EDITATA DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI Șl COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN iNVĂTĂMlNT SI CULTURĂ
TI SERI
LA FPOTȚILE
VIITOTTLIJI
La optsprezece ani, viitorul este
un timp fabulos care poate să se
întindă pe spații imense, îndepăr-
tate pînă undeva în zona infinitului.
De aceea, în proiectele acestei vîr-
ste sînt imaginate drumuri netede,
cel mai adesea presărate cu gră-
dini și fructe de aur. Va oferi viața
corespondențe în realitate acestor
proiecte, sau ele se vor destrăma cu
trecerea timpului, atinse de nemul-
țumiri, tristeți și dezamăgiri târzii ?
In societatea noastră, unde celelalte
Condiții sînt create, răspunsul de-
pinde de justețea alegerii pe care ti-
nerii o fac la această mare răscruce
a vieții.
Am întreprins în legătură cu a-
ceastă problemă, a alegerii profe-
siunii, o anchetă în rîndul a o sută
de elevi ai claselor a Xl-a.
4
O sută de tineri...
dar numai 91 de proiecte
Clasica și banala întrebare ,,Ce
vrei să te faci ?“ declanșează o ex-
plozie de proiecte. Regina profesii-
lor, cea care deține cele mai nu-
meroase acțiuni la bursa visurilor
tineretului contemporan, este tehni-
ca. Din cei o sută de tineri anche-
tați, treizeci și patru sînt de pe a-
cum adepții ei înflăcărați. Divizată,
această mare pasiune se distribuie
și ea ierarhic. Cei mai mulți — 14
— constructori, dintre care 10 de
mașini și utilaj și 4 constructori...
.in general". Urmează în ordine,
electronica, chimia industrială, ener-
getica, radioteleviziunea. instalații,
fizică macromoleculară, mecanică
fină.
! Ar veni la rlnd, după numărul
solicitărilor, profesia de profesor —
cu 12 candidați pe diferite profiluri
(științe naturale, istorie, limbi stră-
ine, matematică, geografie, educație
fizică) și cea de medic (tot 12). Șase
tineri se vor îndrepta spre științele
economice, cinci doresc să devină
cercetători (în domeniul geneticii, al
biochimici, al arheologiei, al istoriei
artelor și al psihologiei). Patru se
vor înscrie la arhitectură, trei la
agronomie, unul la horticultura,
unul la medicină veterinară, unul
la științe juridice. Unul se visează
marinar, altul aviator.
Nouă dintre tinerii anchetați nu
au indicat nici o profesie. Pentru ei,
viitorul se conturează ca un imens
semn de întrebare. Cum se explică
nehotărirea lor ? Trei dintre ei dau
vina pe situația școlară. „Nu m-am
gîndit pentru că sînt corigentă la o
materie" — declară o elevă. O alta,
în aceeași situație, precizează.: „Sînt.
corigentă la matematică". Al treilea
așteaptă să hotărască părinții. Cu
ceilalți șase ne aflăm în plin mis-
ter ; „Nu m-am decis" — declară ei
și pun punct. Dar pînă cînd ? Peste
cîteva săptămîni, viața va veni să
bată, violent la ușa lor.
..Numai nouă" — ar putea spune
cineva, adăugind : „Ei, față de o
suta, nu sînt prea mulți". Dar nu e
vorba de procente, ci de destinul a
nouă tineri. Nouă tineri care, ori-
cum, își vor găsi un loc în viață
dar care în loc să și-l aleagă de pe
acum, chibzuind în liniște, se vor
lăsa purtați de vîntul întîmplării.
In general, însă, n-am avea mo-
tive să deplingem lipsa de seriozi-
tate a tinerilor în privința alegerii
profesiei. Dar să nu ne oprim aici
și să încercăm să obținem o garan-
ție (atît cît poate fi vorba de garan-
ții în acest moment al vieții lor), că
acești tineri nu ne vor înșela înșe-
lîndu-se pe ei înșiși. Cea mai de
seamă garanție o constituie seriozi-
tatea alegerii lor, măsura în care se
îndreaptă în deplină cunoștință de
cauză spre o anumită profesie, l-am
întrebat, de aceea, ce știu în legă-
tură cu profesia aleasă. Și la această
problemă răspunsurile lor sînt di-
verse, și, mai mult decît cele menite
să indice 'profesia, susceptibile de
comentarii.
„Sînt avertizat, rămîn
ferm pe poziție" —
18 elevi edificați
In primul rînd se cuvine să dăm
cuvîntul unei categorii de elevi cu
idei clare și idealuri precise pentru
care alegerea profesiunii este rezul-
tatul unui crez de viață trecut prin
focul unei repetate autoverificări.
Sînt 18 elevi care, departe de a privi
viitorul ca pe un drum presărat cu
roze, și-l reprezintă așa cum va fi,
cu toate încercările lui. Răspunsu-
rile lor sînt, în general, echilibrate.
„Cred în luciditate, declară unul
dintre ei. Cină mi-am ales meseria
de inginer constructor am știut la
ce mă angajez. Știu că această pro-
fesie necesită foarte multă muncă,
de care mi-ar place să mă achit în-
tr-un mod mai mult decît echita-
bil". Altul: „Despre această profe-
sie — profesia de medic — știu că
necesită abnegație, pasiune. Și pen-
tru că pasiunea există, am ales-o".
Avertizați asupra redutelor de care
e înconjurată cetatea profesiei în-
drăgite, acești tineri au privit-o în-
delung, și-au măsurat forțele și,
minați de dorința irezistibilă de a o
cuceri, au pornit la luptă. Știu că
nu le va fi ușor, dar greutățile nu-i
vor lua prin surprindere.
Mai departe, răspunsurile conti-
nuă în variații similare pe aceeași
temă: „Vreau să devin energeti-
cian. M-am interesat la colegii mei
mai mari în legătură cu disciplinele
pe care trebuie să ți le însușești
pentru această profesie, am stat de
vorbă cu ingineri și i-am văzut la
lucru. Am aflat și bune și... grele.
Rămîn ferm pe poziție. Va fi profe-
sia mea și o iubesc așa cum este".
„Doresc să devin inginer construc-
tor în ramura construcțiilor de uti-
laje. Cunoștințele pe care le-am a-
cumulat în această direcție sînt va-
riate și multiple. Cred că exigen-
țele profesiei sînt pe măsura posi-
bilităților și a capacității mele".
Toți au hotărit în deplină cunoștin-
ță de cauză, verificindu-și opțiunile
în lumina tare a unei ascuțite luci-
dități. Acești tineri alcătuiesc cate-
goria pentru care alegerea profesiei
comportă o doză minimă de riscuri.
Teoretic, ei vor fi feriți de deza-
măgiri tocmai pentru că au studiat
bine drumul pe care îl vor urma și
de aceea numărul „necunoscutelor"
întâlnite în cale va fi foarte restrîns.
„Îmi place, și nimic mai
mult" — 28 elevi
subiectivi
Există un număr de tineri care,
in alegerea profesiei, au în vedere
un criteriu unic — preferința pen-
tru o anumită disciplină. îmi place
sau nu-mi place cutare obiect de
studiu. în măsura în care oglindeș-
te înclinații .și preferințe reale, cri-
teriul e valabil. Dar el nu poate
constitui o garanție a valabilității
alegerii atita vreme cit obiectul a-
cestei alegeri nu este cunoscut. „Aș
dori să devin inginer chimist. îmi
place chimia, asta e" — declară un
elev. „Aș dori să. urmez electroteh-
nica sau construcții de drumuri și
poduri, pentru că fizica îmi place
foarte mult" — spune altul, fără
nici o altă explicație. îi va susține
pasiunea, lor atunci cînd vor trebui
să răspundă multiplelor exigențe la
care îi va solicita profesia aleasă ?
Nu știm, pentru că ei înșiși nu cu-
nosc aceste exigențe.
în diferite variante, 21 de răspun-
suri continuă pe aceeași temă. „M-a
pasionat fizica încă din școală și am
căutat să citesc lucrările apărute în
acest domeniu. Am citit „Cursul de
fizică generală" și citesc cu regula-
ritate revista „Știință și tehnică".
De aceea vreau să devin inginer
electronist". Dacă acest elev a op-
tat pentru electrotehnică fiindcă îi
place fizica, un coleg al său se în-
dreaptă. spre aceeași profesie pentru
că îi place matematica". M-a pasio-
nat studiul matematicii încă de cînd
eram elev la școala generală. De a-
ceea vreau să devin inginer elec-
tronist". Care din cei doi va găsi
într-adevăr satisfacțiile așteptate în
profesia aleasă ?
Este firesc ca elevii să nutrească
pasiune pentru studiul unui obiect.
Unuia îi place literatura, altuia ma-
tematica, altuia istoria etc. Dar. a
nu se confunda. Profesiile nu sînt
simplu prilej de delectare intelec-
tuale ci obligații sociale care soli-
cită la un întreg complex de efor-
turi între care ceea ce elevilor „le
place" astăzi va ocupa numai o
parte.
Alteori „plăcerea11 este legată de
un aspect întâmplător, mai mult sau
mai puțin particular profesiei alese.
„Mi-am ales profesia de inginer a-
gronom pentru că îmi place natura
patriei și peisajele ei", sau : „Mi-am
ales profesia de doctor veterinar
V. OCTAVIAN
In laboratorul de fizică al Liceului
nr. 2 din Roșiorii de Vede
Pagina 2: Tribuna experienței
Pagina 3: Opinii
Pagina 4: Creațiile cadrelor
didactice
(Continuare în pag. a 4-a)
------------- ~-----------
„COLOCVII"
o nouă revistă
de educație
în curînd va apare revista ..CO-
LOCVII despre școală, familie, socie-
tate". Această revistă se adresează
4 început si rșitul anului școlar
Se apropie un „revelion" sui
generis — revelionul profesorilor
și al elevilor, care, la jumătatea
anului calendaristic, încheie anul
de învățămint. Perioada de în-
tâmpinare a acestui „revelion"
este, pentru cei din profesiunea
noastră, o perioadă de răspunderi
mari. Cea mai însemnată este
răspunderea promovării elevilor.
Nu trebuie, printr-o corigență,
să pecetluim soarta celui ce s-a
îndreptat, dar nici nu trebuie ca
intr-un acces de indulgență mo-
mentană să anulăm nejustificat
munca atentă de notare a unui an
întreg.
Bine ar fi ca problema defini-
tivării mediilor s-o rezolve întot-
deauna profesorul singur, prin-
tr-un dialog cu sine însuși, înte-
meiat pe aprecierea riguroasă,
absolut obiectivă, a pregătirii
elevilor lui. Dar vezi că în dia-
logul acesta încearcă uneori să
pătrundă, să influențeze, dra-
gostea părintească. Dragostea pă-
rintească excesivă — ca să fim
mai preciși. Părinții celor ame-
nințați încep să pună în mișcare
angrenajele intervențiilor, uitând
di multe ori că mijlocul cel mai
eficace pentru îndreptarea situa-
ției este de a-l determina pe co-
pil să se pună pe carte.
Și, de ce să n-o mărturisim, o
parte din dragostea părintească
excesivă o preia asupra sa și
dirigintele — „părintele clasei" —
mai indulgent de regulă decît
restul profesorilor. Dirigintele
„înțelege", restul profesorilor —
nu I Firește, depinde de clasă :
dirigintele unei clase devine par-
te din „rest" pentru altă clasă și
invers.
Fenomenul e întrucîtva firesc :
„părintele clasei" cunoaște mai
îndeaproape viața personală a
elevului său, își „explică" cauzele
rămînerii în urmă și, explici n-
du-și-le, e tentat să le și justi-
fice și de aici să le scuze, pe cînd
ceilalți profesori au în față doar
elevul care dă răspunsuri nesatis-
făcătoare.
încă un element care duce la
subiectivitatea dirigintelui sînt
procentele. De pildă: dirigintele
clasei a X-a „A" are 88 la sută
promovați, pe cînd dirigintele
clasei a X-a „B" numai 65 la
sută. Clasa celui dintâi va fi con-
siderată fruntașă, a celuilalt —
codașă. Dacă cercetezi lucrurile
mai aproape constați că primul a
„luptat" și a argumentat pentru
promovarea fiecărui elev. Al doi-
lea, însă, a acceptat notele și -si-
tuația așa cum au încheiat-o co-
legii săi, fără să încerce să-i in-
fluențeze. Cine are dreptate ? —
aceasta-i întrebarea. La „A" sînt
mulți promovați, dar mediile de
5 și 6 abundă. La ,.B“ sînt pro-
movați mai puțini, dar cu medii
de la 7 în. sus. La „A“ falitii, pu-
țini cîți sînt, sînt căzuți la cîte
3 sau 4 obiecte Nici umil la o sin-
gură materie. E un indiciu că i
s-a atras atenția cutărui profe-
sor : „Ce faci, frate, nu vezi că
numai la dumneata e căzut La
„B“ însă există și elevi căzuți
la o singură materie. Primul diri-
ginte are ca scop cantitatea, al
doilea — calitatea. Un teoretician
mi-ar spune, dogmatic, că un
profesor este dator ’ să îmbine în
mod armonios cantitatea cu cali-
tatea, pentru că altfel... etc. etc.
Teorii pot face și eu (chiar asta
și fac). Se pune totuși deschis
problema cu ce să începem: cu
una sau cu alta ? Dacă cineva îmi
aduce argumentul: trece-l pe cu-
tare pentru că are o situație de-
licată acasă și eu îl trec, deși nu
știe nimic, consider că am săvîr-
șit o nedreptate. In problema
promovării există o singură al-
ternativă: știe sau nu știe! A-
ceasta trebuie să ne intereseze,
nu procentajul promovaților, căci
nu putem aplica regula de trei
simplă la cultura generală a ti-
neretului. Dacă aprecierile sînt
subiective, nu poți clădi pe ele
un calcul riguros. E ca și cum ai
măsura cu șublerul diametrul
degetelor unei statui.
Atunci cînd stai de vorbă cu
ei, și directorii sînt de acord că
așa este, și inspectorii te aprobă.
