PROLETARI DIN TOATE TARILE UNITI-VA I

GAZETA

Anul XVIII
Nr. 834
Vineri 21 ian.
1966
4 pag. 25 bani
k
INVATAMINTULI
DITATA DE MINISTERUL ÎNVALAMlMUI Șl COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVATAMÎNT Șl CULTURA

rJF
------------- 107 ani de la Unirea Principatelor Române
POPORUL ÎNSUȘI
A FĂURIT
UNIREA
Extrase din
presa vremii
„Unirea, domnilor, eu nu recunosc nimănui dreptul si stei
ci e actul său individual... Unirea e actul energie al întregii
națiuni române... și de aceea domnilor, nici chiar domnito-
rului (Alexandru loan Cuza — n. n.) dar încă unui simplu
particular nu-i recunosc și nici nu-i voi da vreodată dreptul
acesta de a zice că el a făcut singur unirea. Nu, domnilor,
unirea, națiunea a făcut-o“.
In cuvintele rostite de fruntașul unionist și marele patriot
Mihail Kogălniceanu, în ședința Camerei din 9 februarie
1883, și-a găsit o foarte sugestivă caracterizare rolul hotărî -
tor pe care l-au avut masele în înfăptuirea istoricului act
de Ia 24 ianuarie 1859. Rezultat firesc al unui îndelungat
proces istoric care s-a maturizat în condițiile destrămării
orînduirii feudale, ale începuturilor capitalismului și for-
mării națiunii române, Unirea a devenit realitate cînd ideea
conștiinței unității naționale a cuprins masele .largi populare.
încă în timpul revoluției de la 1848, și mai ales în deceniul
următor, Unirea a devenit problema centrală în viata eocial-
politică a celor două Principate românești. în „Dorințele
partidei naționale din Moldova", document redactat de
M. Kogălniceanu în august 1848, se sublinia că Unirea Prin-
cipatelor Române reprezintă „cheia bolței fără care s-ar
prăbuși tot edificiul național". Aproape în același timp
(iunie 1848) în articolul-program al primului număr al pu-
blicației „Poporul suveran", redactat de D. Bolintineanu, se
arăta că ziarul se va ridica cu energie contra tiraniei și va
avea ca țintă „unirea provinciilor române și tot ce va putea
duce România la fericire și mărire". Masele populare din
Transilvania, în adunarea de la Blaj, din mai 1848, prin
cunoscutul strigăt: „Vrem să ne unim cu țara", revendicau
și ele unirea cu frații lor de peste Carpați. Se poate consi-
dera pe drept cuvînt că întregul popor român dorea să se
unească într-un singur stat național. Condițiile istorice ne-
fiind favorabile unirii simultane a celor trei țări române,
statul nostru național avea să se formeze treptat, primul pas
pe această cale fiind unirea Moldovei și Munteniei.
Diferitele forțe sociale care acționau pentru Unirea Prin-
cipatelor Române, în funcție de interesele sociale, de clasă,
aveau concepții diferite în ce privește conținutul și caracte-
rul Unirii. Burghezia, clasă tînără, în formare, era intere-
sată în realizarea Unirii, căci aceasta ușura dezvoltarea in-
dustriei și comerțului — prin asigurarea pieței interne, îi
deschidea perspectiva de a dobîndi o poziție preponderentă
în viața politică a noului stat național. Elementele avansate,
animate de sentimente patriotice și de idei progresiste, pre-
conizau, o dată cu Unirea, și înfăptuirea unor reforme social-
economice cu caracter burghezo-democratic (în primul rînd
reforma agrară) care să asigure dezvoltarea și modernizarea
statului național român. Dintre aceste elemente înaintate,
în primele rînduri ale luptei pentru Unire s-au situat Mihail
Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Al. I. Cuza, Costache Negri,
Vasile Mălinescu, C. A. Rosetti, D. Bolintineanu, Cezar
Bolliac etc.
O mare parte a boierimii interesată în dezvoltarea comer-
țului cu cereale se pronunța și ea în favoarea Unirii. Teama
că mișcarea națională de masă ar putea să pună în primejdie
privilegiile lor de clasă, i-a făcut însă pe unii dintre marii
boieri să se opună Unirii și să colaboreze cu puterile străine
potrivnice acesteia.
Forța motrice principală în lupta pentru Unire au consti-
tuit-o masele largi populare de la orașe si sate, care au ac-
ționat cu energie pentru înfăptuirea ei. In concepția mase-
lor, ideea Unirii Principatelor avea un larg conținut; ele
vedeau în Unire, o dată cu realizarea arzătoarei năzuințe a
făuririi statului național, un pas hotărîtor spre împlinirea
aspirațiilor lor de dreptate socială. Țărănimea, clasa cea mai
oropsită, lega de Unire nădejdile ei de a se elibera din jugul
strivitor al clăcii, de a redeveni stăpînă a pămîntului care-i
fusese răpit de boieri de-a lungul veacurilor. Masele mun-
citoare ale populației orășenești — lucrătorii, meșteșugarii,
precum și alte pături de tîrgoveți, mici comercianți și
negustori — concepeau actul Unirii ca punct de plecare
pentru înlăturarea privilegiilor feudale și cucerirea unor
drepturi și libertăți democratice.
Atitudinea claselor și păturilor sociale s-a concretizat în
cursul luptei pentru Unire în diferite acțiuni consemnate
aproape zilnic în documentele istorice.
♦
După Congresul de la Paris — unde se holărîse ca poporul
român să fie consultat în privința Unirii, prin convocarea
unor adunări numite Divanuri ad-hoc — în ambele Princi-
pate s-a intensificat mișcarea unionistă. La sfîrșitul lunii mai
1856, unioniștii moldoveni în frunte cu M. Kogălniceanu,
V. Alecsandri, C. Negri ș. a. au înființat Ia Iași o „Societate
a Unirii", condusă de un comitet, care își luă sarcina ca prin
presă, broșuri, foi volante, adunări și trimiterea de delegați
in districte să dirijeze campania pentru unirea principatelor.
Exemplul Moldovei a fost urmat mai tîrziu și de unio-
niștii din Țara Românească. Intr-o adresă trimisă comitetu-
lui din Iași, unioniștii bucureșteni anunțau că „însuflețiți de
același spirit al unirii, au luat inițiativa... să lumineze masele
asupra înaltei misiuni care le așteaptă", adică unirea „cu
frații noștri de peste Milcov".
Glasul maselor în favoarea unirii s-a auzit cu forță mereu
crescîndă în nenumăratele adunări consacrate discutării
problemei unirii care au avut loc în perioada următoare la
orașe și sate. Actele „de adeziune", care se încheiau după
fiecare adunare erau semnate de sute de intelectuali, mește-
șugari, comercianți, răzeși, clăcași etc. Astfel, locuitorii din
Bacău, în actul încheiat Ia adunarea din 8 iunie 1856 arătau :
„Venind vremea de a vorbi și noi pentru binele țării noas-
tre și a ne arăta dorințele unui viitor mai bun, ne-am strîns
acum într-un cuget și într-o gindire, dezbătând cu mare
cumpănire asupra tuturor împrejurărilor noastre politice,
toți ne-am hotărît din suflet pentru unirea Principatelor...
Dorim această unire din sufletul nostru și o întărim". Măr-
turii contemporane din Muntenia consemnează că aci „toată
lumea" este pentru Unire, „cu excepția cîtorva mari boieri".
Un fruntaș unionist, Gr. Serrurie, scria din Giurgiu, în mar-
tie 1857, lui A. G. Golescu : „Din partea țăranilor plugari,
a meseriașilor și a cornercianților români, după ce li s-a
explicat programa națională, n-a fost decit un consimțămînt
unanim la toată cuprinderea ei. De s-au ivit miseria, lașita-
tea și chiar infamia și p-aci, n-a fost decît din partea unora
din clasa boierită, care este prea mică pe lingă celelalte
clase și din partea a doi, trei proprietari de moșii".
O dată cu pregătirea alegerilor pentru Adunările ad-hoc,
lupta maselor a căpătat o și mai mare amploare. Orășenii,
Prof. N. ADĂNILOAIE
(Continuare în pog. 2-a)
ALEXANDRU IOAN CUZA
C. Popp de Szathmari
„Unirea și unirea națională sint bunuri mari,
importante și însuflețitoare, care nu cer mai mult
decit voința tare de a fi și a rămînea un singur
popor, frați vorbitori ai unei limbi păstrate de
străbuni și veacuri, toți fii ai unui popor păzitor
de legile morale, înflăcărat de libertatea patriei...’
(Din articolul „Naționalitatea" scris
de G. Bariț la 1844 apărut în „Foaie
pentru minte, inimă și literatură",
nr. 51)
„...întrunirea Principatelor nu are trebuință de
explicare, de comentarii! Ea nu are trebuință poate
de a fi înțeleasă, căci ea e simțită. întrunirea e o
trebuință națională, instinctivă, pe care un Român
o simte curgînd împreună cu sângele prin vinele
sale, o suge cu laptele la sinul mumei sale, o respiră
cu aerul țerei sale, o gustă cu rodurile țerinei sale,
o vede în curgerea apelor Patriei sale, o privește în
configurația terenului seu. Un român nu are nevoe
să-și explice, să înțeleagă întrunirea; el trebuie să
o voteze cu ochii închiși, să o dorească ca pănea din
toate zilele, ca manea din ceruri. întrunirea! Dar
eată tot ce Românul poate dori! întrunească-se
Principatele Române, și noi vom ave toate cele-
lalte ! încă o dată întrunească-se Principatele Ro-
mâne, și viitorul e al nostru".
(Din ziarul „Zimbru", anul IV, nr.
132, Iași, miercuri, 20 iunie 1856)
„Să trăiască Cuza 1 a răsunat ca un ecou în
inimile poporului român. Nu se mai auzea în toată
capitala decît cele mai vii demonstrații de bucurie.
„Să trăiască Cuza! Să trăiască viitorul nostru
stăpînitor!“ zbura din gură în gură, din inimă în
inimă; îmbrățișările cele mai cordiale, sărutările
cele mai înfocate, expresia celei mai entuziastice
bucurii a ochilor, erau singurul spectacol ce se
vedea pe toate ulițele, pe toate răspîntiile, pe toate
locurile publice ale Bucureștilor".
(I. Bujoreanu — din ziarul „Româ-
nul" din 27 ianuarie 1859)
„Adevărata misie a spiritelor de elită, la neamul
Romanesc, este întemeierea naționalităței. Naționa-
litatea este sorgentul de unde se scurg toate liber-
tățile. Cea dinții libertate este libertatea politică a
nației, ea se cîștigă numai prin întemeierea națio-
nalității. Fără dînsa, libertățile sociale sînt iluzo-
rii... Unirea definitivă a ambelor țări trebuie să ne
preocupe înainte de toate..."
(Din ziarul „Dîmbovița", anul II, nr.
