WBIistecâ CcrVs» - j Raglonabs. Hune ;’oe..ra-Be-V^ PROLETARI DIN TOATE TARILE, UMIȚi-VĂ I 0 impresionantă evocare istorică „...In urmă cu două milenii, pe meleagurile noastre viețuiau geto-dacii, pe care Herodot îi numea „cei mai viteji și mai drepți dintre traci". Așa a început, transpunîndu-i pe elevi în atmosfera secolului I al erei noastre, expunerea fă- cută recent de acad. prof. C. Daicoviciu la Liceul nr. 24 din București. Parcă o mînă nevăzu- tă a dat la o parte timpul, adu- cînd în fața ascultătorilor ima- gini și chipuri din trecutul atît de îndepărtat. Li s-au prezentat, in mod grăitor, aspectele dez- voltării social-economice din sta- tul sclavagist dac, evenimentele politice din viața dacilor, faptele de vitejie săvîrșite de ei în răz- boaiele purtate cu statul roman, războaie tare vorbesc despre năzuința lor înflăcărată de a trăi liberi. Călătorind, cu ajuto- rul hărții, pe meleagurile Daciei, vorbitorul a scos în evidență meritele deosebite ale geto-daci- lor în contextul evenimentelor militare, a arătat că procesul contopirii lor cu romanii a fost ( un proces complex și îndelungat, ca urmare a căruia a luat ființă poporul român. O pagină de istorie din viața strămoșilor noștri, o pagină de arheologie povestită prin proiec- ții a fost prezentată elevilor de H. Daicoviciu, autorul cunoscutei -lucrări „Dacii". O lume nebănui- r tă s-a ivit din adîncurile unde scurgerea secolelor o îngropase, înfățișîndu-se în antica-i splen- doare — fragmente de ceramică arsă și puternicele ziduri ale cetăților din Munții Orăștie, u- nelte, vase, pietre cu inscripții, aspecte culturii materiale și spiritul» a dacilor. Preciselor mărturii arheologice și epigrafi- ce li s-au adăugat mărturii din literatura istorică clasică, texte care vorbesc convingător despre contribuția geto-dacilor la tezau- rul civilizației universale. „Poporul român — a spus academicianul C. Daicoviciu în încheiere — este urmașul demn al daco-romanilor. Azi întregul popor, desăvîrșește, sub condu- cerea Partidului Comunist Ro- mân, construcția socialismului. Minunatele realizări obținute în ultimii 20 de ani au scos la ivea- lă nebănuitele rezerve de muncă și creație ale poporului nostru, considerat în întreaga lume ca unul din factorii de seamă în lupta omenirii muncitoare pentru pace ți progres". Elevii școlii au mulțumit căl- duros oaspeților pentru minuna- tele lor evocări și și-au mani- festat cu profundă emoție admi- rația față de tradițiile de mun- că și luptă ale poporului român, față de mărețele realizări ale statului nostru socialist. Interviu • Interviu e Interviu • Interviu • Interviu • Inter CLASIC Șl MODERN ÎN PREDARE — Astăzi este unanim recunoscut faptul că, datorită uriașei sale dez- voltări din ultima vreme, fizica este deschizătoare de drumuri în pro- gresul științific și tehnic contempo- ran. Firește, aceasta face să se pună intr-un mod nou și problema pre- dării fizicii în școală. In ce măsură considerați că trebuie studiate în liceu multiplele implicații ale fizicii moderne ? — După părerea multora, pro- gramul învățămîntului fizicii în liceu trebuie să satisfacă două con- diții principale, care se află de alt- fel într-o strînsă interdependență. în primul rînd elevii trebuie să rămînă convinși, la terminarea șco- lii, că fizica ocupă pe drept cuvînt o poziție de antemergător pentru toa- te celelalte științe ale naturii — adică pentru chimie, biologie, astro- nomie, geologie etc. — că determi- nă în mod esențial progresul medi- cinei, tehnologiei și al altor științe tehnice, că joacă azi un rol de fel neglijabil în știința organizării vie- ții sociale la toate nivelele. în al doilea rînd, cunoștințele că- pătate de elevi din lecțiile pe care le ascultă din manualele pe care le studiază, din lucrările practice de laborator, din lecturile recomandate trebuie să concure Ia realizarea primei condiții, prin însușirea a ceea ce este propriu fizicii ca preo- cupări generale, ca metodică spe- cifică și ca mod de folosire a re- zultatelor sale în alte domenii. Miezul întrebării ce mi-a fost pusă se referă desigur Ia cît de multe cunoștințe trebuie să fie cu- prinse în programa de învățămînt a liceului și mai ales la cît de mult din fiecare. Am însă părerea că din acest punct de vedere programele actuale, ața cum se reflectă ele în manuale, sînt aproape satisfăcă- toare. Ele țin seama destul de bine n i numai de progresul fizicii în ultimele decade, ci și de fondul a- perceptiv general al tineretului nos- tru, normal superior față de cel al generației precedente la aceeași vîrstă. Ceea ce ar mai trebui adău- Interviu • Interviu • Interviu • Interviu • Interviu * Inter PREGĂTIND SESIUNILE REGIONALE DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE ALE CADRELOR DIDACTICE 5 9 Prof. univ. FLORIN CIORASCU membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România despre FIZICĂ gat privește mai ales relațiile fizicii cu celelalte științe; de asemenea, ar trebui completate unele capitole a căror intrare în actualitate este de dată mai recentă. Mă refer, de exemplu, la probleme atît de inte- resante pentru cultura generală cum sînt cele privitoare la fizica solidului, la emisia stimulată a ra- diațiilor și la alte cîteva (destul de puține, cred eu). — Cum apreciați actualele ma- nuale de fizică ? — Dacă nu am mare lucru de reproșat programelor, manualele prezintă încă lipsuri asupra cărora mai trebuie să ne oprim. In primul rînd, o deficiență curentă constă în tendința foarte manifestă de a se prezenta absolut toate cunoștințele de fizică ca fiind lucruri perfect și definitiv lămurite. Această atitudi- ne (caracteristică, de altfel, și altor manuale), nu este numai falsă, dar și periculoasă pentru că poate con- stitui o frînă în formarea gustului elevilor pentru o știință ca fizica modernă, interesantă tocmai pen- tru că pune atîtea semne de între- bare, mari și mici. Și autorii ma- nualelor, ca și profesorii, trebuie să țină seama de faptul că imaginația tineretului se aprinde cu ușurință atunci cînd i se atrage atenția că interpretările care se dau azi cută- rui fenomen sînt numai parțial sa- tisfăcătoare, că lipsesc încă expli- cații adecvate pentru altele și așa mai departe. Pus în fața unor ase- menea situații, un elev încearcă a- desea interpretări proprii care, deși naive, îi dezvoltă de timpuriu inte- resul pentru problemele deschise ale științei, interes care — cultivat cu atenție de profesor — poate de- veni pasiune pentru cercetare, mo- tor al întregului progres al științei. Mai există și alte lipsuri ale ma- nualelor de fizică, printre care una, deși mult combătută, nu a fost încă complet lichidată; mă refer la for- mulările incorecte. Nu vreau să dau exemple, pentru că acestea sînt as- tăzi incomparabil mai puține decît cu cîțiva ani în urmă, însă vreau să subliniez cît de dureros este sentimentul de neîncredere care îl cuprinde pe elev . cînd descoperă greșeli nepermise în cartea lui d« căpătîi... — Adincindu-și din ce în ce mal mult domeniile de cercetare, fizica devine o știință tot mai abstractă, sau, ca să folosim o formulă apa- rent paradoxală a Iui Einstein, de- vine atit de simplă incit este din ce în ce mai greu de înțeles chiar și de către specialiști. Cum vedeți rezolvarea acestui paradox al fizi- cii moderne pe plan școlar ? — Așa-zisul paradox este de fapt o glumă : în adevăr, ce fel de „specialist" mai este acela care nu înțelege domeniul în care lucrează direct ? Este drept că apar neînțe- legeri între specialiști (în înțelesul corect al noțiunii) cu privire la va- loarea uneia sau