PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIȚI-VA
Hune<
GAZETA
4
r Anul XVIII
Nr. 842
Vineri 18 martie
1966
L
INVATAMINTULUI
■■
4 pag. 25 bani
EDITATA DE MINISTERUL INVĂTĂMÎNIULUI SI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN iNVATAMlNT Șl CULTURĂ
'va*	' ■
&
■

Didactica
domeniu de creație
In întîmpinarea
Congresului U. T. C.
PlfWA
în ziua de 14 martie a.c.
a avut loc plenara Consi-
liului Central al Sindica-
telor, la care au participat
membrii și membrii su-
pleanți ai Consiliului Cen-
tral al Sindicatelor, membri
ai Comisiei Centrale de
Cenzori, președinții consi-
liilor regionale ale sindi-
catelor, șefii și adjunctii
șefilor de secții și alți ac-
tiviști ai C.C.S., redactori
șefi ai publicațiilor sindi-
cale, reprezentanți ai pre-
sei centrale.
La primul punct al or-
dinii de zi, plenara a as-
cultat informările Prezi-
diului C.C.S. asupra des-
fășurării alegerilor sindi-
cale și de delegați la cel
de-al V-lea Congres al sin-
dicatelor, precum și con-
cluziile privind rezultatele
obținute în întrecerea so-
cialistă pe anul 1965 și an-
gajamentele luate pe anul
1966, cu primă etapă Ia 8
Mai, în cinstea celei de-a
45-a aniversări a creării
Partidului Comunist Ro-
mân.
La punctul al doilea al
ordinii de zl, plenara a
hotărît convocarea, la data
de 16 mai 1966, a celui
de-al V-îea Congres al
Sindicatelor din Republica
Socialistă România cu ur-
mătoarea ordine de zi :
1.	Raportul de activitate
al Consiliului Central al
Sindicatelor pe perioada
care a trecut de la Con-
gresul al IV-lea al sindi-
catelor și sarcinile ce re-
vin sindicatelor din Repu-
blica Socialistă România
din hotărîrile celui de-al
IX-lea Congres al Parti-
dului Comunist Român,
raportor tovarășul Con-
stantin Drăgan, președin-
tele C.C.S.
2.	Raportul Comisiei
Centrale de Cenzori a
Consiliului Central al Sin-
dicatelor, raportor tovară-
șul Anton Emilian, preșe-
dintele comisiei.
3.	Raportul asupra mo-
dificărilor la Statutul sin-
dicatelor. raportor tovară-
șul Ion Cotoț. secretar al
C.C.S.
4.	Alegerea Consiliului
Central al Sindicatelor și
a Comisiei Centrale de Cen-
zori.
Scutunndu-și de pe u-
meri ultimele rămășițe ale
iernii, orașele, satele, mun-
ții, pădurile și-au primit
oaspeții — sute și mii de
elevi aflați în vacanță —
cu lumină și soare.
Dornici să afle cît mai
mult despre înfăptuirile
poporului nostru, dornici
să cunoască bogățiile și
frumusețile patriei, ele-
vii poposesc la mindre
le cetăți industriale, în fața
zecilor de blocuri noi, în
sălile spațioase ale muzee-
lor și expozițiilor, imbogă-
tindu-și sufletul și mintea
cu noi comori de cunoștin-
țe și simțăminte.
MODERNIZAREA
PREDĂRII GEOGRAFIEI
în prezent au loc discuții largi cu
privire la modernizarea predării,
la înnoirea conținutului unor dis-
cipline, a metodelor de transmitere
a cunoștințelor, astfel incit pregăti-
rea absolvenților liceului să cores-
pundă cît mai deplin cerințelor dez-
voltării societății socialiste, ale pro-
gresului științei și tehnicii. Pornind
de la aceste cerințe, se impune să
luăm o serie de măsuri și pentru
îmbunătățirea predării geografiei —
obiect care contribuie mult la for-
marea culturii generale a tinere-
tului.
Mă voi opri în primul rînd la geo-
grafia patriei, deși, cum este și fi-
resc, aceasta formează obiectul
studiului în ultima clasă de
liceu. Am putut constata, la
concursurile de admitere în
facultăți, că pe lingă candi-
dați care cunosc in adîncime geo-
grafia republicii noastre socialiste,
sint și alții care, deși stăpîni pe o
serie de cunoștințe in acest dome-
niu, nu le pot corela. Se remarcă
in special, la acești candidați, faptul
că nu pot face legături între pre-
zentarea economiei țării și specifi-
cului geografic al acesteia. Cred
foarte necesar ca în ultima clasă să
se stăruie mai mult asupra prezen-
tării problemelor de geografie eco-
nomică, in așa fel incit elevii să
înțeleagă faptele geografice care
au condiționat amplasarea obiective-
lor industriale, dezvoltarea în anu-
mite regiuni a anumitor ramuri ale
agriculturii etc.
Apoi, consider că studiul geo-
grafiei Republicii Socialiste Româ-
nia trebuie corelat cu studiul isto-
riei și literaturii patriei, avind în
vedere faptul că poporul român s-a
Didactica (cunoașterea procesului
de învățămînt, principiile și metode-
le de optimizare a lui, organizarea
muncii de realizare a „modelelor"
propuse în general și pentru fiecare
obiect de studiu) suscită azi discuții
aprinse. Una din cauze — cea mai
importantă în fond — stă în faptul
că bogăția de informații cu care so-
licităm azi creierul elevului amenin-
ță să-i blocheze acestuia putințele
de păstrare și prelucrare, sau să
ducă la un decalaj tot mai mare
între progresul științei și tehnicii și
pregătirea în masă a omului la ni-
velul acestora.
Unde ne aflăm și încotro ne în-
dreptăm ? Didactica de azi repre-
zintă, într-un fel, realizarea optimă
a unei evoluții a didacticii, începută
în Renaștere. Școala și pedagogia
trecutului, cu ajutorul cuceririlor
din domeniul psihologiei, au îmbo-
gățit și precizat metode pe care pe-
dagogia socialistă le-a preluat în
ceea ce aveau mai bun. le-au adap-
tat și le-au constituit într-un sistem
propriu. De un mare ajutor aici au
fost progresele din ultimele decenii
ale psihologiei. Ele ne-au ajutat să
deosebim metodele de cercetare de
cele de învățare, să desăvîrșim vic-
toria metodelor intuitive și mijloa-
celor audio-vizuale împotriva sco-
lasticii îmbibate de verbalism gol.
să fundamentăm științific chiar și
metodele de comunicare verbală a
cunoștințelor, prin înțelegerea pro-
ceselor gnoseologice ce se petrec la
nivelul celui de-al doilea sistem de
semnalizare (cuvîntul), la nivel și
cu aparat de raționament matematic.
Sîntem acum pe o culme, dar și
într-un impas. lin mare impas. Vo-
lumul de cunoștințe cerute omului
modern, în producție și în viața so-
cială, este imens și metodele cu-
noscute și practicate nu-i mai pot
face față. Ne dăm tot mai mult sea-
ma că. mergînd mai departe pe linia
perfecționării metodelor clasice, vom
obține cel mult interpretări teore-
tice noi și interesante, dar nu me-
tode noi. Sau prea puțin acest lu-
cru.
Cum vom putea ieși din impas ?
Cum am putea să sărim, ca să zicem
așa, hopul ? Pentru ca să sari un
hop — orice sportiv ne-o va spune
— e nevoie să te sprijini bine pe
locul de pe care sari. Nu este nici-
dezvoltat și a creat pe teritoriul
care formează harta actuală a
României. Văd și multiple alte le-
gături între geografie și diferite dis-
cipline predate în școală. Cînd se
predau formele de relief ale
Republicii Socialiste România
este bine să se facă apel la elemen-
tele geologice. De pildă, zăcăminte-
le de petrol din zona subcarpatică
trebuie prezentate în funcție dc
condițiile geologice în care s-au for-
mat. Lecțiile de geografie trebuie
să cuprindă de asemenea și o serie
de noțiuni de biogeografie, prin care
să li se facă cunoscute elevilor flo-
ra și fauna unei regiuni în funcție
de condițiile geografice și climato-
logice. Legături cu chimia se pot
face cînd se vorbește despre bogă-
țiile naturale ale subsolului, a că-
ror valoare economică este deter-
minată de calitățile lor chimice.
Am pornit de la ultima clasă în-
trucît consider că studierea geogra-
fiei Republicii Socialiste Româ-
nia, în această clasă este deo-
sebit de importantă. In continuare,
pentru a mă referi la justa echili-
brare a repartiției cunoștințelor de
geografie pe clase, aș vrea să spun
că în predarea acestor cunoștințe
nu trebuie să existe pauze. In ceea
ce privește programa claselor a IX-a
și a X-a sînt de părere ca într-un
an să se predea geografia țărilor
socialiste și apoi a țărilor capitalis-
te. Sînt pentru o astfel de împărțire
pentru a ușura prezentarea proble-
melor de economie și demografie pe
sisteme.
Mi se pare foarte necesar să se
asigure un număr suficient de ore
pentru studierea geografiei conti-
decum cazul să întoarcem spatele
didacticii clasice. Ar fi periculos.
Trebuie să păstrăm din ea ceea ce
conține ca esențial valabil.
Să ne referim, de pildă, la capi-
tolul „metode", unul din capitolele
ce se cer revoluționate azi, în di-
dactică, mai insistent In fond, a-
vem două categorii de metode de
învățămînt: metode de informare
(la nivelul primului și celui de-al
doilea sistem de semnalizare) și me-
tode formative (exercițiul, contro-
lul, lucrările practice).
Acestea vor rămîne, desigur, în
viitor. Perfecționate însă și cu alte
mijloace. Alături de ele, nevoia și
practica didactică ne vor aduce —
și ne-au adus în parte — altele noi.
E vorba de o adevărată încercare de
răsturnare care se petrece azi în
didactică, pe care o întîlnim pome-
nită des în presa de specialitate sub
denumirea mai ales de modernizare
a metodelor de învățămînt. Este o
încercare de transformare din teme-
lie, care și ea este determinată deo-
potrivă de cauze sociale, ca și de
noua revoluție industrială.
în ce constă esența modernizării
metodelor de învățămînt și care sînt
perspectivele ei de viitor ? Unele e-
lemente de modernizare a metodelor
de învățămînt. oricît ar părea de
noi (și sînt. eti tehnică), oricît ar
părea, de asemenea, de spectaculoa-
se. nu fac decît să perfecționeze me-
todele clasice. Ne gîndim, de pildă,
ia toate mijloacele audio-vizuale pe
care tehnica modernă ni le pune la
dispoziție : radio, discuri, magneto-
fon, diafilme, filme, televiziune. Fo-
losirea unora dintre ele (filmul și
televiziunea, de pildă), fac și obiec-
tul unor controverse, adesea foarte
aprinse. Nou aici este aparatul teh-
nic superior, noi sînt și unele pro-
cedee legate de folosirea acestuia,
dar nu metoda însăși. Ceea ce pu-
tem spune despre toate acestea este
faptul că ele trebuie înțelese și fo-
losite adecvat, nu combătute, cum
se face uneori. Se vorbește uneori
de un fel de concurentă neloială pe
care ar face-o școlii cinematograful
și televiziunea. Despre colaborarea
lor (cel mult de o colaborare com-
petitivă) ar trebui să vorbim mai de
grabă. Mijloacele moderne audio-
vizuale au o forță de solicitare a
atenției cum n-au avut-o cele din
nentelor. Cred că toate continentele
trebuie să fie predate în aceeași
măsură, fără a se lăsa lacune în cu-
noașterea unora sau altora, fără a
se considera anumite noțiuni mai
puțin importante decît altele. Dacă
viitorii specialiști vor avea posibi-
litatea să cunoască în universitate,
într-un mod mai aprofundat, geo-
grafia continentelor, absolventul de
liceu care nu se specializează
în geografie va rămîne cu ceea ce
a învățat aici. Or, datorită dis-
proporției existente-între timpul a-
cordat în școală acestor probleme
și timpul afectat cunoștințelor de
geografie fizică generală, există
primejdia ca el să cunoască prea
puțin din domeniul geografiei con-
tinentelor. Omul cult al zilelor
noastre nu poate fi lipsit însă de
cunoștințele de geografie a conti-
nentelor, de o cunoaștere la zi a
dinamicii cu care se schimbă astăzi
harta politică a lumii, a problemelor
de geografie economică generală și
regională.
Se ridică în prezent o serie de
probleme și în legătură cu moda-
litățile de predare a geografiei. în
rînduriie cadrelor didactice se ma-
nifestă două tendințe cu privire la
predarea geografiei. Unii cer elevi-
lor mai ales să memoreze un nu-
măr mare de denumiri ale unor
locuri geografice, cifre privind su-
prafețe și altitudini, longitudini și
latitudini etc., în timp ce alții se
orientează spre predarea dinamică
a geografiei, începînd cu călătorii
Prof. univ. CONSTANTIN HERBST
(Continuare in pag. 4-a)
trecut. Ar fi o imensă greșeală să
ignorăm acest fapt.
