

;.b '■ ts ' ®	* a I
PROLETARI OIR TOATE TARILE, UHIȚI-Vi1
Anul XVIII
GAZETA
INVATAMINTULUI
4 pag. 25 bani
lom DE MINISTERUL INVATAMINTULUI $1 COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN INVATAMÎNT SI CULTURA
Nr. 845
Vineri 8 aprili
1966
în sala-de lectură a Institutului pedagogic de 3 ani din Pitești
Respect
pentru munca
și timpul altora
Dispui de un număr de date și
cauți o necunoscută. Așadar, ai de
rezolvat o problemă. Iți ordonezi
datele, meditezi asupra soluțiilor și
alegi una dintre toate soluțiile ce ți
se oferă. O alegi desigur pe cea mai
bună.
Dar care este cea mai bună solu-
ție? In matematică, aceea care te duce
la rezultat pe cea mai scurtă cale.
Ce t-ar întîmpla însă dacă ai alege
nu calea cea mai scurtă, ci, dimpo-
trivă ? In loc de 30 de minute, să
spunem, ar trebui să consumi pen-
tru rezolvarea problemei o oră sau
chiar mai mult. Proporțional cu
complexitatea problemei pe care o
ai de rezolvat crește și timpul (și
efortul) irosit inutil prin alegerea
unei soluții neoperative.
Ideea de a face cîteva considerații
pe această temă ne-a dat-o demer-
sul făcut în Capitală de un profe-
sor din raionul Cîmpina. Profesorul
respectiv cerea să se precizeze sta-
giul lui de activitate in învățămînt,
cunoscînd că în 1951 a absolvit li-
ceul, în 1952 a funcționat ca peda-
gog, între 1952 și 1954 a urmat
cursurile unui institut pedagogic, iar
din 1954 funcționează la catedră.
Problema putea fi soluționată în cî-
teva minute chiar și la secretaria-
tul școlii în care funcționează. Aces-
ta dispune de toate instrucțiunile
necesare lămuririi depline a unei
astfel de probleme, ții totuși, omul
nostru a preferat să scrie o scrisoa-
re, să piardă timp, să provoace și
altora pierdere de timp pentru a
primi același răspuns pe care-l pu-
tea primi foarte repede și foarte
simplu chiar la școala unde stă zil-
nic mai multe ore.
N-a avut încredere în răspunsul
pe care i-l poate da secretariatul
școlii ? Atunci de ce nu s-a adresat
secției de învățămînt sau inspecto-
rilor ei, care au vizitat școala în
cîteva rînduri ? Ar fi durat poate,
ceva mai mult, dar ar fi avut to-
tuși o soluție destul de promptă. De
fapt, omul nu s-a gindit, nu i-a tre-
cut prin minte că se poate și sim-
plu. ,
Sînt, în această privință situații
și mai neobișnuite. Iată de pildă
una: un profesor din regiunea Cri-
șana, avînd de rezolvat tot o pro-
blemă privind stabilirea stagiului
său de activitate, se adresează prin
cereri scrise cu indigo (ca să cîștige,
deci, timp — soluție ingenioasă !),
secției de învățămînt regionale, Mi-
nisterului învățământului și la 4 re-
dacții. A omis însă să se adreseze
conducerii școlii sale, de unde ar fi
primit același răspuns pe care l-a
primit de la toate instituțiile sus-
numite. S-a declarat probabil satis-
făcut și n-a avut nici o remușcare
că a încărcat cu lucrări inutile atâ-
tea instituții, care au trebuit să-și
piardă timp pentru „rezolvarea" u-
nor probleme deja rezolvate.
Mai există însă și o altă categorie
de oameni dispuși să irosească tim-
pul celorlalți: categoria celor care
„încearcă marea cu degetul". Un
profesor din regiunea Cluj a aflat, de
pildă, de la școală că nu se consi-
deră stagiu în învățămînt perioada
de studii universitare decît celor
Didactica — domeniu de creație
Cîteva cerințe
fundamentale
Commenius își definea didactica sa
„arta universală de a învăța pe toți
toate", fapt care ne permite să cre-
dem că el o considera nu numai ca
o disciplină prescriind reguli ce tre-
buie aplicate în activitatea de in-
struire a tinerei generatii, ci și ca o
„artă", ca un domeniu care conține
și stimulează posibilități imense de
creație. O discuție despre stimula-
rea muncii creatoare în domeniul
didacticii, departe de a fi depășită,
este de stringentă actualitate astăzi,
cînd se fac eforturi deosebite pen-
tru raționalizarea și sporirea randa-
mentului procesului de învățămînt.
Cerințele contemporaneității, cerin-
țele pregătirii corespunzătoare a ti-
nerei generații din tara noastră ne
cet să ridicăm și aici ștacheta cali-
tății.
Modernizarea în didactică nu tre-
buie identificată totalmente — cum
se întîmplă uneori — cu folosirea
noilor tehnici în învățămînt. Acesta
nu e decît un aspect (ce-i drept
foarte important). Există, după pă-
rerea noastră, posibilități destul de
mari de perfecționare a învățămîn-
tului prin exploatarea maximală a
tuturor resurselor pe care metodele
așa-zise tradiționale ni le pun la
dispoziție. Pentru aceasta însă pro-
fesorul nu trebuie să fie în clasă un
„funcționar" care-și face conștiincios
datoria, ci un căutător al noului, un
om animat de dorința de a-și per-
fecționa munca, să fie el însuși un
experimentator. Aceasta ține desi-
gur atît de pregătirea sa, cît și de
ambianta școlară.
în discutarea unor aspecte legate
de problema aceasta vom porni de la
afirmația curentă și justă în prin-
cipiu că normele pe care le recoman-
dă didactica, metodicile pentru des-
fășurarea corespunzătoare a proce-
sului de învățămînt, ceea ce în
mod obișnuit se numește experiență
didactică, nu sînt dogme, nu sînt un
„tabu" de la care nu există abatere,
ci doar puncte de plecare orientati-
ve. Această afirmație rămîne de
multe ori numai teoretică, fără să-și
găsească suficient ecou și confirmare
practică la catedră. Absolutizarea
„experienței", concepută ca unifor-
mizare, riscă să-1 ducă pe profesor
la polul opus muncii creatoare, mă-
iestriei pedagogice, adică la rutină,
la automulțumire, la credința că nu-
mai așa e bine și eficient.
Cauzele acestei situații sînt diverse
și ne vom permite să stăruim asu-
pra cîtorva. Aplicarea fără variație
a acelorași forme și metode, uneori
forțînd realitățile școlare, a dus une-
ori la o șablonizare și, în orice caz,
la o stagnare a activității creatoare.
E salutară, din acest punct de ve-
dere, activitatea editorială bogată
din ultima vreme în acest domeniu,
concretizată în apariția unui număr
însemnat de metodici originale. Se
impune ridicarea în continuare a in-
dicelui lor de calitate care, în unele
ocazii, e sub posibilitățile și, mai
ales, sub nivelul cerințelor actuale
și al experienței înaintate care s-a
acumulat.
Credem că e util să aducem în
discuție și unele aspecte ale pregă-
tirii cadrelor didactice. întrucît
aflăm aici o seamă de deficiențe ce
conduc la unele din situațiile amin-
tite. „Nodul gordian" în această pri-
vință ne pare a fi faptul că pregă-
tirea de specialitate a viitorilor pro-
fesori aflați pe băncile facultăților
nu e dublată de o pregătire peda-
gogică corespunzătoare. Se știe că
în momentul de față pregătirea pe-
dagogică teoretică a studenților din
universități e redusă la un curs de
pedagogie generală de un an, cu cîte
o oră de seminar pe săptămînă nu-
mai într-un semestru, adică 8 ore
pentru tot cursul predat. Dacă mai
adăugăm că și acestea au fost re-
introduse abia în 1965, ne dăm sea-
ma că pînă nu de mult pregătirea
pe această linie a fost și mai redusă.
La această insuficiență cantitativă
se asociază, după părerea noastră, și
o insuficiență calitativă, mai ales
prin faptul că predarea didacticii, a
metodicii nu sugerează decît vag și
destul de abstract că munca în clasă
e o activitate elastică, mobilă, crea-
toare, avînd caracteristici impuse de
dinamica realităților școlare. Apoi,
datorită numărului insuficient de se-
minarii, studiul pedagogiei generale
nu poate beneficia de o legătură di-
rectă cu realitățile școlare. Ca urma-
re, mulți tineri profesori privesc lec-
ția ca avînd o anume structură, fixă,
obligatorie, în cadrul căreia trebuie
folosite anumite metode, și nu văd
în ea un domeniu care lasă loc apli-
cării unor metode noi, încercării
unor noi soluții etc.
Datorită probabil aceluiași fapt,
EMIL PĂUN
(Continuare în pag. 4-a)
care au funcționat mai înainte 3 ani
la catedră. Cum el nu funcționase
decît un an, se declară nemulțumit
de răspuns și se adresează secției
raionale de învățămînt. Aceasta, cum
e și firesc, îi dă același răspuns. Ba
mai mult, îi arată și instrucțiunile
scrise care lămuresc această proble-
mă. Nici acum însă răspunsul nu-l
mulțumește. Se adresează secției re-
jionale, apoi ministerului, apoi re-
dacțiilor, apoi mai știu eu cui. Doar,
doar va ieși ceva și va beneficia de
un drept pe care legea nu i-l a-
cordi!
Nu o dată astfel de încurcă lume
asaltează tot felul de foruri cu în-
trebări la care își pot da și singuri
răspunsul. De ce — întreabă de pil-
dă un învățător — profesorii care
lucrează în „tura de dimineața" nu
sînt obligați să vină la școală la
7,45, chiar dacă prima lor oră este
de la 10 la 11 ? Te oprești asupra
rindurilor lui și te întrebi : „de ce
C. SAVU
(Continuare în pag. 4-a)
Fiecare școală numără
printre elevii săi talente, ca-
pacități, elevi excepționali,
deosebit de înzestrați, care
constituie mîndria colegilor,
a profesorilor. Sînt elevi dă-
ruiți cu pasiune și aptitudini
pentru științele matematice,
minți sclipitoare, care reușesc
să descopere calea către solu-
ție în cele mai dificile și mai
complexe probleme, elevi
care au patima experiențelor,
a descoperirii misterelor fizi-
cii sau chimiei, elevi care au
îndrăgit lumea de fantezie,
de lumină și umanism a lite-
relor și care își încearcă for-
țele în ucenicia îmbinării cu-
vintelor.
