PROLETARI DIN TOATE TARILE UNITI VĂ!
a \

ȘTIINȚA Șl ȘCOALA
Școala românească a dat lumii, de-a lungul a-
nilor, mari savanți care, așa cum sublinia to-
varășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al
C.C. al P.C.R. în expunerea cu privire la îmbu-
nătățirea organizării și îndrumării activității de
cercetare științifică, „au făcut cinste patriei și
veacului lor, au fondat strălucite școli de mate-
matică, fizică, chimie, geologie, medicină, isto-
rie, sociologie, ridicînd prin operele lor presti-
giul științei românești, făcînd să crească contri-
buția țării noastre la patrimoniul științei ■mon-
diale1'. Marile enciclopedii științifice consemnea-
ză, alături de numele unor savanți de renume
mondial, și pe cele ale matematicienilor Spini
IIarct, Gheorghe Tițeica, D. Pompeiu, Traian
Lalescu, S. Stoilov, ale naturaliștilor D. Brîndză,
Emanuel Teodorescu, Emil Racoviță. ale geolo-
gilor Grigore Cobălccseu, L. Mrazec, G. Muntca-
nu Murgoci, ale biologilor și medicilor I. Atana-
siu. Victor Babeș, Ion Cantacuzino, Toma lones-
cu, Gheorghe Marinescu, A. Danielopolu, ale is-
iorkilor A. Xenopol, N. lorga, ale inginerilor și
.’>rcetătorilor în domeniul tehnicii A. Saligny,
Traian Vuia, Gogu Constantinescu, ca și ale mul-
tor altora.
Știința românească a cunoscut un deosebit a-
vînt în anii noștri concomitent cu realizările din
toate domeniile de activitate dobîndite, sub con-
ducerea Partidului Comunist Român, pe drumul
construcției socialiste. Oamenii de știință din
patria noastră dezvoltă cu succes tradițiile pro-
gresiste ale înaintașilor, le duc mai departe. In-
sușindu-și concepția marxiști -leninistă, care stă
la baza activității partidului, ei obțin realizări
recunoscute și peste hotare, în diferite do-
menii ale științei, pun aceste realizări în slujba
intereselor patriei, a vieții noastre noi. Crearea
Consiliului Național al Cercetării Științifice va
duce la o mai judicioasă folosire a tuturor posibi-
lităților de care dispune țara noastră în dome-
niul cercetării științifice, la îmbogățirea lor con-
tinuă, în vederea participării active a oamenilor
de știință Ia rezolvarea marilor probleme
desăvirșirii construcției socialiste.
înfăptuirea mărețelor obiective trasate de
de al IX-lea Congres al partidului solicită
ale
cel
un
aport considerabil al științei, ca o principală
forță de producție. In același timp, dezvoltarea
cercetării științifice în viitorii ani pune pe pri-
mul plan necesitatea asigurării cadrelor cores-
r nzătoarc, a ridicării permanente a pregăti-
i. lor.
Dar viitoarele cadre științifice sînt acum, în
marea majoritate, pe băncile liceelor și facultă-
ților. Școlii îi revine o mare răspundere în în-
drumarea și formarea lor în așa fel îneît fron-
tul științei românești să primească în curînd oa-
meni bine instruiți, cu o pregătire temeinică, ca-
pabili să străbată căile cercetărilor tot mai com-
plexe impuse de cerințele perfecționării conti-
nue a edificării noastre socialiste. Partidul nos-
tru. manifestind o grijă continuă pentru for-
marea cadrelor necesare economiei și culturii so-
cialiste în plin avînt, a elaborat cu un profund
spirit științific planurile cu privire la extinderea
învățămîntului mediu, hotărind înființarea licee-
lor de specialitate industriale, agricole, econo-
mice, pedagogice, ca noi forme de pregătire a
tinerilor în raport cu aptitudinile și dorințele
lor. Totodată, pentru dezvoltarea bazei materia-
le a învățămîntului în anii 1966—1970 se prevăd
investiții de circa 3,5 miliarde lei. Școala româ-
nească va dispune astfel de posibilități mai
prielnice decît oricînd în trecut pentru a ali-
menta rîndurile cadrelor științei cu forțe mereu
proaspete și tot mai pregătite. Se impune, în
momentul de față, să se asigure o cit mai bună
folosire a condițiilor create, astfel îneît școala
să facă față solicitărilor actuale și viitoare ale
pregătirii elevilor.
înarmarea tinerei generații cu un larg orizont
manualelor, a legăturilor dintre științe — mate-
matizarea fizicii, chimiei, biologiei, aplicațiile
izotopilor în biologie etc.
Bineînțeles, predarea unor asemenea cunoștin-
țe legate de marile progrese ale științei contem-
porane și însușirea lor temeinică de către elevi
presupune ca o condiție „sine qua non“ studiul
lor prealabil și aprofundat de către profesori
Este necesar ca aceștia să fie la curent cu tot ce
e nou în domeniul specialității lor, să cunoască
cele mai valoroase lucrări apărute pe acest tă-
rîm, să facă vizite de studiu în întreprinderi, în
institutele și laboratoarele de cercetări speciali-
zate, la stațiunile experimentale. Ar fi bine ca
cercurile pedagogice și comisiile metodice de
specialitate să se orienteze mai stăruitor spre a-
semenea activități, menite să ajute nemijlocit ca-
drele didactice in aprofundarea conținutului
științific al predării. Azi, cînd știința se dezvoltă
cu pași atît de repezi în toate domeniile, se vede
mai bine ca oricînd că nu poate avea cu adevă-
rat prestigiu în fața elevilor un profesor care
nu se informează permanent, nu stăpinește bine
materia și nu cunoaște esența problemelor puse
de știința pe care o predă.
O problemă strins legată de întărirea caracte-
rului științific al procesului instructiv-educativ
o constituie modernizarea metodelor de preda-
re. Utilizarea mijloacelor tehnice audio-vizuale.
a emisiunilor de radio și televiziune cu caracter
școlar, a diferitelor procedee experimentate de
didactica actuală trebuie să contribuie nemijlo-
cit la însușirea mai adincă a cunoștințelor de
către elevi, la dezvoltarea gindirii lor științifice.
Bineînțeles că pentru a asigura eficiența folosi-
rii acestor mijloace și procedee este necesară
perfecționarea continuă a profesorilor, astfel in-
cit să poată mînui cu pricepere tehnica audio-
vizuală modernă, să stăpinească metodele pe care
le presupune transmiterea unor cunoștințe știin-
țifice de mare complexitate. Se face simțită, în
această direcție, nevoia unui sprijin mai larg
din partea Institutului de științe pedagogice,
chemat să elaboreze lucrări care să ajute nemij-
locit cadrele didactice în însușirea metodelor
moderne de predare.
Modernizarea învățămîntului, fundamentarea
lui științifică tot mai profundă, implică cu ne-
cesitate și utilizarea în procesul de invățămint a
celor mai valoroase cuceriri ale psihologiei pe-
dagogice. Studierea individualității elevilor, des-
coperirea capacităților și înclinațiilor deosebite
ale acestora, stimularea acestor capacități și în-
clinații constituie premise de mare însemnă-
tate pentru ridicarea unor viitori oameni de
știință din rîndurile celor care se află acum pe
băncile școlilor. Prin lecții în primul rînd, ca și
prin activitatea cercurilor științifice ale elevilor
putem dezvolta interesul lor continuu pentru stu-
diul științei, îi putem îndruma către lectura unor
lucrări de popularizare științifică menite să sti-
muleze pasiunile lor incipiente. Cuprinderea în
tematica cercurilor de elevi a unor activități va-
riate, care pot merge uneori chiar pînă la cer-
cetări originale, — bineînțeles pe măsura posi-
bilităților elevilor — și pînă Ia construirea unor
mașini de concepție proprie, constituie mijloace
bune de a pune in valoare și a ridica la nivelul
corespunzător activitățile desfășurate cu elevii.
Se impune insă o deosebită grijă pentru conținu-
tul tematic al acestor activități, ca și pentru or-
ganizarea lor, astfel îneît să nu depășească înțe-
legerea elevilor și să nu ducă la supraîncărcare.
Studiul bazelor științelor în invățămintul ge-
neral și în licee trebuie să asigure nu numai lăr-
girea orizontului de cultură generală al tinerei
generații la nivelul cerințelor contemporaneității,
ei să constituie și o temelie puternică a studiilor
de specializare. Sarcini deosebite se conturează,
în această direcție, pentru viitoarele licee de spe-
cialitate, menite să formeze cadre capabile să
unele studii comune finalizate în comunicări va-
loroase. pregătirea unor lucrări originale cu ca-
racter de cercetare științifică pentru sesiunile de
lecturi pedagogice și examenele în vederea ob-
ținerii gradului II și gradului I in invățămînl
constituie tot atitea căi larg deschise în fața pro-
fesorilor și învățătorilor pe tărîmul muncii de
cercetare științifică.
De mare însemnătate și actualitate' este acti-
vitatea de cercetare pe tărimul pedagogiei. Stu-
diul fundamental și aplicativ trebuie să se în-
trepătrundă și aici într-o dinamică comparabilă
cu aceea a științelor cu aplicații directe în pro-
ducție, avind ca sarcină principală dezvoltarea
cercetării privind modernizarea învățămîntului și
adîncirea educației comuniste a tinerei generații.
De mare actualitate sînt studiile referitoare la
didactica generală și de specialitate, la psihologia
pedagogică etc. Institutul de științe pedagogice,
institutele de perfecționare sînt chemate să spri-
jine mai larg formarea unor cercetători priccpuți
din rîndurile celor care lucrează direct în școli,
la catedră.
In perioada actuală a desăvirșirii construcției
socialiste, cînd știința și invățămintul cunosc o
sferă imensă de acțiune, constituind, alături dc
producție, de tehnică, principalele coordonate ale
progresului social, se impune ca legăturile or-
ganice tradiționale între ele să devină tot mai
strinse, tot mai complexe, la înălțimea marilor
realizări ale revoluției tehnico-științifice contem-
porane. la înălțimea sarcinilor puse de partid in
domeniul făuririi viitoarelor cadre ale economiei
și culturii socialiste.
„LUNA
CÂRTII
științific constituie astăzi unul dintre obiectivele
esențiale ale școlii noastre de cultură generală.
Căile și posibilitățile pentru realizarea acestui
obiectiv sînt multiple, angrenînd pe diferite trep-
te întregul aparat al învățămîntului.
O primă și deosebit de importantă sarcină sc
referă Ia concepția programelor școlare și la
conținutul manualelor. Evident, în această pri-
vință s-au înregistrat importante succese. Dar
însuși caracterul dinamic, ascendent al dezvol-
tării științei și tehnicii cere să se meargă mai de-
parte, incluzîndu-se în viitoarele manuale ale li-
ceului, în funcție de posibilitățile de înțelegere
ale elevilor, cele mai noi rezultate ale cercetării
științifice fundamentale și ale cercetării aplicate.
Astfel în domeniul fizicii, de pildă, se pot intro-
duce probleme privitoare la lubrefierea cu gaze
și aplicațiile acestora în producție, în domeniul
chimiei — cercetările și aplicațiile privind chi-
mia compușilor cu duritate mare, în științele na-
turale — noi clemente de biologie moleculară etc.
Se impune relevarea mai pregnantă, în cadru]
stăpinească nu numai tehnologia actuală de pro-
ducție, ci și să se adapteze rapid tehnologiilor și
metodelor care vor fi experimentate și aplicate
în viitor.
Nivelul la care s-a ridicat acum invățămintul
nostru cere profesorului să fie nu numai un
transmițător al cunoștințelor științifice, ci să
devină el însuși un cercetător — în domeniul
specialității sale ca și în domeniul pedagogiei.
Munca de cercetare științifică desfășurată de ca-
drele didactice Ie va ajuta pe de o parte să fie
continuu Ia curent cu realizările înnoitoare în
disciplina pe care o predau și în același timp va
intări capacitatea lor de a forma noi cadre pen-
tru economia și cultura noastră. Nicicind mai
mult decît în prezent profesorii nu au dispus de
posibilități mai mari de afirmare a capacităților
lor creatoare. Activitatea în cadrul societăților
științifice, alături de cercetători de prestigiu și
de cadre didactice universitare, participarea la
DIN
SU-
MAR
Experiența
oamenilor școlii pag. 2 a
Fizica și chimia în școală pag. 3-a
Invățămintul fără frecvență
in oglinda recentei sesiuni pag. 3-a
Cartea la sate — iată
una din problemele ca-
racteristice epocii noas-
tre socialiste. „Luna căr-
ții la sate" — iată una
din manifestările cultu-
ral-științifice cu valoare
de riguroasă tradiție și
cu eficiență spirituală
totdeauna remarcabilă.
In desele-mi peregri-
nări prin țară, inl.ru a-
desea în bibliotecile clu-
burilor și ale căminelor
culturale. Stau de vorbă
cu bibliotecarele, le ur-
măresc cum scot cărțile
din rafturi, cum le înre-
gistrează și le așează în
miinile cititorului : co-
pil sau bătrîn. muncitor,
țăran, intelectual. Văd
bucuria care le luminea-
ză chipul cînd cartea
pornește iar în călăto-
rie, la brațul altui ci-
în raft întilnești
cu filele netăiate.
Anropiați, și în
măsură pasionati
cărți
egală
cola-
iilor. Le
adresată
țaș mai
cărțile și
tale cînd
ascult dojana
vreunui băie-
neglijent cu
le dau drep-
constată :
— In fond, uzura e în
raport direct cu valoa-
rea cărții. Și încerci un
sentiment ciudat cînd
boratori voluntari ai bi-
bliotecarilor sînt în sate
profesorii și învățătorii.
