
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ !
CONGRESUL
COOPERATIVELOR
AGRICOLE
DE PRODUCȚIE
Intre 7 și 9 martie s-a desfășurat la
București, în pavilionul Expoziției
economiei naționale, Congresul coo-
perativelor agricole de producție,
eveniment de o însemnătate deosebită
în viața întregii țări, care marchează
o nouă etapă în dezvoltarea agricul-
turii, în viața satelor noastre.
Sub vasta cupolă a pavilionului s-au
întîlnit 5 500 de delegați — țărani coo-
peratori, brigadieri, președinți de coo-
perative agricole de producție, ingineri
agronomi și zootehniști, medici vete-
rinari, economiști și alți specialiști
care lucrează nemijlocit în producția
agricolă, reprezentanți ai uniunilor re-
gionale și raionale ale cooperativelor
agricole de producție.
La lucrările Congresului au luat
parte membri ai C.C.’ al P.C.R., ai
Consiliului de Stat, miniștri, reprezen-
tanți ai instituțiilor centrale și ai orga-
nizațiilor obștești, oameni de știință și
cultură etc.
Au asistat, de asemenea, delegațiile
de peste hotare venite la Congres, șef:
ai misiunilor diplomatice acreditați la
Raportul cu privire la proiectul de sta-
tut al cooperativei agricole de produc-
ție. Tovarășul Eugen Alexe, membru
al Comisiei de organizare a Congresu-
lui, a prezentat Raportul cu privire la
proiectul de statut al Casei de pensii
și la sistemul de pensionare a membri-
lor cooperativelor agricole de produc-
ție. Tovarășul Ion luga a prezentat
Raportul Comisiei de validare.
în cadrul discuțiilor la problemele
cuprinse în ordinea de zi au luat cu-
vîntul numeroși delegați și invitați la
Congres.
Congresul a fost salutat de șefii de-
legațiilor de peste hotare.
Primit cu puternice aplauze a luat
cuvîntul tovarășul Ion Gheorghe Ma-
urer, membru al Comitetului Executiv
și al Prezidiului Permanent al C.C. al
P.C.R., președintele Consiliului de Mi-
niștri. Cuvîntarea a fost urmărită cu
viu interes, fiind subliniată prin vii
aplauze.
Congresul a adoptat în unanimitale
Statutul Cooperativei Agricole de Pro-
ducție. Statutul Uniunii Naționale,
București, ziariști români și străini.
Cu îndelungi ovații și uraic a în-
tîmpinat asistența pe tovarășii Nicolae
Ceaușescu, Chivu Stoica, Ion Gheor-
ghe Maurer, Gheorghe Apostol, Ale-
xandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraș, Pe-
tre Borilă, Constantin Drăgan, Ale-
xandru Drăghici, Paul Niculescu-Mi-
zil, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan,
Ștefan Voi tec, membri supleanți ai
Comitetului Executiv și secretarii C.C
al P.C.R., vicepreședinții Consiliului
de Stat și Consiliului de Miniștri.
Cuvîntul de deschidere a lucrărilor
Congresului a fost rostit de tovarășul
Vasile Vîlcu, președintele Comisiei de
organizare pentru pregătirea Con-
gresului.
Primit cu puternice aplauze, a luat
cuvîntul tovarășul Nicolae Ceaușescu,
secretar general al Comitetului Central
al Partidului Comunist Român. Urmă-
rită cu deosebit interes, expunerea a
fost subliniată în repetate rînduri de vii
și puternice aplauze. La încheierea ex-
punerii, întreaga asistentă a ovaționat
îndelung.
Tovarășul Vasile Vîlcu, președintele
Comisiei de organizare pentru pregă-
tirea Congresului, a prezentat Rapor-
tul cu privire la sarcinile uniunilor
cooperativelor agricole de producție
pentru creșterea producției vegetale și
animale, pentru dezvoltarea și întărirea
continuă a cooperativelor agricole. To-
varășul Dumitru Tudose, Erou al Mun-
cii Socialiste, președintele Cooperativei
agricole din comuna Stoicănești, regiu-
nea Argeș, membru al Comisiei de or-
ganizare a Congresului, a prezentat
uniunilor regionale și uniunilor raio-
nale ale cooperativelor agricole de
producție, Statutul Casei de Pensii a
membrilor cooperativelor agricole de
producție.
într-o atmosferă de mare însuflețire,
Congresul a adoptat apoi Actul con-
stitutiv al Uniunii Naționale a Coope-
rativelor Agricole de Producție din
Republica Socialistă România.
Congresul a ales prin vot secret
Consiliul Uniunii Naționale a Coopera-
tivelor Agricole de Producție și Comi-
sia de revizie. Tn prima sa ședință
plenară. Consiliul a ales Comitetul
Executiv și Biroul său permanent. Pre-
ședinte al Consiliului Uniunii Naționale
a Cooperativelor Agricole de Producție
a fost ales tovarășul Vasile Vîlcu,
membru supleant al Comitetului Exe-
cutiv al C.C. al P.C.R.. membru al
Consiliului de Stat. Totodată, plenara a
desemnat Comitetul Casei de Pensii a
Uniunii Naționale a Cooperativelor
Agricole de Producție. Președinte al
Casei de pensii a fost desemnat tova-
rășul Vasile Vaida. In ședința de
constituire a Comisiei de Revizie a fost
ales președinte tov. Vintilă Marin.
Eroul Muncii Socialiste Gheorghe
Goina, președintele cooperativei agri-
cole de producție din comuna Sîntana.
regiunea Crișana, a dat citire textului
Chemării adresate de Congres țărani-
lor cooperatori, tuturor oamenilor
muncii din agricultura țării noastre,
întrunind asentimentul unanim și en-
tuziast al delegatilor. Chemarea a
fost adoptată cu îndelungi ovații și
urale.
Pavilionul Expoziției economiei naționala în zilele Congresului
cooperativelor, agricole de producție
Oameni de știință din agricultură, lucrători din in-
stitutele de cercetări și învățămînt!
în creșterea producției agricole am simțit mereu sprijinul vostru. îndrep-
tați-vă eforturile spre asigurarea, pentru fiecare zonă a țării, a unor soiuri și
hibrizi de mare productivitate la toate plantele, spre ameliorarea raselor de
animale, spre rezolvarea problemelor privind mecanizarea și chimizarea agri-
culturii, extinderea irigațiilor, elaborarea metodelor agrozootehnice diferenți-
ate, folosirea cît mai bună a fondului funciar. Sporiți aportul vostru Ia îm-
bunătățirea organizării producției, a muncii și a întregii activități a coopera-
tivelor agricole.
învățători, profesori, medici, lucrători din așezămin-
tele culturale ale satului!
Activitatea voastră pentru instruirea tinerelor noastre vlăstare, pentru răs-
pîndirea în mase a comorilor artei și culturii o prețuim nespus de mult. Spo-
riți-vă contribuția la dezvoltarea vieții culturale a satelor, Ia pregătirea pentru
viață a copiilor noștri, la apărarea sănătății populației. Munciți cu pasiune și
entuziasm pentru a contribui la creșterea conștiinței socialiste a țărănimii, la
ridicarea satului pe noi trepte de progres.
(Din Chemarea Congresului cooperativelor agricole de producție)
SATUL,
AZI
Vom munci pentru înflorirea agriculturii patriei
Peste 5 500 de soli ai ogoarelor
s-au întrunit, într-o atmosferă de
puternic entuziasm, la primul Con-
gres al țărănimii cooperatiste din
România socialistă. O mare de veș-
minte naționale multicolore părea,
în zilele acestui Congres, imensa in-
cintă rotundă unde s-au desfășurat
lucrările lui. Veniți aici, din toate
colțurile țării, ca la un mare sfat
național, reprezentanți de frunte ai
țărănimii cooperatiste, oameni de
știință, economiști, tehnicieni au as-
cultat cuvîntul partidului, au parti-
cipat la o vastă dezbatere despre
viața satelor. Astfel, acest Congres,
care a avut loc la începutul unei
perioade noi de muncă creatoare a
poporului, a marcat un eveniment
de deosebită importantă pentru via-
ța întregii noastre țări. „Primul
Congres al țărănimii cooperatiste
din România socialistă — a spus în
expunerea sa la Congres, tovarășul
Nicolae Ceaușescu, secretar general
al C.C. al P.C.R. — coincide cu în-
ceputul primăverii, care descătușea-
ză uriașele forțe creatoare ale vieții,
vestește redeșteptarea și înflorirea
naturii. Aceasta simbolizează primă-
vara satului românesc întinerit de
seva dătătoare de viață a socialis-
mului, de munca harnică a țărăni-
mii, simbolizează Însuși viitorul lu-
minos de prosperitate și civilizație al
patriei noastre socialiste".
Si nouă, celor care pregătim ca-
drele necesare agriculturii socialis-
te, Congresul cooperativelor agrico-
le de producție ne-a pus în față o
serie de sarcini de mare însemnă-
tate. Partidul, poporul ne cer să a-
sigurăm agriculturii cadre medii și
superioare de toate specialitățile
precum și cadre de mecanizatori, să
luăm măsuri pentru ridicarea ni-
velului învățămîntului agricol de
toate gradele, în vederea pregătirii
temeinice, teoretice și practice, a
viitorilor specialiști agricoli.
Invățămîntul agricol organizat la
diferite nivele, începînd cu școala
generală, școlile profesionale și me-
dii de specialitate și terminînd cu
învățămîntul agricol superior, orga-
nizat pe institute și facultăți și pro-
filat pe ramuri de specialitate, a ob-
ținut în ultimii ani o serie de suc-
cese însemnate. El a dat ogoarelor
un mare număr de muncitori califi-
cați, tehnicieni și ingineri agronomi
specializați in cultura griului, a po-
rumbului, a plantelor tehnice și in-
dustriale, specialiști pentru sectorul
legumicol și horti-viticol, crescători
de animale, zootehniști, medici vete-
rinari, care muncesc cu pricepere
pentru înflorirea agriculturii noastre
socialiste. Elevii și studenții care
se pregătesc să muncească pe ogoare
dispun de condiții dintre cele mai
bune, primesc o instruire profesio-
nală strîns legată de realitățile
noastre naționale, de nevoile agri-
culturii noastre socialiste în plină
dezvoltare. Ni s-au creat toate con-
dițiile pentru a îmbunătăți și mai
mult, în continuare, pregătirea vii-
toarelor cadre necesare agriculturii.
Studiul obiectului „Agricultura" și
al bazelor producției agricole în șco-
lile generale și în liceele sătești se
efectuează în prezent diferențiat,
corespunzător cu specificul zonei în
care se află școala. în regiunile de
șes accentul se pune pe cunoașterea
agrotehnicii culturilor de cîmp, iar
în regiunile de deal pe studiul hor-
ticulturii. Este de o deosebită în-
semnătate ca profesorii care predau
disciplinele agricole să trateze toa-
te lecțiile în strînsă legătură cu re-
alitățile locale, făcînd referiri con-
crete la metodele agrozootehnice
care se cer aplicate în cooperativa
agricolă din comună.
Extinderea mecanizării asupra a
noi și noi procese de producție agri-
colă, zootehnică, horticolă, perfec-
ționarea și specializarea continuă a
mașinilor și agregatelor utilizate so-
licită cu necesitate asigurarea unei
pregătiri mereu mai înalte a viito-
rilor mecanizatori. Elevii școlilor
profesionale de mecanizare a agri-
culturii, dotate cu mijloace tehnice
corespunzătoare producției agricole
moderne, trebuie înarmați cu bune
cunoștințe teoretice și deprinderi
practice. In același timp, este ne-
cesar să-i pregătim astfel încît să
poată aprecia eficienta economică a
lucrărilor la care participă.
Pregătirea cadrelor medii pentru
agricultură se va îmbunătăți con-
siderabil prin înființarea liceelor
agricole, hotărîtă de Congresul al
IX-lea al P.C.R. în prezent, nume-
roși oameni ai învățămîntului, ca și
cadre de specialitate, își spun cu-
vîntul cu privire la direcțiile de
specializare în cadrul acestor licee,
la durata lor, la modul lor de orga-
nizare etc. Fără îndoială că, pe baza
acestor discuții, se va ajunge la cele
mai bune soluții în toate probleme-
le. Esențial mi se pare să se asigure
o cît mai armonioasă împletire între
pregătirea de cultură generală și
cea de specialitate, cu accent deose-
bit pe instruirea practică — instru-
ire care trebuie să constituie, după
părerea mea, o parte integrantă a
procesului de învățămînt în cadrul
viitoarelor licee agricole. Pe lingă
lecțiile de cultură generală și cele
de specialitate, o asemenea instruire
— realizată pe terenurile proprii ale
liceelor și pe ogoarele unităților a-
gricole de stat și coop°ratiste, con-
dusă de cadre cu studii superioare
de specialitate — va determina ne-
îndoielnic o pregătire temeinică a
viitoarelor cadre medii pentru agri-
cultură.
