Proletari din toate tarile, uniți-vă!
KRITATĂ DE MINISTERUL tNVĂIÂMÎNTDLLl Șl COJIIIEIEL IMUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÎNT Șl CULTURA
Anul XVI nr. 772
vineri 16 octombrie 1964
8 pagini 25 bani
CENTENAREI
UNIVERSITĂȚII
DIN BUCUREȘTI
Cuiinlarea rostită
de tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Oej
la adunarea festivă
consacrată Centenarului Universității
Dragi tovarăși și prieteni.
Stimați oaspeți,
Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Ro-
min. Consiliul de Stat și Consiliul de Miniștri al
Republicii Populare Romtne felicită călduros corpul
didactic, studenții și pe toți colaboratorii Universi-
tății din București cu prilejul împlinirii unui secol
de activitate a acestei proeminente instituții de in-
vățămint superior.
Decretul prin care, la 5 ani de la Unirea Princi-
patelor. Alexandru loan Cuza înființa Universita-
tea din capitala Rominiei, a marcat în viața cultu-
rală și științifică a țării un eveniment de profundă
semnificație, care corespundea aspirațiilor poporu-
lui romin spre cultură și progres, năzuinței de afir-
mare a culturii naționale. Centenarul pe carc-1
sărbătorim acum constituie un prilej de cinstire a
tradițiilor înaintate ale școlii superioare romînești,
de omagiere a celor ce au pus bazele acestui lăcaș
de învățămînt din București, ale cărui începuturi
datează încă de la sfirșitul secolului XVII.
în ciuda condițiilor vitrege în care a trebuit să
funcționeze sub trecutele regimuri, Universitatea
bucureșteană a devenit un important centru al vie-
ții spirituale din Romînia, cunoscut și apreciat și
peste hotare. Numeroși savanți, deschizători de dru-
muri în domeniul lor de cercetare, au activat în
cadrul ei pentru formarea de noi și noi generații
dc luminători ai poporului, de purtători ai făcliei
științei și culturii. Aci s-au afirmat renumite școli
de știință romînească : cea de matematică, ilustrată
de profesorii Spiru Haret, Gheorghe Țițcica, Traian
Lalescu, Dimitrie Pompei, Simion Stoilov ; cea de
biologie și medicină, cu străluciți! ci exponenți Di-
mitrie Voinov, Victor Babeș, Gheorghe Marinescu,
loan Cantacuzino, Traian Săvulescu ; școala de
lingvistică reprezentată de Bogdan Petriceicu Haș-
deu*d O vid Densușianu ; cea de arheologie, de care
se leagă numele lui Alexandru Odobescu și Vasile
Pirvan ; școala de istorie națională a savantului de
renume mondial Nicolae lorga, nume la care s-ar
putea adăuga multe altele, ale celor ce au dat stră-
lucire întregului nostru învățămînt.
Citadelă a științei, Universitatea a promovat bo-
gate tradiții progresiste, a contribuit la răspîndirea
ideilor înaintate. Minți luminate din rîndurile
corpului didactic, ca și ale studenților, au militat
pentru nobile idealuri umaniste, pentru progres so-
cial. s-au ridicat împotriva curentelor reacționare
și a fascismului, au sprijinit lupta dusă de forțele
antihitleriste, în anii grei ai războiului, sub condu-
cerea partidului comunist.
Tezaurul științific și cultural făurit de-a lungul
timpului, tradițiile înaintate ale învățămîntului no-
stru academic se bucură astăzi de o înaltă prețuire.
Partidul și statul acordă o mare atenție avîntului
științei și tehnicii, înfloririi culturii și artelor.
Alături de celelalte instituții de învățămint supe-
rior, Universitatea din București a cunoscut o dez-
voltare continuă, ilustrată prin creșterea conside-
rabilă a numărului de studenți și cadre didactice,
crearea de noi facultăți și secții de specializare, la-
boratoare și biblioteci, îmbunătățirea condițiilor de
viață și de studiu ale celor care o frecventează.
Corpul didactic al acestui înalt lăcaș de cultură
— cuprinzînd dascăli cu o bogată și îndelungată
experiență, precum și un puternic detașament de
tinere cadre științifice și pedagogice, formate în
anii regimului nostru — și-a cucerit o binemeritată
stimă și apreciere pentru devotamentul, competen-
ța și stăruința eu care-și îndeplinește îndatoririle
de onoare ce-i revin.
O mîndrie a întregului popor este studențimea
noastră, plină de vigoarea tinereții și de optimism.
Invățind cu sîrguință spre a-și însuși știința, pre-
gătindu-sc cu răspundere pentru viață, pentru slu-
jirea patriei, ea sc dovedește demnă de încrederea
și dragostea cu care este înconjurată.
Prin munca lor plină de abnegație și pricepere,
zecile de mii de absolvenți pe care i-a dat învăță-
mîntul superior în ultimii 20 de ani joacă un rol de
seamă în viața economică, socială și culturală a ță-
rii, făcînd să sporească renumele școlii noastre
superioare.
Prezența la manifestările Centenarului a atîtor
iluștri reprezentanți ai unor universități de veche
tradiție și înalt prestigiu științific constituie o ex-
presie a dorinței universitarilor de a contribui la
îmbogățirea tezaurului culturii mondiale prin
schimbul dc valori spirituale, la întărirea colaboră-
rii între oamenii de știință și cultură din toate țări-
le, la apropierea între popoare în numele păcii și
înțelegerii internaționale.
Ne exprimăm convingerea că cea mai mare Uni-
versitate a țării va fi și in viitor la înălțimea misi-
unii de onoare de a forma cadre tot mai numeroase,
în măsură să participe activ la opera de ridicare a
Romîniei socialiste pe culmile progresului și bună-
stării, la dezvoltarea științei și culturii, la promo-
varea gîndirii înaintate.
Cu prilejul acestei mărețe sărbători jubiliare,
urăm tuturor cadrelor didactice, studenților și cola-
boratorilor Universității din București noi succese
în munca pedagogică și de creație științifică, pusă
in slujba poporului și a înfloririi patriei.
•	La 1 octombrie au în-
ceput cursurile universitare
circa 125 000 de studenți —
la cursurile de zi, serale și
fără frecvență. Dintre aceș-
tia, au luat loc în amfitea-
trele celei mai mari insti-
tuții de învățămînt superior
din țară — Universitatea
centenară — 13 435 de ti-
neri (la cursurile de zi și
fără frecvență), mai mult
de jumătate din numărul to-
tal al studenților care își în-
cepeau cursurile în întreaga
țară în anul „prosper" al
burgheziei — 1938-1939.
•	Dintre cele 178 de facul-
tăți existente în întreaga ța-
ră, 12 funcționează în Uni-
versitate. în locul fostei Fa-
cultăți de științe, care și-a
început activitatea acum 100
de ani, funcționează astăzi
facultățile de matematică-
mecanică cu 9 secții, de fi-
zică cu 8 secții, de chimie
cu 7 secții, de biologie cu 3
secții și de geografie.
• Un număr de 1 206 cadre
didactice — egal cu mai mult
de jumătate din numărul ca-
drelor didactice care au pre-
dat în întreg învățămîntul
superior în anul 1938-1939
— predau astăzi în Univer-
sitate.
Salutul rostit
de acad. Ștefan Bălan,
ministrul invătămîntului
In salutul adus în numele Mi-
nisterului învățămîntului, acad.
Ștefan Bălan a spus : In dezvol-
tarea învățămîntului superior
din Romînia, Universitatea din
București a îndeplinit un rol de
seamă, îndreptățind recunoaște-
rea unanimă a contribuției ei
deosebit de valoroase la forma-
rea specialiștilor cu pregătire su-
perioară, la progresul continuu
al științei și culturii romînești.
Exprimăm în această zi senti-
mentele noastre de gratitudine și
admirație față de numeroșii slu-
jitori ai Universității — dascăli
pătrunși de un profund patrio-
tism, savanți cu renume — care,
în trecut, înfruntînd multe greu-
tăți, au crescut și educat în a-
ceastă universitate generații de
intelectuali, din rîndul cărora
s-au ridicat pe culmile științei
și culturii înaintate mulți profe-
sori, oameni de știință, scriitori,
oameni de stat.
Ultimele două decenii — epocă
de profunde transformări revolu-
ționare in toate domeniile de ac-
tivitate din țara noastră — au
însemnat și pentru învățămîntul
superior o etapă nouă de înălța-
re și înflorire. învățămîntul su-
perior a fost reorganizat și re-
profilat corespunzător noilor ce-
rințe ale economiei și culturii so-
cialiste în amplă și continuă dez-
voltare. Azi avem în țară 47 de
instituții de învățămînt superior
cu 178 de facultăți repartizate
în 15 centre universitare, față
de 16 instituții de învățămînt
superior cu 33 facultăți existen-
te în 4 centre universitare în a-
nul 1938. In acest an, cursurile
universitare sînt urmate de un
(Continuare in pag. 2-a)
HDTtllBIl VIiniTH DIH BOtOBESTI
Un veac de existență
a celei mai mari
Universități a tării
începutul noului an universitar găsește
Universitatea din București în haine de
sărbătoare: împlinindu-se 100 de ani de
la înființarea ei prin decretul domnitoru-
lui Alexandru loan Cuza, Universitatea își
serbează, în luna octombrie a acestui an,
centenarul.
Acest eveniment de scamă în istoria
Invățămintului și a culturii romînești
se bucură de sprijinul, atenția și inte-
resul întregului nostru popor, al clasei
muncitoare și al partidului ei. Strălucirea
sărbătorii centenarului este marcată, în
același timp, de prezența la celebrarea ei
a unor iluștri reprezentanți ai unor mari
universități de peste hotare.
