PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA I
Anul XVIII
Nr. 846
Vineri 15 aprilie
1966
4 pag. 25 bani
EDITATA Dl MINISTERUL INVATĂMINTUIUI Șl COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN iNVATAMlNT SI CULTURA
GAZETA
INVATAMINTULUI
Comunicatul
plenarei Comitetului
Central al Partidului
Comunist Român
In zilele de 12 și 13 aprilie a.c. au
avut loc lucrările Plenarei C.C. al
P.C.R. la care au participat membrii
ți membrii supleanti ai Comitetului
Central, membrii Comisiei Centrale
de Revizie și ai Colegiului Central
de Partid. Plenara a dezbătut urmă-
toarele probleme:
1.	— Creșterea efectivului, com-
poziția și structura organizatorică a
partidului (raportor tovarășul Vir-
gil Trofin).
2.	— Situația cadrelor din organe-
le și aparatul de partid și de stat în
anul 1965 (raportor tovarășul Ale-
xandru Drăghici).
3.	— îmbunătățirea activității or-
ganizației de pionieri (raportor tova-
rășul Leontc Răutu).
4.	— Modul de rezolvare a propu-
nerilor, sesizărilor și cererilor oame-
nilor muncii, adresate organelor de
partid și de stat (raportor tovarășul
Manea Mănescu).
5.	— Reorganizarea Institutului de
istorie a partidului.
La discuții au luat cuvintul tova-
rășii: Gheorghe Călin, loan Cîrcei,
Ion Savu, Valter Roman, losif Uglar,
Ștefan Bălan, Miu Dobrescu, Barbu
Zaharescu, Gheorghe Nicula, loan
Voina, Constantin Mindreanu, Miron
Nicolescu, Dumitru Balalia, Ștefan
Voicu, Gheorghe Roșu, Gheorghe Va-
silichi, Vasile Mîrza, Nicolae Vereș,
Constantin Pîrvulescu, Janos Fa-
zekas, Vasile Potop, Petru Enache,
Adalbert Crișan, Constantin Dăscă-
lescu, Ludovic Fazekas, Adam Leica,
Cornel Onescu, Constantin Drăgan.
Dezbaterile au relevat succesele
importante obținute în creșterea rîn-
durilor partidului, întărirea sa poli-
tică și organizatorică, promovarea,
educarea și formarea cadrelor, mun-
ca politică desfășurată în masele largi
ale poporului.
Aprobînd propunerile Comitetului
Executiv al Comitetului Central în
problemele discutate, vorbitorii au
subliniat că aplicarea lor va duce la
continua întărire a partidului, a ro-
lului său conducător în întreaga via-
ță socială, Ia îmbunătățirea activită-
ții de formare a tinerei generații, la
dezvoltarea democrației socialiste în
patria noastră.
Plenara a adoptat în unanimitate
hotărîri corespunzătoare în toate pro-
blemele discutate.
1.	— In legătură cu efectivul, com-
poziția și structura organizatorică a
partidului plenara a constatat că în
cursul anului 1965 rîndurile partidu-
lui au crescut cu peste 140 000 de
membri. La 31 decembrie 1965, Parti-
dul Comunist Român număra
1 518 000 de membri. După ocupația
actuală, în rîndurile partidului sînt
peste 600 000 muncitori (39,6 Ia sută),
peste 480 000 țărani (31,8 la sută),
peste 330 000 intelectuali și funcțio-
nari (22 la sută). Repartizarea comu-
niștilor în diferitele ramuri ale eco-
nomiei și culturii, în toate domeniile
de activitate socială este corespunză-
toare; a sporit simțitor numărul
membrilor de partid cu studii medii
și superioare; compoziția națională a
partidului reflectă în mod corespun-
zător compoziția națională a popu-
lației țării.
Ca urmare a întăririi rîndurilor
partidului, au crescut rolul conducă-
tor al organizațiilor de partid, com-
petența lor în rezolvarea sarcinilor
complexe ale noii etape de dezvol-
tare a țării, a sporit capacitatea lor
de organizare și mobilizare a mase-
lor.
Plenara a subliniat necesitatea ca
și pe viitor să fie primiți în partid
cei mai conștienți și înaintați mun-
citori, țărani și intelectuali, care se
disting în lupta pentru înfăptuirea
politicii partidului și a statului, se
bucură de prestigiu și autoritate în
rîndul maselor: o deosebită atenție va
trebui acordată profilului politic-mo-
ral al celor ce solicită primirea în
partid, modului în care își duc la în-
deplinire sarcinile profesionale.
Plenara consideră că una din pre-
ocupările centrale ale comitetelor și
organizațiilor de partid trebuie să fie
munca perseverentă pentru educarea
partinică, pentru continua ridicare a
nivelului de pregătire politico-ideolo-
gică și culturală a membrilor de
partid.
2.	— Plenara C.C. al P.C.R. a apre-
ciat pozitiv munca depusă de către
organele de partid, de stat, de con-
ducerile organizațiilor de masă, eco-
nomice și social-culturale în dome-
niul pregătirii, selecționării și pro-
movării cadrelor, cît și rezultatele
obținute in ridicarea nivelului de
pregătire, îmbogățirea experienței și
competenței lor.
Plenara a subliniat necesitatea de
a se desfășura și în viitor o muncă
sistematică și de perspectivă cu ca-
drele. Principalul criteriu de promo-
vare în diferite munci de răspundere
trebuie să fie calitățile politice, pro-
fesionale și morale ale oamenilor, re-
zultatele practice obținute în muncă,
contribuția adusă la înfăptuirea hotă-
rîrilor partidului și guvernului la
opera de construire a socialismului în
patria noastră.
O atenție sporită trebuie acordată
îmbogățirii cunoștințelor politico-
ideologice, economice, organizatorice
și de cultură generală ale activiști-
lor de partid, sprijinirii îndeaproape
a cadrelor tinere pentru formarea lor
ca activiști cu o temeinică pregătire,
devotați trup și suflet poporului, cau-
zei socialismului. Este necesar să se
promoveze un număr mai mare de
femei în funcții de răspundere pe li-
nie de partid, de stat și în organi-
zațiile de masă și obștești.
Plenara a atras atenția ministere-
lor, organizațiilor și instituțiilor cen-
trale asupra necesității de a îmbună-
tăți munca cu cadrele, de a asigura
o mai bună folosire a specialiștilor,
perfecționarea continuă a calificării
lor, încadrarea fiecărui sector de ac-
tivitate cu oameni competenti, bine
pregătiți profesional și politic.
Plenara a subliniat din nou înda-
torirea comitetelor și organizațiilor
de partid de a manifesta grijă și a-
tenție tovărășească față de cadrele cu
activitate îndelungată în mișcarea re-
voluționară, care, datorită vîrstei și
sănătății, nu mai pot desfășura mun-
că permanentă, de a asigura folosirea,
pe măsura posibilităților, a expe-
rienței lor.
3.	— Luînd în discuție activitatea
organizației de pionieri, Comitetul
Central al partidului a apreciat po-
zitiv faptul că ea cuprinde în pre-
zent peste 70 la sută din numărul
copiilor în vîrstă de 9—14 ani și adu-
ce, alături de familie și școală, o con-
tribuție prețioasă la educarea elevi-
lor, întărirea disciplinei școlare și or-
ganizarea activităților extrașcolare.
Pentru îmbunătățirea conținutului
activității pionierești, desfășurarea a-
cesteia în forme și metode specifice
vîrstei, creșterea continuă a aportu-
lui ei la munca de educare și for-
mare multilaterală a elevilor, ple-
nara a hotărît ca organizația de pio-
nieri din Republica Socialistă Româ-
nia să aibă organe de conducere pro-
prii, care să lucreze sub îndrumarea
nemijlocită a organelor de partid. în
îndrumarea activității pionierești tre-
buie să crească rolul școlii, al cadre-
lor didactice, care poartă răspunde-
rea principală pentru întregul pro-
ces instructiv-educativ și posedă ex-
periența, pregătirea pedagogică și
metodică necesare.
Pe plan republican, se va consti-
tui Consiliul Național al Organizației
de Pionieri, iar la nivelul regiunilor,
raioanelor, orașelor și școlilor — con-
silii ale organizației de pionieri, al-
cătuite din învățători, profesori, oa-
meni de știință, cultură și artă, spe-
cialiști din diferite domenii de acti-
vitate, reprezentanți ai organelor Mi-
nisterului învățămîntului, Uniunii
Tineretului Comunist, Comitetului de
Stat pentru Cultură și Artă, Uniunii
de Cultură Fizică și Sport. Se va
elabora un nou regulament al orga-
nizației de pionieri din țara noastră.
Măsurile de îmbunătățire a activi-
tății organizației de pionieri vor fi
supuse, în vederea definitivării, unei
largi dezbateri. Ia care vor lua parte
cadre didactice, activiști de partid și
U.T.C., oameni de știință, artă și cul-
tură, părinți.
4.	— Analizînd modul de rezol-
vare a propunerilor, cererilor și se-
sizărilor, plenara a constatat că oa-
menii muncii se adresează cu deplină
încredere organelor de partid și de
stat cu diferite probleme de interes
general, obștesc și personal. In cursul
anului 1965 s-au adresat organelor de
partid și de stat din întreaga țară
aproape un milion de cetățeni. Aceas-
ta a constituit un sprijin prețios în
activitatea organelor de partid și de
stat pentru mai buna organizare a
muncii, cunoașterea și înlăturarea
unor încălcări ale legalității și disci-
plinei de stat.
Subliniind necesitatea unei griji
sporite pentru soluționarea proble-
melor ridicate în scrisori și audiențe,
plenara a stabilit măsuri menite să
asigure o rezolvare mai operativă a
cererilor, reclamațiilor, sesizărilor și
propunerilor, o mai bună organizare
a audiențelor Ia organele de partid
și de stat, centrale și locale. Este ne-
cesar ca toți conducătorii organelor
de partid, de stat, economice și obș-
tești să stabilească zile și ore de pri-
mire în audiență a cetățenilor.
Plenara a relevat obligațiile pre-
sei centrale și locale de a acorda a-
tenție sporită scrisorilor primite de
la cetățeni, de a sesiza organele de
partid și de stat asupra problemelor
ridicate și de a analiza felul în care
se rezolvă petițiile cetățenilor, luînd
atitudine împotriva manifestărilor de
birocratism, superficialitate și lipsă
de răspundere.
Organele și organizațiile de partid
au sarcina de a controla și îndruma
sistematic activitatea care se desfă-
șoară în legătură cu cererile, sesiză-
rile și scrisorile oamenilor muncii.
5.	— Plenara a hotărît transfor-
marea Institutului de istorie a parti-
dului în Institut de studii istorice și
social-politice de pe lîngă C.C. al
P.C.R., care se va ocupa de urmă-
toarele domenii de cercetare științi-
fică: istoria partidului, a mișcării
muncitorești și a luptelor de elibe-
rare socială și națională din țara
noastră, problemele privind făurirea
și dezvoltarea orînduirii noastre so-
cialiste, istoria mișcării comuniste si
muncitorești internaționale, a mișcă-
rii de eliberare națională, problemele
de istorie politică, social-economică.
curentele de idei din epoca modernă
și contemporană, precum și proble-
mele teoretice și metodologice ale
cercetării istorice în legătura lor cu
celelalte științe sociale.
6.	—■' Plenara a aprobat măsurile
luate de Comitetul Executiv al C.C.
al P.C.R. pentru ridicarea unor sanc-
țiuni de partid și a anulat unele hotă-
rîri referitoare la sancționarea unor
membri de partid.
In încheierea lucrărilor plenarei
Comitetului Central a luat cuvintul
tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar
general al C.C. al P.C.R., care a su-
bliniat sarcinile fundamentale ale
partidului în domeniile de activitate
analizate, precum și măsurile ce ur-
mează a fi luate de organele și or-
ganizațiile de partid pentru aplicarea
in viață a hotăririlor adoptate.
PROIECTELE DEVIN FAPTE
,.Industria chimică se va dezvolta și in 1966 intr-un ritm
înalt, creșterea prevăzută fiind de aproape 22 la sută".
(Din Darea de seamă asupra înfăptuirii planului
de stat pe anul 1965 ji cu privire la planul de stat
pe anul 1966).
Combinatul chimic din Craiova, gigant al industriei
noastre socialiste, constituie unul dintre obiectivele
economice însemnate ce vor fi date în funcțiune în
primii ani ai cincinalului 1966—1970.
Din cele 12 unități cu producție distinctă pe care le
va reuni Combinatul chimic de pe malul Jiului au și
intrat în funcțiune de curînd fabricile de oxigen, de
azot, de amoniac, instalația de acid azotic și fabrica de
azotat de amoniu. Colectivul de muncitori, tehnicieni
și ingineri ai Combinatului se străduiește ca, îndepli-
nind sarcinile trasate în documentele Congresului al
IX-leâ al P.C.R., să atingă în cel mai scurt timp indi-
catorii tehnici și economici stabiliți.
în același timp, în sălile, laboratoarele și atelierele
modern utilate ale Centrului școlar profesional și
tehnic care funcționează pe lîngă Combinatul chimic
Craiova se formează sute de tineri — schimbul de
mîine al acestui complex automatizat de fabrici.
Viitorii muncitori de înaltă calificare și tehnicieni își
îmbogățesc continuu cunoștințele de specialitate, parti-
cipînd la procesele de producție de înaltă tehnicitate
realizate la instalațiile recent date în funcțiune.
în fotografia pe care o prezentăm : moderna insta-
lație a fabricii de acetilenă.
Didactica — domeniu de creație
Perspective optimiste
Didactica, privită ca un domeniu
al cercetării științifice, ca teorie a
învățămîntului și educației intelec-
tuale, studiază legile care stau la
baza procesului de învățămînt. Ca
domeniu de activitate practică, ea
urmărește, pe baza principiilor teo-
retice, rezolvarea științifică a pro-
blemelor pe care le ridică activita-
tea de instruire și educație intelec-
tuală a omului. în ambele ei ipostaze
—- pentru că distincția de mai sus
este mai mult teoretică, domeniul
didacticii fiind unic — didactica
permite manifestarea talentului, a
spiritului creator al personalității
pedagogului atunci cînd acesta își
pune toate facultățile intelectuale,
toate înclinațiile și aptitudinile în
serviciul îmbogățirii și perfecționă-
rii muncii sale.
Creația în domeniul didacticii se
manifestă cel puțin în două direcții
— prin aplicarea creatoare a unor
principii, metode etc. cunoscute și
prin descoperirea și introducerea
unor elemente noi în procesul acti-
vității. în primul sens, nota de crea-
ție este un atribut permanent al ac-
tivității didactice, este un protest
împotriva șablonului și a rutinei,
protest izvorît din pasiunea pentru
muncă, din năzuința puternică de a
aplica într-un fel nou lucrurile cu-
noscute și de a ridica necontenit ca-
litatea muncii. în cel de-al doilea,
creația reprezintă rodul unor cău-
tări înfrigurate, al unor meditații
îndelungate și al unor străduințe
susținute' de a reconsidera, de a re-
împrospăta necontenit conținutul și
tehnica muncii. Ea poate fi atît
rezultatul unor cercetări speciale,
cît și rezultatul generalizării expe-
rienței pozitive, iar obiectivele sale,
impuse de nevoile societății contem-
porane, se pot -referi 'a toate aspec-
tele procesului de învățămînt, înce-
pînd cu însușirea unui volum sporit
de cunoștințe și terminînd cu dez
voltarea unei puternice motivații
care să stea la baza învățării.
Creația în domeniul didacticii nu
se materializează atît de ușor ca în
alte sectoare de muncă ; ea are ade-
seori caracterul unei ,.re-creații“. al
unei sinteze sau al unei restructu-
rări a unui conținut deja cunoscut.
(Este cazul unor concepții care pun
pe primul plan un anumit element
al didacticii sau al unor metode
care se îmbogățesc cu noi procedee
sau se combină ingenios cu altele).
