PROLETARI CI» TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VÂ I
REZERVELE DE TI?ir
Șl UTILIZAREA LOR
ne
vorbesc profesori emeriti
Programele actuale arată expli-
cit cuantumul de cunoștințe obliga-
torii pentru fiecare clasă in parte,
indicînd totodată în mod orientativ,
cîte ore trebuie afectate diferitelor
leme în cadrul numărului total de
ore stabilit de planul de învăță-
mînt pentru fiecare disciplină. Pe
lîngă orele repartizate predării, lu-
crărilor scrise trimestriale și reca-
pitulărilor finale, actualele progra-
me prevăd și un număr de ore lă-
sate la dispoziția profesorului. Ros-
tul acestor ore este de a crea profe-
sorilor posibilitatea ca, în limitele
timpului de care dispun și în func-
de cerințele programei, să rezol-
anumite probleme ce se ivesc pe
parcursul muncii conform condiții-
lor specifice ale școlii și clasei res-
pective.
După cum o sugerează și numele
dat acestor ore, în privința folosirii
lor nu se pot stabili norme rigide.
Pornind de la realitățile clasei în
care lucrează, de la specificul ma-
teriei pe care o predau profesorii
le folosesc în mod diferit. Sînt însă
unii care nu le rezervă spre a le
folosi în scopul pentru care au fost
create, ci le repartizează de la în-
ceputul anului pentru predare, dis-
punînd de ele la fel ca de celelalte
ore.
In scopul de a face cunoscute
cele mai bune căi de utilizare a o-
:Telor lăsate la dispoziția profesoru-
lui, redacția noastră ~s-a adresat
unor profesori emeriti; solicitîndu-i
să erate experiența lor în acest do-
meniu.
pelînd la mijloacele laboratorului
școlii, funcționarea acestor aparate,
elevii nu ar fi înțeles nici pe de-
parte atît cît au înțeles într-un
ceas de cercetare directă în labora-
toarele acestei mari instituții. Ceva
mai mult, ei au avut aici și prilejul
să primească explicații deosebit de
interesante de la cadrele de specia-
litate.
deosebire de lecțiile de recapitulare
propriu-zisă, care se referă doar la
un capitol,
lecții care
samblu de
decursul a
în aceste ore am ținut
atingeau un întreg
cunoștințe studiate
mai multe luni.
Pe trimestrul I, de exemplu,
an-
in
am
Pen&ru unele aprofundări
care se impun
— In ce mă privește — ne-a de-
clarat tov. Timotei Petride, profesor
de. limba română la Liceul nr. 2
„Nicolae Bălcescu"
utilizez orele lăsate
din Brăila —
„la dispoziția
Alte modalități decit la
lecțiile curente
— în general — ne-a spus tov.
Stela Manolescu, profesoară de fizică
la. Liceul nr. 10 din București — a-
pelez la orele lăsate „la dispoziția
profesorului" pentru a transmite
elevilor, prin modalități deosebite
de cele utilizate la lecțiile curente,
cunoștințe complimentare privind
problemele studiate.
In acest an școlar, de pildă, am
profesorului" pentru suplinirea unor
carențe ale programelor. Am recurs
de pildă la ele pentru a trata pe
larg unele capitole mai complexe.
Bunăoară, programa de literatură
română pentru clasa a Xl-a reco-
mandă pentru Camil Petrescu 3
ore. Este însă cam greu să epuizezi
acest subiect într-un timp atît de
scurt. Atunci am apelat la orele „la
dispoziția profesorului" și mi-am
putut permite o expunere mai am-
plă și mai aprofundată a probleme-
lor creației acestui scriitor. La fel
am procedat în cazul lui Mihail Sa-
, doveapu și al altor scriitori.
Se știe, apoi că în specificul predă-
rii literaturii intră și necesitatea de
a-i învăța pe elevi arta compunerii.
Dar în programa de învățămînt nu-
mărul orelor afectate acestui scop
este foarte redus. Atunci, pentru a
putea organiza cu elevii mai multe
lecții de compunere, am folosit în
acest scop orele „la dispoziția pro-
fesorului".
O problemă similară legată de u-
tilizarea acestor ore o constituie
predarea problemelor de gramatică.
S-a discutat mult despre necesita-
tea prezenței lecțiilor de gramatică
dat elevilor din clasa a Xl-a. in
astfel de ore, probleme a căror
rezolvare presupune cunoașterea
unor noțiuni studiate în clasele a
IX-a, a X-a și a Xl-a. Am urmărit,
prin rezolvarea acestor probleme,
un dublu scop : pe de o parte, ace-
la de a le oferi elevilor prilejul să
recapituleze un mare volum de cu-
noștințe, iar pe de altă parte, acela
de a mă informa asupra nivelului
lor- de pregătire, asupra lacunelor
pe care le aveau la momentul res-
pectiv.
Nu știu dacă se poate spune ace-
lași lucru și despre alte discipline,
dar cred că la matematică este ne-
cesar ca orele „la dispoziția profe-
sorului" să fie utilizate pentru a da
elevilor posibilitatea să opereze cu
un întreg ansamblu de cunoștințe.
In scopuri variate
Tov. Constantin Mărculescu, pro-
fesor de geografie la Liceul nr. 1,5
clin București, folosește orele ..la
dispoziția profesorului" în scopuri
variate, '.Recurg la- ele. de exemplu-
— ne-a spus tov. Mărculescu —
pentru a repeta anumite probleme
care cer mai multă
poate întîmpla ca,
adîncire.
tratînd o
Se
a-
organizat în cadrul lor
vizite. Am vizitat astfel cu
cîteva
ele-
vii clasei a X-a Muzeul de docu-
mentare tehnică, iar cu elevii cla-
sei a Xl-a, care studiază structura
atomului, Institutul de fizică ato-
mică. Cei dintîi au
tea să asiste, cu acest
avut posibilita-
prilej, la unele
experiențe care nu pot fi realizate
în laboratorul școlii : descărcări elec-
trice în gaze, experiențe de electro-
magnetism etc. La rîndul lor, elevii
clasei a Xl-a au putut vedea, Iu
Institutul de fizică atomică, mașini
de calcul
electronice,
sumedenie
electronic, microscoape
tuburi electronice, o
întreagă de aparate.

Oricît m-aș fi străduit să explic, a-
Studiu


numită
pildă, să
problemă în februarie, de
material de
clarificarea
un material
lumină nouă
mai ușoară,
descoperi în aprilie
un
mare valoare pentru
problemei respective,
care o prezintă intr-o
și permite, pe o cale
ca ea să fie înțeleasă
la clasele mari, dar ea nu
diază totuși în clasele a
a XI—a.
Pentru a suplini această
se stu-
X-a și
carență,
am folosit de asemenea orele „la
dispoziția profesorului", în care am
făcut lecții de gramatică aplicată,
de analiză gramaticală și de stilis-
tică. Sînt și unele probleme de teo-
ria literaturii în care elevii conti-
nuă să aibă lacune și care cer, de
asemenea, ore speciale pentru revi-
zuirea și reîmprospătarea cunoștin-
țelor.
Un bun prilej dea rezolva
probleme de sinteză
— Pentru mine — a afirmat tov.
Alexandru Cojoca.ru, profesor de
matematică la Liceul nr. 1 din Ro-
man — orele aflate la „dispoziția
profesorului" sînt un bun prilej de
a organiza largi lecții recapitulative
pe calea problemelor de sinteză. Spre
mai adînc. Atunci poți recurge la
o astfel de oră pentru a îmbogăți și
completa cunoștințele elevilor.
O altă modalitate de utilizare a
acestor ore, o constituie pentru
mine lecțiile practice desfășurate
pe teren, lecțiile-excursii
etc. In
școala noastră, în unele cazuri,
mai mulți profesori de diferite
specialități de la aceeași clasă cad
de acord să cumuleze diferite orc
și să organizeze o excursie în cadrul
căreia au de ținut lecții, au cîte
ceva de explicat sau de arătat ele-
vilor lor și profesorul de fizică, și
cel de geografie, și cel de chimic,
și cel de biologie".
Se desprinde, din cele expuse mai
sus, că „orele la dispoziția profeso-
rului" sînt binevenite ca verigă de
..joc- pentru rezolvarea unor pro-
bleme ale predării. Procedeele fo-
losite în cadrul lor sînt diferite —
vizite în producție, rezolvări de pro-
bleme. lecții de recapitulare și sin-
teză. aplicații practice, excursii etc.
Toate au aceeași finalitate : de a
aprofunda și consolida cunoștințele
elevilor, de a ridica nivelul pregăti-
rii lor.
ÎN ÎNTÎMPINAREA ANIVERSĂRII PARTIDULUI
oii
IN SCOLI
In toate școlile patriei se
desfășoară -cu însuflețire
acțiuni legate de întîmpi-
narea aniversării partidu-
lui.
Diriginții de la Liceul din
Tîrnăveni, de exemplu, dis-
cută cu elevii lor, teme me-
nite să le facă larg cunos-
cute tradițiile luptei revo-
luționare a partidului. Ast-
fel de teme sînt „Marile
perspective deschise de
P.C.R. tinereii lui", „Exem-
plul luptei comuniștilor —
ideal al tineretului nostru"
etc. Cu sprijinul diriginți-
elevu, pregătesc ediții
fSltve ale gazetei de pe-
rete.^Dp asemenea, se alcă-
LuiescWlbume și fotomon-
taje cu imagini înfățișind
momente însemnate
istoria partidului.
La Liceul „Mihai
nescu" din Buzău s-a
najat o expoziție
istoriei mișcării
rești. Numeroase
aflate în această
din
Emi-
ame-
închinată
muncito-
materiale
expoziție
vorbesc despre lupta revo
luționară a
buzoieni, sub
partidului.
muncitorilor
conducerea
O expoziție
interesantă s-a
și la Liceul
deosebit de
organizat
..Al. Sahia"
din Capitală. Alcătuită cu
s(>rijinul Mu V de isto-
coastă expoziție ' prezintă
imagini și documente din
lupta comuniștilor în ile-
galitate, precum și aspecte
ale muncii constructive
desfășurate astăzi de oa-
menii muncii din Capitală.
In aceste săptămîni nu-
meroase colective de cadre
didactice și de elevi parti-
cipă la excursii legate de
aniversarea partidului. Co-
mitetul sindicatului învă-
tămînt din Focșani, de pil-
dă. a organizat o excursie
a cadrelor didactice la Mu-
zeul Doftana. Participantii
la excursie au cercetat
cu un deosebit interes ex-
ponatele muzeului, adu-
nînd un bogat material do-
cumentar. Excursii instruc-
tive la locurile care
besc despre trecutul
de luptă al partidului
organizat și in școlile
șului Pitești.
vor-
eroic
s-au
ora-
Au loc totodată nume-
roase manifestări artistice
închinate aniversării parti-
dului. Sindicatul învăță-
mînt Pitești a organizat un
montaj literar cu tema
„Slăvit să fii partid". Corul
sindicatului a pregătit un
bogat repertoriu de cîntece
închinate partidului. De
mult succes s-a
bucurat
frumosul spectacol închi-
nat aniversării partidului
dat de curînd de cele mai
valoroase formații artistice
ale școlilor generale și li-
ceelor din raionul „1 Mai"
al Capitalei.
Didactica — domeniu de creație
PROIECTELE DEVIN FAPTE
,,ln 197(1 industria siderurgică va produce eirca 4 100 000 de tone de fontă,
6 300 000 tone de oțel, 4 400 000 de tone de laminate, 800 000 de tone de țevi. Sporul
producției de fontă se va obține prin punerea în funcțiune a trei furnale de marc
capacitate, precum și prin creșterea indicilor de utilizare la furnalele existente. Con-
tribuția principală o va aduce Combinatul siderurgic. „Gheorghe Gheorghiu-Dej" din
Galați, ale cărui sectoare de bază vor intra in funcțiune în cursul anilor 1966—1968.
Pentru realizarea acestui mare obiectiv se vor mobiliza importante mijloace finan-
<iare și materiale, investițiile alocate reprezentînd circa 70% din volumul total desv
tinal siderurgiei. Creșterea producției de oțel se va obține în principal la Combinatul
din Galați, prin construirea unei oțclării cu convertizoare cu oxigen, care va realiza
în 1970 circa două treimi din sporul producției de oțel“.
7
(Din Directivele Congresului al IX-lea al P.C.R. cu privire la dezvol-
tarea economiei naționale în perioada 19(>6—1970).








#8^




mai important obiectiv economic din domeniul
industriei grele care va fi construit pină in anul 1970,
giganticul Combinat siderurgic „Gheorghe Gheorghiu-
Dej" de la Galați, capătă, prin munca plină de abne-
gație a constructorilor și metalurgiștilor, contururi tot
mai precise. Ei au și dat în funcțiune unul dintre la-
minoarele moderne ale viitorului combinat, agregat
complex de înaltă productivitate, care își trece acum
cu succes probele tehnologice. In același timp, pretu-
tindeni, pe întreaga suprafață impresionantă a șantie-
rului, se înalță îndrăzneț noi și noi costrucții.
lată-i, în imaginea pe care o prezentăm mai sus, pe
constructorii primului dintre furnalele combinatului
care vor intra în producție. Capacitatea lui, de 1 700
m.c., este de aproape două ori mai mare decît aceea
a ultimelor furnale construite la Hunedoara, înscriind
acest agregat automatizat printre marile instalații de
acest fel existente în lume.
Datorită impulsului dat de construcția combinatu-
lui siderurgic, Galațiul s-a dezvoltat impetuos în ulti-
mii ani, crescînd ca un oraș modern, cu o impresio-
nantă arhitectonică de ansamblu. Printre construcțiile
orașului nou, conceput ca un satelit urbanistic al com-
Cercetarea aprofundată a procesului de
Discutarea activității creatoare în
domeniul didacticii suscită un- inte-
res deosebit prin actualitatea pro-
blemelor ridicate, subliniind rolul
mereu sporit al științei pedagogice
in perfecționarea procesului de in-
struire și educare a tinerei genera-
ții. Dezvoltarea impetuoasă și com-
plexă a învățămîntului, cerințele me-
reu crescînde față de pregătirea și
dezvoltarea multilaterală a viitori-
lor cetățeni ai patriei noastre socia-
liste, reclamă din partea didacticii
abordarea creatoare și de pe poziții-
le cele mai avansate a problemelor
prezente și de viitor impuse de prac-
tica procesului instructiv și edu-
cativ.
E un fapt de necontestat că cer-
cetările întreprinse la noi în dome-
niul didacticii au înregistrat rezul-
tate demne de remarcat, ele adu-
cindu-și contribuția la rezolvarea u-
nor probleme actuale ale școlii noas-
tre. Totuși, dacă raportăm aceste re-
zultate la complexitatea sarcinilor ce
ne stau în față, constatăm că apor-
tul acestui domeniu al pedagogiei la
rezolvarea problemelor teoretice și
practice legate de intensificarea și
modernizarea procesului de învăță-
mînt este încă prea redus. Se im-
pune, deci, sporirea eforturilor pe a-
ceasta linie, pentru ca și învățămîn-
tul să se situeze pe coordonatele dez-
voltării vieții noastre sociale, econo-
mice, tehnico-științifice, cultural-
artisticc etc., să dobîndească un rol
mai activ, mai eficient în dinamica
ascendentă a progresului continuu.
