PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE UNITI-VĂ! 16 FEBRUARIE Tn paginile glorioase ale istoriei poporului ro- mân s-au înscris de către clasa muncitoare, în- cepind cu a doua jumătate a secolului al XlX-lea, momente pline de eroism care au determinat progresul societății românești. Plină dc măreție este istoria mișcării muncitorești, a Partidului Comunist Român. Pentru cauza dreaptă a partidului și a poporu- lui muncitor, pentru viitorul luminos al patriei, comuniștii și numeroși alți patrioți au luptat cu nețărmurită abnegație, au înfruntat măsurile arbitrare, teroarea polițienească prin care regi- mul burghezo-moșieresc încerca să se salveze, și-au dat chiar viața. In decursul dezvoltării luptei mișcării munci- torești, clasa muncitoare, eroul colectiv al istoriei contemporane a României, a determinat prin manifestarea hotărită a forței sale cursul dezvol- tării ulterioare a țării. Marile lupte ale muncito- rilor ceferiști și petroliști desfășurate, sub con- ducerea partidului, în ianuarie — februarie 1933, moment culminant al luptelor revoluționare ale clasei muncitoare, al acțiunilor de împotrivire, ale țăranilor, meseriașilor, funcționarilor, inte- lectualilor, studenților, cadrelor didactice din anii crizei economice, s-au înscris la loc de frunte in istoria mișcării muncitorești. Prin avintul lor, prin spiritul lor de sacrificiu, ceferiștii de la Atelierele Grivița, de la Nicolina- lași, din Cluj, Galați, Pașcani etc., ca și petro- liștii din Valea Prahovei s-au afirmat ca deta- șamente înaintate și combative ale proletariatu- lui din țara noastră. Luptele muncitorilor cefe- riști și petroliști din februarie 1933 au fost de- terminate de ascuțirea puternică a contradicții- lor regimului burghezo-moșieresc în anii crizei economice. Ele au fost rezultatul maturizării conștiinței politice a clasei muncitoare, ca ur- mare a activității desfășurate de comuniști, a rolului și influenței mișcării organizate in sin- dicate, a organizării comitetelor de acțiune. In organizarea luptei muncitorilor din atelierele căilor ferate un rol însemnat a avut intensifica- rea activității sindicatelor, crearea Comitetului Central de acțiune. La conferința pe țară a cefe- riștilor, oare a avut loc în București la 20 martie 1932, au participat muncitori comuniști, social- democrați, socialiști independenți, membri ai altor partide, precum și muncitori neorganizați. Conferința a ales Comitetul Central de acțiune, alcătuit din muncitori din principalele centre feroviare, secretar fiind desemnat Gheorghe Gheorghiu-Dej. Creat pe baza frontului unic, in condițiile cind P.C.R. se afla in adîncă ilegali- tate, Comitetul Central de acțiune a contribuit la pregătirea, coordonarea și desfășurarea lup- telor eroice ale muncitorilor ceferiști. La afirșitul anului 1932 au devenit șl mai evi- dente consecințele dezastruoase ale politicii duse de către clasele exploatatoare pentru a ieși din criză. împrumuturile făcute peste hotare, conce- dierile în masă, reducerea continuă a salariilor au determinat o și mai puternică înrăutățire a situației materiale a maselor, adîncirea ruinei economice și financiare a țării. La începutul anului 1933, ca urmare a acceptării acordului Înrobitor de la Geneva, prin care se urmărea asigurarea plății datoriei publice și menținerea monopolurilor străine în România, guvernul burghezo-moșieresc inițiază aplicarea celei de a treia „curbe de sacrificiu" care prevedea reduce- rea salariilor șl pensiilor cu 10—20 la sută pe primele trei luni ale anului. Noua „curbă de sa- crificiu" a lovit crunt masa salariaților statului, deoarece se aplica în condițiile cind salariile și pensiile erau și așa foarte scăzute ca urmare a reducerilor din ianuarie 1931 și 1932. Măsurile aplicate de către guvern au înrăutățit și mai mult situația de mizerie a maselor muncitoare, au determinat creșterea împotrivirii clasei mun- citoare și » celor mai largi pături ale populației. La 21 ianuarie 1933 „Asociația învățătorilor”, intr-un comunicat publicat în ziarul „Dimineața", arăta că hotărirea guvernului cu privire la noua reducere de salarii a produs în rîndurile învă- țătorilor revoltă și nemulțumire. „Dacă își închi- puie domnii ce ne guvernează — se seria în co- municat — că învățătorii vor primi pălmuirea cu brațele încrucișate se înșeală". In ziua de 22 ianuarie, aceeași asociație a organizat, la Bucu- rești, întrunirea președinților asociațiilor regio- nale și județene ale învățătorilor din Dorohoi, Cluj, Iași, Cîmpulung-Moldovenesc, Gorj, Ilfov, Dîmbovița, Olt, Prahova, Arad, Tîrnava Mică, Maramureș, Alba, Ciuc etc., care în numele celor 40 000 de cadre didactice au cerut guvernului retragerea hotărîrii cu privire la reducerea sa- lariilor. La 24 ianuarie „Asociația generală a profesorilor secundari din România" și-a alătu- rat protestul său „Asociației învățătorilor". Mă- rirea taxelor de examen a determinat intrarea in grevă in a doua jumătate a lunii ianuarie a studenților de la facultățile de drept și medicină. împotriva noii „curbe de sacrificiu" și a im- pozitelor mărite au protestat „Asociația generală a medicilor din România", „Asociația generală a inginerilor din România", Federația economică din care făceau parte asociațiile meseriașilor, comerciantilor, ale debitorilor urbani, contabilii C.F.R. In diferite orașe ale țării — Brașov, Timi- șoara. Reșița, Suceava, Turnu Măgurele — au avut loc întruniri de protest ale funcționarilor, șomerilor, micilor industriași, pensionarilor, in- valizilor etc. In a doua jumătate a lunii ianuarie au avut loc in București adunări de protest organizate de Federația generală a Asociației C.F.R. și Fe- derația generală a salariaților publici. Lupta de clasă în creștere, acțiunile hotă- rîte ale muncitorilor ceferiști, petroliști, ale me- talurgiștilor, luptele țărănimii vădeau întărirea însemnată a rolului partidului comunist de or- ganizator și conducător al maselor largi. Luptele ceferiștilor din București se desfășurau sub con- ducerea organizației locale a P.C.R., a Comitetu- lui Central de acțiune pe țară. Problema cea mal importantă care frăminta rîndurile muncitorilor era aceea a salariilor. Re- volta lor a sporit atunci cind au aflat că avansul din salariul pe luna ianuarie nu va mai fi plătit în întregime. La adunările care au avut loc la sindicat, în calea Griviței, în zilele de 26—27 ia- nuarie, s-au discutat metodele de luptă care tre- buiau adoptate pentru a se obține încetarea re- ducerii salariilor, plata integrală a avansului, re- primirea celor concediați, renunțarea la sistemul amenzilor ele. Răspunzind chemării comuniștilor, comitetului sindical și comitetului de inițiativă, în dimineața zilei de 28 ianuarie, Ia semnalul dat din toate părțile atelierului, muncitorii au lăsat lucrul și s-au adunat in hala a Ha a secției vagoane. Infățișînd amploarea demonstrației de la 28 Ianuarie 1933, la care au participat 5 600 de mun- citori ceferiști de la Atelierele C.F.R. Grivița ziarul „Lupta sindicală" sublinia faptul că timp de 3 ore ceferiștii au fost slăpînii atelierelor, transformindu-le în cimp de luptă pentru reven- dicările lor vitale. Demonstrația din 28 ianuarie a silit direcția să accepte cererile privind plata avansului din salariu și a constituit o verificare a forțelor muncitorimii ceferiste. Cu acest prilej a fost ales Comitetul de acțiune pe întreaga în- treprindere și a fost lărgit programul de reven- dicări. ONIȚA GLIGOR (Continuare In pag. 4-a) Consfătuiri privind modernizarea predării La Ministerul Invățămîn- tuluî au loc, în această pe- rioadă, o serie de consfătu- iri de lucru cu privire la îmbunătățirea predării ma- tematicii, fizicii, chimiei, biologiei, educației cetățe- nești etc., în școlile genera- le și în licee. Colective largi din care fac parte acade- micieni, cadre universitare, profesori cu o bogată ex- periență în predare, autori de manuale, reprezentanți ai Ministerului învățămîn- tului, al Editurii didactice și pedagogice dezbat, pe ramuri, principalele pro- bleme pe care le comportă modernizarea predării a- cestor materii atît de im- portante în procesul de în- vățămînt. Dezbaterile purtate în cadrul acestor colective au ca obiect îmbunătățirea