Biblioteca Centrală PiqionalS Hun^doara-Deva PROLETARI DIN TOATE TÂRLII UNIȚI VÂ 1 $ 31 Preludiu la spartachiad» de iarna elevilor. care lanifestate în procesul de învățămînt ‘J/ă Din Raportul prezentat de tovarășul Kicoiae Ceou^etcu iertata/ generat ‘ bl CC Româw spu- prc- ță de devii lor, precum și față de ei în- L de școli față de colectivele didactice uc, organele de îndrumare și control potia.'' P.CJt., Io cel dț-al IX-leb Con- gm ol Partidului Comunist TRIMESTRUL!! Profiluri - pag. 2 DIN k Metodica predării limbii franceze - pag. 2 su Cînd și cum îi învățăm \.A' v'T toile colective de elevi ale claselor au fost sudate, jrofesorii care au fost puși în fața unor clase și a mor elevi noi au avut vreme să-i cunoască și să-și stabilească modul de lucru în funcție de particulari- Ho lor A fost posibilă, de asemenea, realizarea ăturilor in cadrul colectivului de profesori apar- & Oi Prof. ALEXANDRINA ZBEREA J Să naști sentimente și să le crești Profilul profesoarei de ma- tematici Marioara Iordan l-aș înfiripa simplu: un chip plă- cut, armonios, liniștit, împodo- bit cu ochi blînzi, meditativi și cu un surîs totdeauna bine- voitor, deschis și cald. Desigur că, atunci cînd se a- pleca asupra unei copilițe or- fane și timide, pe nume Mari- oara, învățătoarea Maria Dinu din Cernavodă nu bănuia că avea în față o viitoare profe- soară de matematici. De altfel, ar fi fost și foarte greu. Nodu- lețul uman cu ochii verzui, ca mărgică și cu năsucul în vînt, gata în orice clipă să rîdă și să plingă, cu inima parcă bă- tînd între bucurie și teamă, trebuia ajutat să învețe întîi litera o și cifra 1. Și, virtual, oricine învață alfabetul și ci- frele poate fi scriitor ori ma- tematician. Cît fosta ei elevă a studiat liceul și facultatea de mate- matici, învățătoarea a conti- nuat s-o sfătuiască și s-o a- jute. Era mîndră, tare mîndră, c-o vedea bună studentă la profesori ca Lalescu, Țițeica, Pompei ori Vîlcovici. De bună seamă că însușirile personale ale tinerei eleve și studente au ajutat-o să-și termine studiile în chip strălucit. — Dar oare ce-aș fi putut singură, se întreabă adesea Marioara Iordan, fără spriji- nul, fără călăuzirea iubiților mei dascăli, de la învățătoarea modestă din tîrgul natal pînă la directoarea liceului din Tg. Mureș și pînă la savantul ma- tematician din București ? Marioara Iordan și-a în- ceput cariera ca profesoară la Cernavoda. A fost mutată apoi la Rîmnicu Vîlcea și, din 1938, funcționează în București. De șaptesprezece ani e directoare. Acum conduce Liceul nr. 39 din cartierul Balta Albă : clă- dire nouă. încăpătoare, modern utilată. In cele 46 de clase sînt peste 2 909 de elevi cu foarte felurite trăsături. — E ușor să conduci o ase- menea școală ? — Evident că nu. Dar, în fapt, •șor e ni^ '•ea ce se face de tine, ea unei inerții, r iner i nu cere efort, .Ghin.. r răzbună crunt: veșnic ia limita zero. Și ro nu înseamnă nimic pînă U se adaugă cifra unui efort. 2.a, ca să fac o glumd, copilul este prea adesea tentai să pună cifra efortului la dreapta, ca să dea număr negativ. : iar noi, educatorii, trebuie să-l de- prindem a pune cifrele la stin- gă, ca să rezulte numerele progresului... Povestește despre un elev care, mai anii trecuți, făcea mari necazuri școlii. Insubor- donat. Recalcitrant. Rău și în- vrăjbit. Consiliul pedagogic a hotărit eliminarea. Directoarea a mai încercat o măsură : să-i cunoască sufletul, să-i pătrun- dă în inimă. Acolo unde creș- tea un morb sălbatec, neuman, hrănit de cine știe ce vitrege împrejurări. In cancelarie, cu răbdare, cu tact, îmbinând se- veritatea tonului cu căldura inimii, directoarea a putut a- fla tragedia din familia ele- vului. A intrat în atmosfera lui morală. — Asta-i pe sufletul tău, măi băiete... ? De asta cauți tu așa, cu ură, în jur ?... Ei, lasă, o să dăm o mină de ajutor și totul o să meargă altfel. Mai bine. Mult mai bine. Și l-a mîngîiat pe obraz. — Mîngîierea i-a năbuit un belșug de lacrimi în ochi. L-am lăsat să plingă, mai bine de un minut. L-am întrebat, cu glas tremurat de durere șl mîhnire: „De ce plîngi, băiete ?“. „Pe mine m-au pălmuit mulți... dar de mîngîiat, nu m-a mîngîiat nimeni"... In clipa aceea am înțeles că am căpătat un as- cendent asupra lui. Că între sufletul meu și al lui s-a sta- bilit acel fluid, acea legătură absolut necesară transformării unui om. I-am spus : „Vrei să vii în fiecare sîmbătă, la prînz, să-mi spui tot ce ai fă- cut în cursul săptămânii: bine sau rău ? Ne-am înțeles ?“ „Da ; ne-am înțeles". N-a fost de fel ușor să stă- rui, săptămânal, în analiza muncii lui. Dar la sfîrșitul a- nului am avut marea bucu- rie de a constata că se clasifi- case al doilea din clasă. Azi e aviator. Ce-ar fi ajuns dacă lucrurile, atunci, s-ar fi petre- cut altfel ? Ar mai fi săgetat oare cu îndrăzneală azurul ? Dar profesoara Maria Iordan este și un cetățean, un comu- nist. Se interesează de viața multor elevi chiar și după ce termină școala. Mai ales fetele, cînd ajung studente squ cind își încep cariera, vin și o con- sultă. Primesc sugestii, sfa- turi. Opera de educație conti- nuă. Așa profesoara și direc- toarea Maria Iordan a putut să crească șl să dea țării, pe lingă un tînăr și bun inginer și o ziaristă — fiul și fiica ei — mii și mii de tineri ajunși buni specialiști în toate sec- toarele vieții sociale. — După o consfătuire în le- gătură cu practica în produc- ție — povestește ea — s-a or- ganizat o vizită la „Electroni- ca". M-am nimenit alături de un coleg, director la o școală din Constanța. L-a impresionat foarte mult cum m-au primit și ce atenți au fost cu mine mulți ingineri din halele pe care le vizitam. „Mi-au fost elevi, am explicat eu. Și văd că nu m-au uitat"... „Poate nici nu te pot uita" mi-a re- plicat colegul. Cum n-o poate uita soția mea pe una dintre foarte tinerele ei profesoare din liceu. Vorbește totdeauna despre dinsa cu admirație și cu bucurie". Și începe să po- vestească de ce n-o poate uita și de ce o să-i fie totdeauna recunoscătoare. Mă bucurau mult elogiile aduse, după atîta vreme, unei tinere profesoare care era pe atunci în primii ei ani de învățământ, cînd de bunăsamă nu avea nici cine știe ce experiență didactică și nici cunoștințele nu-i puteau fi suficient de solide. „Se vede că avea vocație de profesoară de a izbutit să trezească sen- timente așa de puternice". „Da, a continuat colegul meu, directorul. Preda matematicile. Și, totuși, realiza o mare a- propiere sufletească de elevi" „Mi bucur, deși slnt împotri- va lui „totuși" — i-am replicat eu. Matematica nu exclude sentimentele. Dimpotrivă". Co- legul director mi-a dat drep- tate. Deși a observat că există și profesori de matematică ri- gizi, închistați, stăpîni pe toa- te artificiile de calcul, dar in- capabili să rezolve o proble- mă afectivă în raporturile cu oamenii și, mai ales, cu tine- retul. Am înclinat să-i dau dreptate. Pentru că urcam în mașină, să ne întoarcem la școală, colegul meu, directo- rul din Constanța, a ținut să încheie vorbirea, în fugă: „Mereu se întreabă soția mea: unde-o mai fi Marioara Ior- dan. profesoara ei de matema- tică ? Am trăit o clipă de pa- nică. : Ce să răspund ? Să-i spun sau să tac ? Noroc c-a pornit autobuzul. Pe drum m-am liniștit. O undă de bucurie a prins să-mi scalde inima. Poate am să-i scriu la Constanța... Poate... Ei, dar nu, asta n-are impor- tanță prea mare. Important este să naști sentimente în inimile oamenilor și să le crești". DUMITRU ALMAȘ în aceste zile se desfășoară, în cadrul institutelor interregionale de perfecționa- re, cea de-a șasea sesiune a examenelor de acordare a gradului doi. Ne-am adresat tovarășului CONSTAN- TIN DRAGULESCU, directorul Institutu- lui de perfecționare a cadrelor didactice — București, solicitîndu-1 să ne vorbească despre ceea ce caracterizează această SESIUNE A EXAMENELOR OE GRAD Modestia creatorului S-a întâmplat cu cîteva luni înainte de examenul de ma- turitate. Intîrziase de la pri- mele două lecții. Nu din mo- tive care pot fi justificate. Nu. A scris. Mai bine de o săptă- mână poezia nu i-a dat liniște. Imaginea a apărut pentru cî- teva clipe, apoi s-a scufundat în beznă. Intr-o seară, destul de devreme, pe la 11, s-a cul- cat, dar nu putea să adoarmă. Poezia iarăși nu-i dădea pace. S-a sculat, s-a îmbrăcat, a a- prins lumina și a început să scrie. Scria anevoios, greu, nici nu și-a dat seama cînd s-a făcut ziuă. Și iată că poe- zia e aici, în geanta lui. Nu- mai că, uite, a întirziat. Peste cîteva minute va suna sfîrșitul orei a doua. Porni spre biblio- tecă, știind că profesorul de literatură de obicei acolo își petrece pauza mare. Cum s-a așteptat, l-a găsit chiar acolo. Profesorul, care îi era în ace- lași timp șl diriginte, și-a ri- dicat sprîncenele cu un zâm- bet ușor : „Ce este ?