Cu toate că. datorită complexității
problemelor, nu ne putem aștepta
în acest domeniu la soluții miracu-
loase, la rezultate senzaționale. îm-
bunătățiri și înnoiri esențiale sînt pe
deplin posibile. Ele pot fi atinse pe
căi variate de investigație științifi-
că. în această ordine de idei se im-
pune studierea atentă a diferitelor
aspecte ale procesului de învățămînt
așa-numit tradițional,-pentru a păs-
tra și dezvolta în continuare tot ceea
ce e eficient și corespunde nevoilor
actuale ale școlii noastre și a re-
vizui și înlocui ceea ce este înve-
chit. Există încă în învățămînt mul-
tiple aspecte care pot fi valorifica-
te. Cercetarea poate descoperi posi-
bilități neepuizate, rezerve interne
ale procesului de învățămînt așa
cum se desfășoară el în prezent, atît
în ceea ce privește metodele, cît și
în ceea ce privește formele lui de
organizare. înnoiri și modificări
esențiale în desfășurarea procesului
de învățămînt pot fi obținute îndeo-
sebi pe două căi și anume: prin stu-
dierea și generalizarea științifică a
practicii pozitive din școlile noastre
(in această privința, după cum se
știe, s-a acumulat o experiență va-
loroasă), ca și prin introducerea în
învățămînt a unor descoperiri din
domeniul altor științe. Și într-un caz
și în altul e nevoie însă de o inten-
să muncă de cercetare științifică.
E știut că pedagogia este o știință
cu un caracter predominant norma-
tiv, practic, care își justifică exis-
tența și rolul în măsura în care vino
în ajutorul muncii de instruire și e-
ducare a omului. Aceasta nu înseam-
nă însă că pedagogia , n-ar compor-
ta cercetări fundamentale, cu un ac-
cent teoretic pronunțat, menite să
contribuie la elucidarea unor pro-
bleme generale. Dezvoltarea multila-
terală a personalității, principiile
care stau la baza procesului de în-
vățămînt, raportul dintre aspectul
informativ și cel formativ etc., sînt
probleme în primul rînd teoretice,
cu aplicații mai mult indirecte. Cer-
cetarea unor asemenea probleme
cere stăpînirea unui vast material
faptic, ca și o largă informație în
toate științele care au implicații sau
tangențe cu fenomenul studiat. E?
presupune, de asemenea, înțelegere-
rea clară a influenței pe care o are
dezvoltarea societății noastre asu-
pra formării personalității omului,
ea. și înțelegerea cerințelor actuale și
viitoare în domeniul pregătirii ca-
drelor. O astfel de înțelegere se
poate dobîndi, înainte de toate, pe
temeiul, cunoașterii temeinice a în-
vățăturii mapxist-leniniste, a politi-
cii partidului nostru cu privire Ia
desăvirșirea construcției socialiste.
Cercetările teoretice pot contribui
la progresul științei pedagogice, la
elucidarea unor probleme mult dis-
cutate numai dacă nu se limitează
. la dezbateri schematice, vagi și ab-
stracte, ci abordează în profunzime
și multilateral fenomenul pedagogic,
precum și raporturile acestuia cu
alte
vite
tice
cele
fenomene ale vieții sociale. Pri-
în acest fel, cercetările teoreti-
se împletesc în mod necesar cu
practice, aplicative, nu o dată
ele reprezentînd o • generalizare a
mai multor studii parțiale cu un ca-
racter concret. Astfel, întemeindu-se
în mod nemijlocit sau mijlocit pe
studiul faptelor concludente, formu-
larea unor concluzii generale poate
aduce o reală. contribuție la desco-
perirea unor noi aspecte, a unor
noi legături sau chiar a unor legi-
tăți ale procesului instructiv-educa-



binatului siderurgic se numără și școala profesională
a cărei principală menire o constituie formarea de ca-
dre pentru combinat. Nu s-a precupețit nimic pentru '
ca această școală să fie la înălțimea combinatului ai
cărui muncitori îi pregătește. în cabinetele pentru
predarea disciplinelor de specialitate găsești, alături
de aparate, instrumente și planșe, de diafilme și filme
științifice de specialitate, instalații și agregate speci-
fice combinatului — furnale, convertizoare, laminoare
— construite la scară miniaturală. Demonstrațiile cu
ajutorul acestui prețios material didactic, susținute de
explicații științifice și tehnice corespunzătoare, instruc-
tajul în atelierele școlii, practica la montarea utilajului
noilor secții, ca și practica de vară în secțiile noilor
combinate siderurgice din țară constituie factori de
seamă în asigurarea bunei pregătiri a viitorilor mun-
citori. Asfel. prin îmbinarea studiului adincit al
teoriei și tehnicii siderurgice înaintate cu practica se
asigură o pregătire solidă viitorilor furnaliști, oțelari
și laminatori ai celei mai mari cetăți industriale a Ro-
mâniei — Combinatul siderurgic „Gheorghe Gheorghiu-
Dej" din Galați.
învățămînt
tiv, menite să îmbogățească gindirea
noastră pedagogică și să fecundeze
cercetările aplicative.
în privința cercetărilor aplicative,
al căror rol este de a ajuta nemij-
locit practica, s-au înregistrat și
pină acum unele succese. în multe
probleme — ca de exemplu metodi-
ca organizării și desfășurării lecții-
lor, activizarea elevilor în procesul’
de învățămînt, folosirea unor mijloa-
ce și procedee noi 'în predarea di-
feritelor obiecte de învățămînt etc.
— cercetările practice au constituit
un sprijin efectiv pentru munca in-
structiv-edueativă din școli. Aceste
cercetări pot și trebuie însă să fie
mai eficiente', să se desfășoare la un
nivel mai ridicat. în prezent, unele.
cercetări se întemeiază pe un ma-
terial faptic sărac, insuficient de
concludent, abordînd la . suprafață
fenomenele pedagogice. Uneori pro-
cesul studiat nu este urmărit în
mod sistematic, pe baza înregistră-
rii și analizei precise a faptelor, in
desfășurarea și conexiunea lui in-
ternă, nu se relevă specificul lui.
Alteori, faptele sînt folosite doar
ca ilustrații ale unor teze deja cu-
noscute. Cum este și firesc, în a-
ceste cazuri concluziile au un ca-
racter unilateral, aduc prea puține
elemente noi, utile practicii.
în al doilea rînd, în cercetările a-
plicative nu se urmărește întotdea-
una cu destulă perseverență finali-
tatea muncii, adică aplicarea rezul-
tatelor în practică și urmărirea efi-
cienței acestora. Destul de multe
cercetări se soldează doar cu elabo-
rarea unor studii — ceea ce e bine,
dar nu și suficient. în parte, aceas-
tă lipsă se datorește faptului că nu
toți cercetătorii depun suficiente
eforturi în privința verificării repe-
tate a concluziilor la care au ajuns
deși această fază ultimă sau, mai
precis, ulterioară a cercetărilor apli-
cative nu numai că asigură finali-
tatea lor, dar este în măsură să îm-
bunătățească, să rectifice unele eon-
. duzii ale acestora. Se impune, de
asemenea, o mai strînsă colaborare
a cercetătorilor cu învățătorii și pro-
fesorii care lucrează in școli și cu
organele de îndrumare și' control, în
vederea stabilirii .modalităților celor
mai potrivite pentru a introduce și
a generaliza în procesul de învăță-
mînt rezultatele cercetării.
Prof. univ. dr. ANDREI DANCSULY
Cluj
L
(Continuare în pag.-a i-a)
Studiul
conicelor
Programa de geometrie analitică
pentru clasa a Xl-a reală conține
prevederi insuficiente cu privire la
studiul conicelor și nu asigură folo-
sirea completă a cunoștințelor dobîn-
dite anterior de elevi. De pildă, nu
se face apel la translația sistemului
de referință, deși acesta este folosit
în manual. Ordinea predării curbelor
de gradul doi nu ține seama de ne-
cesitatea de a grada eforturile solici-
tate elevilor în stabilirea ecuațiilor
acestor curbe. Predarea separată a
elipsei și hiperbolei — definiție, sta-
bilirea ecuației reduce, probleme de
tangență, proprietăți loiale — nece-
sită multe ore (programa prevede
16), astfel încît nu rămine suficient
timp pentru probleme a căror rezol-
vare să asigure consolidarea cunoș-
tințelor. Deși în clasele anterioare se
acordă mult timp studiului parabolei
de ecuație y-ax2 și apoi y=ax2+
bx ' c, iar în clasa a Xl-a se studiază
funcțiile inverse, subiiniindu-se fap-
tul că graficele lor sînt simetrice
unul altuia față de prima bisectoare
a sistemului de referință, aceste cu-
noștințe se folosesc în mică măsură
în predarea parabolei in clasa a
Xl-a. De asemenea, cu toate că ele-
vii și-au însușit Ia cursul de desen
din clasa a X-a o serie de cunoștințe
despre conice, inclusiv despre secțiu-
nile plane în con și proiecțiile unei
conice pe un plan oarecare, progra-
ma de geometrie analitică pentru
clasa a Xl-a reală nu ține seama de
acest fapt.
Pentru a elimina o seamă de ne-
ajunsuri ce se ivesc în predarea te-
mei „Curbele de gradul al doilea1' șl
pentru a asigura mai mult timp ne-
cesar rezolvării unor probleme varia-
te, menite să ajute la consolidarea
cunoștințelor și la însușirea unor
metode de rezolvare, am predat
aceste curbe în următoarea ordine :
cercul, parabola, elipsa și hiperbola.
Precizez că ultimele două curbe
le-am predat paralel. Ca să justific
geometric necesitatea studierii aces-
tor curbe am plecat de la o problemă
de construcție : „Să se construiască
un cerc tangent unui cerc dat și tre-
cînd printr-un punct fix. Considerînd
cazurile : punctul fix interior cercu-
lui dat și punctul fix exterior cercu-
lui dat, să se determine locul centru-
lui cercului tangent cercului dat și
trecînd printr-un punct fix". Am
ajuns ușor la concluzia că locul cău-
tat impune determinarea unei elipse,
respectiv a unei hiperbole, curbe si-
metrice față de dreapta determinată
de centrul cercului dat și de punctul
fix, ca și față de mediatoarea seg-
mentului determinat de aceste două
puncte.
După ce s-a stabilit ecuația redu-
sa a elipsei și a hiperbolei, am trecut
Ia construcția lor prin puncte și la
probleme de tangență. Apoi am sub-
liniat proprietăți cu privire la tan-
genta și normala în același punct,
cerc director etc. De un real folos
mi-a fost în stabilirea geometrică a
unora din aceste proprietăți faptul
că am ales ca punct de plecare pro-
blema de construcție indicată.
Am pus apoi în evidență proprie-
tatea că raportul distanțelor unui
punct al elipsei (sau hiperbolei) la
un focar și la directoarea corespun-
zătoare este constant, ară tind reci-
Cite ceva despre examene
• lin orgoliu aplicabil șl binevenit • hces de zel • (inc să iacă parte din comisie
• Subiecte șablon și predilecții nejustiiientea Premisele trecerii mai departe
Prietenul meu e un om
calm. Soția lui la fel. To-
tuși, călcînd deunăzi pra-
gul casei lor, am avut ime-
diat impresia unei eferves-
cențe nervoase inexplica-
bile. Prietenul meu fuma,
iar soția lui tot învîrtea un
policar în jurul celuilalt.
— Ce se întîmplă cu voi,
oameni buni ?
Au sărit ca arși, mi-au
făcut semn să vorbesc mai
încet și mi-au răspuns în
șoaptă:
— Ăla micu !... Învață I
Dă examen!
Ăla micu dă examen I
Formula aceasta ascunde
în ea tot: nervozitate, în-
grijorare, teamă, panică,
astenie — tot...
De la începutul trimes-
trului trei, părinții copiilor
din clasa a opta încep să
colecționeze culegeri de
probleme : Gheba, Olivotto
etc. Copilul trebuie să re-
zolve toate problemele de
acolo! Ba mama, grijulie,
cină a ieșit să ia piine, a
văzut în vitrina librăriei
și „Culegerea de probleme
de calcul diferențial și in-
tegral" de Lia Aramă șl
Teodor Morozan și a cum-
părat-o și pe aceea
— Bine —• i-am explicat
— culegerea aceasta tre-
buie de la clasa a Xl-a în
sus !
— Nu-i nimic, să fie !
Cine știe ? Unii profesori
cer mai mult!
Aceste două fraze: „ăla
micu dă examen" și „unii
profesori cer mai mult"
vnt cele două premise pe
care se construiește între-
gul eșafodaj de panică șco-
proc că mulțimea punctelor care se
bucură de o asemenea proprietate
formează o elipsă (sau hiperbolă).
în predarea temei despre parabolă
am parcurs de asemenea mai multe
etape. Amintind că ecuația y = ax2
reprezintă o parabolă, am verificat
că oricare punct al ei satisface defi-
niția de a fi la egală depărtare de
focar și directoare — și reciproc. în
cursul explicației am subliniat fap-
tul că pentru a stabili ecuația redusă
a parabolei se consideră sistemul de
referință alcătuit din axa de sime-
trie a parabolei și din paralela la
directoare, dusă prin mijlocul seg-
mentului format de focar și piciorul
directoarei pe axa de simetrie.
In studiul tuturor conicelor folo-
sesc cunoștințele predate la orele de
analiză matematică — domeniul ma-
xim de definiție a unei funcții, sen-
sul de variație, semnul derivatei, po-
ziția tangentei față de curbă, deter-
minarea asimptotelor — ca și noțiu-
nile referitoare la curbe simetrice,
în felul acesta, legătura dintre cu-
.npș.tințele de analiză și cele de geo-
metrie analitică este mai strînsă.
Totodată, cunoștințele elevilor devin
mai temeinice și se consolidează
prin aplicarea lor în cursul rezolvă-
rii unor probleme din manual, re-
viste, culegeri etc.
Prof. GH. GALUGARIȚA
Aparatură
modernă
la lecțiile
de limbi străine
Cercul pedagogic și comisiile me-
todice de limbi moderne din școlile
orașului Botoșani acordă multă
atenție folosirii mijloacelor audio-vi-
zuale. Ca urmare a orientării date
de acestea, numeroși profesori de
limbi străine utilizează în lecțiile
lor aparate de proiecție statică și
dinamică, magnetofonul, discul etc.
Cu ajutorul aparatelor de proiec-
ție, de exemplu, s-au prezentat dia-
filme ale căror cadre au fost co-
mentate în limba studiată. S-a mers
și mai departe, sincronizîndu-se
imaginile diafilmului cu înregistra-
rea comentariului pe banda de
magnetofon. Folosindu-se epidias-
copul s-au proiectat vederi din ță-
rile a căror limbă se studiază, cre-
îndu-se astfel prilejuri de dialog,
de discuții menite să ducă la îmbo-
gățirea vocabularului activ al ele-
vilor și să le consolideze deprinde-
rile de conversație.
Activități ințeresante, atractive
și deosebit de utile s-au organizat
cu ajutorul magnetofonului. De ex-
emplu, s-au înregistrat cuvinte și
expresii uzuale, texte literare (proză
și versuri), ca și citate celebre, în
lectura unor buni cunoscători ai
limbii respective. De asemenea, s-au
înregistrat diferite variante de pro-
poziții ale unor modele de limbă cu
scopul ca elevii, ascultîndu-le la
mai multe lecții, să și Ie însușească
în mod cît mai temeinic. Pentru
controlul însușirii corecte a limbii
s-au înregistrat întrebări cu pauze
măi lungi rezervate răspunsurilor
lară premergătoare exame-
nelor.
Emoția firească a copi-
lului, stîrnită de alt mod
ie a fi întrebat decît cel cu
care a fost obișnuit, e
menținută de îngrijorarea
părinților și întețită de a-
menințările profesorilor :
— Vezi că la examen,
dacă nu știi nici măcar
„asta", nu treci!
Fiecare profesor caută
să-și pregătească elevii cît
mai bine — și e firesc : ne
obligă la acest lucru o ele-
mentară conștiinciozitate
profesională și un explica-
bil și binevenit orgoliu.
Fiecăruia din noi îi place,
cînd vine vorba, să spună :
copiii „mei" au reușit!