Dar la sfîrșitul trimestrului, în
ședințele de analiză, lucrurile
mai sînt judecate uneori tot în
conformitate cu procentele. In a-
semenea cazuri se cer fiecărui di-
riginte situații amănunțite, notele
se toarnă în tipare de fracții cu
numitorul o sută și vai de cel
care se situează pe ultimul loc.
Ca pluta lui Kon-Tiki, rămîn
deasupra valurilor cei care au
știut să menajeze furiile zeului
„procent"!
A început sfîrșitul anului șco-
lar cu răspunderile dar și cu
bucuriile lui. Una din ele este
satisfacția promovării elevilor
numai pentru că știu carte !
C. OTTESCU
părinților, corpului didactic, tinere-
tului.
Vor fi dezbătute în coloanele ei
problemele cele mai actuale ale vie-
ții și educației tineretului, ale rela-
țiilor între părinți și copii, ale rela-
țiilor între școală și familie, îndru-
mări în legătură cu orientarea școla-
ră și profesională >a tineretului, des-
tinate integrării în societate a tinerei
generații.
Revista va publica atît articole
teoretice privitoare la cunoașterea și
educația copilului, cît și anchete,
discuții, dialoguri, reportaje, sondaie
sociologice, interviuri cu personali-
tăți marcante din lumea intelectua-
lității noastre culturale și științifice,
axate pe problemele educației. Atît
cadrele didactice cît și părinții vor
găsi în noua revistă un ajutor de
preț în munca lor plină de răspun-
dere privind creșterea și educarea în
spirit comunist a noilor generații de
cetățeni.
Recomandăm în mod special școli-
lor și comitetelor de părinți această
revistă, profilată pe problemele edu-
cației.
V.	J
IN CINSTEA
congresului
SINDICATELOR
Mal sînt cîteva zile pînă la
Congresul Sindicatelor din Repu-
blica Socialistă România. Mem-
brii sindicatelor din învățămint,
la fel ca toți oamenii muncii din
țara noastră, întîmpină acest e-
veniment intensificîndu-și mun-
ca pentru traducerea în viață a
directivelor celui de-al IX-lea
Congres al P.C.R. Mobilizați și
sprijiniți de organizațiile sindica-
le din școli, învățătorii și profe-
sorii întîmpină Congresul Sindi-
catelor printr-o activitate însu-
flețită, menită să asigure înche-
ierea cu succes a anului școlar,
astfel încît acesta să însemne un
nou pas în îndeplinirea sarcinii
trasate școlii de către partid
— aceea de a instrui și educa tî-
năra generație la nivelul cerin-
țelor contemporane.
Comitetul Sindicatului învăță-
mînt din orașul Craiova — ne-a
spus președintele acestuia, prof.
I. Ștefan, delegat la Congres —
se preocupă intens, în această
perioadă, de orientarea organiza-
țiilor sindicale din școli spre spri-
jinirea activă a cadrelor didacti-
ce în vederea parcurgerii inte-
grale a materiei prevăzute în
programe. De asemenea, organi-
zațiile sindicale din liceele și șco-
lile generale din Craiova, au ini-
țiat. în colaborare cu conducerile
școlilor, scurte colocvii menite să
ajute profesorii în alegerea celor
mai indicate modalități metodice
de recapitulare finală. Aceste co-
locvii se adresează în special ca-
drelor tinere.
Și organizațiile sindicale din
școlile orașului Ploiești și-au in-
tensificat, în cinstea Congresului
Sindicatelor, activitatea, organl-
zînd o serie de acțiuni în spri-
jinul muncii profesionale a mem-
brilor de sindicat. Ele se preocu-
pă îndeosebi de cît mai buna or-
ganizare a pregătirii elevilor din
clasele a VUI-a și a Xl-a, așa
încît să se asigure succesul lor
deplin la examene. Astfel, direc-
torii de școli sînt sprijiniți în or-
ganizarea consultațiilor pentru
viitorii absolvenți, iar cadrele
didactice sînt ajutate să desfă-
șoare consultațiile în cele mai
bune condiții, punîndu-li-se la
îndemînă indicațiile bibliografice
necesare. în același timp, organi-
zațiile sindicale se îngrijesc ca în
fiecare școală să existe un nu-
măr suficient de consultanți, ast-
fel încît elevii să primească tot
ajutorul necesar.
Urmărind să creeze cele
mai bune condiții de pregătire
a elevilor pentru examene, or-
ganizațiile sindicale din școlile
orașului Ploiești, îndrumate de
comitetul sindicatului, se intere-
sează și de felul cum se desfă-
șoară pregătirea acestora în in-
ternate, de felul cum se organi-
zează regimul lor de studiu. în
acest scop, membrii de sindicat
care lucrează în internate au
luat toate măsurile pentru ca
elevii interni să învețe rațional,
să se alterneze studiul cu odih-
na etc.
Acțiuni interesante și eficiente
organizează în întîmpinarea
Congresului Sindicatelor și clu-
bul Sindicatelor din învățămint
din Capitală. între altele, acesta
a inițiat un ciclu de conferințe
în sprijinul activității profesio-
nale a cadrelor didactice. Astfel,
conf. univ. dr. Cicerone Boghiark
a vorbit recent profesorilor des-
pre legarea predării limbii latine
de istoria literaturii române, cri-
ticul literar I. D. Bălan a ținut
o conferință pe tema „Probleme
ale literaturii contemporane", iar
acad. Andrei Oțetea, adresîn-
du-se profesorilor de istorie, a
vorbit despre probleme actuale
ale predării istoriei patriei.
Cercul de artă plastică al clu-
bului, care cuprinde profesori de
desen din Capitală, a deschis re-
cent o expoziție de pictură și
artă grafică în care sînt prezen-
tate lucrări privind viața nouă
din patria noastră. La rîndul lor,
cercurile de balet și de mu-
zică pregătesc un spectacol în
cinstea acestui eveniment.
Orientare
în fluxul
Activitatea din ulti-
ma etapă a anului
școlar este in mod fi-
resc orientată spre ac-
țiunile menite să con*
solideze cunoștințele
elevilor, să desăvîr-
sească pregătirea lor
în cadrul cerințelor
programei de învăță-
mint pentru clasa res-
pectivă. Recapitularea
este una din căile
principale pe care le
folosesc profesorii în
această etapă.
Experiența dezvă-
luie elementele impor-
tante care trebuie a-
vute în vedere în ca-
drul recapitulării. Pro-
fesorii îsi fac o datorie
din a împărtăși și al-
tora criteriile ne baza
cărora se orientează în
lecțiile de recapitu-
lare.
Evidențierea in-
terdependenței
capitolelor
Contribuția acti-
vă, cit mai de-
plină a clasei
Restructurarea
materialului fap-
tic într-un an-
samblu unitar
O necesitate a
ultimei etape:
măsurile opera,
tive luate pe
parcurs
Sistematizare
Organizarea fi desfășurarea lec-
țiilor recapitulative de matematică
la clasa a VUI-a prezintă o impor-
tanță deosebită, deoarece elevii a-
cestei clase vor trebui să facă față
și examenului de absolvire și con-
cursului de admitere în liceu sau în
școlile profesionale, in programele
cărora matematica ocupă un loc de
seamă.
Căutînd să-i pregătesc cit mai
bine pe elevi pentru aceste examene
și concursuri, mi-am alcătuit din
vreme planul lecțiilor recapitulative.
Cunoștințele legate de fracțiile or-
dinare și zecimale, care au avut o
pondere deosebită în clasele V-VIII,
le voi revedea în special prin re-
zolvarea unor exerciții și probleme
selecționate din manuale, din dife-
rite culegeri, ca și din „Revista de
matematică". Voi atrage în mod
deosebit atenția elevilor asupra ne-
cesității de a respecta ordinea co-
rectă a operațiilor cerute de rezol-
varea exercițiilor și problemelor,
deoarece am observat la examenele
și concursurile din anii trecuți că
mulți elevi, deși cunoșteau opera-
țiile cu fracții, au obținut rezultate
eronate din pricină că nu au res-
pectat ordinea impusă în efectuarea
lor.
Voi demonstra într-o formă nouă
înmulțirea a două numere mixte, în-
irucît atunci cînd elevii au studiat
inițial această problemă, neavînd
noțiuni de algebră, au fost deprinși
să transforme numerele mixte în
fracții supraunitare. De astă dată le
voi arăta că înmulțirea numerelor
mixte se efectuează la fel ca înmul-
țirea polinoamelor, orice număr
mixt putînd fi considerat ca suma
unui număr întreg cu o fracție ordi-
nară. Reluind această demonstrație
voi avea în vedere mai ales greșeala
pe care o fac mulți elevi cînd în-
cearcă să înmulțească întregii între
ei și fracțiile între ele, prin ana-
logie cu adunarea sau scăderea nu-
merelor mixte.
In cadrul recapitulării cunoștințe-
lor despre fracții voi stărui și asu-
pra modalităților de a alege căile
care duc mai lesne la rezolvarea
corectă a problemelor. Este, de pil-
dă, cazul acelor probleme care
conțin atît fracții ordinare cît și
fracții zecimale, la care voi insista
asupra necesității de a alege calea
transformării lor.
In recapitularea cunoștințelor de
geometrie plană voi evidenția în-
deosebi relațiile și interdependenta
dintre diferite capitole și teme.
Bunăoară, la recapitularea patrula-
terului voi trata paralel cunoștințele
esențiale despre patrulaterele oare-
care, paralelogram, dreptunghi,
romb și pătrat, începînd cu defini-
țiile, la care voi insista să se re-
țină numai ce este necesar și su-
ficient pentru determinarea figurii
respective. Acolo unde este cazul voi
cere și definiții diferite pentru a-
ceeași figură (de exemplu : „Pătratul
este un romb, ale cărui unghiuri sînt
drepte" și „Pătratul este un drept-
unghi ale cărui laturi sînt egale"),
întrucît consider că aceasta este o
cale de a-i deprinde pe elevi cu o
gîndire matematică corectă. îmi pro-
pun să sistematizez cunoștințele
despre patrulatere după următoarea
structură : unghiurile patrulaterului
oarecare. ale paralelogramului,
dreptunghiului, rombului și pătra-
tului ; laturile acestora ; diagonalele
lor ; axele de simetrie ; paralelogra-
me inscriptibile în cerc ; condițiile
ca un patrulater să fie inscriptibil
în cerc ; calculul ariilor respective.
Bineînțeles, la toate aceste elemente
voi evidenția aspectele comune și
caracteristicile diferite. De exemplu,
în tabloul de sinteză cu privire la
diagonalele paralelogramelor voi
evidenția faptul că diagonalele se
împart în părți egale două cîte două.
Apoi, pe baza răspunsurilor date de
elevi, tabloul va fi completat cu ca-
racteristicile paralelogramelor care
au toate segmentele diagonalelor
egale, ale celor care au diagonalele
perpendiculare etc. Acest procedeu
stimulează pe elevi să-și sistemati-
zeze cunoștințele și îi ajută să dea
la examene răspunsuri concrete, ca-
racterizate de precizia specifică
matematicii. După trecerea în re-
vistă a cunoștințelor teoretice voi
verifica aplicarea lor în cadrul cî-
torva probleme cu un mai pronun-
țat caracter de sinteză.
La recapitularea cunoștințelor de
geometrie în spațiu voi grupa astfel
calculele referitoare la suprafețe și
volum îneît elevii să aibă o imagine
cît mai clară a modului cum pot fi
deduse acestea prin comparație, evi-
tînd memorarea mecanică a formu-
lelor. în acest scop le voi cere să
efectueze paralel probleme privi-
toare la prismă și cilindru, la pira-
midă și con, la trunchiul de pira-
midă și trunchiul de con. La fiecare
dintre aceste perechi de corpuri
vom scoate în evidență trăsăturile
comune, pe care le vom raporta la
calculele de volum și suprafață. în
felul acesta elevii își vor putea da
seama clar că, în esență, la fiecare
din perechile de corpuri amintite
există trei formule de bază în loc
de șase, și că la toate corpurile de
rotație elementul de bază al formu-
lelor de calcul este cercul.
Voi rezerva o lecție recapitulativă
exclusiv pentru efectuarea calcule-
lor de volum și suprafață pe baza
măsurătorilor prealabile efectuate de
elevi. Pentru aceasta voi forma
grupe mici de elevi cărora le voi
repartiza cîte un corp geometric. In
cursul orei, grupele își vor schimba
între ele corpurile repartizate, astfel
îneît la sfîrșit să se poată confrunta
rezultatele. Firește, eu însumi voi
efectua în prealabil măsurătorile și
calculele pentru toate corpurile. în
încheiere voi cere elevilor să aplice
și cele învățate de ei la tema despre
calculul aproximativ.
Consider că problemele rezolvate
în orele recapitulative nu trebuie
să fie prea complicate, căci în acest
fel nu antrenăm pe toți elevii la o
activitate susținută, fiind neglijată
tocmai acea categorie care are ne-
voie de un ajutor mai larg. Mă voi
orienta, în această privință, după
dificultatea medie a problemelor
propuse la examenele de absolvire
și la concursurile de admitere în
liceu.
Prof. MARTON DEMETER
Școala generală din Brețcu
Construcția
lecției
recapitulative
Un element foarte important al
lecțiilor recapitulative, îndeobște
puțin discutat în literatura peda-
gogică, îl constituie raportul între
contribuția profesorului și contri-
buția elevilor în cadtul acestor
lecții.
Trebuie să recunoaștem că există
lecții de recapitulare desfășurate
numai cu contribuția celui care
instruiește. Acesta expune proble-
mele, iar elevii ascultă, își amin-
tesc sau nu-și mai amintesc unele
date, fapte, interpretări. Pînă la
urmă se plictisesc și preferă să se
gindească la altceva. Desigur, nu
acesta este cazul cel mai frecvent.
Mulți profesori antrenează într-o
oarecare măsură clasa în discutarea
unor teme. Dar există și lecții reca-
pitulative, care sînt construite în
întregime pe activitatea elevilor. Cu
cit raportul dintre contribuția pro-
fesorului și a elevilor în desfășura-
rea lecției recapitulative înclină mai
greu în balanța elementului elev,
cu atît lecția este mai realizată.
