PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA.
4 pag. 25 bani
EDITATĂ DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI Șl COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVÂTÂMlNTSI CULTURĂ
rAnul XVIIH
Nr. 853
Vineri 3 iunie
1966
WNE Șl
EUMIWI
Se încheie cursurile, se deschide
perioada examenelor. O perioadă
încărcată: examene de absolvire,
concursuri de admitere, examene de
maturitate, examene de diplomă și
iarăși examene de admitere. O pe-
rioadă importantă : se confruntă, se
verifică și se stabilesc valorile inte-
lectuale acumulate de-a lungul unui
imens șir de zile de școală.
Oricît am încerca să prezentăm
examenele la un mod edulcorat, pe-
dalînd pe tema florilor care vor
garnisi masa comisiilor de exami-
nare, a hainelor sărbătorești ale ele-
vilor și a surisurilor încrezătoare și
încurajatoare ale profesorilor, a-
ceastă verificare de capacitate spiri-
tuală are o esență mai profundă.
Cel mai adesea, examenele sînt
întimpinate (e vorba de elevi) cu oa-
recare îngrijorare, dacă nu chiar cu
teamă — și aceasta pentru că orice
examinare comportă pentru ei, ori-
cit de bine ar fi pregătiți, o anume
doză de risc, un procent de nesigu-
ranță. Oricînd pe unul din bilețelele
împrăștiate pe masa din fața comi-
siei poate să apară acel subiect
(probabil singurul dintre toate) mai
puțin cunoscut, oricînd memoria,
prima armă a oricărui candidat la
examen, poate juca o festă, oricînd
logica simplă a unui raționament
care altă dată ar fi funcționat
prompt și spontan poate porni, sub
presiunea emoției de moment, pe o
cale incilcită.
Și apoi, mai e ceva — un element
esențial în desfășurarea examenelor.
Acest „ceva“ reprezintă examina-
torul. Examinatorul este una din
marile probleme pe care și le pun
copiii în preajma examenelor. „Cine
o să fie la cutare materie ?“, „Cu
cine o să dăm la cutare obiect ?“.
S-ar putea crede că toți elevii își
doresc niște examinatori blînzi, care
să-i privească duios cind dau un
răspuns trăznit sau să-i mingîie pa-
tern pe cap după ce au stat „de
lemn“ în fața tablei uitîndu-se la o
problemă ca mița în calendar. Oricît
ar părea de ciudat, am constatat, in
urma unei sumare anchete între-
prinse printre elevi, că adevărul
este cu totul altul. „Spaima" lor nu
o constituie examinatorii cei mai
exigenți, după cum in categoria
examinatorilor preferați nu intră cei
mai blînzi. Cercetînd lucrurile mai
îndeaproape, descoperim cu totul
alte criterii, pe care le-am putea în-
globa intr-unui singur — acela al
conduitei examinatorului.
Sînt categorisite, după acest crite-
riu, citeva tipuri de examinatori pe
care elevii nu vor să-i întilnească
la examene și — mărturisim — nici
noi.
Tipul numărul 1 — sever, dușmă-
nos, blindat într-o aprigă prejude-
cată : „Nu știți nimic, credeți că
examenul Ia mine e joacă, vă arăt
eu ! Dacă la mine trece jumătate, e
mult". Atitudinea lui e, nu rareori,
premeditată. Examinatorul vrea să i
se ducă buhul, să se știe cine este el.
Sclav al acestui vis de vedetă, nu
examinează, ci caută victime. O
ezitare, o nesiguranță, și elevul
care pînă la un moment dat a răs ■
puns corect își va întrerupe cursa
sub sclipirile reci ale ochilor, sub
șfichiul ironiilor sau al întrebărilor
sale glaciale.
Tipul (era să zic inamicul) numă-
rul 2 e „sfinxul". E sever ? E blajin ?
E bun ? E rău ? Nu se știe, căci el
tace, cu o înfățișare de piatră. Elevii
vin, trag subiectele, își expun cunoș-
tințele și opiniile, ezită, se încurcă,
se descurcă, continuă. El tace și chi-
pul lui, adincit într-o liniște budistă,
nu exprimă nici durere, nici întris-
tare, nici bucurie, nici aprobare, nici
dezaprobare, nici nimic. Firește, la
examen elevul nu mai trebuie să fie
îndrumat, ajutat, sau, mai rău, în-
curcat cu întrebări. Dar cu sfineșii
e tare greu să dai examen.
Ar mai fi, in ordine, tipul distra-
tului. Cu distratul e așa : tu vor-
bești, vorbești, el dă din cap, suride,
te aprobă și la urmă pune o între-
bare de te gindești dacă n-ar trebui
să o iei de la început. Pe ce își dă
nota un astfel de tip, e un mister.
Mai rău e cu tipul vinătorului.
Pentru el, toți sînt delincvenți. Ur-
mărește fiece mișcare cu ochi de
linx. O șoaptă, un freamăt de hîrtie,
un creion scăpat pe jos e un semnal
de alarmă. Elevii, încremeniți, se
tem și să respire. Numai bună psi-
hoză pentru examene !
Care este totuși examinatorul
preferat ? Profesorul corect, la care
simți o singură preocupare : să mă-
soare în chipul cel mai exact cunoș-
tințele candidaților, pe care îl vezi
cum se bucură cind elevii răspund
bine și cit se necăjește cînd ii des-
coperă pe cei nepregătiți. Profesorul
care știe să deosebească ceea ce este
greșeală întîmplătoare de ceea ce
este slaba pregătire generală. Profe-
sorul care regretă sincer cînd
„cade" un elev și este fericit alături
de cei care au trecut examenul cu
succes.
Se apropie vacanța de va-
ră, cu întregul ei cortegiu de
bucurii.
De fapt, pentru cei mici
a. și sosit, li întîlnim de
citeva zile, însoțiți de învăță-
tori, pretutindeni: pe stră-
zile orașelor admirînd noile
blocuri, în parcurile umbroa-
se, jucînd mingea, la filme și
spectacole programate special
pentru ei. Iar peste citeva
zile, trenuri cu ferestele îm-
podobite de chipurile lor ve-
sele vor porni de-a lungul și
de-a latul patriei spre tabe-
rele amenajate în cele mai
pitorești locuri sau în ex-
cursii care le vor dezvălui
celor mai mici cetățeni mari-
le bogății și frumuseți ale
țării.
Pentru cei mari, vacanța
va fi la fel de darnică, de
plină de bucurii. Ca urmare
a grijii calde, părintești pe
V. OCTAVIAN
Vacanța
care partidul o poartă copiilor
poporului, sume importante
din bugetul statului au fost
investite și în acest an pen-
tru amenajarea și înzestrarea
unui număr însemnat de ta-
bere la munte sau la mare,
în locurile cele mai pitorești
ale țării, pentru organizarea
excursiilor. Continuîndu-se
frumoasa tradiție ce s-a
creat în viața învățămîntului
nostru, se vor organiza și în
vara aceasta 92 de tabere de
odihnă, 8 tabere sportive și
2 tabere internaționale, pre-
cum și tabere de instruire a
activului U.T.C. In toate a-
ceste tabere vor fi cuprinși
aproape 100 000 elevi.
Multe tabere și-au mărit
capacitatea de cuprindere.
Numai la tabăra din Năvo-
dari vor fi cuprinși peste
9 000 de elevi, care se vor
bucura de tratament helio-
marin și de frumusețea pei-
sajului mării, a litoralului.
Peste 4 000 de elevi își vor
petrece vacanța la Bucșoaia,
în regiunea Suceava, alți
4 000 de elevi vor pleca la
Homorod, în regiunea Mu-
reș-Autonomă Maghiară, a-
proape 5 000 la Sinaia, 3 500
la Cheia, în regiunea Plo-
iești, alte citeva mii la Bran
și la Timiș, în regiunea
Brașov. Peste 83 000 de elevi
vor cutreiera țara în cadrul
excursiilor interregionale și
milioane de elevi vor putea
cunoaște frumusețea, bogății-
le și realizările din regiunile
lor natale, tezaurul cultural-
artistic al acestora, monu-
mentele și locurile istorice,
cetățile, muzeele care vor-
besc despre lupta de veacuri
a poporului nostru, a clasei
muncitoare condusă de par-
tid, pentru independența na-
țională și socială, pentru
dreptate sociala. In nume-
roase localități din țară se
vor organiza centre cultural-
sportive, care vor desfășura o
frumoasă activitate educativă
cu elevii, cu deosebire ex-
cursii, drumeții și serbări
cîmpenești.
Romantismul jocurilor de
tabără, farmecul șezătorilor,
entuziasmul întrecerilor spor-
tive, vizitele în întreprinderi,
muzee și expoziții, întîlnirile
cu oameni de știință și ar-
tă — toate activități îndră-
gite de elevi — nu vor lipsi
din programul taberelor, al
centrelor cultural-sportive, al
excursiilor. Ele vor îmbogăți
mintea și sufletul copiilor cu
noi cunoștințe, cu noi frumu-
seți.
La 1 iunie s-a deschis la București, în Pavilionul C din Parcul de culturi
și odihnă Herăstrău, Expoziția naț ională de desene ale copiilor și tine-
retului școlar. In fotografie: un colț din expoziție.
C1HCIWIE ELEVULUI CONTEMPORAN
Diferă elevul contemporan de elevii de odinioară ? Ce factori influențează
dezvoltarea capacităților lui intelectuale ?
Prof. univ. doctor docent
STANCIU STOIAN
membru corespondent al Academiei
Evaluarea capacităților elevului contemporan constituie o
cheie de boltă în stabilirea științifică a conținutului procesu-
lui de învățămînt pe diferitele trepte ale acestuia.
Specialiștii au abordat în mod deosebit această problemă,
în special prin prisma aspectului ei bio-psihologic, punctele
de vedere exprimate fiind pînă într-un trecut apropiat foarte
controversate. Astăzi putem să ne referim, cel puțin în ceea
ce privește dezvoltarea fizică a copiilor și adolescenților din
țările înaintate din punct de vedere economic și cultural, la
o serie de date certe.
Aș porni nu de la datele precise biez-antropologice, ci de la
o imagine de mare plasticitate apărută recent într-o revistă.
Fotografia înfățișa un grup de elevi privind uimiți, într-un
muzeu, armurile cavalerilor medievali, pe care ei le depășeau
în înălțime cu mai bine de două palme. într-adevăr putem
afirma fără greș că vestiții eroi ai lui Walter Scott erau cu
mult mai scunzi decît tinerii din zilele noastre. Probabil că
niște uriași ai Evului Mediu ar fi părut în epoca noastră de-a
dreptul mici alături de tinerii care alcătuiesc oricare selec-
ționată de baschet.
Firește, aceste singure elemente, nu ne pot duce la con-
cluzii în sfera activității intelectuale. De altfel, nu intențio-
năm să adîncim în continuare datele bio-psihologice ale
problemei, lăsînd acest aspect în seama specialiștilor.
Factorul bio-psihic se asociază însă strîns cu un alt factor,
care condiționează într-o măsură deosebită dezvoltarea inte-
lectuală a tînărului contemporan — mediul cultural. Pornind
chiar de la cadrul familial existent astăzi în țara noastră, este
evident că altfel se conturează mediul de formare intelec-
tuală a copilului acum, cînd în foarte multe familii există
cel puțin un membru dispunînd de studii medii sau profe-
sionale și altul era cadrul atunci cînd un mare număr de pă-
rinți nu aveau nici un fel de știință de carte.
In timpurile noastre contribuie masiv la ridicarea nivelului
cultural mijloacele tehnice. Filmul, radioul, televiziunea au
în această privință o pondere deosebită.
(Continuare în pag. a 3-a)
Conf. univ. doctor
URSULA ȘCHIOPII
Asupra formării profilului psihologic al elevului contempo-
ran acționează multilateral toate schimbările vieții sociale,
începînd cu acele ce se subînțeleg în noțiunea de nivel de
trai și sfirșind cu acelea ce so cuprind în ideea de stil de
viață.
Deoarece trăim în mijlocul unei societăți în plin avint, ne
scapă uneori modul în care acționează coordonatele ei mai
importante emancipînd, o dată cu mentalitatea adultilor im-
plicați mai direct în tensiunea transformărilor, mentalitatea
consumatorului minor de viață, elevul. Figura lui, foarte des
întîlnită, deoarece tot tineretul țării este practic integrat in
această „funcționalitate" socială, are o serie de caracteristici
proprii. Trăind într-o societate care dezvoltindu-se vertiginos
antrenează alături de progresul economic o amplă mișcare
culturală și științifică propagată prin numeroase instituții
create anume pentru satisfacerea trebuințelor cultural-științi-
fice, elevul devine consumator a numeroase bunuri materiale
și spirituale. Aceste bunuri, care circulă liber în societate,
exprimînd bogăția ei, îi dau posibilitatea de a trăi la un
nivel avansat de cunoștințe și gindire. In acest context, chiar
școlarii mici minuieso cu îndemînare butoanele aparatului de
radio cu transistori, folosesc cu ușurință telefonul, știu su
diferențieze după construcție motorul unei mașini de al alteia,
cunoscind un mare număr de mărci de autoturisme, știu uti-
liza un aparat de fotografiat, cunosc în anii adolescenței cel
puțin o limbă străină, participă la competiții culturale și spor-
tive în proporție de masă. Antrenarea socială multilaterală
face ca elevul contemporan să aibă o atitudine de recepțio-
nare foarte deschisă fată de tot ce apare nou, modern, în
consumurile tehnice, în viața culturală. Un foarte subtil psi-
holog povestea nu de mult că a efectuat un mic studiu asu-
pra orientării spațial-vizuale a oamenilor de 30—40 ani și
a copiilor de 8—10 ani la auzul unui avion supersonic. In
timp ce adultii au căutat după zgomot locul de unde trebuia
să apară avionul, copiii au efectuat cu foarte mare viteză o
mișcare de orientare spre locul unde urma să dispară acesta.
