constatate nu nu-
mai că nu impun modificarea definiției
inițiale, dar o întăresc, o precizează mai
bine, o fixează în cadrul cuvintelor ce o
alcătuiesc. Astfel stau lucrurile și la cele-
lalte științe. De pildă, la geometrie ; „Pa-
ralelogramul este un patrulater cu latu-
rile paralele două cîte două". Aceasta este
definiția unică a paralelogramului. O în-
vață elevul în clasa a Vl-a și o aude tot
astfel enunțată și la facultate, mai tîrziu.
Ce se întîmplă însă cu definițiile din ma-
nualele de gramatică ? în clasa a V-a, ele-
vul învață, de pildă, că „Partea de vorbire
care arată o calitate a unui obiect (ființă,
lucru, fenomen) se numește adjectiv". în
clasele a Vl-a și a Vil-a, că „Adjectivul
este partea de vorbire flexibilă care arată
o însușire (s.n.) a unui obiect", iar în clasa a
VlII-a învață că „Adjectivul este partea
de vorbire care se declină și arată o însu-
șire a unui obiect".
Trei definiții deci, pentru aceeași no-
țiune.
Cea din clasele a Vl-a și a VII-a este mai
completă și mai simplă decît aceea din a
VlII-a, pentru că flexibilitatea este o sferă
mai largă decît declinabilitatea (Adjec-
tivul flexionează doar și după gen și nu-
măr nu numai după caz !) Iar definiția din
clasa a V-a este mai bună decît cele din
clasele a Vl-a și a VII-a pentru că în clasa
a V-a nu mai e vorba de „însușirea obiec-
tului" (construcție care poate să conducă
și la sensul de a-ți însuși un obiect).
Totodată definiția din clasa a V-a mai
are o calitate : elimină condiția flexibili-
tății (care este o proprietate a adjectivu-
lui și care iese deci din limitele definiției).
Pe de altă parte, sînt și adjective neflexi-
bile, ca de pildă : sadea, asemenea (tri-
unghiuri), aidoma — care deși constituie
excepții ar trebui și ele luate în evidență,
în cazul cînd am cuprinde în definiții și
lucruri neesențiale. Atunci de ce nu s-a
repetat și în manualele claselor următoare,
definiția din clasa a V-a ? (cu foarte mici
retușuri ea ar fi fost cît se poate de bună).
Ce aduc nou, util, variantele din clasele
următoare ?
Și modul de definire al prenumelor su-
feră unele variații. La clasele a V-a (pag.
160), respectiv a Vl-a (pag. 186) și a VII-a
pag. 194) se arată că : „Pronumele care de-
semnează diferitele persoane (s. n.) se nu-
mește pronume personal" pe cînd Ia clasa
a VlII-a (pag. 213) definiția sună astfel:
„Pronumele care, prin formele lor, fac
deosebirea dintre diferitele persoane, (s. n.)
se numesc pronume personale". Pe lîngă
dezacordul între ele, definițiile acestea ni
se par neclare și în măsura în care cuvîn-
tul persoană (luat singur, fără precizarea
că e vorba de persoana gramaticală) ne
trimite la persoană=om, ceea ce i-ar pu-
tea face pe unii elevi să înțeleagă că pro-
numele personal înlocuiește numai sub-
stantive nume de oameni.
Nu înțelegem de asemenea de ce la toate
felurile de pronume se cuprinde în defini-
ție formula : „Pronumele care înlocuiește
numele unui obiect". Doar la definiția pro-
numelui se arată clar că pronumele ține
locul unui substantiv ! La pagina 197 (ma-
nualul de clasa a VII-a). despre pronumele
reflexiv, se afirmă: „Pronumele care ține
locul obiectului (s.n.)...“ Este un nonsens.
Care obiect poate să fie înlocuit cu un pro-
nume ? !
Considerăm de o stringentă actualitate
concentrarea definițiilor gramaticale în
forme admise de logică, pentru adoptarea
de definiții unice.