Care este, în acest caz, contribu-
ția profesorului ? Lecțiile realizate
în majoritate sau chiar în totalitate
cu participarea activă a clasei pre-
supun în fapt, din partea profeso-
rului, o muncă prealabilă de cea
mai mare însemnătate pentru dez-
voltarea gîndirii logice, dialectice a
elevilor lui. Iată deci contribuția
profesorului. Dacă el a realizat cu
răbdare și perseverență acest lucru,
înseamnă că a sfîrșit lucrarea. Ii
rămine doar s-o finiseze : îi pune
pe elevi în situația de a se orienta
singuri in complexitatea probleme-
lor, știind că aceasta le va reuși.
Tocmai în acest mod încerc să
construiesc lecțiile recapitulative de
istorie, cerînd elevilor să gindească
ei înșiși, să analizeze procesele lăun-
trice care au determinat eveni-
mentele studiate de ei.
De exemplu, recapitulînd, la is-
toria modernă, revoluțiile din An-
glia (1642), Franța (1789—1794 și
1830), revoluțiile anului 1848, răz-
boiul pentru independență al co-
loniilor engleze din America de
Nord (1776—1783) și războiul civil
din S.U.A. din 1861—1865 cer ele-
vilor să vorbească nu despre des-
fășurarea evenimentelor, ci des-
pre cauzele lor, despre caracterul
pe care l-au avut, despre impor-
tanța pe care o prezintă și despre
urmările pe care le-au determinat.
Firește, nu luind fiecare eveniment
în parte, ci pe baza unei priviri
de sinteză, în cadrul căreia se fac
comparații, se stabilesc asemănări
și deosebiri. Vom porni astfel de la
faptul că revoluțiile burgheze au
izbucnit toate din aceeași necesita-
te obiectivă de a se pune în con-
cordanță relațiile de producție
feudale, rămase în urmă, cu ca-
racterul forțelor de producție ca-
pitaliste apărute în sînul societății
feudale. Vom face aprecieri gene-
ralizatoare și în ceea ce privește
determinarea caracterului revolu-
țiilor burgheze, ținînd seama de
hegemonul acestora, de forțele
participante, mareînd deosebirile
dintre revoluția burgheză și revo-
luția burghezo-democratică, dintre
revoluția burghezo-democratică din
perioada de ascensiune a capitalis-
mului și din epoca imperialismului.
Dacă asemănările au fost stabilite
prin generalizare, în stabilirea deo-
sebirilor vom ține seama de specifi-
cul fiecărui eveniment și de timpul
istoric diferit. Acest fapt va fi ar-
gumentat chiar cu referire la aceeași
țară în perioade diferite, mareînd
de exemplu deosebirile dintre re-
voluția burgheză din Franța din
1789—1794 și revoluția care a avut
loc în aceeași țară în anul 1848.
Și lecțiile referitoare la dezvolta-
rea culturii vor urmări generaliza-
rea celor studiate în timpul anului.
Voi orienta astfel discuțiile cu ele-
vii îneît să ajungă singuri la con-
cluzia că fiecare stadiu de dezvol-
tare a culturii este o reflectare a
condițiilor materiale, istorico-socia-
le și politice ale epocii respective și
să înțeleagă că fiecare cultură, a
oricărui popor, îmbogățește în per-
manență patrimoniul culturii uni-
versale.
Toate lecțiile recapitulative de is-
torie vor avea și scopul de a-i edu-
ca pe elevi, de a contribui la dez-
voltarea dragostei față de patrie, la
întărirea convingerilor comuniste.
Prof. PETRU POPESCU
Privire
de ansamblu,
dar și prim-planuri
După părerea mea, la literatura
română, recapitularea realizată la
sfîrșitul clasei a Xl-a în vederea
examenului de maturitate își poa-
te propune următoarele : perfecțio-
narea deprinderilor de a efectua
sinteze; consolidarea și sistemati-
zarea materiei din clasele a IX-a,
a X-a și a Xl-a ; discutarea unor
probleme sau a creației unor scrii-
tori valorificați în ultima vreme de
pe pozițiile esteticii marxiste ; pre-
cizarea unor chestiuni din domeniul
artei literare.
O dificultate în organizarea și
desfășurarea acestor ore de pregă-
tire am aflat-o în chiar finalitatea
lor : ele trebuie să-i pregătească pe
elevi să facă față și unor probleme
de sinteză de proporții — la lucra-
rea scrisă — dar și unor analize
la examinarea orală. De aici nece-
sitatea imperioasă ca, alături de
privirea de ansamblu, panoramică
asupra fenomenului literar să se uti-
lizeze și prim-planurile, menite să
readucă în memorie cele cunoscute
și să releve altele noi. Pornind de
la faptul că gindirea elevului din
ultima clasă are un caracter mâi
abstract, o mai mare putere de ge-
neralizare, că spiritul lui critic se
dezvoltă, avem posibilitatea de a-1
face să privească fenomenul literar
într-o conexiune complexă, luind
in același timp în seamă specificul
beletristicii, mijloacele sale de ex-
presie.
Așadar, materialul faptic cunos-
cut trebuie restructurat și comple-
tat, iar firele rămase libere urmea-
ză să fie înnodate în vederea reali-
zării unui ansamblu. Articularea
aceasta mi se pare o condiție indis-
pensabilă, deoarece de abia acum
■piesele disparate se vor putea cons-
titui intr-un ansamblu, iar viitorul
absolvent, atent condus, va putea
cerceta cu ochi critic peisajul lite-
rar românesc, comparîntlu-l uneori,
cînd forfele îl ajută, cu cel univer-
sal. Ținînd seama de cunoștințele
generale ale elevului se pot face
asocieri și disocieri menite să lege
anuntiți scriitori sau curente literare
românești de unele mișcări de re-
nume din literatura universală și,
implicit, să releve contribuția lite-
raturii noastre Ia îmbogățirea te-
zaurului culturii mondiale. Fără a-
ceasta există pericolul ca elevul să
rămînă cu impresia că literatura
română este alcătuită din opere
disparate, că are un caracter static.
De aceea mi se pare absolut nece-
sar să reluăm și acum problema di-
namicii literaturii, în așa fel îneît
ea să fie înțeleasă ca o mișcare în
care fiecare scriitor, fiecare curent
literar reprezintă în același timp și
un rezultat, și o premisă. Astfel,
semănătorismu] va fi privit nu doar
ca un produs al revistei „Semănă-
torul"» ci ca un rezultat al orientării
scriitorilor din ultimele două dece-
nii ale veacului trecut către tema-
tica rurală, datorită intensificării
în acea perioadă a frămîntărilor ță-
rănești — și că, la rîndul său, con-
tribuie la apariția gîndirismului. La
fel, dezvoltarea romanului din pe-
rioada interbelică nu va fi privită
doar ca un rezultat al momentului
respectiv, ci în corelația cu scrierile
înaintașilor. Rebreanu, ca pictor al
masei de țărani văzută ca un per-
sonaj colectiv, este într-un fel des-
cendent din Duiliu Zamfirescu, iar
proza obiectivă din acea vreme o
continuă pe cea a lui Slavici, Fili-
mon, Negruzzi, de Ja care împru-
mută uneori și unele procedee com-
poziționale. In legătură cu aceasta
cred că e absolut necesar ca în re-
capitulările finale să se urmărească
problemele conținutului operelor li-
terare în strînsă relație cu realiza-
rea artistică.
Așa cum spuneam, consider foar-
te necesar ca absolventul să înțe-
leagă literatura română în contextul
celei universale. De aceea, vorbind
despre roman, nu voi uita să amin-
tesc despre unele paralelisme și in-
fluențe. Astfel, romanul condamnării
războiului al lui Camil Petrescu,
Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu nu
poate fi rupt de momentul istoric
respectiv, care a generat atitudini
artistice asemănătoare și pe alte
meridiane, iar aparenta dezordine
compozițională a lui Camil Petrescu,
va fi înțeleasă și ca un rezultat al in-
fluenței exercitate de Marcel Proust.
Pe Bacovia, un mare reprezentant al
simbolismului, îl voi integra curen-
tului din care face parte. Pentru
ca elevii să înțeleagă mai bine ca-
racterul poeziei lui, îi vom stabili
notele specifice prin opoziție cu
versurile lui Ion Minulescu. (In le-
gătură cu aceasta aș arăta că mi se
pare nepotrivit să se discute despre
simbolism în clasa a X-a, împreună
cu semănătorismul și doar în cîteva
linii generale, iar Bacovia să fie stu-
diat în anul următor, rupt în mod
evident de curentul respectiv, ca și
cînd s-ar proiecta un diafilm cu
imagini statice, nelegate între ele,
în loc ca lecțiile respective să for-
meze un tot unitar).
S-ar putea crede că atîtea referiri
vor obosi pe elevi sau că îi vor a-
glomera. Părerea mea este că, dacă
lucrează chibzuit, profesorul poate
să repartizeze judicios acest spor de
material pe care vrea să-l transmi-
tă elevilor săi, fără să-i obosească,
ci stimulîndu-i, trezindu-le intere-
sul pentru fenomenul literar văzut
în complexitatea sa organică.
în discuțiile cu unii colegi sau în
unele materiale din presa de spe-
cialitate am întîlnit părerea că re-
capitularea trebuie să pornească de
la momentul 1840, moment crucial
pentru dezvoltarea ulterioară a li-
teraturii. Cred însă că, procedînd
în felul acesta secționăm în mod
arbitrar istoria literaturii române
și acoperim partea ei cea mai veche,
de loc lipsită de importanță, cu vă-
lul uitării. E adevărat că progra-
mul „Daciei literare" a jucat un rol
de prim ordin, contribuind într-o
măsură hotărîtoare la crearea nou-
lui făgaș al literaturii, dar el nu
este decît o consecință firească a
activității scriitorilor anteriori, de
care nu poate fi în nici un caz
izolat.
Procedînd în felul acesta doresc
să realizez mai mult decît o simplă
trecere în revistă a unor probleme
studiate anterior : să determin o ac-
tivitate conștientă îndreptată spre
adîncirea cunoștințelor de literatu-
ră, să-i ajut pe elevi ca, pornind de
lg particular, să ajungă la generali-
zări în legătură cu fenomenul lite-
rar văzut în complexitatea sa, în
devenirea sa.
Prof. VASILE TEODORESCU
Cu atenția
îndreptată
spre problemele
de conținut
>
Colectivul didactic al Liceului nr.
1 din Tirnăveni își îndreaptă acum
atenția spre sporirea eficienței stu-
diului individual al elevilor, pun un
accent deosebit pe sintetizarea cu-
noștințele» studiate anterior. Antre-
narea in clasă, sub o iormă sau alta,
orală sau scrisă, a majorității ele-
vilor este calea care îi determi-
nă să muncească cu seriozi-
tate, să se pregătească temeinic
acasă. Paralel cu grija aceasta, care
se manifestă în școală, in desfășu-
rarea lecțiilor, s-au organizat o se-
rie de vizite la domiciliul elevilor, ca
și la gazdele la care locuiesc unii
dintre ei, pentru a se verifica modul
cum folosesc timpul afectat studiu-
lui individual, volumul și calitatea
acestui studiu. Pe baza constatărilor,
conducerea școlii, cu sprijinul cabi-
netului metodic, a alcătuit un mate-
rial de îndrumare a elevilor, care a
fost apoi discutat cu aceștia.
Pentru a se crea posibilitatea
luării unor măsuri operative în
școala noastră se obișnuiește ca, la
sfîrșitul fiecărei săptămîni, direcția
să aibă o scurtă consfătuire de lucru
cu cadrele didactice și cu diriginții
claselor. în cadrul acesteia se ana-
lizează notele obținute de elevi, com-
portarea și munca lor, se discută
problemele care se ridică la diferite
obiecte și se dau indicații pentru
săptămîna următoare.
Conducerea școlii se preocupă în-
deaproape, în această etapă, și de
îmbunătățirea procesului instructiv-
educativ la secția serală. Urmărind
perfecționarea stilului de muncă al
profesorilor acestei secții, ne orien-
tăm în același timp atenția și spre
îmbunătățirea frecvenței la cursuri
a elevilor. In acest sens s-a organi-
zat, cu sprijinul Comitetului orășe-
nesc al P.C.R. și al organizației
U.T.C., o plenară pe școală la care
au participat profesorii și elevii sec-
ției serale, precum și reprezentanți
ai instituțiilor și întreprinderilor din
oraș, în cadrul căreia s-au analizat
frecvența la cursuri și atitudinea
față de muncă a elevilor secției se-
rale. Discuțiile care au avut loc cu
acest prilej au contribuit mult la
mobilizarea pentru studiu a elevilor.
Ca urmare, in ultimul timp frec-
vența lor la cursuri s-a îmbunătățit,
atitudinea față de învățătură este
pozitivă.
Perioada trimestrului UI este o
perioadă de mare răspundere. Ea
ridică sarcini sporite in fața colec-
tivelor didactice. Străduindu-se să
asigure parcurgerea în întregime și
în mod temeinic a programei de în-
vățămînt, să-i ajute pe elevi în sis-
tematizarea și consolidarea cunoștin-
țelor, să-i obișnuiască pe viitorii
absolveniți cu exigențele examenu-
lui, colectivul nostru pedagogic mun-
cește stăruitor pentru a încheia anul
școlar cu noi succese în muncă.
Prof. P. OPROIESCU
Directorul Liceului nr. 1 din
Tirnăveni
h cercul
pedagogic
în cadrul cercului lor pedagogic,
directorii școlilor din raionul Olteț
au participat de curînd la o consfă-
tuire în care au dezbătut proble-
mele și sarcinile specifice trime-
strului al III-lea, etapa cea mai
importantă a anului școlar.