Fenomenul este semnificativ în ceea ce privește adaptarea
elevului contemporan Ia dimensiunile cele mai subtile ale
perceperii de , tip contemporan.
Cercetător științific doctor
MIRCEA STERIADE
în discutarea problemei capacităților elevului contempo-
ran se impune să pornim de la un fapt pe care îl subli-
niază de altfel majoritatea cercetărilor : elevul de astăzi se
află sub acțiunea unor mijloace diferite de dobîndire a
cunoștințelor, pe de o parte modul organizat, statuat de
disciplina școlară a învățămîntului tradițional, pe de altă
parte asaltul continuu al mijloacelor de informare audio-
vizuală pe care i le pune la dispoziție civilizația modernă,
cum sînt de pildă radioul, televiziunea și filmul. Aceasta
lărgește la proporții încă necunoscute modalitățile de a in-
fluența favorabil capacitatea elevilor de asimilare a cunoș-
tințelor și (de ce nu ?) de a modela încă de pe băncile
școlii oameni cu vocații reale. Esențial este însă să încetăm
a considera elevul ca pe un depozitar pasiv de date, con-
ferindu-i aptitudinea de a participa activ Ia procesul de
învățămînt, stimulîndu-i interesul, deșteptînd valențele sale
afective. „La memoire est aux ordres du coeur“, maxima
lui Rivarol, nu este o simplă vorbă de duh, ci o cugetare
întărită de toate rezultatele cercetărilor moderne asupra
stocaj ului informațiilor.
Nu este aici, desigur, locul unei expuneri asupra procese-
lor neuronale ce stau la baza remanentei mesajelor cu care
sistemul nervos este alimentat. Ajunge să spunem că ve-
chiul adagiu după care repetiția îndelungată asigură fixarea
urmelor de memorie a fost confirmat de J. C. Eccles, care
a demonstrat cu o mare eleganță experimentală creșterea
prelungirilor celulei nervoase, a suprafețelor sale de contact
și deci o creștere a conductibilității într-o regiune solici-
tată prin trecerea repetată a influxului nervos. în felul
acesta, procesul de „învățare", de „asociație" în sensul cel
mai larg al cuvîntului, este grefat pe structura cerebrală.
Nu este însă mai puțin adevărat că circuitele nervoase
corticale fixează „urma" diverselor evenimente (sau, cu alte
cuvinte, memorează) fiind supuse în permanență bombar-
damentului tonigen al unor structuri subcorticale care le
întrețin și le ușurează activitatea, structuri cerebrale cu
rol de dinamizare, de activizare a procesului de memorare.
Asemenea structuri (ca hipotalamusul și rinencefalul) sînt
îndeosebi cele implicate în procesele afective, iar din pune-
(Continuare în pag. a 3-a)
(Continuare în pag, a 3-a)
De la aflarea enunțului la rezolvarea problemei dinamica gîndirii elevului contemporan înregistrează valori deosebit de înalte.
Frumoasă
ești, ;
copilărie
Mă intona in copilări^ Cm
copilăria mea, ca tntr-vm
vers inefabil, vesel ți
deopotrivă, de fiecare dati
cu același dor ascuns, cu
aceeași nedefinită plăcere.
Păstrez și acum printre
manualele mele, ca pe o sfin-
tă relicvă, tăblița pe care am
zgîriat prima linie. Alături,
poza școlii bătrîne, a școlii
vechi cum e numită astăzi,
care s-a dărimat nu demult
de ploi și bătrînețe.
Un fost profesor de la
„padagogica" din Arad mi-a
amintit cu delicatețe că la
intrarea în școală, în anul I
adică, promoția noastră fuse-
se botezată în glumă: „clasa
opincuțelor". Asta e așa și
chiar eu urmăream într-o di-
mineață 10 perechi de ase-
menea opinci aliniate la ușa
dormitorului.
Am învățat să conjug ver-
bul „a trăi" cînd undeva, de-
parte, bubuiau tunurile și
cînd pe cîmpurile de luptă
mureau oameni. Am învățat
să conjug verbul „a mînca"
după o cură de „mîncare de
lobodă", pe vremea cînd nu
știam ce culoare are ciocola-
ta. Am prieteni de pruncie
care .toată „primara" au în-
vățat-o pe cărți de împru-
mut. Un văr al meu dintr-un
cătun de 20 de case poate fi
socotit un veritabil „globe-
trotteur" dacă adunăm nu-
mărul kilometrilor dus-întors
făcuți pînă la școala din sat.
Am văzut primul film în
1947, un film proiectat de un
aparat care funcționa pare-
mi-se pe principiul... lanter-
nei magice. Am jucat fot-
bal cu pasiune și tenacita-
te lovind cu poftă un ciorap
cazon umplut cu cîlți. Știam
„după ochi" felul și calibrul
obuzelor și „după ureche"
marca avioanelor trecînd în
crucea nopții peste inima
mea...
Și totuși, am avut o copi-
lărie. Mă gîndesc la ea acum,
în pragul verii 66. Mă uit la
copii, la ochii lor. Știu ce
gîndesc, cum trăiesc, ce vi-
sează. Le-am citit în ochi
bucuria la ziua lor.
O țară întreagă i-a sărbă-
torit.
In ziua de început a lui iu-
nie hărăzită calendaristic ca
deschizătoare a verii, cumulat
cu frenezia și entuziasmul ce-
lor mici, am repetat (a cita
oară în ultimii ani ?): fru-
moasă, ești copilărie !
MIRCEA MICU
Artiștii
de mîine
DEZCATrSRI DESPRE MODERNIZAREA ÎNVĂȚĂMINTULUI
La sesiunea Societății de știința
istorice și filologice
Societatea de științe istorice și fi-
lologice a organizat recent, la Cluj,
o sesiune metodico-științifică pe țară
consacrată temei ,.Folosirea mijloa-
celor moderne audio-vizuale în pre-
darea istoriei, a limbii și literaturii
române și a limbilor străine în în-
vățămîntul de cultură generală". La
lucrările acestei sesiuni, care a avut
un amplu caracter de masă, au par-
ticipat membri ai Societății de ști-
ințe istorice și filologice, reprezen-
tanți ai tuturor filialelor și subfili-
alelor sale, ai secțiilor de învăță-
mint regionale, numeroase cadre
didactice din orașul și regiunea
Cluj. Au asistat prof; univ. Miron
Constantinescu, adjunct al ministru-
lui învățămintului, acad. prof. Cons-
tantin Daicoviciu, rector al Univer-
sității din Cluj, reprezentanți ai
organelor locale de partid și de stat,
ai Institutului de științe pedagogice,
ai Editurii didațtice și pedagogice.
Coordonate ale progre-
sului științific în pedago-
gia modernă
Desfășurate în decurs de două
zile, lucrările sesiunii au prilejuit
un rodnic schimb de idei, fie prin
intermediul unor interesante refe-
rate și comunicări științifice, fie
prin acela al dezbaterilor pe margi-
nea unor expuneri demonstrative.
Astfel, în prima zi, după cuvîntul
de deschidere al prof. Ion Drago-
mirescu, vicepreședinte al ' Societă-
ții, a fost prezentat referatul „Rea-
lizările și perspectivele filialei Cluj
a Societății de științe istorice și fi-
lologice în domeniul activității me-
todico-științifice", de către prof. univ.
Ștefan Pascu, membru corespondent
al Academiei Republicii Socialiste
România, președintele filialei Cluj a
Societății. Participantii la sesiune au
audiat în continuare comunicarea
„Lingvistica modernă și problemele
limbilor vii", prezentată de prof.
univ. Boris Cazacu, membru cores-
pondent al Academiei Republicii
Socialiste România. într-o succintă
expunere, riguros organizată, auto-
rul comunicării a consemnat pro-
gresele realizate în lingvistica struc-
turală, în fonetica corectivă și
în psiholingvistică, progrese care
obligă la reorganizarea sistemului
de predare a limbilor străine, la o
revizuire a principiilor metodologi-
ce care stau la baza acestuia. Tre-
cînd în revistă principiile lingvisti-
cii moderne în legătură cu studiul
limbilor străine, prof. univ Boris
Cazacu s-a referit la valorificarea
în acest domeniu a rezultatelor u-
nei noi ramuri a cercetării lingvis-
tice — lingvistica aplicată — la
problemele pe care le ridică rapor-
tarea unei limbi străine la limba
maternă, la locul metodelor tradiți-
onale în procesul aplicării metode-
lor moderne etc.
Probleme interesante a cuprins
și comunicarea „Unele aspecte ale
modernizării predării istoriei", ela-
borată de lector univ. Eliza Bich-
man, lector univ. Lucia Georgian,
cercetător științific Constantin Dinu
și conf. univ. Aron Petric, care a
subliniat că în acest domeniu a mo-
derniza înseamnă a găsi căi, meto-
de și procedee noi de aplicare a
principiilor didactice, a îmbina în
chip judicios tradițiile progresiste
cu ceea ce e nou în gîndirea peda-
gogică mondială, pentru a folosi în
chip cît mai corespunzător cerințe-
lor actuale, pe baza metodologiei
marxist-leniniste, conținutul faptic
al istoriei. în legătură cu aceasta
s-a vorbit despre organizarea vizi-
telor la muzeele de istorie, despre
explicațiile care trebuie date elevi-
lor în timpul acestor vizite, despre
folosirea materialelor muzeistice în
școli etc. Prezentînd principalele
aspecte ale folosirii mijloacelor au-
dio-vizuale în oțele • de istorie, au-
torii comunicării au pledat atît îm-
potriva fetișizării acestora, cît și îm-
potriva considerării lor ca simplu
mijloc de sporire a atrâctivității
lecțiilor, menționînd că particulari-
tățile istoriei ca știință obligă la fo-
losirea mijloacelor audio-vizuale în
măsura în care este vorba de eve-
nimente și întîmplări concrete. Co-
municarea s-a ocupat pe larg și de
activizarea elevilor în timpul lecți-
ilor în care se utilizează mijloace
audio-vizuale, subliniind necesitatea
ca elevii să fie solicitați la comen-
tarea exponatelor sau a textelor so-
nore.
Comunicarea „Metode și procedee
moderne în predarea limbii și lite-
raturii române", elaborată de conf.
univ. Emilia St; Milicescu, conf.
univ. G. G. Ursu, lector univ. Virgil
Dron și prof. Ștefania Golopenția, a
tratat problem? legate de moderni-
zarea programelor și manualelor
pe baza cărora se realizează preda-
rea limbii și literaturii române.
Considerînd că noțiunea de moder-
nizare implică și pe aoeea de înaltă
cultură pedagogică și de specialita-
te, autorii au insistat totodată asu-
pra necesității de a se acorda o a-
tenție sporită pregătirii corpului
profesoral în domeniul metodologiei
moderne. în continuare, comunica-
rea s-a ocupat de condițiile pe care
trebuie să le îndeplinească mijloa-
cele audio-vizuale, arătînd cum tre-
buie utilizate benzile de magneto-
fon și discurile cu înregistrări de
texte literare, diafilmele și diapozi-
tivele. vitrinele literare și hărțile
literare, subliniind faptul că rolul
lor în predare depinde de valoarea
care li se conferă — de auxiliar sau
de element de prim ordin al lecției.
Probleme interesante din același
domeniu s-au ridicat și în comuni-
carea intitulată „Mijloace moderne
în predarea limbilor străine", ela-
borată de conf. univ. Ion Brăescu,
lectori univ. Sorina Bercescu și
Liubov Dudnicov, asist, univ. Adri-
an Nicolescu, prof. emerit Ion Vicol,
prof. Mariana Țăranu și prof. Maria
Luiza Ungureanu. Pornind de Ia
cele patru etape stabilite de meto-
dologia moderpă în legătură cu în-
sușirea limbilor străine — înțele-
gerea, vorbirea, citirea și scrierea —
comunicarea a analizat rolul mij-
loacelor audio-vizuale în fiecare
dintre aceste etape.
Concretizări în expuneri
demonstrative
Cea de a doua zi a sesiunii a fost
consacrată prezentării unor expu-
neri demonstrative în cele trei sec-
ții : de limbă și literatură română,
de istorie și de limbi străine. în
secția de limbă și literatură româ-
nă, prof. Lucian Bogdan a prezen-
tat expunerea „George Coșbuc, via-
ța și opera”, iar prof. Claudia Bar-
bui’a expunerea „Oglinda satului
moldovenesc în opera lui Ion Crean-
gă". în secția de istorie au fost pre-
zentate expunerile „Răscoala popu-
lară condusă de Tudor Vladimires-
cu“ (prof. Dumitru Roșcău), „Româ-
nia între anii 1859—1866. Reformele
lui Al. I. Cuza“ (prof. Aurel Dună-
reanu) și „Renașterea artei în Ita-
lia" (prof. Agneta Ditrai). în secția
de limbi străine au avut loc expu-
neri demonstrative de limba rușă
(prof. Elena Popovici), de, limba
franceză (prof. A. Cesăreanu) și de
limba engleză (prof. Mariana Lowi).