Foarte adesea în pere-
grinările mele i-am în-
tîlnit in bibliotecile să-
tești, la serile de lectu-
ră. de convorbiri cu
scriitorii, de prezentări
de cărți noi. Și totdeau-
na m-a emoționat gîn-
dul la relația dintre
prezenta lor în biblio-
teci și aviditatea dc lec-
tură a oamenilor noștri
de la sate. In comuna
Toboliu din Crișana,
astă-vară, aproape jumă-
tate din cărțile bibliote-
cii se aflau la cititori. La
o altă bibliotecă — din
satul Dochia. regiunea
Bacău — pentru cărțile
bune de literatură sau
de știință popularizată
cititorii își dădeau întîl-
nire la bibliotecă, Ia ore
fixe, să le schimbe mai
ușor și mai sigur.
Și mai Ia fiecare biblio-
tecă există întotdeauna
un profesor mai bătrîn
sau mai tinăr. un învă-
țător care e prietenul a-,
propiat al bibliotecii,
care recomandă cu căl-
dură o carte.
Căci pentru ei. învă-
țătorii și profesorii, răs-
pindirea dragostei pen-
tru carte în rîndurile
oamenilbr din sate este
o continuare firească a
muncii- pe care o desfă-
șoară în școală, unde îi
învăță pe copii să-și îm-
bogățească mintea și su-
fletul din lumina filelor
tipărite.
Ca în fiecare an, și în
februarie 1966, sub aus-
piciile Comitetului de
Cultură și Artă și ale
Uniunii Centrale a Coo-
perativelor de Consum,
grar, incontestabil că
satul este și un însem-
nat consumator de car-
te literară.
Alături
ra clasică
se bucură
de Jiteratu-
românească,
de preț l i
se
organizează „Luna
cărții la sate". Este vor-
ba. întîi, de populariza-
rea și răspîndirea în
mediul sătesc a cărților
și a publicațiilor legate
de specificul muncii la
sate— a cărților și pu-
blicațiilor agrozootehni-
ce. Dar, în afară de
cartea ■ cu conținut a-
sate si literatura noastră
contemporană, ca și lite-
ratura universală.
„Luna cărții Ia sate"
constituie un prilej deo-
sebit de a extinde și mai
mult acțiunea de răs-
pîndire a cărții în me-
diul rural, acțiune la
care participă, într-o
largă măsură, și cadrele
didactice. învățătorii și
profesorii inițiază șeză-
tori literare, prezentări
de cărți și recenzii, spri-
jină organizarea unor
întîlniri între scriitori,
redactori din edituri și
cititorii de la sate, a u-
nor medalioane literare,
a consfătuirilor biblio-
tecarilor cu cititorii, a
expozițiilor dc cărți și a
spectacolelor formațiilor
artistice de amatori.
DUMITRU ALMAȘ
Intr-una din sec-
țiile Institutului
de fizică atomică
din București.
I
r.L











*


■' .

Interviu • Interviu • Interviu • Interviu • Interviu • Interviu • Interviu • Inter
CLASIC SI MODERN ÎN PREDARE
Prof- univ.
RADU CODREANU
membru corespondent al
Academiei Republicii
Socialiste România
despre
ȘTIINȚELE
y *
BIOLOGICE
— Ca și în toate celelalte domenii
ale științei, ultimele decenii au a-
dus numeroase descoperiri noi și în
domeniul biologiei. Considerați sa-
tisfăcătoare, în lumina acestor noi
descoperiri, organizarea și conținu-
tul predării științelor biologice în
școală ?
— In actuala distribuire și ordine
a capitolelor de biologie nu văd mari
deosebiri față de sistemul clasic de
predare. Modul în care este or-
ganizat materialul biologic studiat
în școala generală-și în liceu este
logic și firesc ; ‘aici nici nu au pu-
tut interveni mari modificări față
de sistemul clasic, care preconiza o
predare concentrică, începînd cu
studiul elementelor mai accesibile
și apoi al celor mai puțin cunoscute.
Primii doi ani sînt consacrați astfel
cunoașterii generale a celor două
regnuri: vegetal și animal. O etapă
superioară este aceea în care se
trece la sondarea adîncului orga-
nismelor în - cadrul capitolelor de
anatomie și fiziologie umană. A-
ceastă etapă ■ de- studiu trebuie în
mod firesc să se încadreze în cunoaș-
terea grupelor mari de plante și a-
nimale. In următoarele clase de
liceu elevii trebuie să-și însușească
noțiuni de anatomie și fiziologie
referitoare la funcțiile fundamenta-
le ale viețuitoarelor din regnul ve-
getal și animal, să diferențieze tipul
de metabolism în cele două regnuri,
relațiile trofice etc. Aceste cunoștin-
țe, într-un sistem sau altul de
predare, se dobîndesc și ele prin
expunerea concentrică a noțiunilor
de botanică, zoologie și anatomie.
O dată fundamentate noțiunile res-
pective, se trece la o formă de stu-
diu mai complexă, în care se stabi-
lesc comparații, corelații și genera-
lizări. Geologia leagă desfășurarea
vieții de globul terestru și arată im-
portanța relațiilor dinamice care
au Ioc la nivel planetar. Prin
partea ei „istorică,, geologia spri-
jină concepția evoluționistă, care
trebuie să domine în prezentarea cu-
noștințelor de biologie. Materialul
paleontologic vine în sprijinul stu-
diului comparativ — o etapă indis-
pensabilă pentru înțelegerea feno-
menelor vieții, în care elevii, pe baza
unor date cunoscute, fac legături și
generalizări. în sfîrșit, în ultima e-
tapă de studiu, in cadrul lecțiilor de
biologie generală se trag concluzii de
sinteză. Aici le putem prezenta ele-
vilor. într-o formă accesibilă și
pornind de Ia demonstrațiile hotărî-
toare, principalele teorii din biolo-
gia modernă. Pentru avantajul pe-
dagogic consider deci de neînlocuit
sistemul clasic de predare a noțiu-
nilor de bază, pe care elevii trebuie
să și le însușească în primele clase
de liceu.
— Cum sc pot introduce, în acest
context, clementele moderne ?
— Fără a considera aceasta ca o
contrazicere a celor spuse anterior,
sînt pentru modernizarea conținutu-
lui predării biologiei pentru pre-
zentarea în școală a noilor concepții
biologice — dar numai atunci cînd c-
levii au un bagaj suficient de cunoș-
tințe de anatomie, fiziologie, ecolo-
gie etc. In asemenea condiții, în cla-
(Gontinuata In pag. 2-a)
Interviu o Interviu • Interviu • Interviu • Interviu • Interviu • Interviu • Inter
__- - - - -	*	-	•	___1_________J
DIN EXPERIENȚA
OAMENILOR ȘCOLII
Argumentul
științific,
prezentat
cu căldură,
convinge
și educă
Un număr tot mai mare de pro-
fesori din școlile noastre se stră-
duiesc să ridice continuu nivelul
științific al predării, potrivit cerin-
țelor actuale, să aducă o contribu-
ție mereu sporită la formarea con-
științei socialiste a elevilor. Așa lu-
crează, de exemplu, profesorul Stan
Cucu, care predă istoria la liceul
„Aurel Vlaicu" din Capitală. Asis-
tînd de curînd la lecțiile ținute de
acest profesor în clasa a Xl-a, în le-
gătură cu dezvoltarea Transilvaniei
între anii 1849—1900, ne-am dat
seama de grija pe care o acordă el
conținutului predării, și mijloace-
lor de influențare a elevilor.
La verificarea cunoștințelor din
lecția precedentă — despre procla-
marea și cucerirea independenței de
stat a României — prin întrebări
clare și cuprinzătoare, profesorul a
orientat gîndirea elevilor spre ana-
liza evenimentelor istorice. Condu-
se cu măiestrie de către profesor,
discuțiile au relevat faptul că înlă-
turarea jugului otoman, pentru care
poporul nostru a dus, de-a lungul
veacurilor, o luptă eroică, a deve-
nit o necesitate-obiectivă—mai ales
după constituirea statului național
român. Bazîndu-se pe izvoarele
istorice care le-au fost prezen-
tate de profesor în lecția anterioară,
elevii au arătat în mod convingă-
tor, cu argumente științifice, pă-
trunși de dreptatea cauzei naționale,
atitudinea profund patriotică a ma-
selor largi populare care au dus
greul războiului de independență.
Completînd răspunsurile elevilor,
profesorul a subliniat că un mare
număr de tineri din toate colțurile
țării au plecat pe front ca volun-
tari și a arătat că printre ei se gă-
seau și multe grupuri de voluntari
din Transilvania, în pofida măsuri-
lor restrictive luate de autoritățile
austro-ungare. Cu vădită emoție, un
elev a exemplificat, folosind și ma-
terial ilustrativ, faptele de eroism
săvîrșile de dorobanți și călărași in
luptele de la Grivița, Rahova, Plev-
na, Sniîrdan. în încheierea discuții-
lor profesorul a subliniat că obține-
rea independenței naționale a con-
stituit un eveniment de mare im-
portanță în dezvoltarea României
moderne și a dus la întărirea spe-
ranței de eliberare a românilor din
Transilvania, această subliniere con-
stituind un bun punct de trecere la
studiul temei privind dezvoltarea
Transilvaniei în a doua jumătate a
secolului al XlX-lea.
în expunerea lecției noi profeso-
rul a acordat o atenție de prim or-
din fundamentării științifice a for-
mării conștiinței patriotice a elevi-
lor. El a demonstrat convingător
caracterul reacționar al regimului
absolutist restaurat în Transilvania
după înăbușirea revoluției din 1848—
1849, regim bazat pe o cruntă ex-
ploatare a maselor și pe asuprirea
națională. Preocupîndu-se să evi-
dențieze interdependența fenomene-
lor istorice, el a arătat cauzele și
împrejurările interne și externe
care au dus la instaurarea, în Impe-
riul habsburgic, a regimului „libe-
ral“ și apoi la constituirea dualis-
mului austro-ungar (1867). Cu acest
prilej el le-a reamintit elevilor o
serie de cunoștințe de istorie uni-
versală în legătură cu războiul Aus-
triei cu Franța și Piemontul în 1859,
cu Prusia în 1866 etc. Argumentînd
faptul că dualismul austro-ungar a
reprezentat o înțelegere reacționară,
îndreptată împotriva naționalităților
din imperiu — în Transilvania cu
deosebire împotriva românilor, care
formau marea majoritate a popu-
lației — profesorul a citat izvoare
documentare cuprinse în volumul
II al lucrării „Din istoria Transilva-
niei". în același timp, pentru a în-
lesni însușirea și aprofundarea cu-
noștințelor privind dezvoltarea eco-
nomică și socială a Transilvaniei în
condițiile existenței dominației
străine austro-ungare, profesorul a
făcut apel Ia unele cunoștințe învă-
țate anterior de elevi cu privire la
desființarea iobăgie! în urma re-
voluției din 1848, la convenția co-
mercială din 1875 și consecințele ei
social-economice ș.a.m.d. Cu parti-
ciparea elevilor s-a scos în evidență
concluzia că Transilvania, ale cărei
bogății erau stoarse în mod prădal-
nic, a rămas cu mult în urmă sub
raportul dezvoltării economice față
de teritoriile austriece și maghiare,
devenind o piață de desfacere a pro-
duselor industriale din provinciile
de vest ale imperiului.
Trecînd la analiza vieții sociale
din Transilvania în perioada res-
pectivă, prof. Cucu a transmis ele-
vilor cunoștințe bine argumentate
din punct de vedere științific, tre-
zind interesul elevilor asupra analo-
giei, între formele de luptă ale
proletariatului agricol și cele ale
proletariatului industrial, asupra le-
găturilor mișcării muncitorești din
Transilvania cu mișcarea muncito-
rească din vechea Românie și cu
mișcarea muncitorească internațio-
nală, asupra răspîndirii ideologiei
marxiste, a organizării sindicatelor
etc. Pentru explicarea acestor pro-
bleme profesorul-a • folosit -cele -mai -
noi date științifice publicate în
revistele de specialitate.
Cu aceeași seriozitate s-a desfă-
șurat și partea a doua a lec-
ției, în care s-a vorbit despre
lupta poporului din Transilvania
împotriva asupririi naționale în-
tre anii 1849—1900. Bine documen-
tat, profesorul a prezentat cunoștin-
țele referitoare la protestul de la
Blaj (Pronunciamentum) împotriva
anexării Transilvaniei la Ungaria și
a insistat asupra agravării politicii
de asuprire națională a poporului
român din Transilvania prin apli-
carea legii naționalităților din 1868.
Menționînd că mulți intelectuali pa-
trioți se refugiau peste Carpați pen-
tru a scăpa de persecuția autorită-
ților, continuînd să lupte pentru eli-
berarea națională a românilor din
Transilvania, el a subliniat că, în
aceste condiții, curentul de unire cu
România devenea tot mai puternic.
