EDITATA DE MINISTERUL iNVÂTĂMlNTULlJI Șl C0M1TEIUL UNIUNII SINDICATELOR DIN iNVĂțĂMlNT Șl CULTUIĂ
Anul XVI nr. 778
vineri TI noiembrie 1964
8 pagini 25 bani
CENTENARE
Tinerii
arheologi
Se împlinesc o sută de ani de cînd a luat ființă cea
VI mai veche instituție de învățămînt secundar din
orașul Ploiești, școala care poartă astăzi numele
marelui nostru scriitor I. L. Caragiale.
La sărbătorirea unui veac de existență, colectivul di-
dactic al școlii își manifestă hotărirea de a munci neoste-
nit pentru a continua valoroasele sale tradiții și pentru
a răspunde cu cinste cerințelor pe care partidul, statul
și întregul popor le pun astăzi în fața invățămintului
nostru.
■ Și colectivul didactic, elevii și absolvenții grupului
școlar comercial „Nicolae Kretz.ulescu" au trăit în
aceste zile o mare bucurie — aceea a sărbătoririi
centenarului școlii lor.
Intr-o telegramă trimisă C.C. al P.M.R. și guvernului
R.P. Romîne, corpul didactic și elevii grupului școlar își
exprimă recunoștința față de grija permanentă pe care
partidul și statul o poartă invățămintului. angajindu-se
totodată să contribuie prin activitatea lor la dezvoltarea
activității comerciale.
din Celei
(Publicăm în paginile II și III, articole închinate acestor sărbătoriri)
Grupul școlar „Nicolae Krefzulescu' din Capitală
Clădirea Școlii medii nr. 1 „I. L. Caragiale" din Ploiești
în curtea Școlii gene-
rale de 8 ani din comu-
na Celei, raionul Cora-
bia. la capătul unui
șanț proaspăt săpat,
adine de aproape un me-
tru, sînt adunați Cior-
chine un grup de elevi.
In mijlocul lor, profeso-
rul de istorie. Stau a-
plecați și privesc curioși
cilindrul mare de argilă
înfipt in pămint.
— Ce este ? — îi în-
trebăm.
— A, e o fîntină ro-
mană ! — sare cu răs-
punsul un băiat din
grup. Tocmai din seco-
lul III al erei noastre.
A fost descoperită săp-
tămîna trecută. Vedeți,
și noi am ajutat la să-
parea acestui șanț.
— Am găsit și o am-
foră lîngă ea — adaugă
mîndru un altul. E gro-
zavă, aproape intactă.
Mult mai bine conser-
vată ca cele găsite pînă
acum.
— Spunea un tovarăș
arheolog de la București
— a ținut să ne infor-
meze o școlăriță cu ochi
neastîmpărați — că lîn-
gă fîntină este, proba-
bil, o locuință romană.
Așa se pare, căci s-au
descoperit și cîteva o-
biecte casnice. Abia aș-
tept să înceapă săpătu-
rile !
Școlarii s-au aprins,
nu glumă. Care mai de
care se grăbește să vină
cu cîte o explicație, să
■ne spună ce a descope-
rit în ultimul timp. Fie-
care din ei înțelege cît
de frumoasă și impor-
tantă este munca arheo-
logică, cunosc însemnă-
tatea pe care o are fie-
care obiect găsit și de
aceea semnalează pro-
fesorului tot ce desco-
peră ei înșiși pentru ca
acesta, la rîndul lui, să-i
informeze pe specialiști.
Participarea lor la a-
ceste acțiuni i-a ajutat
să cunoască bine trecu-
tul satului lor. Ca niște
adevărați ghizi, se ofe-
ră, cu amabilitate, să
ne conducă prin istoria
îndepărtată a locurilor
pe care astăzi este școa-
la unde învață.
Astfel am aflat că aici
a fost cîndva, pe vremea
lui Traian, un castru, că
pe drumul din fața șco-
lii — „drumul de pia-
tră", cum îi spun local-
nicii — trecea odinioară
un drum roman care,
pornind de la Cetatea
Sucidava, din marginea
comunei lor, se îndrep-
ta spre Caracal și de
acolo spre Transilvania.
Știu cumva micii noștri
ghizi și cînd a fost con-
struit drumul ? Ce mai
întrebare! Cum să nu
știe ? Doar sînt niște
pasionați arheologi care
nu lasă nimic nelămu-
rit. Sub Constantin cel
Mare. Vreți argumente
concrete ? Le au. Anul
trecut au găsit un stîlp
de kilometraj („milia-
rum" le-a spus profeso-
rul de istorie că se nu-
mește), pe care era gra-
vat numele lui Constan-
tin cel Mare și data cînd
s-a construit drumul.
Acum, recent, au fost
scoase la lumină fîntîna
și o seamă de obiecte
folosite în gospodăriile
romanilor : vase, linguri
etc. Cu siguranță că, de
îndată ce cercetătorii
de la București vor în-
cepe săpăturile, va ieși
la iveală și locuința ro-
mană. Pină atunci, pa-
sionații „arheologi" de
la școala din Celei dau
zilnic tircoale locului cu
pricina, nerăbdători și
curioși să afle ce se as-
cunde sub stratul gros
de pămint.
Cit privește fîntîna
de care pomeneam mai
sus, nici n-o să credeți:
In curînd elevii vor bea
apă din ea ! S-a hotărît
să fie amenajată — păs-
trîndu-i-se, firește, for-
ma — astfel ca să
poată fi folosită. Să
bei apă dintr-o fîn-
tînă romană ! Nu oricine
are norocul acesta. Nu-i
de mirare că școlarii din
Celei sînt tare minări
de acest lucru, ca de
altfel de toate cele des-
coperite, de întreaga is-
torie a comunei lor.
Și am mai aflat ceva,
de data aceasta de la
profesorul lor. Anume,
că pasiunea elevilor
pentru arheologie o poți
constata și în catalog:
toți au la istorie numai
note mari și foarte mari.
Păcat că de pasiunea
pentru arheologie a ele-
vilor și a profesorului
care îi îndrumă nu s-a
molipsit pînă acum și
colectivul didactic al
școlii! Numai inițiativă
trebuie, pentru că piese
sînt. De ce n-ar lua
exemplul celor din co-
muna Orlea, la trei ki-
lometri depărtare, care
au organizat un muzeu
de toată frumusețea ?
M. V.
MII MEDIE „I, L MIM" IUN PEIIIEȘTI
Străvechi
tradiții
Acum mai bine de un veac, în
cuprinsul orașului Ploiești, cel
de-al 4-lea oraș din țară ca nu-
măr de locuitori, se născuseră,
alături de cele cîteva ateliere de
tăbăcărie, lăcătușărie, sticlărie
sau cojocărie, cîteva întreprin-
deri : o rafinărie de petrol, două
mici fabrici de ulei etc. Pentru
copiii lucrătorilor din aceste mo-
deste întreprinderi au luat fiin-
ță în vremea aceea, ca urmare a
politicii progresiste, desfășurată
de Al. I. Cuza, două școli primare.
In localul uneia din ele — Școala
primară de băieți nr. 1 — s-au
deschis în anul 1864 cursurile
unui gimnaziu cu două clase ai
cărui elevi au fost recrutați în
urma unui examen. Aceasta este
obîrșia celei mai vechi școli de
grad secundar din Ploiești. Școa-
la medie „I. L. Caragiale“. De a-
tunci și pînă astăzi, de-a lungul
celor o sută de ani a căror îm-
plinire o sărbătorim zilele aces-
tea, școala a cunoscut o istorie
bogată în fapte.
Mutat în anul următor într-un
nou local, construit în bună par-
te prin contribuția părinților,
gimnaziul a înregistrat, de la an
Ia an, un progres lent, dar hotă-
rît. A crescut mereu numărul
profesorilor și, mai ales, califica-
rea lor, calitatea muncii pe care
o desfășurau. Dezvoltarea in-
dustriei petroliere prahovene și
construirea primelor căi ferate
care legau orașul cu capitala și
apoi cu Transilvania și Moldova
au creat condiții care au facilitat,
transformarea gimnaziului în li-
ceu, fapt produs în anul 1878,
cind. după cum menționează do-
cumentele vremii, încep cursurile
primei clase de „curs superior-.
Nevoia de cadre pentru eco-
nomia în plină dezvoltare a ora-
șului a făcut ca școala să se
bucure de o atenție mereu spo-
rită din partea celor ce răspun-
deau de organizarea și subven-
ționarea ei. Pe de altă parte, re-
numele pe care deja începuse să
și-l formeze a făcut ca mulți pă-
rinți să vină din alte localități —
Tîrgoviște, Buzău, Pitești, Călă-
rași, Giurgiu — pentru a-și da
copiii la școala din Ploiești.
Creșterea populației școlare a
ridicat din nou problema localu-
lui, care devenise neîncăpător
încă de la 1889. Din nou a intrat
în funcțiune „colecta publieă*, de
data aceasta în vederea construi-
rii unei clădiri impresionante,
care a fost însă distrusă în cea
mai mare parte de bombarda-
mentele din timpul celui de al
doilea război mondial și refăcută
abia după 23 August 1944.
In anii care au urmat eliberării
patriei noastre s-a înregistrat o
creștere simțitoare a numărului
de elevi, ca urmare a deschiderii
părților învățămîntului de grad
secundar pentru toți fiii oameni-
lor muncii.
Răsfoim cu emoție paginile în-
gălbenite de vreme din arhiva
școlii. Dosarul ce poartă pe co-
pertă data 1864 ne face cunoscut
că, în primul an de existență a
acesteia, cele două clase ale ei
numărau 37 de elevi: 19 în clasa
I, 18 în clasa a II-a. Să comparăm
aceste date cu cele din registrele
noastre de astăzi. In ziua de 15
septembrie a anului 1964 — după
o sută de ani — registrul de evi-
dență a elevilor înscriși în școală
cuprinde numai la secția de zi
2248 de elevi, la care se adaugă
cei 669 de elevi ai secției serale.
Din 1948 și pînă în anul centena-
rului au absolvit cursurile 2 838
elevi, adică mai mult de o treime
din numărul celor care le-au ab-
solvit între 1864 și 1948, într-o
perioadă de 84 de ani. Este o do-
vadă concludentă a grijii partidu-
lui și guvernului nostru pentru
instruirea și educarea tinerelor
generații, a interesului și draflos-
tei poporului pentru învățătură.
Ca toți elevii patriei noastre,
elevii Școlii medii „I. L. Cara-
giale” din Ploiești se bucură din
plin de minunatele condiții create
învățămîntului în anii puterii
populare. In fiecare toamnă ii
întîmpină profesori cu o bogată
experiență didactică sau tineri
pedagogi cu o temeinică pregă-
tire de specialitate, care se bucură
de o binemeritată apreciere pen-
tru competența lor, pentru stă-
ruința și dragostea cu care Hi
îndeplinesc îndatoririle. Ei duc
mai departe și urcă pe noi trepte
tradiția înaintașilor lor. profesori
renumiti care au pregătit zeci de
generații. Colectivul didactic de
astăzi își amintește eu dragoste
și respect de numele lui loen Ro-
manescu. primul dascăl de ro-
mînă, latină și istorie al școlii sau
de Nieolae Crapebanu. profesorul
de matematică al celei dinții pro-
moții a gimnaziului. De școala
noastră te leagă numele unor
mari personal'lăți din isteria cul-
turii nanineșt: — numele lui Ni-
colae lor ga sau Eugen Lovinescu.
ale lui L AI. Bassarabescu. Ștefan
Bezdechi. Eugen Ludwig. Gheor-
gbe Munteanu-Murgoci. dr. Da-
nielopol. Manicatide. Grigore Oră-
șanu, Theodor Raica. Emil Fla-
vian. Virgi! Teodosiu. I. Cr. Da-
nielescu. Stoica Teodorescu etc.
Ei au muncit cu entuziasm, cu
dragoste pentru nobila lor mese-
rie și an transmis elevilor, o dată
cu bogate cunoștințe, dragostea
de țară și de popor.
Din învățătura acestor dascăli
s-au adăpat elevi nu mai puțin
străluciți. Printre ei se numără
în primul rind marele Caragiale.
pe care registrul anului 1864 îl
menționează ca elev in clasa a
II-a a gimnaziului și care, in
1867. semnează cererea pentru
eliberarea certificatului de absol-
vire. în filele cataloagelor îngăl-
benite de vreme apar multe alte
nume care au devenit mai apoi
iarg cunoscute prin contribuția de
seamă adusă la dezvoltarea ști-
inței. a literaturii, a artelor noas-
tre. C. I. Parhon, Ștefan Popescu,
Geo Bogza, Paul Constaniinescu
sint numai cîteva dintre acestea.
Valoroasele tradiții ale școlii
sini continuate și ridicate astăzi,
în condițiile regimului nostru de-
mocrat-popular, pe culmi mereu
mai înalte. Profesorii școlii se
străduiesc să-i ajute pe elevi în
însușirea cît mai profundă a cu-
noștințelor, să le formeze bazele
unei serioase culturi generale,
să-i pregătească temeinic pentru
viață- In cele două decenii care
au trecut de la eliberarea patriei
noastre au absolvit cursurile
mulți tineri care s-au afirmat ca
studenți străluciți, ca ingineri,
medici, profesori etc., remareîn-
du-se nu numai prin pregătirea
lor multilaterală, dar și prin etica
lor înaltă, prin conștiința dato-
riei lor de cetățeni și calda lor
dragoste față de patrie, față de
popor.
împlinirea unui veac de exis-
tență a școlii are pentru noi, slu-
jitorii ei, ca și pentru elevii noș-
tri, nu numai valoarea unui eve-
niment de seamă întîmpinat cu
sentimente sărbătorești, ci și
semnificația unui imbold la o ac-
tivitate mereu mai rodnică, mai
susținută, pe măsura înaltelor
tradiții ai căror continuatori sîn-
tem chemați să fim.
prof. ASPASIA VASIIJU
directoarea școlii
Caragiale
elev
Biografia Im Z. L Ca-
rcgtale in anii lui de
tasataTară este striat
lepată de școlile ploieș-
teae.