Expunerile au prilejuit ample dez-
bateri, în cadrul cărora s-au făcut
numeroase propti cri legate de mo-
dernizarea predării. Astfel, în secția
de limba română, prof. Timotei Pe-
tride din Brăila sublinia, referin-
du-se la propria sa experiență, căe-
ficiența materialelor audio-vizuale
depinde în bună măsură de valoa-
rea lor artistică. De aceea este ne-
cesar să se exercite un control rigu-
ros al materialelor audio-vizuale și
din acest punct de vedere. Punînd
de asemenea accentul pe calitatea
diafilmelor, a imprimărilor pe ban-
dă de magnetofon etc., prof. Ileana
Cernescu din Timișoara a propus ca
profesorii să alcătuiască discoteci și
filmoteci cuprinzînd cele mai bune
materiale audio-vizuale. Prof. Aspa-
sia Vasiliu din Ploiești, apreciind
valoarea confruntărilor de opinii în-
tre profesori pe problemele moderni-
zării predării, sugera să se organi-
zeze discuții pe această temă pe plan
regional și raional. Conf. univ Geor-
geta Munteanu, șefa catedrei de me-
todică de la Universitatea din Cluj,
i-a solicitat pe profesori să țină le-
gătura cu colectivul acestei catedre
pentru a găsi, prm eforturi comune,
cele mai indicate soluții la proble-
mele privind modernizarea.
în discuțiile purtate în secția de
istorie, un loc important l-a ocupat
problema dozării materialelor au-
dio-vizuale. Prof. Nora Costescu
din Ploiești a relevat necesitatea de
a selecta cu grijă aceste materiale,
alegînd numai ceea ce respectă a-
devărul istoric. Prof. Vasile Po-
peangă s-a referit Ia ponderea pe
care trebuie s-o aibă în lecție ma-
terialele audio-vizuale în raport cu
explicațiile profesorului, așa fel în-
cît acestea să se completeze reci-
proc, să nu fie folosite unele în dau-
na celorlalte. Prof. Grigore Ștefan
din Arad a stăruit asupra faptului
că utilizarea materialelor audio-vi-
zuale trebuie să fie subordonată
scopului lecției.
Luînd cuvîntul în secția de limbi
străine, conf. univ. Clara Chiosa a
insistat asupra relațiilor dintre teo-
ria și practica predării, arătînd ne-
cesitatea ca profesorii să-și însu-
șească un solid bagaj de cunoștințe
în această direcție. Prof. Marcel Sa-
raș a relevat experiența dobîndită
în urma utilizării laboratorului de
fonetică de la Liceul „Ion Neculce"
din București, relevînd faptul că
cele mai moderne mijloace pot ră-
mîne neeficiente dacă nu sînt utili-
zate în mod științific. Ducînd mai
departe această idee, prof. Ion Bîzu
din Ploiești a susținut necesitatea
ca profesorii de limbi străine să-și
însușească o largă cultură lingvisti-
că și psihologică pentru a putea so-
luționa cu succes problemele prac-
tice ale pedagogiei moderne.
Forța creatoare a pro-
fesorilor
La sfîrșitul lucrărilor sesiunii
participanții au putut face bilanțul
unei bogate și rodnice activități.
Actualitatea tematicii sesiunii, nu-
meroasele probleme care s-au ridi-
cat în cadrul discuțiilor, opiniile
formulate, au furnizat un amplu
material de natură să slujească la
ridicarea nivelului predării limbii
și literaturii române, istoriei, limbi-
lor străine. Luînd cuvîntul în ple-
nara sesiunii, acad. prof. Constantin
Daicoviciu, rectorul Universității
clujene, a arătat că dezbaterile vor
contribui și la ridicarea nivehf.ui
activității în facultățile care pregă-
tesc viitorii profesori. Insistînd asu-
pra problemelor legate de formarea
profesorilor, vorbitorul a subliniat
că eficiența mijloacelor moderne
de predare depinde în mod hotărî-
tor de modul cum sînt utilizate. Va-
loarea cea mai de seamă, valoarea
fundamentală, cheia cheilor învăță-
mîntului — a spus acad. prof. C.
Daicoviciu — rămîne omul, profeso-
rul. Numai cu oameni bine instru-
iti, cu oameni de înaltă ținută mo-
rală vom putea ridica învățămîntul
la înălțimea marilor cerințe ale e-
pocii și ale patriei noastre.
Ideile, părerile formulate în co-
municări și în cadrul discuțiilor nu
s-au rezumat la simple teoretizări,
ci au avut în vedere practica ime-
diată. Referindu-se la acest fapt,
conf. univ. Emil Boldan, secretar
general al Societății de științe isto-
rice și filologice, a arătat cum va
acționa Societatea pentru a traduce
în viață cele mai valoroase dintre
ideile rezultate din dezbateri, pentru
a-i ajuta pe profesori să aplice în
practica lor la catedră exigențele
metodelor moderne de predare.
Apreciind valoarea acestei sesi-
uni, prof. univ. Ștefan Pascu a re-
levat totodată că tematica ei răs-
punde cerințelor actuale ale socie-
tății noastre, care impun moderni-
zarea științelor, a metodelor de
muncă din orice domeniu, extin-
derea cercetării științifice, a expe-
rimentelor. Stimulînd în această
direcție forța creatoare a profesori-
lor din învățămîntul de cultură ge-
nerală, Societatea de științe isto-
rice și filologice sprijină publicarea
unor lucrări științifice aparținînd
acestora, îi ajută să-și îmbunătă-
țească activitatea de cercetare. In
numele conducerii filialei Cluj prof.
Ștefan Pascu a subliniat hotărîrea
acesteia de a sprijini și pe mai de-
parte activitatea profesorilor, sti-
mulînd îndeosebi munca științifică
menită să contribuie la ridicarea ni-
velului predării în învățămîntul de
cultură generală.
Mulțumind conducerii Ministeru-
Desenarea pe ta-
blă a schemei, para-
lel cu efectuarea
practică a experien-
ței constituie una
dintre formele cele
mai eficiente de fi-
xare a cunoștințelor.
In clișeu: o lecție
de fizică la Liceul
nr. 2 din Bacău.
lui învățămintului și Societății de
științe istorice și filologice pentru
organizarea acestei importante sesi-
uni în orașul Cluj, tov. Sabina
Constantin, vicepreședintă a Comi-
tetului executiv al Sfatului popular
al regiunii Cluj, a arătat că schim-
bul de experiență prilejuit de a-
ceasta a furnizat valoroase învăță-
minte pentru munca pedagogică a
profesorilor din regiune.
Utilitatea confruntărilor
de opinii
în cuvîntul de încheiere a lucră-
rilor sesiunii, prof. univ. Miron
Constantinescu, adjunct al minis-
trului învățămintului, a făcut unele
considerații privind stadiul dez-
voltării învățămintului și al cer-
cetărilor în domeniul științelor
pedagogice din țara noastră în
raport cu cercetarea pedagogică și
învățămîntul mondial, subliniind
faptul că școala românească se pre-
zintă, pe plan mondial, la un nivel
foarte ridicat atît din punct de ve-
dere al conținutului cît și al mijloa-
celor materiale. Pentru ridicarea în
continuare a calității învățămîntu-
lui, pentru modernizarea lui — a
spus vorbitorul — sînt de o incontes-
tabilă utilitate consfătuirile, con-
fruntările de opinii, schimbul de
idei între pedagogi, dezbaterile pur-
tate în presa centrală și în presa
pedagogică. Punînd în lumină pă-
reri diferite, ele stimulează gîndi-
rea Și creează posibilitatea alegerii
celor mai bune soluții. Precizînd că
modernizarea învățămintului cu-
prinde aspecte multiple, între care
se numără și perfecționarea organi-
zării muncii școlare, a dotării școli-
lor etc., vorbitorul a subliniat că
aspectul cel mai important îl cons-
tituie modernizarea predării, a con-
ținutului muncii instructiv-educati-
ve. Lucrările sesiunii de la Cluj
s-au dovedit utile tocmai pentru că
ele și-au propus să ajute cadrele
didactice în această direcție, prezen-
tînd informații și propuneri în le-
gătură cu folosirea unor mijloace
înaintate în procesul predării. Re-
ferindu-se la aceste propuneri, ad-
junctul ministrului învățămintului
a arătat că trebuie avute în vedere
întotdeauna două puncte de sprijin:
pe de o parte acela că introducerea
mijloacelor noi nu înlătură tezaurul
tradițiilor pedagogice înaintate, iar
pe de altă parte acela că, străduin-
du-se să fie inovatori, moderni, pro-
fesorii trebuie să rămînă chib-
zuiti, să nu se prezinte în fața
elevilor cu lecții insuficient pregă-
tite, ci să gîndească minuțios la in-
troducerea metodelor noi și să ape-
leze la ele cînd au certitudinea bu-
nelor rezultate. In mod deosebit
vorbitorul a stăruit asupra lo-
cului profesorului în procesul de
învățămînt, arătînd că acesta ră-
mîne stăpînul tuturor mijloace-
lor perfecționate, că oricît de
modernă ar fi tehnica folosită în
predare, profesorul nu va putea fi
niciodată înlocuit.
înscriindu-se pe linia eforturilor
generale pentru ridicarea calității
învățămintului, lucrările sesiunii
Societății de științe istorice și filo-
logice au reprezentat o manifestare
utilă și valoroasă.
I
I
I
I
I
I
i
i
i
i
i
i
i
i
i
Există un univers specific al
copilăriei, un univers în care
realul se întrepătrunde firesc cu
fantasticul și în care eroii de
basm pot fi întîlniți aevea pe
orice stradă, în orice casă. O
imagine plastică deosebit de cu-
prinzătoare a acestui univers o
oferă Expoziția națională d ■ de-
sene ale copiilor și tineretului
școlar, deschisă recent în Pavi-
lionul C din Parcul de cultură
și odihnă Herăstrău, expoziție
ce continuă o valoroasă tradi-
ție pe care învățămîntul nostru
a promovat-o în ultimii ani.
Sînt adunate aici, ca ne fețetele
unui diamant uriaș, imagini e-
senția.le ale universului copilă-
riei, în viziuni artistice pline de
talent și originalitate. Lucrările
copiilor înregistrează totodată
aspecte proprii lumii celor ma-
turi, în care pătrund cu dra-
goste și admirație : fabrica în
care lucrează umil dintre pă-
rinți, munca în cooperativa a-
gricolă de producție sau pe șan-
tierul din apropierea casei. A-
poi, la elevii mai mari, întâl-
nești notații plastice tot mai
ample din viața în care se pre-
gătesc să pășească. Lucrările tu-
turor sînt pătrunse de dragostea
profundă față de patrie și de
partidul comuniștilor care le-a
făurit copilăria fericită pe care
o trăiesc.
Am căutat să ne verificăm
impresiile de vizitatori stînd de
vorbă cu artistul emerit M. H.
Maxy, președintele juriului de
selecție și premiere a lucrărilor
expuse.
„Ceea ce constituie nota dis-
tinctivă și calitatea esențială a
actualei expoziții — ne-a spus
pictorul Maxy — este faptul că
ea lasă să se străvadă nealte-
rată întreaga sensibilitate artis-
tică a micilor creatori, dezvălu-
ind remarcabila lor intuiție es-
tetică, capacitatea lor de a se
orienta instinctiv către arta a-
devărată, de profundă esență
națională.
Vorbind pe plan pedagogic, aș
remarca un merit deosebit al
învățătorilor și profesorilor care
i-au îndrumat pe copii lăsîn-
du-i să-și desfășoare nestin-
gherit zborul fanteziei, să-și
dezvăluie sensibilitatea și pri-
mele trăsături ale personalității
artistice. Făcînd o comparație
cu expozițiile similare de acum
cîțiva ani, în care unele lucrări
erau ratate datorită îndrumări-
lor didacticiste, date în spiritul
unui academism lipsit de adevă-
rat fior artistic, nu pot decît
să-mi exprim deosebita bucurie
pentru spontaneitatea și prospe-
țimea pe care le vădesc în acest
an lucrările copiilor
Urmărim, în evoluția lor din
treaptă în treaptă pe scara vîr-
stelor, dezvoltarea unor remar-
cabile talente, deși, așa cum este
firesc, deseori copiii de 6, 9 sau
12 ani izbucnesc victorios din-
colo de pragul vîrstei respective,
uimind prin forța și originalita-
tea lor pe artiștii consacrați și
cu experiență. Ritmica și colori-
tul lucrării „Balet" realizată de
ANCA VASILESCU
(15 ani)
micuța Nora Rottner, de exem*
piu, capacitatea artistei de 6 ani
de a esențializa mișcarea, depă-
șesc cu mult ceea ce sîntem o*
bișnuiți să vedem la vîrsta res-
pectivă, încadrîndu-se în sfera
artei adevărate, în plin proces
de desăvîrșire. Pefsonal’tăți dis-
tincte conturate însă de ne a-
cum, re dezvăluie și lucrăfl’e
altor copii prezenți în expoz’tie.
Elevul de H ant Vas'lo Fcszf,
din Cluj, vădește în lucrarea
„Tractorul" înclinația către un
desen toarte marcat, plin de u-
mor, aplicat peste cîteva pete
transparente de culoare. în timp
ce Radu Mihai Răducanu. de 9
ani, se dovedește plin de sigu-
ranță în geometrizarea spațiului
prin alternarea unor culori con-
trastante ce creează o puternică
senzație de relief. Raluca Gri-
gorcea și-a însușit de pe acum,
cu deosebită siguranță, tehnica
picturii pe sticlă, realizînd o
compoziție pastorală cu aspect
de vitraliu modern, în timp ce
colegul ei Sergiu Grigore apare
ca un aeuarelist de rară sensibi-
Ftate, dominat de un puternic
simț romantic.