Pentru toate aceste valori,
pentru stimularea, sporirea și
afirmarea lor, au luat ființă,
în urmă cu mulți ani, con-
cursurile de literatură româ-
nă, de matematică, de fizică
și chimie ale elevilor din li-
PROIECTELE DEVIN FAPTE
„în anii 1966 — 1970 se vor Instala în centralele elec-
trice grupuri de puteri unitare mari, la nivel tehnic
ridicat, cu o putere totală de 4 000 000 kW, de 2,2
ori mai mult decît în cei cinci ani anteriori... în 1966
se va da în exploatare hidrocentrala „Gheorghe
Gheorghiu-Dej" de pe Argeș"
(Din Directivele Congresului al IX-lea al P.C.R. cu
privire la dezvoltarea economiei naționale în
perioada 1966—1970),
în dimineața zilei de 15 martie, uriașele porți
de metal ale barajului de la Vidaru au stăvilit
cursul multimilenar al Argeșului, obligîndu-1
să formeze o „mare interioară" artificială. Fie-
care zi care a trecut de atunci a sporit cu sute
de mii de metri cubi nivelul celui mai tînăr
lac de acumulare din istoria dezvoltării ener-
getice a României socialiste, apropiind treptat
nivelul atingerii cotei maxime, cînd „marea"
Argeșului va măsura peste o jumătate de
miliard de metri cubi de apă. Cu sclipiri albe
și linii prelungi de albatros, vaporașul
„Argeș-1“ a și pornit în primele curse de
probă, despicînd apele înspumate ale unul lac
pe care cartografii îl înregistrează și ei de-abia
acum pe harta țării.
In același timp în centralele subterane cor.
structorii continuă uriașa bătălie cu natura.
Echipele de montări au încheiat pregătirile
pentru intrarea în probele de rodaj a turbine-
lor nr. 1 și nr. 2 și se află într-un stadiu
avansat cu montajul turbinelor nr. 3 și nr. 4.
Puține zile îi mai despart pe constructori de
străpungerea finală a galeriei de fugă, viitoarea
cale subpămînteană a învolburatului Argeș.
în rîndurile constructorilor se numără mulți
absolvenți ai școlilor profesionale și tehnice e-
nergetice și de construcții care și-au trecut cu
deplin succes „probele marilor energii". în a-
celași timp, șantierul hidrocentralei de pe Ar-
geș este o minunată școală practică pentru ac-
tualii elevi din învățămîntul profesional și teh-
nic care vor participa, în anii următori, la dez-
voltarea bazei energetice a țării. Munca plină
de dăruire a constructorilor hidrocentralei
„Gheorghe Gheorghiu-Dej" este totodată o mi-
nunată pildă de patriotism pentru toți elevii
care vizitează acest uriaș șantier.
Nu va trece mult pînă cînd eroismul, pri-
ceperea și capacitățile creatoare ale construc-
torilor, stăpîni pe marile posibilități ale tehni-
cii moderne, vor aprinde pe firmamentul patriei
noua constelație născută la Cheile Argeșului,
în hidrocentrala „Gheorghe Gheorghiu-Dej “, în-
făptuind cu cinste unul din primele mari
obiective economice prevăzute în Directivele
celui de-al IX-lea Congres al partidului.
CONCURSURI
cee. Fragmentate în etape
din ce în ce mai exigente —
de la simpla întrecere locală,
pînă la confruntarea pe plan
republican între învingătorii
fiecărei regiuni — aceste con-
cursuri, devenite tradiționale,
aduc de ani de zile o substan-
țială contribuție la dezvolta-
rea interesului elevilor pen-
tru știință, la descoperirea
celor mai dotați dintre ei, la
orientarea lor către acele
profesii pentru care sînt po-
triviți prin aptitudinile lor.
De curînd s-a încheiat eta-
pa regională a acestor con-
cursuri și profesorii din Ma-
ramureș sau din Dobrogea,
din Banat sau din Suceava
au avut încă o dată prilejul
să aprecieze capacitatea celor
mai buni elevi ai regiunilor,
să fie mândri de cunoștințele
și pregătirea lor. Fie că a fost
vorba de o problemă de ma-
tematică. de o experiență
de fizică sau de prezen-
tarea competentă, cursivă și
elegantă a unui subiect li-
terar, elevii angajați în con-
curs au demonstrat nu nu-
mai profunzimea și temei-
nicia pregătirii dobândite în
școală, ci și un surplus de
cunoștințe, originalitate și
profunzime în gîndire, rod al
pasiunii lor pentru disciplina
îndrăgită, dar și al pasiunii
profesorilor ce i-au călăuzit
în pătrunderea tainelor ei.
Alături de succesele aces-
tor concursuri, vom putea
vorbi în curînd de rezulta-
tele unui nou concurs — de
matematică — organizat de
Ministerul învățământului și
Societatea de științe mate-
matice pentru elevii claselor
VI—VIII. Această întrecere,
care va începe în 10 aprilie,
constituie o nouă poartă des-
chisă afirmării talentelor și
pasiunii pentru știință a
elevilor. Spre deosebire de
colegii lor din clasele mari,
elevii care se vor întrece in
cadrul acestui concurs pentru
a obține titlul de cel mai
bine pregătit elev la mate-
matică din raion sau diploma
de fruntaș la această disci-
plină, vor face acum pentru
prima oară cunoștință cu e-
moțiile unui examen în fața
unor profesori străini. Ceea
ce nu-i va împiedica însă pe
tinerii concurenți să dea ade-
vărata măsură a pregătirii și
pasiunii lor pentru științele
matematicii.
La miile de tineri angre-
nați în concursurile despre
care vorbeam la început se
adaugă astfel un nou detașa-
ment, menit să sporească nu-
mărul celor ce vor urca
mîine spre culmile nebănuite
încă ale științei.
SORIN TEODORU
Tribuna experienței
Mijloace
ale educației
patriotice
Colectivul didactic al liceului nos-
tru organizează, în scopul educării
patriotice a elevilor, vizite în uzine
și fabrici, la marile șantiere, ex-
cursii în jurul orașului și în re-
giune.
Efecte educative valoroase a avut,
bunăoară, excursia organizată la
șantierul nodului hidroenergetic și
de navigație de la Porțile de Fier cu
elevii ultimelor clase. încă înainte
de vizitarea propriu-zisă a șantieru-
lui, în spațioasa sală a clubului. în
fața machetei centralei, li s-a vorbit
elevilor despre sistemul hidroener-
getic și de navigație de la Porțile de
Fier, pe care țara noastră îl constru-
iește în colaborare cu R.S.F. Iugo-
slavia și care se înscrie ca unul din
principalele obiective ale planului de
electrificare pe zece ani. Elevii au a-
flat că centrala electrică va avea o
putere instalată pe partea româneas-
că de peste 1 000 MW și va realiza o
producție anuală de peste 5 miliarde
kwh. Li s-a arătat de asemenea ele-
vilor că prin construirea sistemului
hidroenergetic de la Porțile de Fier
se vor îmbunătăți radical condițiile
de navigație. Apoi' vizitînd șantierul,
elevii au văzut că ,,gigantul dună-
rean", cum este denumit cu justi-
ficată mîndrie de cei chemați să-i
dea viață, a și început să se înalte.
Stînd de vorbă cu muncitorii, teh-
nicienii și inginerii de pe șantier ei
au constatat că, asemeni unui mag-
net uriaș, hidrocentrala atrage ti-
neri și vîrstnici din toate colțurile
țării. în urma acestei excursii ele-
vii au hotărît să alcătuiască un al-
bum în care să prezinte prin foto-
grafii, cifre, grafice etc. rezultatele
pe care le va obține harnicul colec-
tiv al hidrocentralei în anii 1965—
1970 și să sprijine acțiunea de îm-
pădurire a zonei limitrofe lacului de
acumulare.
în completarea excursiei la șan-
tierul hidrocentralei, încadrată în
tema „Perspectivele luminoase ale
dezvoltării țării noastre pe drumul
desăvîrșirii construcției socialismu-
lui", elevii clasei a Xl-a au vizitat
Combinatul de industrializare a
lemnului de la Turnu Severin, re-
cent dat în folosință. Cu prilejul a-
cestei vizite profesorii le-au vorbit
despre grija pe care o manifestă
P.C.R. pentru valorificarea deplină
a tuturor resurselor de care dispu-
ne țara noastră, ca și pentru repar-
tizarea judicioasă a obiectivelor in-
dustriale pe întreg teritoriul patriei.
Multe din cele cunoscute de elevi
cu prilejul excursiilor sînt valorifi-
cate, cu ajutorul profesorilor, în ca-
drul activității diferitelor cercuri
care funcționează în școală. In ca-
drul cercului de științe naturale,
bunăoară, elevii cercetează unele
fenomene caracteristice întîlnite de
ei în clisura Dunării și pe Valea
Cernei. Se întocmesc hărți ale locu-
rilor cercetate și se prepară mate-
rialele adunate din aceste locuri,
îmbogățindu-se astfel muzeul de
științe naturale al liceului. în ca-
drul cercului de istorie sînt studiate
unele mărturii ale trecutului istoric
din regiune, începînd cu „drumul
lui Traian". Tot aici s-au cules date
cu privire la istoricul orașului Or-
șova și insulei Ada-Kaleh.
Deosebit interes prezintă pentru
membrii cercului de istorie cerce-
tarea vieții și luptei eroilor clasei
muncitoare care au trăit și au mi-
litat în regiunea lor natală. Astfel,
ei au întocmit, pe baza datelor cu-
lese sub conducerea profesorului de
Istorie, o biografie a luî Ștefan Pla-
văț, care a luptat împotriva fasciști-
lor în cadrul unui grup de parti-
zani, în munții Cernei. Pe lîngă ma-
terialul bibliografic consultat, ele-
vii au folosit în elaborarea biogra-
fiei cele cunoscute de ei cu prilejul
vizitei făcute la casa în care s-a
născut Ștefan Plavăț, al cărui nume
îl și poartă liceul nostru.
Toate aceste acțiuni au făcut să
se îmbogățească cunoștințele elevi-
lor cu privire la frumusețile și bo-
gățiile regiunii natale, la munca ce-
lor ce trăiesc aici, la tradițiile ei de
luptă. Nu o dată elevii noștri din ul-
timele clase pot fi văzuți dînd ex-
plicații miilor de excursioniști din
întreaga țară aflați în drumeție pe
aceste meleaguri. Și, ceea ce este cel
mai important, excursiile și activi-
tățile în cercuri dezvoltă nemijlocit
dragostea elevilor pentru patria
noastră socialistă, pentru popor, pen-
tru partidul clasei muncitoare.
Prof. ANA SCHIOPU
Liceul „Ștefan Plavăț" — Orșova
A
In cercurile
de la
Palatul pionierilor
Palatul pionierilor este una dintre
instituțiile mult îndrăgite de copii,
în cele peste 50 de cercuri care
funcționează aici își petrec timpul
liber, în mod plăcut și folositor, o
mare parte dintre pionierii și șco-
larii Capitalei. Activitățile intere-
sante și atractive din cercurile știin-
țifice, tehnice, artistice, sportive sa-
tisfac multitudinea intereselor de
cunoaștere ale copiilor, lărgesc ori-
zontul lor de cunoștințe științifice,
le dezvoltă aptitudinile, le consoli-
dează deprinderile practice.
Eficiența activităților în cercuri
este condiționată, în primul rînd, de
frecvența regulată la aceste activi-
tăți. în general, datorită faptului că
Palatul caută să îmbine în mod ju-
dicios programul său cu programul
școlar, se creează membrilor cercu-
rilor posibilitatea de a le frecventa
regulat. Totuși, se mai întîlnesc ca-
zuri de nefrecventare regulată a ac-
tivităților din cercuri. De exemplu,
cercul de electrotehnică și-a început
activitatea, în toamna trecută, cu
221 de copii, dar după cîteva luni
numărul acestora s-a redus la 156.