La rînta de 7 ani, în
JSoS—1860, îl aflăm ca
d»” ia etasa I a școlii
priaaare. Are ca dascăl
in această clasă pe N.
Calcbsr.eaau. A'u țtim
ce rezultate va fi dobin-
dit atunci, dar s-a păs-
trat „matricolul” din
elata a II-a, cînd l-a
acu: ca dascăl pe Za-
haria Antraesca, literat
cu pretenții, membru in
mal te „comiții și comi-
tete”. Dm cercetarea
documentelor rezultă că
Ia examenele date la
finele semestrelor I și
II, precum și pe anul
intreo. a obținut la
„gradul de învățătură*
calificativul „E”, care
desemna cuvintul „E-
minență”.
In clasa a IlI-a, în
ii anul școlar 1861-62, Ca-
rugiale îl are ca dascăl
pe vestitul Baztl Drăgo-
sescu, a cărui amintire
frumoasă o va păstra
toată viața, iar în clasa
a IV-a, tn anul școlar
1862-63, pe institutorul
M. I. Georpescu. $i in
acest an obține la exa-
menul de la sfirvitul
semestrelor I fi II, ca ți
ta ezamenul de ta fau-
lt anutoi, ta toate obiec-
tele de stadiu, calif i-
cattvul cei mai î.telt.
O dată cu terminarea
cursurilor primare, cum
in Ploiești nu exista
iacă «a gimnaziu de
stal, Caragiale fu fu-
scris ta institutul parti-
cular ..Parei Eliade~.
Anul școlar 1864—65
are o deosebită impor-
tanță în viața culturală
a orașului Ploiești : este
anul in care se înfiin-
țează gimnaziul ce-fi
va deschide porțile la
3(16 noiembrie. Elevul
Caragiale loan se re-
trage de ta institutul
,.Paoei Eliade", îndreap-
tă o cerere către foștii
săi învățători pentru a-i
elibera certificatul de
absolvire și se înscrie
in clasa a II-a a gim-
naziului. Aid are oa
dascăli figuri bine cu-
noscute in istoria înce-
puturilor invățănunta-
lui ploieștean : ta limba
romină pe profesorul I.
Roma nescu, care mai
predă latina, istoria și
geografia, la matematici
și științele naturii pe
N. Crapelianu, la limba
franceză pe Augustin
Pique, la caligrafie pe
pictorul losif Walen-
stein. In clasele II și III
obține rezultate foarte
bune, notate prin cali-
ficativul cel mai înalt:
„Prea bine*. în clasa a
IV-a, ultima a gimna-
ziului, este calificat al
cincilea.
In modestele săli de
clasă ale unui modest
gimnaziu, cîțiva profe-
sori anonimi au dăruit
ceva din mintea și din
sufletul lor celui care
s-a ridicat prin operele
sale pe marile culmi ale
literaturii.
Prof. N. L SIMACHE
Laboratorul de chimie
Laboratorul de fizică
Lecții de fizică
ieri și azi
La școala care poartă azi nu-
mele kii I. L. Caragiale, primele
cunoștințe de fizică s-au predat
în anul 1865—1866, în cadrul așa
numitor lecții de „sciințe natura-
le*, în cîte 3 ore pe săptămînă,
la clasa a IlI-a. Ele erau chema-
te să lămurească elevilor cele
trei stări ale corpurilor, greuta-
tea și căderea acestora, „înotarea
lor în apă și în aer”, precum și
noțiunile de căldură, magnetism
și electricitate. In anul școlar ur-
mător, în clasa a IV-a, profeso-
rul George Ghimbășanu preda
„dezvoltarea mai largă a noțiu-
nilor deșteptate în clasa a III-a“,
explicînd „mișcarea corpurilor”,
„compunerea puterilor ce lu-
crează asupra unui corp”, „ma-
șinile cele mai simple”, căldura
și efectele ei, magnetismul, buso-
la, electricitatea și electromag-
netismul, „telegrafia electrică”,
dînd noțiuni despre formarea și
propagarea sunetului și despre
„celeritatea lui”, despre natura și
propagarea luminii, despre, „re-
flexiunea și refracțiunea” ei. ca
și noțiuni de meteorologie. Ma-
terialul didactic care slujea la
clarificarea acestor cunoștințe
era alcătuit dintr-o „mașină e-
lectrică”, o busolă și o nivelă, ob-
ținute din donații.
Au trecut o sută de ani. în lo-
cul „înotării corpurilor în apă
și în aer” elevii de astăzi învață
despre efectul fotoelectric, des-
pre radiorecepție sau despre
structura atomului. „Mașina e-
lectrică” de odinioară a dispărut
de mult din laboratorul școlii.
Locul ei l-au luat sute de apara-
te moderne care răspund celor
mai înalte exigențe ale predării:
aparate de proiecții (folosite la
proiectarea unor filme despre
oscilații și unde, tuburi elec-
tronice, structura materiei etc.),
aparate de radiorecepție și
radioemisie, aparate pentru ex-
periențe de mecanică, acustică,
optică, electricitate. Pentru ex-
periențe referitoare la structura
atomului, laboratoarele școlii sînt
dotate cu camere Wilson, con-
toare Geiger — MODer, spintaris-
coape etc.
La dispoziția profesorilor de
fizică se află un cabinet de Lucru
dotat cu numeroase lucrări de
specialitate. Aici se documentea-
ză ei asupra celor mai noi pro-
bleme legate de temele pe care Ie
dezbat în lecții, aici verifică ex-
periențele pe care urmează să le
facă în clasă, aici se întrunesc
pentru a dezbate aspectele mun-
cii metodice.
Folosirea largă a acestor con-
diții a făcut ca elevii școlii să
obțină succese tot mai mari în
studiul fizicii. Ei s-au remarcat
adesea la olimpiade, la examene-
le de intrare în invățămintul su-
perior, ca și după intrarea în
producție în întreprinderile plo-
ieștene — uzinele „1 Mai”, ra-
finăria „Brazi" etc. — unde prin
munca lor. prin rezultatele pe
care le obțin, prin întreaga lor
conduită fac cinste școlii și pro-
fesorilor lor.
prof. TRAIAN POPESCU
PAGINA 2

LA CRUPUL ȘCOLAR
* JCOLAL
KRfTZULKCU"
Sărbătorirea împlinirii unui veac
de la crearea primei școli comerciale
din București —• actualul grup șco-
lar „Nicolae Kretzulescu" — a fost
bogată în evenimente emoționante:
întilniri între generațiile de profe-
sori și elevi din urmă cu mai multe
decenii, întilniri între actualii și foș-
tii elevi ai școlii, dezvelirea unei
plăci comemorative, adunarea fes-
tivă.
Toți cei care au luat parte la ma-
nifestările prilejuite de centenarul
școlii au putut desprinde o serie de
imagini sugestive cu privire la ac-
tivitatea ei, activitate care s-a dez-
voltat în special in ultimele două de-
cenii, datorită condițiilor tot mai
bune ce i-au fost create prin grija
partidului și guvernului. Dacă de la
1864 — cînd a fost înființată prin
strădania doctorului Nicolae Kre-
tzulescu, figură luminoasă de ctitor
al învățămîntului rorjitnesc
fi
pînă in 1944, adică timp de 80 de ani,
cursurile ei au fost frecventate de
circa 3 500 de elevi, in anii puterii
populare ea a pregătit peste 5 800
de tineri.
Studiul în școală este astăzi astfel
organizat incit să-i familiarizeze pe
elevi cu cele mai noi metode de
muncă folosite în sectoarele de ac-
tivitate pentru care sint pregătiți.
Astfel, pentru elevii școlii profesio-
nale de vînzători și pentru elevii
^rcolii tehnice de muncitori cu înaltă
\calificare au fost organizate patru
magazine-clasă, structurate după
principalele profite ale unităților
din rețeaua comercială, respectiv
pentru vinzarea produselor alimen-
tare, pentru legume și fructe, pen-
tru produse textile și încălțăminte
și pentru produse metalochimice.
Lecțiile practice desfășurate în a-
ceste magazine-clasă ii familiarizea-
ză pe elevi cu cele mai noi metode
de lucru folosite in comerț — auto-
servirea, plata direct la vinzător, ex-
punerea deschisă a mărfurilor —
precum și cu cele mai științifice și
estetice forme de păstrare și etalare
a produselor.
In laboratorul de merceologie al
școlii sînt create condiții tehnice
pentru efectuarea analizei minuțioa-
se a unei mari varietăți de produse.
Astfel, laboratorul este înzestrat cu
standuri și colecții de mărfuri din
diferite domenii, precum și cu apa-
rate perfecționate pentru determi-
nări calitative și cantitative — di-
namometru pentru studiul rezisten-
ței Ia tracțiune și alungire a țesă-
turilor, cauciucului, maselor plasti-
ce etc., torsimetru, aparate pentru
determinarea umidității lemnului
^etc.
Actuala organizare a practicii in
producție, care se desfășoară în 80 de
unități fruntașe din sectorul comer-
cial, constituie un mijloc de bază
în pregătirea viitorilor lucrători din
comerț formați astăzi de către
grupul școlar „Nicolae Kretzulescu"-
In timpul practicii, elevilor li se în-
credințează treptat sarcini de răs-
pundere sporită pe care trebuie să
le îndeplinească independent. Fap-
tul că numeroși elevi sînt eviden-
țiați de către conducerile unităților
în care fac practică, pentru rezul-
tatele obținute în îndeplinirea aces-
tor sarcini, constituie o mărturie a
bunei lor pregătiri.
In același timp, s-au creat condi-
ții pentru dezvoltarea armonioasă,
multilaterală a elevilor. Aceștia au
la dispoziție o bogată bibliotecă, cu-
prinzînd 25.000 de volume, își pot
dezvolta talentele și aptitudinile în
cercurile pe specialități, în cercuri-
le și formațiile artistice, în asociația
sportivă a grupului școlar.
Nivelul ridicat de pregătire al ele-
vilor se datorește muncii intense
desfășurate de majoritatea cadrelor
didactice ale școlii, pedagogi cu o
bună pregătire profesională, dintre
care peste două treimi au obținut
gradul TI, iar o pătrime și gradul I.
Mulți dintre ei, profesori cu bogată
experiență didactică, au elaborat ma-
nuale pentru disciplinele de bază cu-
prinse în planul de învățămînt. Cu
prilejul centenarului, tovarășilor An-
drei Isbășescu, Pavel Badralexe, Va-
leria Ciordaș, Constanța Neagu și
Irina Polak le-a fost înmînată dis-
tincția de „profesor fruntaș".
îmbogățit de experiența trecutu-
lui. puternic prin munca plină de
pricepere și abnegație a colectivului
său didactic, însuflețit de tinerețea
mereu reînnoită a elevilor pe care-i
, pregătește, grupul școlar „Nicolae
■ț- Kretzulescu" pășește viguros în cel
de-al doilea veac al existenței sale.
Predarea gramaticii
în școală
Problemele predării gramaticii au fost discutate în repetate rinduri în paginile „Gazetei învățămînn
tului". A suscitat îndeosebi un viu interes în rizdurile profesorilor de specialitate articolul „Exigențele în-
vățămîntului superior în domeniul limbii romîne', apărut sub semnătura prof. univ. Ion Coteanu în nUe
mărul din 20 decembrie 1963. Referindu-se la afirmația făcută în acest articol — și anume că „scopul predării
limbii romîne nu poate fi deprinderea analizei gramaticale" — prof. Al. Indrea de la Școala medie nr. 6 din
Cluj, socotește în materialul pe eare-l reproducem mai jos, apărut în revista „Tribuna" la 5 noiembrie a.c.,
că afirmația este pe deplin îndreptățită. Tov. Indrea propune de asemenea citeva soluții menite să înlăture
caracterul descriptiv pe care îl are în prezent studiul gramaticii.
Solicităm pe profesorii de limba romînă, pe toți cei interesați de problemele predării limbii în școalăf
să-și spună cuvin tul în aceasta privință.
In cadrul programei de învățămînt o
deosebita importanță se acordă predării
gramaticii, ca mijloc principal de dezvol-
tare a exprimării corecte și ca mijloc de
cultivare a limbii in general. Acest fapt
se vede și din numărul mare de ore săp-
tăminale acordat acestui obiect
Cu toate acestea, din ceea ce am ob-
servat personal, ni se pare adesea că
rezultatele in predarea aceețLri obiectau
sînt cele așteptate. Mulți dintre elevii
noștri nu ajung, pină la sfîrșitul ciclului
de predare, să stăpinească noțiunile gra-
maticale, uneori nici măcar cele de bază.
Este sigur eă. dacă unii elevi arată la
examene slabe posibilități de exprimare,
așa cum auzim adeseori spunindu-se, a-
ceasta se datorește în mare măsură ne-
cunoașterii gramaticii. Situația necores-
punzătoare în care se află predarea gra-
maticii în șeoală se datorește, după opinia
noastră, punctului de vedere limitat din
care este privit rolul acestui obiect de
studiu în programa școlară. Am putea să
spunem că neajunsul pornește de la ana-
liza gramaticală pe texte. în momentul de
față, în predarea gramaticii se pune mare
accent pe analiza pe texte. Credem că
analiza gramaticală pe texte — în felul
cum e înțeleasă în prezent, ca o analiză
globală, ca o încercare de a explica in în-
tregime gramatical un text aparținind
unui autor oarecare — este o muncă
neștiințifică.