Multe, foarte multe lucrări
prezentate la Expoziția națională
de desene ale copiilor și tinere-
tului școlar solicită viu intere-
sul vizitatorilor și sînt pentru
specialiști indicii netăgăduite de
talent. Relevăm de asemenea că
un număr de lucrări, inclusiv
trei lucrări care au primit pre-
miul I nu sînt prezente în ex-
poziție, fiind reținute pentru
participarea țării noastre la
două mari expoziții internațio-
nale de lucrări plastice ale co-
piilor, care vor avea loc curînd
la Budapesta și la Fraga.
Am reluat după vizitarea ex-
poziției. discuția cu artistul e-
merit M. H. Maxy, solicitînau-i
o concluzie artistică asupra lu-
crărilor expuse. lat-o expusă
foarte succint: „Copiii aceștia
s-au avîntat pe calea unei crea-
ții artistice pline de orlginalitcrte
dar relevîndu-se ea mlădie ti-
nere din trunchiul viguros al
străvechii arte românești. Dru-
mul lor începe mult mai de tim-
puriu decît al artiștdor generației
de mijloc și în condiții incompa-
rabil mai favorabile decît noi,
cei din generația mai vîrstn’că.
Sîntem. deci îndreptățiți să cre-
dem că talentul lor, dezvol^n-
du-se ascensiv, va duce mai de-
parte tradițiile cele mai valo-
roase ale artei noastre".
— Ce concluzii socotiți util să
desprindă cel care predau dese-
nul în școli pe marginea actua-
lei expoziții ?
— In primul rind, este impor-
tant să nu uite că ei nu sînt
niște simpli profesori care for-
mează deprinderi de desen, ci a-
cei care fundamentează educația
artistică a copiilor, care au me-
nirea să descopere și să îndru-
me tinerele talente pe calea for-
mării și dezvoltării propriei lor
personalități.
AL. C.
Bihoreancă (lucrare
distinsă cu premiul II)
Roadele muncii
pionierilor
Recent s-a deschis, la
Palatul pionierilor din Ca-
pitală, Expoziția pe tară cu
lucrări ale pionierilor care
activează în cercurile de la
Palatul și casele pionieri-
lor. Organizată de Ministe-
rul învățămintului și C.C.
al U.T.C., expoziția cuprin-
de, grupate pe teme, lucrări
în domeniul artei și tehnicii
ce oglindesc activitatea cre-
atoare desfășurată de pio-
nieri sub îndrumarea ca-
drelor didactice. Pot fi vă-
zute aici albume cu foto-
grafii, obiecte de artizanat,
aparate tehnice, cusături
lucrate cu deosebită măies-
trie. Se remarcă îndeosebi
lucrările efectuate la cercu-
rile pionierilor din Bucu-
rești, Iași, Brașov, Suceava,
Craiova, Satu-Mare, Timi-
șoara.
In întregime expoziția
vădește tragerea de inimă
cu care lucrează copiii în
cercuri, talentul și spiritul
lor creator, hărnicia care îi
caracterizează, ca și buna
îndrumare pe care o pri-
mesc din partea cadrelor
didactice.
încheierea
concursului
de fizică
si chimie
4
Zilele trecute, la Liceul
„Nicolae Bălcescu" din Ca-
pitală a avut loc festivita-
tea de închidere a Con-
cursului de fizică și chimie
— ediția 1966.
Au luat cuvîntul, din
partea Ministerului învă-
țămîntului, tov Eugen Bli-
deanu, director general,
din partea C.C. al U.T.C.
tov Cornel Voicu, adjunct
al secției școli, și din partea
Societății de științe fizice
și chimice acad. Theodor
V. lonescu, președintele so-
cietății.
La toate fazele acestui
concurs au participat peste
20.000 de elevi. La faza pe
țară, care s-a desfășurat la
București între 29 și 31
mai a.c., au fost prezenți
366 de elevi, selecționați
din rîndurile celor 4.000
de participanți la faza re-
gională. 92 dintre elevii
participanți la ultima fa-
ză au primit premii și
mențiuni. Cîștigătorii pre-
miului I. sînt, la fizică,
Dan Bulic (clasa a IX-a),
Tudor Buican (clasa a X-a)
și Andrei lacob (clasa a
Xl-a), iar la chimie Rodica
Vaculov (clasa a IX)a, Flo-
rin Vitan (clasa a X-a) și
Sandu Samson (clasa a
XI~a).
Simpozion
literar
La Școala generală nr. 75
din cartierul Balta Albă a
avut loc de curînd un inte-
resant simpozion literar, la
care au participat elevii
claselor mari. Cu acest pri-
lej profesorii de limba ro-
mână au prezentat noul ro-
man al scriitorului Alexan-
dru Sever „Uciderea prun-
cilor", oare evocă lupta
dîrză a comuniștilor în anii
îrei ai ilegalității.
In încheiere a luat cuvîn-
tul autorul romanului, care
a răspuns la întrebările
puse de către cei prezenți
cu privire la conținutul de
idei ale cărții și la destinul
unor personaje.
Simpozionul s-a desfășu-
rat într-o atmosferă însu-
flețită, cu puternice rezo-
nanțe educative.
Recital
coregrafic
Promoția din acest an a
Școlii de coregrafie din
București a susținut, cu
prilejul încheierii cursuri-
lor, un reuși) recital in
sala de festivități a Con-
servatorului „Ciprian Po-
rumbescu". Recitalul a
cuprins piese din operele
clasice și din repertoriul
dansului popular româ-
nesc. Proaspeții absolvenți
au dovedit deosebită mă-
iestrie și virtuozitate.
PAGINA 2
CAPACITĂȚILE
ELEVULUI (ONTEM?ORAM
Din scrisorile
sosite Io redacție
(Urmare din pag. 1)
Prof. STANCIU STOIAN
Se poate afirma în general, cu certitudine că în
epoca noastră, în țările cu un nivel dezvoltat de
civilizație materială și culturală, datorită influenței
factorilor bio-psihici și a mediului cultural, copilul
este apt mai de timpuriu, din punct de vedere bio-
psihic, pentru însușirea cunoștințelor organizate în-
tr-un sistem. Apare deci posibilitatea certă de a
coborî vîrsta limită de începere a activității școlare.
De la Aristot — primul care ia în considerare vîrsta
de 7 ani ca vîrstă pentru începerea studiilor — și
pînă în zilele noastre s-au schimbat prea multe
lucruri pentru a nu pune în discuție și necesitatea
modificării acestei vîrste. Commenius însuși a re-
flectat la vremea sa asupra acestui lucru, propunînd
pentru începerea studiilor vîrsta de 6 ani.
Majoritatea pedagogilor, psihologilor și sociologi-
lor contemporani pornesc, în considerațiile lor cu
privire la vîrsta de începere a studiilor, de la ana-
liza unor fapte și cerințe obiective. La colocviul
desfășurat recent la Torino pe tema „Prelungirea
școlarității obligatorii și orientarea profesională" a
fost susținut în mod deosebit punctul de vedere po-
trivit căruia prelungirii duratei de școlarizare tre-
buie șă-i corespundă o coborîre a nivelului de vîrstă
corespunzător momentului intrării copilului în
școală. Acest punct de vedere dobîndește cîștig de
cauză într-un număr din ce în ce mai mare de
țări cu un învățămînt dezvoltat.
Privită sub aspectul ei pedagogic sau, mai cuprin-
zător, prin prismă socio-pedagogică, problema capa-
cităților elevului contemporan se relevă prin trăsă-
turi aparent contradictorii. Pe de o parte, progresele
științei și tehnicii lărgesc mult orizontul cultural al
celor aflați pe băncile școlilor. Pe de altă parte, se
afirmă că acestea le suprasolicită capacitățile de
studiu. Fiecare nouă cunoștință mai complexă, mai
abstractă introdusă în programele școlare naște
imediat întrebarea : în ce măsură puterea de înțe-
legere a elevului îi va putea face față ? întrebarea
aceasta este însă, în mare parte, reflexul unei men-
talități pînă de curînd foarte puternice, potrivit
treia în evoluția pregătirii școlare ar exista pra-
furi imuabile datorită cărora unele cunoștințe —
;um ar fi, de pildă, algebra — sînt, înainte de o a-
numită vîrstă, inaccesibile. Din această pricină vo-
lumul cunoștințelor, în Ioc să fie eșalonat judicios
pe întreg parcursul școlarității, se îngrămădește cu
pondere maximă sus, în ultimele clase ale școlii
generale.
A contrapune noile cuceriri științifico-tehnice in-
troduse în programe accesibilității, posibilităților pe
care le au elevii de a și le însuși înseamnă însă a
crea o falsă antinomie. în fapt, știința și tehnica
modernă nu îmbogățesc numai conținutul pregătirii
elevului, ci vin direct în ajutorul școlii, furnizîn-
du-i mijloace noi și permițîndu-i să adopte metode
noi de predare, de înalt randament.
Cred că problema supraîncărcării elevilor a fost
ridicată la un moment dat în forme exacerbate, unii
interpretînd-o astfel încît părea că sarcina esen-
țială a școlii ar fi constituit-o eliminarea cunoștin-
țelor de prisos. Fără îndoială, există un număr de
cunoștințe depășite, care trebuie înlăturate din pro-
grame. Dar noile cunoștințe care și-au dobîndit din
plin dreptul de a fi predate în școala de cultură ge-
nerală sînt cu mult mai numeroase. Deci soluția
nu se găsește și nici nu se poate găsi în primul rînd
în descărcarea programelor, ci în folosirea noilor
metode de predare și a mijloacelor tehnice.
Concluziile preliminare ale unor experiențe aflate
în curs de desfășurare la noi coroborate cu cerce-
tări publicate de specialiști de peste hotare atestă
că, ajutat de mijloace tehnice perfecționate, copilul
*ste apt să-și însușească citit-scrisul începînd de ia
j vîrstă mai mică și într-un termen mult mai scurt
decît cel afectat astăzi în școli, că de la 7—8 ani
el poate înțelege noțiuni complexe, că randamentul
studiului pe parcursul anilor de școlarizare poate
fi ridicat substanțial printr-o metodică dinamică,
prin utilizarea noilor mijloace audio-vizuale ș.a.m.d.
Un alt factor important de influențare a capaci-
tăților elevului contemporan îl constituie mediul
extrașcolar, care reprezintă atît un factor educativ
cît și o rețea de difuzare a cunoștințelor științifice
și tehnice. Evident, din acest punct de vedere, el
are interferențe sau chiar elemente de suprapunere
cu mediul general de cultură.
Școala noastră are ca aliați o serie întreagă de
instituții organizate — U.T.C., organizațiile de pio-
nieri, casele de cultură, cluburile, bibliotecile de car-
tier etc. — care formează un larg cîmp extrașcolar,
exercitînd asupra tineretului o influență multilate-
rală cu un puternic caracter pozitiv. Există însă,
in acest domeniu, posibilități cu mult mai mari.
Aici condițiile depășesc cu mult inițiativele efi-
ciente de utilizare ale acestora. Fiind vorba de un
cadru instituționalizat, nu există nici un element
care să ne împiedice în determinarea și utilizarea
unor forme de activitate cu randament mult sporit.
Punctul de pornire este de a interconecta strîns toți
factorii și toate posibilitățile obiective care contri-
buie la educație și de a-1 orienta intens în direcția
formării spirituale șl morale a tineretului.
Ne-am referit aici mai puțin la aspectul strict pe-
dagogic și didactic al problemei capacităților elevu-
lui. Clarificarea, printr-un studiu adîncit, a rolului
factorilor bio-psihici, culturali și sociali va furniza
parametrii activității pedagogice, noile coordonate
didactice. Desprmzînd concluziile obiective ale cer-
cetărilor întreprinse de biologi, ciberneticieni, psiho-
logi și sociologi — deci cunoscînd datele unei eva-
luări științifice a capacităților elevului contempo-
ran, domeniile în care aceste capacități au înre-
gistrat creșteri față de trecut și elementele care
favorizează aceste creșteri — specialiștii în pre-
darea diferitelor discipline vor dispune de o bază
solidă în acțiunea pe care o întreprind. Le revine,
lor, sarcina de a stabili în ce măsură disciplina de
care se ocupă este beneficiara unui substrat intelec-
tual dinamic și a factorilor care influențează po-
zitiv capacitățile elevului contemporan, precizînd
nivelul inițial și treptele specifice în predarea dife-
ritelor cunoștințe de specialitate, raportate strîns,
bineînțeles, la cerințele evoluției sociale. Este acea-
sta o cerință de mare actualitate și importanță.
Rezolvarea ei, la care pornim cu toată convingerea,
va influența determinant realizarea uneia din sar-
cinile de bază puse de partid în fața școlii — sta-
bilirea conținutului, a așezării învățămîntului ro-
mânesc în perspectiva viitorului.
Conf. URSULA ȘCHIOPU
Uriașa viteză de circulație a informațiilor și ideilor
are și ea un efect semnificativ, ce se poate surprinde
în atitudinile elevului contemporan. în anii adoles-
centei, de pildă, orice Informație tehnico-științifică se
primește sub semnul așteptării atente a faptelor și
descoperirilor de completare, ceea ce atestă prezența
unui unghi larg, realist, de expectativă.
Există și alți factori sociali importanți care acțio-
nează asupra mentalității și atitudinilor elevului
contemporan. In primul rind, școala. Școala din zilele
noastre s-a schimbat mult. Aerată, modernă, cu
laboratoare și muzee, cu un corp profesoral foarte
divers și cu aglomerări mari de elevi, ea cunoaște o
intensă și frumoasă viată culturală. Școala modernă
a devenit un post înaintat de educare a unei mentali-
tăți moderne, cultivate multilateral.