In acest an Universitatea din Bucu-
rești serbează nu numai un veac de la
întemeiere, ci și 270 de ani de cind a
luat ființă prima instituție bucureșteană
de învățămînt superior. Academia dom-
nească de la Sf. Sava, legală de numele
domnitorului Constantin Brîncoveanu și
al stolnicului Constantin Cantacuzino,
figuri proeminente ale istoriei noastre.
Focar cultural încă de pe la sfîrșitul se-
colului al șaptesprezccelea, Bucureștiul
atrăgea Ia învățătură, pe lingă tinerii ro-
mîni, tineretul studios din Balcani. Con-
tribuția Academiei domnești la lupta
împotriva feudalismului și a dominației
otomane, Ia fundamentarea unei gindiri
libere, științifice, a fost deosebit de pu-
ternică.
Un pas înainte în dezvoltarea învăță-
mîntului superior l-a constituit introdu-
cerea limbii romîne în acest învățămînt,
act petrecut in 1818 ; Gheorghe Lazăr,
patriot înflăcărat, a pus bazele primei
instituții de învățămînt supelor în limba
națională.
Cu o sută de ani în urmă, după reali-
zarea Unirii Principatelor, Al. I. Cuza a
luat hotărîrea să unească într-o singură
instituție, „Universitatea“, cele trei facul-
tăți deja existente : „Școala superioară de
științe", „Școala superioară de litere" și
Facultatea de drept. Mai tirziu s-au adău-
gat acestui nucleu și alte facultăți, în ca-
drul cărora activitatea didactică s-a dez-
voltat paralel cu activitatea științifică.
La Universitatea din București au pre-
dat profesori vestiți, puternice personali-
tăți dintre care amintim doar citeva
nume celebre : în domeniul matematicii pe
Spiru Haret, Tr. Lalescu, Gh. Țițeica, D.
Pompei, S. Stoilov, în domeniul fizicii și
chimiei pe E. Bacalogiu, D. Hurmuzescu,
C. Istrati, G. G. Longinescu, Gh- Spacu, în
Jomeniul biologiei pe D. Brindză, D- Voinov,
Fr. Săvulescu, în domeniul geologiei și geo-
grafiei pe Gr. Ștefănescu, L. Mrazec, Gr.
Vîlsan, S. Mehedinți, în domeniul științelor
umaniste pe B. P. Hașdeu, Al. Odobescu, T.
Maiorescu, D. Onciul, V. Pîrvan, Ov.
Densușianu, I. A. Candrea, N. Cartojan,
C. Rădulescu Motru, N. Titulescu, D.
Guști, T. Vianu, M. Ralea. La școala
acestora s-au format nu numai profesori
san oameni de știință, ci și cetățeni
animați de idei noi, progresiste.
Sub influența luptei clasei muncitoare
un număr însemnat de profesori și stu-
denți ai Universității s-au situat pe pozi-
ții înaintate. Atitudinea progresistă față
de evenimentele politice a universitarilor
bueureșteni s-a evidențiat în „Memoriul"
din aprilie 1944 pentru scoaterea țării
din războiul antisovietic, semnat de
savanți reputați, profesori renumiți, prin-
tre care S. Stoilov, N. Lupu, M. Ralea,
C. I. Parhon, Gr. Vrînceanu.
In noile condiții create după 23 August
1944, datorită grijii permanente a parti-
dului și guvernului. Universitatea din
București a cunoscut prefaceri impor-
tante. Invățămîntul superior a fost lărgit
corespunzător cerințelor dezvoltării dife-
ritelor ramuri ale economiei și culturii.
Astăzi, în cele 12 facultăți ale Universi-
tății se predau, în cele 56 de secții și
grupe de specializare, corespunzătoare
celor mai importante domenii ale științei
și culturii, cursuri de un nivel înalt, în
care se îmbină cele mai înaintate tradiții
ale științei noastre cu ultimele cuceriri
ale științei mondiale. Pentru a se putea
răspunde cerințelor actuale ale tehnicii,
în Universitatea noastră au luat ființă
secții noi, ca de exemplu fizica macro-
moleculelor, biofizica, lingvistica mate-
matică, mașini de calcul.
Cadrele didactice ale Universității au
redactat, pe lingă numeroase articole și
studii de specialitate, cursuri bine apre-
ciate și lucrări științifice valoroase, multe
dintre ele încununate cu Premiul de Stat
sau cu Premiul Academiei R.P.R.
In activitatea științifică sînt antrenați
și cei mai buni studenți ; grupați în jurul
a 80 dc cercuri științifice, circa 1800 de
studenți au luat în studiu, numai în anul
trecut, 690 de lucrări, unele dintre ele
extrem de interesante din punct de ve-
dere teoretic sau practic. Printr-o astfel
de activitate, ca și prin notele bune și
foarte bune obținute Ia examene, stu-
denții noștri își manifestă recunoștința
pentru condițiile deosebite de care se bu-
cură atit în timpul anului școlar (cantine,
cămine, burse etc.) cît și în timpul va-
canței (organizare de excursii, tabere
studențești etc.).
In acest moment festiv se poate consta-
ta că activitatea dusă timp de 100 de ani
a fost rodnică și că, în special în ultimii
20 de ani de existență, Universitatea
din București a contribuit prin întreaga
sa putere creatoare Ia punerea în relief
a valorilor de prestigiu ale țării noastre.
Universitatea din București nu este nu-
mai o instituție în care peste 1200 de ca-
dre didactice dc înaltă calificare împăr-
tășesc cunoștințe din cele mai variate do-
menii la peste 13.000 de studenți, ci și un
puternic colectiv de educare a unei in-
telectualități de tip nou, formate în spi-
ritul dragostei față de muncă, față de
profesiunea aleasă, al partinității și al
devotamentului fără margini față de po-
por și față de partidul clasei muncitoare.
Marea majoritate a intelectualilor for-
mați de Universitatea bucureșteană îm-
brățișează cariera didactică, ducînd mai
departe nu numai strălucitele tradiții ale
acestei instituții centenare, ci și pasiunea
dc educatori ai tinerei generații, care i-a
însuflețit pe marii ei profesori.
La un veac de Ia întemeierea sa, îm-
pliniți în anul în care întregul nostru
popor a sărbătorit două decenii de la eli-
berarea țării de sub jugul fascist, Uni-
versitatea din București pășește cu cinste
mai departe în îndeplinirea importantei
sale sarcini de a forma noi cadre de spe-
cialiști de înaltă calificare, animate de
patriotismul socialist, care să contribuie,
prin toate forțele lor, la ridicarea pe
cele mai înalte culmi a științei și culturii
'omînești. Un imbold puternic constituie,
in această privință, cele spuse de tovară-
șul Gheorghe Ghcorghiu-Dej in cuvinta-
rea ținută Ia adunarea festivă consacrată
centenarului : „Ne exprimăm convingerea
că cea mai mare Universitate a țării va fi
și în viitor la înălțimea misiunii de onoare
de a forma cadre tot mai numeroase, în
măsură să participe activ la opera de ri-
dicare a Romîniei socialiste pe culmile
progresului și bunăstării, la dezvoltarea
științei și culturii, la promovarea gîndirii
înaintate".
FLORICA DUMITRESCU
prorector al Universității din București
Salutul rostit
de acad. Ștefan Bălan,
ministrul învătămîntuluâ
(Urmare din pag. l-a)
număr de studenți aproape de 5
ori mai mare decît în anul 1938.
Ne exprimăm satisfacția și
bucuria pentru succesele la în-
vățătură ale studenților Univer-
sității, pentru înaltul nivel ști-
ințific și măiestria pedagogică a
cadrelor didactice. Sarcini de
mare importanță stau în fața
Universității din București pen-
tru anii care urmează. Dezvol-
tarea impetuoasă a economiei și
culturii noastre socialiste, pro-
gresul rapid al științei și tehni-
cii contemporane cer personalu-
lui didactic eforturi deosebite
pentru a da absolvenți cu o te-
meinică pregătire de specialitate
și pentru a aduce noi contribuții
în cercetarea științifică, cer stu-
denților muncă perseverentă și
entuziasm pentru dobîndirea u-
nei pregătiri de cea mai înaltă
calitate.
Sîntem încredințați că Univer-
sitatea din București, pășind în
cel de-al doilea secol al existen-
ței sale, va îndeplini cu succes
aceste nobile sarcini puse în sluj-
ba marilor idealuri ale progre-
sului social și ale păcii în lume.
• Pe lîngă Facultatea
de matematică-mecani-
că funcționează centrul
de cibernetică și calcul,
care își desfășoară ac-
tivitatea pe trei planuri:
didactic, științific și de
rezolvare a diferitelor
probleme puse în fața
științei de producție.
Centrul de cibernetică
și calcul are trei secții:
secția de mașini elec-
tronice și cifre, secția
de mașini analogice și
secția de mecanisme au-
tomate.
•	în cadrul Facultă-
ții de fizică funcționea-
ză, începînd cu acest
an, două secții noi :
secțiile de fizica și ma-
tematica macromolecu-
lelor și biofizica, care
studiază probleme teo-
retice la nivelul științei
mondiale și răspund ne-
voilor legate de dezvol-
tarea industriei.
•	Si la Facultatea de
chimie au luat ființă
secții noi : de chimia fi-
zică a polimerilor și mo-
nomoleculelor. Fiecare
secție de specializare
cuprinde 4—5 discipli-
ne. La chimie, printre
laboratoarele dotate cu
aparatură de cel mai
înalt nivel tehnic sînt
laboratoarele de chimie
fizică, cinetică chimică,
termodinamică chimică,
și analiză spectrală, iar
la fizică, laboratorul de
lucrări practice de fizi-
că nucleară al catedrei
de optică și cel de e-
lectronică în gaze al ca-
tedrei de electricitate.