altei contribuții noi ; ele trebuie puse însă totdeau- (Continuare în pag. 4-a) 8 MARTIE Prof. PAUL V. GRIGORIU Apa veșnicei tinereți Anii se cern peste fiecare frunte, peste fiecare meserie, încercănînd ochii, sporind trunchiul vieții cu încă un inel nevăzut. Intr-o sin- gură profesiune poți bea însă din apa veșnicei tinereți: cea de învă- țător. Și cine a atins o dată cu bu- zele acest izvor miraculos, rămîne marcat pentru viață de nostalgia copiilor care, după cei șapte ani de acasă, fac, în pragul școlii, primii pași în lume. Dăscălița are totdeauna ceva ■matern în privire și în vocație. Dăscălița deschide copiilor lacăte- le unor taine uriașe; ea îi învață graiul semnelor, dînd cuvîntului care zboară dimensiunea duratei. Ea îi face să treacă, într-o singură oră, prin straturile dense de civi- lizație, ca fluturii care zboară ino- cenți peste milenii de geologie. Intre vîrsta școlarului și virsta dăscăliței sînt uneori 10-15 ani, al- teori și 40-45 de ani. Intre inimile lor însă, nu: un metronom bate in amîndouă piepturile același ritm emotiv și pur de pulberea rutinei. Literele, cifrele, sînt semne con- venționale, obiective, pe care fie- care copil le recepționează cu un timbru propriu, cu o necunoscută în ecuația reacțiilor, pe care dăs- călița o urmărește cu legitimă tre- sărire. Intre virsta mamei și vîrsta învățătoarei, diferențele sînt încă și mai mici. Intre inimile lor, legă- turile sînt și rămîn strînse, și după ce copiii termină școala primară. Două surori au, fiecare, propriii lor copii, propriile lor griji. Mama și învățătoarea au grijile comune, concentrate asupra acelu- iași vlăstar. De unde și „alianța" lor, de unde și prietenia trainică între ele. Cineva spunea o dată că fața li- nei statui păstrează urmele mani- lor sculptorului. Fără aceste mîini, care au modelat-o trudnic, ea nu ar fi existat niciodată. Ființa co- pilului are, desigur, un tipar în- născut, pe care însă învățătoarei îi e dat să-l mlădieze, să-l desă- vîrșească. Amprenta ei se discerne în timp, se sapă în amintiri, se rotunjește în ecoul anilor. De ace- ea, foștii școlari păstrează și după decenii de viață în memorie chipul dăscăliței care le-a pus condeiul în mînă. De aceea, de Ziua Femeii, poporul închină calde cuvinte de mulțumire și aceleia care învață copiii, la primii lor pași, să scrie, să citească, să devină oameni. VERONICA POKUMBACU Pentru viață, pentru frumusețe, pentru omenie Mă văd copil. Văd banca de pe care picioarele abia ating pămin- tul, simt mîna caldă a învățătoa- rei prinzindu-mi pumnul mic, în care condeiul șovăie o clipă. Apoi liceul, școala în care am învățat atîția ani. O văd pe minunata, noas- tră profesoară de literatură română, care, deși aproape de pensie, avea un suflet la fel de tînăr ca sufletul elevilor ei. O văd pe profesoara de fizică și chimie, care ne-a ținut, dincolo de programa învechită a vremii, un înflăcărat curs despre radio-activitate. îmi amintesc în- suflețitoarele lecții pe care ni le-a expus profesoara de istorie. Prin ochii lor, prin mintea lor, prin simțămintele lor am învățat să ve- dem, să înțelegem și să iubim lu- mea și viața. Tot ele ne-au făcut, pe atîtea dintre noi, să ne întoar- cem la școală ca învățătoare sau profesoare. Din școala de astăzi și de la înălțimea demnității umane la care ne-a ridicat socialismul, privim cu mîndrie, cu dragoste și încrede- re femeia de azi și de mîine. Ele- vele noastre de ieri sînt astăzi soții, mame, participante active la construirea societății socialiste, luptătoare pentru pace, pentru fe- ricirea întregii lumi. Le întîlnim cu bucurie în biblioteci, le citim numele cu emoție în fruntea unor lucrări, le îndrumăm din nou pri- mii pași cînd ne devin colege. Și ne gindim și la viitor, căci ni- căieri, parcă cele trei dimensiuni ale timpului nu sînt atît de per- manent evidente ca în viața școlii. In aceasta, de altfel, stă sensul înalt al educației: în capacitatea de a vedea în viitor și de a pregăti pe constructorii acestui viitor. Ase- menea constructori vedem în ele- vele noastre de azi. Dar gîndul nu străbate numai timpul, ci și spațiul, iar Ziua Femeii este ziua tuturor femeilor, a femeilor de pe întregul glob, a sutelor de milioane de femei care reprezintă laolaltă o forță uriașă în acțiunea de educare a copiilor și tineretului în spiritul păcii, al respectului reciproc și al înțelege- rii între popoare, așa cum cere Declarația adoptată acum trei luni de Adunarea Generală a O.N.V., la propunerea delegației României socialiste. Această declarație cores- punde întru totul înaltei meniri a femeii, care creează viața pentru viața, pentru, frumusețe, pentru o- menie. Proi. MARIANA VASILESCL Dezvoltarea și perfecționarea con- tinuă a învățămîntului de toate gra- dele —• obiectiv de seamă al politi- cii partidului și statului nostru — pune în fața cadrelor didactice sar- cini deosebit de complexe și de im- portante, a căror îndeplinire Cere ridicarea necontenită a nivelului pregătirii lor pedagogice și de spe- cialitate. în această lumină, cerce- tarea științifică din domeniul învă- țămîntului capătă o tot mai mare însemnătate. In anii construcției socialiste, în- vățătorii și profesorii au obținut o serie de succese în cercetările le- gate de desfășurarea procesului in- structiv-educativ. La aceste succese și-au adus contribuția și „lecturile pedagogice", formă care a cores- puns, la timpul său, cerințelor exis- tente în acest domeniu. In condi- țiile actuale, însă, cînd știința și tehnica au făcut progrese uriașe, sînt necesare forme mai evoluate, care să ridice munca de cercetare din școală la nivelul exigențelor puse de partid în domeniul activită- ții științifice. Astfel de forme trebuie să devină sesiunile de comunicări științifice ale cadrelor didactice. In acest an, sesiunile de comuni- cări științifice ale cadrelor didac- tice la nivelul regiunilor vor avea loc la începutul lunii octombrie. Ele se vor desfășura în condițiile avîn- tului general al cercetării științifice din țara noastră. De aceea se cere să fie pregătite minuțios, cu un înalt simț de răspundere, cu competență. In sprijinul învățătorilor și profe- sorilor care vor participa Ia aceste sesiuni, Institutul de științe peda- gogice a publicat, în nr. 11/1965 al „Revistei de pedagogie", o tematică orientativă. Astfel, s-au propus teme care se referă la educația ideologi- că-politîcă și moral-cetățenească a elevilor în procesul de învățămînt, la activitatea educativă în organi- zațiile de copii și tineret, în grădi- nițe, în casele de copii, în interna- tele școlare, în școlile ajutătoare etc. Sînt recomandate de asemenea teme privind procesul instructiv din școala de cultură generală — orga- nizarea învățămîntului, contribuția sistemului de predare pe obiecte la dezvoltarea multilaterală a elevilor, planificarea muncii instructive etc. Alte teme se referă la îmbunătăți- rea conținutului învățămîntului: concordanța între programele și manualele școlare, conținutul știin- țific al manualelor școlare, volumul și accesibilitatea acestora ș.a.m.d. Tematica orientativă are în vedere și cercetarea unor probleme legate de îmbunătățirea muncii metodice. Astfel de probleme sînt: metodica formării noțiunilor în cadrul proce- sului de învățămînt, formarea pri- ceperilor și deprinderilor de rezol- vare a problemelor teoretice și prac- tice, asigurarea unei corelații cores- punzătoare între diferitele obiecte de învățămînt, organizarea activită- ții instructiv-educative pe sisteme de lecții etc. De asemenea, s-au propus teme legate de orientarea profesională a