PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIȚI-VĂ 1
Anul XVIII
[MÂ DE MINISTERUL ÎNVAJAMÎNTU1UI Șl COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂM Șl CULTURĂ
4 pag. 25 bant
| Hun0o^a'
Nr. 839
Vineri 25 Eebr.
1966
Viitorii absolueîiți se
pregătesc pentru e-
xamenul de maturi-
Interviu • Interviu • Interviu • Interviu • Interviu • Interv
CLASIC ȘI MODERN ÎN PREDARE
— Istoriografia și critica literară
»u fost, în ultimii ani, deosebit de
active în valorificarea moștenirii li-
terare a trecutului, în promovarea
unor judecăți de valoare cu privire
la scriitori și opere, dind o viziune
mai amplă și mai judicioasă asupra
literaturii noastre. Considerați că
această imagine este surprinsă clar,
In datele ei esențiale, de manualele
utilizate în prezent în liceu ?
— Din cite cunosc manualele din
liceu, pe care le-am cercetat și la
discutarea cărora, fiind invitat de
direcția generală de specialitate din
Ministerul învățămîntului, am con-
tribuit cu sugestii și păreri, consider
că acestea s-au perfecționat, s-au
îmbunătățit simțitor față de trecut,
constituind, în forma actuală, un
material prețios atît pentru profesor
cit și pentru elevi. Am constatat cu
bucurie că din acest punct de vede-
re s-a făcut un pas important în
prelucrarea unor judecăți literare
cît mai cuprinzătoare și mai just
prezentate.
In viața școlii manualele bune
sînt, firește, necesare, dar mai im-
portant consider că este rolul per-
sonal al profesorului, valoarea lui
de animator.
— V-am ruga să dezvoltați mal
amplu acest punct de vedere.
— Manualul nu trebuie să epuize-
ze materia de învățămînt și nici să-i
dea forme fixe. Să nu uităm că ade-
văratul educator al elevilor rămîne
profesorul, că manualul este un
punct de plecare, nu un scop în
sine. Pun accentul pe capacitatea
profesorului de a se dărui, de a în-
sufleți obiectul cursului său, de a
face iubită literatura română, de a
stimula interesul elevilor pentru
marii noștri clasici. Consider că pro-
grama și manualele folosite în pre-
zent constituie o bază suficient de
solidă și de largă pentru discuții.
Oricît de valoros ar fi însă manua-
lul, el rămîne inoperant dacă pro-
fesorul este doar un aparat de re-
producere. Profesorul trebuie să
trăiască fenomenul literar, să-1 facă
viu. De aceea, pun accentul pe forța
de impresionabilitate a profesorului
și dau o sugestie care ar asigura
succesul dorit: metoda cea mai c-
ficientă de pregătire a profesorului
de literatură este recitirea textelor
clasicilor pe care-i prezintă, oricît
de bine i-ar fi cunoscute, pentru că
la fiecare lectură nouă el dobîndeș-
te impresii noi și va veni în clasă cu
un entuziasm trezit de flacăra lui
Intervii * Interviu • Interviu e Interviu • Interviu • Interv
Prof. univ.
ȘERBAN CIOCUIESCU
membru corespondent
al Academiei Republicii
Socialiste România
despre
LITERATURA
ROMÂNĂ
proprie. Un autor clasic, la fiecare
recitire, ne oferă plăcerea unor des-
coperiri noi, a unor laturi noi, ne-
cunoscute, pe care trebuie să le fo-
losim pentru a însufleți expunerile.
Pentru profesor programa nu poate
fi un lucru sedimentat ; la fiecare
lecție, prin interpretarea proprie, el
trebuie să provoace noi trăiri și
emoții.
— In această lumină, munca pro-
fesorului de literatură apare ca o
chestiune de vocație și de metodă.
— Categoric ! Iată cîteva ilustrări.
Unii profesori au obiceiul de a re-
zuma poeziile care se studiază. Con-
sider greșit acest sistem, deoarece
poezia nu e narabilă, ea trebuie cu-
noscută și studiată prin lectură, tre-
buie să i se dea viață prin lectură.
Fiecare poezie, fiecare text de pro-
ză eu le consider elemente vii, căro-
ra profesorul trebuie să le dea inter-
pretarea potrivită, caracteristică.
Ele nu trebuie și nu pot fi prezen-
tate ca niște teoreme, prin demon-
strație. Manualul oferă profesorului
jaloane de metodă, dar jaloane de
simțire nu-i poate da. Această cali-
tate.trebuie să-i aparțină, avînd în
vedere că predarea include și o la-
tură afectivă, iar profesorul dă în
fiecare lecție un examen. Ușor poate
fi compromis un text clasic — și cu
aceasta întreaga expunere — dacă
profesorul debitează automat • ce-i
pune la îndemînă manualul. Cred că
nici unul din clasicii noștri, începînd
cu cronicarii, nu poate fi plictisitor
dacă profesorul știe să-I prezinte
într-un mod viu. Fiecare pagină de
literatură constituie pentru profesor
un prilej de a valorifica o experien-
ță literară globală. O epigramă poate
stirni și ea o serie de asociații, o
strigătură de folclor, un proverb etc.
se pot preta la legături și inter-
pretări. Trebuie pentru aceasta însă
să considerăm fiecare pagină de text
o bucată de antologie capabilă să
pună în mișcare un resort interior
al elevului care o audiază. Acesta
este în primul rînd, rolul de anima-
tor al profesorului de literatură,
chemat să dea ceea ce nu poate da
manualul. Avînd alături manualele
ne asigurăm un coeficient supli-
mentar de siguranța în fața unor
interpretări subiective greșite. Sub-
liniez însă că subiectivitatea nu tre-
buie să lipsească, îmbrăcînd forma
pasiunii personale pentru literatură.
— Datorită distribuției materia-
lului de istorie literară pe clase,
există de mai mult timp un raport
constant între cunoștințele ce se dau
cu privire la diferite epoci literare.
Considerați că, în lumina actualelor
studii de istorie literară, acest ra-
port tradițional corespunde necesi-
tăților privind formarea unui ori-
zont contemporan de cultură lite-
rară ?
— O periodizare este totdeauna
necesară, deși periodizările sînt cri-
ticabile în unele privințe. Personal
le socotesc valabile și utile în linii
generale. Deci nu ne putem lipsi de
periodizare, dar ea nu trebuie să
pună limite fixe, granițe. Mă voi re-
feri pentru aceasta la un exemplu.
Unde și cum să periodizăm una din
capodoperele literaturii noastre —
„Țiganiada“ Iul I. Budai Deleanu ?
Să o situăm la data cînd a fost scrisă
— al doilea deceniu al secolului tre-
cut — sau la data publicării ei, cînd
a devenit bun comun, adică 60 de
ani mai tîrziu ? Desigur că o perio-
dizăm cînd a fost creată, integrînd-o
iluminismului școlii literare ardele-
ne. Faptul că această operă a fost
popularizată după 60 de ani nu a îm-
piedicat-o să-și exercite influența ei.
După metoda istorică a lui Brune-
tiere, această carte nu ar trebui să
figureze în manual, pentru că nu
și-a împlinit rolul istoric cînd a fost
scrisă, ci 60 de ani după aceea. Dar
(Continuare în pag. 4-a)
tate.
INSPECTOR
PRACTICA
PEDAGOGICĂ
A VIITORILOR
PROFESORI
VtzitÎ7id ades, cu preocupări
reportericești, școlile țării, am
adunat în memorie și intre co-
pertele caietului de însemnări
chipuri multiple, fapte, întîm-
plări, atitudini. Fără ambiția
de a trasa „vieți paralele",
ești ispitit de multe ori să
schițezi o serie de portrete
prin contrast, să trasezi coor-
donate tipologice.
Aș vrea să mă opresc, în a-
ceste înseninări, la unii dintre
cei pe care îi însoțim adesea în
vizitele pe care le. întreprind
în școli — inspectorii secțiilor
de învățămînt.
Există o mulțime de atri-
bute, de calități care sint ne-
cesare activității inspectorilor,
care condiționează ponderea
contribuției lor la procesul
continuu de îmbunătățire a
muncii didactice. în acțiune,
însă, aceste atribute au nuanțe
diferite, în funcție de persona-
litate, de structură psihică și,
mai ales, de o anumită concep-
ție asupra stilului de muncă.
însoțeam odată un inspector
care ne-a impresionat prin cu-
noștințele lui în domeniul ju-
risdicției școlare. Controlul lui
minuțios urmărea pas cu pas
ordinea activităților școlare
prin prisma instrucțiunilor și
regulamentelor. Ajutorul pe
care-l dădea în acest domeniu
era efectiv, atrăgîndu-i apre-
cierea — justificată — de in-
spector exigent și integru, ca-
pabil să dea răspuns precis la
orice problemă cuprinsă între
paragrafele textelor ce regle-
mentează viața școlară. Cu a-
ceeași minuțiozitate, urmărea
în spiritul preceptelor din tra-
tatele de pedagogie, și desfășu-
rarea procesului instructiv-e-
ducativ, făcîndu-și observații-
le în lumina unui plan ideal de
lecție în care nu erau pierdute
din vedere nici o verigă, nici
un moment, nici o nuanță. în-
semnările lui în registrele de
inspecție erau nete, cu men-
țiuni referitoare la principii
pedagogice și prevederi regu-
lamentare, cu sarcini și ter-
mene precise de rezolvare. în
urma inspecției pe care o fă-
cea, disciplina școlară — in-
cluzînd și cadrele didactice și
elevii — se întărea simțitor,
verigile lecțiilor se conturau
mai bine, notarea în cataloage
se efecttia mai ritmic, evidența
activităților devenea o oglindă
limpede a muncii din școală.
Dar am cunoscut și alt in-
spector, care stîrnea, cu prile-
jul fiecărei vizite în școli,
reacții contradictorii. Poate pe
bună dreptate, căci comporta-
rea lui nu se dovedea, ca a
primului, egală față de toți în-
vățătorii și profesorii. Omul
nostru avea preferințe pe care
nici nu încerca să le ascundă.
Era în școală un profesor care
realizase un aparat original
pentru demonstrarea unor legi
din domeniul fizicii, un pasio-
nat culegător de folclor sau ar-
heolog, un matematician care
încerca să aplice principiile
programării în predarea lecții-
lor ? Asupra lor își' concentra
mai mult atenția. Le studia
preocupările, le urmărea cerce-
tările, stimula spiritul lor crea-
tor. Cunoștea și el legiziirile
școlare — e adevărat, cu mai
puține referiri la paragrafe și
numere de instrucțiuni și re-
gulamente — dar le considera
diferit, ca entități dinamice. Ju-
deca totul prin prisma eficaci-
tății, a rezultatelor pe planul
pregătirii elevilor, iar atunci
cînd asemenea rezultate erau
incontestabile, nu se speria că
este subminată întreaga struc-
tură clasică a „verigilor".
Unii profesori răsuflau foar-
te precipitat la inspecțiile lui:
nu știau niciodată pe ce pozi-
ție să se situeze. Priveau ne-
dumeriți la acei dintre colegii
lor, mereu mai numeroși, care
considerau drept un eveniment
deosebit de îmbucurător vizita
lui în școală. Și le părea de a-
semenea de neînțeles cum,
după o asemenea vizită, școala
devenea un teren de eferves-
cente căutări ale noului, iar la
anumite materii și clase volu-
mul și adîncimea cunoștințelor
însușite de elevi se situau pe
o treaptă apreciabil mai înal-
tă decît înainte.
Am încercat uneori să mi-l
închipui pe Eminescu revizor
școlar, am încercat să-l văd
evoluînd în .mijlocul realități-
lor școlare contemporane nouă.
Poate n-am reușit să conturez
sub toate aspectele această i-
magine. Un lucru îmi pare si-
gur : ar fi procedat aidoma in-
spectorului descris în a doua
jumătate a acestor însemnări.
AL. CIUCA
Se știe că practica pedagogică are
un rol deosebit de important în for-
marea viitorilor profesori. In ulti-
mii ani s-a acordat o atenție sporită
acestei practici, echivalentă — pen-
tru cei ce se pregătesc să muncească
în învățămînt — cu practica în pro-
ducție efectuată de viitorii ingineri.
Totuși, în sistemul actual al practicii
există încă o serie de dificultăți. Ni
le-au arătat atît propriile noastre
observații, cît și rezultatele unor an-
chete pe care le-am întreprins în
rîndurile celor două serii de absol-
venți pe care i-a dat pînă acum In-
stitutul pedagogic din Constanța și ale
profesorilor prezentați la examenul
de definitivat ținut la Iași în sesiu-
nea din iulie 1965.
