pentru [iuîii tineretului hi

Cel de-al VlII-lea Congres al
Uniunii Tineretului Comunist
a stabilit, in lumina sarcinilor
trasate de partid, un vast program
pentru activitatea viitoare a organi-
zațiilor U.T.C., a întregului nostru
tineret, generalizind tot ceea ce s-a
dovedit bun și valoros în munca de
pînă acum cu tineretul. Congresul a
fost, în același timp, o demonstra-
ție de îmbinare a caracterului ti-
neresc al activității U.T.C. cu abor-
darea aprofundată și matură a pro-
blemelor de muncă, învățătură și
viață ale tineretului.
Un loc deosebit de important l-au
ocupat în cadrul lucrărilor Congre-
sului problemele privitoare la elevi,
ia munca, învățătura, viața acestei
utit de numeroase și importante ca-
tegorii a tineretului. Prin școală
trec astăzi, practic, toți copiii și ti-
nerii țării. Aici primesc ei cunoștin-
țele și deprinderile de bază pentru
munca pe care vor fi chemați s-o
desfășoare in producție, aici li se
formează trăsăturile proprii omului
înaintat al zilelor noastre. Iată de
ce pentru școală, pentru toți lucră-
torii din invățămint, dezbaterile care
au avut loc la Congres, documentele
elaborate de acesta și, în mod deose-
bit, cuvîntarea rostită de tovarășul
Nicolae
al C.C.
nătate,
vire la
Ceaușescit, secretar general
al P.C.R., au o mare însem-
inipunind concluzii cu pri-
conținutul procesului de în-
vățămînt, cît și la metodica între-
gului proces educativ.
„Sarcina supremă a tinerilor din
școli și universități — a spus tovară-
șul Nicolae Ceaușescu — este de a
învăța, de a învăța necontenit, de a
se strădui să-și însușească tot ce a
dat mai valoros gîndirea umană de-a
lungul veacurilor, știința și cultura
contemporană, de a pătrunde tot
mai adine în universul minunat al
cunoașterii". Aceste cuvinte concen-
trează în ele obiectivul fundamental
al întregului nostru învățămînt, sub-
liniază marea răspundere ce revine
școlii în conducerea pașilor tineri pc
drumul greu, dar plin de frumusețe
al cunoașterii.
In îndeplinirea menirii sale de
factor de seamă al culturii și civili-
zației, învățămintul are in organiza-
țiile U.T.C. un ajutor deosebit de
prețios, a cărui prezență activă și
eficientă se face simțită în întreaga
viață școlară. Profesorii și învățăto-
rii, toți lucrătorii din învățămînt, au
luat cunoștință cu bucurie de faptul
că Raportul C.C. al U.T.C. a subli-
niat că obiectivul central al activi-
tății organizațiilor U.T.C. din școli
este de a contribui, prin formele și
mijloacele sale specifice, la creșterea
preocupării în vederea obținerii unor
rezultate tot mai bune la învățătură
— principala îndatorire față de pa-
trie a fiecărui elev. Congresul a che-
mat organizațiile U.T.C. ca prin în-
treaga lor activitate să îndrume și
să ajute elevii să-și sporească cu-
noștințele de cultură generală nece-
sare oricăreia din profesiunile spre
care se vor îndrepta Ia absolvirea li-
ceului, ținindu-se seama că dezvol-
tarea construcției și civilizației so-
cialiste cerc oameni culți, cu o pre-
gătire multilaterală. Continua dez-
voltare, într-un ritm susținut, a In-
dustriei noastre socialiste, procesul
de modernizare a producției, de ex-
tindere a mecanizării și automatiză-
rii în condițiile revoluției tehnico-
științifice, schimbă necontenit con-
ținutul și aspectul muncii din acest
sector al vieții sociale, solicitând nu
numai inginerului, dar și tehnicianu-
lui, muncitorului cunoștințe largi din
domeniul fizicii, matematicii, chi-
miei, biologiei etc. Școala are datoria
să răspundă acestor cerințe întărind
caracterul științific al lecțiilor, mo-
dernizind conținutul și metodele pre-
dării, dezvoltând la tineri
pasiunea
ll»i



Explicația clară, argumentul convingător — nu prea mult repeta-
tul „fii atent!“ - este ceea ce determină intr-adevăr interesul
pentru lecție.
pentru studiu și înarmindu-i cu pri-
ceperea de a aplica în chip creator
toate cunoștințele însușite.
Conjugarea eforturilor organizației
U.T.C. cu eforturile școlii, sub îndru-
marea organizațiilor de partid, pen-
tru găsirea și folosirea celor mai
bune căi de mobilizare a elevilor la
învățătură a dat întotdeauna rezul-
tate deosebit de bune în întregul pro-
ces instructiv-educativ. Sînt nenumă-
rate școli care, prin propria lor ex-
periență, vin să certifice acest lucru.
Mergînd în continuare pe linia îm-
bogățirii conținutului fiecărei ore de
clasă, școala este chemată să se o-
cupe cu insistență și grijă de organi-
zarea cercurilor științifice și tehni-
ce, a cenaclurilor literare, să încre-
dințeze conducerea acestora profe-
sorilor cu autoritate științifică, cu
dragoste față de această activitate
care stimulează munca creatoare,
pasiunea, îi ajută pe elevi să-și des-
copere înclinațiile, talentele și le dă
posibilitatea să adîncească cunoștin-
țele primite la lecții. Trecerea în re-
vistă a activității cercurilor la sfîr-
șitul fiecărui an școlar — propunere
făcută la Congres și care se bucură
de adeziunea cadrelor didactice —
va avea neîndoielnic o influență po-
zitivă asupra elevilor.
Este menirea școlii și, în același
timp, o înaHă îndatorire a sa de a
face cunoscute elevilor bărbăția și
eroismul cu care poporul roman și-a
apărat ființa și demnitatea națională,
înscriind pagini de glorie și eroism
care au străbătut prin secole pînă în
zilele noastre. Lupta pentru îndepli-
nirea năzuințelor de veacuri ale po-
porului român și-a găsit expresia cea
mai înaltă în eroismul cu care glo-
rioasa noastră clasă muncitoare, con-
dusă de partidul comuniștilor, s-a
avîntat în marile bătălii împotriva
exploatării și asupririi, pentru elibe-
rarea națională și socială a poporu-
lui. Să cultivăm in rindul tineretului
respectul pentru tradițiile revoluțio-
nare ale poporului, ale clasei mun-
citoare, să formăm și să dezvoltăm la
tineret asemenea trăsături ca dra-
gostea profundă pentru patrie,
hotărirea de a nu precupeți ni-
mic pentru continua ei prospe-
ritate. Mulți patrioți luminați, gih-
ditori și cărturari iluștri, scriitori și
artiști și-au închinat viața, încă
din fragedă tinerețe, idealului elibe-
rării și fericirii poporului, formării
și dezvoltării culturii naționale, în-
iloririi României. Trebuie să ajutăm
tineretul să cunoască mai adine isto-
ria poporului nostru, viața și activi-
tatea personalităților proeminente
ale trecutului, pe eroii mișcării revo-
luționare a clasei muncitoare. In a-
celași timp trebuie să facem cît mai
larg cunoscute tinerilor marile rea-
lizări obținute de oamenii muncii,
sub conducerea partidului, in anii so-
cialismului, perspectivele de dezvol-
tare a economiei, științei și artei ro-
mânești. îmbogățind permanent, in
această lumină, lecțiile de istorie, de
limba și literatura română, de geo-
grafie etc. școala este chemată tot-
odată ca, în colaborare cu organi-
zațiile U.T.C. să dea elevilor prilejul
de a cunoaște nemijlocit frumusețile
și bogățiile patriei, monumentele
trecutului și realizările zilelor noas-
tre. Pentru aceasta este necesar să
se organizeze mai bine turismul și
drumeția elevilor, să se asigure in
fiecare excursie o îmbinare cit mai
firească a caracterului tineresc, plă-
cut, recreativ cu însușirea a noi cu-
noștințe despre patria și poporul
nostru.
In cuvîntarea rostită de tovarășul
Nicolae Ceaușescu Ia Congresul
U.T.C. se arată că „școala, întregul
nostru sistem de educație trebuie
să asigure însușirea materialismului
dialectic și istoric — cea mai înain-
tată concepție despre lume și viață
— care îi înarmează pe tineri
pentru a înțelege și interpreta in
mod științific fenomenele naturii și
societății, le dă perspectiva clară a
dezvoltării sociale, le îmbogățește
gîndirea. le sporește energia, face
din fiecare tînăr un militant neobosit
pentru progresul social, pentru idea-
lurile socialismului și comunismu-
lui". Acestor cerințe trebuie să le
răspundă din plin lecțiile de socia-
lism științific și de economie politică
cu și studierea de către elevi a do-
cumentelor Congresului al IX-lea
al partidului, menite să Ie facă cu-
noscută politica științifică a parti-
dului nostru, să constituie un izvor
nesecat de educare patriotică a tine-
rilor. Folosind experiența acumulată
pină acum, școala, cadrele didactice
au datoria de a întări sprijinul a-
cordat organizațiilor U.T.C. în pre-
gătirea și desfășurarea adunărilor
generale deschise în care se dezbat
probleme politice și ideologice, să
organizeze mai multe întâlniri ale
(Continuare în 'pag. 4-a)
Didactica — domeniu de creație
Imagini hunedorene

&

Tendințe actuale
îndva, în urmă cu mai bine de trei secole,
cînd se constituia ca o disciplină științifică
unitară, didactica a dobîndit. din inspira-
ția lui Commenius, atributul de „magna“. Di-
dactica era pe atunci o disciplină de mare pres-
tigiu. era marea didactică „universal valabilă",
pe care s-a întemeiat difuzarea largă a științei
și culturii în epoca modernă ,și contemporană.
Datorită'ei, cunoștințele condensate în cărți sa-
vante ajungeau în circuitul tot mai larg al ele-
vilor și studenților, deveneau o forță transfor-
matoare. Gînditorii de seamă ăi secolelor XVII-
XVIII și-au dat perfect seama de această situație
și au concentrat asupra învățării și educației
toată lumina cugetării
Dar de atunci curgerea
idei cîndva senzaționale
pentru mulți banale.
filozofice și științifice,
timpului a transformat
în adevăruri comune și
în contextul secolului nostru, cu cîteva decenii
în urmă, didactica apărea multora ca o disci-
plină utilă,'indispensabilă, dar osificată, statică.
Spunem „apărea" pentru că de fapt treptat di-
dactica s-a transformat și s-a îmbogățit. Au fost
•insă transformări lente și de aceea greu de per-
ceput. După primul război mondial s-a anunțat
totuși o reconstruire însemnată a sistemului di-
dactic. A urmat însă o decepție : înnoirile nu
erau valabile și nici necesare.
în ultimele două decenii a devenit însă evi-
dentă necesitatea obiectivă, imperioasă și ur-
gentă a modernizării învățămîntului și, impli-
cit, a realizării unui salt radical în elaborarea
științifică a didacticii. Este una din problemele
importante ale epocii contemporane, este o sar-
cină asupra căreia în opinia mondială există un
consens unanim. Și acum putem spune că sar-
cina propusă istoricește va fi cu siguranță re-
zolvată. De fapt, deplasarea de forțe masive
spre perfecționarea învățămîntului prin funda-
mentarea lui științifică în acord cu cerințele
contemporane este în curs. Sîntem în pragul
unei noi „Didactica magna" care va surprinde
' și va satisface pe contemporani, va dobîndi
prestigiul unei științe-cheie, pentru că va spori
considerabil efectul științelor prin însăși mat
buna lor răspîndire în mase.
Didactica, știinta despre instrucția și educația
intelectuală, a devenit un centru de atracție și
pentru cercetătorii aparținînd altor specialități:
neurofiziologii au adoptat ca obiect principal de
cercetare procesul învățării, ciberneticienii au
modelat actul învățării pentru uzul tehnic, dar
și pentru a pune la dispoziția școlii mijloace
tehnice excepționale etc. Astfel, puternic soli-
citată de practică șj dobîndind ajutoare masive
din partea celor mai avansate științe ale con-
temporaneității, didactica a încetat să mai fie
un sistem închis de precepte, de norme și reguli
fixe și s-a transformat într-o arenă largă și lu-
minoasă a celei mai intensive creații științifice.
Cumularea eforturilor unor specialiști din cele
mai variate domenii nu diminuează cîtuși de
puțin rolul didacticianului, al pedagogului care
trebuie să coordoneze ipotezele, datele, să efec-
tueze cercetări complexe, asigurînd rezolvarea
problemelor specifice procesului de învățămînt
și conferind prin aceasta, un caracter realist
noii didactici.
în țara noastră, noile orientări ale didacticii
sînt determinate de creșterea rolului școlii în
condițiile societății socialiste și de modificarea
sensibilă a volumului și a structurii pregătirii
școlare a noilor generații, chemate să lucreze
în producție în condițiile revoluției tehnico-
știintifice a epocii contemporane. în legătură cu
aceasta, problema eficienței instrucției școlare
se pune cu deosebită acuitate.
