PROLETARI DIN I0AU ȚĂRILE, UNIJI VĂ l
GAZETA
r Anul XVIII
Nr. 859
Vineri 29 iulie
1966
INVATAMINTILII
EDITATA DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI Șl COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂTÂMINT SI CULTURĂ
PREGĂTIRI pentru
NOUL AN ȘCOLAR

LA ODIHNA
Sighet
De la poalele Guti-
nului și pînă la ora-
șul de pe Tisa — Si-
ghet — comunele se
țin lanț. Impunătoare,
curate, îngrijite, clădi-
rile școlilor vorbesc
despre directori gos-
podari, despre un an
școlar care se pregă-
tește cu grijă. Prospe-
țimea zugrăvelii și
strălucirea curată a
ferestrelor mari, care
poartă parcă în oglin-
zile lor soarele chiar
și atunci cînd el se as-
cunde printre nori, îți
dau un sentiment de
liniște, de siguranță,
de mulțumire.
La secția de învă-
țămînt a raionului Si-
ghet, unde mergem
spre a afla amănunte,
țipenie de om. O tova-
rășă, care nu-și putea
ascunde surprinderea
de a ne vedea, ne in-
formează : „Șeful sec-
ției este plecat în co-
muna Bîrsana pentru
anchetarea unui caz,
iar de acolo merge la
Giulești într-o altă
problemă". Bîrsana
este situată pe drumul
ce duce de la Sighet
înspre Vișeu, iar Giu-
lești se află în direc-
ția Baia Mare. Era ria-
dul meu să-mi mani-
fest surprinderea. De
ce o fi ales șeful sec-
ției direcții opuse pen-
tru aceeași deplasare'.!
Am preferat în cele
din urmă să cred că
tovarășa noastră nu
știe bine programul
șefului. M-am intere-
sat de inspectori. Unul
era plecat în concediu.
Altul plecase cu puțin
înainte de sosirea
noastră în direcție ne-
cunoscută. Din alte
surse, am aflat mai
tîrziu că șeful secției
s-ar afla la Baia Mare.
Cum n-am putut să-l
întrebăm atunci, îl în-
trebăm acum pe șeful
secției — cum de nu
se știe la secție de
urma lui?!!
Gherla
In orașul Gherla
cursurile pot începe
chiar acum — ne spu-
ne inspectorul Traian
Cîmpeanu — pentru
că toate lucrările sînt
terminate.
Intr-adevăr, depla-
sîndu-ne la fața locu-
lui constatăm că la
Liceul „Ana Ipătescu"
(director Lidia Ceclan),
la Școala generală nr.
1 (director Vasile Che-
zan), ca și la Școala
generală nr. 2 (direc-
tor losif Pop), clasele
sînt gata să-și pri-
mească elevii. Ordinea
și curățenia sînt exem-
plare. La Liceul Petru
Maior — lucrările de
reparație sînt termi-
nate.
La școlile din raion
lucrările erau gata la
15 iulie în proporție
de 40 la sută. Pînă la
această dată, au fost
distribuite 650 bănci
noi, 40 de table, 10 ca-
’edre. constituind 80
la sută din hecesarul
mobilierului ce trebuie
înlocuit. Pentru ame-
najarea laboratoarelor
s-au investit sumele
necesare. Se con-
struiesc în prezent 6
săli de clasă noi —
două din ele la Școala
generală din Cămăraș.
în curs de finisaj, trei
la Școala generală din
Nășal, și o sală da clasă
în Nima.
Lucrurile merg, nu
stau pe loc, nimic de
zis, dar un ritm mai
viu ar da mai mari
garanții că totul se va
termina la vreme.
Dej
La Dej tov. Sigartău
Dumitru — șeful sec-
ției de învățămînt ra-
ionale — ne informea-
ză că pentru noul an
școlar a fost prevăzu-
tă în plan construirea
a 25 săli de clasă noi.
Acestea, precum și re-
parațiile generale și
curente de la diferite
școli, vor fi terminate
în întregime pînă la
data de 20 august. în
toamnă elevii de liceu
din Girbou vor avea
un local modern, bine
înzestrat. Pentru ter-
cu un profesor
din noua promoție
COLOCVII
Mariana Dumitru-Jaclovschy a
absolvit în vara acestui an cursuri-
le facultății de filologie de la Uni-
versitatea din București. Sintem
deci in fața unei profesoare care nu
și-a început încă munca didactică.
Încercăm să aflăm, sondînd propriile
ei probleme, o parte din problemele
uriașului lot de tineri profesori care
vor intra din septembrie în rîndu-
rile corpului didactic.
Cu inteligența mobilă și promptă,
Mariana răspunde rapid, cu franche-
țe și dezinvoltură îa orice între-
bare. Funcționează viu rodajul în-
trebărilor și răspunsurilor șirului de
examene care s-a încheiat, însfirșit,
acum cîteva săptămîni, o dată cu
marea bătălie a examenului de stat.
Începem, cu începutul! repartizarea.
— Eu am fost privilegiată. Am
avut medie destul de mare și am
ales printre primii.
— Ce ați ales ?
— Școala generală din comuna
Valea Dacilor, în raionul Medgidia.
— Sinteți mulțumită ?
— O dată ce am ales...
— Alte probleme ?
— Toți ne gindim acum la viito-
rul apropiat cînd vom schimba
practic calitatea de student cu cea
de profesor.,	.54
minarea construcției
s-a investit suma de
100 000 lei. O școală
nouă, cu etaj, avind 8
săli de clasă și de-
pendințele necesare se
va da în folosință la
începutul acestui an
școlar șî în comuna
Catan. De asemenea,
și la Cireșoaia este în
plină construcție o
școală nouă cu 8 săli
de clasă. La Somcutul
Mic, la cele 4 săli de
clasă construite anul
trecut, se vor mai a-
dăuga anul acesta încă
4 săli.
în orașul Dej va
funcționa anul acesta
un liceu de speciali-
tate. Și în această pri-
vință au fost asigurate
condițiile materiale în
vederea începerii
cursurilor. La început
noua școală va func-
ționa ca secție de spe-
cialitate pe lingă Li-
ceul nr. 1. urmînd ca
pe parcurs, cind va
spori numărul claselor
și elevilor, ea să func-
ționeze într-o clădire
destinată exclusiv a-
cestui scop.
— Greutăți ?
— Mai sînt. în ge-
neral, contractele în-
cheiate cu întreprin-
derea de gospodărie
raională — I.G.R. —
și cele încheiate cu
cooperația meșteșugă-
rească sînt respectate.
Totuși în unele co-
mune, ca Mihăiești și
Vița, cantitatea de că-
rămidă achiziționată
pînă acum este insu-
ficientă. Aceasta pen-
tru faptul că sfaturile
populare respective nu
au acordat atenția cu-
venită realizării veni-
turilor planificate din
contribuția voluntară.
Sintem în plină va-
canță. Totuși timpul
— unidimensional și
ireversibil — trece.
Secțiile de învățămînt
și directorii de școli
să-și potrivească bine
pasul pentru a nu fi
depășiți de el. Se pare
că mai sînt momente
cînd acest lucru se
uită. Am ținut să-1 a-
mintim.
TRAIAN ISPAS
— Nici o rezervă 1
— Ba da. Mai de grabă motive de
prudență. Primul e teama de a nu
întrerupe studiul. Nu-mi explic de
ce, dar mulți absolvenți ai univer-
sității încep să-și piardă pasiunea
pentru studiu la cîțiva ani după ce
încep munca în învățămînt. Cei mai
mulți acuză lipsa de material docu-
mentar resimțită în mediul rural.
Cred că pot lua unele măsuri de
precauție. O să extind la maximum
fondul bibliotecii personale și o să
am grijă să mă aprovizionez cu toa-
te cărțile nou apărute, o să fac abo-
namente la principalele publicații
de specialitate, o să recurg la servi-
ciile oficiului „Cartea prin poștă“
și sper să mă țin la curent cu pro-
blemele vieții literare. Am o singură
teamă, aceea că n-o să-mi ajungă
timpul. Știu, din auzite, că profeso-
rii din școlile sătești sint uneori a-
g/omerați c» sarcini obștești care ies
din sfera obligațiilor lor de peda-
gogi. Unii oameni cred că această
muncă se reduce doar la cele cîteva
ore pe care profesorii le petrec iu
clasă alături de copii. De aici și pă-
rerea că profesorii au timp liber be-
rechet și ca atare pot fi folosiți fără
grijă în alte munci. Dar este știut că
activitatea din clasă este numai o
mică parte a muncii profesorului, că
fiecare lecție trebuie pregătită aca-
. -
să în mod minuțios, profesorul tre-
buie să studieze neîncetat, să țină
pasul cu dezvoltarea științelor, cu
tot ceea ce este nou în domeniul
specialității sale. Numai în aceste
condiții poți fi intr-adevăr un bun
profesor. Și pentru a realiza aceste
condiții este nevoie de timp. Indi-
ferent de dificultățile pe care le voi
întîmpina, eu voi încerca să-i fac să
înțeleagă pe cei ce nu au înțeles
încă asta, cit de necesar ne este
nouă timpul.
— Mai sint și alte „motive de
prudență'1 ?
— Sînt nevoită să' repet o1 idee
care a devenit aproape un loc comun.
Se așteaptă de la noi, tinerii profe-
sori, să intrăm în munca noastră cu
entuziasm, cu epergie și, mai ales, cu
idei noi. N-aș ;putea, spune că îmi
lipsește, vreunul din aceste atribute.
Și, mai ales nu-mi lipsesc ideile noi.
Mi-e insă intr-un fel teamă să nu
mă întâlnesc- cu -forma aceea pericu-
loasă, pe care unii o numesc pru-
dență, dar căreia eu îi zic lipsă de
curaj, de inițiativă, de îndrăzneala.
Mi-e teamă că dacă nu voi găsi iu
jurul meu oameni care să-mi hră-
nească entuziasmul și să-mi spriji-
ne ideile, voi fi tentată să le aban-
donez înainte de vreme. Plec însă
cu hotărîrea de a nu mă lăsa înfiin-
ța ci, pe cit îmi' va fi posibil, sâ-i






în f rumoașa stațiune Tușnad.
contaminez- și pe cei din jurul meu,
bineînțeles dacă va fi nevoie, de do-
rința înnoirii, a descoperirii noului.
Mă gîndesc și la cei de la care va
trebui să învăț, colegi cu mulți ani
de experiență, directorul, inspectorii
etc. Aș dori ca ei să nu fie doar
niște simpli controlori, care împart
verdicte și calificative. N-aș vrea să
pățesc cum a pățit o colegă a mea
care a terminat cu un an în urmă
și căreia i s-a spus de la primele
lecții numai „dumneata n-ai de
unde să ști‘‘, „dumneata nu te pri-
cepi, n-ai experiență'. E firesc ca la
începutul muncii să avem lacune pe
care nu le poate lichida decît acu-
mularea unui anumit volum de ex-
periență. Iar acest proces poate fi
scurtat cu. ajutorul celor care pose-
dă‘deja o bogată experiență.
— Si altceva ? ■
— Deocamdată- cam atît. Sper să
nu fiu nevoită să-mi caut prea mult
o gazdă. Am cîteva preferințe —
casă foarte- îngrijită, cu multă liniș-
te și care să nu coste scump.
Cu aceasta, convorbirea noastră
s-a încheiat. Sperăm și noi că dole-
anțele tinerilor profesori, exprimate
în parte prin intermediul interlocu-
toarei noastre, vor găsi ecou la cei
iu măsură să le-răspundă.
„ V. DUMBRAVA
în frontul. presei peda-
gogice din tara noastră a
pășit de curînd o nouă
publicație — revista „Co-
locvii despre școală, fami-
lie și societate".
în cuvîntul de deschide-
re semnat de acad. Ștefan
Bălan, ministrul învăță-
mîntului, este înscrisă me-
nirea noii publicații — să
întărească propaganda pe-
dagogică, să fie o tribună
de dezbateri, de schimb de
experiență între factorii
care concură la educația
noilor generații, să forme-
ze o opinie publică activă
în realizarea telurilor edu-
cației.
După un cald „cuvînt de
binecuvântare" al maestru-
lui Tudor Arghezi, revista
cuprinde o serie de inte-
resante consideratii despre
copil, familie și școală fă-
cute de unele personalități
ale vieții cultural-artistice
și pedagogice — prof. eme-
rit Petre-Drăgoiegcu, scrii-
toarea- Lucia Demetrius,
conf. univ. Ursula Șchiopu,
prof. emerit Emil Giurgiu-
că, scriitorii I. D. Bălan,
Gica Iutes, Mircea-Sîntim-
breanu
Dense dintr-un început
se relevă discuțiile și an-
chetele inițiate de redac-
ție. Astfel în primul nu-
măr artistul poporului
Corneliu Baba, prof. univ.
dr. Ludovic Csogor, acad.
Victor Vîlcovici și dr. Ber-
nard Capesius răspund la
patru Întrebări cruciale
Primul popas pe urmele vacan-
tei corpului didactic l-am făcut la
Secția de învățămînt a Sfatului
popular al raionului „23 August".
Acolo am notat și prima constata-
re : preocuparea ca învățătorii și
profesorii din raion să-și efectueze
concediul integral în vacanța de
vară.
în primul moment am rămas pu-
țin descumpănit cunoscînd din anii
anteriori dificultățile unui aseme-
nea deziderat: asigurarea activită-
ților de vară în tabere și centre
cultural-sportive, trimiterea unor
profesori la diferite cursuri, pregă-
tirea deschiderii viitorului an șco-
lar, organizarea cursurilor de pre-
gătire pentru corigențe și altele.
Știam că activitățile de vară care
cer prezența învățătorilor și profe-
sorilor nu pot fi diminuate, că pre-
gătirile pentru noul an școlar nu
se pot amina. Lămuririle date de
secția de învățămînt și informațiile
culese ulterior în școli au arătat că
anul acesta secția de învățămînt a
asigurat 60 de ghizi pentru punctele
turistice (raionul 23 August, avind
cele mai multe internate are și cel?
mai multe puncte turistice din Ca-
pitală) peste 400 îndrumători pentru
tabere, în afară de profesorii afectați
pentru activitățile în centrele cultu-
ral-sportive, în afară de cei angajați
în pregătirea deschiderii noului an
școlar care se află într-un stadiu
destul de avansat (cele mai multe
școli fac ultimele lucrări pregăti-
toare). Cu toate acestea în raionul
„23 August" s-a asigurat tuturor
profesorilor posibilitatea efectuării
concediului în perioada vacanței de
vară. Dintre măsurile cele mai im-
portante care au facilitat aceasta
notez : măsura ca o parte din ca-
drele didactice să plece în concediu,
nu la 1 iulie cum se obișnuiește, ci
imediat după închiderea cursurilor
— 10 sau 15 iunie, analizarea de
către secția de învățămînt a plani-
ficării concediilor fiecărei școli în
lumina sarcinilor de vară (atît la
nivelul școlii cît și la nivelul raio-
nului), ca și prelungirea pînă la 10
septembrie a posibilității de a efec-
tua concediile pentru cei care din
motive legitime nu l-au putut în-
cheia mai devreme (cazurile aces-
tea nu sînt prea numeroase și deci
nu pot pune în primejdie buna des-
fășurare a lucrărilor cerute școlilor
în perioada de Ia 1 la 15 septem-
brie). Mai presus de toate mi se
pare demnă de menționat mentali-
tatea conducerii secției (Traian
Predoiescu) și a întregului corp de
inspectori. Iată ce ne-au declarat :
Efectuarea, concediului de odihnă
nu este o problemă personală a în-
vățătorului și profesorului. Este în-
tii de toate, o problemă a secției de
învățămînt, a însăși desfășurării
muncii de instrucție și educație. In
sondajele făcute de secția de învă-
țămînt în anii școlari trecuți s-a
despre școală,
familie și societate
despre idealul în viață și
alegerea profesiunii. in
timp ce o anchetă colecti-
vă organizată de Institu-
tul de științe pedagogice
ne relevă părerea a 1472
de elevi despre cum înțe-
leg să-și petreacă timpul
liber. Despre elev în afara
școlii, văzut de astă dată
cu ochii „omului de pe
stradă", sau a lucrătorilor
din o serie de instituții
culturale și de deservire
publică, se ocupă și anche-
ta „Un educator colectiv :
opinia publică". Discuția
susținută de scriitorul Ion
Biberi și prof. univ. Ed-
mond Nicolau cu privire la
învățămînt și cibernetică
prefigurează un alt dome-
niu important al preocu-
părilor revistei „Colocvii
despre școală, familie și
societate" — dezbaterea
problemelor esențiale ale
modernizării învățămîntu-
lui
La început de drum pe
făgașurile cuprinzătoare
ale propagandei pedagogi-
ce, urăm noului nostru
confrate — revista „Coloc-
vii despre școală, familie
și societate" — rezultate cit
mai valoroase pe tărîm
publicistic. Dorim noii re-
viste să aducă o contribu-
ție prețioasă la înfăptuirea
sarcinilor de mare răs-
pundere formulate de Con-
gresul al IX-lea al parti-
dului cu privire la educa-
rea comunistă a tineretu-
lui.
constatat la începutul anului școlar
o diminuare a randamentului acelor
cadre didactice care, din diferite
motive, nu-și efectuaseră concediul
de odihnă atît cît a fost el stabilit
prin lege. Lecțiile acestora erau de
cele mai multe ori sensibil afectate
de oboseală. Iată, de ce pe lingă
obligația stabilită prin legislația
muncii, ne-a spus tov. Traian Prc-
doiescu, preocuparea noastră pentru
efectuarea concediilor cadrelor di-
dactice din raionul „23 August" a
fost simțitor sporită de răspunderea
ce ne revine în legătură cu buna des-
fășurare a muncii didactice în anul
școlar care se apropie. Un inspector
din cadrul secției, tovarășa Eleonora
Fotescu, are evidența pe școli a plani-
ficării concediilor tuturor cadrelor
didactice, urmărind respectarea ci
întocmai.
Al doilea popas pe urmele vacan-
ței corpului didactic l-am făcut la
cîteva sindicate de învățămînt. No-
tăm preocuparea sindicatelor do
învățămînt din raioanele 23 August
și Lenin pentru trimiterile la odih-
nă și cură balneară, și a clubului
învățămînt din Capitală pentru dez-
voltarea turismului. Cîteva sute de
cadre didactice din cele două raioa-
ne își petrec o parte din concediul
lor de odihnă în -stațiunile de pe
litoral sau de la munte
Preocupări pentru folosirea inte-
grală a biletelor de odihnă în sta-
țiunile balneoclimaterice și pentru
turism ni s-au mai semnalat și din
partea altor comitete ale sindicate-
lor din învățămînt, ca de pildă cele
din Galați, Strehaia, Craiova. în ce
privește biletele de odihnă și trata-
ment persistă încă o dificultate pe
care o întîmpină comitetele sindica-
telor — semnalată de altfel și cu
alte prilejuri cînd rie-am ocupat de
vacanța cadrelor didactice. Faptul
că în timpul anului școlar — adică
atunci cînd cadrele didactice nu-și
pot lua concediul — numărul bile-
telor de odihnă este disproporționat
de mare față de membrii de sindi-
cat care pot să plece în concediu în
această perioadă în timp ce in
vacanța propriu-zisă situația se pre-
zintă invers.
Am dorit apoi să vedem cum se
desfășoară odihna cadrelor didacti-
ce în stațiuni. Am pornit așadar
spre salba de oaze de răcoare și
odihnă care se leagă de-a lungul
Văii Prahovei.
Cînd am ajuns la Predeal era
plină amiază și cei mai mulți dintre
cei veniți în concediu părăsiseră
stațiunea ademeniți de chemarea
munților. Nu mi-a fost prea greu să
capăt informații privind corpul
didactic. Se aflau la odihnă peste
50 de învățători și profesori. Mai
greu mi-a fost însă să-i găsesc.
Distantele de la vilă la vilă sînt u-
neori destul de mari, iar vilele în
timpul zilei sînt mai mult pustii.
Abia după cîteva ore reușesc să în-
tîlnesc primul grup : locatarii vilei
„Liliacul". O învățătoare din Tecuci,
Emilia Doru, o profesoară de biolo-
gie din Capitală, directorul adjunct
al Școlii nr. 128 din București, Ni-
colae Amza, Anul acesta, au spus
ei, oamenii muncii veniți la odih-
nă în stațiunea Predeal au fost
ținta unei griji deosebite. înce-
pînd cu cazarea, masa și sfîr-
șind cu programul de activi-
tăți cultural-sportive totul a preo-
cupat pînă la cele mai mici amă-
nunte și la cele mai diferite și
pretențioase preferințe. Pentru mo-
CONSTANTIN RĂDOI
(Continuare in pag. 6-a)
CITIȚI:
SOCIOLOGIA
PROCESULUI OE
ÎNVĂȚĂMÎNT
pag. 2
CUM SE CRESC
CAPACITĂȚILE
INTELECTUALE
pag. 3
Socliloiia
iriccsilii h i
mtămint
înțelegînd prin „sociologie11, în sens
marxist, o disciplină de cercetare a
fenomenelor sociale concrete, în
scopul îndrumării lor practice pe ca-
lea dorită de noi, în ce măsură se
poate vorbi de o sociologie a procesu-
lui de învățămînt ?