Avînd o asemenea bază, și învă-
țămîntul superior agricol se va îm-
bunătăți continuu, pregătind cadre
cu larg profil teoretic, dar în ace-
lași timp cu o temeinică speciali-
zare pe ramuri de producție. în fata
personalului didactic din învățămîn-
tul superior agricol se deschide un
larg cîmp de activitate creatoare
atît in domeniul pregătirii cadrelor,
cît și în domeniul activității știin-
țifice legate de crearea unor soiuri
și hibrizi de mare productivitate, de
ameliorarea raselor de animale, de
mecanizarea și chimizarea agricul-
turii etc.
Paralel cu învățămîntul agricol
organizat în școli și facultăți se des-
fășoară învățămîntul agrozootehnic
de masă, chemat să ajute țărănimii
muncitoare în aplicarea tot mai lar-
gă a cuceririlor științei în producție.
Nu mai există de mult în satele
noastre țărani fără știință de carte
și încep acum să nu mai existe nici
oameni care să nu cunoască ceea ce
le pune Ia îndemînă știința, litera-
tura de specialitate. Cursurile agro-
zootehnice devin tot mai mult ade-
vărate universități populare sătești.
La bunul lor mers, la dezvoltarea
lor continuă sîntem chemați să con-
tribuim noi toți cei care lucrăm în
domeniul științei și învățămîntului.
Congresul cooperativelor agricole
de producție a stabilit măsuri pen-
tru înflorirea multilaterală a satu-
lui. Noi, oamenii școlii, ai științei,
considerăm că avem datoria de o-
noare de a ne aduce contribuția la
îndeplinirea acestor măsuri, de a
munci fără preget pentru înflorirea
agriculturii patriei.
Acad. prof.
GHERASIM CONSTANT1NESCU
prorector al Institutului agrono-
mic „Nicolae Bălcescu"
Multă vreme n-am
putut gindi despre sat
decît cu mihnire și cu
durere. Pentru că am
trăit vremea cînd sa-
tul da tot: pîine, lap-
te, miere. Și-n schimb
primea sudălmi, ha-
rapnice și gloanțe.
Mi-aduc aminte de vre-
mea cînd griul și po-
rumbul, cules din su-
doarea frunților noas-
tre, curgea în valuri de
aur spre rada porturi-
lor, plutea pe albastre
valuri marine și, la
bursa cerealieră de la
Anvers, se prefăcea în
aur concret, lăfăindu-
se lucitor în safeurile
stăpînilor ori pe me-
sele ruletei de la Mon-
te Carto.
Am apucat vremea
cînd satul intra, oare-
cum periodic. în ordi-
nea zilei: cînd se ți-
neau niște alegeri, adi-
că niște partide furau,
pe minciuni ori pe ra-
chiu, niște pretinse vo-
turi, cînd se căuta
vreun covor pentru
vreo expoziție euro-
peană și cînd se trăgea
cu tunul în răsculații
foametei.
Fiorul de tristețe, de
durere, de amărăciu-
ne mă cuprindea ori
de cîte ori mă gindeam
la sat, la obidita via-
ță dusă de bătrînii
mei. N-am să uit nici-
odată sfiala și teama
mamei, cînd trecea
prin preajma curții
boierești. Vorbea în
șoaptă. Si, de departe,
de pe celălalt deal, îmi
arăta foișorul de unde
„cucoana" a asmuțit-o
odată cu cîinii: doi
sanbernarzi uriași care
i-au rupt catrința
și-au doborît-o într-un
șanț. Si azi, la optzeci
de ani, în coșmarurile
ei, spaima are colți,
ochi și mîrîit de du-
lău.
Cîți ani s-or fi scurs
de atunci ? Douăzeci și
cinci ? Treizeci 'l
Trec aproape în fie-
care săptămînă prin
cite un sat, din lungul
și latul țării. Din Cri-
șana in Dobrogea și
din Maramureș în Ol-
tenia. Conturul gene-
ral al cîmpiilor, al
munților și al cerului
a rămas același. Înco-
lo, totul s-a schimbat.
Altul, satul de azi.
Alta viața, alta men-
talitatea. Alții oame-
nii. Altele, sentimente-
le oamenilor. Prin
smulgerea pămînturi-
lor din mina boierilor
și transformarea lor în
cooperative obștești,
baza și sensul vieții
satului s-a răsucit
brusc și s-a proiectat
spre un nou și luminos
zenit. Satul de azi a
intrat în ritmul gene-
ral al vieții socialiste.
Satul de azi strălu-
cește prin sediul coo-
perativei și al hamba-
relor ei, prin saivane
și grajduri luminate
electric. Strălucește
prin producțiile mereu
sporite la hectar. Stră-
lucește prin casele
mari, cu acoperișuri
de țiglă, cu odăi lumi-
noase și mobilă como-
dă. Strălucește prin
școala cu cîte 10—15
săli de clasă prin că-
minul cultural cu cîte
7—800 de locuri în
sala de spectacole. În-
deletniciri altădată
chinuitoare, azi s-au
reprofilat în comple-
xul economic și psiho-
logic al satului. Simion
Uscat, din Clinicul Hu-
nedoarei, a îndrăgit
meseria de îngrijitor
mulgător al cooperati-
vei din sat. A fost tri-
mis ca delegat la Con-
gresul cooperativelor
agricole de producție.
A luat cuvîntul să îm-
părtășească și celor-
lalți tovarăși din ex-
periența lui. A vorbit,
folosind arsenalul no-
țiunilor din științele
agrotehnice, despre
metodele proprii întru
depășirea angajamen-
tului în producția de.
lapte. De bună seamă
că Simion Uscat este
urmașul unor mocani
din regiunea Hunedoa-
ra, dintre acei care au
creat și-au transhumat
stihurile din balada
Mioriței: „pe-un picior
de plai, pe-o gură de
rai..."
Satul de azi strălu-
cește prin biblioteca
înzestrată cu mii de
volume, cercetată zil-
nic de cititori de toate
vîrstele. Strălucește
prin magazinele mo-
derne, aprovizionate
cu de toate. Strălu-
cește prin antenele de
radio și televiziune,
prin cinematograf.
Una dintre întrebă-
rile obișnuite pe care
mi le adresau, astă-
vară, surorile și ne-
poatele mele cînd se
întorceau de la briga-
da de la secere sau a-
dunat fîn, suna:
— Ce zici de filmul
care rulează azi ? E
bun ? E interesant ?
își spălau mîinile și
fața cu apă rece, în-
viorătoare, își schim-
bau straiele și strigau:
— Bunică, mata nu
mergi la film ?
— Merg, num a' să
pun casînca pe cap,
să-mi iau cîrja, și
mărg.
Strălucește satul de
azi prin zecile de în-
vățători și profesori
care-i sporesc, cu e-
nergie mereu nouă,
activitatea culturală și
educativă. Strălucește
prin medic și agro-
nom, prin casa de naș-
teri și prin policlinică.
Strălucește prin bri-
găzile artistice cu ati-
ta grijă pregătite, cet
mai adesea, de cadrele
didactice.
DUMITRU ALMAȘ
[Continuate in pag. 2-4
PRIM
Reflecții
despre calitate
Paula Chițimia -----------
Liceul nr. 31 din cartierul
Cringași al Capitalei este situat
intr-un loc in care, pină acum
un sfert de veac, cuvîntul „cul-
tură" părea să aibă rezonanțe
exotice. Pe atunci ar fi fost
numit o școală de periferie,
dar însăși asocierea cuvintelor
liceu și periferie părea un non-
sens. Acum, liceul are 26 de cla-
se, de la I-a și pînă la a Xl-a, in
care învață 945 de elevi. Așa-
dar, atit elevi care de abia in
acest an au făcut cunoștință cu
slovele alfabetului, cit și elevi
care se pregătesc intens pentru
examenul de maturitate.
Evident, este destul de dificil
să ții ferm frinele conducerii unui
asemenea „combinat" școlar. Deci,
cu atit mai mari sînt meritele
fiecărui succes. Succese, liceul
înregistrează permanent. Un re-
ferat prezentat recent de secția
de învățămînt a Capitalei con-
semnează : „Deși a avut de rezol-
vat o serie de situații deosebit
de dificile, Liceul nr. 31 a obți-
nut rezultate valoroase in mun-
ca instructiv-educativă".
Iată, foarte succint, motivele
pentru care profesoara Paula
Chițimia, directoarea Liceului
nr. 31, și-a cucerit în mod deose-
bit respectul și stima cadrelor
didactice din Capitală. Rezulta-
tele la învățătură și cele pe pla-
nul școlarizării și frecvenței,
comportarea elevilor și condițiile
de care ei dispun în școală, presti-
giul liceului și valoarea instruc-
tiv-educativă a acțiunilor desfă-
șurate aici sint dovezile concrete
ale intensei și neobositei activități
didactice, organizatorice și edu-
cative desfășurate de colectivul
condus de Paula Chițimia.
Prin exemplul ei personal, prin
capacitatea ei deosebită de mun-
că, directoarea liceului din Crîn-
gași constituie nu numai stimu-
lentul permanent al activității
cadrelor didactice — incepind cu
grija pentru școlarizarea fie-
cărui copil și terminind cu utili-
zarea mijloacelor moderne de
predare — ci și un factor care
mobilizează în jurul școlii un nu-
măr foarte mare de oameni ai
muncii din cartier — comitetul de
părinți, organizația de femei, co-
misia permanentă pentru învă-
țămînt a sfatului popular ele. Ac-
țiunile întreprinse de școală,
sprijinul organizațiilor de masă
au făcut ca ea să fie un adevărat
centru al activității culturale din
Cringași. Fără a mai vorbi de
serbările șt conferințele care au
loc aici, ne vom referi doar la
concertele (două pe fiecare tri-
mestru) pe care le organizează în
școală, la solicitarea directoarei
Paula Chițimia, Filarmonica
„George Enescu".
Impresionante, într-un anume
fel, sînt în Liceul nr. 31 chiar
și băncile. Sînt vechi de pa-
tru sau cinci ani, însă pe
ele nu se vede nici urmă de
zgirietură. Aparent este o per-
formanță gospodărească. In fond,
este o imagine grăitoare a efici-
enței muncii educative desfășu-
rate de colectivul didactic condus
de directoarea Paula Chițimia.
Totul, in școala pe care o con-
duce ea, vorbește de grijă, de
hărnicie, de pricepere pedagogi-
că. Laboratoarele spațioase și
bine dotate, holurile și culoarele
cu reproduceri plastice și foto-
grafii înfățișînd mari obiective
industriale sau scene de muncă,
clasele luminoase, ornate cu plan-
te decorative.
S. PANAIT
Timotei Petride ---------—
Episodul la care ne vom re-
feri la începutul acestor însem-
nări, deși vorbește despre un pro-
fesor, nu vizează o activitate șco-
lară propriu-zisă. Locul acțiu-
nii : Teatrul de stat din Brăila.
Momentul: o ședință a consi-
liului artistic. Se discuta, cu
participarea autorului — un cu-
noscut dramaturg — o piesă
care urma să intre în reperto-
riul teatrului. înscrierea la cu-
vînt a profesorului Timotei Pet-
ride era urmărită cu viu interes
de către toți participanții. In-
troducerea, oarecum neobișnu-
ită, nu făcuse decît să trezească
mai mult interesul celorlalți.
„Noi, profesorii — își începuse
cuvîntul tovarășul Petride —
avem rareori ocazia să anali-
zăm o lucrare dramatică în pre-
zența autorului, mai ales cînd
este vorba de un condei cunos-
cut. De clasici ne desparte
timpul, de majoritatea contem-
poranilor... probabil spațiul. Să
mă iertați așadar dacă, la a-
ceastă ocazie rară, îmi voi per-
mite să fac o analiză a piesei
așa cum aș face-o într-o oră de
literatură..." Apoi, Timotei Pe-
tride a vorbit despre mesajul o-
perei și semnificațiile acesteia,
despre profilul personajelor,
despre acțiunile și reacțiile lor,
despre realizarea artistică a pie-
sei.
— Mulți oameni mi-au vorbit
pînă acum — a spus autorul
piesei — despre lucrarea mea.
Nici unul însă atît de pregnant,
ca tovarășul profesor Petride.
Voi reflecta adine asupra modi-
ficărilor ce se impun și noi
căuta să folosesc în acest scop
sugestiile prețioase pe care mi
le-a făcut".
Ne-am oprit la acest episod
pentru că ni se pare că defi-
nește raporturile profesorului
Petride cu disciplina pe care o
predă. Și ceea ce își impune
sieși pe un plan mereu mai înalt
transmite și elevilor săi, învă-
țîndu-i să emită judecăți de va-
loare pe baza documentării trai-
nice și a pătrunderii în esența
operelor literare. Iată pe ce te-
melie s-a născut reputația de
profesor deosebit de exigent a
lui Timotei Petride, ale cărui
lecții cuprind elemente dina-
mice, pasionante, făcîndu-le să
fie deosebit de îndrăgite de elevii
săi.