Această problemă ar putea fi rezumată la în-
trebarea cum ? Cum asigurăm transmiterea și
însușirea eficientă, cu perspective creatoare, a
conținutului nou și vechi al procesului de învă-
țămînt ?
La această întrebare se dă, de regulă, un
răspuns prompt, sugețat tot de realizările ac-
tuale ale științei și tehnicii. Se arată că mij-
loacele audio-vizuale trebuie introduse cît mai
larg în piactica școlară și folosite și în afara
procesului de învățămînt; de asemenea, se in-
vocă resursele programării învățămîntului, care
pot să accelereze și să activizeze procesul de asi-
milare a cunoștințelor.
După părerea noastră, în linii mari, răspun-
sul este satisfăcător. Dar numai în linii mari,
pentru că întrebarea cum persistă, ce-i drept
într-o formă particulară : cum pot fi folosite cu
cele mai bune rezultate mijloacele tehnice au-
dio-vizuale, cum se vor îmbina ele cu meto-
dele tradiționale, ce înfățișare vor dobîndi aces-
tea din urmă, cum se va realiza, concret și adec-
vat fiecărui obiect de studiu, programarea ? La
toate acestea nu putem obține un răspuns de-
finitiv și cert decît pe baza cercetării psiho-pe
dagogice, corelată cu studiul atent al experien-
ței avansate din învățămînt.
Tendințele actuale în domeniul didacticii, re-
flectând tocmai căutarea acestor căi, se contu-
rează în întreaga lume pe un front larg, dar
ele sînt încă. în majoritatea lor. în faza ex-
perimentală, întrucîf nici o metodă nouă, nici
un principiu didactic nou nu poate fi accep-
tat înainte de a se .stabili deplina lui eficiență
psiho-pedagogică.
Este adevărat, filmul, televiziunea, radibul,
discurile și magnetofonul se impun ca mijloa-
ce de informare rapidă, includ posibilități evi-
dente de prezentare condensată a cunoștințelor.
Elevii sînt captivați de desfășurarea unui film,
de narațiunea radiodifuzată. Mijloacele tehhice
audio-vizuăle sînt foarte aproape de’ experien-
ța directă, situîndu-se la un nivel1 intermediar
între elementele cele-mai abstracte-și elemen-
tele cele mai concrete ; ele permit .elevului ^ă-și
fundamenteze cunoștințele și noțiunile științifi-
ce pe o experiență reală si. să le fixeze trainic
în ora de curs sau de aplicații practice. Dato-
rită posibilității pe care o are de a prezenta
imagini din orice colț al lumii și din orice,do-
meniu de activitate, televiziunea, dc exemplu,
permite elevului să obțină o experiență ce de-
pășește, cu mult, posibilitățile pe care le-ar pu-
tea oferi activitatea de cunoaștere nemijlocită.
în etapa actuală încep să fie folosite și mij-
loace didactice care stabilesc o comunicare di-
rectă între om și mașină. Printre acestea figu-
rează în primul rind mașinile de autoinstruire
programată. In linii generale, programarea în-
vătămîntului permite ca elevul să. poată fi con-
dus, prin utilizarea mașinilor electronice, la în-
sușirea celor mai complexe cunoștințe. Acest
proces, în condițiile unui travaliu psihic in-
tens, favorizat și suplinit în cea mai mare
parte de mașină, necesită însă și exerciții re-
petate pentru Însușirea fiecărui concept, a fie-
cărei deprinderi, in funcție de specificul obiec-
tului de învățămînt. Prin control și corectare
la fiecare pas se asigură însușirea cunoștințe-
lor într-un mod sistematic, cu posibilități de
revenire și de asigurare a unui ritm continuu
și susținut. în plus, aceste mijloace sînt capa-
bile să contribuie la individualizarea rit mlui
activității de creștere a elevului, ceea ce con-
tribuie la lupta împotriva oboselii. Cercetările
actuale au în vedere gradarea intre elemente,
urmăresc să stabilească în ce moment progra-
mul trebuie să fie diversificat și ce gen de sti-
mulenți trebuie folosiți.
Ar fi însă iluzoriu să presupunem că mijloa-
cele noi ■ ce vor interveni tot • mai larg în in-
struirea tinerelor generații aduc exclusiv avan-
taje. Experimentele au și- început să scoată Ia
iveală insuficiențele și chiar pericolele pe car»
acestea le prezintă dacă sînt aplicate fără dis-
cernămînt și fără a fi echilibrate cu alte mă-
suri. Pedagogul francez Roger Gal arată, bună-
oară, că zadarnic au crezut unii că mijloacele
audio vizuale vor soluționa prin ele înseși toa-
te problemele metodicii și didacticii
Ei men-
ționează că extinderea extraordinară pe car«
au luat-o în epocă noastră mijloacele de infor-
mate sonore’ și vizuale (radio, .presă, cinema-
tograf, televiziune, afișe) pot determina o înă«
Prof. univ. dr. docent ION BERCA
(Continuare în pag. 4-a)
Premise
ale înclinației
spre cercetare
Poate părea prematur să vorbim
despre preocupări privind cerce-
tarea științifică atunci cînd ne
referim la elevii din clasele a V-a
pînă la a VIII-a sau chiar Ia cei
mai mari. Totuși, încă din acest sta-
diu de dezvoltare intelectuală se
formează acele elemente necesare
mai tîrziu pentru cultivarea încli-
națiilor și aptitudinilor de cercetare
în domeniul științei. Aceasta este în
bună măsură, cred, rațiunea exis-
tenței în școli a cercurilor pe ma-
terii, care au înainte de toate rolul
de a stimula în rîndurile elevilor pa-
siunea pentru a aprofunda, dincolo
de limitele programelor școlare,
problemele anumitor discipline.
Recunoscînd utilitatea cultivării
înclinației pe care o manifestă nu-
meroși elevi pentru cercetarea știin-
țifică, m-am întrebat nu o dată dacă
activitatea în cadrul cercurilor este
suficientă și răspunde în chip satis-
făcător necesității care a generat-o,
dacă la îndemîna profesorilor nu
stau și alte mijloace nefolosite încă,
dar cu bogate resurse pentru atin-
gerea aceluiași scop. Experiența ani-
lor de muncă la catedră mi-a rele-
vat că astfel de mijloace există și
că ele pot fi utilizate cu real succes
și fără eforturi deosebite încă din
clasele mici. Voi încerca să ilustrez
cele spuse apelînd la cîteva exem-
ple legate de lecțiile de istorie pre-
date la clasele V—VIII.
Ținînd seama de particularitățile
de vîrstă ale elevilor, mi-am propus,
ca o primă etapă a dezvoltării gus-
tului și deprinderilor pentru cerce-
tarea științifică, să-i obișnuiesc pe
elevi (este vorba nu de toți elevii,
ci de acei cîțiva care dovedesc ap-
titudini deosebite) să studieze pen-
tru orele de curs și alte materiale
decît manualul și notițele luate după
explicația profesorului. La clasele
a V-a și a Vl-a este vorba în spe-
cial de materiale cu un caracter mai
mult ilustrativ. Importanța acestui
procedeu stă mai ales în faptul că
datorită lui elevii își formează de-
prinderea de a căuta prin cărți, prin
reviste, prin ziare lucruri noi legate
de lecția predată, că se obișnuiesc să
selecteze date și fapte, să stabilească
relații între ele.
Mai tîrziu, în clasele a Vil-a și a
VIII-a, pe baza deprinderilor căpă-
tate în anii anteriori elevii sînt în-
drumați spre o activitate mai siste-
matică. Ii ajut să-și întocmească
singuri fișe simple, cu citate din
diferitele izvoare istorice pe care le
folosesc în timpul pregătirii lecții-
lor. Fișele sînt adunate îndeobște
în plicuri tematice, referitoare la o
lecție sau la un capitol. Plicurile a-
cestea, păstrate cu grijă, sînt folo-
site și mai tîrziu — pentru lecțiile
de recapitulare, pentru teze sau
pentru examenul de absolvire. în
anul trecut, elevii clasei a VIII-a au
folosit pentru examenul de absol-
vire materialul documentar adunat
de ei, ceea ce a făcut ca multe din-
tre răspunsurile lor să fie mai am-
ple, mai bogate în conținut decît
răspunsurile date în mod obișnuit
Ia examene.
Suprapunîndu-se obligațiilor șco-
lare curente și solicitînd din partea
elevilor un efort suplimentar (ab-
solut facultativ), activitățile pe care
le-am amintit presupun necesitatea
de a fi practicate cu pasiune. Ele-
mentele care mi-au slujit pentru a
trezi în rîndurile elevilor această
pasiune au fost literatura și artele
plastice. De pildă, atunci cînd am
vorbit despre Ștefan cel Mare am
prezentat elevilor „Letopisețul Țării
Moldovei" de Grigore Ureche, ca și
Desenul
la lecțiile de fizică
Necesitatea utilizării desenului la lecțiile
de fizică rezultă din faptul că unele fenome-
ne fizice sînt de prea scurtă sau de prea
mare durată, iar în unele cazuri sînt obser-
vabile numai caracterele unor elemente in-
termediare. Dacă adăugăm la aceasta faptul
că aparatele de fizică și cu atît mai mult
mașinile industriale sînt destul de compli-
cate, avînd și părți invizibile, ne putem da
seama că prezentarea fenomenelor înseși tre-
buie completată de cele mai multe ori, prin
desene. Chiar și atunci cînd elevii văd în
realitate obiectele sau fenomenele, necesita-
tea folosirii desenelor explicative nu dispare.
Desenînd pe tablă numai ceea ce este nece-
sar evităm ca atenția elevilor să fie atrasă
de unele amănunte secundare, iar desenele
executate într-o anumită ordine înlesnesc
înțelegerea unor chestiuni mai complicate,
divizînd intuirea fenomenului respectiv.
Caut ca desenele pe care le execut pe ta-
blă să fie un model atît în ce privește exac-
titatea, cît și estetica. în același timp urmă-
resc ca desenele să fie cît mai simple, mai
clare și mai expresive. Utilizez de aceea,
destul de larg, îmbinarea liniilor îngroșate,
simple și punctate, ca și creta colorată. Con-
comitent cu grija pentru desenele pe care
le execut eu însumi la tablă mă preocup și
de calitatea desenelor executate de elevi în
caiete. Intrucît ei refac rareori, în pregăti-
rea lecțiilor acasă, desenele, socotesc foarte
important să aibă de la început desene co-
recte. De aceea de cele mai multe ori întrea-
ga greutate a muncii independente în aceas-
tă privință trebuie să cadă asupra activității
din clasă.
Dînd atenția cuvenită folosirii schițelor și
desenelor nu vom mai ajunge la cazuri cînd
chiar și unii absolvenți execută cu greu și
cele mai simple figuri.
Prof. VALERIU VASlLACHE
Huși
lucrările „Cultura moldovenească
din timpul lui Ștefan cel Mare", „47
de ani glorioși", „Colecția monu-
mentelor istorice" apărută în Edi-
tura Meridiane, citate din Marx,
Dlugosz, Angiolello etc. Un bogat
material ilustrativ, beletristic și
plastic, am prezentat elevilor la lec-
țiile „Războiul pentru cucerirea in-
dependenței de stat a României",
„Marea răscoală a țăranilor din a-
nul 1907“ etc. Prezentarea unor ast-
fel de materiale trezește dorința
elevilor de a lua contact direct cu
ele și de a le studia singuri. Su-
gerîndu-le că pot găsi și ei înșiși
alte materiale, tot atît de interesan-
te, indicîndu-le încotro să-și în-
drepte cercetările, i-am determinat
pfc mulți dintre ei să le caute.
Bineînțeles, în toate acestea nu
este vorba decît de un început. în-
ceputul deprinderii de a căuta, de a
cerceta, de a afla prin strădanii pro-
prii. Dar este un început în legătură
cu care nouă, profesorilor, ne revin
incontestabile răspunderi.
Prof. MINODORA PEROVICI
Etapa
alfabetizării
muzicale
Experimentul predării muzicii la
clasele I—IV de către profesori
specialiști, începerea timpurie a edu-
cației muzicale sistematice relevă
posibilități ample de formare a ba-
zelor unei culturi mai temeinice în
domeniul muzicii.
In școlile la care se desfășoară
experimentul, educația muzicală cu-
prinde, în general, două etape : eta-
pa oral-intuitivă (în clasele
I-II) și etapa notației (în clasele
III-IV). Etapa oral-intuitivă ur-
mărește educarea auzului și a sim-
țului ritmic prin cîntece și audiții de
muzică vocal-instrumentală, alese
după anumite criterii artistice și pe-
dagogice, pentru a trezi și dezvolta
în mod sistematic sensibilitatea și
gustul muzical al copiilor. Practic,
profesorii caută să le formeze de-
prinderi de percepere și de reprodu-
cere vocală conștient-emoțională. In
acest scop, ei urmăresc ca reperto-
riul, variat ca stil și gen, să conțină
numai piese de o netăgăduită reali-
zare artistică, accesibile vîrstei și
mediului. Diversele cîntece „confec-
ționate" în scopuri didactice trebuie
cu desăvîrșire eliminate din reperto-
riu, căci s-a constatat adesea că ele
pot îndepărta pe copii de arta cu
înaltă valoare emoțională. Este de
dorit ca anumite cîntece create de
educatori — ce par reușite sub ra-
port artistic — să fie experimentate
și discutate de către specialiști îna-
inte de a fi introduse în repertoriul
curent ca mijloc de educație artistic-
muzicală. Acest punct de vedere a
fost promovat, la timpul său, de cu-
noscutul compozitor-pedagog D. G.
