Ttrijmwu-------
11 netlwifa-Deva





PROLETARI DIN TOATE țĂRILE, UNIȚI- VĂI
GAZETA
Anul XVIII
' Nr. 862
Vineri' 1 sept.
L 1966
£



INVĂTĂMINTULUI
— .....
EDITATĂ DE MINISTERUL INVĂTĂMINTULUI $1 COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂTÂMlNTSI CULTURĂ
TOVARĂȘUL LEONTIN SON AINCHAT DIN VIAJA
Din partea Comitetului Central al Partidului
Comunist Român, a Consiliului de Stat și a Consiliului
de Miniștri ale Republicii Socialiste România
Comitetul Central al Partidului Comu-
nist Român, Consiliul de Stat și Consiliul
de Miniștri ale Republicii Socialiste Româ-
nia anunță cu adincă durere încetarea din
viață, după o grea suferință, in ziua de 28
august, orele 13 și 40 de minute, a tovară-
șului Leontin Sălăjan, membru al Comite -
tului Executiv a! Comitetului Central al
Partidului Comunist Român, general de
armată, ministrul Forțelor Armate ale Re-
publicii Socialiste România, fiu credincios
al partidului și al poporului român, luptă-
tor devotat pentru cauza socialismului,
pentru întărirea și înflorirea patriei noas-
tre.

p

?•
ti#"'	'

C'
In dezbaterea apropiatelor consfătuiri raionale:
ACTIVITATEA
CU PIONIERII
Intrate în tradiția școlii noastre,
consfătuirile raionale ale cadrelor
didactice au constituit, de fiecare
dată, momente însemnate în acti-
vitatea ce se desfășoară în dome-
niul învățămîntului. Dezbătînd
problemele majore ale etapelor
respective,
eficiente de
probleme,
stabilind căi tot mai
rezolvare
consfătuirile
a acestor
pulsionat viața școlii, au
liniile
pentru
cedat.
Anul
principale ale
perioadele care
acesta, corpul
este chemat să dezbată
cele mai importante
au im-
distins
activității
le-au suc-
profesoral
una dintre
sarcini ale
școlii — activitatea pionierească —
în lumina Hotărîrii Plenarei C. C.
al P.C.R. din 12—13 aprilie a.c.
Fiind vorba nu doar de o îmbună-
tățire a activității organizațiilor
de pionieri, ci de așezarea ei pe
baze cu totul noi, învățătorii și
profesorii sînt solicitați să ia în
discuție sarcinile
LEONTIN
SĂLĂJAN
cadrul
pentru
muncii
ce le revin în
lor profesionale
formarea multilaterală,
La 28 august a încetat din
viață, în urma unei grele
suferințe, tovarășul Leontin
Sălăjan, membru al Comite-
tului Executiv al Comitetu-
lui Central al Partidului Co-
munist Român, general de
armată, ministrul Forțelor
Armate ale Republicii So-
cialiste România.
Activist de seamă al Parti-
dului Comunist Român și al
statului nostru socialist, to-
varășul Leontin Sălăjan și-a
închinat întreaga viață luptei
revoluționare a clasei mun-
citoare, cauzei socialismului,
înfăptuirii celor mai înalte
idealuri de libertate, inde-
pendență și progres ale po-
porului român, înfloririi pa-
triei.
Născut la 19 iunie 1913, în
comuna Santău din raionul
Cărei, regiunea Maramureș,
într-o familie de țărani să-
raci, tovarășul Sălăjan a în-
ceput să lucreze de la vîrstă
de 14 ani ca ucenic la căile
ferate, devenind apoi mun-
citor lăcătuș. Din fragedă
tinerețe a cunoscut viața
grea, plină de privațiuni a
oamenilor muncii, exploata-
rea la care aceștia erau su-
puși în trecut. Sentimentele
sale de revoltă și protest
împotriva nedreptăților so-
denței României. însuflețit
de un fierbinte patriotism,
tovarășul Sălăjan s-a dăruit
cu abnegație și spirit de sa-
crificiu luptei antifasciste,
antihitleriste, organizate de
Partidul Comunist Român.
în anii grei ai dictaturii
militaro-fasciste, cînd parti-
dul se afla în adincă ilega-
litate, tovarășul Sălăjan
muncește cu devotament ca
membru al Comitetului ju-
dețean Timiș - Torontal al
P.C.R. și ulterior ca secretar
al Comitetului regional Ba-
nat al P.C.R. Urmărit de or-
ganele represive ale re-
gimului burghezo-moșieresc,
Leontin Sălăjan dă dovadă
de un înalt spirit de clasă,
de combativitate comunistă,
desfășoară o neobosită acti-
vitate revoluționară. îm-
preună cu alti militanti ai
partidului comunist a parti-
cipat la organizarea grupului
de partizani din munții Ca-
rasului, precum și a nu-
meroase acțiuni de sabotare
a războiului la Reșița, Arad,
Bocșa, Timișoara.
După eliberarea
sub jugul
Comunist
tează lui
sarcini de
fascist,
Român
Leontin
tării de
Partidul
încredin-
Sălăjan
răspundere în
ciale îl
roteze,
ciei, în
rească.
catului
determină să se în-
încă din anii uceni-
mișcarea muncito-
în conducerea sindi-
ceferiștilor din Ti-
mișoară, el a participat activ
la organizarea de acțiuni
pentru apărarea drepturilor
muncitorești.
Lupta sa devotată pentru
interesele proletariatului îl
apropie de Partidul Comu-
nist Român, detașamentul
cel mai înaintat al clasei
muncitoare, în rîndurile că-
ruia este primit în toamna
anului 1939. Era perioada u-
nor profunde frămîntări so-
ciale, a unei ascuțite lupte
duse de forțele progresiste
cele mai înaintate, în frunte
cu comuniștii, pentru apăra-
rea libertăților democratice,
a suveranității și indepen-
conducerea Comitetelor re-
gionale de partid Timișoa-
ra și Oradea și apoi în apa-
ratul Comitetului Central
al partidului. Din 1945, de
la Conferința Națională a
P.C.R. este, fără întrerupe-
re. membru al Comitetului
Central al Partidului Comu-
nist Român. Tn 1955,
Congresul al Vll-lea
la
al
partidului, este ales mem-
bru supleant al Biroului
Politic al C.C. al P.C.R., iar
în 1965, la Congresul al
IX-lea, membru al Comite-
tului Executiv al C.C. al
P.C.R.
în anii 1948—1949 tova-
rășul Leontin Sălăjan înde-
plinește funcția de adjunct
al ministrului sănătății și
prevederilor sociale, iar în
1949—1950 de ministru al
construcțiilor. Din anul 1950
lucrează în cadrul forțelor
armate ca șef al Marelui
Stat Major, apoi ca prim-
locțiitor al ministrului, iar
din 1955 ca ministru al
Forțelor Armate ale Repu-
blicii Socialiste România.
El a muncit intens pentru
continua desăvîrșire a pre-
gătirii sale militare ; în
1953 a absolvit cursul spe-
cial superior la Academia
militară generală. Tova-
rășul Leontin Sălăjan a
adus o prețioasă contribu-
ție la înfăptuirea politicii
partidului de dezvoltare a
forțelor armate, de întări-
re a capacității de apărare
a tării, de educare a ostași-
lor în spiritul dragostei ne-
țărmurite fată de partidul
comunist și patria socialistă.
începînd din 1946, el a
fost ales deputat al Marii
Adunări Naționale în toate
legislaturile.
Ca militant de seamă al
partidului și statului, tova-
rășul Leontin Sălăjan a fost
însuflețit în întreaga sa ac-
tivitate de atașament puter-
nic față de cauza partidului
comunist, de dragoste înflă-
cărată față de popor și de
patrie, cărora le-a consacrat
întreaga sa capacitate și pu-
tere de muncă.
Partidul și guvernul dau
o înaltă prețuire activității
revoluționare îndelungate a
tovarășului Leontin Sălăjan,
meritelor sale deosebite în
construirea socialismului, în
întărirea statului socialist.
El a fost distins cu titlul de
Erou al Muncii Socialiste, cu
ordine și medalii ale Repu-
blicii Socialiste România.
Prin încetarea din viață a
tovarășului Leontin Sălăjan,
Partidul Comunist Român,
statul socialist, întregul nos-
tru popor pierd un fiu cre-
Funeraliile
tovarășului
Leontin Sălăjan
In întreaga țară au fost
arborate în berna drapele
tricolore și roșii în semn de
doliu pentru încetarea din
viață a tovarășului Leontin
Sălăjan, membru al Comite-
tului Executiv al Comite-
tului Central al Partidului
Comunist Român, general de
armată, ministrul forțelor
armate. Două zile, mii de
bucureșteni, adine îndurerați,
au trecut prin fața catafal-
cului așezat la Palatul Re-
publicii.
Marți, 30 august. In orele
dimineții, oamenii
iau ultimul rămas
fiul credincios al
și poporului —
muncii iși
bun de la
partidului
tovarășul
Leontin Sălăjan. Pelerinajul
nu contenește, ca un prinos
al stimei și cinstirii memo-
riei celui dispărut. In rîndu-
rile celor ce se perindă ia
căpălîiul lui se află șl ma-
ramureșeni din satul natal
Santău. delegații ale locui-
torilor orașului Oradea al
căror deputat a fost în Ma-
rea Adunare Națională, nu-
meroși militari — ofițeri și
ostași ai forțelor noastre
mate. Mereu alte gărzi
aliniază de o parte și
alta a catafalcului.
ar-
se
de
Comitetul Central
al Partidului Comunist Român
dincios,
pentru
pentru
florirea
un luptător devotat
cauza socialismului,
progresul și în-
României socialiste.
Amintirea lui va
veșnic vie în inimile
niștilor, ale tuturor
nilor muncii din
noastră.
Consiliul de Miniștri
rămîne
comu-
oame-
patria
In semn de omagiu adus
generalului de armată Leon-
tin Sălăjan au venit delega-
tii militare din țări socialis-
te, care au depus coroane de
flori și au făcut de gardă
la catafalc. O coroană de
flori a fost depusă din par-
tea Comandamentului Forțe-
lor Armate ale statelor par-
ticipante la Tratatul de la
Varșovia.
Membrii corpului diploma-
tic au depus o coroană de
flori și au prezentat condo-
leanțe familiei.
Ora 11. Ultima gardă este
alcătuită din tovarășii Nl-
colae Geaușescu, Ghivu Stoi-
Paul Niculescu-Mizil, Ilie
Verdeț, Maxim Berghianu,
Petre Borilă, Constantin
Drăgan, Gheorghe Râdules-
cu. Ștefan Voitec.
Peste sicriu sînt așternute
faldurile îngemănate ale
steagurilor țării și partidului.
După cîteva clipe, în ma-
rea piață din fala Palatului
Republicii miile de oameni
întîmpină într-o atmosferă
de adincă emoție apariția
sicriului, încadrat de conou-
cătorii partidului și statu-
lui.
In timp ce răsună acordu-
rile grave ale marșului fune-
bru, trupele aliniate în piață
dau onorul, prezentînd ar-
mele.
Cortegiul funebru se pune
în mișcare.
In frunte, purtat de doi
generali, se află portretul
îndoliat al tovarășului Leon-
tin Sălăjan. Urmează coroa-
nele de flori depuse la ca-
tafalc de Comitetul Central
al Partidului Comunist Ro-
mân, Consiliul de Stat și
Consiliul oe Miniștri, de fa-
milie, de Ministerul Forțelor
Armate, Uniunea Generală a
Sindicatelor, C.C. al U.T.C.,
Consiliul Național al Fe-
meilor, Ministerul Afacerilor
Interne, de Comitetul orășe-
nesc de partid București șl
Sfatul popular al Capitalei.
Carul funerar este prece-
dat de un grup de generali
și ofițeri superiori ce duc pe
brațe perne de catifea
care
Erou
alte
care
strălucesc Steaua
pe
de
al Muncii Socialiste și
ordine și medalii cu
a fost decorat Leontin
ca.
Ion Gheorghe Maurer,
al Republicii Socialiste România
Gheorghe Apostol, Alexan-
dru Bîrlădeanu, Emil Bodna-
raș. Alexandru Drăghici,
Sălăjan, în semn oe prețuire
a meritelor sale deosebite.