Care sînt însă urmările
acestui zel, dacă ajungem
să-l aplicăm în exces ? În-
cepem să-i punem pe co-
pii la cazne. Facem cu ei,
în clasă, probleme nesfîr-
șit mai grele decît cele care
se propun în mod obișnuit
la examen, lăsînd să se în-
țeleagă că „așa o să fie și
acolo!“. Trenurile între
stațiile A și B încep să-și
tripleze dintr-a „ix“-a
parte a drumului viteza,
riscînd cine știe ce dera-
ieri, robinetele pornesc să
curgă într-un bazin găurit,
deși se știe precis cîtă apă
se pierde prin gaura res-
pectivă, se plasează în a-
celași coteț iepuri și găini
de-a valma și trebuie să li
se numere întîi capetele și
picioarele pentru a se afla
cîte găini și cîți iepuri
sînt...
Oricît ar părea de ciu-
dat, sînt totuși partizanul
acestor probleme, le consi-
der binevenite, pentru că
stîmesc efortul gîndului.
Dar vreau ca elevii să știe
dinainte că la examen nu
li se vor da probleme de
nerezolvat. Vreau să por-
nească toți cu încredere în
propriile lor forțe — bineîn-
țeles, cu o încredere justi-
ficată, nu superficială : să
fie încrezători, nu încrezuți
(îi numesc încrezători pe
cei care gîndesc cam așa:
„La prima vedere, îmi
pare că nu știu!... Dar e
imposibil să nu iasă pro-
blema dacă mă stră-
duiesc... Să vedem 1“ — iar
încrezuți pe cei care afir-
mă „Știu să rezolv orice
problemă!“).
Am spus că-mi plac pro-
blemele care pun în miș-
care angrenajele minții. La
examen, din păcate (mai
ales la admiterea în liceu),
problemele sînt simple ca
raționament, dar de multe
ori greoaie. Se începe pun
a se povesti ceva lung des-
pre productivitate, procen-
te și două fabrici și textul
ascunde, în stufărișul cu-
vintelor, o chestiune sim-
plă, dar care cu greu poa-
te fi adusă la lumina zilei...
Ca să-mi descarc sufle-
tul în legătură cu exame-
nul de admitere în liceu aș
vrea să mai fac o consta-
tare. în clasa a IX-a, dacă
elevii nu răspund bine,
profesorii aruncă vina pe
ei și, prin ricoșeu, pe pro-
fesorul examinator la ad-
mitere :
— Cum ai trecut tu ad-
miterea ? — întreabă sever
elevilor și cu răspunsuri de con-
trol.
Liceele din oraș dispun de
discuri „Electreeord" cu imprimări
de texte în limbi străine, care au
fost folosite ca material auxiliar la
dezvoltarea vorbirii. Firește, a fost
necesar să se explice în prealabil
vocabularul, destul de bogat, pen-
tru ca elevii să înțeleagă bine audi-
ția. Marele avantaj al acestor
discuri este faptul că ele imprimă
elevilor ritmul normal al vorbirii
in limba respectivă.
Un material vizual folosit în pre-
darea limbilor străine în școlile
orașului nostru îl constituie și plan-
șele care au ca scop însușirea unor
modele de propoziții și variantele
lor posibile în limitele vocabularu-
lui și ale fenomenelor de gramatică
studiate. Astfel de planșe țin de
materialul ilustrativ clasic. Ele sînt
însă folositoare și de aceea le utili-
zăm și în continuare. La clase mai
mari s-au confecționat planșe cu
modele de propoziții care includ
anumite structuri gramaticale. Ce-
rem elevilor ca, ghidîndu-se după
aceste modele, să formeze ei înșiși
cît mai multe variante. în felul
acesta se recapitulează vocabularul
însușit și se dezvoltă posibilitățile
de exprimare.
Căutînd să facem loc larg, in lec-
țiile de limbi străine, metodelor noi
de predare, utilizînd în acest scop
aparatura modernă, îmbinînd pro-
cedeele audio-vizuale cu procedeele
clasice care și-au dovedit eficiența
urmărim să asigurăm elevilor noș-
tri cunoștințe și deprinderi temei-
nice de lectură și de vorbire, pe
cai’b să le poată folosi curent.
Prof. ȘTEFAN IOVANESIANU
Liceul „A. T. Laurian“-Botoșani
Studiu activ
in mijlocul naturii
A existat o concepție metodică de
care unii profesori de specialitate
nu s-au despărțit total nici pînă as-
tăzi, potrivit căreia studiul geogra-
fiei însemna obligația pentru șco-
lari de a-și însuși un lung șir de nu-
miri și cote geografice — numirile
s sute de insule, golfuri, peninsule
etc., date privind longitudini și la-
titudini, suprafețe și înălțimi etc. sau
după cum se exprima Plinius cel
băttîn : „locorum nuda nomina”. Un
asamenea procedeu de forțare a
memoriei determina pe foarte mulți
elevi să considere geografia drept
o disciplină la care judecata înde-
plinea o funcție cu totul secundară.
în prezent, punctul de plecare în
studiul geografiei îl constituie, în
multe cazuri, cercetarea orizontului
local. Elemente de mîcrogeografie
pot fi surprinse și observate de elevi
chiar și în imediata vecinătate a
școlii. Pe baza acestor elemente, pe
care marea majoritate a elevilor le
dobîndesc încă din primele clase,
îndrumez observările lor cu carac-
ter geografic către cunoașterea re-
giunii, pentru a trece apoi la feno-
menele geografice care se întîlnesc
în cuprinsul țării, apoi al Europei
și ale celorlalte continente. Desigur
că la baza unei asemenea forme de
studiu a geografiei pun lecția-ex-
asemenea profesori pe a-
cuzatul de la tablă.
Soluția mi se pare sim-
plă : de ce să nu facă par-
te din comisia de admitere
chiar viitorii profesori ai
clasei a IX-a î De ce să nu
fie chiar ei examinatori ?
S-ar putea obiecta că nu e
posibil să se prevadă care
vor fi aceștia. Cred însă că
această problemă se poate
rezolva, cu un oarecare e-
fort, de ajuns de ușor. Lu-
crurile se petrec la fel
pentru admiterea în facul-
tate, de ce să nu se proce-
deze așa și la liceu ? Se
Poate pretexta că profeso-
rii de liceu sînt străini de
cerințele claselor V—VIII.
Eroare ! Mulți profesori de
liceu predau și la clasele
V—VIII, deci cunosc per-
fect și cerințele acestor
clase.
Chestiunea examenelor
de maturitate e de aseme-
nea spinoasă în anumite
cazuri. In formularea su-
biectelor pentru lucrările
scrise se manifestă un fel
de șablonizare. Cei care
întocmesc problemele, de
exemplu, manifestă o pre-
dilecție vădită pentru dis-
cuția rădăcinilor ecuațiilor
:u ajutorul șirului lui Rolle,
chestiune atacată în trea-
căt și de programă și de
cursul de analiză matema-
tică al clasei a Xl-a. La
oral, „orgoliul" profesional
de care vorbeam mai sus
îi face pe unii examina-
tori să dorească a demon-
stra candidaților că „n-au
făcut materie" în ultimele
clase. Se pun întrebări de
cursie sau, mal blne-zis, excursiile
cu caracter didactic.
S-a afirmat, și pe drept cuvînt, că
trăinicia cunoștințelor geografice se
măsoară prin numărul de kilometri
parcurși în mijlocul naturii, totdea-
una vie, totdeauna în devenire, în
schimbare, în transformare. Cunoaș-
terea directă a naturii determină
îndepărtarea reprezentărilor pre-
concepute, cel mai adesea greșite,
ajută la fixarea unor cunoștințe si-
gure. înlocuind echilibristica steri-
lă a memoriei prin intuirea nemijlo-
cită a fenomenelor geografice (și în
unele cazuri, prin intuirea proiecții-
lor cinematografice), ajutîndu-i pe
elevi să devină atenți observatori
ai naturii, pricepuți culegători de
imagini caracteristice, le formăm te-
melia trainică a cunoașterii cauzale
a fenomenelor reale, concepția ști-
ințtSică asupra geografiei. Insist a-
supra acestor procedee intuitive și
inductive căci numai ele ne pot
duce la scopul ui mărit. Excursiile cu
caracter didactic constituie pentru
elevi adevărate „experiențe geogra-
fice”, a căror forță sugestivă ei nu
o vor uita o viață întreagă.
Cîteva exemple. Observarea al-
biei unui rîu cu numeroasele lui di-
vagări — aici cu o întinsă și fertilă
luncă, dincolo un mal abrupt, mai
departe cu insule cu o vegetație ca-
racteristică — precum și cerceta-
rea lumii plantelor și a păsărilor
care completează acest peisaj viu
produc nenumărate impresii puter-
nice care vor fundamenta un foarte
bogat capitol de cunoștințe geogra-
fice. Cîteva ore petrecute în regiu-
nea Deltei Dunării ajung să fixeze
pentru totdeauna imaginea uriașu-
lui fluviu european în partea finală
a traseului său și, trezindu-le cu-
riozitatea științifică, îi determină să
caute cauzele care au provocat nu-
meroasele și variatele lui formațiuni
hidrografice : brațe vii și moarte ra-
mificate într-un labirint de vegeta-
ție, gîrle. gîrlițe, bălți, grinduri etc.
Ce condiții mai propice ne putem
dori pentru predarea unei științe a
naturii decît asemenea cercetări
desfășurate direct în marele labo-
rator al naturii ? Nici un manual de
geografie, oricît de măiestrit ar fi
alcătuit, n-ar putea să prezinte în
cuvinte imaginea vie pe care o fi-
xează în mintea elevilor cunoaște-
rea nemijlocită a unor asemenea
fapte geografice.
Pentru ca cele văzute în cadrul
excursiilor geografice să fie cît mai
bine folosite de elevi i-am îndem-
nat să-și noteze observațiile făcute
și să-și traseze schițe lămuritoare
în caiete speciale. Tot aici sînt ata-
șate o serie de fotografii înfățișînd
aspecte morfologice ale unor peisa-
je caracteristice. La fixarea și reme-
morarea fenomenelor geografice
cercetate la fața locului contribuie
și albumul geografic, care cuprinde
fotografii și schițe de hărți ale re-
giunilor vizitate, completate de în-
semnări geografice. La lecțiile cu-
rente, notele, schițele și fotografiile
făcute în excursii sînt folosite pentru
explicarea u or fenomene geogra-
fice cum	exemplu, (geneza
malurilor au(upte sau joase ale rîu-
rilor, formarea meandrelor, formația
vegetală etc.
în felul acesta observația „pe
viu” a elementelor geografice și ac-
tivitatea de sistematizare ulterioa-
ră a acestor observații dezvoltă la
elevi și capacitățile de raționa-
ment, contribuind la formarea gîn-
dirii lor științifice pe tărîmul geo-
grafiei.
Prof. GHEORGHE JANET
Tg. Mureș
„chițibuș", iar dacă elevii
ău cîteodată alte soluții,
„orgolioșii" din comisie se
supără și îi notează sub
nivelul răspunsurilor.
Să mă refer puțin și la
altfel de examene. Este
vorba de cele de admitere
în facultate. în general, în
jurul oricărui examen unii
dintre profesori creează și
întrețin psihoza părinților.
Aceștia caută „meditatori"
— profesori de matemati-
că, fizică, limbi străine și
chiar de desen. Dacă la
primele materii elevii con-
știincioși se pot lipsi de a-
jutorul din afară, pentru
candidații la Institutul de
arhitectură, fără pregătirea
în particular la desen ac-
cesul este imposibil din
cauză că la admitere li se
cer lucruri care nu sînt
prevăzute în programa șco-
lară. Și trebuie să se ia
măsuri fie prin modificarea
programelor, fie prin mo-
dificarea cerințelor la exa-
menul în cauză, fie prin în-
ființarea unui curs pregă-
titor.
Am convingerea că un
profesor de liceu, pe lîngă
materia pe care o parcur-
ge conform programei,
trebuie să-i învețe pe elevi
ceva în plus: să le pună
premisele trecerii mai
leparte. E o lege a progre-
sului. Simpla conștiinciozi-
tate în meseria noastră nu
e suficientă. Mai trebuie
ceva. Mai trebuie înțelege-
rea rolului acestei meserii.
CONSTANTIN OTTESCU
GRIJA PARTIDULUI PENTRU ÎNVĂȚĂMÎNT
Condiții mereu mai bune de muncă
și de viață oamenilor școlii
Detașament de frunte al inte-
lectualității României socialiste,
înconjurat de respectul întregu-
lui popor, corpul didactic, căruia
i s-a încredințat înalta misiune
de a pregăti tinerele generații ale
patriei, beneficiază astăzi, prin
grija și atenția neabătută a par-
Hdului, de condiții din ce în ce
mai bune atît în pregătirea pro-
fesională cît și pe întreg par-
cursul activității pe care o des-
fășoară.
Sînt astăzi peste 175 000 de oa-
meni care lucrează în diferite
sectoare ale învățămîntului și nu-
mărul lor crește în fiecare an cu
un procent apreciabil. Să urmă-
rim, în cîteva momente semnifi-
cative, drumul profesional al pe-
dagogului. al educatorului, înce-
pînd din clipa cînd pășește pra-
gul instituției de învățămînt care
îl pregătește pentru cariera di-
dactică.
Fotografia cu care se deschid
aceste coloane înfățișează Insti-
tutul pedagogic din Suceava. în
anii noștri, nu numai în centrele
universitare de tradiție, ci în fie-
care centru regional au luat fiin-
ță institute pedagogice pentru
pregătirea cadrelor didactice. Vii-
torii profesori studiază în săli și
laboratoare dotate cu tehnica di-
dactică cea mai modernă, așa cum
este laboratorul de fonetică al
Institutului de limbi străine din
București pe care îl prezentăm în
cea de-a doua secvență a fotore-
portajului nostru.
O dată cu încheierea studiilor,
cadrele didactice au la dispoziție
mijloace multiple da adîncire a
pregătirii lor, pentru a se ține la
curent cu tot ce aduce nou știința
în domeniul de specialitate că-
ruia i s au consacrat ca și în pe-
dagogie. în acest scop au fost
create institutele interregionale
de perfecționare și societățile ști-
ințifice ale cadrelor didactice,
s-au instituit examenele de grad
și s-au organizat cursuri de per-
fecționare. Educatoarele, învăță-
torii și profesorii sînt stimulați
să efectueze — individual sau în
colective — lucrări de cercetare
științifică și pedagogică. Le sînt
puse la dispoziție, în acest scop,
biblioteci documentare tot mai
bogat înzestrate, Institutul de
științe pedagogice sporește mereu
numărul lucrărilor care generali-
zează experiența înaintată a șco-
lii, iar Editura didactică și peda-
gogică pune la dispoziția învăță-
torilor și profesorilor tot mai
numeroase volume care cuprind
tezaurul pedagogiei universale,
prezintă tradițiile înaintate ale
pedagogiei noastre, preocupările
actuale pe plan mondial în do-
meniul pedagogiei și didacticii.
Iată, în fotografia a treia, un as-
pect de la Biblioteca centrală pe-
dagogică din Capitală care con-
stituie, cu zecile de mii de vo-
lume de specialitate pe care le
posedă, principalul centru de do-
cumentare al cadrelor didactice
din întreaga țară.
Preocupîndu-se continuu de îm-
bunătățirea condițiilor de muncă
ale oamenilor școlii, partidul
manifestă o neabătută grijă și
pentru ridicarea necontenită a
nivelului lor de viată. Creșterea
substanțială în ultimii ani a sa-
lariilor p« oara le primesc ca-
drele didactice, grija sporită de
a li se asigura locuințe corespun-
zătoare, ca și posibilității de odih-
nă și tratament, acordarea de
distinctii și titluri onorifice celor
mai buni membri ai corpului pro-
fesoral sînt numai cîteva din mă-
surile luate pe această linie. Iată,
în continuarea grupajului pe care
îl prezentăm aici, o fotografie în-
fățișînd un grup de profesori
pe terasa unei vile din Sinaia
unde și-au petrecut o parte din
concediul de odihnă. Realizată
vara trecută, ea anticipează va-
canța mai bogată care d așteap-
tă pe oamenii școlii în acest an.
