CONGRESUL
SINDICATELOR
Ziua copilului—Ziua viitorului
Eveniment de mare însemnătate
in viata mișcării sindicale din țara
noastră Congresul sindicatelor a
analizat activitatea desfășurată de
sindicate in ultimii ani și a stabilit
sarcinile lor de viitor, măsurile ce
trebuie luate pentru unirea eforturi-
lor oamenilor muncii din întreprin-
deri și instituții angajați în înfăptui-
rea obiectivelor planului cincinal, a
programului de dezvoltare multila-
terală a patriei noastre elaborat de
cel de-al IX-lea Congres al P.C.R.
Aprecierile și îndrumările deosebit
de prețioase cuprinse in cuvintarea
rostită la Congres de tovarășul Ni-
colae Ceaușescu, secretar general al
C.C. al P.C.R., constituie un puter-
nic îndemn și o călăuză luminoasă
pentru activitatea mișcării sindicale,
dînd o orientare clară eforturilor pe
care sindicatele sînt chemate să le
depună spre. înfăptuirea obiectivelor
ce stau in prezent în fața clasei
muncitoare, a întregului nostru
popor.
Vorbind in numele celor peste 4
milioane de oameni ai muncii orga-
nizați in sindicate, delegații și invi-
tații la Congresul sindicatelor — oa-
meni ai muncii din uzine și de pe
șantiere, din școli, instituții de artă
și cultură, institute de cercetări, din
toate ramurile de activitate și din
toate regiunile țării — au exprimat
adinca lor recunoștință și dragostea
lor fierbinte față de eroicul nostru
partid, conducătorul încercat al în-
tregului popor român în opera de
ridicare continuă a patriei pe noi
culmi ale civilizației și progresului.
Intr-o atmosferă de lucru, cu grija
deosebită de a contribui cît mai din
plin la ridicarea activității sindica-
telor la nivelul marilor îndatoriri
ce le revin în etapa actuală de con-
tinuare pe o treaptă superioară a
desăvirșirii construcției socialiste,
participanții la Congres au dezbătut
cu profunzime activitatea sindicate-
lor și au făcut propuneri valoroase
pentru înfăptuirea sarcinilor de
viitor.
Congresul a adoptat în unanimitate
documente de importanță deosebită
pentru mișcarea sindicală, concreti-
zare a hotărîrii nestrămutate a sin-
dicatelor de a-și îndeplini în cele
mai bune condiții rolul și atribuțiile
ereseînde pe care le au în întreaga
viață a societății noastre. Rezoluția
Congresului Uniunii Generale a Sin-
dicatelor din România, programul
activității de viitor a sindicatelor,
menționînd creșterea continuă a ro-
lului și sarcinilor sindicatelor — or-
ganizații profesionale de masă ale
oamenilor muncii — în viața socie-
tății noastre, a arătat că in centrul
preocupărilor acestora se află lupta
pentru dezvoltarea continuă a bazei
tehnico-materiale a socialismului,
pentru creșterea forțelor de produc-
ție, sporirea avuției naționale și ri-
dicarea nivelului de trai al poporu-
lui. Așa cum a spus în cuvîntul său
tovarășul Nicolae Ceaușescu, secre-
tar general al C.C. al P.C.R., „Prin
întreaga lor activitate, sindicatele
trebuie să dezvolte în rîndul oame-
nilor muncii conștiința de proprietari
ai mijloacelor de producție, spiritul
de răspundere pentru elaborarea
planurilor de producție, pentru gos-
podărirea fondurilor financiare, a
tuturor mijloacelor materiale ale
întreprinderilor, pentru bunul mers
al întregii activități economice ; ele
trebuie să stimuleze energia, iniția-
tiva și capacitatea creatoare a tutu-
ror celor ce muncesc".
Rezoluția arată în mod limpede
căile și mijloacele pentru participa-
De la
Ministerul învățămîntului
1.	în conformitate cu structura
anului școlar, comunicată secțiu-
nilor de învățămînt și școlilor, exa-
menul de absolvire a școlii genera-
le va avea loc între 6 și 12 iunie.
2.	Examenul de maturitate și exa-
menul de diplomă la școlile peda-
gogice de învățători (educatoare) va
avea loc între 17 și 29 iunie.
Lucrările scrise la examenul de
maturitate se vor da după cum ur-
mează :
— limba și literatura română —
17 iunie, orele 9 dimineața ;
— limba și literatura maternă (la
școlile și secțiile cu predare
în limbile naționalităților con-
locuitoare) — 18 iunie, orele 9
dimineața ;
— matematica (limba străină pen-
tru secția umanistă) — 20 iu-
nie, orele 9 dimineața.
rea activă a sindicatelor la întreaga
activitate de conducere și planificare
a economiei naționale, la stabilirea
măsurilor privind valorificarea mai
bună a rezervelor materiale și uma-
ne, pentru continua perfecționare a
muncii și îndeplinirea cu succes a
planului de stat. In privința sporirii
aportului sindicatelor în domeniul
activității economice, Congresul a
indicat necesitatea îmbunătățirii
conținutului consfătuirilor de pro-
ducție și al adunărilor grupelor sin-
dicale, extinderii consultării sistema-
tice a colectivelor de muncă din sec-
ții, ateliere, sectoare etc, pentru ge-
neralizarea unor procedee avansate,
pentru stabilirea celor mai potrivite
măsuri tehnico-economice în vede-
rea înlăturării neajunsurilor care se
ivesc în procesul de producție.
Cu aceeași claritate au fost preci-
zate sarcinile sindicatelor privind in-
troducerea sistematică în producție,
a științei și tehnicii înaintate, a teh-
nologiei moderne. perfecționarea
continuă a organizării producției și
a muncii. De asemenea, s-a mențio-
nat datoria sindicatelor de a dezvolta
activitatea de inovații și raționali-
zări. de a stimula in rindul colec-
tivelor de muneă pasiunea pentru
promovarea noului în producție și
s-au trasat sarcini de mare impor-
tanță în domeniu) pregătirii profe
sionale, al ridicării nivelului de cu-
noștințe tehnice ale muncitorilor, al
formării de noi cadre cu înaltă cali-
ficare pentru industria modernă.
Lucrările și documentele adoptate
de Congres au evidențiat marca răs
punderc a sindicatelor pentru tra-
ducerea în viață, cu consecvență, a
tuturor măsurilor îndreptate spre
creșterea continuă a bunăstării celor
ce muncesc, înalta misiune a miș-
cării sindicale de a contribui la în-
făptuirea țelului principal al întregii
politici a Partidului Comunist Ro-
mân : ridicarea continuă a nivelului
de trai al oamenilor muncii de la
orașe și de Ia sate.
Congresul a cerut sindicatelor ca,
paralel cu activitatea desfășurată
pentru organizarea și mobilizarea in
muncă a maselor largi de salariați,
să acorde o permanentă grijă îmbu -
nătățirii condițiilor de muncă și de
trai ale oamenilor muncii, satisface-
rii cerințelor și nevoilor mereu crcs-
cinde ale acestora, traducerii în fapt
a marilor drepturi pe care societa-
tea noastră socialistă le asigură tu-
turor celor ce muncesc. In această
privință s-a evidențiat necesitatea ca
sindicatele să vegheze la înfăptuirea
consecventă a principiului socialist
al retribuției după cantitatea și cali-
tatea muncii, să manifeste o atenție
deosebită față de elaborarea con-
tractelor colective, să intensifice con-
trolul obștesc asupra protecției mun-
cii și asupra deservirii populației, să
îmbunătățească activitatea în dome-
niul asigurărilor sociale, gospodărind
tot mai bine fondurile destinate a-
cestui scop.
Congresul a cerut de asemenea or-
ganelor și organizațiilor sindicale să
îmbunătățească necontenit activita-
tea de educare a oamenilor muncii,
pentru a aduce un aport și mai în-
semnat la dezvoltarea conștiinței so-
cialiste, la cultivarea trăsăturilor
înaintate, proprii omului societății
noastre, cu un bogat orizont cultu-
ral, pătruns de spiritul patriotismu-
lui socialist și internaționalismului
proletar. Sindicatele din învățămînt
au, în această direcție, un larg cîmp
de activitate, fiind chemate să mo-
(Continuare în pag. 4-a)
Lucrările scrise la examenul de
diplomă se vor da după cum ur-
mează :
— limba și literatura română —
17 iunie, orele 9 dimineața ;
— limba și literatura maternă (la
școlile și secțiile cu predare în
limbile naționalităților con-
locuitoare) — 18 iunie, orele 9
dimineața;
— matematici (pedagogia preșco-
lară la școlile pedagogice de e-
ducatoare) — 20 iunie, orele 9
dimineața.
3.	Concursul de admitere în lice-
ele de cultură generală și în liceele
de specialitate ce vor lua ființă se
va desfășura între 22 și 29 iunie.
înscrierile la concurs se fac pînă
în ziua de 21 iunie inclusiv.
O dată pe an, la 1
iunie, serbăm ziua copi-
lului. Dar în toate cele
365 de zile ale anului
îngrijim și educăm cu
dragoste copiii. Toți co-
piii țării.
O dată pe an, la 1
iunie, oferim copiilor, in
chip festiv, daruri. Dar
nu-i ceas și nu-i clipă
în care să nu-i încon-
jurăm cu darurile cele
mai de preț: grija pen-
tru sănătatea lor și
pentru buna lor dezvol-
tare, pentru instruirea
și educarea lor. Ridicăm
în fiecare an creșe,
grădinițe și cămine noi,
sute și sute de cla-
se noi. Milioane de
manuale noi sînt dă-
ruite în fiecare toam-
nă tuturor copiilor.
MU și mii de educatoa-
re, de învățători, de pro-
fesori se pregătesc an
după an pe băncile șco-
lilor și facultăților spre
a-și duce munca în rin-
durile copiilor. Pentru
copii — cărți de povești
și jucării. Pentru ei —
parcuri, biblioteci, ba-
zine de înot și pati-
noare. Pentru ei — va-
canțele vesele, însorite.
Totul pentru copii, pen-
tru mugurii viitorului.
Am vizitat multe gră-
dinițe de copii, multe
școli. M-au chemat e-
ducatoarele, învățătorii,
să spun povești celor
care trăiesc încă în lu-
mea basmelor. Asta mi-a
prilejuit totdeauna un
fel de împrospătare, un
fel de limpezire morală,
ca atunci cînd te apleci
și sorbi mireasma unui'
crin de cîmp. în con-
diții materiale tot mai
bune, în școli cum n-au
mai fost nicicînd, copiii
din Republica noastră
Socialistă cresc, se dez-
voltă,' învață să fie
vrednici, curajoși, cin-
stiți, fericiți. învață să
iubească munca și via-
ța, patria și poporul,
învață să respecte tre-
cutul de luptă pentru
libertatea și unitatea
poporului și să se avînte
cu elan în viitorul co-
munist.
Nu cred că poate fi
CENTENARUL LICEULUI
„NICOLAE BĂLCESCU" DIN PITEȘTI
ceva mai tonic, mai tm-
bărbătător ca o primă
zi de școală în care în-
vățătoarea îi primește
pe copilașii care întîia
oară trec pragul unei
săli de clasă. Școala
e mare și curată.
Clasa e luminoasă și
veselă. Băncile, stră-
lucitoare de curățenie.
Iar cărțile se rin-
duiesc ispititoare, ca
niște minuni ce se cu-
vin a fi explorate cu
ochii, cu mintea, cu
inima.
Nu cred că poate fi
ceva mai încărcat de
poezia bucuriei simple
și adinei ca o serbare
de sfîrșit de an, ca mo-
mentul cînd o învăță-
toare pune o cunună de
flori pe creștetul unui
copil îmbujorat și to-
pit de fericire la gin-
dul că munca lui a
marcat o primă bi-
ruință în viață.
Nu cred că poate fi
ceva mai specific vre-
mii noastre socialiste
decît sutele de mii de
copii care se bronzează
sub soarele șl pe nisi-
pul marin de la Manga-
lia, Eforie sau Mamaia,
decît miile și miile de
copii care zburdă în po-
ienile Carpaților.
De bună seamă că în
aceste însemnări ar fi
trebuit să amintesc ceva
și despre miliardele ce
se cheltuiesc anual pen-
tru copiii țării. Să re-
marc, cu un meritat
atribut de laudă, munca
devotată, entuziastă a
tuturor mamelor, medi-
cilor pediatri, educatoa-
relor, învățătorilor și
profesorilor. Să aduc un
omagiu de recunoștință
conducerii de partid ți
de stat, care tratează
problema creșterii șl e-
ducării copiilor ca pe o
problemă esențială a
viitorului poporului și
patriei.
Le socot însă, pe toa-
te acestea, incluse în
acea obștească grijă și
dragoste pentru copii,
pentru cel ce vor întru-
chipa fericita zi de
mîine.
DUMITRU ALMAȘ
Mii de participanți au fost de
față la festivitatea sărbătoririi
centenarului Liceului „Nicolae Băl-
cescu“ din Pitești, școală care a în-
scris în istoria învățămîntului din
ținuturile argeșene nenumărate pa-
gini de împliniri. Nevoind să piardă
ceva din cele ce se evocă, sute de
oameni au rămas în jurul teatrului,
ascultînd megafoanele. Erau printre
în ziua de 21 iunie se face vizita
medicală a candidatilor.