Kiriac.
O dată formate reflexele auditiv-
emoționale în etapa oral-intuitivă,
repertoriul este preluat în parte sau
în totalitate și în etapa notației,
pentru a crea noi reflexe, de astă
dată audio-vizuale, notele muzicale
fiind folosite ca mijloc de recunoaș-
tere și reproducere a vechiului re-
pertoriu și ca mijloc de orientare
într-un repertoriu nou, din ce în ce
mai bogat și mai pretențios. Selec-
tarea repertoriului artistic-muzical
este determinantă și în această eta-
pă cînd esențial pentru educația mu-
zicală este caracterul ei emoțional.
Această cerință nu este respectată
însă întotdeauna în cadrul actuale-
lor programe. De pildă, programele
Excursia
entomologică
Acum, cînd a venit primăvara, profesorii
de științe naturale pot organiza cu elevii in-
teresante excursii pentru colectarea și pre-
pararea materialelor didactice. Iată cum s-a
desfășurat excursia care s-a organizat în
școala noastră pentru pregătirea unor in-
sectare.
In primul rînd i-am îndrumat pe elevi
să-și adune ustensile de colectare, de trans-
port și cele necesare pentru primele opera-
țiuni de preparare a materialului colectat. Ei
au pregătit astfel borcănele mici, cărora li
s-a atașat un dop de plută avînd pe partea
din interior un orificiu în care s-a introdus
vata ce urma să fie îmbibată cu neofalină,
acetonă, eter sau cloroform. De asemenea,
s-au pregătit borcane ceva mai mari, pentru
păstrarea insectelor colectate, în care s-au
introdus fîșii de hîrtie încrețită. în același
timp, i-am îndrumat pe elevi să confecțio-
neze fileuri de prins fluturi și insecte. S-au
pregătit și cutii pentru colectat larve, bine
închise, dar avînd ferestre de aerisire făcute
din fire de metal sau de sită, mici tuburi de
sticlă sau de material plastic pentru colecta-
rea insectelor cu corpul moale, ce pot fi păs-
trate în spirt, ca și pliculețe din hîrtie lucioa-
să transparentă sau din hîrtie de celofan,
mai groasă, pentru păstrat fluturi.
Toate lucrările de manipulare a insectelor
în timpul excursiei au fost făcute cu penseta,
deoarece numai așa se poate obține un ma-
terial bine preparat, fără deteriorări.
Insectele colectate au fost fixate în ace și
aranjate pe stative, iar apoi, după ce s-au
uscat bine, au fost aranjate definitiv în cu-
tia entomologică (insectar).
Prof. A. SPINEANU
București
indică să se învețe gamele Do ma-
jor, La minor, Sol major, gama popu-
lară de Fa, măsurile de trei pătrimi,
șase optimi etc., în loc să se învețe
cîntece anumite, în game și măsuri
anumite. Scopul fiind educația mu-
zicală, nu poate fi vorba în primul
rînd, așa cum arată și experimen-
tarea predării muzicii la clasele
I—IV de către profesori, de a
învăța game, măsuri etc., ci de a le
stîrni elevilor emoția prin cîntece
valoroase, special alese, care sub
raportul structurii se prezintă într-o
anumită gamă sau măsură. Aceasta
nu este o simplă nuanță în prezenta-
rea problemelor, ci sublinierea unei
concepții metodologice în educația
muzicală.
Urmărirea scopului real al educa-
ției artistice în faza alfabetizării mu-
zicale timpurii impune desfășurarea
acesteia pe o perioadă mai mare de
timp, lucru de altfel perfect realiza-
bil în condițiile programării acestor
lecții pe întreg parcursul claselor
III—IV și ale predăriii muzicii de
către profesori specialiști sau învă-
țători specializați.
Unii pedagogi care predau la șco-
lile experimentale caută să reducă
etapa oral-intuitivă la un an sau
chiar mai puțin, în favoarea notației,
fapt realizabil după părerea mea și
cu foloase mari pentru elevi în con-
dițiile unei bune conduceri a lec-
țiilor. Esențial pentru aceasta este
legătura strînsă între cele două eta-
pe, unitatea metodei de predare și
urmărirea consecventă a rezultate-
lor obținute, în scopul unei continue
îmbunătățiri a educației muzicale.
Aceasta presupune predarea muzicii
de către un singur educator, cu stu-
dii superioare sau pregătire la
cursuri de specialitate. Educația mu-
zicală efectuată sistematic, începînd
cu clasele I-IV, de către profesorul
de muzică sau învățătorul specializat
poate aduce o însemnată contribuție
la formarea orizontului cultural-ar-
tistic al elevilor.
CONST. ZAMFIR
Utilizarea
imaginilor foto
Printre alte acțiuni întreprinse
pentru creșterea eficienței procesu-
lui înstructiv-educativ, în școala
noastră s-a experimentat și utili-
zarea ca material didactic a fotogra-
fiilor distribuite în cadrul lecțiilor.
Fotografiile respective, cîte una pen-
tru fiecare bancă, reprezintă imagini
din natură sau reproducerea unor
planșe din cărți. Ele au fost execu-
tate în cadrul cercului foto al școlii,
în mărime de 6 x 12 cm. sau 9 x 12
cm. Aceeași imagine este executată,
într-un singur exemplar, în formă
mărită (18 x 24 cm. sau 24 x 32 cm.),
pentru a fi utilizată de profesor în
scopul explicației.
Fotografiile folosite ca material
distributiv s-au dovedit deosebit de
utile in special la lecțiile în care li
se cere elevilor să execute pe caiete
desene, scheme etc. In aceste cazuri
elevii pot vedea mai bine materia-
lul intuitiv, care este cam de ace-
leași dimensiuni cu desenul ce tre-
buie făcut pe caiet. Experiența acu-
mulată de către noi pînă acum ne-a
demonstrat că în aceste condiții
timpul necesar pentru executarea
diferitelor desene pe caiete se re-
duce la 2/3 și în același timp crește
calitatea desenelor.
Profesorul de științe naturale utili-
zează reproducerile fotografice pen-
tru a întări caracterul intuitiv al
lecțiilor, mai ales în cazul muncii
independente a elevilor în clasă. De
exemplu, la lecția „Scheletul corpu-
lui omenesc", după ce a prezentat
elevilor mulajul acestuia și a notat
pe tablă elementele lui, a cerut ele-
vilor să recunoască pe fotografii ele-
mentele învățate.
Cu bune rezultate folosesc repro-
ducerile fotografice și învățătorii, în-
tre altele, Ia lecțiile de scriere. A-
vînd în față fotografii ce reprezintă
litere, elevii identifică mai ușor ele-
mentele componente ale acestora,
înainte de a trece la scrierea pe ca-
iet, ei fac exerciții de scriere deasu-
pra fotografiei, pentru a se obișnui
cu mișcările necesare. Folosind fo-
tografiile, elevii au reușit să con-
struiască cu ușurință literele sim-
plificate, formate din trăsături uni-
forme și în același timp au fost în-
lăturate greutățile întîmpinate în
scrierea pe caietul dictando. De un
real folos sînt fotografiile și în ceea
ce privește exersarea legării litere-
lor în grupe.
Aceste prime rezultate ne îndrep-
tățesc să extindem folosirea repro-
ducerilor foto și la alte discipline.
Am trecut astfel la executarea, în
cadrul cercului foto, a unei fototeci
didactice. Considerăm că ar fi bine
ca o serie de materiale grafice sub
formă de fotografii să fie executate
la I.M.D. și trimise școlilor în co-
lecții.
Prof. GHEORGHE BUCȘA
Liceul din orașul Victoria
Serbările
în limbi străine
Nu de mult, am organizat cu elevii mei din
clasa a V-a o serbare în limba franceză. A
fost o serbare modestă, pe măsura posibili-
tăților lor de începători în studiul acestei
limbi : s-au recitat cîteva poezii, s-au pre-
zentat cîteva anecdote și s-a intonat un cîn-
tec. Rezultatele, însă, sînt foarte pozitive.
în primul rînd, a crescut interesul copiilor
pentru studiul limbii franceze. Caracterul
atractiv al serbării, al pregătirilor pentru ea
i-a făcut pe elevi să învețe cu mai multă
plăcere, să aștepte cu nerăbdare ora de fran-
ceză. Apoi, înseși aceste pregătiri au consti-
tuit un mijloc de consolidare a cunoștințe-
lor — de lexic, de gramatică, de pronunție.
Nu mai puțin important este faptul că ser-
barea a făcut să crească încrederea elevilor
în forțele lor proprii, în posibilitățile lor de
a stăpîni o limbă străină și de a se face în-
țeleși cînd vorbesc în această limbă.
Cred că, alături de audierea unor discuri
și a unor benzi de magnetofon pe care sînt
înregistrate texte sau cîntece în limbi străi-
ne, alături de lecturi ușoare în aceste limbi
sau de vizionarea unor filme vorbite în lim-
bile respective, serbările de genul celei la
care m-am referit pot aduce o importantă
contribuție la stimularea Interesului elevi-
lor pentru studiul limbilor străine, ca și la
consolidarea cunoștințelor lor în acest do-
meniu.
Prof. MARIA VLADESCU
Școala generală nr. 1
Km. Vîlcea
E vorba nu numai
despre supraîncărcare...
Am să dezvălui, de astă
dată, una din slăbiciunile
domestice ale colegului
meu, profesorul. Mă refer la
Fifi și Fane. Fane e un prepe-
licar de cea mai pură rasă și
Fifi o pisică gri cu cel mai
imaculat plastron. Dialogurile
colegului meu cu ei se desfă-
șoară în atmosfera liniștită a
tomurilor suprapuse din came-
ra lor comună de lucru și me-
ditație.
...Enervat că nu-i ieșea o
problemă, profesorul și-a de-
părtat cu un gest brusc scaunul
de birou. Fifi, care moțăia pe
un colț al mesei, a deschis dis-
prețuitoare un ochi și a sărit
pe fotoliu cu intenția clară să
nu intre în rezonanță cu nervii
din atmosferă. Fane a așteptat
puțin, pe urmă a scotocit prin
încăpere și a adus un papuc
pe care l-a așezat discret lingă
scaunul stăpînului.
„Fifi e o înțeleaptă — a cons-
tatat profesorul. Caută să iasă
din ambianța de nervozitate
cînd aceasta riscă să-i inhibe
propria preocupare momentană.
Fane e un afectiv : caută prin
gestul lui să înlăture pentru o
secundă atmosfera de nemulțu-
mire, pentru a-mi crea calmul
necesar gîndurilor. Și unul și
celălalt au dreptate, și unul și
celălalt greșesc. Fiecare își a-
tinge scopul: Fifi pe cel egoist,
Fane pe cel altruist. Din punct
de vedere educativ, nici unul
nu rezolvă nimic. La altă pro-
blemă care nu-mi va ieși voi
depărta cu același gest nestăpî-
nit scaunul de masă. Mama
care '.duce o cafea băiatului în
timp'' .1 învățatului, la primul
lui gest de nerăbdare, ca și ta-
tăl care iese din odaie ca să
nu se enerveze și el (gestul pă-
rîndu-i-se pe undeva obraznic),
greșesc amîndoi. Nici unul nu
înlătură o impacientare asemă-
nătoare care, probabil, se va
repeta...".
Fane, mulțumit că în odaie
s-a înstăpînit din nou calmul,
s-a dus către culcușul său, s-a
învîrtit de trei ori după pro-
pria-i coadă și, cu un suspin
de mulțumire, s-a așezat, la al
patrulea tircol. pe pernă.
„Totdeauna se învîrtește de
trei ori înainte de a se așeza,
așa-i obiceiul lui. Dacă m-ar
auzi că numesc asta obicei, bio-
logii s-ar scandaliza ! „Obicei",
în limbajul lor, este reflex con-
diționat. Șablonizarea anumi-
tor calcule, acea „deprinde-
re a calculului" despre care
vorbesc atît de emoționați unii
dascăli, tot un fel de reflex
condiționat este! Este condițio-
nat pentru că e provocat de re-
compensa notei bune pe care o
dau ca răsplată unii. Dar
calculul fără suportul înțelege-
rii aprofundate a teoriei ră-
mîne totuși la nivelul reflexu-
lui, nu trece mai departe l Și
celebrii cai de la Elberfeld erau
calculatori buni (extrăgeau
chiar rădăcina cubică 1) nicio-
în biblioteci
dată, însă, nimeni nu i-a com-
parat, din punct de vedere al
puterii raționamentului, cu
Poincare.
Și totuși, cu aceeași didactică
cu care ceasornicarul din Elber-
feld și-a dresat bidiviii ca să
socotească, unii profesori cau-
tă să-și deprindă emulii să se
afunde în exerciții ce au ca
unică însușire faptul că sînt in-
terminabile. Am colegi care in-
toxică mintea copiilor și îi asa-
sinează cu un stoc atît de im-
presionant de exerciții, că pă-
rinții victimelor ajung să plă-
tească un meditator ca să le
facă. Grele ? Nu ! Multe ! Multe
și la fel. Fac copiii la exerciții
pînă învață... singuri! Ce co-
mod e : tu, profesor, nici nu ai
nevoie să stăpînești materia.