In încheierea fotoreportajului
nostru prezentăm un aspect de la
o solemnitate desfășurată la Con-
siliul de Stat cu prilejul înmînă-
rii unor ordine și titluri onori-
fice cadrelor didactice care s-au
distins în mod deosebit în muncă.
An cu an, la tradiționala „zi a
învățătorului" — sărbătoare nu
numai a școlii, ci a întregului po-
por, care își manifestă astfel
calda prețuire pentru slujitorii
învățămîntului — asemenea so-
lemnități subliniază o dată mai
mult înaltul rol atribuit de partid
școlii, oamenilor ei.
PAGINA 2
PROGRAMELE
EXAMENULUI DE ABSOLVIRE A ȘCOLII GENERALE PENTRU ANUL 1966
In conformitate cu Regulamentul școlilor de cultură generală art.
118, examenul de absolvire a școlii generale constă din verificarea cu-
noștințelor elevilor la următoarele obiecte :
— limba română — lectură literară și gramatică (scris și oral) î
— matematică (oral);
— istoria României (oral) |
— geografia Republicii Socialiste România (oral) ;
— agricultura (oral), la școlile de la sate (numai cursurile de zD-
Elevii școlilor și secțiilor cu predarea în limbile naționalităților
conlocuitoare dau examen scris și oral și la limba maternă (lectură li-
terară și gramatică).
Programele după care vor fi examinați candidații Ia toate aceste
obiecte, sînt următoarele :
LIMBA ROMÂNA
Lectură literară
Clasa a V-a
1.	Partidului, de G. Lesnea.
2. Cîntecul răzeșului (poezia popu-
lară). 3. Uzina vie. de Al. Sahia.
4. Sergentul, de V. Alecsandri.
5. Sate și orașe, de Geo Bogza.
Clasa a Vl-a
1.	Ardealul, de N. Bălcescu.
2. Ion Creangă, de M. SadoveanU.
3. Scrisoarea III, de M. Eminescu.
4. Pe plaiurile Bisocei, de A. I.
Odobescu (tabloul). 5. Dl. Goe, de
I. L. Caragiale. 6. Oltenia de azi,
de Tr. Coșovei.
Clasa a Vil-a
1.	Patria, de M. Beniuc. 2. Lupta
de Ia Vaslui, de M. Sadoveanu
3. Doina voinicească (doina).
4. Toma Alimoș (balada). 5. Mihai
și călăul, de N. Bălcescu. 6. Lupul
moralist, de Gr. Alexandrescu
(fabula, alegoria). 7. Călin (File din
poveste), de M. Eminescu. 8. Aren-
dașul român, de I. L. Caragiale
(schița). 9. Un om necăjit, de M. Sa-
doveanu. 10. Fefeleaga, de I. Agîr-
biceanu (nuvela). 11. Fabrică și
munte, de Geo Bogza.
Clasa a VIII-a
1.	Aprodul Purice, de I. Neculce.
2. Dan, căpitan de plai, de V. Alec-
sandri. 3. împărat și proletar, de
M. Eminescu. 4. Lacul, de M, Emi-
nescu. 5. Fragment de autobiogra-
fie, de I. Creangă. 6. Amintiri din
copilărie, de I. Creangă. 7. O scri-
soare pierdută, de I. L. Caragiale
(comedia). 8. Budulea Taichii, de
I. Slavici. 9. în miezul verii, de
G. Coșbuc. 10. Pădurea spînzurați-
lor, de L. Rebreanu. 11. Baltagul, de
M. Sadoveanu (romanul). 12. Flă-
mînzenii, de T. Arghezi. 13. Născoci-
torul, de T. Arghezi. 14. Lidice,
de E. Jebeleanu.
Școli cu limbi de predare ale
naționalităților conlocuitoare
Lectură literară
Clasa a V-a
1.	Domnu’ Trandafir, de M. Sa-
doveanu. 2. Vizită..., de I. L. Cara-
giale. 3. Uzina vie, de Al. Sahia.
Clasa a Vl-a
1.	Ion Creangă, de M. Sadoveanu.
2. Vestitorii primăverii, de G. Coșbuc.
8. Domnul Goe, de I. L. Caragiale.
Clasa a Vil-a
1. Patria, de M. Beniuc. 2. Lupta
de la Vaslui, de M. Sadoveanu.
3. Doina voinicească (doina). 4. Toma
Alimoș (balada). 5. Lupul moralist,
de Gr. Alexandrescu (fabula, alego-
ria). 6. Călin (File din poveste), de
M. Eminescu. 7. Arendașul român,
de I. L. Caragiale (schița). 8. Un om
necăjit, de M. Sadoveanu. 9. Fefe-
leaga. de I. Agirbiceanu (nuvela).
10. Fabrică și munte, de Geo Bogza.
Clasa a VIII-a
1. Dan, căpitan de plai, de V. A-
lecsandri. 2. împărat și proletar, de
M. Eminescu. 3. Amintiri din copi-
lărie. de I. Creangă. 4. O scrisoare
pierdută, de I. L. Caragiale (come-
dia). 5. Budulea Taichii, de I. Slavici.
6. în miezul verii, de G. Coșbuc.
7. Pădurea spînzuraților, de L. Re-
breanu. 8. Baltagul, de M. Sado-
veanu (romanul). 9. Flămînzenii, de
T. Arghezi. 10. Lidice, de E. Jebe-
leanu.
Școli cu limba de predare maghiară
Lectură literară
Clasa a V-a
1.	Domnu ’ Trandafir, de M. Sa-
doveanu. 2. Uzina vie, de Al. Sahia.
Clasa a Vl-a
1.	Domnul Goe, de I. L. Caragiale.
2. Vestitorii primăverii, de G. Coșbuc.
Clasa a Vil-a
1.	Patria, de M. Beniuc. 2. Lupta
de la Vaslui, de M. Sadoveanu.
3. Doina voinicească (doina). 4. Toma
Alimoș (balada). 5. Lupul moralist,
de Gr. Alexandrescu (fabula, alego-
ria). 6. Călin (File din poveste), de
M. Eminescu. 7. Arendașul român,
de I. L. Caragiale (schița). 8. Fefe-
leaga, de I. Agirbiceanu (nuvela).
Clasa a VIII-a
1.	Dan, căpitan de plai, de V. A-
lecsandri. 2. împărat și proletar, de
M. Eminescu. 3. Amintiri din copi-
lărie, de I. Creangă. 4. O scrisoare
• pierdută, de I. L. Caragiale (come-
dia). 5. Budulea Taichii, de I. Slavici.
6. în miezul verii, de G. Coșbuc.
7. Pădurea spînzuraților, de L. Re-
breanu. 8. Baltagul, de M. Sado-
veanu (romanul). 9. Flămînzenii de
T. Arghezi. 10. Lidice, de E Jebe-
leanu.
Gramatica
Programa clasei a Vil-a cu noțiu-
nile noi din clasa a VIII-a, valabilă
pentru școlile cu limba de predare
română și pentru școlile cu limbile
de predare ale naționalităților con-
locuitoare
Fonetica
Sunetele vorbirii : vocale și con-
soane. Litere, alfabet. Diftongi, trif-
tongi. Silaba. Despărțirea cuvintelor
în silabe. Alternanțe fonetice.
Morfologia
Substantivul. Substantivele co-
mune și proprii. Ortografia lor. Nu-
mărul substantivelor Substantive
colective Substantive cu forme
multiple de plural. Genul substanti-
velor. Cazurile. Declinarea substan-
tivelor. Ortografia lor.
Articolul. Articolul hotărît, neho-
tărît, posesiv (genitival) și demon-
strativ (adjectival). Declinarea lor.
Ortografia
Adjectivul. Felurile adjectivului.
Acordul adjectivului cu substanti-
vul. Declinarea adjectivului. Gra-
dele de comparație ale adjectivului.
Rolul adjectivelor în propoziție. Or-
tografia.
Pronumele. Pronumele personal.
Declinarea pronumelui personal.
Pronumele reflexiv, pronumele și
adjectivul posesiv, pronumele și ad-
jectivul demonstrativ, pronumele și
adjectivul interogativ, pronumele
relativ, pronumele și adjectivul ne-
hotărît. Pronumele de întărire. Pro-
numele de politețe. Declinarea pre-
numelor. Acordul pronumelor și ad-
jectivelor pronominale cu substanti-
vul determinant. Ortografia pronu-
melor.
Numeralul. Numeralele hotărîte :
cardinal, ordinal, multiplicativ, dis-
tributiv, adverbial. Declinarea, rolul
lor în propoziție.
Verbul. Număr, persoană, timp,
mod. Modurile personale și neperso-
nale. Cele patru conjugări. Locuți-
uni verbale. Verbe auxiliare. Verbe
tranzitive și Intranzitive. Conjuga-
rea verbelor la diateza activă, pa-
sivă, reflexivă. Conjugarea verbelor
neregulate, defective, unipersonale
și impersonale. Formele inverse.
Ortografia lor.
Adverbul Felurile adverbelor (loc,
timp, mod, scop). Locuțiuni adver-
biale. Gradele de comparație.
Prepoziția. Prepoziții simple și
compuse. Locuțiuni prepoziționale.
Ortografia.
Conjuncția. Conjuncții coordona-
toare și subodonatoare. Locuțiuni
conjuncționale. Ortografia.
Interjecția. Felurile interjecției.
Onomatopeea. Ortografia.
Sintaxa
Sintaxa propoziției
Felurile propoziției după înțeles,
după formă, după alcătuire. Părțile
principale ale propoziției: subiectul
și predicatul. Acordul predicatului
cu subiectul. Părțile secundare ale
propoziției : atributul și complemen-
tul. Atributul adjectival, substanti-
val, genitival, prepozițional, apozi-
ția. Atributul pronominal. Atributul
verbal, adverbial. Complementul di-
rect, indirect, complementul cir-
cumstanțial de loc, . de timp, de ca-
uză, de scop, de mod, complementul
circumstanțial condițional, concesiv.
Sintaxa frazei
Propoziția principală și propoziția
secundară. Raportul de coordonare
și subordonare. Coordonarea prin
juxtapunere și cu ajutorul con-
juncțiilor. Propozițiile coordonate
copulative, adversative, disjunctive
și conclusive. Propoziția subordo-
nată subiectivă, predicativă, atribu-
tivă, completivă directă, indirectă.
Propoziția circumstanțială de loc,
de timp, de cauză, de scop, de mod.
Propoziția circumstanțială consecu-
tivă, condițională, concesivă. Punc-
tuația.
Vocabularul
Componența vocabularului. îm-
bogățirea vocabularului. Familia de
cuvinte. Sensul cuvintelor: sino-
nime, omonime, antonime.
ISTORIA ROMÂNIEI
Din materia clasei a VIII-a
Patria noastră în epoca pietrei și
a metalelor. Trăsăturile generale
ale orînduirii comunei primitive.
Viața locuitorilor țării noastre în e-
poca pietrei. Geto-dacii și felul lor
de viață. Descompunerea comunei
primitive.
Orînduirea sclavagistă pe terito-
riul patriei noastre. Dezvoltarea sta-
tului sclavagist în timpul lui Bure-
bista. Viața socială și economică a
Daciei în timpul lui Decebal. Cuceri-
rea Daciei de către romani. Dacia în
timpul stăpînirii romane.
Formarea poporului român și a
limbii române. Formarea poporului
român — procesul de contopire între
daci și romani. Caracterul latin al
limbii române oglindit în gramatică
și lexic. Asimilarea slavilor și in-
fluența slavă. Continuitatea și unita-
tea istorică a poporului nostru pe
teritoriul patriei noastre.
Patria noastră în timpul orînduirii
feudale. Primele state feudele
românești pe teritoriul patriei noas-
tre (sec. X—XIV). Cucerirea Tran-
silvaniei de către statul feudal tim-
puriu maghiar ; lupta eroică a po-
porului român pentru apărarea li-
bertății sale ; constituirea și organi-
zarea voievodatului Transilvaniei.
Formarea statului feudal indepen-
dent Țara Românească. Formarea
statului feudal independent Mol-
dova. Țara Românească și Moldova
în timpul lui Mircea cel Bătrîn și
Alexandru cel Bun ; începutul lup-
telor de apărare împotriva turcilor.
Răscoala de la Bobîlna. Lupta pentru
independență în timpul lui lancu de
Hunedoara. Consolidarea Țării Ro-
mânești și lupta pentru independen-
ță în timpul lui Vlad Țepeș. Dez-
voltarea Moldovei în timpul lui Ște-
fan cel Mare : războaiele de apă-
rare conduse de Șefan cel Mare.
Războiul țărănesc condus de Gheor-
ghe Doja. Lupta împotriva tur-
cilor în timpul lui Petru Rare?
și loan Vodă. Țările române în
timpul lui Mihai Viteazul : lupta
de eliberare de sub jugul tur-
cesc ; unirea țărilor române sub
conducerea lui Mihai Viteazul. Con-
solidarea țărilor române în timpul
lui Matei Basarab și Vasile Lupu.
Moldova în timpul lui Dimitrie Can-
temir. Răscoala populară condusă
de Horia, Cloșca și Crișan. Răscoala
populară condusă de Tudor Vladi-
mirescu — prolog al revoluției din
1848
Orînduirea capitalistă pe terito-
riul țării noastre. Revoluția din anul
1848 în țările române. Unirea Mol-
dovei cu Țara Românească — forma-
rea statului național român ; refor-
mele în timpul domniei lui Alex.
loan Cuza. Cucerirea independenței
de stat a României. Dezvoltarea Ro-
mâniei între anii 1878 — 1900 ; înce-
puturile mișcării muncitorești. Răs-
coala țăranilor din 1907. Dezvoltarea
Transilvaniei între 1849 — 1914.
România în anii primului război
mondial. Unirea Transilvaniei cu
România — încheierea procesului
de formare a statului național ro-
mân. Crearea Partidului Comunist
din România — cotitură istorică în
dezvoltarea mișcării muncitorești
din România, în viața poporului
român. România în anii crizei eco-
nomice din 1929—1933 ; luptele
muncitorilor ceferiști și petroliști
din ianuarie-februarie 1933, moment
culminant al luptelor muncitorimii
din România în perioada crizei.
România în perioada pregătirii celui
de al doilea război mondial și a pe-
ricolului fascist (1934 — 1940). Ro-
mânia în anii 1940 — 1944.
Insurecția armată antifascistă din
August 1944 organizată și condusă de
P. C. R. Pregătirea insurecției ar-
mate antifasciste. Desfășurarea și
victoria insurecției — începutul re-
voluției populare în țara noastră,
însemnătatea istorică internă și ex-
ternă a insurecției armate.
Participarea României la războiul
antihitlerist. Lupta pentru izgonirea
de pe teritoriul patriei noastre a
trupelor hitleriste. Contribuția im-
portantă a României la eliberarea
Ungariei și Cehoslovaciei. Eroismul
armatei române ; frăția de arme
româno-sovietică.
Lupta pentru instaurarea și con-
solidarea puterii democrat-populare
în România. Primul guvern demo-
crat, 6 martie 1945. Reforma agrară
democratică (1945). Lupta pentru re-
construcția și democratizarea țării,
încheierea tratatului de pace cu Ro-
mânia și consolidarea situației inter-
naționale a României.
Construirea socialismului in țara
noastră. Abolirea monarhiei și pro-
clamarea R.P.R. Făurirea unității
politice, ideologice și organizatorice
a clasei muncitoare din țara noastră.
Industrializarea socialistă și trans-
formarea socialistă a agriculturii
în țara noastră. Republica Socialistă
România. însemnătatea deosebită a
Congresului al IX-lea al P.C.R. pen-
tru desăvîrșirea construirii socialis-
mului în România.