O problemă care mobilizează a-
tenția și interesul cercetătorilor din
multe părți ale lumii o constituie
necesitatea reexaminării conținutu-
lui învățămîntului. Studiile între-
prinse în această direcție (elabora-
rea planurilor de învățămînt, modi-
ficarea programelor etc.) susțin ideea
că, pentru a putea răspunde unor
cerințe atît de mari și de variate ca
acelea pe care le ridică școala pre-
zentului și mai ales aceea a viito-
rului, această reexaminare se cere
întreprinsă pe mai multe planuri și
în strînsă legătură cu toate celelalte
probleme ale învățămîntului (orga-
nizare, structură, metode etc). Revi-
zuirea se va face pornind de Ia ce-
rințele fundamentale ale școlii con-
temporane, în așa fel încît ea să ducă
la accentuarea structurii logice a
fiecărui obiect de învățămînt, la se-
lecționarea și dozarea justă a volu-
mului de cunoștințe, priceperi și de-
prinderi ce trebuie însușite de elevi
(eliminarea supraîncărcării), la in-
tensificarea caracterului formati»
al conținutului și la întărirea core-
lației dintre diferitele obiecte de în-
vățămînt care concură la dezvolta-
rea armonioasă multilaterală a per-
sonalității elevilor. Schimbarea ac-
centului de pe informativ pe forma-
tiv sau echilibrarea mai justă a a-
cestor două trăsături ale învățămîn-
tului trebuie să permită sporirea in-
fluenței pozitive exercitată de fie-
care obiect de învățămînt asupra
dezvoltării tuturor funcțiilor psihice
ale copilului.
Introducerea în metodicile specia-
le, și experimentarea cu rezultate
pozitive a unor metode, a unor pro-
cedee . și forme de organizare noi a-
duce o înnoire a predării diferitelor
discipline și tinde în permanență la
ameliorarea procesului de însușire a
cunoștințelor, precum și la formarea
deprinderilor de activitate intelec-
tuală independentă. Dezvoltarea
metodicilor de specialitate, îmbogă-
țirea conținutului lor cu noi prin-
cipii și metode au creat condiții fa-
vorabile generalizării experienței
pozitive sub forma unor principii și
legi mai cuprinzătoare ale didacti-
cii generale și cucerirea unor noi
trepte în domeniul teoriei instruc-
ției și al educației intelectuale. A-
ceastă generalizare presupune pre-
lucrarea datelor noi acumulate de
către diferitele metodici, abstrage-
rea elementelor generale și inclu-
derea lor în conținutul didacticii ge-
nerale sub forma unor noi teze.
Noile principii și norme generale
vor fi preluate apoi de către fie-
care metodică in parte și aplicate la
specificul obiectului respectiv. în
felul acesta se vor dezvolta și ra-
porturile dialectice dintre didactică
și metodică, în sensul creșterii in-
fluenței pozitive reciproce dintre
cele două discipline : metodicile spe-
ciale oferă material concret pentru
generalizări, iar tezele și generali-
zările obținute sint aplicate la rîn-
dul lor în scopul perfecționării me-
todicilor speciale.
Problema cea mai importantă,
însă, căreia didactica zilelor noastre
trebuie să-i găsească o soluție cores-
punzătoare este aceea a activizării
elevilor, a antrenării lor mai intense
in procesul de invățămint. Stimula-
rea participării elevilor la pro-
cesul de însușire a cunoștințelor și
de formare a priceperilor și deprin-
derilor lor intelectuale reprezintă o
sarcină a școlii timpului nostru, care
nu suferă aminare.
Problema aceasta apare cu atît
mai importantă și mai urgentă cu
cit se pare că este singura soluție
acceptabilă și realizabilă în condi-
țiile actuale, în care prelungirea
duratei învățămîntului nu poate de-
păși anumite limite, iar mijloacele
tehnice moderne nu fac decît să
completeze metodele tradiționale
sau să. le sporească eficiența. Numai
venind în ajutorul elevilor și trans-
formîndu-i în factori activi ai pro-
priei lor dezvoltări și desăvîrșiri
școala contemporană poate ieși din
actualul impas, iar această sarcină
revine in cea mai mare parte di-
dacticii moderne.
Se. simte tot mai mult'nevoia de
a face apel la elev, de a-i dezvolta
Conf. unlv. DUMITRU SALADE
(Continuare în pag. a 2-a)
La cercul micilor crescători de albine de la Palatul pionierilor
Teme —și metode
de tratare
Problemele încheierii anului școlar
în dezbaterea
adunărilor sindicale trimestriale
în organizațiile sindicale din școli
se desfășoară în prezent adunările
sindicale trimestriale, prilej deose-
bit de binevenit pentru a examina
modalitățile de muncă în etapa vii-
toare. în cadrul acestor aduft^ri
membrii de sindicat Se opresc pe
larg asupra sarcinilor care revin or-
ganizațiilor sindicale în sprijinirea
activității profesionale, în desfășu-
rarea cu succes a muncii din etapa
finală a anului școlar.
„Birourile grupelor sindicale din
școlile timișorene — ne-a spus tov.
FLOREA PIROI. președintele comi-
tetului sindicatului învățămînt din
orașul Timișoara—au fost îndrumate
ca, pornind de la problemele curente
existente în școli la sfîrșitul celui de
al doilea trimestru, să sublinieze, în
dările de seamă prezentate în fața
adunărilor sindicale, și direcțiile în
care urmează să fie orientată activi-
tatea sindicală, astfel încît ea să
însemne un sprijin concret în în-
cheierea cu succes a anului școlar.
Din felul cum s-au desfășurat pînă
acum adunările sindicale trimestri-
ale apare limpede că ele vor consti-
tui un sprijin eficient pentru mai
buna organizare și desfășurare a
muncii profesionale în perioada
care urmează. La adunarea sindi-
cală trimestrială de la Liceul nr. 7,
de pildă, și în darea de seamă pre-
zentată de biroul grupei sindicale,
ca și în discuții s-a vorbit despre
necesitatea de a se asigura condiții
ca tofi profesorii să realizeze parcur-
gerea integrală a materiei prevăzute
în programe, ca și despre măsurile
ce pot fi luate de sindicat pentru
buna desfășurare a recapitulării fi-
nale (asigurarea bibliografiei de
specialitate, înlăturarea supraîncăr-
cării cu sarcini a unor cadre didac-
tice etc.). La adunările sindicale tri-
mestriale de la liceele nr. 1 și nr. 6
au fost dezbătute probleme privind
sporirea eficientei fiecărei lecții din
etapa finală. în acest scop s-au pre-
văzut, printre altele, măsuri menite
să sprijine conducerea școlii în asi-
gurarea unei mai judicioase folosiri
a laboratoarelor și materialului di-
dactic.
Astfel de probleme s-au ridicat în
toate adunările care au avut loc
pînă acum. Fără a se mulțumi cu
simpla trecere în revistă a realizări-
lor obținute în etapa precedentă,
adunările sindicale și-au îndreptat
cu precădere atenția asupra unor
soluții menite să răspundă proble
melor importante ale muncii mem-
brilor de sindicat. Una din aceste
probleme, în legătură cu care s-au
făcut numeroase propuneri concrete,
se referă la îmbunătățirea documen-
tării în domeniul specialității și al
pedagogiei. Comitetul sindicatului a
și luat unele măsuri pentru tradu-
cerea în viață a propunerilor făcute.
Astfel, la biblioteca aflată la sediul
comitetului se va organiza un stand
special cuprinzînd toate materialele
necesare profesorilor în legătură cu
organizarea recapitulării finale, cu
pregătirea examenelor ș.a.m.d. De
asemenea, s-au alcătuit și vor fi di-
fuzate în toate școlile liste bibliogra-
fice care se referă la aceste proble-
me. Comitetul sindicatului va orga-
niza, în viitoarele săptămîni, un ci-
clu de expunerl-consultații legate
de etapa încheierii anului școlar. La
rîndul lor, birourile grupelor sindi-
cale în care s-au ținut adunările
sindicale trimestriale au inițiat, la
propunerea membrilor de sindicat,
informări săptămînale asupra ul-
timelor lucrări și articole privitoare
la recapitularea materiei".
„Și în orașul Sibiu — ne-a snus
tovarășul ALEXANDRU VOICU,
președintele comitetului sindica-
tului învățmăînt din acest oraș
— adunările sindicale trimes-
triale au dezbătut probleme pri-
vind încheierea cu succes a anu-
lui școlar. Pe lîngă problemele le-
gate de documentarea cadrelor di-
dactice. în adunările care au avut
loc pînă acum s-au ridicat probleme
privind asigurarea timpului necesar
acestora în perioada de vîrf a mun-
cii didactice. Dîndu-se urmare pro-
punerilor făcute în adunări, se exa-
minează acum în școli, cu colabo-
rarea direcției și sub îndrumarea
organizațiilor de bază, sarcinile ex-
traprofesionale ale cadrelor didac-
tice, pentru a se înlătura cazurile de
supraîncărcare.
O problemă asupra căreia s-a in-
sistat în adunările sindicale trimes-
triale o constituie și asistența peda-
gogică ce urmează a fi asigurată ti-
nerelor cadre didactice. In acest scop
s-au făcut propuneri concrete pri-
vind în primul rînd activitatea comi-
siilor metodice. Tinerele cadre vor fi
sprijinite și individual de învățătorii
și profesorii cu experiență îndelun-
gată, în special în legătură cu meto-
dica lecțiilor de recapitulare finală".
Tovarășul NICOLAE ȘTEFĂNES-
CU, președintele comitetului sindica-
tului învățămînt din orașul Ploiești,
ne-a relatat că dezbaterile adunărilor
sindicale trimestriale din școlile aces-
tui oraș au avut un caracter deose-
bit de viu. „Nota aceasta — ne-a
spus tov. Ștefănescu — a fost asi-
gurată de buna lor pregătire, în spe-
cial de conținutul dărilor de seamă.
Preocupîndu-se de preîntîmpinarea
neajunsurilor ce s-ar putea ivi în
ultimul trimestru, adunările s-au
oprit, între altele, și asupra unor
măsuri menite să combată lipsurile
de la ore. S-au făcut, pe această li-
nie, propuneri în legătură cu preve-
nirea îmbolnăvirilor prin dozarea
judicioasă a muncii în etapa finală,
etapă care impune multiple solici-
tări. O mai mare grijă se va acorda
creării în școli a unui climat cît mai
adecvat unei munci rodnice, înce-
pînd cu curățenia, aerisirea claselor,
a laboratoarelor și sălilor de lucru
și sfîrșind cu atmosfera de colegiali-
tate din cancelariile profesorale".
„Pentru ca adunările sindicale tri-
mestriale să ducă la ridicarea nive-
lului întregii munci, este necesar să
fie urmate de măsuri concrete—ne-a
spus tov. CONSTANTIN ILIOAIA,
președintele comitetului sindicatului
învățămînt din orașul Fălticeni. De
aceea, comitetul sindicatului nostru
examinează cu atenție propunerile
și sugestiile pe care le fac în adunări
membrii de sindicat. Pe baza lor,
vom ajuta birourile grupelor sindi-
cale să-și întocmească planul de
activitate pentru etapa care urmea-
ză, căutînd apoi să sprijinim orga-
nizarea acțiunilor incluse în plan.
Comitetul sindicatului învățămînt
din orașul Fălticeni este convins că,
în etapa finală a acestui an școlar,
organizațiile sindicale vor aduce un
sprijin 'eficient atît muncii fiecărui
membru de sindicat cît și conduce-
rilor de școli".
C. R.
Pentru a realiza și la orele de di-
rigenție o unitate tematică șl, mai
ales, pentru a discuta problemele
educative sub toate aspectele lor,
obișnuiesc sfi-mi fixez teme princi-
pale pe care le urmăresc mal multe
ore la rînd. Într-Rdevăr, socotesc Ct
o problemă morală, de exemplu, nu
poate fi discutată într-o singură oră.
Cele discutate astfel nu au nici o
eficacitate, nu pot convinge puternic,
durabil, de multe ori nici măcar nu
se rețin, nu rămîn în memorie.
Temele mart pe care le discut cu
elevii mei sînt legate de obicei de
educația patriotică, de orientarea
în alegerea unei profesiuni, de edu-
cația morală, de educația estetică,
de comportarea civilizată etc,
în clasa a X-a. de pildă, am dis-
cutat în mai multe ore probleme
legate de educația estetică. Ne-am
referit la sensul și necesitatea edu-
cației estetice, la frumosul în na-
tură, la frumosul în viața socială
și cotidiană, la frumosul în litera-
tură. în muzică, în artele plastice,
în dans și sport. Pentru a da o
idee asupra modului cum au fost
orientate discuțiile voi indica aici
ideile principale urmărite in ora
în care s-a discutat despre artele
plastice : a) Locul și rolul artelor
plastice în istoria culturii : b) Este
necesară o pregătire specială pen-
tru a înțelege o operă de artă plas-
tică 9 c) Cum se poate realiz a-
ceastă pregătire ? ; d) Care trebuie
să fie rezultatele ? întreaga discu-
ție despre frumos, pe lîngă că a
contribuit la îmbogățirea culturii
generale a elevilor, a dezvoltat po-
sibilitățile lor de a înțelege frumu-
sețea lumii pe care o construim,
le-a arătat că trebuie să caute
bucurii de preț, înalte, nu ieftine
și vulgare, i-a educat în spiritul
intoleranței față de ceea ce este
urît în viața socială și în viața
particulară, i-a convins că educația
estetică este o necesitate pentiru
omul societății socialiste. Rezulta-
tul acestor discuții l-am constatat
cu bucurie ulterior, cînd am cons-
tatat că un mare număr de elevi
au văzut toate expozițiile deschise
în sălile Capitalei, că unii fuseseră
de două și trei ori la ele și citise-
ră mult din ceea ce se scrisese în re-
viste și gazete asupra lor. Și mai
ales, m-a impresionat vocabularul
lor, originalitatea ideilor, profun-
zimea impresiilor, cu totul altele
decît cu un an în urmă. Oare re-
zultatele ar fi fost aceleași dacă
am fi discutat probleme de educa-
ție estetică timp de o oră ?.
Fixarea unor teme mari nu în-
seamnă că. toate cele 10-15 ore de
dirigenție dintr-un trimestru trebu-
ie destinate unei singure teme. In-
clud în tematică și ore de analiză
a muncii, și ore pentru discutarea
unor probleme concrete pe care le
Perspective
optimiste
(Urmare din par/, l-a)
inițiativa și spiritul de independen-
ță, de a-i stimula la maximum ca-
pacitățile și. aptitudinile și de a-1
ajuta să acumuleze prin activitatea
proprie cultura generală și de spe-
cialitate necesară încadrării lui în
societate.
Valorificarea tuturor rezervelor
existente în școală și folosirea în-
tregii capacități de muncă a elevi-
lor trebuie să facă obiectul unor
cercetări pedagogice neîntîrziate. A-
ceasta cere, pe de o parte, stabili-
rea unei concordanțe între cerin-
țele școlii (societății) actuale și ca-
pacitatea de asimilare a elevilor,
iar pe de alta, găsirea unor meto-
de și procedee care să permită ele-
vilor atingerea în anii de școlari-
tate a unui nivel intelectual cît mai
ridicat, pe măsura capacității lor
integrale și reale.
Un asemenea obiectiv poate fi
atins numai prin includerea rezul-
tatelor altor științe în conținutul
didacticii (psihologia pedagogică, ci-
bernetica, logica matematică etc.) și
prin lărgirea formelor de muncă in-
dependentă a elevilor. Atingerea a-
cestui țel presupune o atitudine ino-
vatoare în toate compartimentele di-
dacticii (principii, metode, forme
de organizare etc.) și inițierea unor
cercetări fundamentale și aplicati-
ve mai curajoase atît de către cei
care lucrează în școli, cît și de că-
tre cercetătorii științifici.
Inspirate din nevoile reale ale
școlii și sprijinite pe un sever apa-
rat științific, cercetările pedagogice
complexe pot aduce soluții noi unor
probleme fundamentale ale activi-
tății instructiv-educative.
Incorporarea rezultatelor unor
cercetări din alte domenii în con-
ținutul didacticii obligă la reformu-
larea unor principii și norme, la
revizuirea unor teze ale pedagogiei
clasice și scurtează drumul spre cu-
noașterea legității proceselor pe
care vrem să le realizăm în dome-
niul instrucției și educației intelec-
tuale.
Extinderea formelor de muncă
independentă a elevilor și sprijini-
rea procesului de învățămînt într-o
mai largă măsură pe activități for-
mative cum sînt munca în biblio-
teci, documentarea pe bază de fișe,
cercetări independente, întocmirea
unor dări de seamă, referate, com-
puneri etc. și folosirea mijloacelor
tehnice moderne (benzi magnetice,
discuri, filme etc.) în scopul ridică-
rii nivelului de pregătire reprezin-
tă o contribuție dintre cele mai im-
portante la rezolvarea sarcinilor
despre care este vorba. Căutarea u-
nor metode și forme de activitate
care să asigure însușirea conștientă
și temeinică a cunoștințelor, para-
lel cu dezvoltarea capacităților in-
telectuale ale elevilor, precum și
formarea priceperilor și deprinderi-
lor lor de muncă independentă sînt
scoate la iveală pe parcurs viața
clasei
în ceea c« privește metodele de
tratare a acestor teme, caut ca ele
să fie cît mai variate. Gama posi-
bilităților este extrem de largă. La
unele teme se pot purta discuții
cu elevii, bineînțeles conduse de di-
riginte. Alte teme se pot trata prin
prezentarea vieții unei mari perso-
nalități, exemplu convingător pen-
tru trăsătura de caracter sau însu-
șirea morală pe care o ilustrăm, O
discuție abstractă despre dragostea
de oameni, despre jertfa făcută în
slujba unui ideal înalt poate apă-
rea elevilor ca artificială, necon-
vingătoare. Dar prezentarea vieții
unor mari eroi, a unor mari savanți
sau artiști poate convinge mai mult
decît cea mai savantă dizertațle.