Ei au ascultat, cu acest prilej, o
expunere a directorului liceului din
Grădiștea, care a prezentat expe-
riența acestui liceu în domeniul
organizării lecțiilor de recapitulare
finală, au purtat discuții pe mar-
ginea planului de muncă al Liceu-
lui din Bălcești pe trimestrul al
III-lea, s-au consultat asupra mă-
surilor indicate pentru intensifica-
rea randamentului muncii școlare în
ultimele săptămîni de cursuri. Nu-
meroși participanți la discuții au
subliniat în mod special procedeele
menite să asigure buna pregătire a
elevilor pentru examene. Asemenea
procedee sînt, de pildă, organizarea
diferențiată a consultațiilor pentru
elevii rămași în urmă, în funcție
de volumul lor de cunoștințe, intro-
ducerea chestionărilor pe bază de
bilete în vederea obișnuirii viitori-
lor absolvenți cu atmosfera de exa-
men etc. în mod deosebit au stăruit
participantii la discuții asupra ne-
cesității de a se acorda tot sprijinul
cadrelor didactice tinere în organi-
zarea lecțiilor recapitulative.
în încheierea consfătuirii au luat
cuvîntul inspectorii Gheorghe Pău-
nescu și Ștefan Mateescu, care au
dat directorilor de școli îndrumări
menite să contribuie la îmbunătă-
țirea stilului lor de muncă. De ase-
menea, directorilor de școli li s-a
distribuit o listă bibliografică în-
tocmită cu sprijinul Bibliotecii Cen-
trale Pedagogice, listă care cuprin-
de numeroase lucrări privind sarci-
nile conducerilor de școli și munca
din ultima etapă a anului școlar.
Prof. ION DINCA
responsabilul cercului pedagogic
al directorilor din raionul Olteț
influențelor
Problemele muncii educative
— aceleași, in linii generale
pentru activitatea tuturor insti-
tuțiilor de învățămint — capătă
unele caracteristici particulare
în casele de copii, datorită fap-
tului că aici este vorba de elevi
care își petrec tot timpul — sau
aproape tot timpul — în colec-
tivele acestora, fiind lipsiți de
familie, făcînd parte din fami-
lii dezorganizate etc. în aceste
condiții influența educatorilor
crește mult, căpătînd o pon-
dere deosebită în formarea co-
piilor.
Ce ro] are influențabilitatea
în acest proces ? Se știe că in-
fiuentabilitatea nu este o tră-
sătură specifică numai elevilor
din casele de copii. Ea poate fi
întilnită pe toate treptele vîr-
stei școlare și ale tinereții in-
tr-un grad sau altul, in funcție
de condițiile de viață, de me-
diul social permanent și de cel
întimplător, de modul cum s-a
desfășurat și se continuă dez-
voltarea personalității elevului
respectiv etc. Influențabilitatea
(sau sugestibilitatea. cum i se
spune pe plan psihologic, opu-
nînd-o spiritului de indepen-
dență, trăsătură voluntară a
caracterului) este strîns legată
de interesul față de nou, de
spiritul de colectiv, de năzuin-
țele proprii vîrstei ; dar ea poa-
te însemna și imitație necrea-
toare, slăbiciune de caracter.
Ea poate fi deci pozitivă, după
cum poate fi și negativă. Na-
tura ei depinde de nenumărati
factori, întrucît copilul întil-
nește mereu oameni noi, situa-
ții de viață noi, este supus ți-
nui adevărat flux de influențe,
în condiții normale, el este a-
jutat de părinți să se orienteze
în acest flux. Pentru elevii din
casele de copii, rolul părinților
sînt chemați să-l joace educa-
torii.
Numeroși educatori din ca-
sele de copii folosesc procedee
judicioase, eficiente pentru a
întări influențele pozitive, pen-
tru a înlătura eventualele in-
fluențe negative. Unii din ei
pun mare preț pe întîlnirea e-
levilor cu cărțile. Tovarașa Fe-
licia Florescu, de la Casa de
copii nr. 1 din București, îi
stimulează pe elevi către li-
teratura științifică, fără să ne-
glijeze nici pe cea beletristică.
Considerînd că cea mai de
seamă întîlnire a elevilor cu
cărțile este cea cu manualele,
i-a învățat cu răbdare cum să
studieze. Ca urmare toți elevii
ei au absolvit anul trecut
clasa a VIII-a, toți au intrat
prin concurs, în școli medii.
Și educatoarea Ileana Nico-
lae, de 1a Casa de copii nr. 6
din București, folosește larg
literatura pentru a-i influența
pe copiii cu care lucrează, pen-
tru a asigura treptata înflori-
re a personalității lor. Ea știe
ce cărți citesc copiii din grupa
ei și are grijă să le discute cu
ci fie în cadrul unor convor-
biri organizate, fie printr-un
schimb d e păreri fugitive, cu
aspect ocazional. întotdeauna
accentul în aceste discuții se
pune pe caracterizarea perso-
najelor, pe comportarea lor.
Tovarășa Nicolae, colaborînd
strîns cu diriginta Rada Do-
garu, de la Școala generală
nr. 119, unde învață elevele ei,
care * găsesc acum în clasa
VIII-a. urmărește sistematic
să atragă atenția acestora asu-
pra esenței cuprinse în cărți, să
le creeze deprinderea de a cer-
ceta lucrurile sub mai multe
unghiuri, astfel îneît să-și for-
meze noțiuni morale clare, con-
vingeri ferme.
întîlnirea cu filmul este o
altă modalitate de a-i influen-
ța pe elevii din casele de co-
pii. Această influență este po-
zitivă îndeosebi atunci cînd e-
ducatorul n-o lasă să se desfă-
șoare de la sine, ci intervine
activ, discutînd cu copiii sem-
nificațiile filmelor vizionate
de ei. Cu o serie de elevi din
clasele mari s-a vizionat nu de
mult filmul „A fost cîndva
hoț“ care Ie-a plăcut mult. E-
ducatorul lor a observat însă
că ei au urmărit mai ales ex-
hibițiile cu revolverul, bătăile
— lupta, cum spuneau ei. Dis-
cutînd cu elevii, el a subliniat
superioritatea morală y unei
alt fel de luptă : a străduinței
personajului principal de a fi
bun, cinstit, în luptă cu influ-
ențele nesănătoase, în luptă cu
greșelile propriului său trecut,
în luptă mai ales cu orînduirea
nedreaptă care îl împinge îna-
poi, nelăsîndu-l să iasă la lu-
mină, să redevină un om cu
conștiință curată.
Deosebit de mult îi atrag pe
copii și emisiunile televizate.
Educatorii pricepuți știu să-i
orienteze spre emisiunile cu un
bogat conținut educativ, să le
formeze discernămintul. Alții,
indiferenți, îi lasă să aleagă
singuri. Dar nu întotdeauna
copiii aleg bine. Am văzut o fe-
tiță de clasa a Il-a imitînd
mișcările dezordonate, glasul
spart al unei cînrărețe de mu-
zică ușoară. Era trist. Este ne-
cesar ca educatorii să-i atragă
pe copii Ia vizionarea acelor
programe care sînt adecvate
vîrstei lor, care îi pot influența
favorabil, după cum este nece-
sar și să discute cu ei asupra
celor văzute, învățîndu-i să de-
osebească esențialul de neesen-
țial, pozitivul de negativ, cu
accentul pe clarificarea unor
noțiuni de ordin moral.
O influență mult mai mare
decît cartea, decît filmul sau
emisiunile radioteleviziunii ex-
ercită asupra elevilor întîlnirile
cu oamenii. Efectele acestor
întîlniri sînt foarte complexe.
Nu este vorba numai de per-
soanele cu care elevii vin In
contact permanent în școală și
în casă, ci și de influența in-
directă exercitată prin inter-
mediul acestora. De pildă, dacă
colegul de bancă arborează un
stilou ultramodern, dacă o
colegă povestește despre un
„ceai" la care a fost invitată,
elevul de la casa da copii ră-
mîne cu un sentiment care îl
va influența negativ. Uneori și
plecarea în familie a copilului
— dacă este vorba de o familie
dezorganizată — poate dăuna
dezvoltării lui armonioase. Și
aici este necesară, deci, influ-
ența activă, permanentă a edu-
catorului, bazată pe cunoaște-
rea contactelor pe care le au
copiii. Foarte bine venite sînt
întîlnirile organizate de di-
rectori și educatori cu oameni
care pot exercita o influență
deosebit de favorabilă asupra
copiilor — fruntași în produc-
ție, oameni de cultură și artă
etc.
Rezultatele influenței educa-
torilor apar cu claritate atunci
cînd, după terminarea școlii
generale de 8 ani, o dată cu
plecarea din casele de copii,
elevii, prin concursurile de ad-
mitere de rigoare, trec în inter-
natele liceelor sau ale școlilor
profesionale. Ei întilnesc acum
multe lucruri noi : colegi și
profesori necunoscuți, cerințe
sporite, dar și libertate mai
mare de a se plimba în oraș,
de a-și folosi (sau pierde)
timpul liber etc. în aceste îm-
prejurări se verifică fermitatea
unor atitudini, claritatea unor
noțiuni morale. în multe case
de copii, educatorii se preocupă
în mod special să-i pregătească
pe elevi pentru etapa de după
absolvirea clasei a VIII-a.
Tovarășa Olga Stoianovici, di-
rectoarea Casei de copii din
R. Vîlcea, pune elevele mai
mari în situația de a cunoaște
orașul, instituțiile lui, de It-y
rezolva singure multe problen
personale — ca scoaterea bu-'
letinului de identitate. înscrie
rea la concursurile de admi-
tere etc — ajutîndu-le cu grijă
și spirit de răspundere să se
orienteze în multitudinea de
aspecte concrete ale vieții zil-
nice. La casa de copii din
Cristur, elevii și elevele au zile
libere de ieșire în oraș, singuri
sau în grupuri mici, fiind înva-
tați să respecte punctualitatea,
să aibă o atitudine demnă.
Atunci cînd intră în licee
sau în școlile profesionale,
elevii întîlnesc, pe lingă ado-
lescenti și adulți cu caractere
pozitive, și alte exemple mai
puțin favorabile. Procedează
bine, de aceea, cadrele de la
casele de copii din Cristur, Pi-
tești, Beiuș ș. a. care dau elevii
în grija conducerii școlii pe
care o urmează, țin o corespon-
dență asiduă cu diriginții a-
cestora, asistă la unele ședințe
cu părinții, organizează acțiurî •
cu elevii veniti în vacanță ..
casa de copii și, în unele cazuri,
urmăresc dezvoltarea elevilor
pînă cînd intră în producție și
chiar mai departe.
Influența pozitivă a educato-
rilor asupra celor pe care îî
cresc și îi formează este adine
prețuită de aceștia. O tînără
învățătoare cu bune rezultate,
tovarășa Gherghina Epure, care
a crescut la Casa de copii din
Buzău, povestește că n-o va
uita niciodată pe educatoarea
ei, tovarășa Alexandrina Dabija.
„Era o fire blinda, dar totodată
impunătoare — spunea ea. Ce
calmă era cînd ne explica !
Datorită ei am îndrăgit, studiul
limbii române. Ne îndemna să
citim mult. După ce citeam o
carte, după ce mergeam în
oraș, la cinematograf, ne lăsa
pe fiecare să ne spunem păre-
rea, apoi vorbea dînsa. Ne spu-
nea multe despre oameni, des-
pre viață, despre modul cum
trebuie să chibzuim totul, cu
mintea noastră, cînd vom pleca
din casa de copii. Unele lucruri
le-am înțeles pe deplin abia
mai tîrziu. Am învătat de la
ea să cunosc oamenii, să-mi
aleg prietenii. Ne-a obișnuit,
de mici, să nu ne lăsăm in-
fluențate de elemente rele".
Taina unei asemenea influ-
ențe asupra elevilor stă în
căldura cu care te apropii de
ei, în înțelegerea pe care le-o
arăți. ,.Am întîlnit de multe ori
privirea dușmănoasă a ochilor
uneia din elevele mele" — po-
vestește educatoarea Alexan-
drina Dabija. Chipul acestui
copil exprima ură și neîncre-
dere în toti adulții pe care-i
întîlnea. Căutam să stau mai
mult de vorbă cu dînsa, să-i
cîstig încrederea, s-o ajut să
înlăture lacunele din pregătirea
ei — dar mergea greu. După
o vacanță a venit la mine cu o
fotografie. Era fotografia unei
mătuși dragi. Mi-a spus : „Dv.
semănați mult cu mătușa mea".
Am privit fotografia. Nu era
nici o asemănare, dar am fost
de acord. Fruntea fetiței s-a
descrețit, mi-a zîmbit și ochii
și-au schimbat privirea. Acum
doi ani, eleva mea și-a luat
examenul de maturitate la
școala medie din localitate".
Influențabilitatea, pozitivă și
negativă, este o problemă cu-
prinzătoare, care depășește de-
sigur limitele casei de copii, cu
elevii ei de vîrstă mijlocie. Dar
pentru formarea acestor elevi
influenta educatorilor este ho-
tărîtoare. Iată de ce se impune
ca ei să-și perfecționeze necon-
tenit munca în rmdurile copii-
lor, să înțeleagă că de această
muncă depinde în cea mai mare
măsură calitatea oamenilor pe
care îi cresc.
IOANA IONEBCU
PAGINA 2
Solicitări, suprasolicitări,
subsolicitări
Arta da a folosi timpul devine
în zilele noastre o problemă de
cea mai mare actualitate. A În-
lătura pierderea de timp, a utili-
za cu cît mai deplin randament
fiece oră este indispensabil atît
pentru fiecare om în parte cît
și pentru societate. Pentru învă-
țători și profesori problema are o
semnificație mai largă, ei fiind
totodată și educatori.
Nu este în intenția rîndurilor
de fată de a aborda problema pe
toate laturile ei, ci de a pune în
discuție doar cîteva aspecte con-
siderate mai actuale.
Se știe că orice proces de crea-
ție implică studiu, meditare, gîn-
dire. Dacă privim munca învăță-
torului și profesorului ca pe un
proces continuu de creație — și
altfel nu o putem privi — ne
dăm seama că studiul, ca și me-
dltarea. sînt condiții absolut ne-
cesare pentru a concepe fiecare
lecție, fiecare act educativ. Pro-
blema care se pune din punctul
de vedere al temei noastre este
dacă profesorii au posibilitatea să
studieze zi cu zi și să gîndească
suficient fiecare lecție, fiecare
sistem de lecții, fiecare acțiune pe
care o organizează. Răspunsurile
primite la ancheta efectuată re-
cent confirmă, în cele mai multe
cazuri, existența acestei posibili-
tăți.