în plus, prezentarea fenomenelor
în dezvoltarea lor (a caracterului lor
dinamic, dialectic am putea spune)
ele singure o pot realiza în mod sa-
tisfăcător. în toate domeniile, la
toate obiectele de învățămînt. Mij-
loacele moderne audio-vizuale ne a-
jută să cunoaștem cu adevărat lu-
mea, materia în mișcare sub diferi-
tele ei forme, să pătrundem în inti-
mitatea proceselor, în desfășurarea
istorică, dialectică — să precizăm și
să adîncim. Răul despre care se
vorbește — atîta cît este — nu pro-
vine din natura acestor mijloace, ci
din lipsa unor metode de folosire a
lor. în această direcție trebuie să
acționăm. Și cît mai grabnic.
Elementul de modernizare cu ade-
vărat revoluționar pentru didactica
viitorului nu-1 constituie însă, după
părerea aproape unanimă, tehnica
nouă audio-vizuială. ci folosirea ci-
berneticii în educație șiînvățămînt—
instruirea și autoinstruirea progra-
mată. înseși mijloacele audio-vizua-
le ar deveni un element de revolu-
ționare în măsura în care se înca-
drează funcțional acesteia. Ele sint
mijloace, pe cită vreme elementul
cibernetic devine principiu, ridicînd
procedeele psiho-pedagogice la nivel
de logică matematică, dînd metodi-
cilor și didacticii în general același
nivel.
Elementul revoluționar adus de ci-
bernetică este, în general, cunoscut
azi. Pînă nu de mult știința s-a
străduit să explice sistemele mate-
riale dotate cu viață, după modelul
sistemelor realizate de om, potrivit
legilor mecanicii. Materialismul dia-
lectic a arătat falsitatea unei atari
concepții, dar tehnica și știința n-au
putut pune decît parțial în practică
noua metodologie. Cibernetica răs-
toarnă practica veche. Ea imaginea-
ză și realizează mașini după chipul
și asemănarea ființelor vii. Cu auto-
matizare sau autoreglare, ca și în
viață. Ceva mai mult: selectînd și
simplificînd sistemele realizate (mo-
delele), ea realizează un ritm și o
precizie care nu se găsesc în viață.
Dar care tot pentru viață sînt. Sînt
doară produsele și prelungirea ei.
Instruirea și autoinstruirea pro-
gramată se grăbesc să preia, pentru
formarea omului, principiile noii
științe : prilej pentru noi studii de
Prof. univ. doctor docent
STANCIU STOIAN
membru corespondent al Acade-
miei Republicii Socialiste
România
(Continuare in pag, <4-a)
Elevii unei școli de
muzică înainte de a
intra în sala de con-
cert ? Nu, elevii unei
obișnuite școli gene-
rale — Școala nr. 56
din Capitală. Ală-
turi de formarea o-
rizontului de cultu-
ră generală, școala
le dă posibilitatea
de a-ți cultiva talen-
tul artistic.
între 23—26 martie se vor
desfășura lucrările celui de al
IV-lea Congres al Uniunii Ti-
neretului Comunist. Uteciștii,
întregul tineret al patriei
noastre întâmpină acest în-
semnat eveniment din viața
organizației sale revoluționare
cu noi succese în producție, Ia
învățătură, în munca de ridi-
care a nivelului său politic,
cultural și științific.
Pentru uteciștii din rînduriie
elevilor, întîmpinarea Congre-
sului este un minunat prilej de
a participa intens la diferite
acțiuni educative. Un mare nu-
măr de elevi ai școlilor gene-
rale și profesionale din Capita-
lă. de pildă, au participat la
simpozionul cu tema „Tehnică
modernă — profesiuni com-
plexe", organizat de Comitetul
orășenesc U.T.C. București.
Uteciștii din școlile Capitalei
vizitează de asemenea Muzeul
de istorie a partidului, marile
întreprinderi, vizionează spec-
tacole menite să contribuie la
educarea lor patriotică.
Bogate acțiuni cultural-
educative au loc în regiunea
Iași. Sute de elevi de la șco-
lile generale nr. 10, nr. 11
nr. 14 și de la liceele nr. 1,
nr. 8 și nr.9 din Iași au vizitat
muzeele din cadrul Palatului
Culturii, în timp ce uteciștii
de Ia Grupul școlar tehnico-
profesional din localitate au
participat Ia un concurs cu
tema „Cel mai bun instalator"
și la o amplă discuție pe tema
„Trăsăturile morale ale tine-
rilor din societatea noastră".
Elevii din orașul Vaslui au
prezentat spectacolul „Slavă
tinereții noastre fericite", la
care au participat peste 700 de
spectatori, iar elevii din sa-
tele raionului Vaslui au ascul-
tat conferința „Comportarea
tinerilor în societatea socialis-
tă".
La rîndul lor, uteciștii din
orașele și satele regiunii Mu-
reș-Autonomă Maghiară iau
parte la întUniri cu acti-
viști de partid, cu oameni de
știință și cultură, la simpozioa-
ne și manifestări cultural-
sportive. Sute de elevi din ra-
ionul Luduș, bunăoară, au par-
ticipat Ia o întîlnire cu tov.
Al. Szekereș, secretar al Comi-
tetului regional Mureș-Auto-
nomă Maghiară al P.C.R.. care
MaBaBanoaBan

a ținut în fața lor o expunere
pe tema : „Tineretul, partici-
pant activ la construirea so-
cialismului". De asemenea, ele-
vii din Miercurea Ciuo au as-
cultat o expunere a tov. losif
Walter, prim-secretar al Comi-
tetului regional Mureș-Auto-
nomă Maghiară al U.T.C., care
le-a vorbit despre „Rolul tine-
retului în societate".
împreună cu toți uteciștii
din producție, din institutele
de cercetări etc., tinerii învă-
țători și profesori întîmpină
Congresul U.T.C. mobilizin-
du-și forțele pentru obținerea
unor noi succese. Alături de
întregul corp didactic, ei aduc
o contribuție însemnată în
munca de instruire și educare
comunistă a elevilor.
In aceste zile de vacanță,
uteciștii din rînduriie cadre-
lor didactice ii antrenează pe
pionieri și elevi la diferite ac-
tivități educative. Ei vizitează
cu elevii întreprinderi și șan-
tiere, muzee, expoziții, organi-
zează excursii, montaje muzi-
cal-literare, simpozioane. Nu-
meroși învățători și profesori
din toate regiunile țării folo-
sesc această vacanță, care co-
incide cu zilele premergătoare
congresului, pentru a vizita
cu elevii lor muzeul Doftana,
pentru a-i ajuta să cunoască
noile obiective economice și
sociale din raionul in care lo-
cuiesc, din regiune, marile în-
făptuiri dobîndite de harnicul
nostru popor, sub conducerea
partidului.
In adunări ale activului
U.T.C. se dezbate, în aceste
zile, proiectul de statut publi-
cat în presă. Uteciștii din rin-
durile elevilor și cadrelor di-
dactice participă la aceste adu-
nări, își spun cuvîntul, vin cu
interesante propuneri.
Peste cîteva zile, de la tri-
buna congresului, alături de
ceilalți delegați al uteciștilor.
elevii și tinerii învățători și
profesori își vor exprima hotă-
rirea de a munci cu întregul
lor elan, cu întreaga lor ca-
pacitate, pentru ca, alături de
întregul popor, să contribuie
din plin la îndeplinirea măre-
țelor sarcini trasate de partid,
la înflorirea României socia-
liste.
essEsaananBsaaai
O preocupare
de actualitate
Fiecare diriginte organizează în
cadrul orelor de dirigentie în pragul
unei noi etape de activitate, o ana-
liză a muncii, a rezultatelor pe care
clasa respectivă, fiecare elev în par-
te le-au obținut la învățătură-
Pentru că acum în școli s-a în-
cheiat o etapă de muncă — trimes-
trul II — și în curind va începe o
nouă etapă — trimestrul al III-lea—
ne-am adresat unor diriginți solici-
tîndu-i să-și împărtășească experien-
ța lor în organizarea și desfășurarea
orelor de analiză a muncii elevilor.
Nu o simplă sumă
a rezultatelor pozitive
fi negative, ci precizarea
cauzelor care le-au
determinat
„De la început aș vrea să subli-
niez, ne-a spus diriginta Rodica Bo-
toman, de la Liceul nr. 25 din Ca-
pitală, că orele de analiză a muncii
sînt necesare și deosebit de utile atît
pentru diriginte cît și pentru elevi.
Modul cum se organizează aceste ore,
eficienta lor influențează în mare
măsură rezultatele ulterioare la în-
vățătură, bunul mers al tuturor ac-
țiunilor clasei în general.
în mod obișnuit organizez o sin-
gură oră de analiză a muncii, și
aceasta la început de trimestru.
Atunci însă cînd constat existența
unor lacune în pregătirea elevilor,
apariția unor note slabe în catalog,
cînd se apropie tezele sau unele pe-
rioade care cer un efort mai susți-
nut organizez o astfel de oră și la
mijlocul trimestrului.
Ce reprezintă, de fapt, ora de ana-
liză a muncii ?
Pentru mine și, firește, și pentru
clasă, ea constituie un bun prilej de
trecere în revistă a rezultatelor ob-
ținute în trimestrul trecut, de sta-
bilire a coordonatelor, a jaloanelor
muncii pe trimestrul viitor. Desigur,
nu mă limitez la a face o simplă
sumă a rezultatelor pozitive și ne-
gative, ci caut să precizez, împreună
cu elevii, cauzele care au determi-
nat o situație sau alta și în funcție
de aceste cauze să stabilesc măsu-
rile cele mai potrivite, fie că e vorba
de măsuri care privesc clasa întrea-
gă, o categorie de elevi sau cîte un
elev în parte. Important este ca mă-
surile acestea să fie clare, logice și
convingătoare, ca la sfîrșitul orei
elevii să știe ce au de făcut pentru
etapa următoare de muncă.
De pildă, în clasa a Vl-a „D“
unde sînt dirigintă, am avut cîțiva
elevi care, bazîndu-se pe faptul că
asimilează cu ușurință, că își însu-
șesc cunoștințele în timpul predării,
nu mai învățau temeinic acasă, nu
studiau perseverent, continuu. Firește
majoritatea au obținut note sub ca-
pacitatea lor. La ora de analiză a
muncii desfășurate în primul tri-
mestru am discutat în special des-
pre această categorie de elevi, sub-
liniind că fără un studiu aprofundat
nu se pot obține rezultate bune. Mă-
surile luate atunci (discuțiile cu pro-
fesorii, cu părinții, îndrumarea aten-
tă a studiului elevilor respectivi
etc.) au dat. în trimestrul trecut re-
zultate bune".
Pe baza unei pregătiri
ample
Dirigintele Anatol Pavlovschi, de
la Liceul din Urziceni, consideră că
eficiența orelor de dirigentie în care
se analizează situația la învățătură
Analiza muncii
trimestriale
a elevilor
a elevilor depinde în mare măsură
de modul cum este ea pregătită, de
documentarea pe care o face dirigin-
tele în vederea acestei ore.
„In etapa care precede analiza —
ne-a spus tov. Pavlovski — caut
să cunosc toate faptele și datele
necesare. Sursa cea mai importantă
sînt profesorii clasei. De fapt, con-
sider că nici nu se poate concepe
o analiză serioasă a muncii elevilor
fără ca dirigintele să discute în prea-
labil cu toți profesorii clasei. De la
profesori aflu progresele făcute de
elevi, carențele unora în studiu, a-
numite atitudini ale altora (hărnicie,
perseverență, spirit colectiv — sau
lene, egoism, indiferență etc.). După
observațiile profesorilor îmi dau mai
bine seama ce e pozitiv și ce e ne-
gativ în situația generală a clasei,
în situația fiecărui elev, pot înțe-
lege mai bine anumite manifestări
ale elevilor, pot trage concluzii asu-
pra obiectivelor educative pe care
trebuie să le urmăresc, asupra mă-
surilor care se impun. De un mare
folos îmi sînt și discuțiile cu părin-
ții, în urma cărora cunosc cum evo-
luează copiii în cadrul familiei.
Abia după ce cunosc în amănunt
toate aceste date organizez ora de
analiză. De regulă, ea cuprinde două
părți. In prima, pe baza documen-
tării de care vorbeam mai sus, ana-
lizez împreună cu clasa nivelul ge-
neral la învățătură, stilul de muncă,
atitudinea elevilor, oprindu-mă la a-
numite cazuri pe care le socotesc
mai semnificative. în cea de-a doua
parte subliniez concluziile desprinse
din analiza făcută și măsurile ce
trebuie luate pentru etapa urmă-
toare de muncă.
Aș vrea să mai observ un lucru.
Consider deosebit de important ca
dirigintele să urmărească modul în
care măsurile stabilite la ora de ana-
liză a muncii prind viață, să se
preocupe ca ele să fie aplicate, să
ajute pe fiecare elev să le aplice.
Altfel, ora de analiză nu-și atinge
scopul".
în funcție de specificul
clasei și de condițiile
concrete
„In ceea ce mă privește, ne-a spus
dirigintele Gh. Mihăilescu de la
Școala generală nr. 4 din Focșani,
sint de părere că orele de dirigentie
Sesiune de comunicări
De curind, în localul Liceului nr.
2 din Caracal a avut loc ‘o sesiune
de comunicări științifice ale mem-
brilor filialei locale a Societății de
științe istorice și filologice.