programelor și manualelor pentru fiecare clasă, sta- bilirea unor modalități mai moderne, mai directe de predare, care să asigure înțelegerea capitolelor ma- tematicii, fizicii, chimiei, bi- ologiei, educației cetățe- nești etc., în lumina noilor descoperiri din domeniul acestor științe și a cerințe- lor care stau în prezent în fața învățămîntului. In același timp, dezbaterile au ca scop aflarea căilor care permit sporirea accesibili- tății cunoștințelor transmi- se în școala generală și în licee, păstrîndu-se însă ca- racterul riguros științific al acestor cunoștințe. Sînt discutate larg, de asemenea, problemele le- gate de cît mai buna pre- gătire a elevilor pentru e- xamenul de maturitate și pentru concursurile de ad- mitere în învățămîntul su- perior, astfel îneîi șă se asigure absolvenților lice- ului nivelul de cunoștințe necesar continuării studii- lor în universități și in- stitute, ca și activității în producție. Din acest punct de vedere sînt abordate o serie de probleme ca ra- portul între clasic și mo- dern, între practic și teore- tic în studiul fizicii, chimi- ei, matematicii, biologiei etc. Discutarea aprofundată și competentă a tuturor aces- tor probleme va duce, ne- îndoielnic, la îmbunătățirea pregătirii-elevilor în școlile generalei și în licee, la în- tărirea caracterului știin- țific al predării. - I - i Vorbind elevilor- despre Grivița de ieri și de azi. DOCUMENTAREA Șl INFORMAREA ȘTIINȚIFICĂ îndeplinirea obiectivelor deosebit de complexe puse de Congresul al IX-lea al P.C.R. în fața școlii — cuprinderea în următorii 5 ani a circa 25 la sută din populația țării, crearea condiții- lor de mărire a duratei învăță- mîntului obligatoriu, extinderea în- vățămîntului mediu prin înființarea liceelor de specialitate, ridicarea pe o treaptă și mai înaltă a cunoștin- țelor de cultură generală, științifice și tehnice ale tuturor elevilor — presupune elaborarea din punct de vedere teoretic, a. unor probleme dintre cele mai diverse. La această elaborare își aduc în prezent o con- tribuție tot mai largă cadrele di- dactice — învățători și-profesori — care participă la îmbogățirea cer- cetărilor în domeniul procesului in- structiv-educativ, la generalizarea experienței noi, înaintate, acumula- te în activitatea școlilor noastre, la promovarea principiilor moderne în instrucție’și educație. Pentru ca munca de cercetare a cadrelor didactice să crească în va- loare, să aibă o reală bază, științi- fică, este însă necesar să se lăr- gească informația și documentarea în specialitate.i în același timp, in- formația și documentarea sînt ab- solut necesare pentru ridicarea con- tinuă a pregătirii profesionale a ca- drelor didactice. în prezent, forul central de in- formație și documentare în dome- niul pedagogiei îl constituie Biblio- teca centrală de pe lîngă Institutul de științe pedagogice, care dispune de un fond de peste 200 000 cărți și reviste — literatură didactică și pe- dagogică, lucrări privind istoria gîn- dirii pedagogice și a învățămîntu- lui românesc, manuale, cursuri, tra- tate universitare, lucrări și reviste de peste hotare etc. în anul 1965, peste 22 000 de învățători și pro- fesori din toate regiunile țării au folosit documentația științifică mul- tilaterală,pe care le-a pus-o la dis- poziție biblioteca. De asemenea, a- ceasta a elaborat în sprijinul cadre- lor didactice peste 500 de biblio- grafii tematice, pe probleme dintre cele mai diverse: pedagogie gene- rală, didactică, metodica de predare a unor discipline: în ultimul -timp au fost ■ întocmite peste 50 biblio- grafii pe teme de educație, cu pri- vire la caracterul de sistem al mun- cii educative, la corelația dintre for- mele colective de educație și mij- loacele de tratare individuală, la e- ducația în spiritul patriotismului socialist, al atitudinii comuniste față de muncă și avutul obștesc etc. Cu sprijinul cercetătorilor de la' Insti- tutul de științe pedagogice s-a tre- cut la editarea unor buletine de do- cumentare pedagogică și la elabora- rea unei bibliografii pedagogice complexe, începînd din anul 1790 și pînă în prezent. Este cunoscut, de asemenea, apor- tul pe care îl aduc la informarea cadrelor didactice în cele mai di- verse domenii presa pedagogică, pre- cum și publicațiile de specialitate editate de societățile de științe ma- tematice, de științe fizice și chimi- ce, de biologie și geografie, de știin- țe istorice și filologice. Cu toate succesele obținute în in- formația și documentarea științifică a cadrelor didactice, față de cerin- țele actuale ale școlii și învățămîn- tului nostru se cer noi îmbunătă- țiri în această direcție. Socotim că, pentru sprijinirea învățătorilor și profesorilor în vederea desfășurării unor cercetări proprii în domeniul învățămîntului, al educației etc., este necesar să se treacă la o etapă su- perioară de informație și documen- tare. Ținînd seama de numărul mare al slujitorilor școlii— peste 175 000 — actuala organizare a Bibliotecii cen- trale pedagogice nu mai poate sa- tisface cerințele. Ea ar trebui • or- ganizată — după părerea noastră — pe sistemul unui „Centru de docu- mentare pedagogică", care, să func- ționeze tot în cadrul Institutului de științe pedagogice, avînd o dotare la nivelul centrelor de documen- tare din domeniul chimiei, medici- nii, transporturilor etc. în mod im- perios se cere' dotarea cu aparate de micro-filmare și, de citit micro- filme, condiție . indispensabilă pen- tru îmbogățirea informației științi- fice cu lucrări de valoare din țară și din străinătate. Pentru îmbogățirea informării ca- drelor didactice ar fi bine ca uni- versitățile și institutele pedagogice să pună la - dispoziția ■ ctehlrului de documentare cîte un exemplar din toate lucrările de doctorat, exem- plare din comunicările științifice ale personalului universitar etc. Ar fi indicat ca și editurile să trimită cîte un număr de exemplare din lucră- rile de specialitate al căror conținut interesează masa largă de învăță- tori și profesori. Și unele din lu- crările prezentate de cadrele didac- tice' la examenele de grad pot fi multiplicate ■ într-un tiraj corespun- zător conținutului și numărului de cititori interesați. Pot fi de aseme- nea multiplicate și puse în circui- tul de informare științifică și unele traduceri de ■ studii, articole etc. e- fectuate de Academia Republicii So- cialiste România, de oficiul de studii al Ministerului învățămîntului sau de • Șt la biblioteca e nevoie de sfatul co mpetent al educatorului în poezia lui Eminescu", „Romanul românesc între cele două războaie mondiale", „Influența clasicismului și romantismului asupra scriitorilor români dm prima jumătate a seco- lului XIX", „Proza literară emines- ciană", „Tipul intelectualului în dramaturgia lui Camil Petrescu", „Tipul arivistului în literatura uni- versală și română". în ultimul timp, membrii cercu- lui s-au ocupat în mod special de studierea curentului simbolist. La una din ședințele cercului literar a participat și scriitoarea Agata Gri- gorescu Bacovia, soția poetului G. Bacovia. Membrii cercului au avut astfel prilejul de a afla amănunte interesante despre convingerile poe- tului, despre legăturile sale cu miș- carea muncitorească, despre felul în care-și concepea operele. De aseme- nea, Agata Grigorescu Bacovia a răs- puns la întrebările elevilor cu pri- vire la caracterul simbolist al crea- ției bacoviene, la creația în proză a lui Bacovia etc. într-o altă ședință a cercului a fost prezentată o lucrare intitulată „Sim- bolismul", care a înfățișat caracte- risticile generale ale acestui curent, cu referiri la opera unor simboliști români (Șt. Petică, D. Angliei, I. Minulescu, G. Bacovia) și francezi (Verlaine, Rimbaud, Verhaeren, Ro- denbach, Rollinat, Măllarme, Sa- main). Lucrarea a subliniat condi- țiile specifice în care a apărut sim- bolismul românesc, prezentind toto- dată activitatea teoretică a lui Al. Macedonschi șl O. Densușianu. I.a ședință în care a fost prezentat re- feratul cu această temă a luat parte conf. univ. Dumitru Micu, care a pre- zentat laturi și aspecte mai puțin cu- noscute ale simbolismului și a dat membrilor cercului o serie de lămu- riri referitoare la poeți simboliști din alte literaturi, la ermetismul