elevilor — contribu- ția dirigintelui la această orientare, cunoașterea intereselor și aptitudi- nilor acestora, atragerea părinților în munca de orientare profesională. O serie de teme privesc preocupă- rile de actualitate din domeniul în- vățămîntului profesional și tehnic, precum și din domeniul învățămîn- tului special. Altele au în vedere cercetările legate de pregătirea și perfecționarea cadrelor didactice. Pornind de la ideea că studierea istoriei învățămîntului românesc poate aduce o contribuție prețioasă la valorificarea moștenirii pedago- gice progresiste din țara noastră, tematica recomandă să se între- prindă monografii de școli, studii despre viața și opera unor pedagogi înaintați din regiunea sau raionul respectiv etc. Acestea sînt doar cîteva din su- biectele sugerate de tematica la care ne-am referit mai sus. Desigur, ținînd seama de experiența proprie, învățătorii și profesorii pot să abor- deze și alte subiecte decît cele in- cluse în tematică. Oricare dintre subiectele abordate va trebui să dezbată însă problemele actuale ale învățămîntului nostru, subliniate în recentele documente de partid și de stat. Pentru ca sesiunile regionale de comunicări științifice ale cadrelor didactice să se desfășoare la un ni- vel corespunzător este necesar în primul rînd ca cei ce vor participa Ia ele să studieze în amănunțime bibliografia temei luate în cerce- tare, să cunoască realizările obținu- te în domeniul respectiv de cei care l-au abordat anterior, să dobîndeas- că o viziune clară asupra elemen- telor noi ce urmează să fie scoase Ia iveală și fundamentate științific în cadrul cercetării. Aceasta nu tre- buie să se oprească la prezentarea unor date, ]a descrierea amănunțită a faptelor din viața școlii. Astfel de fapte capătă însemnătate științifică numai atunci cînd se dezvăluie, prin analiza lor, tendințele de dezvolta- re, legitățile procesului instructiv- educativ, cînd slujesc drept bază pentru generalizări și duc la con- ION MODORAN secretar științific PETRE BĂRBULESCU șef do secție la Institutul de științe pedagogice (Continuare in pag, 4-a) PHOM ÎN LABORATDacele școlare Maria Tăcuta________________ In timp ce colega noastră punea telefonul in furcă, pe chipul ei se putea citi o intensă bucurie și emoție ; — Știți cine era ? M-a chemat un fost elev de-al meu, să mă între- be cînd mă poate vi- zita ! Elevul cu pricina ab- solvise școala acum vreo zece ani. Ni-l a- mintim cu toții, căci pe atunci el fusese „un caz". Avea deosebite ap- titudini de studiu, dar în același timp o situa- ție familială dificilă. Maria Tăcutu, învăță- toarea lui, se preocupa- se mult să-i asigure condiții nu numai pen- tru terminarea școlii generale, ci și pentru continuarea studiilor. Și iată că n-a uitat-o nici după atîția ani... — Știți, acum lucrea- ză ca inginer la uzinele „Steagul Roșu“... Maria Tăcutu ne a- nunța faptul mîndră, așa cum desigur, modes- tă cum e, nu s-ar fi a- rătat de un succes per- sonal. Dar noi știm bine că pină la urmă, succe- sul în viață al acestui elev, ca și al multor al- tora, este în bună parte un succes personal al învățătoarei pe care în- tregul nostru colectiv o stimează și o ia drept exemplu. Desigur, dragostea, respectul foștilor elevi pentru cei care le-au în- drumat pașii constituie un fenomen larg întâlnit în zilele noastre. Dar de fiecare dată el ne emo- ționează la fel de puter- nic și emoția este cu atît mai mare cînd a- mintirea poantă vie în suflete chipul celor pe care copiii i-au cunos- cut în copilărie, la pri- mul contact cu școala. Faptul că Maria Tă- cutu, învățătoarea din clasele I—IV, a rămas pentru mulți dintre foș- tii ei elevi o sfătuitoare de nădejde, omul cel mai îndrăgit din anii de școală, relevă mai mult decît merite didactice : conturează o vocație pe deplin realizată. Tova- rășa Tăcutu intuiește în fiecare dintre indivi- dualitățile plăpînde care i-au fost încredințate personalitățile de mai tirziu și reușește să dea fiecărui copil o primă îndrumare pe calea profesiunii viitoare, care de cele mai multe ori se dovedește pe deplin în- dreptățită. La Maria Tăcutu, pe fondul unei imense iu- biri pentru copii, s-a su- dat organic o concepție profund științifică asu- pra muncii didactice, începînd cu cea mai simplă întrebare adre- sată școlarilor și termi- nînd cu recomandarea diferențiată a temelor pentru acasă, totul din activitatea acestei învă- țătoare eminente, cu care se mîndrește între- gul colectiv al Școlii ge- nerale nr. 6 din Brașov, vădește știința de a pă- trunde cu cea mai mare delicatețe și subtilitate în universul sufletesc al copiilor. Factorul esen- țial și exemplar al aces- tei munci este strădania continuă de perfecțio- nare prin studiu. Mărtu- rie pentru aceasta stau examenele de gradul II și apoi de gradul I tre- cute „cum laude". Favtul că Maria Tăcutu a fost recent aleasă secretar al Sindicatului învățămînt din orașul Brașov este o dovadă a stimei și apre- cierii de care se bucură în întregul nostru oraș, iar titlul de învățătoare emerită care i-a fost conferit recent, o recu- noaștere a meritelor ei pe planul întregului nostru învățămînt. IU.STINIAN VINTILA In ultimul timp se manifestă deosebite preocupări pen- tru modernizarea predării. Consfătuirile organizate pe această temă de Ministerul Invățămîntului, de societățile științifice, dezbaterile purtate în presa pedagogică și in alte publicații subliniază că modernizarea predării este strîns le- gată de activitatea elevilor în laborator. Ținînd seama de ponderea tot mai mare pe care o capă- tă demonstrațiile și experiențele de laborator în ansamblul pregătirii elevilor, am pornit să vizităm citeva din labora- toarele școlilor Capitalei. Alice Streza Există, în activitatea profesoarei de matema- tică Alice Streza din Cărei, un element do- minant care închide în sine esența unui sim- bol : transmiterea succe- sivă, din promoție în promoție, a pasiunii pentru creșterea celor mai tinere vlăstare ale patriei. Simbolul este amplificat în această privință de forța exem- plului personal,' căci ac- tuala profesoară a sec- ției pedagogice a liceu- lui din Cărei și-a înce- put ea însăși cariera ca învățătoare, modelînd gindirea și caracterele celor care abia începeau să pătrundă tainele abecedarului și ale ope- rațiilor aritmetice. A devenit mai tirziu, studiind continuu, pro- fesoară de matematică. O profesoară cu rezul- tate dintre cele mai va- loroase. Dar, dincolo de faptul că elevii ei reu- șesc să-și însușească pe deplin secretele rezol- vării ecuațiilor algebrice sau trigonometrice, tră- săturile care închea- gă portretul profesoa- rei Streza sînt cele ale dăltuitorului de caracte- re, ale descoperitorului de pasiuni esențiale. Ne oprim, din noianul de exemple pe care le oferă munca ei, la unul, deosebit de semnificativ: evoluția clasei pe care a condus-o ca dirigintă timp de 5 ani și ai că- rei elevi și-au început ci înșiși în acest an școlar activitatea ca e- ducatori ai tinerei gene- rații. Era, la începutul drumului, o clasă obiș- nuită, poate chiar puțin sub nivelul promoției care a precedat-o sau al celei care a urmat-o. Timp de cinci ani diri- ginta Alice Streza a de- terminat în rîndurile a- cestui colectiv acumu- lări cantitative, uneori lente, dar stabile, a că- lit conștiințe la nivelul misiunii ce urma să li se încredințeze. La capătul celor 5 ani, promoția în- drumată de Alice Streza a promovat în proporție de- sută la sută, marea majoritate cu medii de peste 7. Desigur, faptul este important dar nu e- sențial. Esențial este că tinerii aceștia au deve- nit și ei, la