i
PROLETARI DIN TOATE [ĂR1LE, UNIȚ1-VÂI
GAZETA
■
' o




Anul XVIII
Nr. 864
Vineri 16 sept.
1966
k_4 pag. 25 bani Â
INVATAM INIULUI

EDITATA DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI SI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÎNT SI CULTURĂ

PROLOG
ISTORIA
ȘCOLII ROMÂNEȘTI
15 septembrie 1966...
In milioane de case e sărbătoa-
re. De fapt, e sărbătoare pe întreg
cuprinsul țării: începe un nou an
școlar. Este o sărbătoare a tutu-
ror, pe care, dacă am vrea
să o exprimăm în cifre, am apela
de fiecare dată la ordinul milioa-
nelor. Patru milioane de elevi au
tresărit emoționați la primul sunet
al clopoțelului. Milioane de părinți
le-au urmărit pașii sau i-au con-
dus pînă în pragul claselor curate
și luminoase, pe băncile cărora îi
așteptau aproximativ 26 de mili-
oane de manuale școlare gratuite,
shu pînă în pragul laboratoarelor
și cabinetelor școlare moderne do-
tate cu materiale didactice a căror
valoare se ridică anul acesta la
peste 50 de milioane de lei.
Ne-ar trebui milioane de ochi să
cuprindem cu privirea această săr-
bătoare minunată, bogată în fapte
și semnificații. Iată numai cîteva.
Secvențe dintr-o mare
sărbătoare
Ora 8...
în Balta Albă, în acest imens
cartier nou , modern, ca atîtea al-
tele din Bucv/rești și din țară, a-
sistăm la o mică festivitate emo-
ționantă. In jur mai este încă șan-
tier. Miroase a moloz. Macaralele
uriașe continuă să înalțe noi apar-
tamente.
Cu cîteva luni în urmă, atunci
cînd s-au mutat aici cei mai noi
locatari ai cartierului, a fost gata
și școala. Astăzi, cu cele 24 de săli
de clasă ale ei, strălucește sub pri-
virile admirative ale primilor săi
elevi, ale primelor cadre didactice
care vor preda aici, ale părinților
și ale constructorilor care privesc
emoționați de la înălțimea sche-
lelor ce se înalță peste drum.
A fost tăiată panglica de la in-
rare și acest gest inaugural, sem-
nificativ, a însemnat pentru toți
cei de față începutul unui nou an
de muncă în cea mai tînără școa-
lă. a Capitalei, Școala generală nr-
88.
...în altă parte a Bucureștiului, în
cartierul Ciulești, la Școala gene-
rală nr 166. Alături de noi, urmă-
rind emoționat cuvîntul de deschi-
dere, un părinte: muncitorul Radu
lorga. A însoțit-o pînă aici pe fiica
lui Manuela, care își începe acum
viața de școlăriță. Emoții de în-
ceput... Aflăm însă că Manuela
este numai unul din cei zece copii
at muncitorului Radu lorga. Pen-
tru toți a avut aceleași emoții. Cel
mai mare este inginer, altul este
student, altul muncitor calificat
într-o fabrică de medicamente, al-
tul elev la liceu, patru sînt elevi
ai școlii în care ne aflăm și alți
doi se pregătesc să vină aici în
anii următori.
Un simplu muncitor are astăzi
posibilități și condiții materiale,
să-i învețe carte pe toți cei
zece copii ai lui, să-i ducă pînă la
școlile cele mai înalte — iată un
alt fapt semnificativ întîlnit în a-
cest început de an școlar.
...La Craiova în același cadru
festiv, deschiderea noului an șco-
lar i-a găsit pe elevi și profesori
gata să-și înceapă munca. Un mare
număr de elevi, profesori și părinți
au fost de față la inaugurarea săr-
bătorească a cursurilor în cele 7
In momentul solemn al deschiderii cursurilor
licee de specialitate care tșl încep
în acest an activitatea aici. Profe-
sorii de la Liceul energetic, care va
funcționa cu cursuri de zi și serale,
ca și cei de la Liceul de mașini și
aparate electrotehnice, le-au vorbit
elevilor despre importanța pe care
o are pentru economia națională
această nouă formă de învățămînt,
înființată ca urmare a hotărîrilor
celui de al IX-lea Congres al
P.C.R., arătîndu-le ce perspective
largi vor dobîndi în urma însușirii
temeinice a cunoștințelor de cul-
tură generală și a pregătirii teore-
tice și practice de specialitate..
Cum a pornit munca
în noul an
O dată încheiate festivitățile
am pătruns în clase, în labora-
toare, în cancelariile profesorilor,
în cabinetele directorilor. Cum a
pornit munca în noul an școlar ?
La Liceul din Mizil, cursurile
‘au început imediat după festivita-
tea inaugurală. Primii care au in-
trat la ore au fost învățătorii de
la clasele I—IV și diriginții clase-
lor V—XL Directorul școlii, tov.
Const. Drăjneanu, ne prezintă
școala frumoasă și curată și, in
mod special, muzeul de istorie,
realizat prin strădaniile prof.
Const. Dragomirescu. Apoi ne vor-
bește despre munca noului an șco-
lar.
Un element esențial al bunei
desfășurări a muncii didactice încă
din prima zi îl constituie planul
general de muncă al școlii. Este
poate lucrul cel mai greu, cel mai
pretențios din tot ce a constituit
gama largă de probleme care tre-
buiau rezolvate pînă la deschide-
rea cursurilor. în fond, el oglin-
dește — prin felul cum cuprinde
problemele, prin felul cum își pro-
pune să le rezolve — capacitatea
colectivului pedagogic, purtînd pe-
cetea personalității directorului, a
învățătorilor și profesorilor care
au contribuit la conceperea și de-
finitivarea lui. Planul general de
muncă al liceului din Mizil este
pus la punct, urmînd ca discutarea
lui să aibă loc peste cîteva zile.
— Alcătuind planul general —
ne-a spus directorul Drăjneanu —
nu ne-am mulțumit doar cu enu-
merarea problemelor muncii noa-
stre în acest an, nici cu includerea
unor sarcini universal valabile —•
ca „asigurarea însușirii integrale
a prevederilor cerute de progra-
me", „întărirea disciplinei" etc.
Am căutat să gîndim pe durata
unui întreg an școlar măsurile
menite să ducă la îndeplinirea
sarcinilor fundamentale ale școlii,
în direcția determinată de condiți-
ile concrete în care lucrăm. Ne-am
propus, de pildă, să întărim carac-
terul științific al lecțiilor, legătu-
ra lor cu viața. De aceea în pla-
nul general am inclus sarcina de
a se înlătura verbalismul, de a se
demonstra orice adevăr prezentat
elevilor. Ce măsuri am prevăzut
în legătură cu aceasta ? Pe lingă
urmărirea atentă de către condu-
cerea școlii a acestei probleme în
cadrul asistentelor, pe lingă discu-
țiile individuale cu profesorii, vom
organiza și o consfătuire pe aceas-
tă temă — în cadrul comisiilor me-
todice întîi și apoi în cadrul con-
siliulul pedagogic. Cu ajutorul or-
ganizației sindicale, vom redacta
periodic liste de materiale biblio-
grafice pe această temă, pe care
le vom pune la dispoziția profe-
sorilor.
...La Școala generală din comu-
na Sopoca, raionul Buzău (director
tov. Ion Bădau) rezultatele muncii
intense de pregătire desfășurată
de directorul școlii și de profesorii
ei au putut fi simțite încă din pri-
ma zi de școală. Totul era pus la
punct, iar cursurile au început nu
cu un orar improvizat, cum se o-
bișnuiește pe alocuri, ci cu un orar
definitiv. Planul general de mun-
că a fost discutat în consiliul pe-
dagogic cu 3 zile înainte de data
deschiderii cursurilor. Am reținut,
consultîndu-l, atenția pe care co-
lectivul didactic al școlii își pro-
pune s-o dea activității educative,
muncii cu pionierii. învățătorii și
profesorii din Sopoca doresc să or-
ganizeze în rîndurile copiilor for-
me de activitate cît mai variate și
mai atractive, care să asigure par-
ticiparea lor afectivă, să le dez-
volte spiritul de inițiativă, să le
formeze deprinderi de activi-
tate independentă. De aceea ei
și-au propus să înlăture dădăcea-
la, tutelarea măruntă, care îi obo-
sește și îi plictisește pe copii ori-
cît de interesantă și atractivă în
C. RADOI
AL. I. VLADIMIR
(Continuare în pag. 4-a)
CALITATE
A trecut vacanța, au
trecut festivitățile și
emoțiile reîntîlnirii cu
școala. Ca un vast an-
grenaj în care nu nu-
mai fiecare sistem, dar
și fiecare piesă, fieca-
re șurub își au locul
și funcția lor, în care
totul se desfășoară
conform unui program
bine pus la punct, în-
vățămîntul și-a reîn-
ceput activitatea.
Motorul care îi de-
termină în primul rînd
„producția" îl consti-
tuie munca la lecție —
aspectul cel mai im-
portant, cel mai dina-
mic al acestui vast an-
grenaj. Aici, la lecție,
se formează orizontul
de cunoștințe al tine-
retului, se modelează
conștiința lui. De ca-
litatea lecțiilor ține în
ultimă instanță calita-
tea rezultatelor obți-
nute în procesul in-
structiv-educativ.
Ce asigură calitatea
lecțiilor ? S-ar părea
că este de ajuns ca ele
să fie pregătite minu-
țios din punct de ve-
Manuale noi, orizonturi noi
dere științific și meto-
dic, pentru ca totul să
meargă cum trebuie.
Aceste condiții sînt,
ce-i drept, necesare —
dar nu și suficiente.
Planurile de lecție pot
fi alcătuite oricît de
savant, profesorul poa-
te fi „înarmat pînă în
dinți" cu cunoștințe
de specialitate și de
metodică, articulația
orei poate să cuprindă
toate verigile cerute
— și, totuși, lecția să
nu dea rezultatele
scontate. Așa se în-
tîmplă cînd predarea
nu ține seama de mer-
sul gîndirii copilului,
de particularitățile a-
cestei gîndiri. Se uită
uneori că fiecare oră
de clasă nu este altce-
va decît un moment
al procesului nesfîrșit
al cunoașterii, pe care
gîndirea copilului îl
străbate gradat. Nu
lecția care corespunde
unor norme, unor ca-
noane generale îl a-
jută pe elev în acest
proces, ci lecția care
supune normele, ca-
noanele, unei realități
date, care orientează
efortul lui intelectual,
mersul progresiv al
gîndirii sale spre înțe-
legerea rațională a lu-
crurilor. Adevărata
misiune a profesorului
este de a adapta tot
arsenalul pregătirii lui
la condițiile concrete
ale clasei, pentru ca
fiecare lecție să în-
semne parcurgerea cu
succes a unei porțiuni
din drumul cunoaște-
rii. Iar măiestria lui
constă în a-i face pe
elevi să trăiască la
fiecare lecție emoția
cunoașterii, să încerce
marea bucurie de a se
fi ridicat din necu-
noaștere la lumina în-
țelegerii.
Și tot atît de impor-
tant este ca fiecare
lecție — indiferent de
obiectul predat — să-și
lase amprenta nu nu-
mai în gîndirea elevi-
lor, ci și în sentimen-
tele și convingerile
lor. Și aici hotărîtoare
este calitatea muncii.
Dacă necesitatea de a
asigura lecțiilor un ca-
racter educativ se tra-
duce prin „momente"
educative care rup
cursivitatea predării,
care sînt evident „li-
pite", nu vom reuși să
facem prea multe, căci
copiii simt puternic
tot ceea ce este arti-
ficial, forțat. încă o
dată, este vorba de
măiestrie: dacă te
străduiești să fii un
pedagog adevărat, a-
tunci vei găsi, de fie-
care dată, firul care
îți dă posibilitatea să
realizezi scopul educa-
tiv prin idei legate or-
ganic de conținutul
predării. Inlăturînd
„momentele moraliza-
toare", lecția însăși, în
ansamblul ei, va avea
un caracter educativ.
Calitatea — unul
dintre imperativele
majore ale societății
noastre — reclamă
mai mult decît înde-
plinirea conștiincioasă
a obligațiilor profesio-
nale : reclamă o atitu-
dine afectivă, pasiona-
tă, față de aceste o-
bligații.
TRAIAN ISPAS
f	.