“ „Am scris toată noaptea". A rostit re- pede cuvintele și a simțit cum se destinde în el puterea emo- ției. Profesorul s-a arătat a fi foarte interesat: „Arată-mi te rog ce al scris". Au intrat în sala de lectură și el, cu emo- ție, a citit versurile. Profeso- rul a tras un fum din țigară și a spus cu bucurie: „Da, a- ceasta e o poezie adevărată. S-o trimitem la redacție. Sigur că se va publica". Și de astă dată, ca de atîtea ori, profe- sorul a avut dreptate. Poezia a apărut, în martie 1050, în revista „Utunk". Profesorul •are l-a îndrumat pe debu- t a fost Ștefan Fănyi, iar nul debutant, cel care scrie de rinduri. Cred că nu spun decît a- devărul afirmînd că toți elevii liceului din Cărei l-au iubit foarte mult pe profesorul Ște- fan Fenyi. La lecțiile lui era întotdeauna o liniște deplină. Toți erau atenți. Chiar și ne- astîmpărații. notorii deveneau serioși. Nu se putea să nu fii atent. Profesorul tușea încet, o dată sau de două ori, apoi în- cepea miracolul. Preda așa de sugestiv, cu atîta trăire, încît îl urmăream parcă vrăjiți, lec- ție de lecție, în drumul care ducea spre descoperirea taine- lor creației scriitoricești. Ște- fan Fănyi este un excelent narator. L-am comparat dese- ori cu ceilalți profesori, care erau și ei foarte stăpîni pe materiile lor, aveau metode bune, își îndrăgeau munca. To- tuși, expunerile lui aveau un caracter aparte. Poate că greșesc, dar cred că am descoperit „taina" lui Ștefan Fănyi. Cred că nu fac nici o indiscreție dezvăluind-o aici. Am descoperit-o în toam- na anului 1950 cînd, la Biblio- teca Universitară din Cluj, răsfoind niște reviste studen- țești de odinioară, am găsit cîteva versuri semnate de el. Pentru Ștefan Fănyi predarea s-a transformat într-o muncă de creație. In fiecare lecție a lui, fără a ne da seama, am fost martorii nașterii unul por- tret, a unui eseu asupra unuia sau altuia din scriitori. Descoperirea poeziilor sem- nate de profesorul nostru mi-a umplut Inima de bucurie. Și totuși, m-a izbit profund mo- destia lui. Ani de-a rândul a condus cercul literar al școlii, a inițiat discuții pasionante, a îndrumat pașii elevilor ca' e încercau scrisul, dar nicic ' ă, nici o singură dată rî . a- mintit că de fapt este și el poet. Anii au trecut. Generații după generații au părăsit Al- ma Mater. Au crescut elevii și cu ei a crescut mereu presti- giul profesorului. Și dragostea față de el. A mers cu noi, cu cei din organizația revoluționară de tineret la sate, pentru a pre- zenta programe artistice. A îndrumat și a sprijinit activi- tatea formației culturale. S-a achitat conștiincios de toate sarcinile obștești, de orice na- tură ar fi fost ele. Și între timp a învățat mereu, cu mul- tă sîrguință, perfecționîndu-se continuu. Elevii de astăzi îl iubesc așa cum îl iubeam și noi. Și astăzi expunerile lui sînt ascultate cu mare atenție, într-o mare liniște. Cită bucurie am avut cînd am văzut versurile lui Ștefan FCnyi în paginile revistei „U- tunk" ! Profesorul s-a întors iar la uneltele sale poetice, a găsit timp pentru a transforma în versuri gîndurile și simță- mintele sale. Și acum, la capătul acestor însemnări fugitive, mai doresc să fac o destăinuire. La cere- rea Editurii tineretului, profe- sorul Ștefan Fenyi a adunat poeziile sale într-un volum in- titulat „Viță de primăvară". Sînt convins că cititorii cunos- cuți și necunoscuți, colegii și ■■elevii lui vor gusta cu plă- cere din vinul curat, aromat al viței sălăjene. IOSIF BALOGH — Cum au fost ajutati candidați! în pre- gătirea lor pentru examen ? — în perioada de pregătire, cadrele di- dactice înscrise la examen au primit un sprijin consistent din partea institutului și a secțiilor de învătămînt, atît în ce privește aprofundarea problemelor stu- diate. cît și pentru elaborarea lucrărilor metodico-știintifice. Amintesc în această privință faptul că, pe lingă consultațiile și cursurile de pregătire anterioare, insti- tutul a organizat. în ultimele zile ale Junii decembrie 1965. un program zilnic de con- sultații pentru studiu] materialismului dialectic și istoric, ca și pentru studiul materiilor de specialitate, consultații la care au participat circa 400 de candidați, în cadrul lor lectorii institutului au pre- zentat problemele cele mai no! din pro- gramă. au dat lămuriri cu privire la une- le teme etc. Interesul manifestat pentru aceste consultații este dovedit atît de fap- tul că la ele au participat de Fscare dată toți cei înscriși la sesiune. de între- bările puse eu acest pri.‘ — Care sînt primele r ac- tuala sesiune ? — în prima zi de examene -v 4 ianua- rie — profesorii au dat probele de susți- nere a lucrărilor metodico-științifice, iar învățătorii și educatoarele lucrarea scrisă de literatură română. Rezultatele sînt în general favorabile. Lucrările metodico-ști- intifice dovedesc preocupare deosebită pentru probleme esențiale ale procesului de învățămînt. Au fost abordate astfel, în lucrări, teme ca : „însemnătatea folosirii documentelor de partid și de stat în pre- darea geografiei“. „Unele aspecte ale ac- tivizării elevilor în procesul de învătă- mînt“, „Lecția și căile sporirii eficienței ei", „Folosirea mijloacelor tehnice audio- vizuale în predarea limbilor străine" etc. — Ce măsuri s-au luat pentru ase garanta buna pregătire a celor ce obțin gradul doi ? în comisiile de examinare se află cadre din învățămîntul universitar și cei mal buni lucrători ai Institutului de perfec- ționare. Ca președinți ai comisiilor au fost numite personalități ale vieții noa- stre științifice și culturale, cum sînt. acad. Miron Nicolescu (la comisia de matema- tică, fizică, chimie), prof dr. Stanciu Sto- lan, membru corespondent al Academiei (la comisia de pedagogie, psihologie, de- fectologie), prof. Constantin Nicuță. de- canul Facultății de filozofie a universită- ții București (la comisia de istorie, filo- zofie, economie politică). CONCURS Itințe pedagogice din București concurs a următoarelor posturi: lalitatea pedagogie, la sec- itinutul tnvățămîntului" । "ialitatea pedagogie, la « i rincipal, specialitatea e umaniste” । nipal, specialitatea 'e umaniste” । necialitatea pe- teoretice ale Cererile se vor depune la secretariatul institu- tului, din str. St. Apostoli nr. 14, pînă la data de 15 ianuarie 1966. Ele vor fi Însoțite de următoarele acte : copie legalizată de pe diploma de examen de stat ; copie legalizată de pe diploma de doctor sau Candidat în științe ; — memoriu de activitate di- dactico-științiflcă, semnat de candidat , — lucră- rile Candidatului și o listă cu lucrările publicate sau In curs de apariție । — dovada stagiului de activitate în specialitate. Informații suplimentare se pot lua de la secre- tariatul institutului. Metodica predării limbii franceze în școala de cultură generală Lipsa unui ghid care să călăuzească munca profesorilor de limba franceză se făcea tot mal resimțită, pe măsură ce acest obiect cîștiga, ală- turi de alte limbi străine, o pondere tot mai mare în planul de învătămînt. Apariția „Metodicii predării limbii franceze" are darul de a aduce multe limpeziri, de a deschide drumul unor dis- cuții fructuoase în legătură cu problemele com- plexe ale predării limbilor străine. Autorii cărții — VIORICA DUMITRESCU, CONSTANTIN PO- PESCU, MARCEL SARAȘ și ION VICOL sînt cunoscuti prin activitatea lor de cercetători atenti ai celor mai moderne și mai eficace metode și procedee de predare a linăbii franceze, ca obiect de învățămînt. Metodica începe prin tratarea unor probleme generale — se expun scopurile și sarcinile predă- rii limbii franceze ca mijloc de comunicare orală și scrisă, se indică volumul cunoștințelor ce ur- mează a fi însușite de elevi, se subliniază contri- buția acestui obiect la educația comunistă etc. Un capitol pe care l-am fi dorit ceva mai condensat cercetează fundamentarea psiho-pedagogică a predării limbii franceze. Pornind de la faptul că elevul ajunge să învețe limba străină abia după ce și-a însușit, în mod spontan și printr-un înde- lungat proces, priceperile și deprinderile de ex- primare corectă în limba maternă, este evident că învățarea limbii străine va porni de la acest sta- diu de cunoaștere. Se stabilește astfel rolul im- portant și sprijinul pe care-1 aduce comparația cu limba maternă în procesul de însușire conștientă a limbii străine respective. Nerecunoașterea aces- tui fapt a dus la exagerările și ineficienta așa-nu- mitei metode directe sau naturale, care cerea ca învățarea unei limbi străine să urmeze întocmai drumul însușirii unei limbi materne, pe filiera formării de senzații, percepții, reprezentări, tre- cîndu-se cu ușurință peste noțiunile gramaticale și făeîndu-se deci abstracție de experiențele acu- mulate de copilul de 11—12 ani prin însușirea limbii sale materne. La fel de exagerată — și cu rezultate mult mai slabe — s-a dovedit însă și metoda opusă, gramaticală, bazată pe traducere și pe memorizarea unor reguli gramaticale cu excep- țiile lor, la fel ca pentru învățarea limbilor moarte. Această metodă, mal comodă, mai este întîlnită, din păcate, în practica unor profesori de