Au fost prezentate, cu acest pri-
lej, comunicările : „Aspecte din ac-
țiunile protestatare ale țăranilor ro-
manațeni, desfășurate sub conduce-
rea P.C.R., împotriva regimului
burghezo-moșieresc între cele două
războaie mondiale" (prof. I. Zamfi-
rescu— Caracal), „Orașul Caracal în
timpul revoluției de la 1848 și al
Unirii Principatelor" (prof. emerit
în care se analizează munca elevilor
trebuie să se desfășoare diferențiat,
în funcție de specificul clasei, ca și
de etapele de muncă. Organizez alt-
fel o asemenea oră la clasa a V-a,
ai cărei elevi trebuie învățați să-și
formeze un stil de muncă, să-și do-
zeze timpul de studiu, eforturile,
altfel la clasa a IX-a, ai cărei elevi
sînt în primul an de liceu, și altfel
la a Xl-a, unde se pun probleme în
legătură cu pregătirea examenului
de maturitate, cu alegerea profe-
siunii etc.
De asemenea, orele de analiză pe
care le organizez cu elevii mei au un
conținut diferit și în funcție de eta-
pa în care se desfășoară. Dacă în
prima parte a anului școlar cînd
încă nu se precizase suficient situa-
ția fiecărui elev, sarcinile erau tra-
sate pentru întreg colectivul, acum,
după două trimestre, cînd s-a putut
constata cum evoluează fiecare
membru al colectivului, ne oprim
mai mult la problemele speciale pe
care le ridică munca și comportarea
lor.
Fără îndoială însă că la orice cla-
să ar fi organizate și în orice etapă
s-ar desfășura, urmăresc ca orele de
analiză a muncii să dezvolte spiritul
critic și autocritic al elevilor, să-i
ajute să se autoanalizeze în mod
obiectiv, să-i învețe a desprinde ei
înșiși concluziile necesare, să găseas-
că soluțiile, căile cele mai bune pen-
tru îmbunătățirea situației'1.
Din cele relatate de diriginții cu
care am stat de vorbă se desprinde
concluzia că, în ansamblul orelor
de dirigenție, orele de analiză a
muncii au un loc și un scop bine
determinat. Contribuind la educarea
elevilor în spiritul unei munci dis-
ciplinate, organizate, al unei atitu-
dini sănătoase față de principala
lor îndatorire — învățătura — de-
prinzîndu-i să-și analizeze cu spirit
de răspundere munca și comporta-
rea, aceste ore sînt deosebit de
eficiente atunci cînd sînt organizate
cu seriozitate și pricepere, cînd se
înlătură din cuprinsul lor formalis-
mul, frazele declarative, angaja-
mentele de circumstanță, cînd se
desfășoară sub forma unei discuții
firești între diriginte și elevi, ducînd
Ia măsuri concrete, menite să cons-
tituie jaloanele activității viitoare.
Patru Crăciun — Caracal), „Gene-
ralul Gh. Magheru" (prof. Gh.
Micu—Tg. Jiu), „Un aspect a) apli-
cării Legii instrucțiunii de la 1864
în orașul Caracal : pregătirea învă-
țătorilor pentru școlile sătești" (prof.
Silvestru Moraru — Caracal), „Gala
Galaction — prozator" (prof. Marin
Ciobanu — Caracal).
Muzeul raional Caracal a organi-
zat, cu prilejul sesiunii, o expoziție
cu tema „Momente din Istoria ora-
șului Caracal".
DIN TRECUTUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI NOSTRU
ȘCOLARI ȘI DASCĂLI
S-au scris pînă astăzi multe și
valoroase pagini despre istoria
învățămîntului din țara noastră.
Nu ne amintim totuși să fi întîl-
nit cindva vreo lucrare în care
vechea școală românească să
apară înfățișată nu în lumina
documentelor și actelor de ar-
hivă, ci așa cum se oglindește
ea în creația artistică a timpu-
lui, in versurile și însemnările
manuscrise ale contemporanilor
sau în operele pictorilor de de-
mult, surprinsă nu în litera hâr-
tiilor de cancelarie, ci prin măr-
turiile mustind de viață ale celor
care au ucenicit pe băncile ei
sau i-au privit pe școlari, aevea,
cum se „pedepseau".
*
Sînt peste șase sute de ani de
cînd un zugrav picta „a fresca",
în cel mai curat stil bizantin,
trei școlari români și pe dascălul
care-i instruia, pe zidurile Bise-
ricii Sf. Nicolae Domnesc de la
Argeș. Ca și preceptorul lor, în-
cărunțit și doct, și copiii aceștia
nevîrstnici purtau jupanele lungi
ale timpului, împodobite la poale
și grumaz cu galoane de fir. în
mîini duceau svitoace, suluri de
pergament și tăblii cu inscripții
slavone. Era în veacul descăle-
catului țării. Din păcate, vor
trebui să treacă secole pînă
să mai putem semnala vreun alt
document pictural de o asemenea
factură și semnificație. Știința
de carte se ținea însă în mare
cinste la noi șl mulți dintre
feudali își trimeteau odraslele
dincolo de hotare pentru a se
lumina în școli mai înalte. Re-
gistrul Universității din Cracovia
dintre anii 1405—1503 reține a-
mintirea a numeroși tineri din
Transilvania urmând cursurile
vestitei școli polone, a cărei a-
niversare a fost sărbătorită nu
de mult.
Un pios respect pentru școală
reflectă, în primele decenii ale
veacului al XVIII-lea, inscripția
care înconjoară portretul mural
al lui Preda Drugănescu de la
Biserica din Stoenești-Drugă-
nești (flfov), desemnând în per-
soana lui un tînăr „care s-au
înstrăinat din anul 1710 pentru
învățătură, călătorind mai toată
partea levropei..." Aproape si-
multan, prin 1724, un „zugrav
de subțire" din București pic-
tează și el chipurile a doi școlari,
Dumitrache și Gheorghe, printre
ctitorii de la Stavropoleos. Sînt
cei dintîi elevi ai Academiei
domnești de la Sf. Sava, din cîți
se cunosc pînă astăzi. Ei apar
zugrăviți în glaful din dreapta
al intrării, cu cărțile de studiu
în mină, învesmântați în lungile
lor dulame, peste care îmbracă
mantii îmblănite, agrafate la gît.
Dar nu toți tinerii puteau urma
o asemenea școală înaltă; cei
mai mulți feciori de români
intrau ucenici la cîte un diac,
în vreo mănăstire. „Să se știe
de cînd am învățat eu carte la
Neamțu, atunce era un diac
domnesc și învăța la 7 gla-
suri..."’) notează prin anul 1700
unul dintre acești flăcăi moldo-
veni. Așa va deprinde buchiile
și Stoica, ucenicul dascălului
Damaschin, care prin 1728 învăța
copiii la școala de slavonie de
la Sf. Gheorghe Vechi din Bucu-
rești, cum rezultă din propriile
lui însemnări din acest an3).
Nu știu cine să fi pozat minia-
turistului ardelean anonim care
prin anul 1729 alcătuia albumul
cu desene în culori de apă
„Trachten Cabinet von Sieben-
burgen". unde, pentru prima
oară în iconografia noastră
veche, apărea figura unui școlar
român din Transilvania („Ein
walachiseher Student", cum
spune legenda) înfățișat în drum
spre școală, cu cartea la sub-
suoară. Este parcă unul
și același cu adolescentul Mori-
șan, de mai tîrziu, care, pe la
sfîrșitul veacului XVIII frec-
venta cursurile unei școli din
Sighet și prin 1800, așezat în
Ungvar, își îndemna pana să-i
depene amintirile:
„O iubit condeiul meu
Scrie ce am pățit eu
La școală umblînd
Și carte învățând...
Imblat-am eu la o școală
Cu cartea supt subsuoare
In Sidet, în oraș
In Maramureș"3)
Sînt multe mărturii de foști
școlari de la sfîrșitul secolului
XVIII care își povestesc viața,
pe margini de cărți, în rinduri
ca acestea : „Să se știe de cînd
am început a învăța grecește,
de la alfa vita, la anul 1798 iunie
5, la dascălul Necola, și am în-
vățat pînă la 1799, aprilie 2... Și
apoi a dat ciuma la noi, în zilele
prea luminatului Domn Constan-
tin Ipsilant voevod și toată vara,
pînă la iulie 25 m-am așezat
la țară neînvățînd nimică, fără
numai nebunii învățam.
Si am început a învăța iarăși
însă nu la Necola ci la epistatul
Gheorghe de la Școala domneas-
că pînă la 1800 Ghenar 1... Și a-
poi am făcut început la Esop...“').
Pe un asemenea epistat,
Gheorghe, de la Școala domneas-
că Sf. Sava din București, sau
pe altul ca el, îl înfățișează, față
în față cu un elev, prin 1780 și
frumosul desen din Ms. 1264
biblioteca Academiei Republicii
Socialiste România. Dască-
lul cu ișlic pe cap șade într-un
jilț impunător și explică o lec-
ție, agitînd brațele, în vreme ce
discipolul cu capul descoperit,
stă așezat alături pe o laviță
respectuos, resemnat și atent, cu
cartea în mînă...
Este vremea cînd la școala Sf.
Sava din București elevii bursi-
eri începuseră să primească gra-
tuit hrană, cărți și îmbrăcămin-
te, poate prima uniformă șco-
lară despre care avem știre 5).
Prea puține din hârtiile timpu-
lui ne vorbesc însă și despre co-
piii care încercau să se „procop-
sească" cu puțină carte prin mî-
năstiri sau pe la dascălii de la
orașe și sate. Iată-l în iulie 1796
pe Gheorghe copilul, trimis lui
losif al Argeșului, la învățătură,
de către Hagi Constantin Pop,
sibianul. îl vedem parcă îmbră-
cat în hainele noi care i se făcu-
seră. cu giubeaua de șal îmblă-
nită cu oaie, cu antereul de
maniță, prea larg pentru un trup
așa de firav ca al lui, cu ceac-
șirii bogați din ilbichir roșu și
cu iminei în picioare. Este por-
tul modest al copiilor dați acum
la carte la școlile din minăsti-
rile Țării Românești, altul decît
acela al școlarilor din Ardeal, pe
care ni-i arată, în 1781, miniatu-
rile care împodobesc manuscrisul
Popei Sava din Rășinari,
de pildă, sau decît portul călu-
găresc al ucenicilor hărăziți vie-
ții monastice, port pe care îl în-
vederează tot acum miniatura din
Ms. românesc 2488') (Biblioteca
Academiei Republicii Socialiste
România, fila I).
E o epocă în care școlile să-
tești încep a se înmulți pe în-
treg cuprinsul țărilor locuite de
români.
Și, cîteva decenii mai tîrziu,
la 8 iulie 1837, un pictor străin,
Auguste Raffet, călătorind prin
Banat, are prilejul de a privi
și a desena, la Orșova, un grup
numeros de școlari mititel, ieșind
de la cursuri și îndreptîndu-se
spre casăT).
Tot lui îi datorăm acum și si-
lueta unui elev de la Colegiul Sf.
Sava din București, îmbrăcat în
eleganta „uniformă" de croială
apuseană a acestor vremi
de primenire, un document deo-
sebit de prețios pentru istoria
școalelor noastre și care a tre-
cut pînă astăzi aproape nebăgat
în seamă.
O pitorească și idilică viziune
a unei școli bucureștene în aer
liber, din jurul anilor 1830—1840
ne oferă deopotrivă și memoria-
listica lui Ion Ghica și arta de
desenator a francezului Charles
Școlar mînăsțiresc (de la
Ghigiu-Argeș î) răspunzînd în-
trebărilor de examen — Minia-
tură din sec. XVIII (Ms. 2488
B.A.R.S.R., fila 1).
Doussault, trecător prin capita-
la țării... Este vorba despre șco-
lile care ființau la biserica de
la Udricani, la Sfîntul Gheorghe
și la Colțea, școli ce se țineau:
„sub albastrul cerului, pe prispa
bisericii, unde cînd ploua, copiii
se ghemuiau în odaia țîrcovnicu-
lui, jos pe cărămizi sau în clo-
potniță. citeau și scriau in ge-
nunchi și pe brînci...“s). Este exact
imaginea pe care ne-o dă și gra-
vura pe lemn, executată după
desenul din 1842 al pictorului
Doussault. Adăpostit de soarele
fierbinte al verii, un bătrîn das-
căl învață pruncii strînși în ju-
rul lui, printre cruci și lespezi de
morminte, la umbra pomilor din
curtea bisericii... Parcă auzim
„glasul ascuțit al cîtorva copii
care strigau în gălăgie: „on,
mislete, ucu — omu, pocoi, on...“
Așa trebuie să fi arătat și
dascălul Chiose șl dascălul Stan,
plătiți pentru osteneala lor de
către cavafii, ișlicarii și cojocarii
de pe uliță, cu „ce pe apă nu
curge", cum scrie tot Ion Ghica,
în amintirile lui.
AL. ALEXIANU
’) Catalogul Manuscriselor de
la Neamț, Revista pentru is-
torie, arheologie și filologie
voi. II, 130—141 și N lorga:
Istoria literaturii românești
voi. I ed. II, București 1925
pag. 97.
3) N. lorga, Istoria literaturii
românești voi. II, ediția a
Il-a, București 1928, p. 482.
l) „Verș alcătuit în Ungvar de
părțile cele cu... dor și a-
mor..." (Ion Bîrlea, însem-
nări din bisericile Maramu-
reșului p. 75 N. 268 și N. lor-
ga în „Revista Istorică" anul
VII nr. 1—3 ian.—mart.