Dacă dictezi temele dintr-o cu-
legere bună și stai, ca vechilul,
să-l asuprești cu harapnicul no-
tei 3 pe cel care nu și le face,
elevul vede că n-are încotro. Se
pune însă întrebarea dacă ele-
vul ăsta a învățat matematica
de la profesorul lui sau de la
autorul culegerii de probleme ?
Și pentru că am ajuns și la cu-
legerile de probleme : mi-a că-
zut în mînă una care împarte
problemele pe tipuri: Părerea
mea personală este că o astfel
de împărțire n-are nici un rost.
Dacă un profesor se ia după o
asemenea culegere, elevul va
ști să rezolve o problemă nu-
mai prin faptul că se încadrea-
ză „într-un tip" și dacă o alta,
la un examen, nu poate s-o
facă pentru că ,,n-a mai fă-
cut în genul ăsta" (deși el
cunoaște toate teoremele ne-
cesare, deci are pe tava mințit,
toate premisele logice ca s-o re-
zolve), nu s-a dus pe gîrlă tot
ceea ce urmăream să modelăm
în creierul lui ?
Partizanii „cantității" de pro-
bleme, cei care cred că tinere-
țea trebuie să se cocoșeze toată
vremea peste hîrtia cu pătră-
țele, neglijează faptul că mai
există, în afară de matematică,
și alte materii și că mai există
apoi, dincolo de învățătură, și
altceva... Altceva care cere
timp, altceva care pornește de
la contemplarea unui copac în-
mugurit, trece prin lectura unei
cărți sau audierea unui concert
și merge chiar, poate, pînă la
o idilă (dacă sîntem la clasele
mai mari).
„Nu, astea nu sînt numai
teorii... Cînd intru într-o clasă
nouă, de multe ori după prime-
le lecții se ridică un elev
din bancă și mă roagă respec-
tuos :
— Tovarășe profesor, n-ați
vrea să facem cîteva exerciții,
ca să înțelegem mai bine teo-
rema ?
De fapt, acel elev nu caută
să înțeleagă teorema, el caută
să deprindă aplicarea ei... El
nici nu-și dă seama de asta,
căci așa a fost obișnuit. Cu-
nosc chiar profesori care con-
fundă ințelegerea cu deprinde-
rea. E curios : in matematică,
atunci cînd nu faci matematică,
poți stîrni deprinderi înaintea
înțelegeriiI
Asta nu înseamnă că eu
resping eficacitatea fixării ca
verigă a lecțieiI Sînt anume
lecții care nu se pot expune
fără ea, dar sînt și lecții care
nu o necesită. Nu orice masă
trebuie terminată cu desert, nu
orice roman are un „sfîrșit", o >
încheiere în sensul clasic
Vreau să afirm numai atît: nu
da discipolilor să lucreze exer- ■
ciții pînă cînd cristalele din
șistul teoremei n-au găsit, în
mintea lor, sclipirea înțele-
gerii !...
Da, știu, e mai ușor să acțio-
nezi în sensul minimului de
efort ' Dacă-ți pică un inspector
la oră, descoperă o clasă activă
și ordonată. Te mingii singur la
ideea că n-are ce cusur să-ți
găsească și torci mulțumit, la
consiliu, teorii pline de banali-
tăți consacrate despre rostul
„activ" al fixării. Cit despre
mine, eu îl prețuiesc pe profeso-
rul condus de pasiunea pentru
ideea pe care o comunică, chiar
dacă lecția lui are „lipsuri" — de
pildă că merge pe urma unei
soluții, că se întoarce pe pro-
priul său drum ca să găsească o
urmă nouă, că se căznește, gre-
șește și găsește, sau... sau poate
uneori nu găsește, și recu-
noaște, și-l prinde clopoțelul
fără fixare".
Fane a adus, cuminte, și al
doilea papuc... Colegul meu și-a
dat seama că se înfuriase rău...
„Este totuși educativ proce-
deul cotarlei și are o implica-
ție umană imediată... Papucul
este semnalul calmării și Fane
a simțit că-i așa. Vezi, ține și el
seama de reflexele mele condi-
ționate I
Treaba voastră ! Faceți fie-
care cum știți... Dați înainte co-
piilor tone de exerciții pe care
voi singuri nu le-ați putea re-
zolva în timpul în care le cereți
lor să le rezolve. Eu o să în-
cerc, în continuare, să găsesc
numai cîteva probleme, dar
care să le pună in mișcare in-
teligența... Da, veți obține și voi
rezultate ! Voi — sau copiii care
învață singuri matematica (cu
cită cheltuială de eforturi și de
timp ?). Voi — sau meditatorul
care explică încă odată fiecare
lecție, acasă, elevului ? Eu o
să-ncerc să obțin rezultatele
cheltuind personal mai multă
energie, ca să economisesc
timpul tinereții elevilor! Su-
praîncărcarea nu e o aglomera-
re a materiei, deci un cîștig de
timp. Dimpotrivă : nu e decît o
pierdere, o pierdere pe care nu
o putem înlocui cu nimic..."
Ușa biroului s-a deschis și si-
lueta speriată a soției profeso-
rului a apărut în prag :
— Ce faci, mai lucrezi ? E unu
noaptea !... Vorbești singur ?
— Nu chiar singur... Poate că
voi avea mulți auditori de pă-
rerea mea !
O. CONSTANTIN
PAGINA 2
CONSTATĂRI DINTR-O
INSPECȚIE RECENTĂ
Problema centrală a controlului efectuat în cursul lunilor
februarie-martie a.c. de inspecția școlară din Ministerul învăță-
mîntului a constituit-o activitatea educativă, urmărirea modului
cum se aplică instrucțiunile elaborate recent de minister în acest
domeniu. După încheierea acestui control am cerut tovarășilor
ION TITICĂ, director al inspecției școlare teritoriale și tovară-
șului ȘTEFAN COSTEA, inspector general șef al inspecției de
specialitate, unele informații privind constatările prilejuite de el
și măsurile pe care le impune desfășurarea actuală a activității
educative în școli.
— Am dori mai întii să faceți
o apreciere generală asupra consta-
tărilor'făcute în recentul control.
— Concluzia generală care se
desprinde din controlul efectuat,
ne-a spus tov. Ion Titică, este aceea
că, datorită acțiunilor întreprinse la
nivelul regiunilor și raioanelor, sub
îndrumarea organelor de partid,
secțiile de învățămînt, directorii de
școli, diriginții, profesorii și învăță-
torii, acordă mai multă atenție nu-
meroaselor probleme pe care le ri-
dică educarea comunistă a tineretu-
lui. Iată doar cîteva din acțiunile
care dovedesc aceasta. în regiu-
nile București și Oltenia au fost
organizate consfătuiri la care au
participat inspectori școlari, di-
rectori de licee, directorii unor școli
generale și profesorii cu rezultate
deosebite în munca educativă. în
regiunea Suceava a fost analizată
munca educativă din internate Ac-
țiuni similare au avut loc și în alte
regiuni. Materialele prezentate și
discuțiile purtate au însemnat con-
tribuții valoroase la rezolvarea unor
probleme educative de mare actua-
litate.
— O pondere importantă în munca
de îndrumare și control a activității
educative o are aparatul secțiilor de
invățămint. Care sint direcțiile asu-
pra cărora și-au concentrat atenția
secțiile de invățămint ?
— Din constatările noastre re-
zultă că secțiile de învățămînt și-au
concentrat activitatea în următoa-
rele direcții. în primul rînd, înspre
realizarea unei legături mai strînse
cu comitetele raionale și regionale
U.T.C. și cu alte organe care pot
sprijini efectiv acțiunile educative
desfășurate cu elevii. în al doilea
rind, se acordă o atenție sporită in-
cluderii în tematica inspecțiilor a
unor obiective precise cu privire în
special la eficiența muncii educati-
ve. Menționăm în această privință
controlul efectuat de secția de în-
vățămînt a regiunii Iași la Liceul
nr. 1 din Iași, la liceele din Vaslui
și Bîrlad etc. Aceleași aprecieri
pozitive pot fi făcute și în le-
gătură cu inspecțiile organizate
de secțiile de învățămînt din
regiunea Suceava sau din regiu-
nea Mureș-Autonomă Maghiară.
La fel au procedat și o serie
de secții de învățămînt raionale și
orășenești care au urmărit mai stă-
ruitor, în controlul lor, modul în care
se preocupă directorii școlilor de
îndrumarea muncii educative a di-
riginților, a profesorilor, de măsurile
luate și de influența acestor măsuri
asupra conduitei elevilor.
O altă direcție spre care și-au
concentrat atenția secțiile de învă-
țămînt se leagă de organizarea unor
acțiuni colective în scopul de a va-
lorifica experiența pozitivă a unor
școli, a unor diriginți și profesori și
de a pune în discuție diferitele pro-
bleme ale muncii educative care
preocupă colectivele didactice. Ast-
fel de acțiuni s-au organizat de pil-
dă în orașul Tîrgu Mureș, unde în-
tr-o consfătuire cu directorii, s-au
dezbătut problemele organizării
timpului liber al elevilor și ale co-
laborării școlii cu familia. Pentru ca
discuțiile să fie cît mai rodnice, sec-
ția de învățămînt a analizat în pre-
alabil intr-un număr de școli cum
este organizat timpul liber al elevi-
lor și cum se desfășoară munca cu
părinții. Asemenea consfătuiri în
care un loc important l-au ocupat
problemele legate de munca dirigin-
ților au avut loc și în raioanele Ha-
țeg, Fălticeni, Răcari, în orașul Bir-
lad etc.
Pe baza discuțiilor cu diriginții,
cu profesorii, cu părinții și elevii,
unele secții de învățămînt au inițiat
o serie de activități cu caracter edu-
cativ. De exemplu, secția de învă-
tămînt a orașului Craiova a organi-
zat, în colaborare cu Teatrul Națio-
nal din localitate, un ciclu de confe-
rințe pe teme de literatură și teatru;
secția de învățămînt a orașului Ora-
dea a organizat, pe cartiere, un ciclu
de simpozioane pentru părinți ur-
mate de filme cu caracter educativ.
Iată cîteva aspecte, sumar pre-
zentate, care atestă că, pe lingă
preocuparea pentru numeroasele
probleme ale organizării și conți-
nutului lecțiilor, atenția organelor
de învățămînt se îndreaptă și spre
rezolvarea sarcinilor complexe ale
muncii educative.
— Cum se reflectă în școli măsu-
rile luate de organele de inspecție
școlară ?
— O primă constatare se referă
la îmbunătățirea muncii directori-
lor. în planurile de muncă anuale
și trimestriale, stimularea muncii
educative creatoare ocupă un loc
însemnat. Au fost prevăzute acțiuni
cu diriginții sau cu întreg colectivul
didactic, menite să ducă la sporirea
eficienței formelor și procedeelor e-
ducative folosite curent în școli. De
exemplu, la liceul din Marghita, în
ședința consiliului pedagogic din ia-
nuarie a.c. s-a dezbătut tema „Rea-
lizarea educației patriotice a elevi-
lor prin predarea obiectelor de in-
vățămînt și prin activitățile extra-
școlare", la liceul din Aleșd, s-a dis-
cutat despre căile cele mai indicate
pentru dezvoltarea dragostei față de
muncă etc., peste tot accentul pu-
nîndu-se nu pe latura exterioară a
muncii- educative, ci tocmai pe as-
pectele de fond ale acesteia.
— Ați constatat deficiențe în com-
portarea elevilor ?
— Ceea ce caracterizează marea
majoritate a tineretului nostru este
pasiunea pentru studiu, dorința de
a se pregăti cît mai bine pentru
viață. Cu toate acestea, mai există
unii elevi — într-un număr din ce
în ce mai mic — care n-au reușit
să se încadreze în prevederile nor-
melor de conduită școlară, care au
o atitudine formală față de în-
vățătură. Există încă, în unele
școli, un număr destul de în-
semnat de elevi cu note la li-
mită sau corigenți. Semnificativ
este și faptul că la faza locală a
concursurilor pe specialități partici-
parea elevilor din unele școli este
sub posibilitățile create. De exem-
plu, la concursul de limba română,
din cele 18 clase IX—XI de la Li-
ceul „Al. Papiu Ilarian" din Tg.
Mureș, s-au prezentat 12 elevi și au
reușit 3, la chimie s-au prezentat 10
și au reușit 4, iar de la liceele nr. 4
și nr. 5 din Craiova, nr. 1 și nr. 2 din
Reghin, la unele discipline nu a fost
admis nici un elev la faza regiona-
lă. Asemenea situații s-au întîlnit și
la alte școli. Alte deficiente consta-
tate se referă la atitudinea și com-
portarea unor elevi certați cu dis-
ciplina școlară — absențe nemoti-
vate de la cursuri, atitudine necu-
viincioasă față de profesori și co-
legi, nerespectarea regulilor de pur-
tare în școală și pe stradă, ținuta
vestimentară necorespunzătoare ș-a.