Lucrările scrise și probele orale
se vor desfășura în felul următor:
—	limba română — probă scrisă
— 22 iunie, orele 9 dimineața ;
—	matematică — probă scrisă
— 23 iunie, orele 9 dimineața ;
—	limba maternă (la școlile și
secțiile cu predarea în limbile
naționalităților conlocuitoare)
— probă scrisă — 24 iunie, o-
rele 9 dimineața;
— probe orale — 25-29 iunie, o-
rele 9 dimineața.
Probele practice de specialitate
— la liceele pedagogice (aptitudini
muzicale) ; la liceele de artă (muzi-
că sau desen) și la liceele cu pro-
gram de educație fizică (verificarea
calităților fizice) — vor avea loc în
zilele de 19-20 iunie.
ei actuali și foști elevi, dar și mulți
alții care nu-și legaseră copilăria și
adolescenta de acest liceu. Este im-
presionant — și rîndurile de mai
jos tocmai acest lucru intenționează
să sublinieze — cît de mult prețu-
iesc localnicii pe primul și cel mai
vechi liceu al regiunii lor. Este, în
fond, un sentiment al prețuirii tra-
dițiilor de cultură, atît de specific
poporului nostru. Aici, la Liceul
„Nicolae Bălcescu“, aceste tradiții
au rădăcini adinei în trecut, legîn-
du-se strîns de munca neostenită în-
tru luminarea poporului dusă, cu
veacuri în urmă, de cărturarii vîl-
ceni, de cei de la Govora sau cei de
la Curtea de Argeș.
Pentru a avea o imagine și mai
completă asupra prestigiului de
care se bucură școala centenară, se
cuvine notat că printre participantii
la festivități au fost numeroși oa-
meni de știință și cultură care și-au
făcut aici studiile liceale, unii din-
tre eî veniți cale de sute de kilome-
tri. „Și absolventii seriei de acum
un sfert de veac, printre care mă
număr și eu, ca și toți elevii care
s-au hrănit la sinul acestei „alma
mater“ piteștene — spunea, înainte
de festivitate, dr. Gh. Marinescu,
șef de sector la Institutul de Infra-
microbiologie al Academiei noastre,
laureat al Academiei Franceze de
Medicină, membru activ al Acade-
miei de Științe din New-York și
membru corespondent al altor aca-
demii de peste hotare — se înclină
plini de recunoștință, ținînd să afir-
me, spre lauda tuturor: „Și noi
sîntem discipolii tăi“... Dascălii li-
ceului din Pitești, al cărui centenar
îl sărbătorim, s-au străduit să ne
facă să înțelegem cum trebuie să
prețuim munca, cum să construim o
țară și cum să iubim un pămînt pe
care strămoșii noștri l-au dăruit
strănepoților lor pentru a fi cît mai
bine apărat și cît mai frumos împo-
dobit, spre fericirea întregului po-
por. Nu este, așadar, de mirare că
printre foștii elevi ai liceului din
Pitești, pe baza bunei pregătiri căpă-
tate în această școală, se găsesc
oameni, ce sînt remarcați în aproa-
pe toate domeniile de activitate. Și
dacă pe filele de aur din bogata is-
torie a liceului nostru toate aceste
pețsonalitățl de seamă reprezintă
majusculele, nu trebuie șă uităm că
marea majoritate o formează lite-
rele de rînd, fără de care nu se
poate scrie cuvîntul, o formează
acei absolvenți care prin munca lor
anonimă construiesc în tăcere, cu
abnegație și devotament, o țară tot
mai mîndră și mai bogată".
La festivitatea de sărbătorire a
centenarului au participat, alături
de foștii și actualii elevi, de foștii și
actualii profesori, reprezentanți ai
organelor locale de partid și de stat
ca și reprezentanți ai Ministerului
învățămintului.
Despre trecutul școlii și despre
activitatea ei de azi — consemnate,
în cinstea centenarului, într-o do-
cumentată monografie semnată de
prof. Nicolae Vlad și prof. Tudor
Popescu — a vorbit prof. N. Mitu-
lescu, directorul liceului. începîn-
du-și activitatea în 1866. în condițiile
în care setea de cultură a maselor se
acorda cu cerințele de dezvoltare e-
conomică, școala noastră a făcut, încă
din primul deceniu, nenumărate e-
forturi pentru organizarea cît mai
bună » procesului de învățămînt —
a spus vorbitorul. în analele ei a
rămas înscris cu litere de aur nu-
mele dascălului care a inaugurat
primele lecții, profesorul Nicolae I.
Micescu. Generații întregi de elevi
i-au prețuit adînc, de asemenea, pe
profesorul de matematică I. Păiș,
care s-a remarcat și printr-o cura-
joasă atitudine antimonarhică, sau
pe profesorul Eugen Ludwig, care
și-a încheiat cariera ca profesor
universitar de fizico-chimie. Din e-
vocarea celor 100 de ani parcurși,
peste toate greutățile întîmpinate și
strădaniile depuse rămîn dominante
izbînzile muncii sutelor de dascăli
care au cinstit școala, care au pre-
gătit asemenea figuri proeminente
ale științei și culturii noastre ca
matematicianul Dan Barbilian, ace-
lași cu poetul Ion Barbu, ca Ion Mi-
nulescu, ca savantul geograf
George Vîlsan, ca doctorul George
Ulieru, autorul însemnărilor intitu-
late „Din carnetul unui medic de
(Continuare în pag. 4-a)
PRACTICA PEDAGOGICA
A VIITORILOR PROFESORI
Fazele unei
acomodări
treptate
Concluziile trase acum, la înche-
ierea anului de învățămînt, în le-
gătură cu pregătirea viitorilor pro-
fesori, ne arată mai olar în ce mă-
sură și-au dovedit eficacitatea cău-
tările noastre în acest domeniu.
Una din aceste concluzii se leagă
de practica pedagogică a studen-
ților.
întotdeauna am socotit că modul
cum se desfășoară prima sau pri-
mele lecții pe care le țin studen-
ții în cadrul pregătirii lor practice
pentru munca la catedră are o in-
fluență covîrșitoare asupra dezvol-
tării lor ulterioare. Insuccesul, rea-
lizarea nesatisfăcătoare a primelor
lecții, pe lîngă că produc perturbări
în procesul de învățămînt — motiv
pentru care școlile și profesorii evită
adesea primirea studenților la prac-
tică — au șl un efect negativ asupra
muncii acestora, 11 descurajează.
Dimpotrivă, o lecție reușită dă stu-
dentului încredere în forțele proprii,
îl mobilizează la o activitate adîn-
cită, îl apropie de școală, de copii.
Succesul primelor lecții îl face pe
viitorul profesor să îndrăgească mai
mult meseria pe care și-a ales-o, a-
rătîndu-i că ea îi va cere, evident,
multe eforturi, dar îi va aduce și
multe satisfacții.
Un element de o deosebită impor-
tanță în asigurarea succesului pri-
melor lecții practice ținute de stu-
denți îl constituie procesul de aco-
modare a acestora cu școala, cu cla-
sa, cu profesorul și cu elevii. Or, în
actuala organizare a practicii acest
proces este prea brusc, trece prin
prea puține trepte : după cîteva a-
sistențe la lecțiile profesorului (prac-
tica demonstrativă), urmate de dis-
cuții metodice care subliniază învă-
țămintele ce trebuie reținute din a-
ceste lecții și din seminariile de me-
todică, se trece la ținerea lecției de
către student în asistența profesoru-
lui clasei, a îndrumătorului de gru-
pă și a colegilor, iar apoi la discuții
metodice și la aprecieri motivate.
Considerînd că este necesar să asi-
gurăm condiții mai bune de acomo-
dare, am introdus la facultatea noas-
tră — facultatea de matematică a
Institutului pedagogic din București
— un nou sistem de desfășurare a
practicii, pe oare l-am experimentat,
încă de la începutul anului univer-
sitar, cu două grupe de studenți din
anul II. Ulterior acest sistem a fost
introdus și la alte grupe.
După regulile de muncă stabilite
în comun cu profesorul clasei și cu
studenții, procesul de acomodare in-
clude, în noul sistem, următoarele
faze: studentul asistă singur la o
lecție a profesorului clasei, predă
apoi, numai în prezența acestuia,
lecția următoare șl abia la a doua
lecție pe care o ține, este asistat dc
îndrumătorul grupei, ca și de colegi
Bineînțeles că restul activităților
(practica demonstrativă, discuțiile
care urmează după lecții etc) se des-
fășoară în mod obișnuit. Pînă acum,
fiecare dintre studenții grupelor la
care se aplică experimentul a reușit
să predea un număr mult mai mare
de lecții în fața elevilor, în compa-
rație cu ceilalți.
Ne-am putut da seama că, în a-
ceastă organizare a practicii, studen-
tul se acomodează mai ușor și mai
bine cu munca de predare. Asistind
la lecția profesorului el poate cu-
noaște toate amănuntele ce-i vor fi
necesare pentru pregătirea lecției
proprii, care va urma în ora viitoa-
re : știe cît de departe în adincime
a mers profesorul în explicațiile lui,
știe ce exemple a folosit acesta, ce
teme a dat pentru acasă. De aseme-
nea, este familiarizat cu elevii. Pre-
dînd lecția următoare numai în asis-
tența profesorului clasei, emoțiile
inerente unei astfel de situații sînt
mai mici, studentul are mai multă
mobilitate. Pregătindu-și cea de a
doua lecție, el folosește observațiile
profesorului și observațiile proprii în
legătură cu modul în care a reușit
să transmită cunoștințele, să le facă
înțelese de elevi, să le fixeze în min-
tea lor. La cea de a doua lecție poa-
te să verifice tema dată pentru a-
casă de el însuși, ținînd seama de
fiecare amănunt pe care l-a avut în
vedere atunci cînd a dat anumite
exerciții și probleme. In același
timp, ținînd seama de părțile mai
puțin izbutite ale primei lecții, poate
accentua în lecția următoare tocmai
ceea ce știe că nu a reușit să reali-
zeze în întregime în cursul ți.
Tot atît de important este faptul
că încă de la începutul activității
sale studentul nu preclă „o lecție",
ci se încadrează într-un sistem de
lecții, din care asistă la una și predă
două.
La toate acestea se adaugă faptul
că, începînd cu semestrul II. la fie-
care seminar de metodică, pe lingă
discutarea problemelor predate la
curs, cîte un student prezintă pro-
bleme legate de predarea unui capi-
tol ce ridică dificultăți mai mari în
predare ; se discută, cu această oca-
zie, împărțirea pe lecții a capitolului
respectiv, materialul didactic cel
mai adecvat, temele cele mai po-
trivite. In planificarea pe semlnarii
a acestor materiale s-a ținut seama,
în măsura posibilului, de ritmul de
parcurgere a materiei în școli.
Imbinînd în acest fel discutarea
problemelor în seminarii cu pregăti-
rea studenților pentru lecții, punîn-
du-i pe aceștia de la început în si-
tuația de a gîndi nu numai asupra
unor lecții izolate, ci aaupra unor
capitole întregi, ajutîndu-i să se în-
cadreze mai puțin brusc în munca
directă cu elevii, le-am creat posibi-
litatea să obțină încă de la primele
lor lecții rezultate bune. Aceste re-
zultate urmează să fie consolidate la
începutul anului III, în perioada de
practică continuă.
Este adevărat că procedînd așa
studenții fac un efort mai mare, dar
este tot atît de adevărat că succe-
sele lor — ilustrate în primul rînd
prin lecții izbutite, prin notele mari
acordate la lecții în condițiile ace-
leiași exigențe pe care o manifestă
profesorii cu experiență îndelungată
— le aduc satisfacții meritate, care-i
încurajează, îi mobilizează în mun-
că, îi apropie de profesiunea pe care
o vor practica după terminarea stu-
diilor.
I. GH. BURCA
în laboratorul de fi zică al Liceului „Vasile Alecsandri" din Galați.
Cînd
drumul
Cîteva probleme,
cîteva soluții
Datorită grijii permanente care ss
arată în țara noastră pentru forma-
rea cadrelor didactice s-au obținut
o serie de succese importante pe li-
nia pregătirii pedagogice a celor ce
muncesc în școli. Dezvoltarea conti-
nuă a învățămîntului implică însă
îmbunătățirea continuă acestei ac-
țiuni, astfel îneît munca profesori-
lor să fie mereu mai eficientă. Ne
vom referi, în cele ce urmează, la
cîteva probleme ale organizării șl
desfășurării practicii pedagogice,
căutînd să sugerăm și unele soluții.
Ni se pare importantă, în primul
rînd, problema rolului practicii pe-
dagogice și a locului unde trebuie să
se desfășoare ea.
Practica pedagogică este conside-
rată (și așa trebuie să și fie) ca o
parte integrantă a procesului de pre-
gătire a viitorilor profesori. In acest
sens, ea este chemată să contribuie
la îmbogățirea, adîncirea și consoli-
darea cunoștințelor pedagogice și
metodice însușite la cursuri, la for-
marea priceperilor și deprinderilor
de bază necesare conducerii cu com-
petență a procesului de învățămînt,
la dezvoltarea dragostei și atașa-
mentului față de munca didactică.