Și ce bogat cîștig spiritual poate
avea un tînăr din cunoașterea unor
astfel de vieți ! O altă metodă de
tratare a unei teme poate fi lectu-
ra — o lectură bine aleasă, care
să se adreseze și intelectului, să
comunice elevilor cunoștințe, idei,
dar să influențeze și sentimentele
lor. Alteori se pot organiza excursii,
vizite la o expoziție, audierea unui
concert, vizionarea unui spectacol.
în unele cazuri este indicat și ca
dirigintele însuși să vorbească ele-
vilor, chiar ora întreagă. S-a spus
adeseori că ora de dirigenție nu
trebuie să se transforme înta-o lec-
ție. Desigur că nu, dacă luăm ter-
menul în accepția lui cea mai stric-
tă. Dar există lecții și lecții. Se
presupune, și așa trebuie să fie, că
profesorul are o comoară a lui, o
comoară de cunoștințe, de senti-
mente, de experiență. Și dacă este
așa, în șirul tuturor orelor pe care
un diriginte le ține cu o serie de
elevi trebuie negreșit ca el să aibă
și posibilitatea de a le împărtăși
cît mai mult din tot ce știe, din
tot ce ar fi vrut el însuși să știe
cînd avea vîrsta lor.
O astfel de lecție nu mai este o
lecție ca toate celelalte, este o lec-
ție de viață, este lecția în cel mai
înalt sens al cuvîntului. Cine n-a
comunicat astfel cu clasa lui, cine
n-a simțit că are în față, măcar o
dată, un singur suflet strălucind în
zeci de perechi de ochi care îi
sorb cuvintele, cine n-a ajuns să
vorbească în șoaptă într-o clasă
plină, în care nimic nu mai mișcă
și în care propriul său glas sună
prea tare, acela n-a fost niciodată
diriginte. Și. mai ales, acela s-a
privat de una din cele mai mari
bucurii pe care le poate avea un
profesor : bucuria de a vedea gîri-
durile sale cele mai bune și idealu-
rile sale cele mai înalte preluate
de alte și mereu alte generații.
Prof. M. VA8ILESCU
domenii de cercetare menite să ri-
dice pe o treaptă superioară atît
principiile, cît și metodele și for-
mele de organizare ale didacticii
tradiționale. Descoperirea unor ase-
menea forme de activitate noi care
să solicite și mai susținut forțele
psihice ale elevilor și să le dezvol-
te inițiativa și stilul de muncă in-
dependentă pînă la nivelul cerințe-
lor vieții contemporane reprezintă,
la fel, unul din obiectivele cele mai
apropiate care trebuie cucerit în
domeniul didacticii.
Organizarea mai atentă a forme-
lor de activitate din afara clasei și
chiar din afara școlii ne obligă și
la o reconsiderare a lecției. Se cer
căutate și introduse mai numeroase
și mai variate forme de lucru în
cadrul lecției, valorificîndu-se toate
rezervele pe care le posedă. Trebuie
lărgit cadrul lecției, trebuie intro-
duse în ea, cu mai mult curaj, unele
elemente noi. Se impune să fie încu-
rajată inițiativa elevilor, iar capa-
citatea ior de lucru să fie folosită
mai din plin. Contradicția existen-
tă între sarcinile extrem de mari
care revin elevilor și insuficienta
folosire a capacității lor reale de
lucru se cere lichidată neînlirziat.
Unii pedagogi, ca Freinet de exem-
plu, merg pînă acolo încît propun
să se renunțe la manuale și lecții,
înlocuindu-le cu alte forme de mun-
că pentru a putea valorifica mai ju-
dicios capacitatea de lucru a elevi-
lor. O asemenea atitudine categori-
că arată cît de acut se pune pro-
blema înlăturării decalajului amin-
tit.
O asemenea reexaminare a pro-
blemelor didacticii cere fără îndo-
ială și găsirea unor forme organi-
zatorice corespunzătoare unei struc-
turi a învățămîntului care să fie
destul de elastică și de statornică în
același timp, astfel încît să permi-
tă introducerea sistematică a ele-
mentelor noi în conținutul învăță-
mîntului și să asigure pregătirea im-
pusă de nevoile tot mai mari ale
dezvoltării economiei și culturii so-
cialiste. Adaptarea conținutului în-
vățămîntului și a structurii sistemu-
lui de învățămînt cerințelor socie-
tății contemporane cere efortul a
numeroși cercetători — pedagogi,
psihologi, metodicieni. logicieni,
igieniști, sociologi.etc. Ținînd seama
de importanța unei asemenea pro-
bleme și de consecințele pozitive ale
rezolvării ei, acest efort merită să
fie făcut.
Cuprinderea tuturor acestor pro-
bleme, sintetizarea tuturor cuceriri-
lor recente din domeniul științelor
și adaptarea lor la necesitățile șco-
lii este o acțiune complexă, de du-
rată. Dar experiența pozitivă acu-
mulată de școala noastră, concep-
ția științifică pe care sînt așezate
cercetările pedagogice și practica
școlii socialiste, precum și entuzias-
mul cercetătorilor și al profesorilor
reprezintă premis.e sigure ale succe-
sului.
GRIJA PARTIDULUI PENTRU ÎNVĂȚĂMÎNT
îmbunătățirea continuă
a bazei didactico-materiale
Grija profundă și permanentă
a partidului pentru destinele
școlii românești se vădește atît
în felul cum sînt stabilite sar-
cinile ei principale de viitor,
menite să ducă la ridicarea con-
tinuă a nivelului de cultură al
întregului popor, cît ți în asigu-
rarea unor condiții materiale
mereu mai bune pentru desfă-
șurarea procesului instructlv-
educativ.
Printre, sarcinile de bază ale
planului economic pe anii 1966—
1970, Directivele Congresului al
IX-lea al P.C.R. înscriu, la punc-
tul 6. „dezvoltarea învățămîntu-
lui pentru formarea și perfec-
ționarea cadrelor de specialiști,
ridicarea nivelului de pregătire
profesională a muncitorilor și
cadrelor tehnice". In acest scop
se prevede extinderea și perfec-
ționarea diferitelor forme de în-
vățămînt, întărirea corespunză-
toare a bazei materiale a aces-
tora.
In perioada 1960—1965 s-au
construit 24 500 de săli de clasă
față de 15 000, cît era prevăzut.
In perioada 1966—1970, pentru
învățămîntul superior se va da în
folosință o capacitate de școlari-
zare însumînd circa 270 000 m.p.
Pentru învățămîntul profesional
și cel mediu de specialitate se
vor da în folosință circa 1000
de săli de clasă și circa 44 000
de locuri în internate. Cheltu-
ielile bugetare pentru învăță-
mînt în 1970 vor fi cu circa
30° o mai mari față de 1965.
Impresionanta desfășurare a
activității de construcție in do-
meniul învățămîntului a avut
drept coordonate de bază reali-
zarea clădirilor școlare la un
nivel mereu îmbunătățit din
punct de vedere funcțional și
arhitectonic, condiții pentru un
învățămînt științific modern.
Bazați pe experiența acumulată,
pe consultarea largă a oameni-
lor școlii și valorificînd cele mai
înaintate concepții tehnice exis-
tente pe plan mondial în acest
domeniu, proiectanții viitoarelor
construcții școlare au drept pre-
ocupare centrală în această pe-
rioadă ridicarea pe o nouă treap-
tă calitativă a bazei materiale
a învățămîntului.
O deosebită atenție acordă
documentele de partid dotării
școlilor cu material didactic
perfecționat, cu laboratoare și
mijloace tehnice audio-vizuale
moderne — factori de seamă în
pregătirea unui tineret capabil
să stăpînească științele și tehni-
ca contemporană, să le pună în
slujba desăvîrșirii construcției
socialiste. Pornind de la cerin-
țele mereu sporite ale dotării
școlilor cu mijloace tehnice au-
xiliare pentru desfășurarea pro-
cesului instructiv-educativ, pro- i
ducția I.M.D. — întreprindere
profilată în întregime în vede-
rea fabricării de material di-
dactic — este în continuă as-
censiune din punct de vedere
cantitativ și își îmbunătățește
mereu calitatea. A devenit un
factor comun al vieții școlare
predarea lecțiilor în laboratoare
dotate cu material didactic și
mijloace care permit ilustrarea
și prezentarea experimentală
a legilor și principiilor stu-
diate. De asemenea, pătrund
tot mai larg în școli — la
lecțiile de fizică sau chimie,
de istorie sau de literatură,
de geografie sau științe naturale,
de limbi străine sau de mu-
zică — filmul, discul, magneto-
fonul. Au început să acorde un
sprijin tot mai larg procesului
de învățămînt și o serie de pro-
grame radiodifuzate și televizate.
Deosesbit de valoroase sînt și
condițiile de studiu în învăță-
mîntul profesional și tehnic, ai
cărui elevi dispun, pe lîngă la-
boratoare, de cabinete școlare
pentru predarea disciplinelor de
specialitate și de ateliere dotate
cu mașini, utilaje și machete
care permit demonstrații la ni-
velul tehnicii moderne.
învățămîntul superior dispune
de laboratoare și săli de demons-
trații care oferă depline posibi-
lități pentru aprofundarea chiar
și a celor mai recente descope-
riri științifice contemporane.
Fotografiile alăturate înfăți-
șează cîteva crîmpeie din viața
învățămîntului nostru, eviden-
țiind deosebitele condiții materi-
ale de care dispune astăzi școa-
la românească.
în clișee, de sus în jos :
Vedere generală a unei
noi școli înălțate de curînd
în cartierul Giulești din
Capitală.
Laboratorul de chimie al
liceului construit recent in
M ar ghita, regiunea Cri-
șana.
Lucrări în laboratorul
de fizică al Grupului șco-
lar petrol din Ploiești.
In biblioteca Casei pio-
nierilor din Tîrgu-Jiu.
Sala de sport al Liceului
nr. 1 din Baia Mare.
PAGINA 2
PROGRAMELE
EXAMENULUI DE MATURITATE DIN SESIUNEA ANULUI 1966
Obiectele Ia care se va suspine examenul de maturitate în
anul 1966, conform ordinului Ministerului învățămîntului
nr. 146 din 1965, sînt următoarele:
Secția reală: literatura română — scris și oral; matematică
— scris și oral; fizică — oral; chimie — oral; istoria României
— oral; noțiuni de marxism.leninism — oral.
Secția umanistă : literatura română — scris și oral; o limbă
modernă (limba engleză, franceză, germană, rusă) sau limba la-
tină. la alegere — scris și oral; istoria României — oral; noți.
ani de marxism-leninism — oral; chimie — oral sau fizică —
oral, la alegere; biologie generală — oral.
Candidații de la școlile sau secțiile cu limbile de predare ale
naționalităților conlocuitoare — atît cei de la secția umanistă
cît și cei de la secția reală — vor da examen și la limba și lite-
ratura maternă — scris și oral.
Programele după care vor fi examinați candidații Ia toate ace-
ste obiecte sînt următoarele :
LITERATURA ROMÂNĂ
Din materia clasei a IX-a :
FORMAREA LIMBII ROMANE :
Teritoriul pe care s-au format po-
porul și limba română. Limba ro-
mână, limbă romanică. Caracterul
latin al limbii române. Elemente
autohtone. Influente exercitate asu-
pra limbii române.
CULTURA ȘI LITERATURA
ROMÂNĂ ÎN SEC. XIV—XVIII
începuturile istoriografiei în lim-
ba română (Gr. Ureche, Miron
Cestin în Moldova, Radu Popescu,
C. Cantacuzino în Muntenia). Prin-
cipalele idei care se desprind din
operele acestora.
ION NECULCE . Letopisețul Țării
Moldovei. O samă de cuvinte (pre-
zentare generală). Importanța acor-
dată de I. Neculce tradiției istorice
a poporului. Valoarea literară a le-
gendelor. Opera lui I. Neculce, izvor
de inspirație pentru scriitorii noștri.
DIMITRIE CANTEMIR . Scurtă
prezentare a vieții. Activitatea de
scriitor Descrierea Moldovei (pre-
zentare generală). Valoarea operei
sale științifice si literare. Patriotis-
mul și umanismul scriitorului.
Locui istoriografiei în dezvoltarea
culturii Și literaturii române. Idei
principale' în istoriografie : originea
romană a poporului român ; un’ta-
tea românilor ; ideea originii latine
a limbii .române ; patriotismul cro-
nicarilor. Contribuția cronicarilor la
dezvoltarea limbii literare.
CULTURA ȘI LITERATURA
ROMANA ÎN A DOUA JUMĂTATE
A SECOLULUI AL XVIII-lea
ȘI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI
AL XlX-lea, ÎN TRANSILVANIA,
ȚARA ROMANEASCA
ȘI MOLDOVA
Școala ardeleană. Cauzele apariției
Școlii ardelene, caracterul ei pro-
gresist. Activitatea lu> S. Micu, Gh.
Șincai, P. Maior, Ion Budai-Delea-
nu. Rolul Școlii ardelene în forma-
rea conștiinței naționale și in dez-
voltarea culturii românești.
ION BUDAI-DELEANU . Activi-
tatea literară, Țiganiada, operă de
critică la adresa feudalismului. Cîn-
tril X (fragmente). Valoarea literară
a operei.
Dezvoltarea literaturii în prima
jumătate a sec. al XlX-lea. Dez-
voltarea culturii naționale. Școala
(Gh. Lazăr și Gh. Asachi). Presa.
Teatrul. Literatura. Valorificarea
folclorului. Traduceri și adaptări
din literatura universală.
VASILE CÎRLOVA. Activitatea
literară. Marșul românilor. Rumurile
Tîrgoviștei (analiză literară).
ION ELIADE RADULESCU. Ac-
tivitatea culturală. Gramatica ro-
mânească. Prefața.
MIHAIL KOGĂLNICEANU. Ac-
tivitatea ca îndrumător al culturii
și literaturii. Dacia literară. Progra-
mul Daciei literare. Interesul pentru
studiul științific al istoriei.
NICOLAE BĂLCESCU. Viața și
activitatea. Românii sub Mihai-voie-
vod Viteazul — fragmente — (ana-
liză literară).
Locul lui N. Bălcescu în literatu-
ră. Valoarea artistică și patriotică
a operei.
GRIGORE ALEXANDRESCU. Ac-
tivitatea literară. Opera. Poezia pa-
triotică. Umbra lui Mircea Ia Co-
zia (analiză literară). Fabula. To-
porul și pădurea (analiză literară).
Importanța operei lui Gr. Alexan-
drescu pentru dezvoltarea literaturii
noastre.
COSTACHE NEGRUZZI. Activi-
tatea literară. Opera. Nuvela istori-
că. Alexandru Lăpușneanul (analiză
literară).
VASILE ALECSĂNDRI. Viața și
activitatea literară. Opera. Poezia.
Creații inspirate din poezia popu-
lară. Cîntic haiducesc (analiză lite-
rară). Evenimentele social-politice
reflectate în poezia Iui V. Alecsan-
dri. Peneș Curcanul (analiză lite-
rară).
Evocarea frumuseților naturii în
poezia luî V. Alecsandri. Pastelurile.
Oglindirea în pasteluri a frumuseții
priveliștilor țării și a dragostei poe-
tului fată de natură. Concertul în
luncă (analiză literară). Teatrul.
Despot-Vodă (analiză literară).
Locul operei lui V. Alecsandri în
dezvoltarea literaturii noastre. Acti-
vitatea literară multilaterală (paste-
luri, legende, poezii patriotice, ope-
re dramatice). Valorificarea tezau-
rului artistic al creației populare.
Contribuția scriitorilor din gene-
rația de la 1848 la dezvoltarea lite-
raturii. Trăsăturile generale ale li-
teraturii scriitorilor generației de la
1848.	---’
/ LITERATURA ROMÂNA
ÎN PERIOADA DE DUPĂ REVO-
LUȚIA DE LA 1848
NICOLAE FILIMON. Activitatea
literară. Ciocoii vechi și noi (anali-
ză literară). Valoarea literară a o-
perei.
ALEXANDRU ODOBESCU. Ac-
tivitatea literară. Interesul pentru
evocarea trecutului istoric (Mihnea
Vodă cel Rău și Doamna Chiajna).
