PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI-V& !
| Biblioteca Cer.
I Regior... ă
I Hnncd,'fr ;
GAZETA
A?

f Anul XVIII
Nr. 843
Vineri 25 martie
1966
k 4 pag. 25 bani
r
INVATAMINTULUI
4
Iflimă DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI $1 COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN iNVĂTĂMlNT SI CULTURA
_______ 1 ___________________________<_____ »_ r • •
Aspect din timpul lucrărilor celui de-al VlII-lea Congres al U.T.C.
CONGRESUL AL VIII-LEA
AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST
Didactica
domeniu
de creație
Miercuri, 23 martie, s-au des-
his la București lucrările celui
-al VlII-lea Congres al Uniu-
i.. Tineretului Comunist.
Marea sală a Palatului Repu-
blicii a reunit în această zi, în-
tr-o atmosferă de entuziasm ti-
neresc, pe delegații celor 2 250 000
de membri ai Uniunii Tineretului
Comunist. Cei 2 000 de delegați
ai organizațiilor U.T.C. din în-
treaga țară — muncitori, lucră-
tori ai ogoarelor, ingineri, teh-
nicieni, studenți, elevi, militari,
învățători și profesori, cercetă-
tori științifici, oameni de artă —
au adus cu ei freamătul muncii
însuflețite a tineretului patriei
noastre care, condus de partid,
contribuie cu elan, alături de în-
tregul popor la înflorirea Româ-
niei socialiste.
înaintea începerii lucrărilor, în
sală răsună cîntece înflăcărate
închinate partidului, vieții noi a
țării noastre.
La Congres participă numeroși
Invitați — membri ai C. C. al
P.C.R., ai Consiliului de Stat și
ai guvernului, conducători de
instituții centrale și organizații
obștești, vechi militanti ai parti-
dului, activiști de partid și de
stat, oameni de știință și cultură,
tineri din toate sectoarele de ac-
tivitate, ziariști români și străini.
Sînt prezenți membrii delega-
țiilor a peste 40 de organizatii
de tineret de peste hotare.
Ora 9. întreaga asistență în-
tîmpină cu puternice aplauze și
urale pe tovarășii Nicolae Ceau-
șescu, Chivu Stoica, Ion Gheor-
ghe Maurer, Gheorghe Apostol,
Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bod-
naraș. Petre Borilă, Constantin
Drăgan, Alexandru Drăghicî.
Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe
Rădulescu, Leonte Răutu, Leontin
Sălăjan, Ștefan Voitec și alți con-
ducători de partid și de stat, care
iau loc în loja din dreapta prezi-
diului.
în loja din stînga iau loc șefii
delegațiilor organizațiilor de ti-
neret de peste hotare.
Primul secretar al Comitetului
Central al Uniunii Tineretului
Comunist, Petru Enache, rosteș-
te cuvîntul de deschidere.
„Congresul nostru — a spus
vorbitorul — menit a face bi-
lanțul activității organizației în
ultimii șase ani și a chibzui a-
supra măsurilor ce trebuie luate
pentru îndeplinirea sarcinilor
noastre viitoare, constituie un e-
veniment de mare însemnătate
în viața tinerei generații a țării.
Declar deschise lucrările Con-
gresului și adresez un călduros
salut tuturor delegatilor și invi-
taților care iau parte la Congres.
Exprimînd cele mai profunde
sentimente de dragoste față de
Partidul Comunist Român, pă-
rintele și conducătorul nostru iu-
bit, permiteți-mi ca în numele
dumneavoastră — al uteciștilor
delegați și invitați la Congres —
să salutăm cu deosebită bucurie și
recunoștință prezența în mijlo-
cul nostru a membrilor Comite-
tului Central, ai Comitetului E-
xecutiv și Secretariatului Comi-
tetului Central în frunte cu se-
cretarul general al Comitetului
Central al Partidului Comu-
nist Român, tovarășul Nicolae
Ceaușescu.
Salutăm, de asemenea, cu pro-
fundă stimă prezența la Congres
a membrilor Consiliului de Stat
și ai Consiliului de Miniștri.
Adresăm un cald salut condu-
cătorilor organizațiilor de masă,
vechilor militanti ai partidului,
activiștilor de partid și de stat,
oamenilor de știință și cultură
care iau parte la lucrările Con-
gresului.
Noi vedem în această largă
participare a personalităților de
frunte ale țării la lucrările Con-
gresului, aprecierea și dragostea
de care se bucură Uniunea Tine-
retului Comunist, întregul tineret
din partea partidului și statului,
din partea tuturor celor care se
ocupă de creșterea și formarea
tinerei generații a patriei.
în mijlocul nostru se găsesc
oaspeți dragi de peste hotare,
reprezentanți ai organizațiilor de
tineret prietene. îngăduiți-mi ca
în numele dumneavoastră să-i
salutăm cu căldură.
Prezența la Congres a stima-
ților noștri oaspeți de peste
hotare este pentru noi o mărtu-
rie a sentimentelor de prietenie
care s-au statornicit și se dezvol-
tă continuu între organizațiile și
tineretul țărilor noastre, a soli-
darității mișcării revoluționare și
democratice a tineretului lumii.
Tuturor oaspeților de peste
hotare le aducem calde mul-
țumiri pentru participarea lor la
Congresul nostru".
Delegații aleg apoi în unani-
mitate prezidiul și celelalte or-
gane de lucru.
Congresul a adoptat în unani-
mitate următoarea ordine de zi:
1.	Raportul Comitetului Cen-
tral al U.T.C. cu privire Ia acti-
vitatea Uniunii Tineretului Co-
munist în perioada dintre Con-
gresul al VU-Iea și Congresul al
VlII-lea ale U.T.C, șl sarcinile ce
revin Uniunii Tineretului Comu-
nist pc baza hotărîrilor celui
de-al IX-Iea Congres al Partidu-
lui Comunist Român.
2.	Raportul Comisiei Centrale
de Revizie.
3.	Raportul cu privire la pro-
iectul Statutului Uniunii Tinere-
tului Comunist.
4.	Alegerea Comitetului Cen-
tral al Uniunii Tineretului Co-
munist și a Comisiei Centrale de
Revizie.
Primit cu îndelungi și puterni-
ce aplauze, a luat cuvîntul tova-
rășul Nicolae Ceaușescu, care a
adus Congresului salutul Comite-
tului Central al Partidului Co-
munist Român. Cuvîntarea se-
cretarului general al C.C. al
P.C.R. a fost subliniată în repe-
tate rînduri cu aplauze îndelungi,
cu ovații entuziaste.
La primul punct al ordinei de
zi, tovarășul Petru Enache, prim,
secretar al C.C. al U.T.C., a pre-
zentat raportul Comitetului Cen-
tral al U.T.C.
în continuarea lucrărilor, dele-
gații au aprobat o hotărîre, pro-
pusă în Raportul C.C. al U.T.C.
prin care prezentul Congres al
Uniunii Tineretului Comunist să
se numeroteze Congresul al
VlII-lea al U.T.C. Hotărîrea a
fost votată în unanimitate într-o
atmosferă de viu entuziasm.
La cel de-al doilea punct al
ordinei de zi, Maria Apostol,
președintele Comisiei Centrale
de Revizie, a prezentat Raportul
acestei comisii.
Au început apoi discuții la am-
bele rapoarte prezentate.
în ultima parte a ședinței de
dimineață au luat cuvîntul dele-
După faza locală, la care a
participat un număr impre-
sionant de tineri, concursu-
rile pe specialități ale elevi-
lor din licee, școli pedago-
gice, școli profesionale și teh-
nice de maiștri, organizat
de Ministerul Învățămîntului
împreună cu societățile știin-
țifice ale cadrelor didactice,
va intra în curind în faza re-
gională. In zilele de 3 și 4 a-
gații organizațiilor regionale
U.T.C. Dan Marțian (oraș Bucu-
rești), loan Dordea (Hunedoara),
Mihai Vasile (Suceava), Constan-
tin Preoteasa (Argeș), loan Popa
(oraș București) și loan State
(Brașov).
în ședința de după-amiază, la
reluarea lucrărilor, a fost prezen-
tat raportul Comisiei de valida-
re, care a fost aprobat de Con-
gres.
Din Raport, prezentat de Gri-
gore Gheorghe-Bacău, a reieșit că,
în condițiile reprezentării a 1100
de membri ai U.T.C. de către un
delegat, la actualul Congres par-
ticipă cu 514 delegați mai mult
decît la precedentul Congres, ceea
ce reflectă creșterea numărului
membrilor organizației revoluțio-
nare de tineret din țara noastră.
Pentru contribuția deosebită pe
care au adus-o la înfăptuirea o-
perei de construire a socialismu-
lui, 286 de delegați au fost dis-
tinși cu ordine și medalii ale Re-
publicii Socialiste România. De
asemenea, 8 delegați sînt depu-
tati în forul suprem al țării. Ma-
rea Adunare Națională, 178 în
sfaturile populare, iar 318 dele-
gați au fost distinși cu „Diploma
de onoare" a C.C. al U.T.C.
Din totalul delegaților, 269 au
absolvit sau urmează institute de
învățămînt superior, 798 sînt ab-
solvenți sau urmează cursurile li-
ceelor. școlilor tehnice și pedago-
gice, iar 582 sînt absolvenți ai
școlilor profesionale.
Exprimînd frăția dintre tinerii
români și cei de alte naționali-
tăți, strîns uniți în marea fami-
lie a României socialiste, la
Congres participă 1752 tineri ro-
mâni, 182 maghiari. 50 germani
și 16 de alte naționalități.
Componența Congresului — s-a
subliniat în încheiere în Raport
— ilustrează caracterul larg al
organizației noastre, precum și
faptul că la lucrările sale parti-
cipă cei mai merituoși uteciștî,
fruntași în munca profesională,
la învățătură și în activitatea
obștească și care se bucură de
prestigiu în rîndurile tineretu-
lui.
Au luat apoi cuvîntul: Andrei
Dobrîcă (Dobrogea), Nicoleta Mo-
rar (Cluj), Ivan Augustin (Crî-
șana), Ilie Lepădat (București),
Ion Duțu (Ploiești), Constantin
Pitiș (Iași), Maria Grădinaru
(Bacău), losif Walter (Mureș-
Autonomă Maghiară), Vasilica
Chișcop (Galați), Nicolae Stoian
(oraș București), Ion Istrate (Ma-
ramureș), Francisc G3bl (Banat),
Mihai Gheorghe (București), Ro-
dolfo Mechini, președintele Fe-
derației Mondiale a Tineretului
Democrat, Ștefan Negreț (Olte-
nia), B. N. Pastuhov, secretar al
Comitetului Central al Uniunii
Tineretului Comunist Leninist
din U.R.S.S., Ion Corlaciu (Bra-
șov), Wang Tao-i, membru al
Secretariatului Comitetului Cen-
tral al Uniunii Tineretului Comu-
nist Chinez, Balașa Ene (oraș
București), Gheorghi Atanasov,
prim-secretar al Comitetului
Central al Uniunii Tineretului
Comunist Dimitrovist din R. P.
Bulgaria, Marius Guran (oraș
București).
Lucrările Congresului conti-
nuă.
O largă competiție școlară
Progresele societății actuale sînt
impresionante. Se dezvoltă impe-
tuos și multilateral mijloacele de
producție, știința, tehnica, cultura.
Avîntul lor continuu și necesitățile
practice ale muncii și vieții în so-
cietatea timpului nostru fac să
crească enorm volumul de cunoș-
tințe și deprinderi ce trebuie trans-
mise copiilor, adolescenților și tine-
rilor în procesul instructiv-educa-
tiv din școala de astăzi, și cu atît
mai mult din școala de mîine. Dar
posibilitățile de asimilare de care
dispun aceștia la diferite vîrste sînt
relativ limitate. Este evident deca-
lajul între ritmul dezvoltării posibi-
lităților elevului și creșterea volu-
mului de cunoștințe și deprinderi
ce se cer însușite. Acest fenomen a
dus la accentuarea contradicției
dialectice între volumul sporit de
cunoștințe și deprinderi, posibilită-
țile de însușire ale elevilor la dife-
rite vîrste și sistemul de mijloace
didactico-metodice tradiționale pre-
conizat de didactică și aplicat în
procesul instructiv-educativ. Se sim-
te, deci, necesitatea unor soluții co-
respunzătoare.
Imensul efort cultural și pedago-
gic care caracterizează societatea
noastră socialistă în plină dezvol-
tare răspunde acestei mari necesi-
tăți. O latură a acestui efort o con-
stituie extinderea întregului învă-
țămînt și prelungirea duratei de
școlarizare. Este binecunoscută ver-
tiginoasa creștere din ultimele
două decenii a numărului de școli
de toate gradele, precum și a numă-
rului de elevi și studenți. Intr-o
etapă istorică relativ scurtă s-a asi-
gurat școlarizarea tuturor copiilor
de vîrstă școlară și s-a trecut de la
învățămîntul general obligatoriu de
4 ani la cel de 7 ani și apoi de 8
ani. în prezent, potrivit sarcinilor
trasate de Congresul al IX-lea al
P.C.R., se studiază trecerea la un
învățămînt general și obligatoriu
cu durata mai lungă. Aceleiași ne-
cesități îi răspund extinderea învă-
țămintului liceal și prelungirea du-
ratei sale la 12 ani, precum și mă-
surile similare privind învățămîn-
tul superior și organizarea docto-
ranturii pe două trepte : doctor în
specialitate și doctor docent în ști-
ințe. Aceasta reprezintă latura can-
titativă și organizatorică a efortului
cultural și pedagogic care se impu-
ne. Rezolvarea ei se referă la
principiile care stau la baza siste-
mului de învățămînt și la struc-
tura acestuia.