Un moment cu o mare influență
educativă l-a constituit evocarea fi-
gurii de mare patriot a lui Avram
lancu, persecutat și închis de auto-
ritățile imperiale întrucît propaga
printre moți ideea că „revoluția încă
nu s-a terminat". Pentru a ilustra
mai pregnant personalitatea lui A-
vram lancu, profesorul s-a folosit
de un fragment din lucrarea istori-
cului Silviu Dragomir, apărută de
curînd
Un loc central în lecție l-a avut
Memorandum-ul din 1892, în care au
fost expuse persecuțiile și nedrep-
tățile suferite dc românii din Tran-
silvania din partea autorităților
austraiungare. Profesorul s-a refe-
rit, de asemenea, la acțiunile de
protest organizate în România față
de persecuțiile naționale din Tran-
silvania, la solidaritatea cu lupta
patriotică a românilor de dincolo de
Carpați. S-a subliniat ideea că miș-
carea muncitorească din România
a militat pentru crearea unui stat
național care să cuprindă pe toți
românii, din care să dispară ex-
ploatarea socială și asuprirea națio-
nală.
în concluzie la această lecție s-a
menționat că lupta împotriva asu-
pririi naționale a continuat mai pu-
ternic după anul 1900, pentru ca, la
sfîrșitul anului 1918, să se realizeze
unirea Transilvaniei cu România,
rod al luptei revoluționare a maselor
populare de pe întreg teritoriul țării
noastre.
Bogate în conținut, atrăgătoare în
formă, convingătoare și calde, lec-
țiile profesorului Stan Cucu contri-
buie la înarmarea elevilor cu cuno-
științe științifice și la educarea lor
în spiritul patriotismului socialist.
GH. SMARANDACHE
inspector
Discul, mag-
netofonul,
proiecțiile
sporesc efici-
ența orelor de
dirigenție
In ultimul timp, literatura peda-
gogică se ocupă tot mai larg de uti-
lizarea mijloacelor tehnice audio-
vizuale la diferite discipline de în-
vățămînt, ca de exemplu la fizică și
chimie, istorie și geografie, limba
romină și limbile străine etc. Mai
rar este însă abordată aplicarea ace-
lorași mijloace moderne în munca
educativă. Se simte în această di-
recție lipsa unor îndrumări și a unor
puncte de vedere de natură să sti-
muleze munca profesorilor diriginți.
Totuși, experiența educativă a mul-
tora dintre ei arată că este posibilă
și eficace introducerea și în acest
domeniu a unor mijloace tehnice
audio-vizuale.
Cercul pedagogic al diriginților
din orașul Cluj și-a propus să urmă-
rească în acest an școlar problema
folosirii discului, magnetofonului,
filmului etc. in orele de dirigenție,
cu intenția de a contribui la ridica-
rea calității muncii educative în an-
samblu. La începutul primului tri-
mestru comisiile metodice ale diri-
ginților au fost îndrumate să pregă-
tească ore deschise de dirigenție în
care să fie utilizate in mod demons-
trativ mijloacele audio-vizuale. Ase-
menea ore au fost organizate pe
școli și grupuri de școli, pentru pro-
fesorii diriginți de ia aceeași clasă.
Observațiile adunate cu această oca-
zie au fost discutate fie în comisiile
metodice din școli, fie în cercul de
diriginți ai claselor respective. Sin-
tetizarea materialului adunat cu a-
cest prilej și discuția lui mai amplă
a avut loc după încheierea trimes-
trului I, care a fost considerat drept
o etapă inițială în această muncă, în
cadrul consfătuirilor pe plan orășe-
nesc ale tuturor profesorilor diri-
ginți, consfătuiri ce au avut loc pe
clase. Deși această inițiativă est»
încă la început și încercările sî«t
încă timide, totuși unele observații
și concluzii preliminare sînt intere-
sante și ele pot constitui un punct
de plecare pentru activitatea vii-
toare.
In primul rînd este de remarcat
interesul sporit al elevilor față de
orele de dirigenție in care se folosesc
mijloace audio-vizuale și, de aici,
participarea lor mult mai activă la
dezbaterea temelor propuse. Acest
aspect se bazează și pe faptul că dis-
cul, magnetofonul, filmul facilitează
lărgirea orizontului de cultură ge-
nerală al elevilor, contribuind la îm-
bogățirea bagajului de cunoștințe, la
sporirea informațiilor științifice și
culturale în ansamblu, trezindu-le
interese variate. Deși nu e specific
în primul rînd orei de dirigenție, a-
cest fapt este totuși foarte impor-
tant, deoarece dă posibilitatea de a
sprijini conținutul muncii educative
pe un bogat sistem de reprezentări
și noțiuni, condiție a educării cali-
tăților intelectuale, morale și estetice
ale elenilor.
în al doilea rînd, subliniem carac-
terul emoțional al utilizării acestor
mijloace, aspect deosebit de impor-
tant în munca educativă. Diriginții
au constatat că mijloacele audio-vi-
zuale contribuie în mare măsură la
formarea și întărirea sentimentelor
și convingerilor morale, intelectuale
sau estetice ale elevilor. Cu ajutorul
lor se pot exemplifica sau concreti-
za numeroase stări sufletești, atitu-
dini de viață, moduri de comporta-
re. în acest sens au fost reținute ca
valoroase experiențele în cadrul
cărora au fost utilizate în aceeași oră
de dirigenție atît imprimări la
magnetofon și pe plăci, cit și imagini
la epidiascop, ilustrările respective
servind aceeași temă educativă.
Discuțiile diriginților au arătat că
este neindicată utilizarea excesivă
a unui aparat pe tot parcursul orei
de dirigenție, întrucît aceasta ar
transforma ora respectivă în oră de
audiție muzicală sau teatrală. în
acest caz,în locul unui prilej de
dezbatere pe teme etice ora de
dirigenție devine o activitate cul-
tural-artistică în afara clasei, du-
blînd sau repetînd inutil această
activitate,
Pină la o echipare satisfăcătoare
a tuturor școlilor cu magnetofoane,
picupuri, aparate de proiecție cine-
matografică etc., cercul pedagogic
al diriginților din orașul Cluj a ajuns
la concluzia că se pot folosi mijloa-
cele tehnice audio-vizuale și în afa-
ra orei de dirigenție. Astfel,înunele
cazuri s-a organizat vizionarea și
audierea de către elevi a unor pro-
grame speciale de radio sau televi-
ziune destinate tineretului, care au
fost urmate de discuții. Există acum
numeroase programe de acest gen,
valoroase pe plan educativ. Acestea
sînt urmărite pe baza indicațiilor
prealabile ale profesorului diriginte
și discutate apoi în ora de dirigen-
ție. Experiența de pînă acum arată
că uu asemenea procedeu este pre-
țios dacă este tratat cu suficientă
atenție.
La clasele mai mari s-a procedat
în acest mod vizionîndu-se, anterior
orei de dirigenție, filme de o certă
valoare educativă. Succesul depinde
și aici de o temeinică pregătire prea-
labilă, ca și de modul în care se
analizează în oră ceea ce este
valoros in filmul respectiv, în
scopul propus în ora de dirigenție.
Prof. VALER POPA
responsabilul cercului
pedagogic al diriginților
din orașul Cluj
Si verificarea
cunoștințelor
trebuie să-i
solicite pe
elevi la o
activitate
creatoare
Verificarea temei are în cadrul
lecțiilor de gramatică rolul de a cla-
rifica, preciza și consolida fenome-
nele de limbă care îșî găsesc apli-
cație în activitatea independentă a
elevilor. De multe ori însă, acest scop
nu este atins din cauza felului de-
fectuos în care se realizează verifi-
carea.
în practică verificarea cunoștințe-
lor se desfășoară prin ascultarea a
doi-trei elevi care citesc tema, în-
trerupți fiind numai în cazul cînd
apar greșeli. Devin „problemă", ast-
fel, numai acele greșeli care apar la
elevii ascultați. Firește, un aseme-
nea mod de corectare este neeficient.
O dovedește, între altele, și urmă-
torul fapt. S-a dat experimental,
unor elevi din clasa a V-a, o activi-
tate independentă în care li se cerea
să opereze cu noțiunile din tema lu-
crată acasă, după ce această temă
fusese corectată în sistemul descris
mai Sus. 26°/o din elevii clasei au
efectuat tema greșit, deși era vor-
ba doar de reluarea ei.
Rezultate cu mult mai bune a dat
un nou fel de verificare a temei:
citirea selectivă a acesteia, pe baza
unor sarcini didactice precise, care
s-au trasat întregii clase și au de-
terminat pe elevi să gîndească din
nou asupra materialului respectiv.
De exemplu, în Ioc de trecerea în re-
vistă în ordinea dată a fenomenelor
de limbă analizate, s-au cerut gru-
pări și regrupări ale acestora. Pen-
tru analiza subiectului dintr-un text,
bunăoară, s-a cerut să se grupeze
întîi subiectele exprimate prin sub-
stantive, apoi cele exprimate prin
pronume. Răgazul lăsat pentru ca
fiecare elev să-și revadă tema, să
opereze selectarea diferitelor aspec-
te conform indicațiilor primite a
stimulat gîndirea elevilor, a trezit
interesul lor, a asigurat participarea
lor conștientă. Ei au desfășurat si-
multan o activitate independentă,
care a înlăturat pasivitatea.
Imediat după verificarea temei în
modul acesta s-a dat o lucrare de
control, care cerea să se grupeze, pe
coloane separate, predicatele verba-
le și predicatele nominale dintr-un
text. 87% din elevi au obținut re-
zultate foarte bune, 13% au efectuat
lucrarea greșit. Ș-a realizat deci o
reducere de 50 % a numărului elevi-
lor care au rămas cu confuzii refe-
ritoare la fenomenele de limbă ilus-
trate prin tema verificată. Reiese,
așadar, că sarcinile de bază ale ve-
rificării temei de gramatică — pre-
cizarea, clarificarea, fixarea noțiu-
nilor studiate în ora anterioară —
se pot realiza în mai mare măsură
prin citirea selectivă a temei reali-
zată de întreaga clasă, pe baza te-
mei efectuate acasă.
în afară de sarcinile mai sus men-
ționate, verificarea temei poate să
constituie și un prilej de actualizare
a unor cunoștințe mai vechi, pe care
se fundamentează lecția nouă. în
practică această actualizare se rea-
lizează într-o etapă distinctă, după
verificarea temei, pe baza unor noi
texte și exemple, ceea ce răpește
mult din timpul necesar predării și
elimină cu totul activitatea inde-
pendentă de fixare a noilor noțiuni
gramaticale predate. Dacă însă tema
pentru acasă este aleasă astfel îneît
să permită și fixarea noțiunilor pre-
date în ora respectivă, și reluarea
unor noțiuni mai vechi, pe care ur-
mează să se clădească lecția viitoa-
re, se poate asigura o dată cu ve-
rificarea temei și actualizarea aces-
tor cunoștințe. De exemplu, la clasa
a VIII-a, după predarea propoziției
atributive, se poate da spre analiză,
ca temă pentru acasă, un text care
să cuprindă, pe lingă propoziții atri-
butive introduse cu pronume rela-
tive, și propoziții atributive intro-
duse prin adverbe relative (unde,
cînd), alături de completive directe
introduse prin aceleași adverbe re-
lative. Prin compararea lor, in ca.-
drul verificării temei, se subliniază
că nu cuvintele subordonatoare ho-
tărăsc felul subordonatelor, ci func-
ția lor. Exercițiile de disociere rea-
lizate în cadrul verificării temei ac-
tualizează cunoștințele referitoare la
propoziția completivă directă cu
funcția de complement direct al ver-
bului din regentă, ceea ce înlesnește
prezentarea mai complexă a com-
pletivei directe în cadrul lecției noi.
Paralel cu verificarea temei se
poate realiza și recapitularea și sis-
tematizarea cunoștințelor. De exem-
plu, cînd se verifică în clasa a V-a
tema consacrată analizei verbelor
care cere recunoașterea și caracteri-
zarea verbului după tablou (conju-
gare, mod, timp, număr, persoană,
funcție), în loc de a se trece în re-
vistă verbele din text, în ordinea în
care sînt date în temă, putem cere
elevilor să le grupeze pe baza unor
anumite criterii, care determină con-
siderarea temei dintr-o nouă pers-
pectivă. Putem întreba, de exemplu,
care sînt verbele de conjugarea I,
II, III, IV găsite în text, ce moduri
personale se întîlnesc, la ce verbe,
care sint modurile nepersonale din
text etc. în felul acesta se realizea-
ză sistematizarea întregului mate-
rial referitor la verb și se alcătu-
iește o schemă în care fiecare cate-
gorie este ilustrată cu materialul
din temă sau, în caz că aceasta nu
le-a cuprins pe toate, cu exemple
orale, date de clasă. Schema rezul-
tată, care pornește, cum este fi-
resc, de la elementele cele mai
abstracte și generale către cele con-
crete, va urma un drum invers celui
urmat în schema din manual (pag.
189) care se ridică de la clemente
concrete la cele mai abstracte (per-
soană, număr, timp, mod, conju-
gare).
Folosind verificarea temelor lu-
crate acasă de elevi pentru sistema-
tizarea materialului realizăm o
temeinică consolidare a cunoștințe-
lor și obținem totodată timpul ne-
cesar recapitulării, dobindind și po-
sibilități mai largi pentru efectuarea
exercițiilor de muncă independentă.
Prof. V. FARCAȘIU

(urmare din pag. 1)
sele mari ei pot înțelege aceste teo-
rii, le pot privi critic, le pot inter-
preta obiectiv, pornind de la rezul-
tatele practicii. Tot aici se pot in-
troduce elemente de biologie mole-
culară și de genetică. Evoluția și e-
reditatea trebuie prezentate ca fiind
legate nu numai de succesiunea de
ansamblu a generațiilor, ci și de
continuitatea celulară, de structurile
infracelulare, cu referire specială la
acizii nucleici și efectele lor în cursul
proceselor de dezvoltare. în felul a-
cesta. elevii nu vor mai considera e-
voluția și ereditatea numai ca pro-
prietăți de ansamblu ale viețuitoa-
relor. ci vor putea înțelege în pro-
funzime unitatea organism-mediu
plecînd de la unitatea tuturor nive-
lelor de organizare ale organismului.