la noi și trebuie combătută rară cruțare. Pe baza experienței celor mai buni profesori din țara noastră și din alte țări s-a ajuns apoi la o metodă mixtă, combinată, care a adoptat ce era mai bun în cele două: intuiția, conversația și ponderea folosirii limbii străine la lecție — de la prima, însușirea conștientă și temeinică a struc- turii gramaticale, însă nu ca un scop în sine, ci ca un mijloc de exprimare corectă — de la a doua. Această metodă, asupra căreia au căzut de acord cei mai buni metodicieni de peste hotare și pe care autorii metodicii o denumesc complexă prezintă printre altele următoarele avantaje: în primul rînd, îl ajută pe profesor să profite de po- sibilitatea de a transfera dintr-o limbă în cealal- tă tot ce au ele comun în fonetică, lexic și structura gramaticală, de a pune în lumină con- trastele și de a elimina toate interferențele nedo- rite ; în al doilea rînd, îl ajută să realizeze un în- vățămînt activ, interesant și \ riat, pe cît e posi- bil în limba franceză, urmărind cu precădere for- marea unor priceperi și deprinderi solide de ex- primare orală și, apoi, scrisă. Căile cele mai potrivite care duc la atingerea acestor scopuri sînt tratate pe larg și bogat ilus- trate cu exemple practice în capitolele speciale asupra predării foneticii, lexicului, gramaticii, or- tografiei etc. Un capitol util este și „Formarea și dezvoltarea priceperilor și deprinderilor de vor- bire orală" unde se expun unele dintre cele mai indicate procedee pentru formarea automatisme- lor necesare folosirii tot mai spontane a limbii franceze ca mijloc de comunicare vorbită. Aici aș pune însă o întrebare : metodica susține pe bună dreptate că „în prima etapă a învățării limbii franceze învățămîntul va fi exclusiv oral". Cred oare autorii că pentru această „etapă" sînt sufi- (Urmare din pag. 1) toate stavilele sociale ce-i stăteau odinioară împotrivă. Socialismul este tărîmul împlinirii celor mai cutezătoare visuri, iar forța acestor visuri constă in faptul că ele sînt închinate înfloririi patriei, idea- lului făuririi noii societăți, că ele își găsesc chemare și îndemn în planu- rile elaborate de partid, planuri a căror înfăptuire o dus la schimbarea radicală a înfățișării patriei încotro ne îndreptăm privirile ve- dem roadele minunatelor izbinzi din acești ani. Fabrici și uzine moderne, puternice centrale electrice, noi mine și schele petroliere, voste șantiere ds construcții au adus suflul dătător de viață al industrializării în toate re- giunile țârii, au sporit considerabil puterea economică a patriei. Bicazul își aruncă semef lumina peste întrea- ga Moldovă, iar hidrocentralele de pe Arge^ și de la Porțile de Fier vt>r întări moi mult forța energetică a patriei ; noile agregate siderurgice de la Reșița și Hunedoara amplifică puterea de fontă și oțel a țării, iar cel de Io Galați o va ridica pe culmi și mai înalte; Sâvineștiul dă fibre sintetice ; strălucirea rafinăriei de Io Brazi se proiectează pe fundalul pe- trolifer al patriei. Cooperativizarea agriculturii întărirea bazei ei tehnice materiale și organizarea producției TISM după metode științifice au dus Io făurirea unei agriculturi socialiste. Cartiere și orașe întregi au devenit de nerecunoscut, s-ou înnoit cu magistrale și artere largi, cu blocuri de locuințe luminoase și spațioase. Școala, acest factor de cultură și civilizație, a cunos- cut o dezvoltare impetuoasă ; s-a creat o vastă rețea de institute de învățămînt și sănătate, cultură și artă, de care beneficiază întregul popor; știința și arta au înregistrat succese strălucite. înfățișată sugestiv, expresiv și atră- gător de către profesori și învățători, această clocotitoare viață construc- tivă a poporului român, ca și nu- meroasele cunoștințe despre istoria patriei, despre cultura ei, generează în conștiința elevilor emoții și senti- mente complexe de dragoste pentru patrie, de admirație pentru frumuse- țile și bogățiile ei, sentimentul mîn- driei naționale pentru realizările isto- rice obținute în anii puterii populare. Aprecierea pe care profesorul o face asupra faptelor zilnice dej eroism în muncă săvîrșite în în- treprinderi, uzine, fabrici, pe o- goare, de către oamenii muncii, spre binele patriei, dezvăluie ele- vilor și mai deplin ce înseam- nă să-fl iubești oatria și să lupți pentru propășirea ei, să fii slu- litorul ei, să fii bun palriot. Vizitînd ciente cele trei ore prevăzute la clasa a V-a de actuala programă școlară 1 Nu ar fi nimerit ca, pe baza experimentelor de la noi și din alte țări, această perioadă să fie substanțial prelungită pentru a se putea obține o pronunțare cît mai cc rectă a tuturor sunetelor limbii franceze pe cal auditivă ? O altă nedumerire a noastră este legată de pro- blema modelelor. Se știe că în literatura metodică din toate țările se discută pe larg eficiența aces- tor modele („patern") care servesc drept exemple pentru forme analoge în practica vorbirii. Metodica de față le definește astfel : „Prin model de vorbire se înțelege un complex de material lingvistic care servește ca model pentru folosirea unui material lingvistic asemănător, care este conținut în propoziția respectivă" (p.169). După ce se mai dau cîteva explicații și cîteva exemple, se arată că „profesorul va avea grijă ca alegerea modelelor de vorbire să se facă atit în etapa ini- țială, cît și mai tîrziu, pe criteriul răspîndirii și frecvenței lor" (p.174). Toate oare profesorul cum să procei construiască aceste modele, in să le introducă ? Procedeu) ni : resant, modern și folositor, dar bui să fie încă experimentat, [ dus în manualele restructurau abia atunci generalizat și aplic tinsă. Dacă recomandarea acestui puțin prematură, socotim însă prețios la modernizarea îns franceze îl aduce capitolul „F audio-vizuale în predare". Cor xiliare didactice indispensabil juste pronunții și intonații, li tismelor, la lărgirea orizontuli teresul deosebit pe care tehnic cită în rîndurile elevilor sînt nim recunoscute. De aceea, d audio-vizuale și explicarea i cum pot fi folosite ele in șcc mările practice în vederea scară cît mai largă în procesu osebit de folositoare. Din ultima parte a metodic nuri de lecții menite să în soruluî în clasă. Desigur că sînt necesare ; se observă în: tate a lecțiilor exemplificate nat“ și doar una este de Tipul lecției de fixare și for deprinderi este doar aminti numai că „apare frecvent după parcurgerea în două ti text mai lung". Tocmai pent credem că ar fi fost necest mult asupra structurii acest este cel mai indicat să aduc de predare, înfrîngînd mon nate, de care se cam face t s-ar fi putut prezenta și alt capitulative (de început de înaintea tezelor), tot pentru să-și desfășoare activitatea mai felurit și interesant. Capitolul de încheiere - tăților în afară de clasă" - derații foarte juste asupra de a se preocupa permanei festă interes deosebit p> franceze, mdicînd și căile acest scop (cercurile în car și exerciții de limbă, lecti ții, serbări și șezători îi pondență interșcolară etc Bogată în conținut, dc vioi, „Metodica predării li fără îndoială o contribuț nătățirea activității profesorilor rnonioasa limbă a lui Voltaire i '1 lector la bune. Dar va ști i* care predau u- ^scolile • noastre. ADU Bolyai" Cluj întreprinderi, uzine, instituții, coope- rative agricole de producție, nuzee și monumente istorice elev’: -.unosc trecutul și prezentul țării noastre, mărețele realizări ale regimului so- cialist, bogățiile naturale, locurile is- torice ce stau mărturie a trecutului glorios de luptă al poporului Cu chipul patriei în suflet, animați de no- bilul sentiment al patriotismului so- cialist, sute și sute de mii de tineri se pregătesc pe băncile școlii pentru a fi în stare să răspundă, mîine, la chemarea partidului, să muncească acolo unde se vor ridica noi fabrici și combinate industriale, noi hidro- centrale, noi case de locuit, acolo unde se vor traduce în viață preve- derile vastelor planuri de dezvoltare economică și socială elaborate de partid. Evident, sentimentul mîndriei națio- nale nu are nimic comun cu națio- nalismul și șovinismul, cu care era otrăvită în trecut conștiința tineretu- lui. Naționalismul și șovinismul în- seamnă exclusivism național, nega- rea egalității în drepturi a altor na- țiuni și naționalități, considerate „in- ferioare" Morala comunistă este in- compatibilă cu propovăduirea supe- riorității unei națiuni sau a unei rose fată de altele Ea proclamă egalitatea tuturor națiunilor și rase- lor, împletirea sentimentului patriotic cu sentimentul solidarițății frățești fale de oamenii muncii aparținînd tuturor națiunilor Partidul Comunist Român a luptat consecvent împotri- va naționalismului și șovinismului burghez și a educat masele în spiri- tul prieteniei și colaborării între po- porul român și oamenii muncii din toate țările De aceea, educația pa- triotică a elevilor în școală trebuie să se îmbine organic cu educarea în spiritul