Necesitățile vieții contemporane
și implicațiile efortului cultural pe-
dagogic în care sîntem angajați ri-
dică însă, în fața școlii, a procesului
de învățămînt și a îndrumătorilor lui
— învățători și profesori — ca și în
fața cercetătorilor în domeniul pe-
dagogiei, probleme complexe și exi-
gențe mari în ce privește transfor-
marea sistemului de mijloace tra-
diționale didactico-metodice. Pro-
cesul de transformare vizează nu
numai cuprinderea unui volum spo-
rit de cunoștințe și deprinderi, ci și
calitatea însușirii cunoștințelor și
deprinderilor, a formării personali-
tății elevului. Lărgirea învățămîn-
tului și prelungirea duratei de șco-
larizare răspund, in principal, nece-
prilie a. c. cei mai buni din-
tre concurența prezentați la
faza locală se vor întrece din
nou, urmînd ca cei ce se vor
clasa în frunte să intre în
competiția finală, pe țară.
Concursurile de matema-
tică pentru elevii claselor
VI—VIII, faza pe localitate,
se vor desfășura la data de
10 aprilie, iar faza raională a
acestui concurs (pentru elevii
sității de a cuprinde masele largi,
de a Ie înarma cu un volum mai
mare de cunoștințe și creează pre-
mise favorabile pentru organizarea
judicioasă a procesului de învăță-
mînt, pentru folosirea unor mijloa-
ce noi sau pentru folosirea într-un
mod nou a mijloacelor existente, în
scopul de a mări eficiența predă-
rii, de a asigura calitatea însușirii,
de a forma oameni capabili să stă-
pînească cunoștințele și deprinde-
rile necesare, să le poată aplica în
viață, în producție, oameni care să
simtă nevoia și să posede metoda
de a-și îmbogăți necontenit cunoș-
tințele și deprinderile pe măsura
dezvoltării științei și cerințelor sec-
torului de producție în care lu-
crează.
Preocupările pedagogiei contem-
porane și ale pedagogilor practicieni
— învățători și profesori de orice
specialitate — se îndreaptă cu stă-
ruință spre găsirea soluțiilor menite
să răspundă acestei necesități fun-
damentale. Ne întrebăm, pe bună
dreptate, nu numai cît și-au însușit
elevii, dar și cum și-au însușit,
dacă au învățat să-și însușească
singuri noi cunoștințe. Moderniza-
rea procesului de învățămînt devi-
ne preocuparea de prim ordin în
munca cercetătorilor pedagogi și
metodicieni, dar și a învățătorilor
și profesorilor de orice specialitate.
In mod indirect ea constituie și pre-
ocuparea unor oameni de știință din
alte domenii: psihologie, ciberneti-
că, matematică (teoria informației)
etc. Domeniul didacticii este astăzi
deosebit de frămîntat și suscepti-
bil de înnoire. Spiritul rațional și
activitatea proprie a elevului sînt
multilateral solicitate în procesul
de învățămînt. Se sondează mereu
mai adînc rezervele funcționale ale
gîndirii elevilor, pentru a-i pune în
posesia volumului sporit de cunoș-
tințe și deprinderi și a Ie da cheia
operațiilor intelectuale complicate
de care să se folosească în munca
independentă. Latura operativă a
gîndirii este legată mai mult de
condițiile concrete de dezvoltare,
de acțiunile concrete, materiale.
Printr-un lăudabil efort creator
al experimentatorilor în domeniul
didacticii și al multor profesori și
învățători, sistemul mijloacelor di-
dactico-metodice se înnoiește, se
îmbogățește și se perfecționează.
Metodele de învățămînt se înde-
părtează vizibil de verbalism, luînd
caracter predominant activ. Capătă
loc larg demonstrarea, exercițiul și
metodele de muncă independentă,
cu o gamă bogată și variată. Au
fost depășite modestele mijloace in-
tuitive de altădată. Diversitatea ma-
terialelor și formelor de demonstra-
re este impresionantă: diafilmul,
filmul, radio-ul, magnetofonul, tele-
viziunea etc. se impun atenției per-
sonalului didactic și suscită intere-
sul elevilor. Mergem cu pași mari
spre nivelul tehnicii moderne. Me-
todica folosirii mijloacelor tehnice
Prof. univ. doctor docent
ANGHEL MANOLACHE
(Continuare în pag. 4-a)
w
claselor a VllI-a) va avea loc
la 17 aprilie a. c.
Mobilizîndu-i pe elevi la o
pregătire intensă, concursu-
rile pe specialități, intrate
adine în tradițiile școlilor
noastre, constituie un minu-
nat prilej de a descoperi în
rîndurile tineretului elemen-
tele cele mai talentate, de a
stimula și valorifica din plin
capacitățile lor.
Tribuna experienței
Diafilmul și discul
in grădinița
de copii
In pas cu vremea și la nivelul ac-
tual de dezvoltare al învățămîntu-
lui nostru preșcolar, mijloacele teh-
nice audio-vizuale sînt folosite tot
mai larg în munca instructiv-educa-
tivă din grădinițele de copii. Pro-
grama activității instructiv-educati-
ve din grădinițe și regimul zilei din
cadrul lor creează mari posibilități
în această direcție. Aici, mijloacele
audio-vizuale se pot utiliza atît pen-
tru transmiterea unor cunoștințe,
pentru fixarea și verificarea lor, ca
și în cadrul activităților de poves-
tire și repovestire, al jocurilor di-
dactice, al programelor distractive
etc. Practica dovedește că folosirea
lor ridică mult eficiența acestor ac-
tivități, făcîndu-le mai atractive și
ajutîndu-i pe copii să capete cunoș-
tințe mai precise, reprezentări mai
clare și mai bogate.
Urmărind să ajute educatoarele
în utilizarea mijloacelor audio-vi-
zuale, cercul pedagogic de speciali-
tate din raionul 23 August al Capi-
talei a organizat o serie de acțiuni
în această direcție. Aceste acțiuni
au fost menite să contribuie la gă-
sirea formelor și procedeelor de fo-
losire a discului, magnetofonului,
diafilmului etc, în învățămîntul pre-
școlar, cu atît mai mult cu cît bi-
bliografia existentă se referă în
mică măsură la specificul învăță-
mîntului preșcolar. Au fost organi-
zate îndeosebi schimburi de expe-
riență în ceea ce privește folosirea
diafilmului și a discului în activită-
țile de povestire și repovestire, in
programele distractive etc.
Iată de pildă cum s-a desfășurat,
în cadrul unui schimb de experien-
ță, activitatea de povestire după
diafilmul „Cenușăreasa", condusă
de educatoarea Valentina Pedes-
trașu de la grădinița „Electroapara-
taj". Renunțînd Ia unele descrieri care
deveneau de prisos prin intuirea ima-
ginilor, educatoarea a îmbinat în-
tr-un tot armonios textul povestirii
cu textul diafilmului, a dozat bine
conținutul acesteia și l-a redat într-o
formă literară, expresivă. Faptul că
povestirea a fost prezentată și prin
imagini a imprimat activității un
caracter mai atractiv, mai emoțio-
nal, ceea ce a înlesnit copiilor să în-
țeleagă nu numai fabulația povesti-
rii, ci și îdeea etică ce se desprinde
din aceasta.
Cu bune rezultate s a desfășurat
și activitatea de repovestire cu aju-
torul diafilmului, care a avut loc la
grupa mare de la grădinița Univer-
sității București, pe baza povestirii
„Lebedele" de H. Ch. Andersen. Și
aici proiectarea imaginilor a făcut
să crească mult eficiența activității.
Copiii au reprodus în mod liber și
conștient povestirea, respectînd suc-
cesiunea logică a episoadelor, ceea
ce a constituit un bun exercițiu de
dezvoltare a exprimării clare și pre-
cise. S-a dovedit că intuirea succe-
sivă a imaginilor din diafilm con-
tribuie la activizarea vocabularului
copiilor, la îmbogățirea lui cu cu-
vinte, expresii și forme verbale spe-
cifice povestirii, care înfrumusețea-
ză exprimarea.
Lecțiile deschise la care s-a folo-
sit proiecția de diafilme au demon-
strat că acest gen de activitate —
cu tot neajunsul că se desfășoară în
întuneric și că educatoarea, trebuind
să mînuiască aparatul de proiecție,
este nevoită să stea în spatele co-
piilor — poate fi folosit cu bune re-
zultate la grupele mari și mijlocii,
cu condiția să se asigure în preala-
bil însușirea conștientă și temeinică
de către copii a conținutului poves-
tirii.
Observații interesante s-au făcut
și în legătură cu folosirea discurilor
pe care sînt înregistrate povestiri.
Discul poate înlocui prezentarea po-
vestirii de către educatoare. EI are o
mare putere de influențare emotivă
prin faptul că povestirea este inter-
pretată de actori, adeseori sub for-
mă dialogată. Aproape întotdeauna
narațiunea imprimată pe disc este
însoțită de muzică, care creează o
ambianță plăcută și subliniază sce-
nele importante. Intrucît însă muzi-
ca îngreuiază folosirea discului în
activitatea de predare a povestiri-
lor, noi am ajuns la concluzia că
discul poate fi folosit cu succes în
cadrul programului distractiv, cînd
povestirea ascultată este cunoscută
în prealabil de copii și constituie o
repetare într-o formă artistică, a-
tractivă.
In același timp, am experimentat
folosirea povestirilor imprimate pe
disc și în cadrul jocurilor didactice,
în special pentru verificarea cunoș-
tințelor. Astfel, am organizat la gru-
pa mare un joc intitulat „Concursul
poveștilor", al cărui scop a fost de a
verifica cum și-au însușit copiii po-
veștile predate anterior, dacă au în-
țeles ideile etice care se desprind
din acestea, dacă și-au format o vor-
bire logică, corectă și coerentă. Fi-
rește, am pregătit jocul cu minuțio-
zitate. Conform sarcinii didactice
stabilite, am cerut copiilor să recu-
noască și să denumească povestea
după un fragment ascultat pe disc,
să povestească un episod sau să con-
tinue narațiunea de la fragmentul
auzit, să răspundă la întrebări în
legătură cu povestea respectivă. Am
folosit discuri cu poveștile „Ursul
păcălit de vulpe", „Punguța cu doi
bani", „Pățania ursului cafeniu" și
„Albă ca zăpada și cei șapte pitici"
De asemenea, am folosit ilustrații la
poveștile respective. Elementul de
joc a fost realizat prin ghicire,
forma de concurs incluzînd și îm-
părțirea darurilor. In introducere
le-am spus copiilor că personajele
din poveștile cunoscute de ei din
cărți, filme și discuri — cocoșul cel
isteț și înțelept din „Punguța cu doi
bani", vulpea cea hoață și vicleană
care l-a păcălit pe Moș Martin, Albă
ca zăpada și prietenii ei, ursulețul
cafeniu — îi provoacă la un con-
curs, fiind dornici să afle ce știu co-
piii despre ei. Copiii au privit ilus-
trațiile diferite în conținut care erau
distribuite dinainte pe măsuțele lor
și au recunoscut din ce poveste sînt
personajele. Apoi i-am anunțat că
vor asculta, înregistrat pe disc, un
fragment dintr-o poveste și am ce-
rut să iasă la concurs numai cei care
au ilustrații din povestea auzită (cîte
trei copii au avut ilustrații cu scene
diferite din aceeași poveste). Iată cî-
teva din cerințele puse în fața copi-
ilor în cursul jocului: să asculte în-
ceputul povestirii „Ursul păcălit de
vulpe" și să continue să povestească
cum l-a păcălit vulpea pe țăran ; să
povestească episodul redat în ilus-
trația primită (de exemplu cum l-a
învățat vulpea pe urs să prindă peș-
te) ; să asculte un episod din „Pun-
guța cu doi bani" și să enumere epi-
soadele următoare ; să arate cine a
scris povestea „Punguța cu doi bani"
și să numească și alte povești scri-
se de autorul respectiv etc. Copiii
au participat la concurs cu viu in-
teres, dînd răspunsuri bune, clare
și precise.
Pentru ca să putem folosi cît mai
larg mijloacele tehnice audio-vi-
zuale avem nevoie de mai multe
diafilme și discuri în concordanță cu
conținutul programei pentru învăță-
mîntul preșcolar. Studiourile cine-
matografice, „Electrecordul" ar tre-
bui să aibă mai mult în vedere, în
activitatea lor, și acest sector al în-
vățămîntului. Fără îndoială, ne sînt
necesare și lucrări de literatură pe-
dagogică care să trateze probleme
legate de rolul folosirii mijloacelor
audio-vizuale în grădinițele de co-
pii și să precizeze metodica utilizării
acestora.