Mihnea Vodă cel Rău (analiză lite-
rară)..
Contribuția lui Al. Odcbescu la
dezvoltarea limbii literare și a lite-
raturii.
BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU_
Activitatea literară. Răzvan și
Vidra (analiză literară). Locul lui B.
P. Hașdeu în dezvoltarea culturii
noastre. Contribuția scriitorului la
studiul istoriei și în domeniul filo-
logiei. Prețuirea limbii și creației
artistice a poporului. Concepția
înaintată asupra formării și dezvol-
tării limbii literare. (Etymologicum
Magnum Romaniae, Cuvente din bă-
trîni).
Din materia clasei a X-a :
LITERATURA ROMÂNA
ÎN PERIOADA 1870—1916
Presa muncitorească (Lucrătorul
român. Socialistul, Contemporanul,
Munca. România muncitoare). Re-
viste literare : Convorbiri literare,
Vieața. Semănătorul. Viata româ-
nească, Facla, Familia. Tribuna.
Dezvoltarea literaturii.
Societatea Junimea și revista Con-
vorbiri literare. Activitatea de critic
literar a lui Titu Maiorescu.
MIHAI EMINESCU. Viața și ac-
tivitatea literară.
Opera. Concepția lui Eminescu
despre poezie. Epigonii (analiză lite-
rară).
Poezia de revoltă și critică socia-
lă (Junii corupti, Ai noștri tineri...
Viața. Scrisorile). împărat și prole-
tar (analiză literară). Scrisoarea III
analiză literară).
Poezia dragostei și a naturii.
Floare albastră (analiză literară).
Sara pe dea) (analiză literară).
Folclorul, izvor de inspirație in
opera lui M. Eminescu.
Luceafărul (analiză literară).
Folosirea și prelucrarea materia-
lului folcloric în creația poetului (Ce
te legeni. Revedere, La mijloc de
codru, Călin nebunul, Făt-Frumos
din lacrimă). M. Eminescu, artist al
cuvîntului. Caracterul romantic al
liricii sale. Concepția înaintată des-
pre artă a poetului. Contribuția kii.
Eminescu la desăvîrșirea limbii li-
terare. Importanța operei lui M.
Eminescu.
ION CREANGA. Viața și activi-
tatea literară.
Amintiri din copilărie (analiză li-
terară). Arta povestirii, a descrieri-
lor de natură și a portretelor, plas-
ticitatea imaginilor. Reproducerea
cu mare artă a graiului vorbit de
popor.
Poveștile. Prelucrarea pllrfa dfe
măiestrie a tezaurului folcloric,
împletirea fantasticului popular cu
realitățile sociale.
Povestea lui Harap-Alb (analiză
literară).
Contribuția scriitorului la dezvol-
tarea literaturii și a limbii literare.
ION LUCA CARAGIALE. Viața
și activitatea literară.
Opera. Dramaturgia (O scrisoare
pierdută, O noapte furtunoasă, Conu
Leonida față cu reacțiunea, Nă-
pasta).
O scrisoare pierdută (analiză lite-
rară).
Mijloacele folosite de Caragiale
pentru realizarea comicului și ca-
racterizarea personajelor.
Comedia O scrisoare pierdută, o-
peră reprezentativă a realismului
în literatura noastră.
Epica. Momente și schițe (prezen-
tare generală). Temele. Particulari-
tăți artistice. Nuvelele Două loturi
(analiză literară).
Contribuția lui I. L. Caragiale la
dezvoltarea literaturii noastre rea-
liste. Jk»
ION SLAVICI. Activitatea lite-
rară.
Moara cu noroc (analiză literară).
ALEXANDRU MACEDONSKI.
Activitatea literară. întemeietorul
revistei Literatorul (1880). Elemente
de critică socială la adresa socie-
tății burgheze în ciclul de poeme
Nopțile (Noapte de ianuarie, Noapte
de noiembrie). Poezii antidinastice.
Rondeluri.
Noapte de maî (analiză literară),
însemnătatea operei lui Al. Ma-
cedonski.
GEORGE COȘBUC. Activitatea
literară.
Opera. Nunta Zamfirei (analiză
literară).
G. Coșbuc, cîntâreț al iubirii (Duș-
mancele, La oglindă, Scara, Spinu)
etc.).
Dușmancele (analiză literară).
Natura în poezia lui G. Coșbuc.
Varietatea aspectelor naturii în pas-
teluri (Vara, în miezul verii, Iarna
pe uliță etc.). Vara (analiză literară).
Oglindirea trecutului de luptă
pentru libertate în poezia lui G.
Coșbuc (Pașa Hassan, Dorobanțul.
Rugămintea din urmă).
Poezia de revoltă socială. (Hora,
Doina, Noi vrem pămînt).
Noi vrem pămînt (analiză lite-
rară).
Doina (analiză literară).
Locul lui G. Coșbuc în literatura
noastră.
Dragostea pentru popor și liber-
tate, elemente de bază ale creației
artistice în opera poetului.
—CONTEMPORANUL (1881) , Pro-
gramul revistei.
Activitatea de critic literar a lui
C. Dobrogeanu-Gherea.
Tematica literaturii promovată de
Contemporanul. Contribuția scriito-
rilor de la Contemporanul la dez-
voltarea literaturii române.
ALEXANDRU VLAHUȚÂ. Acti-
vitatea literară.
Unde ni sînt visătorii ? (analiză
literară).
1907 (analiză literară).
BARBU ȘTEFĂNESCU DELA-
VRANCEA . Activitatea literară.
Hagi Tudose (analiză literară).
Apus de soare (analiză literară).
DUILIU ZAMFIRESCU. Activita-
tea literară. Romanele lui D. Zam-
iirescu, frescă socială a epocii de la
sfîrșitul secolului al XlX-lea. (Via-
ta la țară, Tănase Scatiu).
Tănase Scatiu (analiză literară).
Contribuția lui D. Zamfirescu la
evoluția romanului nostru.
OCTAVIAN GOGA. Activitatea
literară. Aspecte din viața satului
ardelean (Noi, Plugarii, Oltul), legă-
tura strinsă dintre natură și popor.
Figuri reprezentative din lumea sa-
tului (Dascălul, Dăscălița, Aposto-
lul). Evocarea vieții grele a țărăni-
mii ardelene (Plugarii, Clăcașii).
Clăcașii (analiză literară),
însemnătatea operei lui O. Goga.
CALISTRAT HOGAȘ . Activitatea
literară.
Singur (analiză literară).
Particularități artistice.
GARABET IBRĂILEANU . Acti-
vitatea de critic literar.
G. Ibrăileanu și Viața românească.
Rolul lui G. Ibrăileanu în dezvol-
tarea literaturii și criticii literare.
Din materia clas ei a Xl-a :
LITERATURA ROMANA ÎN SE-
COLUL AL XX-LEA.
a)	Literatura română în perioada
dintre cele două războaie mondiale.
Dezvoltarea literaturii. Publicații
conduse sau îndrumate de P.C.R.
(Cultura proletară. Veac nou, Bluze
albastre, Era nouă. Reporter).
Reviste și grupări literare. Viața
românească. Sburătorul. Curentele
moderniste. Eugen Lovinescu, teore-
tician al modernismului în literatu-
ra română.
„Gîndirea" și curentul „tradițio-
nalist".
Apărarea de către P.C.R. a tradi-
țiilor progresiste ale literaturii, mo-
bilizarea scriitorilor legați de po-
por împotriva ideologiei fasciste și
a literaturii reacționare.
b)	Literatura română în anii pu-
terii populare.
Revoluția culturală. Conducerea
revoluției culturale de către partid.
Dezvoltarea literaturii. Valorificarea
moștenirii literare. îndrumarea dată
de P.C.R. dezvoltării artei și litera-
turii noi.
LI VIU REBREANU . Activitatea
literară.
Tematica operei . Viața satului
(Ion), răscoala țăranilor din 1907
(Răscoala), demascarea războiului și
a politicii diversioniste (Ițic Strul
dezertor, Catastrofa. Pădurea spîn-
zuraților).
Răscoala (analiză literară).
Caracterul realist al operei. Locul
lui L. Rebreanu în literatura ro-
mână.
CEZAR PETRESCU. Activitatea
literară.
întunecare (analiză literară).
GEORGE BACOVIA . Activitatea
literară.
' Tematica poeziilor : viața citadi-
nă, monotonia tîrgului provincial,
peisajele triste (Lacustră, Decor,
Toamnă, Plouă, Nervi de primă-
vară). Plumb (analiză literară).
Particularități artistice.
GEORGE TOPÎRCEANU . Acti-
vitatea literară.
Balade vesele și triste, Migdale
amare, Parodii originale.
Rapsodii de toamnă (analiză lite-
rară).
ALEXANDRU SAHIA . Activita-
tea literară.
Tematica nuvelelor : Uzina vie,
Revolta din port, Ploaia din iunie,
întoarcerea tatei din război, în cim-
pia de sînge a Mărășeștilor, Șomaj
fără rasă, Execuția din primăvară.
Activitatea publicistică cu carac-
ter militant în revistele Veac nou
și Bluze albastre.
Uzina vie (analiză literară).
Locul lui Al. Sahia în literatura
română.
MIHAIL SEBASTIAN . Activita-
tea literară.
Ultima oră (analiză literară).
CAMIL PETRESCU . Activitatea
liteMră.
Opere înrîurite de concepția par-
tidului clasei muncitoare (Bălcescu,
Un om între oameni).
Bălcescu (analiză literară).
Locul lui Camil Petrescu în lite-
ratura română.
MIHAIL SADOVEANU. Viața și
activitatea literară.
Opera. Satul și țăranul în opera
lui M. Sadoveanu (Bordeenii, Păcat
boieresc, Mergînd spre Hîrlău).
Județ al sărmanilor (analiză lite-
rară).
Bogăția sufletească a omului din
popor în opera lui M. Sadoveanu.
Baltagul (analiză literară).
Viața tîrgurilor de provincie în
opera lui M. Sadoveanu. (Floare ofi-
lită, Locul unde nu s-a întîmplat
nimic).
Natura patriei în opera lui M.
Sadoveanu. (Țara de dincolo de ne-
gură).
Romanul istoric. Evocarea lupte-
lor poporului pentru libertate națio-
nală și socială (Șoimii, Neamul Șoî-
măreștllor, Zodia Cancerului).
Frații Jderi (analiză literară).
Nicoară Potcoavă (analiză literară).
Arta scriitorului. Locul lui M.
Sadoveanu în literatura română.
TUDOR ARGHEZI. Viața și acti-
vitatea literară.
Opera. Poezia lirică cu caracter
filozofic (Psalmi).
Poezia socială (Plugule, Binecu-
vîntare).
Proza (Poarta neagră. Icoane de
lemn, Tablete din țara de Kuty, Ci-
mitirul Buna-Vestire, Lina).
Testament (analiză literară).
Activitatea literară după 23 Au-
gust 1944.
1907. Pe râzătoare (analiză lite-
rară).
Epilog (analiză literară).
Cîntare omului. Cel ce gîndește
singur (analiză literară).
Particularitățile artistice ale poe-
ziei lui T. Arghezi. Bogăția și plas-
ticitatea limbii, forța de înnoire a
imaginilor. T. Arghezi, artist al cu-
vîntului. Locul Iui T. Arghezi în li-
teratura română.
GEORGE CĂLINESCU. Activita-
tea literară.
Istoric și critic literar (Istoria li-
teraturii române de la origini pînă
în prezent, 1941).
Studiile despre Gr. Alexandrescu,
Nicolae Filimon, Viața lui M. Emi-
nescu.
Romancier. Enigma Otiliei (anali-
ză literară).
Locul lui G. Călinescu în litera-
tura română.
ZAHARIA STANCU . Activitatea
literară.
Desculț (analiză literară).
GEO BOGZA . Activitatea lite-
rară.
Reprezentant de frunte al repor-
tajului literar (Cartea Oltului, Pa-
gini contemporane).
Un om a trecut peste munți (ana-
liză literară).
Locul lui Geo Bogza în literatura
română.
NAGY ISTVAN . Activitatea lite-
rară.
La cea mai înată tensiune (anali-
ză literară).
MARIN PREDA. Activitatea lite-
rară. Moromeții (analiză literară).
TITUS POPOVICL Activitatea li-
terară. Setea (analiză literară).
MIHAI BENIUC. Activitatea lite-
rară. Cîntec de primăvară (analiză
literară). Patria (analiză literară).
Mărul de lîngă drum (analiză lite-
rară)
EUGEN JEBELEANU. Activitatea
literară. Surîsu! Hiroshimei — frag-
mente (analiză literară).
MARIA BANUȘ. Activitatea lite-
rară. Din Maramureș... (analiză lite-
rară!. Patronul (analiză literară).
MIHAI DAVIDOGLU. Cetatea de
foc (analiză literară).
AUREL BARANGA . Mielul tur-
bat (analiză literară). Realizarea co-
micului de situație.
Realizări ale literaturii noastre noi
Proza. Realizări obținute în do-
meniul prozei Tematica prozei Re-
prezentati.
Poezia. Realizări obținute în do-
meniul poeziei. Tematica poeziei
noi. Reprezentați.
Dramaturgia. Tematica noii dra-
maturgii. Reprezentati.
La limba română, candidații pro-
veniți din școlile cu limbile de pre-
dare ale naționalităților conlocui-
toare vor fi examinati din materia
prevăzută în programa de maturita-
te publicată mai sus, cu excepția
următoarelor teme care nu au fost
studiate .
La capitolul V. Alecsandri, în loc
de pastelul „Concertul în luncă"
candidatii vor fi examinati din pas-
telul „Iarna".
La capitolul M. Eminescu nu se
va cere analiza literară a poeziei
„Epigonii".
La capitolul M. Sadoveanu nu se
va cere analiza literară a romanului
„Frații Jderi", ci doar caracteriza-
rea generală a acestei opere.
MATEMATICA
Din materia clasei a VIII-a
ALGEBRA
1.	Numere raționale : Numere na-
turale. Numere fracționare. Numere
pozitive și negative. Adunarea, scă-
derea. înmulțirea și împărțirea nu-
merelor raționale. Proprietățile aces-
tor operații.
2.	Expresii algebrice : Monom. Po~
linom. Termeni asemenea și reduce-
rea, lor. Valoarea numerică a polino-
mului. Polinom omogen. Adunarea
și scăderea polinoamelor. înmulțirea
monoamelor și a polinoamelor. Ridi-
carea la o putere întreagă și poziti-
vă a monomului. Formele pentru
calcul prescurtat : (a+b) (a—b) =
a2—b2; (a±b)2 ” a2±2ab+b2;
(a + b)3 — a3±3a2b+3ab2±b3; (a—b)
(a2+ab+b2) = a3—b3; (a+b) (a2—
—ab+b'2) - a3+b3. Pătratul polino-
mului. împărțirea monoamelor și
polinoamelor. Diferite metode de
descompunere a polinoamelor în
factori ireductibili.
3.	Expresii raționale fracționare :
Expresia rațională fracționară. Frac-
ții algebrice. Simplificarea fracțiilor
algebrice. Aducerea fracțiilor alge-
brice la același numitor. Operații cu
fracții algebrice. Valoarea numerică
a unei fracții algebrice.
4.	Expresii iraționale. Ridicarea la
putere. Extragerea rădăcinii pătrate.
Extragerea rădăcinii de ordinul n.
Noțiunea de număr irațional. Aduna-
rea, scăderea și înmulțirea numerelor
iraționale. Număr imaginar și număr
complex. Expresii iraționale, defini-
ție. Proprietatea fundamentală a
unui radical cu privire la înmulțirea
și împărțirea indicelui și exponen-
tului cu același număr. Aducerea ra-
dicalilor la același indice. Simplifi-
carea radicalilor. Extragerea rădăci-
nii dintr-un produs, dintr-un cît,
dintr-o putere și dintr-un radical.
Scoaterea unui factor rațional de sub
radical și introducerea lui sub radi-
cal. Radicali asemenea și reducerea
lor. Adunarea, scăderea, înmulțirea,
împărțirea, ridicarea la putere și ex-
tragerea rădăcinii expresiilor irațio-
nale. Raționalizarea numitorilor în
cazul cînd : numitorul este radicalul
unui monom, numitorul este o sumă
de 2 sau 3 radicali cu indicele 2. Va-
loarea numerică a unei expresii ira-
ționale.
5.	Ecuația de gradul I: Egalitatea.
Proprietățile egalităților. Expresii
algebrice identice. Ecuația. Ecuații
echivalente. Proprietățile ecuațiilor
și consecințele lor. Rezolvarea ecua-
țiilor de gradul I cu o singură ne-
cunoscută, numerice și literale. Sis-
teme de ecuații de gradul I cu 2 sau
3 necunoscute. Rezolvarea sistemelor
de ecuații numerice și literale. Re-
zolvarea sistemelor de ecuații care
se reduc la sisteme de gradul I.