internaționalismului socialist Educînd elevii în spiritul prieteniei frățești țață de toate naționalitățile care locuiesc în țara noastră, precum și în spiritul respectării drepturilor tuturor popoarelor mari și mici, școa- la educă tînâra generație în spiritul sentimentelor de prietenie față de cei ce muncesc, indiferent de aparte- nența lor națională sau rasială, Patriotismul socialist constituie un izvor de mărețe înfăptuiri, o puterni- că forță motrice care însuflețește ne- încetat pe oamenii muncii în lupta lor pentru progresul continuu ol pa- triei, pentru înflorirea ei economică și culturală, pentru bunăstarea și fe- ricirea poporului muncitor De aceea, educarea elevilor în spiritul patriotis- mului socialist reprezintă una din sarcinile ’undamentale ale școlii, che- mată «a cultive tn rîndul tineretului nobilele trăsături ale moralei co- muniste. ClKD Șl CUM ll ÎNVĂȚĂM PE ELEVI SĂ ÎNVEȚE 1 RĂSPUND la întrebările cititorilor V • ’ Y ’ * • '♦ * Biomatematica • O capacitate care „lanț a| slăbiciunilor" si fără un creier ■ nu se dobîndește de la sine • Variațiuni pe tema unui • între memorarea mecanică și gindirea logică • Se poate „panaceului pedagogic universal" s-au deprins să gîndească mecanic, să învețe pe dinafară, li se pare că pan- ta lecției s-a inversat; și ei la deal -,*<>• » p< Studiul geometriei . uium IM i nu-i tot una cu studiul istoriei principal, finalitatea muncii școlare. In mod firesc ne. punem întotdeauna în- trebarea: în t își însușesc ele- vii cunoștințcld^țM®țit de firesc este însă ca, porfttad cWafei, să ne între- băm și cind și cum sint învățați ei să învețe. Dar dacă se dau indicații foarte pre- cise și ample atunci cînd este vorba de cantitatea și nivelul cunoștințelor care urmează să fie transmise elevilor, in- dicațiile privind modul cum pot ti de- prinși elevii să învețe sînt parcimonios restrînse, ceea ce lasă totul, sau aproa- pe totul, la latitudinea colectivelor șco- lare. Cum procedează aceste colective? Cum procedează diferiți profesori, ce rezultate se obțin și măi ales ce posi- bilități existente pot fi valorificate în viitor?' — iată întrebările la care în- cercă să răspundă acest reportaj-an- .tnetă. școlarii să fie orientați mai mult spre însușirea mecanică a unor cunoștințe și tehnici de calcul decît spre un stu- diu rațional. Se știe, de pildă, că unii învățători se declară mulțumiți dacă elevii lor transformă cît mai repede o problemă în operații aritmetice luînd ca bază doar o indicație a enunțului, fără a-i determina să gîndească proble- ma în ansamblu. Se știe, la fel, că ade- sea copiii sînt lăsați să memoreze me- canic nu numai poezii, dar și fraze în- tregi din textele de lectură, fără a în- țelege sensul unor cuvinte, al unor ex- presii etc. In ce mă privește, caut stă- ruitor să evit această primejdie". Am urmărit-o apoi pe tovarășa Cio- cirlan la una din lecțiile ei de aritme- tică. Pentru a se convinge că elevii pă- trund înțelesul fiecărei probleme, ea utilizează o adevărată formă de „pro- gramare" a întrebărilor din aproape în aproape, aproximativ după schema ur- mătoare: Cîte operații cere problema ? Ce elemente vor intra în efectuarea operațiilor respective? Care este prima operație cerută de enunț? Care este a doua operație? Cum ar trebui să fie formulat enunțul ca problema să poată fi rezolvată cu o singură operație? Dar cu trei operații? Bineînțeles, pe măsura dezvoltării capacităților de gîndire ale elevilor și pentru eliminarea monoto- niei, succesiunea întrebărilor, formula- rea lor diferă de la o problemă la alta. Desigur că, procedînd așa în clasă, în- vățătoarea îi ajută pe elevi să rezolv în mod rațional și problemele date ca temă pentru acasă, formîndu-le astfel primele deprinderi de studiu individual sistematic, eficient. Un procedeu interesant pe această linie este experimentat în prezent în cadrul cercului pedagogic al învățăto- rilor din orașul Ploiești. Membrii aces- tui cerc utilizează la rezolvarea proble- melor, începînd din clasa a IlI-a, sche- ma tipologică și programarea. Cunoaș- terea a cel puțin două metode de re- zolvare dă elevilor posibilitatea să se autoverifice, să se deprindă cu alege- rea căii celei mai rapide pentru găsi- rea soluției, ceea ce le creează de tim- puriu bune deprinderi de studiere a matematicii. „Copiati schema de pe tablă" Si Memorizare, dar... Psihologia pedagogică subliniază ade- vărul — cunoscut de mult dar adesea uitat — că procesul de deprindere a elevilor cu studiul sistematic, cu me- todica învățării are un caracter con- tinuu, mareînd o serie de trepte dife- rențiate nu numai cantitativ, prin creș- terea volumului de cunoștințe și a do- meniilor abordate, ci și calitativ, co- respunzător desfășurării procesului dia- lectic al cunoașterii. Să pornim așadar de la primele trep- te, realizate in primele clase ale școlii generale. Iată ce ne-a spus, în legătură cu aceasta, învățătoarea Smărăntlița Ciocîrlan de la Școala generală nr. 3 din Craiova: „Datorită faptului că în programele școlare pentru primele clase domină elemente care solicită foarte mult me- moria sau urmăresc formarea unor de- prinderi de calcul, există primejdia ca N umeroși învățători, căutînd să înlă- ture simpla memorizare, însușirea me- canică a cunoștințelor de istorie și geo- grafie, a cunoștințelor despre natură etc. și urmărind să pună la îndemîna elevilor k.* un instrument util de în- vățare, f< ,6sesc la aceste obiecte sche- ma efect?, dă la tablă. „Desigur — afir- mă Constantin Gheorghiu, directorul Școlii generale din Țibănești, raionul Negrești — schema este utilă. Dar dacă este folosită static, dacă profesorul o alcătuiește fără contribuția activă a ele- vilor și se mulțumește ca ei s-o co- pieze mecanic în caietele lor, schema devine o armă cu două tăișuri, tinzînd să îngrădească posibilitățile elevilor de a munci independent". Din păcate, nu toți învățătorii se străduiesc să realizeze schemele într-o formă dinamică, cu participarea largă a tuturor elevilor. Urmările acestui lu- cru devin foarte vizibile în clasa a V-a. Am stat de curînd de vorbă cu nu- meroși elevi din clasa a V-a de la trei școli din Capitală cu privire la felul cum învață. Din 100 de elevi chestio- nați, 48 au răspuns că citesc întreaga lecție de a.tîtea ori pînă știu să o spună pe dinafară, 34 de elevi au arătat că repetă, pînă ajung la același rezultat cu primii, un pasaj de cîteva rînduri, apoi altul și așa mai departe și nu- mai 18 elevi caută, după cum ne-au re- latat, să grupeze cunoștințele din lec- ție în jurul cîtorva idei principale, pen- tru ca, pe această cale s-o pătrundă, s-o înțeleagă. Statistica este atit de elocventă, incit ne scutește de comentarii. Profesoara Vișoica Balinescu, specia- listă în pedagogie și psihologie, este directoarea Școlii generale nr. 76 și responsabila comisiei metodice a diri- ginților din raionul Tudor Vladimires- cu. Cind i-am solicitat citeva observa- ții în legătură cu tema in discuție, a început prin a ne spune lucruri gene- rale: că la toate școlile raionului s-a înscris, în plan, sarcina de a se da ele- vilor, la orele de dirigenție, îndrumări pentru pregătirea lecțiilor pentru des- fășurarea studiului individual, că și pă- rinții au fost orientați în acest sens, în cadrul lectoratelor. Stăruim: — Ce îndrumări li s-au dat elevi- lor? — Cele cuprinse în manualele de pedagogie: să se ierarhizeze pregătirea, în funcție de disciplinele „mai grele" și „mai ușoare", să se înceapă mai în- tîi cu studiul manualului și al notițelor și apoi să se treacă la efectuarea te- melor, studiul din manual să se facă pe paragrafe și... cam ațît. — Sînt suficiente asemenea indicații? E tot una studiul unei demonstrații de geometrie cu studiul unei lecții de is- torie sau al unei lecții de chimie? — Trebuie să vă mărturisesc că, după ce am asistat la o serie de ore de di- rigenție în care s-au dat asemenea în- drumări, am ajuns și eu însămi la con- cluzia că ele au un caracter prea abstract, prea general și destul de for- mal. Mulți diriginți caută să suplineas- că deficiențele discuțiilor pe tema „Cum să ne pregătim lecțiile" cerînd unor elevi — și buni și slabi — să vorbească despre felul cum învață. Dar acest pro- cedeu nu duce nici el, întotdeauna, la rezultate bune. Sînt elevi slabi care în- vață după toate regulile — sau cel puțin afirmă că învață așa — după cum unii elevi foarte buni afirmă că învață altfel decît i-am îndrumat noi. Reiese deci, în clasă, că practica infirmă în- drumările noastre. Desigur, un dirigin- te priceput știe să iasă din încurcătura în care îl pune o asemenea situație. Nu e însă mai puțin adevărat că problema rămîne deschisă. Intr-adevăr, putem considera oricare recomandare un pa- naceu pedagogic universal, putem să avansăm o metodă general aplicabilă, un regim zilnic ideal de lucru al ori- cărui elev ? Eu cred că nu. Părerea majorității profesorilor con- sultați de noi este că una dintre soluții