PAGINA 2
CONȚINUTUL
EDUCATIV
AL LECȚIEI
Cum să se realizeze educația comunistă in ca-
drul orelor de curs — aceasta este o chestiune care
preocupă foarte Îndeaproape pe cei ce muncesc in
școli. Rezolvarea ei are implicații largi, fiind in
funcție de obiectul de învățămînt, de natura lecției,
de vîrsta elevilor, de componența clasei și, bine-
înțeles, de priceperea pedagogului, de faptul dacă
el vede în lecție mijlocul cel mai eiicace de a in-
fluența pe școlari în domeniul sentimentelor, al
convingerilor și concepțiilor despre viață, despre
societate. X'e propunem în pagina de fată să abor-
dăm cîteva din problemele pe care le ridică valori-
ficarea potentelor educative ale lecțiilor, invitind
pe cititorii noștri să reflecteze si ia alte aspecte,
pentru a le trata in gazetă.
Pentru
eficientă deplină
avut prilejul să
isciplină studiată în clasa a VLII-a. „Educația ce-
tățenească" presupune, prin însăși denumirea pe
care o are, o largă contribuție la formarea unei
laturi dintre cele mai importante ale persona-
lității elevilor,
Asistînd, de curînd, la o lecție de educație ce-
tățenească ținută la Școala de 8 ani nr. 5 din Ca-
pitală de către profesoara Ecaterina Hondraș am
observăm cum se realizează. în condițiile unei teme
concrete, ceea ce socotim a fi unul din principalele obiective ale pre-
dării acestei discipline. Introducerea în tema lecției .JLPR. — stat
unitar, suveran și independent* a fost in mod judicios pregătită prin
cele zece minute în care au fost verificate cunoștințele din lecția an-
terioară. Elevii au fost solicitați să explice condițiile care au determi-
nat apariția statului, evoluția sa de-a lungul diferitelor orinduiri so-
ciale și caracteristicile sale în cadrul fiecăreia din ele, particularități-
le statului in orînduirile bazate pe exploatare spre deosebire de cele
ale statului socialist, caracterul istoric și de clasă al statului. Răspun-
surile date de elevi au ilustrat faptul că ei și-au format cîteva convin-
geri clare legate de esența statului în orînduirile bazate pe exploata-
re. de faptul că statul capitalist este un instrument în mina capitaliș-
tilor, folosit de către aceștia pentru menținerea celor ce muncesc în
jugul robiei capitaliste, ca și pentru jefuirea și înrobirea altor țări și
popoare. în același timp, elevii și-au format convingerea că înlătu-
rarea prin luptă revoluționară a statului capitalist și înlocuirea lui cu
statul socialist, instrument al dictaturii proletariatului, constituie o
condiție hotărîtoare, fără de care nu este posibilă eliberarea oame-
nilor muncii de sub jugul oricărei asupriri și exploatări.
Aceste linii generale au fixat cadrul necesar dezvoltării lecției la
zi. Ele au creat profesoarei teren prielnic pentru ca în lecția nouă să
cultive în rindurile elevilor convingeri legate de esența statului nostru
socialist, care își îndeplinește cu succes rolul de instrument principal
al desăvîrșirii construcției socialiste în țara noastră. Reținem ca un
element însemnat din acest punct de vedere prezentarea funcțiilor
statului nostru socialist. Explicindu-li-se in ce constau funcțiile inter-
nă și externă ale statului nostru democrat-popular, elevii s-au convins
de faptul că funcțiile sale sînt subordonate celor mai nobile, mai
umanitare țeluri, că statul socialist, al cărui conținut este dictatura
clasei muncitoare, se deosebește fundamental de statul burghez. Lă-
murind elevilor, cu ajutorul cîtorva exemple concrete, în general cu-
noscute, funcțiile economică, organizatorică și cultural-educativă, de
reprimare a elementelor dușmănoase din interiorul țării, de întărire
a colaborării cu țările socialiste, de apărare a cuceririlor revoluționare
împotriva eventualei intervenții imperialiste, de promovare și apărare
a păcii, de luptă pentru coexistentă pașnică între țările cu orinduiri
sociale diferite, profesoara a făcut să crească în sufletele lor prețuirea
pentru orinduirea noastră de stat, dorința de a contribui la consoli-
darea ei.
Lecția a avut, după cum se vede, o serie de laturi pozitive (se cu-
vine să amintim claritatea și precizia expunerii, judicioasa gradare a
elementelor în predare, caracterul sistematic și explicit al schemei de
pe tablă). Totuși, din punctul de vedere al aspectului pe care l-am ur-
mărit — eficiența educativă — ea a rămas neîmplinită. Nu s-au adus
suficiente exemple care să concretizeze, să facă vii pentru elevi, pro-
blemele teoretice și să determine astfel nu numai formarea unor con-
vingeri solide, dar și întărirea unor sentimente. Tratarea problemelor
privind lupta pentru apărarea păcii, pentru coexistență pașnică între
țări cu orinduiri diferite, ar fi trebuit să ocupe un loc mai larg în cu-
prinsul lecției, dată fiind însemnătatea pe care o acordă partidul nos-
tru educării tineretului în spiritul acestor idei.
La toate aceste obiecții se poate aduce o singură scuză : lecția,
foarte mare pentru spațiul unei singure ore, a cuprins numeroase da-
te și fapte, care nu puteau fi deci comunicate elevilor decît într-un
mod cît mai lapidar. Exista totuși, și în aceste condiții, posibilitatea de
a face mai mult. De exemplu, se puteau elimina unele părți din schemă
(bunăoară, enumerarea statelor de tip federativ), se puteau condensa
unele date etc. Ar fi rămas astfel timp pentru a se acorda laturii edu-
cative locul care i se cuvenea în lecție. Căci, să nu uităm, era vorba
de o lecție de educație cetățenească.
Oct. BUZE8CU
Principal
mijloc de educare
lanul de muncă al Școlii gene-
rale de 8 ani din comuna Hăr-
tnan, raionul SGntul Gheorghe,
reflectă preocuparea pentru creș-
terea eficienței educative ■ lec-
țiilor. In ceea ce-1 privește pe
director, planul prevage obliga-
ția de a urmări în decursul asis-
tențeior nivelul științific al predării, puritatea ei
idecirgică, precum și mă-ura în care profesorul
folosește potențele educative ale lecțiilor pentru
a influența profilul moral al elevilor. Totodată
planul cere cadrelor didactice să acorde cea mai
mare atenție laturii educative a predării, să le
vorbească copiilor, cînd se oferă prilejul nimerit,
despre îndatoririle lor de școlari și viitori cetă-
țeni ai patriei, despre frumusețile și bogățiile țării
noastre, despre realizările regimului democrat
popular, despre politica înțeleaptă a partidului —
astfel încît cursurile școlare să contribuie nu nu-
mai la îmbogățirea cunoștințelor elevilor, dar și la
cultivarea celor mai nobile trăsături de caracter,
la formarea unor sentimente și convingeri sănă-
toase.
TOTUL SA FIE FIRESC
S-a părăsit de mult, și pe bună dreptate, obi-
ceiul de a rezerva un anumit moment din lecție
pentru realizarea laturii educative, „pentru actua-
lizare" cum se spunea cel mai adesea. Lecția
dispune de resurse educative pe toată întinderea
ei. profesorul fiind chemat să Ie aleagă pe cele
mai corespunzătoare cu spiritul acesteia, să le
folosească în momentele cele mai potrivite și în
doze bine gîndite. Altfel, totul pare artificial,
„lipit”.
Am asistat nu de mult la o oră în care o învă-
țătoare discuta cu elevii din clasa a HI-a despre
colțul naturii vii. A citit împreună cu ei textul
pe această temă din carte, apoi le-a explicat ce
sînt plantele, cum cresc ele, din cite părți este
alcătuită fiecare din ele, care sînt plantele pe care
le îngrijește omul. Cînd s-a discutat despre fap-
tul că planta are nevoie de lumină „pentru a
crește frumos*. învățătoarea a arătat că, pentru
aceleași motive, și copiii au nevoie de lumină —
de lumina soarelui și de aceea a cărților. De aici
ea a extins discuția la necesitatea de a învăța, de
a cunoaște cît mai multe din comoara cărților, la
frumusețea eroilor preferați ș.a.m.d. Știm: învă-
țătoarea a vrut să folosească prilejul în scopul de
a dezvolta interesul copiilor pentru carte, pentru
studiu. Dar aceasta s-a făcut cu prețul unei di-
gresiuni care a abătut atenția de la miezul lecției,
de la ideea ei. Era suficient, credem, dacă învă-
țătoarea se oprea la comparația cu lumina soare-
lui și a cărții, fără să ducă atît de departe discu-
ția. Apoi, în partea ei finală, lecția se referea la
faptul că omul cultivă anumite plante, și anume
pe cele care îi sînt folositoare. Acesta era un mo-
ment pe care învățătoarea putea să-l folosească
mai firesc, și de aceea mai eficient, în scopuri
educative. In cursul discuției despre plantele fo-
lositoare și despre cultura lor ea putea să-i con-
ducă pe elevi la înțelegerea datoriei lor de a se
alătura vîrstnicilor, îngrijind și ei plantele folo-
sitoare, de a nu distruge pomii și grădinile, parcu-
rile
Mai bine s-a orientat, din acest punct de vedere
al valorificării resurselor educative ale lecției în-
tr-un mod care să nu aducă stridențe în ansam-
blul orei, învățătoarea de la clasa a ITT-a C a
Școlii generale de 8 ani din comuna Hărman în
predarea lecției de limba romînă „Primul la mun-
că, primul la joc". întreaga lecție a fost, din punct
de vedere educativ, o confruntare între modul
cum trebuie privite îndatoririle școlărești și com-
portarea elevilor din clasa respectivă. „A proce-
dat bine Sandu din bucata pe care am citit-o ?