ELENA PETRESCU
grădinița UniversitățH-București
Specific
activității
cu elevii
din clasa a Xl-a
Liceul nostru are 6 clase a Xl-a
— trei realiste și trei umaniste —
care cuprind 185 de elevi. Cum este
și firesc, încă de Ia începutul anu-
lui școlar cadrele didactice care pre-
dau la aceste clase și-au pus pro-
blema pregătirii elevilor pentru exa-
menul de maturitate, a orientării lor
profesionale, a pregătirii pentru con-
cursul de admitere în învățămîntul
superior și pentru studiul pe care-1
vor desfășura viitorii absolvenți în
cadrul acestui învățămînt.
Măsurile aplicate în acest scop au
în vedere atît munca din cadrul
lecțiilor și al orelor de dirigenție,
cît și activitatea extrașcolară. La
lecții, accentul se pune pe folosirea
unor metode și procedee menite să
înlesnească acomodarea mai rapidă
a tinerilor cu specificul muncii uni-
versitare. O serie de cadre didactice
au început să folosească în predare
prelegerea, urmărind orientarea ele-
vilor în problematica lecției, dar
lăsînd ca rezolvarea propriu-zisă a
problemelor să rămînă pe seama
studiului lor individual. Bineînțe-
les că li se dau elevilor ample in-
dicații cu privire la modul cum
trebuie să folosească bibliografia,
ca și îndrumări amănunțite în legă-
tură cu organizarea studiului indivi-
dual. In acest mod se procedează
îndeosebi la unele lecții de socia-
lism științific și economie politică,
de istoria României și de istoria li-
teraturii române, ca și la unele lec-
ții de fizică și matematică. Elevii
sînt deprinși să consulte studiile
critice, monografiile, materialele a-
părute în presa de specialitate, să
folosească fișele etc. Uneori li se
cere să alcătuiască, pe baza acestor
materiale, scurte referate cu carac-
ter de sinteză — bineînțeles cu
grija de a nu-i supraîncarcă. în
cursul celui de al doilea trimes-
tru, de exemplu, elevii au fost
orientați să studieze lucrările a-
părute recent în legătură cu
Unirea Principatelor Române și
să alcătuiască scurte referate pe ba-
za lor. In același spirit se lucrează
cu elevii la orele de matematică, de
fizică, de chimie etc., în cadrul că-
rora accentul cade pe adîncirea
problemelor legate de modernizarea
studiului acestor obiecte de învăță-
mînt
Munca profesorilor care predau
la clasele a Xl-a implică însă și as-
pecte privind latura educativă a
pregătirii viitorilor absolvenți pentru
viață. Ei se preocupă îndeosebi de
orientarea acestora spre profesiunile
cele mai conforme cu înclinațiile și
aptitudinile lor, cu nevoile econo-
miei noastre naționale. în orele de
dirigenție s-au discutat cu elevii
teme cum sînt: „Cadrele cincinalu-
lui", „Certitudinea zilei de mîine",
„Frumusețea profesiunilor pe care
le cere desăvîrșirea construcției so-
cialiste" etc. Toți diriginții au or-
ganizat sondaje orale și scrise pri-
vind preocupările elevilor în legă-
tură cu alegerea profesiunii. Pe ba-
za rezultatelor acestor sondaje au
avut loc apoi discuții în cadrul că-
rora s-a pus accentul pe motivele
sociale care determină orientarea
spre un sector sau altul.
In vacanța de iarnă a studenților
s-a organizat o întîlnire a elevilor
din clasele a Xl-a cu foști absol-
venți ai școlii noastre care studia-
ză la diferite facultăți ale universi-
tăților, ale institutelor tehnice și pe-
dagogice. Intîlnirea a fost foarte e-
ficientă, întrucît foștii absolvenți au
putut spune colegilor lor mai tineri
lucruri deosebit de interesante, care
i-au ajutat să-și precizeze dorințele
și, în același timp, i-au mobilizat
să învețe temeinic, să se pregătească
cît mai bine pentru învățămîntul
superior. In curînd în școală va a-
vea loc o altă întîlnire, de data a-
ceasta cu muncitori fruntași și ca-
dre tehnice și inginerești de la în-
treprinderile din Simleu și de la
gospodăria agricolă de stat din lo-
calitate. de la Exploatarea minieră
din Sărmăsag etc. Discuțiile din ca-
drul acestei întîlniri vor avea un
caracter cu atît. mai concret cu cît
elevii claselor a Xl-a au vizitat în
repetate rînduri întreprinderile lo-
cale și regionale, putînd să le cu-
noască nemijlocit activitatea, reali-
zările, perspectivele.
N-a fost neglijată nici munca cu
părinții elevilor. în cadrul lectora-
telor pentru părinți, ca șl în con-
vorbirile personale pe care le au cu
aceștia diriginții discută cu el în-
deosebi probleme legate de orienta-
rea profesională a fiilor lor, despre
modul cum trebuie să fie ajutați în
familie pentru pregătirea examene-
lor.
Ne aflăm acum în pragul ultimu-
lui trimestru al anului școlar, care
este, totodată, și ultima etapă din
viața de școlari a viitorilor noștri
absolvenți. Toate forțele colectivului
pedagogic sînt concentrate acum în
primul rînd spre pregătirea acestora,
astfel încît să putem da și în acest
an producției, învățămîntului supe-
rior, o promoție care să facă cinste
școlii.
Prof. GHEORGHE BOȘCA
directorul Liceului
din Simleul Silvaniei
regiunea Crlșana
DIN TRECUTUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI NOSTRU
O programă școlară
de la începutul secolului trecut
Un aspect deosebit de intere-
sant în istoria multiseculară a
învățămîntului din țara noastră
îl constituie și evoluția progra-
mei materiilor predate, reflec-
tare a stadiului de dezvoltare al
societății și ilustrare a raportului
dintre informația dată de școală
și nivelul intelectual, științific și
tehnic al contemporaneității.
Se desfășoară, în prezent o
muncă laborioasă de studiere a
vechilor documente care vor-
besc despre școala noastră, de-
spre istoria învățămîntului ro-
mânesc. Cercetarea scoate la
iveală multe mărturii semnifica-
tive, pline de interes.
Iată, de pildă, tipăriturile de
prezentare ale gimnaziilor tran-
silvănene, apărute în prima ju-
mătate a secolului trecut. Ele
furnizează indicații prețioase atît
asupra organizării procesului de
învățămînt, cît și asupra pro-
gramei, detailate pe materii. O
astfel de prezentare-prospect,
privind „gimnaziul crăiesc mon-
tanistic” din Zlatna _ redactată
în limba latină și tipărită la
Cluj în tiparnițele liceului regal,
in anul 1819, vede lumina zilei
în luna martie a aceluiași an. Ea
se ocupă de materiile predate în
primul semestru al anului în
„clasele de umanități" (supe-
rioară și inferioară), precum și
în cele trei „gramatices scholae"
(superioară, medie și inferioară)
care încheiau ciclul de „școli",
respectiv ani de învățămînt,
funcționînd în cadrul gimnaziu-
lui.
In clasa superioară de umani-
tăți se studiază retorica și arta
poetică — vestigii ale organizării
școlare proprii secolului al
XVIII-lea — dar și chimia pură,
geometria practică și aritmetica.
Mitologia, geografia, istoria —
limitată la studierea vieții îm-
păraților Romei și numită, ca
atare, „cezarologie" — precum și
studiul textelor din autorii cla-
sici, completau tabloul de mate-
rii. Daca prin pondere primau
materiile umanistice propriu-
zise. prin conținut. celelalte
materii — și în special chimia
— reprezentau tendințele înnoi-
toare care se făceau simțite în
procesul de învățămînt din acea
vreme. Geometria, redusă ca în-
tindere la studiul suprafețelor,
punea accent deosebit pe utili-
zarea acestora în procesele de
măsurare. De aici importanța
dată triunghiurilor și unităților
de măsură. Aritmetica se limita
la cele patru operațiuni clasice,
completate cu studiul fracțiilor
și al „rațiilor și proporțiilor". Chi-
mia. introdusă în procesul de în-
vățămînt sub numele de „chimie
pură” dă elevilor informații des-
pre acizi, alcalii și săruri, pre-
zentate sub genericul titlu de
„pămînturi", cuprinzind și o tre-
cere în revistă a metalelor. A-
ceastă programă este asemănă-
toare programei generale pentru
studiul chimiei întocmită în
școlile germane și franceze după
1810, adică o dată cu delimita-
rea definitivă prin experimen-
tare a noțiunilor de bază din
chimia anorganică.
In clasa inferioară de umani-
tăți sint mai puține materii, iar
centrul de greutate este pus pe
„științele practice”. Aici se stu-
diază geografia matematică, după
o programă care îmbină no-
țiuni ale viitoarei geografii fizice
cu altele de geometrie și topo-
grafie. „Chimia pură" este pre-
dată la nivelul ultimelor noutăți
consacrate de progresele aces-
teia. Noțiunile referitoare la
formarea corpurilor, la afinitatea
chimică, la „calcule calorice" (in
fapt calcule chimice simple, care
urmăresc transformarea unor
substanțe prin încălzire), la stu-
diul corpurilor combustibile, sînt
orezentate cu o largă exemplifi-
care teoretică și ilustrativă. Pro-
grama de aritmetică prevede
studiul foarte sumar al celor
patru operațiuni și al fracțiilor.
La geografie se predă geografia
Europei. Un loc însemnat acordă
programa studiului textelor cla-
sice — printre care textele refe-
ritoare la războiul troian și „Me-
tamorfozele" lui Ovidiu.
Programele celorlalte trei
„școli“ au un conținut mai aple-
cat spre practică, derivat din lo-
cul mai mare ocupat aici de
științele naturii, cu toate că în
ansamblu se menține puternicul
caracter umanistic. In școala
„superioară" se predau șapte
materii, printre care întîlnim,
alături de aritmetică, mineralo-
gia. La istorie se studiază istoria
Transilvaniei, începută cu o de-
scriere a Daciei, cu amintirea mi-
grațiunii popoarelor, după capi-
tole consacrate cuceririi romane.
In „școala" mijlocie se prevede
studiul acelorași materii (din
care, bineînțeles, nu lipsește
limba latină).
La mineralogie, interesante și
cu totul la zi, ținînd seama de ni-
velul științific al vremii, sînt
descrierile berilului, pietrelor
prețioase și clasificările de mi-
nerale (după Valerius și Cron-
staedt, pe atunci autori impor-
tanți). Programa „școlii" inferi-
oare. cu același număr de mate-
rii de predare, prevede studiul
istoriei naturale — un curs re-
dus de științe naturale, axat mai
ales pe botanică.
In general această programă,
pe care am înfățișat-o în ordi-
nea în care este prezentată în
prospectul tipărit, se caracteri-
zează prin modul judicios în
care este stabilită ponderea în-
tre materii. In același timp_ se
MATERIA
TENTAMINIS
PUBLICI,
Q U O D
IN GYMNASIO REGIO MONT ANO
ZALATHNENSI
PRIMO SEMESTRI
exhibitum est
MENSE MARTIO ANNO MDCCCXIX.
CLAUDIOPOLI
T î P t » L y c e i I i ( I i t f 1 ț
relevă orientarea puternic laică
a cursurilor, căci în cele 5
„școli” religia este predată cu
totul sumar. Prezența chimiei
la un nivel de predare care ține
seama de nivelul la care ajun-
sese aceasta în epoca respectivă
dovedește o netă orientare a au-
torilor programei școlare spre
introducerea celor mai noi cuce-
riri ale științei în procesul de
învățămînt.
Prezentarea-prospect a „gim-
naziului crăiesc montanistic" din
Zlatna indică și corpul profeso-
ral al „școlilor". Este interesant
de subliniat că întîlnim, în rîn-
durile acestuia, un număr în-
semnat de români. Așa de pildă,
la clasa superioară de umanități
unul dintre cei patru profesori
„responsabili" este Augustinus
Theodor; la clasa inferioară îi
întîlnim pe Alexandru Aaron și
Dionisie Cozma, iar în celelalte
„școli” pe Theodor Bogdan, A-
lexandru Vaida. Gherasim Pop.
Francisc Boer. Antonie Buda,
loan Lucaci, Absolon Popovici.
Vasile Boca, loan Coba, loan
Roman, loan Tanko, losif Bulga,
loan Popovici, Mihai Bogdan,
Avram Căliman Spiridon Nico-
dim. Teodor Nicodim și Teodor
Popovici. Prezența unui număr
de 21 de profesori români în to-
talul de 67 ai acestui gimnaziu,
în care o bună parte din materii
se predau în limba latină, arată
limpede nu numai prezența ele-
mentului românesc în procesul
de învățămînt de stat din Tran-
silvania din acea vreme, dar și
însemnata sa pondere.
Tipărit sub forma unui mic
opuscul, de 12 pagini, pe hîrtie
fabricată în Transilvania — lu-
cru atestat de filigramul vizibil
pe două dintre pagini — pros-
pectul gimnaziului din Zlatna
atestă participarea intelectuali-
tății locale românești la e
sul general de culturalizare a
poporului din Transilvania.
D, TODERICIU
PROBLEMA
„MEDIOCRITĂȚII"
însemnătatea muncii pentru ridi-
carea nivelului de pregătire al ele-
vilor (și, implicit, pentru diminua-
rea „mediocrității") este evidentă.