operei Iui Mallarme, la activitatea simbo- listă din tinerețe a lui T. Arghezi, la concepțiile filozofice ce stau la baza curentului, la legătura dintre simbolism și alte curente moderniste etc. In prezent se pregătește o lucrare cu tema „Eminescu, poet romantic" la prezentarea căreia va fi invitat să asiste conf. univ. George Mun- teanu. Cercul urmărește stăruitor și-încu- rajarea elevilor pe drumul creației originale. în acest scop a fost orga- nizat între altele un concurs lite- rar. Intr-o ședință a cercului, la care a participat poeta Veronica Porum- bacu, au fost decernate premiile care au răsplătit cele mai valoroase^crea- ții originale, ale partieipanților la concurs. întreaga activitate a cercului lite- rar are drept scop să Insufle Cît mai multor elevi dragostea pentru lite- ratură, să le dăruiască noi cunoștin- țe, să-i îndrume spre înțelegerea aprofundată a comorilor literaturii. Prof. V. ALECU PAGINA 2 Efortul elevului - element esențial în asimilarea cunoștințelor Dezvoltarea Intelectuala cere solicitarea permanentă a efortului propriu • Munca în ultimă instanță, decisivă pentru valorificarea procesului de învățămînt • Cele mai a muncii individuale le oferă însăși lecția • 0 tendință dăunătoare — îndrumarea „de-a (!ala“ • în afara lecției numai un ajutor vremelnic, diferențiat, individualizat Găsirea celor mal eficiente mijloa ce pentru a asigura elevilor o bună pregătire, temeinice cunoștințe de cultură generală, științifice și tehni- ce- constituie, in prezent, un obiec-1 tiv esențial al preocupării cadrelor didggțicg .șL.al cercetărilor pedago- gice. Schimbul de opinii, analiza critică multilaterală și generalizarea experienței de pînă acum, confrun- Aarea diferitelor puncte ide ■ vedere constituie de aceea , o necesitate im- perioasă. în cele ce urmează prezen- tăm unele considerații referitoare la îmbunătățirea muncii de pregătire a elevilor pentru însușirea temeinică a cunoștințelor și ne expunem punc- tul de vedere în .ceea ce privește sensul corect al noțiunii de „aju- torare" a elevilor la învățătură. Factorii profesor-elev constituie laturi Inseparabile ale procesului de învățămînt. Profesorului îi revine rolul diriguitor în realizarea acestui proces, iar lecția contribuie esențial la- asigurarea nivelului de pregătire al elevilor, dar totodată munca ele- vului este — în ultimă instanță — decisivă pentru valorificarea proce- sului de învățămînt. Desigur, tot profesorului îi revine sarcina de a crea condiții optime pentru ridica- rea nivelului muncii :cognitive a e- levilor, dar munca de învățare nu ește determinată numai do înrîuri- rea pedagogică. Ea exprimă Și' o modalitate personală de acțiune și de adaptare a elevului’ la cerințele școlarității, constituind deci o rea- litate. aparte a propesului de învăță- mînț- Există, prin urmare, și o răs- pundere a elevului. El trebuie să fie receptiv, să „dea curs" influen- țelor instructiv-educativ, să se de • dice cu toate forțele sale, în mod actiy și. conștient, muncii șcplare. Pedagogul trebuie să-1 ajute pe e- lev să simtă răspunderea pentru munca școlară, să-1 mobilizeze și să-1 însuflețească pentru a obține, printr-o activitate susținută, perse- verentă, independentă, rezultate cît mai. bune. Pe baza acestor considerații ne propunem să dăm răspuns la în- trebarea : cum trebuie ajutați ele- vii la învățătură ? Răspunsul la această întrebare îi preocupă îndeaproape pe profesori și, pe părinți. Uneori, această sar- cină este înțeleasă greșit, manifes- tîndu-se tendința spre o îndrumare excesivă a muncii elevilor (dădă- ceala), cărbra totul le este oferit „de-a gata". Profesorul predă in- tegral materialul nou și-l explică, previne greutățile și indică modul rezolvării lor, observă, demonstrea- ză, îndrumă amănunțit munca „in- dependentă" a elevilor (care, de fapt, rămîne numai cu numele in- dependentă), dirijează totul, regle- mentează totul. La această- „practi- că”* a predării se. adaugă abundența întrebărilor suplimentare, „ajutătoa- re",> în examinarea- elevilor, însoțită deseori -de intervenția inoportună a profesorului, de completările și pre- cizările sale insistente, care împiedi- că dezvoltarea capacității de expu- nere independență și coerentă a e- levilor. De fapt, un astfel de „sis- tem" de muncă nu ușurează, ci în- greuiază activitatea elevilor, el constituie numai aparent un ajutor. In asemenea condiții unii elevi se deprind cu un mod. stereotip de a gîndi, cu tendința de căutare a căi- lor facile de rezolvare a sarcinilor școlare' („fugă de efort"), cu lipsa de independență (așteptarea perma- nentă a „indicației" profesorului) cu „învățarea" mecanică a tmor scheme gata elaborate, cu însușirea superficială-a cunoștințelor. Cu atit mai dăunătoare este o astfel de practică in liceu, unde gradul de independență, și de inițiativă al e- levilor în însușirea, aprofundarea și îmbogățirea cunoștințelor trebuie să sporească. Ne-am convins de acuitatea aces- ’tor probleme experimentînd recent, la unele clase a Xl-a, în predare și examinare la unele teme de psihologie, o „procedură" oarecum diferită față de cea tradițională. Fără a se încălca cerințele logicii și continuitatea firească a cunoștin- țelor, ș-au operat anumite inversări ș,i restructurări ale materialului predat. în raport cu expunerea Ipi,. în manual, iar examinarea elevi- lor s-a făcut în altă ordine decît cea a predării. S-a urmărit în acest fel capacitatea elevilor de a se „des- prinde" de manual sau de: expune- rea profesorului, de a îmbina stu- . diul notițelor luat? la lecție cu cel al manualului, de a prelucra inde- pendent datele sau de a elabora o schemă „proprie" a materialului. Cu uimire am constatat că și elevi co- tați a fi foarte buni au întîmpinaț greutăți, nu au putut manifesta independență și elasticitate, o'pu- nind chiar o anumită rezistență,; ; deși au fost anunțați asupra scopu- rilor urmărite. Dacă astfel de as- pecte apar la clasa a Xl-a, urmare , a unei anumite „tradiții" de lucru cu elevii, a lipsei de „antrenament" și de independență față de o anu- mită modalitate de studiu, este pe deplin justificată punerea proble- mei. înseamnă că ne pronunțăm pen- tru renunțare la folosirea unor-for- me de ajutorare ă elevilor ?■ Nicide- cum. Milităm însă pentru utiliza- rea lor cu discernămînt, nu ca mij- loace permanente de muncă cu e- levii, ci ca auxiliare și numai în ultimă instanță. Totodată, socotim că și în cadrul acestor forme de muncă accentul trebuie să se pună pe efortul personal al elevilor, dîn- du-se numai îndrumările strict ne- cesare, după ce s-au verificat re- zultatele strădaniilor personale -ale elevilor respectivi și urmărindu-se ca ei să se poată dispensa cît mai curînd de acest ajutor. Considerăm însă că încordarea intelectuală, perseverența și lupta împotriva greutăților în însușirea cunoștințelor reprezintă singura cale reală de dezvoltare intelectuală, care călește, fortifică și dezvoltă ap- titudinile, însușirile spirituale, mo- rale și psihice ale elevilor. Fără un astfel de efort personal și susținut din partea elevului nu este posibi- lă învățătura temeinică, progresul școlar, educația. Asigurarea participării activă și intense a elevilor la lecție și la pro- cesul de asimilare a cunoștințelor constituie una dintre principalele modalități de ajutorare a acestora la învățătură de către profesor. A- supra acestei probleme s-a mai scris în literatura pedagogică. Sînt însă necesare eforturi mai susținute pentru a înlocui — prin activitatea desfășurată ți prin „spiritul" conlu- crării dintre profesor și elev — docilitatea, pasivitatea, indiferența — care fac pe unii elevi să se limiteze la reproducerea „cuminte", uneori chiar fără a gîndi, a expu- nerii profesorului — cu inițiativa, independența, atitudinea critică față de cunoștințe, prin care se educă e- levul activ în adevăratul înțeles al cuvîntului, care nu „accepță" ade- vărurile ce-i sînt prezentate pînă nu se convinge personal de juste- țea lor, eare-și pune probleme, cere lămuriri. Trebuie să formăm un elev care nu numai să primească, ci să și „dea", care să adtică o contri- buție efectivă la lecție în descope- rirea noului, în analiză și generali- zare, în aplicarea cunoștințelor în