De ce ? Dar tu cum faci ? Cît te joci ? Cît în-
veți ?“ — iată întrebări care au revenit într-o
formă sau alta în cursul orei pentru a-i pune pe
elevi în situația să vadă ce e bun și ce nu în con-
duita și munca lor, pentru a-i face conștienti de
faptul că au datoria de a-i ajuta și pe alții să
muncească și să se comporte ireproșabil. Apoi
faptul că învățătoarea a comparat în fața clasei
două caiete de teme pentru acasă — unul în car»
lecțiile erau scrise urît. neglijent și altul în car»
temele erau lucrate ordonat, curat, frumos — si
a arătat din ce cauză se deosebesc aceste două
caiete i-a ajutat pe copii să se convingă că numai
muncind conștiincios, organizîndu-și bine timpul
liber vor obține rezultate bune, care să-i mulțu-
mească și pe părinți și pe profesori.
PARTICIPARE AFECTIVA
Se putea ca lecția despre Carpațil Orientali ți-
nută la clasa a VUI-a B. de la aceeași școală să
se fi rezumat la o înșiruire de nume ale mun-
ților, depresiunilor și trecătorilor din acest sector
geografic al patriei noastre, la înșirarea bogățiilor
și ocupațiilor locuitorilor. Atunci lecția ar fi fost
seacă, aridă și tocmai de aceea puțin atractivă.
Prin urmare, cu influențe educative minime. In-
țelegînd însă că pentru a da lecției un puternic
caracter educativ nu este de ajuns doar a trans-
mite noțiuni exacte dm punct de vedere științific,
profesoara le-a vorbit și despre frumusețea locu-
rilor studiate, despre modul cum, în anii noștri,
sînt folosite bogățiile țării în vederea bunu-
lui trai al poporului muncitor. Mai mult, ea
a făcut apel și la trăirile interioare ale școlarilor,
înțelegînd că participarea afectivă a acestora la
lecție îi face mai receptivi la cele ce li se spun,
că astfel influențele educative pe care Ie inten-
ționează profesorul devin mai curînd realități.
De aceea, profesoara a căutat să stimuleze (puteai
s-o facă chiar și mai mult) emoțiile elevilor, să
trezească admirația pentru frumusețile și bogă-
țiile patriei noastre, pentru locuitorii ei harnici și
întreprinzători. In acest scop, pe lîngă faptul că a
folosit scurte și plastice descrieri și caracterizări
ale locurilor studiate, adevărate perle din litera-
tura noastră, i-a făcut pe elevi să-și amintească
priveliștile văzute cu prilejul excursiilor sau pur
și simplu cele cunoscute din mediul geografic
înconjurător.
Pentru sporirea participării afective a elevilor
Ia lecție și, deci, pentru întărirea caracterului
educativ (și, bineînțeles — instructiv) al lecției,
ar fi fost mai bine dacă în cursul explicației
s-ar fi folosit măcar ilustrațiile din carte — des-
tul de atent selecționate și realizate. Și mai efi-
cient ar fi fost dacă profesoara ar fi adus în cla-
să planșe sau albume cu vederi din locurile cele
mai frumoase și mai reprezentative, pentru a-și
puncta explicația cu asemenea popasuri vizuale.
Departe de a însemna timp pierdut, un astfel de
procedeu ar fi dus la valorificarea deplină a po-
tențelor educative ale lecției. Căci, așa cum a ară-
tat experiența, folosirea planșelor, albumelor, pro-
iecțiilor, a benzilor de magnetofon cu imprimări
din textele literare studiate sporesc forța de con-
vingere a lecției, valoarea ei educativă. Apoi, ne-
cesitatea de a ne susține afirmațiile și prin ase-
menea mijloace, nu numai prin expuneri teoreti-
ce. ne îndepărtează de un pericol de care unii
sînt foarte aproape: verbalismul Marcă a unei
slabe pregătiri de specialitate, excesul de vorbe,
afirmațiile fără probe, lozincăria nu merg la ini-
ma elevului, nu-1 conving și nu-1 influențează po-
zitiv.
Cu prilejul analizei unor ore de teorie a litera-
turii un inspector se declara mulțumit de lecții-
le la care a asistat, printre altele și pentru fap-
tul că ..întreaga clasă a fost antrenată în discu-
ții*. Antrenarea întregii clase la lecție constituie
desigur un merit pentru profesor, o dovadă a
priceperii lui pedagogice. Dar nu doar atunci cînd
ea se reduce exclusiv Ia numirea elevilor care să
răspundă — cum s-a întîmplat în cazul amintit.
Participarea la lecție a elevului nu trebuie redu-
să la cadrul îngust al unui dialog sec între cate-
dră și clasă, pentru lămurirea unora din proble-
mele lecției. Lecția trebuie să fie și gustată, fru-
musețile pe care le analizează — trăite de către
școlar. De aceea, activizarea clasei la lecție trebuie
să însemne și o solicitare a elementului afectiv,
emoțional, element de care depinde creșterea efec-
tului educativ al predării. Așa încît este bună
preocuparea cadrelor didactice care nu se mulțu-
mesc numai să-i determine pe elevi să contribuie
prin răspunsuri la desfășurarea tuturor verigilor
lecției, ci îi și antrenează la o participare afec-
tivă. Bineînțeles, aceasta în limitele impuse de
cerințele pedagogice ale muncii la catedră.
Lecția este unul din mijloacele cu efectul edu-
cativ cel mai sigur și cel mai mare atunci cînd
profesorul știe să-i folosească potențele și este
convins că trebuie să le folosească. In activitatea
la catedră, ca directori sau inspectori, să nu ui-
tăm acest lucru și să considerăm o lecție drept
reușită numai atunci cînd ea și-a împlinit și ro-
lul educativ.
A. COSMIN
PAGINA 3
LIMBA Șl LITERATURA
Studiul
La o oră de limba romînă în clasa a X-a a
Școlii medii „Gh. Lazăr" din Capitală.
gramaticii
m constatat că e-
Țevii rețin cu u-
șurință probleme-
le legate de ana-
liza operelor cu
caracter narativ,
însă întîmpină di-
ficultăți cînd e
yorba de c perele lirice. Cauza a-
«estei situații este, nu o dată, a-
naliza defectuoasă a versurilor în
clasă.
Cercetînd diferitele modalități
prin care aș putea asigura o mai
bună desfășurare a analizei ope-
relor lirice, am ajuns la conclu-
zia că este necesar ca, ținînd bi-
neînțeles seama de particularită-
țile genului, să ordonez în prea-
labil elementele esențiale asupra
cărora voi fixa atenția elevilor.
Nu mă refer desigur, atunci cînd
vorbesc despre o asemenea ordo-
nare, la alcătuirea unuia din a-
cele planuri „simple" sau „com-
plexe" utilizate pe scară largă la
aprofundarea textului literar cu
caracter narativ sau descriptiv.
Recomandările metodice privind
predarea literaturii subliniază
neajunsurile pricinuite de astfel
de planuri la studiul poeziilor li-
rice. Intr-adevăr ele anulează de
multe ori efectul emoțional al o-
perei. Se întîmplă chiar ca, stră-
duindu-se să scoată cu tot dina-
dinsul o idee din fiecare strofă a
poeziei, profesorul să ajungă la
formularea unor idei care apar-
țin mai curînd propriei sale in-
ventivități decît poetului. Ordo-
narea pe care o am în vedere ar
putea fi definită ca un răspuns
la întrebarea : ce îmi propun să
rețină elevii în legătură cu cuta-
re sau cutare poezie lirică ? Răs-
punsul e în funcție, în primul
rînd, de conținutul poeziei. De
pildă, pentru studiul „Rapsodii-
lor de toamnă" ale lui Topîrcea-
nu la clasa a Xl-a, îmi propun
să pun în evidență locul pe care
îl ocupă în opera lui Topîrceanu
poezia naturii, subliniind semnifi-
cația umanizării universului mi-
croscopic, nota umoristică meni-
tă să emoționeze, particularități-
le versificației și, în sfîrșit, ob-
servații asupra speciei literare
(Topîrceanu și-a intitulat pastelu-
rile „Balade" ; poeziile conțin un
anume fond narativ însă au un
puternic caracter emoțional, vă-
dind atitudinea lirică a autoru-
lui). La sfîrșitul prezentării aces-
tor aspecte (numai Ia sfîrșit, pen-
tru a nu dizolva valoarea emo-
țională a versurilor) voi trasa, pe
baza celor discutate, o schiță me-
nită să fixeze elementele esen-
țiale ale analizei, cu grija de a nu
dispersa poezia în „idei" artifi-
ciale.
Problema se pune cu egală a-
cuitate și la clasele mai mici.
Identitatea tematicii în poezii ca
„Iubește țara ta" de Mihai Be-
niuc (clasa a Vl-a) și „Cîntec
pentru patrie" de Otilia Cazimir
(clasa a V-a), sau „Închinare" de
Dan Deșliu (clasa a Vl-a) și ..Par-
tidului" de George Lesnea (clasa
a V-a) face ca elevii să rețină
din ele doar ideea de bază, con-
siderîndu-le identice. La aceasta
duce, în mare măsură, faptul că
nu insistăm suficient asupra fe-
lului specific în care poeții con-
cretizează artistic același senti-
Material didactic
și bibliografic
Luînd în discuție, încă de Ia
începutul anului școlar, proble-
mele predării literaturii romîne
la clasa a Xl-a, comisia metodi-
că de specialitate de la Școala
medie nr. 1 din Brașov a acordat
o atenție deosebită materialului
bibliografic și didactic menit să
sporească eficiența lecțiilor.