Considerăm însă că ea trebuie să-și
aducă contribuția și la consolidarea
și chiar la îmbogățirea cunoștințelor
profesionale de specialitate. Acest
aspect, după părerea noastră, nu a
fost suficient realizat pînă acum. Or,
perfecționarea pregătirii pedagogico-
metodice și a celei de specialitate ar
trebui să se îmbine armonios nu
numai la cursuri, ci și în cadrul
practicii pedagogice.
Apoi, sîntem de părere că practica
pedagogică va putea duce la rezul-
tate tot mai bune dacă se va desfă-
șura în școli de aplicație (model) or-
ganizate pe lîngă instituțiile de în-
vățămînt superior, școli care să ofere
cele mai bune condiții tehnico-didac-
Profesori,
studenți
și practica
Profesorii, spre deosebire de cei-
lalți muritori, trec la un moment
dat din bancă la catedră și per-
spectiva clasei se inversează pentru
ei brusc. Stîngăciile inerente înce-
putului, conștiința locului central
pe care îl ocupă în atenția clasei,
sînt de natură să le provoace, dacă
nu tracul actorului, în orice caz emo-
ția unei mari răspunderi. Nu o dată
primul gînd al celui ce se înfățișează
clasei ca debutant este cam acesta :
„Dacă fac cumva o greșeală în ex-
punere, copiii vor învăța ceva
greșit !“.
Viitorii profesori ai școlilor noas-
tre, studenții care fac azi practică,
riscă foarte rar să facă greșeli în
expunere. Profesiunea pedagogică
mai implică însă ceva. Dacă de
cantitatea șl calitatea cunoștințelor
de specialitate are grijă facultatea,
„meseria" încercăm să le-o arătăm
noi, cei care avem, cum se spune,
„studenți la practică". Sarcina noas-
tră este sensibil ușurată de către
cei care conduc din partea facultă-
ții practica, îndeobște cadre cu ex-
periență și tact pedagogic, legate
atît de facultate, cît și de specifi-
cul liceului.
Există încă din partea unora din
noi, profesorii de liceu, o codire a-
tunci cînd, la începutul anului, ni
se propune să luăm sub oblăduirea
noastră o grupă de studenți. Am
găsit cîteva explicații ale acestui
tice șl să fie încadrate cu profesori
de înaltă competență. în aceste școli
studenții ar urma să efectueze prac-
tica prin rotație, pe o perioadă de
timp delimitată, toți dobîndind ast-
fel posibilitatea de a cunoaște orga-
nizarea și conducerea unui proces
de învățămînt exemplar. Restul
practicii ar urma să fie efectuat în
alte școli, fie la orașe, fie la sate
pentru ca viitori profesori să fie pre-
gătiți să-și desfășoare activitatea în
orice școală și să li se dezvolte in-
teresul și priceperea de a ridica ni-
velul muncii instructiv-educative
din cadrul acesteia la nivelul școli-
lor model.
în școlile dc aplicație (model) s-ar
putea organiza, paralel cu predarea
cursurilor în facultate, și unele acti-
vități demonstrative sau ilustrative
menite să consolideze cunoștințele
pedagogico-metodice și de psihologie
pedagogică ale studenților, să-i ini-
țieze în conducerea unor activități
instructiv-educative.
In ceea ce privește organizarea
practicii pedagogice, considerăm in-
dicat ca pe lîngă un profesor să nu
fie repartizați prea mulți studenți,
pentru a nu aglomera clasa în tim-
pul practicii demonstrative. Ni se
pare potrivit ca numărul studenților
repartizați unui profesor să fie de
10, organizați în două grupe. In con-
dițiile școlilor de aplicație (model),
numărul studenților repartizați pe
lingă un profesor ar putea desigur
să fie mai mare.
Cel mai important aspect al prac-
ticii pedagogice îl constituie, fără
îndoială, conținutul acesteia. Consi-
derăm necesar, în primul rînd, să se
definitiveze o programă de practică
pedagogică, diferențiată în funcție
de profilul diferitelor instituții de
învățămînt superior. Programa ar
trebui să precizeze scopul și sarcinile
practicii — atît ale practicii de-
monstrative cît și ale practicii pro-
priu zise — activitățile ce urmează
a fi organizate în cadrul lor, pre-
cum și cunoștințele, priceperile și
deprinderile pe care trebuie să și le
formeze aici studenții. La stabilirea
conținutului programei de practică
pedagogică se cer luate în seamă și
posibilitățile de cuprindere ale șco-
fenomen : 1) Comoditatea. Unii pro-
fesori nu vor să se înhame la o
muncă destul de migăloasă. 2). De-
zinteresul. Profesorul are ca scop
principal pregătirea elevilor, nu a
studenților. Aceasta nu-1 preocupă.
3) Egoismul, uneori îmbinat cu un
fel de „secret al fabricației" pe care
profesorul nu vrea să-l dezvăluie.
Deși acuzația e destul de gravă, o
fac totuși, pentru că faptul e real.
O mentalitate atavică a rămas cui-
bărită în unii, cu toate că astăzi e
obmplet nejustificată. 4) Tipicul (cu
accent pe a doua silabă). Unii pro-
fesori nu vor ca elevii lor să fie
„zăpăciți" cu „cine știe ce inovații"
neverificate de practica lor proprie.
6) Frica. Unora le este teamă că
studenții știu mal multă carte de-
cît ei... Și mai sînt și alte motive
particulare, dar justificate (spre
deosebire de cele citate), care îi
fac pe unii profesori să se țină de-
parte de practica pedagogică. Păre-
rea mea personală este că cel care
se codește să „ia studenți" nici nu
trebuie inclus pe lista profesorilor
pe lîngă care se efectuează practi-
ca. E un indiciu că nu va pune su-
flet. Or, asta este o condiție nece-
sară.
Cu „materialul uman" studențesc
trebuie lucrat cu grijă. Unii îi tra-
tează pe tineri ca pe elevi, fiind o-
bișnuiți să lucreze din totdeauna
numai cu elevii. Nu trebuie să ui-
tăm că studenții care vin să ne a-
siste și pe care îl îndrumăm astăzi
vor fi într-un an sau doi colegii
noștri.
Anumite lucruri (mergînd de la
caietul de practică, tipărit cu ru-
brici, linii și scheme, pînă la fișa
psihologică, interesantă poate dar nu
atît de utilă pe cît de amplu cerută)
pot schimba pentru unii tineri
practica pedagogică într-un obiect
de adevărată corvoadă. Pretindem
studenților să prezinte planurile de
lecții cu mult înainte de predare,
modificăm aceste planuri și le dăm
lă refăcut pînă cînd lecția ținută
lilor, durata practicii etc. Este im-
portant să se fixeze un număr judi-
cios de lecții și activități practice,
evitînd atît supraîncărcarea studen-
ților cit și cea a școlilor. Ar fi bine
de asemenea ca regulamentul de
practică să stimuleze munca de ca-
litate a studenților, cei care au do-
vedit eforturi susținute și o deosebi-
tă conștiinciozitate putînd să efec-
tueze un număr redus de lecții și
activități practice de probă. (Acest
procedeu, aplicat la Institutul poli-
tehnic „Gheorghe Gheorghiu-Dej"
din București, a dat rezultate bune,
stimulind pe studenți la o activitate
valoroasă chiar de la prima lecție
practică).
In general, pînă acum în cadrul
practicii pedagogice s-a pus un ac-
cent mai mare pe ținerea lecțiilor
practice de specialitate de către
studenți, fiind mai reduse activită-
țile pentru pregătirea lor pentru
munca educativă. Apreciem că este
necesară o preocupare sporită pen-
tru ridicarea nivelului practicii și
sub acest aspect (organizarea și
conducerea unor ore de dirigenție, a
unor activități cultural-educative
cu elevii, a unor activități cu părin-
ții etc). Aceeași problemă se ridică
și în legătură cu antrenarea studen-
ților la organizarea și conducerea
activității în laborator sau atelier,
la disciplinele cu caracter aplicativ,
care au avut pînă acum mai mult
un caracter observativ, demonstra-
tiv. Efectuarea activităților educati-
ve, ca și a celor de laborator
sau atelier trebuie să facă parte in-
tegrantă din pregătirea viitorilor
profesori, găsindu-și locul în pro-
grama de practică pedagogică.
Cît despre îndrumarea practicii
pedagogice, considerăm că ea trebuie
realizată de către instituțiile de în-
vățămînt superior prin catedrele de
pedagogie și metodică, în colaborare
strînsă cu factorii de îndrumare din
școlile de practică (directorii coordo-
natori ai practicii și profesorii în-
drumători). Creșterea rolului și a
răspunderii catedrelor de speciali-
tate și, îndeosebi, a conducerilor fa-
cultăților în ceea ce privește pregă-
tirea pedagogică a studenților va
contribui, fără îndoială, la ridicarea
nivelului și a eficienței acesteia.
Sarcini foarte importante revin, în
de student ajunge să fie chiar lec-
ția noastră, iar originalitatea lu) să
se manifeste numai prin manieră și
nu prin substanță I
Admir pe îndrumătorii practicii
(profesori de liceu și reprezentanți
ai facultății) care poartă în fața stu-
denților discuții de natură să con-
tribuie substanțial la pregătirea a-
cestora. Am fost de față, nu de mult
la o asemenea discuție. V-o repro-
duc :
A — Părerea mea e că lecția
nouă nu trebuie explicată cu un
elev bun la tablă. Elevul bun rațio-
nează prea repede ca să fie urmărit
de toți colegii săi. El are ca scop
să se facă înțeles de profesor, nu
de colegi. Elevul cu pregătire me-
diocră, în schimb, în timpul cînd se
gindește el la tablă, dă răgaz ce-
lorlalți să înțeleagă.
B — Părerea mea e că lecția
nouă nu trebuie explicată cu ele-
vul mediocru la tablă. E sigur că
în pregătirea lui există anumite
lacune și deci profesorul trebuie
să-și piardă vremea înlăturîndu-le.
Firul logic al lecției noi va fi astfel
întrerupt.
Niciunul nu l-a convins pe celă-
lalt, amîndoi au rămas pe poziție.
Fiind o problemă care dă de gîndit
studenții s-au lansat s-o dezbată,
înseamnă că scopul a fost atins :
s-a stîrnit o preocupare metodică
de tipul celor proprii carierei vii-
torului profesor. Studenții au fost
îndemnați să gîndească nu numai
la lucrurile ce trebuie comunicate,
ci și la felul cum trebuie comunica-
te.
Admir și pe profesorul care, în
comentariul ținut la sfîrșitul orei,
are obiectivitatea capabilă să-i per-
mită a afirma studentului: „Eu aș
fi ținut lecția așa (și spune cum) ;
dumneata ai ținut-o însă altfel, și
m-ai convins că și așa e bine !“
Nici în matematici existența unei
soluții nu implică unicitatea ; a-
tunci de ce să credem că în meto-
dică (mai ales în metodică !) e alt-
fel ?
desfășurarea practicii pedagogice, și
profesorilor îndrumători din școli.
Aceasta implică alegerea ca îndru-
mători de practică a celor mai bum
profesori, cu o bogată experiență di-
dactico-educativă. Intre cadrele di-
dactice din facultăți și cele din școli
este necesară o colaborare strînsă în
vederea aplicării unor cerințe știin-
țifice unitare, care să asigure o pre-
gătire cît mai înaltă a studenților.
Modalitățile acestei colaborări, ca și
răspunderea față de îndeplinirea sar-
cinilor practicii pedagogice ar tre-
bui prevăzute în regulamentul de
practică, precum și într-un îndru-
mător special de desfășurare a
practicii pedagogice.
In legătură cu îndrumarea studen-
ților ne permitem să reluăm două
probleme de multe ori discutate, dar
care nu și-au găsit încă o deplină
rezolvare. Este vorba de cunoașterea
gradului de pregătire a studenților
înainte de a începe activitățile prac-
tice și de exigența profesorilor față
de pregătirea lor.
Atunci cînd încredințăm unui stu-
dent o muncă de răspundere ca a-
ceea de a preda în fața elevilor tre-
buie să știm dacă este pregătit pen-
tru a o îndeplini cu succes. Iată de
ce ni se pare necesar, în prealabil,
un colocviu de verificare a acestei
pregătiri. La unele facultăți s-a pro-
cedat așa, obținîndu-se rezultate
bune. De aceea credem indicat ca a-
cest procedeu să devină o prevedere
regulamentară. Nu este absolut ne-
cesar să se dea note la un astfel de
colocviu, dar el trebuie să determine
hotărîrea profesorului de a da sau
nu studentului dreptul să țină lecții
practice. Desigur, se poate organiza
un colocviu și la încheierea practicii
pedagogice, pentru a crea profesori-
lor îndrumători posibilitatea să facă
o apreciere obiectivă și să dea stu-
denților indicațiile cele mai cores-
punzătoare pentru viitoarea lor
muncă în școală. întrucît însă indi-
cațiile finale au mai mult un carac-
ter de perspectivă, nu pot fi negli-
jate indicațiile preliminare, care pot
fi valorificate imediat în creșterea
nivelului de pregătire a studenților.