Pentru a răspunde, să ținem seama
de faptul că „procesul de învăță-
mînt" este el însuși un fenomen so-
cial, adică un fenomen de reiatii so-
ciale între oameni și anume între ge-
nerațiile succesive care se perindă în
viața unei societăți.
Trecerea zestrei culturale, care
formează pe omul social, are Ioc
spontan ; dar ea poate și trebuie să
fie înfăptuită și în mod deliberat.
De cînd există societate umană, ge-
nerațiile bătrîne „educă" pe cele
tinere, pregătindu-le pentru viață.
Le transmit adică, printr-un „învă-
țămînt" bagajul de deprinderi și cu-
noștințe care le îngăduie să se inte-
greze cît mai just în rolurile sociale
către care le vor chema nevoile con-
crete ale societății.
Pedagogia este deci știința trans-
miterii metodice a învățămintelor
necesare pentru o justă încadrare
în societate, a generațiilor tinere.
Procesul cțe învățămînt însă, este
un fenomen dublu : pe de o parte,
implică o tehnică de predare a ze-
strei culturale ; pe de altă parte, o
tehnică de adaptare a învățămîntu-
lui la nevoile concrete ale societă-
ții. Un învățămînt este bun doar în
măsura în care asigură această a-
daptare a celor învățate la nevoile
reale ale societății.
în sensul acesta, o sociologie a
procesului de învățămînt este nor-
mal să existe.
îi putem distinge două ramuri :
Mai întîi, este necesar ca nevoile
* reale ale societății să fie perfect
cunoscute, pentru că numai astfel
învățămîntul devine eficace. Cum
creștem însă generațiile tinere ca să
se adapteze cît mai perfect nu nu-
mai societății de azi, cît mai ales
societății de mîine, adică pentru
vremea cînd aceste generații vor fi
mature ? Este necesar să procedăm
la o „previziune" socială, să stabi-
lim adică chipul în care societatea
de mîine va fi alcătuită și ce nevoi
vor exista atunci. în bună parte,
previziunea ne este ușurată prin
faptul că într-un stat socialist
mersul viitorului este diriguit, pla-
nificat. Știm de pildă, care va fi gra-
dul dc industrializare, gradul de
urbanizare, structura profesională,
nivelul cultural, pe care îl vom a-
tinge în cursul acestui plan cincinal
și știm în linii mari ce va urma în
perspectivă, după aceea, de-a lungul
drumului de trecere spre comunism.
Știm mai mult încă; știm în fie-
care an care va fi contingentul de
tineri pe care vom avea.a-i instrui,
grație calculelor demografice pe
care le putem face ; și știm de ase-
menea și care vor fi, an de an,
lefurile de muncă ce vor trebui a-
sigttrate.
De acesje ffiRPCte, .gig problemei
se ocupa, evident, organele superi-
oare, în pjimul rînd Ministerul In-
vățămintului, atunci cînd planifică
volumul și profilul școlilor necesare,
volumul și profilul corpului didac-
tic. conținutul și forma programelor
didactice și a manualelor necesare.
Nu e deci de mirare că Ministerul
învățămîntului procedează la .studii
de sociologie pentru a cunoaște
mersul viitor al necesităților spciale,
pentru ca pe baza pepstei cunoașteri
să îndrume în mod rațional și pla-
nificat, procesele de învățămînt ne-
cesare formării cetățenilor de mîine.
în al doilea rînd, membrii corpu-
lui didactic, operînd direct pentru
realizarea procesului de învățămînt,
au și ei o sarcină, dintre cele mai
importante, în domeniul cercetărilor
sociologice. Procesul de învățămînt
nu se asigură doar prin predarea
metodică a unui grup de cunoștințe
sistematice, ci și prin asigurarea, în
condiții optime, a asimilării acestui
învățămînt de către generațiile ti-
nere. Ori este cert că din acest
punct de vedere, procesul de învă-
țămînt este influențat, în mod direct
și indirect, de întreg mediul social
în care trăiesc copiii.
Să analizăm acest din urmă as-
pect al problemei.
Există mai întîi o sarcină a edu-
catorilor de a îndruma pe cei tineri
spre profesiile cele mai potrivite.
Aceasta ține de două condiții : de
profesiile existente și de calitățile
personale ale fiecărui copil în parte.
Pentru ca o orientare profesională
să poată fi făcută, pedagogii trebuie
să cunoască mai întîi care sînt ne-
voile societății, profesiile existente
pentru care pot să fie pregătiți cei
tineri. Această cunoaștere trebuie
să meargă, adincit, pînă la studierea
cercetărilor sociologice de „profe-
siografie", a căror elaborare cade în
sarcina sociologilor de profesie. Pe
de altă parte, ei trebuie să cunoas-
că înclinațiile și capacitățile fiecă-
rui elev în parte. Sinteza între a-
ceste două serii de cunoașteri im-
plică mînuirea unor tehnici de psi-
ho-sociologie.
In al doilea rînd, desfășurarea
procesului de învățămînt nu atîrnă
numai de capacitățile individuale
ale copilului și nici numai de nivelu;
tehnic al metodicei de predare, ci și
de o serie de condiții sociale, exis-
tente în afară de cadrele școlii.
In primul rînd e vorba de viata
de familie pe care o au copiii. So-
ciologia ne învață că prima și dese-
ori cea mai hotărîtoare înrîurire a-
supra dezvoltării copiilor o are fa-
milia. Nu în sensul unei „educații"
conștiente pe care ar primi-o acolo,
ci prin simplul fapt că părinții con-
stituie un model de viață pentru
copiii lor. într-o familie sănătoasă,
pilda părinților este binefăcătoare,
într-o familie dezorganizată copiii
cresc greșit, astfel că o dată primiți
în școală se cere a se face pentru
ei, nu atît o „educație", cît o „re-
educatie".
Nu se știe încă îndeajuns de că-
tre opinia noastră publică, faptul
pă prin legislația noastră, s-a creat
o „autoritate tutelară", funcționînd
pe lîngă sfaturile populare, care
are datoria legală și posibilitatea
practică de a îndruma viața fami-
liilor din teritoriul respectiv, astfel
îneît ea să fie de așa natură îneît
să ofere tinerelor generații modele
sănătoase de urmat și condiții bune
de dezvoltare biologică și socială.
O întreagă tehnică de „asistentă
socială a familiei", a fost creată
pentru a cerceja. si îndruma fami-
liile, în scopul ' de a asigura seria
de condiții la care au dreptul copiii
și în lipsa cărora desfășurarea pro-
cesului de învățămînt nu poate a-
vea loc în condiții bune.
. Rolul corpului profesoral este
deci departe de a se rezuma la ți-
nerea lecțiilor perfecte, ci constă și
in a ajuta desfășurarea procesului
de învățămînt printr-o acțiune de
pedagogizare a familiilor. Aceasta
implică însă o cunoaștere a proble-
melor de sociologie a familiei, atît
în privința tehnicilor de investigare
a lor cît și în cea de intervenție în
viața lor. Sociologia arată corpului
pedagogic cum trebuiesc mînuite
realitățile vieții de familie, în așa
fel îneît elevii lor să fie puși în
condițiile care pot asigura buna
desfășurare a proceselor de învăță-
mînt.
Contactul cu părinții, vizitele la
domiciliu nu sînt eficace dacă se
reduc la discuții ținute la nivelul
bunului simț și al prelegerilor mo-
ralizatoare. Ele trebuie să aibă un
caracter și un conținut mult mai
profund. Fără de o cunoaștere a
tehnicilor sociologiei familiei, în
special privind capitolul desfășură-
rii procesului educativ în sînul fa-
miliei, amestecul corpului didactic
în viața familiilor elevilor lor ră-
mîne superficial și fără rezultat e-
fectiv.
Sarcina aceasta este fără îndo-
ială extrem de grea, dat fiind că
problemele pe care le ridică fami-
liile sînt variate, complexe, uneori
grave. Nu trebuie uitat că familiile
noastre, în momentul de față, se
află în plin proces de formare ca
familii socialiste, și că foarte multe
sînt simultan prinse și într-un pro-
ces de rapidă urbanizare, ceea ce
le dă, deseori, un caracter de insta-
bilitate.
Corpul didactic are desigur în pri-
mul rînd datoria de a asigura mer-
sul învățămîntului in cadrul școlii,
supraveghind continuu și condițiile
în care trăiesc elevii lor în familie.
Nu i se poate cere corpului didactic
o acțiune sistematică de intervenție
în familii, dar el trebuie să fie des-
tul de bine informat asupra pro-
blemelor de sociologie a familiei,
îneît să poată depista din timp și
semnala organelor în drept situa-
țiile deosebit de grave, în care sfa-
turile date în ore de consultație cu
părinții nu pot fi suficiente.
în al doilea rînd, profesorii con-
stată deseori la anume elevi o scă-
dere a randamentului școlar, ivirea
unor tulburări de comportament.
Cercetînd, se conving totuși că în
viața de familie a elevilor nu s-a
produs nimic nou care să justifice
acest lucru. Este cazul să ținem însă
seamă de faptul că nu numai fami-
lia poate provoca, prin crizele sale
interne, crizele procesului de învăță-
mînt, ci și grupele de joacă și de prie-
tenie ale copiilor.
Aceste grupe de tineret pot fi de
două feluri : unele sînt anume or-
ganizate pentru a veni în ajutorul
procesului de învățămînt șl educa-
ție. Dar în afară de acestea,
există și o serie de alte grupe, așa
numite „informale", adică ivite
spontan, nesupravegheate, care au
și ele influență asupra procesului
de maturizare a copiilor, dar pot
din păcate să creeze uneori condiții
nefavorabile de dezvoltare. Corpul
profesoral nu poate deci să le ig-
nore. Ele trebuiesc studiate. îndru-
mate și transformate în ajutătoa-
rele procesului de învățămînt. Ceea
ce implică din nou cunoașterea și
mînuirea unei sociologii a grupelor
informale de tineret, capitol de
bază al sociologiei tineretului, de
care va trebui să ținem seama dacă
dorim să asigurăm o mereu sporită
eficacitate a proceselor de învăță-
mînt.
Tehnicile de muncă sociologică în
legătură cu problemele învățămîn-
tului și educației tineretului sînt
complexe și cer un studiu atent,
competent. Trebuie salutată cu
bucurie inițiativa Ministerului Invă-
țămîntului care de curînd a pornit
o serie de cercetări și acțiuni de so-
ciologie educațională menite să con-
stituie baza pentru o viitoare tehnică
de lucru.
Prin echipe complexe, formate
din pedagogi, sociologi, medici și
psihologi, studiile au fost făcute în
cursul acestui an în diverse centre
școlare (București, Arad, Ploiești)
supunînd cercetării științifice pro-
bleme atît de importante cum
sînt cele privind „Mediul școlar și
extrașcolar și integrarea socială a
tineretului", ..Relațiile sociale inte-
grative ale tineretului școlar", „In-
terrelațiile elevilor adolescenți și
formarea personalității", „Comuni-
cațiile de masă și tineretul școlar",
„Contribuția familiei la integrarea
socială a elevilor adolescenți", „In-
fluența mediului social asupra ale-
gerii profesiunii", „Rolul școlii în
orientarea profesională a elevilor",
„Opțiunile profesionale ale elevilor
și semnificația lor" etc.
Rezultatele acestor investigații
sociologice vor fi în curînd publi-
cate și de pe urma lor sîntem în
drept să așteptăm o dezvoltare a
„sociologiei educației", care să con-
tribuie la îndrumarea științifică din
ce în ce mai eficace a procesului de
învățămînt.
Elevi de la Școala generală din Podari-Craiova
în excursie la Tîrgu Jiu.
HENRI H. STAUL
Prin cîteva centre cultural-sportive
Vacanța mare a deve-
nit stăpînă absolută pe
timpul tineretului șco-
lar. Plecati :n taberele
de la munte sau de la
mare, cutreierînd plaiu-
rile țării ca excursio-
niști, jucîndu-se în
parcurile orașelor sau în
poienile din apropierea
satelor el au lăsat de-
parte grijile școlare. Dar
educația n-a intrat în
vacanță. Ea se exercită
acum, în lunile de vară
într-un climat nou, pe
un tărim adecvat împre-
jurărilor. Organizînd
activitatea în tabere, pu-
nînd la cale și realizînd
excursii, cei ce se îngri-
jesc de odihna și recrea-
rea copiilor n-au uitat
nici de cei care rămîn
pe loc. Pentru aceștia
au fost organizate centre
cultural-sportive, care a-
sigură posibilități multi-
ple de folosire atractivă
și interesantă a timpului
liber.
în Capitală s-au creat
cîteva zeci de asemenea
centre la casele de cul-
tură ale tineretului din
raioanele Tudor Vladi-
mirescu, Nicolae Bălces-
cu sau Grivița Roșie, la
liceele „Mihai Viteazul",
„Dr. Petru Groza", „Di-
mitrle Bolintineanu", ca
și în multe alte locuri.
Conduse de un coman-
dament compus din pro-
fesori de sport, muzică,
limba română, istorie
etc. ca și din activiști ai
U.T.C., aceste centre,
dotate cu terenuri de
sport și săli de specta-
cole, avînd acces la
ștranduri și la parcurile
de distracții, dispunînd
de mijloace de transport
pentru excursii și dru-
meții, sînt adevărate
cartiere generale ale va-
canței, care oferă elevi-
lor bucuriile și surpri-
zele unor forme de re-
creare dintre cele mai
plăcute. Bineînțeles, a-
colo unde organizatorii
nu se mulțumesc doar cu
existența condițiilor fa-
vorabile, ci știu șj să
valorifice aceste condi-
ții.
De exemplu, la centrul
de la casa de cultură a
tineretului din raionul
Grivița Roșie. Cei care
conduc activitatea desfă-
șurată aici știu că — așa
cum ne declara unul
din ei — pe elevi îi
cîștipi cu varietate, cu
acțiuni atractive care le
spun ceva nou, care sînt
ferite de plictiseală. Or-
ganizînd asemenea ac-
țiuni, centrul se bucură
de multă popularitate.
O relatare plină de
semnificații ne-a făcut
unul dintre membrii co-
mandamentului centru-
lui cultural sportiv din
raionul 23 August:
„l-om anunțat pe elevi
că organizăm o vizită la
Mogoșoaia. Au reacțio-
nat la început cu des-
tulă indiferență. „Ce-i
d„ văzut acolo ?" —
ne-au întrebat. Situația
s-a schimbat însă radical
cînd le-am făcut cunos-
cut programul excursiei,
întîi, vizitarea Palatului
Brîncovenesc. Apoi, o
surpriză: sînt invitații
elevilor din Mogoșoaia și
împreună cu ei vor par-
ticipa, dimineața, la un
concurs de pescuit și
înot, ca și la un meci
demonstrativ de polo, iar
după amiază la o între-
cere de volei și la un
concurs pentru cel mai
bun recitator și cel mai
bun solist vocal. Abia
am găsit apoi loc în au-
tobuze pentru toți ex-
cursioniștii, atît de mulți
s-au înscris la excursie".
întocmirea inteligentă
și atractivă a programu-
lui este hotărîtoare. Dar
de multe ori unele ac-
țiuni rămîn doar pe hîr-
tie, pentru că nu sînt
popularizate cum tre-
buie. La o anchetă su-
mară făcută în raiortul
30 Decembrie, din 27
elevi prezenți la festivi-
tatea de deschidere a
centrului cultural spor-
tiv de la Liceul „Dr. Pe-
tru Groza", doar 5 știau
dinainte de existența a-
cestui centru, iar 12 a-
flaseră doar în ziua pre-
cedentă. datorită unui te-
lefon primit de la școa-
lă. Cum să fi fost altfel,
dacă existența centrului
se face cunoscută doar
prin firma de la intrare
și printr-un afiș-pro-
gram (de altfel intere-
sant, bogat în activități
originale) lipit pe un
geam, undeva în curte?
O situație similară am
mai întîlnit și la cen-
trul de la Liceul „Mi-
hai Viteazul", rezer-
vat elevilor de la șase
licee, 12 școli genera-
le și trei mari gru-
puri școlare profesio-
nale. Fiind întrebat de
ce nu este prea frecven-
tat centrul, un membru
al comandamentului a-
cestuia a găsit pe loc ex-
plicația : elevii nu vor să
vină și nici părinții lor
nu-i lasă. De mirare I
Unde s-au mai văzut e-
levi care să nu dorească
să ia parte la acțiuni
distractive, unde s-au
mai văzut părinți care să
nu-i lase să participe la
asemenea acțiuni ? Nu
s-au văzut, evident, și
nici aceștia de care vor-
bim nu fac excepție.
Doar atît că nu știau de
existența unor acțiuni
de acest fel. Si cum să.
știe, cînd programul era
ascuns vederii, fiind li-
pit... pe dosul ușii ghe-
retei portarului ! Lasă că
nici acțiunile înseși nu
erau prezentate prea a-
tractiv, programul sufe-
rind de zgircenie in a-
mănunte și de monoto-
nie : marțea și vinerea
— excursii, concursuri
sportive, ștrand, iar în
celelalte zile — activități
în școală. Ce fel de acti-
vități ? Ne-am dus și noi
la școală, să aflăm. De
la personalul de serviciu
— căci numai pe acesta
ham găsit, am aflat că,
din lipsă de cadre didac-
tice care să supraveghe-
ze îndeplinirea progra-
mului, nu s-a mai orga-
nizat nimic. Aceasta era
situația la jumătatea
lunii iulie și continuă să
fie la fel și în momentul
de față.
Iată, deci, că aici nu e
vorba de o neînțelegere
din partea elevilor sau a
părinților, ci de defec-
țiuni de organizare, de
lipsă de interes. Lucru-
rile nu se rezolvă prin
lamentări și atitudine
pasivă, ci printr-o mun-
că activă, creatoare. Nu-
mai printr-o populari-
zare susținută a progra-
melor centrelor de acti-
vitate cultural-sportivă,
prin organizarea unor
acțiuni colective intere-
sante, specifice vîrstei,
tipice perioadei de vară,
tineretul școlar își va
afla la aceste centre un
loc îndrăgit de recreare
și reconfortară.
IRIMIE STRAUȚ
ACTIVITATE DIDACTICĂ Șl CERCETARE
Societățile științifice ale cadrelor didactice au un im-
portant rol pe linia perfecționării profesionale. Desfășurin-
du-se în permanență pe planul muncii de informare știin-
țifică, precum și pe cel al acțiunilor de cercetare metodico-
științifică, activitatea acestor societăți determină în mod
direct ridicarea nivelului general al procesului de învățămint.
Sala de mașini CIFA-3 de la Universitatea din București — discuție îna-
inte de a introduce problema în mașina de calcul.
Am trecut pragul filialei societă-
ții de științe matematice din Olte-
nia, în căutarea aspectelor concrete
cu care să ilustrăm aceste cerințe
care definesc activitatea societăților
științifice ale cadrelor didactice.
Premisa activității
științifice: informarea
Desfășurată in direcția Informării
și documentării cadrelor didactice
în vederea cunoașterii progreselor
matematicii și predării acesteia, ac-
tivitatea subfilialei din Craiova a
Societății de științe matematice a
cunoscut în timpul din urmă un se-
rios avînt. El s-a reflectat, mai mult
decît în trecut, pe plan calitativ,
lucru pe care îl demonstrează cu
prisosință noul aspect îmbrățișat de
conferințele ținute în acest an. Cele
două expuneri făcute în cursul lunii
aprilie de academicianul Gr. Moisil,
despre introducerea în cibernetică și
despre teoria algebrică a mecanis-
melor automate cu contacte și relee,
conferințe la care au participat ală.
turi de profesori, peste 50 de ingi-
neri din producție, nu s-au mărginit
numai la o simplă informare a au-
ditoriului ci. prin felul cum au fost
concepute, au creat premisele unei
colaborări utile între profesorii de
matematică și inginerii din marile
întreprinderi craiovene. Cadrele di-
dactice din învățămîntul mediu au
intrat astfel în contact cu probleme
de aplicare practică a matematicii
moderne în secțiile productive ale
unor mari uzine ca „Electroputere",
„Combinatul Chimic", sau „7 Noiem-
brie".