Astfel, comisia a propus ca, Ia
lecțiile în care se vorbește despre
publicații cum ar fi : „Cultura
proletară", „Bluze albastre",
„Veac nou", „Era nouă", „Adevă-
rul literar și artistic", „Jurnalul
literar" etc. să se prezinte elevi-
lor exemplare din aceste publi-
cații, aflate în posesia școlii.
Foarte îndeaproape s-a ocupat
comisia de materialele didactice
și bibliografice care urmează să
fie folosite Ia studiul monografic
al scriitorilor prevăzuți în progra-
mă. De exemplu, s-a propus ca în
predarea biografiei și operei lui
Rebreanu să se folosească fotoco-
piile unor manuscrise ale scriito-
rului, articole și studii apărute cu
prilejul comemorării a două de-
cenii de la moartea marelui pro-
zator (printre altele, portretele
semnate de Ion Agîrbiceanu și de
E. Lovinescu, reproduse în „Tri-
buna" din 3 septembrie a.c.), pa-
gini din caietul de studiu pentru
romanul „Răscoala", în facsimil,
ment. De aceea, predînd, de pil-
dă, la clasa a Vl-a poezia „în-
chinare" de Dan Deșliu, m-am o-
prit îndeosebi asupra dezvăluirii
caracterului specific al imaginii
artistice — firește, la nivelul de
înțelegere al elevilor.
Alegerea judicioasă a procedee-
lor pe care le folosim în analize
de acest tip este foarte însemna-
tă pentru că ea determină nu nu-
mai înțelegerea și memorarea a-
numitor cunoștințe, ci și creșterea
receptivității elevilor față de
versuri.
Prof. VASILE PARFENIE
Școala medie din Ineu
ca și cartea „Cu soțul meu", de
Fanny Rebreanu.
De asemenea, în lecțiile închi-
nate lui Bacoyia se va folosi ca
material bibliografic și didactic
(texte și fotocopii), cartea A-
gathei Vasiliu-Bacovia, iar la
lecțiile despre Ibrăileanu, Sado-
veanu, Topîrceanu lucrările
„Prietenii mei scriitori" de Otilia
Cazimir, „Amintiri" de la „Viața
Romînească" de M. Sevastos etc.
La lecțiile despre opera „Băl-
cescu" a lui Camil Petrescu vor
fi deosebit de utile fotografiile
din spectacolul cu piesa avînd a-
cest titlu, fragmente înregistrate
pe bandă de magnetofon, schițe
de decor, stampe de epocă, texte
etc., care vor face lecțiile atrac-
tive și interesante.
Pentru a-i ajuta pe elevi în
studiul operei lui Arghezi, s-a
pregătit un album cu imagini din
viața și activitatea lui.
Vizitele la casele memoriale, la
Muzeul de literatură romînă. Ia
biblioteci, la Arhivele Statului, în-
tîlniri cu scriitori contemporani,
audiții ale unor opere în lectura
autorilor sau a unor mari actori
vor veni să completeze mijloace-
le de aprofundare și fixare a cu-
noștințelor de literatură.
Frof. ION D- POPESCU
Școala medie nr. 1 din Brașov
După cum so știe, programa de
romînă pentru școala medie repar-
tizează predării limbii romîne în
clasele a IX-a și a X-a cîte 9 ore,
în vederea consolidării cunoștințe-
lor do gramatică dobîndite în școa-
la generală de 8 ani și a perfecțio-
nării deprinderilor de vorbire și
scriere corectă.
Cum este mai bina să împărțim
pe trimestre aceste 9 ore ? Expe-
riența mi-a arătat că cel mai just
este să ținem seama de realitatea
concretă a fiecărei clase, adică de
lacunela constatate în cunoștințele
elevilor.
Dacă într-o clasă numărul elevi-
lor cu lacune în ce privește punc-
tuația și ortografia o mai mare de-
cît cel obișnuit, atunci vom preve-
dea pe trimestrul I pînă la 4-5 ore,
urmînd ca pe celelalte trimestre să
fie planificate cele care au mai ră-
mas. Intr-adevăr, o repartizare ega-
lă de ore po trimestru ar fi o re-
partizare mecanică, întrucît munca
de lichidare a lacunelor în cunoș-
tințele de ortografie și punctuație și
de îmbunătățire a deprinderilor de
exprimare corectă, constatate prin
lucrări de sondaj organizate la în-
ceputul anului, necesită un număr
mai maro de ore po trimestrul I
(eventual și po trimestrul II) și mai
puține ore în ultimul trimestru, cînd
astfel de lacune e bine să fie, pe cît
posibil, lichidate. La nevoie, adică
atunci cînd numărul de 9 ore anual
este insuficient, folosesc în parte
sau integral și orele puse la dispo-
ziția profesorului. Totul este dictat,
de nivelul cunoștințelor gramaticale
ale elevilor, de modul cum le aplică
elevii practic atît în ce privește ex-
primarea cît și scrierea corectă.
In ceea ce privește tematica ore-
lor do gramatică în școala medie,
programa cuprinde, după cum e și
firesc, indicații cu caracter genera],
recomandînd reluarea unor capitole
de morfologie — ca declinarea
substantivului, adjectivului, articolu-
lui, pronumelui personal (formele
neaccentuate), pronumele de întări-
re, pronumele demonstrativ, pose-
siv, nehotărît, articolul adjectival și
cel genitival, conjugarea verbelor
auxiliare, neregulate, impersonale
ș.a. — iar din sintaxă : acordul pre-
dicatului cu subiectul, acordul atri-
butului cu substantivul, structura
propoziției, structura frazei etc.
In mod practic aleg din aceste ca-
pitole po acelea care-mi îngăduie să
consolidez cel mai bine deprinderile
de ortografie și punctuație alo ele-
vilor, să asigur exprimarea lor co-
rectă. Iată cîteva teme a căror tra-
tare mi-a asigurat rezultate bune :
„Formele de genitiv singular al
substantivelor feminine"; „Orto-
grafia prepozițiilor compuse" (de la,
po Ia, de pe, lîngă, de peste, dinspre
etc.) „Ortografia locuțiunilor adver-
biale" (de-a dreptul, pe de rost,
calea-valea, cu de-a sila, cît de eît,
do aceea etc.) ; „Ortografia pronu-
melor nehotărîte" (orice, oricit, cîl-
va, vreunul, careva, oricine) ; „Or-
tografia locuțiunilor conjuncționalc"
(pentru că, cu toate că, ca și cînd,
ori do cite ori etc.) ; „Topica propo-
ziției și punctuația ei“ ; „Topica
frazei și punctuația ei" ș.a. întrucît
aceste probleme de morfologie și
sintaxă au fost predate în anii ante-
riori, acum, în clasele IX—X, le
reiau sub formă de lecții recapitula-
tive, pe bază de aplicații pe texte,
alese de preferință din scriitorii in-
dicați de programă — Negruzzi,
Bălcescu, Alecsandri, Odobescu,
Eminescu, Creangă, Caragialc, Coș-
buc —• ori din folclor. O dată cu re-
capitularea scrierii corecte a unot
forme gramaticale caut să combat
greșelile tipice întîlnite în lucră-
rile do sondaj date elevilor la înce-
putul anului, în temele pentru acasă
ori chiar în lucrările de control tri-
mestriale.
Obișnuiesc ca, după corectarea
lucrărilor scrise trimestriale, să sta-
bilesc pe baza greșelilor tipice con-
statate cîteva teme noi, pentru re-
capitularea acelor chestiuni de mor-
fologie și sintaxă care s-au dovedit
a nu fi fost îndeajuns de bine în-
sușite de elevi. Procedez în acest
fel nu numai la clasele a IX a și a
X-a, ci și la clasa a Xl-a. unde grija
pentru îmbunătățirea ortografiei,
punctuației și exprimării corecte tre-
buie să fie și mai mare, dat fiind
că lucrarea scrisă de limba romînă
pentru examene reclamă o pregătire
dintre cele mai temeinice.
Mă preocup de îmbunătățirea
punctuației, ortografiei și a exprimă-
rii corecte chiar și în cadrul orelor
de predare a literaturii, bineînțeles
cu grija de a nu abate cursul firesc
al lecției, al cărei scop principal și
dominant rămîne studierea fenome-
nului literar. De exemplu, atrag
atenția elevilor asupra formelor in-
verse întrebuințate da poeți, punînd
accentul nu numai pa valoarea lor
stilistică, dar și pe felul cum trebuie
scrise. Alteori subliniez ortografia
unor versuri care cuprind eliziuni
(ca în exemplul „Da’ce vrei, mări,
Cătălin ? / Ia du-t’de-ți vezi de
treabă").
Un prilej do a contribui la conso-
lidarea ortografiei, punctuației și
exprimării corecte a elevilor îl con-
stituie și lecțiile de literatură în ca-
drul cărora se studiază limba mari-
lor noștri scriitori ori limba poeziei
populare (citez, în această privin-
ță, un singur exemplu de dativ etic,
cu dublu aspect: de implicare, pe
de o parte, a povestitorului, iar pe
de altă parte, a cititorului — din
Amintiri din copilăria de Creangă :
,,Și, din sus de Vînători, cum tre-
ceam puntea peste apa Neamțului,
bunicul în urmă cu caii do căpăstru
și eu înainte, mi-au lunecat ciubo-
tele și-am căzut în Ozană, cit mi ți-i
băiatul !“).