Să nu uităm apoi faptul că parcurgerea unui salt
în nivelul de trai, ca și în dezvoltarea gustului, a
cerințelor estetice a făcut ca frumosul, modernul să
devină motive curente ale vieții de fiecare zi și. ca
atare, ale mentalității, atitudinilor și aspirațiilor ele-
vului contemporan. Distracțiile au devenit mult mai
variate și mai accesibile, concomitent cu creșterea
capacității lor de culturalizare. Accesul la biblioteci,
la filme, la spectacole de teatru etc. nu mai este in
zilele noastre un fapt de delict școlar, cum era pentru
părinții elevului contemporan.
în ansamblul acestor condiții, elevul contemporan
este supus unei puternice și ample influente cultu-
rale. Procesul adaptării de timpuriu la multitudinea
de solicitări de tot felul face ca dezvoltarea perso-
nalității sale să se efectueze sub semnul unei foarte
mari antrenări a cerințelor de a alege, a decide in
mod independent. Această solicitare permanentă
contribuie la organizarea latentă a unui anumit cerc
de interese și de mijloace de satisfacere a trebuin-
țelor și intereselor, alături de obligația de a par-
curge în mod optimal sarcinile școlare.
Există în cadrul vieții sociale fapte de o mai mare
semnificație, de care se leagă conduita generală
moral-socială a elevului contemporan. Toate tipurile
de societate de pînă acum au cunoscut clase sociale
privilegiate și oprimate. In contemporaneitatea noas-
tră anularea exploatării, emanciparea culturală și
profesională sînt trăite de fiecare adolescent prin
transformările din viața familiei sale, prin marea
mobilitate socială și culturală a acestui mic grup
social din care face parte. Trăind într-un climat de
idei și fapte foarte diverse în care implicația aces ■
tei schimbări fundamentale a vieții sociale este evi-
dentă, elevul contemporan are o reprezentare profund
socializată asupra lumii și vieții. Trecerea de la ati-
tudinea naivă a copilăriei la atitudinea conștientă
are loc foarte devreme. Lumea posibilului, populată
la elevii mici din secolul trecut cu tot felul de per-
sonaje de basm, este de timpuriu luminată de ima-
gini și de fapte care antrenează fantezia pe alte
linii. Lumea posibilului este populată la adolescen-
tul școlar cu ideea forței uriașe a gîndirii umane și
cu ideea necesității istorice de transformare socială
a lumii.
Școlarul contemporan trăiește din plin și senti-
mentul de înnobilare prin înțelegerea unor categorii
filozofice. în revistele noastre de specialitate s-au
publicat rezultatele unor studii efectuate în această
privință care au arătat că deja la nivelul clasei a
IV-a noțiunea de clasă socială este relativ activă,
că noțiunile de materie, mișcare determinism social
etc. capătă valoare de circulație mare, în sens filo-
zofic, la nivelul claselor a X-a și a Xl-a, unde de
asemenea o serie de întrebări ca : „ce este mai im-
portant în viață ?" sau „in ce constă fericirea ?" do-
bîndesc un sens social. Spre sfîrșitul anilor de școală
devine evidentă și prezența sentimentelor de res-
ponsabilitate socială, ca urmare a faptului că rela-
țiile școlare ca și relațiile din cadrul organizațiilor
de tineret contribuie foarte mult la integrarea sen-
sului social al conduitei în ideea de responsabili-
tate socială. Aș remarca faptul că tineretul este
deosebit de sensibil și bine informat asupra faptelor
sociale importante consumate în diferite părți ale
lumii Ideea de solidaritate prin ideologie și de inte-
grare în eforturile și tradițiile de progres din țara
noastră constituie o condiție de bază a sensului im-
plicit al vieții la adolescentul școlar.
Totuși, acest elev nou, care așteaptă să devină
o persoană deplin responsabilă, are multe teritorii
spirituale prea puțin cunoscute. Vizorul cercetării
științifice, psihologice, sociologice și pedagogice este
încă nesatisfăcător și simplist îndreptat spre ceea ce
îl caracterizează. Se simte tot mai acut necesitatea
de a privi elevul ca un subiect nu numai al educa-
ției școlare, ci și al unei pedagogii a vieții de fie-
care zi, deoarece ecranul vieții de fiecare zi are în
timpul nostru o semnificație deosebită. S-a semnalat
adesea în publicațiile de specialitate faptul că tre-
buie să se renunțe la înțelegerea simplistă, linară
a actului educativ și la ideea că numai momentul
pedagogic din școală este puternic imprimat de efec
te formative. Faptele vieții concrete în care se des
fășoară, împărțită și diversificată, viața fiecărui elev,
au o deosebit de mare importanță psihologică și
educativă. Se cere de aceea să fie dezvoltată inves
tigația psiho-socială asupra intereselor și trebuin
țelor elevului contemporan Este necesară o pedago
gie a deciziei, a problemelor de autoeducație, a di
namicii atitudinilor, a sensului acțiunilor etc. Cerința
aceasta decurge mai ales din obligația so
cială de a preveni efectele corosive ale acelor con
diții particulare de mediu ce au rămas anacronice
sau incompatibile cu ansamblu) vieții sociale. Există
obligația nemijlocită de a crea condiții educative de
dezvoltare a puternicei aspirații spre cultură, spre
calitale. spre acțiune integrantă a fiecărui tînăr ce
are drept carte de vizită titlul de E/ev.
Doctor MIRCEA STERIADE
rea lor în joc rezultă un echilibru care realizează
starea cea mai eficace pentru performanțele psihice:
Fixarea de lungă durată a unor informații nu este,
deci, urmarea simplă a unei bătătoriri de lanțuri
neuronale prin stimulări prelungite, ci depinde de
întreținerea pe care o asigură unele sisteme cere-
brale cu activitate tonică, care prezidează la actul
de „fixare", și din activitatea cărora actul de me-
morie rezultă prin redeșteptări neașteptate. O
emoție evocă evenimente trecute, asociații bogate,
lanțuri întregi de idei.
Am insistat asupra acestor procese care eviden-
țiază importanța laturii afective în memorare și
învățare în genere, pentru că ni se pare că în
această privință, pe planul educației, există o
rămînere în urmă a învățămîntului tradițional,
față de marile mijloace de informare extrașcolară
(dintre care unele se pretează pe deplin la între
garea în procesul de învățămînt organizat).
Mijloacele moderne audio - vizuale de infor-
mare sînt înzestrate cu posibilități pe care școala
tradițională nu le are. Aparatul de luat vederi
poate descompune fenomenul într-o disecție minu-
țioasă, prezintă un aspect biologic într-o succesiu-
ne care suprimă categoria timpului real, redă
aspecte ale naturii pe care simpla imaginație nu
le poate reconstitui
De altfel, chiar în cadrul diverselor categorii de
filme educative (didactic, de știință popularizată
și de cercetare științifică) elementele de ficțiune
introduse sînt în măsură ca, prin gradul de afecti-
vitate pe care îl generează, să constituie un fundal
favorizant al recepției cunoștințelor. Cercetările
referitoare la psihologia însușirii cunoștințelor,
efectuate cu cîteva grupe de elevi, de cercetătorii
Ștefana Steriade și A. Tabachiu (Institutul de igie-
nă și Institutul de psihologie) au arătat că filmul
educativ cu elemente de ficțiune este cel mai
agreat, stîrnind discuții și preocupări care persistă
mult după vizionare și constituind astfel un teren
propice pentru păstrarea solidă a noțiunilor.
Se impune concluzia evidentă că toate aceste
mijloace ale culturii și informației de masă (mass-
media) contribuie larg la înarmarea elevilor cu
cunoștințe pe care o simplă expunere în cadrul
unei lecții obișnuite nu reușește să le fixeze.
In același timp, însă, apare adesea evidentă pen-
tru noi toți lipsa de rezonanță afectivă
a unor fapte incluse în programele învățămîntului
sau mai precis în expunerea seacă, greoaie, ne-
inspirată, în substituirea dinamismului fenomene-
lor cu șiruri de cifre care formează stăvili în în-
țelegerea esenței problemelor și tind să înlocuiască
principiile largi care le-au generat. Cu toate
acestea, unele lucrări didactice și unii educatori de
la catedră stăruie în asemenea relatări cu o per-
severență demnă de o cauză mai bună. Dar lipsa
de har a unor profesori și autori de manuale nu
explică totul.
Punctul nerezolvat al problemei îl considerăm a fi
faptul că cele două modalități de recepție a infor-
mațiilor — școala tradițională și „școala paralelă"
a filmului și televizorului rămîn încă, din păcate,
separate. O cunoaștere atentă de către profesori a
filmelor didactice și științifice programate de ci-
nematografie și de televiziune, precum și a emi-
siunilor care tratează teme din domenii legate de
cele ale instrucției școlare, recomandarea selectivă
a acestora, pe lîngă că ar duce la supravegherea
mai atentă a timpului liber al elevilor, ar permite
folosirea imaginii vizuale pentru îmbogățirea no-
țiunilor care trebuie reținute.
Capacitatea intelectuală a elevilor poate fi dina-
mizată, activizată, și prin crearea unui climat în
care să apară elemente ale confruntării ideilor din
diferite domenii ale științei. Pasiunea pentru cu-
noaștere nu se poate dezvolta pe un cîmp neted, în
care profesorul vede toate florile otova, privindu-le
cu egală indulgență. Cunoștințele trebuie expuse in
dinamica cuceririi adevărului, nu ca date imuabile,
ca dogme valabile o dată pentru totdeauna. Intere-
sul pentru ceea ce a rămas necunoscut, pentru greu-
tățile tehnice și metodologice dintr-un anumit cîmp
al cercetării științifice poate stimula la elevii din
clasele mai mari curiozitatea pentru lectură, aple-
carea cu predilecție și cu fervoare asupra unui do-
meniu al culturii umane. Personal, unui elev „bun
Ia toate" îi prefer un altul care încearcă să răzbată
cel puțin într-un domeniu, cu lecturi suplimentare,
dincolo de cunoștințele școlare obișnuite. în această
muncă de educație afectivitatea joacă un rol
primordial.
Constituind unul
dintre cele mai im-
portante momente ale
vieții școlare, înche-
ierea activității din
cursul unui an se
bucură de o deosebi-
tă atenție din partea
profesorilor. Preocu-
pările legate de acest
moment sînt cu deo-
sebire sporite la cla-
sele a VUI-a și a Xl-a
unde multiplele as-
pecte ale procesu-
lui instructiv-educa-
tiv sînt concentrate
pe direcția verificării
capacității intelectu-
ale a elevilor prin
actul solemn al exa-
menelor. La redacția
noastră au sosit în
ultimele zile multe
scrisori în care
sînt exprimate nu-
meroase și diverse
considerații, opinii,
propuneri privind
pregătirea și desfă-
șurarea examenelor.
Cu toate pînzele
sus
Referindu-se la as-
pectul școlii în peri-
oada care precede
examenul, un profe-
sor o compara cu o
navă care se avîntă
în larg cu toate pîn-
zele desfășurate. In-
tr-adevăr, aceasta
este o etapă de ma-
ximă concentrare a
eforturilor, atît pen-
tru profesori cît și
pentru elevi. Volu-
mul mare al cunoș-
tințelor ce se cer
rememorate, revăzu-
te și reîmprospăta-
te obligă la o muncă
intensă care depășeș-
te nivelul solicitări-
lor din timpul anului.
De aici preocuparea
profesorilor de a gă-
si soluții pentru ca
randamentul să fie
maxim, pentru ca
eforturile să nu se
irosească în gol.
Prof. Ion Muche
din Constanța se
oprește asupra medi-
tațiilor și a consulta-
țiilor. Criticînd carac-
terul mecanic pe care
îl mai au uneori
acestea, prof. Muche
este de părere că ele
nu trebuie să cuprin-
dă pe toți elevii, fără
discernămînt, ci, dim-
potrivă, să se adre-
seze numai acelora
care au nevoie de un
sprijin și propune ca
lista celor aflați în
această situație să fie
stabilită de profesor.
El consideră de ega-
lă utilitate contro-
lul studiului indivi-
dual al elevilor, efec-
tuat prin vizite ale
diriginților la domi-
ciliu] acestora.
In legătură cu ace-
eași problemă, tov.
Valeriu Oros. de la
Institutul pedagogic
din Baia Mare se
pronunță pentru sub-
ordonarea meditați-
ilor și consultațiilor
studiului individual.
„Practica consultați-
ilor zilnice și la toa-
te disciplinele — ara-
tă tov. Oros — s-a
dovedit a fi neefici-
entă, deoarece împie-
dică elevii de la stu-
diul individual și nu
creează posibilitatea
unei munci susținute
și sistematice. Orele
de meditații ar trebui
folosite exclusiv în
vederea sistematiză-
rii și generaliză-
rii materialului stu-
diat, al corectării
anumitor lacune și
nicidecum pentru re-
luarea fiecărei lec-
ții, cum se întîmplă
încă în unele școli".
Nivelul pregătirii
individuale a elevi-
lor reprezintă, după
părerea profesoarei
Elena Rădan, de Ia
Liceul nr. 30 din
București un element
cheie în organizarea
studiului pentru exa-
mene. Ea consideră
că acest studiu tre-
buie să fie diferenți-
at pentru fiecare elev
în parte, solicitarea
elevilor la diferitele
forme de pregătire
fiind în funcție de
situația lor la învăță-
tură. Criterii asemă-
nătoare are în vedere
și prof. Traian Ena-
che de la Liceul din
Măcin, care sublini-
ază în același timp
necesitatea unei le-
gături strînse cu pă-
rinții elevilor.