Trebuie spus că, în ultimii ani, în
institutele pedagogice s-a înregistrat
o sporire a volumului pregătirii pe-
dagogice teoretice și practice. In pla-
nurile de învățămînt ale acestor in-
stitute au fost introduse, pe lîngă
disciplinele psiho-pedagogice exis-
tente anterior, o serie de discipline
noi — cursuri în legătură cu mijloa-
cele audio-vizuale, cu prepararea
și conservarea materialului didactic,
cursuri privind organizarea expe-
riențelor didactice etc. Cu atîtea dis-
cipline și ore închinate unei pregă-
tiri pedagogice multilaterale ar tre-
bui să ne așteptăm ca practica pe-
dagogică să se desfășoare la un nivel
mai înalt decît în trecut. Din păcate,
însă, efectul studierii disciplinelor
nou introduse este în mare parte
contracarat de defectuoasa coordo-
nare între data la care se predau
ele și data la care începe practica
pedagogică.
Intr-adevăr, la facultățile de filo-
logie și matematică practica peda-
gogică începe în semestrul III, iar
la facultățile de științe naturale și
la fizică-chimie în semestrul IV, si-
multan cu cursul de metodică a pre-
dării obiectului de specialitate, cu
cel de preparare și conservare a
materialului didactic, iar cursul de
mijloace audio-vizuale după înce-
perea practicii. Ca urmare, studen-
ților respectivi li se cere să țină sea-
ma de indicațiile metodice, să pre-
pare material didactic, să efectueze
experiențele necesare, să folosească
mijloace audio-vizuale etc., înainte
ca ei să fie pregătiți pentru toate
acestea.
Știm că această situație reflectă
contradicția dintre exigențele me-
reu sporite față de activitatea pro-
fesorului și durata de 3 ani a studii-
lor. Această deficiență ar putea fi
radical înlăturată numai prin extin-
derea studiilor de la 3 la 4 ani.
Considerăm că, în mod logic, pre-
darea disciplinelor psiho-pedagogice
ar trebui să se desfășoare în urmă-
toarea ordine : psihologie generală
— semestrele I și II ; pedagogie ge-
nerală — semestrele II și III ; psiho-
logia copilului și pedagogică și is-
toria pedagogiei — semestrele III și
IV ; metodica predării obiectelor de
specialitate — semestrele IV și V
(sau V și VI în condițiile prelungirii
duratei de studiu la 4 ani). Practica
pedagogică ar urma să înceapă în se-
mestrul VI. O astfel de succesiune
ar duce la o înțelegere mai raționa-
lă și la o asimilare mai conștientă
a disciplinelor menționate. Credem,
de asemenea, că este necesar să se
introducă un seminar de psihologia
copilului și psiho-pedagogie și la
facultățile de științe naturale și fi-
zică-chimie, unde lipsește actual-
mente, necesitatea lui fiind indiscu-
tabilă. In încheierea predării disci-
plinelor psiho-pedagogice — conco-
DIN
SU-
MAR
mitent cu practica pedagogică — ar
fi util un seminar special, în cadrul
căruia să se dezbată referate cu
teme pedagogico-metodice, bazate pe
observațiile culese de studenți în
cursul practicii.
Trecînd la modul cum este or-
ganizată în prezent practica peda-
gogică, observăm că numărul de ore
acordate acestei activități (o zi pe
săptâmînă în semestrele III, IV, V și
VI, iar la unele facultăți numai în
semestrele IV, V și VI, plus două
săptămîni de practică continuă în
semestrul V), este cu totul insufi-
cient. Aceasta cu atît mai mult cu
cît la facultățile de filologie și ma-
tematică practica se desfășoară la
clasele I—VIII. Ar fi necesar apoi
ca studenții să predea lecții la fie-
care clasă și la fiecare din disci-
plinele specialității (la matematici r—
lecții de aritmetică, geometrie, alge-
bră : Ia limba română — lecții de
citire, lectură literară, gramatică,
compunere). De asemenea, măcar la
una din clase, studenții ar trebui să
țină un sistem de lecții, în care să
se includă tipuri variate (lecții da
comunicare, de consolidare, de sis-
tematizare și recapitulare, de verifi-
care. lecții de aplicații practice). Să
ținem seama și de faptul că regula-
mentul practicii cere studenților să
conducă și cîteva ore de dirigenție de
tipuri diferite, să desfășoare cu ele-
vii activități în afară de clasă și de
școală, să lucreze cu organizațiile de
tineret, cu părinții, să participe la
munca metodică din școală. La toa-
te acestea se mai adaugă și cunoaș-
terea documentelor școlare, ca și o-
bligația de a întocmi caracterizarea
psiho-pedagogică a unui elev și —
eventual — a unei clase. întrucît
marea majoritate a studenților din
institutele pedagogice se pregătesc
pentru a-și desfășura activitatea în
mediu! rural, este necesară și o
practică legată de activitatea cultu-
rală de masă (la căminele culturale,
la biblioteci și cercuri de citit, la
cursurile agrozootehnice etc.). In ge-
neral ar fi de dorit ca practica pe-
dagogică continuă să capete forme
cît mai diversificate, mai strins le-
gate de viața școlii. Or. în numai
două săptămîni — cît prevede în
prezent planul de învățămînt pentru
această practică — este imposibil ca
studenții să cuprindă măcar prin a-
sistență — fără o participare activă
— toate activitățile la care ne-am
referit mai sus. Cele mai multe din-
tre ele rămîn, ca urmare, necunos-
cute sau cunoscute cu totul super-
ficial.
Dificultățile acestea s-ar putea re-
zolva și ele prin creșterea duratei de
școlarizare în institutele pedagogice
de la 3 la 4 ani. în acest fel s-ar
putea acorda practicii pedagogice
continui 6—3 săptămîni sau, dacă
s-ar renunța la ziua de practică în-
tr-un semestru (de exemplu în se-
mestrul final), un semestru în între-
gime — bunăoară semestrul V. Stu-
denții ar avea astfel posibilitatea să
asiste și la o serie de activități ca-
racteristice începutului de an șco-
lar — întocmirea planurilor calenda-
ristice și tematice, constituirea comi-
siilor metodice, primul consiliu pe-
dagogic etc. Nu trebuie să uităm că
Lector univ. N. TALPA
Lector univ. V. TUTOVEANU
Institutul pedagogic de 3 ani
Constanta
(Continuare în pag. 4-a)
Tribuna experienței
La masa rotundă
n^dagogi și medici
Din activitatea
organizațiilor sindicale
pnii
Pasiune pentru
munca
de educator
Sint oameni pe care nu-i poți
uita, chiar dacă i-ai cunoscut în-
timplător. Există în personalita-
tea lor ceva care se impune me-
moriei — și nu numai ei. Ase-
menea oameni au darul să trans-
mită și celor din preajmă trăsă-
turi din propria lor personalita-
te, din propria lor simțire și
gîndire.
Un asemenea om este învăță-
torul comunist Constantin Arse-
ne din Pitești. Te impresionea-
ză îndeosebi la el stilul de mun-
că — un stil care, în esență, în-
seamnă o continuă ofensivă îm-
potriva lucrului de mîntuială,
împotriva superficialității. Și a-
cest stil de muncă el a reușit
să-l transmită și celor cu care
lucrează. Intîlnindu-i, descifrezi
la ei nu numai deprinderile co-
legului lor ci, uneori, chiar une-
le din gesturile lui expresive.
L-am cunoscut pe tovarășul
Constantin Arsene în urmă cu
ani, cînd una din principalele
sarcini ale învățămîntului nostru
era înlăturarea neștiinței de
carte. Regiunea Argeș a fost pri-
ma regiune care a lichidat aceas-
tă grea moștenire. Iar contribu-
ția personală a comunistului
Constantin Arsene la cîștigarea
acestei bătălii a fost una dintre
cele mai puternice dovezi ale de-
votamentului său pentru cauza
luminării maselor.
Generație după generație, ne-
numărați copii au dobîndit știin-
ța de carte de la învățătorul
Constantin Arsene. Șl nu întâm-
plător oamenii muncii din Pi-
tești sînt deosebit de bucuroși
cînd copiii lor nimeresc la Școa-
la generală nr. 3, în clasa aces-
tui învățător. Nu pentru că la
celelalte clase sau la celelate
școli n-ar exista învățători buni,
ci pentru că învățătorul Arsene
și-a cîștigat și la catedră un
prestigiu care trece mult dincolo
de calificativul „foarte bine".
Să pătrundem în laboratorul
de creație al acestui învățător,
de o atît de prestigioasă popu-
laritate, și să-i dăm cuvîntul.
„Ceea ce determină în primul
rînd — ne spune tovarășul Const.
Arsene — obținere* unor rezultate
bune în munca învățătorului este
cunoașterea copiilor pe care îi
instruiește și educă. Copiii ne
par, adesea, a semăna în mare
unii cu alții. Pentru cine se lasă
înșelat de asemenea aparențe,
ființa fiecărui copil în parte, u-
niversul lui sufletesc, al lui și
numai al lui, rămîn necunoscute.
In asemenea cazuri se ajunge la
soluții ineficiente, în cel mai fe-
ricit caz cu o eficiență aproxi-
CulegOtoarea
de folclor
Un magnetofon, cîteva sute
de bande imprimate, cîteva zeci
de caiete cu texte îngrijit scrise
și comentate. Le-a adunat în ca-
mera ei, împodobită cu scoarțe
oltenești și piese de ceramică lo-
cală, Angela Dumitrescu, profe-
soara de limba română din Vă-
dăstrița, raionul Corabia. Ală-
turi, pe o măsuță, cîteva scrisori
purtând antetul Institutului de
etnografie și folclor al Acade-
miei, articole din ziare și un ma-
nuscris: „Contribuție la culege-
rile folclorice din regiunea Olte-
nia".
Am ascultat în acea seară mul-
te doine șt balade din cele peste
200 cîte a strîns tovarășa Dumi-
trescu. Unele din ele sînt încă
necunoscute, altele reprezintă va-
riante cîmpenești ale unor pro-
ducții de la munte, de largă cir-
culație în poezia populară. Doi-
ne de dragoste, de cătănie, de
haiducie, de înstrăinare și bala-
de voinicești, istorice, ciobănești
etc.
Fiecare piesă din acest tezaur
are o istorie care formează obiec-
tul cercetării profesoarei. Culege-
rea lor, însă, are și ea o istorie,
care definește profilul unui om.
Pentru a le aduna, Angela Du-
mitrescu a străbătut sute de ki-
lometri, a cercetat zeci de sate,
a ascultat amintirile a mii de
oameni. Păstrătorii acestor co-
mori de poezie și cîntec româ-
nesc, unii trecuți de 80 de ani,
au îndrăgit-o pe profesoară, o aș-
teaptă cu nerăbdare, o primesc
cu dragoste și-i dăruiesc din vier-
sul lor, reînviind realități trans-
figurate de popor în artă.
„Numeroase sînt, ne-a poves-
tit Angela Dumitrescu, variante-
le baladei „Miu" pe care le-am
auzit în raionul Corabia. Nu-i co-
mună în care să nu fie cunos-
cută de către bătrîni cel puțin o
variantă a acestui cîntec. F o ba-
ladă cu acțiune complexă, cînta-
rea ei durînd ore întregi. Dar
oamenii o ascultă de fiecare dată
cu același interes, cu aceeași plă-
cere. Cînd am înregistrat-o în
comuna Ștefan cel Mare, tn in-
terpretarea bătrînului Dumitru
Ciciu, în vîrstă de 70 de ani, s-au
I
mativă. Mult» din eșecurile mun-
cii noastre se datoresc fie unei
superficiale, fie unei greșit» cu-
noașteri a copilului. De aceea
pentru noi, învățătorii, este e-
sențial să știm să pătrundem din-
colo de aparențe, în cele mai
nuanțate cute ale universului său
sufletesc. Procesul de instruire
și educare nu poate fac» ab-
stracție în nici un caz de aceas-
tă cerință obligatorie. învățăto-
rul obține rezultate bune din
momentul în care reușește să
vadă în fiecare copil o individu-
alitate specifică și să țină sea-
ma de acest lucru în toată ac-
tivitatea pe care o desfășoară.
întreaga muncă a învățătorului
începînd cu lecția și sfîrșind cu
activitatea în afară de școală,
trebuie să fie determinată de a-
ceastă cunoaștere. Ținînd seama
de particularitățile fiecărui copil
el trebuie să-și organizeze ast-
fel lecția încît să fie înțe-
leasă de toți copiii clasei. Cu
atât mai mult intervine această
cerință atunci cînd este vorba de
consolidarea cunoștințelor. A-
tunci insist pînă cînd și cel mai
slab elev și-a însușit fondul lec-
ției. Și nu mă mulțumesc nici cu
aceasta. Știu că de la înțelegerea
cunoștințelor și pînă la formarea
deprinderii de a le aplica mai
este încă un drum destul de
lung, pe care nu-l poți străbate
cu succes decît dacă, întemein-
du-te pe cunoașterea particula-
rităților individuale ale elevilor,
urmărești cu perseverență înar-
marea lor cu deprinderi bune de
studiu, dacă-i înveți să aplice în
practică ceea ce au învățat".