Limba vie, fie vorbită, fie scrisă, cu-
prinde în sine atît de multe cazuri difi-
cile, cazuri încă nelămurite de gramatică
sau încă incomplet gramaticalizate, fel de
fel de cazuri echivoce, îneît încercarea de
a-i aplica o explicație gramaticală com-
pletă apare ca o muncă aproape zadar-
nică. Nesiguranța soluțiilor face ca mulți.
chiar dintre profesorii tineri, să creadă
că gramatica e un lucru greu, dacă nu
chiar imposibil de însușit. Noi credem că
se face abuz de analiza pe texte. Atît la
predarea fiecărei noțiuni gramaticale în
parte, cît și la lecțiile de reîmprospătare
a diferitelor capitole mai mari, de aseme-
nea la examenele de admitere, predarea
cunoștințelor și examinarea elevilor se
face prin astfel de analize. Se dă impresia
— fapt care nu poate fi evitat — că, în
însușirea gramaticii, elevii trebuie să a-
jungă — dar de fapt ajung rareori — să
poată descifra gramatical orice text li
s-ar da pentru analiză. Noi credem că nu
aceasta trebuie să fie scopul învățării
gramaticii în școală. Abuzul de analize
gramaticale pe texte nu numai că nu aju-
tă, dar chiar stînjenește însușirea grama-
ticii de către elevi prin aceea că abate
atenția de la scopul urmărit. Pe drept
cuvînt, profesorul I. Coteanu spune că
„scopul predării limbii romîne nu poate
fi deprinderea analizei gramaticale" (cf.
Gazeta învățămîntului, 20 dec. 1963).
S-a spus și se spune că analiza grama-
ticală pe texte înseamnă legarea teoriei
de practică, legarea noțiunilor gramatica-
le de limba vie, artistică a scriitorilor. In
gramatică, legarea teoriei de practică nu
înseamnă aplicarea de către elevi a cu-
noștințelor la limba unui scriitor sau a al-
tuia, ci înseamnă în primul rînd aplica-
rea acestor cunoștințe la propria lor ex-
primare.
A face analiza gramaticală globală a
unui text, în măsura în care acest lucru
e posibil, înseamnă a realiza descrierea
gramaticală a acelui text.
Introducerea analizelor pe text, ca de
altfel întreaga structură a manualelor
școlare, așa cum acestea sînt alcătuite în
prezent, dovedesc deci că gramatica șco-
lară este îndrumată pe linia gramaticii
descriptive. Este bună oare această orien-
tare? Noi credem că nu. De altfel, elevii
claselor V—VIII nu pot înțelege, la vîrsta
lor, noțiunile abstracte ale gramaticii des-
criptive. Pentru a defini caracterul și a
determina structura gramaticii școlare e
nevoie, cum arată și prof. I. Coteanu, ci-
tat anterior, să avem mereu in vedere
scopul pentru care acest obiect se predă
în școală. Scopul este acela de a deprinde
pe elevi să se exprime oral și în scris.
Gramatica școlară trebuie să fie, deci, o
gramatică practică, simplă, elementară (li-
mitată la elementele structurii de bază a
limbii), care să formeze la elevi deprin-
derea exprimării corecte. S-ar putea spu-
ne că gramatica școlară nici nu este o
știință. Ea nu are ca obiectiv studiul lim-
bii în ansamblu. Ea nu poate și nici nu
intenționează, oricît ar fi de supărător
acest lucru pentru cei care o învață, să
explice fiecare fapt de limbă. Gramatica
școlară este mai mult un îndreptar decît
o știință.
Gramatica poate ajuta la deprinderea
exprimării corecte prin regulile gramati-
cale. care sînt adevărate norme ale ex-
primării corecte. Un sistem închegat de
cunoștințe gramaticale, limitat la struc-
tura de bază a limbii, formează la elevi
priceperea de a folosi corect formele mor-
fologice ale limbii și de a alcătui fraze și
propoziții corecte.
In gramatica școlară, deci, scopul ime-
diat este însușirea de către elevi a regu-
lilor gramaticale. Exercițiul gramatical,
de orice fel ar fi, se face numai in mă-
sura in cire servește la însușirea, fixarea
și consolidarea regulilor gramaticale.
Exemplele alese pentru predarea sau apli-
carea regulilor gramaticale trebuie să fie,
ca de altfel în oricare altă disciplină, cele
mai simple și cele mai ilustrative. Simple
— în sensul că nu trebuie să cuprindă, pe
cît posibil, alte probleme în afară de cea
studiată: ilustrative — în sensul că din
ele cazul studiat trebuie să apară cu cea
mai mare claritate și ușurință și cît mai
direct posibil. Pe această linie, cele mai
bune exemple nu sînt textele din autori,
ci exemplele create în mod special pentru
a ilustra cazul gramatical dat.
O altă problemă, pe care trebuie să o
avem în vedere cînd facem distincția în-
tre gramatica școlară și cea descriptivă,
este că, dacă aceasta din urmă își poate
permite să se îndrume spre studiul limbii
în sine, spre studiul formelor de limbă
desprinse de gîndirea logică, cum vedem
că se și face în prezent, structura limbii
în gramatica școlară nu poate fi prezen-
tată decît în strinsă legătură cu gîndirea
logică. La copiii mici, predarea gramati-
cii nelegată de structura logică a gîndirii
este ca și cum profesorul de naturale ar
vorbi elevilor despre animale fără ca ele-
vii să fi văzut animale nici măcar în ilus-
trații. Se afirmă că prin limbă oamenii
exprimă nu numai judecăți, ci și stări
afective, impulsuri de voință etc., și acest
lucru este adevărat, dar faptul nu intere-
sează gramatica școlară, de vreme ce ea,
prin prezentarea limbii în strinsă legă-
tură cu gîndirea logică și numai prin a-
ceasta își poate realiza scopul de a forma
la elevi deprinderi de exprimare corectă.
In prezent, predarea limbii în legătură cu
gîndirea logică se face numai la clasele
I—IV și nu se mai continuă, în măsura
în care ar fi necesar, la clasele V—VIII.
Spre exemplificare, să amintim definiția
propoziției. La clasele I—IV elevii în-
vață și înțeleg ușor că „propoziția este o
gîndire spusă sau scrisă". La clasele
V—VIII se dă definiția „o comunicare în
care există un singur predicat" — pe care
elevii nu o înțeleg sau ajung să o înțe-
leagă foarte greu. După părerea noastră,
structura gramaticii de la clasele I—IV
trebuie să fie extinsă și la clasele V—VIII.
Faptul că gramatica școlară are în ve-
dere mai mult scopul descriptiv a făcut
ca manualele școlare să fie încărcate cu
un material teoretic complicat și greoi, pe
care elevii nu și-l pot însuși: definiții
lungi, exhaustive, fel de fel de cazuri ne-
însemnate, forme populare, stilistice etc.
Se scapă din vedere faptul că în școală
elevii nu învață limba în general, pe care
ei o cunosc de la părinți, ci învață să se
exprime corect. Nu e nevoie ca ei să în-
vețe să cunoască, de exemplu, toate for-
mele gramaticale (literare, populare, de
nuanță stilistică etc.) prin care se poate
exprima un conținut oarecare. In acest
caz, e destul dacă ei cunosc numai forma
sau formele tipice, forma sau formele mo-
del. (Pe celelalte ei le vor folosi, și corect,
cînd nevoia le-o va cere, chiar dacă nu
le vor fi învățat la gramatică). Să dăm un
exemplu. In manualul de cl. VII, la lecția
despre propoziția subordonată completivă
directă, se dau nu mai puțin de 13 forme,
cele introduse prin: că, dacă, de, cum că.
să, ca să, care, cine, ce, unde, cînd, cum
și cît. După părerea noastră, e deajuns ca,
la predarea acestei propoziții, să se dea
elevilor numai forma cu că — mi-a spus
că vine — ca fiind cea mai tipică, forme
model. Eventual, se mai pot da 2—3 for-
me pentru a se arăta că astfel de propo-
ziții mai pot fi exprimate și prin alte for-
me decît cea cu eă. Putem fi siguri că ele-
vii, ajungînd să cunoască ce este o pro-
poziție subordonată completivă directă și
cunoscînd forma ei model, pe celelalte le
vor folosi singuri, și corect, cînd vor avea
nevoie să o facă, chiar fără să le fi în-
vățat la lecțiile de gramatică.
In manualul școlar definițiile trebuie si
fie cît mai simple, pe înțelesul elevilor.
Ele nu trebuie să cuprindă totalitatea în-
sușirilor care caracterizează un caz gra-
matical sau altul și e deajuns dacă se re-
feră la unul sau două elemente distincti-
ve. Să demonstrăm și aceasta printr-ua
exemplu. în manualul de clasa a Vil-a
găsim următoarea definiție a articolului
posesiv: „Articolul posesiv (genitival) se
așează înaintea unui substantiv sau a unui
pronume în genitiv, înaintea unui pronume
(adjectiv) posesiv sau a unui numeral or-
dinal și leagă, de obicei, numele obiectu-
lui posedat de al posesorului". Din această
definiție, prea lungă, cel puțin două lu-
cruri ar putea lipsi, ca fiind inutile pen-
tru scopul urmărit de gramatica școlară:
faptul că articolul posesiv se așează îna-
intea unui adjectiv posesiv și înaintea
unui numeral ordinal.
Definițiile exhaustive, prin care se în-
cearcă cuprinderea fenomenului în toată
răspîndirea lui în limbă, țin de gramatica
descriptivă, nu de cea școlară. Din păc
cate, manualele școlare abundă în defini-
ții prea lungi și greoaie. Vom mai da cîte»
va exemple: „Substantivul este partea de
vorbire flexibilă care denumește ființe,
lucruri, fenomene din natură, acțiuni, stări
ți relații dintre oameni" (cl. VII); „Ad-
verbul este partea de vorbire neflexibilă
care stă pe lingă un verb, un adjectiv sau
un adverb și arată felnl acțiunii, stării sau
însușirii ori împrejurarea în care se să-
vîrșește acținnea" (cl. VI); .Articolul ală-
turat la sfîrșitul unor substantive care de-
numesc obiecte cunoscute mai înainte sar»
care se fae cunoscute acum, pentru a le
preciza înțelesul, se numește articol ho-
tărît" (cl. V); „Formele pe care le ia ad-
jectivul pentru a arăta că o însușire poate
exista in diferite grade la două sau mai
multe obiecte sau chiar la același obiect»
în momente diferite, se numesc grade da
comparație" (cl. VI). Astfel de definiții na
pot fi înțelese și reținute nici de elevii
buni, necum de cei mai slabi
Am încercat, în cele de mai sus, să pro-
punem cîteva soluții, care, dacă ar ■
acceptate și aplicate, credem că ar con-
tribui la îmbunătățirea predării grama-
ticii în școală. Este necesar ca profesorii
de limba romînă și alți specialiști să stu-
dieze și să pună în discuție această pro-
blemă, care privește un obiect de studiu
atît de important, menit a împărtăși cu-
noștințe absolut necesare oricărui cetă-
țean din patria noastră.
AL. INDREA
profesor la Școala medie nr. 6 Cluj
PAGINA 3
Predarea limbilor străine
\n prin traducere,
ci prin conversație
Pornind de la această expresie,
limbi
Alteori aduc în
tablouri
In general, de il
a-
între identificarea
fenomenului
de
PAGINA 4
textului (deși
retn sporadic,
traduceri), ci
să-i înțeleagă
drept
grupul
gerun-
Totul
densitatea este raportul
masă și volum, pentru a-i
să exprime cu ușurință în
Se știe
străine se
că studiul unei
poate realiza pe
cînd nu am altă posibilitate,
curg la traducerea în limba
mină.
Eventualele particularități
ntuitive, organizind conversația
introductivă pe marginea lor.
intre
ajuta
scris
re-
ro-
de aplicare
tenței, ca și
prins ușor
puncte, dar
in a stabili
pentru a
acoperim
că masa
densitate
procedeu
Tot la fizică, de data aceasta
în clasa a Vl-a, la predarea lec-
ției despre densitatea corpurilor,
după ce elevii au înțeles bine ca
Prof. IONEL BANDRABUR
Școala medie „Ion Slavici
Panciu
tlcip;_l prezent, care are
terminație caracteristică
„ant* și care corespunde
zîului din limba romînă.
afla masa, de exemplu,
pe M. Constatăm astfel
este produsul dintre
și volum. Prin același
aflăm că densitatea
a forței și rezis-
sprijinul. Ei s-au de-
să găsească aceste
întîmpinau greutăți
genul pîrghiei. Ple-
continuăm să ce-
prin sondaj, unele
urmărim ca elevii
conținutul direct,

cai : logică sau intuitivă. în pri-
mul caz elevul gîndește in limba
maternă- și,' pentru a se exprima
în limba străină, recurge Ia tra-
ducere, fiind obișnuit să se folo-
sească de limba străină numai
prin intermediul limbii materne.
Cu alte cuvinte, gindirea elevului
rămîne legată de limba maternă,
accentul punîndu-se pe traduce-
rea dintr-o limbă în alta. Limba
străină se însușește astfel lent,
anevoios. Spre deosebire de stu-
dierea logică a unei limbi, însu-
șirea intuitivă a acesteia se ba-
zează pe faptul că elevul gîndeș-
te direct in limba străină, atenția
fiindu-i îndreptată asupra conți-
nutului de idei. El nu mai tradu-
ce dintr-o limbă in alta și nu-și
mai supune exprimarea unui
control conștient. Faptul că o
limbă străină se învață foarte
ușor în cea mai fragedă copilărie
se explică tocmai prin aceea că
la această vîrstă copilul învață
să gindească în limba străină.
Așadar, pentru a obține cele
mai bune rezultate în munca lui,
profesorul de limbi străine este
chemat să-i ajute pe elevi în for-
marea unei legături directe între
gîndirea lor și limba respectivă,
să le dezvolte vorbirea interioa-
ră în această limbă, fără de care
nu este posibilă nici exprimarea
orală. Or, vorbirea interioară in-
tr-o limbă străină se formează
mai ales in condițiile audierii al-
tor persoane care o vorbesc, pre-
cum și în condițiile unei continue
practici proprii.