Marea probă
și condifiile ei
Tot atît de impor-
tante ca și pregătirea
pentru examene sînt,
din punct de vedere
al profesorilor, și
condițiile desfășură-
rii lor. Una din aces-
te condiții este exi-
gența examinatoru-
lui. Sînt examinatori
care pun accentul în
primul rînd pe volu-
mul de cunoștințe al
candidaților, pe ba-
gajul de date acu-
mulate în memoria
acestora. Combătînd
această poziție, ma-
joritatea celor care
dezbat în scrisorile
lor probleme legate
de examene pledează
pentru o examinare
care să facă apel la
capacitatea elevilor
de a raționa, de a
stabili relații și ge-
neralizări.
La examene, arată
tov. Valeriu Oros, nu
trebuie să intereseze
amănuntele, detaliile,
cît tratarea faptelor
din perspectivă isto-
rică și socială. La ro-
mână, de exemplu, se
cere o cunoaștere ge-
neralizată a dezvol-
tării istoriei literatu-
rii, accentul căzînd
pe faptele de însem-
nătate reală în pro-
cesul acestei dezvol-
tări, după cum exa-
minarea la matema-
tică nu trebuie redu-
să la efectuarea ex-
clusivă a unor calcu-
le care apelează mai
mult la aplicarea me-
canică a unor formu-
le și mai puțin la
gîndire.
La fel, prof. Ștefan
Neda din corn. Redea,
raionul Caracal, con-
sideră că examenele
sînt chemate să ve-
rifice în primul rînd
măsura în care elevii
știu să interpreteze
fenomenele, să stabi-
lească raporturile de
interdependență și
cauzalitate între ele.
Pornind de la același
punct de vedere,
prof. losif Alex. Ma-
the din Șimleul Sil-
vaniei se întreabă :
De ce la examenul
de maturitate nu se
permite folosirea ta-
blelor de logaritmi?
Ce anume examinăm
noi ? Memoria ele-
vului, sau măsura în
care a înțeles formu-
lele învățate ? Un in-
giner sau un profe-
sor, atunci cînd se
află în fața unei pro-
bleme, întîi se docu-
mentează, folosind
bibliografia necesară.
„De ce nu am admite
atunci o asemenea
documentare și la e-
xamenul de maturi-
tate ? Apelînd mai
mult la judecată de-
cît la memorie, exa-
menul de maturitate
va avea un conținut
mai bogat, va fi mai
profund".
Profesorii știu că,
în bună parte, cali-
tatea răspunsurilor
date de elevi la exa-
mene este determi-
nată de calitatea în-
trebărilor, a subiec-
telor, u problemelor
la care ei sînt so-
licitați să răspundă.
Uneori — spune prof.
Valeriu Sandovici,
din comuna Dolheștii
Mari, raionul Fălti-
ceni — prin modul
în care ne formulăm
subiectele îi obligăm
noi înșine pe elevi
la expuneri sumare,
limitate. Simpla ana-
liză literară a unei
poezii oarecare, de
exemplu, oferă ele-
vului mult mai pu-
ține posibilități de
a-și expune cunoș-
tințele decît tratarea
unei teme pentru
dezvoltarea căreia ar
fi obligat să apeleze
la mai multe poezii.
Pentru o formulare
precisă a subiectelor,
care să excludă posi-
bilitatea unor inter-
pretări diferite, ple-
dează și prof. M.
Ghindescu din Pi-
tești. Se întîmplă
uneori la examene
— spune acesta —
ca în analiza sintacti-
că a unei propoziții o
parte dintre profe-
sori să dea o anumi-
tă interpretare, iar
alții alta. Ce putem
cere într-un astfel de
caz de la elevi ?
O condiție impor-
tantă a bunei desfă-
șurări a examenelor
o constituie și atmos-
fera lor. Referin-
du-se la starea de
tensiune, la emoția
și la tracul elevilor
în fața comisiilor de
examinare, prof. Va-
leriu C. Neștianu din
Huși scrie : „Rolul
esențial în rezolva-
rea pozitivă, a aces-
tui aspect destul de
complex pe care îl
ridică examenele tre-
buie să-l aibă tactul
pedagogic și măies-
tria de examinare a
profesorului. In aces-
te momente elevul
— oricum ar fi el:
excepțional, medio-
cru sau slab — are
nevoie mai mult ca
oricînd de sprijinul
nostru moral, de o
căldură tonifiantă".
In sfîrșit, profeso-
rii C. Săndulache de
la Liceul din Podul
Turcului, regiunea
Bacău și Ilie Olaru,
din comuna Axente
Sever, raionul Me-
diaș, se ridică împo-
triva acelor exami-
natori care „cedează
unor presiuni" sau
care „manifestă subi-
ectivitate în apreci-
erea candidaților".
Blamînd aceste prac-
tici, ei subliniază ne-
cesitatea ca exami-
natorul să fie de o
probitate profesiona-
lă ireproșabilă.
Var iaj ii
pe aceeași femă
Apropiata bătălie a
examenelor determi-
nă și unele propu-
neri privind organi-
zarea și desfășurarea
acestora. Tov. Valen-
tina Filipescu, cerce-
tător la Institutul de
științe pedagogice,
pornind de la datele
unei cercetări statis-
tice efectuate în-
tre anii 1960—1963
în rîndurile a 1600
de candidați la e-
xamenul de admite-
re în clasa a VUI-a,
socotește că, întrucît
media minimă de ad-
mitere în liceu este
condiționată de nu-
mărul locurilor pla-
nificate și de numă-
rul candidaților, re-
partizarea locurilor
pe cele două sesiuni
(din iunie și din au-
gust) poate avea im-
plicații nedorite. Din
analiza statistică a-
mintită a reieșit că în
sesiunea din iunie au
fost respinși candi-
dați cu medii de 7,25
și 7, în vreme ce in
august au fost admiși
uneori toți cei pre-
zenți, deși mulți au
obținut note limită.
Dintre toate școlile
cercetate numai la
două media minimă
de intrare în sesiu-
nea august a fost mai
mare de 5. Reparti-
zarea nu îndeajuns
de echitabilă a locu-
rilor pe sesiuni a
avut urmări și asu-
pra conținutului pro-
priu-zis al examenu-
lui. In iunie, cînd
competiția s-a desfă-
șurat foarte strîns,
unele comisii și-au
manifestat exigența
prin depășirea pre-
vederilor programe-
lor de învățămînt
pentru școala gene-
rală sau prin scăde-
rea notelor, prejudi-
ciind valoarea aces-
tora de etalon al cu-
noștințelor. In au-
gust, dimpotrivă, au
fost frecvente cazuri
de indulgență atît în
verificarea cunoștin-
țelor, cît și în atribu-
irea notelor. In fața
urei atari situații se
naște în mod firesc
întrebarea dacă exa-
menul din august își
mai justifică carac-
terul de concurs din
moment ce, practic,
unele licee nu au po-
sibilitatea de a face
o triere la nivelul
corespunzător de exi-
gență, în timp ce în
iunie sînt respinși
candidați mult mai
bine pregătiți com-
parativ cu cei care
reușesc în toamnă.
Prof. Romeo Po-
pescu, șeful secției
de învățămînt a ora-
șului Craiova, care
abordează problema
componenței comisi-
ilor de admitere în
licee, consideră că
este necesar ca în
aceste comisii să fie
numiți profesorii li-
ceului respectiv. In-
trucît aceștia au,
alături de responsa-
bilitatea examinato-
rului, pe aceea a vi-
itorului profesor al
candidaților, exigen-
ța lor va fi dublată
de interesul de a re-
cruta elevi cît mai
buni. Prof. Popescu
arată de asemenea
că, în urma unui stu-
diu întreprins de sec-
ția de învățămînt a
orașului Craiova, nu
se vădește necesita-
tea de a admite la
concurs, așa cum au
propus unii profe-
sori, numai pe acel
candidați care în cla-
sa a VHI-a au obți-
nut la disciplinele la
care nu se dau probe
cel puțin media 6.
Studiul a dovedit că
majoritatea elevilor
care au obținut re-
zultate bune la con-
cursul de admitere
au promovat clasa a
IX-a cu note bune
la toate disciplinele,
indiferent de me-
diile obținute în cla-
sa a VUI-a. Aceleiași
păreri i se asociază
prof. N. Tălmăzeanu
din Pitești.
Demne de luat în
discuție, multiplele
păreri formulate de
către profesori în le-
gătură cu problemati-
ca examenelor sînt
toate generate de a-
ceeași dorință comu-
nă — de a asigura
succesul lor.
PROPUNERI
PROPUNERI
PROPUNERI
Examenul
de maturitate
la liceele de artă
în curînd se vor pre-
zenta la examenul de
maturitate și elevii li-
ceelor de artă, care vor
avea de susținut, pe lîn-
gă probele de cultură
generală, și probe de
specialitate. Este vorba
deci de un examen mai
greu și consider că, de
aceea, se impun pentru
el și condiții deosebite
de desfășurare.
După părerea mea ar
fi mai potrivită susține-
rea examenului oral în-
tr-o singură etapă la
toate disciplinele, ți-
nîndu-se seama că ele-
vii liceelor de artă au
de susținut în continua-
re probele de specialita-
te, la care ajung de cele
mai multe ori istoviți de
emoție și de efortul an-
terion,
Mi se pare indicat, de
asemenea, ca în viitor
examenul să înceapă cu
probele de specialitate,
în modul acesta candi-
dații se vor elibera de
orice alte preocupări în
timpul probelor de cul-
tură generală, putîndu-
se concentra numai asu-
pra materialului respec-
tiv.
Pirof.
CRISTINA IONESCU
Coordonarea
activității știin-
țifice
în anul școlar care a
trecut, activitatea știin-
țifică a cadrelor didac-
tice a cunoscut o reală
înviorare. Cred că în
viitor se poate realiza și
mai mult în această di-
recție.
în acest scop socotesc
deosebit de util ca sec-
țiile de învățămînt re-
gionale să alcătuiască, în
colaborare cu filialele
societăților științifice ale
cadrelor didactice, pla-
nuri de activitate știin-
țifică la care să fie an-
trenați profesorii. Astfel
profesorii de istorie pot
efectua săpături, pot
contribui la colecționa-
rea materialelor pentru
muzeele locale. Nume-
roase cadre didactice,
îndeosebi învățători și
profesori de română, an-
trenînd și grupuri de e-
levi, pot realiza cule-
geri de folclor, de lexic
specific raionului sau re-
giunii respective etc. Ar
fi de asemenea intere-
sant ca profesorii de
geografie să participe
cu elevii la măsurarea
sistematică a precipita-
țiilor, la studierea mi-
croclimatului, ca profe-
sorii de științe natura-
le să facă studii legate
de fauna și vegetația lo-
cală, de structura scoar-
ței etc.
Un aport esențial pot
și trebuie să dea cadre-
le didactice de toate
specialitățile Ia cerceta-
rea legată de perfecțio-
narea muncii instructiv-
educative. Coordonată
de către un organ regio-
nal, care să aibă posibi-
litatea de a sintetiza
toate rezultatele obținu-
te, această activitate
poate contribui mult la
ridicarea pe noi trepte a
muncii din școală,
Prof. IOSIF
ALEX. MATHE
jocurile copiilor
Elevii claselor mici nu
mai au cursuri. Joaca
este acum principala lor
preocupare. Ii vezi ju-
cîndu-se în scuarurile
special amenajate pen-
tru ei, în curți și chiar
pe străzi. Foarte des se
văd pe trotuare, desenate
cu cretă dreptunghiuri
suprapuse care închipuie
un joc arhicunoscut în
toată țara. Ceasuri în-
tregi copiii sar dintr-un
dreptunghi în altul, îm-
pingînd în fața lor, cu
piciorul, o bucățică de
țiglă sau o pietricică. De
ce e atît de răspîndit
acest joc deajuns de mo-
noton și lipsit de ele-
mente educative ?
Am găsit explicația
consultînd cîteva cărți
care prezintă jocuri
pentru pionieri și șco-
lari. în general este vor-
ba de jocuri interesante
dar pretențioase din
punct de vedere mate-
rial. Potrivite pentru a
fi jucate în tabere, ele
sînt greu de organizat
de către copii înșiși, aca-
să Ia ei. Nu oricînd dis-
pune un grup de copii
de 4—5 mingi de baschet,
volei ori fotbal, de un
teren special. Nu oricînd
se pot aduna laolaltă
cîte 20—30 de jucători.
Cel mai adesea se întîl-
nesc numai 4—5 copii
vecini. Bine ar fi să-i
putem învăța jocuri dis-
tractive și educative în
același timp.
Cred că este necesar
ca această problemă să
intre și în atenția Direc-
ției activități educa-
tive din Ministerul în-
vățămîntului, ca și în
atenția editurilor de spe-
cialitate. Este necesar să
se popularizeze în rîn-
durile copiilor jocuri va-
riate, cu pretenții ma-
teriale modeste, distrac-
tive și avînd în același
timp un caracter educa-
tiv.
Prof. FLAVIU MIRCEA
BOCOȘ
Moment din activitatea desfășurată la cineclubul Casei pionierilor din lași
PAGINA 3
MONUMENTE ALE NATURII
DE EA
MINISTERUL
ÎNVĂȚĂMÎNTULUI
In atenția cadrelor didactice
înscrise la examenele
de grade
BIBLIOGRAFICE
în Editura pentru literatură au apărut
de curnîd :
VASILE ALECSANDRI : Poezii populare
ale românilor — Ediție îngrijită și prefa-
țată de Gh. Vrabie, cu ilustratii de A.