L-am ascultat ore în șir pe în-
vățătorul Const. Arsene vorbind
despre multe din problemele pe
care le ridică munca în rîndu-
rile copiilor, l-am ascultat, vor-
bind despre el, și pe directoarea
școlii, și pe colegii săi. Am ple-
cat cu convingerea că experiența
acestui dascăl, căruia pe drept
cuvînt i s-a acordat titlul de
„învățător emerit", merită din
plin să fie studiati și valorifi-
cată. Ar putea face acest lucru
fi secția de învățămînt a orașu-
lui Pitești, șl Institutul de știin-
țe pedagogice. Și am plecat șt cu
imaginea învățătorului comunist
pasionat de munca lui de „făuri-
tor de oameni", a unui învățător
care își face cu un adînc devo-
tament datoria de dascăl, cu ima-
ginea unui autentic artist al pro-
fesiei pedagogice.
RADU CONSTANTIN
strîns în casa lui aproape 30 de
cetățeni, care au ascultat-o pînă
la capăt, rămînînd apoi s-o audă
iar, pe banda de magnetofon. A-
celași fapt s-a repetat cu ba-
ladele „Antofiță a lui Vuioară"
și „Neguța Oleac". Deși era ora
două noaptea, cei prezenți încasa
unde poposisem spre a înregis-
tra aceste cîntece bătrînești ur-
măreau cu adîncă emoție versu-
rile care scoteau din negura vre-
murilor întâmplări și fapte ce
grăiau de viteji, de lupta aces-
tora, de drame familiale. De-am
fi stat pînă la ziuă, n-ar fi ple-
cat nici unul acasă, deși toată
ziua munciseră".
Pasiunea profesoarei din Vă-
dăstrița i-a adus însă și „com-
plicații", complicații de care este
bucuroasă, deși îi răpesc mult din
timpul destinat înregistrărilor.
Radiodifuziunea olteană, Casa
creației populare din CraiOva, i-au
cerut să pregătească emisiuni
de valorificare a tezaurului popu-
lar. Așa se face că, de mai mul-
te ori, valorile tezaurului strîns
de Angela Dumitrescu au ajuns
să fie gustate de zeci de mii de
auditori.
Căutarea neobosită a poeziei
populare reprezintă însă numai
o latură a profilului profesoarei
din Vădăstrița. Ea este, în ace-
lași timp, o foarte bună profe-
soară. Deși i s-a propus să se
transfere la oraș, la liceu, a pre-
ferat să rămînă la Vădăstrița, la
peste 20 de km de centrul raio-
nului, pentru că „nu se poate
despărți de satul în care mun-
cește". Elevii acestei profesoare,
care și-a luat, prima din raion,
gradul I, sînt mereu în frunte la
concursurile de admitere in li-
cee și în școlile profesionale. Pli-
nă de grijă pentru pregătirea lor
Angela Dumitrescu a adunat,
alături de colecția de cîntece
populare, și o bogată colecție de
planșe, scheme și alte materiale
didactice, create de ea de-a lun-
gul anilor de muncă în școală.
Ea este, pentru Vădăstrița
olteană, un exemplu concret al
proverbului „omul sfințește lo-
cul".
C. R.
Educația
patriotică
Educarea patriotică a elevilor —
acest obiectiv de seamă al întregii
activități de formare a tinerei ge-
nerații — oferă posibilități practic
nelimitate, a căror valorificare cu o
eficiență cît mai ridicată este con-
diționată într-o mare măsură de mo-
dul cum se realizează colaborarea
școlii cu organizația U.T.C. Expe-
riența anilor anteriori și rezultatele
muncii noastre ne-au dovedit cu pri-
sosință că prin conjugarea eforturi-
lor îndreptate spre asigurarea unor
activități alese cu grijă și atenție,
cu un conținut atrăgător și bogat,
se pot obține cele mai bune rezul-
tate în formarea unor sentimente
patriotice bazate pe convingeri te-
meinice.
Se știe, de exemplu, că excursiile
și vizitele în producție îi atrag foar-
te mult pe elevi. Organizînd aseme-
nea excursii și vizite, înscrise în
planul comun de activități cultural-
artistice al școlii și al organizației
U.T.C., colectivul didactic din școa-
la noastră caută să folosească toate
posibilitățile pe care le oferă aces-
te acțiuni. Fie că avem ca obiectiv
un oraș, o unitate industrială, un
muzeu, un monument istoric sau un
colț pitoresc de natură, atît în pe-
rioada de pregătire a acestor acți-
uni cît șl în timpul desfășurării lor
ne străduim să asigurăm o partici-
pare activă a elevilor la ele. Și a
devenit la noi o practică curentă de
a folosi ulterior la lecții, la orele
de dirigenție sau în activitățile or-
ganizației U.T.C. cele văzute și în-
vățate în excursii și vizite.
Elevii noștri au vizitat toate uni-
tățile industriale din localitate, șan-
tierul hidrocentralei „Gheorghe
Gheorghiu-Dej“, muzeele de la Pi-
tești și Golești. Cu prilejul excursii-
lor și vizitelor la aceste obiective
am organizat și alte activități —
concursuri, discuții, întîlniri — care
s-au dovedit a fi deosebit de utile
în realizarea multiplelor sarcini ale
educației patriotice. Ele i-au făcut
pe elevi să prețuiască adînc realită-
țile de astăzi, să înțeleagă justețea
politicii partidului nostru, să respec-
te munca plină de abnegație a între-
gului popor.
Ceea ce ne-a călăuzit permanent
în activitatea noastră a fost ideea
finalității educative a acțiunilor
realizate, a folosirii acestora pen-
tru formarea și dezvoltarea convin-
gerilor patriotice, a legării lor de în-
datoririle sociale. Toți educatorii au
avut de pildă prilejul să constate
că unii elevi tind să-și aleagă vii-
toarea profesiune nu după criteriul
utilității sociale, ci după condițiile
de muncă pe care le oferă. I-am au-
zit și pe unii din elevii noștri afir-
mînd că nu se vor îndrepta, după
absolvirea școlii, spre anumite me-
serii prea grele sau nu prea plăcute.
Nu am trecut de loc ușor peste a-
semenea lucruri, pentru că ne-am
dat seama că în spatele lor se ascund
de fapt păreri și concepții deforma-
te despre muncă, o nejustă înțele-
gere a rolului muncii, a satisfacții-
lor pe care ți le oferă ea, a mîndriei
de a te știi părtaș la tot ceea ce con-
tribuie la înflorirea țării. Excursiile
de care am vorbit mai sus ne-au
dat prilejul să combatem, prin
exemplul activității pline de însu-
flețire a oamenilor muncii, astfel de
păreri și concepții. Nu ne-am mul-
țumit însă numai cu atît. în consi-
liul pedagogic al școlii a avut Ioc o
adevărată dezbatere în legătură cu
modul cum trebuia ajutați ele-
vii să înțeleagă rolul șl semni-
ficația socială a muncii, să lege
tot mal mult munca lor actuală
— învățătura — de perspectivele
muncii lor viitoare. Implicit, în cen-
trul atenției s-a situat problema o-
rientării profesionale a elevilor, mă-
sura în care reușim să-i facem pe
elevi să înțeleagă în mod judicios a-
ceastă problemă, să nu o reducă la o
acțiune de ordin personal, privită
prin prisma unor interese mărunte,
în afara sensului major al muncii
viitoare ca principală îndatorire
socială. O concluzie principală care
s-a desprins din discuție a fost a-
ceea că, împreună cu organizația
U.T.C. și familia, profesorii au obli-
gația să asigure continuitatea acțiu-
nilor educative pentru a asigura fie-
cărui elev o orientare justă, corespun-
zătoare posibilităților personale, așa
ca la sfîrșitul studiului în liceu pro-
cesul de cristalizare și de cunoaștere
a propriilor interese și posibilități
să fie cît mai bine realizat, iar aces-
tea să fie puse în directă legătură
cu realitățile societății noastre. în
acest fel — s-a subliniat în consiliul
pedagogic — vom reuși să dăm răs-
puns și altei cerințe — aceea de a
asigura o mai mare consecvență a
elevilor în stabilirea orientării de
viitor. Ni s-a întîmplat într-adevăr
nu o dată să întîlnim cazuri de ne-
hotărîre pînă în ultima clipă, absol-
venți ai secției umaniste care dau
examen de admitere la politehnică
(și bineînțeles nu reușesc), absolvenți
ai secției reale care se înscriu la
facultățile de filologie etc. Ajutîn-
du-i pe elevi să-și aleagă cu mai
multă seriozitate drumul, vom putea
înlătura și astfel de situații.
Ca o primă acțiune după ședința
la care m-am referit, în școală s-a
organizat o dezbatere cu elevii cla-
selor a Xl-a, pe tema „în pragul
maturității". Aceasta a fost numai
un început, pe care îl continuăm or-
ganizînd întîlniri ale elevilor cu
muncitori, tehnicieni și ingineri, cu
oameni de știință, artă și cultură. Au
loc de asemenea discuții în orele de
dirigenție, în adunările de U.T.C. în
același timp, urmărim mai sistematic
legătura noastră cu părinții elevilor.
Sîntem hotărîți să facem totul pen-
tru a-i orienta cît mai just pe elevi
în vederea alegerii viitoarei lor pro-
fesiuni, întrucît considerăm că for-
marea convingerii că munca fiecă-
ruia este o contribuție la progresul
societății, că această muncă trebuie
făcută la un nivel cît mai ridicat și
că aceasta depinde într-o măsură
hotărîtoare de pregătirea în școală
sînt componente inseparabile ale e-
ducției patriotice.
Prof CONSTANȚA PARTENIE
Liceul Nr. 1 Pitești
Lucrările
geografice
în orizontul local
Participarea directă a elevilor, prin
lecții-excursii, Ia cunoașterea reali-
tăților din orizontul local contribuie
într-o mare măsură la activizarea
lor în cadrul procesului de însușire
a cunoștințelor, ca și la educarea lor
în spiritul patriotismului socialist.
în acest domeniu ca și în multe al-
tele, învățămîntul românesc are o
însemnată tradiție. Se știe, de exem-
plu, că în lucrarea sa „Reforma tn-
vățămîntului geografic" (1931), geo-
graful George Vîlsan a cerut ca pro-
fesorii să dezvolte spiritul de obser-
vație al elevilor prin analizarea o-
biectelor și fenomenelor geografice
și să desfășoare cu el, în orizontul
local, exerciții și aplicații practice
legate de relief, climă, ape curgătoa-
re, formațiuni vegetale ș.a.
Astăzi, lecțiile-excursii sînt fo-
losite tot mai larg In școlile noastre.
Dar, pentru ca ele să se desfășoare
cu maximă eficacitate, este necesar
să se pună accentul nu numai pe
transmiterea de cunoștințe, ci mai
ales pe acele procedee care îi ajută
pe elevi să „descopere" ei înșiși a-
ceste cunoștințe, să le asimileze în
mod independent, să-și dezvolte gîn-
direa logică șl spiritul de cercetare
științifică.
Or, practica unor școli din orașul
nostru arată că adesea, ca și la alte
lecții, la lecțiile-excursii desfășurate
în orizontul local izvorul principal
de cunoștințe pentru elevi continuă
să-1 constituie aproape exclusiv ex-
plicația profesorului. Nu se utilizea-
ză suficient al doilea izvor de cu-
noștințe — munca independentă a
elevilor, desfășurată individual sau
în cadrul unor mici colective caro
să primească spre rezolvare exerciții
și aplicații practice de hidrologie,
geomorfologie, urbanistică etc. —
desigur, la nivelul lor de înțelegere
și în conformitate cu programa șco-
lară. Astfel de exerciții sînt deose-
bit de necesare cu atît mai mult cu
cît, pe lîngă faptul că îi înarmează
pe elevi cu cunoștințe și cu deprin-
derea de a aplica aceste cunoștințe
în activitatea practică, ele îi învață
în același timp să folosească analiza
și sinteza, comparația, generalizarea
și abstractizarea, să nu se limiteze
la o acumulare de fapte izolate, la
memorarea mecanică a unor date și
denumiri. Analizînd obiectele și fe-
nomenele geografice (de exemplu lo-
calitatea în care se află școala, con-
dițiile naturale din jurul localității,
activitatea populației etc.), în alte as-
pecte, în alte legături decît cele pre-
zentate de profesor în clasă, elevii
și le reprezintă mai bine, mai com-
plet, le descoperă proprietăți și cali-
tăți noi, adîncind astfel cunoașterea
lor. O astfel de atitudine activă a
elevilor față de înțelegerea obiecte-
lor și fenomenelor geografice — cu
ajutorul analizei, sintezei, compară-
rii. abstractizării și generalizării —
creează o bază reală pentru forma-
rea și aprofundarea noțiunilor geo-
grafice.