In urma aietului de tun
ce poartă sicriul, merg fa-
milia defunctului, conducă-
tori de partid și de stat, de-
legatii militare de peste ho-
tare, oficialități române, șefi
ai misiunilor diplomatice și
(Continuare in pag. a ll-a)
completă, a tineretului nostru,
pentru a-i pregăti pe elevi, încă
din fragedă copilărie, astfel îneît
schimbul de mîine.să intre în are-
na vieții noastre publice cu o înal-
tă ținută morală și intelectuală, la
nivelul exigențelor moderne.
In trecutul școlii românești s-au
încercat multe sisteme de organi-
zare și educare a tineretului șco-
lar, toate însă conforme cu telu-
rile școlii de atunci, statornicite
de cei ce dețineau destinele învă-
țămîntului. Actualele forme de e-
ducare a tineretului școlar de toa-
te vîrstele sînt în deplin acord cu
interesele întregului nostru popor.
In școală, în organizațiile de tine-
ret, elevii învață să iubească pa-
tria, frumusețile
și bogățiile ei,
uriașele realizări dobîndite în ul-
timele decenii
sub conducerea
profund științifică și realistă a în-
țeleptului nostru partid, să iu-
bească trecutul de luptă și de jert-
fe al poporului, al clasei munci-
toare, să iubească munca și să fie
apti să contribuie în viitor la
înălțarea patriei pe culmile înso-
rite ale comunismului.
Copiii din țara noastră sînt dor-
nici să învețe și să se formeze,
sînt animați de năzuințe și pasiuni
nobile, încearcă să scruteze de pe
acum, cu mintea lor. zorii viitoru-
lui. Școala trebuie să le împlineas-
că aceste cerințe spirituale, ofe-
rindu-le, abundent, posibilitățile
de care dispune, ajutîndu-i să pro-
greseze, să se formeze.
Proiectele noilor acte statutare
ale mișcării pionierești creează în-
vățătorilor și profesorilor posibili-
tăți nelimitate de a participa la
toate manifestările pionierilor, de
a-i sprijini în tot ceea ce între-
prind. întregul front al corpului
didactic e angajat nemijlocit în a-
ceastă muncă, răspunzînd direct
de buna desfășurare a activității
pionierești. Peste 75 800 de învăță-
tori și profesori, bunăoară, vor fi
comandanți de detașamente de
pionieri la clasele III—VII. peste
7500 de învățători și profesori vor
fi comandanți de unități, un im-
portant număr de cadre didactice
vor activa în consiliile regionale,
raionale și orășenești ale organi-
zațiilor pionierilor, precum și în
alte foruri ale acesteia. Este o sar-
cină de onoare pe care partidul o
încredințează cadrelor didactice,
chemate să făurească viitoarele
generații de cetățeni ai țării.
In cadrul consfătuirilor raionale,
de care ne mai despart doar cîte-
va zile, aspectele multiple ale a-
cestei sarcini vor fi discutate
amănunțit. E foarte util să se în-
țeleagă ceea ce aduce nou organi-
zarea activității pionierești, struc-
tura și conținutul ei. îndatoririle
ce revin tuturor lucrătorilor din
învățămînt în legătură cu noua
organizare a muncii cu pionierii.
Dezbaterile trebuie astfel dirijate
îneît să conveargă spre ceea ce
este esențial în noul sistem de or-
ganizare, în conținutul muncii, în
relațiile dintre factorii de răspun-
dere angajați în bunul mers al
activității pionierești, în organiza-
rea propriu-zisă a acestei activi-
tăți, în antrenarea tuturor forțelor
de care dispune învățămîntul pen-
tru desfășurarea ei pe un plan su-
perior. Această activitate, calitativ
nouă, va elimina, prin participa-
rea atît de largă a corpului profe-
soral. lipsurile care s-au manifes-
tat in acest domeniu pînă acum.
Creată în anul 1949, organizația
pionierească cuprinde azi o mare
parte a copii’or în vîrstă de 9—14
ani. Prin buna organizare a acti-
vității pionierești, prin statornici-
rea unui conținut cît mai variati
mai atrăgător, mai educativ al a-
cesteia, se poate contribui în foar-
te mare măsură la formarea tră-
săturilor omului nou încă de la
această vîrstă. Spre realizarea a-
cestui țel este necesar să se con-
centreze toate forțele în cadrul
activității pionierești.
Conducerea directă, nemijlocită
de către partid constituie princi-
piul fundamental care determină'
superioritatea noii așezări a acti-
vității pionierești și asigură sucJ
cesul ei. Sub îndrumarea directă a
partidului, această activitate, larg
sprijinită de cadrele didactice, va
deveni în mod cert o pîi,qghie în-
semnată în realizarea scopurilor
educative ale școlii. NoiVa'\structu-
ră organizatorică a mișcării pio*
nierești sporește considerabil rolul
școlii, statornicind, o unitate de
cerințe și influențe si totodată răs-
punderi unitare în îndeplinirea
sarcinilor. Prin realizarea unui
front unitar al învățătorilor și
profesorilor antrenați in activita-
tea cu pionierii, prin rolul atît. de
însemnat care le revine în organi-
zarea acestei activități se pot evi-
ta paralelismele inutile între anu-
mite laturi
vățămînt și
organizației
Dezbătînd
ale procesului de în-
planul de muncă al
pionierilor.
problemele sub mul-
tipie unghiuri, actualele consfă-
tuiri au menirea să clarifice pen-
tru toți învățătorii și profesorii
principiile fundamentale care stau
la baza noii așezări a activității cu
pionierii, să-i ajute în nătrunde-
rea sensului formelor de organi-
zare și îndrumare pe toate trepte-
le. a atribuțiilor fiecărei verigi în
noua structură organizatorică a
mișcării pionierești. Una din sar-
cinile importante ale acestor con-
sfătuiri, .căreia e necesar să i se a-
corde toată atenția, este clarifica-
rea căilor prin care fiecare mem-
bru al corpului didactic, de orice
specialitate, poate să contribuie la
asigurarea unui conținut viu. va-
riat. plin de resurse educative, a-
tractiv. al muncii cu nionierii. A-
vînd o pregătire multilaterală și
competentă. Învățătorii și profeso-
rii pot și trebuie să creeze condi-
țiile necesare pentru desfășu-
rarea unei activități eficiente în
rîndurile pionierilor. In ședințele
plenare, ca si în ședințele ne sec-
ții ale consfătuirilor, această nro-
blemă esențială poate fi clarifica-
tă în liniile ei principale, astfel
îneît în fata fiecărui membru al
corpului didactic să se deschidă
căi certe și nelimitate în realiza-
rea scocului urmărit.
Plenara C. C. al P.C.R. din 12—
13 anrilie a.c.. a ridicat activitatea
pionierească pe o treaptă superi-
oară. Este o îndatorire de seamă a
cadrelor didactice să ducă la în-
făptuire indicațiile plenarei, mă-
surile pe care le preconizează.
Consfătuirile raionale care se vor
desfășura în curînd sînt menite să
le acorde un ajutor însemnat în
această direcție. clarificîndu-le
problemele și mobilizîndu-1 la o
muncă, mal hotărîtă. mai vie, așa
îneît la finele anului școlar care
începe roadele să fie cît mai evi-
dente. corespunzătoare exigențelor
ce stau în fața noastră.
AL. BO.HN
director general adjunct
în Ministerul Invățămîntuluf
tn sumar
Studiul literaturii în perspectiva ideii
de specific național
Sensul modernizării în învățămînt
în preajma deschiderii cursurilor
Paradoxurile învățamîntului programat
— oae II
— pag II
— pag HI
— pag IV
Studiul literaturii in perspectiva
ideii de specific național
Funeraliile
tovarășului Leontin ălăjan
(Urmare din pag. I)
htașații militari acreditati la
București.
După fanfară și purtătorii
drapelelor îndoliate urmează
in pas solemn escorta mili-
tară, alcătuită din ostași re-
prezentîno armele: infan-
terie, marină, aviație și
grăniceri. Se înșiruie a-
poi într-o impresionantă
coloană mii de cetățeni ve-
nili să participe Ia funeralii
— muncitori, intelectuali,
ttudenți, numeroși militari.
In cadența gravă a marșu-
lui funebru, cortegiul se în-
dreaptă cu pași înceti spre
Monumentul eroilor luptei
pentru libertatea poporului
Si a patriei, pentru socialism.
Trecind pe strada Onești pe
lingă sediul Comitetului
Central al Partidului Comu-
nist Român, carul mortuar,
întregul cortegiu străbat
apoi bulevardele Nicolae
Bălcescu și 1848. magistrala
Nord-Sud. Zeci de mii de
bucureșteni își iau un ultim
rămas bun de la cel dispă-
rut.
Printre cei înșiruiti de-a
lungul traseului se disting
numeroase uniforme de os-
tași și ofițeri. Ei prezintă
solemnul salut ostășesc ce-
lui care a adus o prețioasă
contribuție la înfăptuirea
politicii partidului de dez-
voltare a forțelor armate,
de întărire a capacității de
apărare a patriei, de educa-
re a ostașilor în spiritul dra-
gostei nețărmurite față de
partidul comunist și patria
socialistă. E o adevărată șta-
fetă a onorului militar per-
petuată pe kilometri întregi.
...Ora 13. Carul mortuar
pătrunde pe aleea centrală
a parcului, îndreptîndu-se
spre Monumentul eroilor
luptei pentru libertatea po-
porului și a patriei, pentru
socialism. In sunetele mar-
jului funebru, sicriul este
purtat de un grup de ofițer’
tuperiori pînă la platforma
din fața monumentului, unde
este așezat pe catafalc. Gar-
da militară cu drapelul în-
doliat prezintă onorul. Fan-
fara intonează Imnul de Stat
>1 Republicii Socialiste Ro-
mânia. Aici, în fața monu-
mentului, are loc mitingul
de doliu.
Deschlzind mitingul, tova-
rășul Dumitru Popa, membru
supleant al Comitetului E-
xecutiv al C.C. al P.C.R.,
prim-secretar al Comitetului
orășenesc București al
P.C.R.. a spus :
încercăm cu toții o grea
și profundă durere condu-
cînd pe ultimul său drum
pe tovarășul Leontin Sălă-
jan, membru al Comitetului
Executiv al Comitetului Cen-
tral al Partidului Comunist
Român, general de armată,
ministrul Forțelor Armate
ale Republicii Socialiste Ro-
mânia. Cu inimile îndoliate,
ne plecăm cu emoție și a-
dinc respect în fața memo-
riei sale pe care o vom
cinsti veșnic.
Au luat cuvîntul tovarășii
Constantin Drăgan, membru
al Comitetului Executiv al
C.C. al P.C.R., președinte al
Uniunii Generale a Sindica-
telor ain România, general-
colonel Ion loniță, membru
al C.C. al P.C.R., ministrul
Forțelor Armate ale Repu-
blicii Socialiste România,
Alexandru Drăghici, membru
al Prezidiului Permanent și
al Comitetului Executiv al
C.C. al P.C.R., secretar al
C.C. al P.C.R.
Conducătorii de partid șl
de stat înconjoară sicriul, ca-
re este purtat de 8 generali.
Intr-o atmosferă impresio-
nantă, în acordurile Interna-
ționalei, sicriul este cobo-
rît într-una din criptele de
la baza hemiciclului Monu-
mentului. In văzduh răsună
21 salve de artilerie.
Pe lespedea de granit ne-
gru e gravat:
LEONTIN GH. SALĂJAN
19.6.1913—28.8.1966
Sînt oate care marchează
o viată pusă în slujba cau-
zei partidului, luptei revolu-
ționare a clasei muncitoare,
înfăptuirii celor mal înalte
idealuri de libertate, inde-
pendență și progres ale po-
porului român, întăririi și
înfloririi patriei socialiste.
Bibliografie
pedagogică
Recent, Biblioteca
centrală pedagogică
de pe lingă Institu-
tul de științe peda-
gogice a editat lu-
crarea „Bibliografie
pedagogică 1961 —
1962”. Apărută sub
îngrijirea prof. dr.
docent Stanciu Sto-
ian și prof. Alfred
Lauterman, lucrarea
— menită să satisfa-
că cerințele de do-
cumentare pedagogi-
că ale cadrelor di-
dactice, să stimuleze
studiul și creația a-
cestora — descrie
cărți originale, tra-
duceri și articole din
reviste și ziare apă-
rute în anii 1961 și
1962.