practică. Acesta este tipul elevului ce 'corespunde școlii noastre și spi- ritul în care trebuie să fie el edu- cat în procesul de învățămînt. Activizarea elevilor este indiso- lubil legată de ridicarea nivelului muncii independente și de îndruma- rea (instruirea) elevilor privind me- todele și procedeele de învățare, probleme care preocupă tot mai mult pe pedagogi. Rolul hotărîtor în această privință revine profesorului. El trebuie să-i inițieze pe elevi în tehnica muncit școlare, să-i îndrume și să contro- leze activitatea lor de studiu, potri- vit ' cerințelor specifice obiectului respectiv. Cînd și cum poate face profesorul acest luciu ? Problema preocupă și cadrele didactice din alte țări, se fac căutări, se propun soluții. Ni se pare interesant a re- lata că în Franța, în unele școli, șe organizează experimental exerciții colective desfășurate sub supra- vegherea profesorului, în cadrul u- nor ore speciale denumite „ore de activitate dirijată". In aceste ore elevii • învață să folosească instru- mente, să consulte dicționare, să lucreze cu manuale, să ia notițe, să rezume o temă, un capitol, să de- scrie concis o experiență, să alcă- tuiască o schiță explicativă redusă Ia elementele esențiale etc. Activi- tatea organizată în acest fel contri- buie nu numai la inițierea elevilor ,în tehnica muncii intelectual^, ci dă ;și posibilitatea controlării și corijării modului de asimilare a cu- noștințelor. Se pregătesc totodată, sub conducerea profesorului, o par- te din temele pentru acasă, ele rea- lizîndu-se în timp mai scurt, mai u- șor și cu rezultate mai bune, da- torită rolului activ al profesorului care intervine imediat pentru a da indicația necesară cînd se ivește o dificultate. Astfel de ore servesc elevilor ca adevărate modele de acțiune în învățare, fapt ce repre- zintă fără îndoială un ajutor sub- stanțial pentru ei. Se apreciază că aceste ore sînt de un real folos și pentru profesor, întrupît ușurează observarea și cunoașterea aptitudi- nilor elevilor, contribuind astfel la individualizarea învățămîntului în funcție de particularității® indivi- duale ale elevilor. In condițiile șco- lii noastre, se pot folosi în acest scop orele puse la dispoziția profe- sorului. . Dar în afara orelor speciale de îndrumare a studiului elevilor, pro- fesorul își aduce contribuția în a- cest domeniu prin însuși stilul ac- tivității sale la lecție. Felul cum e- fectuează observații, demonstrații, analize, cum expune, ordonează și sistematizează materialul constituie adevărate modele de activitate in- telectuală pentru elevi. Munca pro- fesorului are astfel un puternic e- fetit formativ. Tonalitatea lecției, coloritul ei afectiv, îmbinate cu te- meinica stăpînire a mijloacelor de expresie, dicțiunea profesorului ș.a. contribuie hotărîtor la nuanțarea ideilor cuprinse în lecție, la releva- rea celor mai însemnate dintre ele, astfel încît cunoștințele predate nu par elevilor o „masă amorfă", ci un sistem în care esențialul răsare din amănunte, generalul se desprinde din particular ajutîndu-i astfel să observe, să analizeze, să gîndească. Aceste mijloace didactice, folosite cu pricepere, au darul de a trezi in- teresul elevilor, de a stîrni setea de cunoștințe — una dintre cele mai prețioase căi de dezvoltare intelec- tuală. In același scop este recoman- . dabil să se insiste mai mult, îndeo- sebi la clasele mari, asupra muncii independente de acumulare ți a- individuală a elevului este, eficiente forme de îndrumare excesivă, care oferă totul profundare a cunoștințelor de că- tre elevi prin lectură, lucrări prac- tice individuale, activitate în cercuri, observații independente, ca și a- supra integrării activității extrașco- lare, a muncii din laboratoare, mu- zee. școlare, biblioteci etc. în siste- mul obișnuit al muncii inst'ructiv- edBcative. Ajutorarea elevilor presupune nu numai exigență, îndrumare și con- trol din partea profesorului, ci și sensibilitate față de personalitatea copilului, receptivitate față de schimbările — la început abia per- ceptibile — ale acestuia, tact și „tratament" pedagogic diferențiat în procesul de învățămînt. Atitudinea profesorului față de încercările de progres ale elevului este hotărîtoa- re pentru reușita acestuia la în- vățătură. Profesorul trebuie să sim- tă, să „intuiască" ceea ce se întîm- plă cu elevul în fiecare moment, să-i acorde sprijinul pentru depăși- rea dificultăților la timpul potrivit, să fortifice și să consolideze ceea ce este pozitiv, să contribuie la dez- voltarea elevului. Un asemenea a- jutor este extrem de necesar ele- vilor cu rezultate slabe sau medio- cre la învățătură. Nu se poate pune problema înlă- turării totale a diferențierii elevi- lor după aptitudini, capacitate de muncă, particularități individuale etc. Rezultatele școlare nu pot fi nivelate, după cum nu pot fi nive- late valorile. Ceea ce poate însă să realizeze școala și trebuie să reali- zeze este crearea condițiilor pentru micșorarea numărului elevilor cu rezultate mediocre sau slabe la în- vățătură, pentru ca aceste rezulta- te să nu fie determinate de factori subiectivi. Școala și colectivul pe- dagogic trebuie elevii care au posibilități de a ob- ține rezultate bune și foarte bune la învățătură să obțină rezultate co- respunzătoare acestor posibilități. Pentru a rezolva efectiv problema ajutorării elevilor cu rezultate sla- be și mediocre la învățătură tre- buie înlăturată deci orice artificiali- tate în punerea problemei. Altfel înșăși acțiunea pedagogică va avea de suferit. Decurg cîteva concluzii cu privi- re la ajutorarea elevilor la învăță- tură : 1) Formele principale și cele mai eficiente de ajutorare la învă- țătură a elevilor sînt cele din ca- drul lecției. în afara acesteia, aju- torul trebuie să fie dat de profesor în mod vremelnic și diferențiat. 2). Ajutorul trebuie dat în așa fel încît să, asigure maxima participare a „individualității" elevului la proce- sul instructiv-educativ, să pună în valoare toate resursele sale, să-1 'mobilizeze, să-i educe simțul de răspundere personală. Ajutorul la învățătură nu trebuie să se substi- tuie muncii elevului, ci să o valo- rifice, nu trebuie să diminueze efor- tul propriu al acestuia, ci să-1 in- tensifice și să-1 facă eficient. 3) Pen- tru a fi eficientă, influența pedago- gică („ajutorarea") trebuie să fie individualizată, diferențiată. Cu cît respectă mai mult această cerință, cu cît se „adaptează" mai adecvat profilurilor individuale ale elevilor, cu atît poate dirija și valorifica mai bine aceste particularități potrivit cerințelor procesului de învățămînt. 4) Efectul ajutorării la învățătură să fie activizarea și dezvoltarea in- telectuală (a capacității de raționa- re) a elevilor și nu numai însușirea unui anumit volum de cunoștințe, asigurindu-se astfel ridicarea neîn- treruptă a nivelului calitativ al în- vățăturii. Lector univ. VIRGIL RADULIAN Bacău I ©PINII LICEELE DE SPECIALITATE • Baza tehnico-materialâ și perfecționarea maiștrilor- instructori • Corelarea celor trei laturi ale instruirii în liceele industriale • Perioada de școlarizare - în funcție de conținutul pregătirii practice Un rol important în asigurarea succesului pregătirii elevilor în liceele de specialitate îl are sta- bilirea disciplinelor care vor fi studiate în aceste școli. Aceasta trebuie să se efectueze, după pă- rerea mea, în două sensuri : pe plan orizontal — adică în cadrul aceluiași an de școlarizare, prin împletirea armonioasă a disci- plinelor de cultură generală cu disciplinele de cultura tehnică și cu instruirea practică în școală și întreprindere sau instituție — și pe plan vertical — adică pe parcursul anilor de școlarizare, în același timp, consider că tre- buie să se aibă în vedere inter- dependența laturilor principale ale învățămîntului de specialitate și datele psiho-.pedagogice pri- vind procesul de dezvoltare inte- lectuală și fizică a elevilor. în majoritatea lor, cei care au făcut propuneri în legătură eu viitoarele licee de specialitate au fost de acord că absolvenții aces- tora vor trebui să susțină, pe lin- gă examenul de maturitate, și un examen de calificare ca tehni- cieni. în aceste condiții este evi- dent că volumul și calitatea cu- noștințelor de tehnologia