*) Ms. 292 B.A.R.S.R. fila 1—3
(Ion Bianu, Catalogul manu-
scriptelor românești Tomul
1 p. 643—644).
Hurmuzachi Documente XIV
(2 p. 1277).
’) Gh. Cronț Academia Dom-
nească... în sec. XVIII. Stu-
dii Revista de istorie Tomul
18 (1965) nr. 4, p. 833—848.
') Pentru ilustrațiile acestui
manuscris, păstrat la biblio-
teca Mitropoliei din Sibiu
v. fig. 47 din lucrarea sem-
nată de Cora Nicolescu: Mi-
niatura și ornamentul cărții
manuscrise din Țările Ro-
mâne sec. XIV — XVIII.
D Voyage dans la Russie meri-
dionale et la Crimee par la
Hongrie, la Valachie et la
Moldavie, execute, en 1837,
sous la direction de M. Ana-
tole de Demidoff, dessinâ
d'apres nature et litho-
graphie par Raffet, Paris,
1848 (Cabinetul de Stampe
B.A.R.S.R. și M.I.B. secția
feudală mapa VII gravura I.
Nr. inv. 11723).
8) Ion Ghica : Scrisori către V.
Alecsandri, „Școala acum 50
de ani", scrisoare din februa-
rie 1880).
PROBLEMELE DE FIZICĂ
Șl REZOLVAREA LOR
Stabilirea relațiilor cantitative
Intre factorii ce intervin în dife-
rite fenomene fizice, studierea a-
cestor fenomene prin rezolvarea u-
nor probleme constituie elemente e-
sențiale ale predării fizicii în liceu,
întrucît aduc o contribuție de sea-
mă la însușirea conștientă și temei-
nică a cunoștințelor de fizică. De a-
ceea este necesar ca profesorii de
specialitate să acorde multă aten-
ție înarmării elevilor cu deprinde-
rea de a rezolva probleme.
Cum se poate realiza această ce-
rință, ce mijloace și procedee sînt
indicate în acest scop — iată cîte-
va întrebări Ia care redacția noa-
stră a solicitat părerea unor cadre
didactice din Cluj.
Prof. Eugen Tellmann, Liceul nr. 11 :
Rezolvarea problemelor constituie
o parte organică a învățămîntului
fizicii moderne. Dar a-i învăța pe
elevi să rezolve asemenea proble-
me nu este un lucru prea simplu.
E necesară, în acest scop, o muncă
sistematică, perseverentă.
Consider deosebit de importantă
analiza fiecărei probleme de fizică
înainte de a porni la rezolvare. In
ceea ce mă privește, caut să-i obiș-
nuiesc pe elevi să stabilească la ce
anume fenomen se referă problema
în discuție, ca și mărimile care in-
tervin în contextul ei. După aceea
trec la analiza raționamentului ce
conduce la rezolvarea problemei și
abia apoi la aflarea și scrierea re-
lațiilor matematice.
Consider deosebit de importantă
și analiza rezultatelor obținute pe
parcursul rezolvării, mai ales în
cazurile cînd relațiile matematice
stabilite conduc la ecuații de gra-
dul II, care au două soluții.
Rezolvarea corectă a problemelor
ne impune să reîmprospătăm con-
tinuu cunoștințele esențiale studia-
te anterior, deoarece din orice ca-
pitol am lua o problemă, ea nu se
poate rezolva numai pe baza cunoș-
tințelor din lecția la zi. De exem-
plu, mai toate problemele din ca-
pitolul „Mașini simple" necesită,
pentru rezolvare, cunoștințe despre
energie, putere sau chiar cunoștin-
țe de cinematică. Din acest punct
de vedere are o mare importanță
alegerea bine gîndită a probleme-
lor propuse spre rezolvare. Trebuie
să alegem sau să compunem pro-
bleme care asigură realizarea legă-
turii strînse între diferite capitole
și, în mod implicit, repetarea con-
tinuă a cunoștințelor studiate ante-
rior.
Prof. Nina Grădinaru, Liceul nr. 10 :
In general, este cunoscut faptul
că rezolvarea problemelor de fizică
pune în fața elevilor cerințe mul-
tiple. Intre altele, cere o gîndire lo-
gică, imaginație dezvoltată, stăpîni-
rea temeinică a cunoștințelor și se-
sizarea legăturilor existente între
ele. Dar experiența mi-a arătat că,
oricît ar reuși elevii să facă față
cerințelor amintite, dezvoltarea de-
prinderilor de a rezolva probleme
se realizează cu succes numai prin-
tr-o exersare susținută.
După părerea mea, într-o primă
etapă este bine să propunem spre
rezolvare probleme cu care vin în
contact elevii în activitatea lor de
zi cu zi. Sînt foarte indicate și pro-
blemele-întrebări. încep întotdeau-
na orele consacrate rezolvării de
probleme cu una sau două aseme-
nea probleme-întrebări, menite să
trezească interesul elevilor, să orien-
teze atenția lor asupra esenței fizice
a problemelor. Consider că acest lu-
cru este cu atît mai important cu
cît rezolvarea problemelor numai
prin calcule numerice poate disper-
sa atenția elevilor.
Prof. Ladislau Fey, Liceul nr. 12 :
Problemele de fizică răspund u-
nui scop multiplu : arată elevilor în
ce anume direcții practice pot fi
folosite cunoștințele referitoare la
fenomenele și legile fizicii, le cla-
rifică unele chestiuni insuficient în-
țelese pe parcursul desfășurării dis-
cuțiilor cu aspect .țeprețțc, «vtoeș-
țiază interdependența dintre anu-
mite fenomene pe care uneori ști-
ința le desparte în vederea anali-
zei lor mai profunde.
In ceea ce privește rezolvarea a-
cestor probleme, consider deosebit
de importantă formarea capacități-
lor de a analiza relațiile și de a le
constitui în formule matematice. Se
întîmplă uneori că elevii expun
printr-un raționament corect pro-
blema în discuție, fenomenele in-
tervenite, însă nu le pot traduce
în formule matematice. De aceea a-
cord mare atenție înarmării lor cu
priceperea de a folosi aparatul ma-
tematic. De asemenea, caut să le
formez deprinderea de a observa
acțiunile forțelor și relațiile între
acestea și le atrag atenția asupra
faptului că toate mărimile vecto-
riale trebuie tratate conform speci-
ficului lor.
Prof. Elena Chintoanu, Liceul nr. 9 :
Se știe că la fizică nu se pot da
„rețete" pentru rezolvarea unor
probleme aparținînd aceluiași grup.
Rezolvarea fiecărei probleme în
parte cere din partea elevilor o con-
tribuție creatoare. Urmărind să-i
fac conștienți de această necesitate,
caut să-i conving că îi vor putea
răspunde numai dacă își clarifică
minuțios noțiunile învățate. Desi-
gur, scopul unei asemenea clarifi-
cări nu este numai de a rezolva
probleme în școală, ci de a asigura
condițiile pentru aplicarea în via-
ță, în producție a celor studiate.
O deosebită eficiență pentru în-
sușirea cunoștințelor de fizică are,
după părerea mea, îmbinarea rezol-
vării problemelor cu prezentarea
experiențelor. In felul acesta expe-
riențele constituie suportul intuitiv,
iar problemele-aplicații numerice la
fenomenele și legile studiate.
Prof. Clara Szilagyi, Liceul nr. 1 :
Cred că la dezvoltarea deprinderii
elevilor de a rezolva probleme ar
putea contribui mult și „Revista de
fizică și chimie", dacă ar publica re-
zolvarea integrală a problemelor
propuse, astfel ca elevii să-și poa-
tă confrunta soluțiile lor cu cele
date de revistă. în lipsa acestei po-
sibilități de control, elevii rămîn
fără răspuns la problemele rezolva-
te de ei și expediate revistei și, în
loc să cerceteze mai departe calea
ce duce spre rezolvare, încetează de
a mai lucra în această direcție. Ar
fi bine ca și manualele să cuprindă
un număr mai mare de probleme cu
grad de dificultate diferit. în scopul
consolidării cunoștințelor referitoa-
re la legi și formule s-ar putea da,
după părerea mea, și exerciții sim-
ple. Deoarece transformarea unită-
ților din fizică cere mult timp, aș
propune ca toate mărimile să fie ex-
primate în Sistemul Internațional.
Prof. lulia Cupcea, inspectoare :
Firește că munca profesorilor de
fizică pentru înarmarea elevilor cu
deprinderea de a rezolva probleme
ar avea roade mai bune dacă ma-
nualele ar sprijini mai larg activi-
tatea lor în această direcție. Sînt ne-
cesare, în primul rînd, mai multe
probleme simple și compuse. Apoi,
se simte nevoia ca manualele să cu-
prindă și probleme-întrebări. care
contribuie mult la dezvoltarea gîn-
dirii elevilor. Or, asemenea proble-
me-întrebări lipsesc aproape cu de-
săvîrșire din actualele manuale.
Consider că ar fi posibilă și o mai
strînsă legătură între manualele de
matematică și cele de fizică. Autorii
manualelor de matematică ar putea
lua mai mult în seamă, în compune-
rea problemelor, mărimile fizice.
Spun aceasta deoarece în actualele
manuale nu se face distincție, de
exemplu, între densitatea absolută
și densitatea relativă. Nu se obser-
vă suficientă grijă nici pentru fo-
losirea corectă a unităților fizice. Se
remarcă de asemenea faptul că nu-
mărul problemelor de fizică cu date
din producție este destul de mic. In
sfîrșit, trebuie spus că o parte din
probleme sînt formulate neatractiv,
din care cauză nu trezesc interesul
elevilor.
Conf. univ. Oliver Gherman, de-
canul Facultăți de fizică de la Uni-
versitatea „Babeș-Bolyai" :
Profesorii de fizică întîmpînă, de
obicei, o serie de greutăți în înar-
marea elevilor cu deprinderea de a
rezolva probleme Care este cauza
acestor dificultăți ? Au problemele
de fizică un anumit element specific
care le deosebește de problemele de
matematică și le face mai dificile ?
După părerea mea, fizica este, deo-
camdată, singura știință a naturii în
care evoluția în timp a fenomenelor
poate fi descrisă cantitativ într-un
mod suficient de precis. Majoritatea
fenomenelor fizice se supun unor
legi care pot fi formulate cu destu-
lă ușurință în limbajul matematic.
Descoperirea legilor fizicii este re-
zultatul unor îndelungate analize
asupra unui număr imens de feno-
mene naturale sau produse în labo-
rator. Pornind deci de Ia observația
vie, de la experiment, se obțin prin
abstractizare legile ce guvernează o
clasă de fenomene, legi care se pot
exprima sub forma unor relații ma-
tematice. Aceasta este o trăsătură
distinctivă a legilor fizicii, care le
face să se deosebească radical de
teoremele matematice.
Existența, la baza fiecărei legi fi-
zice, a unui imens material experi-
mental, de o foarte mare varietate,
face ca înțelegerea acestor legi să
fie mai dificilă.
Desprinderea legii este rezultatul
unui proces amplu de abstractizare,
este o verigă extrem de importantă
in lanțul cunoașterii. De acest fapt,
însă, manualele de fizică pentru li-
ceu țin prea puțin seama, conside-
rîndu-se că o îngrămădire amorfă
de date, experiențe, observații poate
suplini formularea exactă a unei
legi. Acest neajuns conduce atît Ia
pierderea din vedere a esențialului
— a legii — cît și la supraîncărca-
rea manualelor.
O altă deficiență importantă a
manualelor de fizică este menționa-
rea unui punct de vedere eclectic,
prin combinarea unui punct de ve-
dere istoric, evolutiv, cu unul fron-
tal. Astfel legile se fărîmițează la
infinit, apărînd nenumărate cazuri
particulare ridicate la rangul de
lege. Nu este de mirare, în aceste
condiții, că elevul nu știe cum să
abordeze o problemă care nu repre-
zintă un simplu exercițiu imediat.
Consider că acest neajuns se poa-
te elimina parțial chiar în cadrul
programei actuale dacă se renunță
la o sumedenie de detalii nesemni-
ficative, care constituie un balast în
învățămînt și care împiedică forma-
rea unei concepții juste, a unui mod
științific de gîndire. Este, cred, vre-
mea să se înțeleagă că fizica nu este
o știință descriptivă, ci, așa cum am
spus mai sus, este prima știință a
naturii în care a putut fi stabilit un
sistem coerent și cantitativ de legi
de evoluție. Dacă se reține atit în
expunere cît și în probleme esenția-
lul, dacă se insistă asupra lui, elevii
pot dobîndi treptat obișnuința de a
rezolva și problemele de fizică mai
complicate.
*
Reiese clar, din toate cele spuse
mai sus, că există încă multe posi-
bilități în vederea înarmării elevilor
cu deprinderea de a rezolva proble-
me de fizică. Folosirea lor va con-
tribui neîndoielnic la mai buna pre-
gătire a elevilor pentru studiul din
învățămîntul superior, ca și pentru
munca în producție.