Instabilitatea frecventei copiilor Ia
cercuri are mai multe cauze. Se con-
stată, bunăoară, că unii instructori
de pionieri, profesori și diriginți nu
manifestă suficientă atentie pentru
a-i orienta pe copii spre cercurile
care corespund cel mai bine cu în-
clinațiile și aptitudinile lor. O an-
chetă întreprinsă recent a arătat că
ceea ce i-a determinat pe unii elevi
și pionieri să se înscrie în anumite
cercuri au fost motive întîmplă-
toare (prezența unui prieten în cer-
cul respectiv, dorința părinților ș.a.).
Apoi, întrucît cercurile dispun de un
număr de locuri limitat, o serie de
pionieri, nemaigăsind locuri libere
la cercul unde ar vrea să se înscrie,
nimeresc la altul, pentru care nu au
înclinații. O pionieră din clasa a
Vl-a, de pildă, cu toate că avea
înclinații pentru matematică, a
participat anul trecut la activitatea
cercului... de legumicultură. în unele
cazuri instabilitatea frecvenței la
cercuri este determinată și de faptul
că unii profesori sau diriginți inter-
zic pionierilor care au primit o notă
proastă să mai activeze la Palat,
temîndu-se că aceasta le-ar răpi din
timpul pentru pregătirea lecțiilor.
Aici, problema se cere bine anali-
zată la fiecare caz în parte, întrucît
s-ar putea ca tocmai activitatea în
cerc să-i ajute pe unii elevi să-și
lichideze rămînerile în urmă. In ge-
neral profesorii, diriginți!, instruc-
torii de pionieri pot ajuta mai mult
Ia orientarea judicioasă a pionie-
rilor și școlarilor spre cercurile care
sînt cele mai potrivite cu interesele
și aptitudinile lor, astfel încît să se
asigure frecventarea lor regulată.
De cea mai mare însemnătate pen-
tru succesul activității în cercuri
este conținutul acestei activități.
După cum se știe, în cercurile pa-
latului activează pionieri și școlari
de vîrste diferite. Din acest motiv,
activitatea se desfășoară pe grupe
de cercuri, alcătuite de cele mai
multe ori din elevi din aceeași clasă
(sînt circa 800 de grupe). în acest
fel se creează posibilitatea ca în
stabilirea conținutului activității să
se țină seama de nivelul de cunoș-
tințe și deprinderi pe care-1 posedă
elevii la un moment dat, de pu-
terea lor de înțelegere, de progra-
mele școlare. De exemplu, în etapa
în care la matematică, în clasa a
VUI-a, s-a studiat capitolul „Polie-
dre", grupa clasei a VUI-a din ca-
drul cercului de matematică de la
Palat, care studia viața și activitatea
lui Gh. Țițeica, a rezolvat probleme
referitoare la poliedre elaborate de
acest mare matematician român.
Tot în funcție de cerințele progra-
mei școlare, grupele cercului de chi-
mie și-au trecut în planul lor de acti-
vitate discutarea unor teme ca „E-
lectroliza în industria chimică",
„Metalele viitorului", „Reactivi fa-
bricați în Republica Socialistă Ro-
mânia", „Petrolul și gazul metan —
materii prime de o deosebită im-
portanță pentru industria noastră
chimică", „Petrochimia și dezvolta-
rea industriei chimice la noi", „Va-
lorificarea superioară a stufului și
cărbunelui" etc. După cum se vede,
sînt teme legate de chimia generală
care se studiază în școală, care pun
ia dispoziția elevilor o informare
mai bogată, implică efectuarea unor
experiențe de laborator etc.
Cercurile palatului urmăresc să
dezvolte înclinația copiilor către un
anumit domeniu de activitate. La
cercul de astronomie, de pildă, în
ciclul consacrat temei „Asaltul cos-
mosului", elevii nu numai că află
cum se construiește o rachetă, cum
se desfășoară zborurile cosmice etc.,
dar și cercetează, cu ajutorul dife-
ritelor instrumente, bolta cerească,
participă la întîlniri cu oameni de
știință și cu cercetători științifici,
fac vizite Ia Observatorul astrono-
mic etc.
în general, conducătorii cercuri-
lor se preocupă să folosească metode
și procedee care să permită lărgirea
orizontului de cunoștințe ale co-
piilor, dezvoltarea aptitudinilor și
deprinderilor lor practice. Principala
pondere cade aici pe stimularea
muncii independente, pe valorificarea
inițiativelor, a propunerilor perso-
nale. De exemplu, Ia cercul de chi-
mie elevii cercetează efectele unor
combinații chimice noi și participă
la experiențe distractive, dintre
care unele se transmit la televiziune-
Membrii cercului de matematică re-
zolvă problemele propuse de „Ga-
zeta matematică" sau compun ei în-
șiși probleme. Tinerii naturaliști țin
jurnale cu observații sistematice
privind evoluția diferitelor plante,
micii tehnicieni confecționează elec-
troscoape, redresori electrici, radia-
toare electrice, generatoare de cu-
rent continuu, releuri electromag-
netice, machete care funcționează pe
bază de relee etc.
Pentru înțelegerea cit mai com-
pletă a problemelor, pentru a rea-
liza în cerc o activitate cît mai in-
teresantă, mai atractivă se folosesc
numeroase mijloace audio-vizuale :
filmul, diafilmul, magnetofonul, epi-
diascopul etc.
Ar fi bine, credem, ca profesorii
să se intereseze mai îndeaproape de
activitatea desfășurată de elevii lor
în cercurile de la palat, pentru a
o valorifica la lecții.
Zi de zi, în sălile Palatului pio-
nierilor poposesc zeci și sute de
pionieri și școlari. Cercurile — a-
ceste pepiniere de cultivare a celor
mai diverse talente — constituie una
din cele mai Importante forme ale
dezvoltării personalității elevilor.
E. ISTRATE
Ordinea
predării noțiunilor
referitoare la
curentul alternativ
în cadrul studiului electricității la
clasa a X-a ocupă un loc deosebit
de important predarea capitolului
„Curentul alternativ", care îi fami-
liarizează pe elevi cu cunoștințe
despre producerea curentului alter-
nativ, despre fenomenele fizice care
au loc în circuite de curent alterna-
tiv și despre motoarele electrice.
în predarea cunoștințelor din a-
cest capitol folosesc o altă ordine
decît aceea în care sînt prezentate
ele în manual, întrucît consider că
ordinea în care le dă manualul nu-i
pune pe elevi în situația de a gîndi,
de a deduce anumite concluzii cu a-
jutorul celor învățate anterior, ci îi
orientează doar spre simpla memo-
rare a unor definiții. De exemplu,
definiția noțiunii de defazaj este
prezentată înainte de studierea fe-
nomenelor din circuitul alternativ
care conține o inductanță sau o re-
zistență capacitivă. Elevii înțeleg
însă mult mai bine definiția dacă le
prezentăm în primul rînd fenome-
nele respective. Scoțînd în relief
faptul că într-o bobină în care cir-
culă curent alternativ se manifestă
continuu fenomenul de autoinducție,
îi orientez să ajungă ei înșiși la con-
cluzia că între intensitatea curentu-
lui și tensiunea acestuia (ambele
fiind reprezentate ca vectori) se pro-
duce un decalaj, în sensul că ele
nu-și mai ating valorile maxime
(minime) concomitent, adică între
ele se produce un defazaj.
în felul acesta, ori de cîte
ori elevii vor avea de studiat feno-
menele ce se petrec într-un circuit
care conține diferite feluri de rezis-
tențe, ei vor înțelege mai lesne felul
cum se poate calcula rezultanta ten-
siunilor parțiale măsurate Ia cape-
tele diferitelor rezistente. O atenție
deosebită acord și interpretării un-
ghiului de defazaj, de a cărui mări-
me depind atît tensiunea rezultantă,
cît și puterea activă a curentului al-
ternativ.
Am constatat că elevii întîmpină
uneori greutăți în înțelegerea cu-
noștințelor privitoare la rezistența
activă (ohmică) și rezistentele reac-
tive (inductivă și capacitivă). Nume-
roși elevi atribuie unui solenoid sau
unui condensator doar o rezistență
inductivă, respectiv capacitivă, ne-
luînd în considerare că acestea ma-
nifestă și o rezistentă activă, deoa-
rece rezistența activă a oricărui con-
ductor provine din dimensiunile și
din conductanța acestuia. De aceea
caut să explic natura fiecărei re-
zistențe pe bază electronică, astfel
încît ei să ajungă la concluzia că
unghiul de defazaj nu este nicio-
dată unghiul format de vectorul u-
nei anumite tensiuni cu vectorul in-
tensității, ci unghiul vectorului re-
zultant al tensiunilor cu intensita-
tea. Elevii își dau astfel seama că
acest unghi nu va fi în general de
90 de grade, sau de 0 grade, ci va
avea o valoare între 0 și 90 grade.
în explicarea producerii curentu-
lui mono și trifazat, ca și a cunoș-
tințelor privind legarea curentului
și a receptoarelor în stea sau tri-
unghi mă sprijin pe cele studiate Ia
fizică în cursul trimestrului doi, pe
noțiunile referitoare la vectori și la
operațiile cu vectori.
Prof. E. TUMPANT
în reoreoM
I
I
I
I
I
I
I
I
GRIJA PARTIDULUI PENTRU ÎNVĂȚĂMÎNT
Acces larg
la învățătură
„Una din marile înfăptuiri ale socialismului în
România este dezvoltarea impetuoasă a învățămîn-
tului de toate gradele, care cuprinde aproape un
sfert din populație, progresul remarcabil al școlii —
factor de seamă ai culturii și civilizației". Cuvin-
tele acestea, adresate de tovarășul Nicolae
Ceaușescu reprezentanților tineretului patriei noas-
tre veniți la cel de al VUI-lea Congres al Uniunii
Tineretului Comunist, sintetizează tabloul impresio-
nantului avînt al școlii românești în anii construc-
ției socialismului.
Dreptul la învățătură, unul dintre drepturile
fundamentale înscrise în Constituția României so-
cialiste, este asigurat prin întreaga politică desfă-
șurată de partid în domeniul culturii și educației
tineretului. Dacă am lua ca indice doar durata
învățămîntului obligatoriu, care a crescut, în ul-
timele două decenii, de la 4 ani la 8 ani, apare clar
că nivelul general de cultură al poporului s-a ridi-
cat într-un ritm extrem de rapid. Trasînd ca
sarcină pentru următorii ani pregătirea condițiilor
pentru mărirea duratei învățămîntului obligatoriu
cel de al IX-lea Congres al partidului dă un nou
impuls ridicării în continuare a culturii românești.
La marile realizări dobindite în domeniul învă-
țămîntului general se adaugă multiple alte acumu-
lări cantitative și calitative : lărgirea necontenită
a rețelei învățămîntului mediu, profesional și teh-
nic. dezvoltarea fără precedent. a învățămîntului
supe ior, crearea condițiilor pentru ca oamenii
muncii, indiferent de vîrstă, să-și lărgească orizon-
tul de cultură generală și de specialitate prin com-
pletarea și continuarea studiilor în învățămîntul se-
ral și fără frecvență de toate gradele.