Sînt înserate, pe
lingă studii cu ca-
racter exclusiv pe-
dagogic, și studii care
aparțin disciplinelor
ajutătoare : psiholo-
gia copilului, psiho-
logia pedagogică, igi-
ena școlară. S-au in-
trodus, de asemenea,
lucrări privind cul-
turalizarea maselor,
avîndu-se în vedere
sarcinile importante
ce revin în acest
sens cadrelor didac-
tice.
întregul material
a fost repartizat în
17 capitole, corespun-
zînd la 17 teme prin-
cipale — Clasicii
marxism - leninismu-
lui despre învăță-
mînt și pedagogie, Po-
litica partidului și
statului în probleme
de învățămînt și edu-
cație, Sindicatele și
învățămîntul. Proble-
me generale de peda-
gogie și învățămînt,
Organizarea învăță-
mîntului, Conducerea
activității în școală,
Baza materială a în-
vățămîntului. Cadre
didactice, Didactică,
Metodică, Instrucția
prin muncă, Teoria
educației, Organizații
de copii și tineret.
Activitatea extrașco-
lară, Istoria pedago-
giei și învățămîntu-
lui, Discipline ajută-
toare, învățămîntul
în alte țari, Recenzii.
Bibliografii. Se dau,
de asemenea, indicii
de nume și de pro-
bleme, precum și co-
tele topografice ale
publicațiilor perio-
dice înserate în bi-
bliografie.
Fără îndoială, lu-
crarea va constitui
un sprijin de seamă
atît în munca de
cercetare, cît și în
activitatea practică
b cadrelor didactice.
Acum, în preajma începerii unui
nou an școlar, este firesc ca noi.
profesorii, să reflectăm la ceea ce
trebuie să îmbogățească studiul
specialității pe care o predăm, să-i
confere un caracter cît mai cores-
punzător cerințelor actuale.
Prin natura sa particulară, lite-
ratura română ca disciplină de în-
vățămînt are largi posibilități de
prețuire, valorificare și afirmare a
caracterului național, al valorilor
noastre spirituale. Punerea în va-
loare a specificului național în pre-
darea literaturii ni se pare o nece-
sitate majoră. Cunoscînd universul
de gîndire si de simțire al poporu-
lui. elevii vor înțelege mai bine că
personalitățile artistice din dome-
niul literaturii, ca și din oricare
alt domeniu, s-au putut afirma ar-
monios numai pentru că au creat
în direcția cerută de interesele na-
ționale într-un moment istoric dat.
Tn acest fel. cunoașterea literaturii
dobîndește semnificatii mai înalte,
mal profunde.
Folclorul românesc — cea mai
veche formă a literaturii noastre
- de o valoare inestimabilă, de-
monstrează el însusi marea varie-
tate regională și totodată unita-
tea unei culturi autohtone origina-
le. Voi căuta să-i fac pe elevii mei
să descifreze în doine sau prover-
be. în legendele istorice sau în ba-
ladele de haiducie, ca și în cîntecul
nou. snecificul ponorului nostru,
nota distinctă a tuturor producți-
ilor folclorice. în care freamătă
fizionomia morală a maselor popu-
lare. firea si idealurile lor. modul
de viață și aspirațiile naționale le-
gitime-
Studiind cu elevii perioada de
început a literaturii culte, voi în-
globa ideea specificului național
tendinței generale patriotice, de
trezire a conștiinței și demnității
naționale. Le voi arăta că tradu-
cerile religioase din sec. XVI—
XVIII dovedesc limpede această
tendință care, pornind de la po-
por, reprezintă năzuința acestuia
Cu privire la eternizarea memoriei
tovarășului Leontin Sălăjan
în vederea eternizării memoriei tovarășului Leontin
Sălăjan Comitetul Central al Partidului Comunist Ro-
mân și Consiliul de Miniștri al Republicii Socialiste Ro-
mânia au hotărît să se atribuie numele „Leontin Sălă-
jan" : școlii generale de 8 ani din satul Santău, raionul
Cărei, regiunea Maramureș ; cîte unei străzi din orașele
București, Timișoara, Oradea ; unei școli militare supe-
rioare de ofițeri.
La Academia Militară Generală și In orașul Timișoara
va fi așezat bustul tovarășului Leontin Sălăjan.
de a marca importanța unui nou
element diferențial: limba naționa-
lă. Voi sublinia faptul că operele
cronicarilor, propunîndu-și să de-
monstreze că „de la Rim ne tra-
gem". afirmă tot mai hotărît ori-
ginea romană a limbii și a po-
porului nostru, unitatea neamului
și continuitatea elementului ro-
man în Dacia. în relevarea indivi-
dualității și particularităților po-
porului român pe baza faptelor
lingvistice voi desprinde punctul
de pornire al ideii de specific na-
țional.
Trecînd mai departe, voi arăta
că în scrierile corifeilor Scolii ar-
delene aspectul național se relie-
fează cu mijloacele noi ale filo-
logiei și științei istorice.
în lecțiile introductive consacra-
te scriitorilor pașoptiști voi evi-
denția marele merit al acestor
scriitori de a fi pus bazele litera-
turii originale, inspirată din reali-
tățile, viața și sufletul poporului
nostru și pătrunsă de ideea speci-
ficului național. Semnificativă în
această direcție va deveni pentru
elevi aprecierea făcută de D. Bo-
lintineanu asupra volumului „Doi-
ne și lăcrămioare" de V. Alecsan-
dri : „De atunci poezia se români",
Cînd vom discuta despre „Dacia
literară" și M. Kogălniceanu voi
releva în mod deosebit statuarea
primei teorii ferme a specificului
național întemeiat pe originalita-
tea etnografică, lingvistică și isto-
rică a poporului român șl voi a-
răta că preocupările de folclor din
această perioadă sînt legate strîns
de celebrarea de către scriitori a
creației orale ca o puternică notă
distinctivă a literaturii noastre. în
intenția de a descoperi în poezia
populară izvorul autentic de cu-
noaștere a specificului național al
poporului. în stare să fertilizeze
creația cultă.
Studierea marilor clasici oferă
profesorului ocazii sporite de a
insufla elevior săi. într-un chip
edificator, ideea specificului ro-
mânesc. Vorbind din această pers-
pectivă despre Eminescu, eforturi-
le de cunoaștere reclamă asocierea
cu exprimarea geniului național,
act estetic capital în concepția e-
minesciană. Observația acestuia
„Credem că nici o literatură pu-
ternică și sănătoasă, capabilă să
determine spiritul unui popor nu
poate exista decît determinată ea
însăși la rîndul ei de geniul națio-
nal" este extrem de prețioasă pen-
tru interpretarea poeziei lui Emi-
nescu. O caracterizare asemănătoa-
re din unghiul specificului național
se poate aplica si lui Creangă. Ca-
ragiale etc.. fiecare realizînd. fi-
rește, valori estetice originale. De
asemenea, analiza articolelor și
studiilor critice ale lui T. Maiores-
cu (cu deosebire „Literatura româ-
nă și străinătatea", 1882) va duce pe
elevi la înțelegerea adecvată a ce-
lei dinții formulări a noțiunii de
„specific național", cu termenii cu-
noscuti astăzi, contribuție cu ade-
vărat „clasică" în problema ce ne
interesează.
In lecțiile destinate primelor
Intr-una din sălile de lectură ale Bibliotecii Universitare „M. Eminescu" din Iași.
două decenii ale veacului al XX-
lea este nevoie de o anumită suc-
cesiune și împletire a cercetării
problemelor de conținut și de for-
mă care să ducă la reliefarea ele-
mentului preponderent național. E-
levli trebuie ajutați să intuiască cu
exactitate pledoaria sinceră și pa-
sionată a lui Vlahuță. Coșbuc, lor-
ga pentru o literatură care să re-
flecte ceea ce este specific poporu-
lui român. O atenție deosebită
merită contribuția eminentă a
Vieții românești „și a lui G. Ibrăi-
leanu în teoretizarea și susținerea
acestei idei. Voi avea în vedere,
îndeosebi, articolul „Caracterul
specific al literaturii române", în
care criticul ieșean se ocupă în
mod sistematic de chestiunea spe-
cificului național.
în literatura dintre cele două
războaie mondiale, răsfrîngerea
conceptului de specific național
îmbracă forme complexe ș’ contra-
dictorii, potrivit bazei sociale de la
care pleacă. Voi stărui în lec-
țiile mele, asupra faptului că scri-
itorii mari — M. Sadoveanu. T.
Arghezi. L. Rebreanu ș.a. — s-au
călăuzit întotdeauna în activitatea
lor creatoare de ideea specificului
național, pe care o voi reliefa con-
cret în analiza operelor respective,
în scopul elucidării problemelor
discutate voi recomanda ca lec-
tură extrașcolară și pentru dezba-
tere în cercul literar, o serie de
studii semnate de G. Călinescu, T.
Vianu, M. Ralea. în același timp,
parcurgerea literaturii socialiste a
timpului va descoperi tineretului
școlar soluția dialectică a încor-
porării în ideologia clasei munci-
toare a teoriei specificității națio-
nale, condiție esențială a unei li-
teraturi viabile.
Cercetarea literaturii de după
eliberare va arăta elevilor fondul
social-economic pe care s-au gre-
fat schimbările radicale din rela-
țiile sociale, din viata, structura
sufletească și aspirațiile întregu-
lui popor Pe aceste coordonata
noi, specificul național va fi defi-
nit drept un sumum de elemente
ce țin de condițiile istorice, de
mediu, de limbă, de o cultură și
o psihologie specifică. în virtutea
acestei definiri, elevii vor înțelege
mai bine că specificul național este
larg valorificat în literatura epocii
noastre revoluționare. în creația
lui T. Arghezi, Z. Stancu, M. Pre-
da, T. Popovlci etc. Conceptul < a
specific național li se va înfățișa, în'
arta socialistă a poporului român;
pătrunsă de un înflăcărat patrio-*
tism, oglindit deopotrivă în toata
genurile și speciile literaturii con*
temporane.
Un fapt căruia îi voi da toa<£
atenția la lecțiile de concluzii esia
contribuția scriitorilor noștri, prin!
specificul național, la dezvoltarea1
literaturii mondiale. Subliniind că
universalitatea unei opere este»
strîns legată de concretul el na-»
țional. voi lămuri elevilor, dintr-ol
atare perspectivă națională, că as-»
pirațiile literaturii noastre merg ini
sensul unei profunde contemporan
neități.
Consider că predarea cît mai ju*
dicioasă a lecțiilor de literaturi
română în această lumină ar fi
înlesnită mult dacă programele și
manualele școlare ar pune în va-»
loare mai clar caracterul național
al literaturii române pe linia tra-»
dițiilor progresiste democratice.
Sînt convins că fenomenul literar
românesc studiat in dimensiunile
lui tipic naționale va potența maî
larg valențele educativ-patriotice
ale literaturii, ceea ce corespunde
unor cerințe ale vieți sociale și
necesităților stadiului actual al în-
vățămintului nostru.	V
VALERIU C- NEȘTIAKF
Huși
Sensul modernizării în învățămînt
Modernizarea învățămîntului —
cerință a contemporaneității izvo-
rîtă din condițiile concret istorice
ale epocii noastre — se impune ca
un comandament major pentru
toți oamenii școlii, fie ei teoreti-
cieni sau practicieni. Această pro-
blemă s-a pus, într-un fel sau al-
tul, întotdeauna, ca urmare a fap-
tului că întotdeauna a existat un
decalaj (pînă la un punct, obiec-
tiv) între suma cunoștințelor și
tehnicilor elaborate de societate la
un moment dat și cea transmisă
prin școală tinerei generații. Re-
ducerea la minim a acestui deca-
laj (a cărui dispariție totală, după
părerea noastră, nu e posibilă), a
preocupat în toate epocile pe pe-
dagogi. Astăzi însă ea este o con-
diție sine-qua-non pentru sporirea
randamentului învățămîntului.