E. T.
PAGINA 2
Pregătirea
viitorilor
profesori
pentru mmica
educativă
An de an institutele pedagogice
dau școlilor noastre cadre didactice
cu o tot mai temeinică pregătire
profesională, care răspund din ce în
ce mai bine sarcinilor muncii in-
structiv-educative. Se remarcă în-
deosebi priceperea tinerilor peda-
gogi în specialitate. Ei asigură lec-
țiilor un conținut bogat, folosesc
metode moderne de predare, reu-
șind să-i înarmeze pe elevi cu cu-
noștințe temeinice.
Se știe însă că profesorul
nA are numai sarcina de a
fvahsmite cunoștințe, de a con-
tribui la instruirea elevilor
într-un anumit domeniu, ci
și pe aceea de a realiza educația pa-
triotică, moral-cetățenească, estetică
de a forma trăsăturile de caracter
specifice omului nou. Or, în acest
domeniu, atît de important, rezulta-
tele pe care le obțin tinerii absol-
venți nu sînt pe deplin satisfăcă-
toare. Destul de mulți dintre ei în-
tîmpină greutăți în munca educati-
vă în general și în special în desfă-
șurarea orelor de dirigenție.
Cauza dificultăților existente în
acest domeniu o constituie, după pă-
rerea mea, unele carențe ale studiu-
lui în învățămîntul superior de spe-
cialitate. Este vorba de faptul că în
institutele pedagogice nu se acordă
încă suficientă atenție pregătirii vii-
torilor profesori în ceea ce privește
munca educativă, orientării lor a-
supra modului cum trebuie rezolva-
te diversele aspecte pe care le ri-
dică educarea comunistă a elevilor.
Metodica desfășurării activităților
educative ocupă, în cadrul cursului
df pedagogie, un capitol destul de
suruar. în ceea ce privește sarcinile
muicii dirigintelui, acestea sînt ex-
pediate, în manualul de pedagogie
pentru institutele pedagogice. (Ed.
didactică și pedagogică, 1964) doar
în două pagini. La rîndul lor, semi-
nariile de pedagogie, care de obicei
reiau temele cursului, nu se ocupă
nici ele prea mult de problemele
muncii dirigintelui.
Ar fi de așteptat ca măcar în ca-
drul practicii pedagogice să se a-
corde atenția necesară activităților
educative. Cum stau lucrurile, însă,
în această privință ? în „Caietul de
practică pedagogică pentru institu-
tele pedagogice de trei ani" (Editu-
ra didactică și pedagogică, București
1964). sînt indicate următoarele ac-
tivități educative : „Efectuarea prac-
ticii educative prin asistarea Ia ac-
tivitățile demonstrative organizate
și conduse de profesorii școlilor de
bază și participarea activă la ana-
liza acestor activități Participarea
la organizarea unor activități edu-
cative. prin îndeplinirea sarcinilor
trasate de profesorii școlilor de bază,
organizarea și conducerea unor ac-
tivități educative sub îndrumarea și
controlul profesorilor școlilor de
bază" (sublinierile ne aparțin). Este
clar că, în aceste condiții, se negli-
jează practica la activitățile educa,-
tive, cele mai multa din acestea ră-
mînînd la etapa demonstrativă.
Practica pedagogică astfel organi-
zată nu reușește să asigure tînărului
profesor o cunoaștere temeinică a
problemelor pe care le ridică munca
educativă.
Este absolut necesar, după păre-
rea mea, ca studenții nu numai să
asiste la unele activități educative,
ci să lucreze efectiv, să organizeze
și să conducă în mod individual (u-
neori și pe grupe restrînse) fiecare
activitate educativă din școală.
Cred că ar fi bine ca încă din pri-
mul an de practică, paralel cu lecții-
le demonstrative și de probă, stu-
denții să participe și la acțiunile e-
ducative din școală. în ultimul an
de practică el ar putea conduce ore
de dirigenție, iar cu prilejul practi-
cii pedagogice continue ar putea
face de serviciu pe școală, ar putea
organiza și conduce diferite activi-
tăți în cadrul comisiei metodice a
diriginților, al muncii cu părinții, în
cadrul organizațiilor U.T.C. și de
pionieri.
Socotesc important ca în practica
pedagogică să se dea studenților sar-
cina de a studia particularitățile
psihice ale unei clase întregi, preo-
cupările elevilor, tonul fundamental
al colectivului de elevi. Desigur, stu-
dierea particularităților psihice ge-
nerale și individuale nu constituie
un scop în sine. Ea formează numai
o parte a muncii pedagogice. Stu-
diem copiii pentru a putea organiza
procesul educativ, pentru a-i stabili
un conținut adecvat în funcție de
condițiile concrete, pentru a putea
realiza obiectivele educației comu-
niste. După ce au stabilit particula-
ritățile psihice generale, studenții
pot trece la alcătuirea unor tematici
pentru orele de dirigenție în func-
ție de sarcinile educative concrete
și actuale ale clasei respective, în
funcție de preocupările elevilor, de
viața clasei.
Este indicat ca materialele psiho-
pedagogice generale întocmite de
studenți, ca și tematicile orelor de
dirigenție elaborate de ei să fie a-
nalizate în ședințe la care să parti-
cipe profesorul de pedagogie, profe-
sorul de psihologie, metodistul și di-
rigintele clasei respective. Acest
sistem de lucru ar contribui într-a-
devăr la legarea teoriei de practică
în pregătirea studenților pentru
munca educativă.
Munca concretă de educare a e-
levilor în timpul practicii pedago-
gice va contribui la consolidarea și
îmbogățirea pregătirii de specialita-
te, pedagogice și metodice a studen-
ților, le va dezvolta interesul și dra-
gostea pentru munca de profesor.
ALEXANDRU POPESCU-
MIHAEȘTI
asistent universitar
Cînd trebuie
predată teoria
literaturii ?
Pentru ușurarea procesului com-
plex de percepere a operei literare,
actualele manuale de limba română
centru clasele V—VIII conțin o sea-
mă de noțiuni de teorie literară le-
gate, mai mult sau mai puțin feri-
cit, de textele ce se studiază. Aceste
noțiuni urmăresc în primul rînd să
înlesnească mai buna percepere a o-
perelor de diverse genuri sau specii,
iar în al doilea rînd, să lămurească
elevilor, pînă la sfîrșitul clasei a
VlII-a, un șir de noțiuni de teorie a
literaturii. Aceste deziderate se pot
realiza însă numai dacă noțiunile
sînt bine eșalonate pe parcursul ce-
lor 4 ani, dacă sînt orînduite în mod
gradat după importanță și dificulta-
te, fără a se neglija posibilitățile
reale pe care le au elevii din clasele
V—VIII pentru înțelegerea lor.
După cum se știe, studiul teoriei
literaturii se continuă și se încheie
în clasa a IX-a. Se pune întrebarea :
ce s-a cîștigat în plus prin prelungi-
rea studierii teoriei literaturii și în
prima clasă a liceului ? Este oare
acest „cîștig" proporțional cu timpul
prețios răpit studiului istoriei litera-
turii ?
Se poate ușor constata că în clasa
a IX-a elevii se întîlnesc cu prea
puține noțiuni cu adevărat noi față
de cele acumulate în clasele ante-
rioare. Toate celelalte sînt reluări,
chipurile „îmbunătățite", însă la un
mod superficial, așa îneît elevii au
de-a face cu aceleași definiții, schim-
bate numai pentru că autorii de ma-
nuale sînt alții. De exemplu, în clasa
a VIII-a elevii au învățat că „O scri-
soare pierdută" este o comedie, în-
trucît ea conține elemente comice
(Limba română clasa a VlII-a, ed.
1964, pag. 47), iar în anul următor
li se spune „Comedia este opera dra-
matică care trezește în sufletul spec-
tatorului sentimente comice". (Limba
și literatura română, clasa a IX-a,
ed. 1965, pag. 166). Credem că defi-
niția noțiunii de comedie se poate
da în clasa a VlII-a, fără să se mai
revină asupra ei și în clasa a IX-a,
mai ales că „O scrisoare pierdută",
studiată în clasa a VIII-a, se pre-
tează la aceasta mai bine decît „O
noapte furtunoasă", studiată în clasa
a IX-a.
Uneori definițiile oferite de ma-
nualul clasei a IX-a sînt simpliste
față de cele cunoscute de elevi
din anii anteriori. Un exemplu ilus-
trativ îl constituie definiția pastelu-
lui — „Poezia lirică în care poetul
zugrăvește tablouri din natură se
numește pastel" (Limba și literatura
română pentru clasa a IX-a, pag. 48)
— după ce în clasa a Vl-a noțiunea
amintită a fost definită mai com-
plet : „Poezia în care scriitorul
descrie un colț din natură (peisaj)
exprimîndu-și sentimentele sale fată
de acest peisaj se numește pastel"
(Limba română clasa a Via ed. 1965,
pag. 76). Același lucru se întîmplă cu
multe alte noțiuni, : schiță, nuvelă,
roman, doină, baladă, fabulă etc.,
care, deși au fost predate în școala
generală, se reiau inutil, după păre-
rea mea, în clasa a IX-a.
Se întîmplă adesea ca elevii să fie
derutați de la o clasă la alta prin
clasificarea diferită a unor noțiuni.
Astfel, în manualul pentru clasa a
VTII-a (pag. 102) schița recapitulati-
vă a figurilor de stil cuprinde epite-
tul, comparația, metafora, alegoria,
personificarea. In manualul pentru
clasa a IX-a (pag. 19), metafora nu
mai face parte din categoria figuri-
lor de stil, ci din aceea a tropilor,
fiind considerată procedeu stilistic.
Același tratament îl suferă alegoria.
Personificarea, considerată figură de
stil în clasa a VIII-a, nu mai figu-
rează de loc în manualul pentru
clasa a IX-a.
De asemenea, se impune utilizarea
unei terminologii cît mai precise,
care să fie vehiculată totdeauna
pentru denumirea noțiunii respecti-
ve. Este inutil să numim în clasa a
V-a cu termenul de procedeu no-
țiunile : narațiune, descriere, dialog,
iar în clasa a VII-a elevii să constate
că aceste procedee sint, de fapt, mo-
duri de expunere—termeni consacrati
de multă vreme pentru noțiunile în
discuție. Această trecere de la un
termen la altul se face sub motivul
că elevii clasei a V-a nu ar fi încă
capabili să perceapă și să retină
noțiunea de ..mod de expunere". Tot
sub acest pretext, unele probleme
sînt prea fărîmițate. Bunăoară, e-
levii din calasa a V-a fac cunoștință
numai cu noțiunea de personaj, fără
să li se predea și caracterizarea per-
sonajului, pe care o întîlnesc abia
la sfîrșitul clasei a Vl-a.
Pentru o eșalonare a cunoștințelor
cît mai apropiate de potențialita-
tea cognitivă a elevilor, autorii pro-
gramelor și manualelor ar trebui să
se sprijine mai serios pe rezultatele
experimentelor psiho-pedagogice cu
privire la formarea noțiunilor de
teorie literară la diferite clase. In
acest sens, experimentul în legătu-
ră cu perceperea estetică a ima-
ginii literare redate prin figuri de
stil la clasele V—VI (Revista de pe-
dagogie nr. 3/1964) argumentează
convingător faptul că se pot preda
cu succes, chiar din clasa a V-a, no-
țiunile de epitet și comparație, iar
în clasa a Vl-a poate fi percepută
și analizată noțiunea de personifi-
care. Conform actualelor programe
și manuale elevii se întîlnesc cu pri-
mele noțiuni numai în clasa a Vl-a,
iar cu ultima doar în clasa a VII-a.
O mai judicioasă repartizare a no-
țiunilor de teorie a literaturii pe par-
cursul ultimelor 4 clase ale școlii ge-
nerale, fără reluări și repetări inutile,
ar crea posibilitatea studierii în a-
ceste clase și a noțiunilor care ac-
tualmente se predau în clasa a IX-a.
Procedînd astfel vom cîștiga un timp
foarte necesar pentru studiul istoriei
literaturii, iar lecțiile de sinteză de
la sfîrșitul clasei a VIII-a vor putea
cuprinde majoritatea problemelor
care fac obiectul teoriei literaturii.
Desigur, în școala generală nu se
pot epuiza absolut toate noțiunile de
teorie literară și nici nu e necesar
acest lucru. Noțiunile mai dificile —
referitoare de exemplu la curentele
literare, la metodele de creație artis-
tică, la caracterul popular și națio-
nal al literaturii, la partinitatea ei
etc. — se pot forma mai bine paralel
cu studiul istoriei literaturii, pe baza
cunoștințelor dobîndite de elevi pe
fiecare treaptă a acestui studiu.
Chiar noțiunile de teorie a litera-
turii însușite în clasele V—VIII sînt
acum lărgite și aprofundate. De
exemplu, noțiunea de nuvelă își îm-
bogățește mereu conținutul și își
lărgește sfera, incluzînd o dată cu
Negruzzi nuvela istorică, cu Slavici
nuvela realist-critică, cu Caragiale
nuvela de analiză psihologică, cu
Eminescu nuvela de esență romanti-
că cu elemente fantastice ș.a.m.d.
Socotim deci că cele mai necesare
noțiuni de teorie a literaturii se pot
preda în școala generală, urmînd să
fie aprofundate paralel cu studiul
istoriei literaturii, cînd trebuie pre-
date și noțiunile mai complexe, fără
să fie necesară, după părerea
noastră, studierea lor separată în
una din clasele liceului.
VISTIAN GOIA
lector univ.