MATEMATICĂ
Din materia clasei a V-a
Aritmetică
I. Numerația
Numere naturale. Formarea și
denumirea lor. Scrierea și citirea
lor. Numere zecimale. Măsurarea
unei lungimi. Scrierea și citirea nu-
merelor zecimale.
II.	Sistemul metric
Unitățile principale de măsură.
Multiplii și submultiplii lor.
III.	Operații cu numere întregi
și zecimale
Operații cu numere întregi și ze-
cimale.' Propietățile fundamentale
ale operațiilor aritmetice, aplicarea
lor la calcul. Dependența dintre nu-
merele date și rezultatele operațiilor.
Proba operațiilor. Puterea unui nu-
măr. înmulțirea si împărțirea pute-
rilor cu aceeași bază. Ordinea efec-
tuării operațiilor. Paranteze.
IV.	Divizibilitatea numerelor
Divizor. Multiplu. Divizibilitatea
cu 2 și 5, 3 și 9. Numere prime șl
neprime. Descompunerea unui nu-
măr în factori primi. Condiția de
divizibilitate a două numere des-
compuse în factori primi. Divizor co-
mun. C.m.m.d.c. Aflarea c.m.m.m.c.
al mai multor numere date.
V.	Fracții ordinare
Noțiunea de fracție ordinară. Com-
pararea fracțiilor cu unitatea. Nu-
măr mixt. Compararea fracțiilor
care au același numitor. Mărirea șl
micșorarea fracției de un anumit
număr de ori. Amplificarea și sim-
plificarea fracțiilor. Aducerea frac-
țiilor la același numitor. Operații cu
fracții ordinare. Aflarea unui număr
cînd se cunoaște o fracție din el.
Din materia clasei a Vl-a
I.	Fracții zecimale
Scrierea și citirea lor. Mărirea și
micșorarea fracțiilor zecimale de
zece, o sută de ori etc. Operații cu
fracții zecimale (justificarea lor).
Transformarea unei fracții ordinare
în fracție zecimală. Transformarea
fracțiilor zecimale în fracții ordina-
re.
II.	Procente
Definiția procentului, explicarea
notației pu/o. Problema de a afla p°/o
dintr-o cantitate dată și problema
inversă de a afla o cantitate cînd
știm p°/o din ea. Aflarea raportului
procentual.
Geometrie
I.	Introducere
Linia dreaptă. Segmentul de
dreaptă. Egalitatea, adunarea, scă-
derea și măsurarea segmentelor. în-
mulțirea unui segment de dreaptă
cu un număr întreg. Cercul. Raza.
Coarda. Diametrul. Arcul de cerc.
Mișcarea de rotație. Compararea ar-
celor ale aceluiași cerc sau a două
cercuri egale. Construcția unui arc
egal cu un arc dat. Suma și diferen-
ța arcelor. înmulțirea unui arc cu
un număr întreg
II.	Unghiuri
Definiția. Compararea unghiurilor.
Unghiuri adiacente. Construcția cu
rigla și compasul a unui unghi egal
ni un unghi dat. Măsurarea unghiu-
rilor. Unghiul la centru. în același
cerc sau în cercuri egale la arce
egale corespund unghiuri la centru
egale. Unghiul de un grad. Raporto-
rul. Măsura unghiului la centru. Mă-
sura unui unghi. Operații cu unghiuri
și arce exprimate în grade, minute
și secunde. Perpendiculare. Unghi
drept, ascuțit, obtuz. Echerul. Con-
strucția perpendicularei. Unghiuri
suplimentare. Unghiuri complemen-
tare. Unghiuri opuse la vîrf ; egali-
tatea lor. Unghiuri cu același vîrf
așezate de aceeași parte a unei
drepte și unghiuri formate în ju-
rul unui punct.
III.	Triunghiul
Poligon. Clasificarea poligoanelor.
Triunghiul. Clasificarea triunghiului
după laturi și după unghiuri. Lini-
ile importante în triunghi : înălți-
mea, mediana, bisectoarea și media-
toarea. Simetria față de o axă : a
unui punct, a unei drepte, a unei fi-
guri. Două figuri plane simetrice
fată de o axă sînt egale. Triunghiul
isoscel, construcție. într-un triunghi
isoscel unghiurile opuse laturilor
egale sînt egale. într-un triunghi
isoșcel bisectoarea unghiului de la
vîrf este perpendiculară pe bază și
o împarte în două părți egale. Con-
strucții grafice : mediatoarea unui
segment, perpendiculara dintr-un
punct — care aparține sau este ex-
terior dreptei — ne o dreaptă, bi-
sectoarea unui unghi. Construcția
triunghiurilor. Cazurile de egalitate
a triunghiurilor oarecare (prin con-
strucție). într-un triunghi la latura
cea mai mare se opune unghiul cel
mai mare. Perpendiculare și oblice.
Construcția triunghiului dreptun-
ghic. Cazurile de egalitate a triun-
ghiurilor dreptunghice (prin con-
strucție).
IV.	Drepte paralele
Postulatul lui Euclid. Unghiuri
formate de două drepte tăiate de o
secantă. Cazul cînd dreptele sînt pa-
ralele. Mișcarea de translație. Con-
strucția dreptelor paralele. Unghiuri
cu laturile paralele. Unghi exterior.
Suma unghiurilor interioare ale unuî
triunghi și ale unui poligon convex.
V.	Patrulatere
Patrulater. Trapez, definiție și
clasificare. Paralelogram. Construc-
ție. Proprietăți. Dreptunghiul, rom-
bul, pătratul ; construcții, proprie-
tăți, axe de simetrie.
Din materia clasei a VH-a
Aritmetică
I.	Extragerea rădăcinii patrate
Pătratul numerelor întregi și ze-
cimale. Pătratul unui produs și
al unei fracții ordinare. Rădăcina
pătrată. Definiție. Extragerea rădă-
cinii patrate dintr-un număr întreg,
dintr-un număr zecimal (fără de-
monstrații). Rădăcina patrată din-
tr-un produs, dintr-o fracție ordi-
nară.
II.	Rapoarte și proporții
Definiția raportului, proprietății.
Aflarea unui termen cî^d cunoaș-
tem raportul și celălalt termen. Șir
de rapoarte egale, proprietăți. Cal-
cularea unui termen necunoscut al
unei proporții. Media proporțională,
calcularea ei. Proporții derivate.
III.	Mărimi direct și invers
proporționale
Mărimi direct și invers proporțio-
nale. Probleme în care intră două
mărimi direct sau invers proporțio-
nale (regula de trei simplă și pro-
cent). Probleme cu mai multe mă-
rimi (regula de trei compusă). Me-
toda reducerii la unitate și metoda
proporțiilor. împărțirea unui număr
dat în părți direct și invers propor-
ționale cu mai multe numere date.
Probleme de amestec și aliaj.
IV.	Grafice
Reprezentarea numerelor prin
puncte pe axa numerelor. Reprezen-
tarea punctelor în plan (primul ca-
dran). Formarea unui tabel care să
arate variația unei mărimi cînd se
schimbă valoarea altei mărimi de
care depinde. Construirea graficului
cu ajutorul tabelului.
Geometrie
I.	Cercul
Construcția cercului care trece
prin trei puncte necolineare. Poziția
unei drepte față de un cerc. Con-
strucția tangentei într-un punct al
cercului. Orice diametru este pentru
cerc o axă de simetrie. Diametrul
perpendicular pe o coardă împarte
această coardă și arcul subîntins de
ea în două părți egale. într-un cerc
sau în cercuri egale două coarde e-
gale sînt egal depărtate de centru.
Poziția relativă a două cercuri.
Unghi înscris în cerc și măsura lui.
Consecințe. Construcția unui tri-
unghi dreptunghîc înscris într-un
cerc, a tangentei duse dintr-un punct
exterior la un cerc. Tangentele duse
din același punct la un cerc sînt e-
gale și formează unghiuri egale cu
dreapta care unește punctul dat cu
centrul cercului. Patrulaterul în-
scris. Cerc înscris și circumscris u-
nui triunghi.
II.	Figuri asemenea
Raportul a două segmente. Seg-
mente proporționale. împărțirea u-
nui segment într-un raport dat. Ori-
ce paralelă la una din laturile unui
triunghi împarte celelalte două la-
turi în același raport. Reciproca
(fără demonstrație). Mai multe para-
lele determină pe două secante oa-
recare segmente proporționale. Ase-
mănarea triunghiurilor. Teorema
fundamentală a asemănării. Două
triunghiuri care au două unghiuri
egale sînt asemenea. Poligoane ase-
menea.
III.	Relații metrice
Media proporțională a două seg-
mente date. Proiecția unui punct și
a unui segment pe o dreaptă. Teo-
rema înălțimii (unui triunghi drept-
unghic) dusă pe ipotenuză Teorema
catetei și a proiecției ei pe ipotenuză.
Teorema lui Pitagora.
IV Funcțiile trigonometrice
ale unui unghi ascuțit
Definiția sinusului, cosinusului,
tangentei și cotangentei. Construi-
rea unui unghi cînd se cunoaște va-
loarea unei funcții trigonometrice.
Tabelele funcțiilor trigonometrice.
Relațiile între laturile și unghiurile
unui triunghi dreptunghic. Rezolva-
rea triunghiului dreptunghic.
V.	Poligoane regulate
Poligon regulat. Construirea poli-
goanelor regulate înscrise și circum-
scrise unui cerc. Construcția pătra-
tului, exagonului și a triunghiului
echilateral înscris în cerc. Latura și
apotema pătratului, exagonului și
triunghiului echilateral în funcție
de raza cercului circumscris Deter-
minarea lungimii cercului (intuitiv)
și a unui arc de cerc.
VI.	Arii
Aria dreptunghiului, paralelogra-
mului. triunghiului, rombului, trape-
zului, poligoanelor regulate și nere-
gulate, cercului și sectorului circu-
lar.
Din materia clasei a VIII-a
Algebră
I Numere pozitive și negative
Numere pozitive și negative. Zero.
Axa numerelor. Valoarea absolută.
Operatii cu numere pozitive și nega-
tive Extinderea proprietăților ope-
rațiilor aritmetice la operațiile cu
numere pozitive și negative.
II Expresii algebrice
Expresie algebrică. Valoarea nu-
merică a expresiilor algebrice. Mo-
nom. Polinom. Reducerea termeni-
lor asemenea. Adunarea, scăderea și
înmulțirea monoamelor și polinoa-
melor. Ridicarea unui monom la o
putere întreagă și pozitivă. Identită-
țile : (a ± b)2 : (a ± b)’: (a + b)
(a — b), dezvoltarea și restrîngerea
lor. împărțirea monoamelor. împăr-
țirea unui polinom cu un monom,
împărțirea a două polinoame. Dife-
rite metode de descompunere a po-
linoamelor în factori ireductibili (e-
xerciții simple).
III.	Fracții algebrice
Fracții algebrice. Proprietățile
fracțiilor algebrice. Aducerea frac-
țiilor algebrice la același numitor.
Adunarea, scăderea, înmulțirea și
împărțirea fracțiilor algebrice.
IV.	Ecuații de gradul I
Proprietățile de bază ale ecuați-
ilor. Rezolvarea ecuațiilor de gradul
I cu coeficienții numerici și literali.
Probleme. Sisteme de două ecuații
cu două necunoscute. Rezolvarea
sistemelor cu coeficienți numerici și
literali. Probleme.
Geometria in spațiu
I.	Introducerea în geometria in
spaf iu
Planul. Poziția unui punct și a u-
nei drepte față de un plan. Poziția a
două drepte și a două plane în spa-
țiu. Intersecțiile a două plane para-
lele cu un plan Segmentele de drep-
te paralele cuprinse intre plane pa-
ralele. Dreapta perpendiculară pe
plan. Unghi diedru. Plane perpendi-
culare.
II.	Arii și volume
Prisma, cilindrul, piramida, conul,
trunchiul de piramidă, trunchiul de
con, sfera (Definiții, clasificare, con-
strucția, desfășurarea). Calculul ari-
ilor și volumelor. (Ariile și volumele
corpurilor geometrice, fără demon-
strații). Măsurarea practică a volu-
melor diferitelor corpuri. Volumul
butoiului și volumul buștenilor, fo-
losind formulele aproximative.
GEOGRAFIA REPUBLICII
SOCIALISTE ROMÂNIA
Așezarea, hotarele, vecinii ți supra-
fața. Relieful Republicii Socialiste
România
Privire generală asupra formării
reliefului țării noastre. înfățișarea
generală a reliefului. Carpații Răsă-
riteni ; Carpații Meridionali; Carpa-
ții Apuseni ; Munții Dobrogei. Loca-
lizare, limite, caracterele generale
ale acestor munți. Dealurile de în-
crețire ; Dealurile vestice ; Podișul
Transilvaniei ; Podișul Someșan;
Podișul Moldovei ; Podișul Getic ;
Podișul Mehedinților ; Podișul Do-
brogei. Localizare, limite, caractere-
le generale ale dealurilor din Repu-
blica Socialistă România. Cîmpia
Română ; Cîmpia Tisei. Caracterele
generale și importanța economică a
cîmpiilor din patria noastră. Luncile
și Delta Dunării. Formarea și impor-
tanța economică a Deltei Dunării.
Clima
Factorii fizico-geografici care in-
fluențează clima Republicii Socialis-
te România. Caracteristicile factori-
lor climatici: temperatura, principa-
lele vînturi, precipitațiile. Măsuri
pentru combaterea secetei.
Apele, vegetația, fauna și solurile
Caracterizare generală a rețelei
hidrografice în raport cu relieful și
clima țării noastre Dunărea. Descri-
erea fizico-geografică și economică.
Principalele ape curgătoare din par-
tea de nord și vest, din partea de
sud și din partea de est a țării. Ca-
racterele generale ale acestor rîuri;
valorificarea multilaterală a apelor
curgătoare din Republica Socialistă
România. Lacurile Clasificarea lor
după așezare șl origine. Importanța
economică. Marea Neagră. Litoralul
românesc și importanta lui economi-
că și turistică. Influența reliefului și
climei asupra dezvoltării vegetației.
Vegetația. Zonele de vegetație. Fau-
na. Principalele animale din regiu-
nea munților, din dealuri stepă și
lunci. Valorificarea florei și faunei.
Principalele tinuri de soluri din Re-
publica Socialistă România și repar-
tiția lor geografică. Acțiuni de ame-
liorare a solului în anii puterii popu-
lare.
Populația
Numărul locuitorilor. Structura de
clasă. Populația după naționalități.
Orașele Republicii Socialiste Româ-
nia. Transformarea și creșterea lor.
Orașe noi pe harta Republicii Socia-
liste România. înflorirea satelor pa-
triei noastre. împărțirea adminis-
trativ-terltorială a Republicii So-
cialiste România. Importanța raio-
nării teritoriale a Republicii Socia-
liste România pentru economia na-
țională și ridicarea bunăstării mate-
riale și culturale a întregului popor.
Geografia economică
a Republicii Socialiste România
Industria Republicii Socialiste
România
Industria energetică : Petrolul si
industria petrolieră ; Industria car-
boniferă ; Industria gazelor naturale;
Termo și hidrocentrale. Industria
metalurgică : Extracția minereului
de fier ; Industria siderurgică ; In-
dustria metalelor neferoase ; Dez-
voltarea cu precădere a industriei
grele, în special a industriei con-
structoare de mașini. Industria chi-
mică ; Industria materialelor de
construcții ; Industria lemnului și
de prelucrare a lemnului : Industria
bunurilor de consum ; Industria ali-
mentară ; Industria textilă și de pie-
lărie.
Agricultura Republicii Socialiste
România
încheierea procesului de coopera-
tivizare. Reorganizarea conducerii
agriculturii. Principalele produse a-
gricole. Cultura cerealelor. Cultura
tot mai extinsă a plantelor tehnice.