Intr-adevăr, școala trebuie să
transmită astăzi un volum incom-
parabil mai mare de cunoștințe
decît transmitea numai cu 30—40
de ani în urmă, deși dispune pen-
tru aceasta aproximativ de aceeași
durată de școlarizare. Pe de altă
parte, ea are sarcina să evite cît
mai mult un neajuns care decurge
oarecum din ritmul rapid al dez-
voltării științei și tehnicii — și a-
nume, uzura rapidă a cunoștințe-
lor. In același timp, faptul că prin
accentuarea considerabilă a rela-
ției între știință și producție ști-
ința devine o forță de producție,
iar producția însăși o aplicare teh-
nologică a științei moderne, impu-
ne reconsiderări corespunzătoare
și în învățămînt, pe linia accen-
tuării legăturii sale cu problemele
practicii, ale vieții sociale (dar nu
Simplist, forțat și cu consecințe
negative, cum s-a încercat uneori).
Perspectiva aceasta cere cu nece-
sitate învățămîntului să realizeze
un imperativ de seamă, subliniat
pregnant în documentele de partid
și de stat — îmbinarea armonioa-
să a cunoștințelor fundamentale
cu cele aplicative.
In acest context cred că e util
a discuta un aspect care poate a-
runca o lumină judicioasă asupra
modernizării învățămîntului. E
vorba de relația dintre tradiție și
inovație în pedagogie. Problema
e mai actuală decît s-ar părea la
prima vedere, chiar dacă unii cred
a-i stăpîni toate tainele. Există
cîteodată tendința de a absolutiza
una din cele două laturi. Unii, de
pe poziția unui tradiționalism ex-
cesiv, susțin necesitatea limitării
la mijloacele și posibilitățile puse
la îndemînă de școala tradițională,
respingînd ca neavenite și dăună-
toare încercările de experimentare
și introducere a unor noi procedee
și modalități didactice. Această
poziție duce nemijlocit la izolarea
școlii de problemele reale, actuale,
menținînd-o într-un anacronism
dăunător. Poziția opusă, tot atît de
greșită, e cea care, pornind de la
un „cult al inovației", susține ino-
vația în sine, propunînd schimbări
radicale și spectaculoase, ce nu se
susțin însă, fiind lipsite de un su-
port real, științific. Adeptii ei fac
abstracție de experiența de pînă
acum a școlii și nu țin seama în
mod adecvat de pulsul realității
Ambele poziții sînt exagerate și, ca
atare, dăunătoare.
Se impune, evident, un echilibru
dinamic între tradiție și inovație,
care constituie de fapt momente
esențiale ale progresului în didac-
tică. Tradiția, păstrînd experiența
de veacuri a școlii, constituie o
bază reală și solidă pentru progre-
sul învățămîntului. Preluată în
funcție de exigențele contempora-
neității, ea trebuie să stea la baza
tuturor înnoirilor școlii. La rîndul
ei, inovația este chemată să valo-
rifice la maximum elementele po-
zitive ale tradiției — bineînțeles
înfrîngînd și depășind conservato-
rismul. Altfel., dacă se rezumă la
goana după nou cu orice preț, la o
simplă modă (care are doar conse-
cințe negative, îndreptînd efortu-
rile spre aspecte nesemnificati-
ve și abătînd pe cei suspicioși de
la abordarea unor probleme im-
portante), dacă se limitează la
pseudoinovații, la schimbări de
dragul schimbărilor, modernizarea
e golită de sensul ei real. In reali-
tate, modernizarea trebuie înțe-
leasă ca o căutare a noului auten-
tic, ca o dezvoltare de fond, ca o
permanentă acțiune de menținere
în actualitate, dar cu solide baze
în realizările trecutului. Astfel
concepută, modernizarea vizează
cu adevărat zonele profunde și e-
sențiale ale învățămîntului.
Modernizarea conținutului învă-
tămîntului este impusă de conse-
cințele pe care le are în lumea
școlii sporirea considerabilă a vo-
lumului de cunoștințe ca urmare a
revoluției tehnico-științifice. Este
necesară de aceea. în primul rînd.
îmbogățirea programelor și ma-
nualelor școlare cu noile date acu-
mulate în numeroase domenii ale
științei și, uneori, chiar introdu-
cerea unor noi obiecte de învăță-
mînt, corespunzător diversificării
actuale a științelor. Utilă și, în
unele perioade, singura realizabi-
lă, această adăugare ni se pare a
fi însă insuficientă. In orice caz ea
nu redă integral și, mai ales, adec-
vat sensul modernizării conținutu-
lui învățămîntului. Considerăm că
procesul de îmbogățire a obiecte-
lor de învățămînt nu constă pur și
simplu într-o adăugare de noi date
științifice, ci trebuie să fie un act
de integrare și asimilare a acesto-
ra, care să se soldeze cu modifi-
cări profunde chiar în structura
obiectului respectiv, în logica lui.
Trebuie să se țină seama, apoi,
de faptul că în etapa actuală se
adîncește din ce în ce mai mult
caracterul teoretic al științelor,
concretizat în elaborarea metateo-
riilor, în aplicabilitatea tot mai
largă a axiomatizării și formaliză-
rii, care duc la sporirea ponderii
momentului rațional și a funcției
explicative a cunoașterii științifi-
ce. Consecința directă a acestui fe-
nomen în învățămînt este accen-
tuarea funcției formative. In fond,
e vorba de o mai justă echilibrare
între aspectul informativ și cel
formativ. Accentuarea unuia sau
altuia dintre aceste două aspecte
(evident, fără exagerări), e oare-
cum justificată istoricește. Memo-
rarea ca bază a învățămîntului a
constituit o etapă necesară atunci
cînd omul nu dispunea decît de
manuscrise foarte rare și, de a-
ceea, foarte scumpe, fiind nevoit
să memoreze tot ce învăța. Invă-
țămîntul era în acest context mai
ales informativ. Astăzi însă, cînd
tehnicile de expresie și de difu-
zare a gîndirii au evoluat enorm
și cînd științele au acumulat un
bagaj de cunoștințe practic impo-
sibil de acumulat în perioada șco-
larității. învățămîntul bazat cu
preponderență pe memorare a de-
venit o frînă. Accentul trebuie de-
plasat spre latura formativă, spre
dezvoltarea gîndirii critice, a func-
țiilor intelectuale ale elevului. încă
Montaigne spunea : „Savoir par
coeur n’est pas savoir". Din acest
punct de vedere unele modalități
de activitate folosite în școală
sînt depășite și ineficiente. De pil-
dă, unele întrebări recapitulative
din manuale, care încep cu for-
mula : „Reproduceți fragmentul în
care..." nu sînt de natură să
contribuie la dezvoltarea gîndirii
cauzale, a proceselor de cunoaș-
tere. Se adaugă, la aceasta, și une-
le aspecte ce țin de munca acelor
profesori care cred că și-au atins
scopul dacă elevii lor pot repro-
duce lecțiile cît mai aproape de
manual. Iată de ce considerăm că
în prezent se impune cu toată tă-
ria accentuarea laturii formative.
Munca profesorilor trebuie să so-
licite elevilor un efort corespun-
zător de gîndire, de interpretare și
înțelegere a faptelor.
In această deplasare spre for-
mativ se cere să se sublinieze mai
ales cunoștințele referitoare Ia
principii și legi, înlăturîndu-se o
seamă de cunoștințe neesențiale.
Aceasta nu înseamnă — cum gre-
șit se interpretează uneori — să-
răcirea materialului de studiu. In
orice caz nu poate fi vorba de în-
lăturarea unei funcții esențiale a
școli’ — transmiterea de cunoștin-
țe. Se impune însă stabilirea unor
criterii riguros științifice pe care
să se bazeze restructurarea conți-
nutului învățămîntului. care să ne
permită a selecta, din imensul
stoc de informații, cunoștințele
necesare, a căror finalitate să fie
formarea unui sistem de cunoș-
tințe- Se cere, de asemenea, să se
acorde o pondere corespunzătoare
activității de dezvoltare și stimu-
lare a capacităților de sinteză, de
discernămînt, a deprinderilor de
muncă intelectuală independentă,
pentru a se crea posibilitatea unei
educatii nost-școlare adecvate,
deci pentru realizarea unui impor-
tant deziderat al epocii noastre —
educația permanentă a individului,
menținerea activității sale în pas
cu cerințele vieții.
Cercetarea tuturor acestor as-
pecte trebuie să ducă la constitui-
rea unei teorii a planurilor și pro-
gramelor de învățămînt, la baza
alcătuirii cărora nu stau încă, în-
totdeauna, principiile cele mai a-
decvate. Această teorie ar avea de
rezolvat probleme dintre cele mai
importante pentru așezarea pe
baze științifice a elaborării pro-
gramelor și manualelor . stabi-
lirea criteriilor științifice de selec-
tare a cunoștințelor, rezolvarea
justă a problemelor privitoare la
raportul dintre știință și obiectul
de învățămînt. dintre logica știin-
ței și logica didactică etc.
In selectarea cunoștințelor ce
urmează a fi incluse în programe-
le de ’nvătămint trebuie să se por-
nească. după părerea noastră, de
la cerințele impuse de societate.
Firește că această activitate tre-
buie să fie așezată pe baze pros-
pective. pentru a putea fi în acord
nu numai cu momentul social ac-
tual. ci și cu tendințele viitoare,
astfel incit să permită absolventi-
lor să se integreze rapid cerințe-
lor viitoarei 1or profesii. Se impu-
ne în același timp să se țină sea-
ma de anumite cerințe psihopeda-
gogice, determinate de particulari-
tățile de vîrstă ale elevilor, avin-
du-se în vedere faptul că există o
întreagă dinamică a acestor parti-
cularități. că accelerarea dezvoltă-
rii sociale are o influență stimu-
lativă asupra dezvoltării individu-
lui, cu consecințe evidente în via-
ța lui spirituală. în structura sa
psihică și biologică.
O altă direcție esențială a mo-
dernizării în didactică o constituie,
după cum se știe, restructurarea
și optimizarea metodelor și proce-
deelor. a formelor de organizare a
învățămîntului. Ea este impusă de
faotul că asimilarea în condiții op-
time a volumului de cunoștințe
necesar din stocul mereu crescind
de informație nu se poale realiza
decît prin asigurarea unei parti-
cipări mai active a elevilor la ac-
tul pedagogic. In legătură cu a-
ceasta am dori să ne oprim la o
singură problemă. Există uneori
tendința de a se identifica — în
mod eronat — întreaga acțiune de
înnoire a metodelor cu introdu-
cerea și folos’rea în școală a unor
noi modalități și tehnici de învă-
țămînt. Aceasta nu reprezintă însă
decît un aspect ai problemei. Tre-
buie să avem în vedere și un al-
tul, foarte important : ameliorarea
modului de utilizare a metodelor
tradiționale, care oferă încă sufi-
ciente posibilități de sporire a ran-
damentului procesului de învăță-»
mint. Condiția principală este fo-
losirea lor rațională, științifică/
înlăturarea spontaneității și a ru-
tinei.
EMIT, PAT’N
Universitatea București
PAGINA 2
ÎN PREAJMA DESCHIDERII CURSURILOR
în țcoli, pregătirile pentru deschiderea unui
nou an de invătămint incep incă din momentul in
care se încheie activitatea anului precedent. Acum,
in ultimele săptămini ale vacantei, toate trebuie
■ă tio puse la punct, pentru ca munca să intre de
la început în plin. Și, in cele mai multe locuri așa
și este. Ici și colo, însă, se mai pot întîlni nefericite
excepții de la regulă — tărăgăneli, întirzieri ne-
justificate, aminări legănate de speranța că lucru-
rile „se vor aranja de la sine". Dar nimic nu se
aranjează de la sine. Zilele care ne-au mal rămas
pină cind vom începe un nou an de școală pot fi
numărate pe degete- Dacă intirziații trebuie să
muncească acum „cit patru", pentru a suplini ce
n-au făcut Ia vreme, cei harnici le petrec liniștiți,
luind doar ultimele măsuri care au darul să fini-
seze o treabă făcută cu grijă, la timp. Ceea ce se
vede și din materialele publicate In pagina de față.
Prezențe și absențe
în catalogul pregătirilor
O nouă școală in cartierul Drumul Taberei.
In regiunea Galați, pregătirile
s-au desfășurat în general bine.