La sfîrșitul expunerilor s-au pur-
tat discuții interesante, care au re-
levat în mod pregnant atît nevoia
unei informări permanente a cadre-
lor tehnice superioare din producție
în domeniul matematicii moderne,
cît și necesitatea ținerii la curent a
profesorilor cu aspectele teoretice
ale aplicării matematicii în proce-
sele ' de fabricații; respective. Pro-
blemele concrete din producție care
cer soluții matematice s-au dovedit
a fi o solidă bază de colaborare
între ingineri și profesori, menită
să sporească eficiența muncii lor
științifice
O dată apărută ideea acestei co-
laborări, ea a fost dezvoltată prin-
tr-o hotărîre deosebit de importantă
— aceea a cooptării unor ingineri
din uzine printre membrii filialei,
în cadrul societății vor intra și in-
ginerii cadre didactice de la noile
licee de specialitate și de la școlile
tehnice din localitate. Activitatea
societății se va întări și mai mult
de la toamnă, întrucît în cadrul
Universității din Craiova va func-
ționa o facultate de electrotehnică și,
strîns legată de aceasta, o secție de
automatică ale căror cadre de spe-
cialitate vor fi și ele cooptate în so-
cietate. Se va putea astfel stabili o
tematică de cercetare bogată în do-
meniul tehnic în care matematica
își găsește o atît de largă aplicabi-
litate.
Societatea s-a preocupat în ace-
eași măsură și de informarea știin-
țifică a cadrelor din celelalte cen-
tre ale regiunii Oltenia. înființarea
de subfiliale, proiectată pentru
Turnu Severin și Tîrgu Jiu, comple-
tează acțiunea începută prin orga-
nizarea unor conferințe pe teme de
matematică modernă, ținute de
membri ai filialei în aceste locali-
tăți. Printre temele expuse, se află
unele desprinse din capitole impor-
tante ale matematicii moderne, ca
logica matematică. programarea
lineară, teoria mulțimilor etc.
Ecourile pozitive stîrnite printre
profesorii de la liceele din Turnu
Severin și Tîrgu Jiu de aceste ex-
puneri au demonstrat necesitatea
accentuării activității filialei pe a-
ceastă linie.
Schimbul de experiență
aprofundează
informarea științifică
Teme importante, cum ar fi de
pildă introducerea calculelor apro-
ximative în șcbala generală și în
liceu, au făcut obiectul unui susți-
nut schimb de experiență organizat,
nu numai între cadrele didactice din
regiune, ci desfășurat și pe scară
interregională. încă din anul 1965
filiala a participat la o consfătuire
interregională pe această temă. De-
legații regiunilor Hunedoara, Bucu-
rești, Argeș și Banat și-au unit pă-
rerile cu acelea ale delegatilor din
Oltenia, în susținerea propunerii ca
aceste noțiuni de calcul aproximativ
să fie incluse în programele de în-
vățămînt. Tot pe linia unei fruc-
tuoase colaborări interregionale în
cadrul Societății, membri ai filialei
au participat recent la consfătui-
rea pe țară ținută la Tulcea, cu
privire la analiza manualelor și
programelor de matematică de la
clasa a IX-a, precum și la con-
sfătuirea de la Baia-Mare, cu
tema : Introducerea calculului vecto-
rial în programul liceelor. Este în
pregătire participarea și la viitoarea
consfătuire de la Arad, pe teme le-
gate de teoria mulțimilor, la care
filiala din Craiova va prezenta și
un coreferat. Toate aceste schimburi
de experiență aprofundează infor-
marea științifică prin faptul că te-
mele alese reflectă de fiecare dată
un aspect al noului din matematică.
Privită în perspectivă, informarea
științifică a cadrelor didactice, per-
fecționarea lor. familiarizarea cu
unele dintre problemele aplicării
matematicii moderne în procesele
de producție, are drept scop reali-
zarea unei pregătiri superioare, me-
nite să determine obținerea unor re-
zultate mai bune în munca cu ele-
vii. Comitetul filialei, valorificînd
experiența anilor trecuți, a ajuns la
concluzia că pentru a se obține re-
zultate mai bune la concursuri, este
nevoie de o pregătire suplimentară
a elevilor în cadrul cercurilor, în
special pentru fazele mai avansate
— etapă regională, finală. Este de-
sigur o realizare grăitoare a filialei
- faptul că, în acest an la concursul
de matematică pentru elevii clase-
lor VI—VIII, au participat peste
16 800 elevi din toată regiunea. Pre-
gătirea suplimentară s-a înfăptuit
prin cercurile de matematică din
cadrul școlilor și prin cercurile pe
localitate.
Din discuțiile purtate în legătură
cu calitatea muncii desfășurată de
elevi la matematică, a rezultat și
necesitatea traducerii în fapt a pro-
punerii de a se crea clase cu profil
special de matematici. Dezideratul,
mult discutat, își cere împlinirea cu
atît mai mult cu cît există încă de
pe acum o bază certă de selecțio-
nare a elevilor cu care s-ar putea
forma asemenea clase.
De la Informare
și documentare,
la cercetare
O dată realizată o permanentă și
eficientă informare științifică, se
creează condiții și stimulent pentru
cercetarea științifică. Programul de
lucru al sesiunii de comunicări
științifice a cadrelor didactice pe
anul 1965—1966. care se va desfă-
șura în luna septembrie a acestui
an cu concursul secțiunii de învă-
țămînt a sfatului popular orășenesc,
cuprinde următoarele teme de ma-
tematică : metodica predării șiruri-
lor, teoreme privind evolutele și
evolventele unei curbe, predarea
noțiunii de funcție in liceu, preda-
rea noțiunii de loc geometric prin
teoria mulțimilor, metoda rezolvării
problemelor de locuri geometrice,
calcule aproximative în școala gene-
rală. Simpla lor enumerare ne arată
că, în cadrul cercetării metodico-
științifice, membrii filialei din Cra-
iova a Societății de matematică fac
pași necesari pentru legarea strînsă
a predării de problemele practice
ale matematicii aplicate. Să luăm
un singur exemplu — tema privind
calculele aproximative în școala
generală. Alegerea acestei teme de
cercetare a fost desigur influențată
de locul ocupat de ea în centrul dis-
cuțiilor purtate la consfătuirea in-
terregională din anul 1965 și răs-
punde nevoii ca elevii să cunoască
noțiuni ale acestui calcul atît de
important pentru „viața matemati-
că" a tehnicii aplicate. Existența
unor preocupări susținute pentru
promovarea acelor cercetări meto-
dico-științifice, care pot mări efi-
ciența predării și pot ridica nivelul
procesului de învățămînt. arată o
judicioasă orientare a societății spre
teme și activități de actualitate.
La avîntul pe care începe să-l ia
cercetarea metodico-științifică a
membrilor filialei Societății de ma-
tematică din Oltenia va contribui
desigur și o altă realizare pe plan
practic, administrativ de astă-dată.
Este hotărîrea secției de învățămînt
a sfatului popular orășenesc, de a
reuni societățile științifice într-un
sediu unic, în cadrul căruia ele vor
avea o bună bază materială de
funcționare.
Cercetarea metodico-științifică a
cadrelor didactice are un dublu as-
pect. Pe deoparte, constituie o cale
ideală de perfecționare a cadrelor
didactice, pe de altă parte repre-
zintă atragerea lor în circuitul ge-
neral al cercetării.
T. DUMURESCU
PAGINA 2
PROFESORII ELEVILOR
PREMIATI
LA OLIMPIADA’
INTERNAȚIONALĂ
DE MATEMATICĂ DESPRE
Rezultatul Olimpiadei internaționale de matematică de la Sofia ne-a prile-
juit reflecții cu privire la elevii excepționali — problemă pe care școala trebuie
să o aibă în grijă spre a-și putea spori aportul la dezvoltarea științei.
Patru dintre premiile atribuite la Olimpiadă au revenit școlarilor ro-
mâni. Victoriile înregistrate sînt nu numai succese ale învățămîntului dar, am
putea spune, o anticipare de bun augur asupra dezvoltării științelor matematice
din țara noastră. Căci, cei care deocamdată sînt doar niște copii teribili, sau
niște adolescenți uluitori, vor putea aduce mîine mari glorii științei românești și
mondiale. în capacitatea tinerilor sînt condensate marile speranțe ale viitoru-
lui. Problema merită de aceea atenție deosebită din partea celor chemați să educe.
Dezvoltarea capacității creatoare a unor astfel de elevi pune probleme deo-
sebite de instruire și educare. Pentru a contura unele păreri în această privință,
redactorul nostru Octavian Buzescu a stat de vorbă cu doi dintre profesorii elevi-
lor premiați — tov. Gabriela Tunner, profesoara elevului Dan Voiculescu de la Li-
ceul nr. 21 din București care a obținut premiul 1 și tov. Nicolae Colibaba, profe-
sor al elevului Eugen Popa, de la Liceul nr. 3 din Iași, care a obținut premiu! II.
,,Răspundere în alegerea
profesiuni i“
CUM SE CRESC CAPACITATiLE INTELECTUALE
Primele întrebări adresate celor
doi profesori au fost formulate cu
intenția de a preciza condițiile care
determină sau ușurează drumul
spre piscuri, convinși fiind că este
vorba în fiecare caz și de înzestra-
re nativă, de aptitudini, dar și de
anumite condiții create prin proce-
sul de educație.
De ce deci dintr-o sută, sau dintr-o
mic de elevi eițiva se angajează la un
moment dat într-o cursă care îi si-
tuează vădit in fruntea colegilor
lor ?
Profesoara Gabriela Tunner : Este
dificil să delimitez factorii care de-
termină evoluția acestor elevi.
Pentru noi profesorii, ar fi probabil
tentant să
fi crescut
adevărul
ne jucăm
momentul
ne asumăm meritul de a*i
și de a-i fi învățat. Dar
este că, în cazul lor noi
rolul mai mult pînă în
cînd ei, purtați de focul
pasiunii — pentru că. în general,
toți sînt niște pasionați — ajung să
spargă zăgazurile cerințelor șco-
lare. Dar rolul acesta, fie și numai
acesta, este extrem de important.
De multe ori de educator depinde
ca elevul să-și descopere posibilită-
țile, talentele, potențialul intelec-
tual. începînd din acest moment
profesorul devine, în multe cazuri,
doar un spectator care nu face alt-
ceva decît să vegheze ca astfel de
elevi să-și urmeze nestingheriți
drumul lor vertiginos. Cred că ar
fi de folos drumului lor dacă situa-
ția n-ar fi așa, ci școala ar între-
prinde ceva mai mult și pentru
piscuri, pentru excepții,
vii deosebiți.
Pentru Voiculescu,
este acum o pasiune, o
pentru ele-
matematica
„distracție",
dacă vreți, așa cum este pentru alții
fotbalul, sau cinematograful. Am
credința că dacă, prin absurd, i s-ar
răpi dreptul de a se ocupa de mate-
matică am asista la o adevărată
dramă. Cînd și, mai ales, cum s-a
născut această pasiune e greu de
precizat. Din informațiile pe care le
dețin, Dan Voiculescu a început să
se distingă cam de prin clasa a V-a.
Mi s-a spus că printre prietenii fa-
miliei lui s-ar afla cîțiva matema-
ticieni care l-au făcut să prindă
gust pentru această disciplină. S-ar
putea ca în atmosfera intimă și de-
gajată a vieții de familie nașterea
unei pasiuni să găsească un mediu
mai prielnic decît în cadrul întru-
citva rigid al școlii. Din aceasta ar
trebui să tragem concluzii însă. Inte-
resul pentru un domeniu sau altul
de preocupări are nevoie, spre a se
naște și a crește, de căldură, nu de
rigiditate. De ce școala nu folosește
mai mult și mai bine astfel de căi.
de forme atrăgătoare? Ceea ce tre-
buie să vadă elevul la început este
frumosul, nu greul unei materii de
învățămînt. Dacă întîlnirea se face
cu greul, dacă profesorul nu se în-
grijește să arate de la început ceea
ce este atrăgător, sînt reduse posi-
bilitățile de apropiere. Cunosc ex-
celenti matematicieni care nu au
luat contact cu matematica decît
prin intermediul scolii. Și totuși, na-
siunea lor e la fel de puternică. în-
seamnă așadar că școala poate oferi
mediu prielnic pentru nașterea pa-
siunii. Să o facă însă mai mult și
mai bine.
Profesorul Nicolae Colibaba :
Dacă mi se cere să explic numai
evolupa elevului Eugen Popa, e
toarte simplu. Eugen Popa este fiul
unui profesor universitar de mate-
matică și tatăl Iui a hotărît să facă
din el un bun matematician. Elevul
s-a bucurat astfel de un regim deo-
sebit de al colegilor săi. Consider că
matematica în sine este o disciplină
care devine pasionantă pentru cei
ce ajung să-i pătrundă taina. E lim-
pede deci că elevul a fost îndrumat
stăruitor, antrenat permanent pe
acest drum. Deci munca și îndruma-
rea competentă a avut aici primul
rol.
Nu pot nega că succesele în stu-
diul matematicii presupun și o do-
tare naturală. Aș adăuga însă că
această „dotare", chiar dacă nu e
accesibilă oricărui individ, este ac-
cesibilă mai multora decît credem și
se menține prin exercițiu neîntre-
rupt. Cei mai mulți se îndepărtează
de matematică după ce au pierdut o
verigă, două, sau mai multe din lan-
țul de cunoștințe care formează a-
ceastă disciplină și care, pe par-
cursul studiului, trebuie să rămînă
întotdeauna întreg. De îndată ce
una dintre verigi s_a rupt, elevul
intră în derută și, dacă nu are șansa
de a repara imediat această pier-
dere, deruta crește prin acumularea
de noi pierderi pe care le generează
prima. Pe această cale dispar cei
mai mulți dintre matematicienii
virtuali. Supravegherea permanentă
a unui matematician de înaltă talie
l-a ferit pe elevul Popa de acest
pericol. în cazul profesorului care
are în grijă mulți elevi, momentele
de pierdere ale elevilor pot mai
ușor să rămînă neobservate și de
aici depărtarea acestora de materia
respectivă. Școala, profesorii tre-
buie să arate grijă mai multă în
această direcție. Trebuie întreprins
ceva pentru a reduce la maximum
posibilitatea ca elevul să piardă din
firul explicațiilor, deci al înțelegeri-
lor. Control, verificare mai frec-
ventă este una dintre soluții.
Dar mai trebuie găsite și altele.
In legătură cu elevul Popa aș mai
adăuga un amănunt, valabil cred,
pentru a explica în general evoluția
unor astfel de mici personalități ale
vieții școlare. Lui, ca și altora, i-au
fost stimulent primele succese. Suc-
cesul încurajează, face munca plă-
cută și cere alte succese. După aceea
el devine o obișnuință, o hrană de
toate zilele de care elevul nu se mai
poate lipsi. El se simte aproape obli-
gat să fie întotdeauna un elev ex-
cepțional. să învețe, să știe, să știe
mai mult decît i se cere la școală.
Noi în școală nu știm întotdeauna^ să
stimulăm prin succese, să creăm
prin ele apropierea elevilor de do-
meniul în care predăm. Cunosc pro-
fesori pentru care lauda. încurajarea
nu-i mijloc de educație, ci numai
nota mică, și observația.
Care este rolul școlii în ce
privește pe elevii
excepționali ?
La această întrebare interlocutorii
noștri strîng puțin din umeri. E greu
de precizat.
Profesoara G. Tunner : Elevul
Voiculescu a depășit de mult cerin-
țele obligațiilor școlare. Pentru el
lecțiile de matematică predate în
școală sînt doar o joacă. Munca se-
rioasă el o desfășoară mai mult în
afara școlii. El se ocupă singur de
unele capitole deosebite ale mate-
maticii. Ar fi în obligația noastră, a
profesorilor, să urmărim evoluția a"
cestor -elevi și în afara școlii. Sînt
cazuri cînd
un elev ca Voiculescu
ajunge să-și depășească profesorul,
să găsească soluții noi, originale la
problemele de matematică, soluții
pe care profesorul nu le-a gîndit,
sau să pună probleme în soluționa-
rea carora însuși profesorul să în-
timpine dificultăți. Este „dreptul"
elementelor excepționale. Profesorii
știu. Înțeleg și admit aceasta. Pe
astfel de elevi îi tratează și trebuie
sa-i trateze diferit. Dar și în acest
caz școala trebuie să ajute pe elevi
să stabilească legături cu cei de la
care pol învăța. Savanții, oamenii
de știință vor fi bucuroși să-i cu-
noască și să-i îndrumeze. Este a-
ceasta o problemă prea importantă
ca să nu fie in atenția școlii noas.
tre.
Practic. în activitatea din clasă,
eu mi-am delimitat locul cam în fe-
lul următor. L-am solicitat pe acest
elev sa participe activ la lecții nu-
mai cînd am considerat că subiec-
tele și problemele l-ar putea inte-
resa. In restul timpului i-am per-
mis ca în orele de curs să se ocupe
de alte probleme decît. cele pe care
le lucram cu restul clasei. Trebuie
să recunosc acest drept al Iui de a
nu participa la lecții pe care le cu-
noaște de mult. Este însă o proble-
mă la care forurile invățămintului
trebuie să gîndească stăruitor și fără
intîrziere. Am căutat să mă comport
astfel îneît acest elev să găsească
în mine un coleg mai mare cu care
ar putea să schimbe idei. M-am fe-
rit. în orice caz. să-l oblig să parti-
cipe la soluționarea unor probleme
simple și plicticoase. Profesorul care
s-ar încăpățîna să-și țină în felul
acesta în frîu elevii excepționali ar
sfîrși prin a le tăia elanul și a-i
îndepărta de pasiunea lor.
Prof. N. Colibaba : Personal nu
văd necesară prezența în clasă a
elevilor excepționali de genul lui
Ion Popa, decît în trei ipostaze. Sau
lecția este foarte interesantă și a-
lunci el participă la desfășurarea
acesteia ca și colegii lui. deși întru-
cîtva siciit că unii dintre ei nu în-
țeleg decit după explicații mai largi
ceea ce lui i se pare din capul locu-
lui limpede ca lumina zilei. Sau
lecția nu este foarte interesantă dar
elevul este solicitat să participe la
desfășurarea ei ca un ajutor al pro-
fesorului. (In acest caz. deși proble-
mele puse în discuție sînt, din
punctul lui de vedere, simple și ba-
nale, el participă la dezbaterea lor
''cu interes pentru că se simte atras
de aspectul pedagogic al contribuției
sale. Deși am folosit destul de des
această soluție, n-o consider reco-
mandabilă pentru că elevul nu are
practic nimic de cîștigat de pe urma
ei.) Sau, o a treia ipostază, elevul
lucrează singur probleme pe măsura
capacității lui. în vreme ce în clasă
au loc lecții obișnuite, dar cunos-
cute și neinteresante pentru el.
Condiția dezvoltării
nelimitate
Rezultă, din spusele profesorilor
că școala trebuie să-și pună serios
problema creării condițiilor ca și
elevii
școală
excepționali să desfășoare în
o activitate interesantă, pe
măsura capacităților și cunoștințe-
lor lor, astfel îneît să fie liber și
permanent zborul lor către marile
altitudini ale științei. Ei dobîndesc
pe băncile școlii impulsul inițial,
dar odată ajunși deasupra colegilor
lor rămîn singuri și, dacă nu li se
creează condiții speciale, sau conti-
nuă să se înalțe bazîndu-se numai
pe propriile lor puteri, ceea ce este
greu, sau — există și acest pericol
— pot ateriza derutați pe pozițiile
de unde au plecat. Ce este de făcut
pentru ca, din clipa cînd acești vul-
turi încearcă tăriile înălțimilor,
cursa lor să continue neabătută
spre zenit ?
Prof. G. Tunner : Clasa cu care
lucrez și în care învață și Voicu-
lescu este foarte neomogenă. Am, pe
de o parte, un grup de elevi medio-
cri. iar pe de altă parte un grup al
elevilor foarte buni, nu de talia lui
Voiculescu dar în orice caz foarte
buni (mă refer numai la matema-
tică). In munca din timpul orelor
am de ales între două posibilități —
aceea de a mă ocupa numai de ele-
vii buni, sacrificîndu-i pe elevii
mediocri, sau aceea de a lucra eu
elevii mediocri, sacrificîndu-i pe cei
buni. Și într-un caz și în celălalt
soluția este inechitabilă. Dacă mi
s-ar cere să găsesc o soluție aș
spune că cel mai bine ar fi ca aceas-
tă clasă să fie scindată în două. Aș
putea să lucrez cu fiecare grupă în
parte ținînd seama de particularită-
r ■
sa
țx . - V "4
■7
“ '■ &
IwilF

Iile elevilor din care este constituită.
Transferînd această ideie Ia situația
elevilor excepționali, cred că valoa-
rea lor, ca și dorința de a nu-i pier-
de ci, dimpotrivă, de a-i crește și
de a-i ajuta să ajungă cît mai de-
parte pe drumul pe care au pornit,
implică necesitatea de a fi adunați
într-o clasă sau școală cu programe
ș: manuale specifice, corespunză-
toare nivelului lor, cu profesori de
cea mai înaltă calificare.