Legumicultura, viticultura și pomi-
cultura. Creșterea animalelor și pă-
sărilor.
Transporturile și comerțul
Importanța transporturilor în eco-
nomia Republicii Socialiste Româ-
nia. Diferite forme de transporturi
și repartiția lor geografică. Trans-
porturi feroviare, rutiere, fluviale,
maritime, aeriene și speciale.
Comerțul, intern, extern și de tran-
zit. Relațiile economice externe ale
Republicii Socialiste România.
Dezvoltarea economiei Republici!
Socialiste România în lumina sarci-
nilor trasate la cel de-al IX-lea Con-
gres al P.C.R.
Creșterea necontenită a bunăstării
materiale și culturale a oamenilor
muncii din Republica Socialistă Ro-
mânia, ca urmare a dezvoltării eco-
nomiei naționale.
AGRICULTURA
1.	Agricultura, ramură principală
a economiei naționale. Importanța
agriculturii în economia națională.
Dezvoltarea agriculturii socialiste în
lumina documentelor de partid și de
stat. Sarcinile sectorului agricol pre-
văzute în Directivele Congresului al
IX-lea al P.C.R. și măsurile preco-
nizate de Plenara C C. al P.C.R din
11—12 noiembrie 1965 în legătură cu
îmbunătățirea conducerii și planifi-
cării agriculturii.
2.	Lucrările de bază și superficia-
le ale solului. Mașini și unelte agri-
cole folosite pentru executarea aces-
tor lucrări (pluguri, grape, tăvă-
lugi). Lucrările solului pentru însă-
mînțările de toamnă si primăvară.
3.	îngrășăminte și amendamente.
Principalele îngrășăminte si amen-
damente utilizate în agricultură.
Pregătirea și aplicarea lor diferen-
țiată. Mașini agricole pentru admi-
nistrarea îngrășămintelor si amen-
damentelor.
4.	Sămînța și semănatul. Controlul
calității materialului de semănat.
Metode de semănat și semănatul.
Mașini de semănat și pregătirea lor
pentru lucru
5.	Producerea răsadului și a mate-
rialului săditor viticol și pomicol.
Răsadnițe și producerea răsadului
de legume. Obținerea pomilor altoiti.
Producerea portaltoiuluî. Altoirea în
oculatîe. Lucrări de îngrijire care
se aplică în cîmpurile de formare și
scoaterea pomilor. Obținerea vițelor
altoite. Producerea portaltoiuluî. Al-
toirea Ia masă. Forțarea. Școala de
viță și lucrările de îngrijire. Scoa-
terea vițelor altoite.
6.	Plantatul răsadului de legume,
a pomilor și a viței de vie. Organi-
zarea și pregătirea terenului pentru
plantare. Rețeaua de irigare. Planta-
tul răsadului de legume. Valorifica-
rea terenurilor în pantă. Picbetajul
șî plantarea pomilor șî a viței de
vie.
7.	întreținerea culturilor și a plan-
tațiilor. Lucrările de întreținere a
solului. (Prășit, grăpat, irigare, a-
plicarea îngrășămintelor suplimen-
tare). întreținerea culturilor și a
plantelor. (Grăparea și tăvălugirea
culturilor, plivitul, răritul, copilitul,
ciupitul, cîrnitul, tăieri de formare
și fructificare la pomi și vița de vie).
Combaterea bolilor șî dăunătorilor
din principalele culturi de cereale,
de plante legumicole, pomi și vița
de vie. Insectofungicide utilizate în
agricultură. Mașini și aparate agri-
cole folosite în executarea lucrărilor
de întreținere și combaterea bolilor
și dăunătorilor.
8.	Recoltarea produselor agricole
și păstrarea lor. Recoltarea cereale-
lor, condiționare și păstrare. Recol-
tarea plantelor furajere, însilozarea
și depozitarea lor. Recoltarea legu-
melor. valorificarea si păstrarea lor.
Recoltarea și valorificarea fructelor
și a strugurilor. Mașini agricole
pentru recoltarea produselor agrico-
le si pregătirea lor pentru lucru.
9.	Cultura principalelor plante a-
gricole din unitatea agricolă de pro-
ducție din localitate sau din zona
agricol., respectivă. Culturile de
bază existente în unitatea agricolă
din localitate. Speciile și soiurile
răspîndite în cultură. Rotația cultu-
rilor. Agrotehnica aplicată culturilor
principale
10.	Creșterea taurinelor, porcine-
lor, ovinelor și păsărilor. Construcții
și adăposturi. Rasele principale exis-
tente în unitatea agricolă din loca-
litate. Hrănirea rațională a anima-
lelor și păsărilor domestice. Meca-
nizarea proceselor de lucru în sec-
torul zootehnic. îngrijirea și întreți-
nerea animalelor șl păsărilor domes-
tice din unitatea agricolă existentă
în localitate.
11.	Organizarea unităților agricole.
Statutul — legea de bază a activi-
tății cooperativelor agricole de pro-
ducție. Planul de producție anual și
de perspectivă Organizarea terito-
riului. Brigada permanentă de me-
canizatori si sarcinile acesteia. Căile
de dezvoltare și întărire economică
și organizatorică a unităților agrico-
le (îndeosebi a celei din localitate).
Relațiile care sînt statornicite între
unitatea agricolă de producție și
stat prin intermediul organelor de
contractare.
LIMBA MAGHIARĂ
Programa de limba și literatura
maternă pentru școlile cu limba de
predare maghiară aPare în ..Tanilgyi
Ujsâg“ nr. 17 (376) din 26 aprilie a.c.
LIMBA GERMANĂ
Lectură literară
Clasa a V-a :
J. W. Goethe — Das Haus am
Hirschgraben.
E. Marx — Aus den Erinnerun-
gen an Kar1 Marx.
G. Schwab — Prometheus.
Briider Grimm — Das Waldhaus.
A. von Chamisso — Das Riesen-
spielzeug.
Clasa a Vl-a :
•	• • — wie Donar seinen
Hammer heimholte.
G. E. Lessing — Der Rabe und
der Fuchs (Die Fabel).
J. W. Goethe — Der Schatzgră-
ber.
Fr. Schiller — Der Handschuh.
R. Preiss — Aus Schillers Lebeh
— Auf der Karlsschule.
Fr. Wolf — Kiki.
Clasa a VII a :
A. M. Sperber — Die Partei.
•	• • — Nun wtll der Lenz uns
griissen.
•	• • — leh bin ein armer
Bauer.
0	• * — So sind die Nadeln
hoch geehrt.
° • • — Horlalied (Das Volks-
lied).
• “ • — Die Schildbiirger (Die
Volksdichtung, Die Volksbucher).
L. Uhland — Des Sangers Fluch
(Die Anschaulichkeit der Dichter-
sprache).
H. Heine — Die schlesischen We-
ber.
M. Sadoveanu — Panciuc (Die 11-
terarische Analyse).
J. W. Goethe — Erlkonlg.
B. Brecht Friedenslied.
A. Breitenhofer — Der Fiinf-
zehnte.
Clasa a VIII-a :
G. E. Lessing — Emilia Qalotti.
.1. W. Goethe — Meeresstille
J. W. Goethe — Gliickliche Fahrt
(Versmass und Versfiisse).
J. W. Goethe — Wanderers Nacht-
lied (Die lyrische IXlhtung).
.1. W. Goethe - Der Zauberlehr-
ling.
Fr. Schiller — Wilhelm Teii (Die
drnmatische Dichtung).
Fr. Schiller — Die Biirgschaft
(Die Lautmalerei. Die Balladel.
H. Heine — Der Dichter Firdusi.
G. Kellei — Kleider machen Len-
te (Die Novelle).
B. Brecht — Der Augsbureer
Kreidekreis.
A. Seghers — Das Obdach (Die
Charkteristik).
T. Popovici — Der Durst (Der
Romani.
M. Beniuc — Wlr Kommunisten.
Gramatică
Din materia claselor V--VIII •
Sprachkundliche Besriffe :
Aus der Geschichte der rfeut-
schen Sprache Mundart und Hoch-
sprache. Die Entstehune der neu-
hochdeutschen Schriftspracbe. Erb-
wort, Lehnwort. Fremdwort. Bedeu-
tungswandel.
Phonetik :
Die Einteilung der Lăute. Laut-
wandel bei Beugung und Wortbil-
dung. Die Wortbildung.
Morphologie :
Die flektierbaren Wortarten. Der
Artikel : Bedeutung ; bestimmter
und unbestimmter Artikel ; Dekli-
nation. Das Substantiv : Sinn ; Klas-
sifikation ; Genus ; Numerus ; De-
klination ; Rolle im Satz. Das Ad-
jektiv : Sinn : Komparation ; Dekli-
nation ; Rolle im Satz. Orthogra-
phie des Adjektivs. Das Numerale :
Sinn ; Arten ; Blldung ; Gebrauch ;
Deklination. Orthographie der Nu-
meralien. Das Pronomen : Sinn ; Ar-
ten ; Gebrauch ; Deklination. Das
Verb : Sinn ; Einteilung ; Konjuga-
lion ; Rolle im Satz. Die unflektier-
baren Wortarten. Das Adverb:
Sinn ; Einteilung ; Komparation ;
Rolle im Satz. Das Pronomialad-
verb : Bildung ; Rolle im Satz. Die
Praposition : Sinn und Stellung ;
Form ; Rektion. Die Konjunktion :
Sinn ; Gebrauch ; Einteilung nach
der grammatischen Rolle ; Einteî-
lung nach dem Sinn ; Einfluss der
Konjunktionen auf die Wortfolge;
Stellung im Satz. Die Interjektion :
Einteilung nach dem Sinn ; Inter-
punktion.
Syntax :
Einteilung der Sătze nach Inhalt,
Form, Aufbau und Selbstăndigkeit.
Der einfache Satz: a) Der reine
einfache Satz. Die Hauptglieder des
Satzes : Subjekt, Prădikat. b) Der
erweiterte einfache Satz. Die Ne-
benglieder des Satzes : Attribut;
Objekt; Adverbialbestlmmungen.
Der elliptische Satz. Der zusam-
mengesetzte Satz. Die Satzverbin-
dung; Satzverbindung und zusam-
mengezogener Satz ; Das SatzgefU-
ge ; die Nebensătze : Form, Stel-
lung. Grad. Der Inhalt der Neben-
sătze : Subjektsatz, Prădikatsatz,
Attributivsatz, Objektsatz und die
Adverbialsătze : Temporalsatz, Lo-
kalsatz, Modalsatz, Kausalsatz.
Interpunktion :
Der Apostroph ; die Auslassungs-
punkte ; der Gedankenstrich ; das
Komma im zusammengesetzten
Satz.
Programa de limba și literatura
germană apare și în ziarul ,„Neuer
Weg“.
*
Pentru limbile materne ale celor-
lalte naționalități conlocuitoare,
examinarea elevilor se va face du-
pă programele școlare care au stat
la baza pregătirii elevilor în cla-
sele V—VTTT
PAGINA 3
Programele examenului de maturitate din sesiunea anului 1966
(Continuare)

Prezentăm, In continuarea programelor examenului de maturitate
din sesiunea anului 1966, programa de limba și literatura maternă
pentru școlile cu limba de predare germană. Programa de limba și li-
teratura maternă pentru școlile cu limba de predare maghiară se pu-
blică în „Taniigyi tJjsăg“ Nr. 17 din 26 aprilie a.c.
Aus dem Stoff der IX. Klasse
DIE AUFKLĂRUNG
Geschichtlicher Uberblick
Die wirtschaftliche Entwicklung
als Voraussetzung und Grundlage
fur das Erstarken des deutschen
Burgertums. Der Gegensatz zwi-
schen Biirgertum und Feudalabso-
lutismus und seine Auswirkungen
auf ideologischem Gebiete. Die
Wegbereiter der deutschen Aufklă-
rung.
Gottscheds Bemiihungen um die
Entwicklung des deutschen Thea-
ters. Die Wesensztige der deutschen
Aufklărung. Ihre Grenzen. Ihre
Hauptvertreter : Lessing, Klopstock,
Wieland, Herder.
Gotthold Ephraim Lessing
Leben und Werk. Seine Bedeu-
tung fiir die deutsche Nationallite-
ratur. Lessing als Dramatiker:
„Emilia Galotti" (Analyse) als er-
ster Hohepunkt der deutschen Li-
teratur vor der Klassik. „Minna von
Barnhelm" als erstes bedeutendes
realistisches Lustspiel der deut-
schen Literatur. Toleranz und Hu-
manitătsideal als Ideengehalt des
Stiickes „Nathan der Weise“. Les-
sing als Kritiker : Auseinanderset-
zung mit Gottsched. Shakespeare
als Vorbild fiir eine deutsche biir-
gerliche Dramatik. „Die Literatur-
briefe" (17. Literaturbrief), „Lao-
koon“, „Die Hamburgische Drama-
turgie" als bedeutendste kritische
Werke. Lessings Bedeutung als
Dichter von Fabeln und Sinnge-
dichter„ Lessings Stil.
Johann Gottfried Herder
Herder als Fortsetzer von Les-
sings Literaturkritik: „Fragmente
die neuere deutsche Literatur be-
treffend", „Kritische Walder". Sei-
ne Ideen liber die Volksdichtung:
„Stimmen der Volker in Liedern".
Herder als Begriinder der Ge-
schichtsphilosophie „Ideen zur Phi-
losophie der Geschichte der Mensch-
heit". Herders Beitrag zum Ideen-
gut der Aufklărung und sei-
ne Bedeutung fiir die Entwicklung
der deutschen Literatur.
STURM und DRANG
Geschichtlicher Uberblick
Der Sturm und Drang als ideolo-
gischer Ausdruck des deutschen
Burgertums in der Periode unmit-
telbar vor der Franzosischen Re-
volution. Auflehnung gegen feudal-
absolutistische Wilikiir, Despotis-
mus und Tyrannei. Eintreten fiir
naționale Einigung. Beschrănkung
der Bewegung auf das geistige Ge-
biet, vor aliem auf die Literatur.
Der Sturm und Drang als Fort-
setzung der Aufklărung und ideo-
logische Widerspiegelung einer
neuen Etappe in der Entwicklung
des deutschen Burgertums. Die
wichtigsten Kennzeichen des Sturm
und Drang. Die wichtigsten Ver-
treter in der Lyrik : Christian Da-
niel Schubart „Furstengruft" (Ana-
lyse), Gottfried August Biirger „Der
Bauer an seinen durchlauchtlgsten
Fursten", „Die Tode“ (eines der bei-
den Gedichte ist zu analysieren).
Dramatiker des Sturm und Drang :
Lenz, Klinger, Maler Muller, Goethe
und Schiller in der ersten bedeu-
tenden Phase ihres dichterischen
Schaffens.
DIE DEUTSCHE KLASSIK
Geschichtliche und sozial-politi-
sche Voraussetzungen. Die Lage des
deutschen Burgertums beim Aus-
bruch und nach der Franzosischen
Revolution. Bejahung ihrer Ideen
und Anwendung von der revolutio-
năren Praxis. Riickzug in das Reich
des ăsthetischen Scheins unter Bei-
behaltung der Idee der Entwicklung
der Menschheit in der Richtung ei-
nes positiven Humanismus. Ideal
der niitzlichen Tătigkeit zum Wohle
der Menschen. Wesensztige der
deutschen Klassik. Ihre Bedeutung
fiir die deutsche Literatur.
Johann Wolfgang Goethe
Leben und Werk. Herders Ein-
fluss auf Goethe. Beginn der
Sturm-und-Drang-Periode in sei-
nem Schaffen. In der Lyrik : „Will-
kommen und Abschied", „Mailied".
„Prometheus" (Analyse). In der
Prosa: „Die Leiden des jungen
Werther". In der Dramatik ': „Gotz
von Berlichingen" (Analyse). Goethe
in Weimar. Italienische Reise: Er-
lebnis derAntike. Beginn der klas-
sischen Periode: „Egmont" (Ideen-
gehalt), „Iphigenie auf Tauris".