2 din 21 octombrie 1859)
Școala românească și Unirea
Aspirație seculară a poporului
român, Unirea a fost înfăptuită
prin lupta plină de avînt a mase-
lor populare și a multor cărturari
cu vederi înaintate, animați de
calde sentimente patriotice. In
frontul larg al acestei lupte s-au
aflat și numeroși slujitori ai școlii
— învățători din lumea satelor
obidite, în care știința de carte
abia cunoștea primele pîlpîiri, pro-
fesori din școlile de grad secundar
sau superior, oameni de carte care
au pus cunoștințele lor nu numai
în slujba luminării tineretului, ci
și în slujba înfăptuirii celor mai
înalte idealuri ale întregului po-
por.
Multi cărturari treceau dintr-o
parte în cealaltă a Carpaților, de
pe un mal al Milcovului pe celă-
lalt, răspîndind, o dată cu învăță-
tura, ideile progresului social,
stabilind legături și planuri de
acțiune, luptind pentru înmulțirea
numărului de școli la sate și orașe,
pentru organizarea învățămîntului
pe baze democratice. Numele unor
astfel de profesori ca Simeon
Bărnuțiu, plecat din Ardeal pentru
a deveni profesor la Facultatea de
drept din Iași, ca Alexandru Pa-
piu Uarian, numit profesor de sta-
tistică în același centru cultural al
Moldovei, ca bănățeanul Eftimie
Murgu, numit profesor la Colegiul
Sf. Sava din București, ca Ion Ma-
iorescu, venit din Transilvania în
Oltenia, ca și numele multor al-
tora s-au legat strîns de progresul
culturii românești.
In evenimentele- care au prece-
dat și au însoțit Unirea Țării Ro-
mânești și a Moldovei o serie de
învățători și profesori s-au mani-
festat în mod activ, devenind cu-
noscuti ca hotărîți unioniști.
Luptători activi pentru cauza uni-
rii Principatelor Române au fost
V. Boerescu și G. Costaforu, pro-
fesori la Facultatea de drept din
București, arhitectul Al. Orăscu și
alții. Au participat îndeaproape la
lupta pentru Unire și mulți profe-
sori de licee, care au avut de îndu-
rat măsurile represive luate de
unele autorități reacționare. Prin-
tre aceștia s-au aflat, de pildă,
profesorul N. Turculeț din Iași,
care ținea acasă consfătuiri cu alti
luptători unioniști, profesorii N.
Verdeanu de la Fălticeni, Popescu
de la Bîrlad, Homiceanu de la
Piatra Neamț, B. Galian din Huși
și alții.
In scrisorile care ne-au rămas de
la profesorul Homiceanu din Piatra
Neamț întîlnim mărturii prețioase
în legătură cu acțiunile desfășu-
rate de oamenii școlii din Moldova
in sprijinul Unirii. Citim astfel, in-
tr-o scrisoare a lui din aprilie 1857,
cum mergea din casă în casă, spre
a-i mobiliza pe locuitori la lupta
pentru Unire : „Astăzi a fost o zi
din cele mai frumoase : am făcut
48 vizite apostolești, pentru că nu
dă nimenea trăsură profesoru-
lui (...) Am alergat din casă în
casă, am explicat (...) Am făcut, în
fine datoria mea de român și
profesor (...) așa îneît pot mărtu-
risi că antiunioniștii din ținutul
Pietrii nu sînt în stare a-mi sta
înainte..."
Alegerea lui Alexandru loan
Cuza ca domnitor a fost salutată
cu deosebită bucurie de masa în-
vățătorilor și profesorilor. Chiar a
doua zi după votul dat la Iași în
favoarea lui Cuza, corpul didactic
din capitala Moldovei a adresat a-
cestuia, prin inspectorul general al
școlilor din Moldova, Teodor Veisn,
o adresă de felicitare, în care se
spunea între altele : „In numele
corpului profesoral, care a parti-
cipat la entuziasmul general ce s-a
desvăluit la proclamarea ta de
domn al Moldovei, îți (...) exprim
adînca bucurie ce o simte a ve-
dea, astăzi, în capul țării un cetă-
țean care și-a atras încrederea și
simpatia unanimă a Românilor, nu
prin prestigiul nașterii, nu prin
ademeniri amăgitoare, nu prin in-
fluență străină, nu prin avuțiile
sale, ci prin meritele sale și prin
devotamentul către patrie". Tot
corpul profesoral — se arăta mai
departe, în adresa de felicitare —
„destinat de a contribui, în pro-
porție cu mijloacele lui, la răspin-
direa luminei între tinerele gene-
rații române, care au să serveze la
vremea lor de sprijinitori și apără-
tori ai patriei, își va pune toată
silința pentru a împlini cu demni-
tate misia lui". Iar în încheierea
adresei se arăta că întregul corp
didactic are speranța „că buna lui
plecare și ostenelele lui nu vor
rămine fără rezultat, dacă el va
fi sprijinit și încurajat în calea lui
cea grea".
Speranțele pe care corpul didac-
tic și le legase de noua domnie au
fost îndreptățite. In cadrul refor-
melor ce au fost adoptate în anii
ce au urmat Unirii Principatelor
— reforme printre care locul de
frunte l-a ocupat reforma agrară
— o importanță deosebită au a-
vut-o măsurile luate în vederea
reorganizării învățămîntului de
toate gradele, problema în-
vățămîntului fiind ridicată la
rang de problemă fundamen-
tală a statului. în mesajul
domnesc din 6 dec. 1859 se arăta
că sistemul de învățămînt existent
atunci era nesatisfăcător, în pri-
mul rînd din cauză că nu ținea
seama de nevoile noastre speci-
fice. Mesajul arăta că este necesar
„ca sistemul total de învățătură
să fie mult mai special apropiat
trebuinței și naturii românilor, de-
cît imitat fără nici o chibzuială din
Conf. univ. A. PETRIC
(Continuare în pag. 4-a)
Pagina 2
Cărturari români despre Unire
Pagina 3
Din experiența oamenilor școlii
PRINCIPATELOR
UNIREA
Dedicată viitorilor deputați ai României
GRIGORE ALEXANDRESCU
acestor
Solemnitatea deschiderii primei Camere naționale de către Al. I. Cuza
MILCOVUL
a
a
în tăcutele morminte, Bogdan, Mircea se-ntîlniră.
Și-ntr-o lungă îmbrățișare pe români îi înfrățiră ;
împrejuru-le stau dese umbre de măreți eroi...
Ele astăzi zbor in aer, inimile-nflăcărează...
Deputati ! asupra voastră ei privirea-și ațintează ;
Fala sau rușinea țărei se așteaptă de la voi.
dar
ma-
Du-
Prin
întîm-
Mîntui-
(„Concordia", 30 martie 1857)
. A
DESPRE UNIRE
toarele folosuri a rolului ce s-ar
se cunoască
să
Ca nicicum
Dacă maluri ai avut;
Că tu frați
ai despărțit.
HOt
Milcov ! riu
Rară valuri
te
tot
usucă,
podiș.
dicat și s-a întîrziat din
plătoarele împrejurări.
visul de aur, felul isprăvilor
marilor bărbați ai României,
Te milește,
Fă-te una,
Iar pe
Trifoi,
S-arăt
Pe-aici
Ale tale unde-aducă
Numai țărnă și prundiș,
fără de nume,
de cristal.
Milcov ! riu fără de spume,
Fără valuri de cristal,
Sac-odată de pe lume
Căci îmi ești un ce fatal !
două țări sînt netăgăduite !
Unirea Principatelor este
dorința vie și logică a marii
jorități a românilor. „Steaua
nării" este jurnalul Unirei.
unde curgi, să crească
iarbă, mușchi plăcut.
fiilor mei: iată !
Milcovul era ;
MIHAIL KOGĂLNICEANU
(Din programul ziarului „Steaua
Dunării", Iași, 1 octombrie 1855)
naște din întrunirea
Sac-odată de pe lume
Căci îmi ești un ce fatal !
GH. TAUTU
...Cînd citim în vechea carte a istoriei străbune
Virtuți mari, ilustre fapte ale nației române,
Care inimă stă rece ? care suflet nemișcat ?
Cine n-are dor să vază țara sa în fericire,
Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie și-n unire,
Cultivînd artele păcei pe al său pămînt bogat ?
Dar frăția cea curată
l-au sacat ființa sa!
Iar nepoții nici să știe
Că vreodată ai trăit,
Nici prin gînd lor să le vie
Fiii voștri vor ascunde a lor frunte în țărînă,
Dacă voi acum veți pierde tnarea cauză română.
Prin meschine interese ce-n mici inimi locuiesc :
Timpul trece, omul piere, dar a patriei iubire
E averea cea mai rară, cea mai scumpă moștenire,
Ce de la părinți de merit nobili fii o priimesc.
Stema orașului Focșani
Unire
^o*.oov4
CĂRTURARI ROMÂNI
Biruit-au gîndul să mă apucu de această trudă, să scoț
lumii la vedere felul neamului, din ce izvor și seminție
sîntu lăcuitorii țării noastre, Moldovei și Țării Muntenești
și românii din țările ungurești, cum s-au pomenit mai sus,
că toți un neam și o dată discălecați sintu...
Cu (...) oști Traian, căruia numele în Istoriile Rîmului
Ulpius Traianus, au călcatu aceasta parte de lume (...) Iară
acesta împărat Traianu pre aici au venitu și au încunju-
ratu aceasta parte de lume, cum s-au pomenitu, și iei au
discălicat neamul, semințiia care trăiește pînă acum în
Moldova și în Țara Muntenească și cît norod ieste în Ar-
deal cu acestu nume : român.
MIRON COSTIN
(„De neamul moldovenilor, din ce
țară au ieșit strămoșii lor")
...Unitatea Principatelor a fost
lui lancu Huniad, ca și a lui Ște-
fan cel Mare, ca și a lui Mihai
Viteazul, a lui Vasile Vodă, ca și
a lui Matei Basarab. (...) și cu
toată apăsarea străină, totuși le-,
gislatorii noștri din 1830 au în-
scris în art. 425 al legii funda-
mentale de atunce, aceste cuvinte
repetate din secol în secol pînă
astăzi de toate inimile române :
...Art. 425. începutul, religia,
obiceiurile și asemănarea limbii
lăcuitorilor acestor două Princi-
pate, precum și trebuințele a îm-
belor părți, cuprind din însuși
descălecarea lor elementele ne-
despărțitei unirii, care s-a împie-
aceasta ea nu urmează unei u-
topii; ea apără numai interesul
vital al patriei. Unirea Principa-
telor este singurul mod în stare
de a consolida naționalitatea ro-
mânilor, de a le da demnitate,
putere și mijloace pentru a îm-
plini misia lor...
Insă rumânii înțe-
leg nu numai ceștia
de aici, ce și den Ar-
deal, carii încă și mai
neoși sînt, și moldo-
venii, și toți cîți și în-
tr-altă parte se află și
au această limbă...
unii sînt. Ce dară
aceștia, cum zic,
romani îi ține, că
tot
pe
tot
toți
aceștia dintr-o fîntînă
au izvorît și cură.