— Răgazul de care dispunem
pentru a ne pregăti — spune tov.
N. Mitul eseu, directorul Liceu-
lui nr. 1 din Pitești — este una
din condițiile care asigură re-
zultatele bune obținute de școa-
la noastră. Aș sublinia chiar : una
din principalele condiții. Răspun-
suri asemănătoare ne-au dat și o
tăria de profesori de la liceele
■ Nicolae Bălcescu", „I. L. Cara-
giale“, „Dr. Petru Groza" și ,,Gh.
Lazăr“ din București, care obțin
de asemenea, bune rezultate da-
torită grijii manifestate de con-
ducerile școlilor, de comitetele
sindicatelor pentru a asigura ca-
drelor didactice timpul necesar
pregătirii lecției, gîndirii și con-
ceperii ei. Iar grija aceasta por-
nește de la întocmirea orarelor și
pînă la echilibrarea distribuirii
sarcinilor pe linie metodică și so-
cial-culturală.
învățătorilor și profesorilor Ie
revin atît în munca din școală cit
și în afara ei sarcini de mare în-
semnătate în societatea noastră.
Lucrul cel mai important este
însă nu să asigurăm îndeplinirea
oricum a acestor sarcini, ci să a-
sigurăm rezolvarea lor la nivelul
celei mai depline eficiențe. A-
ceasta nu se poate realiza decit
prin participarea tuturor mem-
brilor colectivului didactic, și nu
printr-o participare „proforma".
Or, sint încă destule împrejurări,
Și aceasta este o sarcină a școlii
în cadrul unei anchete sociale în-
x treprinsă de ziarul „Scînteia" *) se
face o propunere demnă de luat în
seamă : „Dacă am lăsa falsele pu-
dori și realele ipocrizii de o parte
— spune reporterul — și ne-am
ocupa, în școli și de educația sexu-
ală ? Aceste ore ar fi o barieră în
calea frivolității și a ușurinței, care
mai apar ici-colo“.
Iată ridicată din nou, cu tărie, ce-
rința ca școala să înscrie în progra-
mul ei — alături de algebră și geo-
grafie, de astronomie și muzică — și
educația sexuală. Propunerea a fost
făcută mai de mult chiar în coloa-
nele „Gazetei învățămîntului", dar
ecouri practice nu s-au manifestat,
deși viața asaltează mereu, uneori
în forme dureroase, pozițiile „pudi-
cilor" ipocriți.
Să pornim de la fapte : azi copiii
de ambele sexe se află împreună
de la vîrsta de 7 ani, adolescenții
ies în mod obișnuit împreună, fetele
și băieții se duc adesea singuri în
excursii pe munți. Putem să lăsăm
educația lor cu privire la raportu-
rile între sexe la nivelul la care se
afla acum 50 de ani ? Neîndoielnic
că nu. Viața ne impune să ridicăm
cu toată seriozitatea problema edu-
cației sexuale.
• „Scînteia" nr. 6963 din 27 aprilie
1966.
Îmi cer iertare de ia început pentru
povestea asta de-a-ndoaselea. Aș fi
vrut să scornesc o istorioară înduio-
șătoare, despre profesoara cea ti-
nără, bălaie și cu ochi de cicoare
care l-a cumințit in doi timpi și trei
mișcări pe Neculai Bibere. Dar pe-
nița capricioasă, nu mă ascultă.
Ascultați ce spune :
Cînd bălăioara l-a numit pe Necu-
lai responsabil cu ordinea în clasă,
el i-a rîs în nas :
— D'ap’dară ! Nu se prinde l Am
mai văz’t eu șmecheria asta intr-un
film cu niște băieți răi care se făceau
buni. Vax ! Nu vreau să fiu șef I Eu
îs mai șef ca șefii puși de mata I E
bine ?
După care bălăioara a plîns, a
plîns...
Neculai n-a fost de la început bă-
iat rău. De ce și cum s-a înrăit nu
știau prea bine nici părinții lui, nici
în care dintr-un colectiv de 30—
40 de învățători și profesori, cîțiva
sînt supuși la suprasolicitări : ei
sînt supraantrenați și în activita-
tea metodică, și în cea social-cul-
turală. Se spune despre ei că sint
cei mai activi, cei mai pricepuți,
cei mai „săritori". Neîndoielnic
că este așa. Dar unde se ajunge
in felul acesta ? La faptul că a-
celași om este și responsabil al
comisiei metodice, și membru în
conducerea filialei unei societăți
științifice, și conducătorul unui
cerc de elevi și îndrumător al
echipei artistice a profesorilor. în
astfel de condiții este ușor de în-
țeles că asemenea multiple res-
ponsabilități nu pot fi îndeplinite
decît parțial și nu pot viza efi-
ciența dorită. Mai grav încă este
faptul că atare împrejurare se re-
flectă în însăși munca profesio-
nală. Suprasolicitările limitează
timpul de pregătire, de gindire a
lecției și, ca urmare profesori
care ar putea lucra cu foarte
bune rezultate își risipesc, își
epuizează forțele și nu mai pot
munci în direcția esențială, la
clasă pe măsura capacității lor.
Este limpede că dacă dintr-un
colectiv numeros sînt solicitați la
treburi ca cele de mai sus me-
reu aceiași și aceiași oameni,
vina revine în primul rînd celor
care solicită. Nu poate fi accep-
tată scuza „că apelăm Ia cei mai
buni", cînd în fond le pregătim
condițiile pentru a intra, printr-o
activitate de formă, în rîndurile
celor „oarecare". Pe de altă parte
existența celor „oarecare" nu poa-
te fi înlăturată atîta vreme cît ei
continuă să rămînă subsolicitați
cit nu se urmărește perseverent
antrenarea lor în activitățile care
altfel supraîncarcă, suprasolicită
pe ceilalți. Firește, se cere dis-
cernămînt pentru a le oferi ceea
ce răspunde atît nevoilor școlii
cît și înclinațiilor, pregătirii, pre-
ferințelor. Dar discernămîntul, e-
forturile de a-i sprijini pe par-
curs vor fi pînă la urmă răsplă-
tite de rezultatele ce nu vor în-
tîrzia să se arate.
Sînt însă și cazuri cînd oa-
menii nu sînt chemați la o treabă
efectivă, ci pur și simplu timpul
li se răpește inutil. Cea mai obo-
sitoare dintre solicitări este aceea
care nu duce Ia nimic. Intîlnim
încă destule ' așa-zise activități
care au doar rolul de a permite
să se noteze „îndeplinit" în
dreptul unei sarcini trecute în
planul general de muncă. în ce
măsură această „îndeplinire"
contribuie la rezolvarea unei
cerințe autentice, în ce măsură
vizează ea efectiv scopul pentru
care a fost gîndită și organizată
sint chestiuni care, în acest caz,
devin cu totul secundare.
în ce moment anume trebuie în-
cepută această educație ? Și cine s-o
facă — școala sau familia ?
La prima întrebare înclinăm să
răspundem că începutul educației
sexuale ar trebui să se situeze de la
vîrsta de zece ani, adică înainte
chiar ca o serie de întrebări legate
de problema sexuală să înceapă a-1
frămînta pe copil. Să nu uităm, în-
tr-adevăr, că de la o vîrstă foarte
fragedă mai toți copiii văd filme de
dragoste la cinematograf sau pe
micul ecran al televizorului. Iar în-
tre 12—13 ani, discuțiile care se
poartă între băieți se învîrtesc mult
in jurul acestei probleme.
La a doua întrebare, mulți ar în-
clina să răspundă : familia. Școala
nu are menirea să ofere copiilor cu-
noștințe de educație sexuală, ci să-i
instruiască — socotesc partizanii
acestei teze. Dar dacă privim în
mod deschis realitatea în față, ne
dăm searna că familia nu poate în-
deplini această sarcină ; cel puțin
n-o poate îndeplini singură, fără
concursul școlii. Părinților, mai ales
celor din orașele mari, le e din ce
în ce mai greu să controleze con-
tactele copiilor lor. în fața acestei
situatii, care părinți găsesc la timp
cuvintele potrivite spre a-și lămuri
fiul sau fiica ?
în legătură cu acest aspect al pro-
blemei se impune atenției noastre
încă o circumstanță. Multor părinți
dăscălița cea tînără. Numai pentru
Bugea, profesorul de matematică,
lucrurile erau clare și definitive :
— f ,n i s-a ales soiul, bădie !
Ce-i tot dafi voi cu educația în fami-
lie, înțelegi ? Eu n-am avut familie.
Am muncit de la 12 pînă 1a 18 ani :
am îngropat stîlpi de telegraf, o pă-
dure de stîlpi. Și cînd s-au schimbat
vremurile, am început să învăț. Am
intrat în șccală la 18 ani, în 1946.
Dar derbedeu n-am ajuns. Neculai
ăsta-i soi rău I Celelalte-s vorbe I
Orice i-am fi spus, ridica din umeri.
— Ehei, să-fi povestesc cum am
copilărit eu, bădie I
Umerii încăpățînafi ai lui Bugea mă
îndîrjeau. Intr-o zi, deși știam că
risc, i-am zis :
— Ți-I dau pe Neculai în clasă.
A zîmbit, privindu-mă cu milă :
— Dumneata nu mă înțelegi. că
ești prea tinăr. Sînt copii și copii.
Unii fac pozne, dar au suflet curat.
Nu-i cazul ca răspunderea pen-
tru asemenea stări de lucruri să
fie căutată doar la nivelul școlii,
în bună parte ele (stările de lu-
cruri) sînt generate de un anu-
mit mod de a aprecia și îndru-
ma. De cîte ori nu se întîmplă
ca atunci cînd se apreciază acti-
vitatea unor școli, a unor cadre
didactice să se prezinte cifre —
atîtea interasistențe, atîtea ședin-
țe cu părinții, atîtea vizite la
domiciliu, atîtea... Nu se merge
pînă la examinarea valorii acți-
unilor, a activităților. Aprecie-
rile făcute pe astfel de coordo-
nate duc la generalizarea unui
stil de muncă formal. în fond se
ajunge nu la stimularea muncii
propriu-zise ci la a „arăta" că
„se muncește". Se impune în le-
gătură cu această problemă ca
referatele sau concluziile în care
se analizează activitatea școlilor
să fie mai profunde iar aprecie-
rile să fie justificate cu argu-
mente legate de eficiența activi-
tății, a acțiunilor inițiate.
La sfîrșitul trimestrului al
II-lea al acestui an școlar am
asistat la ședința unui consiliu
pedagogic. Participau toți profe-
sorii școlii — aproape 80. Urma
ca direcția școlii să prezinte un
referat în care să se analizeze
activitatea desfășurată în trimes-
trul anterior și să traseze sarci-
nile pentru ultimul trimestru, iar
apoi să se poarte discuții pentru
aprofundarea și concretizarea ce-
lor spuse în referat. Ce s-a în-
tîmplat însă ? Referatul a repre-
zentat doar o enumerare a sumei
acțiunilor organizate în școală în
decursul perioadei analizate, fără
să Ie cerceteze valoarea, semnifi-
cația, rezultatele. Discuțiile au
fost orientate pe același făgaș.
Au vorbit 5 profesori, dintre care
4 au reluat din referatul direcției
unele probleme de „inventar",
sau au făcut cel mult observații
de genul: „în referat s-a omis să
se treacă vizita pe care am fă-
cut-o cu elevii clasei mele la mu-
zeul cutare". Nimic despre pro-
blemele majore ale muncii din
școala respectivă, nimic despre
cauzele adinei, uneori ascunse ale
unor fenomene negative, nici o
soluție, nici o referire concretă la
activitatea viitoare. Așadar, în
ultimă instanță, de 80 de ori cîte
3 ore de solicitări inutile, fără să
mai socotim timpul pierdut pen-
tru alcătuirea dării de seamă de
un colectiv greșit orientat încă
din faza de concepere a acțiunii.
Nu o dată lucrurile se întîmplă
la fel și la ședințele comisiilor
metodice, ale cercurilor pedago-
gice etc., organizate în unele
locuri numai pentru că sînt pre-
văzute în plan. Nu este greu să
se înțeleagă și acolo unde încă nu
le-ar place să încredințeze acest lu-
cru unei cărți. Dar care carte ? N-o
căutați în librării căci n-o veți
găsi, pentru simplul motiv că nu
există. S-a tipărit, destul de recent,
o carte din care tinerii învață cum
să danseze („Poftiți la dans"), iar E-
ditura tineretului anunță că va ti-
pări alta despre bunele maniere.
Desigur, atit una cit și cealaltă sint
binevenite, dar tot atît de necesară
ar fi șî o lucrare tratînd despre e-
ducația sexuală. Lipsa unei aseme-
nea lucrări determină de multe ori
pe părinți să se adreseze școlii, soli-
citîndu-i pe profesori spre a ști cum
să abordeze cu copiii lor această
problemă. Ce să le răspundă aceș-
tia ? Cum să le răspundă și cît ?,
iată întrebări cu care s-au întîlnit
deseori cadrele didactice în discu-
țiile lor cu părinții.
Dar chiar în eventualitatea apari-
ției unei cărți, răspunderea școlii
pentru educarea sexuală a elevilor
apare evidentă. De ce să luăm aerul
unor conspiratori, cînd e vorba de
a discuta despre educația sexuală ?
E greu de înțeles de ce o fată sau
un băiat nu trebuie să știe cum
sînt alcătuiți și de ce n-ar găsi
această descriere în manual, alături
de aceea a pancreasului. Nu e logic?
Concluzia este evidentă, ea a fost
subliniată de toți specialiștii : în loc
de a scorni atîtea povești, n-ar tre-
bui să scornim nici una ; în loc de
„Băiatul cel rău"
Aceia mi-s dragi. Neculai Bibere-i
soi rău : degeaba îți bați capul cu el.
— Deci nu vrei să-l primești în
clasă — am replicat.
— Ba da. Numai că are să mă
scoată din sărite și mi fi-l pocnesc,
bădie I Să știi.
Nu-I credeam. Bugea se purta foar-
te sever cu elevii, dar nu-i jignea și
nu-i lovea.