Inegalități de gradul I. Funcția li-
niară și graficul ei. Interpretarea
grafică a soluției unui sistem de 2
ecuații cu 2 necunoscute.
6.	Ecuații de gradul II : Rezolva-
rea ecuațiilor de gradul II necom-
plete și complete, numerice și lite-
rale. Formule simplificate. Relații
între rădăcini și coeficienți. Ecuații
iraționale.
GEOMETRIA
1.	Introducere. Corp geometric.
Suprafață. Linie. Punct. Figură, fi-
guri egale. Propoziții: axiomă, teo-
remă reciprocă și teoremă contrară.
Linie dreaptă, semidreaptă, segment
de dreaptă, operații cu segmente de
dreaptă, linie frîntă, poligon.
2.	Unghiuri: Unghi. Unghiuri adia-
cente. Egalitatea și neegalitatea un-
ghiurilor. Operații cu unghiuri. Bi-
sectoare. Perpendiculară și oblică.
Unghi drept, ascuțit și obtuz. Despre
construcția unei perpendiculare din-
tr-un punct pe o dreaptă și unicita-
tea ei. Unghiuri suplimentare, com-
plementare și opuse la vîrf. Despre
suma unghiurilor cu același vîrf așe-
zate de aceeași parte a unei drepte
și în jurul unui punct. Despre bisec-
toarele a două unghiuri adiacente și
ale unghiurilor formate de două
drepte concurente. Măsurarea un-
ghiurilor. Unități de măsură. Unghi
la centru.
3.	Triunghiuri: Poligon. Clasifica-
rea poligoanelor. Triunghi. Bisectoare,
înălțime, mediană și mediatoare.
Clasificarea triunghiurilor. Simetria
față de o axă. Proprietățile triun-
ghiurilor isoscele și echilaterale. Cri-
teriile de egalitate a triunghiurilor
oarecare și dreptunghice. Unghi ex-
terior. Relații între laturile și un-
ghiurile unui triunghi. Comparație
între lungimea segmentului și a li-
niei frînte. Perimetrul unui poligon
convex este mai mic decît perime-
trul unui poligon înconjurător. Des-
pre triunghiurile care au două la-
turi respectiv egale și unghiurile cu-
prinse între ele neegale.
4.	Perpendiculare și oblice. Per-
pendiculara este mai scurtă decît
orice oblică dusă din același punct.
Distanța de la un punct la o dreaptă.
Proprietatea mediatoarei unui seg-
ment și proprietatea bisectoarei unui
unghi. Loc geometric
5.	Drepte paralele. Construcția
unei drepte paralele cu o dreaptă
dată. Postulatul lui Euclid. Conse-
cințele postulatului. Unghiuri forma-
te de două drepte paralele tăiate de
o secantă. Unghiuri cu laturile res-
pectiv paralele. Unghiuri cu laturile
respectiv perpendiculare. Suma un-
ghiurilor unui triunghi. Suma un-
ghiurilor interioare și exterioare ale
unui poligon convex.
6.	Patrulatere : Paralelogram. Pro-
prietățile paralelogramului. Simetria
față de un punct Rombul, dreptun-
ghiul și pătratul. Proprietățile lor.
Mediana relativă la ipotenuza unui
triunghi dreptunghic. Trapezul. Pro-
prietățile trapezului isoscel. Proprie-
tatea dreptei mijlocii în triunghi și
în trapez
7.	Drepte concurente în triunghi:
Concurența mediatoarelor, înălțimi-
lor, bisectoarelor și medianelor.
8.	Cercul : Cercul Tangentă și
normală. Diametri, coarde și arce.
Dependența dintre coarde și distan-
țele lor la centru. Distanța unui
punct la un cerc. Locuri geometrice :
a) al mijloacelor coardelor care ră-
mîn paralele cu o dreaptă dată —
diametrii conjugați ; b) al mijloace-
lor coardelor egale dintr-un cerc.
Pozițiile relative a două cercuri. Un-
ghiuri a două cercuri care se taie.
Cercuri ortogonale.
9.	Măsura unghiurilor : Unghiuri
înscrise. Unghiuri cu vîrfurile în in-
teriorul și exteriorul cercului. Ca-
zuri particulare. Arc capabil de un
unghi dat. Patrulater inscriptibil.
Proprietățile Iui. Condiția ca patru
puncte să fie pe un cerc.
Din materia clasei a IX-a
ALGEBRA
1.	Ecuații de grad superior care se
reduc la gradul II: Ecuații recipro-
ce de gradul III, IV. Ecuații binoa-
me de gradul III, IV. Ecuații trinoa-
me (de gradul IV, VI, VIII). Trans-
formarea expresiei /A± /B într-o
sumă sau diferență de 2 radicali.
2.	Sisteme de ecuații de gradul II.
Sisteme de gradul II cu două ecua-
ții, una fiind de gradul I. Sisteme
care se rezolvă prin procedee spe-
ciale. Sisteme de gradul II cu două
sau trei necunoscute, cazuri particu-
lare. Probleme care se rezolvă cu
ajutorul sistemelor de gradul II.
3.	Progresii. Progresii aritmetice.
Formula pentru aflarea unui termen
oarecare și formula sumei termeni-
lor. Progresii geometrice. Formula
pentru aflarea unui termen oareca-
re și formula sumei termenilor.
Suma unei progresii geometrice in-
finite descrescătoare Transforma-
rea unei fracții zecimale periodice în
fracție ordinară.
4.	Funcții : Mulțimi de puncte pe
o dreaptă. Interval. Definiția func-
ției. Funcție de gradul II. Descom-
punerea trinomului de gradul II în
factori liniari. Graficul funcției de
gradul II. Punctele caracteristice ale
trinomului. Semnul trinomului de
gradul II. Inegalități a căror rezol-
vare conduce la studiul unor binoa-
me de gradul I și al unor trinoame
de gradul II. Discuția rădăcinilor
ecuației de gradul II ai cărei coefi-
cienți depind de un parametru. Dis-
cuția problemelor de gradul II.
5.	Funcția exponențială. Funcția
logaritmică : Puteri cu exponentul
pozitiv, zero, negativ și fracționar.
Operații cu ele. Funcția exponenția-
lă, proprietăți și graficul ei. Defini-
ția logaritmului. Funcția logaritmică,
proprietăți și graficul ei. Logaritmul
unui produs, unui cit, unei puteri și
al >mui radical. Logaritm zecimal.
Caracteristică și mantisă. întrebuin-
țarea tabelelor de logaritmi. Cologa-
ritm. Operații cu logaritmi cu carac-
teristici pozitive sau negative. Apli-
cații la calculul expresiilor numeri-
ce. Ecuații exponențiale. Ecuații lo-
garitmice.
GEOMETRIA
1.	Segmente proporționale. Asemă-
narea triunghiurilor și poligoanelor:
Raportul a două segmente și seg-
mente proporționale. împărțirea
unui segment dat într-un raport dat.
O paralelă la una din laturile unui
triunghi împarte pe celelalte două
în părți proporționale. Consecințe.
Reciproca. Două secante oarecare
sînt tăiate în părți proporționale de
drepte paralele. Construirea celui de
al 4-lea segment proporțional. îm-
părțirea unui segment în părți pro-
porționale cu mai multe segmente
date. Bisectoarea interioară (exte-
rioară) împarte latura opusă a unui
triunghi în segmente proporționale
cu laturile ce pornesc din același
vîrf cu bisectoarea. Reciproca. Tri-
unghiuri asemenea. Teorema funda-
mentală a asemănării. Cazurile de
asemănare ale triunghiurilor oare-
care și dreptunghice. Un fascicol de
drepte concurente determină pe două
drepte paralele segmente proporțio-
nale. Reciproca. Poligoane aseme-
nea. Construirea unui poligon ase-
menea cu un poligon dat. Descom-
punerea poligoanelor asemenea în
același număr de triunghiuri aseme-
nea și la fel așezate. Reciproca. Ra-
portul perimetrelor a două poligoa-
ne asemenea. Centru de asemănare
și raport de asemănare.
2.	Relații metrice : Teoremele re-
lative la înălțime și la o catetă în-
tr-un triunghi dreptunghic. Aplica-
ții la cerc. Construirea mediei pro-
porționale. Teorema lui Pitagora.
Teorema referitoare la pătratul unei
laturi într-un triunghi oarecare. Cal-
culul înălțimilor. Teorema lui
Stewart. Calculul medianelor și bi-
sectoarelor. Calculul razei cercului
circumscris. Segmente proporționale
în cerc. Puterea punctului.
3.	Poligoane regulate : Linia frîn-
tă regulată. Poligon regulat. Con-
struirea poligoanelor regulate înscri-
se în cerc și circumscrise unui cerc.
Fiecărui poligon regulat i se poate
circumscrie un cerc și în fiecare po-
ligon regulat se poate înscrie un
cerc. Două poligoane regulate cu
același număr de laturi sînt aseme-
nea. Raportul de asemănare. Calcu-
larea laturilor și apotemelor : pătra-
tului. exagonului, triunghiului echi-
lateral, în funcție de raza cercului
circumscris. Relația dintre latura
poligonului regulat cu n laturi în-
scris în cerc și latura poligonului
regulat cu numărul dublu de laturi.
Calculul laturii poligonului regulat
circumscris în funcție de latura po-
ligonului regulat cu același număr
de laturi înscris în același cerc. De-
terminarea lungimii cercului. Lungi-
mea unui arc de cerc.
4.	Arii : Noțiuni despre măsurarea
unei arii. Aria dreptunghiului, para-
lelogramului și rombului. Aria tri-
unghiului în funcție de laturi, de
raza cercului circumscris și de raza
cercului înscris. Aria trapezului, a
poligoanelor regulate, a cercului,
sectorului circular și a segmentului
de cerc. Compararea ariilor a două
triunghiuri asemenea, a două poli-
goane asemenea, a două cercuri.
Din materia clasei a X-a
ALGEBRA
1.	Analiza combinatorie și bino-
mul lui Newton : Permutări, aranja-
mente și combinări. Produsul unor
binoame care diferă prin termenii
liberi. Formula binomului lui New-
ton. Proprietățile formulei binomu-
lui. Metoda inducției complete. Suma
puterilor asemenea a primelor n nu-
mere naturale.
2.	Divizibilitatea numerelor și po-
linoamelor : Teoremele de divizibi-
litate ale sumei și diferenței. Condi-
ția ca un polinom P(x) să fie divizi-
bil prin (x—a). Regula de formare a
citului. Proprietățile divizibilității
polinoamelor.
3,	Cel mai mare divizor comun și
cel mai mic multiplu comun al nu-
merelor și polinoamelor. Aflarea
c.m.m.d.c. al numerelor prin algo-
ritmul lui Euclid. C.m.m.d.c. al poli-
noamelor. Proprietățile c.m.m.d.c. al
polinoamelor. Un polinom care este
divizibil prin (x—a) și (x—b) este di-
vizibil și prin produsul lor. Aflarea
c.m.m.m.c. al polinoamelor cu aju-
torul c.m.m.d.c.
4.	Numere complexe : Numerele
complexe scrise sub formă algebri-
că. Operații cu ele. Forma trigono-
metrică a unui număr complex. Ope-
rații cu numere complexe exprimate
sub formă trigonometrică. Formula
lui Moivre. Rădăcinile unității. Ecua-
ții binoame.
5.	Proprietăți ale polinoamelor Ș*
rezolvarea ecuațiilor. Descompune-
rea polinoamelor în factori liniari.
Polinom identic nul. Condiția ca
două polinoame să fie identice. Me-
toda coeficienților nedeterminați.
Condiția ca două ecuații să aibă
aceleași rădăcini. Rădăcini comune
a două ecuații. Relațiile între rădă-
cinile și coeficienții unei ecuații de
gradul n. Ecuații care admit rădă-
cina a + ib. Ecuații cu coeficienții
raționali care admit rădăcina a +
/ b. Transformarea polinoamelor :
P (—x) ; P (-^); P (X+h) ; P (kx) ;
x
P (~). Limitele rădăcinilor reale.
Metoda grupării termenilor. Calcu-
larea rădăcinilor întregi și fracțio-
nare.
GEOMETRIA IN SPAȚIU
1.	Introducere : Axiomele geome-
triei în spațiu. Poziții relative între
puncte, drepte și plane. Determina-
rea planului. Generarea planului.
II.	Drepte și plane paralele.
1	. Drepte paralele cu un plan :
Dreapta paralelă cu o dreaptă situa-
tă într-un plan și care trece prin-
tr-un punct exterior planului este
paralelă cu planul. Reciproca. Două
drepte paralele cu a treia dreaptă,
sînt paralele între ele
2	Plane paralele : Intersecțiile a
două plane paralele cu un al treilea
plan sînt drepte paralele. Printr-un
punct exterior la un plan, se poate
duce un plan paralel cu acesta și nu-
mai unul. Dacă două plane sînt pa-
ralele, orice plan paralel cu primul
este paralel și cu al doilea. Segmen-
tele de drepte paralele cuprinse in-
tre planele paralele, sînt egale. Pla-
nele paralele determină pe două
drepte oarecare segmente proporțio-
nale. Unghiuri cu laturi paralele.
III.	Drepte perpendiculare pe un
plan.
1.	Unghiul a două drepte în spațiu.
Drepte perpendiculare în spațiu.
Condiția ca o dreaptă să fie perpen-
diculară pe un plan. Printr-un punct
dat se poate duce un plan perpen-
dicular pe o dreaptă dată și numai
unul. Dacă două plane sînt paralele,
orice perpendiculară pe un plan este
perpendiculară și pe celălalt. Două
plane perpendiculare pe aceeași
dreaptă sînt paralele între ele. Prin-
tr-un punct dat se poate duce o
dreaptă perpendiculară la un plan
dat și numai una. Dacă două drepte
sînt paralele, orice plan perpendicu-
lar pe una este perpendicular și pe
cealaltă. Două drepte perpendiculare
pe același plan sînt paralele. Locul
geometric al perpendicularelor ridi-
cate într-un punct pe o dreaptă
dată. Locul geometric al punctelor
egal depărtate de un plan. Locul
geometric al punctelor egal depăr-
tate de două puncte și de trei
puncte date. Punct egal depărtat de
patru puncte nesituate în același
plan.
2.	Perpendiculare și oblice față de
plan. Teorema relativă Ia perpendi-
culara și oblicele coborîte din ace-
lași punct pe un plan. Reciproca.
Distanța unui punct la un plan. Teo-
rema celor trei perpendiculare. Re-
ciproca.
IV.	Proiecții
Proiecția ortogonală a unui punct
și a unei drepte pe un plan. Teore-
ma relativă la unghiul format de o
dreaptă cu un plan. Proiecția unui
segment pe un plan. Proiecția ariei
unui triunghi și a unui poligon pe
un plan.
V.	Unghiuri diedre. Plane perpen-
diculare :
Semiplan. Unghi diedru. Egalitatea
unghiurilor diedre. Unghiul plan
corespunzător unui diedru. Plane
perpendiculare. Dacă o dreaptă este
perpendiculară pe un plan, orice
plan trecînd prin dreaptă sau fiind
paralel cu ea este perpendicular pe
planul dat. Dacă două plane sînt
perpendiculare pe un al treilea plan
intersecția lor este perpendiculară pe
acest plan.
VI.	Poliedre
1.	Poliedre. Prisma. Clasificarea
prismelor. Paralelipipedul. Diagona-
la paralelipipedului dreptunghic.
Secțiunile făcute într-o prismă prin
plane paralele cu baza sînt poligoa-
ne egale. Aria prismei Desfășurare.
Volumul paralelipipedului dreptun-
ghic, drept și oblic. Volumul prismei
drepte, triunghiulare și oarecare
Volumul prismei oblice.
2.	Piramida : definiție și clasifi-
care. Secțiunea paralelă cu baza în
piramidă. Aria piramidei. Desfășura-
rea. Volumul piramidei.
3.	Trunchi de piramidă. Aria trun-
chiului de piramidă regulat. Volu-
mul trunchiului de piramidă.
VII. Corpuri rotunde
1.	Suprafața cilindrică de revolu-
ție. Cilindru Cilindru circular drept.
Aria cilindrului și desfășurarea lui.
Volumul cilindrului.
2.	Suprafața conică de revoluție.
Conul. Con circular drept. Aria co-
nului circular drept. Desfășurarea
conului. Volumul conului.
3.	Trunchiul de con circular drept
Aria și volumul trunchiului de con
circular drept.