Lucrătorii secțiilor de învățămînt
au urmărit îndeaproape, în timpul
lunilor de vară, mersul lucrărilor
menite să asigure cele mai bune
condiții de desfășurare a muncii
în noul an școlar, dînd la timp
îndrumările necesare, luînd măsu-
rile care se impuneau. Gospodari
vrednici, majoritatea directorilor
de școli s-au îngrijit din vreme de
îndeplinirea sarcinilor legate de
începerea noului an, așa că des-
pre școlile lor se poate spune a-
cum, pe bună dreptate, că arată
»,ca un pahar".
Un obiectiv de prim plan
— liceele de fpecialitate
In discuția pe care am avut-o
•cu prof. Dumitru Știubeianu, in-
.pector șef al secției de învăță-
mînt a regiunii Galați, acesta a
subliniat că printre obiectivele de
prim plan ale muncii desfășurate
în regiune pentru pregătirea nou-
lu1 an școlar, la loc de frunte s-a
aflat asigurarea deschiderii în
condiții cit mai bune a liceelor de
specialitate, care îșl incep în acest
an activitatea. In regiunea Galați
vor funcționa în total zece licee
de specialitate — patru cu profil
industrial, trei cu profil agricol și
trei cu profil economic. Alături de
sprijinul acordat bunei pregătiri a
deschiderii cursurilor în liceele
industriale și agricole, secția re-
gională de învățămînt s-a ocu-
pat cu o grijă deosebită de cele
două licee de care răspunde direct
— liceele economice din Galați și
Focșani. Liceul economic din Ga-
lați își va începe activitatea în lo-
calul Școlii generale nr. 6 din car-
tierul Țiglina — școală nouă, mo-
dernă, cu 24 de săli de clasă, care
va trece treptat în posesia lui pe
măsură ce își va spori numărul de
clase. La rîndul său, Liceul eco-
nomic din Focșani va funcționa
’ eocamdată pe lîngă Liceul „Uni-
rea"
La ambele școli, pregătirile pen-
tru deschiderea cursurilor au fost
încheiate. S-a asigurat baza didac-
tico-materială necesară lecțiilor și
activităților practice. O preocupa-
re deosebită pentru secția de în-
vățămînt a constituit-o încadrarea
liceelor economice cu profesori
bine pregătiți, capabili să asigure
o bună instruire și educare a ele-
vilor. In afară de cei șase tineri
absolvenți repartizati pentru aces-
te licee de către Ministerul Invă-
țămîntului, secția de învățămînt a
urmărit să încadreze de preferin-
ță, Ia obiectele de profil, specia-
liști. profesori care au lucrat în
fostele școli medii tehnice econo-
mice și care au, deci, experiență
în domeniul respectiv. S-a urmă-
rit. de asemenea, să se evite cu-
mulul, creîndu-se catedre comple-
te, pentru ca profesorii să fie cît
mai strîns legați de activitatea din
liceele respective.
în prezent, au loc examenele
de admitere în liceele de speciali-
tate. La cîteva zile după încheie-
rea lor. elevii acestor noi școli vor
începe activitatea menită să le for-
meze o bună pregătire, făcindu-i
stapîni pe solide cunoștințe de
cultură generală și de specialitate.
Uși deschise... și
închise
Conform unei planificări întoc-
mite cu rigurozitate, la data de 1
septembrie în întreaga regiune ar
fi trebuit să fie date in folosință
peste 100 de noi săli de clasă. La
multe școli lucrările de construc-
ții au fost încheiate, noile săli
fiind date, la ora aceasta. în func-
țiune. Nu tot astfel se prezintă
însă lucrurile în comunele Dălhă-
nești și Vrîncioaia, raionul Foc-
șani. Fitionești, raionul Panciu sau
Mircea Vodă, raionul Făurei, unde
lucrările se află abia acum în sta-
diul finisărilor. Evident, pentru a-
ceste întîrzieri se pot găsi scuze
și explicații- Ni s-a arătat, de e-
xemplu, că întîrzierea construcții-
lor din Vrîncioaia și Fitionești se
datorează dificultăților prezentate
de drumurile de acces. Această
cauză ține însă de domeniul pre-
vizibiulului și ea ar fi putut fi
evitată. Același răspuns poate fi
dat și la explicațiile privind ră-
mînerea în urmă a lucrărilor de
reparații capitale la Liceul „Al. I.
Cuza“ din Focșani sau la școlile
generale din comunele Barcea și
Serțești, raionul Tecuci.
Evident, executarea lucrărilor
de construcții, ca și a celor pri-
vind reparațiile capitale, depinde,
în primul rînd. de conștiinciozita-
tea întreprinderilor de construcții
care au contractat lucrările res-
pective. Aici au însă un cuvînt de
spus și secțiile de învățămînt, ca
și școlile, chemate să tragă la răs-
pundere, pe parcurs, întreprinde-
rile respective pentru neexecuta-
rea in termen a lucrărilor. Acolo
unde s-a procedat așa — de exem-
plu în orașul și raionul Brăila. în
raionul Galați etc. — lucrurile
merg mult mai bine.
Școlile din aceste raioane pot* fi
citate la Ioc de frunte și în ceea
ce privește grija pentru efectuarea
la timp a reparațiilor curente și a
lucrărilor de curățenie. După cum
ne-au declarat prof Radu Meiroșu,
directorul Școlii generale nr. 23
din orașul Brăila, sau Ion Zainea,
director adjunct la Școala genera-
lă nr. 3 din același oraș — școli
„cu ușile deschise", strălucind de
curățenie, cu toate lucrările de
pregătire încheiate — singurul lu-
cru care le mai rămîne acum de
făcut este să-și primească elevii.
Declaratii similare pot face și di-
rectori ca Nicolae Dumitrache, de
la Școala generală din Rîmniceni
sau Justin Tătaru, de la Școala
generală din comuna Gemenele.
Regretabil este că nu putem auzi
declaratii de aceeași natură de la
toți directorii din raionul Panciu
sau raionul Focșani, unde mai
sînt încă școli „cu ușile închise",
pentru că reparațiile curente sau
lucrările de curățenie sînt abia în
curs de desfășurare.
Manualele fi materialul
didactic
Deschiderea cursurilor are în
fiecare toamnă, la noi. caracterul
unei sărbători. O sărbătoare a mo-
mentului cînd copiii intră în școli
noi sau înnoite de grijulii mîini
gospodărești, o sărbătoare în ca-
drul căreia elevii se reîntîlnesc cu
vechii lor profesori sau fac cunoș-
tință cu profesori noi- Unul dintre
momentele cele mai impresionan-
te ale acestei sărbători deosebit de
îndrăgite de copii este acela în
care primesc manualele școlare.
Prin grija partidului, în țara noas
tră toți elevii, începînd cu cei din
clasa I a școlii generale și termi-
nînd cu cei din ultima clasă a
liceului, primesc manualele șco-
lare în mod gratuit. încă de
pe timpul verii, atunci cînd
copiii se află în plină vacanță,
cei care se îngrijesc de bunul
mers al școlilor pregătesc ma-
nualele care le vor fi împărțite
în prima zi de școală. Secția de
învățămînt a regiunii Galați a în-
tocmit din vreme planurile de ac-
țiune pentru distribuirea manua-
lelor. Notele de comandă au fost
predate în termen și, conform gra-
ficelor. la 1 august a început ac-
țiunea de distribuire a manualelor
în toate raioanele. Cu excepția
unui minus de manuale pentru
clasa I, datorat unei greșeli de re-
censămînt din raionul Tecuci
(greșeală care a fost corijată la
vreme), distribuirea manualelor la
școli s-a desfășurat în general
bine. Trebuie să menționăm totuși
că nu întotdeauna școlile au res-
pectat cu rigurozitate prevederile
graficelor. Școala generală din
comuna Cuza Vodă sau Școala
generală din Cotul Lung, raionul
Brăila, de exemplu, n-au ridicat
manualele în termenele stabilite.
Pentru buna desfășurare a pro-
cesului de învățămînt este, de a-
semenea, necesară o bună aprovi-
zionare cu material didactic. Pen-
tru școlile din întreaga regiune
Galați a fost comandat în acest an
școlar material didactic în valoare
de trei milioane lei. Pină în pre-
zent a fost primit material în va-
loare de 2 600 000 lei. Cea mai
mare parte a acestuia a și fost dis-
tribuită școlilor. Mai sînt însă și
școli care nu și-au putut completa
nici pină acum laboratoarele Este
vorba, mai ales, de unele școli din
raioanele Tecuci și Panciu. Dacă
te informezi de cauza acestei în-
tîrzieri, ți se răspunde : „Din lipsă
de mijloace de transport”. Așa să
fie, oare ? Greu de crezut' Cu atît
mai mult cu cît situația din cele-
lalte raioane dezminte ferm argu-
mentul invocat. N-o fi vorba, mai
degrabă, de o oarecare delăsare ?
Cum vor fi primiți
învățătorii și profesorii
Odată cu noul an de învățămînt,
o nouă promoție de tineri profe-
sori se îndreaptă spre școli. Se
pare că grija pentru tinerele ca-
dre didactice constituie o tradiție
la secția de învățămînt a regiunii
Galați, care și-a primit deobicei
noii învățători și profesori Cu a-
tenția cuvenită. Această grijă se
face vădită și în anul școlar în
curs. Delegati ai secției s,au pre-
zentat la centrele de repartizare
pentru a-i invita pe absolvenți să
vină să lucreze în regiunea Galați,
vorbindu-le despre frumusețile ei,
despre importantele ei obiective
industriale, despre viața ei cultu-
rală tot mai bogată. După termi-
narea repartizărilor sfatul popular
regional a luat măsuri pentru
ca secțiile de învățămînt raio-
nale și directorii de școli să-i
trateze pe noii veniți cu aten-
ție și ospitalitate, să le asigure
condiții bune de cazare și masă,
precum și sprijinul necesar pen-
tru a se acomoda cît mai repede
cu specificul muncii din școlile în
care își vor începe activitatea. De
exemplu, s-a cerut comitetelor
executive și directorilor de școli
să se îngrijească de cazare
și să prezinte încă înainte de
1 septembrie situația gazdelor.
Rezultatele acestor măsuri au
și început să se vadă. De pil-
dă, directoarea Școlii generale
din comuna Romanu, Constanța
Dimitriu, a asigurat din vreme
pentru viitorii profesori ai școlii
două gazde, la care aceștia vor pu-
tea lua și masa. Și directoarea Va-
lentina Grecu, de la Liceul din co-
muna Movila Miresii, s-a preocu-
pat de asigurarea gazdelor pentru
tinerii profesori și a creat posibi-
litatea ca aceștia să ia masa în
condiții bune. La fel s-a procedat
în comunele Măxineni, Gropeni,
Bordeștii de Jos, Siliștea etc.
Sînt. din păcate, și localități în
care nu s-a manifestat aceeași
preocupare. Astfel, în comuna
însurăței, unde anul trecut un
profesor și-a găsit cu foarte
mari greutăți o gazdă, nu s-au
luat măsuri nici în acest an
pentru găzduirea profesorilor,
deși aici au fost repartizați trei
profesori noi.
Astfel de neglijențe trebuie li-
chidate de îndată, după cum se
cer a fi lichidate grabnic toate ne-
glijențele care s-au mai vădit,
astfel ca munca noului an școlar
să se desfășoare de la început în
cele mai bune condiții.
OCT. BUZESCU
VÂRI AȚI UNI
ÎNAINTE de start
PE ACEEAȘI TEMĂ
In urmă cu două decenii, la Ploștina, în centrul bazi-
nului carbonifer Motru, lua ființă o nouă școală generală.
19 serii de tineri au absolvit de atunci cursurile ei, pre-
gătiți de un colectiv de profesori care au muncit cu tra-
gere de Inimă pentru instruirea și educarea lor.
In prezent, școala este gata pentru începerea unui nou
an de activitate. Amplu reamenajată, ea va oferi elevi-
lor și cadrelor didactice condiții deosebit de bune de
studiu. Laboratorul bine pus la punct, cu prize de curent
electric care permit efectuarea unui mare număr de
demonstrații și experiențe, ca și colecțiile de material
didactic îmbogățite cu noi piese, vor asigura desfășura-
rea lecțiilor în strinsă legătură cu practica.