Toate aceste deficiențe au constituit
obiectul unor discuții cu conduceri-
le școlilor controlate și cu unele ca-
dre didactice și considerăm că sînt
asigurate toate condițiile pentru ca
ele să fie înlăturate.
— Dună cum se știe, factorul prin-
cipal în întregul sistem de activități
instructiv-educative îl constituie
profesorul, calitatea muncii lui. Cum
se poate aprecia în general, în a-
ceastă etapă munca educativă pe
care o desfășoară profesorii ?
— Se constată pretutindeni în
școli — ne-a răspuns tov. Ștefan
Costea — interesul deosebit pe care-1
manifestă cadrele didactice pentru
traducerea în viață a sarcinilor ce
le revin din Documentele Congresu-
lui al IX-lea al P.C.R. în domeniul
educației tineretului școlar. în toate
școlile din patria noastră te intîm-
pină o atmosferă de efervescente că-
utări pentru a găsi cele mai bune
răspunsuri la întrebările pe care le
ridică zi cu zi munca educativă.
Este în continuă creștere contribu-
ția școlii la formarea și dezvoltarea
sentimentului patriotic și a conștiin-
ței moral-cetățenești a elevilor. în-
cepînd cu primele clase ale școlii
generale șl continuînd cu clasele
mari ale liceului, învățători și pro-
fesori conștiincioși, devotați profe-
siunii, buni patrioți, sădesc cu pri-
cepere în inimile elevilor dragostea
și admirația față de bogățiile și fru-
musețile patriei noastre, față de po-
por și de trecutul lui glorios de lup-
tă, le cultivă sentimentul demnității
și mîndriei naționale în același
timp cu respectul și considerația
față de celelalte popoare. Pe această
cale elevii sînt din ce în ce mai con-
știenti de datoria sfîntă ce le revi-
ne pentru ridicarea patriei pe trep-
tele cele mai înalte ale civilizației
și culturii.
— Care este pirghia principală pe
care iși întemeiază profesorii influ-
ența educativă exercitată in această
direcție ?
— în primul rînd, această pîrghie
o constituie lecția. Pe baza observa-
țiilor pe care le-a prilejuit contro-
lul nostru pot afirma că marea ma-
joritate a profesorilor, axîndu-și lec-
țiile pe concepția materialist-dialec-
tică despre natură și societate, pre-
zintă riguros din punct de vedere
științific cunoștințele, manifestă gri-
jă pentru reliefarea legilor genera-
le ale naturii și societății, reușesc
să formeze la elevi reprezentări și
noțiuni corecte despre procesele na-
turale și sociale. în multe lecții se
subliniază cu căldură și în mod con-
vingător realizările oamenilor mun-
cii, conduși de partid, eroismul lor
în muncă. Toate acestea dovedesc
că se realizează în tot mai bune
condiții sarcinile orientării ideolo-
gice juste a lecțiilor.
— Trecerea în revistă a realizări-
lor nu numai că nu exclude, dar pre-
supune aducerea în discuție și a u-
nor aspecte care nu satisfac încă pe
deplin. De aceea propun să comen-
tăm și astfel de aspecte.
— Desigur, asemenea aspecte mai
există. Iată unul: într-o serie de
școli se constată un decalaj între
preocupările cadrelor didactice pen-
tru realizarea sarcinilor instructive
și cele educative ale procesului de
învățămînt. Se poate vorbi, în a-
ceastă privință, despre o insuficientă
atenție din partea unor învățători și
profesori pentru valorificarea siste-
matică a resurselor educative pe
care le au lecțiile și celelalte acti-
vități, la toate obiectele de învă-
tămînt. Se poate vorbi și despre ca-
racterul nesistematic, pe alocuri cu
tendință de empirism îngust, al
muncii pe care o desfășoară unele
cadre didactice, pentru realizarea
sarcinilor educației intelectuale a
elevilor. Dezvoltarea proceselor de
cunoaștere, formarea priceperilor și
deprinderilor de muncă intelectuală
nu se realizează, în multe cazuri,
decît prin implicație și nu în mod
sistematic și consecvent.
în munca educativă se constată,
pe de altă parte, tratarea diferen-
țiată, nu întotdeauna corespunzătoa-
re a sarcinilor privind formarea cu-
noștințelor morale ale elevilor și a
celor privind formarea conduitei
lor moral-cetățenești. în unele
cazuri accentul cade mai ales pe
transmiterea cunoștințelor morale,
rămînînd pe planul al doilea efortu-
rile pentru transformarea acestor
cunoștințe în convingeri și, pe a-
ceastă bază, munca complexă pen-
tru formarea și ■ dezvoltarea obișnu-
ințelor și deprinderilor de compor-
tare, de conduită ale elevilor. Se în-
tîlnesc și cazuri cînd unii învățători
și profesori dovedesc o înțelegere
îngustă și unilaterală a conținutului
și cerințelor principiului legării cu-
noștințelor teoretice de practică a-
"eștia făcînd asociații forțate, arti-
ficiale, neconvingătoare atît în lecții,
cît și în celelalte activități pe care
le organizează cu elevii.
— Cum iși propune inspecția șco-
lară să acționeze pentru înlăturarea
acestor lipsuri ?
— în primul rind. ne-a răspuns
tovarășul Ion Titică, prin orientarea
dată nemijlocit școlilor inspectate,
prin discuțiile organizate, după în-
cheierea inspecției, cu colectivele
didactice. Foarte importantă in a-
ceastă privință este și orientarea
secțiilor de învățămînt spre rezol-
varea cu precădere a problemelor
legate de conținutul educației co-
muniste. Desigur, preocuparea față
de aceste probleme a inspectorilor
de la secțiile regionale și raionale
de învățămînt a crescut mult în ul-
timul timp. Totuși, sînt necesare șl
pe mai departe eforturi pentru ri-
dicarea nivelului la care se desfă-
șoară controlul și îndrumarea pe
plan local, pentru ca toți inspectorii
să-și rezolve cu competență sarci-
nile.
— Se simte nevoia — a spus în
încheiere tov. Ștefan Costea — ca
Institutul de științe pedagogice să
elaboreze mai multe lucrări în aju-
torul inspectorilor, pun,îndu-le la
îndemînă culegeri de articole care
generalizează experiența înaintată
în acest domeniu.
„Cînd momentul notării
este prevăzut de elevi“
Discuția purtată cu directorul in-
specției școlare teritoriale și cu
inspectorul general șef al inspecției
de specialitate din Ministerul învă-
țămîntului a pus în lumină numai
cîteva din numeroasele constatări,
observații și concluzii făcute în re-
centul control. Operația de sistema-
tizare și prelucrare a acestora, care
se desfășoară în prezent, și mai
ales propunerile pe care corpul de
control le va prezenta, pe baza lor,
direcțiile generale din Ministerul
învățămîntului vor duce desigur la
măsuri care să soluționeze proble-
mele ce sînt acum de actualitate și
să ridice astfel nivelul muncii edu-
cative.
■ Se poate confunda pregătirea pentru lecție
■ cu planificarea calendaristică?
Problema ridicată de prof.
Larisa Solcănescu în artico-
lul „Cînd momentul notării
este prevăzut de elevi", apărut
în nr. 841 al „Gazetei învăță-
mîntului", ne-a preocupat și
pe noi, dar, în cercurile res-
trînse în care am supus-o dis-
cuției, am simțit adesea rezis-
tența celor care, aflîndu-se pe
poziții „clasice", s-au simțit
bine să rîmînă acolo.
De zeci de ani, profesorul,
folosind mal ales tipul de
lecție combinată, își rezervă
primele 15-20 de minute din
lecție pentru ascultare, avînd
grijă să asigure pentru fiecare
elev numărul de note cerut de
instrucțiuni. Unii elevi obțin
permanent note de 9 și 10. A-
ceștia sînt, într-adevăr, elevi
silitori. Dar putem oare afir-
ma cu convingere că nivelul
de pregătire al tuturor celor
care au luat în timpul trimes-
trului numai note de 9 și 10
este conform notelor respecti-
ve ? Dacă ne mărginim numai
la ascultări izolate, notînd răs-
punsurile la două-trei lecții
din cursul unui trimestru, a-
precierea noastră nu poate co-
respunde întru totul realității.
Se întîmplă uneori ca elevi
conștiincioși, care învață lecții-
le zi cu zi, să le poată repro-
duce — dar numai atît. Ei nu
pot înlănțui logic cunoștințe-
le «tudiate la diferite obiec-
te, nu desprind interdepen-
dența și cauzalitatea acestora
și deci nu sînt capabili să-și
explice logic problemele în-
vățate. Sînt alți elevi care în-
tîmplător nu s-au pregătit pen-
tru ziua în care au fost ascul-
tați, dar care au multe posi-
bilități de înțelegere, de dez-
voltare intelectuală. Este just
Am constatat șî eu că mo-
dul cum se dau în prezent
notele creează unor elevi po-
sibilitatea să recurgă la tot
felul de calcule, astfel îneît
să-și asigure media de tre-
cere fără a-și însuși întrea-
ga materie. Acest mod de no-
tare este însă demobilizator
chiar și pentru elevii în ge-
neral sîrguincioși, care în ul-
timele săptămîni ale trimes-
trului nu mai învață cu ace-
eași intensitate, întrucît în a-
ceastă perioadă sînt ascultați
de obicei cei cu note mai
mici. Uneori elevii care nu au
încă notă, solicită ei înșiși
să fie ascultați, pentru a in-
tra în perioada de „relaxare".
Chiar dacă profesorul obiș-
nuiește ca. pe lîngă lecția la
zi, să verifice sistematic și
cunoștințele din lecțiile an-
terioare, elevii își continuă
calculele sub diferite forme.
De aceea, eu aș accepta sis-
oare ca aceștia să primească
medii de 5 și 6 ?
In școala noastră experi-
mentăm — și după cît se pare
pînă acum cu bune rezultate
— notarea elevilor pentru
activitatea desfășurată pe tot
parcursul trimestrului. Pre-
gătindu-se cu grijă, profesorii
caută să îmbine transmiterea
noilor cunoștințe cu verifica-
rea cunoștințelor anterioare,
înmănunchiate într-o singură
verigă a lecției. Ce se reali-
zează în acest fel ? Prin lega-
rea organică a noilor cunoș-
tințe de cele studiate anterior
se asigură însușirea lor con-
știentă și temeinică. Ape-
lul permanent la cuno-
ștințele anterioare antrenea-
ză mai eficient colectivul de
elevi, care participă din inte-
res și curiozitate științifică la
elucidarea unor aspecte ale
problemelor tratate. Lecțiile
se desfășoară în condițiile
unei atenții voluntare și ale
unei stări psiho-fizice prielni-
ce atît pentru elevi cit și pen-
tru profesor.
Sîntem deci de părere că
verificarea cunoștințelor se
poate realiza cu succes nu
numai în „veriga verificării",
Ia începutul lecției, ci pe tot
parcursul acesteia, îmbinîndu-
se organic cu transmiterea
noului material. Notarea
propriu-zjsă a elevilor poate
avea loc, în acest caz, la
sfîrșitul lecției, pe baza par-
ticipării elevilor la întreaga
lecție, inclusiv la fixarea cu-
noștințelor.
Prof. SEBASTIANA MI HAI
Prof. ION PATRAȘCU
Craiova
temul de notare propus da
prof. Larisa Solcănescu.
Făcînd verificarea de circa
două ori pe trimestru asupra
întregii materii predate în in-
tervalul respectiv am avea la
dispoziție timp suficient pen-
tru a antrena mai mulți elevi
la discuții asupra materiei
parcurse, pentru a preda lec-
țiile într-o formă mai atrac-
tivă, mai interesantă, pentru
a asigura o fixare mai temei-
nică a noilor cunoștințe. A-
poi, am înlesni elevilor să
dobîndească o mai bună pri-
vire de ansamblu asupra ma-
teriei respective și i-am fa-
miliariza cu situația de exa-
men. Iar principalul este că
elevii se vor obișnui să înve-
țe nu pentru că a doua zl ar
putea fl ascultați, nu pentru
școală, ci pentru viață.
Prof. VASILE DRAGOȘ
Reghin
Articolul „Cînd momentul
notării este prevăzut de e-
levi" semnalează un fapt
real. Este adevărat că elevii,
mai ales cei de Ia liceu, urmă-
resc ritmicitatea notării. Dar
curios e că acest lucru încep
să-1 facă și cei mici. Diferite
observatii ale elevilor mei din
clasa a IV-a — ca „eu am
numai o notă" sau „eu am
două note" — m-au făcut
să-mi dau seama de acest lu-
cru.
Sesizînd această situație,
am căutat să înlătur conse-
cințele ei și am procedat cam
așa cum propune semnatara
articolului. Anume, îi ascult
pe elevi nu numai din lecția
la zi, ci din tot materialul
predat în trimestrul respec-
tiv. Bazîndu-mă și pe obser-
vațiile anterioare cu privire
la pregătirea elevilor, am po-
sibilitatea să asigur o apre-
ciere exactă. Constat că e
mai bine așa. Elevii învață
ritmic și rețin cele învățate
pentru că le recapitulează
mereu.
IOANA PRELIPCEAN
învățătoare, Școala generală
din Căpreni, raionul Rădăuți.