— Este necesară în predarea
biologiei, după părerea dv., și le-
gătura cu alte științe ?
— în domeniul științelor biologice,
s-a făcut azi un progres însemnat,
lărgindu-se orizontul de înțelegere
a problemelor clasice de biologie,
prin cuceririle recente din genetică,
morfogeneză, fiziologie, cibernetică,
în același timp, teoriile biologiei pot
fi apreciate mai obiectiv pornind de
la contribuția științelor exacte ca fi-
zica, chimia, matematica, care au
deschis drumuri noi cercetării bio-
logice. Acesta este spiritul progresist
al cercetării, pe această linie trebuie
CLASIC ȘI MODERN ÎN PREDARE
să meargă și predarea științelor
naturale în școală și sub această for-
mă văd necesară modernizarea a-
cestor discipline. Cercetările bio-
chimice au confirmat o serie de teo-
rii cum sînt acelea ale lui Mendel,
Morgan și continuatorii lor ; apor-
tul fizicii, chimiei, matematicii, ca
și acumularea rezultatelor practice,
au rectificat multe puncte de vedere
ale geneticii contemporane, care și-a
fundamentat teoriile pe verificarea
lor în practica experimentală. Orien-
tarea nouă în biologie este o confir-
mare a justeței tezelor materialis-
mului dialectic, demonstrînd esența
materială a manifestărilor celor mai
complexe și subtile ale vieții. Noile
teorii din biologie sînt tributare
progreselor din fizică și chimie asu-
pra structurii materiei, sînt legate
deci de analiza aprofundată a celor-
lalte forme ale mișcării materiei.
Este limpede, prin urmare, că și in
școală — desigur în ultimele clase —
biologia trebuie studiată în legătură
cu științele conexe, care i-au reîn-
noit metodele tehnice și conținutul
teoretic.
— Metoda clasică de predare a
biologiei utilizează, așa cum ați
arătat, sistemul concentric, reluind
în liceu, pe un plan superior, cu-
noștințele de morfologie și fiziolo-
gie ale regnului animal și vegetal
predate în școală. Biologia moder-
nă pune in centrul studiului celula,
acordînd un loc important geneti-
cii. Ați arătat că numai aparent
aceste două linii de studiu sînt di-
ferite. Cum vedeți totuși, în viitor,
îmbinarea lor mai strînsă ?
— Desigur că la baza cunoașterii
șl înțelegerii celor mai multe feno-
mene biologice, se află celula. în
studiul biologiei celulare, se aplică
procedeul obișnuit de a explica fe-
nomenele generale pornind de la
treptele elementare. Cred că, pentru
a prezenta elevilor în mod științific
importanța treptelor elementare de
organizare ale vieții, va trebui să
pornim de la preciziuni concrete a-
dică de la studiul metodic al unor
exemple determinate. Deși biologia,
în mersul ei progresiv, tinde spre o
analiză cit mai profundă paralel se
menține totuși tendința de sinteză,
în această situație, studiul va tre-
bui și el să urmeze cele două linii
de cercetare : analiza elementară în
profunzime, care se referă la feno-
menele nivelului infracelular, adică
la problemele privind condițiile ac-
tuale ale eredității, de care se ocu-
pă genetica, fără a pierde din vedere
sinteza, efectuată prin prisma ecolo-
giei, a relațiilor între organisme, a
evoluției istorice a viețuitoarelor.
Oricît de exactă, de eficientă, de
înaintată ar fi genetica, ea nu poate
epuiza întreg conținutul științelor
biologice. Nu trebuie uitat caracte-
rul istoric al organismelor întrucît
aceasta alimentează științele compa-
rate care constituie un aspect com-
plimentar. în perspectiva căruia se
încadrează de fapt analiza experi-
mentală pe care o efectuează geneti-
ca actuală. Această dublă orientare
trebuie să se reflecte, desigur, și în
predare, deoarece singură genetica
nu poate explica toate fenomenele,
ereditatea însăși bazîndu-se pe tre-
cutul istoric al viețuitoarelor. în a-
ceste condiții se va stabili, cred, un
raport echilibrat din punct de vedere
științific și filozofic între clasic și
modern.
— Care este după dv., contri-
buția pe care trebuie s-o aducă
studiul biologiei în formarea gin-
dirii științifice a elevilor ?
— Cred că studiul biologiei în
școală nu trebuie să ducă la memo-
rarea detaliată a unor unități siste-
matice, a unor fenomene izolate sau
a unor date de amănunt, care obo-
sesc mintea în mod inutil. Realizat
judicios, acest studiu poate da însă
elevilor o concepție generală unita-
ră despre felul în care s-a dezvoltat
lumea vie, despre progresul ei prin
diversificare, lămurindu-le prin a-
ceasta, că deși proprietățile ei gene-
rale sînt comune, materialitatea con-
cretă a vieții constă în continua di-
versitate. Pe baza cunoștințelor
din anii de studiu, elevii vor putea
înțelege astfel că proprietatea fun-
damentală de diversificare a lumii
vii este de fapt sursa evoluției și că
fenomenelor biologice le este carac-
teristică complexitatea și plasticita-
tea care stau la baza variațiilor ne-
sfîrșite ale viețuitoarelor. Pătrun-
zînd esența acestor fenomene, cunos-
cînd posibilitățile fine de compensa-
re ale organismelor, elevii vor pu-
tea să înțeleagă determinismul bio-
logic în mod dinamic nu ca un prin-
cipiu mecanicist rigid. Fără îndoia-
lă, cheia înțelegerii lumii vii e evo-
luționismul, iar evoluția este le-
gată de mediu. Această legătură in-
disolubilă cu mediul nu trebuie con-
siderată întotdeauna ca o acțiune de
supunere a organismului Ia condi-
țiile înconjurătoare, ci și ca o reac-
ție de independență, de eliberare,
care se manifestă prin constituirea
unui mediu intern, protector din ce
în ce mai perfecționat față de in-
joncțiunile factorilor exteriori. Un
exemplu concludent este în aceasta
privință acel al vertebratelor ho-
meoterme, care s-au emancipat față
de o serie de condiții nefavorabile
ale mediului extern. Lărgind sfera,
putem considera însuși mediul so-
cial uman ca o reacție de emanci-
pare față de contactul direct cu me-
diul natural. Această tendință de
autoeliberare constituie, în fapt, ca-
racterul revoluționar al evoluției.
Privind în acest fel relația orga-
nism-mediu, elevul va înțelege și
cum au rezultat, prin adaptare atî-
tea direcții de evoluție specializată,
ajungîndu-se la degradări, la para-
zitism sau chiar la dispariția unor
mari grupuri de animale sau plante
în același timp, ei vor înțelege in
mod științific faptul că evoluția cu
caracter revoluționar, eliberator,
realizînd mediul intern protector, a
dus la perfecționare, la ridicarea pe
trepte superioare de organizare,
pină la apariția omului, a cărui con-
știință rațională îi permite să acțio-
neze cauzal asupra naturii. Aceste
concepții noi, revoluționare, despre
viață care au determinat avîntul
biologiei moderne, constituie com-
ponente de bază ale culturii omului
contemporan.
— Care ar fi metodica cea mai a-
decvată pentru predarea și însușirea
acestor cunoștințe ? Ce lucrări dc
laborator și ce material intuitiv ar fi
necesare pentru a ilustra mai bine
cele predate ?
— Prezentarea datelor comparate
alături de cele experimentale repre-
zintă un sistem specific studiului
biologiei, deoarece noi nu putem ob-
ține în laborator diversitatea reală
a subiectelor de studiu și nu putem
renunța la complexitatea fenomene-
lor. Desigur că predarea modernă
oferă posibilități foarte variate de
demonstrare în vederea cunoașterii
cît mai complete.
Lucrările de microscopie necesare
lămuririi treptelor elementare ale
•vieții, disecțiile pentru a arăta com-
plexitatea de structură a lumii vii,
experiențele de fiziologie, proiec-
țiile diascopice sau cinematografice
pentru intuirea proceselor de dez-
voltare ontogenetică, a aspectelor de
ecologie, de zoogeografie — iată cî-
teva mijloace moderne care trebuie
să completeze predarea biologiei în
condițiile actuale de dezvoltare a
acestei științe.
— In școlile generale și în liceele
sătești șe studiază, alături de știin-
țele naturale, agricultura. Cum s-ar
putea evita paralelismele între aces-
te două domenii și care este după
părerea dv., rolul studierii agricul-
turii în școlile sătești ?
— Consider că nu pot exista pa-
ralelisme, dacă se pornește de la
concepția clară că aceste două do-
menii au obiecte de studiu distincte
și bine delimitate. Agrozootehnia
este o știință care cuprinde o sferă
aplicativă determinată, deosebin-
du-se de botanică și zoologie, care
studiază întreaga diversitate a lu-
mii vii. Consider că este necesar în
școlile din mediul sătesc de a forma
elevilor cunoștințe științifice de a-
gricultură, de a le stimula interesul
pentru acest domeniu de activitate,
în mijlocul căreia trăiesc. Cred însă
că în școlile de cultură generală,
predarea agriculturii trebuie să ră-
mînă la stadiul de informare. O
calificare reală în domeniul agri-
culturii nu se va putea obține dc-
cît prin studiul de specialitate în
cadrul viitoarelor licee agricole. în
aceste licee, tinerii vor putea do-
bîndi cunoștințe temeinice, științi-
fice și deprinderi practice utile
pentru o activitate competentă în
agricultură. în forma actuală, cu
scop informativ și stimulator, pre-
darea agriculturii trebuie conside-
rată doar ca o treaptă în pregătirea
viitorilor specialiști ai agriculturii
noastre socialiste, care se dezvoltă
pe baze profund științifice.
PAGINA 2
FIZICA Șl CHIMIA
Învățămîntul
ÎN ȘCOALĂ
îdrâ frecventa
Peste patruzeci la sută din to-
talul publicațiilor științifice apă-
rute în prezent în întreaga lume
se referă la domeniile fizicii și
chimiei. Dezvoltarea acestor două
mari ramuri ale științei moderne
a luat un avînt impresionant,
progresele lor teoretice și reali-
zările lor practice reflectîndu-se
tot mai mult în baza tehnică a
civilizației contemporane. Este
firesc, de aceea, ca în realizarea
sarcinilor puse de Congresul al
IX-lea al P.C.R. în fața școlii
noastre în legătură cu ridicarea
pe o treaptă și mai înaltă a cu-
noștințelor de cultură generală,
științifice și tehnice ale tuturor
cetățenilor patriei un loc de
frunte să revină învățămîntului
fizicii și chimiei. Temă de mare
actualitate, îmbunătățirea acestui
învățămint în școala de 12 ani
a făcut obiectul unei recente
consfătuiri pe țară organizate de
Societatea de științe fizice și
chimice. Profesori din învățămîn-
tul superior și mediu din întrea-
ga țară, reprezentanți ai Ministe-
rului învățămîntului, ai institi te-
lor de perfecționare a cadrelor
didactice, ai Institutului de știin-
țe pedagogice, și-au spus cuvîn-
tul în această consfătuire, făcînd
numeroase propuneri pentru mo-
dernizarea programelor și ma-
nualelor, pentru perfecționarea
metodelor de predare a fizicii și
chimiei.
*
Esențialul : cunoașterea proble-
melor fundamentale. Luînd cu-
vîntul în deschiderea lucrărilor
consfătuirii, acad. prof. TH. V.
IONESCU, președintele S.S.F.C.
a arătat că la baza studiu-
lui fizicii în școală trebuie să
stea cunoașterea fenomenelor fun-
da*ientale. Este necesar ca no-
țiunile de bază din fizică să fie
formulate cu claritate, astfel în-
cît să poată fi înțelese de toți
elevii. Referindu-se la problemele
modernizării învățămîntului fizi-
cii, vorbitorul a subliniat că pen-
tru îlevi toate fenomenele și le-
gile fizicii sînt egal de noi. De
aceea, nu este indicat ca fenome-
nele fizice descoperite în secolele
trecute și care sînt esențiale în
cunoașterea acestei discipline să
fie parcurse prea rapid, pentru
a se introduce un volum mai
mare de cunoștințe legate de
fenomenele descoperite recent.
Este necesară pentru studiul fizi-
cii în școală — a continuat acad,
prof. Th. V. lonescu — alcătuirea
unui manual unitar, care să pre-
zinte întreaga fizică, în mai mul-
te volume.
Prin demonstrații simple se
pot lămuri fenomenele cele mai
complicate. Dezvoltarea gîndirii
științifice a elevilor este o sar-
cină concretă a școlii de cul-
tură generală •— a sublini-
at prof. univ. dr. NICOLAE
BARBULESCU din București. Ma-
joritatea fenomenelor fizice s-ar
putea prezenta mai aprofundat
decît pînă acum, rămînind totuși
la nivelul de înțelegere al elevi-
lor, dacă profesorii s-ar preocu-
pa și mai mult să caute demon-
strații simple — la clasele înce-
pătoare chiar demonstrații ele-
mentare — ceea ce ar înlesni
mult expunerea majorității feno-
menelor fizice. Cît privește teme-
le de sinteză pentru ultimii ani
de studiu, o bună sistematizare a
procesului de predare ar permite
să se introducă aici și unele no-
țiuni din domeniul teoriei relati-
vității restrînse.