în ultimii ani au fost date în folosință zeci de
mii de săli de clasă, majoritatea în cadrul unor
școli moderne, dotate la nivelul cerințelor pedago-
giei contemporane. Elevii tuturor școlilor generale
și ai liceelor primesc gratuit manualele. Valoarea
acestora a însumat doar în acest an școlar circa
130 milioane lei, constituind un sprijin impor-
tant dat de partid elevilor și familiilor acestora.
Directivele celui de al IX-lea Congres al parti-
dului privind dezvoltarea economiei naționale în
anii 1966—1970 prevăd alocarea unei sume de 3,5
miliarde lei pentru dezvoltarea în continuare a
învățămîntului de toate gradele. în cadrul lucră-
rilor care vor fi efectuate în această perioadă în
scopul dezvoltării bazei materiale a învățămîntului
și al lărgirii accesului tineretului în școlile de nivel
superior, se vor înălța impunătoarele edificii ale
Institutului politehnic din București, se vor con-
strui cămine și cantine studențești cu o capacitate
de 15 000 de locuri, însumînd circa 270 000 metri
pătrați. Pentru învățămîntul profesional și tehnic
și pentru învățămîntul mediu de specialitate vor
Valoarea manualelor
distribuite gratuit elevilor
fi date în folosință aproximativ 1 000 de săli de
clasă și 44 000 de locuri în internate, iar pentru
învățămîntul de cultură generală se vor construi
circa 10 000 de locuri în internate, amplasate îndeo-
sebi pe lîngă liceele de la sate.
De la înălțimea de la care s-a ridicat școala
românească astăzi ea scrutează culmile și mai
înalte pe care le va atinge mîine. însuflețiți de
chemarea partidului, cei 175 000 de învățători și
profesori din școlile patriei muncesc neprecupețit
pentru ca, pe baza tradițiilor progresiste ale învă-
țămintului nostru și a experienței pedagogice uni-
versale, să-și întărească mereu contribuția la ridi- ,
carea pe o treaptă superioară a școlii Românie''
socialiste.
UCHIE SATESTI
1938-1939
ȘCOLI
(7-e ani )
>L I C E E
770
Liceu, sat — două
noțiuni care pînă a-
cum două decenii e-
rau aproape cu nepu-
tință de asociat. Sa-
tele trecutului nu a-
veau adesea nici mă-
car o școală primară,
iar aspirațiile spre o
cultură mai înaltă
ale copiilor de țărani
se loveau de atîtea
piedici materiale și
morale, incit realiza-
rea lor se poate ex-
prima in procente la
mie. Și totuși, în ciu-
da condițiilor vitrege,
satul a dat și în tre-
cut țării mari oametni
de știință, savanți de
renume mondial, ar-
tiști și scriitori. Ma-
joritatea acestora au
militat eu căldură
pentru ridicarea ni-
velului de cultură al
satului românesc. E-
forturile lor s-au lo-
vit însă și ele de ba-
rierele economico-so-
ciale ale epocii. Ilus-
trativ este în această
privință faptul că,
deși guvernanții tre-
cutului au făcut re-
petate promisiuni de
a înființa la Avrig o
școală sătească de
grad superior, comu-
na învățatului Gheor-
ghe Lazăr, ctitor al
învățămîntului ro-
mânesc, a rămas vre-
me de mai bine da
un veac doar cu o
școală primară.
Printre multiplele
fapte care dovedesc
ridicarea, înălțarea
materială și cultura-
lă a satului Româ-
niei socialiste, apari-
ția liceului sătesc
este așadar una din-
tre cele mai plin»
de semnificații. tn
Avrigul lui Gheorgh»
Lazăr se înalță as-
tăzi un liceu mo-
dern ale cărui labo-
ratoare rivalizează cu
laboratoarele școlilor
cu vechi tradiții; li-
cee sătești ființează
și la Rucărul cîmpu-
lungean, și la Băileș-
tii Olteniei, și în ini-
ma Țării Moților, la
Cîmpeni și Abrud, la
Vinga Banatului, în
zeci și zeci de comu-
ne din toate regiu-
nile țării. Ele sînt
înconjurate de mii și
mii de școli genera-
le, pe care le întîl-
nești pînă și în cele
mai îndepărtate că-
tune de munte. Exis-
tă astăzi în țară co-
mune care au 7 sau
chiar 8 școli, mai
multe decît aveau în
trecut Unele orașe.
Prevederile Direc-
tivelor Congresului
al IX-lea al partidu-
lui, potrivit cărora
majoritatea celor
10 000 de locuri ale
internatelor ce se vor
construi în perioada
1066—1970 vor fi des-
tinate îndeosebi li-
ceelor sătești, consti-
tuie premisele unei
și mai largi cuprin-
deri a tineretului în
aceste școli.
Liceul sătesc re-
prezintă, prin semni-
ficațiile pe care le
implică, una dintre
cele mai puternice
dovezi privind condi-
țiile asigurate pentru
accesul larg la învă-
țătură al fiilor între-
gului popor.
1985-1^86
PAGINA 2
Instructaj
și consfătuire
„Cum se acordă primele"
Predarea legilor mendeliene
Fondul îmbogățit de idei al pro-
gramei de biologie generală pentru
clasa a Xl-a îl pune pe profesor în
fata unor probleme științifice și me-
todice complexe. O asemenea pro-
blemă este cea a conținutului și a
formelor de realizare a proceselor
ereditare ca proprietate fundamen-
tală a materiei vii — anterior fie to-
tal neglijată, fie eronat abordată pe
planul predării.
Prezentarea legilor transmiterii
caracterelor ereditare formulate de
Gregor Mendel se include intr-unui
din capitolele-cheie pentru înțelege-
rea principalelor laturi ale eredită-
ții. De aceea, profesorul are sarcina
de a se pregăti cu seriozitate pentru
predarea acestei teme, cu atît mai
mult cu cît actualul manual de bio-
logie pentru clasa a Xl-a se situea-
ză în această problemă pe poziții ne-
știintifice în aprecierea principale-
lor momente care jalonează dezvol-
tarea biologiei. In manual se spu-
ne că „legile lui Mendel privind
separarea și libera combinare a fac-
torilor ereditari nu vot da o expli-
cație științifică evoluției viețuitoa-
relor. Considerînd încrucișarea nu-
mai ca o combinare mecanică a ca-
racterelor și netinînd seama de ro-
lul mediului în îmbogățirea eredi-
tății, Mendel a ajuns la concluzia
falsă că prin segregarea caractere-
lor la generațiile care se succed, se
revine la formele inițiale. Această
considerare duce desigur la credința
că speciile nu se schimbă, sînt fixe".
(Sublinierile din text ne aparțin).
Adevărul este însă exact contra-
riu. Folosind astfel de interpretări,
recurgînd la etichetări forțate, ne-
iințifice, manualul prezintă eronat
aptele acumulate în biologie și ge-
netică. In realitate, legitățile mende-
liene ale eredității aduc o contribu-
ție de mare importantă la rezolva-
rea problemelor teoretice de gene-
tică și biologie generală (esența vie-
ții, cauzele evoluției, mecanismul
evoluției), precum și a unor proble-
me din practica ameliorării plante-
lor și animalelor din medicina uma-
nă, microbiologic etc. Legitățile
mendeliene stau la baza înțelegerii
fenomenelor de ereditate și varia-
bilitate în toată complexitatea lor ;
ele formează cadrul unitar al con-
cepției moderne asupra cauzelor
evoluției.
Pentru a se asigura înțelegerea
efectivă a legilor mendeliene de că-
tre elevi este necesar, credem, ca
profesorul să planifice cel puțin trei
ore de predare, întrucît altfel riscăm
să sărăcim foarte mult conținutul
^aptelor și să ratăm concluziile ști-
nțifice care trebuie desprinse.
La începutul primei lecții este
bine să se prezinte progresele reali-
zate în cunoașterea factorilor evolu-
ției, contribuția lui Gregor Mendel
la cunoașterea eredității și variabi-
lității, meritul lui de a fi pus bazele
științifice ale geneticii și de a fi de-
terminat o etapă calitativ nouă în
cercetarea biologică. In mod spe-
MONUMENTE ALE NATURII
In imagine este prezentată Sala
mare a Ghețarului de la Scărișoara,
cea mai reprezentativă peșteră-mo-
nument al naturii din România.
Ghețarul, prin complexul impresio-
nant al formațiilor sale de gheață și
calcar, a atras asupra lui încă din
secolul trecut atenția oamenilor de
știință. Sala din imaginea alătu-
rată se continuă cu o altă sală
în interiorul căreia se ridică ne-
numărate coloane de gheață. Cape-
tele globuloase și translucide ale
acestor stalagmite răsfrîng lumina
în mii de raze subțiri, într-o at-
mosferă feerică. Ghețarul cuprin-
de și cîteva abisuri. Unul dintre a-
cestea coboară spre o altă sală enor-
mă, asemănătoare celei de sus. Ală-
turi, la același nivel se găsește încă
o sală, împodobită exclusiv cu for-
mațiuni calcaroase : stalactite, sta-
lagmite, coloane, scurgeri parietale
vălurite, formațiuni perlate, oferind
în vecinătatea ghețurilor transpa-
rente o apariție magnifică. Din a-
ceastă încăpere se deschide un a-
devărat tezaur ascuns în punctul cel
mai profund al peșterii — o galerie
lungă de 100 de metri aflată la a-
dîncimea de 120 m. de la suprafață.
Cercetările efectuate au permis
determinarea vîrstei marelui bloc
de gheață din mijlocul peșterii (40-
45 000 m.c.) a cărui depunere a în-
ceput cu 3000 de ani în urmă. Cerce-
tătorii continuă studiul conținutului
izotopic al blocului încercînd să des-
cifreze mai precis imensul „buletin
meteorologic" pe care îl prezintă
secțiunea naturală a acestui ghețar,
care înscrie variații climatice de-a
lungul mai multor milenii.
Pentru profesori și elevi, o călăto-
rie pe Valea Arieșului spre inima
Țării Moților, la Ghețarul de la Scă-
rișoara, constituie o minunată lecție
de cunoaștere a frumuseților patriei.
cial considerăm că trebuie sub-
liniat faptul că Mendel a elabo-
rat o operă științifică cu carac-
ter profund materialist. Menționînd
că și înaintea lui Mendel au fost
efectuate experiențe de hibridări se-
xuate și s-au stabilit unele date a-
supra eredității și variabilității în
hibridare, vom arăta însă că el a
fost primul care a aplicat o metodă
de analiză matematică a fenomene-
lor observate și a reușit să formu-
leze legi ale eredității. In continuare
ni se pare indicat să se vorbească
despre însușirile plantelor cu care
și-a efectuat Gregor Mendel expe-
riențele, despre tehnica experimen-
tală folosită, despre simbolurile cu
care a notat diferitele caractere.
Pentru a trece la explicarea legită-
ților mendeliene, este bine să se re-
amintească noțiunile referitoare la
diviziunea celulară în mitoză, la ra-
portul dintre numărul elementelor
sexuale mascule și femele.