ar fi ca o parte din orele lăsate de pro- grame Ia dispoziția profesorului să fie folosite pentru îndrumarea elevilor a- supra modului cum să învețe în con- dițiile specifice ale materiei respective. Profesoara de istorie losefina Croi- toru, de la Școala generală nr. 82, dă asemenea îndrumări la începutul anu- lui, după ce le prdzintă elevilor ma- teria pe care o vor studia și după cc subliniază aspectele cărora trebuie să le acorde cea mai mare atenție. Tot la începutul anului ea îi învață cum să amplifice cu date și elemente de amă- nunt schema generală de pe tablă. — Pentru că a venit vorba de această vestită schemă, nu credeți că s-ar putea încerca uneori să li se ceară elevilor să alcătuiască singuri schema pe ca- iete? — Personal aș fi tentată să încerc un asemenea procedeu. Numai că, dacă aș avea vreo inspecție... — Să facem abstracție de inspecție, ce alt rău s-ar mai putea întîmpla? — în cel mai nefericit caz, să se ra- teze complet lecția, deci să fie necesar s-o mai țin o dată. în schimb, aș avea un indice exact al capacității fiecărui elev de a analiza o lecție în mod inde- pendent, adică, în ultimă instanță, al posibilităților lui de a studia individual. Ori asta reprezintă, după părerea mea, un cîștig considerabil. Da, da, neapărat am să încerc procedeul... — Pentru că sînteți profesoară de is- torie și pentru că la această disciplină se folosesc mai cu seamă așa-numitele tablouri sinoptice, care indică pe ver- ticală cronologia și pe orizontală dife- ritele evenimente istorice, am vrea sa știm ce credeți despre valoarea lor ca auxiliar în studiul individual al elevi- lor? — în general sînt utile, căci după par- curgerea unui număr mai mare de ca- pitole, la recapitulare, dau elevului o imagine de ansamblu asupra epocii stu- diate. Am avut însă ocazia să văd ne- numărați elevi înainte de examen, în- locuind orice recapitulare cu consulta- rea febrilă a tabloului sinoptic și into- nînd ca o litanie cu el în față: „Țepeș Vodă — prima domnie între... a doua domnie între..." Așadar, să folosim ta- blourile sinoptice, dar după ce i-am în- vățat pe elevi să învețe sistematic! Dincolo de făgașul stereotipului Profesorul atent la modul cum răs- pund elevii își poate da întotdeauna seama dacă elevii lui au deprinderi bune de studiu sau învață mecanic. Să luăm, de pildă, un moment din timpul verificării cunoștințelor la o lecție de grajr°"'‘tcă Unui elev i s-a cerut să for- mi o definiție. în timp ce răspun- de, e, eîțită la un termen, greșește. A- poi, dufilă ce stă pe gînduri o clipă, re- vine șD întregește repede definiția. Profesorul ia în considerație, la notare, ezitarea elevului și lecția continuă. Lu- crurile par normale. Si totuși, nu sînt. A fost lăsată la o parte o întrebare capitală pe care profesorul trebuia să și-o pună atunci : cum a ajuns elevul la răspunsul corect — printr-o reme- morare mecanică sau printr-un proces de gîndire logică ? Desigur, nu dispunem încă de ma- șini electronice cu programări speciale de tip pedagogic care să ne dea in- stantaneu, pe baza unor formule de calcul, răspunsul exact la această în- trebare. Dar dispunem de aparatele noastre de investigație cu incontesta- bilă valoare, al căror impuls motor se numește măiestrie pedagogică. Cîteva întrebări care să scoată problema de pe făgașul stereotipului, al rutinei — și imediat vom observa că celor care nu pot să urce. Asemenea întrebări, ca și investiga- țiile proprii în laborator sau pe teren, sînt, cum Ie-a definit profesorul Hara- lambie Dina directorul Școlii generale din Baia de Fier, „cel mai important mijloc pentru a urni din punctul cri- tic problema deprinderii elevilor cu studiul sistematic". Ele îi pun în si- tuația de a „descoperi" singuri adevă- rurile științifice, îi fac să gîndească, să caute și să găsească soluții. „Asemenea întrebări — spune profesorul — caut să le pun tot timpul elevilor în clasă după cum tot asemenea întrebări caut să formeze miezul temelor pentru acasă". Cînd se referea Ia temele pentru a- casă, tov. Haralambie Dina avea în vedere un lucru foarte important. Se știe, o bună parte din studiul ele- vilor se desfășoară acasă. Și, de ase- menea, se știe că, acasă, în studiul ele- vilor intervin de multe ori și părinții : îi ajută pe copii să-și facă exercițiile sau le dau diferite explicații, bazîn- du-se pe amintirea propriilor ani de școală. Numai că unele din cunoștin- țele lor se dovedesc astăzi vădit ero- nate. Bunăoară, majoritatea părinților își vor asigura copiii că kilogramul este o unitate de măsură pentru greutate, în timp ce astăzi kilogramul este de- finit ca unitate de măsură pentru masă. Prinși între Scylla și Caribda autorită- ților, elevii nu mai știu ce și cum să învețe. Desigtir, la lectoratele cu părinții fi- gurează invariabil tema : „Cum să-i a- jutăm pe copiii noștri să învețe". Dar majoritatea indicațiilor date aici sînt atât de nediferențiate. fac atît de mult abstracție și de specificul materiei, și de vîrsta școlarilor, îneît mai bine să nu vorbim despre ele. Ar fi foarte in- dicat ca această problemă să consti- tuie o preocupare de frunte a pedago- gilor din școli, a metodiștilor, a spe- cialiștilor în domeniul cercetării peda- gogice, astfel îneît să fie alcătuite in- dicatii concrete — pe discipline și pe virste. Neapărat necesar este totodată ca fiecare pedagog, discutînd cu pă- rinții elevilor săi, să dea individual in- dicațiile cele mai potrivite. ★ Problema înarmării elevilor cu o mo- dalitate rațională de a învăța se pune cu o deosebită acuitate astăzi, cînd vo- lumul și gradul de abstractizare a cu- noștințelor crește continuu, cînd se realizează modernizarea învățămîn- tului în întreaga lui sferă de ac- țiune. O serie de soluții s-au și contu- rat și ele încep să fie aplicate destul de larg. Principalul este, în momentul de față, să se treacă la generalizarea lor, astfel îneît, menirea principală a școlii — aceea învăța pe elevi să în- vețe — să s ”;alizeze pe deplin. MIRCEA HERIVAN I I B I I Apariția biomatematicii este consecința unul proces istoric întemeiat pe necesitățile funda- mentale ale cercetării științifice. O etapă im- portantă în desfășurarea acestui proces a fost deschisă de fundamentarea teoriei probabilită- ților, teorie care a devenit foarte curînd auxi- liarul cel mai de preț al biologiei și medicinii. Temeiul esențial al apropierii biologiei de ma- tematică prin calculul probabilităților il consti- tuie tipul de raționament utilizat, întrucit în- tregul proces inductiv este întemeiat pe proba- bilitate. Or, științele experimentale folosesc în mare măsură acest tip de raționament. Cu aju- torul calculului probabilităților s-au întocmit primele tabele de mortalitate a populațiilor, s-au putut face prevederi asupra evoluției biologice a unor colectivități, s-a demonstrat acțiunea profilactică a vaccinului antivariolic. Ulterior, importanța unor descoperiri în genetică a fost demonstrată cu ajutorul statisticii matematice, astfel îneît în zilele noastre majoritatea cerce- tătorilor din domeniu! biologiei și medicinii uti- lizează statistica matematică pentru analiza re- zultatelor experimentale, pentru organizarea științifică a experiențelor și pentru verificarea unor ipoteze. Teoria probabilităților a făcut să apară în mod limpede existența unor noi legi în natură, legile statistice, expresii ale unei alte forme de conexiune obiectivă. Existența lor în zona bio- logicului apare ca fiind de o extremă impor- tanță, mai ales dacă socotim că teoria lui Dar- win asupra evoluției speciilor este o teorie cu caracter statistic : specia este un ansamblu sta- tistic de indivizi, fiecare dintre ei avînd o anu- mită probabilitate de variație. în concepția matematicienilor moderni, a ma- tematiza o știință înseamnă în primul rînd a o organiza într-un tot coerent, înzestrat cu axio- me, cu definitii exact formulate și cu concluzii scrupulos exacte, mai degrabă decît a o înzes- tra cu ecuații și formule. Evident, în istoria unei discipline „mixte", cum ar fi biomatema- tica, elementele esențiale, de prim rang, apar mai tîrziu. De aceea, în ultima sa carte do bio- logie matematică, N. Raskevsky încearcă lapi- dar să facă o distincție între „aspectele mate- matice" și „aplicațiile matematicii" în biologie, considerînd că „aplicație" înseamnă o întrebuin- țare practică directă a matematicii, cu rezul- tate bune și cu metode sigure. în 1957, un grup de biomatematicieni au re- zumat astfel cele trei situații posibile în cursul interferenței dintre biologie și matematică: 1) Folosirea matematicii la analiza datelor ex- perimentale și Ia reprezentarea lor matematică, în această situație, matematica joacă un rol au- xiliar (și este adesea situația în care se comit excese, prin „matematizare" inutilă). 2) Folosi- rea matematicii în construirea de modele și teo- rii, la un grad mai înalt de rigoare și al.^ rac- tizare. Biologul și matematicianul sînt aici par- teneri egali. 