Chiar și în cadrul examinării ora-
le, la lecțiile de literatură cant să
contribui la consolidarea exprimă-
rii corecte, orale și scrise a elevilor.
Obișnuiesc bunăoară, cînd un elev
se exprimă prolix, să-i cer să serie
pe tablă fragmente din propria-i
vorbire. Scurta analiză sintactică a
acestor fragmente scoate la iveală
faptul că expunerea înlortochială,
nefirească, se datorește nerespectă-
rii ordinei cuvintelor în propoziție
și a propozițiilor în frază.
Munca în cadrul orelor de grama-
tică desfășurate sub formă de lecții
cu teme dictate de nivelul cunoștin-
țelor de gramatică și al deprinderi-
lor de exprimare și scriere corectă
ale elevilor nu se termină în clasă.
Ea continuă prin lucrări dale pen-
tru acasă, cu teme diferențiale, de
întindere mică.
In încheiere țin să subliniez fap-
tul că, pornind de la ideea că vor-
birea și scrierea corectă sînt inițial
acte de creație conștientă și de
aceea, oricât de maro rol ar juca de-
prinderea în dezvoltarea lor ulteri-
oara; autocontrolul nu trebuie să
lipsească niciodată, caut să dezvolt
în mod permanent la elevi simțul
autocontrolului, atît în exprimarea
orală, cît și în exprimarea scrisă.
Prof. V. DOGARII
București
PAGINA 4
niint Himif
Cunoștințe despre natură
PAGINA 5
Mașinile
agricole
In aceste zile va începe preda-
rea capitolului „Mecanizarea a-
griculturii" în școlile generale de
8 ani de la sate. Conform progra-
mei clasei a VIII-a, capitolul re-
feritor la mecanizarea agricultu-
rii cuprinde cunoștințe despre
mașinile agricole și cunoștințe
despre tractoare.
Ordinea de predare a cunoștin-
țelor despre mașinile agricole
este corespunzătoare, în cea mai
mare parte, succesiunii lucrărilor
agricole curente din cadrul pro-
cesului real de producție în a-
gricultură. Predarea lecțiilor re-
spective este ușurată de faptul că
elevii din clasa a VIII-a au un
fond destul de bogat și de variat
de cunoștințe din domeniul agri-
culturii, completate și consolidate
prin numeroase aplicații practice
pe teren.
Chiar de la lecția introductivă,
In care se vorbește despre clasi-
ficarea mașinilor agricole, este
bine să se facă întîi o clasificare
recapitulativă a lucrărilor agri-
cole învățate Ia agrotehnică, la
cultura plantelor și la horticultu-
ra și, în funcție de acestea, să
se treacă în continuare la clasifi-
carea mașinilor agricole.
Luînd ca exemplu una sau două
plante agricole mai cunoscute,
vom reîmprospăta sistematic cu-
noștințele elevilor cu privire la
cultivarea acestor plante, recapi-
tulînd astfel cu ei lucrările res-
pective și punîndu-i în situația
să denumească singuri categoriile
de mașini care le execută. Totul
se sistematizează sub forma unei
scheme la tablă. De exemplu, în
schemă arătăm că la lucrările
pentru cultura griului — pregă-
tirea solului în vederea semăna-
tului, semănatvfl, îngrășarea te-
renului, combaterea dăunători-
lor, recoltarea, curățirea și sor-
tarea semințelor — se folosesc,
respectiv, mașini pentru lucrări-
le solului (pluguri, grape, culti-
vatoare, tăvălugi), mașini de se-
mănat (semănătoarea în rînduri),
mașini de administrat îngrășă-
minte (mașina de împrăștiat în-
grășăminte chimice), aparate și
mașini pentru combaterea dău-
nătorilor (mașina de prăfuit și de
stropit), mașini de recoltat (com-
bina de cereale), mașini pentru
sortarea și curățirea semințelor
(vinturătoarea, selectorul).
în mod similar vom proceda și
la sistematizarea cunoștințelor
despre o anumită categorie de
mașini. Astfel, de exemplu, ma-
șinile de semănat se clasifică, de
obicei, după felul cum execută
semănatul (mașini de semănat
prin împrăștiere, în rînduri și
în cuiburi) și după felul semin-
țelor pe care le seamănă (univer-
sale, speciale și combinate). De
aceea, înainte de a trece la clasi-
ficarea mașinilor de semănat,
vom reîmprospăta cunoștințele
elevilor despre metodele de se-
mănat, despre categoriile de se-
mințe și despre aplicarea îngră-
șămintelor concomitent cu semă-
natul. Va rezulta o schemă in
care metodelor de semănat —
semănatul prin împrăștiere, se-
mănatul în rînduri, semănatul în
cuiburi, semănatul o dată cu a-
plicarea îngrășămintelor, precum
și diferitelor categorii de se-
mințe — semințe mici (trifoi, lu-
cernă, mac), semințe mari (ce-
reale etc.), porumb — le vor co-
respunde mașinile respective:
mașini de semănat universale
(de exemplu S.U -29), mașini
de semănat în cuiburi, ma-
șini de semănat combinate (de
exemplu mașina 2-SPC-2). în a-
cest fel elevii vor înțelege co-
rect rolul ce-1 îndeplinesc tipu-
rile de mașini de semănat men-
ționate în schemă (acestea sînt,
dealtfel, singurele tipuri de se-
mănători prevăzute în progra-
mă). De asemenea, își vor da sea-
ma de semnificația inițialelor :
SU-29 — semănătoare universală
cu 29 de rînduri, iar 2-SPC-2 —
semănătoare de porumb combi-
nată, cu două secțiuni și două
brăzdare.
în descrierea propriu-zisă i
mașinilor este bine să se insiste
asupra părților principale și ti-
pice ale acestora și asupra lucră-
rilor (operațiilor) pe care le exe-
cută ele. Vom prezenta mai întii
mașina în întregime, pentru ca
elevii să poată observa mărimea
ei, raportul între părțile compo-
nente, amplasarea diferitelor an-
sambluri de piese etc., iar apoi
părțile din care este formată.
Pentru ca lecția să aibă un ca-
racter sistematic este bine ca
părțile componente ale mașinilor
să fie descrise în ordinea urmă-
toare : cadrul metalic ce for-
mează scheletul pe care sînt
montate celelalte părți, piesele
active, dispozitivele de transmi-
tere a mișcărilor, mecanismele
de reglare a lucrării. Ceea ce di-
feră esențial de la o categorie de
mașini Ia alta sînt piesele active
— și asupra acestora trebuie a-
trasă mai cu deosebire atenția
elevilor.
Procedeul metodic cel mai in-
dicat pentru cunoașterea intui-
tivă a pieselor unei mașini este
descrierea acestora prin inter-
mediul funcțiunii pe care o în-
deplinesc și în ordinea executării
lucrării respective. De exemplu,
la descrierea pieselor lucrătoare
ale plugului vom porni de la cu-
noștințele elevilor în legătură cu
lucrarea pe care o execută acesta
— aratul — constînd în tăierea
brazdei de pămînt în sens verti-
cal și în sens orizontal, în răs-
turnarea și mărunțirea ei. în
funcție de acestea vom descrie
piesele care le execută: cuțitul-
disc taie brazda în sens vertical,
brăzdarul taie brazda în sens o-
rizontal, cormana răstoarnă și
mărunțește brazda. în cazul ma-
șinii de semănat, piesele active
(aparatele de distribuire a se-
mințelor) vor fi explicate împre-
ună cu ansamblul de piese din
care fac parte, ținînd seama de
drumul pe care îl parcurg se-
mințele în mașină.
Numai după ce elevii au înțe-
les bine modul cum lucrează ma-
șina respectivă (procesul tehno-
logic), vom explica, în continu-
are, dispozitivele (mecanismele)
care contribuie la executarea lu-
crării sau la reglarea ei, cum ar
fi, de exemplu, la mașina de se-
mănat, lanțul și roțile dințate
care transmit mișcarea la apara-
tele de distribuire și cutia de vi-
teze, cu care se reglează debitul
mașinii.
Elevii au numeroase cunoștin-
țe anterioare și în legătură cu
combina, întrucît și această ma-
șină agricolă este răspîndită larg
în agricultura noastră. Ei știu,
din propriile lor observații, că a-
ceastă mașină seceră cerealele și
Ie treieră. De aceea, la lecție îj
putem conduce cu ușurință să
observe care sînt părțile combi-
nei corespunzătoare celor două
operații menționate : secerătoa-
rea combinei și batoza. Mai de-
parte, explicația devine foarte
clară dacă, folosind material in-
tuitiv, vom urmări împreună cu
elevii drumul pe care-l parcurg
plantele de cereale în mașină și
operațiile la care sînt supuse. A-
cest procedeu metodic duce cu
necesitate la întocmirea unei
scheme pe tablă, din care să re-
iasă clar corelația dintre lucrări
și dispozitivele care le execută.
Astfel, la secerătoarea combinei
vom trece, la rubrica „lucrări'1,
tăiatul plantelor, aplecarea plan-
telor către aparatul de tăiere și
culcatul lor, transportul plante-
lor tăiate la batoză, iar la rubri-
ca „dispozitive" — aparatul de
tăiere, rabatorul, pînzele trans-
portoare ; la batoza combinei vom
trece. Ia rubrica „lucrări", treie-
ratul plantelor, scuturarea boa-
belor din paie și eliminarea paie-
lor din mașină, despărțirea boa-
belor de pleavă și alte impuri-
tăți, curățirea boabelor și colec-
tarea plevei, iar la rubrica „dis-
pozitive" — aparatul de treier,
scuturătorii, sitele etc.