începînd din anul școlar 1963—64,
am experimentat aceast'ă formă de
activitate cu elevii la cîteva licee
din Cluj, unde s-a desfășurat și prac-
tica pedagogică a studenților. Am
putut constata, în cadrul acestui ex-
periment, că priceperea elevilor de a
efectua o caracterizare geografică
este strîns legată de deprinderea lor
de a aplica operațiile fundamentale
ale gîndirii (analiza, sinteza, genera-
lizarea, abstractizarea etc.) în „ci-
tirea" hărților, în observarea geo-
grafică complexă pe teren a o-
biectelor și fenomenelor. Asa, de
pildă, elevii claselor experimen-
tale IX și XI, cărora li s-a for-
mat deprinderea de a lucra în acest
fel, au reușit să-și desfășoare activi-
tatea după un plan propriu și să
efectueze caracterizări geografice
complete și corecte, pe cînd elevii
claselor de control, unde cunoștin-
țele se transmiteau exclusiv prin
metodele folosite în clasă, n-au pu-
tut întocmi asemenea caracterizări.
în lumina concepției moderne de
predare indicată de psihologia peda-
gogică, orizontul local nu mai poate
constitui numai un mijloc de intuire
directă, el trebuie valorificat mai
ales ca bază de plecare în formarea
și aplicarea raționamentelor științi-
fice. Numai astfel elevii vor reuși să
aplice noțiunile de geografie în re-
zolvarea problemelor teoretice șî
practice. Observațiile elevilor în o-
rizontul local dezvolți raționamen-
tul, trezesc Interesul lor pentru stu-
diul geografiei. în același timp, pro-
cesul însușirii șl reproducerii cu-
noștlnțeilor în această formă este
mal dinamic, dezvoltîndu-le capaci-
tatea de analiză științifică a feno-
menelor.
Lector univ. S. VEZA
Cluj
Un caz
care merită
a fi luat in seamă
Una din temele mult dezbătute de
profesorii de matematici, atît în ca-
drul comisiilor metodice cît șl în
cercurile pedagogice, o constituie a-
ceea a greșelilor „tipice" făcute de
elevi. Discutînd această temă, pro-
fesorii urmăresc să cunoască ce anu-
me greșeli sînt oarecum înclinați să
facă elevii, astfel încît ei să le poa-
tă preveni și înlătura cu totul. Pre-
ocuparea este meritorie și poate
duce Ia rezultate bune. Se neglijea-
ză însă un alt caz care se ivește
destul de des în orele de matematică.
Mă refer la cazul în care elevii gre-
șesc în fond, dar ajung totuși la re-
zultate exacte. Cu alte cuvinte, lu-
crează eronat dar problema „le iese",
cum spun ei.
în aceste împrejurări, situația
profesorului este uneori destul de
dificilă. Elevul întreabă : de ce nu
e bine, dacă totuși rezultatul „a ie-
șit" ? Profesorul trebuie să anali-
zeze deci foarte atent modul în care
a lucrat elevul și să descopere cau-
za acestei aparente contradicții.
De cele mai multe ori, rezultatul
„iese" fiindcă se fac două greșeli ale
căror efecte se anulează unul pe al-
tul. Astfel, dacă în cursul unui exer-
cițiu elevul, trebuind să facă două
schimbări de semn asupra aceluiași
termen, greșește în ambele cazuri,
rezultatul nu se modifică.
Sînt însă multe cazuri în care la
astfel de rezultate bune, obținute
prin calcule greșite, se ajunge în
mod cu totul întîmplător. De exem-
plu, unii elevi confundă extragerea
rădăcinii patrate cu împărțirea prin
2. Dacă numărul asupra căruia tre-
buie făcută operația este 4, elevului
care face această greșeală îi „lese"
rezultatul, întrucît radical din 4 este
egal cu 4/2. în acest caz profesorul
poate explica cu ușurință că e vorba
de o simplă întîmplare, recurgînd la
alte exemple.
Dar printre cazurile în care întîm-
plarea face ca rezultatele calculelor
să nu se schimbe sînt unele care ne
pot da mult de lucru. Cu ocazia unei
lucrări de control am dat elevilor
mei un exercițiu de rezolvare a unui
sistem de ecuații de forma :
5	10 * 6 T 4	3
X + 3y _ 11 = 0
Corectînd lucrările, am constatat
că un elev a transformat prima ecua-
ție In felul următor (luînd de o
parte și de alta a semnului egal
c.m.m.c. diferiți, respectiv 10 și 12)
2x —» _ y _ 5 . 2 _
6	10 “ « + 4	3
ÎNTREBARE
Din dispoziția președintelui
comitetului executiv al sfatului
popular al raionului Deta, cadre
didactice din centrul de comună
al raionului au fost obligate să
facă de serviciu la telefonul sfa-
tului popular al comunei. După
cum se știe, cadrele didactice nu
au această obligație. La sfatul
popular din raionul Deta mai
sînt însă oameni care, după cum
se vede, nu știu acest lucru. Ei
i-au anunțat pe cei în cauză că,
în caz de neprezentare pentru
serviciu la telefon, vor fi
sancționați.
întrebăm : De ce se încalcă în
raionul Deta dispozițiile și se cre-
ează astfel greutăți muncii din
învățămînt ?
încă un 10 tn carnetul de
note. Bucurie deopotrivă pen-
tru elevi și pentru profesori.
4x ■— 18 — y — 2x x’ 9 y — 18 j
2y — 4 y — 2 — 0;
x — 2y — 1 - 0
Rezolvînd In continuare sistemul
la care a ajuns
m I X — 2y — 1 - 0
w l x + 3 y — 11 - 0
a obținut soluția corectă : x — 5 j
y “ 2, ca și cum nu ar fi făcut nici o
greșeală.
Dacă ar fi lucrat corect (lulnd
c.m.m.m.c. — 60), prima ecuație ar fi
devenit succesiv:
8x—9____________z. _ ± . 2 _ 2.
5	10 " 6	4	8
24 x — 108 — 6y — 10 x ,+ 13 y —
—80
14 x — 21y — 28 — 0 j
2x — 3y — 4 - 0
Sistemul de rezolvat era deci:
(2x - 3y - 4 - 0
wlx + 3y — 11 - 0
cu soluița x = 5 y = 2
Nu mi-am dat din primul moment
seama că sistemul (1) obținut de elev
este echivalent cu sistemul (2) pro-
pus de mine și eram înclinat să cred
că soluția justă la care ajunsese a
fost copiată de la alți elevi. La dis-
cuția lucrărilor, elevului nu-i venea
să creadă că a greșit, deoarece el fă-
cuse verificarea pe sistemul inițial
și constatase că soluția e bună.
Era totuși evident că el a greșit
deoarece, aducînd separat la același
numitor partea I și partea a Il-a a
primei ecuații și egalînd numărăto-
rii astfel obținuți, înmulțise prima
parte cu 10 și a doua parte cu 12,
deci ecuația obținută nu mai era e-
chivalentă cu cea dintîi. Cărui fapt
s-a datorat totuși întîmplarea că so-
luția obținută a fost cea justă ?
Trebuie să mărturisesc că n-am
observat imediat particularitatea a-
cestei situații. întîmplarea a făcut ca
atît partea I cît și partea a Il-a a
primei ecuații, să se anuleze pentru
x=6, y=2. Evident că în acest caz
avem și 10A “ 12B « 0.
Se știe că în geometria analitică
dreptele de ecuații:
| D 3 ] X -|- 3v — 11 «a 0
sînt concurente în punctul I (5, 2),
ca și dreptele de ecuații :
nDi + pDs “ 0, Da ” 0
unde s-a notat cu
Dk (k = 1, 2, 3)
primul membru al ecuațiilor co-
respunzătoare.
Pentru elevii din clasa a VIII-a,
într-o astfel de situație cred că cel
mai bun lucru pe care-1 poate face
profesorul e să explice din nou că
eliminarea numitorilor este o aplica-
ție a proprietății potrivit căreia,
dacă înmulțim sau împărțim am-
bele părți ale unei ecuații cu același
număr, diferit de zero, obținem o
ecuație echivalentă cu cea de la care
s-a plecat.
Exemplul de mai sus mi-a arătat
încă o dată că este foarte important
ca elevii să înțeleagă în ce constă
fiecare greșeală cfimisă ca să o poa-
tă evita în viitor.
Prof. C. SANDULACHE
Liceul din Podul Turcului
reg. Bacău
PAGINA 2
Pe marginea
Educația sanitară se integrează în sistemul influențelor educative
organizate de școală și familie, contribuind, alături de acestea, la
dezvoltarea multilaterală a copiilor. Subliniind rolul educației sanitare
în această privință, recentele îndrumări ale Ministerului Învățămân-
tului cu privire la îmbunătățirea muncii educative arată că toți facto-
rii educativi trebuie să acorde atenție asigurării unui regim de viață
adecvat pentru copii, înarmării lor cu deprinderea de a respecta
regulile igienico-sanitare.
In școlile noastre s-au manifestat preocupări, inițiative, s-a acu-
mulat o experiență valoroasă în ce privește rezolvarea sarcinilor
educației sanitare. Totuși, o serie de aspecte ale ei suscită încă vii
discuții. Pentru a populariza unele forme și mijloace indicate folosite
de educatori, pentru a ajuta la găsirea unor noi soluții și căi de
îmbunătățire a educației sanitare, redacția noastră, în colaborare cu
Secția de educație de la Institutul de științe pedagogice, a organizat
o discuție la care au participat directori de școli, învățători, profesori,
medici.
O problemă
care se pune
începînd din clasa I
Participanti la discuție au fost
unanimi în a considera că educația
sanitară trebuie să constituie un o-
biectiv al muncii educative pe toată
perioada școlarității, să se desfă-
șoare continuu, nu sub forma unor
campanii. Subliniind această idee,
tov. CONSTANȚA POPA, învățătoa-
re la Liceul nr. 10 din București, a-
rată că începe educația sanitară a
elevilor ei încă din clasa I, din pri-
ma zi de școală, continuînd munca
familiei, a grădiniței. „Folosesc, pe
lingă cele 5 minute de control igie-
nic din fiecare zi, toate pri-
lejurile potrivite pentru a trans-
mite elevilor cunoștințe sa-
nitare — a spus tov. Popa:
lecțiile, discuțiile privind ți-
nuta la scris, îndrumarea muncii in-
dependente, sfaturile cu privire la
folosirea timpului liber. O fac ori-
cînd sînt în mijlocul copiilor — în
clasă sau în recreații, în plimbări,
cînd le vizitez familia. în toate a-
ceste ocazii mă preocup atît de îm-
bogățirea noțiunilor pe care ei le au
despre igienă, cît și de formarea de-
prinderilor igienico-sanitare. La fel
ca mine procedează și colegii mei
și cred că la fel se întîmplă și în
alte școli. Din păcate, însă — a con-
tinuat tov. Popa — educația sanitară
a elevilor din clasele I—IV rămîne,
după părerea mea, în mare măsură
la inițiativa fiecărui colectiv didac-
tic, făcîndu-se cînd se poate și cum
se poate. Tocmai în această perioadă
a școlarității ar trebui să se acorde
mai mult timp și mal multă atenție
formării deprinderilor igienico-sani_
tare ale elevilor. în această direcție
ar putea aduce o contribuție mai lar-
gă și manualele pentru aceste clase.
„Consider și eu — a spus dr. NI-
COLAE BUDRICA medic școlar,
că ar fi bine ca manualele școlare
pentru clasele I—IV să cuprindă în
mai mare măsură reguli sanitare,
proverbe și ilustrații pe această
temă, pe care învățătorul să le poată
folosi în fixarea și completarea cu-
noștințelor și deprinderilor".
A.
In funcție
de specificul
virstei copiilor
Ca în orice activitate educativă,
și în educația sanitară trebuie să se
țină seama de problemele specifice
vîrstei copiilor, de condițiile concre-
te ale fiecărui colectiv de elevi, de
particularitățile fiecărui elev în par-
te. Se impune deci necesitatea di-
ferențierii, a gradării acțiunilor în-
treprinse.
Discuția noastră a relevat grija
manifestată de multe conduceri de
școli pentru ca educația sanitară să
răspundă operativ problemelor ridi-
cate în ansamblul muncii educative,
să o includă în sistemul general al
acțiunilor instructiv-educative. Prof.