mese- riei, de tehnologia materialelor, de electrotehnică, de mecanică tehnică, de desen tehnic etc., în- sușite de ei, ca și priceperile și deprinderile determinate de spe- cificul meseriei, nu vor putea f! în nici un caz sub nivelul celor predate în prezent în școlile teh- nice cu durată de 2-3 ani. Ținînd seama de marea însemnătate pe care o ocupă, în ansamblul pregă- tiritiviitorilor tehnicieni, instrui- • Durata studiilor să asigure echilibrul între pregătirea generală și cea de specialitate • Secții reale, umanis- tice și artistice - sportive pentru calificarea diferențiată a viitorilor învățători • Accent deosebit pe practica pedagogică Cei care au formulat pină acum propuneri cu privire la durata cursurilor în viitoarele licee pe- dagogice s-au oprit, în general, la durata de cinci ani, timp consi- derat suficient pentru o pregătire temeinică a învățătorilor. In ceea ce mă privește socotesc că este mai indicată durata de șase ani, prin care se înlătură supraîncăr- carea și se poate asigura un echi- libru între cunoștințele generale de bază, la nivelul liceelor de cul- tură generală, și pregătirea peda- gogică de specialitate. Cred deci că este cazul să se ia în discuție și eventualitatea de a stabili pen- tru liceele pedagogice o durată de șase ani. în sprijinul acestei propuneri vine și argumentul că nu există o formă superioară de învățămînt pentru aprofundarea cunoștințelor de specialitate ale învățătorilor. Cît despre profilarea liceelor pedagogice, cred indicat să se or- gshizeze''‘"Separat a&’fe! dă licee pentru învățători, pentru învăță- toare și pentru educatoare. Pen- tru o asemenea organizare ple- dează faptul că o seamă de acti- vități practice vor fi deosebite Ia liceele pedagogice de fete față de cele de la liceele pedagogice de băieți, precum și faptul că educatoarele vor trebui să pri- mească o pregătire specifică, ți- nînd seama de caracterul muncii în instituțiile preșcolare. In aces- te condiții ar fi înlesnită, de alt- Laboratorul de chimie de la Liceul nr. 2 din Tîrgoviște oferă elevilor posibilitatea de a efectua intere- sante experiențe. rea tehnico-practică a acestora va trebui să i se rezerve un număr însemnat de ore. După părerea mea, la liceele industriale numă- rul orelor de instruire tehnico- practică va trebui să fie mai ma- re decît la liceele economice, de pildă. într-adevăr, dacă deprin- derile de evidență contabilă, să spunem, pot fi exersate și în ca- drul temelor date acasă, formarea deprinderilor pe care trebuie să și le însușească viitorii tehnicieni industriali se bazează exclusiv pe practica din școală, sau din pro- ducție. (Orientativ menționez că elevii școlilor profesionale efec- tuează în școală 612 ore de prac- tică, iar în uzină circa 1800 de ore). Conținutul pregătirii prac- tice în liceele industriale va in- fluența deci asupra factorului timp al întregii perioade de șco- larizare în specialitate, solicitînd diferențieri de la un tip de liceu la altul și avînd puncte maxime în cîteva dintre domeniile de înal- tă specialitate — automatizări, tratamente termice, aparate de măsură și control etc. în mod o- biectiv, după părerea mea, nece- sarul diferit de timp pentru in- struirea practică va produce un decalaj între perioadele de șco- larizare ale diferitelor tipuri de licee de specialitate, decalaj care cred că va trebui să fie luat în considerare. Așadar, dacă se va considera necesară stabilirea unei durate egale de școlarizare pentru toate tipurile de licee de specia- litate, se va impune, cred, ca în planul de învățămînt al liceelor industriale să se includă o perioa- dă suplimentară pentru practica de vară în întreprinderi, însumînd fel, și organizarea internatelor. Eventual, pentru educatoare s-ar putea organiza secții pe lîngă li- ceele pedagogice de fete. Numeroase probleme se ridică în legătură cu conținutul planu- lui și al programei de învățămînt pentru liceele pedagogice. Prin- tre altele, s-a făcut propunerea ca pregătirea de cultură generală dată în liceele pedagogice să fie la nivelul secției umaniste a licee- lor de cultură generală. Ținînd seama de experiența efectuată la noi în țară în ultimii ani în legă- tură cu predarea pe obiecte, de către mai multe cadre didactice, la clasele I—IV, cred că este in- dicat ca învățămîntul în liceele pedagogice să se organizeze în cadrul a trei secții — reală, uma- nistică și at’tistică-sportivă. O a- semenea organizare ar asigura mai bine și continuarea studiilor în învățămîntul superior, în ra- port cu aptitudinile fiecărui ab- solvent.’ ’ ■ Găsesc potrivit ca pentru lucră- rile practice să se repartizeze un număr mai mare de ore în primii ani și un număr de ore mai mic în ultimii doi ani de învățămînt, cînd va trebui să crească numă- rul orelor pentru practica peda- gogică. Desigur, în cadrul lucră- rilor practice un loc foarte impor- tant vor trebui să-1 ocupe lucră- rile privitoare la folosirea mij- loacelor audio-vizuale, care ca- circa 900 ore ânual — începînd din anul II de studii. Prof. DUMITRU POPA Brăila Sînt de părere că o condiție de bază pentru reușita desfășură- rii procesului instructiv-educativ în liceele industriale este asigu- rarea corespunzătoare a bazei de practică și a personalului de in- struire în acest domeniu. Cred că fiecare liceu industrial va trebui să dispună, încă de la înființare, de ateliere pentru instruirea de specialitate, astfel încît elevii să se poată familiariza chiar din pri- mele luni de școală, într-o am- bianță didactică, cu mînuirea ma- șinilor șl uneltelor. Desigur, instruirea practică o vor efectua maiștrii-instructori. Există însă unii maiștri foarte buni în meseria lor, care au o pregătire pedagogică nesatisfăcă- toare. De aceea propun ca, în mă- sura în care nu pot fi recrutați de la început maiștri-instructori multilateral pregătiți, să se orga- nizeze, pentru ceilalți maiștri, cursuri de pedagogie și de cultu- ră tehnică la institutele de per- fecționare a cadrelor didactice. Pentru o selecționare cît mai justă a elevilor din viitoarele li- cee industriale cred că la exa- menul de admitere trebuie să se introducă, pe lîngă limba română și matematică, un examen de fi- zică sau chimie, în funcție de pro- filul liceului, ca și o probă de aptitudini practice. Prof. GHEORGHE BER1NDE Siqhetul Marmației pătă o pondere tot mai mare în procesul de invățămînt. In ultimii ani de studiu va tre- bui să se pună accentul, după pă- rerea mea, pe practica pedagogică și pe studiul disciplinelor care vor forma obiectul examenului de absolvire. Cred că, pentru buna iesfășurare a practicii pedagogice, este bine să se organizeze, așa cum s-a mai propus, școli de a- plicatle care să constituie din toate punctele de vedere un mo- del pentru viitorii învățători. Ar fi bine ca directorul școlii de a- plicație să fie profesorul de peda- gogie din liceul pedagogic. Cred necesar de asemenea ca profeso- rul de pedagogie, profesorii care vor preda metodicile și învățătorii școlii de aplicație să aibă titlul definitiv și o vechime de cel pu- țin 5 ani în învățămînt. Nu sînt de părere ca în cadnn școlii de aplicație să se predea numai lecții model, iar celelalte "lecții S’ă'Fe țină' IU alte ȘColI. Nu- mai practica continuă, de două săptămîni, se poate desfășura la alte școli, pe baza unor planuri dinainte stabilite și a colaborării dintre cadrele școlii de aplicație și cele de la școlile unde se efec- tuează practica continuă, pentru a nu se produce o ruptură între orientarea teoretică și activitatea practică a viitorilor învățători. NICOLAE G. PERTACHE Constanta PAGINA 3 T Popas într-una din sălile prezentând istoria transporturilor de la Muzeul tehnic al Republicii Socialiste România IX ca rata i ira ELVEȚIA - FRANȚA La Muzeul tehnic Redacția pentru literatură pedagogică a Edi- turii didactice și pedagogice a dat de curind la tipar o interesantă lucrare din domeniul istoriei învățămîritului nostru. Este vorba de lucrarea „Contribuții la istoria învățămîntului românesc din Transilvania din secolul al XVIII-lea" de Lucia Protopopescu. Lucrarea, care se bazează pe un bogat mate- rial documentar inedit aflat în arhive, va aduce date noi, îndeosebi în legătură cu problemele învățămîntului elementar. Sînt