Ne dăm seama că unele dintre elemen-
tele gramaticale nu pot fi cuprinse în de-
finiții juste, complete. Acestea sînt cîteva
numai. Cele mai multe se încadrează însă
pe deplin în rigorile logicii. Or, tocmai a-
cestea sînt prezentate în manuale prin
formulările hibride, inutil prolixe. Este
necesar să se cadă de acord asupra defini-
țiilor. Precise și concise, adică reduse la
general proxim și la diferența specifică, ele
nu numai că nu ar constitui o povară pen-
tru elevi, ci i-ar ajuta efectiv la analiză,
atunci cînd ei ar oscila între mai multe so-
luții.
Prof. OLIVIU NEGOIȚA
PAGINA 3
Activitatea organizațiilor sindicale
De la realizările actuale, mai departe
De curind, Comitetul Uniunii Sindicatelor din Invățămint și
Cultură a organizat în toate regiunile țării un instructaj Ia care au
participat președinții, vicepreședinții și secretarii comitetelor sin-
dicatelor din învățămînt. In cadrul acestui instructaj au fost prezen-
tate două expuneri: „Sarcinile sindicatelor din învățămînt în etapa
actuală, în. lumina hotărîrilor celui de al IX-lea Congres al Partidu-
lui Comunist Român" și „îmbunătățirea organizării muncii, a sti-
lului și metodelor de activitate a organelor și organizațiilor sindicale
din învățămînt".
In cadrul instructajului numeroși participanți au împărtășit din
experiența dobîndită de către sindicatele din care fac parte, au
analizat cu spirit de răspundere lipsurile existente și au făcut pro-
puneri concrete pentru îmbunătățirea pe mai departe a activității
sindicatelor din școli în lumina indicațiilor primite.
In rîndurile de mai jos prezentăm cîteva aspecte ale activității
unor organizații sindicale, expuse cu prilejul acestor instructaje de
către președinții sindicatelor respective.
Răspuns la probleme
de actualitate
La baza unei activități fruc-
tuoase și utile stă, fără îndoială,
buna organizare a muncii, antre-
narea tuturor cadrelor didactice la
îndeplinirea sarcinilor ce revin
sindicatelor din școli — a arătat
prof. Livia Popa, președinta co-
mitetului sindicatului de Ia Liceul
nr. 2 din Pitești. De la bun început
noi am cuprins în planul de muncă
al comitetului obiectivele majore
care stau în fața noastră și am
prevăzut măsuri concrete pentru
îndeplinirea lor. Cunoscînd din
timp planul general de muncă al
școlii și colaborînd îndeaproape cu
direcția, am căutat să orientăm
eforturile noastre spre sprijinirea
eficientă a procesului instructiv-
educativ. Astfel, sindicatul a reușit
să organizeze acțiuni specifice pe
Ițnie profesională — în pas cu
măsurile luate de conducerea șco-
lii — dar nu paralele. Răspunzînd
unei cerințe de stringentă actuali-
tate, de pildă, am organizat in-
teresante schimburi de experiență
îptre cadrele didactice de aceeași
specialitate, privind metodele noi
folosite pe linia modernizării învă-
țămîntului. Această temă a con-
stituit și obiectul dezbaterilor unei
ședințe a comitetului sindicatului,
cii care prilej s-au analizat rezul-
tatele obținute în acest domeniu
și s-au luat măsuri pentru extin-
derea lor în viitor.
. în scopul îmbunătățirii continue
a procesului de învățămînt, comi-
tatul sindicatului a orientat tema-
tjea adunărilor în grupele sindicale
spre problemele de interes gene-
ral, căutînd să nu le repete pe cele
dezbătute în consiliile pedagogice
sau în comisiile metodice. Așa se
face că anumite teme ca: „Mij-
loacele și procedeele folosite de
cadrele didactice pentru controlul
cunoștințelor elevilor" sau „Con-
tribuția membrilor de sindicat în
vederea încheierii cu succes a anu-
lui școlar" au suscitat un mare
interes.
La inițiativa comitetului sindi-
catului, în colaborare cu comisiile
metodice, s-au organizat în școală
cîteva interesante anchete. Una
din acestea a avut la bază între-
barea : „în ce stadiu vă aflați cu
pregătirea elevilor din clasa a Xl-a
pentru examenul de bacalaureat?"
Fiind organizată în perioada cînd
problema aceasta trebuia să fie în
atenția profesorilor clasei a Xl-a
ancheta a fost de un real folos.