„Niciodată nu mă bazez numai
pe experiență, pe acumulările
anterioare — ne-a spus acest
eminent pedagog, distins cu titlul
de „Profesor emerit". Caut să
fiu la curent cu cele mai noi
opinii și interpretări, ca să le
pot forma elevilor o privire cît
mai exactă asupra scriitorilor și
a operelor lor. Acest stil de
muncă doresc să-l imprim și
elevilor mei. Caut să-i deprind
cu activitatea sistematică, cu do-
cumentarea științifică, să-i fac
să gindească în chip creator".
Elevii din Brăila cunosc bine
pasiunea de bibliofil a tovarășului
Petride. In biblioteca lui, impre-
sionantă ca proporții, găsești,
alături de ultimele noutăți lite-
rare, lucrări de artă, de critică
și istoriografie, precum și valo-
roase exemplare de bibliofilie :
ediția princeps a operelor lui Co-
nachi, cîteva numere din „Ma-
gazin istoric pentru Dacia", din
vechiul „Contemporanul", ediții
prime ale scrierilor lui Titu Ma-
iorescu, Bogdan Duică, Ibrăi-
leanu etc. Acest „găsești" e un
termen folosit generic. In cazul
profesorului Petride sensul ter-
menului „găsești" este însă cît
se poate de propriu, căci oricare
dintre colegii sau elevii lui poate
veni să-i solicite orice carte, cu
certitudinea că cererea lui va
găsi răspuns favorabil.
Timotei Petride este și un pa-
sionat drumeț pe meleagurile
care și-au găsit ecou în marile
opere ale literaturii noastre : Hu-
mulești, Hordou. Mircești, dru-
murile Vitoriei Lipan. Și-a în-
vățat și elevii să iubească aceste
meleaguri.
Și, în sfîrșit, Timotei Petride
este și un pasionat cercetător.
In sertarele biroului său se află
studii cu privire la postumele
lui Eminescu, la Alecsandri, stu-
dii despre neologisme etc., ală-
turi de notări ample cu privire
la unele probleme de psihologie
și de însemnări cu privire la
utilizarea mijloacelor tehnice
audio-vizuale în condițiile speci-
fice ale predării literaturii ro-
mâne.
Aș încheia amintind ceea ce
este pentru profesorii de limba
și literatura română din Brăila
suprema laudă : „Ai realizat o
lecție tot atît de bună ca lecțiile
lui Timotei Petride !“.
M. PAVELESCU
Ca să ajungă de la școa-
lă acasă, traversează un
parc. E o recreație pe care
și-o oferă cu iluzia că, în
contact direct cu natura,
mintea lui poate căpăta
pentru un sfert de oră re-
paosul meritat după con-
centrarea orelor de curs.
Dar iluzia rămîne iluzie !
Creierul deprins cu munca
perpetuă a raționamentelor
e tentat, în aer liber, să
facă cel puțin gimnastică.
Cu libertatea și lipsa de
discreție a celui care se o-
cupă cu gîndurile altora, vă
voi reproduce pe cele ale
colegului meu.
Pe lingă el a zbîrnîit o
albină, prima pe care a în-
registrat-o in acest an. în-
duioșat de constatarea a-
cestui debut, i-a urmărit o
vreme zborul.
„Conștiinciozitatea nu e
numai apanajul oamenilor
— constată mărinimos pro-
fesorul. E de pildă o cali-
tate a albinelor. E curios
cum acești termeni, con-
știinciozitate și conștiință,
se amestecă uneori în min-
tea noastră.
...Vorbim ușor noi, pro
fesorii, despre conștiința
noastră profesională — și
ce e curios, numai atunci
cînd punem note mici. Se-
veritatea e cea mai comodă
armă de care dispunem.
Este oare cea mai eficace ?
Cum să nu fie eficace !
Respectul care are la bază
teama realizează totdeauna
cîte ceva ! întrebarea este
dacă respectul care nu se
bazează pe teamă nu rea-
lizează ceva mai mult.
„Disciplină fără puțină ab-
surditate nu se poate" —
îmi spunea, în cancelarie,
un coleg. Fraza mi s-a pă-
rut neașteptată și am ac-
ceptat-o poate tocmai dato-
rită caracterului ei de bu-
tadă...".
Pe lîngă profesor a trecut
un elev de-al său, care l-a
salutat cu respect și cole-
gul meu a surprins în ochii
copilului o licărire de sim-
patie...
„Deși cu băiatul care a
trecut n-am fost absurd !
Simpatia cu absurditatea
se exclud ! „Disciplina fără
absurditate nu se poate".
Hm! întîi de toate, cel
care mi-a lansat acest afo-
rism este un om deștept. în
al doilea rînd, indulgența
sa este proverbială și în al
treilea rînd e respectat de
elevi. Oricum (în al patru-
lea rînd) absurzii nu-și dau
seama că sînt astfel ! Fraza
e inteligentă dar asta nu
presupune neapărat că e a-
devărat. Și baronul Mun-
chausen povestea lucruri
inteligente !
Deci se poate obține dis-
ciplină fără absurditate.
Voi numi și eu această dis-
ciplină, disciplină con-
știentă".
...în drumul său profeso-
rul a evitat să calce peste
un mușuroi de furnici ră-
sărit „din pămînt" la mar-
ginea aleii.
„La furnici, de pildă, nu
poate fi vorba de absurdi-
tate, pentru că nu poate fi
vorba nici de contrar...Cum
ar putea să existe o furni-
că absurdă dacă n-are sens
faptul că nu există niciuna
care n-ar putea fi absurdă ?
Există totuși o disciplină a
întregului mușuroi. Conclu-
zie : această disciplină nu
are la bază absurditatea.
Dar ce-am făcut ? Cobor
oamenii la nivelul furnici-
lor ? Nu ! Ridic problema
lor la alt nivel".
Și mulțumit de concluzia
sa profesorul s-a apucat să
fluiere fals primele măsuri
din Dunărea albastră. Pe o
ramură un pițigoi și-a în-
cetat speriat bisilabele cîn-
tecului. Profesorul s-a o-
prit, a tușit și și-a tras cu
gravitate în jos pulpanele
hainei...
„Ținuta! Un profesor tre-
buie să fie serios chiar
cînd nu-1 vede decît un
singur pițigoi !... Ținuta
noastră exterioară face par-
te din seriozitatea catedrei.
Și e paradoxal că această
seriozitate nu exclude ve-
selia. Totdeauna am obți-
nut mai mult de la elevi
prin veselie decît prin rigi-
ditate. Curios, cum unii
confundă rigurozitatea cu
rigoarea și de aici cu rigi-
ditatea !“
Colegul meu a luat-o la
stînga pe aleea șahiștilor.
Un adolescent și un om
cu suplimentul cheliei, alb,
meditau peste o tablă cu
pătrățele. Băiatul tocmai
întindea mina către o tură...
Și profesorul s-a pomenit,
din spirit didactic, interve-
nind :
— Nu tura I Pionul G 6 1
Bătrînul cu chelie s-a în-
tors cu amărăciune către
el :
— Vrei s-o mi-o iei și pe
asta ?
Iar băiatul după o ezitare
a mutat cu elegantă tot
tura.
Și profesorul, continuîn-
du-și drumul, își spunea :
„Am greșit cind l-am în-
vățat pe băiat, poate toc-
mai pentru că era mu-
tarea cea mai bună... Co-
pilul se supără cînd nu a-
junge el însuși la o con-
cluzie !... Și contrariul e a-
devărat cu cel leneș : nu se
supără dacă nu ajunge la
nici o concluzie... Mate-
matica „mea" e o materie
prin excelentă de raționa-
ment ! Dacă elevul învață
în liceu din geologie, isto-
rie, literatură română și ce-
lelalte materii necesarul
suficient unei culturi gene-
rale în domeniul respectiv,
în domeniul nostru nu pu-
tem avea pretenția că-1 a-
ducem la „maturitate" cu o
cultură generală matema-
tică. Poate chiar ar fi și im-
posibil... Chiar un om de
știință, matematician, nu
poate avea pretenția unei
culturi generale matemati-
ce. Cel specializat în calcu-
lul probabilităților, alge-
bristul, geometrul, expertul
în ecuații diferențiale sau
în funcții complexe, din
cauza ramificării foarte
precise și disjuncte a ma-
tematicilor, nu se „mișcă"
la fel de ușor în celelalte
domenii. Această trecere e
mai ușoară în celelalte ra-
muri ale științei, pentru că
acolo cultura generală de
specialitate e posibilă în
mai mare măsură.
Dar... ce știe despre „to-
pologie" un elev care a ter-
minat liceul ? Ca profesor,
personal nu pot să-i pre-
tind nimic nici din dome-
niul ecuațiiloi- diferențiale,
nici din cel al calculului
vectorial, deocamdată nici
din probabilități I Atunci
ce-i cer eu, profesorul de
matematici ? Să raționeze,
asta da, cel puțin pe geo-
metria lui Euclid... (Că
exagerez cînd îi fac ca pro-
blemă dreapta lui Simson
sau cercul celor 9 puncte
încă nu sînt toți de acord).
Dar raționamentul sînt da-
tor să i-1 antrenez !“.
Timpul se înnourase pe
nesimțite. O pală puternică
de vînt l-a scos pe eroul
meu din gîndurile sale. Pe
peluza de alături, o mași-
nă rotativă de stropit iarba
continua să-și facă inge-
nios de împrăștiat datoria.
„Mașina asta de stropit,
înaintea începerii ploii, este
un exemplu de conștiincio-
zitate ! Deși pornim de la
premisa că un elev trebuie
să învețe să raționeze, noi
ne abatem din „datorie" de
la acest principiu. „Cel pu-
țin să știe regula asta" —
ne propunem noi ca scop al
unei ore (și chiar scriem în
plan acest scop) cînd im-
portant nu e să aplice re-
gula, ci să-i cunoască „mo-
dul de fabricație". „Să știe
elevul să deriveze", iată
un țel al clasei a Xl-a. In
care din subiectele propuse
la maturitate de oricare
profesor există vreun su-
biect cu definiția deriva-
tei ? Elevul știe să derivo-
ze fără, să știe ce înseamnă
derivata ! Cîți știu de ce c
continuă o funcție deriva-
bilă ? Cîți cunosc faptul că
reciproca nu e totdeauna a-
devărată ? (mai adesea nu
e 1). Cîți știu de ce. ca să
se poată aplica teorema lui
Rolle pe un interval, func-
ția trebuie să fie continuă
pe intervalul închis și de-
rivabilă pe cel deschis ?
Da, dar totuși elevii noștri
vor ști să calculeze ! Cal-
culul să trăiască ! încercăm
și căznim creierii cu o .,al-
goritmic" pe care o mași-
nă o face și mai rapid și
mai exact ! Udăm cu stro-
pitoarea iarba Cișmigiului,
aplicînd forțele șuvoiului la
inutilitate, deși peste cîteva
minute ploaia o să facă
treaba asta mult mai
bine
Brusc a început potopul.
Prietenul meu s-a ferit de
ploaie sub acoperișul unui
chioșc și căderea liniștitoa-
re a dungilor de apă i-a
potolit din agitație... A în-
ceput un dialog cu sine în-
suși :
„Pe de altă parte (a prins
să admită el) ml-a spus o
dată un coleg (diriginte) că
nu e bine să obligăm la ra-
ționamente abstracte un
om care nu știe să facă o
judecată: Dă-i drumul dacă
știe și el acolo... ceva... să
deriveze de exemplu, pen-
tru că nu toți ajung mate-
maticieni. Dacă poate unul
prin memorie să retină și
nu prin logică, dă-i prile-
jul să memorizeze dacă
vrea !
— Bine, dar scopul ne-
fiind memorizarea, ce notă
îi pun ?
— 5, pîinea săracului i
— NU ! înseamnă să pu-
nem ca barem mijlociu
prostia !
— Dă-le regula să știe
s-o aplice, ce te zbați atît ?
— s-a întors, către partea
înfuriată, partea liniștită
din colegul meu. Dacă știe
regula, nu te căzni nrea
mult să-I faci să ajungă la
ea, îți pierzi vremea, scopul
e s-o știe.
— Scopul e s-o înțeleagă!
— Si dacă n-a înțeles-o ?
Cel puțin s-o spună 1
— Cel puțin în matema-
tică e prea puțin, e nimic !
— Taci, că începi cu infi-
niții mici !“
...Nervozitatea picăturilor
de apă pe streașină s-a o-
prit brusc. Și colegul meu
s-a depărtat în atmosfera
parcului înnoit și liniștii de
răpăiala scurtă, sonoră și
regeneratoare a ploii... Pe
peluză, inutil și consecvent,
stropitoarea circulară își
făcea mai departe datoria...
In rînd cu ea un șir de
stropitori se manifestau la
fel mai departe... mai de-
parte... mai departe...
„Cel puțin să știe regula,
să știe să aplice..
Ce să aplice ? Ce nu în-
țelege ?“
Un fir de apă de ploaie a
traversat aleea...
„Și noi vorbim atît de
mult despre lupta pentru
calitate" !