Și Neculai s-a mutat - cu arme
și bagaje, cu bricege, șeptic și ab-
sente nemotivate — la Bugea. Asta
a fost într-o luni ; iar a doua zi s-a
întimplot ce s-a întîmplat : Bugea l-a
prins, între nucii din fundul livezii, cu
țigara în gură. Era în ora de fizică,
l-a rideat de jos. Bibere încăpea, cu
năravuri cu tot în palma profesorului.
— Chiulești, bădie ?
— Să vedeți,., a încercat s-o co-
tească într-un fel Neculai.
— Și fumezi ?
— Păi,^
s-a înțeles că criteriul de apre-
ciere a tuturor acțiunilor nu poa-
te fi decît finalitatea lor, măsu-
ra în care ajută efectiv la îm-
bunătățirea conținutului muncii.
Spuneam că solicitările la ac-
tivități fără finalitate efectivă
sînt cele mai obositoare so-
licitări. Ele sînt totodată și
cele mai periculoase, pentru
că dau participanților impre-
sia că se află în treabă, cînd
de fapt rămin în afara ei și pen-
tru că, desfășurîndu-se sub impe-
riul formalismului, generează o
anumită mentalitate, ucid impul-
surile vii, de autentică manifesta-
re pe plan profesional și social-
cultural.
Dar asemenea „solicitări" nu se
fac numai în activitățile strict
școlare, ca cele la care ne-am
referit mai sus. Am spune chiar
că tendința de solicitări formale
se vădește mai ales în dome-
niul activităților extraprofesio-
nale, cele denumite generic acti-
vități social-culturale. După cum
se știe, aceste activități intră în
norma de muncă a învățătorilor
și profesorilor, care aduc o mare
contribuție la opera de continuă
ridicare a nivelului de cultură al
satelor. Nici aici însă nu se ține
seama întotdeauna de necesitatea
de a nu irosi inutil timpul oame-
nilor. La corurile cadrelor didac-
tice, de pildă, se fac repetiții luni
în șir, de cîteva ori pe săptămînă,
pentru ca în cel mai fericit caz
la sfîrșitul anului școlar să se
cînte cîteva cîntece. Nu poți să
nu-ți spui că timpul investit este
neproporțional cu rezultatele ob-
ținute. Oare în locul unui cor nu-
meros, dar fără activitate pro-
priu-zisă nu s-ar putea pregăti
grupuri vocale mai puțin nume-
roase, care-și pot realiza mult
mai economicos programul și
care, în plus, pot avea și o acti-
vitate practică mult mai bogată ?
Cît timp, cîte energii se risi-
pesc în unele locuri, datorită so-
licitărilor care nu duc la nimic,
gîndite și desfășurate formal !...
Desigur că și aici, ca și în ca-
zul sarcinilor direct legate de
munca la catedră, nu pot fi aș-
teptate soluții care să cadă de-a
gata de undeva. Mai mult : solu-
țiile principale nici nu pot veni
decît de la fiecare colectiv
didactic în parte. Pentru că
numai aici se poate face ceea
co este necesar în scopul unei
distribuiri raționale a sarcinilor,
care să nu suprasolicite pe unii
subsolicitînd pe alții, dună cum
tot aici se poate asigura fiecărei
acțiuni un conținut efectiv, în
așa fel ca oamenii să învețe ceva
din ele, nu să-și irosească timpul
fără rost.
Prof. CONST. RADOI
a aștepta vîrsta șoaptelor, a dis-
cuțiilor purtate pe la colțuri, ar
trebui să le vorbim copiilor înainte
de a începe să fie frămîntați de tul-
burările pubertății. Și ar trebui
— cred — folosiți termenii medi-
cali, cei adevărați ; copilul n-o să-i
înțeleagă poate imediat, dar ei pot
elimina atmosfera de jenă sau de
minciună.
Consider că școala are datoria
să-și asume sarcina rezolvării aces-
tei probleme, căci părinții ori nu
știu să vorbească despre ea, ori se
simt stingheriți. Educația sexuală
în școli este, dacă vreți, un rău ne-
cesar. Dar e mai bine să fie făcută
acolo decît să nu fie făcută de Ioc.
Firește însă că ea trebuie să aibă
și sprijinul larg al familiei.
Dacă idealul ar putea fi atins
educația sexuală ar trebui, cred,
realizată în trei etape. Prima —
înainte de șapte ani, în familie. In
această perioadă copilul vrea să
știe cum s-a născut, iar părinților
le revine sarcina să i-o spună în-
tr-o formă generală, făcîndu-1 în
același timp să înțeleagă că el a
fost primit cu toată dragostea.
Etapa a doua : înainte de 12 ani,
copilul să învețe mecanismul repro-
ducerii umane în mod științific, la
școală, așa cum învață acum repro-
ducerea criptogamelor. de pildă.
Etapa a treia : de la vîrsta cînd
devine puber, cînd începe să fie
— Păi să te lecuiesc eu și de una
și de alta, bădie.I
Și a ridicat ca un baros cealaltă
palmă, strînsă pumn.
— Dă I s-a sumefit în felul lui Bi-
bere. Au mai dat și alții. Și eu dau
în care-s mai slabi ca mine. Dă I Nu
mă tem.
Pumnul lui Bugea se oprise undeva,
între frunzele cu miros amar ale nu-
cului. Pe urmă, palmele uriașe ale
dascălului l-au ridicat pe Neculai
pînă sub frunzar; iar ochii lui au
cătat lung și cu mirare la făptura
sfrijită de dinainte-i.
— Hm I Așa ! Cei tari dau în cei
mai slabi. Mda... Asta-i, cum s-ar
spune, concepția ta de viață... Inte-
resant I
L-a mai privit o dată lung, apoi l-a
așezat de unde-l ridicase, ușurel, ca
pe o cupă de Boemia. Șl iar I-a pri-
vit lung, fără să clipească. A întors
spatele și s-a dus cu pași (nari spre
Manualele
nn ALE NATURII
în sistemul
Braille
Nu vom aminti aici importanța
manualelor în general, întrucît ea
este bine cunoscută de toți. Vom face
însă cîteva considerații privind alcă-
tuirea manualelor pentru o anumită
categorie de școli — școlile de nevă-
zători.
Practica a scos în evidență necesi-
tatea editării unor manuale în siste-
mul de scriere Braille, manuale care
permit o însușire mai temeinică a
cunoștințelor de către elevii nevăză-
tori, fiindcă asigură contactul direct
cu textul. Mai mult, elevul fiind ne-
voit să citească se va obișnui mai
repede cu sistemul de scriere, ceea
ce va determina rezultate mai bune
în munca sa cu cartea Braille. Din
această cauză în prezent se duce o
activitate intensă pentru realizarea
unor manuale adecvate pentru elevii
nevăzători.
Care va trebui să fie conținutul a-
cestor manuale ?
Să vorbim, în primul rînd, despre
tematică. După părerea mea; aceasta
va trebui să fie aceeași, în linii esen-
țiale, cu tematica manualelor pentru
școlile de masă, asigurîndu-se astfel
unitatea de cunoștințe a tuturor ele-
vilor. Firește însă că se impune să se
țină seama și de nivelul mediu a]
elevilor nevăzători. Se știe, de exem-
plu, că elevii școlilor generale pen-
tru nevăzători au îndeobște o vîrstă
maî mare decît vîrsta școlară obiș-
nuită și de aceea ei pot să-și însu-
șească un volum de cunoștințe ce
depășește uneori programa prevăzu-
tă pentru clasa corespunzătoare. în
schimb, în școlile profesionale pen-
tru nevăsători trebuie să se aibă în
vedere neomogenitatea pregătirii
anterioare a elevilor.
De mare importanță sînt dimensi-
unile lecțiilor, care nu pot depăși
posibilitățile elevului de a citi în
sistemul Braille. La unele teme poate
fi necesară, din această cauză, o ex-
punere sintetică. Mă refer aici nu la
un simplu rezumat și nici la o înlăn-
țuire seacă de definiții greu de însu-
șit, ci la prezentarea noțiunilor de
bază ale temei respective, cu expli-
cațiile cele mai potrivite, astfel îneît
profesorul să capete posibilitatea de
a adăuga el însuși lucrurile ce n-au
putut fi tratate în manual din cauza
ritmului de citit în sistemul Braille.
Dacă nu se va ține seama de acest
ritm elevii nevăzători vor fugi de
manual sau vor recurge la ajutorul
unor colegi școlarizați în cursul ele-
mentar în sistemul Braille, iar mun-
ca individuală va lipsi cu totul. Cred,
de aceea, că autorii manualelor vor
trebui să țină seama de media rezul-
tatelor obținute la citit-scris în sis-
temul Braille în cadrul școlilor pen-
tru nevăzători și al Asociației nevă-
zătorilor, stabilind cu grijă volumul
adecvat pentru fiecare lecție.
întrucît, din cauza dificultăților de
editare, manualele în sistem Braille
nu pot fi reînnoite prea des, va fi ne-
cesar ca textele, exemplele, explica-
țiile, exercițiile etc. să fie astfel al-
cătuite șî dozate pe lecții îneît să
poată fi folosite mai mulți ani la
rînd.
Studierea cu atenție a specificului
muncii instructiv-eduoative în rîn-
durile elevilor nevăzători, a tuturor
cerințelor care decurg din acesta, va
contribui fără îndoială Ia realizarea
unor manuale cit mai corespunză-
toare.
Prof. ION POPESCU
Grupul școlar special nr. 1
București
Cheia Turzii este situată între Cimpia Ardealului și șesul
Arieșului. Pe întreaga lungime, de aproape 3 km., ea este stră-
bătută de un pîrîu. Pereții de calcar, aproape verticali, ajung
în unele puncte la înălțimi de 300 m. De-a lungul „Cheii" se
află mai multe peșteri interesante mai ales pentru arheologi
(peșterile Cățeaua Mare, Cățeaua Mică, Cleștur etc.) care au
servit populației din împrejurimi ca loc de refugiu în vremuri
de restriște. In peștera Cleștur a existat și o adevărată fortă-
reață a omului primitiv.
Cheia Turzii prezintă mult interes și prin flora și fauna ei,
deosebit de bogate : specii rare de fluturi, de păsări, printre
care se numără cojoaica de munte, presura și acvila de stîn-
că, 997 specii de plante, unele de faimă europeană.
Includerea Cheii Turzii în traseul excursiilor școlare va fi
binevenită, ea oferind, după cum se vede, multiple resurse
instructive și educative.
Cît de putină
considerație /
frămîntat, cînd problemele sexuale
iau pentru el înfățișarea orbirii po-
sibile, cînd are mai mult nevoie de
dragostea și sfaturile părinților lui,
să i se predea cunoștințe despre
igiena sexuală. Nu este un lucru
simplu, căci vîrsta pubertății este
vîrsta la care copiii au o înclinație
spre tăcere, spre disimulare, care
face discuțiile cu ei dificile. Totuși,
dacă vom privi problema aceasta cu
seriozitate vom reuși s-o re-
zolvăm.
Aspectele educației sexuale ar tre-
bui discutate amănunțit în cadrul
ședințelor cu părinții. Profesorii ar
putea cunoaște astfel mal bine as-
pectele lor concrete, părinții ar în-
văța să-și biruie timiditățile, stin-
ghereala și toți laolaltă i-am învăța
mai bine pe copiii noștri cum să
trăiască. Pe lîngă atît de bogatele
cunoștințe pe care și Ie însușesc în
școală, tinerii vor fi mai înarmați, îi
vom ajuta să se cunoască mai bine,
să-și întemeieze mai chibzuit căs-
niciile, care nu vor mai ține, cum se
mai întîmplă încă acum, doar „cît
trăiesc trandafirii".
Tocmai acest lucru m-a îndemnat
să scriu rîndurile de față.
NORA MARIAN
directoarea școlii generale nr- 124,
București
— Nae, te-aș ruga ceva...
— Ce? Spune o dată!
— Avem concursul de volei
și știi...
— Știu f... Să am grijă de
„băieți", nu ?
— Așa e, Nae. Vezi, ai și tu
puțină înțelegere pentru
sport I... Și apoi, fără Mitică
cum aș putea face față ? !!
— E bun la volei ?
— As, frate, as I Așa că mă
înțelegi... 1
— Ce să înțeleg ?
— Nu fă tu pe neștiutorul
cu mine, Nae 1... Uite, în săp-
tămîna asta, cînd facem an-
trenamente, lasă-l în pace și
nu-l asculta. N-are timp de
asta... Muncește, săracul, la
plasă, de-l trec sudorile f...
— Mda... Dacă spui tu că e
bun...
— Maestre, frate, ce mai I
— Fie, dar după concurs să
se pună la punct.
— Ei, tocmai aici e buba /...
— Ce, nu ești mulțumit ? !
— Bine, frate, dar după
concurs băiatul va fi obosit !...
Mai poate face el un efort ?
— De ce nu ?
— Uite ce înseamnă să dis-
cuți cu un profan în materie
de sport!... Nu te înțelept,
frate ! N-are de unde !
— Ei, lasă, că și tu prea o
faci des cu „băieții" I... Săp-
tămîna trecută Dragomir, azi
Mitică... .'
— Dar ce, o fac pențru.
mine ? Și-apoi ce pierzi dacă
Mitică n-o să dea teză cu
ceilalți, ci pe urmă ?
— Cum ? f Să dea și teză
separat'? Și pentru ce, mă
rog ?
— Dar nu luptă Mitici
pentru prestigiul școlii ? t...
Sau pentru tine prestigiul
școlii noastre nu are nici o
importanță ?
— Fie I... Să știi, însă, ci
m-am cam săturat de poves-
tea asta I
— E pentru culorile școlii,
Nae. Și e de datoria noastră I
*
Iată cît de puțină considera-
ție pot avea unii pentru sport
și pentru sportivi! 11 O dată
ce apreciază că se pot lipsi
de învățătură f
Paradoxul există, dar nu
unde apare la prima vedere.
Prof. VASILE CIOBANII
Eu ce sînt?