Primele două legi descoperite de
Grigor Mendel pot fi deduse din
prezentarea monohibridărilor. Se
poate arăta succesiv care sînt însu-
șirile alelomorfe ale părților, subli-
niindu-se că gârneții rezultați de la
aceștia, indiferent de sex, sînt ase-
mănători din punct de vedere ere-
ditar. In continuare este indicat să
se prezinte caracterul plantelor hi-
bride în prima generație, insistîn-
du-se în mod deosebit asupra fap-
tului că în procesul meiozei se for-
mează două feluri de celule sexuale,
atît mascule cît și femele, ceea ce
permite, după teoria probabilității,
formarea a patru tipuri de combi-
nări. Li s-ar putea prezenta elevilor
șahul de combinațiuni posibile ale
celor două feluri de gârneți în mo-
nohibridări :
Părinți AA x aa
Gârneți A a
FI	Aa
Gârneți 9 A și a; ă A și &
		
A	AA	Aa
a	A a	aa
Homozigoți : Aa și aa
Heterozigoți : Aa
Desigur că, dacă prezentăm șahul
de combinațiuni, se impune și să ex-
plicăm raportul fenotipic de 3:1 și
cel genotipic de 1:2:1. Se cere ca în
timpul expunerii faptelor să se pre-
cizeze noțiunile de caracter domi-
nant și recesiv, de homozigot și he-
terozigot, ca și noțiunea de bază
ereditară. In continuare considerăm
necesar să se arate importanța teo-
retică și practică a primelor două
legi mendeliene.
Pentru formularea legii indepen-
denței caracterelor este bine să se
expună mai întîi faptele ce au loc în
dihibridare. Arătîndu-se că în gene-
rația a doua hibridă o parte din
plante prezintă noi combinații de
caractere, în stare homozigotă, deci
ereditar stabile, cu simbolul carac-
terelor AAbb și aaBB, se va subli-
nia că tocmai acest aspect prezintă
importanță pentru evoluție Consi-
derăm indicat să se menționeze
gradul de generalitate al legităților
mendeliene, dar și faptul că în anu-
mite cazuri se înregistrează abateri
de la acestea, datorită relațiilor va-
riate dintre unitățile ereditare. Este
necesar să se menționeze că aceste
legități stau la baza proceselor ere-
ditare ce au loc la nivelul cromozo-
mal, al genelor și moleculelor de
ADN. Expunerea profesorului va
conduce astfel către concluzia finală
asupra importanței activității desfă-
șurate de Gregor Mendel.
Ca material bibliografic pentru a-
ceste lecții, mai ales în ceea ce pri-
vește ereditatea, pot fi consultate cu
deosebit folos lucrările „Genetica"
de M. Manoliu, I. Drăcea, T. Crăciun
și C. Pamfil (Ed. did. și ped. Buc.
1965), și Zootehnie generală și gene-
tică" de Alex. Furtunescu. (Ed. did.
și ped. Buc. 1965).
Prof. univ. D. CĂRĂUȘU
cercet. principal V. GHENCIU
Iași
Am asistat recent la o consfătuire
la care au fost convocati diriginții și
directorii tuturor școlilor din raionul
Tecuci. S-a expus, cu acest prilej,
un material care prezenta principa-
lele cerințe cu privire la munca di-
rigintelui formulate în ultimele lu-
crări apărute în acest domeniu. Ex-
punerea materialului, care a ocupat
cea mai mare parte a timpului, a
urmărit să contribuie — așa cum
s-a precizat de altfel de la început
— la stabilirea pe cît posibil a unei
linii unitare în activitatea diriginți-
lor. în consecință s-au tratat cu me-
ticulozitate aproape toate proble-
mele acestei activități (obiectivele
ei, organizarea și planificarea, stu-
dierea și caracterizarea elevilor,
conținutul și metodica orelor de di-
rigenție, munca comisiei diriginți-
lor) Fi "are capitol a fost tratat
amplu desprinzîndu-se puncte și
subpuncte. Unele aspecte au fost
ilustrate cu exemple concrete rele-
vate de controlul organizat de secția
de învățămînt.
Pe ordinea de zi erau prevăzute,
ca la orice consfătuire, și discuții pe
marginea expunerii. Totuși, partici-
panții n-au luat cuvîntul ca să-și
spună părerile despre problemele
muncii dirigintelui. Cei cîțiva diri-
ginți care au vorbit s-au rezumat
doar la formularea unor aprecieri
laudative privitoare la materialul
prezentat sau la reluarea unor idei
din cuprinsul acestuia. Sărăcia dis-
cuțiilor a determinat, la rîndul ei, *
absența unor concluzii.
Nu mi-am propus să găsesc cu
orice preț subiect de critică, deoare-
ce știu că acțiunea a fost inițiată cu
cele mai bune intenții. Cred însă că
trebuie să reflectăm mai mult asu-
pra modului cum se organizează ac-
țiunile de acest gen.
în primul rînd, cred că trebuie fă-
cută o distincție între instructaj și
consfătuire. Dicționarul limbii ro-
mâne moderne precizează că in-
structajul este „îndrumarea dată
unei persoane sau unui colectiv", iar
Admiterea în
liceu
Concursul de admitere, atît la li-
cee cît și la școlile profesionale,
prevede probe de limba română și
matematică. Din această pricină, în
multe locuri studiul celorlalte obiec-
te este neglijat. Dacă la limba ro-
mână și matematică se dau consul-
tații, se organizează meditații și
cursuri de pregătire, dacă accentul
în studiul individual, cade, de ase-
menea, pe aceste discipline, iar unii
părinți caută și găsesc și „prepara-
tori" mai mult sau mai puțin com-
petenți și autorizati — la fizică, la
chimie, la istorie etc., nu se fac nici
un fel de eforturi.
Care sînt urmările ? In multe ca-
zuri comisiile de examinare sînt
puse în situația de a nu putea să
aprecieze adevăratele posibilități ale
unor candidați care, pregătiți numai
la română și matematică, sînt defi-
cienti la celelalte materii. Pătrunși
în liceu, aceștia îngroașă deîndată
rîndurile mediocrilor, apoi ale cori-
gentilor și repetentilor. Este semni-
ficativ faptul că în prima clasă de
liceu cele mai multe greutăți le în-
tîmpină elevii la fizică, chimie, știin-
țe naturale, limbi străine — adică la
disciplinele la care nu se dau probe
la concursul de admitere. Se știe că
la fizică și la chimie, de exemplu,
în clasele a Vil-a și a VIII-a se stu-
diază noțiuni de bază, fără cunoaș-
terea adîncită a cărora nu se poate
merge mai departe în liceu sau la
școala profesională. De asemenea,
este foarte important ca absolvenții
școlii generale să cunoască bine isto-
ria și geografia patriei, să stăpî-
nească toate cunoștințele de limbi
străine predate în clasele V—VIII
etc.
Desigur, nu putem nici să supra-
încărcăm concursul de admitere cu
prea multe probe. Consider însă că
problema s-ar rezolva dacă, lăsîn-
du-se la concurs aceleași materii —
limba română și matematica — ar fi
admiși la el numai elevii care au ob-
ținut în cursul clasei a VIII-a o me-
die considerată satisfăcătoare la ce-
lelalte materii (de exemplu, cel pu-
țin media 6).
Prof. GHEORGHE MOVILA
Director adjunct
al Liceului din Coțmănești
consfătuirea — „acțiunea de a se
consfătui și rezultatul ei“. Or, ac-
țiunea amintită, la care materialul
prezentat avea forma unei lecții mi-
nuțios întocmite, arată că am avut
de a face cu un instructaj și nu, cu
o consfătuire, așa cum s-a anunțat.
Putem nega rolul instructajelor ?
Fără îndoială că nu. Dar această
formă de activitate este utilă în si-
tuații speciale. în cazul Ia care
m-am referit, asistența, privită sub
aspectul experienței șl mai ales al
pregătirii, prezenta un caracter ete-
rogen. Erau aici diriginți fără pre-
gătire și fără experiență, tineri aflați
abia în curs de calificare, alții cu
pregătire dar fără experiență, alții și
cu pregătire și cu experiență etc.
Era limpede că mulți cunoșteau din
propria experiență problemele ex-
puse în material. De altfel, chiar
dacă ar fi fost lucruri noi, un ma-
terial prezentat cu scop de instruire
nu îndeamnă la analiză și dezbateri,
ci doar la simpla lui înregistrare și
ulterior la aplicarea în practică.
Consfătuirea înseamnă altceva. Ea
are ca scop dezbaterea unor ipoteze
izvorîte din observarea activității,
discutarea eficacității unor proce-
dee, unor metode etc., prileju-
irea schimbului de opinii, schimbu-
lui de experiență, popularizarea celor
mai bune, mai interesante forme de
muncă. Concepută în felul acesta,
consfătuirea poate constitui un izvor
de idei valoroase care, reluate la un
nivel superior, pot oferi subiecte de
cercetare științifică în domeniul
muncii școlare.
Socotesc că de o deosebită impor-
tanță sînt și concluziile ce se im-
pun a fi desprinse în finalul consfă-
tuirilor, precum și cu ocazia altor
forme de activitate colectivă. La con-
sfătuirile la care am participat în
ultimul timp, unii diriginți care au
luat cuvîntul și-au popularizat ex-
periența personală. Lucrul acesta
este foarte bun atîta timp cît ne a-
flăm în stadiul prezentării faptelor.
Dacă însă după discuții experiența
se preia fără o analiză critică făcută
de organul competent, chemat să
selecteze metodele cu adevărat va-
loroase, ideile pozitive, punctele de
vedere înaintate etc. apare pericolul
■— mai ales pentru cadrele începă-
toare — de a imita, de a transpune
în mod mecanic un stil de muncă
valabil în anumite condiții, dar ne-
indicat în altele.
Așadar, se impune să se facă dis-
tincție între instructaje, consfătuiri
și alte forme de activitate. Respec-
tarea acestei cerințe va ușura sta-
bilirea scopului, a conținutului și a
modului de lucru. Consider că ar fi
bine, mai ales cînd este vorba de
instructaje generale, să se lucreze
cu cercuri mai restrînse, omogene,
iar cînd e vorba de aspecte diferen-
țiate — pe clase sau grupe de clase.
In felul acesta se va evita forma-
lismul, se vor realiza acțiuni utile
în ridicarea calității muncii școlare,
deschizîndu-se drum liber generali-
zării și popularizării experienței
pozitive, promovării ideilor nova-
toare.
Prof. SILVIU CHIBURTA
Tecuci
In legătură cu ancheta
„Cum se acordă primele?"
publicată în Gazeta învăță-
mîntului din 18 martie a.c.
ne-au sosit numeroase scri-
sori.
Comitetul sindicatului din
comuna Grojdibod, raionul
Corabia ne face cunoscut că
nu i se cere întotdeauna avi-
zul la acordarea primelor. Pe
primul trimestru al acestui an
școlar, propunerile de pre-
miere nu i-au fost nici măcar
aduse la cunoștință, ceea ce
a făcut ca pe lista de premieri
să nu apară cadrele didactice
care aveau și cea mai bună
activitate obștească
Un grup de cadre didactice
din raionul Huși ne arată că
și Ia Huși, în unele școli, pre-
mierile se fac cu „discreție",
că sînt premiate persoane
care în perioada pentru care
se acordă prima au fost în
concediu sau nu au funcționat
efectiv la catedră.