Sporirea eficacității muncii profe-
sorilor care îndrumă practica este
legată și de stimularea lor ■ morală
Anumita, grupe., de ștudenți ma-
nifestă, la comentarea lecțiilor ți-
nute de colegi, o pasivitate nejusti-
ficată. Trebuie să-i poftești „mai
aproape’1, în primele bănci ale cla-
sei unde are loc analiza sau chiar
să le dai cuvîntul din oficiu. Bine-
înțeles că frazele pe care studentul
le rostește din obligație sînt peni-
bile. Va face, ca orice elev cu notă
mică la literatura română, rezuma-
tul și nu comentariul. Va întrebu-
ința, în plus, formule prea generale
și deci vagi, ca de pildă : „Scopul
lecției a fost atins..." „Colegul a a-
rătat că s-a pregătit..." și va termi-
na șablon, după sus-menționatul re-
zumat, cu : ...„Mie ml-a plăcut lec-
ția colegului meu !“.
„Admir... admirația — remarca
cu malițiozitate un profesor — dar
cer comentatorului mai mult decît
o justificare subiectivă !“
Cînd se suie la catedră, studentul
încearcă adeseori să joace un per-
sonaj : pe cel al profesorului visat.
Unii sînt drastici, alții ironici, alții
arborează o bonomie indulgentă.
Cei mai mulți uită însă în primele
minute că sînt într-o clasă și rămîn
singuri cu tabla, cel mult cu elevul
de la tablă. Dar în fiecare există
voința de a lucra bine și faptul a-
cesta este cel mai valoros.
Tinerii au o doză de sinceritate
pe care noi sîntem de multe ori ten-
tați s-o confundăm cu obrăznicia.
Ca să-și țină ora de probă, un stu-
dent a trebuit să asiste în preala-
bil la două din orele preceden-
te, să vină apoi să-și prezinte pla-
nul profesorului și, după ce acesta
i-a indicat modificările, să revină
cu planul refăcut. Intre timp ora a
ținut-o profesorul și cînd ritualul a
trebuit luat d-a capo, pentru altă
lecție, studentul a preferat să-și tri-
mită noul plan printr-un coleg, care
tot și-l ducea pe al lui la control.
Gestul său a fost socotit necuviin-
cios și studentul (un element foar-
te bun) a fost mutat „disciplinar"
în grupa mea. Am rămas amîndoi
și materială pentru contribuția adusă
la îndeplinirea sarcinilor acesteia.
Credem că sînt nimerite, în acest
scop, o serie de măsuri cum ar fi re-
ducerea stagiului pentru înscriere la
examenul de gradul I, reducerea a-
numitor activități extrașcolare, an-
trenarea în diverse colective de
cercetare științifică din facultate
etc. în ceea ce privește remu-
nerarea materială, am propune să se
stabilească o anumită indemnizație
pentru îndrumarea unui student, li-
mitîndu-se numărul practicanților
pentru un profesor la maximum 15
sau 20 de studenți într-un an. Acest
mod de remunerare, aplicat în ca-
drul școlilor în care își efectuează
practica pedagogică studenții insti-
tutelor de învățămînt superior teh-
nic, s-a dovedit stimulator și a dus
la creșterea răspunderii față de sar-
cina încredințată, precum și la creș-
terea eficienței muncii de îndru-
mare.
Considerăm că practica pedagogică
ca orice activitate didactică, trebuie
să fie planificată, normată. Desigur,
se cere să fie stabilite anumite cri-
terii științifice de normare, în func-
ție de durata practicii, de numărul
studenților, de numărul și felul acti-
vităților etc. La unele facultăți există
o anumită experiență pozitivă în
acest domeniu. Ea trebuie studiată
și dezvoltată creator, în funcție de
profilul instituțiilor de învățămînt
superior.
Practica pedagogică — activitate
deosebit de importantă și de com-
plexă — necesită și dezbaterea altor
aspecte care se cer rezolvate, așa
cum ar fi transformarea ei într-un
„șantier" al generalizării experien-
ței pozitive, al cercetării pedagogice
etc. Deschiderea în presa de specia-
litate a unor discuții largi, care să
oglindească experiența pozitivă a
tuturor factorilor de îndrumare a
practicii pedagogice, ar contribui,
fără îndoială, la ridicarea continuă
a eficienței acestei importante acti-
vități de pregătire a viitorilor pro-
fesori.
IOAN BONTAȘ
îneîntați că ne-am cunoscut. Lec-
țiile lui au avut un caracter degajat,
au fost riguroase și ingenioase.
Aflînd într-o zi cînd venise nu-
mai să mă asiste că țin o lecție
introductivă asupra ariilor, un alt
student s-a arătat interesat de su-
biectul ei. I-am dat catalogul în
mină și l-am pus să predea pe ne-
pregătite. Lecția n-a fost rea (e
drept că studentul a ținut șl mai
bune), dar i-a dat o preocupare
care l-a dus pînă la redactarea u-
nui articol pentru „Gazeta mate-
matică". Cît despre clasă, a simțit
în expunere ceva nou, a intrat și ea
într-o atmosferă de „căutare" și a
învățat mai mult decît dintr-o lec-
ție „cum scrie la carte". Cred că,
dînd studenților mai multă „liber-
tate de mișcare", le apropiem mai
mult de suflet viitoarea lor mese-
rie.
De cîțiva ani constat că practica
pedagogică a prins să capete mai
mult oxigen. Considerată, pe vre-
mea cînd și eu eram student, ca o
„dexteritate" printre materiile din
învățămîntul superior, ea a ajuns
să ridice probleme nu numai profe-
sorilor, ci și studenților, să-i inte-
reseze ca o activitate cu caracter
major. S-ar cuveni deci,
să-i deșablonizăm mijloacele.
Pentru că studentul n-a venit să
învețe de la un profesor numai cum
predă profesorul, ci mai ales altce-
va : cum să predea în viitor el !
Sînt conștient că nu toți colegii
sînt de acord cu aceste idei. Altfel
nici nu le-aș fi semnalat, pentru că
ar fi fost aplicate îndeobște și n-ar
fi avut nevoie de comentarii.
Voi fi întrebat poate cum se re-
zolvă problema „sacrificării intere-
sului clasei" în fața „interesului
studenților". Voi răspunde că, dacă
lecția e reușită, interesul studentu-
lui coincide cu al clasei... și cu al
nostru.
MATEI CONSTANT1NESCU
se bifurcă
In mod curent, grija pentru ori-
entarea profesională a elevilor se
concentrează asupra claselor a
VUI-a și a Xl-a, cînd se pune acut
problema alegerii școlii și a profe-
siunii. Lucrul este normal, deoarece
acestea sînt clase de răscruce. Dar
clasa a IX-a, situată și ea la o
„bifurcație de drumuri" : intre sec-
ția reală și secția umanistă, este
adesea neglijată — și acest lucru
nu mai este normal. Alegerea sec-
ției constituie o problemă impor-
tantă în viața școlii și a elevilor,
care se cere privită cu toată atenția.
După ce se conduc elevii cînd își
aleg secția ? Este știut din practica
școlară — și anumite cercetări
întreprinse de un colectiv de la
Institutul de științe pedagogice au
confirmat acest lucru — că, în
general, elevii își aleg secția pe
baza unui complex de motive și de
influențe, predominant fiind însă
interesul pentru un grup de obiecte
de învățămînt sau lipsa de interes
pentru altul.
Altfel spus, fuga după unele obiec-
te sau fuga de unele obiecte consti-
tuie principalul motiv’ în alegerea
secției. Profesiunea viitoare nu intră
întotdeauna în calcul, pentru sim-
plul motiv că la această vîrsta inte-
resele profesionale nu sînt suficient
conturate și mulți elevi nu sînt încă
deciși în privința profesiunii.
Preferința pentru unele obiecte
de învățămînt ca motiv de alegere
a secției constituie un fapt pozitiv,
deși nu suficient. Cu o condiție
însă : să fie bazată pe interese și
aptitudini reale. In multe cazuri,
însă această condiție nu este res-
pectată : preferințele nu sînt moti-
vate, ci împrumutate prin imitație
sau rezultate din calcule greșite.
Să luăm un exemplu. La o an-
chetă preliminară făcută de condu-
cerea liceului „Dimitrie Bolinti-
neanu" din București la începutul
acestui an școlar, din cei circa 400
de elevi cuprinși în 10 clase a IX-a,
doar 25% și-au declarat, intenția de
a urma secția umanistă. Oare re-
zultă de aici că 75% din elevi au
aptitudini clare pentru matematici
și pentru profesiunile tehnico-știin-
țifice și numai 25% pentru discipli-
nele umaniste și celelalte grupe de
profesiuni ? Evident, nu.
Răspunsurile date de elevi la o
anchetă făcută de noi. corelate cu
analiza situației lor școlare, arată
că explicația stă adesea și în faptul
că unii elevi pleacă, în alegerea sec-
ției, de la o insuficientă cunoaștere
a posibilităților proprii, de la mo-
tive subiective sau calcule greșite.
In absența unei hotărîri ferme asu-
pra școlii și profesiunii viitoare,
mulți aleg secția reală motivînd că
ar da mai multe posibilități. „Cu
secția reală poți merge oriunde, dar
cu secția umanistă n-ai șanse să
intri la politehnică" — spun aceștia,
fără să se întrebe însă dacă secția
reală este potrivită sau nu pentru ei.
Care sînt, atunci, criteriile după
care ar trebui îndrumați elevii să-și
aleagă secția ?
După părerea noastră, cele mai
importante dintre aceste criterii
sînt, în ultimă instanță, următoarele
două : în primul rînd gradul de
pregătire al elevilor și aptitudi-
nile lor la disciplinele „de profil"
(matematica-fizica pentru secția
reală și româna, latina, limbile stră-
ine moderne pentru secția uma-
nistă), iar în al doilea rînd. speci-
ficul școlii superioare și al profesi-
unii vizate.
Nu mai este nevoie să demon-
străm necesitatea de a se ține
seama de gradul de pregătire
la anumite obiecte, de intere-
sele constante și de aptitudi-
nile manifestate de elevi de-a lungul
anilor, concretizate în rezultatele la
învățătură și în activitatea extra-
școlară. Criteriul pare absolut fi-
resc, deși nu e respectat întotdea-
una. Amintim doar necesitatea cu-
noașterii obiective a pregătirii și a
aptitudinilor elevilor la diferitele
obiecte de învățămînt de către
profesorii de specialitate, diriginți
și părinți. Este de asemenea foarte
important ca elevii să fie ajutați să
se cunoască într-o lumină reală pe
ei înșiși, să-și aprecieze la adevă-
rata lor valoare posibilitățile. Fireș-
te că aceasta presupune din part»'
profesorilor, a diriginților o mune ’
îndelungată, răbdătoare și price
pută, despre care nu este cazul să
vorbim acum.
Cel de al doilea criteriu necesită
cîteva precizări. Se știe că secția
reală pregătește elevii îndeosebi
pentru o anumită categorie de insti-
tuții de învățămînt superior și de
școli tehnice, iar secția umanistă
îndeosebi pentru o altă categorie :
prima dă elevilor o pregătire mai
adecvată pentru continuarea stu-
diilor în învățămîntui tehnic supe-
rior și pentru facultățile de mate-
matică, fizică, chimie ; cea de a
doua pentru facultatea de filologie,
institutul de limbi străine, institu-
tul de artă, teatrală și cinematogra-
fică ș.a. într-un sens foarte general,
'pregătirea pentru Viitoarea profe-
siune începe chiar în secția aleasă
în liceu, unde se predau cunoștin-
țele de bază pentru studiile de
specialitate ce vor fi făcute ulte-
’fiof fn școala superioară. Este fi-
resc, deci, ca la alegerea secției să
se țină seama și de perspectiva șco-
lii și profesiunii viitoare. Aceast*»
înseamnă, în fond, că alegerea sec-
ției, a școlii superioare și a prof
siunii ar trebui să se facă conco-
mitent. Bineînțeles, este vorba de
o orientare generală către anumite
tipuri de școli și grupe de profesi-
uni și nu de alegerea propriu-zisă a
unei profesiuni, care se precizează
în anii următori, pînă la absolvirea
liceului.
Pregătirea elevilor pentru alege-
rea secției trebuie să pornească
încă de la începutul clasei a IX-a,
folosindu-se un sistem complex de
măsuri, atît pentru studierea posi-
bilităților lor, cît și pentru infor-
marea lor asupra unor profesiuni
variate.
Sîntem foarte aproape de sfîrșitul
anului școlar. Ce se mal poate face
acum pentru definitivarea (eventual
pentru schimbarea) alegerii secției
de către elevi ?
Evident, ce se face de acum îna-
inte depinde în mod hotărîtor de
ceea ce s-a făcut pînă acum. Tn
orice caz, din arsenalul mijloacelor
pe care pedagogia le cunoaște de
mult se pot alege cîteva care ar
mai putea fi aplicate pînă la sfîrși-
tul anului. De exemplu, se pot orga-
niza una sau două ore de dirigen-
ție în care să se discute cu elevii
despre specificul celor două secții,
desnre criteriile alegerii, despre
școlile superioare la care dă acces
absolvirea liceului și despre profe-
siunile pentru care pregătesc aceste
școli. Tn absența unor monografii
profesionale, se pot folosi ca mate-
rial bibliografic pentru aceste ore
de dirigenție diferite texte literare,
articole din ziare etc. Bineînțeles,
dirigintele va împărtăși elevilor și
propriile sale cunoștințe în materie.