Prof. N. Colibaba : Mi-am pus
deseori următoarea problemă de o
logică elementară : în țara noastră
există școli speciale de muzică, de
arte plastice, de coregrafic ele. pen-
tru elevii cu aptitudini artistice
deosebite. Științele exacte îmi par
a fi cel puțin tot atît de importante
ca și artele. De ce atunci, ele sînt.
văduvite de acest privilegiu de a
avea școli speciale în care elevi, ca
cei care au obținut un impresionant
succes la ultima olimpiadă interna-
țională de matematică, ar putea
să-și dezvolte aptitudinile și cunoș-
tințele ? Oricîte eforturi ar depune
profesorul dintr-un liceu obișnuit,
el nu va putea oferi elevilor excep-
ționali condițiile necesare pentru
a-i ridica la înălțimea la care aceș-
tia ar putea ajunge. El va fi întot-
deauna legat de o programă și do
alți elevi care nu-i vor permite să
se ocupe de excepții, așa cum ex-
cepțiile o cer. Acest lucru l-ar pu-
tea rezolva cu succes numai niște
școli, sau cel puțin niște clase de
specialitate.









într-o scrisoare trimisă recent redacției, profesorul Ion Vega,
din Rimnicul Vilcea, reia citeva probleme ridicate în articolul
„Răspundere în alegerea profesiunii" publicat în Gazeta învă-
țămintului nr. 849 din 6 mai a.c. și face cîteva sublinieri și pro-
puneri.
„E necesar — scrie tov. Vega — ca viitorii specialiști să fie
descoperiți încă de pe băncile liceului și ajutați să se orienteze
just către cariera corespunzătoare înclinațiilor lor. Elevii cei
maj dotați — „virfurile" — trebuie stimulați prin lucrări și
teme aparte. în vederea dezvoltării lor in direcția pentru care
au aptitudini. Liceul actual ar trebui să preia, cred, și sarcina
de a face începutul specializării elementelor de vîrf, cu o dota-
re naturală deosebită. Astfel de elemente erau numite altă dată
matematicieni, latiniști, fizicieni, muzicieni „de forță". Datori-
tă îndrumării și încurajării primite din partea unor profesori
modești și pasionați, elevi deosebit de dotați care mi-au fost
cîndva colegi de școală au ajuns azi savanti, cadre specializate
in învățămîntul universitar. Nu voi uita niciodată cum fostul
meu profesor de latină. P. Papadopol, mă stimula dîndu-mi să
traduc lucrări întregi din autorii clasici greco-latini încă din
clasa a Vl-a secundara de pe atunci. Ceea ce făceau acești pro-
fesori pentru noi era un început do specializare, de care nu
trebuie să ne ferim nici noi. Puterea exemplului se dovedește
din plin în astfel de cazuri : elevii buni îi imită pe profesorii
lor, îi ajung și uneori chiar îi depășesc. Acest lucru nu poate fi
pentru un adevărat pedagog decît un motiv îndreptățit de sa-
tisfacție și mîndrie.
Există însă în unele școli o practică care se opune vădit dez-
voltării chibzuite a personalității și talentelor elevilor. Este
vorba anume de tendința de a le cere celor mai buni elevi să
urmeze secția reală, neținînd seama de dorința unora de a urma
secția umanistă. în felul acesta sînt înăbușite multe talente
care ar putea ajunge elemente de nădejde în științele umaniste.
Țara are nevoie de cadre bine pregătite în toate sectoarele de
muncă, de aceea elevii trebuie lăsați să-și aleagă liber secția
la bifurcare, fără să fie influențați să meargă pe o cale împo-
triva chemării lor firești. Prin astfel de practici greșite ne
putem face vinovati și răspunzători de orientarea greșită a
unor elemente talentate, care ar putea să se realizeze mai de-
plin, îndrumate în mod judicios. Este o datorie primordială a
pedagogilor în frunte cu directorii ca, în colaborare cu familia,
să-i îndrumeze just pe elevi, ținînd seama de aptitudinile lor
firești. In felul acesta vom reuși să avem secții cu elevi valoroși
atît la real cît și la umanist.
Problema depășește, prin importanța sa. interesele uneia sau
alteia dintre școli. Ea este o problemă de stat și trebuie tratată
cu tot spiritul de răspundere față de cerințele majore ale pre-
gătirii de cadre specializate necesare dezvoltării României so-
cialiste.







Școala și micul ecran
Iurte- Darie împreună cu ftesenelq sale ân timpul-unei emi-
siuni1 pentru ^opii.
între firul lecției și tematica emisiunilor • De la programe școlare la progra-
mele de televiziune * O discuție despre criterii * Didacticul și spectacularul
Televiziunea reprezintă un ele-
ment al civilizației moderne sub-
ordonat răspîndirii pe o arie largă
a însuși spiritului acestei civilizații.
In exercitarea importantei sale
funcții sociale, televiziunea comple-
tează și sprijină eforturile unor in-
stituții de cultură între care un loc
de cea mai mare însemnătate îl de-
ține școala.
Să pornim
de la firul lecțiilor
O primă întrebare care se pune
atunci cînd încercăm să analizăm
raporturile dintre școală și televizi-
une este aceea a modului în care se
reflectă firul lecțiilor în tematica
emisiunilor televiziunii. O cît de
sumară analiză a programelor aces-
teia ne conduce la constatarea că
peste trei pătrimi din emisiunile
destinate în prezent copiilor și tine-
retului sînt în fapt axate pe unele
probleme pionierești și școlare. Ele
sînt legate, ce e drept, de preocupă-
rile școlii, dar de cele mai multe
ori nu într-un mod nemijlocit. O
serie de emisiuni tematice, cum sînt
cele din ciclurile Matematica dis-
tractivă, Laboratorul micului chi-
mist, Fizica distractivă, prezintă in
mod incontestabil aspecte aflate în
mai strînsă legătură cu școala. Por-
nind de la modul cum sînt realizate
ele, se pot ridica însă destul de
multe probleme, dintre care prin-
cipalele vizează concordanța între
conținutul acestor emisiuni și pro-
grama școlară.
Elementul-cheie al programei con-
stă. după cum se știe, pe de o parte
într-o anumită ordine a predării cu-
noștințelor, impusă de logica peda-
gogică a înlănțuirii lor. iar pe de
altă parte într-o anumită dozare
cantitativă și calitativă a lor (cali-
tativă în sensul nivelului de adîn-
cire), în funcție de categoria școlii
și vîrstă elevilor. Programa școlară
are în vedere în permanență dife-
rențierile de vîrstă ale elevilor. A-
cesta este criteriul care impune, la
clase deosebite aparținînd aceluiași
ciclu de învățămînt, reluarea mai
aprofundată a unor teme, tratate mai
restrîns, dar nu cu mai mică rigoare
științifică, într-o clasă anterioară.
In ce măsură răspunde sau trebuie
să răspundă acelorași criterii tema-
tica și, mai ales, conținutul emisi-
unilor televizate ?
După părerea noastră, ele nu răs-
pund și nici nu trebuie să răspun-
dă. Programa școlară îl înarmează
pe elev, în decursul procesului de
învățămînt, cu un anumit bagaj de
cunoștințe obligatorii bine stabilit,
în timp ce televiziunea își propune
să completeze doar aceste cunoștințe
cu elemente alese după criterii
proprii, care urmăresc îndeosebi lăr-
gimea culturii generale a elevilor
într-un anumit domeniu. Cînd. în
cadrul unei emisiuni de televiziune
din ciclul „Matematica distractivă",
profesoara Ileana Voinescu relevă
existența cîtorva greșeli tipice în re-
zolvarea unor ecuații și propune te-
lespectatorilor-elevi metode de lucru
simplificate, ea se adresează timp
de 30 de minute unui cerc bine deli-
mitat de interesați, care urmăresc
emisiunea pentru a-și lărgi cunoștin-
țele matematice. Emisiunea nu are
în vedere elevi dintr-o anumită clasă,
cărora li se predau numai anumite
noțiuni de matematică, ci elevi din
clase diferite, pe care îi stimulează
să afle și alte lucruri decît cele cu-
prinse în lecțiile lor. La fel se în-
tîmplă cu experiențele de chimie pe
care le execută în fața tinerilor te-
lespectatori profesoara Adriana Luca
sau cu cele de fizică realizate de
inginerul Liviu Macoveanu.
In principiu, o asemenea moda-
litate de organizare a emisiunilor
pentru școlari este corespunzătoare.
Trecînd însă la amănunte sîntem
nevoiți să remarcăm că tocmai da-
torită caracterului pronunțat extra-
școlar, dar nu lipsit de legătură cu
școala al acestor emisiuni, există
două pericole. Pe de o parte, acela
de a se ajunge la formule de pre-
zentare stereotipe, pe de altă parte
acela de a aborda, în căutarea ele-
mentului atractiv, o prea mare pon-
dere neobișnuitului, senzaționalului.
Acest pericol există mai ales la chi-
mie (vezi, de exemplu, emisiunea
consacrată experiențelor cu fosfor)
și la fizică. Sîntem de părere, de
aceea, că organizatorii emisiunilor
trebuie să consulte și programa
școlară, pentru a nu se exagera pon-
derea unor lucrări neesențiale, deși
atrăgătoare, ceea ce ar putea da
elevului telespectator impresii ne-
conforme cu realitatea asupra im-
portanței anumitor părți ale materiei
studiate de el în școală.
In sfîrșit, nu trebuie uitat faptul
că, deși programele de televiziune
sînt urmărite în fond de toți cei in-
teresați să Ie vizioneze, fiind emisiuni
tematice ele se adresează totuși
unui public specific, de o anumită
vîrstă, dar cu limite întrucîtva mai
largi decît cele îngăduite de o clasă.
De aici nevoia să se aprecieze „limi-
tele de vîrstă" ale emisiunilor și, în
cadrul tematicii, să se stabilească ce
domeniu din programă poate acoperi
conținutul diferitelor emisiuni. Ase-
menea limite nu sînt necesare, desi-
gur, pentru o serie de emisiuni cu
profil mai larg, ca de pildă „Invenții
și mașini românești", emisiunile pe
teme istorice. („Din istoria orașului
București", „Dacii și romanii", „Ște-
fan cel Mare", „Mihai Viteazul"),
emisiunile „Știți vorbi ? Dar să
scrieți?". „Știți să recitați?", „Școli
și tradiții", care se adresează și
elevilor.
Așadar, raporturile emisiunilor
școlare cu programa de învățămînt
sînt destul de complexe : pe de-o
parte se face simțită necesitatea in-
dependenței față de programă, pe de
altă se impune ca cei care redactea-
ză aceste emisiuni să consulte totuși
programa nu numai pentru a ști ce
să includă din cuprinsul ei și pînă
unde s-o depășească, ci și pentru a
evita ca printr-o inadvertență să se
abată de la spiritul acesteia. De alt-
fel, nu trebuie să se uite că televi-
ziunea, chiar dacă și-ar propune să
„acopere" programa școlară, nu ar
izbuti. Tocmai pentru acest motiv
este necesar să existe criterii bine
stabilite de selecționare a temelor
abordate.
O discuție despre
criterii
Stabilirea unui program de emi-
siuni televizate destinate copiilor și
tineretului nu este o operație prea
ușoară. Factorii care trebuie avuți
permanent în vedere țin. în parte de
conținutul emisiunilor, dar și de în-
săși natura televiziunii.
Dacă pentru a populariza o idee
sau un capitol din domeniul unei
științe criteriul de conținut vizează
fie alegerea unor fenomene ilustrînd
legile de bază din domeniul respec-
tiv, fie explicații noi, moderne ale
unor aspecte insuficient cunoscute
în trecut, fie unele probleme mai
greu de înțeles etc., apoi criteriul
de formă — la televiziune extrem
de important — vizează modul de
prezentare. Orice emisiune de tele-
viziune este și un spectacol și. în
general vorbind, nici nu poate să
fie altfel. Spectacolul cere o anu-
mită expresie audio-vizuală : textul
literar și imaginea vie, dinamică, în
mișcare. Se potrivește oare didacti-
cul cu acest aspect al televiziunii ?
Despre unele emisiuni de fizică
sau chimie s-a afirmat că ar fi prea
didactice, prea tehniciste. Critica a
fost justă în măsura în care didac-
ticul a însemnat nu rigurozitate ști-
ințifică și respectarea unor principii
fundamentale ale padagogiei, ci ca-
racterul rigid, stereotip al prezentă-
rii, limbajul uscat, lipsit de orice
notă colorată de genul : „Fie o...“,
„Luăm acum eprubeta...", „Turnînd
un lichid peste lichidul din eprube-
tă vom constata că....“ etc. Un ase-
menea limbaj arid este de altfel ne-
corespunzător chiar și la clasă.
Televiziunea a dovedit însă nu o
dată că poate evita asemenea situa-
ții. Să luăm drept pildă unele emi-
siuni considerate net „didactice" de
către însăși autorii lor: emisiunile
de inițiere intitulate „Sport la mi-
croscop" și „Vă place muzica ?“ A
diseca o disciplină sportivă prezen-
tind metodologia practicării ei prin
mijlocirea unor maeștri emeriti ai
sportului și a unor antrenori fede-
rali care vorbesc tinerilor spectatori,
cu competentă, referindu-se la ex-
periența lor proprie, este un aport
serios la popularizarea sportului.
Cele trei emisiuni despre volei, de
exemplu, didactice în conținut, au
îmbrăcat o formă de prezentare cit
se poate de atractivă. Aceasta arată
că, în fapt, necesitatea de a nu face
rabat de la „spectacol" se poate
împăca cu exigențele didactice. De-
pinde numai de efortul de a căuta
— și de priceperea de a găsi — de
fiecare dată modalitatea cea mai
potrivită de prezentare. In aceasta
trebuie să constea măiestria celor
care redactează emisiunile școlare,
chemați să prezinte texte și imagini
eu adevărat atrăgătoare, didactice
în fond, spectaculare în formă.
O cerință care devine
actuală : organizarea
emisiunilor-lecții
Televiziunea însă este o instituție
care joacă în viața contemporană
un rol mult prea important pentru
a-i lipsi și o tematică afectată pur
și simplu școlii și numai școlii. Asu-
pra acestei tematici are a se pro-
nunța — ca fond și ca formă —
doar școala care, după părerea noas-
tră trebuie să și răspundă de ea pe
plan strict didactic.
Considerăm că ar fi foarte util să
se studieze inițierea unor emisiuni-
lecții care să poată fi urmărite de
elevi chiar în clasă. Aceste emisiuni
ar urma să fie elaborate în colabo-
rare cu forurile competente de învă-
țămînt.
Completîndu-se astfel emisiunile
cu caracter oarecum extrașcolar,
destinate nu numai elevilor, dar și
altor categorii ale publicului — e-
misiuni necesare în programul va-
riat al televiziunii și care servesc,
desigur, și școala — cu emisiuni-
lecții, adresate în mod direct elevi-
lor din anumite clase, se va face un
nou și serios pas înainte.
D. TODERICIU
PAGINA a
PIONIERII
ȘI PROBLEMELE
educației LOR
Creația cinematografică
Am reținut, citind proiectul „Re-
gulamentului Consiliului Organiza-
ției pionierilor din Republica Socia-
listă România", o precizare care mi
se pare deosebit de importantă și de
binevenită. Anume, aceea privind
conlucrarea și coordonarea activității
consiliilor cu toate organizațiile și in-
stituțiile care au sarcini în domeniul
educației copiilor. Consider că, în rîn-
dul acestor instituții, cinematografia
ocupă un loc de incontestabilă în-
semnătate. Socotesc că școala, edu-
catorii, organizațiile pionierești pot
găsi în film unul dintre cei mai pre-
țioși sprijinitori, un ajutor de mare
eficiență al activității lor de crește-
re și formare a viitoarelor genera-
tii. Filmul poate pătrunde în toate
tainele vieții, ale unei științe, ale u-
nei profesii etc., el poate stimula
predilecțiile copiilor pentru un gen
sau altul de activitate, predilecții
care încep să se manifeste încă din
primii ani de școală.
Cinematografia a început să pă-
trundă în viața oamenilor a'proape
ca o necesitate vitală a existenței.
Dorința lor de cultură, a făcut ca
filmul să fie îndrăgit pe toate me-
ridianele globului încă din primele
zile ale secolului nostru. Pe măsura
specializării diferitelor genuri cine-
matografice a început să se impună
din ce în ce mai evident, o dată cu
dezvoltarea celei de a șaptea arte,
filmul pentru tineret și copii. Popu-
laritatea și valoarea acestui gen a
determinat în scurtă vreme organi-
zarea unor festivaluri internaționale
ale filmului menite să promoveze
și să impună cele mai valoroase
opere ale genului. Aș aminti doar în
treacăt dimensiunea unor manifes-
tări cinematografice ale filmului
pentru copii ca cele de la Mamaia,
Gottwaldow, Teheran, Leipzig, San
Sebastiano, Dijon etc.
Paralel cu filmul artistic de lung
metraj s-a dezvoltat filmul de ani-
mație pentru copii, gen căruia și-au
dedicat creația lor mari maeștri ca
Wald Disney, Trnca, Gopo etc. Fil-
mele acestea, îmbinînd atmosfera
de fantastic cu o veritabilă funcție
educativă, au determinat în scurtă
vreme toate cinematografiile lumii
să organizeze secții speciale desti-
nate anume profilului lor. In țară la
noi am inaugurat, nu de mult, mai
mult decît o secție, un studio „Ani-
mafilm", a cărui preocupare cen-
trală ct\pfinde .crearea unor filme
destinate copiilor.
Există în același timp un gen al
filmului științific, film care înregis-
trează pe peliculă expediții celebre,
fantastice fenomene din domeniul
științelor, relicve ale marilor culturi
ale umanității. Acest gen de filme,
vizionate cu deosebit interes de că-
tre copii, are o însemnată valoare
instructivă. Pe această cale ei fac
cunoștință cu mișcarea din micro-
cosmos sau macrocosmos, cu uni-
Nu, stereotipiei!
Cîmp larg imaginației
Am citit cu o reală satisfacție,
publicată în presă, în proiect, noua
structură a organizației pionierești
din țara noastră. Mi-a atras luarea
aminte acel element nou și, desi-
gur, esențial, care-1 definește pe di-
rigintele clasei drept conducător al
detașamentului de pionieri.
Acela care, alături de familie și
societate, a devenit prin incontes-
tabila experiență a generațiilor, fac-
torul prim al copilăriei, al pedago-
giei vîrstelor, al formării caractere-
lor și orizonturilor — învățătorul și
profesorul — e chemat să ocupe locul
central în știința educației. Astfel,
vor fi evitate improvizația hazardu-
lui. „autoconducerea" de către in-
structori, ei înșiși copii încă, fără
o pregătire pedagogică adecuată și
fără acea experiență de muncă con-
tinuă și îndelungată care oferă
înțelegerea complexității sufletului
școlarului, diferențiat de la copil la
copil, de la o categorie de vîrstă la
alta, și care puteau crea o anumită
stereotipie a preocupărilor, o auto-
matizare și nivelare, lipsită de
stimulente, a activităților pionie-
rești.
îmi amintesc cu pioșenie și recu-
noștință de primii mei învățători.
Mă întreb și astăzi cum, prin ce in-
tuiție, sau prin ce geniu inexplica-
bil al pedagogiei sale, a găsit acea
tînără, pe atunci, învățătoare a șco-
lii primare reșițene „cheia" pentru
sufletul fiecăruia din cei peste 40 de
elevi ai clasei sale ? De ce toc-
mai mie mi-a cerut ca pentru ser-
barea finelui de an a clasei a IV-a
să scriu o piesă : Traian și Dece-
bal ? Probabil că e mult mai mult
decît pretențios să denumești „pie-
să" acel, exercițiu școlăresc, însce-
nat, de mult, într-o școală primară
din Reșița, dar evident, atunci mi
s-a deschis gustul scrisului... Cum
a putut Doamna Rost să ghicească,
să descifreze și să scoată la lumină
comorile aptitudinilor care zăceau
ascunse în fiecare din noi ? Nu știu.
E una din marile taine ale învăță-
torului. Profesiunea viitorului își
începe drupiul din primele clase ale
școlii. întrebarea Ce să fim ? nu
comportă răspunsuri șablon. Ci un
sondaj atent al preocupărilor și ap-
versul dintr-o picătură de apă, din
lumea plantelor ș.a.
Iată deci numai cîteva comparti-
mente prin care cinematografia
poate să-și exercite funcția sa edu-
cativă în rîndurile copiilor. Mai este
însă mult de făcut în direcția di-
fuzării filmelor pentru copii. Cred
că ar fi necesar să se organizeze ci-
nematografe specializate pentru fil-
me de copii, iar în cazul orașelor
mai mici, inclusiv al cinematogra-
fiei sătești, să se organizeze spec-
tacole speciale pentru copii în zile
fixe. Aceasta ar obliga cred și pro-
ducția națională de filme să acorde
o mai mare atenție creației pentru
copii, să realizeze pe baza unui plan
sistematic asemenea filme. Din pă-
cate, astăzi nu putem vorbi încă în
cinematografia noastră despre o pro-
ducție sistematică a filmului pentru
tineret și copii, chiar dacă în repe-
tate rînduri asemenea intenții au
existat. Sînt regizori care și-au ma-
nifestat preferințe în acest dome-
niu, ale căror opere, e drept puține
la număr, au cucerit copiii patriei
noastre, s-au impus la multe din
festivalurile internaționale, obținînd
distincții de prim rang. Regizoarea
Zizi Bostan e cunoscută în lumea
copiilor și îndrăgită pentru „Puș-
tiul" ei, pentru „Năică", pentru
transpunerea pe ecran a „Amintiri-
lor din copilărie" ale lui Ion Crean-
gă. Au fost primite, de asemenea,
cu entuziasm multe din creațiile
studioului „Alexandru Sahia" desti-
nate copiilor. începînd cu „Pionie-
ria“ și terminînd cu seria filmelor
de știință popularizată căreia i s-au
dedicat documentariști reputați ca
Ion Bostan, Florica Holban, Penu
Stelian și mulți alții.