Mai aproape de cerințele vieții.
Iată o idee amplu dezbătută în
referatul întocmit de profesoa-
rele LIDIA PANAIOT, secreta-
ra filialei București a Societății
de științe fizice și chimice, și A-
DRIANA TEODORU, redactor la
„Revista de fizică-chimie".
Oare nu ar deveni mai atrac-
tivă fizica, mai ales pentru elevii
din clasele mici — s-a spus, prin-
tre altele, în referat — dacă, re-
nunțîndu-se la ordinea de preda-
re încetățenită pînă acum, expu-
nerea unora dintre noțiunile de
bază ale fizicii ar fi realizată mai
aproape de cerințele impuse de
viață, de prezența tot mai vie a
fizicii în preocupările pe care le
întîlnește elevul în jurul său?
Cunoștințele copilului zilelor
noastre — care s-a jucat cu ju-
cării mecanice, care a cunoscut
uneltele mecanizate folosite de
părinții lui, care acasă și pe stra-
dă se întîlnește la tot pasul cu
realizări ale fizicii pe plan prac-
tic — justifică pe deplin aborda-
rea studiului fizicii bazat pe in-
tuiție. Este deci posibil ea în cla-
sa a Vl-a să se facă mai întii o
trecere in revistă a aspectelor și
fenomenelor fizice mai cunoscute
și abia în final să se definească
obiectul fizicii, noțiunile de feno-
men, lege metodă de cercetare
etc.
O dată ajuns la liceu, elevul,
dispunînd de un instrument ma-
tematic, își poate lărgi și siste-
matiza cunoștințele de fizică. Pre-
zentarea fragmentată a capitole-
lor- fizicii în actuala programa a
școlii de 12 ani are un caracter
artificial și nu contribuie sufi-
cient la înțelegerea noțiunilor
predate. în ultima clasă, recapi-
tularea de sinteză, pe probleme,
a temelor-cheie din studiul fizi-
cii, la un nivel matematic supe-
rior, trebuie să devjnă un ele-
ment important în formarea gîn-
dirii științifice a elevilor.
Explicația structurală a feno-
menelor trebuie să fie dată ele-
vilor încă din primii ani de stu-
diu. Cerînd aceasta, profesorul I.
COLTQFEANU a subliniat că e-
xistența unui curs elementar ge-
neral de fizică, bine întocmit, ar
permite ca studiul fizicii să în-
ceapă încă în clasa a V-a. La
mai buna pregătire a elevilor tre-
buie să-și aducă aportul și o mai
bună, o mai modernă prezentare
grafică a manualelor de fizică în
’eneral și, bineînțeles, o temeini-
că pregătire a profesorilor pen-
tru predare. In legătură cu acest
aspect al lucrurilor, a subliniat
vorbitorul, devine absolut nece-
sar ca programele să fie distri-
buite cu mult timp înainte de în-
ceperea anului școlar.
Fizica teoretică și cea experi-
mentală nu se pot separa a sus-
ținut prof. NISTOR GALL din
Oradea. în același timp, însă, nu
trebuie să se uite că școala de
cultură generală nu poate da e-
leviior absolut tot ceea ce apa-
re nou în domeniul acestei știin-
țe. Nu este nevoie să înmulțim
mereu noțiunile predate. Este
însă necesar să selecționăm ri-
guros pe criterii științifice, di-
dactice, iar ceea ce predăm
să fie cît mai aprofundat, ținînd
desigur seama de nivelul înțele-
gerii elevilor. Legarea cunoștințe-
lor de practică nu trebuie nici ea
să conducă la exagerări. Ar fi o
greșeală dacă profesorul de fizică
ar îmbrăca la catedră haina in-
ginerului.
Un rol însemnat — a continuat
prof. Gali — îl are manualul.
Oare este bine că reducerile din
programă ajung, în anume ca-
zuri, să mutileze construcția or-
ganică a unui manual ? Ar trebui
mai multă grijă în această direc-
ție, așa îneît să nu periclităm
pregătirea elevilor.
Elevul să tragă singur conclu-
zii. Formulînd această cerință,
prof. T. GEANGU a menționat că
scopul predării fizicii în școală nu
este numai acela de a da elevi-
lor cunoștințe generale asupra le-
gilor fizice ale naturii, ci și ace-
la de a le dezvolta gîndirea logi-
că. Din păcate, profesorii de fi-
zică nu dispun de suficientă lite-
ratură auxiliară care să-i ajute
să pătrundă mai bine în unele
aspecte practice ale predării, le-
gate de formarea gîndirii științi-
fice a elevilor. O predare cu a-
devărat modernă a fizicii cere și
revizuirea metodelor de predare.
De aceea ar fi foarte necesară e-
ditarea unor metodici adecvate
conținutului nou al predării.
O raționalizare chibzuită a pro-
grainei. Așa cum au arătat și alți
participanți la consfătuire, pro-
grama constituie un punct de ple-
care esențial în buna însușire a
fizicii în școala de 12 ani. In pre-
zent, însă, ea este poate prea în-
cărcată — a afirmat prof. LU-
CIAN RUSSU. Poate că nu ar
strica o conferință cu profesori
de specialitate, convocată de Mi-
nisterul învățămîntului și avînd
la ordinea de zi o raționalizare a
programei prin „descărcare". O-
perația aceasta însă va duce la
eliminări și rezumări. Grija cea
mai importantă rămîne ca noțiu-
nile, chiar- cînd sînt incomplet
tratate, să fie considerate cu ri-
gurozitate științifică. Numai ast-
fel elevii vor putea cuceri corect
știința, pas cu pas.
Corelația dintre fizică, matema-
tică și chimie este deosebit de
importantă — a menționat prof.
ROMULUS CIRIC din Caran-
sebeș. O asemenea corelație nu se
prea observă însă în manualele
actuale și ar fi cît se poate de
nepotrivit ca, atunci cînd se dis-
cută probleme legate de predarea
noțiunilor de fizică în școală, să
nu se țină seama de ea. Bineînțe-
les însă că lucrurile trebuie făcu-
te cu grijă, fără să se ajungă pînă
la o adevărată matematizare a fi-
zicii în liceu, întrucît aceasta ar
depăși posibilitățile elevilor.
Revistele adresate elevilor să
publice articole ample despre no-
țiunile fundamentale — a cerut
prof. LEONTIN DOMIDE din
Somcuța Mare, subliniind că ab-
solventul de liceu trebuie să poa-
tă trage concluzii valabile din do-
meniul fizicii, absolut necesare
unei cunoașteri integrale a mari-
lor ei probleme, la nivelul gene-
ral.
De pe acum se impune să pre-
gătim și pe viitorii cercetători în
domeniul fizicii — a spus prof.
PETRE VIERU din Galați. Oare
nu s-ar putea ca, în acest scop,
să se editeze lucrări originale a-
dresate elevilor excepțional do-
tați ?
„O mai bună organizare în timp
a procesului de predare a chi-
miei“ a cerut conf. univ. DUMI-
TRU CEAUȘESCU, de la Institu-
tul pedagogic de trei ani din Ti-
mișoara. Dacă studiul nemetalelor
s-ar face în timp de un an și ju-
mătate, cel al metalelor într-un
an și cel al chimiei organice din
nou într-un an și jumătate, re-
partiția studiului chimiei pe par-
cursul procesului de învățămînt
ar fi mai eficientă. Tehnologia
chimică, la rîndul său, s-ar pu-
tea defalca, noțiunile respective
fiind predate la partea descrip-
tivă.
La fizică sau la chimie ? — Iată
o întrebare pe care a pus-o prof.
ANA NADUH din Tîrgoviște, re-
levînd că teme ca radioactivita-
tea, structura atomului și electro-
liza sînt predate la ore de fizică
și nu de chimie. Expunerea unor
asemenea subiecte numai în ca-
drul manualului de fizică, preda-
rea lor numai în orele de fizică,
îndepărtează elevul de înțelege-
rea chimismului problemelor res-
pective, a legăturii dintre feno-
mene și structura materiei, care
este de esență chimică.
Metodica rezolvării probleme-
lor este un aspect major al pre-
dării chimiei, a susținut prof.
DOINA UNGUREANU din Iași.
Rezolvarea problemelor asigură
multiple posibilități de însușire
logică și conștientă a cunoștințe-
lor. Dar, pentru a se ajunge la
acest rezultat, este necesară o a-
numită continuitate. Problemele
de chimie trebuie să fie accesi-
bile, interesante, variate și
într-un volum total ponderat,
să ajute fixarea logică a cunoș-
tințelor și recapitularea unor no-
țiuni anterior cunoscute.
Nu mai este necesar să stăruim
asupra importanței laboratorului
pentru studiul chimiei în școala
de 12 ani, a subliniat prof. ION
CREȚEANU din Cluj. Laborato-
rul, lucrările practice de chimie
ii deprind pe elev cu unele no-
țiuni fundamentale de chimie și
îl ajută să lege temeinic teoria de
practică. Numai că, pentru o
„viață de laborator" activă este
necesară și o bună dotare și re-
partizare a materialului didactic,
a substanțelor chimice și a apa-
raturii de laborator. Cred că în-
ființarea unor depozite regionale
de aprovizionare cu asemenea
materiale, ar ajuta procesul pre-
dării chimiei în școală.
Am cerut tovarășului A. PE-
TROVANU, secretarul general al
Societății de științe fizice și chi-
mice, să ne înfățișeze cîteva din-
tre propunerile pe care le face
Societatea pe baza recentei se-
siuni. Le prezentăm :
• Propunem să se editeze ma-
nuale unitare, speciale, care să
fie destinate profesorilor in vede-
rea completării pregătirii lecții-
lor de fizică și chimie.
• Pentru asigurarea predării
noțiunilor pe baze mai moderne
s-a propus Ministerului învăță-
mîntului să inițieze o reorganiza-
re a programelor de invățămînt
în așa fel incit să se realizeze
corelația dintre matematică, fi-
zică, chimie și celelalte discipline
înrudite. Considerăm necesar in
același timp ca in programa de fi-
zică pentru liceu să se asigure o
regrupare unitară a temelor pe
capitole, să se introducă teme de
sinteză in clasa a XH-a, iar cu-
legerile de probleme de fizică și
chimie să fie revizuite și reedi-
tate de urgență-
• Se simte necesitatea sporirii
numărului de profesori de fizică
și chimie participanți la cursurile
de informare și perfecționare or-
ganizate Ia diferite nivele.
• In scopul informării la zi a
profesorilor cu probleme de meto-
dică, Societatea a cerut revistelor
sale să ia măsuri pentru crearea
unei rubrici permanente cu acest
conținut.
• Pentru asigurarea bazei
materiale necesare realizării le-
găturii intre teorie și practică,
Societatea propune să se organi-
zeze depozite regionale in scopul
aprovizionării mai eficiente a
școlilor cu materialul didactic
necesar, să se revizuiască colecția
de filme și să se creeze filme noi,
corespunzătoare programelor șco-
lare, iar difuzarea lor să se facă
prin aceleași depozite regionale ;
să se treacă, în măsura în care
este posibil, la organizarea în
școli a unor laboratoare separate
pentru fizică și chimie.
A, B și întrebările
neprevăzute
A e un profesor respectabil, care a depășit o
anumită virstă. B un profesor neastâmpărat, care
n-a depășit această virstă. Și unul și celălalt pre-
dau matematica, fiecare la alt liceu... Sînt buni
prieteni, dar asta nu înseamnă că în discuțiile
lor interminabile sint totdeauna de acord. Discu-
țiile lor, fiind mereu interminabile, indică tocmai
că ei nu sint niciodată de acord... Singura premisă
comună de la care pornesc este că amindoi vor
să-i învețe pe copii matematică. Și pentru că
amindoi vor acest lucru cu pasiune, amindoi reu-
șesc.
Reproduc una din discuțiile lor :
B — N-am reușit astăzi, la clasa a IX-a, să ex-
plic ce-mi propusesem.
A (cam sentențios) — Prin pregătire, prin faptul
că el propune problemele, profesorul are în mină
lecția și o poate conduce pe făgașul pe care vrea.
B — Dar ce facem atunci cînd soluțiile elevilor
sînt diferite de soluțiile noastre ?
A — Le adoptăm dacă sînt elegante, dar nu tot-
deauna. Copiii nu trebuie să te pună în fața ne-
prevăzutului. Dar... ai început să-mi spui că n-ai
explicat astăzi ce ți-ai propus.
B — Un elev a venit cu o problemă... și pe loc
n-am putut s-o fac.
A — O clasică problemă, de „încuietoare'1, pro-
babil ! Elevii au acest obicei, care trebuie pe cît
posibil îngrădit, dacă nu complet... „înțărcat". Ei
vin ori cu probleme, ori cu chestiuni „nelămurite"
menite să încurce ora. Exemplul mi l-ai furnizat
chiar acum: ți-au dat peste cap planul lecției. Nu
intra în capcanele școlarilor, sînt foarte ingenioși!
B — Deci și capcanele sînt ingenioase. Dacă ad-
mitem că un elev bun poate fi încurcat oricînd
de profesor, trebuie să admitem și reciproca... Este
constructiv să le dăm această satisfacție.
A — Și prestigiul ?
B — Dacă ți-l capeți astfel, e și mai mare !
A — Hm! Spune-mi mai bine ce problemă ți-a
dat acel „copil teribil".
B — Un ogar urmărește o vulpe...