„Torquato Tasso". Freundschaft
mit Schiller. Zusammenarbeit:
Xenien und Balladen: „Der Fi-
scher", „Erlkonig", „Der Schatz-
grăber", „Der Zauberlehrling" (Ana-
lyse einer dieser Balladen). „Wil-
helm Meisters Lehrjahre". Die
Werke des alternden Goethe:
„Wahlverwandtschaften". „Westbst-
licher Divan", „Dichtung und Wahr-
heit“, „Wilhelm Meisters Wander-
jahre", Vollendung der Faust-Tra-
godie. „Faust" I. und II. Teii (Ana-
lyse). (Stoff der XI. Klasse). Auf-
bau und Form der Dichtung. Fausts
Streben nach wahrer Erkenntnis,
die ihre Befriedigung erst in selbst-
loser Tătigkeit im Dienste der
Menschheit erfăhrt. Die Polarităt
Faust—Mephisto als dialektisches
Grundprinzip der Menschheitsent-
wicklung. Die Faustdichtung als
Goethes Lebenswerk. Goethe als
Naturwissenschaftler.
Friedrich Schiller
Leben und Werk. Schiller auf der
Karlsschule (Zustănde in WUrttem-
berg). „Die Răuber" als typisches
Sturm-und-Drang-Drama. Flucht
aus Stuttgart: Mannheim, Bauer -
bach. „Kabale und Liebe" (Analy-
se) („Erstes deutsches politisches
Tendenzdrama" — Fr. Engels). Erst-
malige Darstellung der deutschen
Zustănde jener Zeit auf einer deut-
schen Buhne. Aufdeckung des
grundlegenden Klassengegensatzes
zwischen Biirgertum und Feudal-
adel. Charakteristik der Hauptge-
stalten. Nach der Vollendung des
„Don Carlos" Ubergang zur klassi-
schen Schaffensmethode. Schiller
in Weimar und Jena. Seine Stel-
lung zur Franzosischen Revolution.
Schillers Freundschaft mit Goethe.
Schiller als Vertreter der Gedan-
kenlyrik in der deutschen Klassik
(„Die Gotter Griechenlands", „Die
Kunstler"). Frucht der Zusammen-
arbeit mit Goethe : Xenien und
Balladen : „Die Kraniche des Iby-
kus“ (Analyse). Schiller als grosser
Gestalter weltgeschichtlicher Stoffe:
„Wallenstein-Trilogie", „Maria Stu-
art“, „Die Jungfrau von Orleans",
„Die Braut von Messina", „Deme-
triusfragment". „Wallenstein-Trilo-
gie" (Analyse des „Lagers"). Histo-
rischer Hintergrund. Aufbau des
Gesamtwerkes. Die Bedeutung der
Volksmassen in der Gestaltung hi-
storischer Ereignisse. Charakteristik
der Hauptgestalten. Der reiche
Ideengehalt der Trilogie. Sprache
und Stil des Werkes. „Wilhelm
Teii": der Kampf fur Freiheit und
naționale Unabhăngigkeit.
DIE ROMANTIK
Geschichtlicher Uberblick
Die Lage des deutschen Burger-
tums nach der Franzosischen Revo-
lution. Die Romantik als Ausdruck
politischer Enttăuschungen. Der
Widerspruch zwischen Ideal und
Wirklichkeit bedingt ihre Zwiespăl-
tigkeit. Die positiven und negati-
ven Ziige der Romantik. Ihre be-
deutendsten Vertreter: Adelbert
von Chamisso „Der Bettler und
sein Hund“ (Analyse), Joseph von
Eichendorff „Sehnsucht", A. W.
Schlegel, W. Thieck, Novalis,
E. Th. A. Hoffmann. Volksverbun-
denheit und Bewunderung fur die
Volksdichtung fuhren zu den Samm-
lungen der Briider Grimm, Bren-
tanos und Arnims : „Kinder- und
Hausmărchen", „Deutsche Sagen",
„Des Knaben Wunderhorn". Die
Ubersetzertătigkeit der Romantiker
aus fremden Literaturen.
Aus dem Stoff der X. Klasse
DIE LITERATUR DES VORMĂRZ
Geschichtlicher Uberblick
Beendigung der Napoleonischen
Kriege und verstărkte feudal-abso-
lutistische Reaktion. Unterdriickung
der fortschrittlichen Bestrebungen
des Biirgertums. Fortschreitende
wirtschaftliche Entwicklung. Grun-
dung des deutschen Zollvereins.
Entwicklung des Proletariats. Auf-
stand der schlesischen Weber. Karl
Marx und Friedrich Engels begin-
nen ihre Tătigkeit. In der Litera-
tur : Aufschwung der politischen
Dichtung und dadurch Beitrag zur
Vorbereitung der Revolution von
1848. Charakterziige dieser Litera-
tur. Ihre bedeutendsten Vertreter.
Heinrich Heine
Leben und Werk. Jugendjahre.
„Buch der Lieder" begriindet sei-
nen dichterischen Ruhm. Die Nord-
seelandschaft erstmalig als Thema
in der deutschen Lyrik. Emigration
nach Frankreich. Der Einfluss von
K. Marx und Fr. Engels auf sein
Schaffen. Heines politische Lyrik.
„Die schlesischen Weber" (Analy-
se). „Deutschland. Ein Wintermăr-
chen" (Analyse der Fragmente) als
Hohepunkt von seinem dichteri-
schen Schaffen. Die Wirkung des
Werkes auf seine Zeitgenossen.
Ideengehalt. Heines Patriotismus.
Sprache und Stil des Werkes. Hei-
nes Ironie. Heines Balladendich-
tung. „Schelm von Bergen" (Ana-
lyse). Heines Bedeutung als erster
bewusster Wortfuhrer der unter-
druckten Massen. Seine Auffassung
von der hohen Mission des Dich-
ters. Heines Prosa. „Die Harzreise"
(Fragmente) als Teii seiner „Reise-
bilder". Realismus der Schilderun-
gen. Die Meisterschaft seines
Prosastils. Heine als Begriinder des
deutschen Journalismus.
Nikolaus Lenau
Entdeckung der Pusztalandschaft
fiir die deutsche Dichtung: „Die
Heideschenke" (Analyse). Lenaus
Stellungnahme gegen den Feudal-
absolutismus in seinem Hauptwerk
„Die Albigenser" (Analyse des
Fragments).
Georg Biichner
Seine Bedeutung als realistischer
Dramatiker, volkstumlicher Flug-
schriftverfasser und atheistisch-
materialistischer Denker.
„Der hessische Landbote" (Frag-
mente). Erstmalige Verwendung
statistischer Angaben, um zu uber-
zeugen. Hinweis auf die Entwick-
lung in Frankreich seit der biirger-
lichen Revolution. Aufruf zur Er-
hebung. Die ziindende Sprache des
Manifests. Das Drama „Dantons
Tod" (Fragmente — Ideengehalt)
fasst der Dichter als aktuelle Aus-
einandersetzung mit der Frage der
Revolution seiner Zeit auf. Das
Dramenfragment „Woyzeck" als
Buchners beste Leistung.
Ferdinand Freiligrath
„Von unten auf", „Aus dem
schlesischen Gebirge“ (Analyse ei-
nes dieser Gedichte).
Georg Herwegh
„Die Partei" (Analyse). „Der Frei-
heit eine Gasse".
Georg Weerth
Mitarbeit an der „Neuen Rheini-
schen Zeitung". Fr. Engels bezeich-
net Weerth als den „ersten und
bedeutendsten Dichter des deut-
schen Proletariats". „Die hundert
Mănner von Haswell" (Analyse) und
„Sie sassen auf den Bănken" (Ana-
lyse), aus den „Liedern aus Lan-
cashire". Zeigt die Schărfe des
Klassenkampfes im englischen In-
dustriegebiet.
DIE REALISTISCHE
LITERATUR NACH 1848
Ursachen des Scheiterns der Re-
volution von 1843. Fortschreitende
Industrialisierung. Anwachsen der
Arbeiterbewegung. Entwicklung des
wissenschaftlichen Materialismus.
Auswirkung dieser Faktoren auf
das Geistesleben. Die Entwicklung
der realistischen deutschen Litera-
tur.
Gottfried Keller
Leben und Werk. Bedeutendster
Dichter der Schweiz. Konsequenter
Demokrat. Autobiographische Ziige
in seinem Hauptwerk „Der grune
Heinrich" (Ideengehalt). Bedeutung
dieses Werkes als grdsster reali-
stischer Erziehungs- und Entwick-
lungsroman nach Goethes „Wilhelm
Meister". Keller als Meister der
Novelle. Sein Humor. „Kleider ma-
chen Leute" (Analyse).
Theodor Storm
„Der Schimmelreiter" (Analyse).
Landschaftsschilderung ; sozialer
Hintergrund der Novelle. Meister-
hafter Aufbau.
Gcrhart Hauptmann
Bedeutender Vertreter des Na-
turalismus. Hauptmerkmale und
Grenzen des deutschen Naturalis-
mus. „Die Weber" (Analyse). Die
aufstăndische Volksmasse als Held
des Dramas.
DER BURGERLICHE
HUMANISMUS
Kennzeichen und Hauptvertreter.
Heinrich Mann
Leben und Werk. Seine kritische
Einstellung zur Klasse, der er ent-
stammt. Das entschlossene Auftre-
ten gegen Faschismus und Krieg.
Seine riickhaltlose Anerkennung
der DDR. „Der Untertan" (Ideen-
gehalt). Kritik am Wilhelminischen
Zeitalter. Die realistisch-kritische
Gestaltungsmethode.
Thomas Mann
Leben und Werk. Seine iiberra-
gende Bedeutung fur die Literatur
des 20. Jahrhunderts. Auffassung
seines Werkes als „Ruckzugsgefecht
grossen Stils, geliefert im vollen
Bewusstsein seiner Aussichtslosig-
keit. ..“ Thomas Manns Verstănd-
nis fur die „neu heraufkommende
Welt". „Buddenbrooks" (Ideenge-
halt). Darstellung des Verfalls des
Burgertums, das an bestimmte Le-
bensformen humanistischer Tradi-
tion gebunden war. „Mario und der
Zauberer" (Analyse). Th. Manns
schonungslose Auseinandersetzung
mit dem Faschismus und grossar-
tige Prophetie seines Zusammen-
bruchs. Der meisterhafte Aufbau
der Novelle.
Arnold Zweig
Leben und Werk. Die Uberwin-
dung des kritischen Realismus und
Hinwendung zur Methode des so-
zialistischen Realismus. „Der Streit
um den Sergeanten Grischa"
(Ideengehalt). Die Entlarvung der
wahren Ursachen des letzten Welt-
krieges und somit des deutschen
Imperialismus und des preussischen
Militarismus. Sprach- und Stilana-
lyse.
DIE ANTIFASCHISTISCHE UND
SOZIALISTISCHE DEUTSCHE
LITERATUR
Geschichtlicher Uberblick
Der erste imperialistische Welt-
krieg. Seine Ursachen und Folgen.
Die Grosse Sozialistische Oktober-
revolution und ihre Auswirkungen.
Griindung der KPD als konsequent
revolutionăre deutsche Arbeiterpar-
tci. Die Weimarer Republik. Macht-
ubernahme Hitlers und ihre ver-
heerenden Folgen. Der zweite Welt-
krieg. Zusammenbruch des Hitler-
faschismus. Die Spaltung Deutsch-
lands ; Grundung der DDR. In der
Literatur : Rolle der Oktoberrevo-
lution im Wandlungsprozess der
biirgerlichen Schriftsteller und
Dichter. Ihr Anschluss an die Ar-
beiterklasse (A. Zweig, L. Renn,
J. R. Becher, B. Brecht, A. Seghers).
Entstehung einer Arbeiterdichtung
(W. Bredel, E. Claudius, E. Stritt-
matter). Hauptthemen ihrer Werke;
Auseinandersetzung mit dem deut-
schen Imperialismus ; Kampf gegen
den Faschismus, fur Sozialismus,
Volkerfreundschaft und Frieden.
Die Schaffensmethode des soziali-
stischen Realismus.
Friedrich Wolf
Leben und Werk. Sein Entwick-
lungsweg vom gefuhlsmassigen Em-
porer gegen soziales Unrecht und
Krieg zum konsequenten antifaschi-
stischen Kămpfer. Wolfs grosse
dramatische Begabung. Seine Be-
deutung fiir die deutsche sozialisti-
sche Literatur. „Der Rat der
Gbtter" (Fragmente — Ideenge-
halt). Die schonungslose Entlarvung
der deutschen Monopolkapitalisten
durch dieses Werk. Das Drehbuch
als neues literarisches Genre.
Aus dem Stoff der XI. Klasse
Johannes R. Becher
Leben und Werk. Die drei Peri-
oden in seinem dichterischen Schaf-
fen. Bechers Werk als Spiegel sei-
ner Zeit. Sein konsequentes Kămp-
fertum. Becher als Wahrer des fort-
schrittlichen deutschen Kulturerbes
und Kiinder einer neuen lichtvollen
Zukunft. Meister der kiinstlerischen
Form des Gedichtes. „Der an den
Schlaf der Welt riihrt — Lenin"
(Analyse). „Wir, unsere Zeit, das
zwanzigste Jahrhundert" (Analyse).
„Der Staat" (Analyse). Die aktuelle
Thematik und kiinstlerische Form
seiner politischen Lyrik.
Bertolt Brecht
Leben und Werk. Der Entwick-
lungsprozess vom linksradikalen
Dichter zum bewussten revolutio-
năren Kămpfer und marxistischen
Dialektiker. Kennzeichnend fur
Brechts Dichtung: Kampf fur das
werdende Neue und gegen das
iiberlebte Alte. Ausserste Anspan-
nung der Vernunft zur Reinigung
der Gefiihle. Ziel: Anregung des
Denkens beim Leser. Einer der
kiihnsten Neuerer, was die Form
anbetrifft. Dramatiker von Weltruf.
„Fragen eines lesenden Arbeiters"
(Analyse). „Die Gewehre der Frâu
Carrar" (Analyse). Brechts Stellung-
nahme gegen die Scheinneutralităt
in gesellschaftlichen Entscheîdun-
gen. Sprache, Stil.
Anna Seghers
Leben und Werk. Ihr Bruch mit
der biirgerlichen Klasse. Hinwen-
dung zum Proletariat. Eintritt in
die KPD. Leben und Schaffen der
Schriftstellerin dem revolutionăren
Kampf der Werktătigen gewidmet.
Gestaltung der deutschen Wirklich-
keit und des revolutionăren Kamp-
fes in allen Lăndern. „Das siebte
Kreuz" (Analyse). Wahrheitsgetreue
Gestaltung des illegalen Kampfes
unter dem Hitlerterror. Glaube an
den Sieg Uber den Faschismus. Die
Solidarităt des Proletariats, der Mut
und die Unbeugsamkeit der kom-
munistischen Kămpfer.
Willî Bredel
Leben und Werk. Arbeiter,
Schriftsteller — kommunistischer
Kămpfer. „Verwandte und Bekann-
te“ (Ideengehalt). Ein grosses Ge-
sellschaftsgemălde aus der Perspek-
tive der Arbeiterklasse. Die auto-
biographischen Ziige. Die Gestalt
Ernst Thălmanns. Entwicklung der
Arbeiterbewegung von 1870 bis
nach dem II. Weltkrieg.
Eduard Claudius
„Menschen an unserer Seite"
(Ideengehalt). Gestaltung des sozia-
listischen Aufbaus in der Industrie
der DDR. Hans Aehre als lebendi-
ger Beweis fur die Leistungsfăhig-
keit der von der Ausbeutung be-
freiten Arbeiterschaft, die erkannt
hat, dass sie mit ihrer Arbeit dem
ganzen Volke dient.