CONSTANTIN OTTESCU
FORME COMPLEXE
MAI EFICIENTE,
DE PERFECȚIONARE
Studiu la instrument în Liceul de	din Galați.
SATUL, AZI
(Urmare din pag. l-a)
Prin toate acestea strălucește sa-
tul românesc socialist de azi.
Dar mai ales strălucește prin oa-
menii lui. Oamenii aceștia care, în
cițiva ani, au învățat să conducă și
să gospodărească terenuri de sute șl
mii de hectare. Oamenii aceștia care
animă brigăzile recoltelor bogate.
Oamenii aceștia care nu numai că
folosesc în vorbirea curentă noțiu-
nea de mecanizare a agriculturii, ci
o și aplică pe scară națională. Nu
numai că vorbesc despre chimizarea
agriculturii, dar și primesc de la
Năvodari, de la Piatra Neamț, ori de
la Turnu Măgurele îngrășăminte
chimice și le înserează în sol după
prescripții științifice, să ajungă la
firavele rădăcini ale plantelor, să le
îmbie, să le silească a crește și a
rodi însutit, drept ca la carte.
Oamenii aceștia nu se mai mulțu-
mesc cu căruța fantasmagorică a
sfîntului Ilie stăpîn peste nori și
nici numai cu ploile „date de Dum-
nezeu", ci înțeleg și aplică sistemul
culturii irigate. „La Sîntana, spunea
la Congres Gh. Goina. Erou al Mun-
cii Socialiste și delegat al acestei
comune din regiunea Crișana, apele
curgătoare lipsesc. Pinza de apă
freatică se află însă la o adîncime
de 5—7 metri. Din această sursă am
irigat 340 ha". Oamenii de azi nu
numai că au învățat și înțeleg no-
țiunea științifică de terasare, dar o
și aplică, de asemenea, pe scară na-
țională. Ei silesc tihărăile și rîpele,
coastele sterpe și malurile abrupte
să slujească omul și să înfrumuse-
țeze peisajul patriei cu florile meri-
lor și sclipirile de smarald ale stru-
gurilor. Petre Mihalache, delegat la
Congres din partea Cooperativei a-
gricole din comuna Tîrzii-Huși, re-
lata că în satul lut, altădată un biet
sat de clăcași, „pe terenurile de
coastă unde în trecut nici oile nu
găseau ce să pască", acum sătenii
au plantat 120 ha de viță și 100 ha
de pomi fructiferi. Aceste rîpi te-
rasate și plantate științific au și în-
ceput să producă anual peste 11 000
în ultimul timp, institutele de
perfecționare a cadrelor didactice
și-au concentrat eforturile spre gă-
sirea unor forme de perfecționare
legate tot mai strîns de cerințele
actuale ale învățămîntului. O ase-
menea formă este acțiunea comple-
xă organizată de curînd de I.P.C.D.
București la Cîmpulung, care a avut
ca element central cursul de perfec-
ționare pentru o serie de directori și
directori adjuncți ai școlilor genera-
le din regiunea Argeș.
Cursul a urmărit, în primul rînd,
înarmarea conducătorilor de școli
în vederea înfăptuirii sarcinilor puse
în fața învățămîntului de documen-
tele Congresului al IX-lea al P.C.R.
cu privire la perfecționarea proce-
sului instructiv-educativ, la întări-
rea educației ideologico-politice și
morale a elevilor. Un loc important
în tematica cursului l-au ocupat
problemele psiho-pedagogice pe care
Ie ridică procesul instructiv-educa-
tiv, ca și orientarea profesională a
elevilor. Cum era și firesc, majori-
tatea expunerilor, discuțiilor și acti-
vităților practice s-au referit la spe-
cificul activității directorului, la ro-
lul lui în îndrumarea și controlul
procesului de învățămînt, în orien-
tarea activității educative, a muncii
metodice din școală etc. Pentru le-
garea mai strînsă de practică a pro-
blemelor prezentate în expuneri
participanții la curs au asistat la o
serie de lecții și la alte activități
desfășurate în școlile generale și în
cele două licee din Cîmpulung. Pe
kg. struguri la ha. Adică venituri
de circa 30 000 lei la ha.
Da : altu-i satul de azi Nu mai
seamănă de fel cu amărîtul sat al
copilăriei mele. Satul de azi stră-
lucește în lanurile largi cît cuprinde
zarea, în holdele bogate, în belșu-
gul tot mai temeinic asigurat prin
utilizarea mașinilor și printr-o ade-
vărată revoluție tehnico-științifică,
aplicată sectorului agrar.
Satul de acum un sfert de veac
trece în umbră, ca o categorie pe-
rimată. Dispare cu fiorul lui de a-
mărăciune cu tot. Satul de azi de-
vine o noțiune nouă. Cu o sferă și
un conținut nou. E satul proprie-
tății cooperatiste și al agriculturii
tehnico-științifice. E uzina de pîine
a poporului, indestructibil înfrățită
cu uzinele metalurgice și chimice,
cu termo și hidrocentralele, cu uzi-
nele culturii și ale belșugului pen-
tru toți, așa cum țîșnesc toate pe
cuprinsul întregii țări.
marginea acestor lecții și activități
s-au organizat apoi discuții, care au
fost conduse de lectorii institutului
și de cadre universitare (prof. univ.
Nicolae Mihăileanu pentru lecții-
le de matematică, prof. univ. Cons-
tantin Bogoescu și conf. univ. Ion
Ioană pentru lecțiile de limba și li-
teratura română). Analizele s-au ca-
racterizat printr-un înalt nivel ști-
ințific, printr-o abordare multilate-
rală a problemelor didactico-meto-
dice, constituind de fiecare dată mo-
dele pentru activitatea pe care sînt
chemați s-o desfășoare directorii de
școli.
Paralel cu acest curs de perfec-
ționare, dar în strînsă legătură cu
obiectivele urmărite de el s-au des-
fășurat o serie de acțiuni adiacente.
Astfel, în tot timpul cît s-a desfă-
șurat cursul s-a întreprins o mun-
că sistematică de îndrumare a acti-
vității metodice din toate școlile o-
rașului Cîmpulung, precum și a șco-
lilor din localitățile Rucăr, Stîlpeni-
Livezeni, Lerești și Voinești. Pe lîn-
gă discuțiile purtate cu cadrele di-
dactice din aceste școli, la lecțiile
cărora au fost efectuate 298 de asis-
tențe, lectorii I.P.C.D. au organizat
în școlile respective consultații și
discuții la nivelul conducerii și al
comisiilor metodice.
în etapa de încheiere a cursului a
avut loc un simpozion cu privire la
folosirea mijloacelor audio-vizuale
în predarea limbii și literaturii ro-
mâne și a limbilor străine, simpo-
zion la care au participat un număr
mare de cadre didactice de specia-
litate din oraș și din raion. Expu-
nerile prezentate cu acest prilej au
fost însoțite de demonstrații convin-
gătoare, în cadrul cărora s-au folo-
sit benzi de magnetofon, discuri,
diafilme, diapozitive și filme.
în același timp a fost înființat, cu
sprijinul larg al I.P.C.D., cabinetul
metodic pentru mijloace audio-vizu-
ale al orașului și raionului Cîmpu-
lung, care are drept principal obiec-
tiv centralizarea și studierea celor
mai valoroase materiale tehnice in-
tuitive, reproducerea acestor mate-
riale pentru a fi difuzate în școli și
concentrarea materialului documen-
tar care poate servi la efectuarea
unor studii de specialitate. în dota-
rea acestui cabinet au intrat, prin-
tre altele, majoritatea diafilmelor,
benzilor și discurilor care au fost
utilizate pentru exemplificări în ca-
drul simpozionului organizat de
I.P.C.D.
Numeroși participanti la cursul de
perfecționare, cadre didactice, pre-
cum și lucrători ai secțiilor de în-
vățămînt din orașul și raionul Cim-
pulung, cu care am avut prilejul să
discutăm, au subliniat caracterul
eficient al cursului, datorită concep-
ției noi de organizare și desfășurare
a activităților incluse.
Prof. Ion Lăzărescu, director al
Școlii generale din comuna Tițești,
este de părere că tematica cursului
s-a integrat organic problemelor ac-
tuale ale pedagogiei, ale psihologiei
pedagogice, că ea a răspuns preo-
cupărilor pe care le au în prezent
directorii de școli în ceea ce pri-
vește îndrumarea și controlul acti-
vităților instructiv-educative, orga-
nizarea și desfășurarea muncii me-
todice, studierea și generalizarea
experienței înaintate. „Modul cum
s-au organizat diferitele lucrări
practice și discuții pe marginea a-
cestora — a spus tov. Lăzărescu —
a permis nu numai realizarea unui
multilateral schimb de experiență,
dar ne-a dat și posibilitatea de a
participa la acțiuni care se circum-
scriu în sfera cercetării științifice
a desfășurării procesului de învăță-
mînt. Propun ca materialele cursuri
să fie transmise și celorlalți direc-
tori de școli, fiind valorificate sub
forma unei scrisori metodice sau a
unei culegeri de studii".
Prof. Gheorghe Leca, director ai
Școlii generale din Stîlpeni-Live-
zeni, a relevat în special valoarea
științifică a materialelor expuse în
cadrul cursului și a activității prac-
tice organizate în timpul acestuia,
evidențiind faptul că participantii
la curs au putut acumula învăță-
minte prețioase. El a subliniat tot-
odată valoarea îndrumărilor cu
privire la modernizarea procesu-
lui de învățămînt, arătînd că în a-
ceastă direcție are o mare însem-
nătate faptul că s-a pus la dispoziția
profesorilor un cabinet metodic
pentru mijloace audio-vizuale, dato-
rită căruia învățămintele de la curs
vor putea fi aplicate larg în prac-
tică. „Ar fi bine — a arătat tov.
Gh. Leca — să se elaboreze mai
multe materiale care să-i orienteze
pe profesori în această direcție.
Cursurile de genul celui la care am
participat sînt cît se poate de bine
venite. Ele însă nu se pot organiza
prea des și, de aceea, necesității de
a ne ține la curent cu ceea ce este
nou în domeniul modernizării învă-
țămîntului trebuie să-i răspundă
editarea continuă a unor lucrări și
studii pe această temă".
La rîndul său. prof. Alex. Sma-
randa, directorul Școlii generale nr.
10 din Pitești, confirmînd calitățile
științifice ale cursului, a ținut să
releve în mod deosebit faptul că
inițiativa de a organiza, pe lîngă el,
acțiuni cu caracter compllmontar, în
care au fost cuprinși, în afara
cursantilor, un număr foarte mare
de învățători și profesori a deter-
minat o deosebită efervescentă cre-
atoare a cadrelor didactice din Cim-
pulung și din întreaga regiune Ar-
geș. „Rezultatele ei—a observat tov,
Smaranda — se vor oglindi fără
îndoială pe viitor în ridicarea ni-
velului științific și a eficienței ac-
tivităților din școli. Este de dorit, a
încheiat interlocutorul nostru, — ca
institutele de perfecționare să orga-
nizeze mai des asemenea acțiuni cu-
prinzătoare. De asemenea, simțim
nevoia ca ele să ne sprijine în acti-
vitățile noastre de cercetare, orga-
nizînd consultații atît cu privire la
conținutul cercetării cît și la meto-
dele acesteia.
Prof, Nicolae Apostolachc, in-
spector la secția de invățămînt a
regiunii Argeș, ne-a vorbit îndeosebi
de ajutorul pe care acțiunea com-
plexă organizata de I.P.C.D Bucu-
lești l-a dat secției regionale de în-
vățămînt. Acesteia i-au fost sugera-
te numeroase forme noi de organi-
zare și îndrumare a activității me-
todice a școlilor. „Analizele de lecții
efectuate de cadrele universitare
care s-au deplasat la Cîmpulung —
a spus tov. Apostolache — au cons-
tituit adevărate școli practice nu
numai pentru directori, ci și pentru
inspectori". In același timp tov. A-
postolache a apreciat că organele
învățămîntului pot face mai mult
pentru intensificarea colaborării în-
tre cadrele didactice din școlile ge-
nerale și licee și cei care lucrează
în învățămîntul superior.
Aprecierile cu privire la noua for-
mă complexă de perfecționare ini-
țiată de I.P.C.D -București relevă
necesitatea extinderii și adîncirii pe
viitor a rezultatelor obținute Ecoul
favorabil pe care l-a stîrnit aceasta
se datoresc nivelului științific ridi-
cat la care s-a desfășurat, participă-
rii unor cadre universitare de înal-
tă competență atît în specialitate
cît și în problemele didactico-meto-
dice.
Considerăm că. pentru întărirea
eficienței unor asemenea acțiuni de
perfecționare, este necesară cuprin-
derea mai largă, în cadru! lor. a ce-
lor ce lucrează în școlile sătești și
a celor numiți de curînd Ia condu-
cerea școlilor. De asemenea, se im-
pune valorificarea intensă de către
secțiile de învățămînt, prin diferi-
te forme proprii de perfecționare, a
materialelor de la cursurile organi-
zate de institutele de perfecționare.