Ea corespunde obiectivelor funda-
mentale ale școlii noastre în etapa
actuală, cînd învățămîntul trebuie
să asigure elevilor o bună pregătire,
temeinice cunoștințe de cultură ge-
nerală, științifice și tehnice. Ni se
pare însă necesară dezbaterea în
amănunt a acestei probleme, în ve-
derea orientării fundamentate teo-
retic a muncii cadrelor didactice în
acest domeniu.
De la bun început se pune
problema : ce înțelegem prin medio-
critate și care sînt principalele as-
pecte ale acesteia în munca școlară.
Termenul de mediocru indică re-
zultate mijlocii. în munca școlară
astfel de rezultate sint în general
exprimate în medii (note) de 5 și
6. Astfel stînd lucrurile, ne punem
întrebarea : poate fi eliminată în
mod absolut mediocritatea din școa-
lă 7 Răspunsul la această întrebare
dă posibilitatea stabilirii cadrului
real și condițiilor obiective pentru
întreprinderea unei acțiuni pedago-
gice reușite de combatere a medio-
crității, dă posibilitatea evitării
eventualelor exagerări sau denatu-
rări a problemei, a stabilirii mij-
loacelor instructiv-educative efi-
ciente.
Nu se poate pune problema eli-
minării absolute a rezultatelor mij-
locii la învățătură, după cum nu se
poate pune problema înlăturării to-
tale a diferențierii elevilor după ap-
titudini, capacitate de muncă, par-
ticularități individuale. Rezultatele
școlare nu pot fi nivelate, după
cum nu pot fi nivelate valorile. Ori-
cînd rezultatele bune și foarte bune
se vor diferenția de cele mijlocii.
Făcînd această precizare, elimi-
năm posibilitatea înțelegerii greșite
a ideii luptei împotriva mediocrită-
ții. Există însă uneori tendința —
pornită tocmai din greșita înțelege-
' re a acestei probleme — de a pro-
mova la limită elevi ce nu și-au în-
sușit cunoștințele necesare pentru
trecerea în clasa următoare, ceea ce
în loc să ajute, îngreuiază dezvol-
tarea normală a acestor elevi în
cursul școlarității, transformîndu-i
în „virtuali" mediocri. O asemenea
„rezolvare" a problemei este profund
dăunătoare și contravine cerinței
fundamentale a dezvoltării școlii
noastre contemporane, aceea a ridi-
cării neîntrerupte a calității muncii
instructiv-educative, respectiv a
pregătirii elevilor.
Ceea ce trebuie să realizeze școa-
la este crearea condițiilor pentru ca
rezultatele mijlocii sau slabe la în-
vățătură să nu fie determinate de
factori subiectivi. Școala și colecti-
vul pedagogic trebuie să lupte pen-
tru ca elevii care au posibilități să
învețe bine și foarte bine să obțină
rezultate corespunzătoare acestor
posibilități. Reușita unei astfel de
acțiuni pedagogice este determinată
de delimitarea mediocrității reale
de cea aparentă, întrucît în funcție
de această delimitare și mijloacele
de „tratament" pedagogic vor fi di-
ferite.
Ce înțelegem prin „mediocritate
aparentă" ? Ne referim la situațiile
cînd, după rezultatele obținute (note
de 5 și 6), elevii sînt considerați a fi
mediocri, dar aceste rezultate sînt
accidentale sau sub limita posibili-
tăților elevilor respectivi. Cauzele
unei asemenea „mediocrități" pot fi
foarte diferite : carențe ale muncii
pedagogice, lipsa de îndrumare sau
greșita îndrumare a elevilor de că-
tre părinți, frecvență neregulată sau
slăbirea temporară a capacității de
muncă în urma unor suferințe fi-
zice sau morale ș.a. Ceea ce este
comun în toate aceste împrejurări
este faptul că rezultatele nu reflec-
tă posibilitățile obiective ale elevi-
lor și sînt consecințe ale unor lip-
suri în munca instructiv-educativă.
Dăm cîteva exemple. Uneori, ni-
velul scăzut al cunoștințelor elevilor
Ia un obiect este determinat de ni-
velul necorespunzător al predării și
realizării diferitelor sarcini didacti-
ce de către profesor la lecție. întîl-
nim mai des cazuri în care, din ex-
ces de zel, unii profesori cer elevi-
lor să depună eforturi considerabile
fără a ține seama de dozarea aces-
tor eforturi în raport cu cerințele
pregătirii pentru toate obiectele de
învățămînt. Supraîncărcînd pe elevi
cu teme, pretinzînd o pregătire
„excepțională", acești profesori no-
tează totodată pe elevi sub nivelul
real al răspunsurilor date, încercînd
pe această cale — evident greșită —
să impună obiectul lor atenției ele-
vilor. Notele date își pierd astfel
valoarea obiectivă și nu mai oglin-
desc nivelul real de cunoștințe. O
asemenea „mediocritate" este evi-
dent nereală, aparentă. Pentru a fi
eficiente, cerințele trebuie să fie
raționale, să aibă în vedere volu-
mul și dozarea judicioasă a muncii
șl eforturile elevilor. Nu trebuie
uitat niciodată că elevul se pregă-
tește zilnic pentru 5—6 obiecte și că
trebuie să se prezinte corespunzător
la toate și nu numai la unul sau
două dintre ele.
In practică întîlnim și alte încăl-
cări ale cerințelor pedagogice pri-
vind verificarea, notarea și apreci-
erea cunoștințelor elevilor. Astfel,
uneori se mai pun note pentru in-
disciplină la lecție, pentru faptul că
elevii au uitat acasă caietul, pentru
neatenție etc. în asemenea împreju-
rări poate deveni „mediocru" un
elev care obține obișnuit rezultate
bune și foarte bune (8,0), ceea ce nu
reflectă realitatea. Uneori notarea
se face numai printr-o examinare
în pripă, fără să se creeze elevilor
condițiile necesare pentru a răspun-
de conform pregătirii lor (ne
referim mai ales la elevii emotivi,
des inhibați de intervențiile inopor-
tune și insistente ale profesorilor).
Apoi, nu rareori notele nu reprezin-
tă rezultatul unei verificări sistema-
tice și continue, ci al unei examină-
ri întîmplătoare. Analizînd situația
elevilor mediocri în unele școli, am
observat că tocmai la aceștia (con-
trar cerințelor) se constată o verifi-
care „grupată" (2—3 note la Inter-
vale scurte de timp, de obicei în
partea a doua a trimestrului, adică
în perioda cea mai dificilă), în locul
unei verificări „răspîndite". Există
profesori care justifică acest proce-
deu pretinzînd că astfel reușesc să
„țină în șah" pe elevii cu rezultate
mai slabe la învățătură. Astfel de
procedee, în loc să constituie un
ajutor pentru acești elevi, reprezin-
tă un obstacol în calea progresului
lor școlar. Fără îndoială că exigen-
ța sporită continuu constituie prin-
cipala cale de stimulare a elevilor
la învățătură, de „intervenție" pe-
dagogică eficientă din partea pro-
fesorului. Numai determinîndu-1 pe
elev să utilizeze toate resursele de
care dispune, să învețe cu încorda-
re și stăruință, putem obține ca el
să facă un progres real în munca
școlară. Dar exigența nu înseamnă
lipsă de încredere față de elevi ci
dimpotrivă.
In categoria rezultatelor aparent
„mediocre" se includ și cele provo-
cate de apariția unei atitudini de
indiferență sau dezinteres din par-
tea elevilor față de anumite obiecte
de învățămînt. Uneori, o astfel de
atitudine este determinată de ne-
concordanța între aprecierea de că-
tre profesor a faptelor și rezultate-
lor muncii elevului și părerea aces-
tuia despre sine însuși (elevul se
supraapreciază și consideră nedrep-
te aprecierile profesorului, în fond
juste). Alteori, atitudinea de indife-
rență are drept cauză interpretarea
și aprecierea greșită a activității
elevului de către profesor sau ati-
tudinea subiectivă a acestuia față
de elevi. Ceea ce creează deseori
opoziție din partea elevilor este ten-
dința unor cadre didactice spre uni-
formizare, spre „aducerea la același
numitor" în aprecierea situației și a
cauzelor insuccesului școlar, sau
„inerția" acelor profesori care nu
remarcă schimbările șl tendințele
de progres ale elevilor, rămîn indi-
ferenți în fața lor. Lipsa de recepti-
vitate a profesorului față de încer-
carea elevilor de a face pași înainte
are urmări negative profunde. Ele-
vul își pierde încrederea în forțele
proprii, nu-și susține efortul pe
mai departe ; apare treptat înstră-
inarea față de profesor, o adevărată
„barieră psihologică" între ei. Lipsa
tactului pedagogic favorizează apari-
ția unei asemenea atitudini din par-
tea elevilor, iar rezultatele la învăță-
tură ale acestora vor fi profund „vici-
ate" din această cauză. Profesorului
îi revine, în ultimă instanță, sarci-
na de a crea condiții — fără a re-
nunța la exigență și principialitate
— pentru apropierea de elevi și în-
lăturarea atitudinii negative a aces-
tora față de învățătură sau față de
obiectul respectiv de învățămînt.
Rezolvarea unei astfel de situații
face necesară uneori colaborarea di-
rigintelui, în măsură să sesizeze
apariția ei și să determine atît pe
elevi cît și pe profesori și părinți să
colaboreze la restabilirea relațiilor
firești.
Din cele arătate decurge răspun-
derea profesorului pentru rezultate
mediocre nefirești (subiective) în
munca unor elevi. Trebuie ca înșiși
profesorii în cauză să ia măsuri
pentru ridicarea nivelului muncii
instructiv-educative și pentru rea-
lizarea tuturor sarcinilor pedagogi-
ce Ia nivelul cerințelor, îndeosebi
măsuri privind predarea corespun-
zătoare a cunoștințelor, exigența
fermă, rațională și în continuă creș-
tere, controlul sistematic, notarea și
aprecierea corespunzătoare a cunoș-
tințelor elevilor, activizarea acestora
Ia lecție, îndrumarea concretă, dife-
rențiată, crearea atmosferei psihice
optime, încrederea în elevi și tact
pedagogic, atitudinea diferențiată etc.
Uneori, rezultatele sub posibili-
tăți ale unor elevi sînt determinate
de situația necorespunzătoare din
familie, de întreruperea școlarită-
ții ș.a. în aceste împrejurări dirigin-
telui îi revine sarcina de a analiza
și rezolva favorabil problemele
ivite.
In cazurile prezentate caracterul
aparent al mediocrității este evi-
dent : el constă în neconcordanța
dintre rezultatele obținute de elevi
la învățătură și posibilitățile lor
reale. în aceste împrejurări răspun-
derea pentru stabilirea cauzelor
care produc aceste rezultate șl pen-
tru asigurarea îmbunătățirii nivelu-
lui de pregătire al elevilor revine
colectivului pedagogic al școlii. Este
domeniul în care se poate acționa
cu maximă eficiență pedagogică.
Considerăm de asemenea că este
greșit a socoti drept mediocru pe
elevul care obține rezultate foarte
bune la cîteva obiecte de învăță-
mînt (nivelul aptitudinilor sale fiind
în acest domeniu mai ridicat), pe
cînd la celelalte obiecte rezultatele
sînt mai slabe. De fapt, un astfel de
elev este mult superior celui .medio-
cru" la toate obiectele de învăță-
mînt. înseamnă oare să ne resem-
năm în fața caracterului unilateral
al orientării și muncii unui astfel
de elev 7 Nicidecum. Vom depune
toate eforturile pentru a-1 mobiliza
să ridice nivelul muncii sale la
toate obiectele de învățămînt. Nu-1
putem considera decît aparent me-
diocru.
Ce înțelegem prin „mediocritate
reală" 7 Ne referim le elevii ale că-
ror rezultate la învățătură concordă
cu potențialul lor intelectual, re-
prezintă efectul utilizării posibilită-
ților lor la un moment dat. Aceas-
tă situație nu poate fi considerată,
desigur, decît ca un moment în pro-
cesul dinamic complex al evoluției
elevului respectiv. Pentru acest mo-
ment, însă, rezultatele corespund
posibilităților de care dispune. Este
necesar a diferenția pe acești elevi
PAGINA 2
MUNCA DIRIGINTELUI
pi iim miimmioii mit
,,In laboratoarele școlare44
Activitatea de diriginte este fru-
moasă și interesantă pentru toți cei
ce iubesc copiii, dar în același timp
complexă și exigentă. Profesorului
diriginte i se pretinde foarte mult
și din foarte multe puncte de ve-
dere, adesea fiind considerat singur
în comportarea elevilor lui. Cei mai
mulți profesori sînt conștienți de
răspunderea pe care o au ca dirlginți
și nu întîmplător mai pot fi intîl-
niți unii care se eschivează de la
această activitate întrucît consideră
că munca de diriginte, făcută se-
rios, ia mai mult timp decît întrea-
ga catedră.
Recentele măsuri ale Ministerului
învățămîntului privitoare la munca
educativă din școală, reglementînd
sarcinile și răspunderile tuturor fac-
torilor educativi, vor contribui la
lichidarea multor lipsuri și exage-
rări existente încă în acest dome-
niu. Se face însă simțită nevoia de
a se lua și alte măsuri, care să
completeze ceea ce s-a făcut pînă
acum. în cele ce urmează prezen-
tăm unele observații și propuneri
pe această linie, sugerate de activi-
tatea cercului pedagogic al dirigin-
ților din orașul Cluj.