Erwin Slrittmatter
„Der entminte Acker" (Analyse).
Widerspiegelung der Bewusstseins-
ănderung der Bauern im Kampf
fur das Neue : „Die Menschen ver-
ăndern das Dorf und ăndern sich"
Aufbau der Erzăhlung. Strittmat-
ters eigenwilliger Stil.
Heinrich Boli
Burgerlich-humanistischer Schrift-
steller der Nachkriegszeit, eine der
bedeutendsten Dichterpersonlichkei-
ten Westdeutschlands. „Wanderer.
kommst du nach Spa ...“ (Analyse).
Meisterhaft aufgebaute Kurzge-
schichte.
DIE DEUTSCHSPRACHIGE LITE-
RATUR UNSERESVATERLANDES
Vor der Befreiung
Kritik des biirgerlichen Nationa-
lismus und der sozialen Ungerech-
tigkeit.
Josef Martin
Seine fortschrittliche soziale Ein-
stellung. Sympathie fur das rumă-
nische Volk. „Horra" (Fragment —
Ideengehalt).
Friedrich Krasser
Seine der Zeit weit vorauseilendc
soziale Gesinnung und Tătigkeit.
Der Widerhall und die grosse Ver-
breitung seiner Gedichte. „An mei-
ne Widersacher", „Das ,Offne Vi-
sier’ an seine Gegner". „Doppelfriih-
ling" (Analyse eines dieser Ge-
dichte).
Nikolaus Schmidt
Arbeiterdichter. Die Fuhlung mit
der Arbeiterschaft verschiedener
Lander beeinflusst sein fortschritt-
liches Denlțen. Die soziale Aussage
seiner Gedichte. „Winterlieder"
(Analyse). „Gedicht", „Das Lied der
Unterdriickten", „Die Maurer sin-
gen".
Adolf Meschendiirfer
Seine Heimat- und Landschafts-
verbundenheit. Scharfe Kritik an
der besitzenden Klasse. Sein Eintre-
ten fiir die Freundschaft der sie-
benburgischen Bevdlkerung in sei-
ner Zeitschrift „Die Karpathen".
Seine vollendete Ausdrucksweise.
„Siebenburgische Elegie" (Analyse).
„Aus der Chronik des Bauernge-
schlechtes Millen-Mull" (Ideenge-
halt). Die realistische Gestaltungs-
kraft des Dichters und seine bedeu-
tende Charakterisierungskunst.
NACH DER BEFREIUNG
Dor 23. August 1944 als Wende-
punkt ir dșr Geschichte unseres
VaterlandăSs. Die neuen Vorausset-
zungen fiir die Entwicklung der
neuen sozialistischen Kultur. Die
Charakterzuge der neuen Literatur:
Sie vertritt die Interresen der
Volksmassen, gestaltet Themen un-
serer neuen sozialistischen Wirk-
lichkeit und rechnet mit der Ver-
gangenheit ab. Der Typ des heu-
tigen KUnstlers als aktiver Kămp-
fer fiir den Aufbau des Sozialismus.
Die Eingliederung der deutschspra-
chigen Literatur in die Kulturre-
volution unseres Vaterlandes. Ihre
Hauptbestrebungen: Bekămpfung
der Uberreste der Vergangenheit;
Herausbildung einer materialistisch-
dialektischen Weltanschauung.
Alfred Margul-Sperber
Leben und Werk. Seine Bedeu-
tung fur die deutschsprachige Li-
teratur unseres Vaterlandes. Die
thematische Vielfalt seiner Gedich-
te. Die Aktualităt seiner politischen
Lyrik. Sperbers Ubersetzertătigkeit.
„Die Partei" (Analyse). „Dass man
auf Erden ruhig schlafen kann“
(Analyse). Ideengehalt der Gedich-
te : „Ein Neger erringt den Olym-
piarekord fur die USA", „Das Bild-
nis", „Das Volkslied".
Franz Liebhard
Abrechnung mit der Vergangen-
heit. Entlarvung der falschen Theo-
rie von der deutschen Einheit.
..Deutsche Einheit" (Analyse). Die
Sieben von Hatzfeld". „Armer Kon-
rad’ (Analyse). „Erntebilder" (Ideen-
gehalt).
Oscar Walter Cisek
Seine Sonderstellung in der
deutschsprachigen Prosa unseres
Vaterlandes. Die besondere Thema-
tik seiner Werke. Behandlung des
Bauernaufstandes von 1784 unter
Horia, Cloșca und Crișan in seinem
Roman „Reisigfeuer" (Fragment —
Ideengehalt). Der Bilderreichtum
seiner Sprache.
Anton Breitenhofer
Seine politische und kulturelle
Tătigkeit. Der autobiographische
Charakter seiner Erzăhlungen. „Die
Lehrjahre des Franz Jakobi" (Ana-
lyse). Gestaltung des sozialistischen
Aufbaus in der Industrie unseres
Vaterlandes und der damit ver-
bundenen Kampfe der Arbeiter-
klasse unter Fuhrung der Rumă-
nischen Kommunistischen Partei.
Die Bewusstseinswandhmg der
Hauptgestalten.
Paul Schuster
„Februarglut" (Ideengehalt des
Fragments). Lebensvolle Darstellung
der Ereignisse, die zu den Februar-
kampfen in den Grivita-Werken
fiihrten. Der planvolle, entschlosse-
ne Kampf der illegalen Kommuni-
stischen Partei Rumăniens. Sprache
und Stil der Erzăhlung.
Franz Johannes Bulhardt, Oskar
Pastior und Christian Maurer als
Vertreter der neuen deutschsprachi-
gen Lyrik unseres Vaterlandes.
Thematische Vielfalt ihrer Gedichte.
*
Această programă apare și în zia-
rul „Neuer Weg".
*
Pentru limbile materne ale celor-
lalte naționalități conlocuitoare (cu
excepția limbii maghiare și limbii
germane) se vor folosi programele,
după care a studiat în liceu pro-
moția 1966.
R.S.F. Iugoslavia : Clădirea Facultății de agricultură și silvicultură din Novisad
În învățămîntul iugoslav
struire a mașinilor electronice
pentru traduceri din limbi străi-
ne, un grup de oameni de știință
iugoslavi lucrează încă din 1955
la crearea unei mașini originale.
Concomitent, utilizînd sistemul
de programare al mașinii, un
colectiv format din aproxi-
mativ 200 de persoane au
contribuit la elaborarea unui dic-
ționar special al limbii sîrbo-
croate. Mașina, care este rodul
muncii creatoare a zeci de ingi-
neri, matematicieni, lingviști, psi-
hologi și alți specialiști, dă acum 4
primele rezultate. La probă, ea a
înregistrat cu succes o informa-
ție în limba sîrbo-croată pe care
a tradus-o apoi în limba engleză.
Numărul instituțiilor de învă-
țămînt din Iugoslavia crește din
an în an.
Anul trecut, în Iugoslavia au
funcționat 93 de facultăți, adică
cu 73 mai mult decît înainte de
război. în afară de aceasta, mai
există 14 academii de arte față
de numai două existente înainte
de război.
în 1965, școlile superioare au
fost absolvite de 12 369 studenți,
ceea ce reprezintă un număr e-
gal cu totalul studenților exis-
tenti în școlile superioare în anul
1938-1939. în ultimii 10 ani.
cursurile școlilor superioare din
Iugoslavia au fost absolvite de
175 000 de tineri.
*
Comisia iugoslavă pentru rela-
Cercetarea aprofundată
a procesului de învățămînt
(Urmare din pag. l-a)
Pentru a ilustra cele spuse mai sus
ne vom referi în continuare la cîte-
va probleme actuale ale didacticii
pentru elucidarea cărora se cer cer-
cetări temeinice și multilaterale, ex-
perimente bine chibzuite și de du-
rată.
Una din aceste probleme este în-
noirea conținutului învățămîntului.
Se știe că în urma dezvoltării ra-
pide a științei, tehnicii și culturii,
multe aspecte ale conținutului învă-
țămîntului tradițional s-au învechit,
nu mai corespund cerințelor practi-
ce ale dezvoltării societății noastre,
în schimb, se cer a fi incluse în
conținutul învățămîntului o serie de
probleme noi, ceea ce s-a realizat
doar parțial. în urma acestei situații
s-a ajuns, nu numai la noi ci și pe
plan mondial, la supraîncărcarea
elevilor. în ultimii ani, în urma pre-
lungirii duratei școlarității și a des-
congestionării unor programe, situa-
ția s-a ameliorat întrucîtva. Totuși,
problema este departe de a fi de-
plin rezolvată. Ea nici nu poate fi
rezolvată doar prin reducerea sau
completarea unor programe, ci pre-
supune o temeinică muncă de cerce-
tare, de experimentare. Aici, pe lîngă
respectarea unor cerințe și criterii
cunoscute și aplicate și pînă în pre-
zent, se cere o selecție riguroasă a
cunoștințelor, realizată prin prisma
concepției moderne în ramura res-
pectivă a științei. în epoca zboru-
rilor cosmice, a mașinilor electroni-
ce, a folosirii energiei atomice etc.,
sistemul tradițional de cunoștințe de
bază necesar culturii generale se
schimbă radical, din temelii. Cu-
noștințele trebuie selecționate, siste-
matizate și ierarhizate în așa fel în-
cît să ducă la înțelegerea cuceririlor
epocale ale științei contemporane, la
înțelegerea liniei și tendințelor ei de
dezvoltare. De exemplu, posibilități-
le actuale și mai ales necesitățile
crescînde legate de explicarea legi-
tăților organismului viu, necesități
izvorîte din practică, impun elabo-
rarea unei programe unitare a pre-
dării biologiei, care să includă no-
țiuni de fiziologie vegetală și anima-
lă, de ecologie, de genetică etc. în-
tr-un sistem unitar, orientat spre în-
țelegerea acestor legități. Cunoștin-
țele cuprinse în programele școlare
trebuie deci alese în așa fel încît ele
să formeze temeiul pentru o concep-
ție modernă în diferitele domenii ale
științei, dînd elevilor posibilitatea să
țiile culturale cu străinătatea a-
locă burse de studii pentru 1 039
de tineri străini, dintre care 860
urmează cursurile, iar restul se
specializează sau prepară lucrări
de doctorat. Mai mult de jumăta-
te dintre bursieri provin din ță-
rile africane și arabe. în total,
2 000 de tineri străini studiază în
instituțiile de învățămînt din
R.S.F.I. La Belgrad, Zagreb, Lju-
bljana — funcționează cluburi de
prietenie internațională în cadrul
cărora tinerii străini și cei iugo-
slavi desfășoară împreună o vie
activitate culturală.
•
Pe baza principiilor de con-
înțeleagă problemele mari, actual»
ale zilelor noastre. In același timp,
programele școlare trebuie astfel
elaborate încît, prin conținutul lui,
învățămîntul să exercite asupra ele-
vilor o deosebită influență educati-
vă, formativă.
Volumul și complexitatea conți-
nutului învățămîntului trebuie să
crească o dată cu creșterea puterii
de cunoaștere a elevilor, bazîndu-se
pe nivelul ei de dezvoltare și deter-
minînd, în același timp, perfecționa-
rea ei continuă. Structura logică a
obiectelor de învățămînt trebuie
să fie deci astfel stabilită încît să
corespundă cerințelor de mai sus și
să reprezinte calea cea mai scurtă și
mai sigură spre stăpînirea temei-
nică a cunoștințelor de către elevi.
Se impune, de asemenea, să fie pre-
cizate raportul și înlănțuirea între
materialul faptic și cel teoretic,
după cum este necesar să se știe
cînd să se procedeze inductiv și cînd
deductiv în structurarea materialu-
lui de învățămînt. Dacă mai adău-
găm la acestea și faptul că în con-
ținutul învățămîntului trebuie să se
reflecte în mod concret ideea dez-
voltării multilaterale a elevilor, că
acest conținut trebuie strîns legat
de viață, de practică, precum și ce-
lelalte cerințe pe care le impune te-
meinica pregătire a tinerei generații
ne dăm seama ce caracter complex
are o asemenea activitate de cer-
cetare științifică, înțelegem că ea
poate fi dusă la bun sfîrșit numai
cu ajutorul experimentului, prin a-
plicarea și verificarea în practică a
diferite variante de programe.
La fel stau lucrurile și în ceea ce
privește metodele și formele de or-
ganizare a predării. Aplicarea meto-
delor audio-vizuale, a instrucției
programate, înnoirea metodelor tra-
diționale nu sînt probleme care să
se poată rezolva „grosso modo", în
afara unei studieri temeinice a pro-
cesului de învățămînt. De exemplu,
instrucția programată este privită
de mulți ca ceva dat, finit, oarecum
static, socotindu-se că este vorba
doar de simpla ei introducere în
procesul predării, pentru înlocuirea
unor metode învechite. Or, aici e
vorba în fond de o uriașă muncă de
cercetare pentru a se realiza pro-
gramări în care să se aplice atît
principiile didacticii existente, cît si
cele implicate de această nouă for-
mă de instrucție. Nivelul progra-
mării, aplicarea ei justă, îmbinarea
ei cu alte forme de muncă cu elevii
etc. sînt probleme care ne intere-
sează în mod deosebit, ele determi-
nînd, în ultimă instanță, eficiența
acestei metode. In ceea ce ne pri-
vește, considerăm că textele elabo-
rate pînă în prezent pentru instruc-
ția programată, atît peste hotare cit
și la noi, realizează doar parțial
principiile esențiale ale acestei me-
tode. Simpla alegere a răspunsului
corect din mai multe răspunsuri
date sau completarea unor cuvinte
în fraze este doar un început de
programare, poate cea mai simplă
formă a ei. Se impune, după păre-
rea noastră, realizarea unor forme
mai evoluate, care să solicite din
partea elevilor o activitate intensă
și creatoare, o pătrundere mai pro-
fundă în esența problemelor stu-
diate. Nu este vorba de a opune ins-
trucția programată experienței
cîștigate pînă acum în domeniul în-
vățămîntului, ci de a o concepe ca un
element al didacticii care se înscrie
pe linia perfecționării procesului de
învățămînt, a ridicării eficienței
sale. Cercetările în acest domeniu
sînt chemate ca, o dată cu elabora-
rea programelor, să determine con-
dițiile aplicării lor, îmbinarea lor cu
alte forme de muncă cu elevii.
Procesul de învățămînt este atît de
complex, încît introducerea unilate-
rală sau exclusivistă a unor metode,
procedee sau forme de organizare
nu poate asigura, prin ea însăși,
succese durabile. Numai bogăția și
varietatea acestora, îmbinarea lor
creatoare pot duce la realizarea
multiplelor sarcini ce se urmăresc
în cadrul procesului de învățămînt.
Considerăm că înnoirea metodelor
existente, ca și aplicarea unor me-
tode și procedee noi cer o cercetare
temeinică, în primul rînd o cerce-
tare experimentală, care să studieze
fenomenul pedagogic în esența, în
conținutul lui, în desfășurarea pro-
ceselor ce îl caracterizează, desco-
perind specificul legităților acestuia.
Numai în felul acesta știința didac-
ticii va putea da răspunsuri compe-
tente șl valabile la numeroasele
probleme pe care le pune în prezent
practica muncii școlare.
In condițiile actuale, deosebit de
prielnice pentru activitatea de cer-
cetare științifică, dezbaterea amplă
a problemelor, în strînsă legătură eu
practica procesului instructiv-edu-
cativ, va face ca didactica noastră să
înregistreze progrese din ce în ce
mai însemnate, situîndu-se la nive-
lul cerințelor și al posibilităților
prezente.
REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA i București. Plat* Srfntetl «r. 1. Telefon 17.60.20. Abonamentele ee fae le oficiile po»tale, factorii poftall «I le difuzor!! voluntari din nnltStlle de tnvSțJmlnt. Tiparul ! Combinatul Poliarafic Casa Sclnteit. Plata Sclntefl București.
40133