Pentru informarea elevilor ar fi
foarte indicat și un simpozion cu
diferiti specialiști — părinți ai ele-
vilor, foști absolvenți ai școlii etc.
— care ar putea vorbi despre spe-
cificul profesiunilor lor și despre
modul de pregătire a specialiștilor
în domeniul respectiv. De asemenea,
sînt. necesare convorbiri individuale
cu elevii care ezită sau care au luat
o hotărîre nepotrivită.
Nu trebuie neglijați nici părinții,
a căror influentă asupra elevilor
este adesea, după cum se știe, foarte
mare Se cere să ne folosim de
această influență, acționînd asupra
elevilor prin intermediul părinților,
în direcția pe care școala o soco-
tește cea mai indicată. La ședințele
cu părinții care au loc în această
perioadă, problema alegerii secției
ar trebui să fie discutată larg.
Esențial este ca alegerea secției
să fie considerată nu ca o etapă
minoră, ci ca primul pas important
în alegerea profesiunii. Sfîrșitul
clasei a IX-a este în .realitate un
început — începutul orientării că-
tre profesiunea viitoare — și tre-
buie să fie un început bun.
MIHAI GHIVIRIGA
șef de sector
la Institutul de științe pedagogice
PAGINA 2
Ațedâr, se apropie zjua cind e
Rouă generație de elevi va părăsi
băncile liceelor. Peste putină vreme
profesorii și absolvenții se vor întîlni
la banchetul care va încheia festiv
anii de școală ai promoției 1966.
Deși acest eveniment plin de emo-
ție, de căldură, nu poate fi trecut cu
vederea, să încercăm totuși să pri-
vim dincolo de el, la zilele ce vor
urma îndată și mâi tîrziu. Să medi-
tăm la cîteva lucruri serioase și im-
portante care privesc pe tinerii că-
rora mai ieri le spuneam copii, lu-
cruri care privesc întreaga lor viață.
Să ne întrebăm, în febra încheierii
anului, a pregătirii examenului de
maturitate dacă le-am condus bine
pașii, dacă arti făcut tot ce trebuia
să facem în calitatea noastră de pe-
dagogi, să medităm la ceea ce le mai
putem dg acum, în momentul acesta
de răscruce, cînd se află la hotarul
dintre două mari etape ale vieții lor.
Ce se va întîmpla cu absolvenții
acestei promoții, cum se vor com-
porta ei în societate ? Cu alte cuvin-
te, eum le dăm drumul în viață ?
Care să fie cuvintele pe care le vom
spune fiecăruia, la discuția finală ?
Căci, după ce vor trece emoția și
zbuciumul examenelor, va trebui să
le «punem acel euvînt, de Ia inimă la
inimă, acel euvînt care nu va mai fi
i-ostit de la catedră, ci în clipa cînd
prietenește le vom stringe mina
urindu-le succese în viață. Cuvîntul
acela pe care îl vom spune atunci,
să se nască din împletirea de dra-
goste, căldură și răspundere, iar
absolvenții, tinerii, care pleacă azi
de pe băncile școlii să și-1 amin-
tească toată viața, să-1 aibă mereu
călăuză. Căci, acest ultim euvînt,
dacă are temelie în tot ce a făcut
educatorul pînă acum, nu se uită
niciodată. El trebuie rostit, neapărat
trebuie rostit, în momentul de ră-
mas bun, fiecărui absolvent în parte,
Otrivit lui și numai Iui.
★
Problemele acestea au făcut
obiectul unei discuții organizată re-
cent Ia redacția gazetei noastre cu
diriginți ai claselor a Xl-a din cîte-
va licee bucureștene. Toți și-au
arătat bucuria pentru faptul că în
școlile noastre au crescut oameni
dornici de fapte mari, cutezătoare,
oameni îndrăzneți prin visele și nă-
zuințele lor și capabili, în același
tîmp, de eforturile necesare pentru
realizarea acestor visuri și năzuinți,
oameni cu ferme convingeri comu-
niste, cu adîncă și înflăcărată dra-
goste de patrie. Toți au vorbit, în
același timp, despre felul cum soco-
tesc ei că trebuie desăvîrșită în
aeeste zile, în care absolvenții mai
au contact eu școala, munca ei de
ani și ani.
Timpul finisării
— Acum, cînd elevii noștri se
află, la propriu și la figurat, în pra-
gul maturității, ei sînt tineri cu
personalitatea în general formată —
La zilele mari ale anului școlar,
eum este cea a absolvirii unei cla-
se, elevii îi înconjoară pe învăță-
torii sau profesorii lor cu deosebi-
tă bucurie. Despărțirile sînt pentru
ei și prilejuri de manifestare a sti-
mei, a mulțumirii și recunoștinței
pentru activitatea consacrată îmbo-
gățirii minții și sufletului lor. Ex-
presia sentimentelor alese se ma-
terializează în buchete de flori
culese de pe pajiștile satului sau
din grădinile părinților.
Judecînd însă după unele mani-
festări, se pare că în grădina cu
flori a copiilor au răsărit cîteva
buruieni (strecurate, din păcate, de
cel maturi). Mama unui copil slab
la învățătură, năzuind să înduple-
ce învățătorul spre indulgență, agi-
tă părinții unei clase întregi cu
PROMOȚIA 1966
MONUMENTE UE NATURII PATRIEI
a spu» prof Constantin Manolescu.
de la Liceul ,,D. Cantemir". Ședala
i-a înarmat cu o concepție științifică
despre lume, i-a înzestrat cu cunoș-
tințe și deprinderi multilaterale, le-a
format profilul moral, i-a ajutat
să-și stabilească orientarea profesio-
nală.
Constatăm un lucru îmbucurător :
maturizarea gîndirii elevilor apare
mult mai devreme acum decît, de
pildă, pe vremea cînd eram eu elev.
O dovedește, aceasta, și modul cum
își aleg viitorii absolventi drumul.
Cei mai mulți sînt atrași de activi-
tatea tehnică și științifică, de profe-
siunile care pretind o pregătire se-
rioasă, aprofundată. Este un lucru
firesc : viața țării noastre a cunos-
cut în ultimii ani o dezvoltare fără
precedent, care a influențat puternic
și școala, și tineretul. Elevii sînt mai
maturi acum, înțeleg mai ușor.
Ne-au rămas de finisat, în ultime-
le săptămîni de școală, cîteva lu-
cruri care țin de atitudine, de com-
portare. Unele din ele sînt, după
cum știm, rezultatul unor ,,mode“.
Este normal, desigur, ca tinerii să
fie influențați de anumite mode.
Sînt, în general, influențe superfi-
ciale. trecătoare, ca și modele res-
pective. Fondul — ceea ce rămîne
permanent — este în schimb, la ele-
vii noștri, profund și mereu valoros.
— Cred că tovarășul Manolescu
are multă dreptate — a intervenit
tov. Marian» Vasilescu, profesoară
la Liceul nr. 35 — cînd vorbește des-
pre gradul înaintat de intelectuali-
zare al elevilor mari, deapre matu-
ritatea lor în gîndire, despre volu-
mul mult mai mare de cunoștințe
pe care îl au față de generațiile tre-
cute, Problema care ni s-a pus a
fost de a-i ajuta chiar și acum, în
ultimul act al vieții lor de elevi, să
discearnă ceea ce este corespunză-
tor filozofiei noastre, concepțiilor
noastre estetice, ceea ce este folosi-
tor mersului nostru înainte, și să
respingă tot ce ne este străin.
Aș mai adăuga ceva, deosebit de
Important. Acum, în aceste momen-
te de despărțire, să-i încurajăm,
să-i îmbărbătăm, să găsim pentru
fiecare absolvent ce pășește în viață
un îndemn. Vorbele trebuie bine
cumpănite, bine gîndite. îi cunoaș-
tem pe fiecare, știm ce calități, ce
lipsuri au, cum este și ce poate fie-
care. Experiența ml-a dovedit că în-
demnurile acestea, rostite uneori în
cîteva cuvinte simple, sînt de mul-
te ori hotărîtoare pentru absolvent.
Aveam anul trecut o elevă care mi-a
dat multă bătaie de cap și mie, ca
dirigintă, șt celorlalți profesori. I-am
făcut observații. am sancționat-o,
dar degeaba. Apoi, o vreme, am lă-
sat-o în pace, cu toate că mă gîn-
deam cu tristețe la ce se va întîmpla
cu ea. în ziua reuniunii de despăr-
țire, deși n-aș fi vrut să-i stric buna
dispoziție, am simțit totuși nevoia să
discut cu ea. Știam că am datoria,
că trebuie să-i spun cîteva cuvinte.
Am vorbit între patru ochi, nu ca
profesor și elev, ci ca doi oameni
inițiativa „răsplătirii" trudei dască-
lului printr-un dar la care fiecare
nu trebuie să contribuie decît cu...
20 de lei. în alt caz, din inițiativa
unei familii care-și are copilul în
perspectivă de premiant, se colec-
tează fonduri pentru o „surpriză"
făcută dirigintei: o poșetă și un
aparat de radio cu transistori.
Am asistat la o serbare de sfîrșit
de an școlar la care, în timp ce
majoritatea cadrelor didactice au
primit buchete de flori, trei au fost
„înzestrate" cu pachete în care nu-
meroși elevi știau ce s-a pus. Be-
neficiarii florilor erau surîzători,
veselia copiilor așezîndu-se pe
fruntea lor ca un nimb al încrederii,
ca o distincție profesională. Cei car®
primiseră pachetele stăteau stînje-
niți, parcă vinovati. Elevii din
maturi. Ceva, tn achii »ii, pe fat*
sa, mi-a dat speranța că se vi
schimba. Așa a fost. Am aflat mai
tîrziu că este o studentă bună, iubi-
tă și stimată de colegi. O scrisoare
trimisă într-o zi de ea mi-a întărit
cele aflate, mi-a umplut inima de
bucurie. Atît era scris în scrisoare :
..Omului care m-a făcut om". Cred
că, în mare măsură, aceste cuvinte
s-au datorat discuției de atunci, de
la reuniunea de rămas bun.
— Da, a întărit cele spuse și pro-
fesorul Constantin Bădina, de la Li-
ceul nr. 32. Și eu socotesc că tre-
buie să avem acum asemenea discu-
ții cu elevii noștri. Momentul, ca-
drul în care le spunem, sporesc
mult puterea lor de convingere. Și
știm cu toții că școala are menirea
nu de a-i determina pe elevi să în-
vețe pe dinafară niște norme mora-
le, ci de a le forma convingeri trai-
nice, deprinderi sănătoase. Zadar-
nic dăm norme dacă nu creăm con-
vingerea că trebuie respectate. în-
țelegerea să vină dinăuntru, nu din
afară.
Lucrul acesta este considerabil
ușurat de faptul că elevii noștri de
astăzi sînt însetati de a pătrunde
în cele mai diferite domenii ale cu-
noașterii umane, sînt receptivi și
sensibili la toate fenomenele vieții.
Sincer mărturisesc că uneori rămîn
mirat de multitudinea cunoștințelor
pe care le au și de profunzimea în-
țelegerii lor. Cu atît mai mult mi se
pare că nu avem dreptul să nu in-
tervenim, să nu le atragem atenția
că greșesc, atunci cînd constatăm
că unii din ei — foarte puțini, din
fericire — își pierd ceasuri întregi
bătînd bulevardele sau prin cofetă-
rii, în fața unei cești de cafea, iro-
sindu-și în mod stupid timpul. Am
discutat foarte recent cu elevii mei
despre această chestiune — și cred
că discuția și-a atins scopul, pentru
că am căutat să nu aibă caracterul
unei moralizări făcute de la catedră,
ei să îmbrace forma unui schimb de
argumente, din care cele juste, în-
dreptățite, să iasă în mod firesc bi-
ruitoare.
— Intr-adevăr, a fost de părere
tovarășul Manolescu, este necesar
a-i provoca pe elevi să gîndească și
asupra unor asemenea lucruri. Dis-
cutam nu de mult cu elevii mei des-
pre demnitate. Fiecare a spus ceea
ce înțelege prin demnitate, cum con-
sideră că trebuie să se comporte ca
să fie demn. Unul, bunăoară, soco-
tea că-și apără demnitatea lovindu-1
pe cel care l-a jignit. în jurul aces-
tui caz am purtat serioase discuții.
Astfel organizate, discuțiile nu mai
sînt formale, iar înrîurirea pe care
o au asupra elevilor crește direct
proporțional cu măsura în care le
deșteaptă interesul.
Estetica comportării în viaja
de fiecare zi
— Pentru că vorbim despre com-
portare, aș vrea să mă opresc mai
mult asupra frumosului din compor-
Micile „atenții"
preajma kw erau și ei tăcuți: bucu-
ria lor a fost strivită sub povara
semnificației pachetelor. Cartierul
întreg comenta situația...