Grădinița poate
da mai mult
școlii
Ani de-a rîndul am urmărit, prin a-
sistențe la clasa I, prin studierea
programei, prin discuții cu învățăto-
rii și părinții modul în care este
pregătită trecerea copilului din gră-
diniță spre școala generală. Am în-
treprins această cercetare cu sco-
pul de a afla cauzele pentru care
clasa I este considerată cea mai
grea dintre primele clase ale școlii
generale.
Intr-adevăr, elevul din prima clasă
trebuie să-și însușească multe cu-
noștințe și deprinderi noi: el trebuie
să efectueze analiza vorbirii, por-
nind de la cuvînt și ajungînd la si-
labă și sunet ; trebuie să-și însu-
șească corespondentele grafice ale
sunetului (de tipar și de rnînă), ca și
semnele corespunzătoare- numerelor
și operațiilor de socotit; să dobîn-
dească deprinderea de a citi cu
două categorii de semne, deprin-
deri de scriere corectă, deprinderea
de a efectua operații aritmetice. Iată
deci o sumedenie de sarcini destul
de complexe, noi pentru elevii pri-
mei clase (pe cînd în clasa a Il-a
nu se cere decît perfecționarea citi-
tului, a scrisului și socotitului, pe
lîngă însușirea — prin lectură —
a unor cunoștințe elementare de
științele naturii și istorie).
Se pune întrebarea : pe ce
cunoștințe și deprinderi anterioare
se bazează munca elevului din
clasa I?
Deși majoritatea copiilor preșco-
lari din grupa mare manifestă inte-
res pentru cunoașterea literelor de
tipar și încearcă să le reproducă
„prin desen”, programa pentru învă-
țămîntul preșcolar nu prevede a-
proape nimic pentru rezolvarea a-
cestei cerințe obiective în dezvolta-
rea copilului. Programa se oprește la
rezolvarea sarcinilor privitoare la
formarea deprinderilor de compor-
tare în colectiv și, în special, în cla-
să. Ea prevede observări, convor-
biri după ilustrații, povestiri etc.,
care contribuie la dezvoltarea tu-
turor proceselor psihice ale copiilor,
le dau o serie de cunoștințe despre
mediul înconjurător și despre unele
momente esențiale din viața po-
porului nostru, ajută la formarea
unor deprinderi de gîndire și vor-
bire corectă, de expunere a gîndu-
rilor în propoziții logic închegate,
de numărat, socotit etc. De aseme-
nea, programa prevede exerciții ca
mînuirea creionului, a pensulei de
desen, modelaj sau confecții sim-
ple ș. a.
Toate acestea nu sînt însă sufi-
ciente spre a-i pregăti pe copii pen-
tru școală. De aceea, o serie de co-
pii nu se pot deprinde prea repede
cu modul de lucru din clasa I,
cu sarcinile cărora trebuie să
le facă față. De aici și slăbi-
rea interesului unora din ei
pentru învățătură. Aici, cred eu, se
află una din cauzele pentru care
unii elevi nu-și pot forma, din prima
clasă, deprinderi corecte de muncă
independentă, atît de importante în
procesul de învățare pe toată peri-
oada școlară.
Consider, de aceea, că este abso-
lut necesar să se treacă la restruc-
turarea programei pentru învăță-
mîntul preșcolar, în special pentru
înlesnirea formării unei scrieri fru-
moase și corecte în clasa I. S-ar pu-
tea organiza, în acest scop, un ex-
periment Ia înfăptuirea căruia să fie
atrase educatoare cu experiență în-
delungată. Ponderea principală în
acest experiment ar urma s-o aibă,
desigur, activitățile menite să-i pre-
gătească pe copiii din grupa mare
pentru însușirea deprinderilor ele-
mentare de citire și scriere. Consider
necesar să se accentueze asupra u-
nor teme în legătură cu anotimpu-
rile și în legătură cu activitatea so-
cială a oamenilor. Pe baza acestor
teme s-ar putea trece la formularea
unor idei exprimate în propoziții
simple, care să fie analizate din
punct de vedere fonetic, iar apoi să
se predea mai sistematic elemen-
tele grafice. Mi se pare indicată și
experimentarea predării scrierii de
tipar, întrucît aceasta este apropia-
tă de desen și poate fi însușită mai
ușor de copii.
Cred că, dacă se va trece la o
pregătire mai substanțială a copiilor
pentru clasa I, sarcinile lor din a-
ceastă clasă vor fi mai ușor de înde-
plinit și se vor crea condiții pentru
întărirea interesului față de învăță-
tură, factor deosebit de important în
succesul procesului instructiv-edu-
cativ.
EUGENIA DRAGOȘ
educatoare-Constanța
1
I
I
I
I
I
I
ț
I
I
I
I
i
I
I
I
I
I
I
I
I
I
URMELE ISTORIEI
Sînt necesare și cu-
legeri de exerciții
de gramatica
Așa cum profesorii de ma-
tematică au la dispoziție fe-
lurite culegeri de probleme
și exerciții, de ce n-am pu-
tea și noi, profesorii de lim-
ba română, să ne bucurăm
de un asemenea ajutor ?
Ar fi foarte utilă editarea
unor culegeri pentru lecțiile
de gramatică, care să por-
nească de la principiu] de
bază în predarea acestei
discipline, cel al predării
concentrice, implicînd lărgi-
rea noțiunilor de la clasă la
clasă. Culegerea ar putea sa
cuprindă, diferențiate pe
clase, exerciții utile lecțiilor
de transmitere a cunoștințe-
lor noi, de fixare și consoli-
dare, de recapitulare curen-
tă și finală. De asemenea,
culegerea ar putea cuprinde
un capitol special privind
problemele de ortografie le-
gate de predarea fiecărei ca-
tegorii gramaticale, (de pil-
dă, ortografierea pronumelui
personal, reflexiv, demon-
strativ ș.a.m.d.).
Cred că textele dintr-o
asemenea culegere ar trebui
extrase, pe cît posibil, din
operele cunoscute de elevi
din clasă sau din lectura su-
plimentară, evitîndu-se tex-
tele în care abundă arhais-
me. provincialisme, forme și
construcții vechi, depășite
de stadiul actual al dezvol-
tări limbii române.
Prof. VIORICA DRAGOTA
Liceul nr. 2 Oradea
încheierea mediilor
și statistica
Spre sfîrșitul trimestrului
I al acestui an școlar, pen-
tru ca situațiile statistice și
rapoartelor școlilor să fie
mai repede centralizate la
secțiile de învățămînt, am
primit dispoziția să înche-
iem situația școlară cu două-
trei zile înainte de data în-
cheierii trimestrului. Dar,
întrucît se presupunea că,
nemaiavînd stimulentul no-
tării, elevii nu-și vor pre-
găti temeinic lecțiile, ni s-a
dat indicația ca după în-
cheierea situației la învăță-
tură să punem totuși și note,
trecînd nota în trimestrul
următor. Dar dacă această
soluție poate ti aplicată pe
trimestrele I și II, ce vom
face în trimestrul III ?
Situația școlară a elevilor
ar trebui să se încheie, așa
cum este normal, după ul-
tima oră de curs Ia fiecare
obiect. Este știut că statisti-
ca trebuie să reflecte întoc-
mai situația reală și nu să
devină un scop în sine. Dacă
e așa, de ce să nu procedăm
în consecință ?
Prof. S. STANILA
comuna Alios, reg. Banat
Numerotarea anilor
de studii
Crearea liceelor de spe-
cialitate, prevăzută In do-
cumentele Congresului al
IX-Iea al Partidului Comu-
nist Român, a stabilit o di-
recție nouă de dezvoltare a
învățămîntului mediu din
țara noastră, care nu va mai
fi astfel exclusiv un învă-
țămînt de cultură generală.
In legătură cu aceasta
cred că ar fi necesară și mo-
dificarea numerotării anilor
de studiu la liceu. In pre-
zent, acești ani sînt nume-
rotați în continuarea anilor
de studiu ai școlii generale,
respectiv de la clasa a IX-a
la a XU-a. Acest mod de
numerotare i-a determinat
pe unii elevi și mai ales pe
părinți să considere liceul
drept o școală care trebuie
neapărat să urmeze învăță-
mîntului general. Faptul că în
multe cazuri clasele I—VIII
funcționează împreună cu
clasele IX—XII « făcut ca
șl elevii din clasele I—VIII
să se considere, impropriu,
elevi ai liceului.
Ținînd seama că, în vii-
tor, învățămîntul mediu se
va dezvolta diversificat, tin-
zînd către generalizare, pro-
pun ca anii de studiu ai li-
ceului să se numeroteze de
la I la IV, așa cum se nu-
merotează și în prezent la
școlile profesionale, care pri-
mesc și ele absolvenți ai
școlii generale. La fel pro-
pun să se numeroteze și anii
de studiu la liceele de spe-
cialitate, bineînțeles în ra-
port cu durate ce Ii se va
stabili.
PETRE I. BURLOIU
director adjunct la Direcției
învățămînt-cultură-
sănătate din Comitetul de
Stat al Planificării.
Turnul lui Sever (monument roman de la Drubeta Turnu Severin)
Cetatea Callatis (monument roman de la Mangalia)
Cum
se acordă
primele ?
. La sfîrșitul fiecărui trimes-
tru, se distribuie cadrelor
didactice și celorlalți lucrători
din învățămînt importante
sume prin sistemul de premie-
re. Premierea personalului di-
dactic, ca peste tot, este me-
nită să ducă la stimularea ac-
tivității profesionale și social-
culturale, să determine conti-
nua ridicare a nivelului acti-
vității pe care o desfășoară
cadrele didactice în școală și
în afara ei.
Se au peste tot în vedere
criteriile care asigură realiza-
rea acestui scop ?
Din sondajul efectuat de
redacția noastră într-un nu-
măr de școli din mai multe
raioane și regiuni rezultă că,
în general, sistemul de pre-
miere a cadrelor didactice se
aplică potrivit normelor lega-
le, că el răspunde intr-ade-
văr scopului pentru care a
fost inițiat. Mulți președinți
de sindicate și activiști din bi-
rourile grupelor sindicale, în
preocupările lor mai largi de
sprijinire a activității profe-
sionale, se îngrijesc de folosi-
rea judicioasă și în spiritul le-
gii a sistemului premial, ast-
fel încît acesta să aibă un pu-
ternic efect mobilizator.
„Alături de celelalte mij-
loace care stau la îndemîna
sindicatelor, ne spune tov.
I. Albu, vicepreședinte al
comitetului sindicatului în-
vățămînt din Slatina, sis-
temul premial reprezintă un
puternic mijloc de mobili-
zare a membrilor de sin-
dicat la o muncă de un ni-
vel din ce în ce mai ridicat
de la o etapă la alta. Totuși,
ni s-au semnalat, pe alocuri,
și unele neajunsuri. Se mai
întîmplă ca, în unele colective
școlare, să fie premiați la
sfîrșit de trimestru, alături de
cei mai buni oameni, și cîțiva
cu o activitate slabă. Aceasta
nu înseamnă numai că se a-
cordă anumite sume unor
oameni care nu le merită.
Gravitatea unei greșeli de
acest fel stă în faptul că unele
cadre didactice ar putea ajun-
ge la concluzia că arbitrariul
este posibil, că se iau în con-
siderare la acordarea prime-
lor, alte criterii decît cele
stabilite de lege. De aici pot
decurge atitudini străine eticii
profesionale socialiste. Ne-am
întrebat care sînt sursele unor
atitudini de lingușeală față de
conducerea școlii. Nu cumva
această cale e mai ușoară și
mai simplă pentru a cîștiga
aprecierile unor directori ?
Comitetul sindicatului nos-
tru se străduiește să elimine
posibilitatea de a se comite
astfel de greșeli. Mijlocul cel
mai eficient este cunoașterea
permanentă a activității pe
care o desfășoară fiecare
membru de sindicat pe linie
profesională și cultural-ob-
ștească. O asemenea cunoaș-
tere este înlesnită de faptul
că membrii comitetului sindi-
catului, lucrînd în școli, pot
informa comitetul, ori de cîte
ori se impune acest lucru, a-
supra problemelor de muncă
din școlile respective".
„Pentru a asigura caracte-
rul stimulativ al premierilor
— ne-a declarat directo-
rul Școlii generale numărul
4 din Focșani — înainte de a
trimite propunerile noastre
secției de învățămînt, se orga-
nizează o temeinică analiză a
muncii, de obicei în cadrul
grupei sindicale. Cu acest pri-
lej este reliefată contribuția
fiecărui membru de sindicat
la activitatea colectivului,
insistîndu-se asupra celor care
s-au distins în mod deosebit.
Propunerile se definitivează
după ce au fost ascultate, la
analiza muncii, părerile mem-
brilor de sindicat. Au fost ca-
zuri cînd aceste păreri au dus
la rectificarea unor omisiuni,
înlăturîndu-se astfel unele
consecințe negative. In plus,
un asemenea procedeu duce
la creșterea eficienței educa-
tive, stimulatorii a premieri-
lor, sporește răspunderea în
muncă a membrilor de sin-
dicat".