Stolnicul
CONSTANTIN
CANTACUZINO
(..Istoria Țării Rumâ-
nești")
Deschid sfînta carte unde se află înscrisă
gloria României ca să pun înaintea ochilor fii-
lor ei cîteva pagini din viața eroică a părinților
lor. Voi arăta acele lupte uriașe pentru liber-
tatea și unitatea națională, cu care Românii,
supt povața celui mai vestit și mai mare din
voevozii lor, încheiară veacul al XVI-lea.
Moștenitori ai drepturilor pentru păstrarea
cărora părinții noștri s-au luptat atîta în veacu-
rile trecute, fie ca aducere aminte a acelor
timpuri eroice să deștepte în noi sentimentul
datorinței că avem d-a păstra (...) pentru viito-
i ime această prețioasă moștinire !
N. BĂLCESCU
(„Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul")
Ce moment a putut fi mai frumos in Iași
decît
acela cînd, înaintea lui Alexandru
Cuza, om nou, soldat, care venea liber de
orice angajament, de orice amintire, bună
sau rea, a trecutului și vedea numai drumul
către viitor, cînd, înaintea acestui domn nou
și tînăr, în care totul era spontaneitate și su-
flet, care putea prin urmare făgădui oricui
îndeplinirea celor mai îndrăznețe visuri, cînd
înaintea lui se înfățișa Mihail Kogălniceanu
pentru a-i aminti că numele lui Alexandru
este și al lui Alexandru cel Bun ?
în clipa aceea parcă el vrăjea tot șirul
Domnilor țării noastre, parcă din necropole-
le pierdute în munții noștri se ridica tot și-
rul Domnilor mari ai țării și, prin graiul
fermecat al marelui orator, stăteau înaintea
Domnului nou al Moldovei pentru a-i amin-
ti ce sfîntă și mare moștenire i-au lăsat ei.
în clipa aceea, în Camera Moldovei nu erau
numai cei care se vedeau, ci mai presus de
dînșii toată acea pleiadă de eroi și sfinți prin
care țara Moldovei trăise, pentru a-i aminti
noului Domn ce viitor strălucit se poate des-
chide pentru Românime prin contopirea cu
țara-soră. Strălucit moment !
N. IORGA
(..Spiritul public și literatura în epoca Unirii"
conferința ținută în ziua de 24 Ianuarie 1915 la
serbarea școlară de la Teatrul Național)
POPORUL ÎNSUȘI
A FĂURIT U 1IREA
(Urmare din pag. l-a
ca și țăranii țineau să asigure res-
pectul drepturilor electorale. Negus-
torii din Roșiorii de Vede au reven-
dicat dreptul de a participa la vot,
motivînd că „parte a nației sintem
și noi“. Un grup de tîrgovișteni soli-
citau să fie trecuți între alegători
„sau din împotrivă să fim izgoniți
din pămintul nației noastre, ceea ce
ar fi pentru noi mai suferit și mai
onest decît să rămînem depărtați de
drepturile ce fiecare român le are".
Semnificative au fost înscrierile
masive ale țăranilor în listele elec-
torale.
în Moldova, din dispoziția cai-
macamului reacționar N. Vogoride.
autoritățile amenințau pe locuitori
că „de vor pomeni măcar cuvîntul
de unire au să se ducă acolo unde
n-au să mai vadă soarele". Ziarele
unioniste au fost suspendate. întru-
nirile de asemenea, s-a interzis să
se cînte „Hora Unirii", scrisă și pu-
blicată în 1856 de V. Alecsandri în
ziarul „Steaua Dunării". Toate a-
cestea au culminat cu încercarea de
a falsifica alegerile.
Teroarea și arbitrariul s-au dove-
dit însă neputincioase în fața voin-
ței de luptă a maselor. Delegații ță-
ranilor clăcași din Tecuci au res-
pins candidatul antiunionist ce le
fusese impus și s-au declarat pen-
tru Unire : la Vaslui, opunerea lor
a fost atît de vie. incit autoritățile
au fost silite să-i izgonească pe să-
teni cu forța armată din localul
cirmuirii și chiar din oraș.
Cînd, ca urmare a situației crea-
te, comisarul Franței, Talleyrand-
Perigord s-a deplasat în Moldova,
a fost întîmpinat de mii de locui-
tori, care i-au exprimat dorința de
Unire, arătînd actele arbitrare ale
caimacamului. Comisarul Sardiniei
a fost de asemenea întîmpinat la
Iași de mii de manifestanți cu stea-
gurile tricolore.
Datorită presiunii maselor largi
populare și sprijinului diplomatic al
puterilor europene favorabile Unirii,
alegerile falsificate din Moldova au
fost anulate. Noile alegeri din Mol-
dova, ca și cele din Țara Româ-
nească, au trimis în Divanuri o co-
vîrșitoare majoritate unionistă.
Divanurile ad-hoc din ambele
Principate, deși unioniste, erau de-
parte de a reflecta proporțional di-
feritele clase ale societății româ-
ne. Majoritatea o constituiau repre-
zentanții burgheziei și ai boierimii.
Pentru prima dată în istoria noas-
tră, participau. însă, la asemenea
adunări și reprezentanți ai țără-
nimii — cîte un ales din fiecare ju-
deț. După ce Divanurile, într-o at-
mosferă de mare însuflețire, s-au
pronunțat pentru unirea celor două
Principate :ntr-un singur stat, de-
putății țărănimii și-au rostit răspicat
revendicările lor proprii. Astfel, de-
putății săteni din Moldova, sprijiniți
de unii intelectuali, au deschis dis-
cuția în problema agrară prin cu-
noscuta jalbă sau propunere, al că-
rei prim-semnatar este clăcașul loan
Roată din Putna. Țăranii arătau în
jalbă : „...Pînă în ziua de astăzi toa-
te sarcinile cele mai grele numai a-
supra noastră au fost puse și noi
mai nici de unele bunuri ale țării
nu ne-am îndulcit; ...că noi biruri
grele pe cap am plătit, oameni de
oaste numai noi am dat; ...boie-
rescuri, zile de meremet numai noi
am îndeplinit; ...pline neagră și a-
mară udată cu lacrimi numai noi am
mîncat... ...Apoi, suspinul, durerea
noastră de toate zilele, dorința cea
mai mare... este căderea boierescu-
lui, ...vroim să scăpăm, vroim să ne
răscumpărăm din robia în care sîn-
tem... să nu mai fim ai nimănui, să
fim numai ai țării și să avem și noi
o țară".
Cereri asemănătoare ale țărănimii
s-au făcut auzite și în Divanul de
la București, mai ales prin glasul
deputatului clăcaș Tănase Constan-
tin : „...astăzi nu numai nouă româ-
nilor, ci lumei întregi este cunoscut
cît de rău e întocmită această țară
și cît de apăsat este poporul ei...
Noi, românii, țărani plugari, am su-
ferit și suferim mai dureros de ne-
dreptatea legilor și a așezămintelor
ce sînt astăzi în țara noastră".
Da sfîrșitul anului 1857, Turcia a
dizolvat ambele Divanuri. Deși po-
porul nostru se pronunțase ferm
pentru Unire, opoziția Turciei și
Austriei a făcut ca la Conferința
de la Paris a reprezentanților pu-
terilor europene să nu se admită
decît o unire parțială a Principa-
telor, fiecare urmînd să-și aleagă
cîte un domnitor, o adunare și un
guvern separat.
în aceste condiții, pentru poporul
român a devenit tot mai limpede
că numai prin acțiuni hotărîtoare
interne, și nu prin bunăvoința gu-
vernelor străine își va putea făuri
statul său unitar, național. în ciu-
da opreliștilor de tot felul din par-
tea caimacamilor numiți de Poar-
tă, a măsurilor drastice împotriva
activității unioniste, în toată pe-
rioada premergătoare alegerii a-
dunărilor care aveau să-i desem-
neze pe domni, acțiunile maselor au
crescut în amploare.
în Moldova, deputății din parti-
da națională au folosit atît presiu-
nea maselor de alegători, veniți la
Iași din diferite ținuturi, cît și con-
tradicțiile din rîndul moșierimii con-
servatoare, spre a asigura, la 5 ia-
nuarie 1859, alegerea lui Al. I.
Cuza — revoluționar pașoptist și
luptător înflăcărat pentru cauza U-
nirii. Cuza a fost proclamat, domn —
cum relatează un contemporan —
în uralele deputaților unioniști și
„a mai multor zeci de mii de oa-
meni care umpleau tribunele publi-
ce, coridoarele și curtea palatului".
„Mase de oameni — scria Vasile
Alecsandri — purtînd torțe și pan-
carde alegorice luminate, străbăteau
străzile strigind „Trăiască domnul".
După alegerea din Moldova, pri-
virile patrioților unioniști, ale între-
gului popor român s-au ațintit spre
capitala Munteniei. în adunarea
Țării Românești, din cauza ingerin-
țelor electorale, pătrunsese o majori-
tate reacționară, partizană a fostu-
lui domnitor Bibescu, pe care voia
să-l realeagă, avînd de partea ei gu-
vernul, administrația și oștirea. în
schimb, minoritatea progresistă
(partida națională) avea de partea
ei masele populare orășenești și să
tești.
Cu toate măsurile represive, ordo
nate de căimăcămie, la 22 ianuarie,
în momentul cînd s-a deschis Adu-
narea, o imensă mulțime : meseriași,
lucrători, mici comercianți și țărani
din preajma Capitalei, se adunase
pe dealul Mitropoliei. Porțile păzite
de trupe au fost luate cu asalt, mul-
țimea pătrunzînd în curtea clădirii
unde se ținea Adunarea.
„Poporul — relatează martorul
ocular N. T. Orășanu — nu mai pre-
zenta o adunătură de oameni, ci o
mare vie ale cărei valuri abia se
puteau mișca și care amenința să
năvălească pe uși și pe ferestre în
Cameră ca să-și susțină drepturile
și principiul său".
La 23 ianuarie căimăcămia a adus
noi forțe militare în fața Adunării,
iar deputății unioniști, pentru a scă-
pa de presiunea baionetelor, au fă-
cut apel la masele populare. îndată
șuvoiul de tîrgoveți și țărani, în stri-
găte de „Trăiască libertatea !“, în-
ghesuind mereu armata (din care o
parte se lăsase dezarmată), a ajuns
la ușile Adunării pe care le-a des-
chis cu forța. Orășanu, care era în
frunte, strigă deputaților : „Goniți
oștirea, domnilor, sau numai răspun-
dem de viața d-voastră".
întrucît alegerea lui Cuza și pe
tronul Țării Românești era, în con-
junctura creată, singura soluție care
— ocolind stipulațiile Convenției —
putea duce la Unirea Principatelor,
partida națională a propus la 24 ia-
nuarie alegerea domnitorului Mol-
dovei. Pentru orice eventualitate
mulțimea de orășeni și țărani s-a
organizat în două mari grupuri
unul a rămas pe dealul Mitropoliei
iar altul pe cîmpia Filaretului, aș-
teptînd acolo semnalul în privința
atitudinii conservatorilor. Presiunea
maselor I-a silit pe deputății conser-
vatori sâ accepte indoita alegere.