Să zicem că trecem ușor peste
jena de moment a acceptării unui
asemenea cadou. Dar nu ne vom
putea sustrage oprobriului de o
viață al elevilor noștri. Și azi îmi
amintesc cu drag de un gest al diri-
gintelui nostru. Primind în dar, din
nu știu a cui inițiativă, o duzină
de batiste, dînsul le-a împărțit pe
loc elevilor mai săraci, stîrnindu-ne
aplauze spontane.
Cînd educatorul primește daruri
de la elevi sau părinți, împlinirea
acțiunii nu este atît în funcție de
donator, cît de primitor. Părinții
pot avea inițiative pe care însă noi
sîntem datori să le privim ca ade-
tarea zilnică a elevilor, poate mai
corect spus, asupra esteticii compor-
tării — a intervenit tov. Sabina
Renert, de la Liceul ,,Matei Basa-
rab“. Modul în care se comportă
un tînăr îl recomandă ca pe un om
civilizat sau invers. Poate că școala
ar trebui să stăruie mai mult, de-a
lungul anilor de învățătură și asu-
pra acestui lucru.
în clasa mea, elevele au întrebat
o dată — și aceasta se leagă de cele
spuse de tovarășul Manolescu — de
ce, la vîrsta lor. dezaprobăm preocu-
parea pentru modă. Peisonal, nu o
dezaprob și le-am spus-o. Le-am
vorbit însă despre nevoia de a-și
dezvolta bunul gust, despre măsura
pe care o impune acesta, despre pri-
ceperea de a ști întotdeauna ce le
aranjează și ce nu. Consider, în-
tr-adevăr că discuțiile despre modă,
despre esteticul în modă, despre li-
mitele modei sînt, mai ales la aceas-
tă virstă, deosebit de utile.
— Aș mai adăuga ceva, a interve-
nit în discuție profesoara Margareta
Capanceade Ia Liceul ..Gh. Șincai".
Să înțelegem că avem de a face cu
adolescenți, cu tineri. Eu, de cîte ori
vorbesc elevilor mei, mă întreb dacă
le înțeleg vîrsta, daca știu să pri-
vesc lucrurile nu numai de pe pozi-
ția mea, ci și de pe poziția lor.
Condiția esențială este ca tînărul
să aibă încredere în tine, ca peda-
gog. să existe o asemenea apropiere
între educator și elev. încît elevii sa
vorbească deschis despre tot ce-i
preocupă. O elevă m-a întrebat, cum
poate ști cînd iubește cu adevărat,
cînd apare sentimentul autentic al
iubirii. Am discutat pornind de aici
despre iubire, despre prietenie, des-
pre familie. Socotesc că nici un pe-
dagog nu se poate sustrage de la
astfel de discuții, pentru că ele pre-
ocupă elevii și este firesc sâ-i pre-
ocupe. Important este cum să discuți
cu ei aceste lucruri. Si cred că și
acum, cînd îi trimitem în viață, tre-
buie să le vorbim absolventilor
noștri si despre iubire, să-i ajutăm
să înțeleagă iubirea ca un lucru
adînc si pur, care tocmai prin adîn-
cime si puritate dă bogăție, frumu-
sețe și bucurie vieții omenești.
Colectivul mi-a pus în față și aUe
probleme. Bunăoară, a fost necesar
să discut cu elevii mei o serie de
fenomene care au apărut în ultima
vreme în muzică, în artă și cultură.
Acum o lună sau două, cîț.iva elevi
au venit în clasă cu plete. A pornit,
de aici, o discuție despre „beatles".
Altă dată am discutat despre „su-
perproducții" de genul „Corăbiilor
lungi". M-am străduit să-i obișnu-
iesc ca întotdeauna, să caute ade-
vărata valoare artistică, să nu se
lase înșelati de aparențe oricît ar fi
de viu colorate.
— Mai mult decît viața școlară —
a spus tovarășa Sabina Renert —
viața de studenti îi va pune pe ti-
neri în situația de a face noi cunoș-
tințe, de a avea contacte largi, de a
suferi influența altora și de a-i in-
fluența, la rîndul lor, pe alții. Cum
se vor comporta în împrejurările
noi care îi așteaptă ? Am avut pri-
lejul să văd o prefigurare a acestei
comportări fiind invitată, împreună
cu elevii din clasă, la sărbătorirea
unei eleve care împlinise 18 ani. Am
căutat să nu-i stînjenesc, să-i fac să
nu simtă în mine profesoara rigidă.
Dar mai tîrziu, ca din întîmplare,
am discutat cu ei pe marginea unor
amănunte : cum să te îmbraci, cum
să dansezi, cum să te porti cu fe-
tele etc.
Poate că unora astfel de discuții
li se par acum ne la locul lor. Cum?
In aceste săptămîni, cînd nu mai ți-
nem ore de curs, cînd toate efortu-
rile, toate preocupările trebuie în-
dreptate spre pregătirea examenu-
lui de maturitate, să ne ținem de
asemenea fleacuri ?
Nu, nu sînt fleacuri. Pe primul
plan, desigur, punem — și trebuie
să punem — învățătura. Dar ni se
cere să privim șl dincolo de acest
examen, să nu uităm că viața cea
de toate zilele comportă și multe
alte aspecte și că a fi pedagog în-
seamnă a-1 pregăti pe tînăr pentru
toate aspectele vieții.
în aceste ultime zile cînd îi avem
aproape pe tinerii de educarea că-
rora răspundem, sînt multe prile-
juri să discutăm cu ei de toate
despre viața care îi așteaptă, cu
complexele și multiplele ei aspecte.
Pe tineri, ziua de dincolo de exame-
ne îi preocupă mult și noi, noi în
primul rînd, trebuie să le vorbim
despre ea încă o dată acum — din-
colo de ore, dincolo de sarcinile nor-
mate și înregistrate în condici.
PETRE DINU
vărati educatori. Este înea'drat de
semnificații negative sensul accep-
tării darurilor în care s-a investit
și altceva decît bucuria șl dezinte-
resul. Cu atît mai infamantă este
atitudinea acelor pretinși educatori
care, prin diferite aluzii sau chiar
prin referiri directe, provoacă pri-
mirea unor plocoane.
Fără să vreau gîndul îmi aleargă
din nou la anii propriei copilării,
oprindu-se la un alt diriginte. A-
cesta, după ce ne luase la toți da-
tele personale, se „nimerea" în vi-
zită ca autoinvitat la masă. Ridico-
lul șl disprețul l-au însoțit chiar
din acel an și parcă, aidoma in-
scripției de pe copacul lui Blaga
(„Cresc amintirile"), desconsiderația
crește proporțional cu scurgerea
timpului.
Muzeul pedâqoaic a intrat de
curînd în posesia unei intere-
sante colecții de medalii Si pla-
chete comemorative realizate
în amintirea unor evenimente
însemnate din istoria învăță-
mintului și a gîndirii pedago-
gice românești.
Medaliile executate adesea
cu deosebită măiestrie, de că-
tre gravori renumiți, înfățișea-
ză figurile unor oameni de cul-
tură și de știintă care au adus
importante contribuții la dez-
voltarea învățămîntului (G, Ba-
ritiu, Spiru Haret, David Em-
manuel, C. Davila, Gr. Șthfă-
nescu), instituții culturale și
școlare (Ateneul Român, Liceul
român din Bitolia, Liceul „Mi-
hai Viteazul" din București).
Remarcabilă ca realizare artis-
tică este, de pilda, medalia bă-
tută in bronz Ia moartea lui
George Barițiu, figură proemi-
nentă a revoluției de la 1848
din Transilvania, membru al
Academiei Române de la Înfi-
ințarea ei (1866). Această me-
dalie. cu un diametru de 50
mm reprezintă pe fată bustul
învățatului ardelean, pe cea-
laltă purtînd inscripția „Aca-
demia Română lui George Ba-
rițiu, Maiu 1812—1892“. O va-
loroasă piesă muzeistică este
și placheta comemorativă re-
prezentind chipurile renumiți-
lor matematicieni Spiru Haret
și David Emmanuel. profesori
la Universitatea din București.
Executată cu ocazia împlinirii
i 25 dc ani de profesorat
(1882—1907) a celor doi învă-
tați români în semn de omagiu
din partea foștilor elevi, pla-
cheta Înfățișează pe revers, In
chip metaforic, progresele ști-
inței și tehnicii.
Mult interes prezintă meda-
lia primului concurs general
intre cei mai buni elevi ai tu-
turor liceelor și gimnaziilor din
tară initiat în anul 1867. Cîș-
tigătorilor acestui concurs,
care a avut loc cu un an mai
tîrziu. li s-au decernat pe lin-
gă premiile obișnuite și meda-
lii, In cadrul unei festivități
care a avut loc la Universita-
tea din București.
Prezenta acestei colecții tn
fondul Muzeului pedagogic îm-
bogățește materialul pus la
dispoziția cercetătorilor istoriei
învățămîntului românesc.
Prof. SERGIU VAIDA
muzeograf principal
In munții Făgăraș se găsesc peste 70 de lacuri de origine glaciară.
Cel mai mare dintre ele este lacul Bîlea, aflat în bazinul CirțiȘOarei, pe
versantul nordic al masivului, la altitudinea de 2 034 tn- Apa lacului
oferă priveliștea unei oglinzi încremenite între stînci semețe, cu uriașe
coame de piatră. Pe o limbă de stîncă ce pătrunde pînă aproape de mij-
locul lacului se află cabana din imaginea alăturdtă, care oferă turiști-
lor condiții ospitaliere de cazare.
In special vara, cabana Bîlea și mai ales împrejurimile constituit
pentru pasionatii marilor înălțimi apreciate pzincte turistice.
Despre
broaște
Expuneri pentru
profesori
In scopul ridicării continue a
nivelului pregătirii profesorilor,
secția de învățămint a raionu-
lui Oltenița a organizat recent
un ciclu de expuneri pe dife-
rite teme, prezentate de cadre
didactice din învățămîntul su-
perior.
In fața profesorilor de Isto-
rie, prof. univ. Gheorghe Ște-
fan, membru corespondent al
Academiei Republicii Socialiste
România, a vorbit despre
continuitatea daco-romanilor pe
teritoriul patriei noastre, în
lumina celor mai recente do-
cumente și descoperiri arheo-
logice. Profesorii de matema-
tică au ascultat expunerea fă-
cută de prof. univ. Nicolae Mi-
hăilă, vicepreședinte al Socie-
tății de științe matematice, cu
tema „Aplicații ale matemati-
cii tn domeniul economiei în
lumina actualității". In fața
profesorilor de bfoloțjie *1 agri-
cultură au fost prezentate ex-
punerile „Probleme actuale în
domeniul geneticii" (lector
univ. Vladimir Gusic) și „Cul-
tura principalelor plante agri-
cole din unitățile agricole din
raionul Oltenița" (cercetător
științific ing. P. Pană). La rîn-
dul lor, profesorii de limba și
literatura română au ascultat
expunerea criticului literar Ion
Roman, care a vorbit despre
unele probleme ale literaturii
contemporane.
Expunerile au fost ascultate
eu mult interes, contribuind la
lărgirea orizontului științific «1
eadrelor didactice din raionul
Oltenița.
N. MERCAN
Dacă Ie spunem eleviloe eă eel
mai frumos dar pe care ni-1 pot
face este să învețe bine ți să se
comporte frumos, primind fie la ei
buchete de flori gingașe ca și sufle-
tul lor, intrăm în vacanță cu mul-
țumirea și seninătatea educatorului
de omenie, a educatorului nou.
Gîndurile elevilor ne vor petrece
peste ani cu generozitate, așa cum
l-au urmărit gîndurile lui Sadovea-
nu pe Domnu Trandafir.
Există vreun dar care să egaleze
încrederea copiilor în demnitatea
educatorului ? Etica noastră profe-
sională nu-1 poate închipui.
PATIȚA SILVESTRU
Reclamagiul este o
persoană de gen mas-
culin sau feminin, cu
ochi pătrunzători, cu
o privire hipnotică și
cu talent la scris. La
scris reclamații. Pin-
dește ca păianjenul și,
cînd prinde ceva, ca
o vijelie pornește spre
casă, intră în camera
lui de „creație" și-și
compune opera. Ra-
reori o semnează cu
numele propriu. De
obicei se califică. în
josul paginii, drept
„Un om cu tragere
de inimă". La ce îl
trage inima, ascul-
tați.
Pe data de 3 ianu-
arie 1966, la. biroul de
reclamații din cadrul
sfatului popular ra-
ional s-a primit re-
clamația căreia i s-a
dat numărul 1.