Și celelalte școli din comună — cum sînt de exemplu
școlile generale din Leurda, Roșiuța, Lupoița, Motru —
sînt gata de activitate.
Prof. GH. LONEA
Ploștina, raionul Strehala
H
Cei mai multi dintre elevii din regiunea Mures-Auto-
nomă Maghiară pot păși de pe acum in școlile lor.
Curate, bine amenajate, frumos împodobite, cu clasele și
laboratoarele puse la punct, școlile din raioanele Reghin
sau Gheorghfeni, Cluc sau Luduș ii așteaptă primitoare,
gata pentru începerea activităților instructiv-educative.
Păcat că nu se poate spune același lucru și despre
unele școli din raionul Tîrgu Mureș, unde lucrările de
construcții sînt rămase în urmă. Este necesar ca lucră-
torii secției raionale de învățămînt. directorii și cadrele
didactice din comunele Cibu, Glodeni și Troița să facă
tot ce le stă în putință pentru a ajunge din urmă neîn-
tîrziat școlile din restul regiunii, pentru ca pretutindeni
anul școlar să poată începe în condiții bune.
D. F.
w
La școlile generale din comunele Godeni, Capu Piscu-
lui și Schitu Golești din raionul Muscel, lucrările de
reparatii, de dotare cu mobilier nou (bănci, catedre, table
etc.) și de aprovizionare cu combustibilul necesar au
fost încheiate pină la această dată. Cu sprijinul comitete-
lor executive ale sfaturilor populare, printr-o colaborare
rodnică intre conducerile școlilor și comitetele de pă-
rinți. s-au construit magazii pentru păstrarea combusti- .
bilului și a altor materiale din inventarul școlilor, s-au
confecționat garduri din material lemnos Și din prefa-
Uricate.
Manualele școlare pentru clasele I—VIII au fost procu-
rate în întregime, in prezent lucrîndu-se la alcătuirea
pachetelor cu manuale pentru fiecare elev în parte
Prof. AUREL MARIAN
Cimpulung Muscel
a
Școala generală nr. 1, din Lunca Bradului — Toplița
și-a mărit anul acesta spațiul de școlarizare cu încă
patru săli de clasă. Construcția lor a fost realizată in
bună măsură prin munca patriotică a cadrelor didactice
și a părinților elevilor. De asemenea s-au realizat la
timp lucrările de reparație și înfrumusețare a sălilor
existente (zugrăvit, parchetat etc.).
Mobilierul necesar și materiale didactice au fost pri-
mite la timp, ele fiind asigurate in proporție de 100%.
Prof. A TREBICI
Lunca Bradului, Toplița
Cursurile școlare se găsesc la
linia startului. Curate, bine înzes-
trate, moderne, avind înfățișarea
ajunului de sărbătoare, clădirile
școlilor anunță parcă începutul
noului an de activitate. Pe băn-
cile noi sau proaspăt vopsite, vra-
furile de cărți, frumos rinduite, îi
așteaptă pe elevi.
în cancelariile profesorilor, ac-
tivitatea a și început. Reintîlniri,
emoții, schimburi de noutăți și
impresii (Ce-ai mai citit ? Cum ai
petrecut la munte ? A fost inte-
resantă excursia ?) Și proiecte,
mai ales proiecte. Din toate se
desprinde o notă comună : bucuria
sinceră de a porni din nou la mun-
că după o binevenită odihnă.
Această atmosferă pozitivă a
începutului de an subliniază și
mai mult excepțiile care se singu-
larizează. Iată cîteva din ele :
O discuție neobișnuit de aprin-
să. între învățătorul clasei a IV-a
și directorul școlii. Mobilul discu-
ției ? învățătorul nu mai vrea să
conducă clasa ȘT anul acesta. Și-a
dat seama (după trei ani!) că este
un colectiv mediocru, neomogen.
(,,Un aluat care nu dospește" —
precizează el). N-ar vrea să se facă
de rîs la sfîrșitul celor patru ani.
Tocmai el, care e atît de bine vă-
zut la raion... Sugerează și solu-
ția ; să fie încadrată la clasa cu
pricina învățătoarea nou numită,
proaspătă absolventă a Școlii de
pedagogie. îi va prinde bine să se
învețe cu greutățile de la început...
Cam curios mod de a-i ajuta pe
cei tineri !
Sau iată-l pe acest diriginte —
de altfel profesor apreciat — cău-
tind să convingă conducerea școlii
că, deoarece s-ar putea să intim-
pine unele dificultăți în ce pri-
vește frecvența a doi-trei elevi
(știți, ar fi destulă bătaie de cap :
vizite la domiciliu, justificări, ra-
poarte ș.a.m.d.) ar fi mai bine să
renunțe la dirigenția clasei sale.
Dacă nu e posibil să obțină o
clasă fără cazuri incomode, ar
putea să rămînă anul acesta fără
dirigenție. Ciudat însă că, întâlnind
zilele trecute pe stradă pe unul
dintre părinții elevilor lui, diri-
gintele dezertor iși manifestase
ferm dezaprobarea față de încer-
carea acestuia de a-și transfera
copilul la o altă școală. „Nu m-aș
fi așteptat să procedați așa după
atîta propagandă pedagogică cita
făcut școala noastră, după toate cîte
s-au spus despre necesitatea con-
tinuității în munca educativi" —*
încheiase el, mthnit.
Cum s-ar spune, ce face popa
să nu facă norodul!
Am surprins ieri o discuție pe
coridoarele unei școli:
— Anul trecut ai predat la cla-
sa a. III-a; dă-mi te rog planul
anual, să-l copiez și eu. Tot nu
s-a schimbat prea mult progra-
ma... Și apoi, imprimăm același
stil de muncă in școală...
— Da, dar am și eu nevoie de
referatul pe care l-ai ținut astă-
iarnă la cercul pedagogic. Sînt
planificată în noiembrie cu același
subiect. De ce să muncesc degeaba,
cind lucrarea e făcută ?
Așadar, chit pe chitl
Dar am asistat și la următoarea
scenă, petrecută cu participarea
unei profesoare tinere, nou nu-
mită în învățămînt, și a alteia,
ma, veche :
— Vă rog să-mi arătați cum
trebuie întocmite planurile de
lecție la biologie.
— Nu-ți mal bate capul, dragă,
ți le dau pe ale mele, am predat
biologia în completare Poți să ți
le transcrii fără grijă, sînt sigure,
verificate. Cu condiția să mi le
restitui imediat. Poate e nevoie să
fac un bine și altora...
Răspunsul, prompt, a căzut ca
un verdict firesc :
— Vă mulțumesc, nu v-am ce-
rut acest lucru. Am să mă strădu-
iesc să le fac singură.
Voia să spună că, la fel cu
imensa- majoritate a noilor ei co-
legi de breaslă, prețuiește munca
cinstită, perseverentă, chiar dacă
ea implică unele dificultăți. Pen-
tru că tocmai m învingerea unor
astfel de dificultăți — si nu in
micile comodități pe care ți le
oferă inerția și rutina — stă izvo-
rul marilor satisfacții și împliniri
profesionale.
Prof. N. VALERIU
In așteptarea
।
celor mai mici
școlari
Una dintre bucuriile începutului de an școlar : procurarea noilor și elegantelor uniforme școlare.
La Școala generală din comuna
Bujor, cei mai mici școlari, elevii
clasei I, sînt așteptați cu nerăb-
dare.
De pe acum s-au pregătit pentru
ei materialele didactice menite
să-i ajute în pătrunderea primelor
taine ale cititului, scrisului și soco-
titului — cartonașe pe care sînt
însemnate literele mari și mici,
de mînă și de tipar, ale alfabetului
ca și cifrele de mînă și de tipar,
imagini colorate de obiecte, păsări,
animale etc., lotouri individuale
cu figuri și cuvinte, lotouri arit-
metice cu operații simple și com-
puse, abacuri pentru efectuarea
celor 4 operații, plicuri cu carto-
nașe pentru jocurile de socotit etc.
Concomitent cu pregătirea mate-
rialelor necesare pentru buna des-
fășurare a lecțiilor, s-au făcut vi-
zite Ia domiciliul fiecăruia dintre
viitorii elevi. Aceștia ca și părinții
lor au fost lămuriți asupra felului
cum trebuie să se pregătească
pentru prima zi de cursuri și în
general pentru activitatea școlară.
Acum și elevii clasei I, și în-
vățătoarea lor așteaptă cu emoție
ziua primei întilniri din școală —
ziua cînd întreg echipajul, cu co-
mandantul său, va pleca în lunga,
și minunata lui călătorie de studiu.
IOANA UNGUREANU
Școala generală Bujor
PAGINA 3
OAMENI
ȘI PASIUNI
CALEIDOSCOP
„Orașul alb cu pîrîul său limpe-
de scînteia sub lumina soarelui.
Alăturea stătea, nemișcată și gîn-
ditoare parcă, vestita cetate a
Neamțului, cetatea lui Ștefan, mar-
toră nepieritoare a gloriei noastre
trecute..." Un reportaj început cu
aceste cuvinte, conferite Tîrgului
Neamț ca o valoroasă și poetică
decorație de măiestria de povesti-
tor inspirat a savurosului Calistrat
Hogaș, ar putea să continue cu
descrierea unuia din personajele
cu care legenda a împodobit isto-
rii falnicei cetăti moldovene. îl
țineți minte, de pildă, pe coman-
dantul Onofrei „Cel cu pletele-n-
curcate / Și cu straiu-ncins cu
tei“ ?
Revenind din atmosfera densă
de aduceri aminte a lui Hogaș și a
lui Coșbuc. trebuie să vă spunem
că ele ne-au fost sugerate de fap-
tul că ne aflam exact pe creasta
zidului cetății, de pe care Ozana
se vede ca un firișor plăpînd de
argint, și încă alături de un auten-
tic descendent al plăieșilor moldo-
veni, pe care îl cheamă chiar O-
nofrei : profesorul de biologie și
geografie Traian Onofrei de la
Liceul „Ștefan cel Mare" din Tîr-
gu Neamț.
Recolte de observații
și probe
Discuția noastră a pornit de la
o piatră. De fapt, o probă minera-
logică. Despachetată din cutia în
care călătorise de-a lungul unui
drum de sute de kilometri, ea ve-
nise să se adauge altora, în colec-
ția pe care cu neîncetată stăruință
profesorul o sporește mereu, la fel
cum se îngrijește de amenajarea
cu mijloace proprii a unei colecții
de preparate animale sau de dota-
rea școlii cu un acvariu.
Stăteam de vorbă în timp ce
drumul ne purta spre vechea ce-
tate a lui Ștefan, într-o amiază
călduroasă de august. Tovarășul
Onofrei ni s-a relevat ca un pa-
sionat adept al călătoriilor de stu-
diu.
— Da... Să călătorești prin na-
tură. văzînd-o în tot ce are ea viu,
desfășurat — și totuși, de obicei,
ascuns simțului comun — reali-
zînd parcă o sinteză între loc și
podoabele și bogățiile lui. să „tră-
iești" științele naturale, interpre-
tîndu-le geografic... Să vezi toate
acestea, să te întrebi, să te verifici
cu ajutorul studiului și apoi să îm-
părtășești altora — elevilor tăi —
concluziile la care ai ajuns — cred
că asta e o condiție „sine qua non"
TUR DE ORIZONT:
pentru munca unui profesor de
științe naturale și geografie.
Urmărind spusele profesorului,
am aflat cîte ceva din propria lui
istorie. A absolvit acum un dece-
niu, cu diplomă de merit. Institu-
tul pedagogic din Iași și a predat
apoi la școala unde a învățat Ion
Creangă. După cîțiva ani a deve-
nit profesor la noul liceu din Tîr-
gu Neamț. înălțat în fața unui
stejar multisecular, monument al
naturii pe care unii cunoscători îl
socot a fi datînd din vremea lui
Ștefan Vodă. Și-a continuat cu sîr-
guință studiile la Universitate și
de un an este posesorul unei noi
diplome, care i-a sporit calificarea.