VASILE IONESCU, directorul lice-
ului din Brănești, raionul Lehliu, a
subliniat, pe drept cuvînt, că educa-
ția sanitară ruptă de sistemul gene-
ral al activității școlii nu are eficiență,
„în școala noastră, în perioada cînd
elevii au de răspuns unor solicitări
sporite — la încheierea trimestrului,
înainte de examene — se dezbat cu
ei, fie la orele de dirigenție, fie în
discuții special organizate, probleme
legate de dozarea efortului intelec-
tual, de organizarea odihnei, de re-
gimul de viață specific perioadelor
respective. Ținem seama și de alte
condiții specifice. De exemplu, cu
elevii din internat abordăm într-un
fel problemele, cu cei care locuiesc
Ia gazde în alt fel".
„Cred că atunci cînd vorbim des-
pre activități diferențiate în funcție
de condițiile concrete trebuie să a-
vem în vedere îndeosebi vîrstă ele-
vilor. La elevii mai mari educația
sanitară îmbracă aspecte mai com-
plexe — a spus prof. OLGA POP, di-
rectoarea Școlii generale nr. 5 din
Capitală. Mă gîndesc mai ales la
felul în care sînt tratate în școli pro-
blemele legate de educația adoles-
cenților, pentru că aici nu s-au găsit
întotdeauna cele mai bune soluții. De
cele mai multe ori fugim de aceste
probleme, iar cînd nu Ie putem evita,
recurgem la generalități. Consider că
educatorul nu are dreptul să le oco-
lească. Important este însă cum le
rezolvă, pentru că — trebuie să re-
cunoaștem — fără a ne pregăti se-
rios, este greu să obținem rezulta-
tele dorite. Consider, și cred că nici
nu este necesar să mai argumentăm
de ce, că discuțiile pe astfel de teme
tn.buie purtate separat cu fetele și
băieții".
„Mai mult decît atît — consideră
dr. GH. SOLCANESCU, medic la
Inspectoratul sanitar de stat al Ca-
pitalei — aici își găsește loc mun-
ca Individuală a pedagogului, a me-
dicului cu anumiți elevi, și chiar cu
părinții lor".
Cine trebuie
să conducă
ora
In ansamblul acțiunilor și măsuri-
lor cu conținut sanitar care se desfă-
șoară în școli, orele de dirigenție pe
teme sanitare ocupă un loc prepon-
derent. Așa se explică de ce discu-
țiile noastre s-au oprit asupra dife-
ritelor aspecte ale acestor ore. Dacă
în privința numărului lor nu s-au
ridicat obiecții, organizarea și desfă-
șurarea lor au suscitat discuții vii.
Prof. PAULA CERNAT, dirigintă la
Școala generală nr. 12, socotește pe
baza experienței pe care o are pro-
pria sa școală că sora medicală nu
poate îndeplini corespunzător sarci-
nile orei de dirigenție pe teme sa-
nitare. „Iată, a spus tov. Cernat,
cum decurg îndeobște asemenea ore
la clasa a V-a. Intră sora în clasă și
citește dintr-o broșură. Apoi, prin
cîteva întrebări, verifică dacă elevii
au înțeles ceva. De cele mai multe
ori, chiar elevii buni nu pot răs-
punde. E și firesc. Ce pot înțelege
și reține bunăoară elevii dintr-un
text arid și pretențios despre vita-
mine sau despre bolile de piele, cînd
ei nu au noțiuni de anatomie, fizio-
logie etc., și cînd lectura nu este
însoțită nici de explicații accesibile,
nici de demonstrații sau material
ilustrativ
Aceeași idee a fost reluată și de
prof. L. GRECU, dirigintă la Liceul
nr. 34. „Nu putem — a spus tov. L.
Grecu — să încredințăm ora de diri-
genție pe teme sanitare sorei medi-
cale, care nu are pregătirea pedago-
gică și de specialitate necesară. Ca
să nu mai punem la socoteală faptul
că, lăsate exclusiv pe seama sorei,
orele de dirigenție pe teme sanitare
au loc atunci cînd ea este liberă și
nu se țin deloc sau se amînă tot în
funcție de programul ei. Dacă nu
este posibil ca orele respective să fie
conduse de către medic sau asisten-
tul sanitar, cel mai în măsură să o
facă este dirigintele".
„In școala noastră — a spus prof.
Olga Pop — orele de dirigenție cu
conținut sanitar sînt incluse în pla-
nurile de muncă ale diriginților, care
stabilesc și tematica lor, colaborînd
în acest scop cu medicul. In funcție
de temă, orele sînt conduse fie de
diriginte, fie de medic. Am luat a-
ceastă hotărîre după ce, asistînd la
o oră ținută de sora medicală, am
constatat grave deficiențe de ordin
științific și didactic".
Desfășurăm munca,
sau o „sprijinim"
doar?
Discuțile au arătat că, deși instruc-
țiunile comune ale Ministerului In_
vățămîntului și Ministerului Sănătă-
ții și Prevederilor sociale arată clar
cui revin sarcinile educației sanitare,
în unele locuri ele sînt lăsate
cînd pe seama personalului sa-
nitar, cînd pe seama conduce-
rii școlii și a diriginților, ceea
ce are desigur consecințe negative.
„Adesea se întîmplă cam așa — a
spus învățătoarea Constanța Popa :
„Medicul declară : noi sprijinim ac-
tivitatea sanitară". La rîndul lor,
cadrele didactice spun și ele : „A-
vem datoria să sprijinim activita-
tea sanitară". Așadar, pînă la urmă,
toată lumea a sprijină. Dar atunci,
cine o desfășoară ?
„De fapt, spunea dr. Budrică, aici
nu intră în discuție responsabilită-
țile cu ierarhia lor, ci faptul că,
impreună, pedagogii și personalul
sanitar trebuie să-și unească efor-
turile, colaborînd în realizarea unor
scopuri comune. Intrucît este vorba
de anumite sarcini specifice, medi-
cul, cu competența sa, este chemat
să îndrume educația sanitară. El
trebuie să-și subordoneze însă ac-
țiunile obiectivelor generale ale șco-
lii, activitatea în ansamblu rămî-
nînd să fie condusă de directorul a-
cesteia".
„La noi în școală — a relatat tov.
V. lonescu — medicul este într-ade-
văr un membru al colectivului pe-
dagogic. El participă la întreaga
viață a școlii — la ședințele consi-
liului pedagogic, la adunările cu pă-
rinții etc. 11 întîlnești în mijlocul
copiilor în recreații, în activitățile
extrașcolare, în internat, la canti-
nă. Socotesc că, stînd numai în ca-
binetul medical, un medic școlar
nu-și face pe deplin datoria".
Broșuri, afișe, dia-
filme, în tiraje su-
ficiente
„Aș mai stărui asupra unei proble-
me, atinsă de altfel de tov. Cernat
— a spus tov. Olga Pop. Este vorba
de broșurile care se citesc la orele
de dirigenție pe teme sanitare. Con-
ținutul acestor broșuri, editate pe ci-
Opere de artă și plante ornamentale, lumină și curățenie — elemente educative în cadrul școlii
0 LIMBĂ SE ÎNVAȚĂ SPRE A FI
J
FOLOSITĂ IN PRACTICĂ
în școlile noastre, predarea lim-
bilor moderne cunoaște un proces
continuu de perfecționare. Principa-
lul, în această privință, este că
accentul se pune pe deprinderea e-
levilor de a folosi în conversație
limbile pe care le învață, adică a-și
aplica neîntîrziat și nemijlocit în
practică toate cunoștințele de lexic,
de gramatică, de pronunție. Această
trăsătură nouă mi se pare esen-
țială și asupra ei socotesc că se
impune să stăruim mereu în pre-
dare.
La asemenea rezultate putem a-
junge astăzi cu ușurință pentru că
s-au creat — și continuă să se per-
fecționeze mereu — mijloacele ne-
cesare : tehnica audio-vlzuală mo-
dernă, manuale adecvate, materiale
metodice. Școlile noastre dispun as-
tăzi de magnetofoane, de picupuri
și plăci, de aparate de proiecție
fixă, de aparate cinematografice
etc., care asigură condițiile folosirii
celor mai noi metode de studiere a
limbilor străine.
Predînd limba rusă la o secție
serală, am putut să constat că me-
todele noi de predare au o deose-
bită eficiență în munca cu elevii a-
cestei secții, ele ușurînd procesul
de însușire a cunoștințelor, scurtînd
durata lui și asigurînd, în același
timp, temeinicia celor învățate. Toa-
te acestea au o însemnătate deose-
bită în activitatea din învățămîn-
tul seral, întrucît răspund uneia din
cele mai pregnante cerințe ale a-
cestui învățămînt — aceea ca ele-
vii să plece din oră cu lecția în-
sușită în cea mai mare măsură po-
sibilă.
In predarea limbilor străine are
o importanță deosebită și modul
cum sînt alcătuite manualele de
cluri de clase este însă Insuficient,
depășit pe alocuri și nu are o formă
adecvată".
Necesitatea unor materiale mai
numeroase pe teme sanitare, cu
conținut variat, atractiv, pentru
toate vîrstele, a fost subliniată
de mai mulți participant! la dis-
cuția noastră. Ei au cerut să se
editeze lucrări cu o tematică dife-
rențiată, corespunzătoare vîrstei e-
Există așadar, multe căi de îmbunătățire a educației sanitare a
elevilor. Calea principală este, așa cum a rezultat din discuția noas-
tră. colaborarea strînsă dintre personalul pedagogic și personalul
medico-sanitar. S-a văzut că orele de dirigenție pe teme sanitare se
impune să fie ținute dc medic sau dc diriginte, în nici un caz de sora
sanitară, care nu are competența necesară. Se impune să fie îmbună-
tățite materialele pe baza cărora se desfășoară aceste ore, astfel îneît
ele să răspundă și cerințelor pedagogice. Și, în sfîrșit, să nu se uite
că, dacă personalului medico-sanitar din școală i se cere în mod în-
dreptățit să-și subordoneze activitatea obiectivelor generale ale proce-
sului instructiv-cducativ, învățătorii și profesorii nu se pot considera
„scutiți" de sarcinile educației sanitare, ci au datoria de a participa
nemijlocit la realizarea acestor sarcini. Nici un pedagog nu poate
trata cu indiferență problemele de care depinde dezvoltarea armoni-
oasă a elevilor. Este nevoie să se creeze în fiecare școală un front
comun pentru rezolvarea tuturor problemelor — majore și mărunte
— ale educației sanitare, să se asigure influența educativă asupra
elevilor prin munca și prin exemplul personal aJ fiecărui pedagog.
specialitate, deoarece munca cu
manualul ocupă un loc principal în
lecție. Firește, nu în formele fo-
losite anterior — care se rezumau
doar la lectură, traducere și exer-
ciții gramaticale pe text — ci mai
ales prin conversații, care dau ele-
vilor posibilitatea de a-și însuși lim-
ba vie, de a o folosi în practică.
în această privință, manualul de
limba rusă pentru clasele a X-a și
a Xl-a ale învățămîntului seral,
de D. Grama și S. Stroganov,
editat în vara anului 1965, este
un auxiliar prețios al elevilor, ca
și al profesorilor. (în paranteză fie
spus, m-a mirat mult afirmația fă-
cută în cuprinsul anchetei „In în-
vățămîntul seral, după primul se-
mestru", din numărul 838 al „Ga-
zetei învățămîntului", că acest ma-
nual „nu ar fi apărut pînă acum".
Cum s-a putut spune lucrul acesta
cînd manualul s-a aflat la dispo-
ziția elevilor din prima zi de
școală ?).
Avînd la bază o concepție mo-
dernă cu privire Ia predarea lim-
bilor străine, manualul ține seama
în același timp de condițiile spe-
cifice din școala serală. Astfel, tex-
tele de lectură cuprind cu precă-
dere vocabular adecvat necesități-
lor celor care lucrează în produc-
ție. Așa sînt, de exemplu, textul
referitor la dezvoltarea tehnicii,
textul intitulat „Discuție la fabrică"
și multe altele. în acest fel elevii
își pot însuși în primul rînd lexicul
care le este necesar în activitatea
lor, putîndu-1 folosi atît în conver-
sație cît și pentru documentare.
Trebuie subliniat faptul că nu
numai vocabularul cuprins în texte,
dar și exercițiile pe care le cu-
prinde manualul au ca prim obiec-
levllor, să se pună la dispoziția șco-
lilor mai multe afișe, diafilme și fil-
me de scurt metraj cu caracter sani-
tar. Astfel de materiale trebuie să
apară în tiraje sporite și să fie dis-
tribuite cu grijă, așa îneît să ajungă
în fiecare școală. S-a arătat în ace-
lași timp că ar fi indicat să se orga-
nizeze în școli concursuri și jocuri
cu conținut sanitar, interesante și in-
structive pentru elevi.
tiv formarea deprinderilor de con-
versație. Variate în conținut, exer-
cițiile solicită efortul și atenția e-
levilor pe linia folosirii continue a
lexicului în vorbire, astfel îneît toa-
te cuvintele învățate să se includă
în vocabularul activ, iar elevii să
știe cum să le utilizeze în diferitele
forme morfologice pe care le îm-
bracă.