A — Te întrerup. Știu problema. Ți-o pot arăta
eu, dar îți las plăcerea dezlegării ei. Nu sînt de
acord însă cu afirmația : „Pe loc n-am putut s-o
fac". Nu trebuie niciodată să rezolvi o problemă
pe loc. Cît de simplă ar fi, îl rogi pe elev să ți-o
serie, o pui în buzunar și te uiți la ea acasă. Forța
de concentrare e mult mai mare cînd ai atenția
îndreptată numai asupra problemei, nu și asupra
clasei...
B — E drept; acest lucru cred că se-ntîmplă
oricui. Problemele care nu „ieșeau" în clasă, le
rezolvam acasă imediat. Puneam însă această „con-
centrare" și pe seama faptului că între luarea de
contact cu enunțul (care se petrecea în clasă) și
între momentul cînd ajungeam la masa mea de
lucru avea loc perioada de „dospire" latentă a so-
luției.
A — Repet: cu euuniul nu trebuie hiat contact
în clasă! Dacă încerci și nu reușești îți provoci
Izvorîtă din Directivele celui de al
IX-lea Congres al partidului, Hotă-
rîrea Consiliului de Miniștri cu pri-
vire la îmbunătățirea învățămîntu-
lui seral și fără frecvență a deschis
și mai larg porțile școlilor de toate
gradele în fața tuturor cetățenilor
țării. Beneficiind de această hotărîre,
în anul școlar curent urmează cursu-
rile învățămîntului seral și fără frec-
vență peste 140 000 de oameni ai
muncii.
De curînd a avut loc prima sesi-
une de examene în învățămîntul de
cultură generală fără frecvență. Ea
s-a desfășurat într-o atmosferă de
exigență sporită, la nivelul cerințe-
lor actuale. Numeroși elevi ai cursu-
rilor fără frecvență au dovedit că
s-au pregătit cu seriozitate pentru
sesiune, însușindu-și cunoștințele
prevăzute în programe. In același
timp, însă, destul de mulți elevi nu
au obținut note de trecere la mai
multe materii. Desigur, în sesiunile
următoare această situație poate fi
îmbunătățită substanțial. Dar, pen-
tru aceasta, este necesară o analiză
temeinică a cauzelor care au gene-
rat rezultatele negative și a posibi-
lităților de a remedia starea de lu-
cruri existentă.
Mai buna pregătire a elevilor din
învățămîntul fără frecvență cere de-
sigur, în primul rînd, o sporire a
eforturilor proprii, a conștiinciozi-
tății acestora în studiu. Nu este însă
mai puțin adevărat că se fac ne-
cesare și unele măsuri de intensifi-
care a ajutorului ce li se acordă.
Am stat de vorbă cu mulți dintre
acei care s-au prezentat Ia actuala
sesiune de examene. O bună parte
din ei s-au plîns că orele de con-
sultații — în general una sau două
pe lună, și numai la unele obiecte
— sînt insuficiente» O serie de elevi,
fiind departe de oraș, n-au putut să
frecventeze nici puținele consultații
organizate.
De altfel, așa cum s-a mai arătat
și cu alte ocazii, aceste forme de stu-
diu sînt impropriu numite „consul-
singur un vot de blam și nimic nu e mai destruc-
tiv decît neîncrederea copiilor.
B — Neîncrederea copiilor trebuie deșteptată
în fiecare moment!
A — Iată, probabil, încă unul din paradoxurile
pe care le cultivi cu atîta plăcere... Dar încrederea
în profesor este și o chestiune de prestigiu, dc
prestanță. Profesorul nu trebuie să ezite nici o
clipă, altfel nu poate urmări de pe o poziție de
superioritate gindurile discipolilor. Nu obții nimic
de la cineva care n-are încredere țn tine !
B — Copiii au încredere în profesorul care le
sădește voluntar neîncrederea în simple afirmații!
A — Simplă afirmație !
B — Elevul, ca să fie învățat să raționeze, nu
trebuie să vadă numai cum se expune un rațio-
nament, dar și cum se ajunge la el. Cărțile și ma-
nualele, cum e și normal, nu ezită, merg direct la
soluție. Poate de aceea mulți din elevii noștri, la
lucrările scrise, dacă nu „văd" imediat cum se re-
zolvă o problemă, o abandonează. Iată o dovadă
că ei n-au fost învățați să dibuie ! Profesorul tre-
buie să-și arate dibuielile... Trebuie să accepte
problemele propuse și să-i lase pe elevi să-și for-
muleze nedumeririle.
A — Și de unde știi că poți răspunde la orice
„nedumerire" a copilului ?
B — N-am spus că știu. Dar întrebările lor,
chiar răutăcioase, sînt profund instructive. Dacă
elevul pune o întrebare al cărei răspuns nu-l cu-
noaște el, dar îl cunoaște profesorul, e un prilej
de lămurire pentru elev. Dacă elevul pune o în-
trebare al cărei răspuns îl cunoaște el, dar nu-l
cunoaște profesorul, e un prilej de lămurire pen-
tru profesor. Dacă, dind un răspuns, elevul trium-
fător îți arată că ai greșit, el va fi mândru de suc-
ces, își va pune el însuși alte întrebări, ca să ți le
poată prezenta ție și va învăța astfel matematică.
A — îndoindu-se de profesor ? Mulțumesc !
B — Stimîndu-l pe profesor, dimpotrivă!
Elevul disprețuiește pe cel care își ascunde infe-
rioritatea momentană în spatele autorității; el va
crede că această inferioritate e permanentă. Dar
elevul stimează pe profesorul care-i recunoaște un
raționament bun. Elevul s-a făcut înțeles : va în-
văța la rîndul său să recunoască, să admită ra-
ționamentul bun, atunci cînd al său va fi greșit...
Dar mai rămîne o posibilitate : elevul pune o în-
trebare al cărei răspuns nu-l cunoaște nici el și
nici profesorul.
A — In aceste cazuri nu se dă nici un răspuns,
se evită elucidarea printr-o frază de trecere și se
atacă altă chestiune. Nu ai ce răspuns să dai.
B — Ba da! Răspunsul: „Nu știu! Am să mă
gîndesc". Atunci de abia merg cu materialul acasă...
Și dacă nu găsesc eu răspunsul, îl aflu în cărți,
sau la colegii mei, sau la specialiștii pe care-i pot
consulta. Dar răspunsul exista, el trebuie adus co-
pilului în orele următoare.
A — Bjne, dar prestigiul în fața colegilor și al
elevilor ?
în oglinda
recentei sesiuni
tații". Pentru a fi cu adevărat con-
sultații ar trebui ca elevii să se pre-
gătească în prealabil, venind să cea-
ră numai anumite lămuriri. Dar, lip-
siți de o îndrumare atentă, destul de
mulți elevi vin nepregătiți, astfel in-
cit, de cele mai multe ori, profeso-
rii sînt nevoiti să predea în aceste
ore cunoștințe absolut noi, sub for-
ma unei sinteze foarte concentrate.
Cred că ar trebui găsite și alte
forme de ajutorare a elevilor care
studiază fără frecvență. Spun aceas-
ta întrucît consider că la matemati-
că și la limba română, de exemplu,
ar trebui să li se ofere posibilitatea
de a-și verifica cît mai amplu cu-
noștințele prin rezolvarea de pro-
bleme, prin analize gramaticale și
literare etc. Un ajutor mai amplu
decît acela dat prin consultatii se
impune și la alte obiecte, cum ar fi
fizica, chimia, limba latină, limbile
străine moderne etc.
Cred că și întreprinderile pot a-
corda un ajutor mai larg elevilor
înscriși la învățămîntul fără frec-
vență, așa cum fac în ceea ce-i pri-
vește pe elevii de la cursurile se-
rale. Unele întreprinderi ar putea să
organizeze, la locul de producție,
cursuri de pregătire, în săli amena-
jate pentru studiu, cu sprijinul unor
ingineri, al unor profesori pensio-
nari sau chiar al unor profesori a-
flați în activitate, indicați de către
secțiile de învățămînt. In general
este necesar să existe în permanen-
ță o mai strînsă legătură, pentru
pregătirea cursanților, între între-
prinderile în care lucrează aceștia
și școala la care urmează să se pre-
zinte la examene.
Bineînțeles însă că rolul principal
în ajutorarea elevilor de la fără
frecvență ar trebui să-l aibă cursu-
rile de pregătire, inițiate — mai a-
les în preajma examenelor — pe lin-
gă școli și încadrate cu profesori
aleși de către secțiile de învățămînt.
Simțind permanent grija și aten-
ția ce li se acordă, cei înscriși la în-
vățămîntul fără frecvență vor spori
și propria lor grijă pentru studiu,
vor căpăta încrederea că pot depăși
dificultăți și chiar insuccese par-
țiale, manifestînd în același timp un
mai mare simț de răspundere față
dc propriile lor obligații.
O deficiență serioasă manifestată
la începutul acestui an școlar, care
a îngreuiat studiul sistematic al ele-
vilor de la cursurile fără frecvență,
a fost aceea că au lipsit din librării
— și continuă de fapt să lipsească
— o bună parte din manualele șco-
lare. Este neapărat necesar ca aceste
manuale să se afle din timp la dis-
poziția tuturor celor care au nevoie
de ele. Pentru aceasta se impune ca
Editura didactică și pedagogică să
stabilească tirajele în funcție de ce-
rințele reale și ținînd seama de fap-
tul că mai întotdeauna reeditările
sînt despărțite de ediția precedentă
printr-un interval de cîțiva ani. Pen-
tru ca elevii învățămîntului fără
frecvență să fie scutiti de greutățile
pe care le-ar putea întîmpina în
procurarea manualelor, cred că ar fi
potrivit ca acestea să le fie distri-
buite, contra cost, chiar prin școli.
Dispunînd de înlesnirile prevăzu-
te de ultima Hotărîre a Consiliului
de Miniștri privind învățămîntul
seral și fără frecvență, de o serie de
condiții care se pot crea pe plan
local, prin grija organelor de învă-
tămînt și a întreprinderilor, cei în-
scriși la cursurile fără frecvență au
îndatorirea de a se pregăti cît mai
temeinic pentru examene printr-un
studiu individual sistematic și per-
severent — condiție de bază pentru
obținerea unor rezultate superioare.
Către stimularea acestei forme de
studiu trebuie să se îndrepte atît
îndrumarea cadrelor didactice, cît și
acțiunile pe care le vor lua în co-
mun școlile și organele sindicale din
întreprinderi.
Prof. ION M. DINU
directorul Liceului
„Al. Odobescu" din Pitești
Ratfipfonia este complicată dar pasionanti
B — Examinîndu-l pe Galois, doi profesori, Bi-
net și Lefebure de Fourcy, nu l-au înțeles și au
căutat să-și mențină prestigiul, respingindu-l la
examen. Galois, care firește a avut dreptate, le-a
aruncat (spune legenda) cu buretele în cap. Cei
doi profesori se bucură astăzi, dacă nu dc presti-
giu, de un anumit fel de faimă... Cu care nimeni
n-ar vrea să intre în memoria oamenilor!
A — Un Galois se naște rar!
B — Există vreun om care să se nască des ? în-
crederea în sine la care un om trebuie să ajungă
(bineînțeles, nu exagerînd), se bazează pe o mare
doză de spirit critic. Spiritul critic nu trebuie
atrofiat. Pentru menținerea atenției și a partici-
pării „active" (uf! ce pleonasm intrat în voca-
bularul didactic), metoda greșelilor voite mi-a dat
totdeauna rezultate bune !
A — întâmplare, excepție!
B — Poate, dar în matematică excepția infir-
mă regula ! Să învățăm copiii să dea contraexem-
ple I
A — Ce te faci cu o serie de teoreme pe care
programa prevede că trebuie numai să le enunți,
fără să le demonstrezi? De exemplu, teorema lui
D’Alembert în clasa a X-a. O mai acceptă elevii
dumitale ?
B — Da, o acceptă ! Și teorema lui D'Alembert
și altele, ca de pildă. în clasa a Xl-a. faptul că un
șir monoton și mărginit e convergent. Le e mai
apropiată o astfel de enunțare cinstită decît o
„justificare" grafică, așa cum mai obișnuiesc să
dea unii profesori teoremelor lui Rolle, Fermct,
Lagrange, avînd pretenția că fac o „demon-
strație !“
A — Și eu am învățat așa cînd eram în liceu!
B — Și e un argument care te satisface... altfel
decît din punct de vedere sentimental?
A — Hm... Poate că... Dar su revenim la proble-
mele pe care ni le dau elevii...
B — ...Și pe care încerc pc lac să le fac ca ei.
Le spun : „Nu știu dacă pot găsi o rezolvare ime-
diat, nu știu dacă soluția mea e cea mai simplă,
dar să vedem !“
A — Ahile nu-și arăta călciiul!
B — Ahile nu era profesor ! Elevilor Ic place să
te depășească, și unii dintre ei vor reuși. Profeso-
rul trebuie să colaboreze, nu să oficieze.
A — Să admitem cazul că soluția problemei îți
scapă șl sună clopoțelul.
B — Vin lecția viitoare cu ea făcută !
A — Sau că nu sună clopoțelul, dar o rezolvă
un elev înaintea ta !
B — îi pun 10 ! Mi-am atins scopul!
Cel care v-a înfățișat această discuție a căutat
să joace șah cu el însuși. I-a dat lui A argumente
cit mai obiective, deși el ținea cu B (un indiciu
este faptul că i-a lăsat, ultimul cuvint)
Nu e sigur că nu greșește... Poate vine cu solu-
ția bună lecția viitoare!