Este regretabil că în planul tema-
tic al Studioului Cinematografic
București din acest an nu figurea-
ză — cu excepția reeditării lui „Năi-
că" de data aceasta „cu barza" —
nici un film dedicat copiilor. Există
la noi în țară toate posibilitățile
pentru formarea unei secții specia-
le care să se preocupe de filmul de
lung și scurt metraj destinat
copiilor. Cu foarte puține efor-
turi, direcția difuzării filmelor,
ajutată de Ministerul învăță-
mîntului, ar putea să facă cu-
noscute copiilor patriei noastre ma-
rile creații ale genului, fie în spec-
tacole retrospective de felul celor
organizate de -Cinematecă,' fie prin
cicluri speciale de filme de anima-
ție, științifice, sau jucate care să
facă ocolul țării.
Poate că o astfel de acțiune ar
stimula pe mulți dintre scriitorii
noștri, care și-au format condeiul în
literatura pentru copii, să încerce să
transmită ideile și sentimentele lor
și pe această cale a celei de a șaptea
arte.
GH. VITANIDIS
regizor
titudinilor, o îndrumare grijulie și
diferențiată a școlarului prin des-
chiderea gustului pentru frumusețea
și egalitatea tuturor meseriilor.
Cred că sublinierea egalității din
punct de vedere al utilității sociale
și frumuseții meseriilor a devenit
cu atît mai stringentă astăzi, cu cît
pot fi observate la copii unele simp-
tome, după părerea mea, îngrijoră-
toare de a le categorisi în „superi-
oare" și „inferioare".
In sfera educației zilelor noastre,
a formării caracterului și a orizon-
tului școlarului au „năvălit" impe-
tuos o seamă de „colaboratori" (unii
chemați, alți nechemati) de care tre-
buie însă să ținem seama cu cea
mai mare strictețe. Pentru că ei ac-
ționează direct, și dacă nu sîntem
atenți, fără să ne întrebe, asupra
formației copilului. Mă gîndesc, în
primul rînd, la programele televi-
ziunii. Spre deosebire de copilăria
trecutului limitată de multe ori la
maidanul cu mingea de cîrpă, la
drumețiile cînd însoțiți de învățător
cutreeram împrejurimile orașului
sau satului natal, la filme exotice cu
Tarzan sau westernuri cu Dick Fo-
ran, la „terenul" de planorism de la
marginea localității, — orizonturile
copilăriei de astăzi s-au lărgit la
campionatele mondiale de fotbal
(incubîndu-le și noi cunoștințe geo-
grafice), la drumeții și excursii (de
s-ar organiza pe școli și clase cît
mai multe !) cuprinzînd întregul te-
ritoriu istoric și geografic al patriei,
la o uimitoare cunoaștere de către
copii a vedetelor cinematografiei
universale contemporane, la zboru-
rile cunoașterii, nu numai peste aria
restrînsă a localităților de baștină,
ci peste toate meridianele mapa-
mondului. Și atunci cînd copilul zi-
lelor noastre îți identifică pe stra-
dă mărcile autoturismelor, cînd îți
pune întrebări nu numai despre
„Sfîntul" a cărui fotografie circulă
printre elevi cu prețuri de „troc"
(penițe, radiere, mărgele, fructele
micilor dejunuri etc) — dar și des-
pre ultimele roluri ale lui Jean Ma-
rais sau Brigitte Bardot, cînd prefe-
rințele lui se îndreaptă spre anu-
miți cîntăreți de muzică ușoară,
cînd e deosebit de interesat să cu-
noască anumite localități și regiuni
ale țării (de care a făcut o primă
cunoștință la televizor), cînd ima-
ginația lui e strunită de călătorii pe
glob — te întrebi dacă activități
pionierești de genul : Să cunoaștem
opera lui Vasile Alecsandri sau alte
teme incluse, de fapt, în programul
școlar, fără să adauge nimic nou la
întrebările reale pe care și le pun
cotidian școlarii — mai pot avea un
alt rost decît acela de a „îndeplini
o sarcină" 1. Stereotipia, superficia-
litatea, formalismul nu au ce căuta
în activitatea pionierească. Trebuie
eradicate și urmele lor.
Teren fertil pentru artă
Uneori copiii bat la ușa mea ca
să-mi arate ce-a ieșit dintr-o bu-
cată de lut frămîntat, sau dintr-un
lemn cioplit voinicește cu bricea-
gul, alteori vin să ceară bucățele
de ipsos, iar de cele mai multe ori
apar pur și simplu ca să vadă ce
se petrece înăuntru, de ce se aude
ciocănit de daltă sau sunet de fie-
răstrău.
Nu-i gonesc niciodată. Chiar dacă
uneori prezența lor mă încurcă pu-
țin, nu mă îndur să-i alung, fiindcă
știu că au venit aici din nevoia de a
fi în preajma mea sau în atmosfera
de atelier. Din clipa în care au cră-
pat puțin ușa, stau încordați în prag
și parcă adulmecă cu toate fibrele at-
mosfera generală, apoi încet, pășesc
înăuntru ținînd mina tot pe clanța
ușii deschise. Opriți în loc tac, ob-
servă și abia pe urmă, în șoaptă își
explică apariția.
Nu-i refuz niciodată cînd vor să
stea cu mine. Sînt mulți ani de cînd
sîntem împreună, și-am învățat că,
dacă-i tratezi de la egal la egal
poți să-i modelezi ușor, să-i faci
să depună cu plăcere eforturi mari.
Cînd spun „de Ia egal la egal"
înțeleg să-i tratez cu delicatețea și
respectul cu care mă tratează ei
pe mine. Așa cum ei pătrund sfi-
oși în atelierul meu, tot așa și eu
mă feresc cu grijă să nu le calc
desenele albe de pe asfaltul străzii.
îmi plac desenele lor spontane și
pline de fantezie. Copiii nu sînt
întotdeauna conștienti de fericirea
pe care le-o dă actul de creație. Ei
nu-1 elaborează ; creează cînd do-
resc și ce le vine atunci în minte,
iar după scurt timp uită ceea ce au
făcut.
De multe ori contemplarea cre-
ației lor plastice a produs asupra
mea un efect atît de tonic îneît am
Moment din solemnitatea deschiderii taberei internaționale de pionieri și
școlari de la Sinaia.
Am siguranța că aerul proaspăt
al inițiativelor, al răspunsurilor la
preocupările adevărate ale vîrstelor
își vor impune cu necesitate pre-
zența în sălile claselor și în afara
lor. învățătorul, profesorul e investit
de încrederea întregii noastre socie-
tăți. E o răspundere deosebită la
care oamenii de artă — scriitorii,
realizatorii de film, artiștii plastici,
actorii — ca și oamenii de știință
am certitudinea că își vor aduce
aportul așteptat. E vorba doar, de
viitorul unei țări. De generația de
mîine.
TOMA GEORGE MAIORESCU
simțit nevoia să fac ceva pentru a
prelungi viața acestor opere atît de
efemere. Cînd mi s-a oferit prilejul
să înființez în comuna Gheboaia un
cerc de artă plastică pentru copiii am
simțit că am ocazia să realizez un
vechi deziderat — conservarea operei
copiilor.
N-am să uit niciodată cum am în-
tins și am netezit prima plăcuță. In
sfîrșit, era subțire, compactă și lu-
cioasă „ca oglinda". Dar cu ce o să
desenăm ? Am încercat cu un cui, cu
un băț de chibrit, dar linia nu ieșea
frumoasă. O fetiță a sugerat „cu spi-
nul". Erau atunci trei fetițe, un băiat
și o plăcuță. Astăzi vin la cercul plas-
tic toți copiii din comună. Colecția
școlarilor din Gheboaia numără acum
cîteva sute de desene. Am organi-
zat cîteva expoziții în sat, una la
București. Micii mei artiști plastici
au împărtășit din tainele meșteșu-
gului lor și în cadrul a două emi-
siuni la televiziune.
Nu știu dacă activitatea noastră
se poate numi muncă de creație.
Sînt sigură însă că olarii de mîine
ai satului vor orna mai frumos ul-
cioarele și străchinile lor, vor ști
să se îmbrace, să-și împodobească
și casele cu mai mult gust. Și poate
dintre ei se vor ridica unii și pe
culmi mai mari, devenind creatori
de valoare.
Statutul Unităților și detașamen-
telor de pionieri și Regulamentul
Consiliilor Organizației pionierilor
din Republica Socialistă România —
publicate în proiect — arată că la
educarea copiilor contribuie, în a-
fară de școală, oameni de știință,
cultură și artă, precum și o seamă
de instituții și organizații obștești.
Educația tineretului, a școlarilor,
este deci o operă socială. Artistul
plastic își poate avea un loc de
în această perioadă, în întreaga țară se aleg Consiliile raionale și orășenești ale Organiza-
ției de pionieri. Ele sint alcătuite din președinți ai Consiliilor organizațiilor de pionieri din școli,
comandanți de detașamente, învățători, profesori, oameni de știință, din domeniul culturii și
artei, părinți ai elevilor, reprezentanți ai U.T.C., ai U.C.F.S. și al altor instituții de stat și organi-
zații obștești.
Tn fotografie, un aspect de la ședința de alegere a Consiliului raional al Organizației da
pionieri din raionul „30 Decembrie" din Capitală.
seamă în făurirea acestei opere. Ex-
periența mea cu copiii de la Ghe-
boaia mi-a dovedit-o din plin. De-a-
lungul carierei artistul adună im-
presii, cunoștințe, adevăruri desco-
perite de el, sau învățate de la alții.
Cea mai generoasă și rodnică res-
tituire a tot ce a acumulat o poate
face față de generația tînără. Dacă
artistul plastic vine în mijlocul lor
să le ofere comorile sale modest,
fără emfază, fără impresia că le
ține o lecție, va avea satisfacția de
a le revărsa peste cel mai fertil
dintre pămînturi.
Trebuie să creăm mai mult pentru
școlari, pentru vîrstă aceasta a pi-
onieriei, trebuie să aducem prin
operele noastre frumosul în mediul
lor de viață, în școli. Din contactul
cu copiii pe tărîmul cuceritor al
Un cumul cu înalte răspunderi
Proiectul Statutului unităților șl
detașamentelor de pionieri și pro-
iectul Regulamentului Consiliilor
Organizației de pionieri din Repu-
blica Socialistă România, care pun
bazele noii structuri organizatorice
a organizației de pionieri, au trezit un
justificat interes în rîndul cadrelor
didactice.
Discuțiile vii, purtate cu prilejul
alegerii Consiliilor organizației pio-
nierilor din orașul Bacău, propune-
rile făcute pentru îmbunătățirea u-
nor prevederi ale documentelor ci-
tate, reflectă interesul slujitorilor
școlii pentru ridicarea pe o treaptă
superioară a activității pionierești,
în concordanță cu condițiile tot mai
bune de instruire și educație create.
Așa cum se arată în documentele
puse în discuție, activitatea pionie-
rească va completa munca educativă
care se realizează în procesul de în-
vățămînt. Pe de altă parte, sarci-
nile majore care stau în fața organi-
zației pionierilor privind cultivarea
dragostei față de învățătură, întă-
rirea disciplinei, educația patriotică,
educarea unor trăsături pozitive de
caracter ca cinstea, modestia, cu-
rajul, ș.a. sînt sarcini implicite pe
care le are în vedere și școala.
Conducători de unitate, dlriginți
sau învățători, sîntem cointeresați
în rezolvarea dezideratelor de mai
sus, pentru îmbunătățirea muncii
educative în ansamblul ei.
Atribuirea unei răspunderi directe
privind activitatea pionierilor din
detașamente, va face ca dirigintele
sau învățătorul să nu mai fie, așa
cum se întîmpla adesea, departe de
unele activități desfășurate de pio-
nieri, să poată orienta și îndruma
cu competență munca pionierească.
Cumulînd calitatea de comandant
de detașament și cea de diriginte,
profesorul (învățătorul) devine un
coordonator real al muncii educati-
Cadru deosebit de favorabil
Condițiile tot mai bune de învă-
țătură și educație create de parti-
dul și statul nostru, schimbările ca-
litative petrecute în viața școlii, o-
feră un cadru deosebit de favora-
bil pentru îmbunătățirea conținutu-
lui activității pionierești, pentru
creșterea aportului ei la munca de
educare și formare multilaterală a
elevilor.
Cele două proiecte — Statutul u-
nităților și detașamentelor de pio-
nieri și Regulamentul Consiliilor
Organizației pionierilor din Repu-
blica Socialistă România precizează
în mod sintetic, dar extrem de clar,
scopul organizației de pionieri, și
stabilesc obiectivele în munca or-
ganizației de pionieri. Aceste obiec-
tive sînt de natură să realizeze a-
cea varietate atît de necesară unei
activități atrăgătoare și cu puteri
educative mari. Unele precizări mai
sînt însă necesare, cred eu, pentru
a evita paralelismul și tot ceea ce
a dus pînă acum la greutăți. In
proiectul Statutului unităților și de-
tașamentelor de pionieri din Repu-
blica Socialistă România capitolul
II — paragraful 11 se spune : „Uni-
tatea de pionieri se constituie în
școlile în care există cel puțin trei
detașamente de pionieri. Ea cuprin-
de toți pionierii din școala respec-
tivă".
Din formularea acestui paragraf
nu se poate înțelege ce se întîm-
plă cu Casele de copii. în vechea
artei au de cîștigat și artistul
și copiii.
Putem și trebuie să dăm mai mult
ajutor școlii în educarea estetică a
elevilor. Mai organizat și în forme
cît mai variate trebuie să pătrundă
în școli, în masa mare de șco-
lari comorile de artă ale muzeelor
noastre. în această privință există
un început bun făcut de Muzeul de
artă al Republicii Socialiste România
și de Muzeul Bruckenthal din Sibiu.
Este vorba de reproducerile și plian-
tele care se difuzează în școli, de con-
ferințele pe care le țin specialiștii
muzeelor. Inițiativa acestor muzee
trebuie continuată și lărgită. S-ar pu-
tea realiza și pune la dispoziția ele-
vilor mai multe diafilme, filme docu-
mentare sau artistice în care să le fie
ve, putînd astfel realiza efectiv uni-
tatea de cerințe în munca educativă.
Pe de altă parte, s-au creat con-
diții mai bune pentru ca în planul
de muncă al unității să se prevadă
care acțiuni, care aniversări sau co-
memorări vor avea loc pe unitate,
sau grupe de detașamente și care
în cadrul orelor de dirigenție, pen-
tru a se evita repetarea lor.
în ceea ce privește prevederea ca
la adunările de primire în organiza-
ția pionierilor să participe și părin-
ții elevilor, socotesc că este bine ve-
nită, reușindu-se în felul acesta să
se atragă tot mai mult familia in
munca educativă. Aceste adunări
trebuie fixate însă în așa fel, îneît
să asigurăm participarea efectivă a
părinților. Colaborarea dintre diri-
ginte (învățător) — organizația de
pionieri și familie este mult faci-
litată în noile condiții, deoarece
principalul factor de răspundere este
pedagogul.
Pentru ca fiecare învățător și pro-
fesor diriginte să-și poată organiza
bine munca, este necesar ca la în-
ceputul anului școlar, precum și la
începutul fiecărui trimestru, să dis-
cutăm atît în consiliile pedagogice
cît și în comisiile metodice ale diri-
ginților și ale învățătorilor obiecti-
vele generale ale muncii educative
pe școală și pe clase. In cadrul a-
cestor discuții să precizăm și sar-
cinile ce revin organizației pionieri-
lor.
In elaborarea planului muncii e-
ducative din care va face parte in-
tegrantă și planul Organizației pio-
nierilor va trebui să asigurăm uni-
tatea de cerințe și continuitatea în
munca educativă, să evităm forma-
lismul și paralelismul și, lucru deo-
sebit de important, să asigurăm ac-
țiunilor pionierești un specific. De a-
semenea, delimitarea sarcinilor ce
revin conducerii școlii și comanda-
organizare, Casele de copii școlari
aveau elevi în organizații pionie-
rești separate de organizația de
pionieri a școlii. în acest mod, din
capul locului, se crea un parale-
lism. o situație nefirească. Casa de
copii avea organizație de pionieri
separată de școală cu toate că ele-
vii Casei de copii aparțineau șco-
lii. Nu este cazul să insist asupra
consecințelor acestei situații. Ea
trebuie să se clarifice acum.
Este bine că în Statut ponderea
activităților pionierești este orienta-
tă către un contact mai strîns cu
natura, cu frumusețile patriei noa-
stre, că se pune un accent mai pu-
ternic pe cunoașterea istoriei pa-
triei, a tradițiilor poporului nostru.
Pentru educarea patriotică a pio-
nierilor consider că un rol impor-
tant, în cadrul organizației de pio-
nieri trebuie să-l joace vizitele și
excursiile în locurile legate de is-
toria poporului nostru cum sînt :
Grădiștea Muncelului — pentru
trecutul statului dac, Curtea de Ar-
geș — pentru trecutul istoric al
Țării românești, Putna, care de cu-
rînd a împlinit o jumătate de mi-
leniu — pentru trecutul istoric al
Moldovei, Bobîlna — pentru trecu-
tul istoric al Transilvaniei, precum
și locurile și monumentele de sea-
mă care vorbesc despre lupta parti-
dului, a clasei muncitoare. Vizita-
rea acestora să fie organizată ne-
prezentate de un om competent, crea-
ții de valoare universală. Cred că noi,
artiștii plastici, ne putem da spri-
jinul și în împodobirea școlilor, a
taberelor, în aranjarea lor, în ale-
gerea reproducerilor, a desenelor
care sînt expuse pe pereți. Și a-
cesta este un lucru care trebuie
făcut după criteriile frumosului, ale
bunului gust, pentru că, așa cum
bine știm, contribuie la educarea
estetică a elevilor.
Iar în ceea ce privește propria
noastră creație să ne-o închinăm
mai mult copiilor. Să ne rșezăm
mai mult șevaletul în preajma lor,
ori unde s-ar afla : în școală, tn
excursie, în tabără.
ANA CORDONEȚ
sculptor
mentului unității trebuie făcută la
începutul anului școlar, pentru a se
putea realiza o bună colaborare In-
tre acești doi factori, o coordonare
a tuturor acțiunilor.
Aș vrea, în continuare, să ridic o
problemă referitoare la cercurile pe
materii. Din cele constatate, aceste
cercuri reprezintă un important mij-
loc de instruire și educare a pionie-
rilor. Ele nu au avut însă, în toate
cazurile, eficiența necesară. O parte
dintre pionieri care ar fi putut cîști—
ga prin participarea la aceste
cercuri, nu au fost mobilizați dato-
rită unor deficiențe de organizare.
Pe viitor este necesar ca cercurile
pionierești să primească un sprijin
mai substanțial din partea secțiilor
de învățămînt și a conducerilor de
școli, pentru ca pionierii să benefi-
cieze efectiv de ele. Se impune o re-
organizare a acestor cercuri, plecîn-
du-se de la pasiunile și înclinațiile
firești ale pionierilor. Mai sînt pre-
ocupări, interese cărora nu le cores-
pund cercuri. Pe de altă parte, pen-
tru a se realiza cerința formulată
în documentele citate privind rolul
Casei Pionierilor — viitor centru
metodic — secțiile de învățămînt
trebuie să asigure încadrarea lor cu
profesori calificați, bine pregătiți,
care îndrăgesc munca cu pionierii.
De asemenea, un instructaj cu pro-
fesorii și învățătorii care vor primi
diferite funcții în activitatea cu pio-
nierii socotesc a fi deosebit de ne-
cesar la începutul anului școlar,
pentru precizarea noilor sarcini ce
ne stau în față, sarcini pe care fie-
care cadru didactic este hotărît să
le îndeplinească la nivelul încrederii
acordate de partid.
Prof. MIHAI LUPUSORU
membru în biroul
Consiliului Organizației pionierilor
din orașul Bacău
apărat cu toți elevii în anii pio-
nieratului. Să nu rămînă pionier
care să nu Ie vadă, vizita în aceste
locuri să facă parte din programul
pionieresc.