— S-a bătut cine-
va de revelion, că
altfel nu-mi explic
cum de a scris o re-
clamație chiar din
prima zi de lucru a
anului — își spuse
funcționarul și, după
ce-i dădu caracteris-
ticile oficiale cerută,
o citi și-i sublinia e-
sența :
„Aduc la cunoștin-
ță gravele încălcări
ale directorului Școlii
nr. 2, care nu face
nimic altceva decît
să urmărească pe în-
vățători și profesori
cum predau și să dea
diferite lucrări copii-
lor sau să se intere-
seze ce face fiecare
elev în afara școlii și
uită, adică neglijează
intenționat proble-
mele esențiale din
care rezultă lipsa de
respect față de avu-
tul obștesc. Reclam
prin aceasta pe direc-
tor că încă înainte de
vacanță s-a stricat
broasca de la ușa unei
clase de alți elevi ju-
cîndu-se în fața cla-
sei respective, și care
directorul nici pînă
în momentul de față
n-a pus-o, dovadă
curentul care se face
cu ochiul de geam
spart și el de Ungă
catedră, ce a dus la
caz grav de boală a
micuței Mariana Ge-
rescu care are gripă,
ce pot spune toți că
n-a venit în ultimele
zile la școală. Direc-
torul trece nepăsător
și gripa o să dea în
toți elevii".
Văzînd că e vorba
de școală, funcționa-
rul repartiză recla-
mația celor care răs-
pund de învățămint.
S-a dispus o anchetă
la Școala nr. 2. In-
spectorul care a pri-
mit această sarcină
și-a întocmit un plan
după sehema clasi-
că ; „obiectul anche-
tei — ușa; subiectul
propriu-zis — broas-
ca ; metoda de anche-
tă — observația di-
rectă la fața ușii;
măsuri concrete — să
se pună broasca ime-
diat. Cam indispus și
înghețat, îndată după
vacanța de iarnă a
pornit a-și urmări
planul:
— Unde e ușa ? —
l-a întrebat el pe di-
rector.
— Cum ?... Ușa ?...
Pe aici trebuie să fie
— a răspuns năucit
acesta.
— La ce clasă ? —
a întrebat inspectorul
mai aprins.
Revenindu-și puțin,
directorul se hotărî să
afle ceva precis :
— Care ușă, tova-
rășe inspector ?
— Ușa, domnule '
Ușa reclamată ? Unde
este ?
— Păi... să le luăm
pe toate la rînd, să
vedem care e recla-
mată...
începură cercetă-
rile pe clase și uși, în
urma cărora apărură
următoarele note în
carnetul de anchetă :
„La cl. I „A" ușa are
broască; la cl. f ,.B"
ușa are broască... la
cl. VIII „B" ușa are
broască. Deci, toate
ușile au broască :
Pe baza acestor
constatări, s-a răs-
puns biroului de re-
zlamații că ușa are
broască.
Pe data de 13 fe-
bruarie, reclamagiul
înainta biroului de
reclamații o „reveni-
re la reclamație",
afirmând următoare-
le :
„Directorul a dus
tn eroare pe cei care
au întreprins anche-
ta. Anchetatorul s-a
cufundat în mocirla
lucrurilor mărunte și
a uitat esența faptu-
lui relatat de mine.
Pentru că într-ade-
văr la anchetă broas-
ca era pusă, dar tre-
buie să se cerceteze
cînd a fost pusă,
deoarece afirm că
broasca nu era cînd
am sezisat eu și a fost
pusă după cîteva zile.
Este cazdl să se dis-
pună o anchetă mai
largă, principială și
operativă, care..."
După ce o citi în
întregime, funcționa-
rul se consultă cu șe-
fii lui: cui se repar-
tizează revenirile la
reclamații ? Unii erau
de părere că „reveni-
rile" nu se primesc la
reclamații, alții susți-
neau ca numai aici.
Situația fu lămurită
de juristul sfatului
care, după răsfoirea
citOrva instrucțiuni,
arată că o revenire le
reclamație face corp
cu reclamația și se
înregistrează la ace-
lași număr plus bis.
Ancheta 1 bis se
desfășură după un
plan identic : obiectul
— broasca ; subiectul
— cînd a fost pusă;
metode și procedee —
observația cu avara
te optice, convor-
biri . In comisia de
anchetă a fost coop-
tat și un maistru
tîmplar de la Școa-
la profesională din
localitate.
Toate probele au
arătăt că broasca re-
clamată are vechime.
Directorul afir-
ma chiar că fusese
pusă pe la începutul
trimestrului al Il-lea.
Un profesor — după
toate deducțiile lo-
gice reclamagiul în-
suși — ne mai pu-
țind suporta situa-
ția, intră direct în
vorbă :
— Broasca a fost
pusă pe 11 ianuarie,
nu pe 10, cînd spune
tov. director.
— Ba îmi aduc a-
minte că nu începu-
seră cursurile —
menționează direc-
torul.
— Nu e adevărat.
Să vă arăt caietul în
care am notat: 11
ianuarie, după ora a
IlI-a, cînd trebuia să
facem și noi recreația
mare, pe care dv. nu
vreți să o respectați...
Comisia de anchetă
opini că diferența nu
este esențială.
înfuriat, reclama-
giul făcu o a doua
„revenire la reclama-
ție", în care, pe lingă
o aspră, critică la a-
dresa comisiei de an-
chetă. se menționa și
faptul că directorul
mănîncă în mod ile-
gal recreația mare a
elevilor. La indicația
unui vechi birocrat,
actul a fost înregis-
trat la nr. 1 bis bis.
Dar, cum ulciorul nu
merge de multe ori la
apă, nimeni nu i-s
mai dat curs.
La ședința de sin-
dicat din 29 aprilie,
reclamagiul ridică
problema nepăsării
de care dau dovada
unii în problema re-
zolvării reclamafiiler.
Se aude că acesta
i-a fost ctntetul lebe-
dei.
GH. DASCALU
Babâiiăg
PAC IN A 3
CENTENARUL LICEULUI
„NICOLAE BĂLCESCU" DIN PITEȘTI

REZULTATELE CONCURSULUI DE VERSURI

ORGANIZAT DE „GAZETA INVAȚAMINTULUI“
(Urmare din pag. 1)
plasă" etc. Rezultatele deosebite, în
special în domeniul matematicii, pe
care le obțin actualii elevi și absol-
venți leagă firul unei tradiții de un
secol.
In anii puterii populare liceul s-a
dezvoltat considerabil, fiind dotat
cu material didactic modern, cu o
bibliotecă de peste 24 000 de volume
și numeroase laboratoare și săli de
lucru. In cele 40 de clase ale liceu-
lui învață astăzi, la cursurile de zi
și serale, 1600 de elevi. Un eveni-
ment deosebit în viața școlii l-a
constituit vizita pe care a făcut-o
aici tovarășul Nicolae Ceaușescu,
secretar general al C.C. al P.C.R.
Cuvintele adresate profesorilor șco-
lii de secretarul general al Comite-
tului Central al Partidului, au avut
un puternic răsunet în rîndurile lor,
însemnînd izvor de noi puteri de
muncă devotată pentru înfăptuirea
sarcinilor puse de partid în fața slu-
jitorilor școlii.
Emoționante cuvinte a spus par-
ticipanților la festivitate profeso-
rul pensionar Ion Baiulescu, în vîr-
stă de 83 de ani. El a făcut parte
din cea de a treia promoție a liceu-
lui. revenind după studiile univer-
sitare ca dascăl al liceului, unde a
funcționat timp de 35 de ani. Suc-
cesele obținute de liceu în prima
perioadă a activității lui — a spus
prof. Ion Baiulescu — se datoresc
în primul rînd profesorilor săi. Nu
Su b cerul
mîndrei primăveri
Versuri: Prof. ELISABETA DIMITRIU
Muzica : ZAHARIA POPESCU
vot pomeni numele tuturor acestor
profesori, dar n-aș putea vorbi de
cinstea ce mi s-a făcut în această
frumoasă serbare comemorativă a
liceului fără a evoca mai întîi per-
sonalitatea celui mai distins dintre
ei în epoca școlarității mele: Ni-
colae Alexandrescu, profesorul de
limbă elină și primul profesor de
filozofie al liceului nostru. Era un
profesor erudit în specialitatea sa,
un maestru în arta de a concretiza
în cele mai izbutite imagini cunoș-
tințele predate și cel mai zelos
apostol în împlinirea datoriei pro-
fesionale. Adînc cunoscător al lim-
bilor și literaturilor clasice, omul
acesta te uimea și prin mulțimea
cunoștințelor privitoare Ia limbile
și literaturile modeme. Era un ro-
manist și un umanist în toată pu-
terea cuvîntului.
Fără a cădea în păcatul falsei mo-
destii sau în acela al semeției ușu-
ratice — a continuat prof. Baiulescu
— vă mărturisesc cu onestitatea
bătrîneței înaintate că mi-am pre-
țuit profesiunea și specialitățile ce
predam și mi-am iubit elevii. N-am
intrat niciodată în clasă fără a fi
meditat conștiincios la planul lecți-
unii ce urma să predau și nu aveam
satisfacție zilnică mai mare decît
aceea de a constata, la finele orei,
că explicațiile au fost deplin înțele-
se și elevii au plecat acasă cu lec-
ția învățată. Atențiunea ce se dă
astăzi activității mele didactice, cin-
stea ce mi s-a făcut astăzi îmi va
încălzi sufletul pînă Ia ultimele cli-
pe ale vieții.
Cuvinte de caldă prețuire la a-
dresa școlii și a profesorilor ei au
rostit și ceilalți vorbitori — actuali
și foști elevi, reprezentanți ai orga-
nelor locale. Subliniind în cuvîntul
său, înalta prețuire acordată de
partid și guvern muncii desfășurate
la Liceul „Nicolae Bălcescu" din
Pitești, tovarășul Const. Sandu, pre-
ședintele Sfatului popular al regiu-
nii Argeș, a arătat că această pre-
țuire se oglindește și în faptul că
22 dintre cadrele sale didactice au
fost distinse cu titluri de „Profesor
Emerit" sau „Profesor Fruntaș", cu
ordine și medalii. Adresîndu-se ele-
vilor liceului, vorbitorul i-a îndem-
nat să învețe stăruitor, să se pregă-
tească temeinic, pentru a fi la înăl-
țimea prestigiului de care se bucură
școala lor.
La festivitate a luat cuvîntul prof.
univ. Miron Constantinescu, adjunct
al ministrului învățămîntului, care
a subliniat grija Partidului Comu-
nist Român și a guvernului Româ-
niei Socialiste pentru necontenita
dezvoltare a învățămîntului. Sărbă-
torirea centenarului Liceului din
Pitești — a spus vorbitorul — se
înscrie în acțiunea largă de valori-
ficare a tradițiilor înaintate ale șco-
lii românești, tradiții care reprezin-
tă o importantă sursă de influențe
educative, cunoașterea lor de către
elevi făcînd să sporească dragostea
acestora pentru patrie, pentru lumi-
noasele chipuri ale cărturarilor ce
și-au pus munca în slujba progre-
sului ei. Vorbitorul a relevat roa-
dele bogate ale activității desfășura-
te azi de cadrele didactice ale Lice-
ului „N. Bălcescu" care, laolaltă cu
toți învățătorii și profesorii tării,
muncesc cu devotament pentru
traducerea în viață a sarcinilor
puse de Congresul al IX-lea al
P.C.R. în fața învățămîntului din
țara noastră. A felicitat apoi
călduros, în numele Ministerului Tn-
vățămîntului, pe elevii și profesorii
Liceului „N. Bălcescu". urîndu-le
CONGRESUL
Romb peste romb în muchii încleștate
Os peste os și suflet lîngă suflet
Stau neclintiti în sfîntă demnitate
Cei ce î-au dat acestei țări răsuflet.
noi succese în activitatea viitoare.
Participantii la sărbătorirea cen-
tenarului au trimis o telegramă to-
varășului NICOLAE CEAUȘESCU.
secretar general al Comitetului Cen-
tral al Partidului Comunist Român
„Corpul profesoral și elevii Li-
ceului „Nicolae Bălcescu" din Pi
tești întruniți în ședința festivă
de sărbătorire a acestei instituții de
învățămînt și cultură — se spune
în telegramă — își îndreaptă și în a-
ceste momente gîndul către Comi-
tetul Central al Partidului Comunist
Român și către guvernul țării noas-
tre, exprimîndu-și recunoștința fier-
binte pentru înțelepciunea cu care
conduc poporul nostru pe drumul
construirii socialismului, pentru gri-
ja deosebită ce o acordă dezvoltării
învățămîntului, științei, artei și cul-
turii în scumpa noastră patrie. Repu-
blica Socialistă România. Deschiderea
largă a porților liceelor pentru toți
tinerii țării, capabili și dornici de
învățătură, asigurarea condițiilor
materiale optime pentru studiu, a-
cordarea gratuită a manualelor șco-
lare. orientarea activității didactice
și pedagogice spre însușirea celor
mai noi cuceriri ale științei, legarea
învățămîntului de cultură generală
de cerințele dezvoltării impetuoase
a economiei și culturii noastre so-
cialiste, constituie expresia grijii
permanente pe care o acordă parti-
dul și statul nostru pregătirii te-
meinice a tineretului pentru viață.
Conștienti de rolul pe care liceul
nostru îl are în viața socială și cul-
turală a regiunii, de misiunea ce ni
s-a încredințat de a pregăti tînăra
generație — se arată în telegramă
— ne angajăm să fim întotdeauna
la înălțimea încrederii ce ni s-a
acordat dînd economiei, științei
și culturii, tineri cu o temeinică pre-
gătire, cu un larg orizont de cultură,
devotați trup și suflet Partidului
Comunist Român, patriei socialiste,
măreței cauze a socialismului și pă-
cii în lume".