Pe primul plan — conți-
nutul activității educative.
Toate cadrele didactice așteaptă,
cu interes și cu legitimă nerăbdare,
programa muncii educative, de
mult anunțată. Programa va con-
tribui la orientarea muncii educa-
tive în ansamblu : se vor putea evita
confuziile, precizîndu-se multe pro-
bleme și, mai ales, concretizîndu-se
sarcinile cele mai importante. Se
știe, de exemplu, că se mai întîlnesc
în planurile diriginților sarcini for-
mulate în mod vag, general ca :
„educația morală", „educația esteti-
că", „formarea concepției despre
lume" etc., deoarece nu se cunosc
sarcinile concrete prin care se poate
contribui la realizarea educației mo-
rale și estetice sau la formarea con-
cepției științifice despre lume la ni-
velul diferitelor clase. Cu siguranță i
că programa muncii educative, pre-
cizînd sarcinile respective în func-
ție de specificul claselor, va rezolva
asemenea chestiuni.
Faptul că profesorii diriginți vor
avea la îndemînă o programă va
ridica munca educativă a diriginți-
lor la același nivel și la aceeași im-
portanță cu oricare materie de în-
vățămînt, permițînd atît organiza-
rea și planificarea judicioasă a sar-
cinilor și activităților, cît și îmbu-
nătățirea muncii de îndrumare și
control. Pe această bază se va ști
ce se cere și ce se așteaptă de la
fiecare profesor diriginte.
Munca educativă a dirigintelui
implică însă și aspecte a căror re-
zolvare nu depinde numai de exis-
tența unei programe.
Stabilind temele și sarcinile mun- |
cii educative, precizînd conținutul
orelor de dirigenție, programa va
permite în primul rînd ridicarea ca-
lității acestora. Fără îndoială că ora
de dirigenție constituie principala
formă de muncă a profesorului di-
riginte. Despre pregătirea, ca și des-
pre desfășurarea acestei ore s-a
scris destul de mult în ultimii ani
și cel puțin problemele ei de bază
sînt acum clarificate. Dar ora de
dirigenție nu este singura formă de
muncă educativă și, în consecință,
nu se poate considera că rezolvînd
problemele ei am rezolvat toate pro-
blemele muncii educative. în reali-
tate — și experiența diriginților
fruntași confirmă acest lucru — ora
de dirigenție este numai o parte
dintr-un ansamblu și reușita ei de-
pinde de legătura organică cu cele-
lalte părți, de calitatea acestora. Ea
are avantajul de a sintetiza proble-
mele și preocupările educative, dar
este, cel mai adesea, numai un punct
de plecare pentru acțiuni menite să
concretizeze și să desăvîrșească sar-
cinile propuse. De fapt, succesul
muncii dirigintelui este măsurat de
deprinderile și obișnuințele de
comportare morală, de convingerile
și atitudinile de care dau dovadă
elevii și pentru aceasta e necesar
ca, plecînd de la ora de dirigenție,
elevii să fie puși în situația de a se
exersa în activități și împrejurări
diferite. în consecință, nu întîmplă-
tor se accentuează caracterul de
sistem al muncii dirigintelui, rolul
său de coordonator și organizator al
întregii activități a colectivului cla-
sei sale, pe care el o cunoaște cel
mai bine.
Să luăm, de exemplu, modul în
care profesorul diriginte contribuie
la rezolvarea unei sarcini impor-
tante și actuale a școlii noastre :
formarea concepției științifice des-
pre lume. La îndeplinirea acestei
sarcini conlucrează toți factorii e-
ducativi : școala, organizația de ti-
neret, familia. Se sintetizează aici
și contribuția lecturii extrașcolare
a elevilor, și activitatea cercurilor
pe materii, și vizionarea filmelor
sau expozițiilor, și audierea confe-
rințelor și emisiunilor radiofonice
etc. în acest ansamblu, profesorul
diriginte își aduce contribuția mai
întîi prin temele dezbătute în orele
de dirigenție, stimulînd interesele
de cunoaștere și orientînd preocu-
pările elevilor, trezindu-le senti-
mente intelectuale sau morale co-
respunzătoare. Dar acesta este nu-
mai un început. în continuare, pro-
fesorul diriginte organizează o se-
rie de activități menite să comple-
teze temele dezbătute în ora de di-
rigenție. El va unifica eforturile tu-
turor profesorilor clasei în dome-
niul formării concepției științifice a
elevilor. Va asista, în acest scop, la
numeroase lecții ținute la diferite
materii, la activități în afară de
clasă și extrașcolare, va stabili, îm-
preună cu profesorii, o serie de mă-
suri comune privind activitatea la
lecții și în cercurile pe materii. Va
colabora, de asemenea, cu organi-
zația U.T.C.. ajutîndu-i pe uteciști
să organizeze adunări tematice me-
nite să contribuie la formarea con-
cepției științifice despre lume Nu
se poate neglija nici timpul liber a)
elevilor, conținutul acestuia puțind
contribui substanțial la împlinirea
sarcinilor propuse sau, dimpotrivă,
la anularea lor. Din acest singur
exemplu se poate desprinde cît de
bogat este conținutul muncii diri-
gintelui și cît de vast cercul său de
preocupări.
Experiența, practica ne arată că
succesul muncii celor mai buni di-
riginți este asigurat de faptul că
acordă importanță tuturor laturilor
activității pe care o desfășoară, lu-
crează cu multă tragere de inimă
și depun un volum mare de muncă,
fiind prezenți la mai toate acțiunile
clasei lor. străduindu-se să le uni-
fice într-un sistem de preocupări
Plecînd de la această realitate, cre-
dem că, pentru a stimula munca
profesorului diriginte și. mai ales,
pentru a asigura participarea lui la
activitățile clasei, este necesar să i
se atribuie 3 ore de obligație de ca-
tedră și nu una singură, așa cum se
prevede acum. Această propunere
vizează mai puțin aspectul financiar
al problemei, cît mai ales recunoaș-
terea complexității și importanței
activității dirigintelui. Chiar mai
mult : referindu-ne la valoarea
prestigiului dirigintelui și la con-
tribuția acestuia la succesul muncii
educative, am propune ca activita-
tea de dirigenție să fie considerată
3 ore în catedra profesorilor defini-
tivi, 4 ore în catedra profesorilor cu
gradul II și 5 ore în catedra pro-
fesorilor cu gradul I și a profesori-
lor emeriți.
Cita planuri și cît* caiete
trebuie să a>bă dirigintele
Deși se discută de mult timp des-
pre documentele de planificare și
organizare a muncii dirigintelui,
aici mai persistă unele neclarități
și greutăți, ca și unele elemente de
supraîncărcare și formalism. Expe-
riența cercului nostru pedagogic
arată că planificarea muncii edu-
cative este prima greutate de care
se izbesc diriginți! tineri. Deoarece
se cer multe planuri și documente
scrise, deseori efortul principal
cade pe întocmirea acestora, negli-
jîndu-se tocmai conținutul muncii.
La această situație contribuie și ati-
tudinea unor organe de control
care se ocupă mai ales de aspectul
scriptic, aprecierea muncii făcîn-
du-se în consecință.
Pentru a ușura munca diriginte-
lui și a deplasa accentul pe proble-
me de conținut, în ultimii ani cer-
cul nostru pedagogic a încercat să
simplifice documentele scrise și să
le reducă la ceea ce este strict ne-
cesar. Fără a cădea în simplism,
fără a nega necesitatea planului de
muncă în această importantă acti-
vitate, credem că e suficient ca di-
rigintele să aibă un singur plan
cel trimestrial. Important este ca
acest plan să conțină 2—3 obiective
precise, bine gîndite, izvorîte din
necesitățile și specificul clasei res-
pective. Legătura între un trimestru
și altul, între diferiți ani școlari, o
dă continuitatea acestor obiective
și dezvoltarea lor la un nivel tot
mai înalt.
O problemă ce mai comportă încă
discuții este cea a caietelor cu care
lucrează dirigintele : caietul de pla-
nuri și caietul pentru observații și
pentru caracterizarea elevilor. Noi
am îmbinat aceste două caiete în-
tr-unul singur. în prima parte se
află planurile de muncă și planul
orei de dirigenție, iar în partea a
doua s-au rezervat pentru fiecare
elev cîte 2—4 pagini. Aici se află
principalele date despre acesta —
adunate prin metoda observației și
a convorbirii — ca și caracterizarea
lui psiho-pedagogică. Desigur că ar
fi ideal ca elevii să fie studiați și
caracterizați pe baza tuturor meto-
delor cunoscute și mai ales pe baza
experimentului natural psiho-peda-
gogic și a experimentului de labo-
rator. Aceasta este însă o proble-
mă de perspectivă și rezolvarea ei
depinde de o serie de condiții le-
gate de modernizarea întregului
proces instructiv-educativ.
O Droblemă nerezolvată:
perfecționarea muncii
dirigintelui
La noi există un sistem de perfec-
ționare a cadrelor didactice, de care
beneficiază toate disciplinele. Acti-
vitatea de dirigenție nu a fost cu-
prinsă însă, pînă acum, în acest sis-
tem de muncă. Se apreciază, desi-
gur, că profesorii diriginți, partici-
pînd la cursurile de perfecționare ți-
nute la o anumită disciplină, profită
și pe plan educativ. în realitate, lu-
crurile nu stau tocmai așa — și a-
ceasta pentru că cei care participă
la cursuri pun accentul pe speciali-
tate, cu atît mai mult cu cît nici
cursurile nu dezbat probleme meto-
dice specifice muncii de dirigenție
și nici la examene nu se pun ase
menea probleme.
în legătură cu această situație,
propunerea noastră este de a se sta-
bili anumite forme de perfecționare
și pentru profesorii diriginți. Aces-
tea ar putea fi cursuri sau cicluri
MONUMENTE ALE
NATURII PATRIEI
de conferințe în timpul vacantelor,
consfătuiri, seminarii. Deosebit de
necesară este publicarea unor ma-
teriale de sinteză în legătură cu teo-'
ria și practica educativă cea mai-
avansată.
Diferitele forme de perfecționare
ar trebui să-i pregătească pe diri-
ginți atît din punct de vedere știin-
țific cît și din punct de vedere me-
todic. Să ne gîndim numai la fap-
tul că o serie de diriginți, care au
absolvit alte facultăți decît cele cu
profil pedagogic, nu au cunoștințe
elementare de psihologia copilului.
E firesc deci ca aceștia să aibă
greutăți atît în cunoașterea elevi-
lor, cît și în îndrumarea lor. în a-
ceastă situație se află, de pildă, ab-
solvenții facultăților de științe ju-
ridice care lucrează în învățămînt
ca profesori sau chiar ca directori
de școli și care, prin natura lucru-
rilor, n-au primit nici fel de
pregătire psihologică sau pedagogi-
că. Sub acest aspect situația școli-
lor profesionale și tehnice este și
mai grea, întrucît în aceste școli lu-
crează ca diriginți mai ales ingineri
și cadre tehnice.
Baza activității metodice de per-
fecționare a muncii diriginților este
comisia metodică din școală. Acti-
vitatea ei trebuie să fie condusă de
către unul din directorii adjuncti,
care să posede o calificare pedago-
gică și profesională corespunzătoa-
re și care să se ocupe exclusiv de
activitatea educativă. în perspecti-
vă, soluția cea mai bună ar fi ca
fiecare școală să fie încadrată cu
un psiholog căruia să-i revină sar-
cinile de această natură și care, îm-
preună cu medicul școlar, să aibă
posibilități experimentale pentru a
furniza datele cele mai complete
despre fiecare elev. Pînă la reali-
zarea unui asemenea deziderat, în-
tărirea muncii comisiei metodice se
poate realiza prin măsuri luate atît
în școală cît și în afara ei. La a-
ceasta ar contribui și încadrarea
secțiilor de învățămînt cu inspectori
metodiști care să aibă sarcini numai
pe linia muncii educative. Pe plan
raional și orășenesc propunem să se
organizeze cercuri pedagogice ale
profesorilor diriginți fie pe grupe de
școli, fie pe clase. Astfel de forme,
experimentate și în orașul nostru,
s-au dovedit a fi în bună măsură
utile.
Prof. VALER POPA
responsabilul cercului pedagogic
al profesorilor diriginți
din orașul Cluj
în articolul cu titlul de mai
sus, apărut în numărul 840
al gazetei noastre au fost rele-
vate unele aspecte legate de
utilajele laboratoarelor școla-
re, exemplificate cu situația
existentă în laboratoarele Li-
ceului nr. 25 din Capitală.
După cum era și firesc, între-
prinderea de material didac-
tic a intrat sub obiectivul dis-
cuției prin prisma unor laude
binemeritate, dar și prin aceea
a unor observații critice. Cu o
promptitudine egalată de sim-
țul de răspundere cu care a
fost întocmit, răspunsul trimis
de I.M.D. redacției noastre re-
prezintă, în fond, o luare de
poziție, nu atît prin explicații,
cît prin măsurile pe care le
anunță. Din insuși conținutul
său se vede că întreprinderea
de material didactic se preo-
cupă efectiv de continua îm-
bunătățire a activității sale.