Consulul austriac arăta că deputății
conservatori l-au votat pe Cuza de
teama „că nu vor părăsi în viață
sala de ședințe dacă nu se vor ho-
tărî la acest vot de unire".
Prin alegerea aceluiași domnitor
în cele două țări române, Istoricul
act al Unirii era înfăptuit. Deși mii-
le de țărani și orășeni n-au fost re-
prezentat! în mod oficial în Adu-
nare, prezența lor s-a făcut hotărî-
tor simțită și, din afara zidurilor
Camerei, a influențat dezbaterile
și i-a determinat pe deputați să țină
seama de voința și aspirațiile lor.
Vestea îndoitei alegeri a lui Cuza
a stîrnit un val uriaș de bucurie și
entuziasm în masele populare. Un
contemporan povestește că in acele
clipe „tot Bucureștiul era în picioa-
re, de la Filaret și dealul Mitropoliei
pînă la Băneasa" și că din piepturi-
le tuturor răsunau strigătele „Tră-
iască Unirea!“, „Trăiască Vodă
Cuza!“. „Trăiască România una și
nedespărțită I".
înfăptuirea actului de la 24 ianua-
rie 1859 a fost salutată de burghezia,
țărănimea și intelectualitatea din
Transilvania. Ziarul „Gazeta Tran-
silvaniei" și alte ziare transilvănene
au publicat ample relatări asupra
împrejurărilor alegerii Iui Al. 1.
Cuza, asupra entuziasmului maselor
și importanței Unirii Principatelor.
După 24 ianuarie — în pofida inter-
dicțiilor autorităților habsburgke
— atracția tînărului stat național a
sporit mereu. Cărturarul Al. Papiu
llarlan sublinia pe bună dreptate că
„românii din Transilvania numai la
Principate privesc".
Prin actul măreț de la 24 ianuarie
1859, poporul român a pus țările eu-
ropene în fața unui fapt împlinit, pe
care au fost nevoite să-l accepte : în
geografia politică a Europei apăruse
numele unui nou stat — numele pa-
triei noastre scumpe — România. In-
căodată, ca de atîtea alte ori în de-
cursul istoriei, poporul român s-a
afirmat ca făuritor al propriei sale
istorii.
Articol apărut in „Scinteia",
nr. 6864 din 18 ianuarie 1966.
PAGINA 2
DIN EXPERIENȚA
OAMENILOR ȘCOLII
ECOURI
la materialele
publicate
„între intuiție
și abstraelizarr
Valențe educative ale textelor literare ■ O enumerare analitică a aspectelor ce trebuie investigate
în studiul vieții psihice a elevilor și o prezentare a metodelor indicate în această investigare ■ Primele
rezultate ale folosirii laboratorului lingvistic ■ Cum se înlătură „obstacolul11 puterilor cu exponenți
■ Studiul teoretic și rezolvarea pe cale experimentala a problemelor de chimie.
Educarea patriotică
a elevilor
prin lecțiile
de literatură
Rîndurile ce urmează. își propun
* pe baza experienței proprii, să
delimiteze locul distinct pe care il
ocupă lecțiile de literatură în rea-
lizarea educației patriotice a ele-
vilor și să reliefeze cîteva direcții
de orientare.
Studiul literaturii își îndepli-
nește misiunea sa educativă numai
dacă aduce în conștiința școlarului
imagini concret-senzoriale, numai
dacă profesorul înțelege că opera
literară influențează în primul
rînd pe plan estetic. Valențele edu-
cative ale unui text literar reușesc
să îmbogățească conștiința elevilor
atunci cînd profesorul se preocupă
să le dezvolte sensibilitatea ar-
tistică. operînd în așa mod îneît
mesajul transmis de lucrarea lite-
rară să-și exercite influența po-
litico-morală în unitate indisolu-
bilă cu funcția estetică-educativă.
Numai în acest chip se poate de-
clanșa emoția aptă să înrîurească
conștiința și comportarea patrio-
tică a tineretului. Aici este che-
mată să-și spună cuvîntul mâie-
s’ ia profesorului, capacitatea lui
de a pune în lumină unitatea inte-
rioară între conținutul și forma
imaginii, respectînd permanent
caracterul determinant al conținu-
tului.
Nu sînt de nici un folos, ba sînt
chiar de-a dreptul dăunătoare „po-
litizările" superficiale, rezumate la
rețete moralizatoare. în asemenea
cazuri, caracterul patriotic nu este
sesizat de elevi în poezia, schița
sau povestirea studiată, ci le apare
ca ceva artificial, ceea ce duce la
schematism și didacticism, verifi-
cate ca ineficiente in dezlănțuirea
unor rezonanțe profunde. Profeso-
rul care repetă Ia orele de limba
română ceea ce în mod normal
află elevii cu prilejul lecțiilor de
istorie, geografie, educație cetățe-
nească ignoră sursele particulare
de ordin educativ ale textelor lite-
rare. La orele de lectură lite-
rară educarea sentimentelor și
convingerilor patriotice, trebuie să
se realizeze eu ajutorul procedee-
lor și instrumentelor de lucru spe-
cifice artei literare. Aplicarea ne-
diferențiată. otova a unor mijloace
și căi de educare imuabile, indife-
rent de obiectul de studiu, de indi-
vidualitatea și vîrsta copiilor con-
stituie un simptom îngrijorător de
formalism.
în munca mea cu elevii țin sea-
ma de faptul că diversele genuri
și specii literare au un specific
propriu. Folosesc larg bunăoară,
pentru a contribui la educarea lor
in spiritul patriotismului, poezia,
care posedă mari resurse în a-
ceastă direcție. De exemplu, la in-
terpretarea analitică a poeziilor
„Sergentul", „Dan căpitan de plai".
„Scrisoarea III", pentru a-i ajuta
pe elevi să pătrundă sensul ideo-
logic al acestora și să simtă admi-
rație față de tradițiile glorioase de
luptă ale poporului, caut să le tre-
zesc vibrații emoționale puter-
nice în toate momentele lecției :
pregătirea, lectura expresivă, ana-
liza conținutului de idei, caracteri-
zarea personajelor. Forța și vioi-
ciunea Impresiilor produse de ima-
ginile artistice sînt intensificate cu
ajutorul perceperii vizuale și audi-
tive astfel îneît elevii să pătrundă
pină la încărcătura de sens, pînă
la sentimentul exprimat de poeți,
— dragostea de veacuri a poporului
român pentru libertate națională
și dreptate socială. Pentru poten-
țarea vibrației emoționale am în
considerare și puternica incantație
produsă de ritm, de rimă, dc în-
treaga gamă a elementelor frozo-
dice, de muzicalitatea cuvintelor,
în această perspectivă, la sfîrșitul
orei nu se pune problema ca elevul
să părăsească clasa îmbogățit doar
cu o serie de cunoștințe (pe care
de altfel le află și de la lecțiile dc
istorie) cît, mai cu seamă, sensibi-
lizat și dinamizat de imaginile poe-
tice investite cu suflu patriotic.
Sarcina primordială pe care mi-o
pun eonstă In a acționa în vederea
entuziasmării școlarilor pentru
ideile și simțămintele patriotice
exprimate în poezie, străduin-
du-mă ca aceste stări de spirit oca-
sionale să devină de durată prin
legături permanente și trainice cu
altele asemănătoare. manifestate
anterior. Apelind la asemenea re-
sorturi edificatoare, reușim să-i
sensibilizăm pe elevi în fața unor
exemple pilduitoare din lecțiile
studiate, ceea ce va determina
luări dc atitudine corespunzătoare
în propria lor conduită.
în poezia actuală, centrul de
greutate este deplasat spre conți-
nutul interior, spre o vibrație rit-
mică de mare intensitate a emo-
ției. Patosul nestăvilit al revoluției,
pe măsura activității și simțămin-
telor contemporane, pulsează din
plin în poezii ca cele intitulate
„Cîntcc pentru patrie. „Partidului",
„închinare". „Iubește țara ta" și
altele pe care le studiază elevii.
Vibrațiile emoționale transmise
sînt semnificative în raport cu
realitatea nouă din patria noastră.
Am grijă, ca atare, să subliniez
conținutul nou al patriotismului
socialist, folosind în expunere si
conversație pe o argumentare lo-
gică, cu punctul de plecare în dife-
ritele ipostaze ale acestui senti-
ment calitativ nou. Așa dar por-
nesc de la ideile și convingerile
existente realmente în poezia stu-
diată pentru a ajunge la conținu-
tul patriotismului, nu de la gene-
ralități abstracte care ar fi „ilu-
strate" în versuri. Structura inte-
rioară deosebită a poeziilor ac-
tuale, elementele înnoitoare de stil
și de versificație le prezint în ra-
port cu acest conținut ideo-emoțio-
nal.
Fragmentele de roman șl nu-
velele prezente în manuale ne dau
largi posibilități dc a exprima
semnificațiile patriotice ale. unor
fapte, acțiuni, conflicte, comportări
ale oamenilor, fiind cu mult su-
perioaie unor reportaje dc factură
minoră. De astă dată, elementul ra-
țional îmbinat cu cel narativ-emo-
țional sprijină intuirea edificatoare
a realității înconjurătoare zugrăvi-
tă într-o modalitate artistică ori-
ginală. Caracterizîndu-I de pildă
pe Anton Filip din fragmentul
„Bărăgan", caut ca personajul să-i
cucerească pe elevi, să le slujească
drept exemplu, insistînd asupra
participării lui pline de pasiune la
tot ce se întîmplă în jurul său, a-
supra spiritului ofensiv ce animă
viața și activitatea muncitorului
comunist și care se degajă în mod
convingător, firesc din întregul an-
samblu de imagini artistice creat
de scriitor. Mă feresc de a-l pre-
zenta elevilor drept purtătorul
unui cod de precepte moral-poli-
tice. Caut în schimb ca trăsăturile
lui de caracter, percepute nu la
modul observatorului pasiv, să ac-
ționeze asupra conștiinței și com-
portării elevilor prin forța lor
exemplară.
în fine, predarea celor cîteva
biografii existente în manual o su-
bordonez scopului participării ele-
vilor Ia trăirea unor vieți puter-
nice, a unor mari existențe consa-
crate creației de bunuri spirituale.
La asemenea lecții caut să fac din
cunoștințele predate elemente de
cultură, iar din impresiile declan-
șate sentimente și convingeri sta-
tornice.
Contribuția lecțiilor de lectură
literară la educarea patriotică a ti-
neretului școlar este autentică,
viabilă, dacă profesorul — ferin-
du-se de formele simpliste și ba-
nale — reușește să conducă pe
elevi să pătrundă pină Ia semnifi-
cații, pină la mesajul patriotic pe
care îl dezvăluie opera literară.
Dacă sensibilitatea artistică a ele-
vilor este solicitată din plin, va-
lențele educative ale textelor lite-
rare izbutesc să îmbogățească
multilateral conștiința și să deter-
mine atitudini patriotice.