Din orașul Tulcea și din
raionul Focșani ni se semna-
lează, de asemenea, că nu se
manifestă suficientă chibzuin-
ță la acordarea primelor. Sînt
„Documentarea
și informarea științifică**
Socotim că articolul „Do-
cumentarea și informarea ști-
ințifică", apărut în nr. 837 al
„Gazetei învățămîntului" sub
semnătura lui P. Bărbulescu,
este binevenit. Intr-adevăr,
ridicarea pe o treaptă mai
înaltă a cunoștințelor de cul-
tură generală, științifice și
tehnice ale elevilor — sarcină
pusă în fața școlii de Con-
gresul al IX-lea al P.C.R. —
este indisolubil legată, așa
cum se arată în acest articol,
de trecerea la o etapă nouă,
superioară, de informație și
documentare a cadrelor didac-
tice. Numai cunoașterea ope-
rativă a noilor cuceriri ale
științei și tehnicii contempo-
rane, a rezultatelor obținute
de gîndirea pedagogică con-
temporană pe linia găsirii u-
nor soluții cît mai eficiente
pentru ca învățămîntul să
facă față ritmului progresu-
lui științific în toate domenii-
le, asigură profesorului con-
tactul cu actualitatea, îl fereș-
te de „devalorizarea" activi-
tății didactico-științifice pe
care o desfășoară. La fel de
necesare sînt șl informarea și
documentarea științifică „la
zi" pentru îmbunătățirea con-
tinuă a muncii educative în
rîndul elevilor, ca și pentru
orientarea profesională a a-
cestora pe baze științifice.
In orașul nostru, Craiova,
cadrele didactice fac susținu-
te eforturi pentru promovarea
noului în munca instructiv-
educativă. Numărul mare de
comunicări prezentate la se-
siunile științifice, ca și apari-
ția unor studii semnate de
cadrele didactice craiovene în
multe publicații de speciali-
tate, sau pedagogice atestă
existenta acestei preocupări.
Secția de învățămînt a ora-
șului Craiova a arătat multă
preocupare pentru a înzestra
operativ bibliotecile școlare cu
literatură de specialitate și
psiho-pedagogică, a luat mă-
suri pentru folosirea de către
toate cadrele didactice a bo-
„Cei aflati
în pragul maturității**
Articolul ,Cei aflați în pra-
gul maturității", publicat in
numărul 827 al „Gazetei învă-
țămîntului", ridica unele pro-
bleme în atenția Ministerului
învățămîntului. Dorind să le
dea un răspuns, Direcția pro-
grame și manuale din minis-
ter face cunoscut cititorilor
că propunerile cu privire la
eliminarea elementelor de su-
praîncărcare din programele
de matematică, fizică, chimie
etc. și-au găsit aplicarea cu
ocazia consfătuirilor de lucru
cazuri în care unele cadre di-
dactice sînt premiate în fieca-
re trimestru pentru reputația
de care se bucură la secția de
învățămînt. Așa se face că,
deși propuși la nivelul școlii
— de către conducerea școlii
și organizația sindicală — unii
învățători și profesori care
s-au distins în perioada res-
pectivă sînt înlăturati șl înlo-
cuiți cu alții, din rîndurile ce-
lor cu „reputație".
O altă problemă se referă la
folosirea integrală a fondurilor
prevăzute pentru premiere.
Direcția planificării și organi-
zării muncii din Ministerul
învățămîntului ne-a semnalat
că într-o serie de regiuni sec-
țiile de învățămînt nu folosesc
integral fondurile de premieri.
Este necesar — așa cum au
subliniat și cititorii in scriso-
rile pe care ni le-au trimis — ca
sistemul de premiere să fie
astfel aplicat încît să consti-
tuie într-adevăr un stimulent
atît pentru activitatea perso-
nală a celui premiat cît și
pentru aceea a colectivului în
care-și desfășoară acesta
munca.
gatului fond documentar aflat
în bibliotecile unor licee cu
tradiții și a înlesnit accesul
cadrelor didactice la bibliote-
ca Institutului pedagogic din
localitate. Tot mai numeroși
învățători și profesori solici-
tă în același timp material
documentar de la Biblioteca
centrală pedagogică. Totuși,
formele existente nu mai pot
satisface pe deplin cerințele
mereu crescînde în acest do-
meniu. De aceea mă declar
total de acord cu propunerile
făcute în materialul citat, ca
să se înființeze biblioteci re-
gionale cu profil de informare
și documentare științifică.
Fondurile documentare exis-
tente în bibliotecile unor li-
cee ar putea fi o bună bază
de plecare pentru înființarea
acestor biblioteci, care ar tre-
bui înzestrate însă și cu ma-
teriale noi apărute în țară și
pe plan mondial. Ni se pare
indicată și propunerea ca u-
nele teze de doctorat, comuni-
cări științifice, lucrări de
grad etc. să fie trimise și bi-
bliotecilor pedagogice regio-
nale.
Ar fi bine, cred, ca In-
stitutul de științe pedagogice
să aibă filiale cel puțin în
centrele universitare. Acestea
ar putea îndruma munca de
cercetare pedagogică și ar pu-
tea organiza bibliotecile de
informare și documentare
științifică.
Indicată mi se pare și propu-
nerea de a se înființa „Aso-
ciația pedagogilor din Repu-
blica Socialistă România". A-
vînd o strînsă legătură cu
școala, asociația — atît pe
plan central, cît și în cadrul
filialelor regionale — ar fi cu
adevărat „un forum de dezba-
teri și confruntări de idei" in
domeniul pedagogiei, al ins-
trucției și educației.
Prof. ROMEO POPESCU
șeful secției de învățămînt a
orașului Craiova
organizate de Ministerul Invă-
țamîntului în primul trimes-
tru al acestui an, consfătuiri
în cadrul cărora s-a discutat
și problema ușurării progra-
melor de literatura română,
matematică, fizică, chimie,
științe biologice. Celelalte pro-
puneri — cu privire la preda-
rea limbii și literaturii româ-
ne. la alcătuirea colectivelor
de autori pentru manuale, la
pregătirea elevilor în vederea
examenului de maturitate —
au fost luate în studiu.
PAGINA 3
COLOCVIUL1 DE LA TORINO
„Prelungirea școlarității obligatorii
și orientarea profesională"
Acesta a fost titlul temei pe care
ți-a înscris-o pe ordinea de zi Co-
locviul de la Torino, organizat de
Asociația internațională pentru in-
formații școlare, universitare și pro-
fesionale tA.I.I.S.U.P.). La acest co-
locviu, care a avut loc în zilele de
23—26 martie a.c., au participat de-
legați din 18 țări din diferite părți
ale globului, precum și repre-
zentanți ai Biroului Internațional de
Educație și ai Organizației Interna-
ționale a Muncii. La colocviu a luat
parte și o delegație din România,
formată din prof. univ. Miron Con-
stantinescu, adjunct al ministrului
învățămîntului, conducătorul dele-
gației, și prof. univ. Stanciu Stoian,
director al Institutului de științe
pedagogice.
Asociația internațională pentru in-
formații școlare, universitare și pro-
fesionale își are originile în Biroul
universitar de statistică și documen-
tare (B.U.S.), înființat în Franța în
1932. Din inițiativa acestuia. în 1937
s-a născut Biroul internațional de
statistică universitară (B.I.S.U.), iar
în 1956 actuala asociație. De la în-
ceput, pe plan național (francez), ca
și pe plan internațional, scopul aces-
tei instituții a fost informația, docu-
mentarea, puse în slujba orientării
profesionale, precum și găsirea celor
mai bune metode pentru a realiza
acest scop. Atît B.U.S. cît și
A.I.I.S.U.P. tipăresc materiale nece-
sare cercetărilor și editează publica-
ții cunoscute în toată lumea. Pome-
nim între acestea mai ales revista
„Avenirs", organ al B.U.S. și „Infor-
mation universitaires et profession-
nelles internationales", organ al
A.I.I.S.U.P. Toate aceste date vor-
besc, credem, cu prisosință despre
competența în materie a organizato-
rilor colocviului de la Torino.
Tema de anul acesta a colocviului
a fost, așa cum se vede și din mo-
dul cum a fost formulată, deosebit
de actuală. Puține sînt problemele
care să se bucure, azi, de o mai
mare atenție din partea forurilor in-
teresate ca aceea a orientării profe-
sionale, a prelungirii școlarității
Epoca	Munca manuală	Muncă califi- cată și tehnică	Cadre superioare
Ieri	80%'	18%	2%
azi	80%’	35%	5%
mtine	20%’	48%'	32%
Oricît de relative ar fi, procentele
prezintă fenomene reprezentative.
Revoluția tehnico-științifică ce se
desfășoară sub ochii noștri im-
pune tuturor popoarelor care nu
vor să rămînă în urmă un per-
sonal tot mai calificat. De la o
piramidă cu vîrful în sus, cum ob-
servă într-un studiu al său un spe-
cialist în materie — Marcel Leher-
peux, prezent și el la Torino — se
ajunge la o piramidă cu vîrful în
jos. Masa și principalele profesii de
masă, dezvoltarea interesului și for-
marea aptitudinilor pentru ele, se
proiectează pe primul plan. Sociolo-
gii remarcă — și pe drept cuvînt —
că In producția modernă se operea-
ză o deplasare evidentă de la pro-
cesul de fabricație spre cel de
pregătire a acestui proces sau de
conducere a lui în mod științific.
în acest sens sociologul și econo-
mistul Jean Fourastier, în recenta sa
lucrare „Le grand espoir du XX-e
eiăcle" vorbește de o vădită „intelec-
tualizare a vieții sociale", iar Pierre
Jaocard, profesor la universitatea
din Lausanne, în lucrarea sa „Socio-
logie de râducation". Intitulează
imul din capitolele lucrării „Orien-
tare spre știință".
Considerațiile de mai sus socotim
eă sugerează singure motivele pentru
care prelungirea școlarității obliga-
torii devine șl ea o problemă de
mare actualitate azi.
Marx a prevăzut cu un secol în
urmă acest fenomen. Știința și teh-
nica sînt forțe de producție, tehnolo-
gia a devenit știință indispensabilă
obligatorii, precum și a strinsului
raport dintre acestea.
Noțiunile de orientare profesiona-
lă și selecție profesională s-au im-
pus atenției specialiștilor încă îna-
inte de primul război mondial și au
format ulterior obiectul unor cerce-
tări serioase. Psihologi și pedagogi
cu renume, ca Ed. Claparede, Julien
Fontegne, Henri Wallon, Henri Pie-
ron ș.a. le-au consacrat lucrări care
au însemnat contribuții importante
în lămurirea lor.
De la apariția preocupărilor lega-
te de acest domeniu și pînă azi, ati-
tudinea cercetătorilor a înregistrat,
după părerea noastră, o evoluție
care e necesar să fie evidențiată.
Dacă în perioada dintre cele două
războaie mondiale accentul preocu-
părilor a căzut pe selecția profesio-
nală (alegerea oamenilor pentru pro-
fesie), iar cercetările au avut un
caracter precumpănitor psihologic,
după cel de al doilea război mondial
accentul preocupărilor cade tot mai
mult pe orientarea profesională, iar
cercetările capătă un caracter mai
complex, cu pronunțată tendință de
abordare sociologică a problemelor.