F. AL
PAGINA 2
Cercetarea pedagogică poate deveni o acțiune largă
Activitatea didactică, munca prac-
tică din școală constituie un vast
cîmp de cercetare științifică, iar cei
care lucrează nemijlocit în procesul
pedagogic dispun prin însuși acest
fapt de cele mai bune condiții de
cercetare a fenomenului instructiv-
educativ. Necesitatea antrenării cor-
pului didactic în activitatea de cer-
cetare pedagogică a fost subliniată
încă din secolul trecut, printre alții,
de către Mihail Eminescu, care, pe
cind era revizor școlar, afirma că
„numai astfel se creează o literatură
didactică — prin munca comună a
întregului corp învățătoresc". Astăzi,
cînd în practica școlilor noastre s-a
acumulat o experiență deosebit de
valoroasă, este de mare importanță
ca această experiență să fie valori-
ficată din punct de vedere științific,
prin studii și lucrări menite să con-
tribuie la ridicarea muncii didactice
la înălțimea sarcinilor ce i-au fost
puse în față de către partid.
In rîndurile ce urmează ne vom
referi la cîteva modalități care pot
ajuta, după părerea noastră, ca cer-
cetarea științifică din domeniul în-
vățămîntului să devină o acțiune
largă, la care să participe cît mai
mulți profesori și învățători.
în fiecare an, pentru sesiunea e-
xamenelor de gradul II, numeroase
cadre didactice elaborează lucrări
metodico-științifice, în care autorii
își expun. într-o formă generaliza-
tă, propria lor experiență pozitivă.
Așa, de exemplu, în recenta sesiune
din ianuarie în cadrul I.P.C.D.-Ti-
mișoara, lucrările învățătorilor Teo-
dor Moldovan (raionul Alba. reg.
Hunedoara). Stela Moise (Caranse-
beș reg. Banat), luliu Toma (Stre-
haia, reg. Oltenia) ș.a. sau ale profe-
sorilor Doina Iliescu (Timișoara),
Dumitru Susan (Deva), Elisab- a
lordăchescu (Corabia, reg. Oltenia),
sprijin multilateral celor ce inten-
ționează să-și prezinte experiența la
sesiunile de comunicări științifice,
aceștia și-ar putea realiza intențiile.
S-ar putea cere în acest sens și con-
cursul catedrelor de metodică de la
institutele pedagogice de 3 ani, care
ar putea ajuta cadrelor didactice să
elaboreze lucrări valoroase,
stistență științifică și cu o
orientare metodică. Din
însă, autorilor lucrărilor
cu con-
justă o-
păcate,
li s-a
acordat pînă acum ajutor numai în
ultimul moment, cînd nu se mai
poate face prea mult pentru îmbu-
nătățirea lucrărilor. Ca urmare ex-
periența valoroasă a unor cadre di-
dactice rămîne cunoscută
cerc restrîns (școală, raion)
datorită faptului că acestea
nosc metodologia cercetării
într-un
numai
nu cu-
științi-
orecum și ale altora au fost
ciate cu nota maximă. Care
apre-
însă „soarta11 acestor lucrări ?
devin material de arhivă. Oare
este
Ele
de
ce autorii lor nu ar fi solicitați să le
pregătească pentru publicare ? Sau,
dacă nu pot fi publicate în întregi-
me. recenzenții ar putea da indicații
cu privire la publicarea unor capi-
tole mai importante.
Prezintă mult interes și monogra-
fiile unor școli, elaborate de colec-
tivele școlilor respective. Am avut,
în anii trecuți, prilejul de a cu-
noaște asemenea monografii care
cuprindeau mult material inedit cu
privire la dezvoltarea învățămîntu-
lui, cules din arhivele raionale și
regionale. Nu este păcat ca aseme-
nea lucrări să rămînă uitate cînd
multe dintre ele ar putea fi valorifi-
cate chiar în cadrul unui tratat de
istorie a pedagogiei românești ?
O altă sursă de lărgire a ariei
cercetării pedagogice sînt sesiunile
de comunicări științifice ale cadre-
lor didactice. Numai pentru sesiunea
. n anul 1964, în regiunea Banat
,-au înscris cu comunicări peste 400
de învățători și profesori — o cifră
impresionantă. Dar pînă la urmă nu
s-au prezentat nici 20 la sută din
cei înscriși, iar din lucrările pre-
zentate, un procent și mai mic a
ajuns la sesiunea centrală. Cum se
explică această „pierdere" ? Credem
că ea se datorește faptului că mulți
dintre cei înscriși, fiind adesea lip-
siți de o îndrumare sistematică și
calificată pe parcurs, rămîn la
faza „intențiilor frumoase". Dacă
însă secțiile de învățămînt, institu-
tele de perfecționare și Institutul
de științe pedagogice ar acorda un
fice și nu se pricep să-și expună în-
tr-o formă generalizată experiența.
Dacă aceste cadre ar fi îndrumate
de către cercetători pricepuți, expe-
riența lor ar putea fi generalizată și
popularizată ; iar din această acți-
une ar avea de cîștigat și știința și
practica pedagogică românească.
Abordarea unor teme mai com-
plexe de cercetare necesită forma-
rea unor colective de muncă (com-
puse din învățători, profesori, in-
spectori). Sistemul de cercetare în
colectiv a unei teme are nu numai
avantajul sporirii forțelor de cerce-
tare, ci și acela al ridicării calității
lucrării datorită acțiunii spiritului
critic, reciproc
O cercetare științifică mai rigu-
roasă s-ar putea organiza in școlile-
pilot (licee, școli generale etc.). In
fiecare centru universitar s-ar putea
organiza una sau două asemenea
școli în care, sub îndrumarea și cu
concursul catedrelor de pedagogie,
psihologie și metodică din universi-
tăți și din institutele pedagogice,
să se inițieze, pe baza unei meto-
dici de cercetare științifică, studie-
rea unor probleme de importanță
majoră (eficiența pedagogică a în-
vățămîntului programat, formarea
deprinderilor de muncă intelectuală
la elevi, rolul interesului pentru cu-
noaștere în procesul de învățămînt,
eficiența instructivă și educativă
mijloacelor audio-vizuale etc.).
a
Succesul activității de cercetare a
procesului pedagogic este condițio-
nat si de elaborarea unor instru-
mente de muncă științifică de către
cadrele didactice din învățămîntul
superior cu experiență în acest do-
meniu. Ne gîndim aici. în primul
rînd. la utilitatea deosebită a unui
îndrumător metodic al cercetării ști-
ințifice. Existența unul asemenea în-
drumător ar completa — și la nevoie
ar putea chiar suplini — munca de
îndrumare a conducătorului știin-
țific. Apariția lui este și necesară și
posibilă, întrucît în centrele uni-
versitare din țara noastră există
forțe în stare să-1 elaboreze.
„Multe din ideile care au revolu-
ționat gîndirea științifică, care au
condus la marile descoperiri ale u-
manității au fost generate de obser-
vația concretă, de activitatea prac-
tică a cercetătorilor", a spus tova-
rășul Nicolae Ceaușescu în Ex-
punerea cu privire la îmbunătățirea
organizării și îndrumării activității
de cercetare științifică prezentată
la sesiunea din decembrie 1965
a Marii Adunări Naționale. Acest
adevăr evident constituie un pu-
ternic îndemn și pentru practicienii
care lucrează în învățămîntul nos-
tru.
Lector univ. ION DRAGAN
Timișoara
Cînd momentul notării
Am surprins fără să vreau, pe
stradă, in autobuz, pe culoarele șco-
lii convorbiri ale elevilor care su-
nau cam așa :
— Ce avem la istorie pe mîine ?
— Habar n-am; pe mine nu mă
mai ascultă, că am două note. Au
mai rămas în clasă cinci fără notă...
In schimb, învăț la latină, că
ascultă la sigur; mai sîntem
neascultați...
Mentalitatea aceasta a unora
ma
trei
din-
tre elevi, în special din clasele mari,
mi-a dat de gîndit: oare elevii în-
vață pentru a căpăta cunoștințe sau
numai pentru notă, ca să treacă
elasa ? Ca să mă conving, am făcut
sondaje discrete în clasele în care
predau. Am constatat că elevii cu-
noșteau cu o precizie aproape ma-
tematică cine nu are încă notă, cîți
au două sau mai multe și ce note
anume, la fiecare materie.
Explicația acestui fenomen există.
Nu e un secret pentru nimeni —
deci nici pentru elevi — că profe-
sorul este obligat să-i asculte pe toți
elevii măcar o dată pînă la un anu-
mit moment din cursul trimestru-
lui. Apoi, elevii mai știu cîte ceva
și despre „ritmicitatea notării". De
aceea, învață și ei... ritmic.
Dacă analizăm ceva mai adine sis-
temul actual de notare, ne dăm sea-
ma de un lucru destul de bizar :
s-ar părea că notele din catalog o-
glindesc mai mult măsura în care
profesorii respectă dispozițiile supe-
rioare, decît adevăratele cunoștințe
globale ale elevilor. Și spun globale
pentru că cele două, trei note date
fiecărui elev nu reprezintă o apre-
ciere a totalității cunoștințelor lui la
o materie oarecare, ci o apreciere
asupra cunoștințelor din lecția la
care a fost ascultat sau, cel mult
asupra unui fragment din materie
— la teză sau dacă a fost examinat
in perioada de recapitulare.
Apoi, o dată ce și-a făcut „suma"
obligatorie de note, elevul nu mai
învață și așteaptă să fie ascultați
cei fără note.
Mi-am pus adesea întrebarea : ce
s-ar întîmpla dacă profesorii nu ar
mai fi obligați să asculte în fiecare
oră de curs un număr de elevi ca să
le pună note în catalog, ci ar lucra
cu întreaga clasă, verificarea reali-
zindu-se asupra întregii materii
parcurse intr-o perioadă ? Mai întîi,
n-ar mai pierde o mare parte din
oră pentru ascultare. în al doilea
rînd, nota nu s-ar da numai pentru
cunoștințele elevului din lecția la
zi. In al treilea rînd, elevii n-ar mai
putea calcula cînd le vine rîndul la
ascultare și nu li s-ar mai oferi oca-
zia să învețe materia fragmentar, în
funcție de ritmul ascultării. Ar dis-
pare și necesitatea de a da extem-
porale în asalt, care
de asemenea în asalt,
rul intră în „criză de
cultarea într-o clasă
se corectează
cînd profeso-
timp" cu as-
numeroasă.
Dacă elevii ar ști că verificarea cu-
noștințelor lor se face nu asupra lec-
ției la zi, ci asupra întregii materii
parcurse într-o anumită perioadă, că
răspunsul dat, bun sau rău, nu se
datorește unei întîmplări, fericite
sau nefericite, ci este rezultanta cu-
noștințelor lor reale, dacă ar ști că
profesorul își notează în caietul său
personal aprecieri asupra participă-
rii lor zi cu zl la desfășurarea lec-
țiilor, și-ar da seama de realitate și
cei care mai cred că învățătura e
joacă de-a v-ați ascunselea cu pro-
fesorul, că notele se „împușcă" la
noroc și ar înțelege atunci și a-
cești elevi că viața așteaptă de la
ei altceva decît trecerea de la un
trimestru la altul cu medii de 4,50
rotunjite la 5, conform regulamen-
tului.
Sigur că adaptarea unui sistem
nou de notare ar determina reacții
foarte diferite în rîndurile profeso-
rilor. Unii l-ar accepta cu satis-
In condițiile desăvirșirii construc-
ției socialiste, ale imenselor progrese
ale științei și tehnicii, formarea pro-
filului moral al elevilor, ca și înar-
marea lor cu un mare volum de cu-
noștințe din ce în ce mai complexe
și mai dificile reprezintă cerințe obi-
ective. Ca urmare, se impune îmbu-
nătățirea metodelor muncii instruc-
tiv-educative, astfel îneît eficiența
procesului de învățămînt să sporeas-
că necontenit. In această direcție o
contribuție hotărîtoare este chemată
s-o aducă cercetarea științifică din
domeniul pedagogiei și psihologiei.
în ultimii ani cercetarea psiho-pe-
dagogică din țara noastră a urmat în
largă măsură această cale. Numeroși
specialiști — cadre didactice univer-
sitare, lucrători ai Institutului de ști-
ințe pedagogice, ai Institutului de
psihologie etc. — au desfășurat în
școli cercetări interesante, privind
modernizarea învățămîntului. Se
constată însă că rolul cadrelor didac-
tice din școlile unde au avut loc cer-
cetările a fost destul de redus, atît
în desfășurarea propriu-zisă a mun-
cii cit și în interpretarea rezultatelor
ei. Din această cauză și aplicarea în
practică a rezultatelor obținute s-a
făcut pe o scară redusă, chiar în șco-
lile unde au avut loc cercetările.