rîndul lor, a- devarați educatori. Iar în aliajul lor actual, a- semeni oțelurilor înno- bilate, s-au contopit o parte din înaltele cali- tăți ale profesoarei care i-a îndrumat. In decursul carierei sale didactice, Alice Streza a format sute de astfel de învățători. — Vi-i mai amintiți pe toți, tovarășă profe- soară ? — Cum să nu ! Ba chiar îi văd adesea. Intr-adevăr, Alice Streza înscrie și astăzi, cu căldură și emoție, în- semnări în vechile ca- iete : Ecaterina Huluga s-a măritat. Se afirmă ca o educatoare frun- tașă... Viorica Varga confirmă așteptările. A. trecut pe la mine să se sfătuiască în privința unei cercetări științifice pe care vrea s-o efec- tu eze... Aparate și truse care trezesc entuziasmul... Ne aflăm in laboratorul Li- ceului nr. 25 din raionul „16 Fe- bruarie". Spațios, el poate asi- gura în condiții bune activita- tea a 40 de elevi. Alături, camera laboranților (trei) și un depozit de material didactic (du- lapuri mari, mese, cutii îngrijit rînduile). Aici se pregătesc lu- crările practice. Material didactic mult. în mare măsură, nou. Școala însăși e nouă. Numeroase aparate și tru- se înlesnesc demonstrarea unor cunoștințe din domeniul fizicii moderne. Ele sînt rezultatul lău- dabilului efort de modernizare susținut de întreprinderea de material didactic. Impresionează aspectul și calitatea truselor pentru experiențe cu semicon- ductor!. ca și cele de electricitate. Stîrnesc admirație trusele pen- tru experiențe din domeniul microundelor, care ar putea fi- gura cu cinste și în laboratoa- rele de specialitate. Am cercetat piesă cu piesă cele 23 de compo- nente ale trusei pentru experi- ențe de electromagnetism, îm- preună cu cele 4 anexe ale sale, intre care dispozitivul pentru demonstrarea punctului Curie și ansamblul de bobine pentru de- monstrarea cuplajului magnetic ,ne-au trezit pur și simplu entu- ziasmul. La rîndul lui, generato- rul Van de Graaf, bine realizat din punct de vedere științific și tehnic, reprezintă pentru elevi o adevărată introducere în cadrul științific al laboratorului de cer- cetare. Pentru realizarea unor a- semenea materiale didactice nu putem decît să exclamăm : bravo I.M.D. ! care ar trebui să aibă aceeași culoare sint vopsite una cu roșu și alta cu albastru. Ca urmare, se demonstrează că polii contrari se resping în loc să se atragă... AL. CERBU Elena Ciucescu Intr-o comună din ju- rul Slatinei, la Icoana, continuind o călătorie începută de-a lungul Dunării, am intîlnit o învățătoare însuflețită de pasiunea pentru arta românească. Este învățătoarea emerită Elena Ciucescu, azi pensionară. In stăpînirea ei se a- flă poate cea mai mare colecție personală de artă populară din cile există în țară : altițe și scoarțe, covoare și șter- gare în care se împle- tește dragostea de fru- mos a unui întreg popor transmisă prin munca și talentul unei femei. Sint în această colecție 5 000 de modele, fiecare cu un alt motiv, de vîrste di- ferite, din regiuni dife- rite. De la Maramureș, unde și-a început Elena Ciucescu munca de dăs- căliță și pînă la Dunăre, s-au așternut an de an, în lăzile ei, după ce mai înainte fiecare fir a tre- cut prin mîinile ei, zeci și sute de ii, bundițe, șervețele, tablouri, sem- ne de carte. De la vîrsta copilăriei, timp de peste 45 de ani, a migălit fără preget la cusături populare, ca și cum ar fi fost angajată la o mare lucrare fără sfîrșit. De pe multe pla- iuri și meleaguri ale ță- rii, unde a fost învăță- toare, a adunat moti- ve de cusături populare vechi de sute de ani, descoperind modele ne- asemuite. Chelimuri de altădată, ii lucrate cu ar- nici negru, prostiri, nă- frame, într-o nesfirșită gamă de culori vorbesc despre inepuizabilele re- surse de frumusețe de- pozitate de creația populară. Pentru a ilus- tra ce muncă a cerut o a- semenea temerară ini- țiativă, e deajuns să menționăm că pentru o singură eșarfă au fost necesare 800 de mii de împunsături de ac. Iar dacă n-a uitat greutatea atîtor ani de muncă, a miilor de nopți albe petrecute lu- crînd, învățătoarea Ele- na Ciucescu are marea satisfacție a muncii rod- nice, reușind să realizeze un mare și bogat ma- terial folcloric, nespus de interesant pentru cine vrea să cunoască izvorul artei populare. Și acum, în anii de pen- sie, lucrează cîte 16 ore pe zi pentru a adăuga colecției și ultimele flori ale gîndului ei. Cine ostenește pînă la Icoana își vede străda- niile drumului răsplătite de bucuria de a cunoaș- te o adevărată comoară de artă românească, a- dunată din revărsările de frumusețe ale unui popor prin neastâmpărul degetelor și efervescen- ța sufletului Elenei Ciu- cescu, învățătoare nu numai de slovă și tibișir. C. RÂDOI Maria Petre ___ Notez dintr-o con- vorbire : — Noțiunea de „7 ani de-acasă" ar trebui, în lumina realităților actuale, reconsiderată în mare măsură. Gră- dinițele la care, în ma- joritate, copiii își pe- trec aproape întreaga zi de activitate au pre- luat multe sarcini în domeniul formării a- cestor 7 ani de-acasă. Avem mereu prilej să vedem cum înmuguresc viitoarele trăsături de caracter — spirit de inițiativă, simț de drep- tate, îndrăzneală, soli- daritate — dar și cum apar unele trăsături ne- gative care pot fi acum mai ușor ca aricind în- vinse. — Aceste trăsături se depistează în activita- tea cotidiană. Cum pro- cedați însă pentru a în- curaja pe de o parte dezvoltarea unora, pe de altă parte pentru a contracara și învinge cele negative ? — Exemplele pe care le voi da poate sînt a- parent minore. Gîndi- ți-vă însă că sînt pe măsura vîrstei și preo- cupărilor unor preșco- lari. Să luăm de pildă jucăriile. Unele dintre acestea le-au fost dărui- te copiilor, în cadrul grădiniței, de Moș Ge- rilă și la îndemnul nos- tru „micii elevi" au fost de acord să rămână în continuare aici, ca bu- nuri în folosință comu- nă. Unii copii consideră și astăzi jucăria primi- tă inițial drept „al lor" și își arogă drepturi speciale asupra aceste- ia. Intr-un caz, copilul a mers atît de departe incit pentru a-și dovedi „drepturile" a stricat jucăria. I-am explicat imediat, la nivelul lui de înțelegere, cit de urît față de colectiv este acest gest. A venit apoi recreația. Copilul cu pricina n-a ieșit în curte. L-am văzut cui- bărindu-se într-un colț cu basculanta stricată; a ieșit din ascunzătoare de-abia la mijlocul orei următoare cînd, de bine de rău, reușise s-o re- pare. Cit despre drep- turi speciale asupra „jucăriei mele" de a- tunci n-a mai fost vor- ba... Alt exemplu: în- tr-o vreme, atunci cînd își rupeau agățătoa- rele prosoapele', unii copii aveau tendința să le schimbe cu ale alto- ra. Am observat faptul dar n-am introdus nici un fel de pază. In schimb am alcătuit o poveste care punea în- tr-o lumină proastă pe cei care încearcă să a- runce asupra altora vina lor, amintind la sfîrșit și cazul prosoa- pelor. De atunci nu s-au mai întâmplat schim- bări, iar atunci cînd li se rupea agățătoarea prosopului copiii căutau imediat să și-o repare singuri. (Bineînțeles în toate cazurile suprave- gherea educatoarelor este subînțeleasă). — Se pare că intro- ducerea unor situații reale în jocuri și pove- stiri constituie una din- tre metodele curente de educație pe care le fo- losiți. — Aș vrea sa subli- niez că nu este vorba numai de povestirile spuse de noi, educatoa- rele, ci și de cele pe care le solicităm copiilor. Mă preocupă mult, ca o temă de studiu, proble- ma dezvoltării vorbi- rii copiilor în cadrul jocurilor de creație . Unele colege susțin că e foarte greu să-i de- termini pe copii să „cre- eze" povești. Materialul adunat de mine pînă acum contrazice aceas- tă părere: iată aici transcrise povești spu- se de copiii grădiniței noastre pe o temă sau în jurul unui anumit obiect, povești care au desigur elemente din narațiunile cunoscute de ei anterior, dar în an- samblu evidențiază o autentică originalitate. Sper că voi putea con- cretiza acest material faptic într-o lucrare cu caracter științific. Ne oprim aici cu no- tațiile. Interlocutoarea noastră: educatoarea Maria Petre, directoa- rea grădiniței de copii a U.C.F.S. din Bucu- rești. Activitatea ei ilus- trează că „marile pro- bleme mici" constituie terenul unor fructuoase investigații didactice. FLORIN MIRCEA ...