Experiența dobîndită în ultimii
ani în predarea limbilor străine
ne arată că se poate renunța a-
proape complet la traducere, atît
în timpul verificării cît și la ex-
punerea noilor cunoștințe. în a-
ceste condiții, textul din manual
nu mai este un fel de scop în
sine, cum era odinioară, ci devi-
ne doar un pretext de conversa-
ție. Nu ne mai interesează aproa-
pe deloc versiunea românească a
fără să mai fie nevoiți să-1 tra-
ducă și angajăm cu ei, pe margi-
nea textului, discuții pe care cău-
tăm să le facem cit mai atracti-
ve. Așadar, centrul de greutate
al orelor de limbi străine se de-
plasează de la text pe conversa-
ție, pentru ca elevii să se simtă
în mod nemijlocit in climatul
natural al limbii studiate și pen-
tru ca, puțin cîte puțin, auzind-o
și încercînd s-o vorbească, ei să
înceapă a gindi direct in această
limbă, înlăturind balastul inutil
al exercițiilor de traducere.
Conversația în limba străină se
impune chiar din primul moment
al predării noilor cunoștințe, îna-
inte de lectura model a textului.
Această primă parte a conversa-
ției, cunoscută sub numele de
conversație introductivă, reține
pe bună dreptate atenția cadre-
lor care predau limbile străine în
școlile noastre de cultură genera-
lă, întrucît s-a dovedit că atunci
cînd este inițiată și condusă cu
iscusință, ea constituie un proce-
deu de mare valoare pentru în-
sușirea noilor cunoștințe.
îndeobște, conversația intro-
ductivă cuprinde trei elemente
metodice, care sînt tot atîtea eta-
pe ale desfășurării ei: folosirea
mijloacelor intuitive, povestirea
profesorului și semnalarea for-
melor gramaticale. Mă voi ocupa,
pe scurt, de fiecare element în
parte.
Folosirea mijloacelor intuitive.
Actualele manuale școlare de
limbi străine sînt bogat ilustra-
te. De aceea, la aproape toate
lecțiile pornesc conversația de Ia
cele mai multe ori exprimă su-
gestiv conținutul textului. încep
de cbfc—1 conversația spunind e-
lev-w : Jtegardez la gravure et
dites ce que vous vovez- După
primirea răspunsurilor, intervin
cu alte întrebări, referitoare la
detaliile concrete ale ilustrației.
bloul în jurul cărora se poartă
conversația se leagă un bagaj le-
xical nou — cuvinte și expresii
necunoscute iacă de elevi. Pe
măsură ce ele apar in conversa-
ție le scriu pe tablă, fără insă a
da si traducerea lor in limba ro-
miaă. De exemplu, arăt elevilor.
tablă .i ainxxre'. Legarea acestui
cuvînt de ilustrație face cu totul
de prisos indicarea semnificației
sale în limba romînă. căci ea a-
pare în mod evident. Se înlătură
deci, cu ajutorul ilustrației, nece-
sitatea de a traduce unele cuvin-
te noi.
Pe lingă aceasta, ilustrația pre-
zintă și avantajul de a favoriza
o conversație introductivă plină
de vioiciune. Atit ilustrațiile din
manual, cit și tablourile aduse in
clasă de noi trezesc interesul e-
levilor, ii determină să participe
activ la conversație. Folosirea a-
cestor mijloace intuitive creează
astfel premise nu numai pentru
o bună conversație introductivă,
dar și pentru ca lecția în totali-
tatea ei să-și atingă scopul.
Povestirea profesorului. După
ce am epuizat toate posibilitățile
de conversație pe care le oferă
ilustrația trec, aproape pe nesim-
țite, la expunerea conținutului
textului care urmează să fie pre-
dat. Povestesc într-un ritm cît
mai lent și mai expresiv eu pu-
tință, avind grijă ca în propozi-
țiile pe care le rostesc să includ
cuvintele și expresiile noi pentru
elevi. Caut ca într-o prepoziție
să introduc un singur cuvînt sau
o singură expresie necunoscută,
pentru a nu crea dificultăți ele-
vilor.
Așa cum am procedat și la
prezentarea ilustrației, scriu cu-
vintele noi pe tablă, pe măsura
folosirii lor, cu deosebirea că a-
cum le notez și semnificația, în
special prin sinonime ori prin
scurte explicații în limba studia-
tă. Numai rareori, în cazurile
pronunțare pe care Ie prezintă
unele cuvinte le explic, firește, o
dată cu scrierea acestora pe ta-
blă.
în tot cursul povestirii mă în-
grijesc ca elevii să mă urmăreas-
că, să înțeleagă propozițiile pe
care le rostesc. Ei înțeleg sensul
cuvintelor noi din cele notate pe
tablă, din context, din inflexiu-
nile vocii, din gesturile și mimi-
ca mea. Pentru a avea certitudi-
nea că sînt înțeles, pun întrebări
de sondaj sau chestionez fugitiv
întreaga clasă, fără însă a pier-
de din vedere continuitatea ex-
punerii.
Semnalarea formelor gramati-
cale. Orice text din manual cu-
prinde, pe lîngă un bagaj lexical
nou, și forme gramaticale noi. E
firesc, de aceea, ca în cadrul con-
versației introductive, o dată cu
predarea lexicului, să semnalăm
și formele gramaticale necunos-
cute încă elevilor pentru ca, a-
tunci cînd vor trece la lectură,
aceste forme să nu constituie un
obstacol în înțelegerea textului.
S-ar putea obiecta că în con-
versația introductivă, pentru care
dispunem de cel mult zece sau
douăsprezece minute, nu avem
suficient timp pentru includerea
explicațiilor de ordin gramatical.
In realitate, însă, nu e vorba de*
explicații amănunțite, ci de sim-
pla semnalare a formelor grama-
ticale noL Povestind, de pildă,
textul ..Le nid de chardonnerets",
strecor in povestire formele ver-
bale „mettanf și ,.nourrissant“
și atrag atenția elevilor că e vor-
ba de un timp nou pentru ei, par-
durează două sau cel mult trei
minute ; este însă suficient pen-
tru a semnala elevilor participiul
prezent și pentru ca, la lectura
textului, ei să Înțeleagă noua for-
mă gramaticală.
S-ar mai putea ridica o obiec-
ție : aceea că nu respectăm prin-
cipiul metodic de a pomi, în pre-
darea noțiunilor noi de gramati-
că. dc la identificarea fenome-
nului gramatical pe text. Dar
dacă strecurăm fenomenul gra-
matical în povestirea conținutu-
lui textului și imediat după aceea
il identificăm în frazele folosite
de noi, procedeul este același : și
într-un caz și în altul am pornit
de la identificarea fenomenului
gramatical într-un context de
limbă. Din punct de vedere me-
todic nu există nici o deosebire
gramatical in text sau in poves-
tire.
Practica mi-a arătat că avan-
tajele folosirii conversației intro-
ductive în modul expus mai sus
sînt deosebit de mari. O astfel de
conversație stimulează curiozita-
tea și atenția elevilor, îi pune în
situația de a auzi și memora cu-
vinte și propoziții noi, de a mînui
liber un vocabular variat, de a
pronunța fraze construite in mod
independent de ei înșiși, îi pre-
gătește să înțeleagă textele din
manual direct, spontan, chiar de
la prima lectură, fără a mai a-
pela la exerciții de traducere.
rosul și atenția elevilor
cu
prof. ȘTEFAN C1MPEANU
Chiperești-Iași
Folosirea unor asemenea pro-
cedee, pe lîngă faptul că ajută1
la păstrarea în memorie a cu-
noștințelor, contribuie și la în-
viorarea lecției, stimulînd inte-
Experiențe sub îndrumarea atentă a profesorului
Trebuie să ne ferim de tendin-
ța unor elevi de a învăța în mod
mecanic — acesta este un lucru
bine cunoscut. Dar, după ce o
lecție a fost bine înțeleasă și
însușită, este util să indicăm ele-
vilor și unele mijloace de me-
morare a ei, bineînțeles în așa
fel îneît ele să-i ajute efectiv, nu
să reprezinte un balast.
In munca mea de predare a fi-
zicii în clasele V-VIII am mereu
în vedere acest lucru. Bunăoară,
după ce am predat în clasa a
Vil-a lecția despre pîrghii, am
cerut elevilor ca, ori de cîte ori
văd o unealtă sau alt obiect cu
care se execută o lucrare, să
caute a stabili care sînt punctele
cînd de la ideea existentă în ma-
nualul de geometrie pentru clasa
a Vil-a — unde, pentru a-i ajuta
pe elevi să rețină în memorie
primele zecimale ale numărului
“, se dă, ca procedeu mnemo-
tehnic, o propoziție alcătuită în-
tr-un anume fel — am formulat
și eu o propoziție : „Să reținem
formula", ale cărei inițiale —
S.R.F. — amintesc respectiv ter-
menii „sprijin", „rezistență",
„forță". Situînd inițialele respec-
tive la mijlocul unui tabel și
compunînd apoi, pe acest tabel
care se reține cu ușurință, varian-
tele respective, elevii n-au mai
întâmpinat greutăți în stabilirea
genului unei pîrghii.
Gr. 1	R F	s	F R
Gr II	F 3	R	3 F
Gr III	R 3	F	3 R
formula de dependență între a-
ceste proprietăți am scris fraza
„Memorăm, dacă vrem", ale că-
rei inițiale amintesc respectiv
termenii „masă", ^densitate" și
M
„volum", stabilind expresia “jj y
este raportul între masă și vo-
lum, iar volumul — raportul în-
tre masă și densitate.
O cale identică am folosit
pentru a-i ajuta pe elevi să re-
țină formula care stabilește le-
gătura între spațiu, viteză și
timp în mișcarea uniformă sau,
Ia clasa a Vil-a, formula pentru
aflarea cantității de electricitate.
în alte cazuri am recurs la de-
sen. De exemplu, pentru mai
buna fixare a cunoștințelor des-
pre particularitățile dilatării a-
pei, am utilizat următoarea fi-
gură, din care se vede clar că la '
40° C apa are densitatea maxi-
mă și, deci, volumul cel mai mic.
condiția, desigur, de a nu apela
la ele decît după ce elevii au în-
țeleg bine problemele lecției, nu-
mai acolo unde se simte nevoia și
unde pot veni realmente în spri-
jinul predării.
DINTR-O ȘCOALA
Cum să îmbunătățească predarea, prin ce metode, cu
ce efect
acestea sînt problemele spre care își îndreaptă în
primul rînd atenția colectivele didactice acum, cînd spo-
resc eforturile pentru încheierea cu succes a trimestrului.
Nici nu s-ar putea altfel. Predarea este domeniul cel mai
important în munca oricărui colectiv didactic, ea avînd me-
nirea să aducă cea mai mare contribuție la instruirea și edu-
carea elevilor.
Tocmai aceste probleme le-am urmărit la Școala gene-
rală „N. Grigorescu" din Capitală. Iată cîteva din însemnă-
rile făcute.
Preocupările
actuale
ale colectivului
de conducere
Ne uităm în planul general de
muncă al școlii, în planurile
săptămînale de activitate ale co-
lectivului de conducere, în re-
gistrele cu observații de la lec-
ții. Atenția se îndreaptă acum
spre sporirea eficienței orelor de
curs prin cît mai buna organi-
zare a lecțiilor la fiecare clasă.
Pe bună dreptate : o proastă or-
ganizare a lecției poate să-i ra-
teze întregul conținut și aceasta
într-un moment cînd nu mai
avem timp să revenim asupra
explicației: sfîrșitul trimestrului
bate la ușă. Directorul școlii, tov.
V. Măldărescu și adjuncta sa, tov.
V. Anghel, urmăresc și cum este
parcursă programa, care este ca-
litatea subiectelor alese pentru
teze, ce spun caietele de teme în
ceea ce privește munca învăță-
torilor și profesorilor ca și aceea
a elevilor. In același timp tov.
V. 'Măldărescu, s-a simțit dator
să se asigure că profesorii nu-i
supraîncarcă pe elevi predîn-
du-lc mai multe noțiuni decit
prevede programa și cerîndu-le
să efectueze mai multe teme de-
cît este necesar. Oricum, etapa în
care ne aflăm acum- îi solicită pe
elevi la mai multe eforturi decît
cea de la începutul anului. De a-
ccea, conducerea școlii a îndrumat
cadrele didactice să le ușureze
munca, mai ales cea de acasă —
studiul individual. Aceasta nu
renunțînd la o parte din preve-
derile programei, nu renunțînd
la exigență, ci predînd clar noile
cunoștințe, astfel ca elevii să le
înțeleagă foarte bine, pentru a
nu mai fi nevoie să și le lămu-
rească singuri acasă și ajutîndu-i
să-și însușească încă din clasă o
bună parte din materialul pre-
dat.
Intr-unui din planurile săptă-
mînale ale tovarășei V. Anghel,
director adjunct al școlii, am gă-
sit o preocupare specială pentru
felul cum se face fixarea cuno-
ștințelor. Nu întîmplător atenția
conducerii școlii s-a îndreptat
acum mai mult în spre această
problemă. Uneori se trece mai
ușor peste acest moment al lec-
ției. Or, mai ales acum, nu poate
fi ignorată contribuția lui la în-
sușirea temeinică a tot ce se pre-
dă în clasă.
Iată de ce condu-
cerea școlii acordă o atenție
specială în
cadrul asistențelor
pe care le efectuează acum a-
cestui moment, cu gîndul de a-i
determina pe toti profesorii să-1
pregătească și să-1 desfășoare cu
spirit de răspundere.