Din sondajul nostru a re-
zultat însă că nu pretutindeni
se lucrează în felul acesta. De
exemplu, în raionul Odorhei,
directorii unor școli proce-
dează cu o discreție de sfinx
la întocmirea listei de propu-
neri a celor ce urmează să fie
premiati. Cu aceeași discreție
are loc și distribuirea prime-
lor. Directorii respectivi con-
sideră că o astfel de discreție
evită prilejuri de discuții, de
nemulțumiri. Dar lucrurile nu
stau nici pe departe astfel.
Dimpotrivă. Ni se semnala, de
pildă, că s-au găsit unii cu-
rioși care s-au specializat în
investigații pentru a afla to-
tuși pe cei „aleși". Cît timp
se pierde oare din timpul de
muncă al personalului didac-
tic, din energia lor, cu astfel
de lucruri ? Este o întrebare
la care n-ar fi rău ca di-
rectorii care recurg la astfel
de soluții să caute un răspuns.
Pentru secția de învățămînt
din Odorhei se pune însă o
altă întrebare : oare nu este
vorba, la acești directori, de
tendința de a face loc arbi-
trariului în acordarea prime-
lor ? Și nu este acesta un pro-
cedeu care golește de conținut
caracterul de stimulent al pre-
mierilor ? Oricare ar fi răs-
punsul Ia aceste întrebări
adresate celor vizați aici di-
rect ca și celor pe care nu
i-am menționat, dar care fo-
losesc asemenea procedee, cre-
dem că o astfel de optică în
problema aplicării sistemului
premial este de netolerat.
Sondajul nostru a scos la
iveală și o serie de alte fapte,
pe care îți vine greu să le
crezi. După cum se știe, pri-
mele se acordă pentru activi-
tatea desfășurată. Dacă în
aprecierea acestei activități
este posibil să se mai strecoa-
re și unele greșeli, astfel de
greșeli sînt imposibile în si-
tuațiile în care nu ai de a
face cu nici un fel de activi-
tate. Și totuși, se întîmplă să
apară pe statele de premieri
oameni care au lipsit întregul
trimestru de la locul de mun-
că. Un astfel de caz a fost
semnalat în raionul Costești,
regiunea Argeș. Cînd cei care
au acordat prima respectivă
au fost întrebați cum de a
fost posibil acest lucru, ei au
răspuns că învățătoarea ab-
sentă dar... premiată a primit
prima pentru activitatea so-
cial-culturală desfășurată în
trimestrul anterior, omisă
atunci din greșeală. Astfel de
omisiuni și rectificări nu
ascund oare deficiențe mai
adînci ?
Un caz asemănător a avut
loc în raionul Strehaia, unde
mai multe cadre didactice au
fost premiate pentru activita-
tea profesională și social-
culturală, deși în perioada
respectivă au fost în concediu
medical.
Premierea directorilor de
școli se face la aprecierea di-
rectă a secției de învățămînt.
în general, secțiile de învăță-
mînt acordă primele în mod
judicios. Se întîmplă însă și
aici, uneori, abuzuri. De pildă,
necultivînd bunăvoința „șefu-
lui", îndrăznind chiar să-și
îngăduie unele critici la adre-
sa lui, directorul unei școli
n-a mai fost premiat o peri-
oadă de cîțiva ani. A trebuit
să intervină organele superi-
oare pentru curmarea unei
atari situații.
Tov. Constantin Bogza, pre-
ședintele comitetului sindica-
tului învățămînt din orașul
Iași, ne-a semnalat și unele
defecțiuni provenite din ca-
racterul lacunar al instruc-
țiunilor de aplicare a regula-
mentului de premiere, elabo-
rate de Ministerul Învățămîn-
tului în anul 1961. El a
propus să se reexamineze
conținutul acestor instrucțiuni
și să se elaboreze instrucțiuni
mai detaliate.
Pînă atunci, sondajul nostru
invită pe cei care aplică sis-
temul premial — potrivit in-
strucțiunilor existente — să
mediteze mai mult asupra
rațiunii lui de stimulator al
întregii activități didactice.
C. RĂDOI
Editura didactică și pedagogică va
pune în curînd la dispoziția școlilor
numeroase materiale deosebit de u-
tile în procesul de învățămînt.
Printre acestea se numără, de
pildă, lucrarea „MIC ATLAS DE
PLANTE DIN FLORA REPUBLICII
SOCIALISTE ROMÂNIA". Conți-
nind un număr de 309 pagini text,
175 planșe în culori, inclusiv 31 de
pagini de text explicativ cu privire
Ia planșe, lucrarea descrie circa 800
specii de plante din flora spontană
a țării noastre. După o descriere ge-
nerală a vegetației, pe zone natu-
rale, atlasul dă o scurtă prezentare
a principalelor organe ale plantelor,
cu indicații asupra terminologiei bo-
tanice. în continuare sînt descrise
familiile de plante din țara noastră,
dîndu-se fiecăreia o scurtă caracte-
rizare. Planșele sînt executate în 8
culori.
Lucrarea, care este prima de acest
gen tipărită la noi în țară, se adre-
sează atît elevilor din învățămîntul
de cultură generală cît și studenți-
lor din facultățile de științe naturale,
medicină, farmacie și geografie, pre-
cum și celor de Ia institutele peda-
gogice.
Tot în acest an vor apărea un
Atlas geografic școlar. Harta fizică
și administrativă a Republicii Socia-
liste România, precum și Harta eco-
nomică a Republicii Socialiste Ro-
mânia.
ATLASUL GEOGRAFIC ȘCOLAR,
pentru școala generală și liceu, va
cuprinde, după o parte introductivă
de geografie matematică, hărți fizice
ale continentelor și harta politică a
lumii. Executat în 14 culori, atlasul
va avea 44 de pagini,
HARTA FIZICA ȘI ADMINIS-
TRATIVA A REPUBLICII SOCIA-
LISTE ROMÂNIA, executată la
scara 1/400 000, va prezenta împăr-
țirea administrativă a țării și deta-
lii de geografie fizică, în 14 culori,
iar HARTA ECONOMICĂ, realizată
în aceleași condiții grafice, la ace-
eași scară și același format (de
4X70X100), va prezenta bogățiile
economice ale țării noastre.
Editura continuă în prezent lu-
crările de elaborare și tipărire
a hărților fizice și economice ale
regiunilor patriei noastre. Astfel, pe
lîngă hărțile regiunilor Ploiești,
București și Dobrogea, deja apărute,
vor apărea hărțile regiunilor Su-
ceava, Galați și Iași, iar în continu-
are și hărțile celorlalte regiuni ale
țării. Realizate în 14 culori, la for-
matul 2 x 70 x 100, hărțile vor pre-
zenta regiunile respective atît sub
aspect fizic cît și sub aspect econo-
mic.
c
„Monumentele patriei noastre"
CEWEA Dl SCAUN
A SUCEVEI
oraș roman pe pămintui Daciei,
întemeiată imediat după cucerirea
romană (106 e.n.), Ulpia Traiană a
fost capitala provinciei Dacia vre-
me de peste un secol și jumătate.
Autorii prezintă amplu, pe baza
unui bogat material istoric și ar-
heologic, principalele monumente
descoperite în urma săpăturilor
efectuate sub conducerea acad. C.
Daicoviciu și H. Daicoviciu. Deose-
bit de atractiv este capitolul în care
prin analogie cu orașele romane
cunoscute din literatura istorică
antică, este prezentată o zi din
viața Ulpiei Traiane.
Lucrarea se încheie cu o descrie-
re a muzeului arheologic amenajat
în satul din preajma ruinelor an-
tice.
La rîndul ei, monografia CETĂȚI
DACICE DIN SUDUL TRANSIL-
VANIEI de Mihai Macrea, Octa-
vian Floca, Nicolae Lupu și Ion
Berciu oferă o prezentare sinteti-
că a cetăților dacice de la Căpîlna,
Bănită, Tilișca și Piatra Craivii,
descoperite și cercetate de arheo-
logi în ultimii ani. Materialul do-
cumentar inedit prezentat de au-
tori și interpretarea lui vin să
completeze cunoștințele despre sta-
diul de dezvoltare economică și
politică a societății dacice, despre
tehnica de construcții, sistemul in-
genios de apărare și tehnica mili-
tară a dacilor.
în cuvîntul său introductiv, acad.
Constantin Daicoviciu apreciază lu-
crarea de față ca pe o prezentare
făcută cu competența științifică ce-i
caracterizează pe autori și în alte
publicații ale lor, dar și cu pasiunea
cuvenită pentru obiectul tratat.
li ca profesiunii noastre
„Numai de zece“
Noul profesor de desen co-
recta niște planșe, învăluit în
liniștea profundă ce domnea
în cancelarie. Avea o „fe-
reastră". Era cald și bine,
pendula din perete înregistra
ritmic timpul ce se scurgea
pe îndelete. Liniștea aceea
plăcută fu întreruptă de apa-
riția unei colege — diriginta
clasei a VII-a „D“, la care
preda și el. îl salută cu un
„Bonjur" șăgalnic, aruneîn-
du-i un zîmbet neobișnuit de
cald, după care i se adresă
de-a dreptul:
— Să știi, colega, că am ve-
nit în mod special să te în-
tîlnesc. Află că elevii sînt
înaintați de dumneata. Mi-au
vorbit tare frumos, te iubesc
toți domnule, asta e.
— Mă rog!... făcu omul
puțin încurcat.
— Nu te scuza, că asta-i
foarte bine. Dacă elevii îl iu-
besc pe profesor, înseamnă că
e un bun pedagog; și asta-i
esențialul în munca noastră.
Dar, cu îngăduința dumitale,
mi-aș permite să-ți dau o
mică sugestie.
— O primesc cu plăcere, se
învoi tinărul profesor.
— Mare atenție, colega, la
cunoașterea elevilor. Trebuie
bine studiați... Bunăoară, în
clasa mea este un elev, o ca-
pacitate... Mă mir că nu l-ai
remarcat...
— Ba l-am remarcat, cum
să nu ? — zîmbi omul. E vor-
ba de Stânei. Intr-adevăr,
Stânei este un elev capabil.
— Da de unde, îl contrazise
diriginta clasei. Ăla e un ne-
glijent, domnule, un zăpăcit...
Despre altul e vorba. Un copil
de-o inteligență și de-o cul-
tură rară.
Profesorul o privea uluit
regretînd lipsa lui de pers-
picacitate.
— De Dumitrescu e vorba,
tinere, preciza diriginta. Ăla
blond și bondoc, din banca a
doua de lingă geam. E o ca-
pacitate... De cînd e la noi în
școală, n-a avut notă mai
mică de 10... Și dumneata i-ai
dat un 8 I Cum ai putut face
una ca asta, cînd ai văzut că
are la toate numai zece ?
— Dar, protestă profesorul
de desen, nu-mi pare deloc
așa cum îl descrieți dumnea-
voastră. Merită tocmai 8, nu
10. Și, pe deasupra e cam o-
braznic, a zîmbit ironic, cu
un aer care...
— Asta pentru că e deș-
tept, domnule, și-și cunoaște
meritele. E un copil mindru,
iar dumneata l-ai jignit cu
nota 8. Trebuie să ținem sea-
ma de sensibilitatea copiilor,
să nu le-o zdruncinăm. Dacă
la matematică și română, ma-
terii principale, are 10, apoi
tocmai dumneata, la o dexte-
ritate... ?
— Eu credeam că toate ma-
teriile sînt principale.
— Dar strici media copilu-
lui, media generală! Se poa-
te?
— Dacă nu merită mai mult
ce pot face ?
— Acuma mă jignești și pe
mine, domnule! Ce, eu nu-mi
cunosc elevii ? Uite, nu te în-
căpățîna I Eu, care sînt în
pragul pensiei, știu mai multe.
Iți dau tot eu sugestia: îl
schimbi pe 8 în 10 și totul va
fi bine I
— Așa ceva nu pot să fac l
— De ce nu ? Știi ce părinți
are acest copil ? Ne-au ajutat
foarte mult... Școala, pe co-
legi, pe mine... nu știi cînd ai
nevoie.
— Vă rog să nu mai insis-
tați. Și apoi, ce serviciu cre-
deți că-i faceți copilului dîn-
du-i note pe care nu le me-
rită ? Ce va face la admitere ?
— Pe mine mă interesează
cum iese de la noi, că-n resl
se descurcă el, au părinții lui
grijă. Nu te gîndești la bietul
copil ? Ii nenorocești — și pe
el, și familia. Fă-o măcar de
dragul părinților 1
— Nu pot face acest lucru.
Să fie clar!
Diriginta se-ncruntă.
— Ăsta ți-e ultimul cuvînt
domnule ?
— Ultimul!
— Bine, domnule, dar să nu
regreți! Știi dumneata cine-i
tatăl acestui copil ? Ai grijă !
Iți pui în joc un lucru scump.
Eu atîta îți mai spun. Fă ce
vrei, dar să n-o pățești!
Sună de intrare. Profesorul
își luă catalogul și porni spre
clasă. Diriginta se grăbea în
urma lui, să-i mai dea to-
tuși un avertisment. Dar se
împiedică in prag, mai, mai si
se prăbușească.
Profesorul de desen o spri-
jini. „Păcătoase praguri șl
greu sînt de trecut, pentru
unii" — gîndi el grăbindu-se
spre clasă.