Numeroase lecții sînt în așa fel
alcătuite îneît să permită folosirea
mijloacelor audio-vizuale. De exem-
plu, la lecția despre Delta Dunării,
se pot folosi proiecții care prezintă
flora și fauna Deltei, munca pesca-
rilor, modul de exploatare a stufului.
Un ajutor important îl constituie
pentru elevi și profesori și modul
cum prezintă manualul problemele
de literatură. Plasate spre sfîrșit —
deci după ce elevii au acumulat un
bagaj suficient de cunoștințe din
domeniul foneticii, lexicului, morfo-
logiei și sintaxei, lecțiile despre via-
ța și opera scriitorilor clasici sînt
accesibile, prezentate într-un mod
viu și interesant. Și aici putem fo-
losi mijloacele audio-vizuale — plă-
cile, proiecțiile cinematografice etc.
Esențial este, după părerea mea,
să folosim cît mal bine atît ma-
nualul, cît și mijloacele audio-vi-
zuale de care dispunem pentru a
face din fiecare lecție nu numai un
prilej de transmitere a unor cu-
noștințe, Ci măi ales un prilej de
înarmare a elevilor cu deprinderea
de a se sluji în mod activ de a-
ceste cunoștințe, de a folosi în prac-
tică limba pe care o studiază.
Prof. LUDMILA MOCANU
Secția serală a Liceului
„I. L. Caragiale" București
studierii fizicii
în liceu
Ampla revoluție tehnico-știin-
țifică din Zilele noastre este inse-
parabil legată de progresele ex-
cepționale ale fizicii, știința cu
cea mal dinamică dezvoltare din
ultimele decenii și cu cele mai
largi implicații în toate domeni-
ile. Așa cum sublinia tovarășul
Nicolae Ceaușescu în expunerea
făcută în fața Marii Adunări Na-
ționale la 20 decembrie 1965, fizi-
ca se numără printre acele
științe care au deschis uriașe
perspective sporirii avuției ma-
teriale a lumii, creșterii forțe-
lor de producție ale societății,
lărgirii orizontului cunoașterii
și a vieții spirituale a po-
poarelor. In acest context, mo-
dernizarea predării fizicii în li-
ceu devine o problemă de cea
mai mare însemnătate și nu este
întîmplător faptul că ea este tra-
tată atît de frecvent în consfă-
tuiri, în presa pedagogică etc.
Deși s-au făcut eforturi lăuda-
bile pentru îmbunătățirea con-
tinuă a programei de fizică, pen-
ti*u editarea unor manuale cît
mai apropiate de cerințele actua-
le, pentru modernizarea labora-
toarelor școlare, totuși se obser-
vă încă o trecere prea bruscă de
la modul cum este studiată fizi-
ca în liceu la cerințele pe care
le pune în acest domeniu învăță-
mîntul superior. Ca urmare, în
primii ani ai facultăților de ști-
ințe și ai facultăților tehnice,
chiar foștii elevi buni sînt une-
ori dezorientați, obțin rezultate
slabe și abia în anii următori se
acomodează cu specificul univer-
sitar de abordare a problemelor
de fizică, putînd da un randa-
ment optim.
Nu voi mai aminti aici, printre
cauze, problema exigenței, în
general mal scăzută la liceu, și
nici faptul că elevii foarte buni
nu sînt stimulați prin forme or-
ganizate la depășirea nivelului
de cunoștințe corespunzător pro-
gramei, ci mă voi opri îndeosebi
le conținutul însuși al acesteia.
Se constată că, spre deosebire
de matematică, pentru care pro-
grama analitică prevede o des-
tul de mare diferențiere între
secțiile reală și modernă, Ia fizi-
că o astfel de diferențiere nu e-
xistă încă. Cred că Ia secția mo-
dernă s-ar putea păstra, restruc-
turat șl eventual redus în mică
măsură, materialul existent ac-
tualmente în programă, în timp
ce la secția reală s-ar putea tre-
ce la o prezentare mai dezvoltată.
Mi se pare important să se facă
loc în programa acestei secții și
unor cunoștințe referitoare la ști-
ințele de contact — chimia fizi-
că, biofizica, geofizica, radiofi-
zica etc. Poate părea paradoxal
că astăzi, cînd aceste științe de
contact au devenit tot atît de
importante, atît din punct de ve-
dere al aplicațiilor practice cît
și al teoriei, ca cele din care s au
desprins, elevii nu află mai ni-
mic despre ele. De asemenea so-
cotesc că unele capitole ale fizi-
cii moderne introduse de curînd
in programă ar trebui tratate
mai larg. Astfel, fizica corpului
solid ar trebui să fundamenteze
științific capitolele referitoare la
rezistența materialelor, la struc-
tura metalelor și aliajelor, Ia e-
lectronica modernă etc., care alt-
fel se reduc Ia o însușire meca-
nică, greu de memorat, a unor
cunoștințe practice. Fizica plas-
mei ar trebui concepută ca un ca-
pitol de sine stătător, studiat în
același fel cu fizica solidelor, a
lichidelor și a gazelor. In capi-
tolul referitor la structura ato-
mului și-a găsit foarte natural
locul una din cele mai practice
și mai răspîndite aplicații ale a-
cestei structuri — spectroscopia.
In schimb, elevii nu află nimic
despre particulele elementare,
despre clasificarea lor, despre
cele patru forțe cunoscute în na-
tură și despre problemele pasio-
nante ce se pun în aceste do-
menii. De asemenea, ei nu află
nimic despre fizica stărilor extre-
me, care are aplicații atît de nu-
meroase și interesante. Nici
timpul, care este una din mări-
mile fundamentale ale fizicii și
una din formele de bază ale e-
xistenței materiei, intervenind în
aproape toate capitolele diverse-
lor științe, nu este abordat de-
cît cu totul neconcludent, ca o
aplicație a pendulului. Introdu-
cerea unui capitol despre timp ar
fi cu atît mai interesantă cu cît
aceasta ar arăta legătura strînsă
a fizicii cu domenii ca arheolo-
gia, electronica, procesele nuclea-
re și, mai ales, tehnica.
Faptul că în soluționarea în
spirit modern a acestor dezide-
rate se mai observă o anumită
inerție se datorește și părerii
foarte răspîndite — ceea ce nu o
împiedică de a fi greșită — că
teoriile noi ale fizicii ar fi difi-
cil de expus și de înțeles. Ni-
mic mai eronat decît această pă-
rere. Un exemplu concludent în
această direcție îl constituie
spectroscopia, recent introdusă
în manualele de fizică pentru
clasa a Xl-a. în trecut se pre-
zenta în acest domeniu o canti-
tate enormă de rezultate expe-
rimentale, care erau foarte difi-
cil și nesatisfăcător inte, pretate
printr-o serie de formule empiri-
ce, ce trebuiau memorate meca-
nic. Astăzi se prezintă modelul
cuantic al lui Bohr, deosebit de
simplu și elegant, care conden-
sează un mare număr de cunoș-
tințe despre spectroscopie, des-
pre structura atomului și a
corpului solid.
O uitimă observație, privind
o deficientă ce se cere remedia-
tă neîntîrziat, este aceea că în
manuale se expun unele proce-
dee învechite, se descriu u-
nele mecanisme învechite (de e-
xemplu mașina Whimshurst*), si-
rena Cagnard de Latour, spin-
tariscopul, instalații vechi de fo-
raj etc.) sau se insistă pe un prea
mare număr de pagini asupra u-
nor subiecte care mai prezintă
doar un interes istoric (mașina
cu aburi, unele paragrafe din e-
lectrostatică, acustică și optică
etc.), în detrimentul capitolelor
moderne. Intr-un cuvînt, se im-
pune revizuirea proporțiilor din-
tre diverse capitole.
Viața de astăzi a școlii arată
că marea majoritate a elevilor
(inclusiv cei cărora „nu le
place fizica") manifestă un in-
teres deosebit pentru noutățile
și curiozitățile științifice din a-
cest domeniu. De ce nu s-ar da,
la sfîrșitul fiecărui capitol, ase-
menea noutăți și curiozități le-
gate de capitolul respectiv, a că-
ror citire să fie facultativă 1 Și
tot sub această formă neobliga-
torie, deosebit de atractivă, s-ar
putea prezenta date din istoria
fizicii, amănunte biografice ine-
dite, cu putere de exemplu, din
viața savantilor.
Cred că dezideratele prezenta-
te mai sus nu implică pericolul
supraîncărcării elevilor, întrucît
o mare parte din capitolele pro-
puse reprezintă de fapt material
existent în programă, dar care
trebuie restructurat și reformu-
lat astfel îneît să răspundă ce-
rințelor moderne. Pe de altă
parte, într-o societate cum este
societatea noastră de astăzi, în
care spiritul științific și realiză-
rile științei și tehnicii moderne
sînt din ce în ce mai accesibile
marelui public, posibilitățile de
înțelegere ale elevilor sînt mult
mai mari decît acum 20—30 de
ani.
Cred că, modernizînd studiul
fizicii în liceu, vom face ca a-
cesta să corespundă mai bine
prezentului și să fie îndreptat
spre cerințele viitorului.
TEODOR I. ROȘESCU
cercetător științific principal
la Institutul de Fizică Atomică
al Academiei
•) Întreprinderea de material
didactic, într-un efort lăudabil
de modernizare, produce în serie
pentru laboratoarele liceelor, ge-
neratoare Van de Graaf, care îi
familiarizează pe elevi cu atmos-
fera laboratoarelor de cercetare,
truse pentru experiențe cu semi-
conductori, pentru experiențe de
electricitate și de electronică (cu
circuite imprimate) și chiar tru-
se pentru experiențe din dome-
niul microundelor.
FAGLNA 3
Din activitatea organizațiilor sindicale
Sprijin documentării
celor ce muncesc în școli
Documentarea, cunoașterea a
tot ceea ce apare nou în dome-
niul specialității proprii este o ce-
rință deosebit de importantă în
epoca noastră. Acest imperativ nu
mai are nevoie de nici un fel de
argumentare, fiind impus de via-
ță și unanim acceptat. Intr-ade-
văr, nu poți fi un bun profesio-
nist fără să fii la curent cu pro-
blemele noi din domeniul tău de
muncă, din profesia ta, din spe-
cialitatea pe care o ai. Iată de ce
asigurarea celor mai bune con-
diții de documentare pentru ca-
drele didactice capătă tot mai
multă însemnătate, fără rezolva-
rea ei neputîndu-se concepe un
învățămînt Ia înălțimea cerințe-
lor moderne.
Problema aceasta se înscrie și
în sfera de muncă a organizații-
lor sindicale, ca principale pîr-
ghii de mobilizare a slujitorilor
școlii la o muncă de înalt nivel
științific. Multe organizații sin-
dicale, pornind de la însemnăta-
tea rolului documentării în ridi-
carea nivelului activității cadre-
lor didactice, urmăresc îndeaproa-
pe modul cum se realizează ea.
Comitetele sindicatelor din învă-
țămînt din raioanele Capitalei, de
exemplu, aduc la cunoștința învă-
țătorilor și profesorilor — pe ca-
lea recenziilor, a simpozioanelor
etc. — ce lucrări noi apar, ce ma-
teriale este indicat să consulte.
Biblioteca Clubului sindicatelor
din învățămînt pune la dispoziția
lor o bună parte din aceste ma-
teriale. Cadrele didactice folosesc
de asemenea Biblioteca centrală
pedagogică, bibliotecile școlare
etc., unde găsesc studii de specia-
litate.
La Biblioteca centrală pedago-
gică, sala de lectură este perma-
nent plină, numărul cititorilor
este destul de mare. Un sondaj
în rîndurile acestor cititori relie-
fează însă un lucru demn de luat
în seamă. Cei mai mulți dintre ci-
titori sînt din rîndurile celor care
își dau examenele de grad sau
ale celor angajați în munca de
cercetare științifică. Există desi-
gur și alți învățători și profe-
sori care consultă colecțiile
bibliotecii. Numărul acestora, au
constatat președinții unor sindi-
cate de învățămînt din Capitală,
este însă mult prea mic. Este a-
devărat că mulți învățători și
profesori dispun personal de o se-
rie de lucrări științifice apărute
în ultimii ani. Bibliotecile posedă
însă și colecții de reviste și de stu-
dii de specialitate. „A populariza

„Gîndirea social-
politicâ despre
Unire**
Apărut sub îngrijirea acad.