3) Folosirea matematicii cu rol con- ducător în problemele cele mai abstracta, unde matematica oferă principiile sale fundamentale, înclinăm să credem că numai ultimele două si- tuații pot realiza semnificațiile biomatematicif ca disciplină științifică. De pe pozițiile matema- ticii, cercetarea are un caracter aplicativ, de pe pozițiile biologiei ea capătă o serioasă distincție teoretică. întoarcerea la experimentul verifica- tor, la practică, are valoarea unui test al preve- derii teoretice. Dr. PETRE TAl IU Ce este eloxarea ? Cîțiva elevi de virste diferite învață. Dar cum ? Aceasta nu se vede din foto- grafie. Trebuie să recu- noaștem : în clasele d,e care răspundem sînt mulți elevi des- pre ale căror metode de studiu nu știm mai mult decît știm despre metodele ele- vilor din aceste foto- grafii. Printre mijloacele tehnice de largă aplicație u- tilizate în industria modernă în scopul protejării unor metale de largă întrebuințare se înscrie e- loxarea. Datorită eloxării, folosirea aluminiului ca metal de consum în industrie, în tehnica de- corațiilor și în viața cotidiană a făcut pași uriași. Prin eloxare se înțelege oxidarea anodică a aluminiului, un procedeu electrochimie de tra- tare a acestui metal în vederea formării pe su- prafața lui a unui strat protector dc oxid. Spre deosebire de oxidul natural, format spontan o dată cu expunerea aluminiului la aer, oxidul re- zultat prin anodizare are o grosime mai mare, atingînd chiar 12 microni, este cu mult mai dens și nu se lasă îndepărtat cu ușurință de pe supra- fața metalelor. Eloxarea cere o pregătire prealabilă a suprafe- ței metalului, realizată printr-o simplă curățire în soluție de sodă caustică, de o anumită concen- trație și Ia temperatura obișnuită. După ce se spală metalele cu apă rece și apoi cu apă caldă, curățirea este desăvîrșită prin așa-zisa decapare anodică, căreia i se supune în continuare metalul timp de cîteva minute. Tratamentul propriu-zis, de „anodizare", con- stă în depunerea pe metal a stratului izolant, în- tr-o baie electrochimică alcătuită dintr-un ames- tec în proporții bine stabilite, de acid cromic, acid sulfuric și acid oxalic. Denumirea tratamen- tului vine de Ia faptul că aluminiul funcționea- ză ca anod în baia respectivă de electroliză. Da- torită anodizării, aluminiul se acoperă cu o pă- tură de oxid de aluminiu lucioasă, elastică, ade- rentă și foarte omogenă. Rezultatele procesului de eloxare depind direct de densitatea de curent cu care se lucrează, de tensiunea de lucru a a- cestuia, de concentrarea băii de electroliză și de timpul de expunere în baie. Eloxarea în scopul obținerii unui strat izolant se realizează lucrînd la densități mici de curent, dar la tensiuni ridicate. Eloxarea decorativă este obținută lucrînd cu densități de curent de circa 2 amperi pe decimetru patrat dar sub o tensiune mică, de numai 4—6 volți. In cazul eloxării de- corative benzile de metal eloxate se introduc în soluții apoase sau alcoolice de pigmenți orga- nici, care dau frumoase culori stratului — roz, roșu, albastru, galben, argintiu. Pătura de protecție servește fie ca apărător împotriva coroziunii, fie ca strat antitermic sau oglindă de aluminiu pentru refle ' r'° în scopuri decorative. Astăzi nu a rămas aproape lor aluminiului în care să nu-i întî' xată. Garniturile metalice ale (spre exemplu „Fram"), tern sau tub colorat, piesele de aer liber (vînt, aer marin, scheletele aparente ale b’ rate în bronz sau argî I.P.A. din Floreasca), nic curent, clanțele 1 drări metalice ap? tehnice și panouri montate la exteri' corații de interi TEHNICA ȘCOLARĂ — Realizări, cerințe, posibilități — — La sfîrșitul anului 1965 produc- ția I.M.D. a depășit pe aceea din a- nul înființării — 1951 — de peste 10 ori. — în cei 15 ani de activitate I.M.D. a executat peste 500 de sortimente de materiale necesare pentru preda- rea diferitelor discipline în școli de diverse grade și cîteva milioane de diapozitive. — Pină la sfîrșitul cincinalului producția I.M.D. va crește cu apro- ximativ 50 la sută. Expoziția de material didactic organi- zată cu prilejul împlinirii a 15 ani de ac- tivitate a întreprinderii de material di- dactic este primită cu viu interes de că- tre învățători și profesori care, cercetîn- du-i standurile, exprimă interesante apre- cieri cu privire la exponatele prezentate. MATERIALUL DIDACTIC PENTRU ÎNVĂȚĂMÎNTUL PREȘCOLAR este pre- zent în expoziție mai ales printr-o serie de ingenioase jocuri de construcții bazate pe noi cercetări în domeniul psihologiei copilului și executate în forme și culori atrăgătoare, cu accentuate preocupări pen- tru aspectul lor estetic. Educatoarele cu care am stat de vorbă în fața acestui stand și-au exprimat dorința ca jocurile pre- zentate să intre cît mai repede în pro- ducție. în același timp ele au apreciat că planșele pentru construirea diferitelor imagini sînt de dimensiuni prea mari, ceea ce determină o minuire greoaie, și au propus să se realizeze o reducere a lor la scara 1'2 sau chiar 1/4. SECTORUL DE ȘTIINȚE NATURALE al I.M.D.-ului se bucură de mai multă vreme de o binemeritată reputație atît în școlile din țară cît și peste hotare, unde materialele didactice confecționate de a- cest sector au început să fie achiziționate în cantități din ce în ce mai mari. Re- marcabile sînt, în această expoziție, pre- paratele prezentînd diferite faze ale dez- voltării fătului, diferitele organe înfăți- șate ca incluziuni în materiale transparen- te, corpul uman cu organe din material plastic, demontabile. Profesorii de științe naturale care au vizitat expoziția au apre- ciat pe deplin aceste realizări, sugerînd în același timp I.M.D.-ului să lărgească sfera produselor realizate în noile tehnici pe care le permite utilizarea maselor plas- tice, eliminînd cît mai curînd din pro- ducție mulajele de ghips grele, casabile și cu aspect inestetic. PENTRU PREDAREA MATEMATICII s-au prezentat în expoziție, materiale în generai cunoscute : truse pentru de- rrtonslrații de geometrie în spațiu, figuri geometrice executate din materiale trans- parente pentru a se putea urmări prin- cipalele linii interioare etc. Opiniile spe- cialiștilor se referă în această privință mai ales la faptul că producția de mate- rial intuitiv pentru matematică ar trebui să aibă în vedere îndeosebi școala ge- nerală, acoperind aici un număr cît mai mare de capitole, întrucît în predarea cu- noștințelor în liceu primează abstractiza- rea. STANDUL CU EXPONATE PENTRU FIZICĂ ȘI CHIMIE este, fără îndoială, cel mai reprezentativ pentru progresele înregistrate în ultimul an de activitatea întreprinderii de material didactic. De a- ceea aprecierile cu privire la acest stand — atît pozitive cît și critice — au fost aici mai numeroase, luînd ca etalon po- sibilitățile reale dovedite de nivelul teh- nic al realizării unor aparate. La loc de frunte în rîndul acestora se numără noile truse pentru experiențe de electromagne- tism, realizate în două variante — una pentru școala generală și alta pentru li- ceu — aparatul pentru studiul interferen- ței sonore și aparatul pentru producerea și studiul undelor electromagnetice de înaltă frecvență, care permit prezentarea demonstrativă și experimentală a unor capitole de bază din domeniul fizicii mo- derne. Calități și performanțe îmbunătă- țite prezintă și o serie de aparate intrate încă din anii trecuți în producția de se- rie, așa cum sînt de pildă aparatele pen- tru verificarea legii lui Ohm și gruparea conductoarelor, pentru studiul rezistenței electrice etc. în general — au observat profesorii de fizică — prototipurile pre- zentate au calități tehnice funcționale și estetice superioare producției de seric. De aceea, una dintre sarcinile de bază ale I.M.D. în anul 1966 trebuie să fie ridica- rea calității tuturor produselor pînă la nivelul prototipurilor. Specialiștii consi- deră că ar fi binevenită, pe această li- nie, colaborarea mai strînsă a I.M.D.-ului cu unele întreprinderi și institute specia- lizate de multă vreme în producția unor piese sau aparate auxiliare cu performan- țe superioare, cum sînt întreprinderile ,.E- lectromagnetica" și „Automatica", între- prinderea de aparate de măsură și con- trol-Otopeni, Institutul de fizică atomica etc. O problemă care își așteaptă rezolva- rea •— au constatat profesorii de specia- litate — este aceea a îmbunătățirii exe- cuției pieselor din material plastic care uneori, cum este cazul la voltmetru, se defectează și se sparg destul de repede, împiedicînd funcționarea aparatelor. în a- celași timp, mulți vizitatori propun ca I.M.D. să producă piese și subansamble tipizate pentru un grup cît mai mare de aparate, care să se găsească în cantități suficiente ca piese de schimb. De altfel, se cere cu insistență ca aparatele mai complicate să cuprindă în trusa de li- vrare și unele piese de schimb strict ne- cesare. PRINTRE CELELALTE MATERIALE PREZENTATE IN EXPOZIȚIE se re- marcă în primul rînd ceea ce putem con- sidera punctul de maximă tehnicitate în producția I.M.D.