Credem că învățămîntul nostru ar a-
vea numai de cîștigat dacă cercetarea
pedagogică s-ar organiza și Ia nive-
lul școlilor.
Ar fi bine ca într-o primă fază a
extinderii cercetării pedagogice la
nivelul școlii, aceasta să fie organi-
zată și îndrumată tot de cercetători
specialiști, dar cu participarea largă
și inițierea sistematică a unui număr
tot mai mare de cadre didactice în
tehnica cercetării științifice. Ulterior,
unele probleme s-ar putea cerceta în
colaborare cu cercetătorii specializa-
ți, altele numai de către cadrele di-
dactice care și-au însușit tehnica cer-
cetării științifice.
Avantajele ar fi multiple. In pri-
mul rînd, s-ar lărgi considerabil baza
faptică a cercetărilor pedagogice,
s-ar aduna un foarte bogat și variat
material, ce ar ușura procesul de ge-
neralizare și ar duce la concluzii mai
sigure. In al doilea rînd, cadrele di-
dactice cu o bogată experiență pozi-
tivă. însușindu-și tehnica cercetării
pedagogice, ar putea să studieze în
mod științific experiența proprie și
să o împărtășească altora. Experien-
ța pozitivă ar putea deveni astfel un
bogat izvor al teoriei pedagogice. De
asemenea, cercetarea cu caracter a-
plicativ imediat — cu toate efectele
pozitive asupra îmbunătățirii meto-
dicii riiuncii instructiv-educative In
fiecare școală — s-ar îmbogăți consi-
derabil. S-ar înlătura astfel, într-un
ritm mult mai rapid, unele aspec-
te de empirism și formalism care mai
subsistă în munca instructiv-cduca-
tivă a unor cadre
Desigur că extinderea cercetării
pedagogice la nivelul școlilor — pe
care o vedem realizîndu-se.treptat —
ar necesita și luarea unor măsuri co-
respunzătoare pe planuri diferite. Ne
gîndim nu numai la necesitatea în-
drumării directe a cadrelor didactice
de către cercetători specializați, ci și
la alte măsuri : publicarea unor în-
drumări în presa de specialitate, în-
ființarea de filiale regionale ale Bi-
bliotecii centrale pedagogice, difuza-
rea buletinului de documentare pe-
dagogică la nivelul școlilor, dotarea
corespunzătoare a bibliotecilor licee-
lor, instruirea în cercetarea padago-
gică, pe plan central, a unoi’ cadre
didactice, în timpul vacanțelor, cît
și practica acestora pe lîngă Ins-
titutul de științe pedagogice și cate-
drele universitare etc.
Treptat, unele licee din capitalele
de regiuni, mai ales acolo unde e-
xistă instituții de învățămînt superi-
or, ar putea deveni centre de îndru-
mare în cercetarea pedagogică pen-
tru cadrele didactice din celelalte
școli ale regiunii. încadrarea secții-
lor de învățămînt cu cercetători ca-
lificați ar deveni astfel o necesitate ;
credem că ar trebui reconsiderată
și problema fostelor cabinete peda-
gogice regionale, pe care le vedem
reînființate, desigur pe baze noi.
în acest proces de extindere a cer-
cectării pedagogice la nivelul școlii
există, practic, și pericolul fărîmiță-
rii ei. Acest lucru poate fi însă evi-
tat dacă cercetarea pedagogică va fi
coordonată de o instituție centrală
— Institutul de științe pedagogice de
exemplu. In rolul acestuia de coor-
donator al cercetării pedagogice ar
intra orientarea cercetării pedago-
gice către problemele esențiale,
valorificarea și popularizarea re-
zultatelor obținute Aceasta ar
presupune, fără îndoială, lărgi-
rea treptată a rețelei de filiale
ale Institutului, destul de restrînsă
în prezent
Realizările de pînă acum ale învă-
țătorilor și profesorilor demonstrea-
ză convingător că ei au mari posibi-
lități în domeniul cercetării pedago-
gice. In orașul nostru — Craiova —
activitatea
pedagogică
valoroasă de cercetare
desfășurată in cadrul
cabinetelor metodice de la liceele
nr. 1 și nr. 2 cu privire la for-
marea noțiunilor istorice, la dezvol-
tarea capacității de muncă inde-
pendentă a elevilor, la metodica
formării conduitei morale a elevilor
etc. atestă o dată mai mult posibi-
litatea reală a extinderii cercetării.
Lector univ. ION DUMITRESCU
Craiova
este prevăzut de elevi
facție, alții l-ar critica și l-ar com-
bate. E greu de rupt cu tradiția și
s-ar isca diverse nedumeriri, s-ar
putea pune, de exemplu, întrebarea :
cum îi vom mai putea informa pe
părinții elevilor despre notele luate
de copiii lor în cursul săptă-
mînii ? Cum o să mai spunem, de
pildă: „Dați mai multă atenție la
fizică ! are doi de trei și un patru.
La celelalte materii are note de tre-
cere, așa că..." ș.a.m.d. Sigur, nu ar
fi ușor. Eu cred totuși că s-ar putea
încerca metoda, într-o primă etapă
la clasele mari ale liceului.
Aș vedea noul sistem de notare în
felul următor : pe parcursul trimes-
trului, profesorul, lucrînd în perma-
nență cu toată clasa, își face însem-
nări în caietul său personal asupra
calității răspunsurilor date de fie-
care elev, fără a pune note în ca-
talog. Verificarea cunoștințelor pen-
tru notare ar urma să aibă loc de
două, trei ori pe trimestru, la date
fixate de profesor în planul său ca-
lendaristic, asupra întregii materii
predate în intervalul respectiv. Nota
care se va trece în catalog va fi ast-
fel rezultanta calității răspunsului
obținut la verificare, completată
observațiile notate
caietul său personal.
Lucrarea scrisă i
de profesor
trimestrială
cu
în
ar
putea să constituie, în aceste condi-
ții, un aport personal al
cerîndu-i efortul de
a
elevului,
expune în
scris un subiect-cheie din materia
trimestrului, nu relatarea imperso-
nală a ținui fragment mai mult sau
mai puțin esențial al acesteia. O
asemenea lucrare ar putea să dureze
două ore. S-ar da astfel elevilor ră-
gazul de a gîndi. de a analiza și sin-
tetiza și s-ar elimina tendința pe
care o mai au unii elevi de a recurge
la „fițuici" sau la pagini smulse din
manual, întrucît acestea nu le-ar mai
fi de nici un ajutor într-o lucrare de
adevărată sinteză. Deprinderea ele-
vilor
rora
cu astfel de lucrări scrise,
vor trebui să le facă față
ca-
la
examenul de maturitate și la admi-
terea in învățămîntul superior, va fi
foarte utilă.
Sînt convinsă că un asemenea sis-
tem de apreciere a cunoștințelor
elevilor, la vîrsta cînd judecata lor
este destul de coaptă pentru a-și da
seama că nu pot trece din clasă in
clasă decît acumulînd cunoștințe
temeinice, va aduce neîndoiel-
nic o îmbunătățire a nivelului la
învățătură. Necesitatea de a parti-
cipa activ la activitatea din clasă va
ameliora și conduita, și frecvența.
„Chiulul" nu va mai fi operativ. Ele-
vii nu vor mai fugi de la ora cînd
au „calculat" că vor fi ascultați sau
cînd materia „nu-i interesează pen-
tru că nu figurează în programa de
maturitate". Va dispare și obiceiul
unora de a se mulțumi cu medii sub
cinci pe trimestrele II și IU la o
materie la care și-au asigurat un
„șapte" pe primul, deoarece lipsa de
activitate la clasă va atîrna mai
greu la cîntarul notării decît un răs-
puns — să zicem satisfăcător —
ascultarea de verificare. în felul
cesta profesorul nu va mai fi pus
fața unor cifre care se adună și
la
a-
în
se
împart aritmetic, ci va încheia o me-
die justă, pe baza carnetului de no-
tări personale.
E adevărat că pentru aplicarea
unui asemenea sistem de notare e
necesară o cotitură fermă din par-
tea întregului corp profesoral. Obiș-
nuința de a lucra cu toată clasa, de-a
lungul orei întregi, necesită o pre-
gătire minuțioasă a lecției, o perma-
nentă grijă, ca ora să fie interesantă,
atractivă, prin folosirea mijloacelor
moderne de predare. Numai așa
vom face însă ca toți elevii să par-
ticipe la activitatea din clasă nu
din obligație, ci din interesul viu
pe care î.1 suscită. lecția.
Prof. LARISA SOLCANESCU
Ar fi
. j ,'v'


IR.




Intr-unui din laboratoarele Institutului pedagogic din, Baia-Mare
necesar un curs unic de
biologie pentru întreg
ciclul liceal
Biologia, ca și celelalte științe, s-a
îmbogățit în ultimele decenii cu noi
și importante descoperiri. Aplicarea
largă a metodelor de cercetare ex-
perimentală, a metodelor ciberneti-
ce etc.. apariția unor ramuri știin-
țifice limitrofe ca biofizica și bio-
chimia și-au pus amprenta pe a-
proape toate disciplinele biologice.
Astăzi, biochimia este în pragul
unor descoperiri fără precedent,
menite a explica cele mai profunde
taine ale vieții, a-i dirija fenome-
nele și chiar a produce viața pe ca-
lea laboratorului. Descrierea feno-
menelor este îmbinată din ce în ce
mai mult cu explicarea cauzală, stu-
dierea formelor este însoțită de cer-
cetarea proceselor care au dus la
apariția lor etc. Cu alte cuvinte, sta-
ticul este înlocuit cu dinamicul. Ra-
muri ale biologiei ca fiziologia ve-
getală și animală, ecologia, geneti-
ca etc. își găsesc o largă dezvoltare
datorită nu numai perfecționării
necontenite a tehnicii de cercetare,
ci mai ales, necesităților crescînde
de a explora legitățile organismului
viu, necesități izvorîte din practică.
Se acumulează mereu. în aceste do-
menii, noi fapte, determinînd noi
orientări, noi generalizări științifice.
Nu mai vorbim de imensa impor-
tanță practică pe care o prezintă
științele biologice pentru cele mai
variate domenii de activitate. Este
firesc, ca urmare, să se acorde toa-
tă însemnătatea studierii științelor
biologice în liceu.
Recent, un colectiv de cercetători
din cadrul Institutului de științe pe-
dagogice a studiat problemele învă-
țămîntului biologic în liceu, cu
scopul de a contribui la stabilirea
căilor menite să ducă la moderni-
zarea acestui învățămînt. Analiza
conținutului programelor și manua-
lelor de specialitate a arătat că în
ultimii ani s-au obținut o serie de
realizări pe această linie, înre-
gistrîndu-se o întărire a carac-
terului științific al învățămîntului
biologiei. Programele și manualele
de specialitate au fost completate
cu unele elemente noi, menite să
aducă la cunoștința elevilor o serie
de teorii moderne din biologie. Tre-
buie spus însă că adăugirile nu au
fost incluse organic în capitolele
existente. Ele par, de aceea, „lipite"
și duc, în general, la încărcarea
unor lecții cu cunoștințe greoaie, di-
ficil de asimilat, nestructurate uni-
tar în complexul problemelor știin-
țifice.
Cercetarea programelor și manua-
lelor de biologie relevă faptul că
ordinea și conținutul predării bo-
tanicii, zoologiei și celorlalte disci-
pline biologice în liceu este aproape
identic cu acelea ale predării aces-
tor discipline în școala generală. Așa
stau lucrurile de exemplu, în ceea
ce privește lecțiile de botanică des-
pre fotosinteză, despre alcătuirea și
încolțirea semințelor, despre struc-
tura tulpinei, rugina griului etc., cu
lecțiile de zoologie referitoare la in-
secte, la ortoptere, la moluște
ș.a.m.d. Diferența de nivel care ar
justifica acest exagerat concentrism
se manifestă mai ales prin introdu-
cerea unor amănunte morfologice,
ca și prin încărcarea lecțiilor cu o
lecție. In general, timpul afectat
studierii științelor biologice în liceu
poate fi considerat ca suficient. Din
cauza aplicării actualului sistem de
predare, cercul problemelor ce ur-
mează a fi studiate de elevi este
însă oarecum limitat. Pe de altă
parte, din cauza revenirilor elevii
liceului rămîn cu impresia că nu li
se predă decît ceea ce au învățat și
în școala generală și, cum este fi-
resc, pierd interesul pentru studiu.
Trebuie subliniat și
tualele programe și
biologie nu arată clar
turile existente între
faptul că ac-
manuale de
elevilor legă-
științele bio-
logice și alte științe cum sînt chi-
mia, fizica, matematicile, care des-
chid noi orizonturi în rezolvarea
unor importante probleme biologice,
în general predarea se rezumă, ca
și in clasele V—VIII, la prezentarea
unor fenomene izolate, elevii nefiind
înarmați cu elementele necesare
pentru cunoașterea științifică a le-
gilor realității, pentru generaliza-
rea fenomenelor singulare si a fap-
telor concrete.