VALERIU C. NEȘTIAN
Huși
Cunoașterea
Importanța studierii elevului este
îndeobște cunoscută de către ca-
drele didactice. Mai puțin cunos-
cută este însă „tehnica" acestui
studiu. Situația se reflectă în ca-
litatea muncii pe care o desfășoară
diriginții și profesorii pentru cu-
noașterea elevilor. De multe ori,
deși conștiincioasă, această muncă
este empirică și fără prea mare
eficiență educativă.
Iată motivul pentru care ne^ pro-
punem să facem unele precizări cu
privire la modul în care trebuie
studiată personalitatea elevului. In
acest sens vom încerca să răspun-
dem la următoarele întrebări: ce
studiem și cum studiem ?
La prima întrebare se poate răs-
punde laconic : studiem viața psi-
hică a elevului. Dar viața psihică
este o realitate foarte complexă,
cu multiple aspecte, stări și pro-
cese care se manifestă în moduri
variate. Această complexitate a
fenomenelor psihice determină o
atitudine analitică în studiul lor.
Pedagogul, care este în acest caz
și cercetător, trebuie să cunoască
elementele componente ale vieții
psihice. în primul rind procesele
de cunoaștere, procesele afective și
cele volitive. Structurarea acestora
este complicată. Așa de exemplu,
din categoria proceselor de cu-
noaștere fac parte senzațiile, per-
cepțiile, reprezentările, memoria,
gîndlrea etc Procesele afective
sînt de asemenea complexe : emo-
țiile, dispozițiile, sentimentele și
pasiunile. In studierea elevului tre-
buie cercetate și aspectele perso-
nalității : interesele, aptitudinile,
temperamentul, caracterul.
Am procedat intenționat la o
enumerare analitică a aspectelor
care trebuie investigate în cunoaș-
terea elevului pentru a atrage a-
tenția asupra complexității feno-
menului de studiat și deci și a ne-
cesității unui ghid în acest studiu.
Fără un asemenea ghid, adese-
ori, studiul vieții psihice se re-
duce la cîteva observații asupra
proceselor psihice mai evidente :
memoria, gîndirea, limbajul, aten-
ția etc., celelalte fiind neglijate
De o și mai mare importanță este
să știm cum să studiem.
Am analizat mai multe caiete
ale dirigmților și învățătorilor în
care aceștia se ocupă de studiul
elevilor Din cele constatate cu
acest prilej, aș dori să fac unele
precizări cu privire la modul de
studiere a elevului.
Cei mai mulți diriginți utilizează
in mod unilateral, în studiul ele-
vilor, observația. De aceea și cele
mai multe caiete nici nu se nu-
mesc „caiet de studiu", ci „caiet
de observații". Desigur că obser-
vația este una din metodele cu cea
mai largă râspîndire în studiul
elevului datorită ușurinței cu care
ea poate fi utilizată, dar renunța-
rea la întreaga gamă a metodelor
de investigație nu poate fi decît
păgubitoare pentru o cunoaștere
completă și temeinică De aceea
este necesar ca pedagogul să re-
curgă la acea metodă care este cea
mai adecvată pentru studiul feno-
menului respectiv Este necesar
deci ca în mod sistematic să fie
utilizate și analiza datelor biogra-
fice. convorbirea, studiul produse-
lor activității elevului, experimen-
tul. statistica etc. Numai prin utili-
zarea tuturor metodelor închegate
intr-un sistem se poate realiza un
studiu complet al vieții psihice a
elevului.
Se constată deficiențe atît în
adunarea materialului cît și in in-
terpretarea lui. In cele mai multe
caiete de studiu, cele două etape
sînt nediferențiate. Alături de ma-
terialul faptic, uneori anticipîn-
du-l, se află concluzii și generali-
zări ne fundamentate. De aceea ți-
nem. să precizăm că în caietul de
studiu trebuie să fie mai întîi cu-
les un material faptic concret și
suficient pe baza căruia să se for-
muleze concluziile psiho-pedago-
gice. Consemnarea unor formule
ca : „inteligent", „memorie bună",
„limbaj bogat" etc., fără ca în
prealabil să se fi notat date con-
crete pe baza cărora să se stabi-
lească aceste calități, reflectă ne-
înțelegerea valorii materialului
faptic în cercetare. Cercetarea fără
material faptic este fără valoare
științifică, deoarece concluziile și
generalizările sînt nefondate, neîn-
temeiate și deci formale.
Adunarea și consemnarea unui
material faptic bogat în semnifi-
cații psihologice presupune cu-
noașterea de către cadrele didac-
tice a noțiunilor de psihologie a
copilului și a particularităților psi-
hice ale copilului. Altfel materialul
faptic adunat este nesemnificativ,
lucru pe care-l vom constata la
prelucrarea lui.
Atragem atenția și asupra nece-
sității studierii elevilor „șterși",
adică a acelora care nu atrag a-
tenția. Ei sînt mai greu de studiat,
fiindcă-și obiectivează mai anevoie
personalitatea. De aceea și efortul
de a-i cunoaște trebuie să fie mai
mare. De obicei în caietul de stu-
diu, în dreptul numelor acestor
elevi însemnările sînt sărăcăcioase.
Este îndeobște cunoscut că stu-
diul elevului nu este un scop în
sine, ci un mijloc pentru o mai
bună organizare și o mai științifi-
că desfășurare a procesului peda-
gogic. Privite din acest unghi, do-
cumentele de studiu ale elevului
trebuie să fie valorificate de către
toate cadrele. De altfel munca de
cunoaștere a elevului nu e o sar-
cină numai a dirigintelui, cum gre-
șit se crede, ci a tuturor cadrelor
didactice cu care dirigintele tre-
buie să colaboreze.
Fișa psiho-pedagogică care se ela-
borează pe baza materialului faptic
(și care este, de fapt, portretul
psihologic al elevului), se întoc-
mește la sfîrșitul anului școlar și
la sfîrșitul unui ciclu de studiu. Ea
trebuie să se utilizeze ca document
pentru orientarea profesională a
elevului și pentru educarea lui ul-
terioară. Deci, concluziile acestei
fișe trebuie să prezinte și pers-
pectivele dezvoltării în viitor a
elevului.
Lector univ. ION DRAGAN
Timișoara
Un experiment
audio-vizual
Incepînd din acest an școlar, li-
ceul nostru dispune de un labora-
tor lingvistic experimental dotat
cu 14 cabine. întrucît utilizarea
acestui agregat, cît și a celorlalte
mijloace audio-vizuale ridică o se-
rie de probleme noi de ordin meto-
dic, organizatoric și tehnic, am re-
strîns inițial experiența la cele trei
clase a VIII-a care studiază limba
franceză. Focalizînd eforturile noa-
stre. am reușit să asigurăm, intr-un
timp relativ scurt, instructajul
tehnic al elevilor care urmau să
lucreze in cabinejc laboratorului,
să elaborăm programele etalon și
să procurăm unele materiale vi-
zuale în raport cu cerințele pro-
gramei și cu nivelul de cunoștințe
al elevilor. Experiența acumulată
în primele luni de școală, rezulta-
tele îmbucurătoare obținute pînă
acum, ne permit să extindem, în
această etapă, procesul predării
limbilor străine cu ajutorul mijloa-
celor audio-vizuale și la alte clase
integrînd în această muncă și pe
ceilalți profesori de limbi străine
din școală.
Urmărind omogenizarea cunoș-
tințelor elevilor și diminuarea
treptată a procentului de mediocri-
tate, acordăm o prioritate netă
limbii orale, atît prin folosirea
materialului vizual pentru pre-
zentarea lexicului nou și dezvolta-
rea vorbirii, cît și prin numeroase
exerciții structurale. De asemenea,
folosim ca lecturi model înregis-
trările pe bandă realizate de lecto-
rii francezi care au lucrat în ca-
drul cursurilor de perfecționare de
la Sinaia din vara anului 1965.
Acordăm o atenție deosebită in-
tegrării structurilor de bază în
exprimarea elevilor. Astfel, pînă
acum am folosit aproximativ 800
metri de bandă cu exerciții privind
mai ales flexiunile verbului la dife-
rite forme și diateze, ale prenume-
lor complemente, ale expresiilor
etc. In general, aceste exerciții sînt
realizate în clasă cu ajutorul mag-
netofonului. Elevii care din diferite
motive nu și-au însușit în mod
productiv structurile respective,
ca și cei care mai prezintă defi-
ciențe grave de pronunțare, își
completează pregătirea în labora-
torul lingvistic.
Activitatea în laboratorul lingvis-
tic se desfășoară în afara orelor
de curs, cu grupe de 14 elevi, în
funcție de numărul cabinelor de
care dispunem. Lucrările în labo-
rator au avut inițial o durată de o
oră, dar, apărînd simptome de su-
pratensionare, ele au fost reduse
la 30 de minute. în laborator, ele-
vii efectuează exerciții structurale
(transformări, substituiri, comple-
tări), exerciții de pronunțare și de
lectură expresivă prin imitarea
unui model francez. Atunci cînd
profilul lecției o permite, o grupă
de 4—5 elevi lucrează în laborator
în ultimele 15—20 de minute ale
orei de curs. Ei fac aici exer-
ciții de lectură sau structurale, an-
terior înregistrate pe bandă. A-
cești elevi sînt dintre cei care pre-
zintă încă dificultăți de pronunța-
re sau care, absentînd din diferite
motive de la orele de curs, nu și-au
însușit în bune condiții structurile
gramaticale predate.
Acest început de folosire a. teh-
nicilor audio-vizuale în predarea
limbii franceze ne-a permis să în-
registrăm rezultate îmbucurătoare
și ne determină să lărgim aplica-
rea lor. Procentul de rămînere în
urmă la cele trei clase a VIII-a.
care inițial însuma aproxima-
tiv 25 la sută, a fost aproa-
pe complet lichidat, iar progre-
sele realizate de elevii cu note
la limită ne îndreptățesc să spe-
răm într-o masivă reducere a pro-
centului de mediocritate. La aceas-
ta contribuie și interesul mereu
crescut al elevilor pentru orele de
limba franceză în care proiec-
ția. magnetofonul și laboratorul
lingvistic imprimă studiului un
ritm nou și multă varietate.
Folosirea tehnicilor noi ridică în
fața noastră o serie întreagă de
probleme. De pildă, pentru con-
vertirea sistematică a cunoștințe-
lor de gramatică în automatisme
și pentru elaborarea exercițlilor
structurale ne-am văzut nevoiți să
amendăm unele date din literatura
pedagogică de specialitate și să le
adaptăm condițiilor noastre de lu-
cru și scopurilor învățămîntului
nostru. Practica predării ne-a con-
vins de necesitatea măririi numă-
rului de exemple în exercițiile de
substituire și ne-a demonstrat ine-
ficacitatea exercițiilor lexicale în-
registrate. Cum majoritatea meto-
delor audio-vizuale neglijează în
mare măsură limba scrisă, ne ve-
dem în situația de a elabora va-
riante ale exercițiilor structurale
cu suport grafic care au fost folo-
site și în laboratorul lingvistic. în
același timp, ne-am dat seama că
eficacitatea unui exercițiu de struc-
tură depinde de justa lui alcătuire,
astfel îneît elementele bine cunos-
cute de elevi să-i ajute să-și con-
centreze atenția asupra substituirii
sau transformării care li se cere.