■


Orice retrospectivă, orice isto-
ric al școlii — de la instantaneele
care surprind momente ale dez-
voltării sale și pînă la proiectarea
unei lumini mai largi asupra evo-
luției diverselor ramuri ale în-
vățămîntului — constituie impli-
cit o evocare a însăși istoriei cul-
turii din epoca respectivă. Recapi-
tulînd în esență marile etape ale
dezvoltării culturii naționale, o-
glindind modul în care au evoluat
în timp preocupările științifice și
realizările tehnice ale oamenilor,
istoria învățămîntului românesc
reproduce fidel, povestea vie a
trecutului istoric al poporului,
descoperind semnificații paralele,
relevînd indirect participarea na-
țională la marele concert al idei-
lor științifice și tehnice privite în
lumina necontenitului lor progres,
în acest fel istoria școlii româ-
nești, ca oricare istorie a învăță-
mîntului în genere, reprezintă nu
numai prezentarea unor informații
despre aceia care au învățat ge-
nerațiile să știe și să gîndească, ci
mai ales, descoperirea progresului
cuprins implicit în procesul de în-
vățămînt.
O prejudecată încă răspîndită
situează începutul procesului de
învățămînt o dată cu intervenția
scrisului în „tehnica organizată"
a dobîndirii de noi cunoștințe. Să
vedem așa lucrurile ar fi o eroare
și ar însemna să procedăm sim-
plist. Din însăși analiza conceptu-
lui de învățămînt reiese limpede
că, vechi —cum spune o vorbă
populară — de cînd lumea, în-
vățămîntul a cunoscut la toate
popoarele o multilaterală formă
orală, pentru a trece abia apoi la
forma înregistrată prin documen-
te directe, la învățămîntul scris.
Răspîndit prin tradiția orală,. care
lega de-a dreptul pe cel ce învăța
de ucenicul său în ale învățăturii,
înainte de a ajunge „știință de
carte" învățămîntul a fost timp
de veacuri dobîndire de mește-
șug, de deprindere, reprezentînd
tocmai aspectul dinamic, de cu-
noaștere în devenire, ascuns în
cuvîntul „știință", care este mai
mult decît o simplă informare. A-
cest aspect al lucrurilor însă re-
levă încă de la început prezența
și importanța științei propriu-zise
și a tehnicii în cadrul diferitelor
forme sub care se practica învăță-
mîntul oral. Ne mirăm astăzi în
fața „gînditorului" de la Haman-
gia, a vaselor policrome lăsate
moștenire marilor muzee de cul-
tura omului de la Cucuteni, a or-
namentelor încrustate și cizelate
pe casca de aur a unui luptător de
altădată, descoperită într-un vechi
mormînt tracic. Toate aceste fru-
museți, adevărate săgeți trase de
arta și talentul unor îndepărtați
strămoși în uimirea viitorilor lor
strănepoți, nu ar fi fost posibile
dacă pe anonimii sculptori, cera-
miști și cizelatori de metal nu i-ar
fi învățat cineva, în mod organizat,
cum să lucreze...
Iată pentru ce, încă de la înce-
puturile sale, istoria învățămîntu-
lui ar fi incompletă dacă dezvol-
tarea lui nu ar fi urmărită și pe
latura raporturilor sale cu știința
și tehnica. Dar a urmări dezvolta-
rea învățămîntului cu această
specială privire asupra științei și
tehnicii înseamnă în fapt a merge
pas cu pas prin istoria omenirii,
considerată într-una dintre ramu-
rile ei cele mai caracteristice.
Dacă în istoria învățămîntului
din România tradiția orală a ju-
cat un rol atît de însemnat la în-
ceputurile lui, fiind atît de strîns
legată de tehnică, nic> după de-
buturile învățămîntului românesc
scris și organizat ca atare — sem-
nalat prin școala de la biserica
românească din Șcheii Brașovului
încă din anul 1495 — raporturile
dintre tehnică și știință pe de o
parte șl școală pe de alta nu atl
lipsit. Dimpotrivă, ele s-au accen-<
tuat, mai ales după ce în evoluția
învățămîntului s-a trecut de la
procesul de învățămînt legat de
religie, la învățămîntul laic. Dacă
laicizarea învățămîntului a însem-
nat o efectivă condiție de progres,
nu trebuie uitat că una dintre fi'
lele principale ale acestui progres
o constituie tocmai strînsa legă-
tură dintre învățămînt și știință,
dintre învățămînt și tehnică, a-
ceasta din urmă considerată ca o
dezvoltare aplicativă a celeilalte.
Despre dezvoltarea învățămîn-
tului sau a științei și tehnicii s-sc
scris mult și la noi și, în general,
în lume. Lucrările de sinteză, ca
de pildă opera lui J. D. Bernal
Știința în istoria societății, apă-
rută la noi în Editura politică, fac
serviciul unei largi informări pe
linii generale. Nu lipsesc nici lu-
crările de sinteză generală sau re-
gională care se ocupă de unele
probleme ale învățămîntului nos-
tru. Așa sînt lucrările și în gene-
ral materialele alcătuite cu prile-
jul centenarelor universităților
din Iași (1960) și București (1964),
Ceea ce a lipsit însă a fost o am-
plă lucrare de sinteză asupra evo-
luției învățămîntului din țara
noastră, considerat de la primele
sale începuturi — în epoca trans-
misiunii orale — și pînă în zilele
noastre.
La acest imperativ al actualului
moment din cultura românească
răspunde inițiativa luată de conr
ducerea Ministerului învățămîn-
tului de a se trece la elaborarea
unei ample istorii a învătămîntu-
lui din România, cu specială pri-
vire la știință și tehnică, destina-
tă să prezinte într-o frescă de
mari dimensiuni evoluția școlii
românești, contribuția pe care a
adus-o aceasta, de-a lungul vre-
mii. la progresul social și mai ales
neîntreruptele sale legături cu
tradiția poporului român. A fost
constituit. în acest scop, un colec-
tiv de specialiști — din care fac
parte cunoscute personalități ale
vieții noastre culturale și științi-
fice, cadre didactice cu o bogată
experiență, pedagogi, istorici și is-
torici ai științei și tehnicii. O dată
constituit, colectivul a elaborat
proiectul de tematică a lucrării,
adoptînd periodizarea îndeobște
cunoscută : comuna primitivă, e-
poca sclavagistă, trecerea spre
feudalism, feudalismul timpuriu,
feudalismul dezvoltat, descompu-
nerea feudalismului (voi. I) ; epo-
ca de la descompunerea feuda-
lismului pînă la școlile lui Gh1.
Asachi și Gh. Lazăr (voi. II) ; epo-
ca de la școlile lui Gh. Asachi și Gh.
Lazăr pînă la finele anului 1918
(voi. III). Tn același timp, colecti-
vul și-a asigurat colaborarea unor
cadre didactice și a unor cadre de
specialiști din diferite ramuri alfc
științei și tehnicii din toate cen-
trele universitare și de cultură
din țară.
în prezent s-a trecut la alcătu-
irea unei scurte sinteze asupra
dezvoltării învățămîntului științei
și tehnicii în România, concomi-
tent cu strîngerea datelor în ve-
derea elaborării lucrării. S-a ho-
tărît ca, înainte de elaborarea
propriu-zisă a celor trei volume,
ca o pregătire documentară nece-
sară acestei acțiuni, să se elabo-
reze și să se publice o serie de
studii cu caracter monografic. Ele
vor începe să apară încă din acest
an, fiind consacrate unor aspecte
particulare ale istoriei învățămîn-
tului din România și ale legătu-
rilor sale cu știința și cu tehnica.
Sînt prevăzute astfel să apară
Conf. ing. IGOR IVANOV
(Continuare în pag. 4-a)
ÎA ACEST MMAR:
Centenarul George Coșbuc — pag. 2.
Diferențieri specifice — pag. 3.
Literatura științifico-fantastică și școala
pag. 3.
AI treilea Congres interhalcanic al mate-
maticienilor — pag. 4.
Oameni și pasiuni — pag. 4.
CENTENARUL GEORGE COȘBUC
Omul și opera
în toamna anului 1889 trecea
munții dinspre Transilvania, spre
a se statornici în capitala României,
unul din marii poeți pe care i-a
dat literaturii noastre pămîntul ar-
delean, George Coșbuc. Venea în
București la chemarea lui Titu Ma-
iorescu care-i remarcase Nunta
Zamfirei, apărută cu cîteva luni
înainte în Tribuna. Tînărul de nu-
mai 23 de ani aducea cu sine mă-
reția plaiului ardelean, cu frumu-
sețile naturii peisajului natal și în-
tregul tezaur de datini populare,
pe care avea să le sintetizeze în-
tr-o operă profund națională.
Se născuse la Hordou, în septem-
brie 1866 ; după tradiția istoriei li-
terare, neatestată documentar, în
ziua de 8, iar după matricula bo-
tezaților din comună la 20, ca fiu
al preotului Sebastian Coșbuc, des-
cendent dintr-o familie de iobagi
și al Măriei, născută Avacum.
Școala primară o începu la Salva
și o continuă la Năsăud, unde va
urma și cursurile liceale, în timpul
cărora darul poetic, vădit încă din
copilărie prin ușurință de a versi-
fica, se manifestă în numeroase
producții ce apar în 1882—1883 în
Musa someșană, revistă a societății
de lectură „Virtus Romana Redivi-
va“, al cărei președinte este ales,
încă elev fiind, în toamna lui 1883.
în anul următor se află printre
studenții facultății de litere și fi-
lozofie de pe lîngă Universitatea
din Cluj, urmărind îndeosebi cursu-
rile de folclor ale profesorului
Grigore Silași. în primul an de
studenție i se tipărește în Tribuna
de la Sibiu, sub pseudonimul C.
Boșcu, poezia Filozofii și plugarii,
în 1885 începe colaborarea la Fa-
milia lui losif Vulcan, sub același
pseudonim, iar din august 1887,
chemat de Slavici pe care-I cunos-
cuse cu un an înainte, devine re-
dactor la Tribuna sibiană. în anul
1888 redactorul își înzestra publi-
cația cu 35 de poezii, dintre care
trebuie reținută Crăiasa zînelor.
Funcționar al Ministerului Culte-
lor în 1890 începe acum, scurta de
altfel, colaborare la Convorbiri li-
terare, cu poezia La oglindă și tot-
odată redactează împreună cu cîți-
va profesori, o Carte de citire. Vo-
cațiune didactică manifestă nu
numai prin participarea la alcă-
tuirea altor manuale și publicații
pentru școlari, dar și prin exerci-
tarea, temporar, a funcțiunii de
profesor la institutul de fete „Edu-
cația Română" al Elizei Manliu.
Anul 1893 înregistrează întîiul vo-
lum tipărit din opera lui Coșbuc,
Balade șl idile; Cîntecul fusului,
Spinul, Dușmancele, El-Zorab,
Moartea Iui Fulger și altele apă-
ruseră încă mai înainte în diferite
reviste.
în timpul procesului Memoran-
dului se publică poezia In opres-
sores, care circulase din 1893 în
Ardeal, în manuscris. împreună cu
Slavici și Caragiale, Coșbuc scoate,
în 1894, revista Vatra, al cărei pro-
gram redactat de Slavici propune
cultivarea tradițiilor naționale. Po-
etul scrie în acest timp și la Vieața,
Povestea vorbei. Epoca literară.
în 1896 îl apare al doilea volum
de versuri, Fire de tort. Lucrează
ca redactor la Foaia interesantă
(1897) și la Albina, în care își pu-
blică două sute de articole. în
1897 va apare la Caransebeș pri-
mul și unicul volum din opera sa
publicat în Transilvania în timpul
vieții, Versuri și proză, editat de
Enea Hodoș. în 1898 publică Răz-
boiul nostru pentru neatirnare
(1877—1878). Povestit pe înțelesul
tuturor. Editează în 1901, împre-
ună cu Vlahuță, revista Semănăto-
rul, la a cărei conducere nu va
rămîne multă vreme- în 1902 1 se
publică a treia culegere de versuri
Ziarul unui pierde-vară șl va re-
lata, în Amicul meu din Torbole,
călătoria făcută în acest an în
Italia. Cîntecc de vitejie, imprimat
în 1904, este ultimul volum de poe-
zii originale al lui Coșbuc.
Nostalgia pămîntului natal îl ur-
mărește și poetul se va duce în
cîteva rînduri să-și revadă locu-
rile copilăriei și ale primei tine-
reți. Ultimul drum la Năsăud îl
face în 1914 cînd, din pricina iz-
bucnirii războiului, este forțat de
jandarmi să se întoarcă în Româ-
nia. în 1915 îi moare intr-un acci-
dent de automobil unicul fiu,
Alexandru, fapt care îi tulbură
pentru totdeauna existența. Va mai
trăi numai trei ani, stingîndu-se
la 26 aprilie/9 mai 1918, în Bucu-
rești. In luna februarie a aceluiași
an îi apăruse ultima poezie din
timpul vieții, Vulturul.