Ar fi bine ca în această acțiune
Consiliul Național al Organizației
de pionieri din Republica Socialistă
România să fie sprijinit pe bază de
prevederi înscrise, de către C.F.R.
și O.N.T.
în ceea ce privește organizarea
„Zilei Pionierilor", în proiectul de
Regulament al Consiliilor Organiza-
liilor pionierilor din Republica So-
cialistă România se arată : „Con-
siliul Național — organizează săr-
bătorirea „Zilei pionierilor" din Re-
publica Socialistă România". Consi-
der că ar fi mai util și mai prac-
tic ca în această zi să se organi-
zeze și manifestări ca defilare, pa-
radă, jocuri sportive. Astfel „Ziua
pionierilor", prin amploarea mani-
festărilor pe care Ie va include va
deveni o mare sărbătoare a pio-
nierilor la care vor participa ma-
rea masă a școlarilor. Consider, de
asemenea, că este mai bine ca
„Ziua pionierului" să fie fixată în
prima duminică după încheierea
anului școlar.
Prof. RADU MIHAI IORGULESCU
Președinte al Consiliului raional
al Organizației de pionieri
„30 Decembrie"
PAGINA 4

Oameni și pași uni
Ne-am obișnuit să vedem oamenii
eu care ne întîlnim pe toate meri-
dianele cotidianului, cu care ne în-
crucișăm drumurile în haina lor pro-
fesională, în cutele căreia insolitul
nu își are loc, sau s-ar părea că nu-și
mai are loc...
Și totuși...
Mulfi dintre cei pe care îi știm și
încă și mai multi dintre cei pe care
nu-i știm, au în afara preocupărilor
lor profesionale pe care le onorează
printr-o cald dăruită activitate și al-
tele... Gama acestora din urmă, de la
pasionatul după întreceri sportive, la
colecționarul consacrat și de la cer-
cetătorul amator la „descopertorpl
de nOu", recunoscut este largă, atît
de largă îneît la tot pasul poți să
descoperi cîte un inedit în aspectele
ei. Pe acest drum însă, de cele mai
multe ori, micile satisfacții, crescuse
lo școala stăruinței, frec hotarul ma-
rilor mulțumiri sufletești, diletantis-
mul dispare topit de flăcările auten-
tice și entuziaste ale pasiunii, ale
marii pasiuni chiar... Apar realizări
pe un plan interior a căror valoare
umplu timpul liber. Uneori, cînd dis-
cernămîntul propriu impune alegeri
lipsite de eroare, timpul liber este
depășit și omul frece chiar integral
la o nouă activitate, în Ihni'ele că-
reia își împlinește viața, ciungind un
creator de nou și de frumos . Pe
acest drum însă, se pot întîlni 'a toate
etapele pasageri opriți sau în mers.
Și printre educatori există aseme-
nea oameni cu pasiuni — si încă
mulți.
Din dorința de a-i cunoaște, de a
le afla realizările, deschidem acum
acest nou itinerar în lumea extra-
profesionalului.
De la tabloul
lui Mendeleev
la tablourile lui Tonitza
Pătrundem în locuința unui profe-
sor de chimie. Chiar dacă nu am fi
știut acest lucru, faimosul tablou al
lui Mendeleev, executat cu mare
atenție și migală, la scară mare, în
tuș negru și roșu, expus la ioc de
cinsfe pe peretele holului de la intra-
re, ne sugerează clar legăturile din-
tre locatar și „arta" transformării
substanțelor. Așa și este, tovarășul
Nicolaie Bărăscu, la care ne aflăm,
este profesor de chimie Io liceul
„Nicolae Bălcescu" din Capitală.
L-am cunoscut cu o zi în urmă, in
laboratorul școlii, într-o sîmbătă duoă
amiază, cînd (deși ne aflăm în plină
vacanță), preocupat de îmbogățirea
„artileriei" cu care își susține ofensi-
va pe frontul predării, cum ne-a
spus, completa niște liste de mate-
riale necesare activității sale didac-
tice.
Urmîndu-I, pătrundem în cele două
încăperi ale locuinței, cu ochii la
tablourile de pe pereți, așezate după
geometria colecționarului și o anu-
mită ordine de apreciere, ca la o
expoziție.
Aici contemplăm „Jucătorii de șah"
al lui Ciucurencu, dincolo o „Sena",
semnată de Pallady, mai încolo ne
surprinde „Fata ciobanului" a lui
Tonitza (din studiu pentru „Orfanii"),
apoi „Peisaiul cu minaret" a lui Fr.
Șirato, „Arlechin și Colombina" a lui
Iser, un tablou de Othon Friesz, alt
Pallady, Tonitza, Mutzner, Ciucurencu,
Șirato, C. Baba. Pe unul dintre pe-
reți „Circiumăresele" lui N. Petrașcu,
ne surîd, alături de o „Veneție" și
un peisaj la Mangalia (biserica grea-
că)... Nu știi la care să te oprești, ce
să admiri mai mult, în timp ce gazda
noastră ne vorbește despre fiecare
cu pasiunea îndrăgostitului și eru-
diția adeseori prolixă a colecționaru-
lui entuziast și competent.
„Ce simplitate, și cîfă forță totuși,
execuție largă și păstoasă într-un
colorit în același timp cald și dis-
cret..." ne spune profesorul Bărăscu,
oprindu-se, odată cu noi în fața pei-
sajului din Chioggia a lui N. Pe-
trașcu, apoi, îndreptîndu-se spre un
alt perete, ne atrage atenția asupra
tendinței lui Șirato de a utiliza cu-
lori neutre și de o descompune for-
ma prin intermediul luminei.
„Vedeți ? Pictorul a apelai la to-
nuri discrete : griuri, ocru, albastru
deschis, chiar un brun, pe care îl
întîlnim curent în ceramica populară.
La Șirato albul și negrul intervin în
aceeași măsură pentru a învălui an-
samblul tabloului"...
Să mai adăugăm oare cîteva cu-
vinte despre cele cîteva covoare de
artă, oltenești foarte vechi și „Sie-
benbiirgen", care completează parcă,
îneînfarea ochiului ?
File din istoricul
unei pasiuni
Ne-a surprins afirmația profesorului
Nicolaie Bărăscu după care această
culegere, această strîngere la un loc
a frumosului, a fost cea de a doua
pasiune a lui. O a doua pasiune, ge-
nerată de cea dinții...
Afirmația însă a fost urmată de
explicație. Interlocutorul nostru a
debutat în viață ca inginer chimist.
Industria cărbunelui, a petrolului, cea
metalurgică au fost arenele pe care
tînărul inginer s-a sfrăduit să lupte
cu pasiunea, care în cele din urmă
l-a răpit încadrîndu-l într-o nouă și
mult dorită existență, aceea de pro-
fesor.
Faptul că în timpul studiilor de lo
politehnică s-a susținut din micul
salariu de pedagog (în aceeași școa-
lă unde astăzi predă chimia), este a-
cum, poate semnificativ pentru orien-
tarea profesională a omului. El a
fost însă și hotărîtor, făcîndu-l să
îndrăgească o muncă pe care, în cele
din urmă, a ajuns s-o practice cu
pasiune.
Prima pasiune însă a adus-o pe a
doua. Locuind într-o casă, situată în
apropiere de școala și în care erau
două ateliere de pictură, a învățat
să admire, a făcut primii pașii pe
treptele școlii sensibilității la frumo-
sul exprimat prin culoare... A cu-
noscut pictori, a frecventat mari ar-
tiști ai penelului, rînd pe rînd uleiu-
rile au venit să se strîngă între pe-
reții casei și a apărut, după douăzeci
și afîția de ani, „COLECȚIA PROF.
NICOLAIE BĂRĂSCU", citată de atîfea
ori în. revistele de specialitate.
O geografie neobișnuită
L-am surprins pe profesorul Bă-
răscu privindu-și tablourile. In pri-
virile lui strălucea mulțumirea omu-
lui care soarbe puteri pentru întrea-
ga lui muncă si dragoste de viață
din frumosul pe care și l-a apropiat
fimdu-i necesar ca aerul. Ceea ce ve-
deam acum a fost văzut și admirat
de vizitatori din locuri depărtate ale
lumii. Inălfîndu-se pe vîrfuri, interlo-
cutorul nostru a desprins un tablou
de la locul său prezenfîndu-ne să ci-
tim textul unei mici etichete lipite pe
dosul ramei. Era unul din tablourile
care a călătorit mult ca participant
la diferite expoziții în țară și peste
hotare. — Berlin, Moscova, Praga,
Drezda, Londra, Zurich, Budapesta,
Varșovia și Belgrad. Urmărind ideea
colecționarului de valori artistice
mi-om închipuit pentru o clipă că
surprindem admirația din sutele de
mii de ochi, care au trecut prin
fata acestor picturi, din atîtea mu-
zee și expoziții. Da, ne-am închipuit
această realitate și am înfeles și mai
bine care poate fi funcția socială a
colecției și colecționarului, izvorîtă
din ehtuziasm autentic și pasiune tră-
ită cu exigenta competentei.
Deodată, ca la o apăsare de
buton care schimba pe ecranul tele-
vizorului imaginea, ne-a apărui sur-
prinzător de neașteptat în minte, ta-
bloul unei ore de chimie, în care,
de la catedră, explicînd, profesorul
le vorbește elevilor săi cu căldură
despre relațiile dintre structură și
culoare, strecurînd printre exemple,
atunci cînd este vorba de nuanța
unei culori cîte o aluzie la albastrul
deschis al lui Șirato, roșul lui Iser
sau anumite tonuri din creațiile lui
Pallady...
DUMITRU TEODORU

Dintr-o statistică recentă, ceutralizînd datele privitoare 1*
situația analfabetismului în întreaga lume, reiese următoare*
situație :
Europa 7—9’/.
America de Nord 11—12'7.
America de Sud 40—42'/»
Asia 60—64’/»
America Centrală 73’/»
Africa 77—81'/.
Parcurgînd cifrele acestui tablou, este imposibil să nu ob-
servi trista moștenire lăsată de colonialism în lumea pe care
a stăpinit-o.
pe
DISCURI
FILME
Timp de mulți ani, s-a crezut că Imhotep, ..primul matema-
tician" al Egiptului, stăpin al tainelor scrisului colorat pe pa-
pirusuri și „învățătorul" meșterilor vechiului Egipt in tainele
fabricării pietrelor prețioase artificiale, a fost doar un personaj
legendar, care nu ar fi existat in realitate. Recent arheologii au
descoperit la Saquarah, in necropola faraonilor care au domnit
la Memfis, două morminte bogat împodobite cu picturi murale,
vechi de peste 4500 de ani. Cu acest prilej, ei au găsit suficiente
dovezi, pentru a atribui unul dintre morminte lui Imhotep,
care după cele constatate aici, a fost nu numai un strălucit
„profesor" al scribilor Egiptului antic, dar chiar și construc-
torul inspirat al celebrei piramide in trepte a faraonului Zoser.
Colegul meu, profe-
sorul de matematici, a
fost la banchetul ab-
solvenților clasei a un-
sprezecea. Deprins să
trăiască și să se miște
într-o lume de formu-
le, de implicații și de-
ducții, era acum pus în
fața unui aspect nou al
personajelor cu care
lucrase în ultimii ani
și timiditatea înțelep-
tului, care totdeauna e
tentată să atribuie pa-
sul superiorității celor
cu gesturi degajate, îl
făcea să se ascundă în
spatele paharului său
de vin... Prin dreptul
lui, pe tocuri înalte, a
trecut vaporoasă una
dintre absolvente...
„Constatarea îmbă-
trînirii tale, se gîndea
profesorul, e un salt...
calitativ. O realizezi în
clipa cînd surprinzi
bine faptul că adoles-
centul pe care l-ai a-
vut elev a devenit om
tînăr.
Ca să-i confirme par-
că această constatare,
profesoara de france-
ză, aflată lîngă el, a re-
marcat :
— N-aș fi crezut că
Mihaela lonescu știe
atît de bine să umble
pe tocuri.
„In tonul ei (gîndi
profesorul) e și sur-
prindere și puțină de-
zaprobare. E surprin-
dere, pentru că îi vede
pe elevii noștri de fie-
care zi așa cum vor fi
ei de acum înainte în
fiecare zi".
Profesorul Nicolaie Bărăscu la el acasă
Sezonul estival anunță ca d?
obicei o recoltă bogata în special
pentru amatorii discului de muzică
ușoară. Totuși o serie de inipii'
mări realizate de „Electrecord" în
ultima perioadă rețin atenția celor
care lucrează în învățămînt, con-
stituind piese care, îmbogățind dis-
cotecile școlare, pot fi valorificate
cu deosebit folos în cadrul proce-
sului de învățămînt.
Ne vom referi în primul rînd la
două apariții din seria „Teatru pe
disc" „Ziariștii" de Al. Mirodan
(16-EXE 0218) și „Azilul de noap-
te" de M. Gorki. Piesa apreciatu-
lui nostru dramaturg este prezen-
tată în distribuția prestigioasă a
Teatrului National, avînd în frun-
te pe artiștii poporului Radu Be-
ligan în rolul lui Cerchez și Mar-
cel Anghelescu în rolul Iui Romeo
lonescu, sub conducerea regizo-
rală a maestrului emerit al artei
Moni Ghelerter. Un impresionant
mănunchi de fruntași ai scenelor
noastre reunește „Azilul de noap-
te1', care însumează totodată putei-
nice vibrații evocatoare ale inter-
pretării unor mari actori pe care
spectatorii nu-i mai pot vedea.
Avem prilejul să ascultăm vibrația
vocii lui Ion Manolescu în rolul
lui Satin, a lui Al. Critico în ro-
lul Baronului, a lui Jules Cazaban
în rolul Iui Bubnov, a lui George
Vraca în rolul lui Vaska Pepel,
Maria Filotti — Krasnia, Vladimir
Maximilian — Tătarul. Actori re-
putati ca George Storin, Aura Bu-
zescu, George Calboreanu, Irina
Răchiteanu, Costache Antonia,
Gheorghe Ciprian etc. completea-
ză strălucita distribuție a acestei
imprimări, făcînd din ea un prețios
auxiliar în lărgirea orizontului de
cunoaștere al elevilor prin fami-
liarizarea lor cu piscurile creației
dramatice universale, precum și
un strălucit argument al educa-
ției estetice.
Disc cu caracter antologic im-
primarea „Victor Eftimiu citește
din versurile sale" (EXE 0228) con-
tribuie la familiarizarea elevilor
cu creația unuia dintre decanii li-
teraturii noastre actuale.
Pentru profesorii care vor preda
la liceu istoria muzicii semnalăm,
dintre discurile imprimate în ul-
timul timp, o realizare care îm-
bracă caracter de veritabil eveni-
ment artistic. Este vorba de dis-
cul cuprinzînd „Simfonia fantasti-
că" de Hector Berlioz (ECE 0225)
în interpretarea orchestrei concer-
telor „Lamoureux" din Paris, diri-
jată de vestitul șef de orchestră
Igor Markevitcb. în sfera acelo-
rași preocupări didactice vom
menționa de asemenea, înregis-
trarea orchestrei simfonice a Fi-
larmonicii „George Enescu" diri-
jată de Roberto Benzi cu celebre-
le lucrări ale lui Franz Ljszt „Sim-
fonia Faust", „Procesiunea noctur-
nă" și „Valsul Mefisto" (ECE 0212,
0,213), precum și „Simfonia nr. 3
în fa major" și „Uvertura tragică"
de Johannes Brahms în interpreta-
rea orchestrei „Wiener Symphoni-
ker" condusă de Wolfgang Sawal-
lisch.
Mai puțin darnic în această pe-
rioadă cu cei mai mici amatori de
discuri, „Electrecord" nu l-a uitat
totuși. Sîntem convinși că cunos-
cutul basm al lui B. St. Delavran-
cea „Neghiniță*. într-o frumoasă
versiune dramatizată, va constitui
prilej de încintare pentru mulți
„discofili" de vîrsta preșcolară și
din primele clase. Atenție, deci,
educatoare și învățători I
In cadrul acțiunii generale de
modernizare a învățămîntului o
atenție sporită se îndreaptă către
producția de filme didactice și
utilizarea acestora în cadrul pie-
dării, fixării și recapitulării cu-
noștințelor la diferite discipline
predate în școala de cultură gene-
rală. După cum se știe studiourile
„Alexandru Sahia" și „Animatilm"
au realizat în cursul anului trecut
și la începutul acestui an, la cere-
rea Ministerului învățămîntului și
cu concursul unor specialiști de
prestigiu — oameni de știința,
pedagogi și psihologi — o serie
de filme cu certă valoare didacti-
că, experimentate cu bune rezulta-
te și care desigur vor fi utilizate
amplu, generalizat, in noul an șco
Iar. Asemenea filme sînt, de pil-
dă, „Fața pămîntului" care pre-
zintă în mod plastic, cu deosebită
forță de sugestie, acțiunea agenti-
lor externi asupra scoarței pămin-
tului, rolul modelator al vînluiiioj,
al ploilor și al celorlalți agenți
externi care modiiicâ sau duhnesc
înfățișarea exterioară a străvechii
Terra și „Relațiile între organisme
în natură" care tratează în mod
deosebit biocenoza pădurii de ste-
jar. Pentru modernizarea predării
cunoștințelor de fizică au fost ter-
minate și au intrat de curînd în
dotarea Arhivei naționale' de filme
și ai filmotecilor regionale, filme-
le didactice „Legile dinamicei" și
„Lucrul mecanic", pentru matema-
tică s-a realizat filmul „Cazurile
de egalitate ale triunghiurilor" iar
pentru chimie partea întîi din fil-
mul „Chimizarea gazului metan".
Continuînd acțiunea de stimu-
lare și îndrumare a producției de
filme didactice conform unui plan
de perspectivă, Ministerul Învăță-
mîntului a cerut studiourilor de
specialitate să realizeze pentru
anul școlar 1966—1967 o serie de
filme menite să contribuie la adin-
cirea caracterului intuitiv al pre-
dării științelor naturale, chimiei și
fizicii. Astfel este în plin proces
de producție filmul „Influența a-
genților interni asupra scoarței
pămîntului", care constituie conti-
nuarea și întregirea temei tratate
în filmul „Fața pămîntului". De a-
semenea, se află în stadiu avansat
de realizare partea a doua a fil-
mului „Chimizarea gazului metan"
și urmează să intre în curînd în
lucru partea a treia a aceluiași
film. Cu două titluri se va îmbo-
găți colecția de filme didactice
consacrate predării fizicii. Sînt
prevăzute să se realizeze filmele
„Fenomene electromagnetice și a-
plicațiile lor" și „Inducția electro-
magnetică și mașinile electrice".
Cadrele didactice de specialitate
au făcut adesea observații critice
justificate cu privire la carența
filmelor didactice realizate special
în vederea predării unor lecții la
disciplinele umaniste. După cum
ne informează serviciul de mate-
rial didactic din Ministerul învă-
țămîntului, în momentul de față
sînt create premisele pentru sti-
mularea producției de filme di-
dactice și în domeniul discipline-
lor umaniste. Este în curs de ela-
borare un studiu privind moderni-
zarea predării cunoștințelor și a
materialului didactic utilizat în ca-
drul predării și o tematica
de filme care vor fi realizate în
următorii ani. Se prevede, de pil-
dă, ca pentru lecțiile de istorie
să se realizeze cîteva filme despre
cetățile feudale pe teritoriul țării
noastre și despre revoluția de la
1848.
Una dintre cele mai vechi relatări ale activității școlare păs-
trate de istorie s-a desfășurat în „Casa tăblițelor" (denumirea
unei instituții școlare dintr-o veche cetate summeriană). Dia-
logul, care reproduce lecția a fost scris pe o tăblită de lut
acum aproape 4 000 de ani. Iată-1 :
Fecior al Casei tăblițelor (adică elev, n.n.), unde tc-ai dus
din cca mai fragedă vîrsta 7
— M-am dus la Casa tăblițelor.
— Ce-ai făcut Ia Casa tăblițelor 7
— Mi-am spus tăblița pe de rost, ml-am luat apoi gustarea,
mi-am pregătit o altă tăbliță, am acopcrit-o cu setnne, am
isprăvit ; apoi mi s-a arătat cc am dc invățat pe dinafară si
după amiază mi s-a dat lecția de scris. La sfîrșitul orelor de
lucru de la Casa tăblițelor (adică a orelor dc clasă, n.n.), am
plecat acasă. Aici am intrat și l-am găsit pe tata șezind. I-am
povestit tot ce am de scris, i-am spus pe dinafară tăblița și
tata a fost îneîntat. Cînd m-am deșteptat in zori dc zi, m-am
întors spre mama și i-am spus : — Dă-mi gustarea, trebuie să
plec Ia Casa tăblițelor. Mama mi-a dat două piinlșoarc șl m-am
dus la Casa tăblițelor. Aici. „Maimarelc de rind“ mi-a spus :
Ai intîrziat. Dc cc ai intirziat 7 M-am speriat, și cu inima te-
mătoare, m-am aplecat cu respect înaintea lui".