întrucît în această etapă folosi-
rea tehnicilor audio-vizuale este
extinsă în liceul nostru, șl la pre-
darea altor limbi străine, proble-
mele pe care le ridică metodica a-
cestor tehnici vor putea fi eluci-
date mai bine și mai repede, în
cadrul unui efort colectiv.
Prof. MARCEL S.ARAS
Liceu] „Ion Neculce"‘Btiaurești
Demonstrații
de matematică
Unul dintre capitolele cele mai
greu de însușit din algebra predată
la clasa a IX-a este cel intitulat
„Puteri cu exponent rațional"
Faptul că m-am izbit eu însumi,
pe vremea cînd eram elev, de greu-
tăți în studiul acestui capitol, fap-
tul că serii întregi dintre elevii
mei s-au opintit din greu pentru
a trece „obstacolul" puterilor cu
exponent rațional m-a determinat
să fac o analiză mai profundă a
problemei, să caut soluții adecva-
te, în spiritul concepțiilor moderne
de predare a matematicii.
Ceea ce izbește la o analiză amă-
nunțită a modului cum se predă
în general acest capitol — mod re-
comandat de altfel în actualul ma-
nual de algebră al clasei a IX-a
— este faptul că în mare măsură
el nu răspunde esenței cunoștin-
țelor referitoare la puterile cu ex-
ponent rațional. Capitolul începe
cu prezentarea noțiunii de putere
naturală, trece apoi la definiția
radicalului, la prezentarea proprie-
tăților pe care le au radicalii, după
care urmează demonstrații cu pri-
vire la regulile de aducere a ra-
dicalilor la același indice, la ope-
rațiile cu expresii raționale etc.
Sînt necesare aceste demonstrații
în contextul studiului modern al
matematicii, se bazează ele pe cu-
noștințe dobîndite anterior și cons-
tituie o bază pentru însușirea unor
noi cunoștințe? în general, nu.
Am putea considera că majorita-
tea cunoștințelor astfel predate
va reprezenta un balast pentru
elevi, dacă nu am fi siguri, în lu-
mina experienței acumulate, că ei
le uită foarte repede. Dar, pentru
a le preda sîntem nevoiți să pier-
dem patru sau cinci ore, iar elevii,
pentru a le memora, pierd alte 8-9
ore.
De abia după parcurgerea a-
cestei obositoare etape interme-
diare, către sfîrșitul capitelului, se
trece la generalizarea noțiunii de
putere, menționîndu-se că în ma-
tematică s-au stabilit anumite con-
venții, datorită cărora pot fi res-
pectate proprietățile stabilite ale
operațiilor cu puteri naturale. Nu-
mai prin aceste precizări elevul
este pus în tema propriu-zisă a
studiului.
în aceste condiții m-am hotărit
să adopt o metodă mal adecvată
scopului matematicii și care duce
la o evidentă economie de timp și
la însușirea mai temeinică și
mai trainică de către elevi a cu-
noștințelor esențiale. Metoda adop-
tată constă în predarea capitolului
referitor Ia radicali pe baza pu-
terilor cu exponent rațional. în a-
cest fel elevul trebuie să-și însu-
șească numai trei convenții și anu-
me : a la puterea 0 este egal cu 1,
a la puterea m/n este egal cu ra-
dical de ordinul n din a la puterea
m și a la puterea minus m/n este
egal cu a la puterea 1 supra m/n, m
și n fiind considerați relativ primi,
iar n nefiind egal cu zero.
în aceste condiții, la toate ope-
rațiile cu radicali, elevul trebuie
să aplice regulile învățate la frac-
ții, operînd cu exponenți fracțio-
nări. pe care oricînd îi poate trans
forma în radicali. în același timp,
el nu mai trebuie să memoreze o
serie de reguli cu privire la radi-
cali. deoarece oricînd le poate re-
produce rapid. Studiul efectuat în
această formă contribuie și la mai
buna rezolvare a unor probleme
de fizică.
Cred că, în ansamblu, această
formă de predare aduce un impor-
tant cîștig de timp, coneentrînd
atenția elevilor asupra cunoștințe-
lor cu adevărat esențiale ale capi-
tolului „Puteri cu exponent ra-
țional".
Proi. ALEX. IOS1F MATHE
Simleul Silvanîei
Modalități
de consolidare
a cunoștințelor
îmbunătățirea continuă a pro-
cesului de predare a chimiei este
strîns legată nu numai de meto-
dele utilizate în expunerea lec-
țiilor. dar și de căile folosite pen-
tru consolidarea și fixarea cunoș-
tințelor predate. Căutînd, pe a-
ceastă linie, modalități noi, am
aplicat o metodă care îmbină reca-
pitularea teoretică și activitatea
practică în domeniul chimiei, per-
mițînd o reală consolidare a cu-
noștințelor elevilor.
în ce constă această metodă ?
După parcurgerea unui capitol mai
amplu sau a unui șir de capitole,
dau elevilor spre rezolvare. într-o
lecție recapitulativă, o serie de
probleme. Chemînd cîte un elev în
fața clasei, îi dau o problemă al
cărei enunț este scris de el pe
tablă. Apoi îi cer să stabilească
planul de rezolvare a problemei și
să-1 formuleze într-un mod care
să permită o transpunere a lui în
practică. în continuare elevul trece
la masa unde se află aparatajul si
reactivii necesari rezolvării pro-
blemei pe cale experimentală El
realizează aici lucrarea în mod
practic. întoreîndu-se din nou la
tablă, pentru a trage concluziile
teoretice din Interpretarea rezul-
tatului obținut.
în acest fel, rezolvînd probleme
care conțin calcule stoechiome-
trice. exerciții privitoarea la con-
centrația soluțiilor sau la recunoaș-
terea unor substanțe chimice, e-
levii își consolidează cunoștințele
despre unele legi chimice, despre
fenomenele chimice de ansamblu
care fac obiectul materiei recapi-
tulate. Am constatat de pildă că,
rezolvînd exerciții de recunoaștere
a acizilor halogenați și a sărurilor
lor, teme legate de solubilitatea
unor derivați halogenați, de activi-
tatea chimică a halogenilor, ei au
recapitulat cu mai multă eficientă
capitolul despre halogeni.
Problemele mai complexe sînt
lucrate de grupe de doi, trei sau
patru elevi, ceea ce sporește nu-
mărul celor antrenați în această
activitate.
O asemenea modalitate de reca-
pitulare a cunoștințelor, pe lîngă
faptul că întărește deprinderile ele-
vilor de mînuire a aparaturii de
laborator, face să crească capaci-
tatea lor de sintetizare, ajutîndu-i
să tragă singuri concluzii teoretice
din propria lor activitate practică.
Ea duce în același timp la spori-
rea interesului elevilor pentru stu-
diul chimiei.
Organizînd cu elevii mei lucrări
individuale, acord în același timp
o importanță sporită lucrărilor
frontale cu caracter recapitulativ.
De exemplu, după predarea cunoș-
tințelor privitoare la substanțe or-
ganice cu funcțiuni, voi executa o
lucrare frontală cu tema „Analiza
calitativă a funcțiilor organice
(funcții carboxîlice, hidroxilice,
carbonilice etc.).
în cadrul orelor de recapitulare
a materiei îmi sînt de o deosebită
utilitate și filmele documentare și
diafilmele. Printre filmele ce vor fi
prezentate în fața elevilor amintesc
„Fabricarea zahărului", „Colo-
ranții". „Materiale plastice" etc.
Ar fi cît se poate de util dacă stu-
diourile „Alexandru Sahia" și
..Animafilnf" ar întregi filmoteca
didactică cu noi titluri prezentînd
procese și procedee din industria
de sinteză chimică. Industria fer-
mentativă. Industria chimico-far-
maceutică. stările de agregare ale
materiei etc.
Proi. CARMEN IONESCU
Liceul . Emil Racoviță"
București
Sub titlul „Intre intuiție
și abstractizare" profeso-
rul C Ottescu relatează,
în nr. 830 al „Gazetei în-
vățămîntului" o intere-
santă discuție cu un pro-
fesor tînăr.
Autorul apreciază că
părerile colegului său pot
părea unora îndrăznețe,
că unii nu-i vor da drep-
tate, iar alții vor conside-
ra inițiativele sale nu în-
deajuns de verificate de
practica predării, afir-
mînd însă că personal,
cu unele rezerve de amă-
nunt și de exprimare,
este de acord cu el.
Punîndu-se problema că
inițiativele tînărului pro-
fesor nu ar fi .îndeajuns
de verificate de practica
predării" găsesc de dato-
ria mea să intervin în dis-
cuție deoarece cred că, în
ce mă privește, am verifi-
cat aceste inițiative multă
vreme (trebuie să preci-
zez că nu sînt tînăr. ci
dimpotrivă, mai am doar
3 ani pînă la pensionare).
Sînt întru totul de a-
cord cu cele spuse de tînă-
rul profesor din articolul
tov. C. Ottescu. Am nu-
mit. într-o discuție cu
colegii, „planșomanie" o-
biceiul de a se înșira di-
ferite formule sau pro-
bleme rezolvate pe plan-
șe și a le considera „ma-
terial didactic". Cît timp
pierdut, cîtă migală obo-
sitoare, fără nici un folos
pedagogic ! Dacă elevul
știe că găsește pe perete
formula, de ce s-ar mai
osteni s-o învețe ?
Desigur, nu putem re-
nunța în totul la intuiție,
în geometria plană ea
este posibilă și se reali-
zează pe figuri cît mai
corect desenate la tablă.
Este drept că intuiția
spațială se realizează mai
greu. Deși termenii par
contradictorii, cred că nu
e greșit a se spune că in-
tuiția spațială se reali-
zează în mod abstract.
Nu exclud posibilitatea
folosirii trusei stereome-
trice, dar mă bazez prea
puțin pe ea, și în nici un
caz numai pe ea. Pun cel
mai mare preț pe un de-
sen sugestiv, luat din
unghi cît mai favorabil
problemei, executat cu
creta albă — așa cum se
spune în articolul citat —
și pot afirma, cu toată
certitudinea pe care mi-o
dă experiența, că lecțiile
sînt înțelese. Trusa ste-
reometrică îi atrage pe
elevi, îi distrează chiar,
însă răpește prea mult
timp și nu dă randament
decît dacă. într-o altă
oră, se rezolvă din nou
aceleași probleme, fără a
o mai folosi, ci întrebuin-
țînd numai desenul su-
gestiv. în acest sens, fo-
losesc o dată sau de două
ori trusa. în rest, proce-
dez ca și „colegul tînăr"
și nu mă plîng de rezul-
tate.
Prof. C. SANDULACHE
Podul Turcului,
regiunea Bacău
„Cadrele didactice
și cercetarea
științifică"
Articolul „Cadrele di-
dactice și cercetarea știin-
țifică", semnat de P. Băr-
bulescu în nr. 829 al „Ga-
zetei învățămîntului", ri-
dică probleme deosebit
de interesante.