Coșbuc a lăsat o operă originală
de incontestabilă valoare, în care a
prezentat viața satului ardelean cu
tradițiile și obiceiurile străvechi și
mereu actuale, întemeiat pe o cu-
noaștere adincă a folclorului națio-
nal. Dragostea sa pentru popor și
pentru trecutul istoric al acestuia
îl îndeamnă să construiască o epo-
pee în care să se desfășoare toate
elementele mitologiei autohtone.
Vastele lecturi cu o arie enormă,
pornind de la Homer și anticii la-
tini, cu incursiuni în literatura in-
diană și cu popas îndelung asupra
operei dantești și a romanticilor și
neoromanticilor germani vădesc
preocuparea pentru compunerea e-
pică de mari proporții. Nereal izîn-
du-și proiectul, el izbutește în
schimb ca prin întreaga operă să
alcătuiască, așa cum s-a observat
deja, monografia satului transilvă-
nean înfățișat în realitatea sa isto-
rică și socialăk în momentele esen-
țiale ale existenței umane.
Coordonatele fundamentale ale
creației lui Coșbuc au fost releva-
te. Istoricii literari au stabilit mo-
dele și influențe, criticii au anali-
zat, definit și clasificat opera. S-a
subliniat caracterul specific al pas-
telului său, constînd în integrarea
în natură a elementului uman,
spre deosebire de descripția pictu-
rală a antecesorului Alecsandri ;
s-a demonstrat calitatea artistică
a liricii erotice ; au fost reliefate
notele de umor și anecdoticul din
anumite poezii, s-a remarcat na-
tura obiectivă a lirismului său,
precum șj înzestrarea particulară
pentru construcția epică.
Cîntăreț al țărănimii române,
Coșbuc i-a înregistrat pe parcursul
întregii sale opere năzuințele,
bucuria și amarul, cum va spune
însuși, urmărindu-i mișcările su-
fletului atît în manifestările de
calm și bună voie ale unei existen-
țe idilice, desfășurată într-un pei-
saj paradisiac, cît și în cele tu-
multuoase, de revoltă împotriva
ordinii sociale nedrepte. Plaiurile
natale ardelene sînt evocate în
pasteluri memorabile prin elogiul
pe care îl face poetul solului pa-
triei.
Perpetuate din timpuri Imemo-
riale, tradițiile populare își conti-
nuă existența într-o ordine preci-
să, imuabilă, surprinsă de poet în
momentele capitale. Dragostea, cu
infinitatea de nuanțe pe care o
presupune, este urmărită din clipa
în care se ivește în sufletul fetei
sau al flăcăului — prilej pentru
poet de delicată sugerare a inge-
nuității, manifestată fie prin sfială,
fie prin șăgălnicie — și pînă ce
culminează în pasiune.
George Coșbuc a adăugat operei
originale un număr de traduceri
din literatura universală. Este pri-
mul tălmăcitor în limba noastră a
întregului text al Divinei Comedii
a lui Dante, căreia îi consacră și
comentarii interesante, construind
un sistem propriu de interpretare
a operei scriitorului italian. A tran-
spus în românește Odisseia lui Ho-
mer, Eneida și Georgicele lui Vir-
giliu și a prelucrat, adaptîndu-le la
condițiile autohtone, capodopere
ale literaturii indice : Sacontala lui
Kalidassa și fragmente din Rig-
Veda, Mahabharata și Ramajana
etc. A dat versiuni românești din
opera unor autori germani, între
care Schiller (Don Carlos), Heine
și Adalbert von Chamisso. Traduce
din Byron, din autori francezi, din
Turgheniev.
George Coșbuc aduce, prin ope-
ră, o contribuție însemnată la li-
teratura națională, fiind in același
timp unul din solii artei noastre
peste hotare. Originalitatea crea-
ției sale, și prin aceasta, perma-
nența ei, stă în dezvăluirea sub un
aspect pînă la el neexplorat a vieții
poporului român, surprinsă în tră-
săturile fundamentale. Legat indi-
solubil de neamul românesc, cu a!
cărui suflet se identifică. Coșbuc se
așează, prin mesajul operei, alături
de Eminescu, Creangă, Sadoveanu-
Generațiile noi se vor îndrepta me
reu către poezia sa ca spre un nese-
cat Izvor de bogății folclorice, meș-
teșugite cu măiestrie, din care se
desprinde în măreția sa simplă și
milenară sufletul țăranului ro-
mân.
ELENA PIRU
’ Dacă este, în scara Hrîs-
mului nostru modern, un poet
la care influența folclorului,
în sensul Iui cel mai complex,
de totalitate a manifestațiilor
vieții de țară, să fie mai evi-
dentă, apoi acela e George
Coșbuc.
PERPESSICIUS
Coșbuc și școala
Manifestări
închinate
centenarului
Ca numeroși alți mari scriitori
români, Coșbuc, poetul sărbătorit
azi de întregul nostru popor, s-a
preocupat și el îndeaproape de
școală, de nevoile ei.
încă în 1896 Coșbuc se interesa
de situația manualelor școlare. 11
supăra cu deosebire limba lor ne-
literară. în acel an el scrie în „E-
poca“ articolul „Literatura didac-
tică", în care remarcă discrepan-
ța de neadmis dintre limbajul o-
perelor literare și limba textelor
din cărțile școlare. Dorind să con-
tribuie la remedierea acestei stări
de lucruri, elaborează, în colabo-
rare cu o serie de dascăli, manua-
le pentru clasele primare.
în prefața la manualul intitulat
„Carte de cetire pentru clasa a
III-a“ (1898), la care Coșbuc era
„profesor asociat", aflăm sfaturi
pedagogice foarte utile, valabile și
azi : „Pentru a face mai ușor de
înțeles toate cunoștințele copilului
este trebuință neapărată de o me-
ditare înainte de predarea lecțiu-
nii; numai astfel învățătorul bine
preparat cu explicațiuni apropiate
fragedei sale inteligențe, l-ar pu-
tea face să iubească cartea și să
vină cu drag la școală, iar nu să-I
încarce, cu prea multe lucruri care
să . le facă singuri acasă...".
Văzînd în învățători „luminători
ai satelor", Coșbuc și-a pus pana
în slujba lor, traducînd lucrări de
specialitate în munca didactică.
Printre acestea se numără și car-
tea lui E. Martig „Psihologie pe-
dagogică pentru școalele normale"
București, 1909 („Anschauungspsy-
chologie mit Anwendung auf die
Erziehung" von Emanuel Martig.
Bern, 1907. Fur Lehrer und I^eh-
rerinen-Seminar) — după cît se
pare, prima lucrare de acest gen
tradusă la noi. Modul cum a lu-
crat Coșbuc la traducerea și adap-
tarea ei îl arată ca pe un bun cu-
noscător al necesităților școlii. El
a făcut „adăugiri" la textul lui E.
Martig, expunîndu-și unele idei
legate de lupta împotriva nedrep-
tății sociale. Iată ce scria el într-o
asemenea „adăugire" (pagina 231):
„Noi admirăm și aprobăm toate
simțămintele și faptele nobile pe
cari ni le spune istoria și ni le
cîntă poeții Admirăm moartea
celor doi Grachi pentru drepturi-
le și bunăstarea poporului, admi-
răm pe Sperate că. putînd fugi din
închisoare, a preferat ca să moară
spre a fi consecvent cu învățătu-
rile sale, aprobăm pe Constantin
Brîncoveanu că mai bine moare
batjocorit decît să-și schimbe le-
gea strămoșilor, aprobăm pe Pe-
tre Șchiopu că mai bine părăsește
tronul decît să mărească tributul
pe care turcii îl cereau de la țară".
Vorbind despre noțiunea de ideal
în viață, Coșbuc subliniază încă
o dată că frații Grachi „au murit
pentru idealul lor de a ridica bu-
năstarea poporului sărac".
Coșbuc n-a semnat această tra-
ducere : s-ar fi expus la prea mul-
te lovituri, cu atît mai mult cu cît
ea a apărut în 1909, cînd guvernul
prigonea pe învățători pentru par-
ticiparea lor la răscoala din 1907.
Este însă sigur că traducerea îi
aparține (vezi și studiul „G. Coș-
buc și psihologia școlară" de T.
Bogdan în „Revista de psihologie"
nr. 1/1961). Poetul de la Hordou
are și alte merite pedagogice : el
a tradus pe J. Locke : „Cîteva idei
asupra educațiunii" (Partea I—II,
București, Ed. Casei școalelor
1912—1920).
Prețuind mult munca obștească
desfășurată de învățătorii de la
sate în cadrul cercurilor culturale,
Coșbuc a editat cîteva volume in-
titulate „Conferințele populare ți-
nute de învățătorii rurali" (Casa
școalelor, București, 1915). In pre-
fața volumului I scria : „Am cău-
tat să alcătuiesc după cum am pu-
tut, cu subiectele tratate, un ciclu
care să cuprindă cestiunile cele
mai apropiate de nevoile țărăni-
mii". El socotea că, prin mijloci-
rea cercurilor culturale, învățăto-
rii aduc o contribuție de seamă la
ridicarea agriculturii, la educația
patriotică și civică a țăranilor. In
același timp, Coșbuc se ridica îm-
potriva faptului că activitatea das-
călilor nu este sprijinită de cîr-
muitorii statului burghezo-moșie-
resc. „învățătorul nu poate în-
drepta lumea cu umărul" — scria
el, cerînd mai multă atenție, mai
multă înțelegere și mai mult a-
jutor pentru munca învățătorului.
Astăzi, cei ce muncesc în școli
aduc lui Coșbuc un pios omagiu,
cu prilejul centenarului pe care-1
sărbătorește întregul popor al
României socialiste.
PETRE PUȘCAȘU
lector la Institutul pedagogic
de 3 ani — Baia Mare
Cu prilejul sărbători-
rii „Centenarului Geor-
ge Coșbuc", Societatea
de științe istorice și fi-
lologice din Republica
Socialistă România a
inițiat o serie de acțiuni
deosebit de interesante.
Semnalăm astfel faptul
că în zilele de 16, 17 și
18 septembrie a.c. se
desfășoară la Năsăud o
sesiune de comunicări
științifice. O asemenea
sesiune va avea loc și la
filiala din Sibiu a Socie-
tății, în ziua de 18 sept,
a.c. Tot la 18 septembrie
se va desfășura un sim-
pozion „G. Coșbuc" la
filiala din București.
Comunicările științi-
fice prezentate eu acest
prilej aparțin unor ca-
dre didactice din învăță-
mîntul superior și din
învățămîntul de cultură
generală, precum și u-
nor cercetători științi-
fici.
Numeroase și variate
manifestări au loc, cu
prilejul centenarului, la
Liceul din Năsăud, care v
poartă numele lui Geor- *4
ge Coșbuc. Cercul lite-
rar al elevilor a organi-
zat o ședință festivă în
care au fost prezentate
texte din creația de u-
cenicie a poetului, scrise
pe vremea cînd era elev
în clasele V și VI la
gimnaziul din Năsăud și
publicate în revista ma-
nuscris „Musa someșa-
nă", editată de societa-
tea „Virtus Romana Re-
diviva", al cărei preșe-
dinte a fost George Coș-
buc.
In aceste zile profeso-
rii liceului îi conduc pe
elevi la expoziția „Cen-
tenarul George Coșbuc",
deschisă în sălile mu-
zeului raional din Nă-
săud. în incinta liceului
a fost organizată o vi-
trină „George Coșbuc",
în care pot fi văzute fo-
tografii ale vechiului li-
ceu, ale poetului de pe
vremea cînd era elev,
ale profesorilor lui, ope-
re ale poetului etc.
La Clubul sindicatelor
din învățămînt din Ca-
pitală, prof. univ. dr.
docent G. C. Nicolescu
va vorbi profesorilor de
limba română despre
George Coșbuc. Confe-
rința va fi urmată de
lecturi literare din opera
poetului, la care își vor
da concursul actorii tea-
trului Lucia Sturza Bu-
landra.
EVOCĂRI IN A UG URALE----------------
Se prăznuiește an de an, din
vremuri depărtate, o minunată
sărbătoare a toamnei. In ajun,
mamele pregătesc copiilor straie
curate, iar tații le dau sfaturi pe
care nici ei nu le-au urmat, co-
pil fiind. Se doarme puțin în a-
ceastă noapte de ajun, în care
inimile copiilor ticăie emoționate.