Acțiuni pentru ridicarea
culturii profesionale și
generale cadrelor
didactice
Continua perfecționare a pregă-
tirii profesionale, ridicarea la un
nivel superior a măiestriei peda-
gogice a fost una din preocupările
noastre principale — a spus învă-
țătoarea Aurelia Năcuță, preșe-
dinta comitetului sindicatului în-
vățămînt din orașul Bacău. Comi-
tetul sindicatului a desfășurat o
susținută muncă de antrenare a
cadrelor didactice îndeosebi a ce-
lor cu bogată experiență la stu-
dierea și elaborarea unor lucrări
științifice. Astfel, la inițiativa bi-
rourilor de grupe sindicale, în mai
multe școli din oraș au fost stu-
diate o serie de teme, care apoi
au format obiectul unor dezbateri
în comisiile metodice. Așa au fost,
bunăoară, temele: „Prevenirea și
combaterea greșelilor tipice de or-
tografie și punctuație la clasele
I—IV", „Munca independentă a
elevilor", „Cum înlăturăm însuși-
rea mecanică și formală a cunoș-
tințelor" și altele. Pe baza unui
studiu privind cauzele rămînerii în
urmă la învățătură, pe care l-am
efectuat, vom organiza, în curînd,
un simpozion pe această temă.
Și alte acțiuni organizate de co-
mitetul nostru au venit să contri-
buie la ridicarea măiestriei peda-
gogice, la îmbogățirea culturii pro-
fesionale, în general. Cu ajutorul
Comitetului regional de cultură și
artă am organizat un ciclu de con-
ferințe la care am invitat și o
serie de conferențiari din Bucu-
rești. Dintre conferințe cităm cî-
teva care s-au bucurat de o bună
primire : „Unele probleme ale di-
dacticii moderne", „Personalitatea
profesorului", „Menirea intelectua-
lului în societatea socialistă",
„Educarea tinerei generații în spi-
ritul umanismului socialist" etc.
Un loc important în activitatea
sindicatelor de sprijinire a muncii
profesionale a cadrelor didactice
îl ocupă și informările operative
asupra noutăților apărute în do-
meniul pedagogiei și al diferitelor
ramuri ale științei — a arătat
prof. Victor Bîrsan, președintele
comitetului sindicatului învățămînt
din orașul Brașov. Birourile gru-
pelor sindicale din majoritatea
școlilor orașului organizează peri-
odic, înainte de începerea sau după
terminarea cursurilor, scurte in-
formări asupra celor mai noi des-
coperiri ale științei, asupra cuceri-
rilor în domeniul pedagogiei,
psihologiei și sociologiei, precum
și dezbaterea celor mai importante
articole apărute în presa pedago-
gică și de specialitate. Tot în acest
scop, în unele școli, cum ar fi
Școala generală nr. 13 a fost or-
ganizat un „Colț informativ" la
care sînt afișate periodic liste bi-
bliografice și scurte prezentări de
cărți. Acest material informativ
este de un real folos cadrelor di-
dactice în munca lor profesională,
ca și în pregătirea examenelor
pentru obținerea gradelor didac-
tice.
Bogată activitate
cultural'educativă
Considerînd drept una din sar-
cinile sale însemnate aceea de a
antrena cadrele didactice într-o
activitate cultural-educativă cît
mai interesantă și mai variată, co-
mitetul nostru a căutat că asigure
o mare diversitate și un bogat con-
ținut acestei activități — a ară-
tat prof. Ion Stăncioi, președintele
Comitetului sindicatului învăță-
mînt din Constanța. La clubul sin-
dicatului nostru, cadrele didactice
au găsit oricînd manifestări cul-
ral-artistice care să corespundă
exigențelor și preocupărilor lor.
Un fapt pozitiv este acela că Ia
realizarea acestor manifestări au
participat numeroși membri de
sindicat. Iată — citate la întîm-
plare — cîteva din aceste mani-
festări desfășurate la club : „Unele
metode ale predării compunerii",
referat științific ținut în fața ca-
drelor didactice care predau la
clasele I—IV de către învățătoarea
Aurelia Drăgan, medalionul literar
„Duiliu Zamfirescu". pregătit de
prof. Ruxandra Moia, o audiție de
muzică simfonică organizată de
prof. Dumitru Galavu, seară li-
terară „Dumitru Anghel — poetul
florilor" pregătită de prof. Ion
Muche și multe altele.