4.	Suprafața sferică. Sfera. Deter-
minarea unei sfere. Intersecția unei
sfere cu un plan. Calotă și zonă sfe-
rică. Determinarea unui cerc pe
sferă. Planul tangent la sferă și pro-
prietățile lui. Cilindru și con înscris
sau circumscris unei sfere. Aria ob-
ținută prin rotirea împrejurul unei
axe a unui segment de dreaptă și a
unei linii poligonale regulate. Aria
zonei și calotei sferice. Aria sferei.
Volumul unui sector sferic și al sfe-
rei. Volumul segmentului sferic.
TRIGONOMETRIA
I.	Introducere
Unități de măsură pentru unghiuri
și arce, gradul sexagesimal, gradul
centezimal, radianul. Relațiile din-
tre ele. Arce mai mari decît 360° și
arce negative.
II.	Funcții trigonometrice
1.	Definiția funcțiilor trigonome-
trice ca rapoarte între laturile unui
unghi dreptunghic și pe cerc. Valo-
rile funcțiilor trigonometrice pentru
30°, 45°, 60°. Variația, periodicitatea
și reprezentarea grafică a funcțiilor
trigonometrice.
2.	Funcțiile trigonometrice ale ar-
celor : complementare, suplimentare,
care diferă cu o jumătate de cerc,
a căror sumă este 360° și negative.
Reducerea funcțiilor trigonometrice
ale arcelor oarecare la acelea ale ar-
celor din primul cadran.
3.	Arce care corespund la o func-
ție trigonometrică dată. Funcții tri-
gonometrice inverse Tabele trigono-
metrice naturale și logaritmice ; a)
aflarea funcției cînd se dă arcul ; b>
aflarea arcului cînd se cunoaște
funcția.	I :
III.	Formule fundamentale ' j
1.	Relațiile dintre funcțiile trigo-
nometrice ale aceluiași arc. Expri-
marea funcțiilor trigonometrice cu
ajutorul uneia din ele.
2.	Proiecția unui segment și a unui
contur poligonal pe o axă. Funcțiile
trigonometrice ale unei sume sau
diferențe de arce, ale arcului dublu
și triplu, ale jumătății de arc. Ex-
primarea rațională a funcțiilor tri-
gonometrice ale unui arc, cu ajuto-
rul tangentei arcului pe jumătate.
3.	Transformarea unei sume sau
diferențe de sinusuri și cosinusuri în
produse și invers. Transformarea
unei sume sau a unei diferențe de
tangente și cotangente în expresii
calculabile prin logaritmi.
IV.	Aplicațiile trigonometrici la
geometrie
1.	Relațiile între elementele unui
triunghi dreptunghic. Rezolvarea
triunghiului dreptunghic.
2.	Relațiile între elementele unui
triunghi oarecare : relația sinusuri-
lor, relația dintre o latură și proiec-
țiile celorlalte, formula tangentei
semidiferenței a două unghiuri a lui
Neper, relația cosinusului, relațiile
unghiurilor în funcție de laturi. For-
mulele ariei triunghiului. Rezolvarea
triunghiului oarecare
V.	Identități și ecuații trigonome-
trice
1	Identități. Identități condițio-
nate.
2	. Ecuații trigonometrice : a) care
se rezolvă prin ecuații algebrice ; bl
omogene ; c) liniare ; d) care se re-
zolvă prin descompunere în factori.
Sisteme de ecuații trigonometrice.
Din materia clasei a Xl-a
CALCULUL DIFERENȚIAL
ȘI INTEGRAL
I.	Noțiuni elementare despre mul-
țimi. Apartenență, incluziune. Reu-
niune, intersecție. Mulțimi de puncte
de o dreaptă, intervale. Vecinătățile
unui punct.
II.	Șiruri: Definiția șirului; șiruri
mărginite, șiruri monotone. Șiruri
convergente ; definiția limitei unui
șir, criterii de convergență. Conver-
gența șirurilor monotone și mărgini-
te. Numărul e. Operații cu șiruri
convergente : suma, produsul, citul.
Trecerea la limită în inegalități.
III Puteri și logaritmi: Puteri cu
exponent real. Logaritmi, logaritmi
naturali.
IV.	Simbolurile + oo și — oo . Și-
ruri cu limita + oo sau — oo ; ope-
rații cu + oo și — oo ; operații fără
sens.
V.	Funcții: Definiția funcției, do-
(Continuare in pag. a 4-a)
PAGINA 3
4
(Urinare din pag. 3-a)
meniu de definiție, domeniul valori-
lor, variabilă independentă. Funcții
reale. Graficul unei funcții. Funcții
elementare : polinoame, funcții rațio-
nale, funcția putere, funcția expo-
nențială, funcția logaritmică, funcții
circulare. Funcții compuse. Funcții
monotone. Funcții inverse. Funcții
circulare inverse.
VI.	Limite de funcții : Definiția
limitei unei funcții într-un punct.
Criterii de existență a limitelor de
funcții. Operații cu limite de func-
ții. Limitele funcțiilor elementare.
Cazuri de excepție la operațiile cu
limitele de funcții.
VII.	Funcții continui : Definiția
continuității unei funcții într-un
punct și pe un interval. Operații cu
funcții continui. Continuitatea func-
țiilor elementare. Funcții continui
care au valori de semne contrare la
extremitățile unui interval.
VIII.	Derivate : Probleme ce con-
duc la noțiunea de derivată (viteza
unui mobil, tangenta la o curbă).
Definiția derivatei unei funcții în-
tr-un punct și pe un interval. Deri-
vatele funcțiilor: f(x)=c,	f(x)=x.
f(x) - sin x, f(x)=cos x. Operații cu
funcții derivabile : suma, produsul,
citul. Derivatele funcțiilor raționale
și ale funcțiilor circulare. Derivata
unei funcții compuse. Derivata unei
funcții inverse. Derivata funcțiilor
logaritmice. a funcțiilor exponenția-
le, a funcției putere, a funcției „
și a funcțiilor circulare inverse. De-
rivate de ordin superior. Aplicații la
rădăcinile multiple ale unui poli-
nom. Aplicațiile derivatei la fizică
(viteză, accelerație, debit, intensita-
tea curentului electric, densitate).
IX.	Studiul funcțiilor cu ajutorul
derivatelor: Teorema lui Rolle și
teorema creșterilor finite. Intervale
de monotonie ale unei funcții, punc-
te de maxim și de minim. Convexi-
tate și concavitate, puncte de in-
flexiune. Asimptote. Trasarea grafi-
cului funcțiilor. Aplicații : probleme
de maxim și minim : separarea și
aproximarea rădăcinilor reale ale
unei ecuații.
X.	Integrale : Primitive. Integrale.
Proprietățile integralei. Integrarea
prin părți. Schimbarea de variabilă.
Calculul ariilor și volumelor. Apli-
cațiile integralei la fizică (centru de
greutate, lucru mecanic).
Notă : la secția serală nu se cere
capitolul „Integrale".
GEOMETRIA ANALITICA
I.	Geometria pe o dreaptă. Seg-
mente orientate. Teorema lui Chas-
les. Punct care împarte un segment
într-un raport dat. Abscisa mijlocu-
lui unui segment.
II.	Geometria în plan. Coordona-
tele carteziene rectangulare ale unui
punct. Distanța dintre două puncte.
Determinarea poziției unui punct pe
o dreaptă care trece prin două
puncte date. Coordonatele mijlocului
unui segment. Direcția unei drepte.
Unghiul a două direcții. Condițiile
ca două drepte să fie paralele sau
perpendiculară
III.	Linia dreaptă. Determinanti.
Determinanți de ordinul II și III.
Dezvoltarea după minori. Regula lui
Sarrus. Proprietăți. Orice linie
dreaptă se reprezintă printr-o ecua-
ție de gradul I. Orice ecuație de for-
ma Ax+By+C ■= 0 reprezintă o li-
nie dreaptă. Semnificația coeficien-
ților. Cazuri particulare. Ecuația
dreptei ce trece prin două puncte.
Ecuația dreptei în raport cu seg-
mentele determinate pe axe. Condi-
ția ca trei puncte să fie coliniare.
Intersecția a două drepte. Condiția
ea două ecuații să reprezinte aceeași
dreaptă. Fascicole de drepte: a) ce
trec printr-un punct dat: b) ce trec
prin punctul de intersecție a două
drepte date: ci paralele cu o direcție
dată. Condiția ca trei drepte să fie
concurente.
Raportul în care o dreaptă împar-
te un segment. Separarea planului
în regiuni de o dreaptă. Ecuația nor-
mală a dreptei. Distanța de la un
punct la o dreaptă.
Aplicații: aflarea înălțimilor unui
triunghi, ecuațiile bisectoarelor, aria
unui triunghi etc.
IV.	Cercul: Ecuația cercului cu
centrul în origine și într-un punct
oarecare. Determinarea ecuației
unui cerc prin trei condiții. Intersec-
ția unei drepte cu un cerc. Ecuațiile
tangentei: într-un punct al cercului,
paralelă cu o direcție dată, dintr-un
punct exterior. Ecuația normalei.
Puterea unui punct în raport cu un
cerc. Axa radicală a două cercuri.
Centrul radical. Intersecția a două
cercuri. Aplicații la proprietățile
cercului și locuri geometrice.
V.	Elipsa: Definiția și ecuația
elipsei. Elementele importante ale
elipsei. Intersecția unei elipse cu o
dreaptă. Ecuațiile tangentei și nor-
malei la elipsă. Aplicații la proprie-
tățile elipsei și locuri geometrice.
VI.	Hiperbola : Definiția șl ecua-
ția hiperbolei. Elemente importante
ale hiperbolei. Asimptote. Hiperbola
echilaterală raportată la asimptote.
Intersecția hiperbolei cu o dreaptă.
Ecuațiile tangentei și normalei la
hiperbolă.
Aplicații la proprietățile hiperbo-
lei și locuri geometrice.
VII.	Parabola. Definiția și ecuația
parabolei. Elemente importante ale
parabolei. Intersecția parabolei cu o
dreaptă. Ecuațiile tangentei și nor-
malei la parabolă. Aplicații la pro-
prietățile parabolei și locuri geome-
trice. Proprietatea optică a para-
bolei.
FIZICA
Secția reală
Din materia clasei a X-a
ELECTROMAGNETISMU L
a) Cîmpul magnetic al curentului
electric. Cîmpul magnetic al curen-
tului liniar, circular, al solenoidului.
Intensitatea cîmpului magnetic. Le-
gea Biot-Savart. Fluxul magnetic.
Permeabilitatea magnetică. Unități
de măsură. E'.ectromagneți și aplica-
țiile lor. Releul electromagnetic, b)
Forța electromagnetică. Acțiunea
cîmpului magnetic asupra curentu-
lui electric. Aplicațiile tehnice ale
forței electromagnetice. Instrumen-
te de măsurat: ampermetru, volt-
metru. Principiul de funcționare a
electromotorului Difuzor electrodi-
namic. c) Acțiunea reciprocă a cu-
rentilor electrici. Forță electrodina-
mică. Contorul electric, d) Echiva-
lența unui magnet permanent cu un
solenoid. Explicarea magnetismului
(sumar), e) Magnetismul pămîntesc
(sumar).
INDUCȚIA ELECTROMAGNETICA
a) Producerea tensiunii electromo-
toare de inducție. Tensiunea electro-
motoare indusă într-un conductor
liniar. Factorii care determină mări-
mea și sensul tensiunii electromo-
toare de inducție. Legea lui Lenz
privitoare la sensul tensiunii elec-
tromotoare de inducție. Explicarea
electronică a inducției electromag-
netice. b) Autoinducția. Inductanța.
Unitatea de inductanța : henry-ul.
CURENTUL ALTERNATIV
a) Inducția într-o spiră care se ro-
tește uniform într-un cîmp magne-
tic omogen. Producerea curentului
alternativ, b) Frecvența, intensita-
tea și tensiunea curentului alterna-
tiv. Reactanță inductivă și capaci-
tivă în circuitul de curent alterna-
tiv. Impedanța. Legea lui Ohm la
curentul alternativ, c) Defazarea.
Energia și puterea curentului alter-
nativ. d) Curentul trifazat. Conecta-
rea în stea și în triunghi a receptoa-
relor de energie (sumar).
GENERATOARE, MOTOARE,
TRANSFOMATOARE
a) Dinamul și motorul de curent
continuu : reversibilitatea lor. b) Ge-
neratorul de curent alternativ : mo-
nofazat și trifazat, c) Motoare de
curent alternativ Motorul asincron,
d) Transformarea curentului alter-
nativ. Transformatorul. Transportul
energiei electrice. Redresoare uscate.
Noțiuni despre substanțele semicon-
ductoare și întrebuințările lor în
tehnica actuală, e) Bobina de induc-
ție. Telefonul.
ELECTRIFICAREA
a) Bazele fizice ale electrificării.
Problemele electrificării, b) Centrale
termoelectrice. Centrale hidroelec-
trice. c) Distribuția și utilizarea ener-
giei electrice în industrie, agricultu-
ră, transport și în viața de torte zi-
lele. d) Electrificarea țării noastre,
realizări obținute și perspective de
viitor. Importanța electrificării pen-
tru dezvoltarea economiei naționale
și pentru ridicarea nivelului de viață
al oamenilor muncii din patria
noastră
Din materia clasei a Xl-a
OSCILAȚII ȘI UNDE
ELECTROMAGNETICE
a) Descărcarea oscilatorie a con-
densatorului. Circuit oscilant. Expli-
carea electronică a descărcării con-
densatorului. Oscilații amortizate și
neamortizate, Rezonanța, b) Circuit
oscilant deschis. Cîmpul electromag-
netic. Undele electromagnetice. Pro-
pagarea lor. Antena. Proprietățile
undelor electromagnetice, c) Oscilații
electrice întreținute. Tuburi electro-
nice. Dioda și funcționarea ei ca re-
dresoare. Trioda. caracteristici.
Funcțiunile triodei : generatoare,
amplificatoare, redresoare. d) Radio-
emisia și radiorecepția cu noțiuni
sumare despre transistoare. Noțiuni
de radiolocație și despre oscilograful
catodic, e) Importanța radiotehnicii
și electronicii pentru activitatea
științifică, pentru industrie și cultu-
ralizare. Dezvoltarea radioficării și
radiotehnicii, electronicii și automa-
tizării în țara noastră.
STRUCTURA ATOMULUI
ELECTRONII, a) Emisia de elec-
troni ; termoelectroni și fotoelec-
troni. b) Masa electronului și varia-
ția ei cu viteza.
ÎNVELIȘUL electronic
ȘI NUCLEUL
a) Structura atomului. învelișul
electronic și nucleul. Modele atomice
(Rutherford, Bohr). Nivelele energe-
tice ale atomului. Emisia și absorb-
ția energiei de către atom. Serii
spectrale. Formula Balmer. b) Dezin-
tegrarea nucleului. Radioactivitatea.
Razele alfa, beta și gama. Metode
de cercetare în fizica nucleară. Ca-
mera Wilson. Numărătorul de par-
ticule. Transformările elementelor
radioactive. Legea dezintegrării ra-
dioactive. Izotopi, c) Structura nu-
cleului atomic. Mijloace de acțiune
asupra nucleului atomic. Accelera-
tori de particule. Ciclotronul. Dezin-
tegrarea artificială. Izotopi radioac-
tivi și atomi marcați. Aplicații în
industrie, agricultură, biologie și me-
dicină. d) Energia nucleului atomic.
Defectul de masă. Eliberarea ener-
giei nucleare. Fisiunea nucleară.
Reacția nucleară în lanț. Reactori
nucleari. Explozia nucleară. Fuziu-
nea nucleară. Noțiuni despre plasmă
și întrebuințările ei actuale. Actua-
litatea și perspectivele folosirii ener-
giei nucleare în scopuri pașnice.
Absolvenții secției umaniste nu
vor fi examinați din temele : Echi-
valența unui magnet permanent cu
un solenoid. Explicarea magnetis-
mului. Magnetismul pămîntesc. Ex-
plicarea electronică a inducției elec-
tromagnetice. Noțiuni de radiolocație.
Absolvenții secției serale nu vor fi
examinați din tema : Noțiuni de ra-
diolocație și despre oscilograful ca-
todic.
In probleme și în dezvoltarea te-
melor teoretice se vor folosi numai
unitățile sistemului internațional de
unități de măsură.
CHIMIE
Secțiile reală și umanistă
Din materia clasei a Xl-a
HIDROCARBURILE
1.	Hidrocarburi. Clasificarea lor.
2.	a) Hidrocarburi aciclice satu-
rate. Definiție. Stare naturală. No-
menclatură. Serie de omologi. Izo-
merie. Radicali organici. Teoria
structurii compușilor organici a lui
Butlerov.