Cînd vine dimineața, străzile cu-
nosc o însuflețire neobișnuită, iar
atmosfera își schimbă parcă trans-
parența și rezonanța. Este prima zi
a calendarului școlar, anul nou al
1 învățămîntului, ziua în care zidurile
de piatră ale școlilor prind viață.
' Intre aceste ziduri înviate se
vor depăna, în lung șirag, zilele
de muncă școlară și fiecare din
ele va face ca flacăra înțelegerii
să lumineze mai puternic chipuri-
le copiilor. Aici îi întîmpină das-
călii care i-au așteptat culegînd
învățătura pentru a le împărtăși
minunile lumii. Primele lor cu-
vinte, în momentul solemn de în-
ceput, sînt vibrații de diapazon
ce dau tonul pentru toate cînte-
cele pe care le vor cînta împre-
ună. Pornite din inimă, ele bat la
porțile inimilor, rămîn pietre de
hotar care marchează etape im
portante în biografia copiilor. Ele
îi leagă de poporul căruia îi vor
închina munca, de viitorul lui în-
sorit, de trecutul în care ne aflăm
rădăcinile.
Așa se deschid la noi școlile, în
fiecare toamnă, de mulți, de tare
mulți ani. Nu erau, în urmă cu
decenii și veacuri, ca astăzi, pala-
te de cleștar pentru învățătura
copiilor și nici manuale pe care
ei să le găsească pe bancă, ca pe
un prim dar de preț. Erau însă
și atunci oameni care își dăruiau
truda anilor pentru a lumina con-
științele și care-și găseau împlini-
rea sădind entuziasmul patriotic.
Iată Bucureștiul de acum un
veac și jumătate, în ajunul des-
chiderii primei și pe atunci sin-
gurei sale școli la care știința
vremii avea să fie predată pentru
copii „de toată starea". Pe ulițele
strimte și gloduroase trec, cu fe-
ciorii de mînă, tăbăcari și gabro-
veni, zidari și cavafi. Se opresc în
fața porții de la Sf. Sava și rup
de pe ziduri hîrtiile cu „lătrări
turbate" pe care le-au lipit, în
timpul nopții, vrăjmașii școlii. In
curte s-a strîns lume multă. lată-i
pe Petre Poenaru, pe Simion Mar-
covici și pe ceilalți elevi care au
părăsit „academia" lui Veniamin
din Lesbos pentru a veni să învețe
„în limba maicii noastre". lată-i
șl pe negustorii Teii și Rădulescu,
care și-au adus copiii la învățătu-
ră. Tinerii joacă și cîntă ca la săr-
bătoare. Răsună cîntecele vesele
ale lui Anton Pann, căruia îi țin
isonul Nănescu și Chiosea-fiul.
Intr-o caleașcă sosește marele efor
al școalelor. Constantin Bălăcea-
nu însoțit de lancu Văcărescu.
Dascălul Pavel cere să se facă
tăcere. Se citește anaforaua prin
care școala este „aprobăluită". Ci-
neva desface un sul lung de hîrtie
și începe a citi „Oda rîvnitoare la
învățături", în 40 de strofe, în
care tînărul poet Barbu Paris Mu-
muleanu arată că prin nașterea
școlii românești „un veac nou ni
s-a ivit" și cheamă tineretul la
„izvorul cel nou".
Și iată că se ridică pentru a
vorbi dascălul căruia i se datoreș-
te întemeierea școlii și despre ale
cărui strădanii a auzit întreg
Bucureștiul. Este Gheorghe Lazăr
cel care în fața divanului domnesc
a cutezat a-i înfrunta pe boierii
lipsiți de patriotism și pe dascălii
străini, dovedind că limba româ-
nească e aptă pentru predarea ști-
ințelor. Pe bărbatul acesta slab,
cu privirea neînduplecată, cioplit
parcă în cremene, mulțimea îl as
cultă cu răsuflarea tăiată. în vor-
bele lui răsună durerea unei țări
care trăiește „vremuri viscoloa-
se“. El îi evocă pe cei rupți, goi.
amărîți, din bordeiele întunecate
arătînd că rostul școlii este de a
sparge bezna, de a risipi mizeria
Ascultați-1 : „Patriei nu-i poate fi
totuna ce creștere vor primi mă
dulariile următoare... Binele cel de
obște precum și cel privat stau cu
creșterea tinerimii următoare în-
tr-o analoghie prea strîns lega-
te". El afirmă cu înflăcărare că
limba noastră este pe deplin în
stare a tălmăci adevărurile știin-
țelor și că învățătura va merge
mai cu spor în limba patriei. Pen-
tru aceasta a scris, în nopți de
trudă, manuale de aritmetică, dc
geometrie, de trigonometrie. Ir
școala lui, elevii, viitori ingineri
hotărnici, vor învăța nu numai ști
ința măsurării pămîntului, ci și
istoria luptelor poporului, ca să
înțeleagă care le este datoria.
Aplauzele răsună îndelung. Meș-
teșugarii și prăvăliașii comentează
cuvintele pline de miez. Iscoadele
agiei se grăbesc să ducă veste de
cele auzite. Iar dascălii își duc ele-
vii spre clasele sărace în care vor
crește ostași ai apropiatei răscoale
a lui Tudor.
Au urmat alte toamne rodnice,
cu inaugurări de școli. Iar acum
un veac. în toamna lui 1866, căr-
turari iubitori de țară s-au strîns
într-o societate pentru învățătura
poporului român, urmărind, prin-
tre altele, a întemeia școli pentru
pregătirea învățătorilor școlilor vi-
itoare. Prima secțiune județeană a
„Societății pentru învățătura po-
porului român" care a răspuns a-
cesței chemări a fost cea praho-
veană. La apelul bătrînului învă-
țător Mihai Georgescu, cetățenii
Ploieștiului au strîns bani, mobi-
lier, cărți, pentru școala pe care
guvernul nu se arăta dispus s-o
susțină. Darul cel mai prețios l-au
adus învățătorii și profesorii din
Ploieștiul de acum un secol — Za-
haria Antinescu, Constantin lenes-
cu, Ion Romanescu. Nicolae Crape-
lianu, I. Wallenstein, N. Micescu și
1 alții — ei s-au oferit a preda fără
plată la școala normală de a căre'
necesitate erau convinși. Tot fără
plată s-a angajat a conduce prac-
tica pedagogică a „normaliștilor"
un dascăl „cu știință de carte și
talent la predare", despre care ma
tîrziu a scris cu atîta dragoste
I. L. Caragiale : Basile Drăgușescu
Și astfel, după cum consemnează
vechi documente de arhivă, dato
rită acestor „dascăli fără de ar-
ginți", „din nimic și numai prin
puterea voinței și speranței" s-a
deschis școala normală ai cărei
elevi din Boldești, Brazi, Bucov,
Ploiești ori Călugăreni și alte
sate prahovene s-au întors apoi
ca învățători în satele lor. Ei n-au
uitat cuvintele pe care le rostise
directorul școlii, pedagogul plo-
ieștean loan Eliade : „Fiecare are
dreptul la învățătură cum are
dreptul și la viață". Viitorii învă-
țători au înțeles de la început cît
devotament, cît curaj, cîtă putere
de muncă sînt necesare dascălului
spre a lupta cu succes „în contra
obstacolelor din lăuntru și din a-
fară ce va întîmpină în exercițiul
funcțiunii sale".
Așa era în vremurile acelea. Cu
toate strădaniile marilor cărturari,
cu toate sacrificiile învățătorilor,
problema generalizării învățămîn-
tului era departe de a fi rezolvată.
In prima zi de școală, nenumărati
copii își trăiau prima mare dure-
re, privindu-i cu ochi triști pe fe-
ricitii ce țntrau pe porțile școlilor,
care pentru ei rămîneau închise.
Dar nici cei care. în prima zi de
școală, se strecurau pe aceste porti
nu erau totdeauna fericiti Cine
nu tine minte povestea copilului
zugrăvit de Delavrancea : luni de-a
rîndul. stînd de vorbă cu „toate
lighioanele din curte", așteptase
prima zi de învățătură la „școala
domnească" pe care o iubea țnain
te de a o cunoaște și și o imagina
ca pe un palat din basme. Tn locul
palatului a găsit niște căsuțe dă
răpănate. iar lipsurile si neînțele-
gerea au tăcut nu o dată ca din
ochii lui să picure lacrimi pe fi-
lele manualelor deschise pe ban-
că. Pe Dinu Milian, părinții nu
l-au dat la școala publică, unde ar
fi stat alături de băiatul spălăto-
rese! Casandra. L-au dus ca semi-
bursier la o școală particulară.
„Mi se părea că porțile unei lumi
necunoscute se deschid pentru
mine". Dar în odaia joasă, întune-
coasă. cu aer greu, prima zi de
școală i-a adus primele umiliri.
„Toată poezia școalei din abece-
darul zugrăvit, pierise". După ani,
devenit militant democrat, Con-
stantin Miile, autorul romanului
autobiografic „Dinu Milian". con
1 stata că „tot băiatul Casandrei și
prietenii Iui cei mici și cei săraci,
nenorociti și nedreptățiți. îmi sînt
tovarăși și cei mai buni prieteni"
Știind cît de vii și de trainice
rămîn primele impresii pe care Ie
capătă copilul tn școală, dascălii
cei mai buni ai acelor vremuri
grele se străduiau să nu risipeas-
' că „poezia școlii din abecedar", ci
dimpotrivă, s-o transpună în rea-
litate. tn „Metoda neuă" abeceda
rul scris de Ion Creangă și
de tovarășii lui de muncă în-
vătătorească era zugrăvit un
părinte care se adresa fiului
său : „Copile dragă 1 mîne se des-
chide școala și toți copiii de eta-
tea ta se duc să înceapă a învă-
ța...". Conștient de importanta
momentului inaugural Ion Crean-
gă l-a îndemnat pe învățători în
„Pavățuitoriul" scris pentru ei să
înceapă munca în așa fel îneît e-
levii să simtă din prima zi că „in-
vățătorul nu este precum nici tre-
buie să fie, pentru dînșii, un ce de
spaimă".
Cel dintîi care a urmat aceste
povețe a fost el însuși. Amintirile
pe care mulți dintre școlarii lui
le-au scris despre autorul „Amin-
tirilor" ni-1 prezintă zimbitor și
cald, vorbind cu copiii despre
jocurile lor copilărești și orînduind
aceste jocuri, cucerindu-i cu farme-
cul poveștilor sale. Iar după ce co-
piii plecau, dornici să se reîntoarcă
la dascălul pe care îl și îndrăgiseră,
el rămînea în clasă pentru a-și nota
orimele observatii despre noii săi
elevi.
Din munca unor astfel de oa-
meni a germinat școala de azi. Ne
simțim continuatorii lor, continua-
torii celor în privirea cărora, cum
spunea Octavian Goga, a strălucit
seînteia „Ce prin potopul veacu-
rilor negre / Ne-a luminat cărările
pribege"
Prima filă a calendarului școlar
ne-a chemat în prezentul visurilor
împlinite și a! visurilor noi, care
în trecut nici nu puteau fi visate.
A intrat în școli contingentul 1966 :
eonii voioși, bronzati, luminoși, je-
toși de apa vie a cunoașterii. I-am
întîmpinat sărbătorește, cu ho-
tărîrea de a răspunde aștep-
tării din ochii lor limpezi
de a le dărui un început
de drum a cărui poezie să se răs-
frîneă peste ani Iar noi am trăit
încă o dată emoția acestei remțîl-
niri cu copiii patriei, emoție șfîn-
tă pe care n-am da-o pentru nimic
în lume.
MIRCEA ȘTEFAN
PAGINA 2

Diferențieri
specifice
încă în primăvara trecută, cînd
am citit cele cuprinsa în Hotărî-
rea Plenarei C.C. al P.C.R. din a-
prilie în legătură cu munca în rîn-
durile pionierilor, mi-am dat sea-
ma ce sarcini importante vor
sta în fata noastră, a celor
care vom fl chemați să lu-
crăm cu pionierii. încă de atunci
m-am gîndit la modalitățile aces-
tei munci și ml-am spus că va tre-
bui să găsim nu numai procedee
noi de activitate, dar șl căile cele
mai potrivite pentru a îmbina in-
genios, cu pricepere, sarcinile care
ne vor reveni în tripla noastră ca-
litate — de profesori, de diriginți
și de comandanți de pionieri. Am
reflectat la toate acestea în luni-
le de vacantă, am căutat să-mi
limpezesc problemele, iar acum,
cînd anul școlar a început și ele
au devenit de cea mai stringentă
actualitate, mi-am schițat o linie
de acțiune și încep sâ o aplic în
practică.