In perioada 15 ianuarie — 15 martie a.c. s-a desfășurat concursul de ver-
suri organizat de gazeta noastră.
Tn cadrul concursului s-au primit peste 1 000 de poezii.
Au fost acordate următoarele premii :
Premiul I în valoare de 3 000 lei— învățător MIRCEA MICU din comuna
Șiria-Arad, pentru poezia „Coloana fără sfîrșit".
Premiul II în valoare de 2 000 lei — prof. ION RUSU din comuna Vlă-
dești, raionul Bujor, regiunea Galați, pentru poeziile „învățătoarea" și „Univers".
Premiul III în valoare de 1 000 lei prof. NATALIA PATARAU din
biu pentru poezia „Ei au plecat în armurile noi".
Mențiuni în valoare de 500 lei — prof. PETRU EUGEN SOLOMON
București pentru poezia „UN REZUMAT" și învățător IOAN CERNĂUȚI din
curești pentru poezia „TOCUL“.
Si-
din
Bu-
PREMIUL I
Coloana
fără sfîrsit
Râscumpăr în odihna acestei ore clare
In care se aude pădurea germinînd
Neliniștea de veacuri a celor fără zare
Și-i scot bărbați din dura încleștare
A pîetril apăslnd deasupra blînd
Pe ei. sedimentînd fără cuvînt
Memoria străbunului pămînt.
Os lîngă os și craniu lîngă craniu
întipăriți pe scuturile dace.
Lumina lor tn arbori se preface
Iradiind spre noi un viu uraniu
Os lîngă os și frunte lîngă frunte
Ca o sonoră, strămoșească punte.
Un dac vestit cu nume de erou
Nume frumos de aprigă baladă.
Moldova prăvălită în ecou
Cu Ștefan prefăcut în scut și spadă
Șî Domnul de Ia Alba neînvinsul
Unesc pe veci acestei țări cuprinsul.
Uneori dimineața aud cum respiră pămîntul
Sirene de luptă aud urcînd din adînc.
Steaguri d<? singe se deschid în roșii maci
Si nu pot păși, îmi vine să zbor 1
Mi e teamă să nu calc o frunte de frate,
O inimă de frate mal mare.
Aici, dedesubt e urna distinsă a neamului meu,
Sîngele meu strămoșesc alimentîndu-mă zilnic,
Inimile fraților mei fără nume.
Os lingâ os și frunte lîngă frunte.
Din vecht istorii urcă înspre noi
Coloana nesfîrșită de eroi.
Destinul nostru, strămoșeasca punte.
Purtînd pe umeri neînfrînțl de timp
Nemuritorul, sfîntul tării nimb.
Se cere să fim parte lîngă parte
Coloanei ce ne crește din adînc
Noi cei ce încălzim sub brațul sting
Un steag de foc ce nu cunoaște moarte
Urcînd pînă la noi șl mal departe,
Acest stindard pe care-sm scris solia
Ținuturilor dace — ROMÂNIA

MIRCEA MICU
învățător — comuna Șiria-Arad
SINDICATELOR
(Urmare din pag. 1)
hilizeze pe membrii lor spre a spri-
jini munca de educare și de ridicare
a nivelului de cultură generală al
salariaților din întreprinderi și in-
stituții.
Sarcini însemnate revin sindicate-
lor din învățămînt în sprijinul mun-
cii instructiv-educative a școlii. „U-
niunea sindicatelor din instituțiile de
învățămînt și cultură — se spune în
Rezoluția Congresului — să partici-
pe la elaborarea și aplicarea măsu-
rilor de perfecționare a organizării
învățămîntului seral și fără frecven-
ță de cultură generală și superior,
să-și aducă din plin aportul Ia mo-
bilizarea cadrelor didactice pentru
îmbunătățirea întregului proces in-
structiv-educativ ce se desfășoară în
școli. Ia ridicarea nivelului cultural
al întregului popor".
Congresul a adoptat în unanimi-
tate Statutul Uniunii Generale a Sin-
dicatelor din România. Acesta con-
stituie — așa cum a arătat tovarășul
Constantin Drăgan, președintele Uni-
unii Generale a Sindicatelor — „car-
ta activității noastre, care exprimă
stadiul actual al dezvoltării mișeărîi
noastre sindicale, experiența acu-
mulată in decursul anilor, asigurînd
cadrul necesar perfecționării con-
tinue a formelor de organizare și
metodelor de muncă, a activității
sindicatelor în general".
Congresul a aprobat activitatea
depusă de mișcarea noastră sindicală
in domeniul relațiilor internaționale
și a indicat sarcinile activității de
viitor in acest domeniu.
Prin multilaterala sa activitate.
Congresul sindicatelor constituie
încă o afirmare a puternicului
atașament al tuturor membrilor
de sindicat față de Partidul Comu-
nist Român, documentele sale al-
cătuind baza trainică a muncii de
viitor a mișcării noastre sindicale
pentru înfăptuirea prevederilor Con-
gresului al IX-lea al P.C.R., în
slujba intereselor celor ce muncesc,
în slujba înfloririi continue a patriei
socialiste.
PREMIUL II
Dacă cineva m-ar întreba
ce cresc eu tn grădină
aș răspunde așa :
— Flori de lumină
...Cum de le cresc ?
Tn modul cel mal firesc:
Mă risipesc în toate
învățătoarea
ca pulberea lunii în noapte,
ca cerul printre stele...
Cîți n-ar vrea să aibă
florile mele...
Univers
ION RUSU
profesor
comuna Vlădești-Galați
Cîmpii, păduri și munți răsună
De glas voios de pionieri,
E viața ce pe toți ne-adună
Sub cerul mîndrei primăveri.
Și soarele, ne ride-n față,
Și flori în cale ne zîmbesc I
De pretutindeni se înalță
Avîntul celor ce muncesc !
Din carte noi sorbim cuvîntul
Ce-arată-al fericirii drum,
Sorbim avînt și creștem cîntul
Născut din viața noastră-acum.
Iar mîine, cînd va bate ora
Ca fii ai țării să muncim,
Puterea noastră-a tuturora
Republicii s-o dăruim!
Luptăm să fie pace-n lume
Uniți în cugete și-n gînd,
Pe-ntreg pămîntul să răsune
Al înfrățirii noastre cînt.
Căci noi sîntem copiii țării.
Voioși și harnici pionieri 1
Pornim cîntînd în largul zării
Sub cerul mîndrei primăveri.
„Adunarea națională
de la Blaj**
Lucrarea „Adunarea națională
de la Blaj", de prof. univ. Victor
Cheresteșlu, apărută recent în
Editura politică, reprezintă o mo-
nografie de proporții care tra-
tează începuturile și alcătuirea pro-
gramului revoluției de la 1848 din
Transilvania.
Bazată pe o documentare exhaus-
tivă efectuată în arhivele din țară,
precum și în arhivele de peste
hotare (Budapesta, Fraga, Viena),
lucrarea dezvoltă în mod științific
concluziile istoriografiei române și
străine cu privire la acest eveni-
ment nodal al istoriei patriei. Pe
fondul a numeroase documente
contemporane cu evenimentele, în
parte inedite, a numeroase artico-
le de presă, memorii și referiri
contemporane și postume, sînt ates-
tate complexitatea situației social-
economice și politice a Transilva-
niei în prima jumătate a secolului
XIX, începuturile revoluției (care
în prima sa fază a culminat cu
Adunarea națională de Ia Blaj),
comunitatea sa cu revoluția din
celelalte două țări române, pre-
cum și locul ei în contextul revo-
luției generale europene.
Autorul urmărește cu multă sim-
patie șî căldură — fapt dovedit,
între altele, și de folosirea frecven-
tă a terminologiei vremii — uriașa
ridicare de mase pe care a repre-
zentat-o Adunarea de la Blaj. Cu
aceleași sentimente este expusă
poziția înaintată a multor Intelec-
tuali români (Avram lancu, Papiu
Ilarian, loan Buteanu, George
Bariț, Timotei Cipariu, Simion Băr-
nuț, Eftimie Murgu) care, dînd glas
dezideratelor sociale și naționale ale
românilor și imperativelor epocii
frămîntate pe care au trăit-o, s-au
ridicat cu tărie contra feudalismu-
lui, pentru libertate și progres so-
cial, pentru eliberarea națională a
Transilvaniei și unirea ei ulterioară
cu celelalte două țări surori. Mol-
dova și Tara Românească.
Lucrarea demonstrează argumen-
tat că poziția nejustâ în problema
națională adoptată de Dieta din
Pojon, în care rolul hotărîtor îl
avea nobilimea maghiară tmbur-
ghezită, precum și poziția nejustâ a
Dietei nobiliare din Cluj, care a
hotărît unirea Principatului Tran-
silvaniei cu Ungaria împotriva
voinței românilor (majoritatea ab-
solută a populației principatului),
au avut urmări deosebit de grave
asupra desfășurării evenimentelor,
împiedicînd colaborarea forțelor
revoluționare. Ca urmare, îdeea
colaborării forțelor revoluționare
promovată de cel mal înaintați gîn-
ditori români, maghiari, sași nu s-a
putut înfăptui.
Reproducerea în volum a nu-
meroase documente și ilustrații,
bogatul aparat științific alcătuit
din bibliografie, note de subsol,
surse documentare. Indici de nume
și de localități întregesc valoarea
lucrării, care, prin ideile abordate,
prin concluzii și prin forma de
expunere, constituie un ștudîu va-
loros al istoriografiei române con-
temporane.
„Versificația modernă"
In Editura pentru literatură a
apărut de curînd lucrarea „Versifi-
cația modernă", de Vladlmlr Strei-
nu, care prezintă un istoric al apa-
riției versului liber, de la primele
lui manifestări — psalmi și cărțile
de rugăciune — șl pînă Ia formele
lui contemporane.
Autorul analizează influenta
versului liber francez, englez, ger-
man și italian asupra metricii șî
prozodiei poeților români.
Analiza este făcută cronologic,
începînd cu poezia lui Enache
Văcărescu, lordache Golescu, poeții
romantici și precursorii versificației
moderne, acordînd o atenție deose-
bită poeziei române din seco-
lul XX.
Bine documentată și de o înaltă
ținută critică, lucrarea reprezintă
rodul unor bogate și erudite cerce-
tări ale lui Vladimir Strelnu in
domeniul poeziei.
Nu mă stingheriți decît cînd trebuie,
nu mă stingheriți.
Lăsați-mi universul,
universul meu
interior.
între patru pereți,
și, unde eu
sînt dirijor.
Eu cresc planete,
din pulbere fină
de idei de lumină,
eu cresc planete...
Plecare planetă
gravitează atent
în Jurul meu
strigîndu-ml prezent
Vreau dureros de mult,
o, cit vreau,
să pot lansa planetele
spre alte universe
pe unde-a mea nu merse...
...De-ați ști numai cît vreau I
Planetele mele
gravitează atent
în bănci, pe locul lor,
strigînd prezent
la dirijor...
ION RUSU
profesor — comuna Vlădești
Galați
PREMIUL III
Ei au plecat
Numai eu am rămas în bătrînul liceu
Și au mi-e trupul zidit,
Și nu dinți de piatră mă strîng.
Totuși zidul crește din mine
Ca un copac
Din așchie de Inimă vie.
Ei au plecat;
l-am condus pîn’ Ia colț. In armurile noi
Cu coamele-n vînt, supli,
Umpluseră strada de rîs,
Și-n toate ferestrele au semănat
O privire albastră.
în armurile noi, pășeau puțin încrezuți,
Fuțîn temători.
Și vîntul lipea frunze mici de salcîm
MENȚIUNI
Ți-am pus în m!nS un bețișor
Fără podoabe deșarte.
Ij ții neîndemânatic
Intre degetele tale de copil
SI încă nu ști!
în armurile noi
Pe umerii lor
Decorîndu-i,
ȘI strada, privindu-i,
Ca o arenă vuia.
Numai eu am rămas în bătrînul liceu
Si nu mi-e trupul zidit.
Si nu dinți de piatră mă strîng.
Dar rămîn.
Căci poarta aceasta crește din mine,
Poarta pe unde cu coamele-n vînt
Pornesc ei,
tn haina celor optsprezece eni
Strălucind.
Un rezumat
Luceafărul a coborît pe pămînt
A clădit un sat — Ipoteștl
S-a prefăcut într un copil frumos
Cu păr întunecat
NATALIA PATARAU
profesoară — Sibiu
Și-a scris autobiografia
Și-a urcat sus — tnapol
PETRU EUGEN SOLOMON
profesor — București

Tocul
Că-1 un însemn de domnie
Peste imperii nemărginite.
IOAN CERNĂUȚI
învățător — București
REDACȚIA Ș) ADMINISTRAȚIA : București. Piața Sclnlell ar. L, falefon 17.60,20. Abonamentele •< lac la oficiile pocale. (actorii oottaU «I !• «ItazoțM «OlUAtUl «AUltătU* tnvittmîni, Tiparul i Combinatul PoIIpraHc Casa Sclnteii. Piața Sdnteli Bocuieștl,
40