și altele care trezesc mila Așadar, I.M.D.-ul a dovedit peremtoriu, prin multe din pro- dusele lui, că poate pune la dis- poziția școlilor aparate moderne, care funcționează excelent și care trezesc interesul elevilor nu numai prin ceea ce demonstrea- ză, ci și prin modul lor de pre- zentare. Cu atît mai mult sur- prinde faptul că, alături de ase- menea aparate, întîlnești în la- boratoare altele care' yiu merg“ de loc sau „merg11 cu chiu cu vai. Balanțele, afară de una de tipul celor de cîntărit scrisori, nu sînt corecte. Ele livrează cu lipsă Cine repară materialul didactic ? Fără îndoială că situația ară- tată cere măsuri încă la nive- lul școlii. „Dar — spun cadrele didactice — nu are cine să re- pare aparatajul defect". Desigur, profesorul de fizică nu este un tehnician sau un in- gmer și nu poate interveni acolo unde este vorba de aparate prea complicate. Dar vezi că sînt și unele aparate simple care nu funcționează... Cel care folosește un aparat trebuie să știe cum este alcătuit, trebuie să-1 studieze chiar în cadrul pregătirii experimentelor și demonstrațiilor. în acest fel o serie de defecțiuni s-ar putea li- chida prin- simplă punere la punct și nu s-ar solicita repara- ții mari pentru defecte mici care, cu puțină bunăvoință, pot fi ușor remediate. Așa se proce- dează, de pildă, la Școala gene- rală nr. 166. Este o inițiativă po- zitivă. Soluția aceasta nu rezolvă însă problema reparării mate- rialului didactic mai complicat. Eforturile susținute ale I.M.D.- ului pe linia modernizării apa- ratajului livrat școlilor și, în general, străduința întreprinderii de a produce material bun sînt, într-o măsură destul de impor- tantă, contracarate de inexisten- ța unor posibilități de reparație pentru utilajul prezentînd defec- te apreciabile. în prezent repa- rațiile se execută adesea de unii părinți ai elevilor, ingineri sau tehnicieni, de multe ori într-un timp care depășește posibilitățile de așteptare ale laboratorului. La existența deficiențelor con- tribuie și alte fapte. De exemplu, acela că profesorii nu pregătesc totdeauna din vreme aparatele pentru experiențe, ceea ce face ca eventualele defecțiuni să fie observate abia înaintea lecției. Apoi, laboranțli nu știu întot- deauna cum să mînulască apara- tele moderne, ceea ce duce la deteriorarea lor. în sfîrșit, tre- buie semnalat că unele aparate sosesc de la început în școli cu deficiențe de funcționare. Intre zina săracă și cenușăreasa bogată Comparația dintre zîna cea să- racă și bogata cenușăreasă ne este sugerată de situația exis- tentă la școlile generale nr. 163 și nr. 166. Școala nr. 163, mai veche, nu dispune de un laborator modern. Este însă bogat înzestrată cu a- parate de tot felul. Experiențele se fac la catedră, iar elevii asis- tă numai. Cu totul altfel se pre- zintă lucrurile la Școala generală nr. 166. Aici există un laborator de fizică spațios. în schimb, ma- terialul didactic pentru experi- ențe și lucrări practice este in- suficient. Cu alte cuvinte, ca să parafrazăm un gen curent de exprimare din fizică, cantitatea de aparataj prezentă în cele două școli este invers proporțională cu posibilitățile de folosire a lui. Situația aceasta ridică atît probleme legate de organizarea activității în laboratoarele școli- lor, cît și altele privind modul de desfășurare a aprovizionării cu material didactic a acestora. Se pare că secția de învățămînt a raionului 16 Februarie nu pri- vește întotdeauna în ansamblu aprovizionarea școlilor cu mate- rial didactic. Cînd, în toamna a- nului trecut, s-au completat bo- gatele formulare prevăzute în a- cest sens, dezideratele școlilor erau în întregime cuprinse în ele. Din păcate, a lipsit o exami- nare temeinică a situațiilor de la caz la caz. Ca urmare, cerin- țele nu au fost satisfăcute în- tr-un mod echilibrat și ținin- du-se seama de efectivul utiliza- bil din laboratoarele școlilor. * Există largi posibilități de do- tare a laboratoarelor școlare cu material didactic modern, de bună calitate, care satisface, prin aspect și mod de funcționare, cele mai pretențioase exigențe. Aceste posibilități însă nu sînt folosite cu toată eficiența. Con- cluziile care se impun, tocmai pentru a determina utilizarea cea mai largă a laboratorului în pro- cesul de învățămînt, privesc atît școlile, cît și I.M.D. și secțiile de Învățămînt ale sfaturilor popu- lare. La nivelul școlii este necesară o mal bună organizare a labora- toarelor, ca și pregătirea preli- minară, cu toată grija, a lucră- rilor practice. Manipularea cu a- tenție a aparatelor, verificarea lor, semnalarea la vreme a de- fecțiunilor, repararea pe loc a celor mărunte trebuie să con- stituie o preocupare permanentă, organizată a colectivului de pro- fesori de specialitate. La rîndul său, I.M.D. trebuie să-și sporească eforturile pentru a livra numai materiale bine puse la punct și fu același timp să-și ridice și mai mult exigența în a- sigurarea controlului de calitate. De asemenea, este necesar ca I.M.D. să studieze modalitățile de organizare a operațiilor de reparare a materialelor didacti- ce defecte. Sugerăm constituirea unor echipe volante de reparații in București și a unor echipe de reparații „centralizate" la depo- zitele de material didactic de pe lingă secțiile de învățămînt re- gionale. In ceea ce privește secțiile de învățămînt, acestea vor trebui să ia măsuri în vederea preluării materialului didactic de la I.M.D. printr-o recepție serioasă, la care să participe și delegați ai școlilor cărora le este destinat utilajul livrat, astfel îneît să se evite preluarea unor materiale a căror calitate generează ulterior recla- mații. Cu prilejul dotării anuale, sec- țiile de învățămînt au datoria de a analiza cerințele școlilor de la caz la caz, pentru a asigura o a- provizionare echilibrată a aces- tora cu material didactic. Sugerăm de asemenea, pentru ridicarea nivelului de pregătire al laboranților, organizarea de către secțiile de învățămînt. cu ajutorul cadrelor de specialitate, a unor scurte cursuri de califi- care. ★ Laboratorul — imagine fidelă a experimentării dirijate în scopul fixării cunoștințelor din domeniul fizicii — a fost multă vreme un deziderat. Așa cum il avem astăzi reprezintă o cuce- rire a școlii noastre noi. De cali- tățile șl preocupările profesorului de fizică și de strînsa colaborare a factorilor interesați depinde transformarea acestei cuceriri în- tr-o realitate confirmată prin cu- noștințele și deprinderile tot mal trainice dobîndite de elevi. D. TODEKICIU la cîntar, experiențele deve- nind inexacte. Trusa de electro- nică, nouă, este frumoasă, elegantă chiar, am spune, dar pre- zintă unele crize de „încăpățî- nare" nejustificată. Ea „nu răs- punde" conform schemei, func- ționează numai în parte. Una dintre noile bobine Ruhmkorff nu a funcționat nici cînd era noua-nouță și continuă să ocupe un loc în inventar păstrînd a- ceeași atitudine de mutism știin- țific. Voltmetrul Hoffmann, u- tilizat