După părerea mea, ceea ce tre-
buie să se afle, în primul rînd, în
atenția noastră este grija de a păs-
tra fiecărei forme de activitate cu
copiii — la lecție, în ora de diri-
genție șl în organizația de pionieri
— caracterul ei specific. Pregăti-
rea noastră pedagogică, experien-
ța noastră ne-au ajutat să cunoaș-
tem bine copiii, psihologia lor, să
(știm cum să lucrăm cu ei în si-
tuații diferite, ținînd seama de
condiții diferite. Tocmai această
pricepere trebuie să o folosim a-
cum. Mi se pare că este foarte
important să înțelegem că într-un
fel trebuie dusă munca noastră ca
diriginți, și în alt fel cea de co-
mandanți. La ora de dirigenție, ori-
cît de mult ne-am apropia de co-
pii, ne aflăm la catedră. Noi sîn-
tem cei care stabilim planul mun-
cii, tematica discuțiilor — chiar
dacă solicităm, la aceasta, și ini-
țiativa copiilor. Oricum, spiritul,
atmosfera în care se desfășoară
orele de dirigenție, sînt didactice.
In organizația de pionieri, însă,
este vorba de altceva. Aceasta
este o organizație a copiilor, care
își desfășoară activitatea în alte
forme. Aici copiii trebuie să tră-
iască viața de organizație, nu să
se simtă în clasă. Nu noi trebuie
să le impunem programul de acti-
vitate, ci ei înșiși sînt chemați să-l
stabilească — firește, sub îndru-
marea noastră. Rolul nostru de co-
mandanți este de a-i îndruma în
stabilirea lui, în a le stimula ini-
țiativele, în a-i orienta (în cît mal
mare măsură, pe nesimțite) spre
acele inițiative care sînt cele mai
valoroase, astfel încît, conduși de
noi, el să nu ne vadă în primul
rînd ca profesori. Dacă vom
lucra astfel, va fi înlăturată pri-
mejdia de a aduce în viața de or-
ganizație atmosfera orei de clasă
vor fl create condițiile pentru ca
activitățile pionierești să aibă va-
rietate șl vioiciune, să corespundă
vîrstei copilărești, prospețimii,
fanteziei șl romantismului acestei
vîrste.
în acest spirit cred că trebuie
să lucrăm cu pionierii pentru a nu
confunda, în activitatea cu el, ca-
litatea noastră de diriginți cu cea
de comandanți. în practică, aceas-
ta se traduce prin a îmbrăca ac-
tivitățile din școală pe de o parte
și cele din organizația de pionieri
pe de altă parte în haine deose-
bite, chiar atunci cînd conținutul
lor este același. In timp ce în ora
de dirigenție predomină, ca formă
de activitate, discuția, în viața de
organizație trebuie să predomine
frumos și interesant e noul manual I
activitățile în aer liber, excursia,
jocul etc. — toate subordonate țe-
lurilor organizației și diferite de la
detașament la detașament, în func-
ție de specificul vîrstei copiilor.
Pregătindu-mă pentru activitatea
cu pionierii, am căutat să cunosc
mai bine materialele de care dis-
punem la ora actuală în acest
scop — literatura cu tematică pio-
nierească, filmele și diafilmele
pentru copii, emisiunile de radio
și televiziune etc. Trecerea în re-
vistă nu m-a mulțumit prea mult
nici din punct de vedere cantita-
tiv, nici sub aspectul varietății și
calității. Avem nevoie, în primul
rînd, de mai multe lucrări adresa-
te copiilor — și aceasta din toate
domeniile. Mă gîndesc, de pildă,
că și oamenii noștri de știință ar
putea să se adreseze vîrstei pio-
nierești. Doar aceasta este vîrsta
cînd prind contur înclinațiile, pa-
siunile, și cuvîntul cald, convingă-
tor, înaripat al omului de știință ar
putea contribui mult la atragerea
copiilor pe drumul dificil dar. plin
de imensă bucurii al luptei pentru
descoperirea unor noi taine ale
naturii.
Lasă încă destul de mult de do-
rit literatura beletristică pentru
pionieri. Citind acum cărțile scrise
pentru ei, am avut nu o dată im-
presia că se adresează nu pio-
nierilor de astăzi, ci unor oameni
care au trecut de mult de vîrsta
pionieratului și sînt, de fapt, co-
legii de generație ai autorului. E
ușor de înțeles de ce este așa :
autorii folosesc, în scrisul lor, a-
mintirile proprii, pentru că nu cu-
nosc suficient viața pionierilor,
preocupările lor, pentru că îi văd
cel mult în familie, dar nu în ca-
drul care le este propriu ca pionieri.
Acest lucru e valabil și pen-
tru autorii scenariilor de la
radio și televiziune. îmi propun
ca în acest an să invit pe unii
scriitori să vină în mijlocul deta-
șamentului nostru, să ne întovă-
rășească în excursii, la tabere.
Cred că, dacă vor veni, nu vor
avea de regretat, ci dimpotrivă.
Avem nevoie și de mai multe cîn-
tece frumoase, de mai multe po-
ezii pentru pionieri și despre pio-
nieri, de albume care să le pre-
zinte frumusețile patriei, de filme
care să le vorbească despre tre-
cutul ei de luptă și despre înflo-
ritorul el prezent.
In altă ordine de idei, aș vrea
să spun că simțim și necesitatea
unei mai bogate literaturi de spe-
cialitate pentru noi, cei care lu-
crăm cu pionierii. In afară de lu-
crările care de bună seamă se
vor edita, ar fi bine ca unele pu-
blicații — printre care, firește, și
„Gazeta învățămîntului' și „Re-
vista de pedagogie' — să înfiin-
țeze rubrici speciale care să vină
în sprijinul nostru.
Acțiuni pot fi organizate cu pri-
sosință. Important este ca tot ce
facem să fie serios gîndit, atent
dozat și să evităm rămtnerfle la
suprafață. Rolul nostru este să or-
ganizăm activitățile cît mal bine,
cît mai atractiv, evitînd paralelis-
mele. Să nu ne pierdem în eviden-
țe scriptice obositoare, ci să ne
aplecăm asupra problemelor de
esență specifice fiecărui colectiv
și fiecărei etape de muncă. Să
nu uităm nici o clipă că mode-
lăm sufletul oamenilor de mîine,
al celor care trebuie să ducă pe
culmi tot mai înalte prestigiul Ro-
mâniei socialiste.
Prof. RODICA BOȚOMAN
Se discuți mult în ulti-
mul timp despre diferen-
ța existenti în aprecierea
cunoștințelor elevilor din
clasele a IV-a și a V-a.
Profesorii îl acuză pe
învățători de indulgen-
ță iar învățătorii socotesc
că profesorii sînt prea e-
xigențl. S-au căutat șl
remedii : interasistențe
între învățătorii clasei a
IV-a și profesorii clasei a
V-a, lecții desfășurate de
profesori la clasa a IV-a,
cunoașterea de către a-
ceștt profesori a viitorilor
lor elevi etc. Totuși, în-
ceputul anului școlar la
clasa a V-a se mai sol-
dează cu semne de mira-
re, cu reclamarea ,,drep-
turilor" ciștigate în cla-
sele I—IV, cu nemulțu-
miri din partea părinți-
lor.
în ce mă privește soco-
tesc că pe lingă mijloace-
le folosite pînă acum, ar
mai trebui folosit unul.
Anume, pentru o cunoaș-
tere cît mal obiectivă a
posibilităților intelectuale
ale elevilor, ar fi bine ca
profesorii clasei a V-a
să-și consemneze apre-
cierile. în perioada 15
sept. — 15 oct. numai în-
tr-un caiet personal, no-
tarea în catalog începînd
după 15 octombrie. Pro-
cedeul acesta ar da de
altfel șl elevilor posibili-
tatea de a se acomoda
mai ușor cu noile exi-
gențe.
Firește că, în toată a-
ceastă perioadă, profe-
sorii au datoria să țină o
legătură strînsă cu învă-
țătorul care l-a pregătit
pe elevii lor, cu părinții
acestora, cu dirigintele
clasei. Profesorul nu va
renunța deci la Exigența
sa ; el va aprecia cunoș-
tințele elevilor cu simț
de răspundere șl cu con-
știința că nu a neglijat
nlciuna din măsurile pe
care trebuia să le ia.
MARGARETA PANAL
profesor Liceul nr. 3
Craiova
în legătură cu modul de
desfășurare a consfătuiri-
lor cadrelor didactice, aș
dori să fac o propunere.
Cred că ar fi bine venite
și consfătuiri pe plan re-
gional. la care să partici-
pe delegați ai școlilor din
raion, ca și consfătuiri pe
întreaga țară, cu delegati
ai regiunilor. Sînt convins
că prin organizarea unor
asemenea consfătuiri s-ar
putea realiza, largi schim-
buri de păreri, idei și
experiență, înregistrîn-
du-se propuneri substan.
țiale privind continua îm-
bunătățire a procesului
instructiv-educativ în
școlile de pe întreg teri-
toriul tării noastre.
Propun de asemenea să
se institue o Insignă a
corpului didactic din Re-
publica Socialistă Româ-
nia.
AURELIAN
GH. GAVRILOAIE
Mihăileni
raionul Dorohol
Literatura
științifico-fantastică și școala
Literatura științifico-fantastică
cunoaște astăzi o neobișnuită am-
ploare, subliniată de critici valo-
roși, de publicații de prestigiu.
Lucrări ca acelea ale lui H. G.
Wells, I. Efremov, Stanislas Lem,
Ray Bradburry, Dino Buzzati, Ser-
giu Fărcășan, Vladimir Colin,
Radu Nor sau Adrian Rogoz
sînt apreciate de categorii din cele
mai diversificate din punctul de
vedere ale vîrstei. Totuși, marea
majoritate a lucrărilor de litera-
tură științifico-fantastică sînt a-
dresate în mod special tinerilor.
Se pune de aceea, în mod inevi-
tabil, problema legăturii pe care
această literatură o are — sau
trebuie să o albă — cu școala, cu
procesul de învățămînt. Discuta-
rea problemei este cu atît mai u-
tilă cu cît nicț pînă astăzi conți-
nutul noțiunii de „literatură știin-
țifico-fantastică" ori după alte
denumiri, „literatură de anticipa-
ție" sau „știință-ficțiune" nu este
încă bine precizată.
Nu puțini sînt cei ce socotesc că
această literatură este un fel de
„popularizare științifică" mai a-
trăgătoare, în timp ce alții o con-
sideră un gen aparte al romanului
polițist. în realitate, cărțile care
abordează fantasticul științific au
căpătat dreptul de a figura fără
timiditate printre operele literare
contemporane. Firește, ca în orice
domeniu de creație, se pot men-
ționa și aici zeci de lucrări slabe
alături de cîteva foarte bune — și
aceasta cu atît mai mult cu cît li-
teratura științifico-fantastică. deși
are, după cum se știe, înaintași
venerabili, este un gen relativ
nou.
Scrierile științifico - fantastice
reprezintă, în bună parte, proiec-
tări ale viitorului în prezent, fruct
al imaginației autorului, bazate
între cei mai tineri școlari s-au și legat primele prietenii
Clase omogene
la începutul școlarizării
Mulți copii vin în clasa I eu
deprinderea de a citi și scrie, ceea
ce face ca în perioada abecedară
lecțiile să fie pentru ei o îndelet-
nicire plictisitoare. Cunosc un ast-
fel de elev, care, alături de încă
alți 5 dintr-o clasă de 40, nu avea,
pentru motivul arătat aici, nici cel
mai slab interes pentru activitatea
din clasă. învățătoarea vedea acest
lucru, însă nu găsea nici o soluție,
fiind nevoită să se ocupe de ceilalți
34 de elevi, care trebuiau să învețe
cititul și scrisul.
Elevul despre care vorbesc, un
copil vioi și inteligent, ca și alți
copii de vîrsta lui, ajunsese să ci-
tească și să scrie nu stimulat sau
silit de părinți, ci dintr-o pornire
generată poate de atmosfera inte-
lectuală din familie. I-a întrebat
pe cei din jur ce scrie în titluri-
le mari din jurnale, pe firmele
magazinelor de pe stradă. Reți-
nînd azi cîteva litere, mîine alte-
le, a ajuns ca la 6 ani și jumătate
să cunoască toate literele, să le
lege unele cu altele în cuvinte, să
citească. Ba a început să și scrie
legind unele de altele litere de ti-
par. Ca și el, mulți alți copii ajung
fără efort, singuri, la acest rezul-
tat.