prezentate, de asemenea, date cu privire la învățămîntul mediu și superior, cu referire specială la centrul cul- tural Blaj. Intre 24 și 28 iunie 1966 se va desfășura la Bâle cea dc-a opta expoziție interna- țională de material didactic. Se așteaptă ca expoziția, organizată sub egida Asociației europene pentru mate- rial didactic, să reunească întreaga gamă a materialelor folosite în învățămîntul de toate gradele și disciplinele și, datorită unei largi participări internaționale, să ofere posibilitatea unor interesante schimburi de experiență. R. D. GERMANĂ In Parcul Libertății, la capătul unei alei mărginite de copaci bă- trini, se ridică o clădire prelungă. In curte, instalații, aparate și ma- șini, sub acoperișuri anume amena- jate și purtând plăci cu inscripții. La intrarea străjuită de o parte și de alta de două pietre sculptate — vestigii ale prestigiosului nostru trecut istoric — o placă anunță: Muzeul tehnic Profesor „Dimitrie Leonida". Sînt orele opt ale dimineții. O di- mineață de sfîrșit de săptămână. O dimineață geroasă, dar în care vizi- tatorii totuși nu lipsesc. Grupuri compacte de elevi, clase întregi, conduse de cîte un profesor de fi- zică sau chimie, elevi izolați, tineri, oameni maturi, bătrîni... Pătrundem o dată cu ei, în sălile muzeului... File de Istorie Consacrat prezentării multimile- narei evoluții a tehnicii, muzeul își trăiește viața evocînd, prin expo- natele sale, istoria adeseori drama- tică a creației tehnice a omului. Fie- care obiect prezintă un fragment de istorie sau își are propria sa isto- rie. Dar tot atât de bogată în sem- nificații este însăși istoria muzeu- lui, strîns legată de activitatea ace- luia al cărui nume îl poartă înce- pând de la 1 septembrie 1965: pro- fesorul inginer Dimitrie Leonida. Pasionat al tehnicii, remarcabil cunoscător al istoriei acesteia, pro- fesorul Leonida fondează Muzeul tehnic încă în anul 1909, pentru ,.a ajuta pregătirii cadrelor tehnice de electricieni și mecanici necesari funcționării uzinelor termoelectrice ale Capitalei. Achiziționarea piese- lor și, mai ales, menținerea în via- ță a muzeului au cerut din partea creatorului său o luptă îndîrjită și permanentă cu greutăți de tot soiul, determinate de lipsa de interes a guvernelor burghezo-moșierești. Re- latând istoria formării și dezvoltării muzeului, Dimitrie Leonida scria, în aprilie 1964: „In tot intervalul din- tre anii 1909—1944 a trebuit să duc o luptă aproape continuă pentru menținerea muzeului. Primeam me- reu ordine de evacuare; am fost dat în judecată și procesele au ajuns pînă la Curtea de Casație... După in- staurarea puterii populare, totul s-a schimbat... Fără să cer sau să mi se făgăduiască, m-am pomenit la muzeu cu arhitecți și constructori, a început reparația clădirii...". Reparat, mărit, completat, îmbo- gățit mereu, muzeul a devenit astăzi ceea ce este — un factor activ al cunoașterii evoluției tehnicii româ- nești și de peste hotare. „Harta" evoluției Complexitatea muzeului impune celui care vrea să-l cunoască în a- mănunțime urmărirea unei „geo- grafii" în cifre surprinzător de grăi- toare — 3 100 m.p. suprafață clădită, 1 000 m.p. spațiu liber, 5 324 m.p. suprafață muzeală desfășurată, pen- tru a permite expunerea a peste 5 000 exponate. Muzeul cuprinde și două biblioteci — una cu 15 000, alta cu 12 000 volume de tehnică și știință. împărțit în 11 sectoare tematice consacrate fizicii, electricității, căl- durii, telecomunicațiilor, chimiei, măsurilor de forță, electrotehnicii, măsurilor industriale, mineritului și extracției petrolidui, iluminatului și cinematografiei, muzeul prezintă nu numai evoluția, dar și stadiul actual al fiecăreia dintre ramurile pre- zentate. Urmărind în acest fel „harta" e- voluției gîndirii și creației tehnice, văzînd la tot pasul contribuția ro- mânească la dezvoltarea progresului tehnic, vizitatorul află, află și în- vață..-. Tinerii vizitatori, elevii în special, nu învață numai, ci pot și să expe- rimenteze. Răsfoind cartea de impresii „A m vizitat secția de electricitate a muzeului cu nouă clase a X-a, dintre care șapte de la secția reală. Acest lucru ne-a fost de mare folos, revăzînd o serie de experiențe folo- sitoare la cursurile de fizică și teh- nologie" — a scris cu puțin timp în urmă, în cartea de impresii a mu- zeului, ing. Dumitrescu, profesor la Liceul „Gh. Lazăr" din București. Intr-adevăr, sectoarele muzeului sînt dotate cu aparataj de experi- mentare, cu care tinerii vizitatori, după un instructaj făcut de către personalul calificat al muzeului, pot efectua experiențe de fizică. Unele dintre acestea, ca de pildă demons- trarea principiului lui Arhimede cu ajutorul balanței, se bucură de o mare popularitate. Ne apropiem de un grup de elevi. Sînt trei — frații Mircea și Dragoș Constantin, elevi în clasa a VUI-a a Școlii generale nr. 99 și colegul lor Constantin Lăzăroiu. S-au oprit în fața unor aparate de fizică. Slă- buț, cu ochi mari, albaștri, Constan- tin Lăzăroiu își exprimă admirația pentru exponatele de mecanică. Do- rește să se pregătească în această direcție. De pe acum se gîndește să devină tehnician în marina comer- cială. Va mai reveni la muzeu, unde a mai fost... întocmai ca și colegul său de la Liceul „Gh. Șincai", care a scris la 9 ianuarie 1966, în cartea de impresii: „Muzeul m-a impre- sionat foarte mult. Mai ales partea electrică. Cred că precis am să mai vin o dată, dacă nu de mai multe ori“... Dincolo, în sala de proiecții, scau- nele sînt goale în acest moment. Dar la orele II se vor instala aici numeroși elevi cărora, înainte de a vizita anumite sectoare, profesorul de fizică sau de tehnologie le va explica o „lecție" a cărei legare de viață va avea loc sus, în sălile mu- zeului... Statistica vorbește Pe planul dotării, muzeul se îm- bogățește mereu ; pe planul eficien- ței, îmbogățește mereu cunoștințele vizitatorilor săi. In această direcție, cele arătate de cartea de impresii sînt completate de ■ statistica. Să luăm anul 1965. MO 659 vizitatori, din care 50 6S6 elevi. Numai între 1 iunie 1965 și 1 februarie 1966 au vizitat muzeul un număr de 1847 clase, din 329 școli. Anul acesta, 4 744 de elevi au trecut pragul mu- zeului tehnic. „Sîntem mîndri" Citind datele de pe panouri, ex- perimentând, admirând exponatele, elevii nu învață numai fizică, chi- mie, tehnică, ci află în același timp date importante din istoria științei și tehnicii românești. Roata cu fă- caie, steampurilc, vechi invenții românești, contribuția lui Edeleanu la rafinarea petrolului, avionul lui Coandă, activitatea creatoare a „maistorașului Aurel" — temerarul Vlaicu etc. sînt prezentate grăitor, subliniindu-se aportul lor la pro- gresul tehnic general. Iată o activi- tate care pe bună dreptate îngăduie vizitatorului să scrie, așa cum o făcea un elev la 17 august 1965 : „Vizitând muzeul tehnic, sîntem și mai mîndri de ingeniozitatea, talen- tul și priceperea poporului nostru". * Sprijin important al activității di- dactice, Muzeul tehnic își îndepli- nește astăzi din plin menirea de școală vie a științei și tehnicii, de conservator al obiectelor de în- semnătate tehnică din țara noastră, de răspînditor al interesului pentru știință și tehnică. D. TODFR1CIU Intre 19 și 26 februarie Berlinul va găz- dui Festivalul internațional al teatrelor pentru copii și tineret organizat de Cen- trul național al R.D.G. pentru Institutul internațional de teatru și de teatrele pen- tru copii și tineret din R.D. Germană. Fes- tivalul va reuni, alături de colectivele tea- trelor organizatoare, colectivele Teatrului central de copii din Moscova, Teatrului „Jiri Wolker" din Praga, Teatrului tine- retului din Niirnberg etc. Va avea loc, cu acest prilej, și o .consfătuire în care vor fi dezbătute unele probleme de dra- maturgie și artă teatrală specifică teatre- lor pentru copii și tineret, ca și implica- țiile pedagogice și educative ale activi- tății lor. Au fost invitați să ia parte la dezbatere pedagogi, critici de artă, regi- zori, scenografi, actori din diferite țări. Asociația pentru protecția tineretului școlar a prezentat de curînd autorităților o serie de propuneri cu privire la îmbu- nătățirea învățămîntului elementar. In- sistînd, printre altele, asupra