Un rol important în însușirea
corectă și în consolidarea cunoș-
tințelor despre mașinile agricole
îl au lecțiile cu demonstrații. A-
ceste lecții, care se pot organiza
în orele rezervate pentru aplica-
ții practice, constau din prezen-
tarea mașinii reale. Orientind ob-
servațiile elevilor, le vom cere
să arate la mașină dispozitivele
și piesele explicate în clasă, pe
planșe. în cadrul aplicațiilor
practice pe care le vom organiza
în lunile de iarnă este bine să
dăm elevilor spre rezolvare pro-
bleme în legătură cu randamen-
tul mașinilor și cu folosirea lor
în gospodăria respectivă, :bazate
pe date reale, spre a realiza o le-
gătură cît mai strînsă între cu-
noștințele teoretice despre mași-
nile agricole și aplicarea lor prac-
tică.
PETRE STÂNCULESCU
■■WHÎiîlP
■HIIIIIHi
xperiența școlii noastre a dovedit că nu se poate
trece la studierea sistematică a științelor naturale
fără ca elevii să aibă în prealabil noțiuni elemen-
tare despre sol, aer, apă și în general noțiuni ele-
mentare despre natura înconjurătoare în totalita-
tea ei. Acest fapt a determinat introducerea în clasa
a IV-a a obiectului „Cunoștințe despre natură". Așa
cum recomandă programa școlară pentru acest
obiect, în cadrul studierii cunoștințelor despre natură elevii clasei a
IV-a își însușesc unele cunoștințe elementare despre natura neînsu-
flețită și despre natura vie, incluse în manual în două mari capitole :
„Corpuri fără viață" și „Viețuitoare". O asemenea sistematizare îi
conduce pe elevi la înțelegerea realității obiective, arătîndu-le că
întîi au existat corpuri fără viață și apoi, din acestea, au apărut
viețuitoarele.
Fiind vorba de un obiect nou, cadrele didactice care predau
cunoștințele despre natură au datoria să studieze cu cea mai mare
atenție programa și manualul, spre a respecta întru totul cerințele
lor. In predare este necesar să se insiste de la început — pe baza ex-
perienței anterioare a elevilor și folosind din plin observația directă
în natură — asupra unor noțiuni cum sînt natură, corp, fenomen,
varietatea corpurilor și fenomenelor din natură, corpuri fără viață și
corpuri vii etc. însușirea conștientă a acestor noțiuni de către elevi
va contribui într-o măsură însemnată la înțelegerea și aprofundarea
cunoștințelor din întreg cursul.
La capitolul „Principalele corpuri fără viață din natură", care
prezintă, în prima parte, rocile cele mai răspîndite și mai importante
ce alcătuiesc scoarța Pămîntului, trebuie să se insiste îndeosebi
asupra rocilor care cuprind o reală bogăție a patriei noastre —
metalele necesare producției moderne — ca și asupra solului, care
reprezintă suportul material al plantelor și este, în același timp,
produsul lor. In tratarea cunoștințelor despre apă și aer trebuie să se
scoată în evidență rolul acestora în natură, în viață, în asigurarea
sănătății, ca și unele fenomene ce decurg din diversele forme de
existență ale apei și aerului. Ultimele lecții din capitolul respectiv
urmăresc să lămurească elevilor ce este curentul electric și cum este
folosit acesta de către om. Desigur, nu putem da elevilor clasei a
IV-a cunoștințe prea ample pe această temă (ei le vor studia în mod
aprofundat la fizică în clasa a Vil-a, cînd vor avea putere de înțe-
legere corespunzătoare). însă, cum în prezent electricitatea este folo-
sită larg în economie și în viața de toate zilele, atît la orașe cît și
la sate, este necesar ca și elevii clasei a IV-a să aibă cunoștințe
sumare în acest domeniu, îndeosebi despre importanța electricității.
In cuprinsul fiecărei lecții din acest capitol vom prezenta însu-
șirile caracteristice ale obiectului sau fenomenului studiat, subliniind
pe acelea pe care elevii le pot cunoaște în mod nemijlocit. Acest
fapt implică folosirea unui material didactic cît mai bogat.
Pentru punerea în evidență a unor însușiri cum sînt dilatarea
metalelor, transformarea apei în vapori, încărcarea cuprului cu elec-
tricitate, permeabilitatea, dizolvarea, topirea etc., este absolut nece-
sar să se efectueze experiențe. Aceste experiențe (în bună parte
descrise în manual) nu cer utilaje complicate dc laborator, putînd
fi executate cu ușurință în orice școală. Pentru a-și ajunge scopul,
însă, ele trebuie să fie pregătite cu toată seriozitatea, așa incit să
stimuleze gindirea elevilor și să conducă cu precizie Ia concluzii.
La fiecare lecție se impune să se scoată în evidență importanța
practică a fenomenului studiat, să se arate ceea ce este specific
regiunii în care se află școala.
In partea a doua a manualului se prezintă viețuitoarele, în or-
dinea în care vor fi studiate și în clasele următoare, pe discipline
separate : botaaică și zoologie. Pomindu-se de la cunoștințele despre
plante și animale, însușite de elevi în primele trei clase, aci se
prezintă unele aspecte noi ale vieții acestora : legătura lor cu mediul,
precum și legătura dintre diferite plante sau dintre plante și ani-
male. In predare nu vom insista asupra aspectelor exterioare ale
organismelor (cunoscute de elevi anterior), ci vom pune accentul,
cu precădere, pe sistematizări și generalizări potrivit nivelului de
înțelegere al elevilor. Vom introduce, astfel, unele elemente privind
aspecte ale conexiunii generale din natură, arătind, de exemplu,
elevilor că plantele consumă în procesul de hrănire bioxid de carbon
și elimină oxigen molecular, modificînd astfel compoziția chimică a
aerului și ușurînd respirația tuturor viețuitoarelor. Folosind cunoș-
tințele însușite prin studierea primului capitol al manualului și or-
ganizînd experiențe simple, activități la colțul naturii vii sau pe lotul
școlar, îi vom ajuta pe elevi să înțeleagă lumea înconjurătoare așa
cum este, creîndu-le o bază solidă pentru înțelegerea temeinică a
cunoștințelor de botanică și zoologie în clasele următoare.
Lecțiile despre plante și animale cuprind multe aspecte ale le-
gării teoriei de practică : lupta împotriva dăunătorilor, protejarea și
îmbunătățirea organismelor folositoare, rolul omului în transforma-
rea plantelor și animalelor etc. Aceste aspecte trebuie adîncite în
cadrul orelor de lucrări practice, cu prilejul excursiilor sau al vizi-
telor în unitățile agricole socialiste.
Pentru completarea tabloului general al naturii, ultimele două
lecții din manual prezintă omul. Ele arată elevilor originea și evolu-
ția omului, factorii care au contribuit la apariția organismului uman
și scot în evidență faptul că omul cunoaște natura tot mai profund
și o stăpînește, transformînd-o în folosul lui. In felul acesta lecțiile
respective le formează elevilor bazele concepției științifice cu privire
la originea omului, înlăturind posibilitatea unor interpretări false,
mistico-religioase și îi conving că, pentru a stăpini natura, trebuie
să o cunoaștem.
In general, temele cuprinse în programă și în manual oferă un
material bogat pentru a forma la elevi bazele concepției materialist-
dialectice, pentru trezirea interesului lor față de cunoașterea naturii
și în special a naturii patriei, conduc către formarea de priceperi și
deprinderi de muncă care stau la baza activității' din clasele ul-
terioare.
Priceperea de care dau dovadă majoritatea cadrelor didactice
este o chezășie că ele vor aduce o prețioasă contribuție la aplicarea
creatoare a programei și manualului privind cunoștințele despre na-
tură și totodată vor ajunge la concluzii care vor contribui la îmbu-
nătățirea în viitor a acestora,
CORNELIA PRICHEA
Datorită materialului intuitiv bo-
gat folosit în cursul predării, lec-
țiile de științe naturale desfășu-
rate la Școala medie nr. 1 din
Beiuș sînt urmărite cu viu inte-
res de către elevi.
O discuție
despre
învățătură
„Buletinul
sdptămînii"
Tema orei de dirigenție anun-
țată cu o săptămiuă in un~ă —
„Cu ce medii doresc s* irrhei
trimestrul ?“ — a siirnit
tare in mintea fiecărui elev din
clasa a VI-a da la Șc Mi-
nerală de • ani nr. 73 ±u Capi-
tală
firește, setului pe «te și ;-=
propus prin di5c.r??xw a«*»*i
teme diriginta ȘtHiaia TeasO-
rescu — imbunăiă:v. sriuatori
la învățătură a e’r. Ipc slabi »1
mediocri, ridicarea vv?:ui de
pregătire a tuf :; *r eic . - —
pute® fi umărlt si prin pane-
re* in discuție a -**or ;t - De
pildă „Tnvățlhir?. principala
noastră datorie”, „Să ne pregă-
tim cît mai bine pentru lecții”
etc Diriginta s-a gindit insă câ.
astfel anunțat, subiectul discu-
ției va sun; prea obișnuit în u-
rechile elevilor și de aceea nu-i
va atrage prea mult Or, tova-
rășa Teodorescu știe că pe copii
îi poți „ntrena cu adevărat a-
tunci cînd le stîrnești interesul,
cînd îl faci pe fiecare din ei să
participe la rezolvarea unei pro-
bleme.
Ce medii doresc să obțin la
finele trimestrului la fiecare ma-
terie ? — a fost o întrebare di-
rectă, adresată fiecărui elev în
parte, o întrebare concretă, mo-
bilizatoare, care nu lasă loc u-
nor considerații generale asupra
necesității de a învăța. Unii e-
levi au mărturisit cinstit, de alt-
fel, că nu și-au pus decit rareori
această întrebare.