pentru a demonstra elec- troliza, suferind de uzură prea înaintată, „scapă" hidrogenul și oxigenul și nu mai arată nimic celor care, eventual, nelăsîn- du-se dezarmați din capul locu- lui, continuă să experimenteze cu el. Tubul lui Toricelli este și el de neutilizat. In dulap, cu- minți și aliniate ca două surori gemene, stau două mașini pneu- matice. Stau, pentru că nu pot funcționa. întrebate, ar invoca poate scuza unor garnituri lipsă sau uscate. Cert este că din pri- cina lor nu se pot efectua o se- rie de lucrări practice: experien- țele privind căderea liberă în vid a corpurilor, experiențele cu emisferele de Magdeburg. Nu se pot demonstra nici legile descăr- cărilor în gaze întrucît, deși există tub, nu se poate executa compresiunea. Să cercetăm și aparatajul pen- tru lucrări frontale. De pildă, ampermetrele și voltmetrele. Să încercăm să le folosim. Elevii lu- crează cu ele, notînd citirile fă- cute pe cadran în caietele lor. Stupoare! Citirile arată că o cantitate de căldură variază in- vers proporțional cu intensitatea curentului utilizat. Deci, exact contrariul a ceea ce ar trebui să rezulte din experiență ! Cel pu- țin așa susține de sute de ani fizica și așa arată ampermetrele bune. Acesta, însă, trebuie adus la realitate în mod discret, prin ciocănire cu degetul. Pentru executarea unor expe- riențe care necesită surse de cu- rent continuu, ca și pentru unele experiențe de chimie, există un redresor cu seleniu. Dar și a- cesta este mereu defect. Cît des- pre aparatajul de demonstrare a magnetismului, aici două bare PAGINA 2 CONSFĂTUIRILE DE LUCRU Liceele de specialitate DE LA MINISTERUL Structura și profilul liceelor de specialitate — sinteză a cerințelor sociale Problema organizării liceelor de specialitate a stîrnit un viu interes în rîndul cadrelor didactice, al spe- cialiștilor în pedagogie și în diverse ramuri de producție, fapt concreti- zat în numeroasele opinii exprimate în paginile publicațiilor noastre. Aș dori să discut și eu, în acest arti- col, cîteva aspecte ce privesc orga- nizarea acestor licee. E un lucru știut că structura și profilul unei școli sînt în funcție de scopul acesteia, scop care sinte- tizează în modul cel mai adecvat anumite cerințe sociale. Scopul are menirea ca, pe baza determinărilor obiective ale prezentului, să proiec- teze fenomenul în viitor, să ne dea perspectiva desfășurării activității. Din acest punct de vedere mi se pare că unele din opiniile exprimate pînă acum in presă cu privire la liceele de specialitate abordează problema numai în funcție de coordonatele prezentului (fapt de mare impor- tanță, dar insuficient), ceea ce duce la eludarea unor aspecte de perspec- tivă și la analiza incompletă a ches- tiunilor de considerat. Relația dintre învățămînt și cerin- țele vieții sociale trebuie, cred, pri- vită într-o perspectivă mai largă, ra- portînd-o la anumite necesități ale viitorului, la o seamă de cerințe so- ciale mai îndepărtate, care se profi- lează ca tendințe și care trebuie luate în considerație pentru că mar- chează anumite momente în dezvol- tarea învățământului. Dinamica a- cestei relații e impusă de înseși rapi- dele transformări sociale ce au loc în țara noastră. Privită în acest context, organizarea și profilarea liceelor de specialitate capătă unele dimensiuni nediscutate pînă acum în mod special. Este evident că liceul de specia- litate (de orice tip ar fi el) este o instituție școlară a viitorului, al că- rui profil trebuie în așa fel fixat încît să aibă pe de o parte stabili- tate corespunzătoare și pe de altă parte o anume elasticitate, o' mobi- litate care să-l facă adaptabil la ce- rințele și schimbările sociale ce vor apare. Pentru a-i asigura aceste ca- lități, organizarea lui trebuie să țină seama de tendințele de dezvoltare și diversificare a științelor, de diversi- ficarea profesiunilor — într-un cu- vînt, de schimbările ce vor avea loc într-un domeniu sau altul de activi- tate. Cu alte cuvinte, se impune un studiu prospectiv — de ținută știin- țifică — al acestor aspecte, menit să asigure liceelor de specialitate cali- In clasa I a Școlii generale de 8 ani nr. 178 din Capitalii. tățile la care m-am referit și, în- tr-o anumită măsură, chiar posibili- tatea de a devansa în unele privințe prezentul, în perspectiva viitorului. Cîteva argumente : Absolvenții liceelor de speciali- tate vor trebui să se integreze în producție după o perioadă de aco- modare micșorată la maximum, să se adapteze rapid la schimbările tot atît de rapide (dacă ținem seamă de ritmul revoluției tehnico-științifice contemporane) care au loc în profe- siunea lor (și poate și în altele înru- dite). Nu ne putem mulțumi ca ei să fie simpli executanți, ci va trebui să-i pregătim astfel încît să poată munci creator să valorifice la ma- ximum toate posibilitățile de care dispun. O altă problemă care atestă nece- sitatea organizării prospective a li- ceelor de specialitate este și urmă- toarea : absolvenții acestora vor in- tra în producție după o perioadă de 5-6 ani de pregătire (personal consi- der că aceasta ar trebui să fie du- rata liceelor). Dacă profilul liceelor de specialitate (mai ales al acelora care vor pregăti cadre pentru acti- vitatea productivă nemijlocită) nu va ține seama de tendințele de dez- voltare și diversificare a respecti- velor domenii de activitate pe o pe- rioadă mai mare de timp, atunci ab- solvenții vor veni în producție cu o pregătire cel puțin insuficientă. Aceasta cu atît mai mult cu cît în unele domenii de activitate în 5-6 ani se produc schimbări radicale. Și să nu uităm că tinerii pe care îi vor pregăti în anii noștri liceele de spe- cialitate se vor afla în producție și în anul 2 000. De aceea consider că specialiștii din diferite ramuri de producție care opinează pentru un anumit profil al liceelor, pentru un anumit raport între obiectele de studiu și chiar pentru anume obiecte de studiu trebuie să aibă în vedere și tendințele care se profilează în respectiva ramură de producție, pen- tru a nu încărca planurile și progra- mele de învățămînt cu lucruri inu- tile sau susceptibile de a fi depășite într-un timp scurt. Trebuie să se țină seama și de faptul că în viitor va fi prelungită durata învățămîntului obligatoriu. Aceasta va antrena după sine schim- bări substanțiale, pe care liceele de specialitate vor trebui să le asimi- leze. fără mari perturbări în pregă- tirea elevilor lor. O chestiune în care nu s-a ajuns la un consens e aceea a raportului dintre cultura generală și speciali- zare. Unii — în genere cei ce pro- fesează în domeniul afectat de or- ganizarea liceului respectiv — sus- țin necesitatea unei ponderi sporite a obiectelor de învățămînt ce țintesc specializarea, argumentînd că scopul liceului e formarea unui specialist de înaltă calificare. Alteori — chiar dacă se susține o pondere aproxi- mativ egală a obiectelor de cultură generală și a celor de specialitate, se socotește că ar fi bine ca obiec- tele de cultură generală să fie gru- pate mai ales în primii ani ai liceu- lui. După părerea mea, nici una din aceste soluții nu rezolvă just pro- blema. Fără a mă referi aci la dife- rențierile ce se impun de la un liceu la altul, optez pentru „egalitate1*, dar în orice caz excluzînd ruptura propusă de unii prin gruparea obiec- telor de specialitate mai ales în ul- timii ani de studii. Se impune neapă- rat să ținem seama de faptul că nu- mai îmbinarea armonioasă a pregă- tirii de cultură generală și de spe- cialitate poate asigura pregătirea unor oameni cu formație științifică riguroasă și în același timp cu un larg orizont de cultură generală. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că o parte din absol- venții liceelor de specialitate vor urma cursurile unor institute de în- vățămînt superior. Se impune deci ca ei să aibă o pregătire corespun- zătoare și din acest punct de vedere. Iată o altă zonă de studiu prospec- tiv — tendințele ce se manifestă în dezvoltarea învățămîntului superior, pentru a adapta liceul de speciali- tate și la aceste tendințe. Se desprinde nemijlocit concluzia că liceele de specialitate, prin orga- nizarea lor, trebuie să fie sensibile în cel mai înalt grad la barometrul schimbărilor sociale, pentru a se pu- tea adapta și perfecționa din mers. Asist, univ. EMIL PĂUN Cîteva probleme de bază privind viitoarele licee agricole Pentru pregătirea unor buni teh- nicieni în domeniul agriculturii cred că va fi absolut necesar ca viitoa- rele licee agricole să fie dotate cu ferme didactice, profilate în funcție de specificul școlii, bine utilate și amenajate, astfel încît instruirea practică a elevilor să se poată rea- liza în cele mai bune condiții și cu mijloacele modeme folosite în pro- ducție. Ultima etapă a instruirii practice a elevilor se va desfășura desigur în unitățile de producție, pentru ca viitorii tehnicieni să se familiarizeze cu problemele pe care le ridică acestea. Aici, elevii prac- ticanți vor trebui să fie îndrumați și supraveghiați neapărat de cadre tehnice, indicate special pentru a- ceasta de unitățile respective. Cred că ar fi bine ca elevii vii- toarelor licee agricole să fie recru- tați numai pe baza examenului de admitere, acordîndu-li-se burse de stat în funcție de rezultatele obți- nute. Ar urma, în felul acesta, să se încheie contracte directe între școală și elevi. Aceasta ar face ca recruta- rea lor să fie mai ușoară și ar per- mite să se selecționeze elemente do- tate pentru meseria respectivă, in- teresați de munca în domeniul a- griculturii. In ce privește repartizarea terito- rială a viitoarelor licee agricole, cred că va trebui să se aibă în vedere, în stabilirea ei, specificul regiunilor. Ar fi indicat, consider, ca actualele școli tehnice agricole să fie transformate și ele în licee agricole. Ing. CONSTANTIN BERGHER Sibiu Un singur tip de liceu economic sau licee economice pe profil? în discuțiile purtate pină acum cu privire la viitoarele licee econo- mice. s-au făcut propuneri diferite. Unii au fost de părere că trebuie să se înființeze un singur tip de liceu economic, alții s-au declarat adepții liceelor pe profil: în mod diferit pen- tru sectorul comercial, pentru secto- rul cooperatist, pentru statistică și finanțe ș.a.m.d. După părerea mea, este indicat să se organizeze un singur tip de liceu, care să pregătească viitoarele cadre medii de economiști, contabili, pla- nificatori etc. pentru orice ramură a economiei noastre naționale. Con- sider că propunerea de a se crea licee economice cu profil special pentru industrie, cooperație, comerț ș.a.m.d. este nepotrivită, întrucît în felul acesta s-ar ajunge la o insta- bilitate a rețelei de școli și în același timp la o instabilitate a cadrelor didactice. Crearea unui singur tip de liceu economic, cu durată de cinci ani, ar rezolva problema stabilității rețelei sub toate aspectele, cu condiția ca disciplinelor de specialitate să li se dea ponderea de ore necesară pentru desăvîrșirea unei bune pregătiri. Dc exemplu, în primii 3 ani s-ar putea rezerva din totalul de ore, 55 la sută pentru cultura generală și 45 la sută pentru disciplinele de specialitate, iar în ultimii doi ani ponderea acea- sta s-ar putea inversa, ajungîndu-se chiar pînă la 60 Ia sută pentru ma- teriile de cultură tehnică generală și cultură tehnică de specialitate. Fostele licee comerciale din țara noastră pregăteau contabili pentru toate ramurile economiei (industrie, agricultură, bănci etc). Cu atît mai mult astăzi, cînd există un sistem unic de evidență, iar bazele teoretice ale contabilității sînt valabile pentru orice ramură, este posibilă, după pă- rerea mea, organizarea liceelor eco- nomice pe un singur tip. Eventual, în ultimii doi ani s-ar putea crea două secții : secția evidență și secția merceologie. Aceasta, întrucît mer- ceologii au o pregătire diferită de a contabililor, planificatorilor sau statisticienilor. Prof. VICTOR GRIGORESCU București ÎNVĂȚĂMÎNTULUI La Ministerul Învățămîntului au avut loe consfătuiri de lucru in scopul modernizării predării în școala generală și în liceu. Organizate pe colective de lucru (educație cetățenească, biologie, matematică etc.). consfătuirile au dezbătut probleme legate de îmbunătățirea programelor și manualelor școlare, de integrarea noilor descoperiri tehnice în predare, de raportul dintre clasic- modcrn și dintre practic și teoretic și studiul diferitelor discipline științifice. Coordonatele majore ale modernizării disciplinelor matematice în cadrul consfătuirii referitoa- re la predarea matematicii s-au adus în dezbatere o serie de pro- bleme deosebit de interesante atît cu privire la metodele predării, cît mai ales cu privire la conți- nutul științific al învățămîntului matematicii. Participanții la con- sfătuire — academicieni, profe- sori din învățămîntul superior și lin licee — au acordat prioritate aspectelor concrete pe care le implică modernizarea studiului diferitelor discipline matematice. Asemenea aspecte sînt raportul dintre clasic și modern, dintre can- titatea de cunoștințe și rigurozi- tate, dintre teorie și exercițiu etc. Evidențiind valoarea și însem- nătatea exercițiului, a necesității absolute de a sprijini însușirea fiecărei cunoștințe pe exercițiul aplicării ei, de a combate tendin- ța spre memorarea mecanică, cei care au luat cuvîntul în cadrul consfătuirii au arătat în același timp că a rămîne tributari exclu- siv unei asemenea concepții în- seamnă a greși — și aceasta pen- tru că matematica trebuie să facă în permanență apel la facultă- țile de înțelegere pe care exerci- țiul singur nu le promovează în- totdeauna. Astăzi, cînd aparatul matematic este necesar în ori- care ramură a științei și tehnicii, cînd procesul de matematizare a pătruns adînc în biologie, medi- cină, filologie etc. și a cucerit a- proape în întregime noi capitole din fizică și chimie, cînd tehnica modernă își găsește cel mai solid sprijin în aplicațiile directe și concrete ale matematicii, nevoia de matematică a devenit preg- nantă. Așa cum sublinia acad. Grigore Moisil, matematica pre- dată astăzi în liceu trebuie să tin- dă la un nivel mai ridicat decît simpla interpretare a unor for- mule și aplicarea lor' mecanică. A reduce matematica la o simplă comentare aplicată formulelor este sinonim cu a învăța pe de rost un calendar. Acad. Gr. Moi- sil s-a referit în continuare la experimentele realizate la Liceul „N. Bălcescu" din Capitală pe li- nia studierii înființării unor clase speciale de matematici, experi- mente pe care le conduce Facul- tatea de matematică a Universi- tății București. Asemenea expe- rimente — s-a subliniat în con- sfătuire — ar putea fi extinse și în alte centre universitare, întru- cît pot furniza indicații prețioase și celor care au în studiu pro- blema modernizării predării ma- tematicii în liceu. Participanții la discuții au a- rătat că preocuparea de a realiza o tratare modernă a studiului matematicii nu trebuie să ducă la înlăturarea cunoștințelor de matematică clasică. în învăță- mîntul matematic nu se poate ri- dica un zid între clasic și modern. Matematica modernă se bazează pe cea clasică și elementele noi izvorăsc din bogăția de