Se impune așadar, după părerea
noastră, necesitatea de a găsi noi
forme de studiere a științelor bio-
logice în liceu, astfel îneît să se rea-
lizeze cu ușurință generalizarea par-
ticularului și aplicarea legilor ge-
nerale la cazuri particulare. Pe a-
ceastă bază se vor putea formula
teme noi, cu un conținut general,
prin studiul cărora elevii să-și în-
sușească noțiunile de anatomie și
fiziologie referitoare la funcțiile
fundamentale ale vieții în general
(din regnul animal și vegetal), să
înțeleagă legăturile esențiale dintre
noțiuni, să analizeze, să sistemati-
zeze, să compare, să grupeze și să
clasifice. în prezent, principiul in-
contestabil just conform căruia nu
se pot face generalizări și nici for-
mula legi fără un suport faptic su-
ficient se aplică, în studiul biolo-
giei, într-un mod arbitrar : cîțiva
ani se studiază faptele, iar în ulti-
ma clasă se fac generalizări și teo-
retizări. Acest sistem duce la frag-
mentarea cunoștințelor,
de unitate, nu respectă
țifică, nu stimulează în
respunzătoare gîndirea.
se constată că nu toate
la lipsa lor
logica știin-
măsură co-
Mai mult,
faptele acu-
serie de
încarce
gească
numiri ce nu fac decît să
memoria elevilor, să lun-
timpul de pregătire pentru
mulate sînt destul de semnificative
pentru studiul tezelor biologiei ge-
nerale. De aceea, în cadrul acestui
studiu se simte nevoia adăugirii de
noi fapte din domeniul anatomiei
și fiziologiei comparate, al embrio-
logiei, paleontologiei etc.
La unele congrese internaționale
care au avut loc în ultimul timp
s-au profilat două direcții cu privi-
re la reorganizarea studiului biolo-
giei în școala de cultură generală.
In timp ce una din aceste direcții
se referă la necesitatea unor per-
fecționări de ordin metodic, cea de
a doua are în vedere schimbarea
totală a conținutului predării. Ast-
fel, unii specialiști susțin necesita-
tea introducerii unor discipline noi,
ca fiziologia vegetală, elemente de
microbiologic etc., în timp ce alții
sînt adepții folosirii unui curs unic
de biologie pentru întregul ciclu li-
ceal, în care să se studieze proble-
mele și legitățile de bază ale lumii
vii, cu exemplificările concrete ce
sc impun. Acest punct de vedere
și-a găsit realizarea concretă în
R.S.F. Iugoslavia, parțial în Fran-
ța. Belgia etc.
în ce ne privește, considerăm și
noi că este indicată predarea știin-
țelor biologice într-un curs unic de
biologie. în scopul acesta credem că
un asemenea curs ar putea fi experi-
mentat în școlile de bază ale Insti-
tutului de științe pedagogice, astfel
îneît, pe baza experimentării lui,
să se ajungă la unele concluzii va-
labile. Cursul ar urma să cuprindă
teme și lecții care să permită stu-
diul materiei vii de-a lungul evolu-
ției sale, în comparație cu materia
nevie. Celula ca element morfo-
anatomic, fiziologic și genetic orga-
nizat al materiei vii va fi studiată
sub toate aspectele ei dinamice, de
la celulă ca element de sine stătă-
tor, trecînd Ia celula diferențiată,
participantă la viața organismelor
pluricelulare în țesuturi, organe,
sisteme de organe, aparate și orga-
nisme și încheind cu noțiunea de
Individ (plante și animale). în ca-
drul temelor și lecțiilor despre ce-
lulă elevii de liceu vor putea pă-
trunde în esența fenomenelor, vor
cunoaște posibilitățile cele mai fine
de compensare ale organismelor și
vor putea să înțeleagă determinis-
mul biologic nu ca un principiu me-
canicist. ci în toată dinamica lui.
Cursul unic ar trebui să stăruie,
de asemenea, asupra interrelațiilor
fenomenelor de viață cu mediul, pre-
zentînd fenomenele legate de legile
dezvoltării lumii vii în raport cu
mediul, asupra unității dintre orga-
nism și mediu asupra speciilor, se-
lecției naturale și artificiale etc. Nu
vor lipsi nici noțiunile de sistema-
tică, atît pentru regnul vegetal cît
și pentru cel animal. Capitole spe-
ciale privind cunoștințele de anato-
mie și fiziologie comparată, despre
biocenoze, ca și despre istoria dez-
voltării biologiei, cu referințe spe-
ciale la țara noastră, vor încheia
ciclul acestor teme.
Conținutul cursului se va putea
baza în general pe cunoștin-
țele de biologie însușite de elevi în
școlile generale, iar pe parcurs, la
clasele superioare, pe cunoștințele
dobîndite an cu an în liceu, ținîn-
du-se seama de necesitatea de a le
forma elevilor o cultură generală
în specialitate, ca și de particulari-
tățile lor de vîrstă.
Considerăm că introducerea cursu-
lui unic de biologie în licee, eșalo-
nat pe cei 4 ani de studii (clasele
IX—XII) a devenit o necesitate im-
perioasă. Conținutul unui astfel de
curs ar corespunde întru totul ce-
rințelor etapei actuale, contribuind
la formarea unei temeinice culturi
generale și de specialitate a tinere-
tului. Concepția care stă la b.aza
lui va permite modernizarea în orice
fază a predării științelor biologice
ca obiect de învățămînt, fără a pro-
duce perturbări în structura lor
generală. De asemenea, prezentarea
în acest mod a problemelor va fa-
voriza aplicarea celor mai moderne
metode și procedee de învățămînt.
Prof. ECATERINA CSENGERI,
DIM1TRIE D. ROMAN
și
ION VOICULESCU
Cercetători principali
la Institutul de științe pedagogice
PAGINA 3
O EXPOZIȚIE
•A PROFESOARELOR
DE DESEN
„Limbă și literatură"
VERA VESELOVSCHI-NIȚESCU :	Țăranca din Moldova
Cu prilejul zilei de 8 Martie, ce-
naclul de artă plastică „Ion An-
dreescu" a organizat o expoziție de
pictură cuprinzind lucrări realizate
de profesoarele membre ale aces-
tui cenaclu. Expoziția prezintă o
tematică variată și marchează o
ascensiune calitativă pe linia ma-
nifestărilor artistice ale acestui
cenaclu.
Ca și în expozițiile anterioare,
Ema Gherghel prezintă lucrări vi-
guros construite. Chiar notările su-
mare, cum este cea intitulată
„Case pescărești — Techirghiol" au
forță de expresie, realizînd un con-
ținut bogat eu economie de mij-
loace plastice. Eugenia Brateș a
prins, prin notări spontane, as-
pecte variate ale unor localități pi-
torești din R.P. Bulgaria. Lucrările
acestor două expozante, ca și cele
semnate de Constanța Manolescu,
dovedesc forța de expresie a nota-
țiilor plastice cînd acestea sur-
prind esențialul și caracteristicul.
Constanța Manolescu afirmă cali-
tăți portretistice în acuarela cu tonuri
transparente intitulată „Studentă".
Alexandrina Zbierea manifestă
înțelegere decorativă în compoziția
„Artă populară" și vervă în „O-
șence în piață".
O pictură bine legată compozi-
țional și cromatic expune Jenița
ALEXANDRINA ZBIEREA :
Kazanluc (R.P. Bulgaria)
EUGENIA BRATEȘ;
I
I
!
।
।
।
Oșence în piață
EMA GHERGHEL:	Case pescărești (Techirghiol)
Ghiga. Maria Frînculescu este a-
trasă de poezia florilor. Dintre lu-
crările artistei, „Cale" se remarcă
prin organizarea tabloului și prin
stilizare, eliminind amănuntul ne-
semnificativ.
Vera Veselovschi-Nițescu se afir-
mă printr-un portret bine cons-
truit, susținut de o gamă de culori
calde, ca și prin tablourile cu flori.
Aspecte pitorești ne arată Tilla
Russe în cele două picturi ale sale.
Sanda Moga dovedește îndeminare
și sensibilitate în tabloul „Mara-
mureșeancă". Elena Filipescu a
realizat o armonie cromatică lumi-
noasă în „Natură statică cu pești",
folosind tonuri calme și transpa-
rente. Ana Frînculescu expune lu-
crarea intitulată „Gutui". O com-
poziție executată in guașe și sem-
nată de Manami Comănescu înfă-
țișează „Copii în parc".
Larisa Ceachir este prezentă cu
lucrările „Portret" și „Peisaj de
iarnă", Eliza Stănescu cu „Flori și
fructe", iar Elena Deloiu expune
„Cap de fetiță".
Inițiativa, cenaclului „Ion An-
dreescu" dovedește încă o dată via-
bilitatea acestei grupări artistice.
Este de dorit ca. asemenea mani-
festări să se ivească pe întreg cu-
prinsul țării, cît mai des.
Conf. univ.
ALEXANDRU TOI1ANEANU
Desfășurată paralel cu munca
de cercetare științifică din in-
stitutele Academiei Republicii
Socialiste România sau la ca-
tedrele de specialitate ale uni
versităților și institutelor pedago-
gice, activitatea depusă de mem-
brii Societății de științe istorice și
filologice din Republica Socialistă
România — profesori din învăță-
mîntul superior, liceal și din șco-
lile generale — este concre-
tizată într-un număr tot mai
mare de comunicări, studii și ar-
ticole, multe dintre ele publicate
în volumele : Limbă și literatură,
Studii de literatură universală,
Acta orientalia. Studii și articole
de istorie. Lexic regional.
De curind au apărut volumele
IX și X din limbă și literatură.
Diferite ca structură și tematică
— primul fiind destinat exclusiv’
lui M. Eminescu și I. Creangă, iar
o treime din al doilea lui
V. Alecsandri — ambele volume
cuprind studii de teorie, critică și
istorie literară, de limbă și stil,
de folclor, bibliografie, texte și
documente. Este dificilă chiar o
trecere în revistă a celor 53 de
studii publicate în cele două vo-
lume (voi. IX cu 430 de pagini și
voi. X cu 413 pagini), care abor-
drează probleme variate. Studiile
„Ideile filozofice în poezia lui
Eminescu" de Radu Mircea, „Dor
de împlinire în creația eminesci-
ană" de Ion Serdeanu, „împărat
și proletar — o antiteză istorico-
filozofică" de Mihai Apostolescu
(voi. IX), aduc contribuții valo-
roase prezentînd puncte de ve-
dere noi și interesante în inter-
pretarea unor poezii, ajutînd pe
profesorii de literatură română
să analizeze mai just unele din
poeziile lui Eminescu. Reține a-
tenția interpretarea dată de Radu
Mircea pesimismului lui Eminescu.
Un ajutor pentru profesori în in-
terpretarea operei poetice a lui
M. Eminescu îl constituie și stu-
diile lui Laszlo Galdi și George
Ștefan în legătură cu poeziile
„Melancolie" și „Luceafărul," a-
ceasta din urmă analizînd influ-
ența folclorului asupra poemului,
ca și studiul lui Mihai Pop
„M. Eminescu și folclorul." Volu-
mul IX cuprinde și numeroase
studii de istorie literară semnate
de profesori din învățămîntul su-
perior și mediu, dintre care men-
ționăm : „Un izvor al Epigonilor,"
„Publicistica lui M. Eminescu".
..Eminescu la Sibiu," „Iubita de la
Ipotești — prototip al creației
In sumar :
STUDII ȘI CERCETĂRI
Stanciu Stoian : Cercetări funda-
mentale și aplicative în dome-
niul educației.
Emilia Constantinescu, Marius Gali:
Perfecționarea predării cunoș-
tințelor de fizică în școală.
Romeo Dăscălescu : Unele proble-
me privind orientarea profe-
sională a elevilor de liceu.
M. Zlate : Particularități ale pro-
cesului comparației la elevi,
loan N. Viad : Date noi în legătură
cu înființarea catedrei de pe-
dagogie la Universitatea din
București.
DEZBATERI — CONFRUNTĂRI
— OPINII
Vasile V. Popescu: Considerații
privind conținutul învătămin-
eminesciene," „Cadrul botoșănean
în creația eminesciană", ..Litera-
tura clasică indiană in poezia lui
M. Eminescu" etc. Utilă este și
bibliografia eminesciană pe peri-
oada 1960—1964, ca și studiile
despre I. Creangă semnate de
Vladimir Dogaru, Traian Marcu,
Constantin Boroianu, I. Cremei-.
Emil Leahu, Maria Luiza Ungu-
reanu, N.I. Popa.
Voi. X cuprinde studii ale acad.