Părinții elevului în cauză, erau
îngrijorați, și pe drept cuvînt, de
inactivitatea copilului lor, lipsit
de orice exercițiu serios timp de
4—5 luni, cît ține perioada abece-
dară. Aceasta i-a făcut să considere
că ar fi trebuit să-l dea pe copil
la școală de la 6 ani, pentru a
asimila citit-scrisul prin metode-
le școlare. Or, legea oprește intra-
rea copiilor de 6 ani în clasa I,
chiar cu dispensă.
De cîtva timp se vehiculează
ideea coborîrii vîrstei de școlari-
zare la 6 ani, pentru motivul că
elevul contemporan are o mai
mare capacitate intelectuală și o
precocitate sporită față de gene-
rațiile anterioare. Pe de altă par-
te, cercetările din domeniul peda-
gogiei au arătat și arată că nu vîrsta
trebuie să determine începutul
școlarizării, pentru că vîrsta cro-
nologică nu concordă întotdeauna
cu vîrsta dezvoltării intelectuale.
Cred că soluția justă a școlari-
zării stă în alcătuirea de clase o-
mogene, cu elevi care au același
nivel, care pot lucra în același
pas. Este nevoie firește, să se în-
treprindă unele cercetări pentru
ca elevii de 6 sau 7 ani să fie se-
lecționati după criterii judicioase.
Pentru moment, aș propune o se-
lecție experimentală la intrarea în
clasa I pe baza cunoașterii litere-
lor, a cititului, a scrisului. Elevii
care au asemenea cunoștințe să
fie repartizati într-o clasă specia-
lă, în care se va începe de la ceea
ce știu, mergîndu-se înainte pen-
tru dezvoltarea și perfecționarea
citirii și scrierii. In școlile cu
populație școlară numeroasă, unde
se formează mai multe clase I,
s-ar putea realiza astfel imediat,
fără nici o dificultate, clase omo-
gene, cu elevi de același nivel.
MARIN BIC1ULESCU
capacitățile intelectuale"
Aș dori să reiau unele dintre problemele ridicate în articolul
„Cum se cresc capacitățile intelectuale", publicat în „Gazeta
învățămîntului" nr. 859 din 29 iulie a.c.
Intr-adevăr, elevii excepționali, elevii care dovedesc o deo-
sebită capacitate intelectuală, care reușesc să-i depășească pe
colegii lor din aceeași clasă, distanțîndu-se uneori de ei într-o
măsură mal mult decît remarcabilă, constituie întotdeauna
pentru noi, profesorii, un motiv de mîndrie și de satisfacție.
De regulă însă, așa cum de altfel se recunoaște și în articolul
respectiv, contribuția noastră la dezvoltarea acestei categorii
de elevi nu se ridică la înălțimea exigențelor pe care le soli-
cită înseși particularitățile ei. Aș vrea să subliniez îndeosebi
faptul că nu există încă un efort dirijat pentru formarea ele-
vilor excepțional înzestrați.
Cred că unul dintre elementele esențiale asupra cărora tre-
buie să ne concentrăm atenția îl reprezintă descoperirea căilor
pentru cultivarea interesului și. mai mult decît atît, a pasiunii
elevilor pentru o disciplină sau alta. în general — așa cum am
avut prilejul să observ la proprii mei elevi, ca și Ia alți elevi
din școală — cei care au o pregătire ieșită din comun se dove-
desc deosebit de buni la o anumită disciplină, manifestînd
întotdeauna o pasiune pentru acea disciplină. Elevii caracte-
rizați numai prin simplă conștiinciozitate nu se pot ridica nici-
odată la nivelul celor ale căror eforturi sînt susținute de
flacăra pasiunii.
Sînt și eu de părere că acolo unde școala nu reușește să
creeze mediul prielnic cultivării pasiunilor, aceasta se dato-
rește unei anumite rigidități a. activității didactice, care con-
stituie oarecum o rezistență în calea cultivării și dezvoltării
intereselor firești ale copiilor. Dar o astfel de rezistență este
incompatibilă cu însăși rațiunea de a fi a școlii. Cred că ar
fi foarte indicată, efectuarea unui studiu care să descopere
conținutul acestei „rigidități" șl modalitățile lichidării ei.
Prof. ALEXANDRU MANEA
de obicei pe fapte științifice. Aici
apare însă o mare diversitate : u-
neori fundamentul științific cons-
tituie un simplu pretext, alteori el
este urmărit cu o exactitate de
ceasornic. Clasică este opunerea
care se face între Jules Verne și
H. G. Wells — primul se bazează
pe un mare număr de date știin-
țifice, întotdeauna expuse minu-
țios, cel de al doilea își lasă ima-
ginația să zboare și înfățișează în
scrierile sale o „pseudo-știință"
inventată de el însuși și care, de
multe ori — potrivit cunoștințe-
lor actuale — este socotită impo-
sibilă (vezi „Omul invizibil" sau
„Mașina timpului"). în ce privește
„timpul" expunerii, el nu este în
mod obligator viitorul: fantasti-
cul poate să fie prezent sau chiar
înfățișat în trecutul istoriei. în
sfîrșit, spațiul cosmic, deși prefe-
rat, nu este singurul teatru al în-
tîmplărilor.
Este evident că, înlăturînd de
la început concepția că literatura
științifico-fantastică este o „popu-
larizare plăcută", trebuie să elimi-
năm și ideea că ea poate servi la
creșterea sistematică a bagajului
de cunoștințe necesar elevului.
Am adăugat în mod special ad-
jectivul „sistematică", pentru că
adeseori lectura unei cărți de
Jules Verne, de Kazanțev, de
Radu Nor, de D. Todericiu sau de
I. M. Ștefan aduce numeroase cu-
noștințe exacte, de obicei din do-
menii nou-născute ale științei.
Dar sînt multe alte lucrări care
nu pot contribui în același mod la
îmbogățirea orizontului științific
al cititorului, întrucît descriu în-
tîmplări pe care actualele cunoș-
tințe științifice nu Ie fundamen-
tează încă sau chiar le contrazic.
Așadar, nu aici trebuie căutată
importanța literaturii știlnțifico-
fantastice pentru tinerii de vîrstă
școlară. însemnătatea acestui gen
de literatură este crearea unei
largi viziuni, descrierea ca posi-
bile a unor fapte încă imposibile,
prezentarea, ca să spunem așa,
cosmică, a viitorului. Tînărul ci-
titor știe, în general, că întîmplă-
rile pe care le citește nu sînt po-
sibile astăzi. Dar mintea sa se
deschide asupra perspectivelor largi
ale viitorului. Sînt lucruri pe
care oamenii de ieri nu le-au în-
drăznit și care azi au devenit rea-
litate. Pînă acum douăzeci de ani,
orice visător care ar fi spus că
vom zbura în lună ar fi fost luat
drept plăsmuitor de basme : oa-
menii „serioși" (printre ei chiar
numeroși oameni de știință), de-
cretau imposibilitatea acestui fel
de trași ație sau cel puțin o amî-
nau cu multe secole în viitor. Dar
chiar dacă scriitorul de literatură
științifico-fantastică nu prevede
exact acea nouă descoperire a
științei care va surprinde omeni-
rea peste un an, zece ani sau o
jumătate de veac, el contribuie la
educarea minții omenești în ve-
derea acceptării unei asemenea
dezvoltării. Cu alte cuvinte, știința-
ficțiune arată că există alte orizon-
turi. dincolo de acelea pe care le
cunoaștem Să nu uităm că numeroși
oameni de știință au mărturisit ata-
șamentul lor pentru această litera-
tură și inspirația pe care o găsesc
în ea ■ poate nu atît o inspirație „la
obiect", cît lărgirea orizontului
științific, despre care aminteam
mai înainte, sau mai bine spus
lărgirea orizontului posibilități-
lor pe care le-ar putea oferi
știința.
în literatura științifico-fantas-
tică, din cauza însuși a modului de
construcție, se pornește de multe ori
de la o bază științifică certă, bine
„Sociologia
procesului de învățămînt"
Venind în întîmpinarea interesului tot mai mare al corpu-
lui didactic și al unui public larg față de posibilitățile pe
care investigațiile sociologice le oferă muncii de instrucție
și educație, articolul „Sociologia procesului de învățămînt"
semnat de sociologul român Henri H. Stahl în „Gazeta
învățămîntului" nr. 859/29 iulie a.c. abordează probleme noi,
de mare însemnătate.
Utilitatea sociologiei, pregnant subliniată în documentele
de partid, devine tot mai actuală și în munca noastră
pedagogică. Ținînd seama de faptul că sociologia poate să
aducă o mare contribuție la studierea fenomenului educa-
țional, la formarea omului zilelor noastre, este necesar ca
învățătorii și profesorii să-și dea aportul la cercetarea pro-
blemelor din acest domeniu. O dată precizate obiectul socio-
Ipgiei pedagogice, metodele de investigație și temele care
urmează a fi tratate, contribuția cadrelor didactice la ase-
menea cercetări poate ajuta eficient la perfecționarea
continuă a procesului de învățămînt, la organizarea mai
rațională a vieții școlare și extrașcolare, la mai buna rezol-
vare a unor probleme cum sînt orientarea profesională a
elevilor, locul școlii, al familiei și al opiniei publice în educa-
rea omului nou, rolul mediului socialist în educație, folosirea
eficientă a timpului liber al elevilor în scopul îmbogățirii
personalității lor ș.a.
Desigur, nu e vorba de a-1 face pe profesor sociolog ori
pe sociolog profesor. Socotesc însă că se impune inițierea
unor cursuri pregătitoare de sociologie, Ia un nivel adecvat,
deocamdată cu caracter experimental, pentru o serie de
lucrători din învățămînt. De asemenea, ținînd seama de
importanța sociologiei în contextul vizat, socotesc necesară
introducerea studiului ei în învățămîntul universitar.
Firește că procesul de învățămînt și-ar spori eficacitatea
dacă școlile ar avea ajutorul sociologilor ori de cîte ori
întreprind acțiuni mari, cum ar fi, de pildă, orientarea
profesională a elevilor. Cu sprijinul lor calificat, o asemenea
problemă majoră și-ar putea găsi un cadru de rezolvare
mai sigur, mai solid.
Utilizarea sociologiei în procesul de învățămînt îmbracă
aspecte diverse. Pregătirea riguroasă și discernămîntul ferm
al educatorului sînt chemate să aplice concret și eficient
avantajele acestei discipline spre folosul școlii, al formării
tinerelor generații și al societății întregi.
Prof. VALERIU C. NEȘTIAN
Huși
„Cum se cresc
explicată, spre Imaginea posibi-
lului extraordinar dar verosimil.
Aceasta înseamnă a da cititorului
noi date despre un anumit aspect
al științei, a-1 provoca la un exer-
cițiu de gîndire pe o temă științi-
fică dată și, bineînțeles, a-i fixa
în minte o idee de bază. în ca-
zul cînd cititorul este un elev,
aceasta înseamnă a „repeta" oare-
cum cu el o cunoștință prezentă
în manualul școlar și transmisă
de profesor de la catedră, discu-
tînd-o apoi în aspectul ei dina-
mic de dezvoltare mai mult sau
mai puțin posibilă imediat, dar
realizabilă într-un viitor oare-
care. Relevînd posibilitățile știin-
ței literatura de anticipație dă
elevului un îndemn spre explo-
rarea posibilităților ei prin cerce-
tare, îi întărește preferința spre o
latură a științei, iar uneori chiar
determină sau ajută alegerea pro-
fesiunii viitoare. Lectura aventu-
rilor căpitanului Nemo a „creat"
numeroși ingineri de marină, iar
citirea „Castelului din Carpați" a
determinat în bună parte pasiu-
nea lui Louis Lumiăre pentru cer-
cetări în domeniul în care s-a năs-
cut apoi cinematografia.