în discuțiile care se poartă cu
privire la îmbunătățirea pregătirii
profesorului pentru lecție, unii sus-
țin necesitatea planificării foarte a-
mănunțite calendaristice a activității
instructiv-educative. Din experiența
proprie și din discuțiile avute cu alți
colegi am constatat însă că planifi-
carea calendaristică minuțioasă nu
contribuie prea mult la ridicarea
pe o treaptă superioară a
muncii didactice. Dimpotrivă,
de multe ori ni s-a răpit timp
prețios pentru întocmirea (în dublu
exemplar) a unor planuri cerute de
conducerea școlii, timp care ar fi
fost foarte folositor dacă s-ar fi în-
trebuințat pentru pregătirea noastră
reală.
Unii consideră că, prin consulta-
rea programei și a manualului și
prin cunoașterea clasei, profesorul
își poate da seama dinainte de cîte
ore va avea nevoie pentru fiecare
capitol. Dar cum pot eu să știu că
elevii vor evolua la anul la fel cum
au evoluat anul trecut ? După mine,
rezultatele la care se ajunge pe a-
ceastă cale sînt foarte, foarte rela-
tive. Ceea ce determină numărul de
ore, pentru un capitol sau altul,
ceea ce ne arată unde trebuie să
insistăm mai mult șl unde mai pu-
țin, este situația reală a clasei la
momentul dat. S-ar putea ca la un
anumit capitol să fie necesară o
lecție de recapitulare, la altul nu ;
aceasta nu se poate prevedea din
timp, totul apare pe parcurs. Poți
gindi din timp cum să te pregătești
pentru fiecare lecție, însă totul de-
pinde pînă la urmă de elevi. Vreau
să precizez că nu sînt împotriva
planificării, ci împotriva formalis-
mului și a tot ceea ce este inutil, a
tot ceea ce supraîncarcă pe profe-
sori și învățători.
Planificarea nu poate fi confun-
dată, după mine, cu preocuparea
profesorului de a-și aduna materia-
lul de care va avea nevoie în timpul
anului pentru predarea lecțiilor.
Pentru un profesor cu asemenea
preocupări, orice planificare în
afara aceleia care prevede numărul
de ore, nu de lecții, devine inutilă ;
ba mai mult, îl sustrage de la pre-
ocupările sale de a se pregăti.
Niciodată nu consult planul ca-
lendaristic ca să-l folosesc ca mij-
loc pentru a ridica nivelul de pre-
dare al lecțiilor, ci numai ca să ve-
rific dacă am dozat bine materia
prevăzută pentru o anumită etapă
a anului școlar. Și trebuie să spun
că titlurile din plan nu corespund
totdeauna cu cele din clasă, de la
lecții. Această lipsă de concordanță
se datorește faptului că evoluția
elevilor nu este întotdeauna în con-
cordanță cu cele prevăzute în ru-
bricile planului.
Cred, de aceea, că nu trebuie să
alcătuim un plan rigid, de la care
să nu ne abatem sub nici un mo-
tiv. Realitatea obiectivă a clasei nu
ne impune o planificare minuțioasă
dar inutilă, ci ne cere să amplifi-
căm sau să reducem din numărul
de ore la diferite capitole în funcție
de modul cum evoluează elevii.
Practica a dovedit că pregătirea
cea mai temeinică și cea mai cores-
punzătoare pentru lecție se reali-
zează cu o zi sau două înainte de
a se prezenta lecția respectivă în
fața elevilor. în cadrul acestei pregă-
tiri se stabilește cel mai bine și
tema pentru acasă. Nu puține au
fost cazurile cînd în clasă am fost
obligată să amplific sau să reduc
tema pe care o pregătisem pentru
a o da elevilor. Consider că este
numai formalism să fixăm cu luni
de zile înainte tema pentru acasă.
La fel stau lucrurile, după păre-
rea mea, cu materialul didactic.
Este adevărat că acest material tre-
buie pregătit din vreme sau, even-
tual, confecționat pe parcurs. Dar
între timp școala poate primi și ma-
teriale noi, care trebuie desigur
luate în considerare. Așadar, și ma-
terialul didactic ce urmează a fi fo-
losit la lecție este bine să fie sta-
bilit, în amănunt, cu cîteva zile
înainte, în cadrul pregătirii pentru
lecția respectivă. In schimb, în
cursul întregului an școlar profeso-
rul poate — și cel care-și iubește
meseria o face — să-și adune ma-
terial pe care îl va folosi la lecții.
Aceasta este o parte din pregătirea
lui continuă, permanentă, de
perspectivă.
Așadar planificarea trebuie să
constea, după mine, dintr-un simplu
ghid care să precizeze capitolele
care vor fi predate într-un trimes-
tru și numai atît, fiindcă expe-
riența a stabilit că toate celelalte
forme sînt inutile, nu contribuie cu
nimic la ridicarea calității învăță-
mîntului. Ele nu fac decît să în-
corseteze activitatea cu clasa în a-
numite tipare rigide fixate cu anti-
cipație.
Ar fi cea mai mare greșeală să
se creadă că pregătirea minuțioasă
a unui învățător sau profesor pen-
tru lecție constă doar în alcătuirea
unui plan amănunțit. Nu de puține
ori am constatat că profesori care
aveau planificări dintre cele mai
amănunțite făceau, la lecție, greșeli
grave. în același timp, am întîlnit
mulți profesori preocupați de a-și
îmbunătăți continuu activitatea. Ei
își propun noi tipuri de lecții, în-
drumă într-un mod nou munca in-
dividuală a elevilor, dau noi teme
pentru acasă, menite să ajute la o
însușire temeinică a materiei pre-
date. Niciunul însă nu și-a propus
să revizuiască planificarea, să pre-
vadă în cadrul ei noile tipuri de
lecții sau s-o completeze cu noi ru-
brici.
După părerea mea, trebuie să se
renunțe la orice fel de formalism,
la ceea ce este inutil și să se pună
accentul principal pe pregătirea te-
meinică a învățătorilor- și profeso-
rilor.
Prof. SANDICA GEORGESCU
• O
In ultima vreme, în coloa-
nele gazetei noastre au fost
exprimate diferite păreri în
legătură cu necesitatea în-
tocmirii planurilor de muncă
trimestriale și anuale. în
principiu, cu toată diversita-
tea de nuanțe, ele au avut ca
numitor comun preocuparea
de a înlătura formalismul
din munca instructiv-educa-
tivă, de a elimina tot ceea ce
complică inutil munca. Este
bine ca preocuparea aceasta
să continue, pentru că în fe-
lul acesta se netezește tot mai
mult drumul pentru o activi-
tate de profunzime. Dar este
totodată necesar ca în dorința
de a simplifica să nu ajungem
la simplism, să nu aruncăm o
dată cu ceea ce poate fi în-
lăturat și ceea ce este bun și
necesar, cum spune o vorbă —
o dată cu apa din albie, să nu
aruncăm și copilul.
Pentru a fi eficientă, orice
activitate care urmărește un
scop precis presupune o pla-
nificare judicios alcătuită. Ca
atare, nici procesul instructiv-
educativ nu se poate desfășu-
ra decît pe baza unui plan.
Acțiunile spontane ale învă-
țătorului sau profesorului
care se bizuie pe inspirația de
moment nu pot înlocui munca
organizată. Tocmai de aceea
instrucțiunile Ministerului În-
vățămîntului cer cadrelor di-
dactice să întocmească pla-
nuri de muncă trimestriale și
anuale. Tot din acest motiv,
programele diferitelor disci-
pline defalcă orientativ, pe
capitole și teme, materialul
respectiv, stabilind totodată
cuantumul cunoștințelor obli-
gatorii pentru fiecare clasă.
Desigur însă că nu trebuie
confundată planificarea ra-
țională, menită să asigure o
cît mai bună structurare și
dozare a lecțiilor, să sporeas-
că eficiența lor, cu formele
exagerate pe care aceasta le
ia în diferite cazuri particu-
lare (în care se cer planuri
în cîte două exemplare, pla-
nuri în care să se specifice,
cu luni de zile înainte ce
materiale didactice se vor fo-
losi la lecție, ce teme li se
vor da elevilor pentru acasă
etc.).
Constituind o parte impor-
tantă a pregătirii pedagogului
pentru munca pe care urmea-
ză s-o desfășoare cu clasa lui,
planificarea judicioasă, rațio-
nală, din care se exclude for-
malismul este un ajutor în-
semnat în ridicarea nivelu-
lui activității instructiv-edu-
cative.
Dacă pentru elevii mari
modul cum se acordă acum
notele este neadecvat, pentru
cei mici este, după părerea
mea, de-a dreptul dăunător.
Mă refer în special la clasa I.
După primele zile de cursuri
ne dăm seama că unii elevi
știu să scrie corect și foarte
curat, pentru că au învățat
dinainte, în familie. Alții,
însă, țin pentru prima dată
creionul în mînă. Pe caietele
lor apar semne grafice nesi-
gure. șovăitoare. Lasă mult
de dorit și acurateța. Aceeași
constatare cu privire la soco-
tit, la modul de exprimare, la
redarea conținutului unei po-
vestiri ș.a.
Dar timpul trece și, con-
form cerințelor, trebuie să a-
pară note în catalog și în
carnetele elevilor. Toți cei
instrulți dinainte în familie
primesc numai note mari.
Ce se întîmplă însă cu „înce-
pătorii" ? Mărturisesc sincer
că, de cîte ori trebuie să-i no-
tez pe acești elevi, simt că
fac o mare nedreptate. Copiii
de 7 ani observă că de la în-
ceput o parte dintre ei primesc
numai note mari, iar alții nu-
mai note mici. Această con-
statare îi face să se obișnu-
iască cu ideea că ocupă un
anumit loc în colectivul cla-
sei, în funcție de gradul de
instruire sau neinstruire an-
terioară în familie și nicide-
cum în funcție de efortul e-
gal depus de el pentru însu-
șirea cunoștințelor.
Un alt aspect deficitar al
actualului mod de notare la
clasele mici. Se știe că elevii
acestor clase sînt ascultați a-
proape zilnic Ia cele două
materii de bază pe care le în-
vață — citirea șî aritmetica.
Noi, învățătorii, lucrăm în
mod obișnuit cu întreaga cla-
să, ceea ce ne ajută să cu-
noaștem bine posibilitățile
copiilor și să apreciem just
calitatea răspunsurilor lor.
Media celor 3—4 note trecute
în catalog reflectă însă ine-
xact gradul de pregătire al
elevilor, deoarece aceste note
le dăm în mod obligatoriu
pentru răspunsurile primite
la anumite lecții.
Poate că ar fi indicat ca a-
precierea cunoștințelor ele-
vilor din clasele I—II să nu
se facă în cifre, ci printr-un
calificativ, dat la sfîrșitul fie-
cărui trimestru. Consider po-
trivită notarea cu cifre înce-
pînd din clasa a IH-a, atunci
cînd ajutorul din familie este,
în cele mai multe cazuri, to-
tal înlocuit cu efortul propriu
al fiecărui elev.
înv. EMILIA NIȚA
Liceul nr. 10 Cluj
Largul ecou pe care l-a avut
articolul „Cînd momentul no-
tării este prevăzut de elevi"
arată interesul învățătorilor și
profesorilor pentru problemele
legate de modul cum se reali-
zează verificarea și notarea
cunoștințelor elevilor, preocu-
parea lor de a găsi soluții mai
bune la aceste probleme. Stu-
diind cu atenție propunerile
făcute de semnatarii materia-
lelor publicate pe această
temă și argumentele adus- în
sprijinul lor. forurile în drept
pot stabili măsuri prin care să
se aducă îmbunătățiri verifi-
cării și notării cunoștințelor
elevilor în scopul stimulării
lor la învățătură.
PAGINA 3
URMELE ISTORIEI
„Preparandia din Arad"
Piciorul podului lui
Traian (monument
roman de la Drube-
ta — Turnu Severin)
Sub semnătura profesorilor Vasile
Popeangă, profesor emerit, E. Găvă-
nescul și V. Țircovnicu, a apărut re-
cent, în Editura didactică și peda-
gogică, o substanțială monografie
școlară consacrată vechii preparan-
dii — astăzi școala pedagogică de la
Arad.
înființată în anul 1812 pentru a
crea cadre didactice pentru învăță-
rnîntul elementar, Preparandia din
Arad, care are astăzi o vechime de
peste 150 de ani, a îndeplinit o mare
misiune didactică, socială și naționa-
lă. Dascălii ei, în frunte cu neuitatul
D. Țichindeal, „gura de aur“ din
„Epigonii" lui Eminescu, C. Diacono-
vici-Loga, Alexandru Gavra, Atana-
sie Șandor, Teodor Ceontea, Petre
Pipoș, loan Vidu etc., eminenți oa-
meni de școală și entuziaști cărtu-
rari, au fixat la Arad bazele unei
puternice tradiții progresiste și au
realizat o operă culturală ale cărei
ecouri au pătruns pînă în cele mai
îndepărtate colțuri ale Banatului,
Crișanei și Transilvaniei. Prin ma-
nualele și scrierile lor, prin învăță-
torii care i-au pregătit, prin pu-
blicațiile și societățile culturale în-
ființate, prin militantismul lor so-
cial și politic, dascălii de la Arad au
dus o puternică luptă împotriva feu-
dalismului și a opresiunii străine,
■ deschizînd o largă fereastră către
cultura românească de peste Car-
pați și luptînd în primele rînduri
pentru realizarea unității naționale.