-ului — laboratorul fone- tic experimental, utilizat începînd din a- cest an în cadrul Liceului „Ion Neculce’. Este un produs cu care întreprinderea se poate pe drept cuvînt mîndri și care do- vedește totodată că exigența sporită ce se manifestă față de producția ei în an- samblu este pe deplin justificată. Se im- pune ca, o dată cu trecerea la producția de serie a laboratoarelor lingvistice, să se mențină și chiar să se îmbunătățească ca- litățile prototipului. I.M.D. realizează în prezent și o canti- tate apreciabilă de diapozitive. Calitățile acestora sînt însă, după cum afirmă ca- drele didactice, foarte inegale, ceea ce se datorește în bună parte faptului că unele din ele sînt reproduceri după fotografii și nu după negativul original. Pendul pentru demonstrarea curenților Foucault Am vrea să consemnăm, în încheiere, dorința manifestată de mulți vizitatori ai expoziției I.M.D.-ului, de a se organiza o expoziție permanentă în cadrul căreia spe- cialiștii să facă demonstratii practice, pen- tru ca profesorii să-și poată da seama de calitățile aparatelor, de stera experiențe- lor la care pot fi folosite, avînd în ace- lași timp posibilitatea de a cunoaște mo- dul lor de manipulare.' O asemenea ex- poziție ar trebui să fie accesibilă tuturor cadrelor didactice din țară, organizîndu-se în același timp vizitarea ei de către viito- rii profesori, studenți ai universităților și ai institutelor pedagogice. ★ Producția de material didactic din țara noastră urmează de la an Ia an o linie continuu ascendentă. In fața ei stau sar- cini mereu sporite cantitativ și calitativ, sarcini ce izvorăsc direct din acțiunea lar- gă de modernizare a învățămîntului. De aceea se impune mobilizarea tuturor re- surselor de care întreprinderea de mate- rial didactic a dovedit că dispune, pen- tru ca producția ei să devină modernă în cel mai înalt înțeles al cuvîntului, dînd. școlilor material didactic tot mai valoros. EUGEN VĂLEANU EMIL VINTU Prof. Cornel Popescu, Br&nești, raionul Filiași. Reținem, din referirile pe care le faceți la necesitatea studierii comparative a limbilor romanice, observa- ția dvs. cu privire la lipsa de concordanță dintre programele de învățămînt, care fa- ca „în clasa a 'ia franceză, ele- ?ze conjugarea ’iare și a ver- on infinitivul indicativ, !bă noți- ce și “. în pe :e ție pentru mai buna pre- dare a limbii franceze nu constituie o rațiune sufici- entă. Prof. Gh. I. Căpitan, Li- ceul nr. 1 din Anina Sîntem de acord că „no- tele trebuie să reflecte în mod obiectiv nivelul cunoș- tințelor și deprinderilor e- levilor", după cum sîntem de acord că „notele 1 sau 2 se dau elevilor în caz de rea-voință și lipsă totală de- cunoștințe". Problema devine ceva mai complicată atunci cînd dezaprobați no- tarea cu 1 și 2 a lucrărilor elevilor care copiază. E a- devărat, actul copierii în sine constituie o abatere disciplinară fără să ilustre- ze decît indirect un nivel căzut de pregătire. Ca a- ire, spuneți dvs., el ar trebui să fie sancționat prin scăderea notei Ia purtare. Rămîne însă nelămurită, în acest caz, o întrebare : cum să fie notate totuși lucrări- le aparținînd elevilor care au încercat să copieze ? Să fie pur și simplu anulate ? Aceasta ar atrage după sine necesitatea de a-i o- bliga să repete lucrarea, ceea ce ar însemna să în- locuim sancțiunea prin- tr-un privilegiu. Pe de altă parte, copiatul nu oglindeș- te — pe lîngă lipsă de cu- noștințe — și rea-voință ? Louis Roman, Liceul nr. 2 din Lehliu. După cîte rezultă din scrisoarea dvs., intenționați să ne trimiteți o suită de articole care să „prezinte filmul comunicării noilor cunoștințe la cite o lecție, indicînd materialele din istoria locală, precum și metodele și procedeele fo- losite personal la prezen- tarea lor pentru obținerea unei înalte eficiențe instruc- tiv-educative“. Este vorba deci de o lucrare metodică mai amplă, ale cărei capi- tole ar fi prezentate pe rînd. Larga sferă tematică pe care trebuie s-o acope- re publicația noastră nu ne îngăduie însă să acordăm unei probleme particulare de metodică, la un singur obiect, un spațiu atît de amplu. Puteți trata proble- ma publicării unei astfel de lucrări cu o editură. Pen- tru gazeta noastră este mai potrivit un articol suc- cint în care să tratați cîte- va probleme de principiu pe care le considerați esen- țiale. în anul care începe, editurile noastre vor publica numeroase lucrări de literatură beletristică, ideologică, științifică și tehnică. Spicuim, din planurile Editurii pentru literatură, Editurii tinere- tului și Editurii didactice și pe- dagogice pentru anul 1966 o se- rie de titluri care îi vor interesa în mod deosebit, credem, pe învățători și profesori. în Editura pentru literatură vor apărea în acest an noi lu- crări în proză ale scriitorilor noștri. Subliniem astfel apariția romanelor Șatra de Zaharia Stancu, Steaua mîniei de Fănuș Neagu, Nopți fără somn de Ale- cu Ivan Ghilia, cărora li se adau- gă un roman de Marin Preda cu titlul încă nefixat, romane apar- ținînd lui V. Em. Galan, Cons- stantin Chiriță etc. Edițiile de autor își vor îmbo- găți zestrea cu volumele XU-XV din Arghezi, volumul XX din Sadoveanu, volumul V din Ion Agîrbiceanu, volumele III-VI din Gh. Călinescu etc. Dintre edițiile care apar în 1966 în colecția Scriitori români evi- dențiem Opere volumul I și II de Ion Heliade Rădulescu, Opere alese volumul I, II, III de Vasile Alecsandri, Opere alese, 2 volu- me, de Costache Negri, Opere, volumul I, II de Al. Macedonski, primele trei volume ale seriei de Opere de Delavrancea. Mențio- năm de asemenea apariția unor ediții de Opere alese de Titu Maiorescu. Ne vom opri și asupra unui alt sector din bogata activitate pe anul 1966 al Editurii pentru literatură. Este vorba de seria Monografii critice, care îi inte- resează în mod deosebit pe pro- fesorii de literatură română. Ea se va îmbogăți cu cîteva studii valoroase : Al. Macedonski de Adrian Marino, Eugen Lovinescu — critic literar de Ileana Vran- cea, G. Topîrceanu de Constan- tin Ciopraga, Tudor Vianu de Ion Biberi etc. Editura Tineretului va publica numeroase volume menite să contribuie la educarea comunis- tă a elevilor. Dintre cărțile pen- tru copii care vor apărea ~ în cursul anului 1966 menționăm : Dreptatea lui Ion Vodă și Omul de piatră de V. Eftimiu, Mici și mai mici de Al. Popovici, Istori- siri adevărate de N. Sevastos. Redacția științifică a Editurii tineretului pregătește apariția lucrărilor : Spre Marte de St. Andreescu, Străbătînd oceanele de Al. Retinsky, Animale dispă- rute de Tudor Opriș, Maorii de G. Doru. în Editura didactică și peda- gogică vor apărea pe lîngă ma- nualele școlare, o serie de lu- crări de literatură pedagogică și metodică. Iată cîteva dintre ele : Comisiile metodice în școala ge- nerală de Ion Novac și V. Veli- can ; Contribuția elementelor de istorie locală la formarea patrio- tismului socialist de Ion Rete- gan; Ion Slavici despre educa- ție și învățămînt de Teodor Gali, Educația muzicală în grădinița de copii de A. Dolgoșez și E. Ma- rinescu ; Disgrafia la școlarul de virstă mică, sub redacția Iui G. Păunescu ; Ce ar putea să spună ci, de Luiza Vlădescu. Prof. Constantin Nedelcu, București. Observația dvs. privind inversarea arbitrară a nu- melor este întemeiată. în- tr-adevăr, așa cum spuneți, în limba română prenu- mele se așează înaintea numelui și de Ia această regulă se face excepție nu- mai în cazul listelor alfa- betice, unde numele este așezat înaintea prenumelui. Exemplele pe care le-ați întîlnit și care v-au deter- minat să faceți această ob- servație sînt evident, gre- șeli. Deși în primul rînd de competența Institutului de lingvistică, căruia pe bună dreptate v-ați adresat, pro-, blema trebuie să se afle și în atenția profesorilor care îi învață pe elevi regulile limbii române. Ion Florea, Școala gene- rală din comuna Ciurești raionul Bujorii. Incontestabil, profesorii trebuie să fie astfel înca- drați îneît să predea acele discipline pentru care s-au specializat, iar directorii dc școli trebuie să aibă com- petența și pregătirea ne- cesară pentru a îndruma cu succes colectivele pe care le conduc. Aceste princi- pii sînt recunoscute, ad- mise, recomandate în mod oficial. Pledoaria dvs. se află astfel în fața unor uși deschise. Nu știm dacă a- veți în vedere un anume exemplu concret în care s-a procedat împotriva a- cestor principii. Prof. Constantin Popa, Școala generală din comu- na Brebina, raionul Roșio- rii de Vede. Recunoaștem, alături de dvs., că „Metodica predă- rii istoriei patriei" nu poa- te înlocui „Metodica pre- dării istoriei universale" și ne facem ecoul dorinței dvs. de a se edita o astfel de metodică. Reținem tot- odată propunerea de a pu- blica unele articole privind probleme ale predării is- toriei universale. Prof. Alexandru Manoliu Liceul din Moinești, Bacău. Considerăm interesantă și utilă inițiativa dvs. de a Anul 1966 consemnează crearea de către radiodifuziune a unui adevărat sistem de emisiuni școlare, concepute ca auxiliar direct al procesului de invăță- mînt. Vom prezenta pe scurt aseme- nea emisiuni din ciclurile De ce ? Roza vînturilor și Vreau să știu, prevăzute pentru trimestrele II și III ale acestui an școlar, emi- siuni pe care învățătorii și pro- fesorii le pot include în planuri- le lor ca materiale pentru lărgi- rea orizontului de cunoștințe al elevilor. Să începem cu clasele I—IV, cărora Ie este rezervată emisiu- nea „De ce ?