D. Panaitescu-Perpessicius, G. F.
Tepelea și Ion Climer, Ion Apos-
tol Popescu, D. Duzinchievici
și Mircea Angelescu, în care,
se aduc contribuții interesante la
cunoașterea operei lui Vasile
Alecsandri, trei dintre ele ocu-
pindu-se de corespondența inedi-
tă a poetului. Se publică de ase-
menea în acest volum studii refe-
ritoare Ia poezia română dintre
1920—1940 în raport cu poezia
europeană (acad. Al. Philippide),
evoluția tipologiei in proza româ-
nă (M. Gafița), Gh. Asachi,
V. Cîrlova, B. P. Hașdeu, începu-
turile romanului românesc, lacob
Negruzzi, originile simbolismului
Ștefan Petică, M. Sebastian, cîte-
va studii de limbă și stil, de fol-
„Dezvoltarea
operativității
gîndirii copilului"
Apărută de curind în Editura
științifică, lucrarea „Dezvoltarea
operativității gîndirii copilului",
de conf. univ. Ursula Șchiopu,
aduce o contribuție originală în
domeniul teoriei învățării.
Prezentînd o serie de experien-
țe psiho-pedagogice efectuate la
clasele cu elevi de vîrstă școlară
mică, autoarea folosește metodele
matematice în interpretarea re-
zultatelor, demonstrînd unele as-
pecte legice ale dezvoltării gene-
rale a operativității gîndirii șco-
larilor. Se introduc astfel pentru
prima dată la noi metode mate-
matice în cercetarea psihologică,
făcîndu-se unele analogii — fără
a le identifica — între mecanis-
mele proceselor de gîndire și me-
canismele mașinilor cibernetice.
Pornind de la teza că în școală
activitatea intelectuală operează
cu ajutorul unor modalități de
A apărut ;
„REVISTA DE PEDAGOGIE'
nr. 2, februarie 1966
tului în viitoarele licee peda-
gogice.
Augustin Macarie : Spectacolele —
mijloc complex de educație.
Eugen Novicicov : Momente din
istoricul ideii de instruire pro-
gramată.
M. Filipoiu : Corelarea matematicii
cu fizica în școala generală.
Dimitrie A. Nanu : Despre rapor-
tarea la limba maternă a ele-
vului în predarea gramaticii
limbii franceze.
CONSULTAȚII
Gh. Popescu, Gh. Radu. V. Con-
stantinescu : Importanța cu-
noașterii de către învățător a
particularităților copilului de-
bil mintal.
clor, texte și documente privitoa-
re la revista „Familia" de la
Pesta, I. L. Caragiale, Macedon-
schi inedit și o interesantă „con-
tribuție la o bibliografie a lui
Mihail Sadoveanu".
Merită să fie remarcat faptul că
preocupările profesorilor din în-
vățămîntul de cultură generală se
canalizează tot mai evident spre
studii și cercetări de specialitate,
depășind stadiul studiilbr de me-
todică. Cele mai multe dintre stu-
diile publicate în voi. IX și X se
disting prin interpretări mai în-
drăznețe, noi și originale, debara-
sate de abuzul de sociologism șl
de tendințele vulgarizatoare.
Alături dc publicațiile Acade-
miei și de periodicile Uniunii
Scriitorilor din Republica So-
cialistă România, culegerile de
studii publicate de Societatea
de științe istorice și filologice tre-
buie să se găsească în bibliotecile
profesorilor de limbă și literatură
română și mai ales în toate bi-
bliotecile școlare, recomandindu-
se, cînd este cazul, spre consulta-
re și elevilor.
Prof. ION POPESCU
lucru determinate, activitate care
se manifestă printr-o operativi-
tate specifică a gîndirii, autoare
prezintă aspectele legate de îmu
șirea algoritmilor, arătînd că îc
malizarea matematică a unor mo-
dele de învățare ar facilita pro-
cesul însușirii cunoștințelor.
Lucrarea se adresează în spe-
cial psihologilor și pedagogilor,
puțind servi nu numai ca o sursă
de informații, dar și ca ghid în
munca de cercetare. Deși foloseș-
te o terminologie strict științifică,
claritatea si conciziunea cu care
sînt expuse problemele o fac ac-
cesibilă și cadrelor cu pregătire
medie. Utilizînd o bibliografie
vastă, cît și un material faptic
concludent, lucrarea poate fi con-
siderată un început deosebit de
valoros în cercetarea învățării
programate.
Prof. TRAIAN ISPAS
DE PESTE HOTARE
Tiberiu Truțer, Vasile Iliescu : Din
activitatea Institutului UNESCO
pentru educație de la Hamburg.
Agripina Bourceanu : Aspecte pri-
vind educația adultilor.
CRONICA VIEȚII ȘTIINȚIFICE
Silvia Predoiu-Dima, S. Lăzărescu:
Expoziția literaturii pedagogice
dc peste hotare.
M. G., S. D. : Consfătuirea Socie-
tății de știinte fizice și chimice.
RECENZII
E. Rusu, E. Opreanu, N. Oprescu :
Metodica predării matematicii
(I. Ilasievici, S. .Vornicescu).
Valerîa Briscan — Zalău
Din scrisoarea dv. des-
prindem ideea folosirii opi-
niei colectivului ca factor
educativ încă din instituția
preșcolară Cazurile relata-
te — despre o serie de co-
pii care datorită educației
din familie nu s-au înca-
drat de la început în acti-
vitățile din grădiniță, dar
care au reușit pînă la urmă,
datorită opiniei colective,
să realizeze acest lucru —
sînt convingătoare. Intr-a-
devăr, aprecierile colectivu-
lui, atunci cînd sînt bine
orientate de educatoare,
constituie un stimulent
care poate determina pe
copii să-și schimbe atitudi-
nea, să dobindească încre-
dere în forțele lor proprii.
Desigur, ei nu pot înțelege
încă valoarea morală a spi-
ritului colectiv, dar sesi-
zează totuși ceea ce e bine
și ceea ce e rău și tocmai
de aceea nici lauda și nici
dojana colectivului nu-i
lasă indiferenți.
înv. Ion D. Ivan — Sîrbii
Măgura, Slatina
In materialul pe care ni
l-ați trimis vă ridicați îm-
potriva faptului că defini-
țiile sînt reluate în forme
diferite de la o clasă la
altă clasă. In acest fel, spu-
neți dv., „își face loc un
concentrism excesiv, ace-
eași noțiune predată în
fiecare clasă are altă defi-
niție... și elevii ajung să
facă confuzii între diferite
noțiuni".
Este judicioasă observa-
ția că definițiile nu trebuie
însușite mecanic de către
elevi, ci trebuie să consti-
tuie o generalizare în pro-
cesul de însușire a noțiu-
nilor științifice. Este de ob-
servat însă că, din cauza
particularităților de vîrstă
și a posibilităților diferite
de înțelegere ale elevilor
din diferite clase, nu le pu-
tem prezenta de Ia început
definițiile în aceeași formu-
lare. Cu fiecare clasă aces-
tea se completează, inclu-
zînd noi note definitorii,
astfel încît pînă la urmă
elevii ajung să cunoască
definiția completă.
P. Golumbeanu—Baia de
Aramă
Problemele ridicate în
scrisoarea dv. cu privire la
discuțiile purtate în cercul
pedagogic al profesorilor de
matematică din raionul Tr.
Severin ni s-au părut in-
teresante mai ales în ceea
ce privește situația predă-
rii geometriei în compara-
ție cu predarea celorlalte
discipline matematice. So-
cotim îndreptățită obser-
vația referitoare la necesi-
tatea de a se îmbunătăți
predarea desenului, astfel
încît elevii să se poată
sprijini mai mult, în studiul
geometriei, pe cunoștințele
de desen.
Propunerea dv. în ceea ce
privește organizarea dife-
rențiată a cercurilor peda-
gogice am transmis-o ser-
viciului de resort din Mi-
nisterul învățămîntului.
Simion Sorin și Nicolae
Peligrad — Pitești
Socotim pozitivă preocu-
parea dv. de a_i orienta pe
elevi spre compunerea pro-
blemelor de matematică,
întrucît aceasta poate con-
tribui mult la dezvoltarea
gîndirii lor. Desigur că nu-
mai rezolvarea problemelor
din manuale, propuse de
profesor sau extrase din
culegerile de probleme nu
poate fi considerată o acti-
vitate pe deplin creatoare,
deoarece îi lipsește carac-
terul sintetic. îmbinarea în
practica școlară a rezol-
vării de probleme cu corn- -
punerea lor sporește efici-
ența studiului matematicii.
Compunerea problemelor
este însă direct legată de
eforturile pe care le face
profesorul de matematică
de a lucra cu clasa, de a
dezvolta gîndirea matema-
tică a elevilor.
Paul Șarpe — Giurgița
Băilești: Alexandru Mus-
calu — Strebaia
Observațiile făcute de
dv. cu privire la unele de-
ficiențe în manualele de fi-
zică și respectiv de mate-
matică au fost comunicate
Editurii didactice și peda-
gogice, pentru a se lua mă-
suri de corectare cu prilejul
reeditării acestor manuale.
Gheorghe Micu, Botoșani
Este bine că dați o aten-
ție deosebită orientării pro-
fesionale a elevilor, că fo-
losiți în acest scop căi di-
verse și variate. De aseme-
nea, este pozitiv faptul că
în organizarea acestor ac-
țiuni școala colaborează
strîns cu organizațiile de
tineret. Considerăm bine
venite întîlnirile organiza-
te de conducerea școlii dv.
între elevii din clasa a
VIII-a și muncitorii de la
Uzina de reparații și elevii
de la Școala de mecanici a-
gricoli. Asemenea întîlniri,
în care elevii iau cunoștin-
ță de frumusețea unor me-
serii, sînt, după cum sub-
liniați și dv., utile, educa-
tive. Este recomandabil să
organizați și vizite ale ele-
vilor în școli de grad supe-
rior și întreprinderi cu
specifice diferite de pro-
ducție, pentru ca să poată
cunoaște și nemijlocit sec-
toarele spre care se pot
îndrepta.
Aristotel Ceciu — Oradea
Munca educativă la cla-
sele I—IV solicită, după
cum sublimați și dv., multă
suplețe, priceperea de a a-
lege acțiuni potrivite cu
vîrstă copiilor, cu nivelul
lor de înțelegere. Socotim
că Inițiativa dv. de a va-
lorifica în scopuri educa-
tive presa pentru copii este
bună.
Ne spuneți că vă folosiți
de diferitele publicații pen-
tru pionieri și școlari mai
ales în cadrul orelor de lec-
tură la clasele III—IV și că
vă opriți mai ales asupra
acelor articole care prin
conținutul lor pot contri-
bui la educarea patriotică
a elevilor, la formarea unor
concepții științifice despre
viață și societate. Firește,
aceste materiale pot con-
stitui pentru învățător un
auxiliar folositor în activi-
tatea sa educativă.
Al. D. Popescu — Gilort
Consfătuirile cu directorii
de școli, cum este cea la
care se referă scrisoarea
dv., pot contribui într-o
măsură apreciabilă la ori-
entarea acestora asupra
muncii lor de conducere și
îndrumare a procesului in-
structiv-educativ din școa-
lă. Nise par interesante în-
deosebi concluziile la care
a ajuns consfătuirea din
raionul Gilort în legătură
cu elaborarea planurilor
generale de muncă ale șco-
lilor. Pe drept cuvînt a fost
criticată practica de a înse-
ra în aceste planuri acțiuni
insuficient conturate, de a
nu preciza cine răspunde
de înfăptuirea sarcinilor. Ni
se par judicioase cerințele
formulate în legătură cu
necesitatea de a înlătura
din planul general de mun-
că acțiunile care se supra-
pun, de a stabili pentru fie-
care comisie metodică din
școală acțiuni specifice.
H. lonescu — Gura Hu-
morului
Ni se pare interesant mo-
dul cum se organizează
cercurile pedagogice cu di-
rectorii în raionul dv. Fap-
tul că în cadrul acestor
cercuri se discută teme
care au în vedere probleme
concrete, ivite în mod cu-
rent în munca directorilor,
faptul că se dau soluții
precise cu privire la modul
de rezolvare a acestor pro-
bleme este de natură să
ajute efectiv bunei desfășu-
rări a muncii acestora.
Considerăm indicat proce-
deul de a nu limita activi-
tatea din cerc la simple ex-
puneri, ci de a organiza și
acțiuni concrete cu privire
la aplicarea procedeelor
propuse.
Vasile Moraru și Alexan-
dru Socoleanu — Fălticeni
Apreciem preocupările
secției de învățămînt din
raionul Fălticeni de a în-
druma pe diriginții școlilor
din raion să-și organizeze
munca educativă în lumina
sarcinilor actuale cu pri-
vire la educarea moral-
cetățenească a tineretu-
lui. Popularizarea experi-
enței înaintate în acest do-
meniu, măsurile luate în
vederea întăririi muncii di-
riginților începători, orga-
nizarea discuțiilor pe teme
educative vor aduce, desi-
gur, roade pozitive.
Red.
REDACȚIA S! ADMINISTRAȚIA : București. Piața Scînteii nr. I. Telefon 17.60.20. Abonamentele se fac la oficiile poștale, factorii poștali si la difuzorii voluntari din unitățile de Învățămînt. Tiparul: Combinatul Poligrafic Casa Scînteii. Piața Scinteli Bucureșu,
, <0132