Demian.
P. ISPIRESCU : Zîna ztnelor (Biblio-
teca pentru toti). Edi^e îngrijită de Radu
Albala, prefață de Corneliu Bărbulescu.
IOAN MASSOFF : Teatrul românesc,
voi. II. Acest al doilea volum (primul a
apărut în 1961, fiind Intitulat Teatrul ro-
mânesc — privire Istorică) cuprinde epo-
ca 1860 — 1916. Lucrarea se împarte în
patru mari compartimente : l —Teatrul în
perioada formării și consolidării statului
național (1859—1866), II —Perioada cons-
tituirii și consolidării regimului burghezo-
moșieresc (1866 — 1878), III — Transilva-
nia în perioada 1860—1880 și IV — Dez-
voltarea dramaturgiei naționale. Este o lu-
crare care umple un gol resimțit de multă
vreme în literatura noastră de speciali-
tate.
GEORGE MUNTEANU ; Atitudini. Din
activitatea sa de cronicar literar, autorul a
reținut în acest volum un număr de piese
relevante pentru preferințele sale în ceea
ce privesc genurile, modalitățile etc.,
pentru spiritul în care a receptat de-a
lungul anilor diversele ope're literare. îm-
părțit în „Periple" si „Opinii despre
cărți", volumul este reprezentativ pentru
activitatea criticului.
PAUL CORNEA : De la Alexandrescu
1a Eminescu. Continuînd o preocupare
mai veche pentru perioada pașoptistă,
studiile lui Paul Cornea, adunate în acest
al doilea volum consacrat literaturii ro-
mâne moderne, urmăresc diversele rapor-
turi ale pașoptismului și postpașoptismu-
lui cu unele dintre direcțiile literaturii
determinate de acest fenomen. Fie că se
constituie în monografii sau în comen-
tarii, toate studiile cuprind numeroase
date și observatii inedite.
LTDIA BOTE î Simbolismul românesc.
Studiul Lidiei Bote reprezintă o contribu-
ție valoroasă la cercetarea curentelor din
literatura română. Lucrarea de fată este
prima încercare multilaterală, profundă,
străină de prejudecăți simplificatoare și
rigide, de analizare a simbolismului româ
nesc, urmărind permanent șt manifestă
vile similare din alte tărf.
Tăul Mare din Valea Rea,.. Unul dintre minunatele noastre
lacuri alpine, așezat într-un loc a cărui sălbatică frumusețe
atrage vizitatori de toate vîrstele, gata să adăpostească în
umbra măreților Colți ai Pelegii (2.200 m.) pe elevii poposiți
aici în excursiile din zilele însorite ale verii.
întreprinderea de material didactic
I. M. D.
București
str. 11 Iunie nr. 2, raionul N. Bălcescu
face cunoscut
școlilor generale și învățătorilor
că își pot procura direct de la sediul I.M.D. alfabetare,
ultimul model, din material plastic, contra cost (573 lei)
trusa cuprinzînd 300 de semne;
grădinițelor de copii, școlilor generale
și liceelor din întreaga țară
că își pot procura direct de la I.M.D. acvarii din sticlă
organică cu electropompă și maternitate, atît pentru
colțul naturii vii cit și ca piese ornamentale pentru
holurile școlilor.
In dorința de a extinde sfera informațiilor și răspunzînd
unor solicitări ale cititorilor
GAZETA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI introduce o rubrică de
. .-f
c.
în care se pot aduce la cunoștința cititorilor :
•	Datele și condițiile, concursurilor pentru ocuparea de
posturi didactice în învățămîntul superior și a posturilor
de cercetători în institutele științifice.
•	Liceele de specialitate, școlile profesionale și tehnice în
care au Ioc examene de admitere, precum și specialitățile
în care se pot pregăti elevii acestor școli.
•	Noi materiale didactice, aparate de laborator, produse de
I-M.D., lucrări literare apărute în edituri, rechizite școla-
re, echipamente sportive și de excursii etc. care pot fi
procurate prin unitățile specializate
De asemenea se vor publica la cererea cititorilor sau a
școlilor anunțuri privind :
•	Schimburi de materijfl didactic între școli (colecții de
plante, de roci, diferite exponate pentru laboratoare etc.)
•	Propuneri de colaborare pentru culegerea de material
folcloric, arheologic, alcătuirea unor culegeri științifice
etc.
•	Solicitarea și schimbul de informații necesare alcătuirii
unor- lucrări științifice.
•	Achiziționarea și schimbul de date și lucrări necesare
elaborării unor monografii școlare, precum și altor lu-
crări literare și de bibliofilie.
•	Organizarea unor festivități în școli privind aniversarea
acestora, sărbătorirea unor promoții de absolvenți etc.
Pentru informații amănunțite în legătură cu publicarea
anunțurilor, cei interesați se pot adresa administrației
„Gazetei învățămîntului" București, Piața Scînteii nr. 1,
direct sau prin telefon 17.60.10 Interior 1697.
Examenele de definitivat pentru
învățători și educatoare vor avea
loc între 18-26 iulie a.c., iar pentru
profesori între 24-31 iulie a.c.
Pentru învățători și educatoare,
examenul începe în toată țara în
ziua de 18 iulie orele 9, iar pentru
profesori în ziua de 24 iulie orele 9.
prin susținerea probelor scrise.
Pentru învățători, examenul de
definitivat se organizează la un
centru stabilit de secția de învăță -
mînt regională, iar pentru educa-
toare și profesori, la institutele de
perfecționare din București. Iași.
Cluj, Brașov și Timișoara.
Cadrele didactice înscrise pentru
obținerea gradului definitiv și gra-
dului II pot urma, la cerere, cursuri
de sprijinire, organizate de institu-
tele de perfecționare și secțiile de
învățămînt. Cursurile de sprijinire
a cadrelor didactice înscrise la de-
finitivat se desfășoară în aceleași
centre unde se vor da examenele.
Pentru învățători și educatoare
cursurile încep la 25 iunie, iar pen-
tru profesori la 2 iulie a.c.
Meridiane
• De curînd a apârut la Paria
„Ghidul sistemelor școlare". Elabo-
rarea acestui ghid a fost hotărită Ia
Conferința internațională de învăță-
mint desfășurată la Roma în 1962, cu
scopul de a facilita efectuarea unor
ample studii în domeniul învătămîn-
tului.
Un comitet de redacție s-a ocupai
Intens de prezentarea sistemelor de
învățămînt din diferite țări europene
și mai ales de găsirea terminologiei
echivalente pentru a desemna struc-
turile școlare. Fiecare capitol este
precedat de o scurtă notită istorică,
care pune In evidentă evoluția In-
vătămîntulul din tara respectivă și
principalele reforme ce au condus la
structura actuală. Lucrarea cuprinde
șl un tablou general de clasificare
pe vîrste și nivele de învățămînt, un
repertoriu de simboluri adaptate la
toate tipurile de școli $1 un model
de diagrame comparative. Această
sistematizare — care respectă ca-
racterul propriu fiecărui sistem de
învățămînt, ca și lexicul tehnic (în
limba națională, în limba franceză
și în limba engleză) și tablourile
statistice dau posibilitatea de a se
înțelege problemele speciîice ale In-
vățămîntulul din flecare țară și de
a face comparatii.
• Posturile de radio si televizi-
une din Belgia, în colaborare cu
UNESCO, au emis anul acesta o serie
de programe săptămînale Internatio-
nale pentru tineret, intitnlate „Tine-
retul din tnlreaga lume*. Aceste
programe au cuprins discuții despre
sport, urbanistică, arheologie, despre
cluburile Unesco. Reușita lor s-a da-
torat șl prezentei la discuții a unor
personalități marcante ale științei sl
culturii, cum au fost savantul sovi-
etic N. Sisakian, ale cărui lucrări in
domeniul biologiei spațiale sînt de
notorietate mondială, Papadiuf. pre-
ședintele comitetului seneqalez al
luptei contra foametei etc.
• Sistemul „școlilor asociate"
tinde să fa o dezvoltare tot mai
mare în Canada. După cum se știe,
aceste școli colaborează cu institu-
țiile similare din alte țări, făcînd un
amplu schimb de documente școlare
șt material didactic, precum șt de
cadre didactice și grupuri de elevi.
In anul școlar 1965 — 1966 au func-
ționat 30 de „școli asociate" care,
potrivit părerilor exprimate de peda-
gogii organizatori, oteră posibilitatea
utilizării unor forme eficiente tn
scopul educării tineretului tn aplritul
prietenie! șl al respectului pentru
viața șl munca popoarelor din alte
țări.
•	Intre 25 — 28 Iulie va avea loc
la Londra o conferință Internațio-
nală cu tema „Ce este învătămîntul
special ?* organizată de Asociația
pentru educația specială. Obiectivul
acestei reuniuni este de a clarifica
ideile curente cu privire la obiectul
practica șl organizarea pregătirii
copiilor deficlenți in școli speciale.
•	Învățămîntul programat se află
în centrul preocupărilor unui mare
număr de specialiști în pedagogie.
Recent, peste 500 de pedagogi s-au
întrunit la Montpellier, unde s-a des.
fășurat Ziua academiei de Intormare
asupra învățămîntului programat. Au
fost prezentate cu acest prlle) nu-
meroase conferințe și demonstrații
practice, care au avut menirea să
releve valoarea acestei noi forme de
învățămînt șl să arate cum poate fi
utilizată ea In prezent tn scopul mo
dernizării muncii didactice, al ridi-
cării nivelului de instruire al tine-
relor generații.
Organizarea
și planificarea muncii
în taberele școlare
Multiplele activități ce se pot
organiza în tabere pot a-
duce o valoroasă contribu-
ție la reconfortarea forțelor fizi-
ce și intelectuale ale elevilor, la
dezvoltarea lor armonioasă,
multilaterală, cu deosebire la e-
ducația patriotică, estetică, fizică
și sanitară. Folosind largile po-
sibilități pe care le oferă viața
de tabără, specificul localității și
al împrejurimilor ei, ca și condi-
țiile psihologice pe care le cre-
ează activitatea liberă de vacan-
ță, cadrele didactice pot adinei
și îmbogăți munca educativă des-
fășurată în școală în direcția
dezvoltării dragostei și devota-
mentului elevilor față de patria
socialistă, față de partid, față de
cauza comunismului.
Calitatea rezultatelor muncii
educative din tabără, ca și a
muncii instructiv-educative din
școală, este strins legată de felul
eum este organizată și planifica-
tă această activitate. Planificarea
muncii în tabără cuprinde : sar-
cinile colectivului de conducere,
ale comandanților de detașamen-
te (conducătorilor de grupe), ale
profesorilor de muzică și de edu-
cație fizică, ale personalului me-
dico-sanitar. măsurile necesare
pentru îndeplinirea sarcinilor,
numele persoanelor care răspund
de aplicarea acestor măsuri și
termenele de îndeplinire.
Tn stabilirea sarcinilor, ca și
a măsurilor de îndeplinire, ca-
drele didactice trebuie să aibă
în vedere obiectivele cu privire
la educarea tinerelor generații,
trasate de Congresul al IX-lea
al P.C.R., la Plenara C.C. al
P.C.R. din 12-13 aprilie și de
Congresul al VIII-lea al U.T.C.
Totodată, ele trebuie să țină sea-
ma de condițiile pe care le oferă
tabăra prin așezarea și specifi-
cul ei, de particularitățile de
vîrstă ale elevilor, de dorințele,
preocupările fiecărei perioade de
vîrstă, de nivelul de dezvoltare
intelectuală și morală a elevilor.
Fiind vorba de o activitate libe-
ră, de vacanță, este de la sine
înțeles că ea trebuie astfel con-
cepută îneît să nu solicite efor-
turi intelectuale, să se adreseze
mai mult afectivității copiilor,
să le ofere prilejuri de delecta-
re, de înălțare sufletească, de fo-
losire a factorilor naturali: apă.
aer, soare.
Sarcinile stabilite, ca și măsu-
rile de îndeplinire determină, de
fapt, întregul conținut al muncii
educative din tabără. De aceea,
atît colectivul de conducere al a-
cesteia, cît și celelalte cadre di-
dactice și medico-sanitare sînt
chemate să acorde o deosebită
atenție selecționării principalelor
sarcini și măsurilor prin care se
vor realiza. O bună planificare a
muncii din tabără asigură fiecă-
rui membru al colectivului peda-
gogic, al aparatului medico-sani-
tar și administrativ perspectiva
muncii pe care trebuie să o des-
fășoare pe întreaga perioadă, a-
tingerea rezultatelor la care tre-
buie să ajungă atît din punct de
vedere al sănătății copiilor, cît și
din punct de vedere educativ.
In același timp, o planificare ra-
țională constituie un valoros
sprijin în desfășurarea unei
munci educative organizate, sis-
tematice, în organizarea unui re-
gim de viață plăcut, atrăgător
pentru copii și asigurarea unui
control operativ al muncii.
Pentru a se obține o astfel
de planificare se recoman-
dă ca la începutul fiecărei
serii, în cadrul instruirii pe care
o efectuează directorul taberei,
să se prezinte și specificul tabe-
rei, al localității în care se gă-
sește și al împrejurimilor. Este
bine ca această prezentare să
menționeze principalele obiecti-
ve economice și culturale, locu-
rile pitorești, locurile și monu-
mentele istorice, cu semnificația
lor în lupta revoluționară a po-
porului nostru.