Un mare număr de cadre didac-
tice participă la formațiile artis-
tice ale sindicatului. Corul, de
pildă, a prezentat în anul trecut
spectacole de un ridicat nivel ar-
tistic, bucurîndu-se de calda apre-
ciere a publicului constănțean. De
asemenea, o atenție deosebită a
acordat comitetul sindicatului
muncii cu cartea în rîndul cadre-
lor didactice, popularizării susți-
nute a literaturii beletristice, pe-
dagogice și de specialitate.
Aspectele prezentate mai sus sînt numai cîteva crîmpeiedintr-o
bogată activitate în care s-a acumulat o valoroasă experiență. Pe
baza acestei experiențe și aplicînd indicațiile concrete pe care le-au
cuprins expunerile din cadrul instructajului, organizațiile sindicale
își vor putea spori tot mai mult aportul la continua îmbunătățire
a activității instructiv-educative din școli.
URMELE ISTORIEI n- Cetate romană din Munții Apuseni.
CALEIDOSCOP
• La un examen de baca-
laureat din iunie 1897 pre-
ședinte fiind D. Onciul de la
Facultatea de istorie, iar
profesorul C. I. Istrati mem-
bru în comisie, îi reveni lui
Istrati sarcina de a suprave-
ghea lucrarea scrisă. A doua
zi, Onciul semnală comisiei
un fapt de necrezut: cu
toate că fuseseră înscriși 50
de candidafi, apăruseră 51
de teze. „In definitiv, cum
se prezintă aceea care este
în plus ?“ întrebă un mem-
bru al comisiei. Onciul
răspunse : „Slăbuță. E notată
cu șase". Atunci profesorul
Istrati interveni ; „E un mare
noroc că am izbutit eu, pro-
fesor universitar și membru
examinator să iau nota 6 la
examenele dv.", și explică
în continuare de ce scrisese
teza, semnată C. I. Spiru.
Vroia să demonstreze exce.
sivele pretenfii ale profeso-
rilor comisiei din care făcea
parte.
• Xilogravura a apărut In
Coreea cu începere din anul
1022, iar în anul 1232 au fost
introduse literele metalice
turnate în matrițe de porțe-
lan. Decretul regelui Thai-
Tiong din anul 1403, justi-
fica înființarea unei turnă-
torii de asemenea litere prin
cuvintele: „Cărțile sînt fără
doar și poate de mare folos
pentru cîrmuirea țării. Re-
galul nostru de răsărit se
află situat peste mare și nu-
mai rareori ne sosesc cărți
din altă parte ; tablele de
lemn se tocesc 'degrabă S'
e greu să cioplești table de
lemn pentru toate cărțile
din lumea largă. De aceea
voința noastră și legea dată
de noi e să se făurească li-
tere din aramă și să se tipă-
rească fiecare carte astfel
îneît cunoștințele literare să
se răspîndească pe cît se
poate spre cît mai mare fo-
los".
Evoluția stării psihice
a elevilor la lecție
(Urmare din pag. 1)
Dinu Șerban
Expoziția profesorului-pictor Dinu Șer-
ban — deschisă în sala Magheru — se im-
pune prin caracterul ei de largă respirație
lirică. Pictorul Dinu Șerban este atras de
poezia peisajului deschis, a orizontului
larg. Nu întîmplător, ci voit, sînt
alese acele peisaje care dau sentimentul
de liniște, de echilibru sufletesc. In mijlo-
cul naturii, artistul se regăsește pe el în-
suși. Temperamentul său este mărturisit
din plin în picturi ca „Drum pe lîngă Sa-
bar", „La marginea Bucur eștiului", „Pod
peste Argeș", Peisaj" etc.
Din repertoriul artistic al lui Dinu Șer-
ban nu lipsește nici peisajul industrial. In
expoziția sa întîlnim tablouri ca : „Uzina
Stegul Roșu", „Turnuri de răcire", „In
uzină" etc. Aceasta se afirmă însă prin pi-
torescul lor exterior, prin impresia ce o
lasă pe retină.