Sociologi și economiști ca Georges
Friedmann, Pierre Naville, Georges
Gourvitch, Andre Siegfried, Jean
Fourastier ș.a. dau atenția cuvenită,
în studiile lor, orientării profesio-
nale.
Și mai e de făcut o observație cu
privire la evoluția de care vorbim :
dacă în trecut atenția cercetări-
lor era concentrată, în bună măsu-
ră, spre depistarea „elitelor" (masa
interesînd mai puțin, pentru că se
presupunea că n-are nevoie de o ca-
lificare deosebită), azi se observă,
dimpotrivă, o deplasare a cercetării
spre masa muncitorilor, pentru care
se cere o calificare tot mai înaltă,
în raportul făcut de profesorul uni-
versitar Ernesto Lama, reprezen-
tantul Italiei la colocviul de la
Torino s-a dat următorul tabel de
clasificare a calificării muncitorilor,
ieri, azi și mîine :
producătorului direct, nu numai ca-
drelor de conducere.
Discuțiile ce s-au purtat în cadrul
colocviului de la Torino, ca și con-
cluziile la care s-a ajuns, au subli-
niat în mod deosebit faptul că pre-
lungirea școlarității obligatorii este
nu numai un drept, pe care l-a re-
clamat zadarnic în trecut generozi-
tatea mai mult sau mai puțin uto-
pică ; ea este o necesitate imperioasă,
dictată de dezvoltarea societății mo-
derne. Unii participanți la colocviu
au vorbit chiar de o „prelungire
spontană" a școlarității, în afară și
oarecum împotriva cadrului școlari-
tății oficiale. Lucrul este explicabil
în societățile dominate în mare mă-
sură de conjunctură și hazard.
Concluziile colocviului de la To-
rino au căutat să atragă atenția însă
tocmai asupra necesității ca proble-
ma prelungirii școlarității obligatorii
să găsească o rezolvare rațională. Ea
nu trebuie neglijată, nu trebuie for-
țată, nu poate fi realizată după un
șablon. Prelungirea școlarității obli-
gatorii în funcție de orientarea pro-
fesională cere studii speciale și apro-
fundate pentru fiecare țară, pentru
fiecare popor. Ea nu se poate înfăp-
tui decît ținînd seama de împreju-
rări și condiții concrete. S-a ajuns
apoi, la Torino, la concluzia că viața
modernă cere ca nivelul de formare
a elevilor la sfîrșitul școlarității
obligatorii prelungite să nu însemne
o simplă „prelungire" în timp, ci și
atingerea unui nivel de pregătire su-
perior celui atins pînă acum la școlile
„primare". „Dualismul" sistemului
de învățămînt din orînduirile de
clasă e nevoit astfel să cedeze
în fața școlii unice democra-
tice, din motive cărora nu le
poate rezista. Școala modernă
trebuie să asigure o bună in-
tegrare într-o societate în rapidă
dezvoltare nu numai celor ce se an-
gajează în studii de lungă durată, ci
oricărui cetățean.
Asupra cîtorva lucruri a căutat de-
legația țării noastre să insiste : asu-
pra caracterului suplu pe care este
necesar să-l aibă concluziile, pentru
a face posibilă aplicarea lor în ca-
zuri concrete, asupra caracterului
științific al cercetărilor recomanda-
te, folosind atît datele psihologiei,
cît și ale sociologiei și asupra fap-
tului că orientarea profesională tre-
buie socotită în primul rînd ca o
funcție importantă a școlii. Nu pu-
tem pune pe primul plan, în adevăr,
selecția profesională și nici singură
orientarea profesională. Azi e vorba,
pe drept cuvînt, de o orientare șco-
lară și profesională. Delegația a ară-
tat că în țara noastră problema este
astfel abordată ; într-adevăr, orien-
tarea profesională este concepută ca
una din sarcinile școlii, îmbinînd
preocuparea pentru teorie cu cea
pentru practică, pentru formarea
unui om cu larg profil și disponibili-
tăți de reprofilare. La realizarea ei
concurează toți factorii interesați :
dirigintele clasei, psihologul, medi-
cul, familia, elevul însuși etc. For-
mula ce trebuie realizată este evi-
dent, colaborarea lor armonioasă în
cadrul școlii.
în România, a arătat de asemenea,
delegația noastră, o importanță
deosebită se dă azi organizării noi-
lor tipuri de licee de specialitate,
care vor lua ființă ca urmare a
directivelor date de Congresul al
IX-lea al P.C.R. Aceste licee au
scopul de a pregăti tehnicieni, asi-
gurînd absolvenților o temeinică
cultură generală și solide cunoș-
tințe profesionale ; cei mai buni
dintre ei vor putea să-și continue
studiile în învățămîntul superior.
Meditînd pe marginea lucrărilor
colocviului de la Torino și făcînd
un tur de orizont asupra locului pe
care prelungirea școlarității obliga-
torii și orientarea profesională le au
azi în presa de specialitate, ca și în
afara acesteia, impresia ce se contu-
rează tot mai mult este, credem, că
în general problema e complexă, e-
forturile ce se fac pentru realizarea
ei apreciabile, dar rezultatele sînt
departe de a satisface cerințele con-
temporaneității. Cercetări și eforturi
noi sînt imperios cerute pretutin-
deni. Elementul „informației", docu-
mentarea cît mai științifică rămîne
să joace aci în continuare un rol din
cele mai importante, dar el însuși,
acest element, se impune să fie ridi-
cat pe o treaptă nouă, prin folosirea
metodelor pe care știința modernă
ni le poate pune la dispoziție.
în Raportul C.C. al P.C.R. la cel
de-al IX-lea Congres al Partidului
Comunist Român, tovarășul Nicolae
Ceaușescu a spus : „Știința, care stă
la baza construcției socialismului,
trebuie să-și aducă contribuția tot
mai activă la întărirea continuă a
forței economice a patriei, la dez-
voltarea întregii societăți". în acest
spirit trebuie tratată și problema de
care ne-am ocupat în acest articol,
în regimul nostru știința stă la baza
construcției lumii noi, iar această
lume creează, la rîndul ei, condiții
optime pentru dezvoltarea științei.
Prof. univ. doctor docent
STANCIU STOIAN,
membru corespondent al Academiei
Republicii Socialiste România
Bibliografie
în librării
C. Daicoviciu, H. Dai-
coviciu, Ulpia Traiană.
Editura Meridiane,
M. Macrea și colabo-
ratorii, Cetăți dacice din
sudul Transilvaniei. Cu-
vînt înainte de C. Dai-
coviciu. Editura Meri-
diane.
G. lonescu - Sișești,
Culegere din lucrările
științifice. Editura Aca-
demiei,
Polybios, Istorii. Stu-
diu introductiv, tradu-
cere și note de Virgil
C. Popescu. Editura ști-
ințifică.
Știința — prietena
noastră. Materiale în a-
jutorul educării științi-
fice a tineretului. Edi-
tura politică
P. Pintilie, Brăila
(Colecția „Patria noas-
tră"), Editura tineretu-
lui.
I. Rahoveanu, între
cetăți și rîuri (Colecția
„Patria noastră"). Edi-
tura tineretului.
Al. Bălăci, Dante (Co-
lecția „Oameni de sea-
mă"). Editura tineretu-
lui,
A. Marino, Viața lui
Alexandru Macedonski.
Editura pentru literatu-
ră.
T. Vîrgolici, Dimitrie
Anghel. Editura tinere-
tului.
„Revista de
pedagogie"
RESPECT PENTRU MUNCA
Urmări din pagina I
nr. 3, martie, 1966
Ștefan Milcu : Genetica
și pedagogia.
Edmond Nicolau : Pro-
gresul științifico-teh-
nic și modernizarea
învățămîntului.
Dumitru Salade, Rodi-
dica Ciurea-Codrea-
nu : Probleme ale e-
ducației morale în
conținutul manuale-
lor de limba română
pentru clasele I-IV.
Tudor Țopa : Cu privi-
re la utilizarea lexi-
cului în școală.
Maria Tismănariu : Pro-
blemele motivației în
învățare.
N. Oprescu, Gh. Pîrnu-
ță : Școli în limba ro-
mână în prima jumă-
tate a secolului al
XVIII-lea în Țara Ro-
mânească.
Vasile Popeangă : Pre-
gătirea metodică a vi-
itorilor învățători.
Margareta Bontaș : Li-
cee de specialitate
pentru ramurile in-
dustriei ușoare și ali-
mentare.
E. Csiengeri, I. Voicu-
lescu și I). Roman :
Considerații în legă-
tură cu predarea ști-
ințelor biologice în
liceu.
Silvestru Patița : Orga-
nizarea, conținutul și
metodica consiliului
pedagogic.
Pavel Apostol : Jean-
Paul Sartre și feno-
menologia greșelilor
educative
Anatolie Chircev, I. T.
Radu : Probleme ale
școlii și cercetării pe-
dagogice în R.D. Ger-
mană.
Rea-Silvia Bărbulea-
nu, C. Niță și V. Pan-
duru : Aspecte ale o-
rientării profesionale
în școala din Franța
și Anglia.
Mariana Roșea : Speci-
ficul diferențelor psi-
hice dintre copiii în-
tîrziați mintal și cei
normali (Gh. Radu,
V. Constantinescu).
Wincenty Okon : Baze-
le învățării pe pro-
bleme (Maria Giur-
gea).
Experiențe de electricitate statică în laboratorul liceului ^Auret- VlauJuȘ din București
CÎTEVA CERINȚE
FUNDAMENTALE
unii profesori consideră că-și reali-
zează satisfăcător sarcinile dacă se
preocupă numai de ținuta științifică
a lecțiilor, fără să aibă în preocu-
pările permanente și optimizarea
metodelor și procedeelor pe care le
folosesc. Fiind ancorați în empirism
unii nu cunosc justificarea științifi-
că, pedagogică și psihologică a folo-
sirii unei anume forme sau metode,
a alegerii ei în raport cu altele etc.
Parafrazînd o afirmație a lui Marx,
putem spune că un asemenea profe-
sor e anexa metodei de învățămînt,
nu stăpînul ei.
Toate acestea demonstrează cred
necesitatea ca studiul pedagogiei, al
psihologiei pedagogice, al didacticii
și metodicii predate în facultățile
și secțiile cu caracter pedagogic ale
universităților și ale celorlalte insti-
tuții de învățămînt superior, să fie
reconsiderat atît pe plan calitativ
cît și pe plan cantitativ, astfel în-
cît să constituie nu numai temelia
muncii pe care viitorii profesori o
vor desfășura cu elevii, ci și un
punct de plecare și un stimulent
pentru creația didactică originală.
Privită prin prisma stimulării ini-
țiativelor creatoare în predare, și
munca de îndrumare și control pe
care o realizează unii directori de
școli și unii inspectori necesită se-
rioase îmbunătățiri. Aflăm uneori
directori care taxează încercările
creatoare ale unor profesori ca aba-
teri de la normele didactice și meto-
dice. Dar directorul (și, la rîndul lui,
inspectorul), nu trebuie să fie ți-
nut în loc de rutină, ci să se mani-
feste ca un catalizator al muncii
creatoare a colectivului școlii, să
discearnă creația autentică de pas-
tișă, să stimuleze tendințele cu ade-
vărat inovatoare, să le orienteze.