Se arată astfel, în răspunsul
I.M.D.-ului, că doi salariați ai
întreprinderii s-au deplasat la
liceul respectiv, unde au exa-
minat materialul didactic. în
urma acestei examinări au
fost luate o serie de măsuri
corespunzătoare. De pildă,
voltmetrul Hoffmann nu func-
ționa din cauza robineților
de masă plastică. S-a luat
măsura ca acești robineți să
fie înlocuiți cu robineți din
sticlă. La trusa „Scară de tu-
buri pentru descărcări în vid
progresiv" s-a constatat că
pătrunde aer în tuburi din
cauza sudurii sticlă-metal, care
s-a degradat în timp. Fabri-
cația acestei truse a fost sis-
tată în vederea îmbunătățirii
produsului, atît prin înlocui-
rea tuburilor de sticlă cît și
prin asigurarea unei mai bune
etanșeități a electrozilor. în
același timp s-a hotărît ca
trusele de magneți să cuprin-
dă și o bobină magnetizoare,
care să permită reîmprospăta-
rea magnetizării în laborato-
rul școlii.
Răspunsul I.M.D. mențio-
nează că unele dintre utilajele
criticate în amintitul articol
— ca de pildă trusa electroni-
că, mașinile pneumatice etc.
— nu se mai fabrică în pre-
zent, fiind excluse din produc-
ție tocmai datorită deficiențe-
lor lor funcționale. Ele au fost
înlocuite, în cadrul procesului
de modernizare a aparatajului
didactic, prin utilaje noi, care
au și intrat sau vor intra în
curînd în producție.
Ținînd seama de creșterea
continuă a dotării școlilor cu
aparate și materiale cu o com-
plexitate tehnică sporită, ar-
ticolul „în laboratoarele șco-
lare" menționa o serie de ce-
rințe privind întreținerea și
repararea materialului didac-
tic. în legătură cu această
problemă, conducerea I.M.D.
ne-a relatat că ia în con-
siderare mai multe soluții.
Astfel, ar fi posibilă orga-
nizarea reparării materialu-
lui didactic la sediul școli-
lor prin deplasarea unor ate-
liere autopurtate ale I.M.D.,
sau organizarea în toate re-
giunile, pe lîngă unele școli
profesionale (eventual, în vii-
tor, pe lîngă unele licee indus-
triale) a unor secții de repara-
ții ale I.M.D. Soluția asupra
căreia conducerea întreprinde-
rii accentuează însă cel mai
mult este organizarea la nive-
lul regiunilor de ateliere de
reparare a materialului didac-
tic încadrate cu doi trei spe-
cialiști. instruiti în cadrul
unui curs de perfecționa-
re la I.M.D. și care să se de-
plaseze după un program spe-
cial în școli pentru efectuarea
diferitelor reparații. în același
timp I.M.D. se angajează să
furnizeze piese curente de
schimb atît acestor ateliere de
reparații, cît și direct școlilor
chiar în cadrul truselor cu-
prinzînd noile aparate ce vor
fi livrate. I.M.D.-ul își propu-
ne de asemenea să organizeze
în fiecare regiune laboratoare
model, în cadrul cărora specia-
liștii I.M.D. și profesori cu o
bună pregătire de specialita-
te. să facă periodic demon-
strații cu privire la mînuirea
și întreținerea diferitelor apa-
rate.
în înch iere, răspunsul re-
dactat de I.M.D. cuprinde
angajamentul muncitorilor și
inginerilor întreprinderii de a
se strădui neobosit pentru ri-
dicarea continuă a nivelului
calitativ al producției.
„Intre politețe
și conștiință profesională44
Articolul „Intre politețe și
conștiință profesională", apă-
rut în nr. 827 al „Gazetei în-
vățămîntului", semnala o se-
rie de lipsuri în pregătirea la
matematică a absolvenților
claselor I—IV de la Liceul
nr. 2 din Pitești.
Analizînd situația predării
matematicii la aceste clase,
direcția liceului a constatat,
așa cum ne relatează într-o
scrisoare, că deficiențele sem-
nalate în articol se datoresc,
între altele, insuficientei pre-
ocupări a comisiei metodice
pentru ridicarea nivelului pre-
dării, aplicării nejudicioase a
sistemului de notare, insufici-
entei legături cu părinții ele-
vilor etc. Pentru înlăturarea
acestor deficiențe, conducerea
liceului a sporit numărul asis-
tentelor la orele de matemati-
că predate Ia clasele I—IV și
a dat elevilor lucrări de con-
trol pentru a constata gradul
lor de pregătire și a luat
măsuri în vederea îmbogă-
țirii și aprofundării cunoștin-
țelor lor. în același timp, s-au
inițiat schimburi de experi-
ență între învățători, popu-
larizîndu-se cele mai bune
metode de predare a matema-
ticii la clasele I—IV. De ase-
menea, s-au luat măsuri pen-
tru intensificarea activității
comisiei metodice și pentru a-
plicarea riguroasă a normelor
sistemului de notare, astfel
îneît să nu li se acorde elevi-
lor note mari în mod nejusti-
ficat. S-a stat de vorbă și cu
părinții elevilor, cărora li s-a
arătat că ajutorul pe care îl
acordă copiilor lor nu trebuie
să constea în a le rezolva pro-
blemele și exercițiile, ci în a
supraveghea rezolvarea corec-
tă a acestora.
de cei care obțin rezultate mediocre
în condițiile mai sus menționate ?
Fără îndoială că da. Mai întîi, pen-
tru că ei nu pot constitui „proble-
me“ în sensul celor de mai înainte ;
în al doilea rînd, pentru că și acți-
unea pedagogică va fi cu totul dife-
rită. într-adevăr, dacă elevul „me-
diocru" muncește cu sîrguință și se-
riozitate, dacă face tot ce poate
pentru a-și îndeplini obligațiile șco-
lare, ce rost are să-i punem în față
exigențe la care nu poate răspun-
de ? Efectul ar fi opus celui urmă-
rit. în loc de a se îndrepta, el ar fi
descurajat și demobilizat în urma
unei asemenea intervenții. Ceea ce
este Indicat în acest caz este sădirea
încrederii în forțele proprii, spri-
jinirea fiecărui pas înainte pentru
temeinica sa consolidare etc. Așa
dar, nici față de elevul mediocru
în adevăratul înțeles al cuvîntului
nu adoptăm o atitundine fatalistă,
ci dimpotrivă, mobilizăm toate for-
țele colectivului pedagogic și ale
familiei pentru a obține continua
perfecționare a capacităților sale de
muncă.
Totul este de a privi această sar-
cină cu realism și cu simț de răs-
pundere. Profesorului nu i se poate
imputa nimic pentru rezultatele la
învățătură ale acestui elev, dar lui
îi revine răspunderea pentru valo-
rificarea maximă a resurselor in-
telectuale și morale ale acestuia.
Nu rareori se constată că din rîn-
durile elevilor care fac pași mărunți
înainte și se prezintă, Ia un moment
dat, cu rezultate mediocre, dar de-
pun o muncă încordată pentru în-
sușirea cunoștințelor, se desprind cu
timpul (de-a lungul anilor școlari-
tății) adevărate valori care depă-
șesc uneori pe cei care inițial au
manifestat posibilități și perspective
promițătoare, dar, din diferite ca-
uze, nu s-au realizat. Acest lucru
să nu fie tălmăcit ca pledoarie
pentru mediocritate, ci pentru înțe-
legere științifică față de ritmul di-
ferit în care se dezvoltă fiecare in-
dividualitate în diferite etape.
Și în evoluția elevilor buni sau
foarte buni pot interveni disconti-
nuități (momente, etape) cînd capa-
citatea de muncă scade (îndeosebi
la vîrsta pubertății), nici dezvolta-
rea acestora nu este totdeauna con-
tinuu ascendentă, ci poate fi con-
tradictorie (cu „căderi", reveniri etc.).
Ce înseamnă un tratament pedago-
gic corespunzător pentru acești
elevi ? înseamnă atenție, încurajare
și sprijin multilateral în dezvolta-
rea aptitudinilor, a capacității de
muncă. Profesorul trebuie să simtă,
să „intuiască" ceea ce se întîmplă
cu elevul în fiecare moment, să-i
acorde sprijin pentru depășirea di-
ficultăților la timpul potrivit, să
fortifice și să consolideze ceea ce
este pozitiv, să contribuie la dez-
voltarea lui pe această cale. A su-
gera copilului că are anumite cali-
tăți înseamnă a i le cultiva —
aceasta este o indicație extrem de
valoroasă, după părerea noastră, în
orientarea muncii cu elevii. Măsu-
rile necesare trebuie stabilite de la
caz la caz, cu perspectiva clară a
posibilităților și cu utilizarea întregii
game de mijloace și procedee di-
dactice și educative.
Aspectele prezentate arată cît este
de variată și de diferențiată această
„lume" a elevilor cu rezultate me-
diocre la învățătură. De fapt, este
categoria cea mai complexă, care
pune cele mai dificile probleme în
fața pedagogului.
Rezolvarea acestor probleme pre-
supune .
— Analiza amănunțită, nu numai
cantitativă (statistică) și de supra-
față (limitată la luarea în consi-
derare numai a rezultatelor), ci cali-
tativă, care să ducă la delimitarea
aspectelor caracteristice, a cauze-
lor specifice, la stabilirea modalită-
ților adecvate de acțiune pedago-
gică. Modul cum se analizează în
fiecare școală aspectele conerete ale
problemei este hotărîtor pentru
justa orientare a colectivului peda-
gogic.
— Realism, consecvență și stăru-
ință în munca pedagogică cu elevii
„mediocri", cu perspectiva clară a
evoluției acestora.
— Continua atragere a elevilor
„mediocri" în rezolvarea diferitelor
sarcini școlare în cadrul colectivu-
lui respectiv, îmbinată cu stimularea
și educarea intereselor de cunoaș-
tere ale acestora, a dragostei față
de învățătură, cu cultivarea trăsă-
turilor pozitive ale voinței și per-
sonalității.
— Exigență continuă, ascendentă,
și rațională față de munca elevi-
lor, îmbinată cu autoexigență ca-
drelor didactice față de nivelul re-
alizării tuturor sarcinilor pedago-
gice.
— Crearea unui climat de în-
credere și optimism pedagogic atît
în rîndurile colectivului pedagogic,
cît și în rîndurile elevilor, îmbinat
cu evitarea oricărei grabe, a ori-
căror exagerări, concluzii pripite,
unilaterale etc.
— Colaborarea permanentă și
concretă a tuturor factorilor (profe-
sor, diriginte, părinți, organizație
de tineret) ce pot contribui la rezol-
varea problemelor.
în rîndurile de față am abordat
doar unele aspecte, considerate de
noi importante în momentul de față,
ale „mediocrității" în școală. Pro-
blema este însă mult mai complexă
și necesită o analiză multilaterală,
care să valorifice experiența pozi-
tivă a școlii noastre.
Lector univ. V. RADULIAN
Institutul pedagogic de 3 ani
Bacău
Detunatele, monu-
ment al naturii patriei
noastre din Țara Moți-
lor, prin pitorescul și
textura rocii eruptive
din care sînt constitui-
te, reprezintă un punct
de atracție pentru tu-
riștii care ne vizitează
țara. Cele două piscuri
ale lor sînt constituite
din bazalt cu olivină și
magnetit, prezentîndu-
se sub forma unei în-
grămădiri de nenumăra-
te coloane prismatice, de
culoare cenușiu-negri-
cioasă, situate una lîn-
gă alta. Caracterele pe-
trografice ale acestui
rar, unic monument
natural, ca și modul
cum s-a făcut punerea
lor în loc constituie o-
biectul unor atente cer-
cetări ale specialiștilor,
care caută să determine
dacă reprezintă conuri
vulcanice, lacolite sau
conuri de umplere, eroi-
dite.
PAGINA 3
La cercul de aeromodele de la Casa pionierilor din Roman
ii Bimioira'
I


Adunările sindicale
trimestriale
O dată cu încheierea trimestrului
II, pe agenda de actualitate a orga-
nizațiilor sindicale din școli au fost
înscrise lucrările de pregătire și or-
ganizare a adunării sindicale meni-
te să analizeze munca din perioada
anterioară și să-i mobilizeze pe
membrii de sindicat la eforturi spo-
rite în ultima etapă a anului școlar.
După cum se știe, adunările sindi-
cale trimestriale dezbat probleme le-
gate de activitatea profesională a
membrilor de sindicat, de modul în
care se desfășoară acțiunile cultu-
rale, ca și de măsura în care se tra-
duc în viață sarcinile privind asi-
gurarea condițiilor de muncă și de
viață ale oamenilor școlii. Atunci
cînd adunările sînt bine pregătite,
cînd discuțiile purtate de membrii
de sindicat au un caracter concret,
cînd se fac, pe baza analizei apro-
fundate a muncii, propuneri bine
gîndite, adunările trimestriale au o
deosebită importanță pentru ridica-
rea la un nivel mai înalt a activi-
tății organizațiilor sindicale din
școli.