Preocuparea aceasta
tește cu aceea pentru
temelor date acasă,
căutînd să cunoască
temelor,
vățătorii
lucrările
de către
calitatea lor,
și profesorii
se împle-
conținutul
directorii
volumul
dacă în-
corectează
efectuate independent
elevi. Și aici se iau în
considerare aspectele specifice
etapei, pornindu-se de la tendin-
ța unor cadre didactice de a da
mai multe teme decît este reco-
mandabil (pentru a suplini golu-
rile de la lecții, din cursul tri-
mestrului), de la insuficienta gri-
jă a altora pentru alegerea te-
melor în raport cu sarcinile spe-
ciale legate de încheierea tri-
mestrului.
Preocupările sînt bune, vădesc
o orientare judicioasă. Efectele
lor ? în general pozitive dar, din
păcate, așa cum relevă sondajul
la lecții, nu la toate clasele, la
toate materiile. Așadar, condu-
cerea școlii va trebui să chib-
zuiască la noi măsuri pentru
sporirea în continuare a eficien-
ței muncii.
atcuție!"
— Astăzi vom construi tan-
genta comună exterioară la două
cercuri. Vă rog să mă urmăriți
foarte îndeaproape, deoarece în
cazul de față o scăpare oricît de
mică duce la o construcție gre-
șită. Mai întîi luăm două cercuri.
Voi, pe caiete, le luați cu raza de
3 cm și respectiv de 2 cm. Cău-
tăm apoi...
Și explicații continuă corect,
însoțind schițele deosebit de clare
făcute la tablă de profesorul de
desen L. Georgescu. Elevii clasei
a VH-a lucrează în liniște, ascul-
tînd cu luare aminte indicațiile
sale.
— Vasăzică, unim punctele de
intersecție a cercului mare cu
cercul cel mai mic din cele pa-
tru cîte am desenat pînă acum.
Fiți atenți : intersecția cercului
pe care l-am notat IV cu cercul
III, nu intersecția cercului IV cu
cercul I. Iată punctele de inter-
secție. Acestea sînt — continuă
profesorul, mareînd vizibil aceste
puncte. Pe acestea le unim, după
cum am spus.
Asigurîndu-se, prin cîteva în-
trebări de control, că elevii au
înțeles despre ce este vorba, pro-
fesorul le cere să unească și ei,
pe schițele de pe planșele lor,
punctele de intersecție a cercu-
rilor respective. Apoi trece prin
bănci, să vadă dacă lucrează co-
rect. Convingîndu-se că nu s-au
făcut greșeli esențiale, trece mai
departe.
Așa procedează ori de cîte ori
ajunge la cîte un moment — să-i
spunem așa — nodal al construc-
ției, căci știe că, dacă ar trece
ușor peste astfel de momente, în-
treaga explicație își poate pierde
efectul instructiv.
Dar profesorul nu se rezumă
numai la atît pentru a asigura
înțelegerea deplină a cunoștințe-
lor, participarea conștientă la
lecție a școlarilor. O atenție spe-
cială dă el prevenirii greșelilor
tipice.
— Băgați de seamă I Aici se
greșește de obicei. Scădem raza
nu pornind din centrul cercului
spre exterior, ci din exterior spre
centru. Uitați-vă, în felul acesta.
Și cere apoi elevilor să repete
precizarea respectivă, pentru ca
s-o rețină bine.
Așadar, profesorul ia în seamă
datele furnizate de experiența lui
anterioară și Ie folosește pentru
creșterea eficienței muncii pre-
zente. Știind care au fost la alte
clase greșelile tipice la lecția pre-
dată, caută sâ asigure evitarea lor
acum.
— Acest lucru — spune profe-
sorul, se verifică foarte simplu :
căutăm unghiul de 90*. Iată-1.
Și îl arată la tablă, zăbovind
pe figură, ca să observe bine toa-
tă clasa.
— Căutați-1 acum și voi pe
caiete. Spune și tu, lonescule.
cum se verifică...
unghiul la tablă.
încă un element
Arată-ne și
bun în me-
toda tînărului profesor : el îi în-
vață pe elevi să verifice, să con-
troleze exactitatea lucrărilor pe
care le execută. In felul acesta îi
face să prețuiască adevărul știin-
țific, să fie exigenți cu ei înșiși,
lucrind întotdeauna cît mai co-
rect.
cu proiec|ii
și cu
ciutec
— Ce-ați avut pentru astăzi ?
se adresează clasei profesorul, în-
vîrtind pe toate fețele un aparat
de proiecție. Spune tu.
— Pentru astăzi am avut „U-
zina vie“ — răspunde elevul, ui-
tîndu-se stăruitor la catedră, căci
tovarășul profesor a scos chiar
acum o piesă din aparat.
— Spune: cine formează su-
biectul acestei povestiri ? — în-
deamnă la răspuns pedagogul pe
jumătate atent la construcția
aparatului, de care nu este si-
gur că va funcționa cum trebuie.
_____ 22
— Ei ? Cine formează subiec-
tul acestei povestiri ? — insistă
profesorul, tot mai preocupat de
catedră.
treaba de Ia
____ 22
— Un șir
cearcă el să
lui, în timp
de întîmplări... în-
reamintească elevu-
ce se căznește să
pună la punct cordonul electric,
formula pe care o așteaptă ca
răspuns la o asemenea întrebare.
Dumirindu-se, copiii arată pe
scurt despre ce este vorba în
„Uzina vie“, după care profeso-
rul îi anunță că vor asista la o
proiecție. în clasă se face liniște.
Pr:fz::ru! ra așează într-una
Profesorul se
din primele
elevii lasă la
bănci, în timp ce
ferestre perdelele
negre. în sfîrșit, prima imagine.
Elevii deschid ochii mari. Tot
mai mari, căci nu înțeleg nimic
din cele ce se proiectează pe pe-
rete.
— Tovarășe profesor, e cu
capul în jos — sare un elev, fe-
ricit că a descoperit primul se-
cretul necazului.
La
lecție
— Da, am pus greșit diafilmul.
Nu-i nimic, să-1 întoarcem.
Imaginea apare din nou. Dar
din nou copiii nu știu ce să
creadă, căci acum explicația
apare scrisă pe dos !
— Stați puțin, l-am pus invers
— ii lămurește profesorul, sco-
tînd iar diafilmul din aparat. Iar
după un timp : așa, acum e bine.
Ba nu, aici e scena finală. Un
moment și avem începutul.
După care rulează și iar ru-
lează banda, în așteptarea plină
de nerăbdare a copiilor.
— In sfîrșit.
Clasa respiră voioasă, cercetînd
cu zeci de priviri pline de neas-
tîmpăr scena proiectată pe perete.
Dar curînd frunțile se încrețesc
din nou a nedumerire : nu se
vede nimic care ar putea semăna
cu o locomotivă alergînd „des-
pletită cu ciorchinele de munci-
tori prins de ea*‘, nici cu un pod
rulant purtînd în ghiare enorme
blocuri de fier...
Profesorul se simte dator cu o
explicație :
— Veți vedea scene din... bas-
mul Harap Alb.
_____ 711
— Acum să citească cineva ce
e scris sub fiecare imagine, pe
măsură ce eu desfășor diafilmul.
— Dar nu se vede, tovarășe
profesor. Nu se poate citi nimic !
Alte intervenții la aparat și fi-
rul întîmplărilor lui Harap Alb
începe să se depene. Povestirea
se termină tocmai cînd sună de
ieșire.
— Copii, spune profesorul, po-
vestea aceasta n-o veți învăța în
clasa a V-a. In schimb, peste
vreo patru lecții vom studia îm-
preună „Prîslea cel voinic și
merele de aur**!...
Elevii n-au înțeles desigur
pentru ce tovarășul profesor a
simțit nevoia unei astfel de pre-
cizări. Nici nu și-au bătut capul
să-i afle rostul. Ei au fost
bucuroși că ora a trecut fără să
le ceară nici un efort, că ea le-a
prilejuit momente de destindere.
Căci, în fond, la aceasta s-a re-
dus rezultatul lecției.
Avem motive să fim mulțu-
miți ? Firește, nu. Vinovatul ?
Profesorul, fără îndoială, căci a
ignorat cele mai elementare ce-
rințe ale lecției și mai ales ale
folosirii diafilmului în predare :
selecționarea materialului de
proiectat în raport cu subiectul
lecției, pregătirea din vreme a
aparatului, verificarea lui din
toate punctele de vedere, cunoaș-
terea întregului diafilm și a textu-
lui scris sub imagini, și așa mai
departe.
Altfel, lecția cu proiecții poate
deveni o lecție cu... cîntec !
Studiu
individual
pe apucate
După ce a terminat exercițiu)
la tablă, eleva trece la loc, aștep-
tînd să i se comunice nota.
— Am în vedere că ai fost de
serviciu pe școală — îi spune
profesorul înainte de a-i trece
nota în carnet.
Dar de ce trebuie să aibă în
vedere acest lucru? A lipsit cum-
va eleva de la ore ?
— N-a lipsit.
— Atunci ?
— Să vedeți, — încearcă să ne
lămurească, în pauză tovarășa di-
rectoare — în școala noastră
elevii fac de serviciu în timpul
lor liber; regulamentul nu ad-
mite să-i scoatem de la ore pen-
tru o asemenea treabă.
— In timpul lor liber ?
— Da, cei care învață după
amiază, de exemplu, fac de ser-
viciu dimineața. între orele 8 și
12. La 12 merg acasă să mănînce
și se întorc imediat la cursuri.
— Dar lecțiile cînd și le pregă-
tesc ?
— Seara, după ce au ieșit de
la ore și dimineața, cînd sînt de
serviciu.
— Bine, dar seara sînt obosiți.
După o zi de muncă... Iar dimi-
neața sînt mereu tulburați de vi-
zitatorii care vin în școală, ori.
în pauze, de către elevi. Apoi, să
învețe pe culoar, sau în hol... Sînt
oare acestea condiții pentru un
studiu individual de calitate ?
Acum înțelegem de ce elevii
care au fost de serviciu vin la
școală mai slab pregătiți ca de
obicei. Poți să le dai notă rea ?
Nu, căci nu sînt ei de vină. Și
uite, de aici, fel de fel de concesii
pe care profesorul trebuie să le
facă și care, să recunoaștem
dăunează disciplinei muncii. A-
poi, cîți din acești elevi vor reuși
să suplinească golurile cu care
s-au ales din pricina serviciului
acesta ? Prea puțini 1
— Așa este, o știm prea bine,
dar ce putem face ? — ne spune
tovarășa directoare. Nu avem
altă soluție.
— Ce se poate face ? Să fie
folosiți salariații școlii, obligati
prin regulament să îndeplinească
astfel de sarcini. Iar elevii să-și
vadă de carte.
I. PETRESCU
PAGINA 5
PREDAREA MUZICII
In școala
de cultură
generală
Muzica este una din artele cele
accesibile virstei școlare, deoarece
mai
face
apel în mod direct la afectivitatea co-
piilor. Dintre toate ramurile muzicii,
cea mai apropiată de specificul copi-
lăriei este muzica vocală, pe care cei
mici o înțeleg mai ușor datorită fap-
tului că ea se caracterizează prin îm-
binarea melodiei cu textul. Și mai ac-
cesibilă este muzica pentru elevii de
vîrsta mică atunci cînd se combină cu
mișcarea, sub forma jocului cu text și
cînt sau a dansului.
Pornind de la aceste considerente, ac-
tualele planuri de învățămînt și pro-
grame școlare aduc serioase îmbunătă-
țiri în predarea muzicii la clasele I-IV,
în special în ceea ce privește preda-
rea primelor noțiuni de muzică și for-
marea educației muzicale.
în clasele I și a Il-a, în cîte două
ore pe săptămînă, li se transmit ele-
vilor, pe cale oral-intuitivă (prin cîn-
tece și exerciții împletite cu jocuri di-
dactice muzicale) unele priceperi lega-
te de clementele de bază ale limbaju-
lui muzical, pregătindu-se astfel fondul
de reprezentări muzicale necesar pen-
tru însușirea în continuare a cunoștin-
țelor de muzică. O serie de cîntece re-
comandate de programă, cum sint „Ie-
purașii", „Șuieră sirenele" și altele, cu
valori de doimi, pătrimi și optimi și
avînd o structură ritmică clară, per-
mit elevilor, dacă sînt predate pe baza
unei metodici corespunzătoare (de
exemplu, prin utilizarea, paralel cu
cîntecul, a citirii ritmate pe silabe)
să-și însușească oral-intuitiv valorile
notelor pînă la șaisprezecime inclusiv,
învățarea după auz a acelorași cînte-
ee îi va conduce apoi pe elevi spre în-
țelegerea anumitor elemente melodice,
cum sînt, de pildă, înălțimea sunete-
lor sau mersul suitor și coboritor al
melodiei.
O dată cu clasa a III-a începe o treap-
tă nouă în predarea muzicii — însu-
șirea scris-cititului muzical cu ajuto-
rul notelor. Prin aceasta se pune o bază
efectivă studiului muzicii pe tot par-
cursul școlii. Din păcate, însă, unii în-
vățători eludează prevederile progra-
mei în această privință, școlarilor pre-
gătiți de ei trebuind să li se predea de
la început noțiunile muzicale atunci
cînd ajung în clasa a V-a.
Probleme deosebite ridică orele de
ansamblu coral (cîte una pe săptămî-
nă) prevăzute de actualele programe.
Pentru repertoriul concursului cultural-
artistic al pionierilor și școlarilor —
în general pretențios și destul de în-
cărcat — o singură oră de ansamblu
pe săptămînă pare neîndestulătoare.
Totuși, experiența mi-a arătat că prin
folosirea ei judicioasă se pot obțrne re-
zultate pe deplin satisfăcătoare.