MIHAI ECOVOIU
Colecția „Monumentele patriei
noastre", care apare în Editura
Meridiane, a pus la îndemîna citi-
torilor, pînă în prezent, peste 20 de
monografii în care sînt prezentate
monumentele istorice, valorile ar-
tistice și culturale amintind de
existența, viața și lupta poporului
român, de iscusința și talentul său
creator. Fiecare monografie cuprin-
de un text cu caracter documentar,
însoțit de ilustrații, hărți, planșe,
lucrările avînd și menirea de a
servi drept călăuze pentru vizita-
torii monumentelor respective.
Printre aparițiile de pînă acum se
numără : ADAMCLISSI, DRUBE-
TA, CETĂȚI ȚĂRĂNEȘTI DIN
TRANSILVANIA, CURTEA DOM-
NEASCA DIN TIRGOVIȘTE etc.
Recent au apărut 3 noi monogra-
fii : CETATEA DE SCAUN A SU-
CEVEI, ULPIA TRAIANĂ, CE-
TĂȚI DACICE DIN SUDUL
TRANSILVANIEI.
CETATEA DE SCAUN A SUCE-
VEI, de Mircea și Alexandru An-
dronic, prezintă impresionanta for-
tificație de pe latura de răsărit a
orașului Suceava. Această fortifi-
cație, care a făcut fala sistemului
defensiv al Moldovei, a deținut
timp de trei veacuri locul prim în
ierarhia cetăților moldovenești.
Evocînd-o, autorii descriu aspec-
tul ei arhitectonic, îi prezintă
originea, vorbesc despre transfor-
mările pe care le-a suferit în de-
cursul timpului și despre condiții-
le în care acestea au avut loc, se
referă la cercetările științifice fă-
cute aici și la concluziile ce se des-
prind din acestea. Ei pun astfel la
îndemîna cititorului o informație
completă, care înlesnește înțelege-
rea rostului fiecărui element de
construcție al fortificației și dă po-
sibilitatea să se intuiască viața și
istoria cetății, împletite cu viața și
istoria Moldovei.
Elaborată de acad. C. Daicoviciu
și H. Daicoviciu, monografia UL-
PIA TRAIANĂ (Sarmisegetusa ro-
mană) descrie pe larg nașterea,
dezvoltarea și apusul acestui mare
Urmări din pagina I
—
Didactica -
domeniu de creație
psihologie, folosind datele sociologiei
și matematicilor superioare, prilej
pentru găsirea unor metode care să
ne permită sărirea hopului de care
vorbeam mai sus. Adăugind la aces-
tea noi și noi cercetări, experimen-
tînd și generalizînd la nivelul tehni-
cii și științei moderne, deschidem —
și de fapt a și fost deschis — drum
spre o creație continuă într-un do-
meniu ce părea, la un moment dat,
ancorat în mulțumire dogmatică,
stearpă și cenușie. Acum, din contră,
didactica pare să devină, pe drept
cuvînt, un domeniu de creație conti-
nuă.
Avem, se înțelege, greutăți în re-
alizarea acestei revoluții în didacti-
că. Trebuie mai întîi să învingem
scepticismul care-și dă aere de înțe-
lepciune, ca și entuziasmul care nu
vede că sîntem abia la început și că
afirmațiile pripite compromit. Avem
nevoie de aparatajul necesar perfec-
ționat și de cadre pregătite pentru
a-1 folosi. Munca de realizat este e-
normă. Dar ea trebuie făcută.
Scopul, pînă la urmă, este să reali-
zăm acea didactică științifică ce se
va putea concretiza în practică di-
dactică nouă și într-o măiestrie di-
dactică nouă. Căci măiestria didac-
tică nu poate să fie altceva, acum,
decît știința și tehnica didactică, la
nivel științific contemporan, fixate
în deprinderi, prin exerciții sistema-
tice — științific organizate și ele.
Cum stă țara noastră din acest
punct de vedere ? Se înregistrează
și ta România, de aproximativ doi
ani, o mișcare entuziastă și variată
in această direcție. Revistele noas-
tre de specialitate au publicat, pe
tema modernizării metodelor de în-
vățămînt, studii și cercetări care
dovedesc cu prisosință acest lucru.
Colective de cercetători de la Insti-
tutul de științe pedagogice au în
plan cercetări, cu deosebire pentru
matematică și limbi străine ; o mun-
că asemănătoare, mai accentuată
sub aspectul psihologic, se depune
la Institutul de psihologie și la filia-
la Institutului de științe pedagogice
din Cluj ; la Oradea, la Sibiu și în
alte părți din țară, în cadrul unor
licee se duce o adevărată muncă de
pionierat pe această linie.
Putem să ne declarăm mulțumiți?
Evident că nu. Față de importanța
problemei, față de importanța acor-
dată ei de conducerea noastră de
partid și de stat, realizările de pînă
acum le putem socoti doar începu-
turi promițătoare. Iar promisiunile
trebuie ținute. Munca în cadrul
Consiliului Național al Cercetării
Științifice este menită să dea un
impuls nou și condiții optime pentru
realizarea scopului pe care ni-1 pro-
punem.
Modernizarea
predării geografiei
în orizontul local și terminînd cu
călătorii imaginare pe harta lumii.
îmi amintesc, cu acest prilej, de
o expresie foarte plastică a geogra-
fului francez Paul Vidai de la Blache.
„în predare — spunea el — trebuie
scoasă în evidență personalitatea
geografică a unei țări, a unei re-
giuni", înțelegînd prin aceasta a re-
liefa ceea ce este specific, caracte-
ristic din punct de vedere geografic
pentru o țară sau chiar o regiune.
Pornind de la această idee, consi-
der că nu trebuie să încărcăm me-
moria elevilor cu date inutile. Se
cuvine însă să precizez, pentru a nu
fi greșit înțeles de unii colegi, că
în predarea geografiei economice
nu ne putem lipsi de prezentarea
unor date statistice. De exemplu, e
foarte interesant să arătăm care e
dinamica producției industriale a
unei țări în comparație cu cea a
altei țări, ajungînd bineînțeles, pe
baza datelor statistice, la explicarea
cauzală. în felul acesta se vor pu-
tea face referiri Ia structura socîal-
„Monumente ale naturii
din România"
Este cunoscută importanța ocro-
tirii naturii ca factor de conserva-
re, studiu, valorificare și educare.
De aceea este deosebit de bineve-
nit volumul „MONUMENTE ALE
NATURII DIN ROMÂNIA", apărut
recent în editura „Meridiane". Ela-
borat din dorința de a face cunos-
cute cele mai semnificative mo-
numente ale naturii și rezervații
naturale din țara noastră, el repre-
zintă primul titlu de acest fel din
literatura românească de speciali-
tate și, prin organizarea tematică,
unul dintre puținele din literatura
mondială.
Realizat de o serie de specialiști
de la universitățile din București,
Cluj, Iași, Timișoara și Craiova,
sub conducerea academicienilor
Emil Pop și Nicolae Sălăgeanu, vo-
lumul întrunește caracterele unei
mici enciclopedii. El prezintă mari-
le suprafețe ocrotite (Parcul Na-
țional Retezat, Munții Bucegi, Ma-
sivul Ceahlău, Delta Dunării), care
au o importanță științifică de prim
ordin, ca și alte monumente natu-
rale (Lacul Bîlea, poienile cu nar-
cise din Dumbrava Vadului, Rezer-
vația ornitologică de Ia Satchinez,
Fînațele Clujului, Suatu, Zaul de
Cîmpie, Fînațele de la Bosanci
etc.) cu suprafețe reduse sau
chiar foarte reduse, dar de mare
însemnătate din punct de vederMil
florei și faunei românești. * I
România este o țară deosebit da
bogată în relicte și endemite. Mul-
te din ele au fost ocrotite în ca-
drul rezervațiilor mari din etajul
alpin, altele în mlaștinile mari de
turbă, în rezervațiile carstice sau
în cele forestiere. Volumul le înfă-
țișează pe toate, făcîndu-le cunos-
cute cititorior. De asemenea, sint
prezentate formațiuni geologice și
paleontologice de dimensiuni mai
reduse, dar uneori de excepțională
importanță științifică.
Un capitol despre plante și ani-
male rare, din care unele de tip
relictar, ca și un capitol consacrat
ocrotirii peisajului, întregesc cu-
prinsul acestui volum bogat ilus-
trat, ce se adresează în egală mă-
sură specialiștilor și nespecialiști-
lor, celor care se ocupă de științe-
le naturale ca și iubitorilor de fru-
mos, profesorilor cît și elevilor, că-
rora le pune la îndemînă un ma-
terial valoros și bine selecționat.
VICTOR ADRIANI
economică a țării în legătură cu
factorii geografici. Dacă ne referim
la țara noastră, trebuie prezentate
în lecție unele date cu privire la
creșterea continuă a producției de
energie electrică, în strînsă legătură
cu descoperirea unor noi combusti-
bili minerali, cu valorificarea poten-
țialului hidroenergetic al rețelei
noastre hidrografice, cu cerințele
economiei naționale de a dezvolta
producția de energie electrică.
Deci datele statistice nu trebuie
prezentate „în sine", ceea ce ar duce
la încărcarea inutilă a memoriei, în
dauna înțelegerii fenomenelor geo-
grafice generale. Aceste date nu pot
să lipsească, ele trebuie însă pre-
zentate și explicate cauzal, pentru
ca elevul să poată face legături fi-
rești între factorii economico-so-
ciali și cei geografici care explică
fenomenul dat. Sînt de părere că nu
putem să ne dispensăm, în sistemul
modern de predare a geografiei, de
date statistice astfel înțelese. Dar
dacă un profesor va cere ca elevii
să răspundă la întrebări de felul
„Ce suprafață și ce populație au
țările Americii de Nord" — aceasta
nu va mai fi o lecție de geografie,
ci o lecție de statistică, în care da-
tele memorate mecanic nu vor con-
tribui cu nimic la formarea unui
sistem de cunoștințe geografice me-
nit să constituie o componentă a
culturii lor generale. Unele date
statistice, alese cu pricepere, pre-
zentate cauzal sau comparativ, sînt,
după părerea mea, de menținut în
sistemul modern de predare. Nu cit
ci cum sînt prezentate datele sta-
tistice în lecție este foarte impor-
tant pentru succesul predării geo-
grafiei.
Pentru a realiza ceea ce amin-
team înainte — scoaterea în evi-
dentă a personalității unei regiuni
— desigur că legăturile multiple cu
alte discipline pot constitui un
auxiliar prețios. în primul rînd însă
este necesar ca fenomenul geografic
studiat să fie considerat ca o parte
dintr-un întreg, astfel încît regiu-
nile unui teritoriu, cu toate parti-
cularitățile lor geografice, economi-
ce etc., cu dezvoltarea lor specifică,
să fie privite într-o strînsă legătură
cu ansamblul dezvoltării întregului
teritoriu respectiv.
în acest fel trebuie început stu-
diul geografiei chiar din clasele
mici, cînd se predă orizontul local,
care trebuie încadrat în fenomenul
general. Și aici trebuie respectat
un principiu al studiului geografiei:
predarea de la apropiat la înde-
părtat, de la cunoscut la necu-
noscut.
Pe linia modernizării mijloacelor
de predare, învățămîntul geografiei
este beneficiarul unui complex de
împrejurări deosebit de favorabile.
Nici o disciplină nu dispune, cred,
de o asemenea producție de filme
documentare și științifice, de o ase-
menea atenție din partea televiziu-
nii. Dar nu trebuie să ne limităm
numai la a primi — și aici mă refer
la inițiativa profesorului. Acesta
trebuie să folosească creator, în
lecții, materialele ajutătoare de care
dispune geografia. De exemplu tele-
viziunea a prezentat de curînd fil-
mul „Antarctica", în care profesorul
de geografie ar fi putut găsi un
material bogat pentru ilustrarea
lecțiilor. Baza de discuție pe care o
asigură diapozitivul sau filmul tre-
buie larg utilizată de profesor, care
poate spori astfel caracterul atrăgă-
tor și instructiv al studiului geogra-
fiei. Apoi, prin grija profesorului
de geografie școlile pot avea foto-
teci proprii, cu imagini care să ilus-
treze lecțiile din programa de învă-
țămînt. Pentru clasele mici sint in-
dicate fotografii sau diapozitive din
orizontul local.
Nu poate fi concepută, azi, preda-
rea geografiei fără asemenea mij-
loace intuitive. întreprinderea de
material didactic, pe linia realizări-
lor obținute pînă acum, ar putea să
realizeze, în colaborare cu O.N.T. și
cu institutele de cercetări, mai mul-
te filme și diapozitive care să ilus-
treze itinerarii geografice în țară, ca
și imagini din principalele zone geo-
grafice ale lumii. Desigur că ar fi
utilă și o coordonare, in lumina pro-
gramelor școlare, a emisiunilor de
telegeografie cu necesitățile pre-
dării. Pentru ca aceste emisiuni să
vină în cît mai largă măsură în a-
jutorul școlii poate că ar fi necesar
ca la alcătuirea lor să participe și
reprezentanți ai Ministerului învă-
țămîntului, care să aibă în vedere
programele școlare și ilustrarea lor
în emisiunile de televiziune.
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA; Bucuiești, Piața Scinteii nr, 1, Teleion 17.60.20, Abonamentele se tac la oficiile poștale, tactoiil poștali șl la dituzorii voluntari dia unitățile de Invățlminț, Tiparul; Combinatul Poligrafic Casa Scinteii, Plata ScirUell București.
<0132