„Eficiența adunărilor sindicale
trimestriale, ne spunea tovarășa
Veronica Oncescu, responsabila gru-
pei sindicale de la Liceul nr. 25 din
Capitală, este determinată de buna
ei pregătire, înțelegînd prin aceasta
nu numai măsurile strict organizato-
rice, ci, mai ales, orientarea în con-
ținut a acestor adunări. Aceasta în-
seamnă, de pildă, ca din multiplele
probleme care se ridică în activitatea
profesională a membrilor de sindi-
cat, referatul ce urmează a se pre-
zenta în adunare să rețină și să a-
nalizeze pe cele mai actuale și im-
portante. In școala noastră, în etapa
actuală o bună parte din preocupă-
rile cadrelor didactice se leagă de
pregătirea elevilor din clasele a
VHI-a și a Xl-a pentru examenele
de absolvire și maturitate. De aceea
adunarea sindicală pe care o pre-
gătim va examina o serie de pro-
bleme privind modul în care pot și
trebuie să fie sprijiniți profesorii
care asigură pregătirea elevilor din
aceste clase. In mod concret ne-am
gîndit ca în etapa finală a anului
școlar să-i descongestionăm de sar-
cinile care nu se leagă direct de a-
ceastă preocupare.
Biroul grupei sindicale va pune,
de asemenea, în dezbaterea adună-
rii o serie de probleme legate de
eficiența muncii educative, de rolul
pe care îl are în această direcție
exemplul personal al educatorului.
Firește, aceste probleme vor fi ilus-
trate cu exemple concrete, din care
să rezulte în mod convingător con-
cluzia că stilul de muncă al profe-
sorului, comportarea lui influențea-
ză în cea mai mare măsură stilul
de muncă și comportarea elevilor.
Aș vrea să subliniez că asemenea
probleme, ca și altele pe care nu
le-am menționat aci, deși formează
obiectul atenției noastre în referat,
nu au fost incluse în mod întîmplă-
tor. Ne-am oprit la ele întrucît de
buna lor rezolvare depinde în pri-
mul rînd mobilizarea membrilor de
sindicat la îndeplinirea în cît mai
bune condiții a tuturor sarcinilor
ce le revin pe linie profesională în
ultimul trimestru".
Un alt grup de probleme care se
vor dezbate în adunările sindicale
este cel referitor la activitățile cul-
turale destinate membrilor de sin-
dicat.
,,Ne-am gîndit, ne spunea tovară-
șul Marin Ciușcă, responsabilul cul-
tural din comitetul sindicatului în-
vățămînt, din orașul Fălticeni, să
îndrumăm organizațiile sindicale
din școli pentru a folosi adunările
sindicale trimestriale în scopul dez-
baterii acțiunilor cultural-educative
care urmează să se desfășoare în
etapa finală a anului școlar. Aces-
tea vor fi întrucîtva diferite de cele
organizate în perioada anterioară.
In primul rînd, se va acorda o mai
mare atenție sprijinirii acțiunii de
documentare a cadrelor didactice în
I
I
problemele specifice încheierii anu-
lui școlar. Apoi, ne propunem să in-
tensificăm acțiunile cultural-sporti-
ve, să organizăm mai multe excursii
etc. De reținut că toate acestea vor
trebui să aibă un caracter recreativ,
să asigure cadrelor didactice, aflate
într-o perioadă de intense eforturi
intelectuale, posibilități de odihnă,
de relaxare".
„In adunările sindicale trimestria-
le se vor discuta și unele probleme
privind munca de asigurări sociale
— ne-a spus tovarășa lulia Gheor-
ghiu, vicepreședintă a comitetului
sindicatului învățămînt din orașul
Tecuci. Referatele nu vor face în
acest domeniu un simplu bilanț al
activităților desfășurate, ci vor
urmări mai ales să dezbată proble-
mele care se ridică, în scopul unei
mai bune soluționări în viitor. Se
vor pune în discuție, de pildă, pro-
bleme privind crearea celor mai bu-
ne condiții de muncă în etapa finală
a anului școlar, ca și unele măsuri
menite să preîntîmpine eventualele
îmbolnăviri de sezon".
„Pentru comitetul sindicatului,
desfășurarea în condiții bune a adu-
nărilor sindicale trimestriale în gru-
pe reprezintă un prilej de ridicare
a nivelului activității acestora —
ne-a spus tovarășul Gheorghe Diaco-
nescu, președintele comitetuliu sindi-
catului învățămînt din raionul 1
Mai. Comitetul sindicatului nostru
sprijină pregătirea adunărilor, acor-
dînd un ajutor concret la întocmirea
referatelor, astfel încît acestea să
pună în discuție problemele cele
mai însemnate ale activității sindi-
cale. Desigur, membrii comitetului
sindicatului vor participa la aceste
adunări, iar după ținerea lor vor exa-
mina măsurile ce se impun pentru
sprijinirea organizațiilor sindicale
din școli în vederea unei contribuții
sporite la întreaga muncă a mem-
brilor de sindicat".
în ultima perioadă.
Biblioteca centrală pe-
dagogică, a primit prin
achiziții și schimburi
curente cu instituțiile
culturale din străinătate,
o serie de lucrări inte-
resante din domeniul
pedagogiei, psihologiei
pedagogice, educației,
didacticii etc.
Iată cîteva din aceste
lucrări:
Prokofiev A. V.: Pro-
grammirovanoe obuce-
nie. Programmirovanîe
ucebniki. Mașini dlea o-
buceniia (învățămîntul
programat. Manuale
pentru învățămîntul
programat. Mașini pen-
tru instruire). Moskva,
Ministerstvo oboronî
SSSR 1965. (II 34 299) *)
Lehmann Ottokar:
Das Experiment in Geo-
besonderer Berucksich-
tigung der Behandlung
der .allgemeinen physi-
schen Geographie in der
9 Klasse (Experimentul
în predarea geografiei.
Cu privire specială la
predarea geografiei fi-
zice în clasa a IX-a).
Berlin, Volk und Wi-
ssen, 1964. (III 34. 746).
Lucrarea cuprinde :
principii generale teo-
retice de folosire a ex-
perimentului în preda-
rea geografiei, se refe-
ră la poziția metodică
a experimentului în
predarea geografiei, la
particularitățile pregă-
tirii tehnico-organizato-
rice a experimentului
geografic, la unele pro-
bleme metodice de bază
cu privire la experimen-
tul geografic folosit' în
cadrul lecției. Se dau e-
xemple de lecții pentru
folosirea experimentului
geografic.
• * * Handbook of Re-
search on Teaching. A
Project of the American
Educațional Research
Association. Edited by
N. L. Gage. (Manual de
cercetare asupra predă-
rii. Proiect al asociației
americane pentru cerce-
tări pedagogice. Sub re-
dacția lui N. L. Gage)
Chicago, RandMcNally,
1965. (II 35. 128)
După o serie de ori-
entări teoretice, lucrarea
tratează probleme de
metodologie cu privire la
cercetarea predării și
prezintă cercetări asu-
pra diverselor clase și
discipline de învăță-
mînt.
Soubiran, Giselle, B.
Mazo, Paul: La readap-
tation scolaire des en-
fants intelligents par la
reeducation psichomo-
trice (Readaptarea șco-
lară a copiilor inteli-
genți prin reeducare
psihomotrică). Paris, E-
dition Doin, 1965. (III
35. 520)
Autorii abordează as-
pecte ale situației reedu-
cării psihomotrice în
terapeutica psihopeda-
gogică, precizează sco-
purile reeducării, se re-
feră la reeducarea în
grupe șî în ședință in-
dividuală.
CUHNII ;
«HA
UNIUNEA
SOVIETICĂ
In orașul Celeabinsk a avut loc,
nu de mult, deschiderea solemnă a
școlii pentru tinerii cosmonauți, în-
ființată din inițiativa Comitetului
orășenesc al Comsomolului și a con-
ducerii școlii militare din localitate.
Aici învață peste 50 de tineri, recru-
tați dintre elevii claselor a IX-a de
la școlile din Celeabinsk. Ei sînt
fruntași la învățătură, deosebit de
activi în viața obștească, pasionați
după aviație și cosmonautică.
Cursurile, cu durata de 2 ani, au
loc duminica. Elevii studiază bazele
aviației, ca și teoria și practica zbo-
rurilor cosmice. După terminarea
școlii de zece ani, și concomitent, a
cursurilor școlii pentru tinerii cos-
monauți, absolvenții vor fi primiți
cu prioritate în instituțiile de în-
vățămînt ale aviației.
R. P. POLONĂ
In prezent, preocuparea de bază
a oamenilor de știință din domeniul
pedagogiei din R. P. Polonă o con-
stituie metoda de predare „pe pro-
bleme", diferită de metoda expune-
rii cunoștințelor de către profesor.
Lecțiile decurg cam în felul ur-
mător : tema care urmează a fi stu-
diată este împărțită de profesor în
probleme separate pe care elevii tre-
buie să le elaboreze singuri, obți-
nînd răspunsuri la întrebările puse
amănunțit. Totalul răspunsurilor
duce la o concluzie închegată și
elevii își dau pe deplin seama dato-
rită căror factori s-a ajuns la aceas-
tă concluzie, ce volum de cunoștințe
este necesar pentru înțelegerea
temei.
Clasa este împărțită în două gru-
pe, dintre care una învață cu pro-
fesorul, iar alta cu un fel de „ma-
șini de învățat". Fiecare elev din
această grupă are o mașină, însă
toți lucrează la aceeași problemă.
Mașina nu are nimic comun cu ma-
șinile pentru controlul cunoștințelor
utilizate în prezent în S.U.A. și ex-
perimentate în Uniunea Sovietică.
Este o cutie mică în care se află un
rulou cu hîrtie înfășurată pe el. Pe
fîșia de hîrtie sînt tipărite o serie
de probleme și de informări. Elevul
întoarce ruloul și ia cunoștință de
probleme. In cursul lecției, adică în
timp de 45 de minute, el trebuie să
rezolve, cu ajutorul mașinii, cîteva
probleme. Acestea sînt astfel elabo-
rate încît gradul lor de dificultate
crește treptat. Ultima problemă în-
cheie un anumit ciclu tematic — de
pildă, la istorie, o perioadă istorică.
Apoi se trag concluziile, pe care ele-
vii le analizează împreună cu profe-
sorul. Este de remarcat că nu
toate temele prevăzute în programe
pot fi studiate cu ajutorul mașinii.
De aceea grupa „cu mașini" învață
și cu profesorul, participînd la lec-
ții care se desfășoară însă tot după
principiile predării pe probleme.
Grupa de elevi care învață cu pro-
fesorul studiază același material ca
și grupa „cu mașini".
La anumite intervale de timp,
profesorii controlează cunoștințele
însușite de elevii celor două grupe,
comparînd gradul de însușire al ma-
terialului.
S-a ajuns, pe marginea acestui ex-
periment, la unele constatări inte-
resante. S-a observat astfel că elevii
care învață cu ajutorul mașinilor își
însușesc materialul studiat de două
°) Cifrele din paran-
teze reprezintă cotele
de bibliotecă ale lucră-
rilor respective.
Didactica —
Ori mai repede decît la o lecție tra-
dițională. Elevii claselor experimen-
tale, știind că trebuie să învingă sin-
guri greutățile care se ivesc pe par-
curs, lucrează mult mai activ. Cer-
cetările au arătat că volumul cu-
noștințelor lor depășește cu cel pu-
țin 2O°/o volumul de cunoștințe pe
care îl au elevii din clasele tradițio-
nale. Nota medie de apreciere a cu-
noștințelor la unele discipline în
clasele experimentale a crescut cu o
unitate. In școală a scăzut în mod
considerabil repetenția.
Rezultatele obținute i-au îndem-
nat pe experimentatori să caute noi
procedee de lucru. Folosind metoda
de studiu pe grupe, descrisă mai
sus, ei au trecut la organizarea lec-
țiilor în cabinete pe obiecte. Lecți-
ile sînt completate cu proiecții de
filme, cu discuții, cu excursii, cu în-
treceri pentru cea mai bună rezol-
vare a problemelor etc.
Paralel cu experimentările prac-
tice, oamenii de știință din Comite-
tul pentru științele pedagogice al
Academiei de științe din R. P. Polo-
nă au început revizuirea structurii
disciplinelor din planul de învăță-
mînt. Ei selecționează problemele e-
sențiale, elimină capitolele de pri-
sos, precum și noțiunile și definiți-
ile mai puțin însemnate, cu scopul
de a înlesni justa folosire a noilor
metode de predare.
GERMANĂ
Sub influența dezvoltării vertigi-
noase a „creierilor electronici" și ca
urmare a lipsei de profesori, a în-
ceput și în Republica Federală Ger-
mană o vie discuție în jurul folosirii
în școli a mașinilor de învățat. O
firmă vest-germană oferă de pe a-
cum o mașină de învățat la prețul
de 3 200 mărci.
Grup de studenți în fața noii clădiri a Universității Kim Ir Sen din
Phenian — R. P. D. Coreeană.
Funcția acestor „profesori auto
mâți" care desigur nu pot înlocui
în întregime pe pedagogi, ci consti-
tuie doar un auxiliar, este aceea de
a intensifica ritmul predării și de a
face mai pregnante, cu ajutorul
unor mijloace simple, cunoștințele
învățate. Părerile pro și contra ma-
șinilor de învățat îi preocupă îndea-
proape și pe pedagogii vest-ger-
mani. In permanență au loc congre-
se de specialitate și simpozioane pe
această temă. Esența discuțiilor se
referă la următoarele aspecte : „pro-
fesorii automați" trebuie în primul
rînd să lucreze absolut sigur și să
fie bine programați. Cu cît mai ne-
complicate apar la prima vedere
programele, cu atît mai multă mun-
că se ascunde în ele.