Proî. CONSTANTIN OTTESCU
fAGIWA 3
O mate
rie fă
ra orar
PROTECII*
LUNCII li
Pregătirea viitorilor tehnicieni, in-
gineri, oameni de știință stăpini pe
realizările științei și tehnicii contem-
porane impune o instruire complexă,
multilaterală, care include ca o com-
ponentă de bază cunoașterea măsu-
rilor de protecție și tehnică a securi-
tății muncii. în România socialistă,
igiena și protecția muncii constituie
o problemă de stat, asigurindu-se
condiții mereu mai favorabile rezol-
vării ei optime.
încă din primii ani ai școlii gene-
rale elevii sînt deprinși să respecte
regulile elementare de igienă a ac-
tivității școlare. Ulterior se realizea-
ză, pe lingă acestea, instruirea lor
asupra unor importante elemente de
protecția si tehnica securității muncii
in laboratoare, în sălile de lucrări
practice. în cadrul activităților prac-
tice agricole, cu prilejul vizitelor în
producție etc. Elevii studiază, în ca-
drul unor capitole din programele de
fizică, chimie, agricultură, predate în
școlile generale și în licee, diferite
noțiuni de proiecție împotriva efec-
telor negative ale utilizării neralio-
nale ale unor substanțe, energii etc.
Desigur, problemele cotidiene de
protecție și tehnica securității activi-
tăților din școală, precum și a celor
din afara școlii cu care vin în con-
tact elevii, nu sînt deosebit de difici-
le. Dar, deprinzindu-i cu respectarea
regulilor de proteclie a muncii urmă-
rim nu numai un obiectiv imediat —
acela al eliminării unor accidente în
timpul activității lor actuale — ci și
educarea lor pe această linie pentru
laborator, în perioada deplasărilor și
in special atunci cind
vizite în producție,
vizitele in producție
elevii școlilor nr. 19
se efectuează
Bunăoară, la
efectuate de
și nr. 70 din
Capitală, delegati ai întreprinderilor,
solicitati de școală, tir» întotdeauna
un instructaj scurt de protecție a
muncii înainte de a începe vizita
propriu-zisă, pentru a-i orienta pe
elevi să prevină eventualele acciden-
te ce s-ar putea produce la locurile
ce prezintă anumilc pericole.
Probleme specifice de protecție a
muncii ridică aplicațiile practice la
agricultură ale elevilor din școlile
sătești. Dind curs instrucțiunilor Mi-
nisterului învățămîntului. profesorii
de specialitate din majoritatea școli-
lor sătești prezintă, în cadrul instruc-
tajelor pentru aceste lucrări practice,
noțiuni de protecție a muncii în le-
gătură cu utilizarea mașinilor și
agregatelor agricole. Este foarle bine
că manualul de agricultură pentru
clasa a VlII-a cuprinde un capitol
privitor la protecția muncii. Este ne-
cesar însă ca această problemă să fie
tratată și în manualele de agricul-
tură pentru celelalte clase, iar îndru-
mările să nu se oprească la aspectul
pur tehnic al problemei Se impune,
de exemplu, să se arate cum trebuie
mintiile substanțele ierbicide sub-
efectueze o experiență care cerea in-
troducerea sodiului metalic într-un
cristalizator de sticlă cu apă, a atras
atenția elevilor că, dacă bucata de
sodiu e prea mare, se poate produce
o explozie. De asemenea, cu prilejul
experiențelor cu acizi și alte sub-
stanțe caustice, profesoara a arătat
că, dacă nu sint minuile cu atenție,
acestea pot ptovoca arsuri. La Lice-
ul din Vinga. la Liceul „Frații Bu-
zeșli" din Craiova etc., prolesorii de
fizică atrag întotdeauna alentia ele-
vilor asupra modului cum trebuie
efectuate lucrările la care se utili-
zează mercur — experiențele cu tu-
bul lui Toricelli, cu tubul lui Melde
etc
Efectuarea instructajelor de teh-
nica a securității, menționarea modu-
lui de utilizare a aparatelor, a sub-
stanțelor ele-,
deosebită nu
au o ■ importantă
numai pentru orele
respective, ci și pentru activitatea
elevilor după
orele de curs, în
cadrul cercurilor de- fizică, chihtie
etc., ca-și ..in micile. laboratoare pe
care și le organizează
acasă. Cu privire la
laboratoare personale
unii din ei
aceste mici
și tînind
munca pe care
viitor.
După cum se
rale de la orașe
o vor desfășura în
știe, in școlile gene-
elevit efectuează lu-
crări de limplărie, mecanică și elec-
tricitate în sălile de lucrări practice
La multe școli, de pildă la școlile
generale nr. 3 din Sibiu, nr. 5 din
Ploiești, nr. 31, nr. 143 din Capitală
etc. —• instructorii de practică efec-
tuează, înaintea începerii acestor lu-
crări, un instructaj privind normele
de protecția muncii pentru fiecare
lucrare în parte. Aceste instruclaje,
bazate pe prezentarea unor planșe și
pe efectuarea unor demonstratii pri-
vind protecția muncii, evidențiază
nu numai ce pericole prezinte! lucrul
cu utilajele defecte, in condiții
neasigurare a locului de muncă
ci, mai ales, ii învață pe elevi să
osebească o sculă bună de una
de
elo.
de-
de-
fectă, le arată cum trebuie organizat
în condiții optime locul individual
muncă etc.
Numeroase colective didactice
preocupă de îndrumarea elevilor
vederea prevenirii accidentelor
de
se
In
ce
s-ar putea ivi in timpul lucrărilor in
slanțele pentru distrugerea
rilor ele
O problemă esențială
proiecția muncii este și
dăunăto-
legată de
instruirea
elevilor
latiilor
siderăm
absolut
cu privire Ia folosirea insta-
electrice sub tensiune. Coli-
că acest instructaj este
necesar pentru toate catego-
riile de elevi, căci în perspectiva
electrificării generale a satelor toti
trebuie să cunoască strictul necesar
privind pericolul diferitelor lucrări
efectuate de neinițiați la instalațiile
electrice Considerăm de asemenea
că încă din școlile generale elevii
trebuie să aibă un minim de cu-
noștințe de prim ajutor în caz de ac-
cidente — contuziuni, luxații, tăieturi,
înțepături ele. Deosebit de utile se
dovedesc în acest scop mijloacele vi-
zuale — planșele, diapozitivele, dia-
filmele.
în licee, probleme speciale de pro-
tecția și tehnica securității muncii
ridică experiențele de laborator și
lucrările practice la chimie. Nume-
roși profesori de specialitate, cum
seama de alraclia pe care o exer-
cită asupra elevilor construcția de
rachete miniaturale, atragem aten-
ția in mod deosebit datorită faptului
că se utilizează drept combustibil
materii explozibile. Se impune ca
profesorii să-i avertizeze cu toată
seriozitatea pe elevi asupra perico-
lelor mari pe care le implică pentru
ei construcția unor asemenea ra-
chete cu rampe improvizate consi-
derată in mod inconștient de unii ca
un fel de joacă inofensivă.
Pătrunderea amplă, multilaterală
a tehnicii în procesul de învățămînt
aduce avantaje substanțiale, dar
pune în același timp In fala profe-
sorului o serie de obligatii
printre care aceea de a
întreaga importantă
măsurilor privind
tătilor desfășurate
instruirea acestora
aplicării
protecția
tnaiore,
acorda
tuturor
activi-
cu elevii și
in legătură cu
tehnica securității muticii în sălile
de lucrări, în laboratoare, cu prilejul
vizitelor în producție, în viata de
toate zilele.
Conducerile
învățămînt i
școlilor, secțiile de
de pe
lingă sfaturile
sînt cei de la
de la liceele
Liceul nr. 3 din Sibiu,
„Tudor Vlădimirescu",
„Gh. Lazăr' și altele din București,
instruiesc pe elevi asupra modului
cum trebuie efectuate experiențele.
De exemplu, cu prilejul unei lecții
despre sodiu, profesoară M. Tutunaru
de la Liceul nr. 27, pregătindu-se sa
populare, cărora 11
punderi precise în
datoria să verifice
s-au trasat
acest sens,
modul cum
răs-
au
sini
aplicate normele de tehnica securi-
tatii muncii
necesare.
a da îndrumările
Asist, univ. EUGEN VĂLEANH
Ing. EMIL VÎNTU
a
științei
întregii
VA RECOMANDAM
• I. Bruhat, X. Dantry, E. Teu
Cinci coruri
cu acompaniament
de pian'
în anul 1821, cele două
scrise ale lui Gh. Lazăr,
lizate în lumina epocii și
tului lor la dezvoltarea
matematice în România.
Amănunțita tratare a
de Asachi — iată numai o
din bogatul ansamblu de
nuscrise și lucrări tipărite.
parte
ma-
ana-
apor-
manu-
alături
din 1871. Editura
lei.
Internaționala întil
Editura politică,
Cartea are prieteni statornici printre micii școlari.
de prima carte de matematică
tipărită în românește în Moldo-
va în 1795 și traducerile făcute
Istoria matematicii
în România
Recent apărut în Editura ști-
ințifică, volumul I din monu-
mentala Istorie a matematicii
din România, scrisă de profeso-
rul George St. Andronie, impre-
sionează prin valorosul său con-
ținut și forma grafică de aleasă
execuție.
împărțită în trei părți, lucra-
rea prezintă evoluția matemati-
cii în țara noastră de la primele
sale începuturi și pînă în anul
1918. Periodizarea aleasă de au-
tor se suprapune însăși construc-
ției învățămîntului matematic,
ca și învățămîntului din țara
noastră în general. în oriina
parte care tratează învățămîn-
tul matematic pînă în anul 1821,
centrul de greutate este axat pe
două momente importante : ac-
tivitatea didactică din academii-
le domnești și aportul oamenilor
de știință Gh. Lazăr și Gh. Asa-
chi la dezvoltarea incipientă a
matematicii românești. „Aritmo-
logionul" Spătarului Milescu,
prima carte de aritmetică scrisă
de un român, tratatul de alge-
bră rămas în manuscris al lui
Dimitrie Cantemir, algebra ne-
publicată a lui Antioh Cante-
mir, manuscrisul și cărțile tipă-
rite în grecește după care s-au
predat matematiclle în acade-
miile din București și Iași pină
activități din cea de a doua pe-
rioadă — începînd de Ia 1821 și
pînă la înființarea universități-
lor din Iași și București — rele-
vă contribuțiile aduse la dezvol-
tarea matematicii pe toată întin-
derea pămîntului românesc, pu-
ne în lumină figurile profesori-
lor de matematică de la Acade-
mia Mihăileană, activitatea în
acest domeniu a lui Ion' Ghica,
Andrei Teodorescu, Emanuil Ba-
caloglu.
în sfîrșit, în cea de a treia
parte sînt prezentați cei care au
dus mai departe studiul mate-
maticii în România începînd din
momentul creării universităților
și pînă in 1918. Este ilustrată
pregnant activitatea deosebită a
lui Haret. David Emmanuel, C.
Gogu și alții, se subliniază în-
semnătatea înființării „Gazetei
matematice". Volumul se încheie
cu o prezentare a activității des-
fășurate de marii inițiatori ai
școlii matematice românești —
Gh. Țițeica, Dimitrie Pompeiu
și Traian Lalescu.
Bogat ilustrată cu reproduceri
de texte și fotografii, completată
cu bibliografii, cartea profesoru-
lui George St. Andronie, își de-
pășește rolul de prezentare a unei
părți din istoria matematicii din
România. Apariția „Istoriei ma-
tematicii din România" constituie
un act de cultură.

te i
O PIRAMIDĂ NE
(I
o
L
O
N
Am primit la re-
dacție următoarea
scrisoare:
„Vă scrie o pirami-
dă. Nu vă speriați I
Nu sînt nici pirami-
da lui Keops și nici
piramida mexicană
de la Cholula. Nu
sînt decît o biată
piramidă rămasă fără
slujbă fi singurul lu-
cru cu adevărat pira-
midal care mi-a mai
rămas este necazul
meu. Da, e adevărat.
Sînt o biată piramidă
necăjită. Numele meu
este, dacă vreți,
CAOB. Vîrful meu e
în C. Sînt triunghiu-
lară și, după cum
cred că ați bănuit,
exist numai pe hîr-
tie. Așadar, sînt ne-
voită să-mi declar
domiciliul de contra-
bandă într-un ma-
nual școlar.
Ca să fiu sinceră,
ar trebui să vă măr-
turisesc că am totuși
un număr. Sînt figura
numărul 120. Numai
că, deoarece toți cei
care mă contemplă
se îmbolnăvesc subit
de nedumerire, m-am
hotărît să vă scriu.
Iată de ce...
Vrînd să mă facă
piramidă harnică, pă-
rinții mei de la Edi-
tura didactică și pe-
dagogică m-au des-
tinat să servesc ilus-
trării a două proble-
me în același timp :
lată-le:
Problema 3. Figu-
ra 120 reprezintă o
piramidă triunghiu-
lară în care înălțimea
VA cade într-un vîrf
al bazei. Se dă
AB = 9 cm; AC = 5
cm; CV — 13 cm. Se
cere muchia VB.
Problema 4. In fi-
gura 120 (vezi pro-
blema precedentă) se
dă AC ” 5 cm;
AVB = 60°; VCA
— 45°; se cer muchii-
le VB și VC.
Problemele
au și
prima
răspuns. La
scrie: „Se află întîi
AV. VB ~ 15 cm".
Pentru a doua: „Se
află întîi AV. VB
10 cm, VC a 7,07
cm".
Numai că pe mine,
repet, mă cheamă
CAOB; nici pome-
neală de vreun V în
numele meu, nici de
vreo înălțime însem-
nată cu VA pe trupul
sau în trupul meu de
hîrtie... La început
nu vroiam să cred.