Proprietățile fizice și chimice ale
hidrocarburilor saturate (Reacția de
substituție, reacția de cracare, ar-
derea).
b) Metanul. Stare naturală. Meta-
nul — bogăție naturală a țării noa-
stre. Preparare. Proprietăți. între-
buințări. Cloroformul. Tetraclorura
de carbon.
3.	Hidrocarburi olefinice. Defini-
ție. Structură. Nomenclatură. Pro-
prietăți fizice. Proprietăți chimice
(Reacții de adiție — regula lui Mar-
kovnikov. Oxidare. Ardere).
4.	Hidrocarburi acetilenice. Defini-
ție. Structură. Nomenclatură. Pro-
prietăți fizice. Proprietăți chimice
(Reacții de adiție, polimerizare. oxi-
dare. combinații cu metale'.
5.	Cauciucul. Cauciucul natural.
Cauciucul sintetic. Polimerizarea di-
vinilului și izoprenului. Dezvoltarea
industriei cauciucului în tara noa-
stră.
6.	a) Hidrocarburi aromatice. De-
finiție. Clasificare (mono și polinu-
cleare). b) Benzenul. Starea natu-
rală și obținerea din gudroane. Pro-
prietăți fizice. Structura molecula-
ră. Proprietăți chimice. întrebuin-
țări. c) Hidrocarburi aromatice po-
linucleare. Naftalenul. Antracenul.
Noțiuni generale. întrebuințări.
d) Caracterizarea generală a hi-
drocarburilor aromatice. Proprietăți
fizice și chimice. Prepararea lor in-
dustrială. Distilarea uscată a căr-
bunelui de pămînt.
7.	Petrolul. Stare naturală. Com-
poziție. Extragerea petrolului. Pro-
prietăți fizico-chimice. Derivatele
principale ale petrolului. Petrolul,
materie primă în industria petro-
chimică. Dezvoltarea impetuoasă a
industriilor legate de extragerea și
prelucrarea petrolului în anii pu-
terii populare.
FUNCȚIUNI ORGANICE
FĂRĂ AZOT
1.	a) Alcooli. Definiție. Clasifica-
re (mono și polialcooli ; alcooli pri-
mari, secundari, terțiari). Nomen-
clatură. Proprietăți fizice și chimi-
ce. b) Alcoolul metilic și alcoolul
etilic. Preparare. Distilarea uscată
a lemnului. Proprietăți. întrebuin-
țări tehnico-industriale. c) Gliceri-
na. Preparare. Proprietăți. între-
buințări tehnico-industriale.
2.	a) Noțiuni despre fenoli, b) Fe-
nolul (acidul fenic). Preparare. Pro-
prietăți. întrebuințări. Fenolul ca
materie primă în fabricarea mase-
lor nlastice. Comparație între alcooli
și fenoli.
3	Aldehide. Definiție. Nomencla-
tură. Prepararea prin oxidarea al-
coolilor. Proprietăți fizice și chimi-
ce. Aldehida formică. Importanța ei.
4.	Cetone. Definiție. Preparare.
Acetona. Proprietățile și întrebuin-
țările ei.
5.	a) Acizi organici. Definiție.
Clasificare. Nomenclatură. Proprie-
tățile fizice și chimice, b) Acidul
formic. Acidul acetic, c) Acizii grași.
(Acizii : butiric. nalmitic stearic.
oleic).
6.	a) Esterii. Definiție. Preparare,
b) Grăsimi. Definiție Clasificare.
Proprietăți fizice și chimice. (Hidro-
genarea grăsimilor. saponificare).
Săpunuri.
7	a) Zaharide. Definiție. Clasifi-
care. b) Monozaharide. Glucoza.
Răspîndirea în natură. Proprietăți,
întrebuințări. Fructoza. c) Dizahari-
de. Zaharoza. Obținerea zahărului
din sfecla de zahăr. Proprietăți. în-
trebuințări. Dezvoltarea în țara
noastră a culturii sfeclei de zahăr
și a construcțiilor de fabrici pentru
prelucrarea ei. d) Amidonul. For-
marea amidonului în plante. Foto-
sinteza. Prelucrarea amidonului, e)
Celuloza. Proprietăți. Prelucrarea
celulozei. Hirtia. Mătasea artificială.
Nitroceluloze ; întrebuințările lor.
Dezvoltarea industriei hîrtiei și ce-
lulozei în țara noastră după 23 Au-
gust 1944.
FUNCȚIUNI ORGANICE
CARE CONȚIN AZOT
1	. Noțiuni despre nitroderivați.
Nitrobenzenul. Preparare. Trinitro-
toluenul. Trinitrofenolul.
2	. Noțiuni despre amine. Anilină.
Preparare Proprietăți și întrebuin-
țări.
3	Noțiuni despre amide. Ureea.
4	Noțiuni despre nitrili. Acidul
cianhidric.
5	Noțiuni despre amino-acizi.
Glicocolul.
6	. Substanțe proteice. Definiție.
Proprietăți. Rolul substanțelor pro-
teice în procesele vitale. Hidroliza
substanțelor proteice. Problema sin-
tezei substanțelor proteice
SINTEZE ORGANICE.
DEZVOLTAREA INDUSTRIEI
CHIMICE IN ROMÂNIA
SOCIALISTA
1.	Substanțele plastice. Noțiuni
despre obținerea, proprietățile și
folosirea lor.
2.	Substanțele colorante. No-
țiuni despre obținerea, proprietăți-
le și folosirea lor.
3.	Antibiotice. Noțiuni despre
substanțele mai importante și des-
pre folosirea lor.
4.	Industria chimică în Republica
Socialistă România. Contribuția in-
dustriei chimice la dezvoltarea agri-
culturii socialiste și la ridicarea ni-
velului de trai al poporului munci-
tor din patria noastră.
Atît la chimie cît și la fizică se
va cere candidatilor să arate și a-
plicațiile tehnico-industriale, agri-
cole sau din alte domenii ale fe-
nomenelor și legilor fizice și chi-
mice, aplicații care au fost studiate
de elevi în școală.
ISTORIA ROMÂNIEI
Din materia clasei a Xl-a
Orînduirea comunei primitive
pe teritoriul țării noastre
Trăsăturile caracteristice ale o-
rînduirii comunei primitive ; vechi-
mea, continuitatea vieții omenești,
periodizarea orînduirii comunei pri-
mitive pe teritoriul tării noastre;
viața economică și socială. Geto-da-
cii și felul lor de viață. Descom-
punerea comunei primitive și apa-
riția uniunilor de triburi în Dacia.
Orînduirea sclavagistă pe teritoriul
țării noastre
Trăsăturile caracteristice ale o-
rînduirii sclavagiste. Statul sclava-
gist începător în timpul lui Bure-
bista ; refacerea și consolidarea sta-
tului dac în timpul lui Decebal. Cu-
cerirea Daciei de către romani și
transformarea unei mari părți din
Dacia în provincie romană. Comba-
terea falselor teorii despre „nimici-
rea" dacilor. Dacia în timpul stă-
pînirii romane. Retragerea aurelia-
nă ; continuitatea daco-romanilor în
Dacia și combaterea falselor teorii
despre așa-zisa „golire" de popu-
lație a Daciei.
Perioada de trecere la feudalism
Situația daco-romanilor în timpul
migratiunii popoarelor. Procesul de
formare a poporului român și a lim-
bii române.
Orînduirea feudală pe teritoriul
țării noastre
Feudalismul timpuriu pe terito-
riul patriei noastre sec. X—XIV.
Formarea și dezvoltarea voievo-
datului Transilvaniei sec. X—XIV.
Formarea statelor feudale inde-
pendente Tara Românească și Mol-
dova.
Dezvoltarea socială și economică
a țărilor române la sfîrșitul sec.
al XlV-Iea și în secolul al XV-lea.
Țara Românească și Moldova în
timpul Iui Mircea cel Bătrîn și A-
lexandru cel Bun ; începutul luptei
de apărare împotriva invaziei
turcești.
Răscoala populară de la Bobilna.
Lupta antiotomană sub conduce-
rea lui lancu de Hunedoara.
Consolidarea Țării Românești și
lupta pentru independentă în
timpul lui Vlad Țepeș.
Dezvoltarea Moldovei in timpul
lui Ștefan cel Mare,' războaiele de
apărare conduse de Ștefan cel Mare.
Războiul țărănesc condus de
Gheorghe Doja.
Dezvoltarea țărilor române în sec.
al XVI-lea. Transilvania principat
autonom; lupta pentru independență
sub conducerea lui Petru Rareș și
loan Vodă.
Războiul de eliberare de sub do-
minația otomană condus de Mihai
Viteazul. Unirea țărilor române sub
conducerea lui Mihai Viteazul.
Consolidarea puterii domnești în
timpul lui Matei Basarab și Vasile
Lupu.
Dezvoltarea Țării Românești în
timpul lui Constantin Brîncoveanu.
Moldova în timpul domniei lui
Dimitrie Cantemir.
Cucerirea Transilvaniei de către
habsburgi ; lupta de eliberare de
sub jugul habsburgic.
Regimul turco-fanariot în Tara
Românească si Moldova.
Răscoala iobagilor din Transilva-
nia condusă de Horia. Cloșca și Cri-
șan.
Răscoala populară condusă de Tu-
dor Vladimirescu — prolog al re-
voluției din 1848.
Țările române în perioada pre-
mergătoare revoluției de la 1848.
Orînduirea capitalistă
Revoluția burghezo-democratică
din 1848 în țările române.
Unirea Moldovei cu Țara Româ-
nească — formarea statului națio-
nal român.
Dezvoltarea României între anii
1859—1866 ; reformele din timpul lui
Alexandru Ion Cuza ; lupta pentru
desăvîrșirea Unirii.
Dezvoltarea României între anii
1866—1877 Războiul pentru inde-
pendența de stat a României.
Dezvoltarea Transilvaniei între
anii 1848—1900.
Situația economică, socială și poli-
tică a României în anii 1878—1900.
Situația economică și socială a Ro-
mâniei în anii 1900—1914.
Răscoala țăranilor din 1907.
Dezvoltarea Transilvaniei în anii
1900—1914.
România in timpul primului
război mondial.
Situația României în anii 1917—
1918 : amploarea luptelor revoluțio-
nare.
Unirea Transilvaniei cu România
— încheierea procesului de formare
a statului național român.
Situația economico-socială a
României la sfîrșitul primului
război mondial.
Creșterea avîntului revoluționar.
Crearea Partidului Comunist din
România — cotitură istorică în
dezvoltarea mișcării muncitorești
din România. în viața poporului
român.
România în anii 1923—1928.
Situația României în anii crizei
economice din 1929—1933 ; lupta
clasei muncitoare pentru ieșirea re-
voluționară din criză. Eroicele lupte
muncitorești din 1933 organizate și
conduse de P.C.R.. moment culmi-
nant al luptelor muncitorimii din
România din perioada crizei.
România în perioada pregătirii
celui de-al doilea război mondial și
a creșterii pericolului fascist 1934—
1949.
Situația politică a României în
anii 1940—1944 ; instaurarea dicta-
turii militaro-fasciste; împingerea
României în războiul antisovietic.
Lupta maselor populare sub con-
ducerea P.C.R. pentru răsturnarea
dictaturii militaro-fasciste și pentru
întoarcerea armelor împotriva Ger-
maniei hitleriste.
Revoluția populară în țara noastră
Insurecția armată antifascistă din
august 1944 inițiată, organizată și
condusă de P C.R.
Participarea României la războiul
antihitlerist.
Lupta maselor populare conduse
de P.C.R, pentru instaurarea pu-
terii democrat-populare în anii
1944—1945. Reforma agrară, carac-
terul ei democratic.
Consolidarea regimului democrat-
popular (1945—1947). Conferința Na-
țională a P.C.R.
Lupta pentru refacerea și dezvol-
tarea economiei naționale.
Consolidarea situației internațio-
nale a României; încheierea trata-
tului de pace cu România.
Orînduirea socialistă
începutul revoluției socialiste în
tara noastră; înlăturarea monar-
hiei, proclamarea R.P.R.
Schimbările survenite în viața
socială, economică și politică în Ro-
mânia după 1947. înfăptuirea unită-
ții politice, ideologice și organizato-
rice a clasei muncitoare pe baza
principiilor marxist-leniniste.
Victoria socialismului în țara
noastră.
Republica Socialistă România —
stat independent, suveran și unitar.
întărirea continuă a statului nos-
tru socialist; Constituția Republicii
Socialiste România.
Importanta istorică a Congresului
al IX-lea al P.C.R.
LIMBA ENGLEZĂ
William Shakespeare: viața și
activitatea sa literară ; fragmentul
din „Othello". .Tonathan Swift:
viața și activitatea sa literară : frag-
mentul din „Gulliver".
Romanticism. Poems on Napoleon
de G. G. Byron. Fragmentul din
..Song to the Men of England" de
P. B. Shelley.
Criticai realism. Fragmentul din
„The Old Curiosity Shop" de Ch.
Dickens. Fragmentul din „Vanity
Fair“ de W. M. Thackeray. Frag-
mentul din „Forsyte Saga" de J.
Galsworthy. Mark Twain : viața și
activitatea sa literară ; fragmentul
din „A Connectieut Yankee in King
Arthur’s Court". Jack London : viața
si activitatea sa literară : fragmen-
tul din ..Whîte Fang". Emest He-
mingway. Man is Not Made for
Defeat.
La gramatică se va examina din
morfologia și sintaxa studiate în
clasele VIII—XI, pe bază de exer-
ciții lexicale, lexico-gramaticale,
traduceri ușoare din limba engleză
în limba română și din limba ro-
mână în limba engleză. Aceste
exerciții și traduceri vor cuprinde
cel mai uzual material lexical al
claselor VIII—XI.
LIMBA FRANCEZĂ
Perioadele importante și curen-
tele literare :
Evul mediu.
Renașterea. Franțois Rabelais:
Le jugement d’un fou.
Clasicismul. Moliere : Don Juan —
Don Juan et le creancier. La Fon-
taine : Le loup et l’agneau ; Le coche
et la mouche.
Epoca luminilor. Voltaire: Une
danse significative : Jeannot et
Colin.
Romantismul. Victor Hugo : Les
Miserables — Cosette va chercher
de l’eau ; Cosette cote ă cote dans
l’ombre avec l’inconnu.
Realismul critic. Honore de Bal-
zac : Eugenie Grandet (Les dernieres
jours d’un avare). Emile Zola :
Germinai (Un jour de paye) ;
Alphonse Daudet : La deraiere
classe ; La rentree des troupeaux.
Guy de Maupassant: Le Pere Milon.
Anatole France : La dent. La bien-
faisance universelle.
Poezia în a doua jumătate a sec.
al XlX-lea. Arthur Rimbaud : Le
dormeur du val.
Literatura sec. al XX-lea. Henri
Barbusse: La Conversion de Ion
Grecea. Louis Aragon : Du Poâte â
son parti. Paul Eluard : Gabriel Peri.
La gramatică se va examina din
problemele de morfologie și sintaxă
studiate în clasele VIII—XI, pe bază
de exerciții lexicale, lexico-grama-
ticale, traduceri ușoare din limba
franceză în limba română și din
limba română în limba franceză.
Aceste exerciții și traduceri vor cu-
prinde materialul lexical uzual învă-
țat în clasele VIII—XI.
LIMBA GERMANĂ
,1	. W. Goethe : Erlkonig și frag-
mente din Faust.
Fr. Schiller: Der Handschuh și
fragmente din Kabale und Liebe.
H. Heine : Die schlesischen We-
ber. Heines Autobiographie W, Vic-
tor : Proletarier aller Lander, ve-
reinigt euch : Wie Karl Marx seinen
Lebensweg wăhlte. Fr. Wolf: Der
wackere Igel. ,1. R. Becher: Der an
den Schlaf der Welt riihrt-Lenin. E.
Weinert: Zwei Mann auf Beobach-
tung F. C. Weiskopf: Der Schemei;
Nachkommen oder Vorfahren ? E.
Strittmatter : Der entminte Acker.
A. Margul-Sperber: Das Landes-
wappen ; Der Dichter lauscht in die
Zeit. A. Breitenhofer: Ein Inter-
view. Fr. Liebhard : Du fiihrst uns,
Partei.
La gramatică se va examina din
problemele de morfologie și sintaxă
prevăzute în programele claselor
VIII—XI, pe bază de exerciții și tra-
duceri ușoare din limba germană în
limba română și din limba română
in limba germană. Aceste exerciții
și traduceri vor cuprinde materialul
lexical uzual însușit în clasele
VIII—XI.