Din capitolul intitulat Legăturile
Preparandiei din Arad cu Țara Ro-
mânească și Moldova, aflăm că da-
torită acestor dascăli, și îndeosebi
lui Atanasie Șandor și C. Diacono-
vici-Loga, au pătruns în această re-
giune — concomitent cu foile lui
Barițiu — „Curierul" lui Heliade,
„Albina" lui Asachi, „Magazinul is-
toric pentru Dacia" al lui N. Băl-
cescu și A. Tr. Laurian, precum și
alte periodice transcarpatine. Și tot
datorită lor au ajuns în bibliotecile
românilor din vest doinele lui Alec-
sandri, baladele lui Bolintineanu și
nuvelele lui C. Negruzzi. La rîndul
lor, cărturarii de peste munți soli-
citau fabulele lui Țichindeal. gra-
matica lui Diaconovici-Loga și car-
tea lui Gavra „Monumentul Șincai-
Klainian". înfrățirea în cugete și
unitatea culturală se realizau deci
printr-un contact direct de la idee
la idee și de la carte la carte, pe
care vameșii Habsburgilor îl puteau
întîrzia dar nu-1 puteau împiedica.
în anul 1834. Alexandru Gavra,
care a condus preparandia timp de
55 de ani (1821—1876), milita pentru
înființarea unei societăți numită
Ortăcia, pentru tipărirea cărților ro-
mânești și pentru organizarea unui
„Cabinet al muzelor române", al că-
rui scop era întemeierea unui ziar
intitulat „Ateneul național". Curtea
din Viena a zădărnicit însă toate
inițiativele entuziastului profesor.
Din punct de vedere pedagogic,
profesorii Preparandiei de la Arad
„Activitatea U.T.C. in școală"
Apărută de curînd în Editura
politică, lucrarea „Activitatea U.T.C.
în școală", de P. Bărbulescu, A. Ca-
zacii și A. Vasilescu înmănunchiază
materialul rezultat din munca de
analiză... a. activității organizațiilor
U.T.C. din unele școli. întreprinsă
între anii 1963—1965 de Institutul de
științe pedagogice, sprijinit de Sec-
ția școli și pionieri a C.C. al U.T.C.
Valorificînd roadele unor largi
investigații la liceele nr. 6 și „M. E-
minescu" din București, la liceul din
Bolintinul din Vale, la grupul șco-
lar „Steagul Roșu“-Brașov, la Cen-
trul școlar agricol din Buzău, ca și
la alte școli din țară, autorii lucră-
rii abordează în primul rînd o se-
rie de probleme privind locul și ro-
lul organizațiilor U.T.C. în ansam-
blul factorilor care își exercită in-
fluența educativă asupra elevilor, ca
și specificul muncii organizațiilor de
tineret.
Un loc de seamă este acordat în
lucrare cerințelor pedagogice ale ac-
tivității politico-educative desfășu-
rate de către organizația U.T.C. în
cadrul capitolului care tratează a-
ceastă problemă autorii se referă
au luptat pentru a imprima învă-
țămîntului o orientare științifică,
pentru introducerea alfabetului la-
tin, pentru difuzarea culturii în
mase și, prin numeroase manuale,
pentru crearea unei literaturi didac-
tice de bogată substanță și de re-
marcabil nivel.
Scrisă in urma unor îndelungate
cercetări de arhivă, care au scos la
iveală un important număr de do-
cumente inedite, pe baza utilizării
critice a tuturor izvoarelor cunoscu-
te, monografia, care se distinge și
printr-un stil științific, constituie o
realizare însemnată și reprezintă în
același timp un exemplu care se
cere urmat.
V. NETEA
la organizarea muncii educative po-
trivit cerințelor spirituale ale ele-
vilor, la planificarea activității poli-
tico-educative, la pregătirea psiho-
logică a elevilor pentru desfășura-
rea activităților de organizație, la
valorificarea potențelor educative
ale mediului de viață socialist etc.
Un. alt capitol al lucrării anali-
zează pe larg metodica activităților
educative specifice organizațiilor
U.T.C. Aci sînt abordate cîteva pro-
bleme privind mijloacele și formele
activității educative, organizarea a-
dunărilor generale, a informărilor
politice ș.a.m.d.
Fără a-și propune să cuprindă
toate problemele activității U.T.C. in
școală, lucrarea surprinde unele as-
pecte principale ale acestei acti-
vități și pune în valoare unele
modalități de sporire a efici-
enței muncii educative în școală.
Ea constituie astfel pentru cadrele
didactice un sprijin prețios în ve-
derea ridicării muncii de educație
comunistă a tinerei generații pe un
plan calitativ superior.
S. M.
concursul
Dl mTERHl
DIDACTIC
In cursul acestui an, Ministerul
Invățămîntului organizează, ca și în
anii precedenți, concursul privind
confecționarea materialului didactic
necesar invățămîntului. Concursul
are următoarea tematică :
— Aparat pentru producerea și
studiul oscilațiilor electrice (circuit
oscilant cu accesorii). Aparatul ur-
mează să fie folosit la clasa a VIII-a.
Mijloacele (dispozitivele) pentru pu-
nerea în evidență și studierea osci-
lațiilor trebuie să fie moderne și ac-
cesibile elevilor.
— Trusă pentru experiențe de re-
zistența materialelor. Trusa trebuie
să permită cercetarea legăturii din-
tre deformație și forța care defor-
mează — întinderea, compresiunea,
forfecarea, încovoierea și răsucirea.
— Aparat (trusă) pentru lichefie-
rea gazelor ;
— Trusă pentru demonstrarea și
verificarea legilor gazelor. Cu aceas-
tă trusă se va realiza eventual și
ecuația gazelor perfecte ;
— Aparat (trusă) pentru punerea
în evidență a reflexiei sunetelor și
a formării undelor staționare so-
nore ;
— Trusă pentru lucrări practice
de electricitate. Trusa trebuie să
conțină dispozitive și materiale cu
ajutorul cărora elevii din clasele
VII și VIII să poată monta lucrările
de laborator prevăzute în programa
școlară ;
— Trusă pentru experiențe de fi-
zică atomică și nucleară în clasa a
XH-a (aparatura necesară pentru
realizarea celor mai simple expe-
riențe privind structura atomului,
proprietățile și efectele radiațiilor
emise de nucleele radioactive etc.) ;
— Trusă pentru experiențe asupra
razelor X. Montajele cu piesele tru-
sei vor trebui să pună în evidență
modul de producere și principalele
proprietăți ale razelor X, cu referiri
Ia aplicațiile practice ale acestora.
— Aparat pentru producerea și
studiul undelor în mediu lichid, cu
sistem de proiectare pe ecran.
— Trusă cu aparate de măsurat
electrice (demonstrative), pentru cu-
rent continuu și alternativ (pe car-
case comune, șunturi interschimba-
bile de diferite valori).
— Trusă pentru experiențe de la-
borator și în cîmp privind studiul
agriculturii în clasele V—VIII (stu-
diul solului, determinarea gradului
de aciditate a solurilor, a elemente-
lor nutritive din sol, experiențe pri-
vind încolțirea semințelor etc.).
Modelele aparatelor sau truselor
trebuie să fie moderne, să aibă un
caracter didactic, să fie accesibile
elevilor.
Se acordă premii și mențiuni de
Ia 500 la 5 000 lei.
La concurs pot participa cadre di-
dactice, muncitori, tehnicieni sau in-
gineri din întreprinderile ce produc
material didactic sau din alte între-
prinderi, precum și alte persoane.
Participarea poate fi individuală sau
colectivă. Se vor lua în considerare
numai lucrările originale.
Lucrările se vor depune — amba-
late și notate cu un motto ales de
participant — la registratura Minis-
terului Invățămîntului (str. Spiru
Haret nr. 12) sau se vor trimite prin
poștă pînă la data încheierii con-
cursului. Intrucît numele partici-
pantilor nu trebuie să fie cunoscut
decît după acordarea premiilor, sem-
narea lucrărilor cu numele autori-
lor are drept urmare scoaterea aces-
tora din concurs. O dată cu lucra-
rea se va depune un plic închis, care
va purta același motto cu lucrarea
și care va conține : numele și pre-
numele participantului, profesia, a-
dresa, telefonul, titlul lucrării de-
puse la concurs.
Lucrările premiate rămîn în pro-
prietatea ministerului pentru a fi
popularizate sau introduse în pro-
ducție.
La solicitarea întreprinderii care
introduce în fabricație lucrarea pre-
miată, autorii sînt obligati să dea
lămuririle și asistența tehnică nece-
sară.
Acordarea premiilor în cadrul
concursului nu privează pe autori,
în cazul introducerii în producție,
de drepturile de autor sau inovator.
Lucrările nepremiate se restituie
concurentilor.
Concursul se închide la 1 octom-
brie 1966.
Participantii la concurs pot cere
lămuriri suplimentare Ministerului
Invățămîntului, Serviciul pentru
material didactic și instruire prac-
tică, str. Nuferilor 30 (tel. 14.24.00).

ÎNVĂȚĂMÎNTUL
MEDIU
DE SPECIALITATE
Modernizarea producției pe
plan mondial, automatizarea
unor ramuri de bază ale eco-
nomiei, apariția, în strînsă le-
gătură cu aceste progrese din
sfera producției, a unor noi
meserii de înaltă tehnicitate
au impus pretutindeni în lume
perfecționarea continuă, orga-
nizatorică și de conținut, a în-
vățămîntului pentru formarea
tehnicienilor.
Se relevă, ca o tendință ac-
tuală a învățămîntului de spe-
cialitate în întreaga lume, am-
pla dezvoltare a unor școli
medii cu profil special pen-
tru pregătirea tehnicienilor.
Cursurile sînt organizate în
general cu durata de 4—5 ani
(cele cu durata de 4 ani fiind
urmate de un an stagiu de
practică). în unele țări se pune
un accent mai pronunțat pe
cultura generală, prevăzîn-
du-se ca desăvîrșirea pregăti-
rii profesionale să se efectue-
ze în practica post-școlară din
laboratoarele și atelierele în-
treprinderilor.
în Polonia, școlile medii cu
caracter tehnic au o durată de
5 ani, și pregătesc tehnicieni
pentru principalele ramuri din
producție. Elevii lor dobîndesc
o cultură generală la nivel
mediu, o pregătire teoretică
de specialitate și o pregătire
practică îi^ laboratoare și ate-
liere școlare, ca și în produc-
ție. Disciplinele de cultură
generală sînt împărțite în două
grupe: grupa de cursuri ge-
nerale (pentru toate speciali-
tățile), cuprinzînd limba ma-
ternă, istoria, geografia, o lim-
bă străină, educația cetățe-
nească și educația fizică — și
grupa cursurilor generale de
specialitate, care ține seama
de profilul școlii. în cazul u-
nei școli cu specialitatea con-
strucții de mașini, de pildă,
se studiază matematica, fizica,
chimia, igiena. Pe lîngă cursu-
rile generale se predau cursuri
de specialitate. în școlile din
domeniul construcțiilor de
mașini — ca să continuăm
exemplul început — se pre-
dau 12 discipline de speciali-
tate, printre care desenul teh-
nic, economia întreprinderi-
lor industriale, tehnologia ma-
terialelor, organe de mașini,
termodinamică tehnică, mașini
de ridicat și transportat etc.
Practica în atelierele școlilor
și în producție se efectuează
timp de 18 ore săptămî-
nal. In medie, studiul săptă-
mînal cuprinde 37 ore. După
absolvire, elevii fac o practică
de specializare în producție
de 1—2 ani, timp în care sînt
salarizați ca practicanți.
în Franța, formarea tehni-
cienilor se desfășoară de ase-
menea în școli de specialita-
te cu durata de 5 ani, în care
accentul se pune în special pe
cultura generală tehnică și pe
cultura generală, urmînd ca
specializarea să se realizeze în
stagiul de practică din între-
prinderi. Programul este de
40 de ore săptămînal și cu-
prinde următoarele materii:
matematica, fizica, chimia,
geometria descriptivă, meca-
nica, desenul tehnic, electro-
tehnica, desenul artistic, lim-
ba franceză, limbi străine, is-
toria și geografia, precum și
tehnologia generală, tehnologia
specială, legislație, probleme
economice.
Cadrele medii pentru indus-
trie, agricultură, comerț și
navigație sînt pregătite în
Italia, prin școli cu durata de
5 ani ce funcționează pe lîngă
institutele profesionale de
grad superior care formează
lucrători de înaltă calificare și
funcționari. Cele mai bune
elemente sînt îndrumate spre
universități și școli de ingi-
neri. Menționăm că în cadrul
acestor școli funcționează de-
seori și cursuri serale.
Tot școli medii cu caracter
tehnic sînt și „tehnicum“-urile
cu o durată de 4 ani și 4 luni,
care funcționează în U.R.S.S.