rolului esen- țial din punct de vedere pedagogic al „cursului preparator" care constituia pri- ma clasă a școlii elementare, cuprinzînd copii în vîrstă de 6—7 ani, se cere ca efec- tivul acestui curs să nu depășească nu- mărul de 25 de elevi, iar procesul instruc- tiv-educativ să fie adaptat cerințelor ac- tuale. Se cere, de asemenea, înlăturarea no- tării elevilor, afirmîndu-se că notele ar avea un efect dăunător atît asupra stării copiilor, cît și asupra rezultatelor la învă- țătură, prin enervarea pe care o implică notarea la această vîrstă. Se mai atrage atenția asupra faptului că, deși există interdicția de a da în pri- mele clase teme scrise pentru acasă, aceas- ta se mai practică, deși are un efect dău- nător. MAU Filiala din Pitești a Societății de științe isto- rice și filologice din Republica Socialistă Româ- nia a împlinit recent 15 ani de activitate. în cele patru secții ale filialei — de istorie a literaturii române și universale, de limbă, ono- mastică și folclor, de istorie și de metodică — lu- crează peste 350 de membri și un mare număr de colaboratori. Aceștia au elaborat lucrări în legătură cu istoria patriei, cu istoria mișcării muncitorești și a P.C.R., cu istoria literaturii ro- mâne, cu folclorul, lexicul, materialul toponi- mic și antroponimic din regiunea Argeș. Numeroși profesori de specialitate au făcut, în cadrul filialei, comunicări în probleme de metodică. Membrii filialei au publicat de ase- menea numeroase studii și articole în presa cen- trală și locală. în prezent, filiala din Pitești a Societății de științe istorice și filologice, ca și subfilialele sale din Cîmpulung Muscel, Pan. Vîlcea și Slatina, intensifică și îmbunătățesc munca de cercetare științifică și metodico-didactică, urmărind să aducă o contribuție sporită la ridicarea nive- lului activității în școală. U.R.S.S. La începutul acestui an, la Riga s-a în- ființat un club internațional al școlarilor, intitulat „Nepoții lui Columb". Aici se or- ganizează interesante ședințe tematice, re- viste vorbite, discuții. Membrii celor trei asociații ale clubului —. „Europa-Asia“, „America-Australia" și „Africa" — or- ganizează călătorii imaginare prin țările lumii, poartă corespondență cu copii de pe toate continentele etc. Clubul are filiale în mai multe orașe ale țării. Membrii lui pleacă în „delegații de prietenie" în diferite orașe, unde culeg materiale cu caracter istoric și etnografic, participă la întîlniri cu oameni de știință și cultură ș.a.m.d. In Maii a fost creată o comisie tehnică al cărei scop este să urmărească aplicarea noilor programe și să culeagă propuneri și sugestii pentru îmbunătățirea învăță-1 mîntului și modificarea structurii progra- melor, atunci cînd este cazul. Pînă în prezent, comisia a elaborat cî- teva programe și a stabilit metode didac- tice îmbunătățite pentru predarea științe- lor; a fost, de asemenea, revizuit învăță- mîntul limbilor străine, definindu-se sco- pul acestuia, metodele lui și mijloacele tehnice auxiliare adecvate. în acest sens : se preconizează realizarea unei sinteze în- tre metoda directă de însușire a limbii vorbite și metoda gramaticală, sinteză ba- zată atît pe activitatea în clasă cît și pe utilizarea laboratoarelor fonetice. ALGERIA De curînd, în sala mică a Palatului Republicii Socialiste România, elevi și profesori de la liceele „Nicolae Bălcescu", ,.Mihail Sadoveanu", „AI. I. Cuza“, „I. L. Caragiale“ au participat la un concert-lecție executat de orchestra Filar- monicii „George Enescu“. Programul a cuprins lucrări de mare popularitate din repertoriul cla- sic universal — Bach, Haendel, Mozart. Tradiția unor asemenea concerte, născută cu cîțiva ani în urmă, nu numai că se menține sta- tornică. ci cîștigă continuu teren. Concertele- lecție au loc atît în sala mică a Palatului, cît și în sălile de festivități ale unor licee. Astfel, un concert-lecție intitulat „De la preclasici pînă la Beethoven" a fost prezentat la liceele „Gh. Șincai" și „Mihai Viteazul" și urmează să fie prezentat în curînd la noul liceu din cartierul Crîngași. Sporirea continuă, în ultimii ani, a auditori- lor de concerte simfonice din rîndul elevilor este o mărturie elocventă a eficienței acestei forme de inițiere muzicală, a faptului că cei care participă la asemenea concerte-lecție devin curînd iubitori pasionați ai muzicii. STATELE UNITE Numeroase academii de științe din dife- ritele state ale S.U.A. organizează progra- me speciale pentru tineret, care au me- nirea de a încuraja pe elevi să întreprin- dă cercetări științifice în afara planurilor de învățămînt. Congrese științifice pentru tineret, Ia nivel regional sau de stat, permit tinerilor cercetători să-și comunice rezultatele obținute. Asociația națională a profesorilor de științe, ca și alte organiza- ții, înființează cluburi științifice, organi- zează concursuri și expoziții și acordă pre- mii și burse de studiu celor mai merituoși dintre tinerii cercetători. SUEDIA In toate școlile din Stockholm s-au in- trodus cursuri despre legislația civilă și penală. Se presupune că aceasta va con- tribui la prevenirea delincventei minori- lor. In cadrul Organizației mondiale a sănă- tății s-au efectuat cercetări care au ară- tat că în țările aflate în curs de dezvol- tare, între 80 și 90 la sută din copiii șco- larizați suferă de carențe alimentare, ne- putînd beneficia de învățămînt din cauza stării lor de slăbiciune fizică și a recepti- vității intelectuale diminuate legate de aceasta. In Algeria există preocupări intense în vederea soluționării acestei probleme. Ca- drele didactice și organele de învățămînt, sprijinite de unele organizații internațio- nale, printre care U.N.E.S.C.O., F.A.O. ș.a., au inițiat o largă acțiune pentru or- ganizarea cantinelor școlare. Dat fiind numărul mare al copiilor care trebuiau cuprinși în aceste cantine, pînă în prezent s-a pus accentul îndeosebi pe latura can- titativă răminînd ca în viitor să se re- zolve și problemele calitative legale de alimentația copiilor. Cantinele școlare oferă masa de prînz copiilor a căror situație familială justifică aceasta; de asemenea, ele servesc această masă, la un preț corespunzător copiilor care locuiesc departe de școală. Contri- buind la asigurarea unei dezvoltări fizice și intelectuale armonioase a copiilor, ele îi informează asupra principiilor alimen- tației și îi obișnuiesc cu regulile igienei alimentare. (Urmare din pag. 1) La 30 ianuarie, peste 2 000 de mun- citori petroliști de Ia „Astra-Ro- mână" din Ploiești au intrat în grevă Împotriva hotărîrii direcției de a concedia un număr de lucrători. Cu greviștii s-au solidarizat cîteva mii de muncitori care au înconjurat întreprinderea. In fața curajului și a hotărîrii de luptă a muncitorilor, di- recția a fost nevoită să revină asu- pra concedierilor, să respecte pre- vederile contractului colectiv. Me- morabilă este greva de la rafinăria „Româno-Americană", declarată la 1 februarie 1933. Petroliștii au ocupat întreprinderea, iar în jurul rafină- riei s-au adunat mii de muncitori de la celelalte întreprinderi petroli- ere. De la ciocniri violente de stradă cu jandarmii și polițiștii, muncito- rii petroliști au ajuns la asaltarea localului poliției din Ploiești, unde se găseau arestați delegații lor, pe care i-au eliberat. Ziarul „Facla" din 2 februarie 1933, scriind despre acți- unile petroliștilor, arăta că „cele pe- trecute ieri la Ploiești, constituie prefața unor mari mișcări muncito- rești". La 2 februarie a avut loc o grevă de mare amploare a muncitorilor ceferiști din Capitală. Corespunză- tor gradului de radicalizare a mun- citorilor, partidul a aplicat la acea- 16 FEBRUARIE stă grevă o formă înaltă de luptă — greva cu ocuparea întreprinderii, însoțită de organizarea unei largi mișcări de solidaritate în afară. In- tr-o mare adunare, miile de munci- tori de la Atelierele „Grivița" și-au exprimat hotărîrea de a rămîne în ateliere pînă Ia satisfacerea reven- dicărilor lor ; ei au creat gărzi de autoapărare și pichete de grevă, care au luat asupra lor paza porților, îm- piedicînd pătrunderea poliției și spărgătorilor de grevă. Direcția generală C.F.R. a trebuit să aprobe majoritatea cerințelor pre- văzute în programul de luptă for- mulat