In fiecare raion există
posibilități destule pen-
tru extinderea preocupă-
rilor personalului didactic
în domeniul cercetării
științifice, dar ele încă
n-au fost folosite. Ce s-ar
putea face. în fond ?
Sînt de părere că pot
avea loc, pe plan raional,
sesiuni științifice ale ca-
drelor didactice la care să
se facă comunicări pe te-
me profesionale, pedago-
gice etc. La aceste sesiuni
ar fi bine să participe și
cadre didactice universi-
tare, de Ia institutele pe-
dagogice de 3 ani și de la
universități, care ar putea
contribui mult Ia ridi-
carea nivelului dezbateri-
lor pe marginea lucrări-
lor expuse. Firește, ar fi
necesar ca Institutul de
științe pedagogice, institu-
tele de perfecționare, sec-
țiile de învățămînt, să
acorde un sprijin larg ce-
lor ce se ocupă de munca
de cercetare.
Unele dintre materialele
cele mai valoroase pre-
zentate la aceste sesiuni
ar putea fi publicate în
„Revista de pedagogie",
în „Gazeta învățămîntu-
lui“ etc.
Prof. V. M. CUTUȘ
comuna Rasa, raionul
Călărași
PAGINA 3
-----------------------------
Plenara Uniunii Sindicatelor
din instituțiile
Concursurile
pe
specialități
de învățămînt și cultură
ale
în ziua de 19 ianuarie a.c.
a avut loc Plenara Comite-
tului Uniunii Sindicatelor
din instituțiile de învăță-
mint și cultură. La lucrări-
le Plenarei au participat
membrii și membrii suple-
anți ai Comitetului Uniunii
Sindicatelor, cadre de con-
ducere din Ministerul învă-
țămîntului, Comitetul de
Stat pentru Cultură și Artă,
Institutul de științe peda-
gogice, Institutul de per-
fecționare a cadrelor di-
dactico, Asociația oameni-
lor de artă din instituțiile
teatrale și muzicale.
Pe baza raportului pre-
zentat de tovarășa Onița
Gligor, președinte al Co-
mitetului Uniunii Sindicate-
lor din instituțiile de învăță-
mint și cultură, Plenara a
analizat activitatea desfășu-
rată de sindicate, contribu-
Școala românească și Unirea
(Urmare din pag. l-a)
cutare sau cutare legiuire străină".
Referindu-se la sfera de cuprin-
dere a învățămîntului, mesajul
menționa că el trebuie să fie pus
„în diferitele sale graduri, la în-
demîna tuturor claselor", pentru
ca „în curînd" fiecare locuitor să
știe să scrie și să citească. Subli-
niind necesitatea ca învățămîntul
superior să fie mai legat de nevoile
practice ale economiei și ale admi-
nistrației, mesajul arăta că, fără a
se neglija importanța studiilor
umaniste, „starea de astăzi a
României și viitorul ei cer numai-
decît o facultate de știință econo-
mică și administrativă, precum și
o facultate de științe agronomică,
industrială și comercială".
Unul dintre sprijinitorii cei mai
activi ai politicii școlare preconi-
zate de Al. I. Cuza a fost Mihail
Kogălniceau ; acesta declara, încă
la începutul anului 1860, că va
ția lor la realizarea sarci-
nilor pe anul 1965 și a sta-
bilit sarcinile ce le revin în
anul 1966.
Participanții la Plenară
au fost informați asupra
măsurilor luate pentru pre-
gătirea Conferinței Uniunii
Sindicatelor din instituțiile
de învățămînt și cultură.
în încheierea dezbaterilor
a luat cuvîntul tovarășul
Ion Preoteasa, secretar al
Consiliului Central al Sin-
dicatelor, care, în lumina
Directivelor Congresului al
IX-lea al P.C.R. a subliniat
sarcinile importante ce
revin sindicatelor din insti-
tuțiile de învățămînt și cul-
tură pentru mobilizarea tu-
turor cadrelor didactice, a
tuturor lucrătorilor de pe
tărîmul culturii la înfăptui-
rea cu succes a mărețului
program stabilit de partid.
lupta „pentru cea mai mare. răs-
pîndire a învățăturilor publice,
astfel ca fiecare oraș să-și aibă
gimnaziul său, fiecare sat școala
sa, fiecare român să știe a scrie,
citi, deci a-și cunoaște și a-și apăra
drepturile".
In toamna aceluiași an, învăță-
mîntul din Principatele Unite a în-
registrat un important succes prin
înființarea Universității din Iași, a
cărei deschidere solemnă a avut
loc la 28 octombrie 1860 în pre-
zența domnitorului, al cărui nume
îl poartă. Evenimentul a fost săr-
bătorit cu deosebită bucurie nu
numai la Iași, ci în întreg terito-
riu românesc, „Gazeta Transilva-
niei" considerîndu-1 ca un fapt
„care face epocă în istoria româ-
nismului" și care produce o bucu-
rie la care ține să participe fie-
care român. După patru ani, la 4
iulie 1864, a fost semnat decretul
de înființare- a Universității din
București, provenită — ca și cea de
elevilor
Și în acest an se vor desfășura tra-
diționalele concursuri pe specialități
(literatură română, matematică, fi-
zică și chimie) ale elevilor, organi-
zate de Ministerul învățămîntului
împreună cu societățile de științe
istorice și filologice, de științe mate-
matice, de fizică și chimie.
Faza pe localitate a concursurilor
pe specialități va avea loc în ziua de
6 februarie a.c., iar faza pe regiune
în zilele de 13, 14 și 15 martie a.c.
Secțiile de învățămînt și filialele
societăților au primit indicații amă-
nunțite cu privire la organizarea
acestor faze ale concursurilor.
In prezent, în licee, în școlile pro-
fesionale și tehnice și în școlile pe-
dagogice se desfășoară intens pregă-
tirile pentru prima fază a con-
cursurilor, profesorii urmărind să
cuprindă în cadrul ei un număr cît
mai mare de elevi.
De curînd s-a deschis, în sala
Dailes, cea de-a IV-a bienala
republicană de artă plastică a
artiștilor amatori.
Organizată sub auspiciile
Comitetului de Sfat pentru Cul-
tură și Arfă și ale Consiliului
Central al Sindicatelor, actuala
expoziție republicană constituie
momentul culminant al unui șir
de 500 manifestări similare care
au avut loc in raioane, orașe și
centre regionale, în cadrul că-
rora au fost prezentate 14 000
de lucrări de pictură, grafică,
sculptură, artă aplicată, reali-
zate de 4 200 de artiști omotori.
In codrul expoziției republi-
cane a celei de-a IV-a bienale
sint prezentate, numeroase lu-
crări oparfinînd cadrelor didac-
tice. Reproducem în această
pagină două din lucrările bie-
nalei : „Fata cu floarea", de
prof. Marieta Lungu—Constan-
ța (premiul IU) și „Livada", de
înv. Gh. Necula, din Dumbră-
veni—Galați.
la Iași — din reunirea unor facul-
tăți existente încă mai dinainte.
Cele mai importante măsuri pri-
vind reorganizarea învățămîntului
au fost cuprinse în cadrul „Legii
asupra instrucțiunii publice" din
anul 1864. Legea aceasta se leagă
strîns de numele unui alt mare
luptător pentru Unire, Dimitrie
Bolintineanu, care a fost, în pe-
rioada aceea, ministru al instruc-
țiunii publice. Militant de seamă
al mișcării unioniste, aflat în frun-
tea presei revoluționare, la condu-
cerea ziarelor „Poporul suveran"
și, mai apoi, „Junimea Română" și
..Dîmbovița", autor de broșuri pro-
pagandistice, Dimitrie Bolintineanu
a luptat neostenit pentru a spri-
jini, așa cum spunea el, „nația și
ideile progresiste, potrivit cu tre-
buințele țării". Asemenea idei pro-
gresiste, cerute de trebuințele ță-
rii, au stat și la baza „Legii asu-
pra instrucțiunii publice", care
stabilea învățămîntul primar cu 4
Metodica
predării aritmeticii
„Metodica predării aritmeticii în
școala generală'-, realizată de Nico-
lae Oprescu, Eugen Rusu, Al. Ganea.
Sandu Mihai și M. Timofte este un
instrument util în munca învățăto-
rului și a profesorului de matema-
tică.
în cele 14 capitole ale cărții se
dezbat din punct de vedere meto-
dic, în ordinea predării lor, toate
temele mari din aritmetică, pornin-
du^se, în mod just, de. la ideea că
problema cheie în studiul aritmeticii
este problema interacțiunii dintre
intuiție și gîndirea abstractă. Se
subliniază necesitatea de a se fo-
losi intuiția, în primele clase, și
pentru reprezentarea unor acțiuni,
pentru a se înlătura însușirea for-
mală a unor noțiuni de aritmetică.
De un real folos pentru profesori
sint planurile de lecții aflate la sfîr-
șitul unor capitole. Astfel, planul de
lecție privind predarea numărului
6. ca și cel privind adunarea numă-
rului 3 reprezintă o aplicare bine-
venită a indicațiilor expuse în me-
todică în legătură cu predarea pri-
melor zece numere, servind totodată
ca model pentru felul cum trebuie
să se folosească metoda conversației
în antrenarea activă a elevilor la
buna desfășurare a lecției. Conside-
răm totuși că planul de lecție pri-
vind predarea numărului și cifrei
6 este prea extins, el neputînd fi
realizat în timpul afectat.
Modul în care se indică etapele
metodice, dezbaterea procedeelor de
predare a operațiilor, sublinierea
dificultăților ce se ivesc, a modu-
lui cum pot fi înlăturate ne permit
să conchidem asupra temeiniciei cu
care a fost elaborat capitolul con-
sacrat numerației și operațiilor arit-
metice cu numere naturale în cla-
sele I—IV.
Bine tratat este și capitolul „Cal-
culul mintal", care dezbate proble-
mele psihologice cu privire la forma-
rea deprinderilor de calcul mintal
dezvăluie mecanismul care duce la
formarea acestei deprinderi, modul
cum trebuie să intervină învățătorul
atunci cînd unii elevi întîmpină di-
ficultăți în calculul mintal.