Desigur, nu toți profesorii au velei-
tăți de experimentatori (deși numă-
rul lor ar trebui să fie mereu în
creștere), dar e important să fie
încurajați în dorința de a se auto-
perfecționa, de a depăși rutina. Pen-
tru a determina o creștere a activi-
tății creatoare din domeniul didac-
ticii și pentru a veni în sprijinul
profesorilor credem că ar fi bineve-
nită constituirea pe plan regional a
unor colective de cercetare pedago-
gică, de experimentare, alcătuite din
profesori de diferite specialități și
din specialiști în pedagogie și psi-
hologie. S-ar cere desigur o prezen-
tă largă, în aceste colective, a pro-
fesorilor de pedagogie de la școlile
pedagogice care, continuînd tradiții-
le înaintate în acest domeniu, ar pu-
tea sprijini simțitor activitatea
creatoare în școlile din orașul
unde funcționează. Neîndoielnic că
apropierea catedrelor universitare
de specialitate de munca școlii —
prin includerea unora dintre mem-
brii acestor catedre în colectivele
respective — ar da investigațiilor un
plus de eficiență și un caracter știin-
țific riguros. Mai mult, acestea ar
deveni mai ample și s-ar asigura
finalizarea mai rapidă a unor re-
zultate (pentru că este știut că une-
le dintre cercetările întreprinse de
Institutul de științe pedagogice au
uneori un caracter de „neobișnuit",
iar extinderea rezultatelor obținute
se face anevoios). Activitatea colec-
tivelor de cercetare ar permite și
înlăturarea caracterului descriptivist
pe care îl au de multe ori studiile și
articolele publicate în presa peda-
gogică sau lucrările prezentate la
sesiunile de comunicări științifice
ale cadrelor didactice, care, din pri-
cina abundentei materialului faptic,
nu reușesc întotdeauna să descifre-
ze noul în problemele abordate. Ar
trebui desigur ca aceste colective să
aibă un organ coordonator, care ar
putea fi, de pildă, direcția generală
de specialitate din Ministerul Tnvă-
țămîntului sau Institutul de științe
pedagogice.
Nu vrem să insistăm aici asupra
zonelor multiple care solicită crea-
ția în didactică (individualizarea
procesului de învățămînt, dezvolta-
rea și stimularea muncii indepen-
dente a elevilor, modalități de acti-
vizare a acestora, autocontrolul, gra-
darea activităților la care sînt su-
puși elevii, structurarea lecției etc.)
căci principala noastră intenție a
fost de a releva cîteva elemente di-
namizante ale activității creatoare
din învățămînt.
SI TIMPUL ALTORA
pune astfel de întrebări 1 Pentru că
nu știe ? Nu, categoric nu! Oricine
o poate afirma cu mina pe inimă.
Sînt convins că știe, dar nu vrea să
se lase pînă nu-și afirmă existența,
atentînd la timpul destinat lămuri-
rii unor probleme autentice.
Un altul, pe cîteva pagini, pune
nici mai mult nici mai puțin decît
16 întrebări. Iată cîteva: „Cum e
mai bine : să predea franceza profe-
sorul de engleză și engleza profe-
sorul de franceză, sau să-și predl^
fiecare specialitatea lui ? „Muzit.
poate fi predată de profesorul di.-
naturale ?“ Si toate celelalte curg pe
același calapod.
Mai e nevoie de răspuns la astfel
de întrebări ? E limpede că nu 1 Și
totuși, omul nostru le cere. De ce
oare ? Are timp de irosit ? Il dis-
trează astfel de jocuri ? Are nevoie
de un răspuns scris, cu antetul unei
instituții centrale drept argument al
cine știe cărei oțioase dispute ?
Poate o fi vrut să semnaleze unele
neajunsuri! Atunci de ce n-o face
ca lumea, referindu-se concret la
anomaliile existente și care, pe bună
dreptate, îl pot supăra ?
A răspunde la întrebările pe care
le pun oamenii muncii în legătură
cu diferite probleme, a-i lămuri a-
supra unor chestiuni mai complexe
asupra unor cazuri particulare lega-
te de aplicarea legilor în vigoare este
o datorie importantă a instituțiilor
noastre locale și centrale. Ele și-o
îndeplinesc cu conștiinciozitate, aju-
tînd cetățenilor să rezolve numeroa-
se probleme pe care le întimpină.
A nu respecta însă munca și timpul
celor chemați să dea lămuriri, a 1--
pune întrebări fără nici un rost. în. f
seamnă a dovedi lipsă de simt ce- “
tățenesc.
Discutînd cu șefii unor secții de
învățămînt, am aflat că nu rareori
se întîmplă sa-și piardă timp pen-
tru a clarifica probleme deja clari-
ficate de legislația școlară în vigoa-
re, redactînd pagini întregi de răs-
punsuri la asemenea întrebări. In
unele locuri — de exemplu în raio-
nul Gorj — pentru a se preveni ast-
fel de neajunsuri s-a cerut fiecărui
inspector să lămurească, în școala
în care se deplasează pentru îndru-
mare și control, și problemele de
legislație școlară, salarizare. înca-
drare, grade etc. care ar putea fi
încă insuficient cunoscute.
Este necesar să înțeleagă și cei
care n-au înțeles pînă acum că
timpul este o valoare, că nu are
sens să încerci să pescuiești in ară-
tură, pentru că este împotriva firii
ca peștele să trăiască pe uscat.
Palatul pionierilor din Ulan Bator — capitala R. P. Mongole
Prof. Maria Simionescu—
Galați :
Pornind de la sarcinile
predării istoriei, dv. abor-
dati, în articolul pe care ni
l-ați trimis, problema ra-
portului dintre însușirea
conștientă și volumul de
cunoștințe transmis. Sîntem
de acord cu opinia pe care
o exprimați, că unele ma-
nuale de istorie realizează
într-o măsură insuficientă
sarcinile predării concen-
trice, întrucît, așa cum ară-
tati, între materia prevă-
zută pentru clasa a V-a, de
pildă, și cea prevăzută pen-
tru clasa a IX-a nu există
diferente substanțiale sub
raport calitativ, ci doar o
amplificare a materialului
faptic. Soluția propusă de
dv. — restrîngerea datelor
și materialului faptic din
unele lecții studiate în li-
ceu, precum și sistematiza-
rea diferită a unor lecții
pentru a se crea posibili-
tatea tratării la un nivel
mai înalt a unor probleme
referitoare la evoluția eco-
nomico-socială și la dezvol-
tarea culturală a lumii în
diferite epoci — ne pare
judicioasă. Am transmis-o
direcției de specialitate din
Ministerul Invățămîntului,
ca și părerile dv., cu privi-
re la eșalonarea predării
istoriei României pe par-
cursul claselor a Xl-a și a
XH-a și la planificarea ore-
lor de istorie în liceu.
Prof. Gh. Cocoșilă — Pia-
tra — Zimnicea :
Considerațiile dv. cu pri-
vire la posibilitățile de uti-
lizare mai largă a mijloa-
celor audio-vizuale la lec-
țiile de geografie reflectă,
în general, o părere unanim
acceptată. De altfel, tot
mai numeroși sînt profe-
sorii care utilizează în pre-
darea lecțiilor de geografie
atît proiecțiile statice și
dinamice, cît și emisiunile
cu teme geografice ale tele-
viziunii. Unele dintre pro-
punerile dv. ne par însă
oarecum hazardate, depla-
sînd către sectoare perife-
rice centrul de greutate al
problemei puse în discuție.
Astfel, deși ne asigurati că
nu este vorba de transfor-
marea orei de geografie în-
tr-o oră de audiție muzica-
lă, nu sîntem convinși că
audierea muzicii populare
din diferite țări cu prilejul
predării geografiei acestora,
sau a unor suite simfonice
cum este lucrarea lui Mar-
țian Negrea „In munții
Apuseni" cu prilejul lecției
respective de geografie a
României, ar constitui un
mijloc de adîncire a cunoș-
tințelor geografice. Dimpo-
trivă, credem că aceasta ar
duce la dispersarea aten-
ției elevilor. Socotim însă
interesantă inițiativa luată
în școala dv. de a se con-
fecționa o hartă electrică
spre a atrage atenția, prin
aprinderea unor becuri di-
ferit colorate, asupra dife-
ritelor obiective economice
prezentate în lecție.
Vasile Cica-Belint
Experimentul organizat
de dv. pentru mobilizarea
elevilor la învățătură ni se
pare interesant. Și alti pro-
fesori ne-au arătat că, în-
curajînd autoaprecierea e-
levilor, au obținut rezulta-
te bune. Mai ales pentru
elevii care se mulțumesc
an de an cu un nivel mij-
lociu, deși au posibilități
reale, inițiativa dv. este
binevenită. Ea poate con-
stitui un stimulent, poate
declanșa o atmosferă de e-
mulație, fiecare elev dorind
să-și încerce capacitatea,
să obțină rezultate mai
bune. Este bine că, fără a
vă opri numai la angaja-
mentele luate de elevi,
le-ați cerut să precizeze, în
fiecare caz în parte, cum
au de gînd să muncească
pentru a-și îndeplini aces-
te angajamente. Ar fi fost
interesant însă să arătați și
cum ați urmărit dv., în
continuare, învățătura și
comportarea elevilor, ce
concluzii ați tras pe mar-
ginea observațiilor făcute,
ce influență educativă a
avut inițiativa dv. asupra
elevilor.
Valeria Pagoja-Iași.
Temele pe care ne scrieți
că v-ați propus să le dez-
bateți în cadrul orelor de
dirigenție sînt interesante.
Ele vor fi însă eficiente nu-
mai în măsura în care
veți reuși să pregătiți
și să organizați bine dis-
cuțiile, să atrageți inte-
resul elevilor asupra lor.
Or, din materialul dv. nu
ne putem da seama despre
acest lucru deoarece dv. vă
opriți numai la enumerarea
titlurilor unor teme ce vor
constitui subiectul orelor
de dirigenție.
Cît privește accesul ele-
vilor la cinematograf, pă-
rerea dv. este îndreptățită.
Nu este indicat ca elevii
să vadă orice film. Socotim
însă că pedagogul este cel
mai în măsură să oriente-
ze pe elevi asupra filmelor
ce pot fi vizionate.
A. Macarovschi-Coșereni,
Urzicenî.
Inițiativa dv. este bună.
Corespondenta între clasa
dv. și elevii unor scoli din
țară duce, așa cum spu-
neți, la legarea unor prie-
tenii și, mai ales, la lăr-
girea cunoștințelor elevilor
despre orașele și satele
patriei noastre, despre
transformările care au a-
vut loc pe meleagurile a-
cestora. Este, de asemenea,
bună ideea de a folosi aces-
te scrisori în discuțiile ne
care le purtati Ia orele de
dirigenție.
Red.
BjBDACTIA SI ADMINISTRAȚIA J Bucuraeti, Plăți Sein teii ar, 1, Telefon 17,00.20. Abonamentele ee fac la ofldlle poatale, factorii poștaU el la dlfniorU voluntari din unitățile de Inv«t»mtnt. Ținem) t Combinatul Pollorefic Ca«» Sctntell. Piețe Setnteti BnenreetL
40132