Pentru a nu pierde nici un minut din
ora de ansamblu, am organizat repe-
tițiile cu două grupe de clase. într-una
din ele am inclus două clase a V-a
și o clasă a Vl-a. cu oarecare expe-
riență de ansamblu coral, iar în cea-
laltă o clasă a Vl-a, două clase a
VII-a și o clasă a VIII-a. Am pregătit
cu aceste grupe cmtecele ,.la alegere"
pentru concurs, pentru ca atunci cînd
se vor fixa și cîntecele obligatorii, care
se învață la unison, să-mi rămrnă pen-
tru repetare numai lucrările reperto-
riului definitiv. Caut să asigur o bună
disciplină de ansamblu, să aleg cîntece
frumoase și apropiate de viața copii-
lor, ca „Drag mi-e cîntecul și jocul",
„Cmtec nou din Oaș" și altele, pe care
ei le învață cu plăcere. în felul aces-
ta, orele rezervate ansamblului școlar
sînt suficiente realizării unei bune
pregătiri a școlarilor pentru concurs.
Ar fi bine însă ca numărul de cîn-
tece obligatorii să se reducă numai la
două, întrucît pregătirea a cinci cînte-
ce, așa cum se cerea pînă acum, pre-
tinde totuși mai mult timp.
In clasele mari se pun probleme mai
dificile în legătură cu predarea isto-
riei muzicii. Țin să subliniez de la în-
ceput că este aproape imposibil de a
reuși să parcurgi în circa 30 de ore,
așa cum prevede programa, întreaga
istorie a muzicii. Cred că este nece-
sar, de aceea, ca în planul de învă-
țamînt al școlii de 12 ani să se pre-
vadă predarea istoriei muzicii în doi
ani, în clasele a X-a și a Xl-a, în clasa
a Xl-a adîncindu-se mai mult istoria
muzicii romînești. Dificultățile existen-
te în prezent în predarea istoriei mu-
zicii sînt sporite și de lipsa manualu-
lui, a cărui apariție Editura didactică
și pedagogică o amină în mod nejusti-
tical de la an la an. In aceste condi-
ții folosesc, pentru expunerile pe care
le fac în fața elevilor, materialele bi-
bliografice pe care le avem la dispo-
ziție. Cer uneori și elevilor din cele
două clase a X-a la care lucrez să
facă, pe baza expunerilor mele și a
unor materiale bibliografice indicate de
mine în prealabil, cîte o scurtă pre-
zentare despre o temă sau un com-
pozitor. Pentru a nu-i supraîncarcă nu
cer unui elev mai mult de o singur*
prezentare pe an și asigur de fiecare
dată suficient timp pentru lucrarea ei.
După prezentarea în fața clasei, timp
de 10-15 minute, a unei lucrări și dup*
completările mele, urmează audierea
lucrărilor mai importante pe tema res-
pectivă sau din opera compozitorului
tratat. în acest fel elevii ascultă cu mul-
tă atenție nu numai arii din opere și
operete, ci și unele părți din concer-
te, din simfonii, poeme simfonice,
uverturi etc.
Socotesc că, pentru ridicarea nivelu-
lui la care se predă muzica in invâ-
țămîntul de cultură generală, se impu-
ne asigurarea unei îndrumări mai com-
petente a profesorilor atît prin inspec-
ții efectuate de specialiști cit și prin
editarea unor metodici elaborate de
cei mai buni profesori de muzică, cu
experiență bogată în predare. S-ar pu-
tea edita de asemenea culegeri de ar-
ticole metodice pentru predarea muzi-
cii în clasele I-II. III-IV și V-VIII. In
același timp, este necesar ca manua-
lele pentru clasele I-VIH să fie puse
în deplină concordanță cu programa
școlară și să se continue dotarea șco-
lilor cu material didactic de speciali-
tate (pic-up, magnetofon, discotecă, por-
trete de compozitori clasici romîni și
străini etc.).
Valorificarea deplină a rezervelor
existente pentru îmbunătățirea țxedă-
rii muzicii în condițiile actualei pro-
grame va permite profesorilor să-și
aducă o contribuție mai eficientă la
formarea educației și culturii muzica-
le a tinerei generații, dezvăluindu-le
bogăția tezaurului artei muzicale și în-
văț! ndu-i s-o iubească.
Prof. MARIN PISLARU
■
! *
fi 1
■/




Prestigiu
și tradiții
didactice
Deosebita amploare pe care a căpă-
tat-o învățămîntul artistic romînesc în
anii regimului democrat-popular, grija
pentru creșterea tinerelor talente din
toate domeniile artei, materializată în
dezvoltarea continuă a rețelei școlilor
de 8 ani și medii de artă, precum și
a institutelor de artă, este încununată
cu strălucitele succese ale reprezentan-
ților artei romînești la mari confrun-
tări internaționale. Aceste rezultate de
mare prestigiu se datoresc condițiilor
optime create la noi în țară pentru în-
florirea tuturor talentelor, contribuției
celor mai reputați artiști și pedagogi
care activează pe acest tărîm la elabo-
rarea unei didactici de specialitate cît
mai valoroase. Școala artistică romî-
nească se distinge prin concepțiile sale
înaintate, prin valoarea studiilor meni-
te să realizeze șlefuirea migăloasă a
valorilor de creație și interpretare. In
mod special pe tărîmul muzicii au apă-
rut o serie de lucrări foarte apreciate
care se referă la toate gradele de în-
vățămînt muzical. Demne de mențio-
nat la loc de frunte printre acestea
sint „Manualul de vioară" de I. Geantă
și Manoliu, ..Metoda de vioară" de E.
Cuteanu, „Metodă de oboi" de Pavel
Tomea, „Metoda de pian" de Alrna
Cornea-Ionescu, piesele pentru pian
„Miniaturi" de Sabin Drăgoi, „Poze și
pozne" de Sabin Drăgoi, „Fabule" de
Paul Constantinescu, „Metodă de vio-
loncel" șt „Studiul violoncelului" de D.
Dinicu etc. Valoarea unora dintre a-
ceste lucrări a fost apreciată elogios
de specialiști cu înaltă reputație peste
hotare.
Numeroase mărturii și fapte vin să
ateste de pildă calitatea înaltă a lucră-
rii „Studiul violoncelului" de D. Dinicu.
Astfel prof. Carlos Estrada, directorul
Conservatorului național de muzică din
Montevideo, elogiind calitățile acestui
manual, anunță introducerea lui în
programa analitică din Uruguay. Pro-
lesorul C. Estrada scria cu acest prilej
lui D. Dinicu: „Vă mulțumesc pentru
foarte interesanta lucrare asupra vio-
loncelului al cărei autor sînteți dum-
neavoastră și care va fi de mare folos
pentru cursurile conservatorului nostru
datorită seriozității și profunzimii idei-
lor expuse".
Tot despre această lucrare cunoscu-
tul profesor al Conservatorului din
Moscova L. Ginsburg scrie : „Judecind
după vastul cuprins al problemelor și
după îmbinarea problemelor tehnice cu
cele estetice ea prezintă un mare inte-
res".
Cuvinte de laudă asupra școlii
romînești de violoncel a avut de ase-
menea virtuosul italian Enrico Mainar-
di care în urma turneului de concerte
efectuat în țara noastră nota într-o
scrisoare adresată lui D. Dinicu : „Am
apreciat sincer munca pasionată și se-
rioasă a școlii dumneavoastră pentru
dezvoltarea mereu mai profundă a no-
bilului nostru instrument".
Concursurile internaționale „George
Enescu" — manifestări artistice de
prestigiu mondial — au evidențiat în
fața unor jurii exigente, alcătuite din
profesori cu vastă experiență pedago-
gică, pe lîngă talentul tinerilor noștri
interpreți, ascensiunea continuă a șco-
lilor romînești de vioară, pian și canto.
„Romînul pare că s-a născut cu vioa-
ra în mînă“ — a devenit în zilele Fes-
tivalului George Enescu un adevăr ac-
ceptat de virtuoși ca David Oistrah și
Henryk Szeryng. Profesorul Jacques
Feschotte și compozitorul Georges Au-
rie s-au exprimat elogios în cadrul
unor interviuri acordate revistei La
Roumanie (Taujourd'hui despre nive-
lul superior al școlii romînești de
canto.
O coordonată importantă a dezvoltă-
rii școlii muzicale rominești contempo-
rane o constituie fără îndoială tradi-
țiile sale valoroase avînd o rădăcină
seculară. Cu multe decenii în urmă,
încă, nivelul atins de didactica muzi-
cală romînească a atras atenția cercu-
rilor de specialitate de peste hotare.
Un moment semnificativ în afirma-
rea internațională a procesului de în-
vățămînt muzical romînesc din trecut
poate fi considerat anul 1936 cînd s-a
organizat la Fraga primul congres de
educație muzicală. în fața unor perso-
nalități de talie mondială, țara noastră
s-a prezentat cu o comunicare a profe-
sorului George Breazul, precum și cu
o formație corală de fete, dirijată de
Margareta Zeon.
Aproape în unanimitate, ziarele și
revistele de specialitate din străinăta-
te au elogiat metodele și rezultatele
practice ale didacticii noastre muzica-
le. Cunoscutul profesor al Universității
din Colonia Karl Gustav Fellerer, scria
în revista Die Musik: „In puține țări,
muzica de școală a stîrnit atîta interes
și a găsit o bază atît de sigură de dez-
voltare în domeniul muzicii populare,
ca în Romînia". Similare sînt califi-
cativele lui Bartos Josef din Prager
Presse (8 aprilie 1936) asupra didacti-
cii noastre muzicale cînd afirma : „în
privința cultivării educației muzicale
nu este al doilea popor în Europa care
să se poată măsura cu Romînia". De-
monstrațiile practice muzicale de la
Praga ale delegației noastre au avut
chiar urmări imediate fiindcă dr. Vla-
dimir Helfert din Brno îl încunoștiința
pe George Breazul printr-o scrisoare,
purtînd data de 7 octombrie 1936 că a
reușit să convingă forurile slovace să
introducă muzica în „toate școlile" și
în „toate clasele".
Cea mai măgulitoare apreciere asu-
pra cărților romînești de muzică pre-
zentate în expoziția de la Praga rămî-
ne însă aceea așternută de marele pe-
dagog francez Amedee Gastoue în
Revue de musicologie (1936) : „Pe cînd
un volum asemănător (celui redactat
de George Breazul — n.n.) pentru cla-
sele a patra ale liceelor și colegiilor
franceze ?“.
Astăzi, în regimul democrat-popular,
asemenea realizări au putut fi dezvol-
tate pe scara întregului nostru învăță-
mînt.
V1OREL WbMA
PAGINA 9
Adunările dc dări de seama și alegeri în grupele sindicale
Sprijin activ procesului
instructiv-educativ
In majoritatea școlilor din ora-
șul Tecuci au avut loc, în aceste
săptămîni, adunările de dări de
seamă și alegeri în grupele sin-
dicale. Ele s-au caracterizat
printr-o largă participare la
discuții a învățătorilor și profe-
sorilor, care au subliniat spriji-
nul important acordat de organi-
zațiile sindicale conducerilor de
școli și cadrelor didactice pentru
buna desfășurare a muncii lor.
Muiți dintre cei care au luat
cuvîntul la adunarea de alegeri
care a avut loc la Școala gene-
rală de 8 ani nr. 2, de exemplu,
au apreciat contribuția adusă în
această privință de adunările
trimestriale ale grupei sindicale,
în care s-a analizat activitatea
profesională și obștească desfă-
șurată de membrii de sindicat.
Birourile grupelor sindicale
din școlile orașului Tecuci s-au
preocupat și de mobilizarea în-
vățătorilor și profesorilor la ri-
dicarea nivelului lor profesional
prin obținerea gradelor didac-
tice. Ca urmare, muiți profesori
de la Școala medie nr. 1, de la
Școala medie nr. 2 de la școlile
generale de 8 ani sînt acum in-
scriși la examenele pentru ob-
ț~ ținerea gradului IL Ei sînt
sprijiniți și în buna pregă-
tire a examenelor, înlesnindu-
li-se procurarea bibliografiei in-
dicate și asigurîndu-li-se timpul
necesar studiului.
Adunările de dări de seamă și
alegeri în grupele sindicale din
școlile orașului Tecuci au con-
stituit un bun stimulent pentru
munca de viitor a cadrelor di-
dactice.
Din aceste adunări au rezul-
tat pentru comitetul sindicatului
învățămînt din orașul Tecuci,
numeroase concluzii de care va
ține seama în activitatea sa vii-
toare. în acest sens pe primul
plan al preocupărilor comitetului
se înscrie sprijinirea grupelor
sindicale, a noilor birouri alese
pentru a spori și mai mult capa-
citatea lor mobilizatoare și edu-
cativă.
Prof. VIRGIL PA VEL
președintele comitetului sindica-
tului învățămînt din orașul
Tecuci
„Biroul grupei noastre sindica-
le s-a preocupat în mod deosebit
de mobilizarea membrilor de
sindicat la îmbunătățirea conti-
nuă a procesului instructiv-edu-
cativ, obținînd pe această linie
rezultate fructuoase". Această a-
preciere a fost formulată de ma-
rea majoritate a celor care au
luat cuvîntul la adunarea pentru
prezentarea dării de seamă și ale-
geri ce a avut loc de curînd Ia
grupa sindicală de la Școala de
8 ani nr. 24 din Capitală. Pe
deplin întemeiată, aprecierea re-
flectă faptul că, în perioada
scursă de la alegerile de anul tre-
cut, biroul grupei sindicale a
sprijinit cu perseverență condu-
cerea școlii în acțiunile menite
să contribuie efectiv la ridicarea
măiestriei pedagogice a învățăto-
rilor și profesorilor. In mod deo-
sebit s-a subliniat faptul că bi-
roul grupei sindicale, îndrumat
îndeaproape de organizația de
partid, a mobilizat întreaga masă
a membrilor de sindicat să par-
ticipe la lecții deschise și la
interasistențe, la cercurile peda-
gogice și la activitatea desfășu-
rată în cadrul comisiilor meto-
dice, la schimburile de experien-
ță etc.