O interesantă reconstituire a bazei reale din care s-a născut
o cunoscută legendă, a fost realizată de profesorul universitar
atenian Janis Galanopulos. Acesta a demonstrat legătura dintre
mitul lui Deukalion despre un pretins potop și o catastrofă
geologică petrecută în regiunea arhipelagului grecesc, cu 26 de
secole în urmă. Datorită unei erupții explozive a vulcanului
Santorin, un val uriaș a acoperit peninsula Atica, „spălind-o“
literalmente de pămînt. Evenimentul teluric a fost agravat de
faptul că, datorită imensei cantități de cenușă vulcanică în
atmosferă, s-au produs ploi violente care au sporit calamitățile
naturale din acea perioadă. O parte a țărmului Atice) s-a pră-
bușit definitiv. Deukalion. pretinsul fiu al lui Prometeu. era
pe atunci rege în Atica Felul cum el a reușit să se salveze,
împreună cu soția sa, Pirha, a constituit „simburele" de adevăr
in jurul căruia s-a țesut apoi cunoscuta legendă despre potop.
Experții în problemele de oceanologle ale O N.U. sînt foarte
îngrijorați de soarta balenelor. După datele statistice cunos-
cute, spre 1930 existau numai în mările sudului peste 400.000
de exemplare. Cercetări recente au permis să se considere că
in prezent numărul balenelor din aceeași regiune a oceanului
planetar nu trece de 35.000. Pentru a se evita totala dispariție
a prețiosului animal, s-a hotărit convocarea unei conferințe
internaționale pentru determinarea mijloacelor de protejare
a balenelor.
Expoziția de grafică
Gheorghe Dobre
La banchetul de sfiișit de an
Bentița albă care ca-
mufla bretonul fetei la
lecții îi dădea un as-
pect de gravitate copi-
lărească. Acesta a dis-
părut odată cu înlătu-
rarea cauzei, adică a
panglicuței. Nu pot
spune că nu-i stă bine
cu breton, nu pot spu-
ne însă nici că în pri-
mul moment n-am a-
vut o tresărire de
dezaprobare. O deza-
probam determinat de
faptul că m-a scos din
obișnuință. Nu eram
obișnuit s-o văd așa !
Cîte din dezaprobările
noastre nu pornesc
dintr-o lipsă de acest
fel și de cîte ori tre-
cem de aceea, în ochii
copiilor, drept „neevo-
luați".
In tonul colegei mele
era însă și puțină ciu-
dă parcă, și asta e mai
rău. Ciuda poate pro-
veni dintr-o lipsă de
înțelegere (inexplicabi-
lă pentru mine), sau
chiar dintr-o minuscu-
lă doză de invidie...
Pentru cineva care se
analizează mai mult
(nu in oglindă dar
poate și acolo), nu ar
fi acesta un semn că
tinerețea... își ia zbo-
rul ?
Hm! Nu-mi convine
să mă aventurez cu a-
nalogiile pe acest tă-
rîm I M-am surprins
deunăzi gîndindu-mă
cu neplăcere la intro-
ducerea calculului pro-
babilităților în liceu. E
pentru mine un sem-
nal de alarmă! în-
seamnă că pe undeva
aș respinge noul, poa-
te, pentru că o anumi-
tă osificare „euclidia-
nă" a minții mele devi-
ne un factor incompa-
tibil cu el... Manualul ,
de analiză matematică
pentru clasa a Xl-a, a-
cea minunată carte, nu
oare din aceleași mo-
tive a stîrnit nu prea
de mult reacțiile po-
trivnice ale unora din
colegii mei ?
— în orice caz (i-a
continuat parcă gîndul
profesoara de france-
ză), noi nu ne fardam
ochii chiar așa !
— Și dacă o fată
ți-ar răspunde colega,
că a văzut acum cîtva
timp un film foarte
vechi la televizor, că
eroina de acolo avea
gura fardată în formă
de inimă și rimelul
punctat pe pleoape,
dacă ar remarca aceas-
tă elevă că generația
ei a renunțat cel puțin
la ruj... poate că ar a-
vea și ea partea ei de
dreptate...
— Bine, dar e urît!
— Și ei consideră că
felul cum se farda ge-
nerația anterioară e
„ urît, dar au respectul
să nu ne-o spună !
Profesoara de fran-
ceză, o persoană inteli-
gentă și care se știa
încă frumoasă, deci pe
care butada colegului
nu putea s-o atingă, a
zîmbit șl l-a amenin-
țat cu degetul.
— Colega, începi să
susții lucruri pe care
nu le crezi, numai din
cauza spiritului de con-
tradicție, ca intelectua-
lii înrăiți care nu ac-
ceptă nici o dată să
aibă altul ultimul cu-
vînt. Trebuie să recu-
noști că valsul era cel
puțin mai elegant și
mai decent decît twis-
tul (absolvenții înce-
puseră să danseze în
dreptunghiul dintre
mese).
— Mai elegant da,
mai decent nu ! Poate
că nu era nici mai e-
legant. Generația dina-
intea lui Strauss a con-
siderat valsul ca pe un
dans imoral: partene-
ra era ținută de talie,
în privința aceasta
twistul se aseamănă cu
menuetul: fiecare evo-
luează la distanță !
— Banalități, profe-
sore !
Orice adevăr termină
prin a fi o banalitate !
Dar să revenim la ti-
nerețe. Ni se cere nouă,
celor vîrstnici, să-i „în-
țelegem" pe tineri, a-
dică propriu-zis să
ni-i explicăm. De „în-
țeles" nu o putem face
la propriu, pentru că
nu pornim de la ace-
leași premise. Totul e
să admitem că ei pot
porni și de la alte pre-
mise decît ale noastre.
— Totuși, twistul
este disgrațios. Uită-te
la Steluța I
— Steluța are șapte
la educația fizică și
asta numai ca să nu-i
strice media generală,
dar Cristian și Delia
au zece și-i găsesc
foarte grațioși. Grația
presupune forță. Și a-
ceasta e adevărat înce-
pînd cu balerina și
terminînd cu tigrul.
Dansul modern tinde
să devină tot mai mult
gimnastică suedeză
(vezi madisonul). Nu
găsesc nimic rău în
twist. Orice manifes-
tare de ritm și abili-
tate e frumoasă dacă e
făcută cu suplețe.
— în orice caz, ge-
nerația asta e prea li-
beră la vîrsta ei! Bu-
nicii noștri...
— Bunica mea s-a
măritat la 13 ani, deși
pe vremea aceea nu e-
xista twist.
— Bine, dar rochiile
acestea prea sînt scurte
și coafurile prea sînt
peste ochi.
— Mama purta în ti-
nerețe rochii și mai
scurte, cu talia joasă
și pălăriile ei o obligau
să stea cu capul pe
spate ca să poată privi
înainte. Mie tinerii mi
se par suficient de de-
cenți și de cuminți,
chit că se pot da astăzi,
cum se puteau da și a-
tunci, exemple con-
trarii !
— N-ai dreptate.
— îmi vorbeai adi-
neauri de spiritul de
contrazicere al unor in-
telectuali !
— Nu încerca să-i
scuzi pe adolescenti a-
colo unde n-au nici o
scuză. Ții minte cum a
venit Viorela cu ciora-
pii aceia „frumoși" la
școală ?
— Pe vremuri era
indecent ca fetele să
poarte ciorapi de cu-
loarea pielii, și li se
cereau, alături de pla-
sa pentru păr, ciorapi
negri. Acum, numai
pentru că moda a evo-
luat invers, trebuie să
ne schimbăm și noi
optica 1 Nu știu cum,
dar parcă unii profe-
sori luptă împotriva
modernului vestimen-
tar în sine și mă întreb
dacă nu cumva este
un fel de impenetrabi-
litate în fața noului...
— Bine, dar nu e
frumos !
— Am mai auzit a-
ceastă obiecție. Dar e
sigur oare că e frumos
numai ce ne place
nouă, și urît numai ce
nu ne place ? Nu merg
pînă acolo incit să ac-
cept freza de troglodiți
a beatls-ilor. Dar cînd
a apărut moda părului
scurt, am privit-o
bucuros. Ce rost are să
faci teoria codițelor și
a cosițelor bogate, cînd
coafura scurtă e grați-
oasă, comodă, curată
și ușoară ?
— Codeau a spus:
moda e ceea ce se de-
modează I
— S-o lăsăm să se
demodeze fără ajutorul
nostru. Astfel nu fa-
cem decît s-o perma-
nentizăm. Și apoi, în-
tre anumite margini ti-
nerețea trebuie accep-
tată cu înnoirile ei,
chiar ciudate uneori.
— Vorbeai de mar-
gini !
— Tocmai ele dau
caracterul relativ și
subiectiv al aprecieri-
lor noastre. Pentru fie-
care, marginile sînt al-
tele. De elasticitatea
lor depinde de multe
ori forța noastră de a-
comodare cu lumea ce-
lor tineri în care ne
mișcăm...
în fața profesorului
s-a înfățișat îmbujo-
rată, grațioasă, intimi-
dată și... totuși îndrăz-
neață, una dintre ab-
solvente.
— Tovarășe profesor,
dați-mi voie să vă in-
vit la dans 1
Mai fîstîcit și mai
îmbujorat a fost profe-
sorul :
— Dar eu nu știu,
fetițo, să dansez așa ca
voi!...
— Nici nu trebuie :
au avut grijă băieții să
vă pună un dans mai
lent.
Ridicîndu-se stînje-
nit, profesorul a mai
avut timp să-i șopteas-
că vecinei sale, profe-
soara de franceză.
— Si câteodată „mar-
ginile" le știu tinerii
mai bine decît noi:
Uite, au evitat twistul!
CONSTANTIN
OTTESCU
Ba Alexandria, în
plin sezon estival, o-
rele de răgaz sînt,
prin firea lucrurilor,
ore de evadare de
sub tirania termome-
trului. Cetățeanul își
caută satisfacții mo-
deste în zonele um-
broase, sau în tovă-
rășia unei cărți, nea-
părat captivante.
Concurînd cu tentații
de acest ordin, expo-
ziția tînărului profe-
sor de desen Gheor-
ghe Dobre constituie
o oază calmă ce te
invită într-o altă na-
tură, ce scapă coor-
donatelor geografice.
Folosind cîteva
tehnici ale graficii de
șevalet — tuș, acua-
relă, ceracolor —
autorul își impune
un dialog sprinten,
dar nu lipsit de spi-
ritul meditativ al
unei sensibilități de
veritabil artist. Cuce-
ritoare sînt în primul
rînd desenele repre-
zentind copii. Se pa-
re că fuziunea între
delicatețea liniei, vi-
oaie și sigură în ace-
lași timp și tematica
abordată, nu se da-
torează numai con-
tactului permanent,
in virtutea profesiei,
cu copii. Există un
mod de a înțelege
lumea, un stil al per-
ceperii naturii și al
traducerii ei în linii
și tente de culoare,
?are atunci cînd nu
se lasă copleșit de
tehnicism păstrează
valențele abstracției
pline de sinceritate.
Aceste calități, de loc
minore, stau în mie-
zul valoric al lucră-
rilor expuse. Și dacă
pe alocuri autorul a
fost tentat să se lase
condus de rezolvări
tehnice întîlnite în
grafica de revistă, a-
cestea nu ajung să
ne dea senzația de
lucru deja văzut. Ele
sint subordonate —
poate instinctiv —
expresiei, asimilate,
ceea ce face dovada
anei personalități ca-
re se conturează ar-
monios și nu e de-
prinsă să plătească
tributuri dureroase.
Ne-au atras atenția
cu deosebire : Com-
poziție cu copii (tuș),
Peisaj cu pomi (tuș).
Peisaj nocturn (cera-
color), Cap de copil
(tuș), Tînăr coopera-
tor (tuș). Aceste lu-
crări trădează o dă-
ruire și o pasiune
pentru creație ce de-
pășește pe aceea a
profesorului obișnuit
de desen. în fața
motivului și a inten-
ției plastice, profeso-
rul lasă deoparte ba-
gajul profesional, pe
baza căruia face de-
monstrații in fața e-
levilor, se abando-
nează pentru a cali-
grafia întreagă pro-
pria să emoție.
Salvate de pedan-
terie, virtuțile grafice
ale lui Gheorghe Do-
bre sint evidente și
în lucrări mai preten-
țioase : (ilustrație la
„Semințe ale mișcă-
rii" de Darie Novă-
ceanu), impuse de un
text mai elevat, care
presupune traducerea
sa în simboluri și nu
in descripție grafică.
Actuala expoziție
a tînărului profesor
din Alexandria atin-
ge nivelul unui debut
artistic. Ca fapt de
cultură, apreciem a-
portul plin de semni-
ficații al tinerei ge-
nerații de profesori
de desen din care fa-
ce parte și Gheorghe
Dobre, la statornici-
rea convingerii că ta-
lentul autentic nu
trebuie dizolvat in
activitatea limitată
a catedrei, ci întreți-
nut la temperatura
pasiunilor ce pot fi
împrăștiate amplu.
V. SAVONEA
GH. DOBRE	Peisaj nocturn
PAGINA 5



GENEVA
Despre
morala
comunistă
B.I.E, denumire prescurtată
pentru Biroul Internațional de E-
ducație de la Geneva, a început
ca instituție legată de fosta Ligă
sau Societate a Națiunilor și a
continuat și după ce aceasta a
incetat de a exista. Să ve-
dem oare aci și o dovadă că te-
meliile sale ideologice erau mai
solide, decît cele ale Ligii" ? Fap-
tele pledează în acest sens.
într-o ședință de lucru, din fe-
bruarie acest an, a Comitetului
executiv, prof. Jean Piaget, a că-
rui viață se împletește cu aceea a
B.I.E., spunea :
— Cînd, în pragul celui de al
doilea război mondial, Societatea
Națiunilor sucomba, pe banca a-
ceea din fața biroului meu, ne-am
adunat eu, d-1 Rossello și cu se-
cretara noastră să ne consfătuim.
Ce să facem ? Si ne-am hotărît
să continuăm, cu oricît de mo-
deste mijloace, o cît de modestă
activitate. Și așa am supraviețuit.
După război, Organizația Na-
țiunilor Unite (O.N.U.) luînd locul
instituției similare antebelice, pe
un plan mai larg și cu principii
mai precise la bază, și-a creat și
organul său propriu, care să se o-
cupe de problemele educative, cul-
turale și științifice. Acest organ
specializat — cum i se zice în ter-
meni consacrati — este U.N.E,S.C.O.
U.N.E.S.C.O. are, desigur, resur-
se relativ mai mari în comparație
cu B.I.E., U.N.E.S.C.O. desfășoară
o activitate cu evidente rezultate
pozitive, în cele mai diverse
ramuri ale științei, culturii și e-
ducației. El nu s-a putut lipsi însă
de concursul și experiența valo-
roasă a instituției de pe malurile
lacului Leman, de pe terasa că-
reia se poate vedea statuia mare-
lui cetățean al Genevei, Jean Jac-
ques Rousseau, și care e găzduit
în aceeași clădire cu institutul,
care poartă numele acestuia.
★
Anul acesta B.I.E. a întrunit
din nou peste 200 de delegați din
numeroase țări. — prilej nimerit de
a se avea o vedere de ansamblu a-
supra mișcării educative de pe tot
globul pămîntesc, de a dezbate ri-
nele probleme de interes general
actual, prilej totodată de contac-
te între oamenii școlii și științei
pedagogice din toate țările parti-
cipante b.
înaintea Conferinței Internațio-
nale de Instrucție publică, pe care
B.I.E. în colaborare cu U.N.E.S.C.O.,
o ține anual în timpul verii, anul
acesta au avut loc și lucrările
Consiliului, pentru o serie de pro-
bleme, care au rămas nerezolva-
te de la ședința din februarie a
Comitetului Executiv.
S-a început, cum era ți firesc,
cu lucrările Consiliului. Au fost
două zile de dezbateri aprinse (4
și 5 iulie) asupra unor probleme,
dintre care două au însemnat, cu
deosebire, o confruntare de pozi-
ții și o indicație asupra direcției
în care activitatea B.I.E. se va
dezvolta în viitor : un nou statut
pentru B.I.E. însuși și prezența
Portugaliei la lucrări. în ambele
cazuri, rezoluțiile adoptate au de-
*) Din partea României a luat
parte o delegație formată din :
prof. univ. Miron Constantinescu,
adjunct al ministrului învățămîn-
tului ! prof. univ. Stanciu Stoian,
directorul Institutului de Științe
Pedagogice și lector Alexandra
Călinesciijdeăla LP.C.D.
B. I. E.—1966
monstrat, după părerea noastră, că
și de astă dată B.I.E. a găsit în
el, în forțele care-i alcătuiesc
structura și în structura sa însăși,
resurse pentru a se depăși și a
se integra în contemporaneitate.
In ce privește stabilirea unui
nou statut, s-a hotărît ca o comi-
sie, formată din reprezentanți a
21 de țări, printre care și țara
noastră, să ia ființă, și aceasta va
avea sarcina să alcătuiască un
proțect de statut, care va fi pre-
zentat Ia viitoarea sesiune. Avem
satisfacția să spunem că delega-
ția țării noastre a avut un rol în-
semnat în rezolvarea cu succes a
acestei probleme. Sîntem convinși
că, dacă se va lucra și în cadrul
comisiei în același spirit de sin-
ceră colaborare și înțelegere. B.I.E.
își va putea croi drum pentru o
nouă perioadă de realizări impor-
tante.
în ce privește prezența Portu-
galiei la lucrările B.I.E., aceasta
a constituit, timp de trei ani de
zile, cîmp de dispute care ame-
nințau existența a însăși institu-
ției, în ori ce caz posibilitatea ei
de a-și continua activitatea. Pe
deasupra tuturor controverselor și
rezervelor și-a făcut drum însă o
atitudine salvatoare: condamna-
rea în fond a politicii educative
de discriminare rasială a colonia-
lismului salazarist. Pînă la urmă
au fost învinse și rezervele de for-
malism juridic ridicate la rangul
de cazuistică subtilă și s-a hotărît
ca Portugalia să nu mai fie invi-
tată la lucrările B.I.E. cîtă vreme
va înțelege să practice încă poli-
tica sa antiprogresistă și antiuma-
nă. E o formulă oarecum de com-
promis, dar e totuși o victorie
pentru ideologia progresistă a e-
ducației, ca și pentru B.I.E. Țara
noastră a jucat și aci un rol în-
semnat.
După primele două zile de ac-
La Universitatea din orașul Santiago de Cuba învață în prezent circa 4 000 studenți. In fotografie clă-
direa Universității.
tivitate a Consiliului, s-a trecut la
lucrările Conferinței de Instrucție
Publică. Pe ordinea de zi a Con-
ferinței au fost trei puncte : orga-
nizarea cercetării pedagogice, per-
sonalul didactic în străinătate și
scurte rapoarte ale Ministerelor
de instrucție publică, cu privire la
mișcarea educativă în anul șco-
lar 1965—1966.
Primele două puncte s-au dez-
bătut în cadrul a două comisii,
formate de fapt din reprezentanți
ai tuturor țărilor. Președinte ra-
portor al uneia dintre aceste co-
misii (comisia pentru organizarea
cercetării pedagogice) a fost ales,
după «um se știe, un delegat al
țării noastre. Cinstea, pentru țara
noastră este cu atît mai semnifica-
tivă cu cît este vorba de o proble-
mă așa de actuală și atît de scumpă
nouă pedagogilor : cercetarea ști-
ințifică în domeniul educației și
instrucției.
Documentul, care a fost elabo-
rat cu această ocazie — rezumînd
consensul participantilor în ma-
terie — nu e, desigur, prin el în-
suși, creator de teorie și descope-
riri în domeniul pedagogiei. Cer-
cetarea pedagogică o fac cercetă-
torii și instituțiile în care ei lu-
crează ; dar nu-i mai puțin ade-
vărat că o metodologie minimală
comună, un cadru și condiții de
lucru favorabile își au importanța
lor, hotărîtoare în anumite pri-
vințe.
Documentul în cauză — Reco-
mandări către Ministerele de în-
vățămînt — cuprinde : considera-
ții generale (preambul), scopul
cercetării pedagogice, organizarea,
difuzarea și aplicarea rezultatelor,
personalul de cercetare, colabora-
rea internațională și un apel către
ministere, pentru difuzarea aces-
tor recomandări.
în discuțiile care s-au purtat.
atît în ședințele plenare cît și în
comitetul de redacție, România a
insistat asupra caracterului obiec-
tiv al fenomenului educativ și le-
gității lui, asupra cercetărilor in-
terdisciplinare și de pedagogie so-
ciologică, asupra colaborării între
cercetători și institute de cerceta-
re, asupra ideii că singurele in-
stituții internaționale, în drept a
face coordonarea cercetărilor, sînt
U.N.E.S.C.O. și B.I.E.. cu respec-
tarea libertății fiecărui stat de
a-și organiza cum socotește mai
bine activitatea sa, în acest sens.