Sînt profesori care se simt șo-
cati citind unele din lucrările ști-
intifico-fantastice, pe care le acuză
de a fi simple elucubrații. Ei se
tem că unele fantezii ar putea să
inducă pe elevi în eroare. să-i
facă să accepte ca reale plăsmui-
rile scriitorilor. Firește că așa ar
fi dacă ei ar crede de exemplu,
că un obiect se poate desprinde de
pămînt prin folosirea „antigravl-
tonilor" deocamdată imaginari,
ceea ce ar putea să le tulbure
noțiunile științifice dobindite în
procesul de învățămînt. Asemenea
obiecții se făceau mai ales la în-
ceputurile literaturii de știință-fic-
țlune. Astăzi, după părerea noas-
tră, ele sînt depășite : numărul
mare de lucrări de acest fel i-a
făcut pe tinerii cititori să accepte
convenția fantasticului, așa după
cum spectatorul de teatru acceptă
convenția scenei. Interpretări
naive se mai întîlnesc doar la co-
piii de vîrstă mică, din primele
clase, care pun mîna pentru prima
dată pe o asemenea carte.
în țara noastră, literatura știin-
țifico-fantastică este pusă la înde-
mîna tineretului prin mai multe
căi. Trebuie amintite în pri-
mul rînd volumele publicate de
Editura Tineretului, care face o
largă selecție printre scriitorii ro-
mâni șl străini reprezentativi ai
genului. Foarte cunoscută de tine-
ret este colecția „Povestiri științi-
flco-fantastice", editată de revista
„Știință și tehnică". în sfîrșit,
posturile noastre de radio transmit
săptămînal scenarii știintifico-fan-
tastice. în cadrul emisiunii „Ra-
dioracheta pionierilor". Pînă
acum, televiziunea nu a făcut nici
o încercare în acest sens, deși este
clar că o serie săptămânală de
scenarii de știință-ficțiune de bună
calitate ar fi urmărită cu plăcere.
Valoarea reală a unei lucrări care
tratează teme ștîințifico-fantastice
este determinată de arta cu care
este scrisă ea, de posibilitatea pe
care o are autorul de a construi
personaje reale de a face veridică
viața viitorului pentru un om al
prezentului Lucrările care înfăti-
șază perspective luminoase, des-
crise cu o pană talentată, stimu-
lează Interesul tinerilor din școli
față de știință îi mobilizează la
făurirea unei lumi în care toate
energiile să fie închinate progre-
sului, bunăstării și fericirii omu-
lui.
Dr. LEONID PETRESCU
PAGINA 3
/
r ...Era eu mulți ani în urmă.
București, 1929. Toamnă ruginie.
Elevul Nanu Sava Ion, din clasa
a IV-a a liceului de la Săliște-Si-
biu, participant la concursul anual
al „Tinerimii Române", scria pa-
gină după pagină. Atacase cu dez-
involtură subiectul „O călătorie
de la Siliște la București". A fost
răsplătit pe bună dreptate cu di-
ploma de onoare pe țară, căci lu-
crarea lui vădea o mare putere de
observație, pusă în slujba sesiză-
rii frumosului din natură și din
creațiile omului.
...Timpul a trecut. Elevul
venit student. Studentul a
profesor și a început să-i
pe alții; continua însă să
a de-
ajuns
învețe
învețe
și el. Și-a luat doctoratul în ști-
ințe economice, licența în drept, a
urmat și Academia de înalte stu-
dii comerciale și industriale. Pa-
siunea lui mereu statornică a ră-
mas însă, alături de pedagogie,
cercetarea în domeniul istoriei ar-
telor.
Călătorii șl cercetări
An după an, tn fiecare vacanță,
a cutreierat meleagurile țării și în
obiectivul căutării lui au intrat
monumente feudale, case țărănești,
cule, conace, palate domnești, bi-
serici. Din ce în ce mai mult și-a
întărit convingerea că există o
strînsă legătură între elementele
de arhitectură populară sătească
și arhitectura din vechile noastre
tîrguri și orașe, între construcția
simplă realizată de oamenii de la
țară și elementele de bază ale ar-
hitectonicii noastre bisericești.
Cîntărind geneza liniilor con-
structive ale clădirilor prin pris-
ma diverselor influențe între sti-
luri, atenția i-a fost atrasă de ac-
cidentul întotdeauna semnificativ
al decorului rural, de detaliile
care împodobeau zidul, cornișa,
ancadramentul ferestrei, colonade-
le sau fațada. S-au născut
o serie de studii avînd ca
astfel
obiect
pictura veche; le-au urmat altele,
despre pictura miniaturală de pe
manuscrise, despre vechea grafică
a tipăriturilor românești, care ve-
hiculează aceeași simbolistică a
formelor ca și decorul arhitectu-
ral. Pe această cale profesorul
Nanu a devenit și colecționar.
Am stat de vorbă cu el în col-
țul său de lucru. Pe pereți, juvae-
re ale picturii românești și univer-
sale : opere ale lui Tattarescu și
Ressu, „Madona din Monte Luce"
de un pictor din școala lui Rafael,
„Fata cu pruncul" de un anonim
din Calabria, datînd din secolul
XVII, „Scenă cu vînat" de un pic-
tor din școala germană, din seco-
lul XVIII etc. In sertare, desene
de preț și manuscrise, printre care
un caiet original de poezii, proză
și desene aparținînd luliei Hașdeu-
Constatări confirmate
de foruri științifice
Toate descoperirile profesorului
Nanu — făcute în țară sau peste
hotare — sînt obiectul unor cer-
cetări concretizate în comunicări
sau studii expuse la sesiunile ști-
ințifice sau publicate în periodi-
cele de specialitate. Din Italia a
adus un bogat material documen-
tar privind legăturile existente în
domeniul arhitecturii, picturii și
sculpturii, în timpul lui Constan-
tin Brîncoveanu, între meșterii ro-
mâni și cei italieni. A urmat o co-
municare expusă la una din sesiu-
nile Societății de științe istorice și
filologice. Din Turcia, profesorul
Nanu s-a reîntors cu o serioasă
documentare asupra legăturilor
dintre arhitecturile bizantină și
musulmană și arhitectura veche
românească. Și acest material a
stat la baza unei comunicări știin-
Al treilea Congres interbalcanic al matematicienilor
In Capitală se desfășoară lucrările celui de al IH-lea Con-
gres interbalcanic al matematicienilor. In numele cititorilor
„Gazetei învățămintului", am adresat cîteva întrebări în legă-
tură cu acest congres academicianului NICOLAE TEODO-
RESCU, decanul Facultății de matematică.
Care este semnificația congre-
sului ca manifestare științifică
internațională ?
— Cel de al treilea Congres in-
ternațional al matematicienilor
continuă un șir de manifestații ști-
ințifice cu caracter internațional,
înscriindu-se pe linia unor tra-
diții începute cu peste trei dece-
nii în urmă. Prin el, Uniunea
interbalcanică a matematicieni-
lor, creată în 1934, își va relua
activitatea desfășurată în trecut,
dezvoltînd-o și amplifieînd-o cu
scopul de a strînge relațiile din-
tre țările balcanice într-un do-
meniu atît de important al vieții
științifice, cum este cercetarea
matematică. Cooperarea științifică
contribuie în cea mal largă mă-
sură la apropierea dintre popoare
și, din acest punct de vedere, cel
de al III-lea Congres interbal-
canic al matematicienilor capătă
o importantă semnificație atît
prin realizările sale, cît și prin
perspectivele pe care le deschide.
Ce ne puteți spune în legătură
cu volumul lucrărilor congre-
sului ?
— Numărul mare de domenii în
care se desfășoară astăzi cerce-
tarea matematică dă o deosebită
amploare acestui congres, ale
cărui lucrări sînt repartizate in
țifice, prezentată la Societatea de
studii orientale. Despre valoarea
acestor studii a scris pe larg Nu-
rullah Bek, profesor la Academia
de arte frumoase din Istanbul, în
numărul din august 1965 al revis-
tei constantinopolitane „Varlik".
Cercetări similare a întreprins
profesorul Ion Sava Nanu și în
legătură cu relațiile dintre arta
românească și arta din Austria,
din Grecia, Iugoslavia, Ungaria și
unele țări din orient. In mod deo-
sebit s-a ocupat el de legăturile
culturale româno-caucaziene. Vizi-
tind Caucazul, a putut constata
aspecte inedite privind elemente
de arhitectură populară româneas-
că, purtate
mâni care,
aria unei
duceau cu
pînă aici de oierii ro-
cu secole în urmă, pe
imense transhumante,
ei frînturi din creația
meleagurilor natale. Apreciate de
oamenii de știință gruzini, aceste
constatări ale profesorului Ion
Sava Nanu au primit confirmarea
forurilor științifice competente.
„Printre cercetătorii care au ob-
ținut rezultate importante în scoa-
terea la iveală a adevărului știin-
țific privind relațiile româno-cau-
caziene în epoca feudală — scrie
cercetătorul K. E. Kolandjian de
la Institutul de istorie al Acade-
miei de științe din Republica So-
vietică Socialistă Armenia — ală-
turi de oameni cu renume bine
stabilit în știința universală, ca
G. Balș, N. Ghika-Budești, Gri-
gore lonescu, Strigowski, Choisy,
se numără profesorul Ion Sava
Nanu din București, care aduce
elemente noi în analiza comparată
a arhitecturii din regiunile Româ-
niei și Caucazului".
Cercetările profesorului Nanu au
privit și Armenia. Recent, Acade-
mia de științe a R S.S. Armenia a
publicat chiar o lucrare a lui des-
pre legăturile existente între arhi-
tectura românească și cea armea-
nă în perioada feudală.
D. TEODORU
a
8 secții : o secție de algebră și
logică matematică, două secții
de analiză matematică, geome-
trie și topologie, secții de teoria
probabilităților și statistica ma-
tematică, mecanică și astronomie,
matematici aplicate, precum și o
secție privind învățămîntul și
istoria matematicii. Acest pro-
gram bogat este grăitor pentru
varietatea preocupărilor mate-
maticienilor din țările partici-
pante. în cadrul lui se prezintă
peste 300 de comunicări. Pentru
a sugera sumar cadrul actualului
congres în comparație cu cele
precedente, este suficient să ob-
servăm că în 1937, la cel de al
II-lea congres, care a avut loc
tot în București, programul com-
porta circa 60 de comunicări. A-
ceasta arată că munca nobilă de
cercetare științifică și în particular
de cercetare matematică ocupă
în prezent în țările balcanice un
loc aproape de neînchipuit cu 30
de ani în urmă și că dorința de
colaborare științifică este astăzi
impunătoare, constituind o pre-
misă din cele mai promițătoare
pentru viitorul Uniunii interbal-
canice a matematicienilor.
în ședințele plenare ale con-
gresului luăm cunoștință de rea-
lizările școlilor și colectivelor de
cercetare din țările participante
— Bulgaria, Grecia, Iugoslavia,
Proiecte
De la
Ministerul
învățămintului
La o întrebare a noastră, pro-
fesorul Nanu a răspuns:
— Acum ? încerc să adun date
despre contribuția artei românești
la dezvoltarea celei
Tema, generoasă, pare
vastă. Mi-am delimitat
sectoare. Modesta mea
universale,
poate prea
însă unele
contribuție
vrea să privească, în această lu-
mină, arta și arhitectura româ-
nească din anii puterii populare.
înainte de a ne lua rămas bun
de la profesorul Nanu, privirile
ne-au fost atrase de unele pagini
dactilografiate, ordonat așezate pe
marginea biroului. Ghicindu-ne
parcă gîndul, gazda ne-a explicat:
„O lucrare despre Italia văzută de
artiști români în secolele XIX și
XX". Cu acest prilej am mai aflat
că profesorul Nanu a predat re-
cent spre tipărire, la Editura ști-
ințifică, o carte consacrată vieții
și operei lui Benjamin Franklin,
iar Editurii didactice și pedagogice
două manuale : „Istoria artei ro-
mânești" pentru clasa a XH-a a
liceelor de arte plastice și „Istoria
artei universale" pentru liceele de
cultură generală, secția umanistică.
Cu ani în urmă,
profesori ca Nicolae
Petre Drăgoiescu au
sufletul elevului de
lecțiile unor
Balaban sau
imprimat în
liceu Nanu
Sava Ion interesul pentru studiu,
dorința de a afla — o dorință în
care s-au ascuns sîmburele pasiu-
nil de cercetare de mai
gostea pentru istoria
mânească. Răspunzînd
luminii primite atunci
tîrziu, dra-
și arta ro-
pe deplin
și mai tîr-
ziu, pe băncile facultății, de la
profesori ca acad. G. Oprescu, pro-
fesorul Ion Sava Nanu cultivă as-
tăzi aceleași pasiuni în sufletele
elevilor săi.