Fără îndoială că învățămîntul este
astfel simplificat. Specialiștii nu trec
insă cu vederea nici dezavantajele.
Se arată astfel că în timp ce profe-
sorii se străduie din totdeauna să-i
obișnuiască pe elevi să nu răspundă
întrebărilor fragmentar, ci prin fra-
ze coerente, mașina de învățat uti-
lizează exact metoda contrară și se
mulțumește cu răspunsul corect.
Chiar acest exemplu dovedește că
pînă și în veacul mașinii de învățat
„profesorul uman" este indispensa-
bil. Totuși, va fi mai ușor pentru el,
căci va putea controla mai comod
progresele elevilor, va putea orga-
niza din cînd în cînd discuții în le-
gătură cu cele învățate și va putea
lucra cu un număr mai mare de
elevi decît pînă acum.
Pedagogii vest-germani cred că
principalul dezavantaj al lucrului cu
mașina, care cere uneori subîmpăr-
țirea materiei în peste 2000 de frag-
mente, constă în faptul că, chiar
dacă elevul își însușește într-un
timp record anumite cunoștințe, la
vîrstă de 20 de ani el nu va fi to-
tuși în stare să citească o carte de
peste 100 de pagini. Elevii ar putea
acumula multe cunoștințe, dar el
ar pierde însușirea de a înțelege
prin propriul lor efort un text mai
greu, nepreparat dinainte.
domeniu de creație
(Urmare din pag. 1)
losîf Mathe — Slmleul
Silvaniei
Schemele pe care Ie pro-
puneți pentru recapitula-
rea cunoștințelor de fizică
sint judicios întocmite și
fără îndoială că își pot a-
tinge scopul. Reținînd i-
deea dv., am propus Edi-
turii didactice și pedago-
gice să analizeze o even-
tuală folosire a unor sche-
me de genul celor elabo-
rate de dv. în cadrul ma-
nualelor de fizică pentru
clasa a X-a.
Ileana Drăghicî — Bucu-
rești
Scrisoarea dv. privind
introducerea treptată a e-
levilor în matematica mo-
dernă ridică o serie de as-
pecte particulare ale pre-
dării matematicii. Vă in-
formăm că în prezent, în
cadrul studiilor inițiate de
Ministerul învățămîntului
în legătură cu moderniza-
rea predării matematicii,
s-au luat în considerare și
aspectele la care vă refe-
riți.
Aurel Drăguș — Făgăraș
Preocuparea dv. de a a-
sigura participarea activă
a elevilor la lecție în ca-
drul orelor de aritmetică
ținute la clasele mici este
binevenită. Ideea sporirii
volumului de exerciții re-
zolvate prin folosirea, la
orele de aritmetică, a car-
tonașelor cu exerciții, a-
ceea a utilizării unui ca-
iet special destinat muncii
proprii din clasă a elevu-
lui, ni se par nimerite cu
condiția, așa cum ați sub-
liniat și dv., de a constitui
elemente de activizare și
stimulare a muncii elevu-
lui și de a nu-l supraîn-
carcă. Justa lor dozare de-
pinde de măiestria învăță-
torului.
Prof. Maria Cicu — Be-
linț. Lugoj
Am luat cunoștință cu
satisfacție de preocupările
manifestate de învățătorii
și profesorii din raionul
Lugoj în domeniul muncii
politico-culturale în rîndu-
rile țărănimii cooperatiste.
Consfătuirea la care vă re-
feriți, organizată la Belinț
sub îndrumarea Comitetu-
lui raional P.C.R. Lugoj,
este de natură să întăreas-
că efortul lucrătorilor din
învățămînt pe această li-
nie, să-i ajute în îmbună-
tățirea continuă a activită-
ții lor obștești.
Prof. Ion Vasilache —
Tîmăveni
Sîntem întru totul de a-
cord cu dv. că volumul și
calitatea cunoștințelor fie-
cărui elev trebuie să fie a-
preciate nu după păreri
prestabilite și subiective, ci
numai în funcție de pregă-
tirea lui reală. Firește că
un elev bun poate să fie
notat cu patru atunci cînd
nu învață, după cum un e-
lev în general slab poate
primi nota zece dacă face
dovada că și-a însușit la
nivel maxim cunoștințele
predate. Oscilațiile pe
„verticală" între notele
mici și cele mari sînt re-
zultatul mai multor fac-
tori : sîrguința Ia învăță-
tură, capacitatea individu-
ală, starea sănătății, com-
plexitatea capitolului care
se studiază etc. De aceea
considerăm perfect valabi-
lă afirmația dv. că elevul
nu trebuie să fie „abonat
din oficiu" la nota zece
sau „condamnat" la nota
patru.
I. Marțolea — Stirbați,
raionul Fălticeni
Măsurile pe care vi le
propuneți cu privire la
îmbunătățirea predării o-
biectului „Agricultura" —
îmbogățirea conținutului
lecțiilor prin folosirea ma-
terialelor Congresului Coo-
perativelor Agricole de
Producție, legarea mai
strînsă a studiului teoretic
de munca practică din ca-
drul cooperativei agricole
locale etc. — vor contri-
bui, de bună seamă, la ri-
dicarea nivelului de pre-
gătire al elevilor în aceas-
tă direcție. Considerăm în-
dreptățite cerințele dv. cu
privire la îmbunătățirea
calității manualelor de agri-
cultură și la întărirea con-
trolului și îndrumării
muncii profesorilor de
specialitate.
Este meritorie, pe de
altă parte, activitatea dv.
pentru elaborarea unei
monografii a școlii în care
lucrați. Pentru obținerea
unor îndrumări cu privire
la interpretarea datelor
culese este bine să vă a-
dresați specialiștilor de la
Facultatea de istorie a
Universității din Iași.
loan Nadișan — Cavnic
Aspectele pe care ni le
relatați în legătură cu ac-
tivitatea cercului de biolo-
gie din școala dv. sînt in-
teresante. Fără îndoială, o
astfel de activitate lărgește
— așa cum spuneți dv. —
orizontul științific al ele-
vilor, le dezvoltă deprin-
derile practice, îi familia-
rizează cu munca de cer-
cetare, contribuie la for-
marea concepției materia-
liste despre natură și la
cultivarea sentimentului de
dragoste față de patrie.
Este indicat să intensifi-
cați eforturile întreprinse
în ceea ce privește legarea
tot mai strînsă a activității
cercului de condițiile loca-
le, întărind astfel pregăti-
rea elevilor pentru viitoa-
rea lor muncă în produc-
ție.
loan Odobescu — Căia-
nul Mic, Dej
Este adevărat că repro-
ducerile după cele mai va-
loroase opere de artă con-
stituie, așa cum spuneți,
„un minunat material di-
dactic pentru elevi". Pe a-
ceastă linie s-au și între-
prins o serie de acțiuni. In
numeroase locuri sălile șco-
lilor sînt împodobite cu
copii după tablouri ale
maeștrilor picturii române
și universale. La dispoziția
școlilor se află și unele al-
bume ou reproduceri. De
asemenea, o serie de ta-
blouri sînt reproduse în
unele manuale. Desigur
însă că se poate face și
mai mult.
Reținem sugestia dv. cu
privire la publicarea în
..Biblioteca școlarului" a
unei ediții din „Pseudo-
kineghetikos" cuprinzînd
reproduceri ale tablouri-
lor de care vorbește Al.
Odobescu în eseul lui. Vom
transmite această sugestie
Editurii tineretului.
moderne audio-vizuale iese din
empirism, omogenitate și forma-
lism. Didactica, și chiar metodicile
obiectelor de învățămînt* se diver-
sifică în mod uimitor. Cunoașterea
fenomenelor și lucrurilor în condi-
țiile naturale de dezvoltare cere, pe
lîngă perfecționarea metodelor de
învățămînt, și perfecționarea forme-
lor de organizare a activității în
procesul de învățămînt. Tipologia
lecțiilor, excursia și vizita, legătura
cu practica, caracterul aplicativ al
cunoștințelor, accentul pe formarea
și consolidarea deprinderilor, folo-
sirea largă a unor forme cît mai
variate și atrăgătoare de activitate,
a inițiativei și activității indepen-
dente și creatoare a elevilor— fac
din didactică un domeniu al activi-
tății vii, de căutări și înnoiri ne-
contenite, cer din partea învăță-
torilor și profesorilor spirit creator
și pasiune.
Acțiunea de raționalizare a acti-
vității instructiv-educative își a-
proprie tot mai mult mijloacele pe
care i Ie pun la îndemînă cuceririle
științei moderne — instruirea pro-
gramată, mașina de învățat.
Toate acestea arată cît de cuprin-
zătoare și complexă este proble-
matica optimizării eficienței învăță-
mîntului pentru a corespunde vo-
lumului sporit de cunoștințe și
deprinderi, exigențelor formării per-
sonalității omului societății actuale.
Orientîndu-se deopotrivă spre mo-
dernizarea conținutului învățămîn-
tului, a metodelor lui, printr-un apel
larg la mijloacele tehnice audio-
vizuale și urmărind maximum de
efecte sub aspectul educativ-forma-
tiv, această problematică face
din didactică un domeniu al crea-
ției și înnoirilor, solicită multilate-
ral atenția și eforturile atît ale pe-
dagogilor practicieni, cît și ale cer-
cetătorilor în domeniul pedagogiei.
Ne-am referi, ca ilustrare, la o
direcție de investigație și acțiune
creatoare extrem de interesantă și
utilă pentru accelerarea și optimi-
zarea eficienței învățămîntului.
Este vorba de cunoașterea și folo-
sirea rațională în procesul de învă-
țămînt a experienței cognitive a
elevilor, a efectelor educative gene-
rale, și îndeosebi intelectuale, pe
care experiența de viață și mij-
loacele de informație modernă le au
asupra posibilităților elevului de a
asimila cunoștințe și de a-și forma
deprinderi. Datorită mai multor
factori — între care nivelul cultu-
ral al părinților, sistemul de mij-
loace create de societate (educația
preșcolară, jucării, parcuri pentru
copii etc.) și îndeosebi mijloacele
tehnice moderne de informație (ra-
dio, cinematograf, televiziune etc.)
— crește rapid experiența cogniti-
vă a elevilor — curiozitatea, inte-
resul de cunoaștere, spiritul de ob-
servație, inventivitatea, capacitatea
de gîndire, de interpretare, de înțe-
legere, de exprimare corectă —
constituind o bază aperceptivă apre-
ciabilă de la care trebuie să por-
nească și pe care trebuie să se spri-
jine asimilarea cunoștințelor și for-
marea deprinderilor.
O regulă elementară a didacticii,
formulată de multă vreme, preco-
niza ca, în însușirea cunoștințelor
noi, să ne întemeiem pe cunoștin-
țele anterioare ale elevilor și să fa-
cem mereu legătura cu acestea. A-
plicarea în domeniul didacticii ac-
tuale a aceleiași reguli elementare
presupune atitudinea creatoare a
învățătorului și profesorului pentru
a descoperi la copii și a utiliza op-
tim această experiență cognitivă în
întregul proces de învățămînt, la
fiecare disciplină și chiar la fie-
care lecție. Această realitate modi-
fică sensibil dimensiunile și impor-
tanța procesului metodic. Se cere
utilizarea rațională și cu cele mai
adînci efecte a acestui fond, atît
în transmitere, verificare, consoli-
dare, cît și în aplicarea cunoștin-
țelor însușite, în diferite tipuri de
lecții și în diferite verigi ale fiecă-
rei lecții. Aceasta cere însă din
partea pedagogului nu numai pre-
gătire și tact, dar și atitudine crea-
toare.
înnoirea didacticii și atitudinea
creatoare în procesul de învăță-
mînt reclamă o pregătire corespun-
zătoare a personalului didactic în
licee pedagogice, institute pedago-
gice și universități, în activitatea de
perfecționare. Modernizarea predă-
rii și realizarea unei eficiențe op-
time a învățămîntului în condițiile
sporirii continue a volumului de
cunoștințe și deprinderi ce trebuie
însușite de către elev se poate reali-
za cu profesori pregătiți în con-
diții de studiu teoretic cu mijloace
moderne și aplicații practice, ase-
menea acelora care se cer înfăp-
tuite de aceștia. In această direcție
se orientează astăzi preocupările și
munca de formare a viitorilor pro-
fesori.
Adevărat domeniu de creație, di-
dactica solicită astăzi mai mult ca
oricînd colaborarea strînsă și con-
tribuția substanțială nu numai a
pedagogilor, ci și a unor specialiști
din alte domenii: psihologie, ciber-
netică, matematică etc., pentru ela-
borarea științifică a problemelor
complexe ale procesului de învăță-
mînt și pentru pregătirea unui per-
sonal didactic care să- lucreze crea-
tor.
REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA î București. Piața Srfnteii nr, 1. Telefon 17.60.20. Abonamentele se fac la oficiile poștale, factorii poștali șl la difuzorif voluntari din unitățile de învățămînt. Tiparul 1 Combinatul Poligrafic Casa Scînteii. Piața Scinteii București.
MIM