în manifestul Comitetului de acțiune, care cuprindea revendicările economice imediate ale ceferiștilor, precum și recunoașterea Comitetului de fabrică, ca o revendicare politică. Ceferiștii au obținut renunțarea Ia scăderea salariului cu 12 Ia sută proiectată de guvern, redobindirea drepturilor anulate anterior, recu- noașterea Comitetului de întreprin- dere ca organ permanent de repre- zentare a muncitorilor. Forma de luptă folosită de ceferiștii din Bucu- rești a fost aplicată concomitent și Ia grevele organizate la Atelierele C.F.R. de la Nicolina-Iași, de la Ga- lați, Pașcani, creindu-se perspectiva unei greve generale a feroviarilor. In același timp aveau loc într-o serie de întreprinderi din alte centre mun- citorești, ca Oradea, Brașov, Con- stanța, Brăila, greve și întruniri ale muncitorilor pentru revendicări pro- prii și de solidarizare cu muncitorii ceferiști. Luptele ceferiștilor și petroliștilor, izbinzile lor au determinat o pu- ternică ridicare la luptă a mii de muncitori din întreaga țară. Totodată s-au ridicat la luptă, în semn de so- lidaritate, țărani, intelectuali, func- ționari, studenți. Clasele exploatatoare se străduiau să înăbușe orice acțiune revendica- tivă. Guvernanții au reușit să intro- ducă la 4 februarie 1933, în unele orașe ale țării, inclusiv București, legea stării de asediu. In aceste con- diții satisfacerea cerințelor formula- te de ceferiștii din București era ter- giversată. In circulara Direcției ge- nerale C.F.R. dată la 9 februarie se prevedea satisfacerea doar a unora din cerințele expuse în mani- festul de Ia 2 februarie. Măsurile luate de Direcția generală C.F.R. în cîrdășie cu guvernul nu au putut stăvili însă acțiunea hotărîtă a muncitorilor ceferiști. Organizarea luptei de către Comitetul Central dc acțiune, sub îndrumarea partidului a asigurat conducerea în continuare a luptei muncitorilor ceferiști. Incer- cind să preîntîmpine noua grevă proiectată la Grivița, ca și în întrea- ga țară, guvernul a arestat în noap- tea de 14 spre 15 februarie numeroși militanți revoluționari, conducători ai muncitorilor ceferiști, membri ai Comitetului Central de acțiune, membri ai organelor locale ale P.C.R. și U.T.C., ai comitetelor de acțiune și ai comitetelor sindicale. In zorii zilei de 15 februarie, vestea arestării conducătorilor s-a răspin- dit cu iuțeală în toate cartierele Ca- pitalei. Membrii Comitetului de fa- brică de la Grivița care nu au fost arestați au luat măsuri pentru mobi- lizarea ceferiștilor la luptă. In dimi- neața de 15 februarie 1933, munci- torii de Ia Grivița, dînd un minunat exemplu de unitate proletară, curaj și eroism, au declarat grevă, ocupind intreaga incintă a atelierelor. In momentul intrării in luptă, muncitorii au cerut eliberarea imedi- ată a conducătorilor arestați, ridica- rea stării de asediu, recunoașterea Comitetului de fabrică, respectarea cuceririlor obținute la 2 februarie. In curtea atelierelor &e aflau circa 7 00(1 de muncitori hotărîți să lupte pînă Ia obținerea tuturor revendică- rilor. Sute de muncitori erau grupați in fața clădirii administrației ateli- erelor. Din primele momente a fost ocupată uzina electrică, iar sirena a fost încredințată unui grup de mun- citori. In același timp, de jur îm- prejurul atelierelor și la porțile prin- cipale au fost postate gărzi de auto- apărare. Lupta proletariatului de la Grivița, sub conducerea directă a Comitetu- lui de fabrică, a luat caracterul unei largi mișcări politice de masă, în- dreptată direct împotriva regimului burghezo-moșieresc, pentru indepen- dența națională, împotriva înrobirii țării de către imperialiștii străini. Sprijinind hotărîrea adoptată de Comitetul executiv al Comitetului de fabrică, al cărui secretar era to- varășul Chivu Stoica, muncitorii gre- viști adunați în curtea atelierelor și-au exprimat cu fermitate intenția de a continua lupta pînă la cucerirea revendicărilor. In jurul atelierelor au fost concentrate numeroase forțe de represiune. Dar muncitorii n-au ce- dat in fața călăilor. „Străpunși cu baionetele, izbiți cu patul puștilor, tiriți spre poartă și aruncați în camioanele dinainte pre- gătite — scria „Scînteia" despre muncitorii arestați — ci continuau să strige lozinci de luptă : „Jos asa- sinii muncitorimii!“ Printre cei uciși în timpul sîngeroasei represiuni au fost Dumitru Popa, Gheorghe Po- pescu, Dumitru Maier, Vasile Roaită. Un mare număr de muncitori au fost răniți, iar peste 2 000 arestați. Vestea asasinatului de la Grivița a ridicat în întreaga țară un uriaș val de solidaritate, care s-a exprimat prin greve, demonstrații, manifestații de'stradă în orașe și centre munci- torești, prin strîngerea a zeci de mii de iscălituri de protest, prin publi- carea de articole și declarații în presă în sprijinul muncitorimii ceferiste, prin ajutorarea materială a arestați- lor cu participarea cercurilor largi ale opiniei publice. Un puternic răsunet au avut lup- tele din februarie 1933 în rîndurile mișcării muncitorești și ale opiniei internaționale. Din Franța, Ceho- slovacia, U.R.S.S,, Anglia, Italia. Ger- mania, Statele Unite, America de Sud, din Africa și diferite țări ale Asiei au fost trimise scrisori, moți- uni de protest, telegrame; delegații de muncitori au venit să-i apere pe frații lor in fața tribunalului mili- tar. In timpul judecării procesului conducătorilor muncitorilor ceferiști și petroliști lupta a continuat cu vi- goare. Răspunsurile celor implicați în proces au constituit în fapt un aspru rechizitoriu la adresa regimu- lui burghezo-moșieresc. Cu, toată reprimarea singeroasă și teroarea dezlănțuită apoi împotriva mișcării muncitorești, luptele din 1933 ale ceferiștilor din București și ale muncitorilor din întreaga țară au constituit, atit prin rezultatele lor imediate cît și prin influența pro- fundă pe care a avut-o asupra des- fășurării ulterioare a evenimentelor, o mare victorie politică a proletaria- tului. In timpul desfășurării luptelor din 1933 s-au călit noi cadre de acti- viști ai partidului, ca Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Ilie Pintilie, Gheorghe Vasilichi și alții, s-au intărif legăturile partidului cu masele de oameni ai muncii. în tim- pul acțiunilor revoluționare s-a în-< chcgat de jos frontul unic muncito- resc, ceea ce a demonstrat încă o dată forța și tăria luptei unite a cla- sei muncitoare. Cadrele comuniste proletare for- mate în timpul luptelor de clasă din anii 1929—1933, au adus un proas- păt suflu revoluționar care a impul- sionat creșterea și dezvoltarea activi- tății partidului și a organizațiilor de masă. In urma luptelor ceferiștilor și petroliștilor s-au întărit rîndurile partidului; în partid au intrat mulți muncitori căliți în luptele de clasă. In timpul eroicelor lupte desfășurate în 1933. experiența, capacitatea de cuprindere și organizare a partidu- lui au sporit, călindu-1 pentru acți- unile care aveau să ducă Ia reali- zarea sarcinilor revoluției în Româ- nia. Acum, după 33 dc ani, idealurile pentru care au luptat și s-au jertfit muncitorii ceferiști, petroliști, mini- eri, cadrele didactice și numeroși mi- litanți revoluționari și patrioți, și-au găsit împlinirea. Ca rezultat al lup- tei revoluționare a clasei muncitoare, a țărănimii și intelectualității, a în- tregului popor, sub conducerea parti- dului comunist, steagul socialismu- lui flutură mîndru. biruitor deasu- pra României. Partidul Comunist Român dă o înaltă prețuire tradițiilor glorioase de luptă ale clasei muncitoare, ale poporului nostru. Cel mai înalt o- magiu pe care cadrele didactice, toți slujitorii școlii noastre îl aduc amin- tirii celor care, prin lupta lor, au con- tribuit Ia eliberarea poporului și la făurirea României socialiste îi con- stituie munca plină de abnegație pentru aplicarea liniei politice a partidului, pentru pregătirea de ca- dre capabile să contribuie Ia înfăp- tuirea obiectivelor însuflețitoare sta- bilite de Congresul al IX-lea al partidului, pentru desăvîrșirea con- strucției socialiste în România. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA! U. L Maiou i»W M tas la MMU1A BMU1* U Totalitari dlo unitățile do Învățămînt, Tiparul I Combinatul Poligrafic Ca»a Scintell, Piața Șctnt.ll Sucuri, « 132