“. Prin scurte sce- narii vor fi lămurite probleme interesante pentru cei mici, ca de pildă de ce unii pomi înflo- resc mai devreme și alții mai tîrziu (tema „Livada"), ce fel de legume pot fi cultivate lîngă ca- să (tema Grădina dc legume), de ce cîinii seamănă cu lupii, care sînt primele păsări călătoare ca- re vin la noi în țară (tema Ani- malele). Pentru elevii clasei a V-a, în legătură cu tema „Clima Asiei", va fi transmis un scenariu inti- tulat Aventurile căpitanului U- ragan pe meridianul 90 est. Pen- tru aceeași clasă, în legătură cu predarea statelor Europei vor fi transmise emisiunile „Pe Volga în jos" realizată cu concursul ra- diodifuziunii din Moscova, „Pri- măvara în fiordurile scandinave" și cîteva interesante note de că- lătorie din Austria. Tot la geografie, pentru clasa a Vl-a, în legătură cu tema „A- ustralia" se voi’ transmite în- semnările de călătorie ale acad, prof. Eugen Pora, intitulate „Spre marele deșert australian", în legătură cu tema „Oceania" va fi prezentat scenariul „Enig- ma atolului A-Tea“. La tema A- merica de Nord se va referi e- misiunea „O călătorie din Arc- tica canadiană la Tropicul Racu- lui", iar la tema America de Sud — emisiunea „Aventuri de-a lungul Anzilor". Pentru clasa a VH-a, al cărei elevi studiază geografia fizică, vor fi difuzate scenariile „Este posibilă realizarea proiectului Moho ?“ în care va fi vorba des- pre încercările de n se efectua un foraj către centrul Pămîntu- lui (tema Litosfera), „Cercul de foc" (tema Vulcanii și fenome- le vulcanice), „Misterioasa lu- me a ghețarilor" (tema Apa ca agent modelator al scoarței Pă- mintului) etc. în ceea ce privește lecțiile de geografie pentru clasa a VlII-a, vor fi transmise emisiuni în le- gătură cu tema „Populația Re- publicii Socialiste România". Grupajul de reportaje „Trei po- pasuri pe marele arc petrolier", emisiunea „O vizită la Combina- tul chimic Victoria", ca și radio- reportajele „Peisaj nou Ia Chei- le Argeșului" și „Primăvara în Bărăgan" se vor referi la capi- tolul „Geografie economică". Emisiunile în ajutorul școlaru- lui din ciclul Vreau să știu se vor referi, printre altele, la te- mele Dilatația corpurilor. Miș- carea oscilatorie și Schimbarea stărilor de agregare (din progra- ma de fizică pentru clasa a Vl-a). se organiza programe artis- tice în limba franceză, cu- prinzînd cîntece populare, muzică ușoară, recitări, sce- nete etc. Credem că ele vor contribui într-adevăr la îmbogățirea cunoștințe- lor de limba franceză ale elevilor. Se impune însă ca piesele programului să fie alese cu deosebită grijă, astfel îneît ducînd la lăr- girea orizontului de cunoș- tințe al elevilor, să contri- buie în același timp la e- ducarea lor în spirit comu- nist. Prof. P. Bcjenaru, șeful secției de învățămînt a ra- ionului Rădăuți. Am reținut din materia- lul dvs. cîteva idei judici- oase, între care se înscrie, în primul rînd. atenția și însemnătatea pe care o a- cordați pregătirii cadrelor didactice în vederea mo- dernizării predării. Pe bună dreptate sublimați că „orientarea spre calitate înseamnă o organizare mi- nuțioasă a întregii acti- vități în toate comparti- mentele, un înalt spirit de între lucrările care vor fi im- primate pe discuri „Elecirecord", în cursul anului 1966, cele cu caracter instructiv-educativ, con- cepute pentru a folosi ca mijloace audio în timpul predării lecțiilor sau la studiul individual ocupă un loc important. De altfel, de pe acum „Electrecordul" a început să acorde școlii un interes sporit. Pentru preșcolari și pentru șco- larii mici a apărut recent basmul dramatizat „Prîslea cel viteaz și merele de aur" după Petre Ispi- rescu (EXD 1109) și urmează să apară, în cursul primului trimes- tru al acestui an, adaptarea bas- mului „Neghiniță" după Barbu Delavrmcea (EXD 1117). Educa- toarele pot folosi cu succes aceste basme imprimate pe disc, combi- nate ci prezentarea la diascop a diafilnxlor cuprinzînd imagini re- prezentative din aceleași basme. Profesorii de literatură română vor area la dispoziție cîteva auxi- liare prețioase în predare și în activitatea cercurilor literare : piesade teatru: „Fîntina Blandu- zici" le Vasile Alecsandri (EXE 0203), într-o interpretare presti- gioasi, avînd în frunte pe regre- tatul artist al poporului George Vraa, precum și piesa „Ziariștii" de Aexandru Mirodan (EXE 0208) inteipretată de artiștii poporului Rada Beligan și Marcel Anghe- lescu, în regia maestrului emerit al artei Moni Ghelerter. Recent a apărut în magazinele specializate și în librării seria de discuri pentru predarea limbilor străine, avînd drept bază manua- lele actuale ale școlii generale. Acestea sînt discurile pentru pre- darea limbii ruse la dalele a Vl-a și a VH-a (EXE 0204, 0205), discu- rile pentru predarea linbii engle- ze la clasele a Vl-a ți a VH-a (EXE 0206, 0207) și discurile pen- tru predarea limbii franceze la clarele a Vl-a și a Ml-a (EXE 0208, 0209). Pentru inițierea muicală a. eje_ vifir un interes deosebit prezintă cele două discuri ci expuneri ilistrate despre elementele con- stiutive ale muzicii (EXD UQ7 11(B) cuprinzînd nițiuni despre ritn și metru, desjre tempo si mdodie, despre polifonie, armonie și dinamică și deLre timbru. / Patru formarea uiții prim ori. I zoft muzical al tinertului, coitv- l țiaDiscoteca pentru foți va aduce / în continuare piei de larga / popularitate din celdlmai diversa I donenii și genuri rmzicale. Ast- I fel urmează să apară un disc in-/ titulat Șase cîntece și doine del Tiberiu Brediceanu, In interpre- tarea unui cvartet vocal al Filar- monicii de stat „George Enescu" (ECC 645). Muzica simfonică ro- mânească va fi reprezentată de discul cuprinzînd Imprimarea Simfonieinr. 1 și a suitei din fil- mul Muntele Retezat tle Ion Du- mitrescu (ECE 0210). iar reper- toriul simfonic univenal va fi re- prezentat și prin două imprimări deosebit de valoroase ale lucră- rilor lui Franz Liszt — Simfonia. Faust, Procesiune nocturnă și Valsul Mephisto realizate de or- chestra simfonică a Filarmonicii de stat ..George Enescu" condusă de cunoscutul dirijor Roberto Benzi. răspundere, utilizarea și promovarea metodelor și mijloacelor moderne de predare, creșterea exigenței pentru munca personală și pentru cea a elevilor". Este de asemenea justă ideea că, „deși toate formele de activitate metodică pot fi utile și prețioase, ele nu pot înlocui niciodată stu- diul individual, care este baza pregătirii temeinice a fiecărui învățător și profe- sor". în legătură cu rapor- tul dintre utilizarea mate- rialului didactic clasic și a celui modern, sîntem de a- cord cu dvs. că este „greșită părerea acelor cadre di- dactice care înclină să creadă că magnetofonul sau televizorul înseamnă re- nunțarea definitivă la ma- terialul didactic .obișnuit și lichidarea funcției profe- sorului". Prof. Gheorghe Dascălii, șeful Secției de învățămînt a raionului Istria. Fără să includă neapărat o disociere pe faze, pregă- tirea profesorului pentru lecție presupune într-ade- văr necesitatea unui stu- diu permanent și sistema- tic, cunoașterea a tot ce a- pare nod în specialitate, studierea manualelor . și programelor, a lucrărilor de pedagogie și metodică, stabilirea amănunțită a modului de desfășurare a lecției, a structurii aces- teia, a temelor care tre- buie să fie date spre rezol- vare elevilor. De aseme- nea, este adev5.-at că sco- pul întocmirii ) lului ca- lendaristic este acela de a stabili locul și conținutul fiecărei lecții în cadrul u- nui sistem general de lec- ții, ca și concluzia care de- curge de aci, că planul ca- lendaristic nu trebuie să-și propună cuprinderea unor elemente de amănunt pri- vind desfășurarea muncii în clasă. în legătură cu ceea ce trebuie să conțină planul calendaristic reți- nem ideea că scopul fiecă- rei lecții este determinat și de anumite elemente im- previzibile în momentul al- cătuirii planului, ca ... pe aceea că rubrica privind fixarea temei pentru aca- să trebuie completată în funcție de scopul lecției, de conținutul ei, de nive- lul și de cerințele clasei la un moment dat. Red, TMINISTRAȚIA : București Piața Scinteii nr. 1, Telefon 17.60.20. Abonamentele șa fac la oflcillg poștala, factorii poștali și la diluzorU voluntari din uniUlila da fuvălăm.int» Tiparul} Combinatul Poligrafic Casa Scinteii. Piața Scinteii Bucuicțtl, 4013»