școală, fa urm lui, Netufai Bibere
a trîntif cu ciudă 1,) iarba tăvălită
chiștocul de mărășeașcă pe eare-l ți-
nuse ascuns în palmă.
— N-aiba să-l ieie pe cel care e
priceput ceva I Dor de voinic îi voi-
nic al dracului I Ca pe-o pană m-a
ridicat I
Nu. Bibere n-a alergat îndată
după diriginte, sărși ceară iertare
ori să-și ia angajamente. Poate că a
făcut-o altădată, mai tîrziu.
Altceva voiam să vă spun t co Bu-
gea n-a mai venit în seara aceea
să-și joace obișnuita partidă de șah
cu naturalistul Știrban. Se spune că
ar fi avut sfat de taină cu băiatul care
odinioară înălțase o pădure întreagă
de stîlpi de telegraf. Dar poți să
crezi tot ce se spune ?
MIMAI MANCAȘ
Bicaz
Răsfoiam, ca să pregătesc o
lecție, manualul de chimie
pentru clasa a VIH-a. E un
manual reușit. Prezentabil
editat. Conținutul lui bogat
are meritul de a fi expus cu
claritate. Dar iată că la pagi-
na 61, nu știu cum, mi s-a
părut dintr-o dată că lu-
crurile nu stau tocmai cum
trebuie. Mă uit cu atenție.
Ce să fie ? Nu disting prea
clar. Privind însă în za-
rea hîrtiei cu ajutorul unui
detector de amănunte invizi-
bile la prima vedere, constat
niște pete. Le iau. Le dau la
analiză. Rezultat s lacrimi. Ci-
neva își vărsase lacrimile la
pagina 61. Schimb detectorul.
Il iau pe cel de sunete neauzi-
te de toată lumea. Ce să vezi?
Adică mai corect spus, ce să
auzi ? Un plîns subțire, dar cu
sughițuri. Pentru a investiga
mai departe combin cele două
detectoare, măresc, apropii, iar
măresc, iar apropii și iată ; o
ființă pe cît de microscopică,
pe atît de deznădăjduită
plîngea în hohote. Mă apropii
și nedumerit, dar și înduioșat,
întreb :
— Cine ești, arătare uni-
eelulară, și de ce plingi ?
Abia trăgîndu-și răsuflarea,
printre două hohote sfîșietoa-
re, ființa îmi împărtăși neca-
zul ei.
— E bine că mă întrebi
așa ! Nici eu nu mai știu cine
sînt și, mai ales, ce sînt .
Țin minte că mi s-a spus că
m-ar chema „Mycoderma
aceti", fiindcă determin trans-
formarea vinului în oțet,
dar de cînd am aflat ce
scrie în pasajul acesta de pe
pagina in care m-au definit
autorii ți m-a fixat tipografia,
o duc intr-una într-un hohot
de plîns"...
Contrariat, am citit rinduri-
le împricinate. Scria acolo :
„Oxidarea se face cu ajuto-
rul unor bacterii numite ciu-
perci de oțet (Mycoderma
aceti). Aceste ciuperci se gă-
sesc în aer și transformă vinul
în oțet"-
Constatînd aceasta, și cum
nu puteam să dau pe loc nici
o soluție, mi-am scos apara-
tele din priză și m-am retras
de-a-ndărătelea, în vîrful
picioarelor. Apoi am reflectat:
Ce grozavi mai sînt și fer-
menții / Uite, Mycoderma
aceti transformă sub acțiunea
lor vinul în oțet prin fer-
mentație. Dar de ce manualul
de chimie transformă bacteria
în ciupercă prin... confuzie ?
O fi la mijloc tot un fenomen
necunoscut! Cum nu am apa-
rate ca să-l mai detectez și pe
acesta, mă opresc aici. Cred
însă că dacă aș poseda dispo-
zitivul necesar, aș descoperi
cu el fermentul neatenției: în
formulare, în redactare, în
controlul științific...
(Pe baza unui material primit
de la prof. ION CRĂCIUN din
Secăria, raionul Cîmpina)
PAGINA 3
Tineri
la porfile viitorului
Creațiile cadrelor didactice
(Urmare din pag. 1)
pentru că mă atrag foarte mult a-
rimalele, pentru care am o simpa-
tie deosebită". Dar — cum se știe
— meseria de inginer agronom nu
se rezumă la plimbări în natură,
după cum aceea de medic veterinar
nu se rezumă la mîngîiatul vițeilor.
„Vreau tei «lujesc
omenlreo" — 30 de elevi
romantici
Întâlnim și multe răspunsuri care
dovedesc o dată mai mult elanurile
generoase proprii tinereții. „Voi de-
veni inginer constructor de hidro-
centrale pentru a contribui la mă-
rirea numărului „izvoarelor de lu-
mină" — spune un elev. „Mi-am a-
les profesia de inginer constructor
pentru că țara are nevoie de con-
structori" — declară un altul. Doi
elevi au ales medicina pentru ca să
fie de folos patriei. Răspunsuri a-
semănătoare au dat cițiva viitori
chimiști, agronomi, sau cercetători
în domeniul științei.
Dar „romanticii" noștri nu-și pot
susține alegerea doar pe această
bază. Nu aleg o anume profesie pur
și simplu din dorința de a sluji o-
menirea, pentru simplul motiv că o
pot sluji la fel dc bine alegind ori-
care alta dintr-o mie. Lucrul ar fi
posibil în cazul extrem și absurd
în care omenirea n-ar avea nevoie
decît de o singură profesie. In rea-
litate, specialiștii din orice do-
meniu pot fi de folos patriei și oa-
menilor cu condiția să dea întreaga
măsură a capacității lor în profesia
pe care și-au ales-o. Iar măsura în-
treagă poate fi dată abia atunci cînd
profesia corespunde aptitudinilor
individului și înclinațiilor sale, cînd
el o practică cu pasiune, cînd, deci,
din capul locului, ea a fost bine a-
leasă. Criteriul în acest caz, oricît
de frumos, rămîne și el insuficient.
Este foarte posibil ca simpatia pe
care elevii o nutresc acum pentru
fizică, pentru matematică, pentru
flori sau pentru animale să le sti-
muleze și să le întrețină dragostea
pentru profesiile către care îi mină
ea. Dar e tot atît de posibil ca pa-
sionatului agronom de astăzi să i se
acrească de agronomie iute fi de
grabă atunci cînd va constata că în
loc să se delecteze cu parfumul flo-
rilor va trebui să transpire din greu
pentru a spori producția de porumb
la hectar.
înșelătorul „mi »e pare
că" —15 elevi superficiali
Există, printre tinerii anchetați, o
categorie la care criteriile alegerii
profesiei sint cel puțin de neînțe-
les. „Doresc să mă fac profesoară
de istorie — declară o elevă — pen-
tru că de curînd facultatea de isto-
rie a primit numele istoricului cu
renume mondial, N. lorga". Ne
bucură prețuirea pe care o arată a-
ceastă elevă marelui savant. Dar ce
s-ar fi întâmplat dacă facultatea
n-ar fi primit acest nume ? O altă
elevă: „M-am hotărît să dau la
energetică. Motivul ? Mi se pare că
aici am să reușesc. Despre meseria
sau profesia pe care o voi avea la
sfîrșitul facultății nu știu nimic.
Poate voi avea ocazia să răspund
peste șapte ani". Ei poftim / — îți
vine să exclami. Și dacă peste șapte
ani o să ne spui că această profesie
nu ți se potrivește, ce-i facem 1 Nu
știi că timpul e ireversibil ? „Vreau
să devin economist" — spune un elev
și te-ai aștepta ca, exprimînd aceas-
tă dorință, să fie îndemnat de un a-
nume aspect al profesiei sale. Dar,
la întrebarea „ce știi în legătură cu
profesia aleasă ?“ ne răspunde can-
did: „Habar n-am". Iți vine să zîm-
bești, dar știind că de acest „habar
n-am" atîrnă soarta unui om, îl pri-
vești tăcut și îngrijorat.
Dacă speța lui „habar n-am" (care
cuprinde vreo 7 elevi din cei 100
anchetați de noi) ne lămurește cît
de nelămuriți sînt acești tineri, e-
xistă și o altă categorie, mai disi-
mulată, în care răspunsurile de tipul
„mi se pare că", „cred că", „s-ar
putea să", „nu prea știu bine" sînt
de-a dreptul derutante. Iată cîteva
mostre: „Aș vrea să merg la fa-
cultatea de biologie deoarece pe
mine, în general, am impresia că
mă atrag științele naturii". „Aș vrea
să mă fac profesor de educație fi-
zică pentru că, așa mi se pare, că
sportul mă atrage".
Astfel de hotăriri, luate pe mu-
chia sinuoasă a „părerilor" implică
perspectiva virtuală a nerealizării
și poate chiar a ratării. Termenii
pot fi exagerați atîta vreme cît vor-
bim despre copii de 18 ani. Dar e
mai bine sa-i folosim acum ca spe-
rietoare decît miine ca diagnostic.
Orice profesor, diriginte sau di-
rector, îți poate prezenta, mai ales
spre sfîrșitul anului școlar o întrea-
gă listă de acțiuni inițiate în școala
sa în vederea orientării profesio-
nale a elevilor. Aceste acțiuni pri-
vesc de obicei elevii ca pe un bloc
omogen și ar putea fi clasificate pe
cîteva tipuri: 1) ora de dirigenție
pe tema alegerii drumului în viață ;
2) întîlniri cu foștii elevi ai școlii;
3) întîlniri cu oameni ai muncii din
întreprinderi și instituții; 4) vizite
în întreprinderi și instituții; 5) șe-
dințe cu părinții.
Dar nu formele sînt cele care
ridică probleme, ci conținutul lor.
Căci iată ce se întîmplă uneori.
In ora de dirigenție, se prezintă
un referat despre frumusețea și
perspectivele unei profesiuni sau
unui grup de profesiuni. Elevii as-
cultă pasivi și spun cîteva cuvinte,
mai mult sau mai puțin formale, la
„discuții", iar dirigintele trage con-
cluzii „în general".
Iată și o „întâlnire". Vine în fața
elevilor, să zicem, un inginer spe-
cialist în mecanică fină, le explică
onest elevilor despre ce e vorba în
această meserie, le spune ce per-
spective fi ce satisfacții oferă ea și
ii îndeamnă să se îndrepte spre a-
ceastă profesie. Cu rezerva că. de
obicei, în astfel de împrejurări, se
evită a se vorbi despre unele cerin-
țe ale profesiei respective care i-ar
putea pune în gardă pe elevi, restul
ar merge. Dar cîți muncitori, tehni-
cieni sau ingineri pot să prezinte
în școală, în timpul unui an, astfel
de expuneri ? Doi, trei, patru, cinci?
Oricît de mulț! ar fi, sînt departe
de a acoperi numărul profesiilor a
căror statistică am schitat-o mai
sus.
Vizitele în întreprinderi sau in-
stituții nu pot fi nici ele mai multe.
Dacă vizita are loc, si zicem, la o
uzină chimică, trei-patru elevi care
vor să se specializeze în chimie in-
dustrială vor participa cu interes la
această acțiune, vor primi unele in-
formații utile. Dar celorlalți 26—27
din cei treizeci de elevi cifi are de
obicei o clasă, ale căror proiecte sînt
legate de cu totul alte profesii, vizi-
ta aceasta nu le spune nimic. Ei vor
aștepta rîndul altei vizite, care să le
dea răspunsuri legate de problemele
lor. Dar a efectua vizite într-o ast-
fel de măsură încît să le fie pre-
zentată elevilor toată diversitatea de
profesii pe care fi le-ar putea alege
ei e ca și cum ai încerca barierele
imposibilului.
Dorind să definească raportul
dintre acțiunile subordonate orien-
tării profesionale și problemele re-
ale fi acute ale acestei orientări, un
profesor le asemăna cu deosebirile
dintre pătrat fi linia curbă. „Noi în-
cercăm să aplicăm liniile rigide —
îmbinate în colțuri, ca la un pătrat
— ale acțiunilor noastre Ia contu-
rul curb, cu o infinitate de puncte
sinuoase, pe care îl reprezintă. în re-
alitate problema orientării elevilor".
Dacă, în general, munca educativă
trebuie privită ca o muncă diferen-
țiată, determinată de datele perso-
nale ale fiecărui elev, în orientarea
profesională diferențierea trebuie să
atingă gradul cel mai ridicat, fie-
care elev își alege o altă profesie,
fiecare este potrivit pentru un anu-
mit domeniu de muncă fi deci fie-
care are nevoie de alte îndrumări,
de alte relații în legătură cu viitoa-
rea lui profesie.
Fără să contestăm valabilitatea
diversității de acțiuni enumerate
mai sus, trebuie să arătăm că a-
cestea toate suferă de același păcat:
elevii sînt tratați ca o masă amorfă
căreia i se aplică, fără diferențieri,
aceeași rețetă în diferite variante.
Ce-ar fi dacă, în loc să aplicăm
mecanic aceste rețete tuturor elevi-
lor, am porni de la datele unei an-
chete școlare și am încerca să a-
flăm, într-o primă ipostază, prefe-
rințele — oricît de fanteziste sau de
Al 54-lea concurs
de matematică
Devenit de mulți ani tradițional,
concursul de matematica pentru
elevii liceelor, ai școlilor pedago-
gice profesionale și tehnice de
maiștri și-a încheiat de curînd a
54-a ediție.
Rezultatele lui sînt dintre cele mai
rodnice. A crescut numărul parti-
cipanților (la etapa locală „au luat
startul" peste 21 000 de elevi din
785 de școli situate în 370 de centre),
după cum a crescut și numărul ce-
lor reușiți la etapa regională, ceea
ce a făcut ca la etapa finală să se în-
tîlnească 315 elevi (față de 181 în
anul precedent), reprezentînd 154 de
școli din 86 de centre. Numărul
mare de elevi premiați la etapa fi-
nală (7 premii I, 6 premii II, 10 pre-
mii III), ca și cele 25 de mențiuni,
dovedesc buna pregătire a concuren-
ților din toate clasele în condițiile
unei exigențe sporite.