Aici, pentru predarea cunoș-
tințelor generale s-a rezervat
circa 38 Ia sută din durata de
școlarizare, pentru cunoștințe
tehnice generale circa 20 la
sută, pentru cunoștințe de
specialitate circa 37 la sută. In
plan mai figurează educația fi-
zică, avînd repartizat 5 la sută
din totalul orelor. Instruirea
practică se desfășoară anual
timp de 9 săptămîni, la care
se adaugă 8 săptămîni de prac-
tică pentru elaborarea lucră-
rii de diplomă. Disciplinele de
specialitate la tehnicum-urile
pentru construcții de mașini,
de pildă, sînt tehnologia ma-
terialelor, bazele hidraulicii și
instalațiilor cu aer comprimat,
bazele construcției mașinilor-
unelte, bazele mecanizării și
automatizării, cursuri de to-
leranțe și ajustaje, de tehnica
măsurărilor, de normare teh-
nică.
In Ungaria, școlile tehnice
care realizează pregătirea me-
die industrială au o durată de
4 ani, cu practică obligatorie
de 4 săptămîni pe an, după
care urmează un stagiu de un
an practică în producție, ele-
vii fiind considerați absol-
venți numai după terminarea
acestei practici. Repartiția cu-
noștințelor în școala tehnică
este: 35 la sută pentru cul-
tură generală, 35 la sută cul-
tură tehnică generală și 30 la
sută cursuri de specialitate.
Funcționează 10 grupe de școli
pentru principalele sectoare
industriale, cuprinzînd 50 de
specialități diferite. Absolven-
ții școlilor tehnice primesc ti-
tlul de tehnicieni și au posibi-
litatea să-și continue studiile
in învățămîntul superior.
O formă întrucîtva diferită
de pregătire profesională se
întîlnește în Suedia. Aici, în-
cepînd din clasa a Vil-a, pro-
gramele școlilor generale în-
cep să se diferențieze. în a-
ceastă clasă 30 de ore sînt co-
mune, iar 5 ore elevii studia-
ză materii la alegere. Mai de-
parte, în clasa a VIII-a 28 de
ore sînt comune și în 9 ore
se predau materii la alegere,
în cursul clasei a VIII-a fie-
care elev face o practică de
3 săptămîni, care-1 ajută în
alegerea viitoarei profesiuni.
Din clasa a IX-a începe ade-
vărata specializare. Elevii pot
alege între secția umanistică a
gimnaziului teoretic (școală
corespunzătoare liceului de
cultură generală), secțiile de
tehnică teoretică și practică,
gimnaziu comercial teoretic
și practic, gimnaziul social-
economic etc. Gimnaziile teo-
retice urmăresc pregătirea
pentru studii universitare, iar
gimnaziile tehnice formează
tehnicieni.
în S.U.A. cadrele medii de
specialitate sînt pregătite atît
în „școli complexe", care dau
o pregătire tehnică mai largă
cît și în școli medii specia-
lizate. Școlile medii speciali-
zate funcționează mai ales în
orașele mari, iar cele medii
complexe în comunități cu
populație și dezvoltare indus-
trială mai reduse. Programe-
le „școlilor complexe" cu-
prind, de exemplu, cursuri de
mecanică auto și lucrări dea-
telier pentru băieți, cursuri
de stenografie, de dactilogra-
fie, de mașini de birou și de
menaj pentru fete. Ziua de
studiu cuprinde uneori 6, 7 și
chiar 8 materii pentru ins-
truirea practică rczervîn-
du-se 18 ore săptămînal. Cînd
numărul materiilor predate
este mai mare decît 6 pe zi,
ele se organizează pe o du-
rată de 45 minute.
în multe țări, în afara șco-
lilor de tehnicieni cu calificare
medie există școli tehnice de
nivel superior — școli tehni-
ce speciale, școli profesionale
superioare, școli de subingi-
neri — care au în general o
durată de doi ani și jumătate,
plus o jumătate de an practică
în laboratoare și ateliere.
în învățămîntul mediu de
specialitate se urmărește, in
general, formarea unor cadre
cu o pregătire tehnică de an-
samblu, care să poată, după
un stagiu de specializare, să
contribuie activ și cu randa-
ment la dirijarea și executa-
rea lucrărilor.
Ing. AUREL ZANESCU
Urmări din pagina I
PENTRU EDUCAȚIA
TINERETULUI NOSTRU
elevilor cu activiști de partid și de
stat, cu oameni de știință, cultură
și artă care să-i ajute în înțelegerea
aprofundată a politicii partidului
nostru.
Școala, împreună cu organizația
U.T.C., trebuie să militeze în viitor
cu mai multă perseverență pentru
formarea și dezvoltarea la tineri a
trăsăturilor moralei comuniste, a
răspunderii pentru respectarea legi-
lor țării, a normelor de conviețuire
socială. Onoarea, demnitatea, cins-
tea, comportarea civilizată în toate
împrejurările, interesul și atitudinea
activă, militantă față de problemele
progresului întregii noastre socie-
tăți, optimismul, vioiciunea și avîn-
tul in muncă, în studiu, în viață sînt
trăsături care conferă tinereții o ine-
galabilă frumusețe și care pot și
trebuie să fie formate și dezvoltate
încă de pe băncile școlii. In același
timp, sub conducerea organizațiilor
de partid, cadrele didactice alături
de organizațiile U.T.C.. sînt chemate
să contribuie la crearea în rîndul
tineretului a unei atitudini intransi-
gente, să dezvolte o opinie comba-
tivă de masă împotriva manifestări-
lor de superficialitate față de pro-
blemele majore ale vieții, a tendin-
țelor unor tineri de a fugi de greu-
tăți, împotriva înțelegerii greșite a
prieteniei și colegialității, a încălcă-
rii normelor elementare de compor-
tare civilizată.
Congresul Uniunii Tineretului Co-
munist a cerut tuturor organelor și
organizațiilor U.T.C. să se ocupe mai
mult de sprijinirea tinerilor pentru
folosirea plăcută, educativă a timpu-
lui liber. Este de datoria tuturor ca-
drelor didactice, cu experiența pe-
dagogică pe care o au, să ajute mai
mult organizațiile U.T.C. din școli în
găsirea și promovarea formelor și
metodelor care răspund gradului de
pregătire al elevilor, specificului
viratei lor, sarcinilor actuale pe care
partidul Ie-a pus în fața tinerei ge-
nerații. Criticind slaba combativitate
și exigența scăzută din unele colec-
tive de elevi față de cei — e drept
puțini la număr — care nu învață,
sînt indisciplinați, au comportări
lipsite de respect față de profesori,
manifestări străine eticii noastre.
Congresul a apreciat că activitatea
desfășurată cu elevii trebuie să aibă
un caracter mai tineresc, să țină sea-
ma de faptul că este destinată ado-
lescenților, unor tineri aflați în
plin proces de formare, care au
nevoie de un ajutor multilateral
in înțelegerea fenomenelor ce se
petrec în societatea noastră și în
lume. In același timp, s-a ară-
tat ia Congres, activitatea desfă-
șurată cu elevii trebuie să se bazeze
în măsura cuvenită pe stimularea
inițiativei acestora, pe abordarea
unor probleme specifice realităților
din colectivele școlare. Și în această
privință organizațiile U.T.C. au ne-
voie de sprijinul competent al
pedagogilor. Manifestindu-și dra-
gostea Și respectul față de das-
călii lor, elevii uteciști au ales
mulți profesori șl învățători în
organele de conducere ale organiza-
țiilor U.T.C. Este de aceea cu atit
mai mare datoria cadrelor didactice
de a sprijini mai mult ca pînă acum
activitatea organizațiilor U.T.C., de
a Ie ajuta să organizeze activități
tinerești, plăcute, care să stimuleze
și să atragă întreaga masă a elevilor.
Este un lucru bine știut că munca
în rîndurile pionierilor prezintă par-
ticularități deosebite, care cer cu-
noașterea temeinică a psihologici
copiilor, a principiilor pedagogice. De
aceea este necesar ca în viitor să
crească in mod considerabil rolul ca-
drelor didactice în sprijinirea orga-
nizației de pionieri, să se înlăture
paralelismele din activitatea lor. Ca-
drele didactice sînt chemate să con-
tribuie mai mult Ia îmbunătățirea
muncii cu pionierii, astfel incit să se
renunțe la unele forme de activitate
care s-au dovedit a fi nepotrivite
pentru copii, in același timp, învă-
țătorii și profesorii trebuie să ajute
la organizarea unei activități pionie-
rești mai bogate, mai atractive, cu
un mai puternic caracter recreativ,
corespunzătoare particularităților de
vîrstă ale copiilor, condițiilor con-
crete din fiecare școală și localitate,
in stare să contribuie în și mai marc
măsură Ia opera de formare și edu-
care comunistă a copiilor.
Importanța deosebită pe care o are
Congresul al VIH-Iea al U.T.C. în
viața și activitatea tineretului patriei
noastre, bogăția de idei cuprinse în
documentele lui fac absolut nece-
sară studierea de către fiecare în-
vățător și profesor a acestor docu-
mente. Neîndoielnic că școala noas-
tră va ști să fie pe viitor la înălți-
mea condițiilor create de partid
și stat, a înaltei sale meniri de
principal izvor de cultură și fac-
tor de civilizație, că ea iși va
aduce și pe mai departe contribuția
sa la formarea și educarea comunistă
a generației de miine a patriei, pre-
gătind-o bine pentru muncă și
viață.
TENDINȚE
ACTUALE
bușire a spiritului critic, că oamenii
nu mai au timp să se oprească pen-
tru a reflecta. In legătură cu răspîn-
direa largă a programării învăță-
mîntului au apărut și în S.U.A.
unele rezerve uneori chiar reacții de
alarmă în legătură cu faptul că, a-
tunci cînd se controlează cu ajuto-
rul mașinii, elevul învață, dar nu se
formează. Cu alte cuvinte, instrucția
asigură reproducerea cunoștințelor,
dar nu și posibilitatea de a opera în
mod independent cu ele Firește că
programarea efectuată cu ajutorul
mașinilor sau numai prin sistemati-
zarea specială a manualelor sau a
activității instructive poate să aibă
efecte din cele mai variate, că o
bună folosire a acestora poate asi-
gura și efecte formative. Intervine
însă iarăși aici, întrebarea cum ?
Considerăm că ceea ce lipsește
în bună măsură din cercetările
psiho-pedagogice aferente moderni-
zării învățămîntului și constituirii
noii didactici este preocuparea pen-
tru descoperirea operațiilor cogni-
tive care trebuie formate la elevi
pentru a se asigura însușirea corectă
a cunoștințelor și totodată utilizarea
lor ulterioară. Eficiența metodelor
de predare trebuie să fie apreciată
nu numai după măsura în care ele
conduc la reproducerea unor cu-
noștințe, ci și după influența asupra
structurii modalităților specifice și
proprii de gîndire în domeniu] mate-
maticii, fizicii, chimiei, biologiei,
literaturii, istoriei etc.
Pe ce bază vom efectua reconside
rarea principiilor didacticii pe ce
bază vom elabora noi principii ale a-
cesteia ? Desigur, în primul rînd pe
baza experienței școlii în rezolvarea
noilor sarcini ce intervin. Expe-
riența este însă un fenomen prea
complex și mobil pentru a putea
prin sine însăși să conducă la de
monstrarea unor noi adevăruri. Este
necesar să ne propunem în primul
rînd — și de astă dată în modul cel
mai categoric — să descoperim
legile psiho-pedagogice ale învățării
și educației intelectuale. La acestea
nu vom ajunge însă decît dacă vom
folosi pe scară largă metoda experi-
mentală.
Trebuie să recunoaștem că, pentru
a stabili legitățile învățării activi-
tatea didacticianului nu jte sufi-
cientă. Aici trebuie să intervină
echipe complexe și bine organizate,
încadrate cu specialiști de diverse
profiluri. Este neapărat necesară
conlucrarea strînsă cu psihologii, cu
neurofizioiogii, cu matematicienii,
ciberneticienii, profesorii de la ca-
tedră. Numai printr-o astfel de
creație colectivă se va ajunge, cred,
la formularea sistemului de legi ale
didacticii pe baza cărora va deveni
posibilă apoi enunțarea principiilor
directoare ale procesului de învă-
țămînt.
Asupra faptului că principiile
didactice pe care le propunem în
manualele de pedagogie sînt de-
pășite și Insuficiente s-a format
o părere relativ generală. Există 'n-
cercărl, construiri ipotetice ale
unor noi sisteme de principii didac-
tice. In acest sens și la noi în tară
s-au publicat unele materiale care
suscită un interes deosebit. Avem
nevoie însă de certitudini pentru a
putea întemeia întreg edificiul știin-
ței didacticii. Orientările sînt cln-c ;
este nevoie însă ca laolaltă: teoreti-
cieni și practicieni, să muncim stă-
ruitor pentru a cuceri legile și prin-
cipiile noii d tdaclici.
REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA j București, Flota Sminteli Hh li
Telefon 17,60.20. Abonamentele >e fee la oficiile poștale, factori] poștal) Și la difuzotll voluntari din unitățile de fnvajîmînt, Țipatul i Combinatul PoHgiaffc Casa Schiteli, Plata Scjute» București,	6e>«4