rezerve încă neexploatate ale clasicului. In această lumină, introducerea noului apare ca o operație com- plexă și delicată, de stabilire a unor raporturi precise între no- țiunile clasice, la care nu se poa- te renunța, și cele noi, care tre- buie introduse cu prudența nece- sară. Matematica predată în li- ceu trebuie să fie o matematică algoritmică operativă, care să a- profundeze o serie de noțiuni de bază dar care să nu tindă la spe- cializare, ci să se încadreze în ansamblul culturii generale a ele- vilor. Discuțiile au relevat de aseme- nea faptul că raportul dintre cantitatea de cunoștințe predate și rigurozitatea științifică a aces- tora trebuie să reprezinte o pre- ocupare constantă a celor care întocmesc programe sau redac- tează manuale. S-a subliniat în- deosebi necesitatea de a se îm- bunătăți programa de geometrie, care nu ține seama de moderni- zare în aceeași măsură cu pro- gramele celorlalte discipline ma- tematice. S-a relevat de aseme- nea ca fiind de actualitate, preo- cuparea de a situa mecamica pe un loc mai bine precizat între disciplinele cu caracter mate- matic. Elemente determinante pentru caracterul științific al predării biologiei Consfătuirea cu privire la pre- darea biologiei a dat posibilitatea să se releve, în cadrul unei am- ple discuții, numeroase păreri formulate de specialiști. Pornind de la constatarea că întărirea caracterului științific al învăță- mîntului biologiei depinde în pri- mul rînd de valoarea programe- lor și manualelor școlare, parti- cipanții la dezbateri s-au oprit în mod deosebit asupra felului în care trebuie incluse, în pro- gramă și în manual, teoriile mo- derne din domeniul științelor biologice. Ei au stăruit asupra faptului că aceste teorii nu tre- buie să fie „lipite", să prezinte un adaus vizibil la capitole îm- pietrite în rigiditatea unor forme fixate de mult, ci să fie încadrate organic în materialul studiat de elevi, să corespundă obiectivelor majore ale predării biologiei în liceu. în același timp, s-a subliniat că modernizarea programei și manualelor nu se poate limita la includerea unor capitole noi, ci presupune și înlăturarea cunoș- tințelor- infirmate de noile desco- periri din domeniul biologiei. Discuțiile s-au referit, în con- tinuare, Ia necesitatea ca progra- ma și manualele să-i informeze pe elevi asupra liniilor principa- le de dezvoltare a științelor bio- logice contemporane, să delimi- teze limpede ramurile științifice ale biologiei și să trateze complex aceste ramuri, să valorifice cu mai multă atenție baza docu- mentară, să asigure o sistemati- zare judicioasă a materiei pe cla- se și probleme. Printre propunerile făcute în cursul dezbaterilor sînt de men- ționat acelea care au subliniat necesitatea accentuării caracte- rului de ipoteză al teoriilor le- gate de originea vieții pe pămînt. S-a cerut ca Editura didactică și pedagogică să asigure elabo- rarea unor manuale care să con- stituie un sprijin efectiv pentru elevi. De asemenea s-a mai cerut editarea unor lucrări destinate uzului profesorilor, care să con- țină o expunere sintetică, făcînd referiri și la științele limitrofe, prezentînd cunoștințele la un nivel științific și grafic cu ade- vărat modern. Faptul că centrul de greutate al discuțiilor a fost pus pe com- plexa și importanta problemă a introducerii noului în cadrul pre- dării biologiei a constituit un sprijin real în vederea elaborării programei și manualelor de bio- logie. Problemele esențiale ale predării educației cetățenești și legăturile cu celelalte discipline școlare La consfătuirea în care s-a dezbătut noul proiect de progra- mă pentru educația cetățenească au participat specialiști din do- meniul științelor sociale, științe- lor juridice, autori de manuale școlare, directori de școli gene- r_le și licee, precum și numeroși profesori care predau această disciplină. A avut loc, cu acest prilej, un util schimb de opinii în legătură cu scopul și cerințele programei de educație cetățe- nească. Discuțiile au abordat proble- mele fundamentale ale conținutu- lui acestui obiect : probleme de structură, de profil, probleme referitoare la logica internă a unor capitole, la formulă- rile științifice. Au fost emise o serie de păreri menite să eluci- deze problema locului acestui obiect în învățămînt în condițiile existenței multor zone de inter- ferență cu alte obiecte. S-a sub- liniat necesitatea întăririi carac- terului educativ al programei și manualului, a sporirii accesibili- tății cunoștințelor ce urmează a fi incluse în acestea. S-a arătat, de asemenea, că este necesar să se asigure concordanța între pro- grama de educație cetățenească și îndrumările privind activitatea educativă în general. în dezbateri s-au făcut și nu- meroase propuneri legate de o mai judicioasă distribuire a ca- pitolelor viitoarei programe așa încît legătura dintre ele să fie mai firească, mai organică. Astfel, s-a propus ca după lecțiile de in- troducere privind obiectul și im- portanța educației cetățenești un ciclu de lecții să dea cunoștințe generale despre stat, drept și morală, după care să se prevadă lecții despre victoria socialismu- lui în tara noastră, despre structura socială a țării noastre, despre Republica Socialistă Ro- mânia, stat suveran, independent și unitar, despre sarcinile statu- lui nostru socialist. De asemenea, s-au mai făcut propuneri privind problemele care urmează să fie incluse în programa de educație cetățenească în legătură cu drep- turile și îndatoririle fundamenta- le ale cetățenilor Republicii So- cialiste România, cu organele de stat în Republica Socialistă Ro- mânia etc. Totodată s-a propus ca programa să prevadă în în- cheiere o lecție despre profilul moral cetățenesc al tineretului patriei noastre. S-au făcut în a- celași timp judicioase observații pe marginea unor formulări in- cluse în proiectul de programă. Unii dintre participanții la consfătuire s-au referit și la mo- dul cum vor trebui să fie oglin- dite în viitorul manual de edu- cație cetățenească prevederile noii programe, astfel încît utili- zarea acestuia de către elevi să asigure o cît mai temeinică asi- milare a cunoștințelor. Consfătuirea privind proiectul de programă pentru educația ce- tățenească a oferit astfel celor care vor definitiva programa și manualul de specialitate o serie de propuneri valoroase. ★ în prezent, colective din cadrul Ministerului învățămîntului și al Editurii didactice și pedagogice studiază propunerile făcute la consfătuiri, pentru a asigura re- flectarea lor în programe și ma- nuale. fAGXNA 3 La școala de hipoacuziei O creație importantă a învățămîn- tului nostru din ultimele decenii o constituie rețeaua școlilor speciali- zate în instrucția și educația copi- ilor care, din cauze diverse, prezin- tă deficiențe fizice și psihice. Aceste școli dispun de personal didactic specializat, cu o înaltă calificare, care acționează în strînsă legătură cu clinicile medicale. Ele sînt dotate iu aparate perfecționate ce servesc ea mijloace auxiliare corective. Dispunînd de posibilitățile mereu sporite pe plan tehnico-material, de cadre cu o tot mai ridicată pregă- tire științifică, îmbogățifidu-și me- reu documentarea în specialitate, școlile speciale își desfășoară munca la un nivel mereu mai înalt, aju- tînd elevilor lor să se încadreze în condițiile cele mai bune în munca productivă. Mijloace tehnice moderne ți dăruire pentru munca pedagogică Ne aflăm Ia Școala specială de hipoacuziei din Capitală, unde în- vață copii cu auzul diminuat. Pre- tutindeni ordine, curățenie. Pro- cesul de învățămînt decurge firesc,