Mă gindeam poate că
elevii sînt mici fi mi
știu să rezolve pro-
blema, ori n-or fi
vrînd să învețe ia
geometrie... In cele
din urmă m-am lă-
murit. Adevărul e
tragic. Sint o pirami-
dă fără rost, născută
înainte de propria
mea problemă și ră-
tăcită in pagina 64 a
manualului de
metrie pentru
a VlII-a...
Spuneți-mi
fac 2 Voi mai
redeveni
geo-
clasa
ce să
putea
vreodată
eu 2 Cine poate oare,
să mă ajute ?
O piramidă necă-
jită
(Pe baza materia-
lului primit de la
prof. Gh. 1. Dan de
la Școala generală
din comuna Dăneți,
raionul Caracal).
Prof. Nelu lonescu este cunos-
cut dc mult ca un compozitor
care și-a dedicat întreaga crea-
ție școlii, corurilor școlare. Re-
cent el a publicat „Cinci coruri
cu acompaniament de pian“ pe
versuri de Mihail Eminescu. E-
fectul artistic autentic, obținut
cu mijloace simple și accesibile,
caracteristic tuturor cîntecelor
autorului, apare de data aceasta
și mai limpede, fiindcă este re-
liefat prin textele eminesciene.
Scrise Ia două-trei voci egale
și la patru voci mixte, corurile
au linie melodică unică, pentru
solist sau partidă vocală unison,
cel mai adesea în dialog imita-
tiv cu celelalte partide și cu
pianul, ceea ce îmbogățește mij-
loacele artistice ale compoziției.
Ele rămîn reduse ca dimensiuni
și simple, deși sînt variate ca
•	G. Barit, Scrieri social-poli-
ticc. Editura politică, 9,85 lei.
•	J. D. Bernal, Știința în isto-
ria societății. Editura politică, 36
lei.
•	G. V. Plehanov. Opere filo-
zofice alese, voi. I-II. Editura po-
litică, voi. I — 12 lei ; voi. II —
23 lei.
•	FI. Tuțugan. Silogistica ju-
decăților de predicație. Editura
Academiei, 4 lei.
•	H. Wallon. De la act la gin-
dire. Editura științifică, 7,50 lei.
•	Probleme teoretice ale ciber-
neticii. Editura științifică. 11 Ici.
•	Știința — forță de producție.
Editura politică, 16 lei.
sen, Comuna
politică, 33,20
• A. Deac,
și România.
5,25 lei.
•	A. I. Odobescu. Istoria arheo-
logiei. Editura științifică, 33,60 lei»
•	Asociația internațională a
muncitorilor. Editura politică,
1,75 lei.
•	N. N Constantinescu, V.
Axenciuc. Capitalismul monopo-
list în România. Editura politică
8,70 lei.
•	E. Dobrescu. Productivitatea
muncii sociale. Editura politică,
8,50 lei.
„REVISTA DE PEDAGOGIE
nr. 12, Decembrie» 1965
In sumar :
STUDII ȘI CERCETĂRI
Marin Vișan, Petre Bărgăoanu : Pro-
bl cine referitoare
modernizarea
predării geografiei în școală,
Ion Berea : Folosirea metodei analizei
gramaticale în predarea limbii române
la clasele mici.
Maricica Chiș și Silvia Cozma : Tra-
tarea diferențială a elevilor în pro-
țintelor teoretice ale elevilor din
școala generală la orele de lucrări
practice.
Virgil Caraba : O dezbatere utilă des-
pre organizarea cercetării științifice.
DE PESTE
HOTARE
factură. Fiind concepute ca
O
suită, ele pot fi cîntate și ca a-
tare de corul școlar.
Prof. CONSTANTIN ZAMFIR
cesul deprinderilor de scriere
rcctă.
Ursula Schlopu, Maria Taiban,
co-
Mar-
cela Lungulescu : Contribuții la ana-
liza rolului educatoarei în jocurile
copiilor.
DISCUȚII — CRONICĂ
Gheorghe T. Dumilrescu : Psihologia
socială și pedagogia.
Viorica Pitul : Din activitatea direc-
torului dintr-o rasă de copii cu
școala.
Nicolae Cheslerean : Folosirea cunoș-
N. I. Monahov : O
muncii educative
dagogii sovietici.
nouă programă a
elaborata de
pe-
Dumitru tonescu : Congresul de la
heran.
CR1TICĂ SI BIBLIOGRAFIE
Nicolae Radu și Vasile Popescu :
Te-
Un
eseu asupra dezvoltării psihologiei
ca știință (V. Pavelcu
„Drama
psihologiei").
Valentina Filipescu, Florica Mihai :
Gianni Toți — „Timpul liber".
Note bibliografice.
Cuprinsul „Revistei de pedagogie" pe
anul 1965.
Prof. Anton Laurențiu,
Slatina.
Este perfect judicioasă
ideea centrală a materia-
lului dv., aceea că noțiu-
nile și cunoștințele dobîn-
dite de elevi prin efort
propriu sînt mai bine asi-
milate și pot fi utilizate în
chip mai eficient decît cele
pe care și le însușesc în
mod pasiv, în timpul ex-
punerii profesorului. Fap-
tul că secția de învățămînt
a raionului Slatina, înțele-
gînd însemnătatea muncii
independente a elevilor în
procesul de învățămînt, îi
acordă atenția cuvenită
este foarte pozitiv. Deose-
bit de important este însă
ca modalitățile practice de
intensificare a muncii in-
dependente a elevilor să
corespundă pe deplin scopu-
lui propus. Referatele pre-
zentate în consiliile peda-
gogice, pe teme ca „Asigu-
rarea participării active a
elevilor la lecții" sau „Cum
ne preocupăm de formarea
deprinderilor de muncă in-
dependentă la elevi" sînt
binevenite numai dacă tra-
tează problemele nu „în
general", ci în mod concret,
dacă pun în evidență me-
todele și procedeele cele
mai eficiente.
Tiberiu Gheție, Brașov.
Sîntem întru totul de a-
cord cu dv. atunci cînd
combateți părerea acelor
profesori care consideră că
pentru a obține rezultate
bune Ia examenele de grad
este suficientă pregătirea
în cadrul cursurilor organi-
zate de I.P.C.D. Menirea a-
cestor cursuri este numai
de a-i ajuta pe candidați
în aprofundarea cunoștin-
țelor asimilate prin studiu
individual perseverent.
înv. loan Ungureanu,
Bujor, regiunea Galați.
Reținem din materialul
dv. cele spuse în legătură
cu necesitatea de a se acor-
da mai multă atenție atît
caracterului sistematic al
expunerii cunoștințelor, cit
și caracterului afectiv, ca
și ideea că profesorul nu
poate trezi în conștiința
elevilor imagini și repre-
zentări vii, trăiri afective,
dacă el însuși are o ati-
tudine indiferentă față de
ceea ce transmite elevilor
și nu alege cele mai acce-
sibile căi pentru a se face
înțeles de ei,
In general, ideile pe care
le formulați — fie că este
vorba de cea subliniată
mai sus, de formarea re-
prezentărilor despre eveni-
mentele istorice printr-o
corectă plasare a lor pe te-
ritoriul patriei noastre, de
reflectarea dinamicii trans-
formărilor istorice în hăr-
țile istorice, de utilizarea
materialului didactic speci-
fic disciplinei pe care o
predați sau de realizarea
unor obiective educative în
procesul predării — sînt
judicioase. Ar fi însă mai
indicat să tratați, într-un
material, o singură pro-
blemă, pe care s-o puteți
aprofunda.
Prof. Emil Moise, Ver-
mes, raionul Lugoj.
Discuțiile cu părinții pe
tema ajutorului pe care îl
primesc elevii la învăță-
tură în familie sînt bine
venite, întrucît prin mijlo-
cirea lor li se dau părinți-
lor sfaturi competente. Ni
se pare interesantă iniția-
tiva dv. de a ține un fel de
„lecție" cu părinții elevilor
din clasa I, pentru a li se
demonstra concret cuip îi
pot ajuta pe copii. Desigur
însă că nu este indicat ca
asemenea „lecții" să se țină
pentru fiecare obiect, ree-
ditînd, într-o altă formă,
lecțiile ținute în fața elevi-
lor.
Prof.- Camelia Stegăroiu,
Tg. Cărbunești, raionul Gi-
lort.
întrebarea dv. este le-
gitimă și, o reproducem
pentrurasfi în atenția celor
în drept: „Pare de ne-
înțeles faptul că problema
metodicilor pentru preda-
rea istoriei nu este încă re-
zolvată. Deși avem specia-
liști în predarea istoriei,
condiții materiale pentru
editarea unor astfel de lu-
crări, deși apar numeroase
tratate, publicații și colecții
cu conținut istoric — ceea
ce dovedește atenția acor-
dată în general acestei dis-
cipline — profesorii nu au
la dispoziție lucrări noi de
metodica predării istoriei.
Care este cauza ?“
Simion Trofin, Petrileni,
raionul Beiuș.
Nu știm din care manual
de gramatică a aflat cole-
gul dv. că în expresia „dra-
gii mei" cuvîntul „dragii"
se scrie nearticulat. Știm
însă precis că cel la care vă
referiți trebuie să ia mă-
suri urgente pentru înlătu-
rarea lacunelor din pregă-
tirea sa.
Prof. Ion Florea, Cristeș-
tii-Noi, Galați.
Reluînd problema notării
elevilor care au copiat la
teză, dv. socotiți că este
justă notarea cu 1 sau 2 a
lucrărilor respective, în-
trucît copierea constituie o
fraudă. Sîntem de acord cu
dv. că repetarea tezei în a-
semenea cazuri anulează
valoarea educativă, a notei.
Rolul cadrelor didactice
este’și acela de a educa pe
elevi în așa manieră îneît
manifestările de genul a-
cesta să fie excluse din
viața școlii.
Prof. Maria Pîrvu —
Șimleul Silvanici.
Prezentînd cazul unui
„elev-problemă", care lip-
sește frecvent și vagabon-
dează, neputînd fi îndrep-
tat în ciuda tuturor măsu-
rilor pe care le-ați între-
prins, vă puneți întrebarea
dacă școala trebuie să-1
exmatriculeze sau să-1
mențină mai departe în ca-
drul colectivului de elevi,
deși exemplul său ar putea
avea o influență negativă.
Din felul cum ați expus ca-
zul nu reiese însă că s-au
încercat cu acest elev toa-
te măsurile educative po-
sibile. Tulburările de com-
portament pot să apară în
cele mai diferite împreju-
rări, din cauze diverse și
îmbrăcînd forme variate.
La fiecare caz concret în
parte trebuie cunoscute, în
primul rînd, cauzele, îm-
prejurările, pentru ca, pe
baza acestei cunoașteri, să
se ia măsuri educative
adecvate. Credem că a-
propierea educatorului —
cu multă răbdare, perseve-
rență și înțelegere — de
elev constituie principala
modalitate de a-1 cunoaște
și de a-1 educa.
Prof. Teodor Calaineț,
Oradea.
Considerăm pozitivă ati-
tudinea dv. de a nu vă de-
clara satisfăcut cu ceea ce
s-a realizat pînă acum în
munca educativă, de a cău-
ta mereu soluții noi, mai
eficiente, de a lupta împo-
triva formalismului, a ru-
tinei, a șabloanelor. Sîntem
de acord că de lipsurile
existente încă în munca
educativă se fac vinovați
nu numai diriginții, ci și
cei care nu au dat întot-
deauna și la timp îndrumă-
rile necesare. Este adevă-
rat și că inspectorii secții-
lor de învățămînt care a-
sistă la orele de dirigenție
trebuie să contribuie mai
mult la îmbunătățirea lor.
Socotim însă că în
unele privințe dv. exage-
rați puțin lucrurile. Este
vorba, bunăoară, de orele
deschise de dirigenție Ex-
periența a demonstrat că
atunci cînd sînt bine orga-
nizate, cînd nu sînt re-
gizate, cînd pun în discuție
probleme interesante și asi-
gură elevilor posibilitatea
să se manifeste spontan, fi-
resc, asemenea ore sînt fo-
lositoare și dau prilej diri-
ginților, în special celor ti-
neri, să tragă concluzii în-
temeiate pentru munca lor.
în general succesul orelor
de dirigenție depinde de
măiestria dirigintelui, de
cultura, de pregătirea sa, de
tactul său pedagogic, de
capacitatea sa de a se apro-
pia de elevi, de a le cîștiga
încrederea. Că, așa cum
spuneți dv.. unele ore de
dirigenție sînt reci, neatră-
gătoare, este adevărat. Dar
aceasta nu se datorește
faptului că dirigintele s-a
ghidat în organizarea lor
după un plan, după o
schemă, ci faptului că nu a
știut să valorifice, să folo-
sească în mod creator, în
funcție de cerințele clasei,
îndrumările date. Nimeni
nu-l obligă pe diriginte să
planifice teme care n-au le-
gătură cu clasa sa. Dacă
unii procedează astfel, tre-
buie ajutați să-și îmbună-
tățească munca. Acest lu-
cru pot și trebuie să-1 facă
diriginții mai vîrstnicî, cu
experiență, ca dv.
Red.
REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA 1 BucutMU WM* Seîatoll or. 1, Telefon I7.B0.20. AbooemeDtelo •• foc lo ofiellle poștale, factorii poștali Șl Io dlfuxorU voluntari din unitățile de învățămînt. Tiparul i Combinatul Poligrafic Caia Scîntell. Piața Sclutell București.
40 132