Petre Constantinescu-Iași și a lui
Dan Berindei, în Editura politică,
volumul „Gîndirea social-politică
despre Unire" este o culegere de
texte cuprinzînd extrase din cro-
nici, documente, scrisori, frag-
mente din cărți și articole ale
fruntașilor vieții publice și cul-
turale, care reflectă evoluția gîn-
dirii social-politice despre Unire.
biblioteca, a atrage atenția asupra
legăturii directe dintre documen-
tare și nivelul, calitatea muncii
de predare este în prezent una
din preocupările noastre princi-
pale" — spunea tov. N. Corodea-
nu, președintele comitetului sin-
dicatului învățămînt din raionul
„16 Februarie".
Mai multe dificultăți ridică
problema documentării cadrelor
didactice din orașele mici și din
mediul rural. în ultimii ani, s-au
creat și în aceste localități mii de
biblioteci. Acestea însă nu pot so-
luționa pe deplin problema docu-
mentării cadrelor didactice, în-
trucît nu dispun întotdeauna de
studiile de specialitate necesare.
Nu sînt aprovizionate larg cu a-
semenea studii nici bibliotecile
școlare, atît din cauza unor defi-
ciențe în difuzare, cît și din mo-
tive legate de volumul și utiliza-
rea fondurilor prevăzute în acest
scop în bugetele sfaturilor popu-
lare raionale. Pe bună dreptate
au semnalat cadrele didactice din
școlile de pe Valea Arieșului, de
pildă, că nu au posibilitatea să
se țină la curent cu ce este nou
în specialitatea lor. Chiar și unele
metodici de largă utilizare, cum
este Metodica predării limbii ro-
mâne, apărută anul trecut, a con-
stituit pentru ei o adevărată ra-
ritate.
In asemenea condiții, organiza-
țiile sindicale din școli au apelat
la bibliotecile de stat raionale,
care, în măsura posibilităților, au
difuzat cărțile cerute. în multe
locuri se fac împrumuturi prin
poștă la Biblioteca centrală pe-
dagogică. în alte părți se apelea-
ză la „Cartea prin poștă". Dar,
după cum nc-au semnalat grupele
sindicale din mai multe școli din
raionul Slatina, „Cartea prin poș-
tă" răspunde de multe ori că lu-
crarea cerută s-a epuizat. Este
cazul ca cei care răspund pe plan
raional, regional și în Ministerul
învățămîntului de această latură
a activității de perfecționare, le-
gată direct de munca la catedră
a cadrelor didactice, să ia măsu-
rile cuvenite — au apreciat nu-
meroși activiști ai grupelor sin-
dicale consultați de noi.
Pentru un studiu continuu,
pentru a cunoaște rezultatele cer-
cetării științifice de specialitate,
învățătorii și profesorii au nevoie
de timp liber. Conducerile celor
mai multe școli, ale sindicatelor
din învățămînt și grupelor sindi-
cale au făcut mult, în anii din
urmă, pentru a înlătura supraîn-
în prima parte s-au grupat tex-
te referitoare Ia ideea de unitate
a poporului român în timpul o-
rînduirii feudale și la închegarea
acestei idei în perioada de des-
trămare a feudalismului.
Partea a doua a lucrării cuprin-
de materiale din perioada de lup-
tă a poporului român pentru în-
făptuirea Unirii Principatelor Ro-
mâne. Această perioadă, care în-
cepe cu revoluția burghezo-demo-
cratică de la 1848 și culminează
în anul 1859, este larg ilustrată
prin texte menite să reliefeze dez-
voltarea și triumful ideologiei u-
nioniste.
In cea de-a treia parte a cule-
gerii s-au cuprins fragmente din
scrieri memorialistice și uh gru-
paj de comentarii și aprecieri ul-
terioare ale unor scriitori, istorici,
ale presei socialiste și muncito-
rești, ca și ale presei democratice
din a doua jumătate a secolului
XIX și de la începutul secolului
XX privind semnificația și urmă-
rile Unirii.
Lucrarea este însoțită de un in-
dice al autorilor, un indice al
periodicelor și o listă de do-
cumente.
„Desenul, modelajul
și lucrul manual
în grădinițe de copii"
De curînd a apărut, în Editura
didactică și pedagogică, lucrarea
„Desenul, modelajul și lucrul ma-
nual în grădinița de copii" de A.
V. Lovinescu, C. Apostol, V. Gu-
rău și A. Datcu. Pornind de la
cărcarea, timpul disponibil al ca-
drelor didactice putînd fi astfel
utilizat pentru documentare. Cu
toate acestea, mai există încă nu-
meroase posibilități pe această li-
nie. „Săptămînal se pierd ore în-
tregi — ne spunea tov. V. Albu,
vicepreședinte al sindicatului în-
vățămînt din raionul Slatina —
cu mărunțișuri, cu lucruri inutile".
Sint ore furate din timpul liber,
care ar putea fi consacrate docu-
mentării. Responsabilul unei gru-
pe sindicale de Ia un liceu din
Mediaș, numeroși activiști sindi-
cali din Turnu Măgurele, Cora-
bia, Slatina, Pitești ne-au decla-
rat că în diversele ședințe orga-
nizate în școli se rostesc, cum spu-
nea unul din ei, „tone de vorbe
goale" care răpesc inutil timp și
energie. Iată aspecte care pot sta
în preocuparea organizațiilor sin-
dicale pe linia asigurării timpu-
lui cerut de documentarea pro-
fesorului, în ultima instanță pe
linia unei contribuții eficiente la
ridicarea nivelului procesului de
învățămînt.
într-o discuție pe care am
avut-o cu președintele sindicatu-
lui învățămînt din Tr. Măgurele,
acesta s-a referit și la modul cum
este folosit timpul cadrelor didac-
tice în vacanțele școlare atunci
cînd ele nu se află în concediu de
odihnă. De multe ori, datorită
„scrupulozității" unor directori
de școli, acest timp se pierde în
cancelaria școlii, în treburi ab-
solut inutile. Măsura luată de
secția de învățămînt a regiunii
Argeș, ca acest timp să fie uti-
lizat pentru studiu, pentru docu-
mentarea profesorilor, pentru
consultarea lucrărilor cu care
n-au putut să se țină la curent
în lunile de cursuri ni se pare
binevenită. ,,Noi, organele sindi-
cale, ne-a spus tov. E. Stănescu,
președinta comitetului sindica-
tului învățămînt din orașul Pi-
tești, veghem ca această măsură
să fie tradusă în viață în toate
școlile. Și, o dată cu aceasta, cău-
tăm să creăm climatul necesar do-
cumentării, să întreținem mereu
în actualitate interesul pentru
studiu".
Preocupările manifestate de
organele și organizațiile sindicale
din învățămînt în sprijinul docu-
mentării cadrelor didactice sînt
de natură să contribuie efectiv
la ridicarea nivelului muncii în
școală, la tot mai buna pregătire
a tinerei generații.
C. CRISTIAN
analiza caracteristicilor desenu-
lui și lucrului manual efectuat de
copii, lucrarea pune la îndemîna
educatoarelor o serie de valoroase
indicații metodice, de natură a u-
șura și a îmbunătăți munca lor.
Prima parte a lucrării cuprin-
de o introducere în natura proce-
sului de percepere și redare prin
desen, de către cei mici, a rea-
lității înconjurătoare. Se preci-
zează apoi scopul și sarcinile de-
senului, modelajului și lucrului
manual în instituțiile preșcolare,
subliniindu-se utilitatea folosirii
unei tematici menite să contribuie
în mod substanțial la îmbogățirea
cunoștințelor copiilor. In conti-
nuare se prezintă clasificarea ac-
tivităților obligatorii de desen,
modelaj și lucru manual și se in-
dică tipurile acestor activități.
Deosebit de interesantă este ex-
punerea metodelor și procedeelor
ce trebuie folosite pentru îndru-
marea preșcolarilor în activitățile
respective. Este de subliniat în
special importanța acordată în-
drumării copiilor de către educa-
toare. Se insistă asupra desfășu-
rării metodice a activităților și
exemplele scot în evidență ro-
lul activ al educatoarei în condu-
cerea activităților de desen și de
modelare, combătîndu-se părerea
eronată că ea are doar sarcina de
a asista, de a supraveghea, lăsînd
totul la inițiativa preșcolarilor.
Experiența a dovedit că în fapt
cele mai bune rezultate se reali-
zează cînd activitățile de desen și
de modelaj sînt conduse sistema-
tic și efectiv de către educatoare,
care trebuie să enunțe tema, să
prezinte și să analizeze modelul
La cercul miinilor îndemânatice
de la Casa pionierilor din Timi-
șoara
DL LA
MINISTERUL
iNVĂTĂMiUULIJI
Pentru a da posibilitate studen-
ților înscriși la învățămîntul fără
frecvență, care sînt membri ai co-
misiilor pentru recensămintul ge-
neral al populației, să-și susțină
examenele din acest an universi-
tar în bune condiții, Ministerul
învățămîntului face cunoscut că
sesiunile de examene pentru a-
cești studenți se organizează
după cum urinează : 1—20 iulie
(cu perioadă de pregătire între 15
și 30 iunie) ; 1—15 septembrie.
Pentru studenții din această ca-
tegorie care nu-și vor putea în-
deplini obligațiile în aceste două
sesiuni, se organizează și o sesiu-
ne de lichidare a examenelor, în
perioada 22 decembrie 1966—-8 ia-
nuarie 1967.
La aceste sesiuni se pot prezen-
ta și studenții admiși în anul I,
în urma concursului din ianuarie
1966 pentru învățămîntul fără
frecvență.
șl chiar să demonstreze modul de
lucru. Subliniind aceste cerințe,
lucrarea dă îndrumări concrete în
vederea realizării lor.
In anexă se prezintă cîteva e-
xemple amănunțite de planuri de
lecție, care sporesc valoarea pe-
dagogică a îndrumărilor.
Editată pe hîrtie offset, bogat
ilustrată — în mare parte cu re-
produceri după desenele copiilor
— lucrarea „Desenul, modelajul,
și lucrul manual în grădinița de
copii" are și o prezentare grafică
reușită.
CLASIC
SI MODERN
*
In predare
aceasta e un criteriu de istorie lite-
rară, nu un criteriu estetic. In reali-
tate, „Țiganiada" trăiește printr-o
viață a ei, printr-o valoare estetică
proprie chiar dacă a fost cunoscută
cu întîrziere de către cititori. Pro-
blema care rămîne este ca profeso-
rul, în clasă, interpretînd această
operă admirabilă, să nu rămînă el
în întîrziere față de conținutul ei
artistic.
Revin la ideea inițială. Periodiză-
rile sînt un instrument de lucru ne-
cesar, iar o periodizare aproximati-
vă e mai bună decît nici una. Să nu
uităm că în literatură nu putem da
adevăruri absolute, ca în științele
naturii. Dacă am preda literatura ca
o știință pozitivă, am sădi în elev o
teroare sacră ca în fața unui prag
impenetrabil și am compromite
obiectul.
— O problemă esențială pentru
cunoașterea aprofundată de către
elevi a fenomenului literar o con-
stituie înțelegerea unității dialectice
între conținut și formă. în acest do-
meniu se și constată, cu prilejul
examenelor, cele mai serioase ca-
rențe. Care este, după părerea dv.,
calea cea mai bună pentru a înlă-
tura lipsurile existente ?
— In această problemă, după pă-
rerea mea, manualul nu poate ajuta
cu nimic. Profesorul este cel care
trebuie să simtă unitatea dialectică
conținut-formă și s-o facă sesizabilă
de către elevi, folosind fiecare prilej
de interpretare a imaginilor, a me-
taforelor. a fiecărei figuri de stil, el
însuși fiind familiarizat cu tropii,
predîndu-i în mod plastic, în așa fel
îneît elevul să simtă bucuria cu-
noașterii Ion
De pildă, dacă profesorul explică
elevului că verbul „a înșela" pro-
vine de la a pune șeaua pe cal, ope-
rațiune care cerea o deosebită di-
băcie, chiar acest verb devine o
imagine plastică, a cărei însușire se
face ușor și plăcut. Deci profesorul
trebuie să speculeze faptul că și în
verbe sau substantive limba română
ascunde un simbure de imagine
plastică. El trebuie să explice nu
numai poezia textului, ci însăși
poezia limbii române.
— S-au purtat discuții aprinse în
privința locului pe care trebuie să-l
ocupe predarea noțiunilor de teorie
Am terminat abecedarul, acum pot citi cărți de povești
literară. Socotiți că acestea trebuie
să formeze obiectul unui studiu
aparte, sau să fie integrate în stu-
diul istoriei literaturii ?
— Cred că la fiecare text literar
se poate face, cu măsură, o mică de-
monstrație, o aplicare a teoriei lite-
rare la obiect. Să nu se pornească de
la teoria literară la text, ci de la
text la teorie, pentru că altfel teoria
literară devine greoaie, plicticoasă.