LIMBA RUSĂ
A. S. Pușkin ; viața și activitatea
literară : poezia „Mesaj celor din Si-
beria". N. V. Gogol: viață și activi-
tatea literară ; comedia „Revizorul"
(fragment). N. A. Nekrasov: viața și
activitatea literară ; poezia „Drumul
de fier" (fragment). L. N. Tolstoi :
viața și activitatea literară ; „Război
șî pace" (fragment). A. P. Cehov :
viața și activitatea literară. A, M.
Gorki: viata și activitatea literară :
i-omanul „Mama", Cuvîntarea lui
Pavel Vlasovla judecată (fragmente).
Fragmente din poemul „Vladimir
Ilici Lenin" de V. V. Maiakovski. A.
N. Tolstoi: povestirea „Caracterul
rus" (fragmente). M. A. Șolohov: po-
vestirea „Soarta unui om" (frag-
ment). A. A. Fadeev : romanul „Tî-
năra gardă" (fragment).
La gramatică se va examina din
morfologia și sintaxa propoziției stu-
diate în clasele VIII—XI, pe bază de
exerciții lexicale, lexico-gramatica-
le, traduceri ușoare din limba rusă
în limba română și din limba ro-
mână în limba rusă. Aceste exer-
ciții și traduceri vor cuprinde cel
mai uzual material lexical al claselor
VIII—XI.
La examenul scris și oral, la lim-
bile engleză, franceză, germa-
nă și rusă, se poate folosi dicționa-
rul de către elevi.
LIMBA LATINĂ
Curs de zi
1.	C. I. Caesar : „De bello Galli-
co“ VI, 13, 15 (Clasele sociale în Ga-
lia); VI, 21, 22 (Informații relative
la germani); VII, 1, 5—8 (Revolta
generală în Galia) ; VII, 89 (Sufletul
și conducătorul revoltei a fost Ver-
cingetorix).
2.	M. T. Cicero : „In Verrem." (ac-
iio prima) 2, 3, 14 (Venalitatea aris-
tocrației romane); „In Catilinam" ;
I, 1 (Cicero acuză pe Catilina); „In
Catilinam" — I, 27 (Patria învinu-
iește pe consul de indulgență față
de Catilina).
3,	Titus Livius : „Ab Urbe condi-
ta“. II, 23 (Plebeii se revoltă din
pricina datoriilor); „Ab Urbe con-
dita" — IX, 5—6 (Furcile Caudine).
4.	P. Ovidius Naso : „Tristia" —
III. 12 (Amintiri); „Tristia" — 1, 3.
1—46, 79—86 (Cea din urmă noapte
ia Roma).
5.	T. Lucretius Carus : „De rerum
natura" — III, 59—74 (Lupta crudă
pentru a doborî pe alții și a se îm-
bogăți) ; „De rerum natura" — II,
573—577 (In fenomene se dă o luptă)
„De rerum natura" — II, 75—79
(Materia în veșnică mișcare).
6.	P. Vergilius Maro : „Eneida" I,
1—11 (Expunerea subiectului și in-
vocația) ; I, 113—123 (Descrierea fur-
tunii) ; II, 1—12 (începutul povestirii
lui Eneas); II, 40—49 (Cuvîntarea
lui Laocoon).
7.	Q. Horatius Flaccus : „Ars Poe-
tica" — 38—41, 46—48, 60—62,
99—103, 309, 317—318, 408—411.
8.	P. C. Tacitus: „Annales" —
I. 5 (Moartea lui Augustus); I, 12
(Tiberius și senatul): I, 15 (Tiberîus
și poporul).
Curs fără frecvență
1.	C. I. Caesar: „De bello Galli-
co“ — VI. 13, 15 (Clasele sociale în
Galia); VI, 21, 22 (Informații rela-
tive la germani) : VII, 1, 5—8 (Re-
volta generală în Galia); VII, 89
(Sufletul și conducătorul revolte! a
fost Vercingetorix).
2.	M. T. Cicero : „In Verrem" (ac-
tio prima) — 2, 3, 14 (Venalitatea
aristocrației romane) ; „In Catili-
nam" ; I, 1 (Cicero acuză pe Cati-
lina) ; I, 27 (Patria învinuiește pe
consul de indulgență față de Cati-
lina).
3.	P. Ovidius Naso : „Tristia" —
III, 12 (Amintiri) ; I, 3, 1—46, 79—86
(Cea din urmă noapte Ia Roma).
4.	P. Vergilius Maro : „Eneida" —
I, 1—11 (Expunerea subiectului și
invocația) ; I, 113—123 (Descrierea
furtunii) ; II, 1—12 (începutul pove-
stirii lui Eneas) ; II. 40—49 (Cuvîn-
tarea lui Laocoon).
5.	Q. Horatius Flaccus : „Ars Poe-
tica" — 38—41. 46—48, 60—62,
99—103, 309, 317—318, 408—411.
La gramatică toți candidații vor
fi examinați din problemele de
morfologie și sintaxă studiate în cla-
sele VIII—XI. în procesul pregăti-
rii la scris se poate folosi dicționa-
rul.
BIOLOGIE GENERALA
Lumea vie și caracteristicile ei.
Diversitatea și unitatea lumii vii.
Asemănări și deosebiri între plan-
te și animale.
Dezvoltarea științelor biologice
pînă la Ch. Darwin. Importanța lu-
crărilor lui Aristotel, K. Linne. G.
Cuvier și J. B. Lamarck.
Dovezi despre evoluția viețuitoa-
relor, furnizate de diferite ramuri
ale biologiei. Dovezi în sprijinul
evoluției furnizate de paleontologie,
biogeografie, anatomie comparată,
embriologie.
Explicarea evoluției și a adaptă-
rii viețuitoarelor. Teoria evoluțio-
nistă a lui Ch. Darwin. Factorii evo-
luției. Variabilitatea și ereditatea
organismelor. Selecția artificială.
Selecția naturală.
Procese biologice explicate cu a-
jutorul teoriei selecției naturale.
Delimitarea speciilor ca unități sis-
tematice. Perfecționarea lumii orga-
nice. Forme de adaptare a organis-
melor la mediu. Relațiile dintre or-
ganisme în natură. Importanța
practică a cunoașterii relațiilor în
natura vie.
Modificarea eredității organisme-
lor.
Genetica. Importanța cunoștințe-
lor de genetică în lămurirea proce-
sului de evoluție a lumii vii. Men-
delismul. Teoria cromozomică a ere-
dității. Etapa modernă a geneticii
— genetica moleculară. Metode de
modificare a eredității organismelor.
Modificarea eredității organismelor
sub influența condițiilor de mediu.
Modificarea eredității plantelor și
obținerea de soiuri noi prin hibri-
darea sexuată. Modificarea eredită-
ții plantelor prin hibridarea vege-
tativă. Educarea și selecția puieți-
lor hibrizi. Modificarea eredității la
animale.
Succese obținute în cultura plan-
telor și creșterea animalelor în țara
noastră.
Originea vieții pe Pămînt. Pri-
mele forme de viață. Trecerea de Ia
formele unicelulare la formele plu-
ricelulare. Evoluția plantelor în de-
cursul erelor geologice, filogenia lor.
Evoluția animalelor în diferitele
ere geologice, filogenia lor.
Originea și evoluția omului. Do-
vezi despre originea animală a o-
mului. Etapele principale ale antro-
pogenezel.
Dezvoltarea științelor biologice în
țara noastră.
Protecția naturii în țara noastră.
Plantele și animalele rare. Rezerva-
ții naturale.
NOȚIUNI DE MARXISM-
LENINISM
INDUSTRIALIZAREA SOCIALISTĂ
— OBIECTIV CENTRAL AL POLI-
TICII ECONOMICE A PARTIDULUI.
DEZVOLTAREA BAZEI ENERGE-
TICE ȘI ELECTRIFICAREA ȚÂRII
învățătura marxist-leninistă des-
pre necesitatea industrializării so-
cialiste.
Industrializarea socialistă a țării
— temelie a politicii economice a
P.C.R. Industrializarea socialistă —
singura cale care duce spre pro-
gres și civilizație, care asigură în
fapt independența și suveranitatea
națională.
Succesele obținute de poporul
nostru, sub conducerea partidului,
în opera de industrializare socia-
listă a țării.
Congresul al IX-lea al P.C.R. des-
pre necesitatea obiectivă și impor-
tanța continuării procesului de in-
dustrializare socialistă a țării în
ritm susținut. înfăptuirea industria-
lizării socialiste pe baza tehnicii ce-
lei mai avansate.
Principalele prevederi ale Direc-
tivelor celui de al IX-lea Congres al
P.C.R. cu privire la dezvoltarea in-
dustriei. Dezvoltarea ramurilor ho-
tărîtoare ale industriei.
Productivitatea muncii, preț de
cost, calitatea produselor.
Rezultatele obținute în dezvolta-
rea bazei energetice și a electrificării
țării în anii 1951—1965.
Prevederile planului de 10
ani pentru dezvoltarea energeticii
(1966-1975).
DEZVOLTAREA INTENSIVA ȘI
MULTILATERALĂ A AGRICUL-
TURII SOCIALISTE
Locul agriculturii în ansamblul e-
conomiei noastre socialiste.
Necesitatea obiectivă a transfor-
mării socialiste a agriculturii.
Importanța încheierii cooperativi-
zării agriculturii în țara noastră.
Creșterea permanentă a producției
agricole vegetale și animale. Schim-
bările radicale intervenite în viața
satului și a țărănimii cooperatiste.
Sarcinile stabilite de Congresul al
IX-lea în vederea dezvoltării inten-
sive și multilaterale a agriculturii.
Sarcinile G.A.S. și S.M.T.
îmbunătățirea formelor de îndru-
mare și conducere a activității coo-
perativelor agricole de producție.
Rolul științei în dezvoltarea și
perfecționarea continuă a producției
agricole.
DEZVOLTAREA Șl PERFECȚIO-
NAREA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
ȘI A ÎNVĂȚĂMÎNTULUI
Legătura indisolubilă dintre dez-
voltarea societății socialiste și pro-
gresul științei. Transformarea știin-
ței în forță nemijlocită de producție.
Sarcinile stabilite de Congresul al
IX-lea al P.C.R. în domeniul cerce-
tării științifice.
Sarcinile stabilite de Congresul al
IX-lea al P.C.R. privind dezvoltarea
învățămîntului de cultură generală,
profesional, tehnic și superior.
RIDICAREA CONTINUĂ A BUNĂ-
STĂRII OAMENILOR MUNCII —
SCOPUL ÎNTREGII POLITICI
A PARTIDULUI
Legea economică fundamentală a
socialismului și cerințele ei. Ridica-
rea continuă a nivelului de trai al
oamenilor muncii — scopul întregii
politici a Partidului Comunist
Român.
Venitul național. Creșterea veni-
tului național — factor de bază în
ridicarea nivelului de trai.
Repartiția după muncă — lege
economică a socialismului.
Salariul și formele de salarizare în
socialism. Creșterea permanentă a
veniturilor oamenilor muncii din țara
noastră.
DEZVOLTAREA PLANICA
A ECONOMIEI SOCIALISTE
Posibilitatea și necesitatea dez-
voltării planice a economiei socia-
liste. Planificarea — atribut esen-
țial al statului socialist.
Dezvoltarea planică a economiei
Republicii Socialiste România. îm-
bunătățirea și perfecționarea acti-
vității de planificare și conducere a
economiei.
MARXISM-LENINISMUL DESPRE
STAT. ÎNFLORIREA NAȚIUNII ȘI
A STATULUI ÎN SOCIETATEA
SOCIALISTĂ
Marxism-leninismul despre stat.
Superioritatea statului socialist față
de statele bazate pe exploatare.
Sarcinile și funcțiile statului so-
cialist. Dezvoltarea funcțiilor statu-
lui în perioada de desăvîrșire a con-
strucției socialismului în patria noa-
stră.
Caracteristicile națiunii socialiste.
Dispariția claselor exploatatoare în
țara noastră și întărirea națiunii so-
cialiste.
Națiunea și statul — baza dezvol-
tării societății socialiste. Concor-
danța dintre dezvoltarea națiunii,
întărirea statului și cerințele obiec-
tive ale dezvoltării sociale.
CONSTITUȚIA — LEGE FUNDA-
MENTALĂ A REPUBLICII SOCIA-
LISTE ROMÂNIA. TRĂSĂTURILE
FUNDAMENTALE ALE ORÎNDUI-
RII SOCIALE ȘI DE STAT ÎN ȚARA
NOASTRĂ
Constituția — lege fundamentală
a Republicii Socialiste România.
Trăsăturile fundamentale ale orîn-
duirii sociale și de stat consemnate
în Constituția Republicii Socialiste
România.
Lărgirea continuă a democrației
socialiste.
Conducerea colectivă — principiul
călăuzitor al întregii activități de
stat.
PARTIDUL COMUNIST ROMÂN
— PARTID MARXIST-LENINIST.
CREȘTEREA CONTINUĂ A ROLU-
LUI CONDUCĂTOR AL P.C.R. ÎN
ACTIVITATEA ECONOMICĂ. PO-
LITICA ȘI CULTURALA
Necesitatea creării partidului mar-
xist-leninist al clasei muncitoare.
Crearea Partidului Comunist
Român — cotitură istorică în dez-
voltarea mișcării muncitorești din
România, în viața poporului român.
P.C.R, continuatorul celor mai bune
tradiții ale luptei de veacuri a po-
porului român pentru libertate so-
cială și națională.
Partidul Comunist Român — for-
ma cea mai înaltă de organizare a
clasei muncitoare din țara noastră,
detașamentul ei de avangardă, forța
politică conducătoare a societății
noastre.
Centralismul democratic — prin-
cipiu fundamental de organizare a
partidului nostru.
Conducerea și munca colectivă —
principiu suprem al conducerii de
partid. Democratismul profund —
caracteristică a partidului nostru,
întărirea permanentă a unității și
coeziunii rîndurilor partidului, a le-
găturii sale cu masele.
Continuarea pe o treaptă superi-
oară a procesului de desăvîrșire a
construcției socialiste și necesitatea
creșterii rolului conducător al Par-
tidului Comunist Român în toate
domeniile de activitate.
MUNCA IDEOLOGICA A P.C.R.,
DEZVOLTAREA CONȘTIINȚEI
SOCIALISTE A MASELOR
Marxism-leninismul despre con-
știința socială. Rolul activ al conști-
inței sociale în dezvoltarea socie-
tății.
Sarcinile stabilite de Congresul
a) IX-lea a! P.C.R. pentru dezvolta-
rea conștiinței socialiste a maselor.
Trăsăturile caracteristice ale cons-
tructorilor societății noastre socia-
liste.
ACTIVITATEA
INTERNAȚIONALĂ A P.C.R.
Dezvoltarea legăturilor de colabo-
rare ale P.C.R., cu partidele comu-
niste și muncitorești, frățești, în spi-
ritul internaționalismului proletar.
Contribuția P.C.R. la apărarea și
întărirea unității mișcării comunis-
te și muncitorești internaționale, a
coeziunii țărilor sistemului socialist
mondial.
REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂ-
NIA — FACTOR ACTIV ÎN LUPTA
PENTRU TRIUMFUL CAUZEI
PĂCII ȘI SOCIALISMULUI
Politica externă a Republicii So-
cialiste România.
Prietenia strînsă și alianța fră-
țească cu celelalte țări socialiste,
baza politicii externe a României
socialiste.
Dezvoltarea relațiilor de colabo-
rare cu toate statele, fără deosebire
de sistem social-politic, pe baza
principiilor respectării suveranității
și independenței naționale, egalității
în drepturi, neamestecului în trebu-
rile interne, avantajului reciproc.
România, factor activ pe arena
mondială în lupta pentru triumful
cauzei păcii și socialismului.
*
Programele pentru limba și lite-
ratura maternă ale școlilor cu lim-
bile de predare ale naționalităților
conlocuitoare vor fi comunicate în
numărul următor.
Candidații de la școlile pedago -
gice de învățători și educatoare vor
fi examinați la examenul de diplo-
mă după cum urmează :
— la literatura română, literatura
maternă. Istoria României și noți-
uni de marxism-leninism vor fi exa-
minați din programele examenului
de maturitate ;
— la limba română (gramatical
limba maternă (gramatică), meto-
dici, pedagogie generală și pedago-
gie preșcolară candidații vor fi exa-
minați din programele studiate în
anii I—VI ai școlii pedagogice.
Candidatii de la institutele peda-
gogice de învățători vor fi exami-
nați din programele studiate în anii
I și II. existente în scoli.
REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA r București. Pista Selnteii nr. 1. Telefon 17.60.20. Abonamentele se fac la oficiile poștale, factorii poștali *1 le dltusorll voluntari din unit Stil» da InvIțlmlpL Țipam! I Combinatul Poligrafie Casa Selntelf. Plata Sdntell București.
40132