Cele cîteva portrete prezente în această
expoziție a artistului sînt realizate cu
multă înțelegere pentru acest gen artistic,
filtrînd deopotrivă multă căldură și o at-
mosferă plină de demnitate. „Grup de ță-
rani" este o compoziție căreia ritmica ver-
ticală îi imprimă vigoare și patetism, fără
a cădea nici o clipă în grandilocvență.
Chiar florile („Crizanteme", „Crinul") și
obiectele („Natură statică cu oale") au în
ele ceva solemn.
Sobrietatea mijloacelor de expresie, prin
sublinierea a ceea ce este esențial și expre-
siv este dominanta stilului artistic al pic-
torului Dinu Șerban. Departe de planturo-
zitate, pictura lui nu cade nici în extrema
simplificărilor în care adesea este sacrifica-
tă spontaneitatea liniei și sensul formelor,
'Artistul nu-și subordonează viziunea unor
preocupări stilistice exterioare, precon-
cepute. Culorile, ca și linia, calme, liniști-
toare, lipsite de stridențe și soluții artifi-
cioase, împlinesc în mod adecvat optica
picturală a artistului.
Expoziția — în ansamblul ei — prezintă
unitate, reliefînd pregnant personalitatea
artistului, și se impune prin limpezime și
seninătate.
Dumitru Pasima
S-a creat o tradiție ca în sala de expozi-
ții a Institutului de arte plastice „Nicolae
Grigorescu" să se organizeze expozițiile de
debut ale unor valoroși absolvenți ai
acestui institut. Aici — în sala „Ka-
linderu" — și-a deschis expoziția de
început, tînărul profesor-sculptor Du-
mitru Pasima. Spirit receptiv, artis-
tul expozant își pune multiple pro-
bleme, a căror arie se întinde de
la preocupările pentru echilibrul statuar
și de compoziție, pînă la conturarea unor
viziuni care implică variate căi de expre-
sie.
Dumitru Pasima manifestă reale posibi-
lități portretistice. Fiecare lucrare — în-
scrisă nediferențiat în catalog „portret" —
se deosebește de celelalte prin problema-
tica plastică, prin individualizarea psiho-
logică a personajelor și prin soluțiile com-
poziționale.
Portretele realizate de Pasima au ex-
presie, vitalitate și forță interioară.
Pasima este în plină căutare. Viitoarele
sale manifestări artistice vor defini drumul
pe care se va statornici; oricare va fi dru-
mul ce-l va urma, lucrările expuse ne dau
certitudinea dezvoltării unei viguroase
personalități artistice,
Conf. univ. ALEXANDRU TOHANEANU
se desfășoară în acest cadru sau sub direc-
ta sa influență. Avem în vedere totodată
faptul, că profesorul de limba maternă, în-
vățîndu-1 pe elev să se exprime în mod co-
rect, oral și scris, nu obține realizări nu-
mai pentru obiectul de învățămînt pe
care-1 predă ; dezvoltînd dragostea și res-
1 pectul pentru trecutul de luptă și realiză-
rile poporului nostru, profesorul de isto-
rie nu vine numai în sprijinul predării is-
toriei patriei; la fel și cel de matematică,
fizică etc.
La elevii din clasele mici, ponderea în
determinarea stării psihice la lecție este
dată în același timp de către anumite ele-
mente afective — modul apropiat sau dis-
tanțat de comportare al profesorului, felul
în care încurajează conștiinciozitatea i și
eforturile elevilor; atitudinea față de ei
în timpul lecțiilor, în pauze, cît și în
afara școlii. La elevii din clasele mari,
ponderea în susținerea și orientarea acti-
vității, cît și în privința stării psihice la
lecție o dețin mai mult factorii cognitivi,
iar pe baza acestora interesele de cu-
noaștere și conturarea unor elemente de
interese profesionale.
întîlnim totuși elevi, care deși înțeleg
cunoștințele care li se predau, — mani-
festînd atît atașament față de școală, cît
și special față de unele obiecte de învă-
țămînt —, nu reușesc să imprime activității
lor școlare un ritm susținut. îndeobște
aceștia sînt deficitari în primul rînd la
eforturile de voință.