Cine l-a determinat să se con-
sacre științelor naturale și geogra-
fiei. pe care pare a le îndrăgi deo-
potrivă ? Profesorul cu care a în-
vățat odinioară el însuși aceste
discipline, bătrînul Mircea
Florea din Dorohoi. Acest priceput
și entuziast profesor a părăsit de
mult lumea celor vii, dar elevii lui
— naturaliști. biologi, medici, pro-
fesori — îi duc mai departe pa-
siunea. „Ne spunea mereu — își
aduce aminte Traian Onofrei —
că în cercetarea naturii nu poate
fi cunoaștere fără drumeție, fără
cercetare de teren". Și Traian O-
nofrei a început, încă de student,
să străbată tara. După ce a deve-
nit profesor, obiceiul acesta s-a
transformat în mijloc de perfecțio-
nare a pregătirii profesionale. Mol-
dova, Bucovina, părțile de răsărit
și de miază-noapte ale Transilva-
niei au devenit tinta preferată a
drumurilor sale. Din aceste dru-
muri au început să se adune re-
colte de observatii și de probe —
observațiile în caiete, probele în
colecțiile școlii. Multe le aduce cu
sine. Altele îl ajung din urmă, în
numeroasele pachete care poartă
etichete adresate, la Liceul din
Tîrgu Neamț, „Tovarășului pro-
fesor Traian Onofrei..."
O carte pentru biblio-
teca de specialitate
Recent de tot, la tabăra-curs de
la Baia Mare pentru geografi și
naturaliști, profesorul Onofrei a
strîns 20 de kg de roci. Firește, va-
loarea eșantioanelor nu se poate
exprima în kilograme, dar cifra a-
ceasta ilustrează totuși grăitor e-
fortul celui care a strîns pentru e-
levii săi zeci de feluri de minerale
— minereuri simple și complexe,
tuf vulcanic, andezit, baritină,
quarțit. „diamant" de Maramureș
etc. A acumulat, de asemenea, și
noi date în legătură cu cercetările
pe care le întreprinde. Căci profe-
sorul Onofrei este nu numai un
bun dascăl, ci și un pasionat al
cercetării de specialitate.
Prima etapă a acestei cercetări
a avut loc cu prilejul lucrării de
la examenul de stat : „Contribuție
la studiul florei de pe culmea Ple-
șului". Aceasta este tema lui fa-
vorită, pentru care strînge neînce-
tat material documentar și experi-
mental. O continuare, o dezvoltare
a ei va constitui nu numai subiec-
tul lucrării pentru viitorul examen
de grad, ci poate, așa cum năzu-
iește. și tema unei cărți pe care o
va elabora. Se gîndește cu emo-
ție la faptul că, alături de cele
peste o mie de lucrări de specia-
litate pe care le-a adunat în bi-
blioteca lui personală, ar putea
să-și ia locul și o alta, purtîndu-i
pe copertă numele si tratînd des-
pre flora de pe dealul Pleș — pe
care l-au apărat plăieșii lui Ștefan
cel Mare și pe care el îl străbate
mereu. în lung și în lat, studiindu-î
condițiile de microclimat. „Aceste
condiții — ne spune el, fac ca pe
versantul sudic al dealului, unde e
soare mult și umiditate scăzută,
să crească gorun, iar pe cel nor-
dic — unde e soare puțin și umi-
ditate mai pronunțată — fag".
11 întovărășesc adesea. în dru-
meție. elevii săi. de la cei din cla-
sa a V-a pînă la cei dintr-a Xl-a.
Așa cum odinioară l-a învățat pe
dînsul profesorul Mircea Florea, el
îi învață la rîndul său pe cei care
se află azi pe băncile școlii. Ii de-
prinde să colecționeze plante, să
adune formațiuni minerale și. mai
ales. îi determină să-și pună în-
trebări. să caute răspunsuri. Și se
vede de pe acum că acest fel de a
lucra dă roade. Gheorghe Coșofreț
din clasa a IX-a și colega lui Vio-
rica Constantinescu au întocmit
ierbare morfologice și sistematice
exemplare, dovedindu-se învățăcei
vrednici ai pedagogului lor. Alții,
din clasele mici, au și început să
le pășească pe urme.
DN EXCyi^SDE
Tot vorbind, am ajuns înapoi la
liceu. Examinăm unele dintre pre-
paratele realizate după rețete pro-
prii de profesorul naturalist și
geograf. Ne explică cum a ajuns
la păstrarea strugurilor negri în-
tr-un vas cu soluție hipertonică
nedecolorantă. cum a mumificat
broaște țestoase... Ii admirăm lu-
crările și ne luăm rămas bun, lă-
sîndu-1 să despacheteze o lădiță
care i-a sosit de la Firiza și unde
se află noi probe adunate de el
pentru colecția școlii.
D. TEODORU

mă Maghiară, au
participat nu de
mult, conduși de di-
rigintele lor, la o in-
teresantă excursie cu
bicicletele. Ruta ex-
cursiei a fost stabili-
tă în așa fel incit
elevii să parcurgă
locurile cele mai ca-
racteristice ale raio-
nului natal, să cu-
noască unele reali-
zări de seamă, comu-
nele mai importante,
locurile pitorești, să
se întîlnească cu co-
legii lor care locu-
iesc în aceste co-
mune.
Pregătită cu mi-
nuțiozitate de diri-
ginte, care a expli-
cat din vreme elevi-
lor traseul și le-a
vorbit despre locali-
tățile ce urmau a fi
vizitate, excursia s-a
desfășurat cu succes.
Au fost vizitate co-
operative agricole de
producție, monumen-
te, școli, cămine cul-
turale. biblioteci. In
timpul excursiei șco-
larii din Miercurea
Nirajului au legat
prietenii cu elevii
din localitățile vizi-
tate.
C. S.
Elevi ai Școlii generale din Podari în excursie la Tirgu Jiu.
Zeci și zeci de mii
ie elevi au străbă-
tut în această vacan-
ță plaiurile tării,
participînd la ex-
cursii care le-au îm-
bogățit cunoștințele
și au făcut să spo-
rească mai mult dra-
gostea lor pentru pa-
trie, pentru cei ce
muncesc, pentru par-
tidul clasei munci-
toare.
Elevii Școlii gene-
rale nr. 4 din orașul
Slatina, bunăoară, au
fost, împreună cu
profesorii lor, într-o
excursie care i-a pur-
tat prin Craiova,
Turnu Severin, insu-
la Ada-Kaleh, Tîrgu
Jiu, prin Hațeg, De-
va, Hunedoara, Alba
lulia, Sibiu și Bra-
șov. Deosebit de pu-
ternic i-au impresio-
nat pe tinerii ex-
cursioniști cele văzu-
te la importantele o-
biective economice
cunoscute cu prilejul
excursiei. Vizitarea
uzinelor „Electropu-
tere“ din Craiova, a
Combinatului de în-
grășăminte chimice
de la Ișalnița, a în-
treprinderilor din
Bîlteni și Rovinari, a
„Cetății de foc" de la
Hunedoara, le-a dat
prilejul să vadă cu
ochii lor o parte din
marile realizări do-
bîndite de oamenii
muncii, sub condu-
cerea partidului, în
anii construcției so-
cialiste. De neuitat
vor rămîne pentru
elevi și impresiile
culese la fosta reșe-
dință a banilor Olte-
niei, la ruinele podu-
lui construit de Apo-
lodor din Damasc, la
„Masa tăcerii" fău-
rită de Brâncuși, la
cetatea Devei, ridica-
tă pe vremea lui De-
cebal, la Muzeul Bru-
kenthal din Sibiu și
in multe alte locuri.
Toate cunoștințele
și observațiile culese
in timpul excursiei
vor fi valorificate în
noul an școlar, îm-
bogățind lecțiile, fă-
lind să sporească e-
ficiența și atractivi-
latea lor.
Prof. GEORGE POPA
directorul
Școlii generale
nr. 4 din Slatina
★
Un grup de elevi
din clasa a X-a a
Liceului din Miercu-
rea Nirajului, regiu-
nea Mureș-Autono-
în școlile romane de grad ele-
mentar, principalele obiecte stu-
diate erau cititul și scrisul. Cititul
predat de „litterator", adică de „cel
care îi învață pe ceilalți literele",
începea cu alfabetul ale cărui lite-
re erau învățate pe dinafară, îna-
inte de a fi cunoscute după forma
lor. La început se învățau litere izo-
late — în ordine alfabetică — apoi
grupate în silabe, ajungîndu-se,
după jumătate de an de învățătu-
ră, la cuvinte întregi și la lectura
unui text continuu. In al doilea an
de învățătură și după ce elevii ci-
teau corect, se trecea la scris, pe
tăblițe curate. Textele citite și
scrise erau de obicei învățate pe
dinafară.
Tot acum elevii luau contact cu
primele elemente de calcul. Se în-
văța mai întîi terminologia siste-
mului numeric, cu ajutorul pie-
tricelelor (calculi), apoi se trecea
la studiul fracțiilor duodecimale.
care constituiau baza sistemului
metric roman. Despre acesta ne
informează Horațiu în. „Arta poeti-
că" (versurile 325—330 : „Prin cal-
cule îndelungate micuții romani
învață să împartă asul în o sută
de părți : — Spune tu, fiul lui Al-
binus, dacă din cinci uncii scazi
una, ce-ți mai rămîne ? Haide, ce
mai aștepți ? Răspunde ! — O
treime de as. — Bine, vei ști să-ți
chivernisești banii. Dacă, dimpo-
trivă, adaugi o uncie, cît face ? O
jumătate de as".
Cea dintîi dintre școlile romane
de grad elementar amintită încă
din a doua jumătate a secolului al
treilea î.e.n., avea drept „ludi ma-
gister" adică învățător conducător,
pe Spurius Carvillius și, după cum
spune Plutarh în „Chestiunile Ro-
mane" (278 E), era frecventată ex-
clusiv de copii ai oamenilor de
rînd, cei bogați preferind să-și ins-
truiască copiii acasă, cu profesori
angajați anume.
De obicei, alfabetele sau sisteme-
le de scriere au fost create pe baza
unor studii sau preocupări înde-
lungate. Istoria scrierii cunoaște
însă și un caz în care un simplu
țăran a creat un alfabet dintre
cele mai complicate. Este cazul lui
Mesrop Maștoț, țăran liber din
Taron, Armenia. Acesta a trăit în
perioada de la sfîrșitul secolului al
IV-lea și începutul secolului al
V-lea al erei noastre. El învățase
carte într-o școală elementară din
patria sa, în care însă se preda
în limbile greacă și siriană. Gîn-
dindu-se că propria sa limbă nu
are un alfabet, Maștoț a născocit,
pornind de Ia alfabetul grecesc, un
alfabet original, potrivit pentru
a transcrie cuvintele limbii arme-
ne. Pentru aceasta însă a trebuit
să sporească literele alfabetului io-
nic grecesc de la 24 la 36, lucru
deloc ușor. Alfabetul lui Mesrop
Maștoț este folosit aproape fără
schimbări și astăzi.
Fapta ingeniosului țăran a fost
glorificată de urmași, prima lu-
crare literară apărută în limba ar-
meană fiindu-i închinată. Ea poar-
tă titlul „Viața lui Maștoț". La nu-
mai două decenii după moartea
maestrului alfabetului armean, ce-
lebrul istoric Movses Horenați
scria, cu literele inventate de aces-
ta, o monumentală Istorie a Ar-
meniei.
aprilie a anului 1900, ilustrul chlS
mist român Dr. C. I. Istrati spuneai
între altele: „în trecut și pînă azi',
marea majoritate abia avea ce
mînca pentru ca să trăiască, pe
cînd minoritatea pare că trăiește
numai ca să mănince. Secolul care
începe va fi altfel. El este al mun-
cii. Pămîntul devine prea mic pen-
tru leneși, trîndavi, nepricepuți și
nepregătiți. Viitorul aparține celor
ce vor asuda cu trupul și vor obosi
în creeri"...
Marele savant italian Enrico
Fermi s-a remarcat încă din copi-
lărie prin pasiunea cu care învăța
la toate materiile. La vîrsta de 17.
ani era Capabil să recite părți în-
tregi din „Divina Comedie" sau
„Orlando Furioso", iar profesorul
său de matematică din liceu poves-
tea după zeci de ani cît de uimit
fusese atunci cînd elevul Fermi
din clasa I, în vîrstă de 9 ani, i-a
explicat ecuația cercului, lucru cU
care, oficial, un elev trebuia să sa
întîlnească abia peste 5 ani.