în adunarea pentru prezenta-
rea dării de seamă și alegeri s-a
subliniat și activitatea rodnică
desfășurată de biroul grupei sin-
dicale pe linia muncii cultural-
educative. S-a arătat astfel că, în
scopul lărgirii cunoștințelor de
specialitate și de cultură gene-
rală ale membrilor de sindicat,
s-au organizat întîlniri cu oameni
de știință și scriitori, seri lite-
rare, recenzii, vizionări colective
de spectacole.
Darea de seamă și discuțiile au
subliniat și preocuparea biroului
grupei sindicale pe linie de asi-
gurări sociale, grija manifestată
de acesta pentru prevenirea îm-
bolnăvirilor, pentru trimiterea
membrilor de sindicat în stațiu-
nile de odihnă și tratament.
Adunarea pentru dare de sea-
mă și alegeri a dezbătut cu simț
de răspundere aspectele cele mai
însemnate ale activității biroului
grupei sindicale și a subliniat
totodată necesitatea îmbunătățirii
în continuare a acestei activități,
făeînd numeroase propuneri. De
exemplu, s-a cerut ca noul birou
să manifeste mai multă grijă
pentru activizarea membrilor de
sindicat, încredințînd fiecăruia
din ei o sarcină concretă. De ase-
menea, s-a propus să se organi-
zeze mai frecvent întîlniri cu ca-
dre de conducere din industrie
și din aparatul de stat, cu com-
pozitori și scriitori etc.
In biroul grupei sindicale au
fost alese cadre didactice bine
pregătite care se bucură de în-
credere și stimă.
S. MIRONESCU
Pregătită minuțios, adunarea
pentru prezentarea dării de sea-
mă și alegeri a grupei sindicale
de la Școala medie nr. 3 din Pi-
tești a dezbătut temeinic și mul-
tilateral activitatea desfășurată
de la ultimele alegeri și pînă în
prezent.
Membrii de sindicat au ascultat
cu viu interes darea de seamă,
care a scos în evidență contribu-
ția adusă de biroul grupei sindi-
cale la îmbunătățirea calității
muncii instructiv-educative, la ri-
dicarea continuă a nivelului pre-
gătirii ideologico-politice și de
specialitate a cadrelor didactice,
la creșterea orizontului lor cul-
tural.
In darea de seamă s-a arătat
astfel că, sub conducerea organi-
zației de partid, grupa sindicală
a sprijinit larg conducerea șco-
lii, mobilizînd toate cadrele di-
dactice să participe activ la for-
mele muncii metodice și contri-
buind, prin punerea la dispoziție
a bibliografiei necesare, la buna
desfășurare a acestora. Deosebit
de instructive și eficiente s-au
dovedit schimburile de experien-
ță, ca și lecțiile deschise prezen-
tate de profesori ca Adriana Pe-
trescu, Constantin Marinescu, E-
lena Vasile, Petre Popescu, Rodi-
ca Țarălungă și alții. Biroul gru-
pei sindicale s-a îngrijit ca învă-
țămintele căpătate în urma discu-
țiilor purtate la schimburile de
experiență și la lecțiile deschise
să fie generalizate în activitatea
tuturor cadrelor didactice din
școală.
Au fost apreciate și acțiunile
biroului grupei sindicale pe linie
cultural-educativă — organizarea
de excursii, de vizite la expoziții,
muzee și locuri istorice, viziona-
rea în colectiv a spectacolelor
date de diferite formații artistice
la Palatul cultural din oraș etc.
Profesorii Laura Grigoriu, Dumi-
tru lonescu. Constantin Marines-
cu și alții au arătat, în cuvîntul
lor, că asemenea acțiuni au a-
vut darul de a apropia pe oa-
meni, de a-i ajuta să-și îmbogă-
țească cunoștințele de cultură ge-
nerală, să folosească în mod util
și plăcut timpul lor liber.
Atît darea de seamă, cît și dis-
cuțiile purtate în adunare au
subliniat sarcinile de viitor ale
biroului grupei sindicale și me-
todele prin care acestea pot fi în-
deplinite.
Apreciind încrederea ce i-a fost
acordată, biroul nou ales și-a luat
în fața adunării angajamentul că
se va preocupa de îmbunătățirea
în continuare a activității grupei
sindicale, de mobilizarea întregu-
lui ei colectiv pentru îndeplinirea
exemplară a sarcinilor.
D. BURCEA
O bună
culegere de probleme
Culegerea de probleme de cal-
cul diferențial și integral de Lia
Aramă și Teodor Morozan (pre-
față de acad. prof. Miron Nico-
Icscu), apărută de curînd în E-
ditura tehnică, poate fi de un
real folos elevilor din secția rea-
Literatura romînă la
începutul secolului XX
în librării și-a făcut de curînd
apariția studiul Literatura romî-
nă la începutul secolului XX de
Dumitru Micu.
Tratînd o perioadă cu intere-
sante aspecte contradictorii din
dezvoltarea literaturii noastre,
autorul supune unor discuții a-
tente fenomenul literar al vremii
Aflîndu-se uneori în situația du
a lupta cu diverse puncte de ve-
dere privind literatura din aceas-
tă perioadă, cu înclinațiile unora
către prezentarea ei în spirit
dogmatic, cu tendința altora de a
privi lucrurile la suprafață, ca-
racterizările și concluziile lui Du-
mitru Micu se sprijină pe con-
fruntări atente cu faptele, cu a-
devărul istoric, pe argumentări
bine orientate și bine cîntărite, pe
înlăturarea delimitărilor categori-
ce și tăioase. în cercetarea carac-
terului contradictoriu al celor trei
curente literare — semănătoris-
mul, poporanismul și simbolismul
— ca și al publicațiilor importan-
te ale epocii, autorul studiului do-
vedește suplețe, rămîne mereu pe
terenul faptelor controlabile.
Studiul lui Dumitru Micu, bine
conceput și documentat, scris cu
vibrație, poate constitui un aju-
tor dintre cele mai importante în
munca profesorilor de literatură
din școala medie.
FANICA N, GHEORGHE
BIBLIOGRAFIE
Literatură politică
Cimpeanu P., Condiționarea
socială a artei în socialism. E-
ditura politică, 248 pagini —
6,25 lei.
Plătică D., Activitatea în gru-
pa sindicală. Editura politică, 80
pagini — 1,25 lei.
învățămînt politic
In ajutorul celor care studiază
„Statutul U.T.M.". Editura poli-
tică, 256 pagini — 4 lei.
In ajutorul celor care studiază
„Trăsăturile moralei socialiste în
rîndul tinerei generații". Editura
politică, 288 pagini — 4 lei.
Filozofie
Istoria gîndirii sociale și filo-
zofice în Romînia (Sub redacția
C. L Gulian și colaboratorii). E-
ditura Academiei R.P.R., 620 pa-
gini — 56,22 lei.
Materialismul dialectic și știin-
țele naturii voi. IX. Editura po-
litică, 344 pagini — 8,75 lei.
Momente ale revoluției cultu-
rale din Romînia. Editura știin-
țifică, 374 pagini — 23,50 lei.
Studii de literatură romînă
Georgescu P., Păreri literare.
Editura pentru literatură, 400
pagini — 8,25 lei.
Găldi L., Stilul poetic al lui
Mihai Eminescu. Editura Acade-
miei R.P.R., 472 pagini — 16 lei.
Vîrgolici T., Alecu Russo (Co-
lecția „Oameni de seamă"). Edi-
lă a clasei a Xl-a, completînd
manualul „Elemente de analiză
matematică" de N. Dinculeanu și
E. Radu.
Astfel, exercițiile din culege-
rea amintită sînt bine venite
după parcurgerea capitolului I
— „Numere”. Pentru capitolul
„Șiruri de numere" sînt utile
exercițiile 98—106, care pot ajuta
pe elevi să înțeleagă mai bine
cunoștințele referitoare la limi-
ta unui șir și demonstrațiile pe
baza definiției limitei șirului
convergent. La alte capitole (de-
Citeva inadvertențe
Deși în general superioare
edițiilor anterioare, noile ediții
ale manualelor pentru clasele
I-IV au încă unele inadverten-
țe. Iată cîteva din ele.
în manualul de aritmetică
pentru clasa a IlI-a, la capito-
lul care tratează felurile un-
ghiurilor, se spune : „Observați
unghiurile dintr-un dreptunghi :
unghiurile care se formează în-
tr-un dreptunghi sînt unghiuri
drepte' (pag. 136). Acest lucru
este adevărat, dar elevii n-au
învățat încă noțiunea de drep-
tunghi, pe care o învață abia în
clasa a IV-a. Ar fl necesar ca,
incluzînd noțiunea de linii per-
pendiculare în capitolul în care
se predau celelalte feluri de li-
nii, unghiul drept să fie definit
ca unghiul format de două linii
perpendiculare. în acest fel ele-
vii n-ar mai lega noțiunea de
unghi drept de cea de dreptunghi
tura tineretului, 200 pagini —
6,25 lei.
Biologie
Lumea animalelor după
Brehm. Traducere din limba
germană și actualizare de prof.
dr. Gh. Dinulescu și prof. B.
Schnapp. Coordonator științific al
ediției romîne, prof. dr. M. A.
lonescu. Editura științifică, 912
pagini — 51 lei.
Geografie
Vîlsan G., Descrieri geografice.
Editura științifică, 240 pagini —
11 lei.
Știința pe înțelesul tuturor
Andreeva F., Klodo T„ Pe fun-
dul oceanului aerian. Editura
științifică, 212 pagini — 6 lei.
Banu A. C., Bărăganul. Edi-
tura științifică, 80 pagini — 1,75
lei.
loanid G., Radioactivitatea
(Colecția „Mari descoperiri"). E-
ditura științifică, 72 pagini —
1,25 lei.
Popescu Gr., Vlad Țepeș. Edi-
tura științifică, 50 pagini — 0,75
lei.
Roșescu T., Timpul și măsu-
rarea lui. Editura științifică, 248
pagini — 8,25 lei.
Ghiduri
București. Ediția a IV-a. Text
introductiv de Petru Vintilă. (Co-
lecția „Mic îndreptar turistic").
rivate, studiul funcțiilor cu aju-
torul derivatelor, integrale) pro-
blemele de calcul diferențial șl
integral din culegere pot fi folo-
site la lecțiile de recapitulare și
sistematizare a cunoștințelor.
Se cere, desigur, atenție la se-
lecționarea problemelor pentru
a nu-i pune pe elevi în situația
să reprezinte grafic prea multe
funcții care definesc același gen
de curbă.
Prof. F. MLRARECI
Pucioasa
— de care, după cum am ară-
tat, iau pentru prima dată cu-
noștință — și care, de altfel, nici
nu e singura figură geometrică
ce are unghiuri drepte.
în exercițiul 4 (pag. 187) din
manualul de limba romînă pen-
tru clasa a IlI-a se spune : „Ci-
tiți propozițiile de mai jos. Gă-
siți subiectul și predicatul. Dar
printre „propozițiile" respective
este și fraza : Programul serbă-
rii a plăcut celor care au asis-
tat la serbare". Ori, noțiunea de
frază se predă în clasa a IV-a.
Scăpări de genul celor arătate
mai sus întîlnim și în manualele
pentru clasa I. Astfel, la lecția
de citire „Pe ogor” se găsește
litera ș (în cuvîntul „tovarășul"),
înainte de a fi învățată de elevi.
ELENA LEPADATU
Dedulești,
raionul Pitești
Editura Meridiane, 68 pagini —
7 lei.
Dobrogea. Editura Meridiane,
248 pagini — 25 lei.
Oradea. Prefață de Enghel E-
manoil (Colecția „Orașe și pri-
veliști"). Editura Meridiane, 58
pagini — 6 lei.
Ploiești. Mic îndreptar turis-
tic. Text de loan Grigorescu. E-
ditura Meridiane, 52 pagini —
7 lei.
Cărți pentru eopii
Camilar E., Vrancea. Copertă
și ilustrații de Gh. Adoc. Editura
tineretului, 32 pagini — 5 lei.
Carek J„ Lucruri mici, dar în-
semnate. Traducere din limba
cehă de Ion Calovia. Editura ti-
neretului, 44 pagini — 5 lei.
Coșbuc G., Poezii. Ilustrații de
A. Stoicescu. Editura tineretului,
194 pagini — 30 lei.
Klușanțev P., Ce ne spune te-
lescopul (Colecția „Să știm"). E-
ditura tineretului, 92 pagini —
10 lei.
Munteanu C., Scrisoare către
Moș Gerilă. Ilustrații de N. I.
Popescu. Editura tineretului, 32
pagini — 4 lei.
Neamțu L., întoarcerea focu-
lui — povestiri. Editura tinere-
tului, 112 pagini — 4,25 lei.
Radu T., Clinii cantonierului.
Ilustrații de Coca Crețoiu. Editu-
ra tineretului, 80 pagini — 9 lei.
Sen Al. Cine știe, să ne spună.
Povestiri în versuri pentru copii.
Ilustrații de Angi Petrescu Tipă-
rescu. Editura tineretului. 56 pa-
gini — 6 lei.
PAGINA 7
20 de ani de ia eliberarea Albaniei
in școlile Albaniei noi
RlnNICV-ViLCfA
Numeroși profesori ne-au scris în ultimul timp despre acti-
vitatea cercurilor de elevi.
Poporul albanez sărbătorește, la 29 noiembrie, a XX-a aniversare a eliberării sale de sub
jugul fascist.
In anii puterii populare, in Albania au avut loc realizări importante în toate domeniile.
Invățămintul a cunoscut ți el o largă dezvoltare.
In timp ee in 1938 8» la sută din populația țării nu știa să scrie și să citească. Albania
populară a lichidat într-un timp scurt analfabetismul ți a deschis larg porțile școlilor tuturor
fiilor celor ce muncesc. A sporit considerabil numărul școlilor de cultură generală, al școlilor
profesionale și tehnice. In anii puterii populare an fost înființate în țară, pentru prima dată,
școli superioare — Universitatea de stat din Tirana, ca ți o serie de institute.