Din fiecare text se poate releva o
fațetă sau un simbure de teorie li-
terară și înțelegerea ei este mai ac-
cesibilă pe această cale.
PRACTICA
PEDAGOGICĂ
A VIITORILOR
PROFESORI
mai ales în cadrul practicii pedago-
gice învață viitorii profesori „mese-
ria", învață cum să muncească din
prima zi de activitate.
Unde este cel mai indicat să se
desfășoare practica pedagogică ?
Regulamentul prevede ținerea ci
în școlile de bază ale institutului res-
pectiv. Dar în sistemul actual nu
toate școlile de bază îndeplinesc
condițiile necesare unor adevărate
școli model. Ne referim, îndeosebi,
la încadrarea cu personal didactic a
școlilor de bază, ca și la insuficienta
dotare a unora din ele cu material
didactic modern. Pentru ca școlile
unde își efectuează practica viitorii
profesori să fie pe deplin corespun-
zătoare credem indicat să se înfiin-
țeze, pe lîngă fiecare institut peda-
gogic. cîte o școală de aplicație, în-
cadrată cu personal didactic selecțio-
nat cu grijă și dotată cu toate ma-
terialele necesare practicii, astfel
îneît activitatea practică să se poa-
tă desfășura în condiții optime.
Cu o dotare nu prea pretențioasă
a cabinetului pedagogic al institu-
tului (de pildă, cu un aparat fotogra-
fic „Exacta-Varex"), studenții ar pu-
tea obține ei singuri diapozitive după
orice imagine. De asemenea, cîteva
magnetofoane în plus ar permite fo-
losirea mai largă a acestui mijloc
în practica pedagogică. Totodată
studenții ar putea pleca de la facul-
tate cu seturi întregi de diapozitive
realizate de ei, cu cîteva benzi de
magnetofon cu -înregistrări dintre
cele mai utile pentru începutul lor
de carieră.
De mare ajutor ar fi dacă Minis-
terul învățămîntului ar interveni pe
lîngă Institutul de artă cinemato-
grafică, pentru ca studenții acestui
institut să realizeze cîteva filme in
care să se poată urmări, la cursuri
și seminarii, scene prinse „pe viu"
la lecții, activități educative, activi-
tăți culturale etc.
Existența școlilor de aplicație pe
lîngă institutele pedagogice ar în-
lesni și îndrumarea practicii peda-
gogice. în sistemul actual, deși re-
gulamentul prevede că practica tre-
buie realizată sub îndrumarea pro-
fesorilor de la școlile de bază, a-
ceasta rămîne doar un deziderat.
Profesorii de la școlile de bază nu
au timpul necesar pentru îndru-
mare, ei trebuind să îndeplinească
diferite alte sarcini, ca toți ceilalți
profesori. Apoi, unii din ei nu au
competența necesară sau interesul
cuvenit. De aceea, grupele de prac-
tică sînt îndrumate de lectori și a-
sistenți, în unele cazuri chiar de
preparatori de abia ieșiți de pe băn-
cile facultății. Cei mai mulți dintre
ei nu au lucrat în școlile generale
și, de altfel, sînt prinși în munca
de specialitate, care le cere mult
timp. Pe lîngă aceasta, îndrumarea
practicii pedagogice nefiind inclusă
în norma obligațiilor didactice și
nefiind prevăzută în orar. îndrumă-
torii grupelor de practică nu pot
participa Ia toate formele ei (mal
ales în timpul practicii continue), a-
vînd ore de curs și seminar sau lu-
crări practice la anii I și II. Ar fi
deci mult mai indicat ca practica să
fie îndrumată de profesorii școlii de
pe lîngă institut. Bineînțeles că în
acest caz ei trebuie eliberați de
unele obligații și instruiți în mod
special, urmînd să lucreze sub direc-
ta îndrumare a metodicianului de
specialitate și a cabinetului pedago-
gic al institutului. Profesorii școlii
de aplicație ar putea prelua cu suc-
ces și alte sarcini. De exemplu, di-
riginții ar putea corecta caracteri-
zările elevilor întocmite de stu-
denți, urmînd ca psihologul din in-
stitut să dea numai indicațiile me-
todologice pentru alcătuirea acesto-
ra. Profesorii i-ar putea ajuta de a-
semenea pe studenți în elaborarea
referatelor pe teme pedagogico-me-
todice. Deosebit de important este
faptul că personalul didactic al șco-
lii de aplicație ar putea participa Ia
munca de cercetare din cadrul in-
stitutului.
în cazul că vor fi menținute în
continuare, pentru îndrumarea prac-
ticii pedagogice, cadrele didactice
din institut considerăm foarte legi-
timă cerința ca activitatea lor să fie
inclusă în norma didactică.
Credem că toate acestea sînt ne-
cesare pentru ridicarea nivelului de
pregătire profesională al viitorilor
profesori, astfel îneît ei să poată în-
deplini cît mai bine sarcinile mari
ce se pun în fața învățămîntului nos-
tru.
Gh. Duncan — Timișoara
Sîntem întru totul de a-
cord cu dumneavoastră cînd
afirmați că disciplina nu se
poate realiza decît prin
crearea unui front comun
al educatorilor, care să asi-
gure respectarea normelor
de conduită. Este justă de
asemenea observația dv.
că deprinderea elevilor de
a fi disciplinați, de a res-
pecta cerințele pe care Ie
impune școala în această
privință, este în funcție de
felul în care profesorii, di-
riginții în special, știu să
organizeze colectivul clasei,
să facă înțeleasă de elevi
importanța respectării ce-
rințelor pedagogice. Consi-
derăm că ați procedat bine
atribuind fiecărui elev, in-
clusiv celor care au mani-
festat anterior abateri de la
disciplină, diferite sarcini.
Astfel le dovediți că aveți
încredere în ei, le formați
spiritul de răspundere, o
comportare disciplinată.
In legătură cu cazurile
unor elevi cu abateri frec-
vente, sîntem de părere că
ei nu se pot îndrepta nu-
mai în urma unei dojane.
In funcție de situația con-
cretă a fiecărui caz în parte,
de cauzele specifice care au
determinat abaterile este
necesară o muncă educativă
adecvată, în strînsă legătu-
ră cu profesorii clasei și
cu părinții.
Dumitru Antohi — Si-
ghișoara
Este perfect adevărat că
educația patriotică — și de
altfel educația în general
— este o sarcină care revine
nu numai dirigintelui —
așa cum uneori greșit se
consideră — ci întregului
corp didactic al școlii, în co-
laborare cu organizațiile
de tineret, cu familia, că
educația patriotică nu se
realizează numai la orele
de dirigenție, ci la toate ac-
tivitățile din școală și din
afara ei, în procesul com-
plex al muncii didactice.
Pe bună dreptate comba-
teți dv. tendința spre for-
malism pe care o au unii
diriginți în organizarea ac-
țiunilor educative. Așa cum
arătați, acțiunile formale îi
deprind pe elevi cu o atitu-
dine superficială. Același
rezultat îl are și verbalis-
mul manifestat uneori în
munca educativă, ca și ar-
tificialitatea unor activități
educative, caracterul lor
stereotip.
Exemplele Ia care vă re-
feriți în scrisoarea dv.
culese în urma asistentelor
la lecții, relevă, după păre-
rea noastră, procedee bune
de educare patriotică a e-
levilor. Ar trebui însă ana-
lizate mai profund, după
cum ar trebui urmărite și
rezultatele obținute pe baza
lor. Numai în acest fel s-ar
putea aprecia cu îndreptă-
țire eficacitatea lor.
D. I. Ungureanu — Arad
Convingerea dv. este u-
nanim împărtășită de peda-
gogi : elevii nu trebuie să
vizioneze toate filmele care
rulează la cinematografe.
Motivele sînt destul de bine
știute, așa îneît nu mai tre-
buie enunțate. Este însă
tot atît de adevărat că fil-
mul constituie un auxiliar
de preț al muncii educative.
Problema este de a selecți-
ona filmele pe care le reco-
mandăm elevilor, astfel în-
eît ei să vadă acele filme
care prin conținutul lor,
prin valoarea lor artistică
sînt accesibile vîrstei lor și
îi educă. Școala are datoria
să stabilească ce filme pot
fi vizionate. Firește, nu tre-
buie să ducem elevii la ci-
nematograf numai pentru a
trece în planul nostru o ac-
țiune culturală. Avem dato-
ria să formăm elevilor o
cultură cinematografică,
să-i ajutăm să înțeleagă i-
deile, mesajul unui film,
valoarea sa artistică.
Socotim că reținerile dv.
în privința valorii educative
a filmului „Străinul" după
romanul lui Titus Popovici
nu sînt îndreptățite. Prin
tematica lui, prin modali-
tățile lui artistice, „Stră-
inul" contribuie la educarea
comunistă a elevilor din
clasele mari.
Maria Gravu — Făgăraș
Orele de dirigenție în
care se analizează situația
la învățătură a elevilor pe
o anumită etapă, sînt nece-
sare și utile. Eficiența aces-
tor ore depinde de modul
în care sînt organizate. A-
veți dreptate cînd afirmați
că, dacă dirigintele se re-
zumă la comunicarea note-
lor, la aprecieri sumare, la
laude sau dojane „în gene-
ral", analiza nu-și poate a-
tinge scopul.
După cît se pare din cele
relatate de dv., v-ați orien-
tat judicios în analiza pe
care ați organizat-o la clasa
la care sînteți dirigintă.
Este bine că ați discutat în
prealabil cu profesorii cla-
sei pentru a afla de la aceș-
tia ce probleme ridică fie-
care elev, astfel încit dis-
cuțiile să trateze tocmai a-
ceste probleme și să se
poată stabili măsuri în func-
ție de situația concretă.
Considerăm că procedați
bine propunîndu-vă să le
formați elevilor o disciplină
riguroasă a studiului. O ob-
servație : socotim că nu este
posibil ca dirigintele să-i
învețe pe elevi cum să stu-
dieze Ia toate obiectele. A-
cest lucru sînt chemați să-l
facă profesorii respectivi.
Dirigintele poate numai să
coordoneze activitatea lor.
Alfred Mezalik — Sighc-
tul Marmației
Orientarea profesională
este, firește, unul din obiec-
tivele principale ale activi-
tății educative din școală.
Vizitele organizate în între-
prinderi în scopul orientării
profesionale sînt utile. Ele
nu pot constitui însă unica
formă a activității de ori-
entare profesională desfă-
șurată de colectivul didac-
tic. Se impun forme variate
prin care să se aducă la cu-
noștința elevilor profesi-
unile ce și le pot însuși —
discuții în orele de dirigen-
ție, întilniri cu foști absol-
venți, cu muncitori, tehni-
cieni și ingineri, cu oameni
de știință și cultură, vizio-
narea unor filme, discuții
pe marginea unor cărți etc.
Ion Florea — raionul Bu-
jor și Ion Goicea — Mo-
reni.
Scrisorile pe care ni
le-ați trimis tratează aceeași
problemă — colaborarea
școlii cu familia. în ambe-
le sînt enunțate temele
unor discuții înscrise în
planurile de activitate ale
lectoratelor pentru părinți.
Nu putem ști însă, din a-
ceastă simplă enunțare,
dacă temele respective au
corespuns necesităților con-
crete ale muncii cu părinții
în școlile dv., dacă discu-
tarea lor a dus la lămurirea
problemelor pe care și le
pun aceștia, dacă i-au în-
armat cu procedee judici-
oase de educare a copiilor
în familie.
Gh. V. Chițoran — Plos-
tina. Strehaia
Exemplele de folosire a
materialului didactic la
clasele I-IV prezentate de
dv.. se încadrează în pre-
vederile programei și res-
pectă principiile pedagogice.
Planul școlii, planul satu-
lui, harta fizică și econo-
mică, albumele cu ilustrații
sînt materiale potrivite cu
particularitățile înțelegerii
elevilor de această vîrstă.
Desigur astăzi nu mai pune
nimeni la îndoială valoarea
materialului didactic ca
mijloc de însușire a cunoș-
tințelor. Dar — cum pe
bună dreptate conside-
rați și dv. — folosi-
rea lui trebuie reali-
zată judicios. Folosirea hăr-
ții Italiei pe lîngă harta pa-
triei la tema : „Dacii —
viața și statul lor" sau a
hărții imperiului otoman la
tema : „Luptele de apără-
rare împotriva turcilor" ni
se pare că depășește nece-
sitățile capacității de înțe-
legere a elevilor din cla-
sele I—IV.
Red.
REBACTIA Șl ADMINISTRAȚIA) BucuiefU Plata ScIataU ai, 1, telefon 1?.00.20, Abonamentele ta tac la ollcille poitale, tacloiU po,teU II la dtluiorll voluntari din uullâtlle da InvâtSmluL lipanii i Combinatul PollQtallc Casa ScIoteiL Plata Sctntell Bucuieju.
40 132