Dat fiind specificul muncii în
tabără, planul general cuprinde :
sarcinile taberei, ale conducerii
taberei și ale colectivului admi-
nistrativ-gospodăresc pe tot tim-
pul veri!, ca și planificarea mun-
cii pe fiecare serie. Extinzîndu-se
asupra tuturor sectoarelor, acest
plan este întocmit de către co-
lectivul de conducere al taberei
și îmbunătățit pe baza propune-
rilor celorlalte cadre didactice,
medico-sanitare și administrativ-
gospodărești. El are două părți
distincte. Partea întîia prezintă
acțiunile ce trebuie realizate pe
întreaga vacanță de vară, în
scopul cuprinderii în condiții co-
respunzătoare a tuturor copiilor
ce vor veni în tabăra respectivă :
pregătirea deschiderii taberei,
prin asigurarea condițiilor mate-
riale ?i igienlco-sanitare, atît în
ceea ce privește cazarea și ma-
sa, cît și desfășurarea activități-
lor cultural-artistice șl sportive,
asigurarea asistenței sanitare, or-
ganizarea curățeniei între serii,
asigurarea măsurilor de trans-
port de la ultima stație C.F.R.
în tabără, asigurarea legăturilor
necesare cu conducerile între-
prinderilor și instituțiilor ce tre-
buie vizitate. Partea a doua cu-
prinde planurile de muncă pe
serii, planuri care determină, de
fapt, conținutul muncii în tabă-
ră. Aceste planuri prevăd acțiu-
nile stabilite pentru toate sec-
toarele — administrativ-gospodă-
resc, medico-sanitar, cultural-ar-
tistic și sportiv — prevede mă-
surile de îndeplinire a acestor
acțiuni, precum și persoanele
care răspund de fiecare acțiune
în parte și termenele de îndepli-
nire. De îndeplinirea planului
răspunde întregul colectiv de
conducere și în primul rînd di-
rectorul taberei.
Intrucît întreaga activitate cul-
tural-artistică și sportivă se des-
fășoară prin organizația de pio-
nieri, aceasta își întocmește, pe
baza planului general de muncă
al taberei, un program operativ
al activităților cultural-artisticc
și sportive pe zile, plan care se
comunică pionierilor și școlarilor
la începutul seriei, precum și în
fiecare seară, înainte de masă.
La îndeplinirea acestui program
de activitate sînt obligate să par-
ticipe toate cadrele didactice,
conform sarcinilor stabilite în
planul de muncă.
In cadrul sarcinilor condu-
cerii taberei, un loc im-
portant îl ocupă instruirea
personalului didactic și medico-
sanitar, ca și a aparatului admi-
nistrativ-gospodăresc, la fiecare
început de serie. în cadrul aces-
tei instruiri va fi prezentată ex-
periența pozitivă acumulată în
seriile anterioare și in anii tre-
cuți, arătîndu-se și lipsurile ce
au existat, spre a fi înlăturate.
Tot conducerii taberei îi revine
sarcina de a asigura îndrumarea
și controlul muncii, de a orga-
niza ședințele de analiză la sfîr-
șitul fiecărei serii cu aparatul di-
dactic și medico-sanitar, precum
și ședința de analiză la sfîrșitul
vacanței, cu aparatul administra-
tiv-gospodăresc.
Activitatea profesorilor de e-
ducație fizică și de muzică, a co-
mandanților de detașamente sau
a conducătorilor de grupe se des-
fășoară pe baza planului de
muncă pe serie și a programului
întocmit de unitatea de pionieri
sau de grupa U.T.C. pentru în-
treaga tabără, realizîndu-se în
felul acesta o muncă educativă
cu o concepție unitară, de pe po-
ziții unitare.
Experiența anilor trecuți arată
că, acolo unde s-au întocmit pla-
nuri bine gîndite și cu simțul de
răspundere cuvenit, munca edu-
cativă din tabere a fost eficientă,
în vara anului trecut, la tabere-
le din regiunile Argeș, Hunedoa-
ra, Ploiești, Dobrogea și orașul
Constanța, de pildă, cadrele di-
dactice au asigurat, pe baza pla-
nurilor întocmite, cunoașterea
de către elevi a împrejurimilor
taberelor, a locurilor, monu-
mentelor, cetăților și muzeelor
istorice, a peisajelor pitorești,
a marilor realizări făurite în
anii construcției socialiste. în
tabăra de la Lotru planurile
pe serii au dat copiilor po-
sibilitatea să participe la dru-
meții prin cele mai frumoase
locuri din împrejurimi, în tabe-
rele din regiunea Ploiești s-au
organizat, conform acestor pla-
nuri, vizite la Muzeul Doftana, la
Combinatul chimic de la Brazi,
la Castelul Peleș, iar la tabăra
de la Năvodari vizite pe întregul
Litoral, la muzeul regional și la
renumitul Mozaic de la Cons-
tanța. Datorită unei bune plani-
ficări, copiii care și-au petrecut
vacanța în taberele regiunii Hu-
nedoara au participat la minu-
nate focuri de tabără și la ser-
bări cîmpenești cu teme ca : „îți
mulțumim, partid iubit",
moașă ești patria mea“,
zările regiunii în anii
populare".
„Fru-
„Reali-
puterii
în general planificarea activi-
tății educative din timpul verii
trebuie să asigure o muncă vie.
interesantă și diferențiată, co-
respunzătoare particularităților
de vîrstă ale copiilor, cu adinei
rezonanțe în viața psihică a a-
cestora.
biectivele prevăzute în pla-
nul de muncă trebuie a-
duse la îndeplinire prin-
tr-o justă organizare a activită-
ții tuturor sectoarelor. Princi-
palele sarcini ale organizării
muncii în tabără sînt: justa re-
partizare a sarcinilor tuturor
membrilor din personalul admi-
nistrativ-gospodăresc, medîco-sa-
nitar și didactic, asigurarea u-
nui regim rațional de muncă și
odihnă al elevilor, asigurarea
condițiilor materiale necesare
bunei funcționări a taberei.
Stabilirea atribuțiilor ce revin
conducerii taberei, ca și întregu-
lui personal ce lucrează în ca-
drul ei trebuie să se bazeze pe
o reală cunoaștere a pregătirii
și experienței oamenilor, a capa-
cității lor organizatorice. în anii
trecuți s-a constatat că acolo
unde s-a neglijat acest lucru a
apărut, pe lîngă fenomenul supra-
încărcării unor cadre, și fenome-
nul invers, al acordării unei în-
crederi neîntemeiate unor cadre
care au împiedicat, prin atitudi-
nea și nepriceperea lor, bunul
mers al muncii pe întreaga tabă-
ră. Asemenea greșeli s-au vădit
chiar și în activitatea unor secții
de învățămînt. care au încredin-
țat munca de conducere a anu-
mitor tabere unor cadre cu o
slabă pregătire pedagogică șl
culturală, cu o comportare mo-
rală necorespunzătoare, ceea ce
a determinat Ministerul Invăță-
mîntului să ceară înlocuirea lor.
O latură importantă a organiză-
rii activității în tabără o constituie
stabilirea unui regim rațional
de muncă și odihnă al copiilor,
stabilirea ordine! interioare.
Coordonarea tuturor activități-
lor din tabără și desfășura-
rea lor ritmică, organizată, apă-
rarea sănătății copiilor, ca și
consolidarea deprinderilor lor de
comportare morală, presupun e-
laborarea unui regim de zi și a
unui regulament de ordine inte-
rioară obligatorii pentru toată
lumea, atît pentru elevi cit și
pentru cadrele didactice șl me-
dico-sanîtare,
administrativ
gimul de zi
reconfortarea
pentru aparatul
și de îngrijire. Re-
trebuie să asigure
forțelor fizice și
intelectuale ale elevilor, prin do-
zarea justă și alternarea raționa-
lă a activităților și a orelor de
odihnă, prin transformarea cîn-
tecului și jocului în aer liber în
activități dominante.
Respectînd cerințele Ministe-
rului învățămîntului, ale C. C.
al U.T.C. și ale Ministerului Să-
nătății și Prevederilor Sociale
prevăzute în regulamentul de
funcționare a taberelor, regula-
mentul de ordine interioară tre-
buie să cuprindă norme precise
privind comportarea elevilor în
desfășurarea tuturor activități-
lor, la masă, în dormitor, înda-
toririle cadrelor didactice și ale
profesorilor de serviciu.
De o deosebită importanță pen-
tru bunul
bară este
materiale
un lucru
mers al muncii în ta-
asigurarea unei baze
corespunzătoare. Este
cunoscut că educația
copiilor pornește de la organiza-
rea gospodărească a vieții lor,
de la ambianța estetică realizată
în dormitoare, în sălile de mese,
în sălile de lectură, de la ordi-
nea și curățenia întregului me-
diu de viață. In general, se re-
simte o preocupare intensă pen-
tru înzestrarea taberelor cu mo-
bilier și cazarmament corespun-
zător cerințelor actuale, pentru
realizarea unei ambianțe plăcute,
pentru îmbunătățirea dotării ta-
berelor cu material cultural-ar-
tistic și sportiv, a dotării biblio-
tecilor. Un control efectuat re-
cent în unele regiuni a scos însă
la iveală și o serie de lipsuri pe
această linie. De exemplu, nu se
acordă peste tot atenția necesa-
ră procurării fondului de cărți
corespunzător particularităților
de vîrstă ale elevilor și efectivu-
lui cuprins pe serie, procurării
materialului sportiv, organizări
unor terenuri sportive în curții
taberelor, asigurării mobielieru-,
lui necesar pentru crearea unor. '
condiții civilizate de viață, deși
sfaturile populare și-au rezer-
vat în buget importante fonduri
în acest scop. în scurtul timp
care a mai rămas pînă la des-
chiderea taberelor secțiile de în-
vățămînt, comandamentele regio-
nale, raionale și orășenești sînt
chemate să facă eforturi pentru
terminarea lucrărilor de repara-
tii și amenajări, de înzestrare a
taberelor corespunzător criterii-
lor pedagogice și sanitare, co-
respunzător cerințelor educației
estetice, pentru asigurarea spații-
lor frigorifice și a mijloacelor de
transportare a alimentelor, pen-
tru încheierea contractelor nece-
sare în vederea procurării ali-
mentelor proaspete.
O importanță hotărîtoare pen-
tru succesul muncii în tabără
are respectarea principiului con-
ducerii unice. Ca și în școală, di-
rectorul răspunde de întreaga
activitate luată în ansamblu, de
baza materială ca și de conținu-
tul educativ, de activitatea fiecă- A
rui sector în parte, a fiecărC'
membru al personalului taberei1
Firește, conducerea unică va fi ’
îmbinată cu conducerea colecti-
vă. în calitatea sa de conducător
unic, directorul are dreptul să
ia și măsuri și botărîri persona-
le. întotdeauna, însă, el este da-
tor să se consulte cu membrii
colectivului de conducere, să cu-
noască opinia cadrelor didactice.
Fiecare membru al colectivu-
lui trebuie să fie conști-
ent că răspunde de sarci-
nile ce i s-au încredințat per-
sonal și că, în același timp, are
datoria să sprijine colectivul de
conducere în rezolvarea tuturor
sarcinilor, să manifeste inițiati-
vă, să aducă o contribuție va-
loroasă la bunul mers al taberei.
O astfel de atitudine nu se poate
obține decît prin cunoașterea
precisă a sarcinilor esențiale ce
revin taberei în întregime și
fiecărui sector în parte.
Conducerea, îndrumarea și
controlul întregii activități din
tabără sînt exercitate de către
colectivul de conducere consti-
tuit din directorul taberei, co-
mandantul unității de pionieri
sau organizatorul U.T.C., medi-
cul taberei sau medicul circum-
scripției, un profesor, adminis-
tratorul taberei. Colectivul de
conducere răspunde în mod uni-
tar de planificarea și organiza-
rea muncii, de întreaga activita-
te administrativ-gospodărească,
sanitară și educativă din tabără.
Pentru a se asigura securita-
tea sănătății copiilor, atît în in-
teriorul taberei cît și în afara
ei, în cadrul excursiilor, drume-
țiilor, focurilor de tabără, jocu-
rilor si activităților sportive (as-
censiuni, înot etc.), pentru evita-
rea accidentelor colectivul de
conducere va instrui în mod spe-
cial fiecare serie de elevi. De
organizarea acestei instruiri răs-
punde întregul colectiv al tabe-
rei și, în primul rînd, directorul.
Veghind să asigure o compor-
tare frumoasă, civilizată, din
partea tuturor elevilor, directo-
rul tabere! este dator în același
timp să asigure o comportare co-
respunzătoare a întregului per-
sonal ce lucrează în cadrul ei.
Prin întreaga muncă de instrui-
re. de îndrumare și control pe
care o desfășoară, directorul este
chemat să asigure o justă orien-
tare ideologică-politică a activi-
tăților educative din tabără, or-
ganizarea acestor activități în
mod diferențiat, corespunzător
particularităților de vîrstă, cu o
largă eficientă educativă.
MARIA POPESCU
directorul Direcției activități
educative din Ministerul
Tnvățămîntului
REDACȚIA 5) ADMINISTRAȚIA i Bucureitl. Plata Scfntelf nr,. 1. Telefon 17.60.20. Abonamentele ee fac la oficiile poatale, factorii noata» al te dlfnrortl voluntari <Unnn1t8tlla de fnvJUmtnt. Tlparn!, Combinatul Poligrafic Caia Scintell. Plata Sctot.H BucureatL
<6111