Mai puțin aprofundat este expusă
metodica predării ordinii efectuării
operațiilor. Aici se înșiră doar re-
gulile și se reamintește faptul că
nerespectarea lor duce la erori, lu-
cru binecunoscut. în ceea ce pri-
vește folosirea parantezelor, pe
■ Ion Pop Reteganul
Apărută în colecția „Dezvoltarea
învățămîntului românesc", lucra-
rea Ion Pop Reteganul de Apostol
I. Popescu prezintă întreaga activi-
tate desfășurată de cărturarul ar-
delean, evidențiind devotamentul
■ Particularitățile de vîrstâ ale
preșcolarilor
Autorii acestei lucrări, A. Chir-
cev și M. Nicoară, subliniază că mij-
loacele, metodele și procedeele in-
strucției și educației în grădiniță
presupun respectarea particularită-
ților de vîrstă ale preșcolarilor, in-
clusiv a particularităților individu-
ale. Pornind de aici ei tratează
■ Cunoașterea mediului înconju-
rător și dezvoltarea vorbirii
îndrumări metodice
Elaborată de E. Varzari, M. Tai-
ban și V. Manasia, lucrarea care
poartă titlul de mai sus prezintă
probleme de bază ale organizării
și conducerii activităților obligato-
rii care contribuie la cunoașterea
de către copiii preșcolari a mediu-
lui înconjurător și la dezvoltarea
clase, învățămîntul secundar cu 7
clase și cel universitar avînd o du-
rată de 3 ani. învățămîntul primar
era decretat ca obligatoriu și gra-
tuit. Deși aceste atribute ale sale
n-au devenit pe deplin o realitate,
din cauza condițiilor materiale
grele în care trăiau cei mai mulți
copii de vîrstă școlară, ca și din
cauza lipsei de cadre didactice
îndestulătoare, a localurilor de
școală insuficiente și a lipsei
de manuale, totuși învățămîn-
tul primar a cuprins un mult mai
mare număr de copii decît pînă a-
tunci. O atenție deosebită a fost
acordată învățămîntului secundar,
cuprinzînd gimnazii, licee, școli
normale și școli speciale — reale,
comerciale, de meserii, școli de
Belle-Arte, conservatoare etc. în-
vățămîntul superior, cuprinzînd în
principal universitățile din Iași și
București, a contribuit într-o mare
măsură la crearea cadrelor nece-
sare școlilor secundare, admini-
lingă o formulare neclară, se in-
sistă prea puțin asupra procedeelor
care duc la înțelegerea conștientă
de către elevi a acestei chestiuni,
cit și asupra formării deprinderii
de a respecta ordinea operațiilor,
de a lucra cu paranteze.
Capitolul „Fracții ordinare", deși
tratat, în general, cu judiciozitate,
pare că suferă, pe alocuri, de lipsă
de exemplificări concrete. Astfel,
este tratată prea sumar simplifica-
rea fracțiilor, o problemă suscepti-
bilă de îmbunătățiri metodice, dacă
ne gîndim la frecventele greșeli pe
care le fac elevii la simplificare.
De asemenea, se vorbește într-un
mod prea general despre adunarea
și scăderea fracțiilor ordinare, ne-
amintindu-se nimic despre opera-
țiile cu numere mixte.
în ultimul capitol al lucrării, re-
zervat metodicii rezolvării proble-
melor, se face o clasificare a pro-
blemelor, arătîndu-se cum se for-
mează la elevi deprinderea de a
analiza și a rezolva probleme. Tre-
buie să subliniem aici meritul
metodicii de a fi însumat într-un ca-
pitol închegat chestiunile legate
de metodica rezolvării proble-
melor de aritmetică. Conside-
răm totuși că alegerea proble-
melor tratate în acest capitol nu
este pe de-a întregul corespunză-
toare : din cele peste 20 de proble-
me analizate, nici una nu se adre-
sează elevilor din clasele V—VIII,
marea majoritate fiind la nivelul
elevilor din clasele I sau a Il-a. Din
această cauză capitolul respectiv
este util în special învățătorilor,
profesorilor neputîndu-le servi de-
cît aproximativ ca mijloc de orien-
tare. în general tipurile de proble-
me la nivelul claselor mai mari sînt
tratate fugitiv sau nu sînt dezbă-
tute de loc. Așa stau lucrurile, de
exemplu, cu problemele de ames-
tec, de aliaj, cu problemele de îm-
părțiri în părți proporționale.
Cu toate aceste deficiențe. Meto-
dica predării aritmeticii în școala
generală, prin bogatul material pe
care-1 prezintă, prin îndrumările
metodice pe care le dă, orientează
activitatea învățătorului și a profe-
sorului de matematică, dîndu-le po-
sibilitatea să ridice calitatea muncii
lor.
Prof. V. CIOBANI
Orașul Gheorghe Gheorghiu-Dej
patriotic cu care s-a dedicat școlii
și satului. Este un studiu monogra-
fic, care interesează deopotrivă ca-
drele didactice și pe cercetătorii în
domeniul pedagogiei.
probleme legate de educarea inte-
reselor și aptitudinilor copiilor, de
formarea trăsăturilor pozitive de
caracter, indică metode și procedee
privind tratarea individuală a co-
piilor în funcție de particularități-
le lor.
vorbirii. Se analizează toate tipurile
de activități obligatorii prin care
se transmit, se fixează sau se sis-
tematizează cunoștințele copiilor.
De asemenea, sînt indicate metode-
le și procedeele specifice fiecărei
grupe de vîrstă în parte, fiecărui
tip de activitate.
strației publice, precum și dezvol-
tării științei și culturii.
Cu toate limitele sale, impuse de
caracterul statului burghez și de
greutățile de ordin material, reor-
ganizarea învățămîntului a jucat
un rol progresist și a avut conse-
cințe pozitive dintre cele mai im-
portante în dezvoltarea societății
noastre, contribuind la sporirea
valorilor culturale ale poporului
român.
Preluînd și ridicînd pe o treaptă
superioară cele mai bune tradiții
de luptă ale înaintașilor, Partidul
Comunist Român și statul nostru
socialist au asigurat școlii noastre
și tuturor cadrelor didactice con-
diții minunate de activitate. Strîns
legat de tradițiile înaintate ale tre-
cutului, cinstind pe cei care și-au
legat numele de progresul școlii
românești, învățămîntul nostru de
astăzi, sector de cea mai mare im-
portanță în cadrul revoluției cul-
turale, aduce o contribuție esen-
țială la educarea schimbului de
mîine al constructorilor României
socialiste, la afirmarea mondială a
culturii românești.
Se cercetează noută/i sosite la bibliotecă
Studii de literatură
universală
A apărut de curînd cel de-al șap-
telea volum din Studii de literatură
universală, culegere anuală a Socie-
tății de științe istorice și filologice
din Republica Socialistă România,
adresată profesorilor de limba ro-
mână și limbi străine din învăță-
mîntul de cultură generală și din
învățămîntul superior, cercetători-
lor științifici, studenților, precum și
publicului larg.
Ca și în volumele anterioare, în
acest volum sînt cuprinse lucrări
privind literatura unor țări și epoci
diferite.
STVDII
LfflnWVRA
VNtVEttSMA
Prof. dr. Alexandru Bălăci, mem-
bru corespondent al Academiei Re-
publicii Socialiste România și re-
dactorul responsabil al culegerii,
semnează materialul intitulat Con-
Enrico Fermi,
Cristofor Columb
al atomului
De curînd a apărut, în Editura
științifică, traducerea volumului
„Enrico Fermi, Cristofor Columb al
atomului", de Pierre de Latii.
Descriind viața și activitatea lui
Enrico Fermi, una din cele mai pro-
eminente figuri ale fizicii nucleare,
autorul vorbește pe larg despre con-
tribuția lui Ia eliberarea energiei
nucleare. Aspectele multiple ale ac-
tivității savantului sînt prezentate
într-o suită de schițe scurte, care
ni-1 arată de la începutul cercetări-
lor sale, cînd avea doar vîrstă de 24
tribuții românești la o exegeză dan-
tescă. Prof. univ. Nina Fașon, în
O interpretare a Beatricei în Remy
de Gourmont, confruntă judecata
estetică a lui Gourmont cu cele ale
iui De Sanctis și Benedetto Croce,
subliniind diferențele de interpreta-
re în critica franceză și în cea ita-
liană. In Sordello și compatriotul
său Virgiliu, Alex. Duțu abordează
problemele sensului sintezei cultura-
le realizate de Dante în Divina Come-
die și analizează cîteva pasaje din
operă, care relevă legătura stabilită
de poet între antichitatea romană
și cultura latină occidentală, ca și
atitudinea sa față de imperiul bi-
zantin. Cornel Mihai lonescu urmă-
rește să sublinieze, în Cîteva pro-
bleme estetice în gîndirea lui Dante,
originalitatea ideilor estetice ale
marelui florentin.
In afara grupajului omagial Dan-
te, volumul cuprinde 14 studii de o
mare varietate tematică. Mențio-
năm, printre acestea, Poemul Iul
Ghilgameș de Cornelia Comorovski,
analiză a primei capodopere cunos-
cute din literatura universală, Liri-
ca Egiptului antic de Ovidiu Drîm-
ba, analiză estetică aplicată la poe-
zia Egiptului faraonic și a influenței '
exercitate de aceasta asupra altor
literaturi antice, Coordonatele timp-
spațiu în „Crimă și pedeapsă" in
care autoarea, Galina Maievski, a-
nalizează cîteva din procedeele ar-
tistice folosite de Dostoievski, Ac-
tualitatea esteticii lui Flaubert de
Lelia Băluș, care face o fină analiză
a principiilor estetice flaubertiene
prin intermediul Corespondenței
scriitorului, In țara minelor cu An-
dre Stil de Yvonne Ghimeșan, care
pune interesante probleme de dia-
lectologie. Semnalăm și alte titluri
care ilustrează varietatea tematică
a volumului : William Faulkner,
cronicar al Sudului, de Sorin Alc-
xandrescu, Lion Feuchtwanger des-
pre funcția socială a artei de Livia
Ștefănescu, Poezia lui Cesare Pa-
vese de Margareta Dolinescu.
de ani. Este descrisă formarea școlii
moderne de fizică din Roma, a cărei
figură centrală a fost Fermi, ca și
activitatea acestuia în domeniul me-
canicii cuantice. în mod deosebit
stăruie lucrarea lui Pierre de Latii
asupra activității lui Fermi în do-
meniul studierii neutronilor desco-
perit! de Frederic și Irene Joliot-
Curie. Fermi a determinat natura
neutronilor și efectul lor, a studiat
neutronii „lenți" cu care a produs
fisiunea în nucleul atomic, rezultat
care l-a dus la concepția construirii
unei pile atomice.
Volumul prezintă un interes de-
osebit. pentru profesorii de fizică,
făcîndu-le larg cunoscută gîndirea
și preocupările acestui mare creator
al epocii noastre, care a fost călăuzit
de gîndul nobil de a pune la înde-
mîna omenirii un izvor imens de
energie — energia nucleului atomic.
Profesorii vor fi deosebit de intere-
sați și de activitatea pedagogică des-
fășurată de Fermi, care s-a ocupat
și de învățămîntul științelor naturii,
al fizicii în special. El a editat chiar
manuale de fizică pentru licee, iar
în vederea propagării științelor a
scris mai multe prelegeri și articole.
Scrisă într-un stil vioi, interesantă
și atractivă, cartea lui Pierre de
Latii poate fi recomandată și elevi-
lor din ultimele clase, cărora le oferă
exemplul unui om ce și-a pus în-
treaga viață în slujba progresului
științei.
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA! Bucureștț Piața Sclnteii nr. 1, Telefon 17.60,20. Abonamentele se fac la oficiile poștale, factorii poștali și la difuzării voluntari din unitățile de Învățămînt. Țipatul i Combinatul Poligrafic Case Scinteii. Pieța Sclnteii București,
l «1S1