într-un articol intitulat .Je fi-
rul anilor" Bekim Gace, directo-
rul Palatului pionierilor din Ti-
rana, scrie:
L-am intilnit intr-o ai pe fos-
tul meu coleg Myfit Balani, as-
tăzi profesor la Institutul supe-
rior de agricultură.
Cit de mari sînt schimbările
produse în anii existenței noas-
tre ! Îmi amintesc de Myfit cînd
a venit prima oară la școală, cînd
abia i se auzea vocea tremură-
toare. El a început să învețe, ca
intern, in primii ani de după eli-
berare. Atunci s-a smuls din
viața amară pe care o ducea de
copil, cînd era văcar la un bei.
Copilăria lui, ca șl copilăria
întregii noastre generații, a ținut
de două lumi. Noi am avut, de
fapt, două vieți. Una amară, foar-
te amară la început, și alta feri-
cită, plină de lumină în anii ur-
mători, în zilele pe care le trăim
acum. Am cunoscut mizeria in
care se afla țara pînă acum două
decenii. Am salutat cu bucurie
Ziua eliberării, zorii noii vieți
care ne-au adus mari transfor-
mări.
In preajma noii epoci s-a năs-
cut o generație nouă, care a
crescut in condiții noi. Cei care
au acum 20 de ani sînt suriză-
tori, veseli, fericiți. Vocea lor
răsună cu putere.
Să ne îndreptăm privirea spre
cei care au 20 de ani, care înain-
tează cu pași mari spre culmile
științei și culturii. Iată-1 pe Musa
Vyshka, un om al timpului său.
Student al Universității de stat,
el scrie versuri pasionate, care
evocă trecutul și prezentul. Acum
un an a prezentat publicului
primul său volum, intitulat ,.Noi,
cei de 20 de ani". Iată-1 pe Ge-
zim Karapici, student al Facul-
tății politehnice, care va deveni
inginer electrotehnic și este pa-
sionat după literatură.
Asemenea exemple de tineri
care s-au dezvoltat in noile con-
diții sint numeroase. Ele reflectă
atit dezvoltarea tineretului, cit și
dezvoltarea întregii țări, aspira-
țiile poporului spre cultură
Ziaristul albanez M Ferro
scrie printre altele, intr-un arti-
col intitulat „Cooperativa agri-
colă de pe malurile riului Viose";
Cei care au cunoscut satul No-
vosele in urmă cu 20 de ani păs-
trează încă în memorie bordeie-
le Iui din chirpici. Acum se con-
struiește un sat nou, care se în-
tinde pe cele două părți ale șo-
selei Vlore-Fier. Cei din Novose-
le se află în întrecere pentru ri-
dicarea unor clădiri cit mai fru-
moase. Cooperativa a construit,
cu fonduri proprii, o centrală e-
lectrică și a introdus radioul în
case.
La Novosele există o școală de
8 ani unde învață toți băieții și
toate fetele din comună. In cu-
rind, aici se va înființa o școală
agricolă secundară.
Acum, 45 de tineri din Novo-
sele învață în școli secundare,
iar alții studiază la Universitatea
de stat din Tirana.
De exemplu, tov. Gheorghe Simeanu ne informează că la
Școala medie „N. Bălcescu" din R. Vîlcea au fost organizate
cercuri de literatură, matematică, fizico-chimice, științe natu-
rale, ca și cercuri artistice și sportive.
Un mare număr de elevi, în special din clasele mari, a atras
cercul de literatură. Planul de activitate al acestui cerc prevede
teme variate și interesante, cum sînt, de pildă, „L. Rebreanu.
omul și scriitorul", „Figuri de comuniști din romanul «Șoseaua
Nordului» de Eugen Barbu" etc. De asemenea, cercul stimulează
creația proprie a elevilor, analizînd lucrările lor
Și cercurile de matematică, fizico-chimice și științe naturale
desfășoară o activitate bogată. Aici s-au discutat pînă în pre-
zent teme ca : „Metoda inducției matematice și aplicarea ei",
„Căldura și lucrul mecanic", „Evoluția sistemului nervos" etc.
Munca în cercuri este îndrumată cu grijă, în permanență,
de profesori.
C A ll f I
Și tov. Valeriu Labonțiu, inspector metodist la Cărei, se ocupă,
într-o scrisoare pe care a trimis-o redacției, de activitatea
cercurilor de științe naturale și de geografie, literare și artis-
tice de la școala medie din localitate. După cum ne scrie tov.
Labonțiu, acestea au organizat de curînd, sub îndrumarea ca-
drelor didactice, o interesantă manifestare pe tema „Toamna
oglindită în știință, literatură și artă". Dialogurile pe această
temă s-au remarcat prin vioiciune, prin naturalețea interpre-
tării. N-au lipsit din program nici recitările din Alecsandri,
Eminescu, St. O. losif, Topîrceanu, dansurile („La cules de vie"
și altele), corurile.
Studentul Musa Vyshka la masa de lucru.
Noutăti științifice si tehnice
J	J	3	3
Cele mai vechi
straturi de cultură
materială
Cu prilejul săpăturilor arheo-
logice care se desfășoară de cîți-
va ani la Ripiceni s-au descope-
rit recent, la 12 metri adincime,
cele mai vechi straturi de cul-
tură materială de pe teritoriul
R.P.R. în felul acesta Ripicenii,
sint pînă în prezent singura așe-
zare din țara noastră unde se
constată pe baza dovezilor ar-
heologice o continuitate a cul-
turii materiale umane din epoca
paleoliticului inferior, respectiv
dintr-o perioadă situată in urmă
cu 250 000—200 000 de ani și pînă
in vremurile noastre. Pe acest
șantier arheologic s-au găsit pînă
în prezent urme de așezări ome-
nești din paleoliticul inferior, din
paleoliticul mijlociu, din paleoli-
ticul superior, din epipaleolitic
precum și straturi foarte bogate
din epocile postpaleolitice. Toate
aceste vechi dovezi de cultură
materială pot îi cercetate chiar
la Ripiceni, unde a fost organi-
zat de cutînd un valoros muzeu
istoric și arheologic.
Televiziunea
în culori
Telespectatorii din țara noas-
tră care au avut curiozitatea să
deplaseze butonul de reglare a
canalelor către cifra 12 au putut
recepționa uneori o emisiune ne-
obișnuită — emisiunea experi-
mentală a unui studio de la In-
stitutul politehnic din Bucu-
rești, condus de profesorul ingi-
ner Alexandru Spătare. Aici se
fac cercetări pentru găsirea ce-
lor mai eficiente mijloace de
transmitere în culori a imaginii
televizate. Televizoarele obișnui-
te nefiind adaptate recepționă-
rii imaginilor în culori, emisiuni-
le experimentale sînt recepțio-
nate de telespectatori tot în alb-
negru. Numai aparatele speciale
de care dispune studioul le re-
cepționează în culori. în cadrul
experimentului se folosesc cine-
scoape tricrome, care au rolul de
a converti semnalele electrice în
imagini colorate, prin reconsti-
tuirea imaginii de emisie des-
compusă inițial în trei culori
fundamentale — roșu, verde și
albastru. Cele trei imagini re-
cepționate în cîte o singură cu-
loare se suprapun și se combină,
• dind naștere la alte culori și
nuanțe. De exemplu, lumina albă
se obține prin amestecul de 33
la sută roșu, 59 la sută verde și
8 la sută albastre.
în momentul de față se stu-
diază, cu ajutorul emiterii unor
fîșii monocrome în culori stan-
dard, cele mai eficiente combi-
nări ale culorilor în cinemascoa-
pele tricronome.
Conservare
prin metode
moderne
în ultimul timp, la stațiunile
experimentale horticole din țara
noastră au fost construite o serie
de silozuri cu aer controlat. în
celulele ermetic închise ale a-
cestor silozuri există dispozitive
pentru reglarea temperaturii și
umidității, ca și pentru modifi-
carea compoziției aerului. Dato-
rită acestui fapt poate fi înceti-
nită activitatea enzimatică din
fructe și absorbția de către aces-
tea a oxigenului din atmosfera
înconjurătoare, respectiv oxida-
rea zaharurilor. Totodată, mediul
din celulele controlate împiedi-
că în mare măsură dezvoltarea
microorganismelor. La păstrarea
în condiții optime a fructelor
contribuie și preambalarea aces-
tora în săculețe din pelicule de
polietilenă și policlorură de vi-
nii. închise ermetic, săculețele
cu fructe sînt introduse în ce-
lulele cu aer controlat ale silo-
zurilor. Astfel, pe lingă celelalte
avantaje, se reduc pierderile în
apă și substanță uscată ale fruc-
telor, ceea ce determină menți-
nerea aproape integrală, timp
îndelungat, a culorii și gustului
lor.-
PĂLLIȘ -LIPOVA
La rîndul său, tov. Mihail Artimon ne scrie că Ia Școala ge-
nerală de 8 ani din comuna Păuliș, raionul Lipova, s-a organizat,
cu sprijinul organizațiilor de tineret și al cineclubului local, un
cerc de elevi care poartă numele de „Cineamatorul". Ascult.'^ffk
expuneri pe teme ca „Regizorul, creatorul filmului", „Despue
operatorul cinematografic", „Ce este un scenariu de film" ele.,
cei peste 50 de membri ai cercului, elevi fruntași la învățătură,
au posibilitatea să pătrundă o parte din tainele celei de a șap-
tea arte. Folosind cunoștințele însușite pe această cale, ei au
fost interpreții unui film realizat de cineclub — „în vizită la
G.A.C." — prezentat nu de mult în cadrul școlii și în comună.
în lunile ce urmează, membrii cercului „Cineamatorul" vor
avea posibilitatea să-și lărgească cunoștințele despre cinemato-
grafie ascultînd expuneri pe temele : „Cum privim un film",
„Despre montajul filmului" etc. și participînd la realizarea
unui film artistic de scurt metraj cu subiect din viața școlii.
Avînd la dispoziție un aparat de proiecție pe bandă îngustă,
cu tot echipamentul necesar, primit de la I.M.D. cadrele didac-
tice își propun să intensifice propaganda cinematografică în
școală, pentru a contribui și pe această cale la educarea elevilor.
( 0 '1 Ă A I fT I
Lectoratul pentru părinți organizat la Școala medie din Cb-
mănești, ne relatează tov. Gh. Movilă, își desfășoară activitatea
în cadrul a două secții. Ținîndu-se seama de problemele spe-
cifice care se pun în educația elevilor, prima secție grupează
pe părinții elevilor în vîrstă de 7—12 ani, iar cealaltă pe pă-
rinții elevilor mai mari. Pînă acum, la prima secție s-a discutat
tema „Munca și jocul copiilor", iar la cea de a doua secție
tema ..Cqndiții ale educației elevilor în familie".
Tematica viitoarelor ședințe ale lectoratului a fost alcătuită
avîndu-se în vedere și propunerile făcute de părinți. Printre
altele, a fost mult apreciată propunerea unuia dintre ei ca în
cadrul fiecărei ședințe să se desfășoare discuții gen : „Părinți”
întreabă — educatorii răspund"	*
I l HM
După cum ne informează tovarășele Maria Zaharia și Lucia
Voronca, biblioteca Școlii generale de 8 ani nr. 1 din Lupeni
desfășoară o activitate variată pentru popularizarea cărții în
rindurile elevilor.
Astfel, nu de mult biblioteca a organizat, cu sprijinul profe-
sorilor de specialitate, o serată literară închinată operei lui
Tudor Arghezi. După o expunere în care a fost prezentată viața
și creația acestuia, au fost recitate poeziile „Toamna", „Sere-
nadă", „Ploaie", fragmente din „Cîntare omului", din ciclul de
versuri „1907“ etc.
Pentru elevii școlii serata a fost un bun prilej de a cunoaște
mai bine opera lui Tudor Arghezi, de a îndrăgi și mai mult
versurile lui
t 0 A S I A M A
într-o scrisoare pe care ne-a trimis-o recent, prof. Ion Muche
se referă la activitatea științifică desfășurată de cadrele didac-
tice constănțene. Printre altele, în scrisoare se vorbește despre
culegerea profesorului Alexandru Florea, intitulată „Dragă-mi
este Dobrogea", care a apărut nu de mult într-o colecție editata
de Societatea de științe istorice și filologice. Culegerea înmănun-
chează poezii din folclorul dobrogean nou, exprimînd sentimen-
tul de dragoste și recunoștință al oamenilor muncit pentru
partid, bucuria și optimismul lor.
CONCURS
Institutul politehnic din Iași a-
nunță ocuparea prin concurs a ur-
mătoarelor posturi didactice :
1)	șef de lucrări la catedra de
desen și geometrie descriptivă ;
2)	asistent la catedra de utilizări
electrice.
Cererile de înscriere se vor îna-
inta, în decurs de o lună de la pu-
blicarea prezentului anunț, la rec-
toratul Institutului politehnic din
Iași, calea 23 August nr. 11, înso-
țite de următoarele acte : copie le-
galizată de pe actele de studii ; lu-
crările științifice ale candidatului,
într-un exemplar ; certificatul de
caracterizare a activității profesio-
nale și obștești, eliberat de institu-
ția (întreprinderea) la care acesta
își are funcția de bază sau reco-
mandarea șefului de catedră, în
cazul cînd candidatul funcționează
în învățămînt ; certificatul de ve-
chime în muncă, eliberat de unita-
tea în care lucrează ; memoriul de
activitate didactico-științifică, sem-
nat de candidat ; autobiografia.
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA i BscureșU Piața Scînteii nr. 1. Telefon 17.60.20 Afwnamentele «e fac la oficiile poștale, factorii postai! sl !■ difuzorii voluntari din | jjj
enităt'le de Invățămint. Tiparul : Combinatul Poligiafic Casa Scînteii, Piața Scînteii București.	L—_