Asigurarea unei pregătiri temeinice prin
intermediul fiecărei lecții este indisolubil
legată de creșterea responsabilității față
de activitatea de elev — ca sarcină socială,
în condițiile regimului socialist trebuie să
crească simțul acestei responsabilități;
deoarece se poate face apel la toți factorii
stimulatori, atît în cadrul școlii, cît și în
afara ei. Simțul responsabilității trebuie
cultivat la toate clasele ; datorită expe-
rienței pe care o acumulează și a evolu-
ției psihice, ne așteptăm însă ca la clasele
mari el să fie deja mai dezvoltat, oglin-
dindu-se această dezvoltare îndeo'sebl în
rezultatele pe care le obțin elevii la în-
vățătură.
Sub aspect psihologic, atașamentul ine-
gal al elevilor din clasele mari față de
unele lecții — aparținînd unui obiect de
învățămînt sau altul, precum și față de
altele — aparținînd unei categorii de o-
biecte de învățămînt, — nu are de obicei
la bază aceleași motivații ca la elevii din
clasele mici. Lă clasele mari, ponderea
trecînd în mod evident pe seama satis-
facerii curiozității științifice, devin domi-
nanți factorii cognitivi, iar cei afectivi și
voliționali dobîndesc rol auxiliar, subor-
donat. Tocmai de aceea, raportînd afec-
tivitatea și voința la interesele de cu-
noaștere și profesionale, putem vorbi des-
pre existența, chiar și în aceste condiții,
a unei afectivități cognitive (de ex. emoții
și sentimente de cunoaștere) și de pro-
cese voliționale direcționale și structu-
rate cognitiv. La clasele mari, mai mult
decît la celelalte, trebuie deci acționat pe
calea formării convingerii elevilor pentru
asigurarea unui atașament pozitiv gene-
ral față de toate obiectele de învățămînt.
în condițiile regimului nostru întreaga
societate își aduce contribuția la reușita
procesului instructiv-educativ din școală.
Tocmai de aceea este necesar, să ținem
seama de varietatea și complexitatea fac-
torilor care influențează asupra stării
psihice a elevilor la lecție și să-i orientăm
în așa fel îneît ei să-și sporească influ-
ența pozitivă ; prin aceasta asigurăm efi-
cacitatea fiecărei lecții: în parte și a pro-
cesului instructiv-educativ în totalitatea
lui.
• O veche legendă chi-
neză povestește că împăra-
tul U din dinastia veche
Han, care trăia prin secolul
al ll-lea î.e.n. a căzut la pat,
greu bolnav. Prințul Uei,
moștenitorul tronului, finea
mult să meargă să-l vadă,
deși știa că această vizită
l-ar putea înfuria pe împă-
rat, înfrucît nu-i plăceau oa-
menii cu nasul mare, iar
prințul era renumit în tot
imperiul pentru dimensiu-
nile respectabile ale nasului
său. Ce să facă ? Cian-Ciun,
sfetnic al curții, socotind că
i-a venit și lui ap la moară,
căci nu-l putea suferi pe
prințul moștenitor îi dădu un
sfat perfid : „Lipește-fi pe
nas o bucată de hîrtie și cu .
siguranță că împăratul va fi
impresionat de delicatețea
gestului tău". Zis și făcut.
Efectul vizitei însă a fost
teribil. La vederea prințului
cu nasul adăpostit sub hîr-
tie, împăratul a început să
răcnească ieșit din fire;
„Ai crezut că am murit și
ți-ai lipit hîrtie pe nas ca
să nu simți mirosul?" Prințul
a fost dat afară și și-a pier-
dut dreptul de moștenitor.
Triumful lui Cian-Ciun este
însemnat însă mai ales pen-
tru istoria științei, deoarece
relatarea lui constituie cea
mai veche referire la exis-
tența hîrtiei (fabricată din
deșeuri de mătase) în China
Antică (finele secolului
II î.e.n.).