Concursul de matematică din a-
cest an — ca și cele din anii prece-
denți — s-a bucurat de un sprijin
susținut din partea secțiilor de învă-
țămînt. De asemenea, mii de profe-
sori au depus o muncă asiduă și
rodnică atît pentru pregătirea ele-
Discuții despre
mișcarea sportivă din școli
Recent la U.C.F.S. s-au discutat o
serie de probleme legate de activi-
tatea de cultură fizică și sport a ele-
vilor și studenților. Cu acest prilej
s-au propus o serie de măsuri me-
nite să ducă la îmbunătățirea miș-
cării sportive în școli și universități.
S-a subliniat, între altele, faptul
că în atenția profesorilor de educa-
ție fizică trebuie să stea mai ales
calitatea activității, nu numărul sec-
neclere — a-e elevilor ? Ce-or fi
dacă, după ce am aflat aceste pre-
ferințe, i-am informa asupra per-
spectivelor pe care le oferă pro-
fesia aleasă, asupra greutăților ne
care le au de înfrînt pe drumul a-
les ? Și ce-ar fi dacă, apoi, confrun-
tând preferințele elevilor cu aptitu-
dinile lor, cu posibilitățile lor de a
se realiza în domeniile pentru care
au optat, le-am spune dacă alegerea
lor e bună și, dacă nu e bună,
le-am recomanda ceea ce credem că
li s-ar potrivi mai mult ?
N-am mai fi puși atunci în fața
unor elevi care cu cîteva săptămini
înaintea examenului de maturitate
nu știu ce vor face în viață, nici a
altora care știu ceva vag, nici a al-
tora care și-au ales profesiile la în-
tâmplare sau și le-au ales închipu-
indu-și, în legătură cu ele. cu totul
altceva decît sînt în realitate.
Pe cîte căi se poate realiza aceas-
tă îndrumare, nu e cazul să arătăm.
Cînd e vorba să inițieze acțiuni pro-
fesorii nu sînt lipsiți dc fantezie
(drept dovadă, avem amintite chiar
aici cîteva dintre ele). Dar principa-
lul nu-l constituie acțiunile în
sine, ci măsura în care ele răspund
unor probleme concrete, reale, mă-
sura în care îi ajută intr-adevăr pe
elevi și nu rămîn simple manifes-
tări formale.
vilor în vederea participării la cele
trei etape ale concursului, cît și
pentru asigurarea bunei desfășu-
rări a acestora.
în fruntea participanților la
concurs s-au clasat elevii Liceului
nr. 2 din Ploiești, ai Liceului nr. 3
din Iași, ai liceelor „Petru Groza“ și
„Spiru Haret“ din București, ai Li-
ceului nr. 1 „Papiu Ilarian" din
Tg. Mureș, ai Liceului „M. Emines-
cu“ din Satu Mare și ai Liceului
„Nicolae Bălcescu" din Cluj. Prin-
tre cei cărora li s-a acordat premiul
I se află și un elev al Școlii profe-
sionale din Tîrgoviște. Au primit
de asemenea premii elevi de la
Ștefănești-Argeș, din Făget, de la
Școala profesională din Bocșa etc.
Din rîndurile elevilor evidențiați
la ultima etapă a concursului vor
fi selecționați membrii echipei ro-
mâne la cea de a 8-a olimpiadă in-
ternațională de matematică a elevi-
lor, care va avea loc în luna iulie
a.c. în R. P. Bulgaria. Succes de-
plin „olimpicilor’ noștri la această
întrecere internațională !
TIBERIU ROMAN
țiilor sportive. Se impune de aseme-
nea, după cum s-a arătat în cursul
discuțiilor, ca directorii școlilor să
arate un interes sporit față de ac-
tivitatea sportivă, să sprijine extin-
derea formelor simple de practicare
a exercițiilor fizice, cît și activitatea
competițională. La rîndul lor, sec-
țiile de învățămint au fost chemate
să îndrume mai atent activitatea
profesorilor de educație fizică.
La clubul Sindicatelor din
învățămint s-a deschis de cu-
rind o expoziție care cuprinde
lucrările unor membri ai cenaclu-
lui „Ion Andreescu". Este vorba
de profesorii Ion Cîrdei, Jean Ni-
țescu și Vera Veselovschi-Nițescu.
Profesorul Ion Cîrdei este pre-
zent cu lucrări de grafică. Expo-
natele sale sînt numai cîteva din
sutele de imagini pe care le-a
prins acest pasionat cronicar al
Bucureștiului din zilele noastre.
Ele reflectă preferința artistului
pentru contrapuneri de elemen-
te cu semnificații simbolice :
..Noul și vechiul în Piața Gării de
Nord", „Lîngă Magistrala Nord-
Sud“, „Șantier la Balta Albă",
„Betoniere pe strada Jiului",
„Blocul Automatica", „întreceri
intre arbori și blocuri". Acestora
li se adaugă alte și alte aspecte
de muncă — „Stație de mașini",
„Asanări pe Valea Piingerii",
„Primul pilon" etc.
Profesorul Jean Nițescu, stăpin
pe meșteșugul său, își ațintește
privirile către universul uman,
înfățișînd cu pătrundere psiholo-
gică chipuri de constructori ai so-
cialismului. Deosebit de expresivă
este în această privință pictura
..Idee nouă". Portretelor de mun-
citori li se alătură acelea ale cer-
cetătorilor și ale tinerilor studioși
(„In bibliotecă", „Student" etc.).
Pictorul Nițescu expune, de a-
semenea, un număr de peisaje
viguroase, în care aspectele na-
turii sînt împlinite prin munca
constructivă a omului („Comple-
xul carbonifer Schitu Golești",
„Peisaj industrial", „La Mamaia",
„Centrul Sibiului" etc.).
Profesoara Vera Veselovschi-
Nițescu, are o personalitate lirică
și este mai înclinată spre visare
decît ceilalți doi expozanți. Lu-
crul acesta se vede și în portre-
tele expuse — dintre care mențio-
năm cele intitulate „Tinerețe" și
„Avînt tineresc" — dar mai cu
scamă în lucrările înfățișînd flori
și naturi statice. Lucrările Verei
Veselovschi-Nițescu au o muzi-
calitate izvorîtă din îneîntarea
provocată de impresiile senzoria-
le, legate de formă, linie și mai
cu seamă de culoare.
Printre manifestările artistice
din ultima vreme se înscrie și
expoziția de pictură a profeso-
rului-pictor ploieștean Nicolae
Vasilescu, deschisă în București,
în sala „Galeriilor de artă" din
calea Victoriei.
Lucrările expuse se afirmă prin
unitate de viziune, prin prospe-
țimea sentimentelor și prin liris-
mul cald al cromaticii. Fiecare
pictură se menține în limitele
spontaneității ; nimic nu este for-
țat, preocupările de tehnică, de
virtuozitate nu alterează prospe-
țimea momentelor. O caracteris-
tică a tablourilor lui Nicolae Va-
silescu este faptul că în cadrul
lor omul se înfrățește cu natura,
prin prezența lui directă sau prin
creațiile sale.
Peisajele industriale exprimă
locmai această amplificare de
către om a pitorescului natural.
Afinitățile îndeosebi rustice ale
pictorului se afirmă atît în peisa-
gistică („Peisaj din Vălenii de
Munte", „Sfîrșit de iarnă" etc.),
cît mai cu seamă prin prezența
omului și a creațiilor sale („Co-
lectivistă din Păulești", „Țăran-
că din Făgăraș", „Țăranii spre
tîrg“, „Motiv de scoarță" etc.).
„Camping la Mamaia" și „Pe pla-
jă" întregesc tematica.
Culorile pastelate, bine armo-
nizate întăresc sentimentul bucu-
riei de viață. Lucrarea „Colț de
fabrică", de pildă, se afirmă prin
armonia de culori calde și trans-
parente „Flori violete" îmbină
elementul cromatic cu priceperea
tratării decorative. In general, to-
nalitățile cromatice ale lucrări-
lor sînt calde și vibrante.
Expoziția pictorului Nicolae
Vasilescu este o mărturie în plus
despre capacitatea creatoare a
profesorilor de desen.
Conf. univ.
ALEXANDRU TOHÂNEANU
„Noul și vechiul in Piața Gării de Nord“
ION CÎRDEI:
N. VASILESCU :
Peisaj industrial"
%
”»an •«j'i iată»
W'
misa»?
■ -
- ' ■ -■
Complexul studențesc din cartierul Grozăvești

Wvr-SS wKST





fe,












In EDITURA DIDACTICA ȘI PE-
DAGOGICA au ieșit recent de sub ti-
par următoarele lucrări de literatură
pedagogică și metodică :
Clasici ai pedagogiei universale și
gindirca pedagogică românească —
sub redacția prof. dr. docent Stanciu
Stoian, membru corespondent al Aca-
demiei Republicii Socialiste România.
Cartea cuprinde studii privitoare la
răspîndirea în România a ideilor pe-
dagogice ale lui I. A. Komensky, J.
Locke, ,T. J. Rousseau, J. H. Pestaloz-
zi, F. Frobel, precum și un studiu
despre învățămîntul lancasterian în
școala românească.
Modernizarea metodelor de studiere
a limbilor străine — de I. Brăescu. Lu-
crarea își popune să arate locul pe
care mijloacele audio-vizuale trebuie
să-1 ocupe în procesul de predare a
limbilor străine pe toate treptele în-
vățămîntului nostru și să indice din
punct de vedere metodologic anumite
soluții pentru aplicarea lor cît mai
eficientă.
Munca metodică în școlile genera-
le și în licee — de I. Dumitrescu și N.
Andrei.
Metodica pregătirii științelor natu-
rale și agriculturii — de Tr. Tretiu.
Metodica predării limbii ruse in
școala generală — de N. Popescu, T.
Botez, L. Dudnicov, L. Solcănescu.
Metodica predării educației fizice în
școala generală.
BIBLIOGRAFIE
„CARTEA
PRIN POȘTĂ”
„Cartea prin poștă" pune Ia dispozi-
ția învățătorilor șl profesorilor lucrări din
toate domeniile care 11 interesează. Ele
se pot obține contra ramburs, direct la
domiciliu, printr-o simplă carte poștală
adresată librăriei „Cartea prin poștă"
Buc. str. Serg. Nuțu Ion nr. S-12, raionul
V. I. Lemn. Pot fi comandate și lucrări
tn curs de apariție. Acestea vor fi expe-
diate, contra ramburs, la ctteva zile după
apariție.
Iată o serie de lucrări care pot fi co-
mandate la „Cartea prin poștă" :
EDITURA POLITICĂ
K. Marx, Fr. Engels — Despre artă și
literatură — voi. I — 16 lei
EDITURA DIDACTICĂ
N. Popescu, T. Botez, L. Dudnicov, L.
Solcănescu — Metodica predării Umbli
ruse In școala generală — 12 lei.
A. Hollinger — Metodica predării al-
gebrei în școala de 8 ani — 12 lei.
Clara Chiosa — Metodica predării
limbii române In școala generală — 15
lei.
EDITURA ACADEMIEI
I. Mușlea, Gh. Alexicl — Texte popu-
lare inedite — 8 lei.
Documente Hurmuzachl — voi. XXI
— 63 lei.
C. C. Giurescu — Tirguri sau orașe și
cetăți moldovenești pînă în secolul XVI
— 22 lei.
Gb. Vrabie — Balada populară româ-
nească — 12 Iei.
N. Guboglu, M. Mustafa — Extrase din
cronicile turcești privind țările româ-
ne — voi. I — 28 lei.
Atlas lingvistic român — voi V.
— Seria nouă — 100 lei.
Gramatica limbii române — voi. I-II
— 51 Iei.
V. Scurtu — Termene de înrudire în
limba română — 13 lei.
O. Papadima — Cezar BolHac — mo-
nografie — 12 lei.
O. Berciu — Cultura Hamangia — 25
lei
H. Mihăescu — Influenta grecească
asupra limbii române pînă în sec. al XV-
lea — 10 lei
Histria — voi. II — 42 lei
Dicționarul limbii române, litera M
fasc. 6.7 — 14 lei
G. Phrantzes — Cronică (traducere
V. Grecu) — 39 lei.
Dicționar german-român — 80 lei.
EDITURA ȘTIINȚIFICĂ
M. Seche — Schiță de istorie a lexi-
cografici române — vo). I — 5.25 lei.
I. Roman — Vorbiți mal bine, scrieți
mai bine românește — 4,25 lei.
Analize gramaticale și stilistice — ed.
a Il-a — 6,25
C.	C. Giurescu — Viata și opera lui
Cuza Vodă — 13 lei.
R. Descartes — Geometria — 4 lei
L. Blaga — Istoria gindirli social-poli-
tlce în Transilvania — 13 lei.
D.	Berciu — Zorile istoriei tn Carpațl
șt la Dunăre — 11,50 lei.
Al Rosetti — Istoria limbii române
— voi. IV-V.Vf — 12.50 Ici.
EDITURA PENTRU LITERATURĂ
I. Massolf — Teatrul românesc — 22 lei
Titu Maiorescu — Critice — 18 lei.
Vera Călin — Metamorfozele măștilor
comice — 6 lei.
N. Manolescu — Lecturi intidele
— 4,50 lei.
Dan Hăulică — Ofensiva Inimosului
— 7 lei.
D Cesereanu — Arqhezi sl folclorul
— 8 lei.
G. Călinescu — Viata lui Eminescu
— 15 Iei.
I. Vitner — Literatura în publicațiile
muncitorești — 15 lei
EDITURA TINERETULUI
G. Călinescu — Sludii și cercetări de
istorie literară — 4,25 lei
I. D. Bălan — Octavian Goga —5 lei.
Al. Piru — C. Negnizzl — 4 lei.
EDITURA PENTRU LITERATURĂ
UNIVERSALĂ
T. Vianu — Postume — 4.75 lei
REBACTIA ȘI ADMINISTRAȚIA : București, Plata Sclnteil nr. I. Telefon 17.BCT Abonamentele w fac la oficiile poștele, factorii poștali ei 1» dtfozorM voluntari rtfo unitățile de tnvătămlnt. Tiparul : Combinatul Poligrafic Casa Sctnteil. Piața Sclnteii Bucureati.
40132