In muzeul liceului în care a în-
vățat viitorul savant atomist se
mai păstrează un caiet cu prima
lucrare de cercetare științifică a
precocelui Enrico. Lucrarea, inti-
tulată „Invîrtirea sfîrlezei", ara
două subtitluri: „De ce se îndreap-
tă sfîrleaza în așa fel ca axul ei să
devină vertical" și „De ce cind sfîr-
leaza își încetinește rotația, același
ax se înclină și descrie un con ?“
Vîrsta tînărului „cercetător" era
de 11 ani. La 13 ani, Enrico Fermi
îi pune mentorului său în proble-
me științifice, inginerul feroviar A.
Amidei, întrebarea : „Este adevă- ‘
rat că există o ramură a geome-
triei în care noțiuni importante ale
acestei științe sînt examinate fără
a se lua în considerare noțiune
de măsură ?“
Aflînd acestea, înțelegem de ce
Focini, profesor de fizică experi-
mentală la Universitatea din Pisa, •
a cerut studentului său din anul
întîi Enrico Fermi să-i dea lecții
de fizică modernă în general și de
relativitate în special, simțindu-se
depășit de cel care, peste patru ani,
avea să ia un strălucitor doctorat
în științe.
Cu două milenii și jumătate
în urmă, una dintre cele mai vechi
„școli" profesionale cunoscute își
deschidea porțile în orașul Merve,
capitala regatului african Kuș, de
pe fluviul Atbara, afluent al Ni-
lului. Aici „munți de zgură de fier,
înconjoară zidurile de apărare ale
cetății în părțile ei de miază-
noapte și spre răsărit. Peste tot
sînt cuptoare în care fierul e topit
și preschimbat în scule și în arme"
spune o însemnare de pe piatra
unui monument descoperit nu de
mult și studiat de istoricul engleza'’
Wainwright. Dar ceea ce este mai
interesant e că începînd din anul
130 î.e.n., în epoca în care obiecte-
le de fier lucrate la Merve se răs-
Paradoxurile învățămintului programat
în cuvîntarea intitulată „Ca-
racteristica secolului trecut și pro-
babilități relative la secolul actual"
ținută la Ateneul Român în luna
Problema mijloacelor tehnice au-
dio-vizuale și a contribuției aces-
tora la modernizarea procesului de
învățămînt continuă să ocupe un
loc larg în publicațiile și lucrările
cu caracter pedagogic apărute în
ultima perioadă pe plan mondial.
Se remarcă în general tendința că-
tre adincirea implicațiilor psiholo-
gice și pedagogice ale acestor noi
mijloace didactice, precum și către
realizarea unui bilanț statistic și
metodologic al utilizării lor.
în însemnările prezente ne vom
referi — din ansamblul aspectelor
problemei mijloacelor tehnice au-
dio-vizuale — la cîteva preocupări
de actualitate privind învățămîntul
programat.
Mașinile de învățat, in-
struirea programată și sta-
diul actual al utilizării lor
în procesul de învățămînt
Statisticile mondiale înregistrau
la începutul anului 1965 aproxima-
tiv 300 de tipuri de mașini con-
struite cu scopul de a fi utilizate
în cadrul învățămintului programat.
Tinînd seama de interesul manifes-
tat în diferite țări și la diferite
nivele de învățămînt pentru a-
ceastă formă de instruire, putem
considera că în momentul de fată
numărul tipurilor de asemenea ma-
șini s-a apropiat de 400. sau chiar
a depășit această cifră. (Sînt luate
în considerare toate categoriile de
mașini pentru instruire, începînd cu
mecanismele cele mai simple și ter-
minînd cu mașinile cibernetice). Un
prim paradox pe care îl desprin-
dem din studiile consacrate acestei
probleme îl constituie faptul că
numărul mare de tipuri de mașini
nu corespunde unei substanțiale
creșteri a utilizării acestora și a
programării, in general, in masa în-
vățămîntului, ci doar sporirii frec-
venței și domeniilor de experi-
mentare, învățămîntul programat
rămînînd în continuare la stadiul
de cercetare didactică. Dar asupra
acestei situații paradoxale vom re-
veni ceva mai tîrziu.
Pentru început vom căuta să
conturăm, în lumina unei serii de
studii apărute, o clasificare a ma-
șinilor de instruire programată în
raport cu funcțiile pe care le în-
deplinesc.
Prima — cea mai perfecționată și
în același timp cea mai costisitoare
categorie de mașini utilizate în in-
struirea programată — este aceea
care realizează conexiunea inversă
între profesor și elev, atît în sen-
sul primirii de către profesor a in-
formației despre felul în care ele-
vii își însușesc cunoștințele, res-
pectiv așa-numita legătură inversă
externă, cît și în ceea ce privește
primirea de către elevi a informa-
ției cu privire la corectitudinea
răspunsului formulat, respectiv rea-
lizarea unei conexiuni inverse in-
terne, Practic, aceste mașini pre-
zintă mai întîi informația didactică
și întrebarea de control, primesc a-
poi răspunsul elevului îl informea-
ză pe acesta asupra corectitudinii
răspunsului dat (așa-numita „întă-
rire imediată a răspunsului"), trans-
mit informația următoare în func-
ție de răspunsul dat, reglementează
viteza transmiterii informațiilor, în-
registrează numărul răspunsurilor
corecte și greșite, precum și timpul
necesitat pentru parcurgerea unei
teme. Toate mașinile care îndepli-
nesc aceste funcții intră în cate-
goria utilajului cibernetic și dato-
rită caracterului costisitor al con-
strucțiilor sînt utilizate doar la ni-
velul prototipurilor.
O a doua mare categorie cuprin-
de mașinile care îndeplinesc doar
legătura inversă internă, adică au-
tocontrolul de către elev a corec-
titudinii răspunsului dat. In aceas-
tă categorie intră majoritatea celor
400 de tipuri la care ne refeream,
începînd cu acele care folosesc la
prezentarea informațiilor benzi-
le sau pelicula de film, conti-
nuînd cu cele mai complicate, care
semnalează corectitudinea răspun-
sului prin semnale luminoase sau
cu ajutorul magnetofonului și ter-
minînd cu cele care dispun de un
dispozitiv de calculat cu ajutorul
căruia înregistrează numărul răs-
punsurilor corecte și greșite.
Din punct de vedere pedagogic,
mașinile din prima categorie au
marele avantaj că îndeplinesc func-
ții ce acoperă principalele etape ale
procesului de învățare — prezen-
tarea informațiilor, fixarea lor și
controlul cunoștințelor. Cele din a
doua categorie sînt adaptate fie
doar pentru prezentarea informației
și fixarea cunoștințelor, fie pentru
fixarea cunoștințelor și controlul a-
cestora, fie numai pentru fixare, fie
— cele mai multe — numai pentru
controlul cunoștințelor.
In ce privește clasificarea mașini-
lor pe baza aprecierii comparative
a rezultatelor, o serie de specialiști
au determinat șapte criterii. Un
prim criteriu se referă la genul de
instruire — dacă mașinile sînt uti-
lizate pentru munca individuală, în
grup, sau în flux. Menționăm fap-
tul că o serie dintre lucrările apă-
rute în ultimul timp se referă po-
zitiv la o formă specială de folo-
sire a mașinilor pentru instruire, în
cadrul unor așa-numite „clase au-
tomatizate", înzestrate cu un com-
plex de mașini de același tip le-
gate cu tabloul de comandă de la
catedra profesorului, precum șl la
experimentul „claselor cu legătură
Inversă" la care există de asemenea
un tablou de comandă specia], în-
terconectîndu-se însă doar mașini
care efectuează controlul cunoștin-
țelor. Un al doilea criteriu de cla-
sificare se referă la tipul de pro-
gramare (liniară sau ramificată).
Regimul de lucru — utilizarea ma-
șinilor ca examinator, ca furnizor
de informații, ca mediator, ca an-
trenor, sau utilizarea unor mașini
cu un complex de funcții constituie
un al treilea criteriu de clasifica-
re. Alte criterii de clasificare se
bazează pe particularitățile de con-
strucție (mașini electromecanice, e-
lectronice, electrono-cifrice sau mo-
delatoare). pe metodele de introduce-
re a informației, pe modul de ac-
țiuni a mașinii asupra elevului (au-
ditivă, vizuală sau combinată) și pe
modul de adaptare a mașinii la
programul de lucru.
Există oare un „zid" psiho-
pedagogie în calea ex-
tinderii învățămintului
programat I
Ne refeream în titlul acestui ar-
ticol la un anume paradox al în-
vățămîntului programat : pe de o
parte creșterea rapidă a număru-
lui tipurilor de mașini de instruire
construite în diferite țări, pe de
altă parte menținerea caracterului
pur experimental al acestei forme
de învățămînt. Ultimul congres al
Societății naționale pentru instrui-
rea programată din S.U.A. ne furni-
zează în această privință o serie de
date foarte concludente. După ce
a constatat o serie de rezultate pozi-
tive, în special pe linia utilizării
instruirii programate în învățămîn-
tul de specialitate și mai ales în în-
vățămîntul din întreprinderi pentru
pregătirea cadrelor de muncitori,
congresul nu a putut ocoli sublinie-
rea că. în școli, ultima perioadă
marchează un regres pe linia utili-
zării mașinilor de învățat. S-a men-
ționat, printre altele că, datorită
rezultatelor neîncurajatoare, o serie
de școli au abandonat experimen-
tarea învățămintului programat.
Care sînt, după părerea partici-
panților la congres, cauzele care au
determinat acest regres ? (Unii vor-
besc chiar de o „criză a învăță-
mîntului programat").
Este vorba, mai ales, de calita-
tea necorespunzătoare a celor mai
multe dintre programele disponibi-
le, de insuficienta înțelegere de că-
tre cadrele didactice a țelurilor
exacte și a limitelor învățămintului
programat, de faptul că organiza-
rea actuală și sistemul de învăță-
mînt din S.U.A. nu sînt adaptate
și nu răspund cerințelor învățămin-
tului programat.
Studiile recente lasă să se între-
vadă perspectiva ca sistemul ini-
țial pe care se baza învățămîntul
programat — solicitarea răspunsuri-
lor și stabilirea unei medii statistice
a acestora — să piardă în favoarea
sistemului în care accentul cade
pe stimularea interesului și antre-
narea elevilor în formularea unor
răspunsuri bazate pe un raționa-
ment mai amplu. Problema hotărî-
toare care stă în fața învățămîn-
tului programat este. în momentul
actual, modalitatea de a asigura e-
levilor, alături de un volum de cu-
noștințe, capacități de sinteză baza-
te pe utilizarea creatoare a aces-
tor cunoștințe. în această direcție
se orientează majoritatea cercetă-
rilor întreprinse în momentul de
față.
AL. CIUCĂ
pîndesc pînă departe în restul lu-
mii pe calea comerțului cu Egiptul
elenistic, pe lingă casa topitorilor
funcționează o școală în care, in
afară de scris, citit și istorie, elevii
deprindeau meșteșugul turnării și
prelucrării metalului.
ELEVI ȘI CADRE DIDACTICE
din mediul rural J
Q VESTE BUNA PENTRU DV.
PUTEȚI PRIMI LA DOMICILIU, PRIN COLET
POȘTAL, unele ARTICOLE DE PAPETĂRIE
cum sînt:
— caiete de diferite tipuri
— coperte de material plastic pentru caiete și
cărți
— compase și trăgătoare (separate sau în truse)
— penițe pentru tocuri și stilouri
— linii, echere, florare și raportoare
— rigle de calcul și de reducție
— alfabetare și ierbare
— ghiozdane, mape și serviete
adresîndu-vă în acest scop, în scris, secției
COMERȚUL PRIN COLETĂRIE
București str. Sergent Nuțu Ion nr. 8—12
Oficiul poștal nr. 27
PLATA SE FACE LA PRIMIREA COLETULUI
In vederea reducerii cheltuielilor de expe-
diție, trimiteți comenzi colective.
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: București, Piața Scînteli nr, 1, Telelon 17.60.20, Abonamentele se fac la oficiile poștale, factorii poștali și la difuzorii din unitățile de învățămînt. Tiparul i Combin atu] Poligrafic Casa Sclnteil. Piața Sein teii, București
48.13* ]