Manuale cu... surprize
F
O
I
L
E
T
□
N
Una dintre marile
bucurii pe care înce-
putul anului școlar
le prilejuiește elevi-
lor o constituie pri-
mirea manualelor
noi. Pentru ca aceas-
tă bucurie să fie cît
mai deplină. Editura
didactică și pedago-
gică, împreună cu ti-
pografiile care exe-
cută manualele, se
străduiește an de an
să le facă mai fru-
moase, cu ilustratii
mai atrăgătoare le-
gindu-le în coperte
de plastic sau pîn-
zate.
Dincolo de aceste
strădanii evidente se
întrevăd uneori une-
le urme ale nepăsă-
rii, mărunte, izolate,
dar care totuși, întu-
necă bucuria fireas-
că a unor școlari. Vă
închipuiti, de pildă,
chipul elevului care
știind că a venit a-
casă cu manualul de
limba română de cla-
sa a IX-a observă
consternat că între
coperte se găsește
Geografia pentru cla-
sa a Xl-a ? Aseme-
nea volume rebut
(cîte oare? !) au ieșit
pe porțile Combina-
tului poligrafic „Ca-
sa Scînteii" datorită
neglijentei unor lu-
crători de la legăto-
rie și golurilor în
sistemul de lucru al
controlului tehnîc de
calitate. O anomalie
asemănătoare a pre-
zentat și manualul
de limba română
pentru clasa a III-a
între copertele căru-
ia se găsea aritmeti-
ca de clasa a VH-a.
întreprinderea po-
ligrafică „13 Decem-
brie" a reușit totuși
să atingă adevărate
recorduri de neaten-
ție. „Limba română"
de clasa a IX-a cu-
prinde un intermez-
zo de geometrie la
paginile 49—58. In
felul acesta elevii pot
stabili legături între
genurile literare și
teorema lui Pitagora,
studiu pe care, după
cîte știm, nu l-a în-
treprins și la care nu
s-a gîndit încă nici
un istoric literar. In
acest context, desi-
gur coperte legate
de-a-ndoaseleai a-
proape că nici nu
mai uimesc decît prin
frecventă. (Geome-
tria analitică cl.
Xl-a, Istoria Româ-
niei cl. VIII-a sau a
X-a etc.).
Dacă literatura
contemporană ne-a
deprins cu versul
alb. unele tipografii
caută se pare, să in-
troducă în didactică,
metoda filelor albe.
Datorită lor unii e-
levi pot găsi la capă-
tul a 100 de pagini o
oază de liniște și
pace, se pot recrea
desenînd, scriind poe-
zii sau făcînd rezu-
mate din capitolele
precedente. Aseme-
nea „inovații" s-au
înregistrat la volume
din ;,Matematici spe-
ciale" de Șabac exe-
cutate de întreprin-
derea poligrafică „In.
formația", la unele
lucrări ale întreprin-
derii poligrafice „13
Decembrie" ș.a.
Și acestea nu sînt
singurele deficiențe
pe care le-au întîlnit
Ia manuale. Sînt des-
tul de numeroși ele-
vii care vor întîlni
manuale cuprinzînd
tipare suprapuse, pa-
gini legate invers,
file Incomplet impri-
mate, porțiuni de
carte legate cu dăr-
nicie de mai multe
ori, pagina-titlu pier-
dută pe undeva prin
mijlocul cărții și
multe altele, în func-
ție de imaginația și
priceperea (? !) legă-
torului.
Industria noastră
poligrafică, dotată cu
o tehnică avansată și
specialiști valoroși
care, anul trecut, în
confruntarea inter-
națională de la Leip-
zig a cucerit o me-
dalie de aur, cinci
de argint și de bronz
și cinci mențiuni
pentru calitatea gra-
fică a lucrărilor pre-
zentate, poate, desi-
gur, să elimine com-
plet asemenea defi-
ciente. Este necesar
pentru aceasta doar
ca exigența, simțul
de răspundere să fie
continuu și pretutin-
deni prezent.
H,LEREA
REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA i București, Piața Scînteii nr, 1, Telefon 17.60 20. Abonamentele M fee la oflcltl* poștale, factorii poștali și la dlfuzorll din nnltațll de Invățămint. Tiparul i Combin atul Poligrafic Case Scînteii. Piețe Sein teii, București
■ 1 ■
«.i sa ।