Turcia $1 tara noastră. 'Astfel
avem în față fondul comun cu
care pornim să ne împletim pre-
ocupările. în ședințele pe secții,
se prezintă numeroase comuni-
cări care ne ajută să cunoaștem
în adîncime problemele respec-
tive.
Cum apreciati congresul ca
punct de intersecție al gîndirii
matematicii din țări diferite ?
— Desigur, se remarcă în pro-
gram orientări specifice fiecărei
școli, și aceasta contribuie fruc-
tuos la creșterea cîmpului de in-
vestigație al tuturor, la schimbul
de idei și la sugestii de colabo-
rare complexă.
Un congres nu este numai o
dare de seamă vastă asupra unor
realizări remarcabile, ci în ace-
lași timp un prilej fericit de cu-
noaștere reciprocă, de stabilire de
contacte, de discuții libere care,
adesea, sînt preambulul unor le-
gături trainice ce se amplifică
considerabil în viitor. Tinerii cer-
cetători. larg reprezentati în
acest congres, prin entuziasmul
lor, prin curiozitatea lor vie. prin
dinamismul lor. vor asigura conti-
nuarea colaborării rodnice pe
care o dorim și. deci. întărirea per-
manentă a Uniunii interbalcanice.
care își reia activitatea sub sem-
nul prieteniei. în condiții cît se
poate de promițătoare.
Una dintre secțiile congresului
tratează probleme ale învățămin-
în legătură cu folosirea
programelor de învățămînt
pentru școlile generale și li-
ceele de cultură generală în
anul școlar 1966/1967, se fac
următoarele precizări :
Lista programelor valabile
în anul școlar 1966/1967 a fost
publicată în
mîntului" nr.
a.c.
Programele
„Gazeta învătă-
858 din 15 iulie
de învățămînt
ediția 1966 au fost difuzate
prin secțiile de învățămînt
raionale și regionale, con-
form instrucțiunilor Ministe-
rului învățămintului nr. 70836
din 1966, cu excepția progra-
melor de economie politică și
socialism științific, care sînt
în curs de expediere. Celelalte
programe, ediții anterioare a-
nului 1966, date ca valabile
pentru acest an școlar, se gă-
sesc în școli.
Consfătuire
a profesorilor
de matematică
Societatea de științe mate-
matice a organizat la Arad, în
zilele de 11 Și 12 septembrie
a.cș, o consfătuire cu profeso-
rii din învățămîntul mediu din
toate regiunile, cu tema „Ele-
mente de teoria mulțimilor și
structuri algebrice în școala
de 12 ani".
Au fost prezentate, cu acest
prilej, referatele : „Predarea
teoriei mulțimilor în învăță-
mîntul mediu" (conf. univ.
I Bîtea), „Elemente de struc-
turi algebrice și teoria grupu-
rilor în geometrie" (prof. univ.
D. Papuc), „Rolul noțiunilor
elementare despre mulțimi în
predarea algebrei la clasele
IX-XII" (conf. univ. M. Re-
ghiș), „Metodica predării teo-
riei mulțimilor în liceu" (prof.
J. Cornea — Arad)
tulul matematic. Ce a determi-
nat pe organizatori să pună în
discuție această problemă ?
— Învățămîntul este baza solidă
și fecundă a cercetării. O deose-
bită însemnătate are aici liceul,
în care tineretul își caută voca-
țiile. Zorile investigației mate-
matice sînt foarte timpurii și ele
trebuie să fie luminate de stu-
diul deschizător de orizonturi din
liceu. La rîndul lui, învățămîntul
superior cultivă răsadurile fra-
gede și dornice de a crește pre-
luate din pepiniera liceului. De
aceea problemele învățămintului
matematic constituie un obiectiv
de seamă al unui congres care
își îndreaptă ochii spre viitor.
Programul congresului nostru
comportă importante probleme
legate de învățămîntul matema-
tic. Ascultăm în cadrul lui comu-
nicări privind introducerea me-
canicii și a calculului probabili-
tăților în licee, predarea mate-
maticii în clase cu elevi selecțio-
nati. puncte de vedere cu privire
la predarea geometriei, la moder-
nizarea predării algebrei și a
teoriei mulțimilor. Are loc de ase-
menea o trecere în revistă a
problemelor învățămintului ma-
tematic în liceu discutate la Con.
greșul internațional de matema-
tici care a avut loc la Moscova
în luna august.
Nu lipsesc nici probleme ale
învățămintului matematic supe-
rior, legate îndeosebi de moder-
nizarea acestuia. Discutăm și
CONTINUĂRI
CONTINUĂRI
La începutul lungu-
lui drum de pătrun-
dere în tainele como-
rilor cuprinse în raf-
turile bibliotecii.
O imagine obișnuită
a acestui început de
an școlar : un copil,
o carte, un surîs plin
de optimism.
despre introducerea analizei ope-
raționale în programele analitice
ale facultăților de matematici.
Sînt de prevăzut discuții ample
și schimburi de vederi din care
vor rezulta informații, sugestii și
învățăminte folositoare. Profeso-
rii de liceu participă activ la
dezbaterile congresului, aducînd
contribuții foarte prețioase, fă-
cînd sugestii pentru adaptarea
învățămintului matematic la sta-
diul actual al dezvoltării științe-
lor matematice.
Ce concluzii de ordin general
se pot trage pînă acum din des-
fășurarea congresului pe baza
programului ce și l-a propus ?
— Un program nu este decit un
cadru, dar tocmai prin această
calitate el este grăitor. Conceput
pe baza contribuției, care se do-
vedește foarte bogată, a nume-
roși matematicieni — peste 70 de
oaspeți străini și un număr im-
portant de matematicieni din
programul con-
țara noastră
greșului atestă, o dată cu valoa-
rea sa. și dorința vie de afirmare
a realizărilor rezultate dintr-o
colaborare prietenească. În aceste
condiții. Uniunea interbalcanică
a matematicienilor își reia acti-
vitatea sub auspicii care sînt
semnul reușitei și îndreptățesc
cele mai frumoase speranțe de
viitor.
HARALAMBIE LEREA

PROLOG
sine ar fi activitatea la care sînt
chemați să participe.
Prezență bună
dar ți „absențe"
Vizita noastră în școli în prima
zi de școală duce la concluzia că
în cele mai multe locuri imensa
majoritate a elevilor s-au prezen-
tat la cursuri, munca noului an de
învățămînt începîndu-se bine și
din acest punct de vedere. Fără
îndoială că măsurile pregătitoare
luate de conducerile școlilor, de
organele locale au făcut ca pro-
blema școlarizării și a frecvenței
să fie rezolvată încă din pri-
ma zi de școală. La 15 septembrie,
la cele mai multe din școlile gene-
rale din raionul Buzău, toți copiii
de vîrstă școlară au luat loc în
bănci. Chiar și acolo unde în anii
trecuți s-au întîmpinat dificultăți în
această privință — de pildă la șco-
lile din comunele Padina, Pogoane-
le, Luciu — începutul acestui an a-
testă progrese. Elevi a căror șco-
larizare era o
școlar trecut
din prima zi.
In cele mai
problemă în anul
au venit la cursuri
multe școli au fost
prezente și cadrele didactice. Și
totuși...
Cînd am ajuns, împreună cu șe-
ful secției raionale de învățămînt
la Școala generală din Cernătești,
directorul școlii tocmai expediase
sfatului popular o adresă în care
relata că nu poate începe anul
școlar în bune condiții din cauza
neprezentării la posturi a unor ca-
dre didactice. Din cei 12 profesori
încadrați la clasele V—VIII s-au
prezentat la școală doar 4. Indi-
ferent de motivele absențelor, este
clar că în asemenea condiții cursu-
rile se vor desfășura cu improvi-
zări care, oricît de inspirate ar fi,
nu pot salva mare lucru.
De altfel, problema nu privește
numai școala din Cernătești. In
raionul Mizil, din f)8 de cadre di-
dactice repartizate anul acesta
s-au prezentat la posturi pînă la
data de 15 septembrie doar 58.
Nici chiar cei transferați la cerere
nu au ajuns toți la locurile de
muncă. Desigur că mulți vor veni
la catedră în zilele care urmează.
Ei trebuie să știe însă că, din cau-
za lor, s-a compromis nu numai
munca la clasă (cu toate, că s-au
luat măsuri de suplinire), ci și
xemplul de punctualitate care
cere educatorului.
Vizitele pe care le-am făcut
e-
se
în
școli la 15 septembrie ne-au relevat
și necesitatea unei preocupări mai
atente față de o problemă care a
fost în unele locuri neglijată și în
anii trecuți și care continuă să fie
rezolvată pe alocuri pe criterii
străine de interesul învățămintului.
Este problema continuității profe-
sorilor. La Sopoca, de pildă profe-
sorii de științe naturale au primit
să lucreze nu cu aceiași elevi, ci cu
aceleași clase ca anul trecut, pentru
a nu fi nevoiți să pregătească o
materie nouă.
Tot în rindul „absențelor" se cu-
vine menționat faptul că in labo-
ratoarele școlilor din raionul Bu-
zău nu există substanțele chimice
învățători, profesori, diriginți!
Citiți si răspindiți
în rîndul părinților
revista
COLOCVII
necesare experiențelor. Unele din
acestea nici nu vor exista, deoa-
rece lipsesc chiar din catalogul în-
treprinderii „Reactivul".
In schimb apar unele lucruri „în
plus". La Școala generală din co-
muna Aldeni, directorului i s-a
pus încă din preziua
chiderii o problemă pe
nu știa cum s-o rezolve.
des-
care
Or-
ganele care difuzează manualele
școlare au trimis pe adresa școlii,
cu factură, cîteva sute de manuale
pe care le mai primise odată îna-
inte. Este clar că ele trebuiau în-
dreptate spre altă școală, care a-
cum le-o fi așteptînd cu nerăb-
dare. Dar cum lucrurile n-au pu-
tut fi lămurite, problema a rămași
să fie „rezolvată" la decartare. '
Toate aceste neajunsuri pot fi —
și trebuie să fie — înlăturate cît
mai repede. Există condițiile nece-
sare pentru aceasta, există toate
datele în măsură să permită, de la
început, o bună pornire a muncii.
La festivitatea de deschidere,
exprimîndu-și recunoștința pentru
condițiile pe care partidul le-a
creat învățămintului, cadrele
didactice și elevii și-au manifestat
hotărîrea de a munci astfel incit
rezultatele muncii lor să însemne
un nou succes al școlii. Le urăm,
să-și îndeplinească cu cinste acest
angajament.
ISTORIA ȘCOLII
ROMANEȘTI
Istoricul Facultății de matematică
din București (1863—1948), prof,.
univ. N. Mihăileanu, Din istoria
învățămintului oral al tehnicii
vech românești de prof. univ. G.
C. Giurescu, începuturile învăță’
mîntului universitar din România
de prof. univ. St. Bîrsănescu, Re-
vistele de popularizare a științei
în sprijinul învățămintului public
în sec. al XlX-lea de prof. emerit
I. Popescu-Teiușan, Școala și gin-
direa pedagogică din România in-
tre anii 1944—1947 de lector univ.
Ion Stanciu, Contribuții la istoria
învățămintului chimiei în Româ-
nia de lector univ. ing. D. Toderi-
ciu, Istoria învățămintului supe-
rior în
România
condus de prof.
Pascu,
Istoricul
de colectivul
univ. Ștefan
învățămintului
din Transilvania în prima jumă-
tate a secolului al XlX-lea de V.
Curticăpeanu, precum și de alte
lucrări semnate de prof. univ. dr.
docent Stanciu
corespondent al
Stoian, membru
Academiei,
conf univ. I. Ivanov prof.
, de
Dinu
Moroianu, Virgil Molin, V. Galici,
Vasile Netea. Al. Toth. Gh. Iscru,
Gh. Pîrnuță, Octavian lonescu,
Nicolae Isac, S. Purcărete. Emil
Domocoș, loan Giolan, N. Adăni-
loaie. I. Protopopescu, I. Cojocaru,
C. Dinu. I.M. Ștefan etc.
Publicarea acestor lucrări, în-
mulțirea studiilor de specialitate
despre istoria învățămintului a-
părute în diverse periodice și în-
deosebi. elaborarea primului vo-
lum din Istoria școlii românești
vor constitui un valoros act de
cultură.
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA, București, Piața Sclntell nr. 1. Telefon 17 60 20 Abonamentele tec la oficiile poștale, factorii poștali șl la dlfuzorll din anltSțV de Învățămînt. Tiparul i Combinatul Poligrafic Casa Sclntell. Piața Sclntell, București
«0.1» |
I