Spațiul acordat acestui articol
nu ne îngăduie să ne extindem
mai mult asupra conținutului și
importanței acestui document. Nu
putem încheia însă fără a spune
un cuvînt despre raportul privind
mișcarea educativă din țara noa-
stră în anul școlar 1965—1966.
Procedura adoptată anul acesta
pentru prezentarea rapoartelor a
fost următoarea • rapoartele s-au
prezentat scrise (de fapt tipărite) ;
fiecare delegat putea pune orică-
rei țări întrebări ; fiecare țară a
avut la dispoziție un sfert de oră
pentru a răspunde. Țării noastre i
s-au pus peste 20 întrebări de
către 14 țări (nici o altă țară n-a
avut mai multe), iar întrebările
au privit atît structura învăță-
mîntului nostru, conținutul și me-
todele lui, cit și cercetarea peda-
gogică.
Raportul țării noastre s-a bucu-
rat de interesul și atenția parti-
cipantilor la Conferință, după
cum, la rîndul nostru, noi am cău-
tat să fim atenți la efortul lăuda-
bil care se face azi în toată lu-
mea pentru progresul teoretic și
practic al mișcării pedagogice.
B.I.E. ne-a oferit tuturor prilejul
s-o facem.
Prof. dr. docent STANCIU STOIAN
Apărută de curînd în Editura po-
litică, lucrarea „Despre morala co-
munistă" se adresează tineretului,
cadrelor didactice, activiștilor și tu-
turor celor care se ocupă de edu-
cația tinerei generații.
Lucrarea, redactată cu claritate,
dezvoltă selectiv capitole menite să
clarifice probleme esențiale ale eti-
cii comuniste cum sînt patriotismul
socialist și internaționalismul prole-
tar, munca în societatea socialistă,
tovărășia, prietenia, dragostea etc.
Importanța pe care partidul nostru
o acordă tinerei generații, străbate
ca un fir roșu fiecare dintre cele
10 capitole.
CU GHIDUL
PRIN ȚARĂ
în ajutorul
educației
comuniste
în întreaga dezvoltare a lucrării,
paralel cu prezentarea unor proble-
me de istoria eticii, cu explicitarea
noțiunilor de filozofie marxist-leni-
nistă, sînt înfățișate exemplificări
din lupta de veacuri a poporului
nostru pentru dreptate socială și li-
bertate națională. Capitolul despre
„Patrie și patriotism" evocă pagini
emoționante din istoria zbuciuma-
tă dar plină de glorie a maselor
populare, de la marile răscoale de
sub conducerea lui Doja și Horia și
pînă la victoria clasei noastre mun-
citoare organizată și condusă de
partidul ei marxist-leninist.
’' Cu spirit analitic și cu putere de
convingere lucrarea tratează pro-
blema familiei, a locului și a ro-
lului el în societatea socialistă. Este
valorificată forța educativă a exem-
plului personal prin prezentarea
semnificației multor întîmplări din
viața familiei și aspectele legate de
existența ei. Referindu-se Ia sarci-
nile pe care Congresul al IX-lea al
P.C.R. le-a trasat Uniunii Tineretu-
lui Comunist, capitolul intitulat
..Rolul opiniei publice în formarea
profilului moral al tineretului" pre-
zintă diferite aspecte ale activității
educative desfășurate în organiza-
țiile U.T.C.
înaltul îndemn al partidului a-
dresat tineretului de către tovarășul
Nicolae Ceaușescu la cel de al
VHI-lea Congres al U.T.C.: „Să dă-
ruiți patriei tot ce aveți mai bun.
toată puterea minții și brațelor
voastre, ei să-î închinați elanul și
năzuințele voastre tinerești", care
încheie capitolele de conținut ale
lucrării, concretizează țelul către
care converge întreaga problemati-
că a volumului „Despre morala co-
munistă".
Lucrarea cuprinde, în completa-
re, o serie de „gînduri despre mo-
rală" ale unor revoluționari și ale
unor oameni de cultură care și-au
înscris numele în istoria universa-
lă și națională, acordă un spațiu
amplu gîndirii clasicilor marxism-
leninismului, precum, și gîndirii u-
nor luptători revoluționari și învă-
țati români, ca de pildă Dimitrie
Cantemir, Tudor Vladimirescu, Ni-
colae Bălcescu sau Gheorghe Mari-
nescu, Mihail Sadoveanu și alții.
I. TRAIAN
în ultimii ani, citito-
rii au avut satisfacția
de a vedea în raftu-
rile librăriilor nume-
roase și variate lucrări
turistice apărute în
cadrul Editurii Meri-
diane. Dorind să vină
în ajutorul tuturor ce-
lor ce vor să cunoască
și să viziteze țara, edi-
tura s-a orientat spre
realizarea unor lucrări
generale și a inițiat
colecția „Mic îndrep-
tar turistic" și seria
„Itinerar turistic". In-
diferent care este co-
lecția sau seria în care
apar, lucrările turis-
tice sînt astfel concepu-
te îneît să fie un în-
drumar util pentru toți
cei ce doresc să cu-
noască frumusețile na-
turale ale țării, monu-
mentele istorice și de
artă, realizările obți-
nute în diverse dome-
nii de activitate, date
și figuri de seamă din
istoria poporului nos-
tru. Datorită informa-
țiilor bogate pe care
le cuprind, aceste lu-
crări sînt în același
timp tin prețios mate-
rial documentar pen-
tru profesori și elevi.
Micile îndreptare tu-
ristice au menirea de
a oferi cititorului po-
sibilitatea unei docu-
mentări succinte dar
multilaterale asupra
orașului pe care do-
rește să-l viziteze. In
afara unei prezentări
a geografiei, vieții eco-
nomice și culturale a
localității respective,
micul îndreptar indică
turistului cele mai in-
teresante trasee de
parcurs pentru cu-
noașterea monumente-
lor, muzeelor, sălilor
de spectacole, parcu-
rilor, cartierelor noi de
locuințe sau altor
obiective importante.
De asemenea, sînt
sistematic prezentate
locurile de plimbări și
excursii prin împreju-
rimi
Pentru ca micul ghid
să poată veni cît mai
mult în ajutorul citi-
torului, o parte spe-
cială este rezervată
adreselor utile, de unde
nu lipsesc cele ale ho-
telurilor, restaurante-
lor, marilor magazine,
agențiilor de voiaj.
Pînă în prezent au
apărut mici îndreptare
turistice pentru orașele
București, Iași, Cra-
iova, Brașov, Cluj,
Brăila, Alba lulia. Si-
ghișoara, Tîrgoviște,
Timișoara, Arad, Ba-
ră u și pentru stațiu-
nile Lacul Roșu, Sova-
ta, Vatra Dornei și
Borsec.
w
Volumele din seria
„Itinerare turistice" se
ocupă cu un anumit
traseu sau circuit care
prezintă interes pentru
turiști, în general, și
pentru turistul rutier,
în special, fie de-a
lungul unor văi, fie în
zone, renumite pentru
frumusețile lor. Des-
crierea cuprinde infor-
mațiile necesare des-
pre obiectivele care
merită să fie vizitate,
despre căile de acces,
condițiile și durata vi-
zitei, mijloacele de
transport, de cazare
etc. Textul și ilustra-
țiile pun accentul cu
precădere asupra pre-
zentării orașelor, a
monumentelor de artă,
le arhitectură sau isto-
rice, descrierea unor
vestigii din trecut, ca
și a unor construcții
noi mareînd realizările
din ultimii 20 de ani
din diverse domenii.
Textele nu omit însă
nici frumusețile peisa-
iului, monumentele na-
turii care pot fi vizi-
tate pe traseul sau cir-
cuitul respectiv și in-
dicațiile turistice co-
respunzătoare.
în afara lucrărilor
menționate s-au pro-
iectat ghiduri pentru
toate regiunile admi-
nistrative ale țării. De
un volum mai mare,
cca. 250 pag., ghidurile
prezintă regiunea res-
pectivă cu tot ce are
mai interesant și demn
de vizitat. Asemenea
ghiduri au apărut pen-
tru regiunile Dobrogea
și Hunedoara.
Din ultimele apariții
ale Editurii Meridiane
semnalăm itinerariul
turistic „Defileul Cri-
șului Repede". Lucra-
rea prezintă o regiune
importantă prin obiec-
tivele ei turistice și
frumusețea peisajului,
aflată în partea de
vest a depresiunii Vad-
Borod. în imediata
apropiere a șoselei na-
ționale dintre Cluj și
Oradea. In acest defi-
leu se găsesc peșteri
numeroase și intere-
sante ca cea de la
Vadu Crișului. monu-
ment al naturii. Peș-
tera Moanei, Peștera
Vîntului. Cu prilejul
unei excursii în defileu
se pot vizita și orașele
Cluj și Oradea din
care se ajunge la a-
ceastă zonă. De ase-
menea, în apropiere se
află și cetatea de la
Bologa, stăpînită de
Mircea cel Bătrîn. Vo-
ievod al Țării Româ-
nești.
mediul a 17 circuite
feroviare cu variantele
respective, cele mai
importante obiective
turistice din România.
Sînt descrise orașele
cu monumentele isto-
rice, de arhitectură și
artă, mănăstirile cu
picturi exterioare din
nordul Moldovei, Con-
stanța și litoralul ro-
mânesc, vestitele sta-
țiuni balneoclimate-
rice din Carpați, alte
așezări interesante prin
vestigii ale trecutului
sau monumente ale
naturii. Datele furni-
zate de ghid oferă citi-
torilor o informație
bogată asupra locurilor
cuprinse în text, adu-
cînd multe elemente
noi și puțin cunoscute.
Textul lucrării este
completat cu extrase
lin „Instrucțiuni C.F.R.
privind modul de pro-
curare și folosire a bi-
letelor feroviare în cir-
cuit" și un indice alfa-
betic al localităților din
ghid. Lucrarea are o
hartă generală a Ro-
mâniei cu magistralele
de cale ferată, iar fie-
care circuit descris este
însoțit de schița res-
pectivă.
Pentru cei ce doresc
să facă călătorii fero-
viare de circuit, a
apărut de curînd lu-
crarea „Cu trenul în
vacanță", un ghid care
cuprinde prin inter-
în urma atenției de
care se bucură astăzi
turismul la noi în țară,
ca făcînd parte din
principalele mijloace
de educație patriotică,
editura se orientează
spre o lărgire continuă
a ariei tematice a ghi-
durilor, spre impri-
marea unui caracter
de îndrumare cit mai
concret tuturor lucră-
rilor destinate turiști-
lor.
în primul rînd edi-
tura are în vedere
completarea colecției
de mici îndreptare tu-
ristice cu prezentarea
tuturor orașelor și sta-
țiuni balneoclimate-
rice care constituie
atracții turistice.
Pentru lucrările a-
părute în ultimii ani și
epuizate se vor publica
noi ediții îmbunătățite,
în sfîrșit, pentru a
aborda o tematică va-
riată în domeniul lite-
raturii turistice, se
proiectează cîteva lu-
crări cu caracter gene-
ral, care să prezinte
sub formă de ghiduri
turistice, diverse bo-
gății sau locuri isto-
rice ale țarii.
MARIA MUȘUROIU
DE IA MINISTERUL MpiMOi
în legătură cu examenele din se-
siunea de toamnă a anului școlar
1965/1966, Ministerul învățămîntului
face următoarele precizări:
1.	Examenul de bacalaureat la li-
ceele de cultură generală și de artă,
precum și examenul de diplomă la
liceele pedagogice de învățători și
educatoare și institutele pedagogice
de învățători se vor desfășura în-
tre 19—29 august 1966.
2.	Examenele de corigență pentru
clasele a Xl-a, cursuri de zi, serale
și învățămînt fără frecvență (clasa
a XH-a licee de artă), pentru anul
VI al liceelor pedagogice și anul
II al institutelor pedagogice de în-
vățători, cursuri de zi și învățămînt
fără frecvență și pentru clasa a IX-a
a școlii de 12 ani, cursuri serale, se
vor desfășura între 15—17 au-
gust a.c.
3.	Examenele de corigență la ce-
lelalte clase se vor desfășura după
cum urmează :
a) Clasele a VIII-a ale școlii gene-
rale și a IX-a (primul an de liceu)
cursuri de zi, învățămînt fără frec-
vență și clasele IX—X ale școlii de
11 ani de la liceele serale, între
25—27 august a.c.
b) Clasele a V-a, a Vl-a, a VII-a
ale școlii generale și clasele a IX-a
și a X-a (al doilea și al treilea an
de liceu) ale liceului de cultură ge-
nerală (de artă), cursuri de zi și în-
vățămînt fără frecvență, anii II și
III ai liceului pedagogic de învăță-
tori și educatoare și anul I al insti-
tutului pedagogic de învățători,
cursuri de zi și învățămînt fără frec-
vență, între 1—5 septembrie a.c.
4.	Concursul de admitere se va
desfășura în următoarele perioade :
a) în liceele de cultură generală,
de artă (muzică, arte plastice și co-
regrafie) — cursuri de zi — se va
desfășura între 1—7 septembrie a.c.
Probele practice Ia liceele de artă
au loc între 28—30 august a.c.
b) în liceele serale între 25—31
august iar la secțiile fără frecvență
ale liceelor de cultură generală în-
tre 20—25 septembrie a.c.
c) în institutele pedagogice de în-
vățători — cursuri de zi și învăță-
mînt fără frecvență — se organi-
zează între 20—30 septembrie a.c.
5.	Concursul de admitere pentru
ocuparea locurilor rămase libere la
clasele II—VIII și X Ia liceele de
muzică, arte plastice și coregrafie
se organizează între 7—12 septem-
brie a.c.
6.	Concursul de admitere în li-
ceele de specialitate și în școlile din
învățămîntul profesional și tehnic
se va desfășura în următoarele pe-
rioade :
a) în liceele industriale, agricole
și economice —. cursuri de zi, pentru
ocuparea locurilor rămase libere și
în liceele industriale și economice —
cursuri serale, între 1—7 septem-
brie a.c.
b)	în școlile profesionale —
cursuri de zi, pentru ocuparea locu-
rilor rămase libere, între 3—10 sep-
tembrie, iar în școlile profesionale
— cursuri serale între 26—30 sep-
tembrie a.c.
c)	în școlile tehnice de maiștri —
cursuri de zi și serale, între 3—10
septembrie a.c.
d)	în școlile tehnice pentru per-
sonal tehnic între 26—30 septem-
brie.
Concursul de admitere la cursu-
rile de zi ale liceelor de specialitate,
școlilor profesionale, școlilor teh-
nice de maiștri și ale școlilor teh-
nice pentru personal tehnic va fi
precedat de vizita medicală care se
va desfășura în primele două zile
premergătoare perioadelor mențio-
nate. Candidatii respinși la vizita
medicală se pot prezenta la con-
cursul de admitere pentru alte me-
serii sau specialități, pentru care
sînt apti medical.
CONCURS
INSTITUTUL DE ȘTIINȚE
PEDAGOGICE
anunță scoaterea la concurs a urmă-
toarelor posturi :
Cercetător științific principal, spe-
cialitatea pedagogie, sectorul Bazele
teoretice ale pedagogiei.
Cercetător științific principal, spe-
cialitatea pedagogie, sectorul Școala
generală.
Cercetător științific principal, spe-
cialitatea pedagogie agricolă, sectorul
Licee.
Cercetător științific principal, spe-
cialitatea pedagogie, sectorul Invăță-
mîntului profesional și tehnic.
Cercetător științific principal, spe-
cialitatea pedagogie-psihologie. Fi-
liala Cluj.
Cercetător științific principal, spe-
cialitatea pedagogie. Filiala Iași.
Cercetător	științific,	specialitatea
pedagogie, sectorul Educația în școală.
Cercetător științific. specialitatea
limba română, sectorul Științe uma-
niste.
Cercetător științific, specialitatea
limba română, sectorul Științe uma-
niste.
Cercetător științific, specialitatea
pedagogie, sectorul învățămîntul pro-
fesional si tehnic.
Cercetător științific, specialitatea
științe sociale, sectorul Științe uma-
niste.
Cercetător științific, specialitatea
pedagogie. Filiala Iași.
Muzeolog principal la Muzeul peda-
gogic.
Condițiile de participare au fost pu-
blicate în Buletinul Oficial al Repu-
blicii Socialiste România, partea
III-a, nr. 65 din 12 iulie 1966.
Informații suplimentare se pot lua
de la Secretariatul științific al Insti-
tutului din str. Sf. Apostoli nr. 14
București, telefon 15.32.00.
(Urmare din pag. l-a)
dul cum și-au petrecut concediul de
odihnă cadrele didactice în Predeal
este, cred, semnificativ să notez că
s-au organizat zilnic excursii și a-
proape în fiecare seară program la
Casa de cultură a stațiunii. Astfel,
grupurile de cadre didactice, din
seria 8—19 iulie, au participat la 10
excursii, în fiecare zl cîte una, la
Poiana Țapului. Azuga, Pîrîul Rece,
Bran, Brașov, Bușteni etc.
Discutînd despre modul cum și-a
organizat concediul de odihnă, prof.
Nicolae Amza din Capitală a făcut
o remarcă pe care am simțit nevoia
de a o reda. Pe lîngă alte cerințe, la
împlinirea cărora în marea lor ma-
joritate cadrele didactice primesc
un substanțial ajutor din partea
statului sau a sindicatelor, a spus
el, buna organizare a concediului
de odihnă este o chestiune, printre
altele, de pricepere și fantezie. Am
observat că spiritul de inventivita-
te pentru a-ți organiza un concediu
de odihnă cît mai interesantă și
reconfortantă, este tot atît de necesar
ca și în munca obișnuită a profeso-
rului. Placiditatea obosește chiar și
în concediu, așa cum obosește și în
muncă.
Credincios principiilor enunțate,
profesorul Amza și-a propus să-și
facă și din odihna la Predeal prilej
La odihnă
de încercare a spiritului său inven-
liv: excursiile făcute Ia Bran sau
Pîrîul Rece f-au oferit, de pildă,
prilejul de a încerca să ghicească la
tovarășii adhoc de călătorie locali-
tatea de baștină sau de muncă, ple-
cînd de la limbajul lor. încercarea
a fost presărată de discuții de dia-
lectologie, de glume și s-a încheiat
cu prietenii.
Sinaia mi s-a părut aglomerată și
zgomotoasă. Numărul cadrelor di-
dactice care s-au aflat în stațiune
la odihnă în prima jumătate a luni
iulie depășea cifra de 150, Cei mai
mulți erau cu familiile. Am reținut
mai ales numărul mare de învăță-
tori și profesori tineri, alura lor
sportivă, veselia contaminantă.
Aveau aceleași aprecieri elogioase
pentru străduințele depuse ca
odihna să le fie cît mai plăcută și
instructivă. învățătoarea. Mariana
Danciu din Iași și-a îndreptat pre-
ferințele către drumețiile spre
virfurile Bucegilor. A și fost pe
Omul, Postăvarul, Babele. Era pen-
tru prima dată în stațiune și rămă-
sese profund impresionată de pito-
rescul împrejurimilor Sinaiei. Dumi-
tru Popescu din regiunea Argeș,
Edith Szabo din Cluj, Maria Negută
din Oltenia, și-au organizat un pro-
gram comun : o zi de drumeție spre
cabane și vîrfuri, o zi la Casa de
cultură, unde au avut Ia dispoziție
săli de lectura, sport, audiții muzi-
cale.
Am întîlnit pe Valea Prahovei
învățători și profesori din diferite
colțuri ale tării cu preocupări și
preferințe diferite. Unii se străduiau
să nu-și amintească nimic din preo-
cupările lor obișnuite, alții erau
dornici să afle amănunte despre
munca tovarășilor de odihnă. Am
aflat și de colecționari care, colin -
dînd cărările munților și-au adunat
amintiri folositoare, de altfel. în
activitatea lor de educatori. Unii au
strîns diferite plante, alții și-au
completat colecțiile unor pietrare și
alții au strîns ciuperci sau bizare
alcătuiri de ramuri, sau vederi, sau
fotografii. Gusturi diferite, preocu-
pări diferite. Din toate am desprins
însă o notă comună : bucuria de a
beneficia de o binemeritată odihnă,
de a-și reîmprospăta forțele pentru
un nou an de muncă. Si am mai
desprins un adevăr la care s-a refe-
rit, de altfel, și profesorul Nicolae
Amza — dacă pentru buna organi-
zare a programului diferitelor acti-
vități oferite elevilor în timpul va-
canței răspunderea principală cade
în sarcina școlii, educatorilor, folo-
sirea concediului de odihnă al învă-
țătorilor și profesorilor în cel mai
plăcut și interesant mod depinde în
primul rînd ei înșiși, de propria lor
fantezie.
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA î București, Piața Scinteii nr. 1. Telefon 17.60.20. Abonarnentela se fac la oficiile poștale, factorii poștali și la difuzorii din unitățile de învățămînt. Tiparul : Combin atul Poligrafic Casa Scinteii. Piața Scinteii, București
40131