Dar diriginta știe și faptul că,
la această vîrstă, copiii, își iau
citeodată cu multă ușurință an-
gajamente pe care apoi nu le
respectă. Ei sînt tentați, pentru
satisface dorința pedagogilor
și a părinților, să promită cu so-
lemnitate cele mai radicale
transformări în atitudinea lor.
Nu cumva ora de dirigenție o să
se transforme într-o oră în care
se vor inșira asemenea vagi pro-
misiuni ? Aceasta, a înțeles tov.
Teodorescu. ține de măiestria
profesorului diriginte care con-
duce desfășurarea orei
Ca să evite pericolul angaja-
mentelor formale, ea n-a cerat
elevilor să răspundă pe Ioc Ia
întrebarea ce li s-a piu. ci le-a
lăsat o întreagă sâptămînă ca să
chibzuiască cu seriozitate înain-
te de a așterne pe hîrtie mediii»
pe care vor să le obțină Ia sfîr-
șitul trimestrului la toate mate-
riile. Și le-a pus în vedere, în a-
celași timp, să țină seama de po-
sibilitățile lor de dificultățile
materiei — fără să uite, bineîn-
țeles. necesitatea de a se autode-
Păși.
Și iat-o pe diriginta clasei stu-
diind atent. în preajma orei ur-
mătoare de dirigenție, un teanc
de foi pe care le-a primit de !a
elevi. Sînt notate pe fiecare ma-
teriile și mediile dorite. Cît de
revelatoare sînt însemnările de
pc aceste foi ! Asupra căreia să
se oprească mai întîi ? Uite, un
elev — unul din cei mai slabi —
a scris în grabă, fără simț de
răspundere. înșirînd în dreptul
fiecărei materii medii mari pe
care nu-i de crezut că le va pu-
tea obține. Ba chiar la limba
român* unde întîmpină cele mai
multe dificultăți, și-a prevăzut
totuși media „10”. Un altul și-a
subapreciat vădit forțele. Și sînt,
de asemenea, și unii care cu toa-
te că au mari posibilități, se
mulîtmjesc cu medii mici, într-o
situație d - .^Iduță mediocritate.
In ți-i^răl însă, se pare că ma-
jari^iea au dat răspunsuri bine
Sulițe, care țin seama de reali-
te4e — d: cea prezentă ca și de
ce* care poate fi creată într-un
viii ir nu piea îndepărtat Fireș-
te diriginta și-a propus să se o-
asupra fiecăruia în parte,
să facă din fiecare caz un prilej
de a-i educa pe elevi în spiritul
răspunderii față de sarcina lor
de a învăța, de a-i obișnui să-și
ml- iare forțele, capacitatea, la
justa valoare, să aibă încredere
în posibilitățile lor.
Cum era și de așteptat la dis-
cuții au participat toți elevii cla-
sei. Pentru fiecare, cele ce s-au
spus în ora de dirigenție au con-
stituit un minunat prilej de con-
fruntare a autoaprecierii cu a-
precierea întregului colectiv.
La început diriginta a cerut
unor elevi — acelora care dove-
diseră că s-au gîndit mult asu-
pra rezultatelor pe care și le-au
propus — să arate pe ce și-au
bazat afirmațiile. Răspunsurile
au dezvăluit că elevii respectivi
au avut în vedere și mijloacele
prin care își vor putea atinge
scopul: respectarea cu strictețe
a regimului zilnic, învățarea,
lecție de lecție, a întregului ma-
terial, efectuarea cu regularitate
a temelor date acasă, în unele
cazuri și rezolvarea independen-
tă a unor exerciții suplimentare
etc.
Discuția s-a oprit în continua-
re asupra cazurilor dificile. De
exemplu, elevul care și-a propus
să obțină media 10 la limba po-
mină a fost întrebat ce a făcut
pînă aram ca să se apropie de
această medie, cerindu-i-se chiar
să arate notițele pe care le-a
luat cu o oră înainte la obiectul
respectiv. Maculatorul era gol—
Elevul a lăsat capul In jos ru-
șinat și a mărturisit că nu s-a
gindit cu seriozitate 1* ceea ce
a scris. ..Lecția” i-a prins însă
bine : s-a gindit acum, în ora de
dirigenție și a hotărî t că. prin
muncă stăruitoare, poate obține
o notă bună, chiar dacă nu
un 10
La fel s-a discutat In jurul
fiecărui răspuns, cei In camă
fiind orientați de dirigintă să-și
argumenteze afirmațiile.
Bazîndu-se pe felul cum au
decurs discuțiile, tovarășa diri-
gintă a atras atenția. In conclu-
zii. că acum se poate merge mai
departe. Anume, ea le-a propus
elevilor să considere media pe
care au trecut-o în răspunsuri nu
ca o medie pe care și-o „doresc"
numai, ci ca pe media pentru
care vor lupta să o obțină. Iar la
ultima oră de dirigenție din tri-
mestrul I vor confrunta împreu-
nă ceea ce și-au propus cu ceea
ce au realizat. Va fi deci, atunci,
nu numai un bilanț, ci și un ade-
vărat examen de conștiință.
DANA MINCU
Dezvoltarea dragostei
pentru meseria aleasă
Profesorul V. Conțiu, care pre-
dă tehnologia meseriei la clasele
de electricieni ale Școlii profe-
sionale de construcții din Bacău,
a observat, la un moment dat, că
elevii din anul II „M“ nu mani-
festă prea mult interes pentru
însușirea meseriei, că se compor-
tă de parcă le-ar fi indiferent ce
meserie învață și cum o învață.
Se prezentau nepregătiți la lec-
ții, iar orele de atelier erau con-
siderate un fel de activitate be-
nevolă. Firește, existau în clasă
cîțiva elevi îndrăgostiți de mese-
rie, care studiau cu seriozitate și
lucrau cu pasiune în atelier, dar
ei erau taxați drept „tocilari” și
ceilalți nu le urmau exemplul.
Cită deosebire între acest an și
anul II „N”, de pildă ! Fără ex-
cepție, elevii acestui an au în-
drăgit profesia de electrician
și făceau tot ce depindea de ei
pentru a și-o însuși. Dovada :
mediile bune și foarte bune ale
întregii clase.
Asupra clasei era îndreptată
atenția tuturor — dirigintele, or-
ganizația U.T.M., conducerea șco-
lii. Toți socoteau că în acest caz
se impune în primul rînd ca
elevii să fie ajutați să înțeleagă
frumusețea meseriei pe care
și-au ales-o. perspectivele el și
rolul foarte important care îl are
in economia țării.
Printre alte măsuri pe care și
le-au propus în acest scop a fost
și organizarea unui concurs între
clasele de electricieni, de genul
concursurilor „Cine știe meserie,
câștigă”. Existau premisele pen-
tru ca un astfel de concurs să
dea roadele așteptate, întrucit
elevii anului II „M” dovediseră,
la diverse manifestări colective
pe școală, că sînt ambițioși și
știu să lupte uniți pentru ocupa-
rea locurilor fruntașe. Or, aceas-
tă pornire a lor putea fi foarte
bine folosită în cazul de față.
S-au stabilit regulamentul con-
cursului, durata de pregătire, bi-
bliografia. Prima fază a con-
cursului urma să se desfășoare
pe clase, fiecare colectiv trebuind
să desemneze trei elevi dintre
cîștigători, care să participe la
faza „interclase”.
Premisele de la care s-a pornit
s-au dovedit a fi juste : pasiunea
întrecerii a pus stăpînire pe ele-
vii anului II „M“. Aceștia și-au
procurat de îndată cărțile și re-
vistele de specialitate indicate în
bibliografie și au pornit să stu-
dieze. La început cu șovăială,
apoi din ce în ce mai des au ce-
rut profesorilor consultații. De
unde înainte veneau oarecum ca
oaspeți în atelier, acum rămîneau
aici și după orele de program,
încercînd să recupereze lacunele,
sprijinindu-se reciproc la învăță-
tură și la practică.
Pregătirea concursului s-a re-
simțit imediat în.„ catalog. Au
început să se înregistreze răs-
punsuri bune, documentate. Și,
uitînd parcă de indiferența de
pînă atunci, cei mai mulți dintre
elevi au „descoperit” că se pre-
gătesc într-o meserie interesantă,
că școala le oferă posibilitatea de
a-i afla nenumăratele taine și câ
nu le mai rămîne timp pentru
manifestările copilărești de pînă
atunci.
Și iată-i la concurs. Atît la
probele scrise cît și la cele prac-
tice, concurenții s-au dovedit
bine pregătiți, cu nimic mai pre-
jo* față de colegii din celelalte
claie Rezultatul : locul doi.
Dar dincolo de acest rezultat,
clasa a înregistrat un ciștig de
neegalat: elevii au „descoperit”
frumusețea meseriei, de care s-au
legat puternic, cum spun ei „pen-
tru toată viața”. Și au mai des-
coperit un lucru de preț: pu-
terea colectivului Pentru că în
procesul de pregătire și-au dat
seama că răspunzînd de propriile
lor fapte, dar și de cele ale cole-
gilor. pot determina o schimbare
de atitudine intervenind prompt,
ajutîndu-se într-o chestiune
esențială.
Elevii au acum un nivel tot
mai ridicat de cunoștințe. Nu
numai că s-au deprins să în-
vețe serios și regulat, dar obli-
gația din perioada concursului
de a consulta cărți și reviste de
specialitate a devenit o obișnu-
ință a multora dintre ei. Acum,
în ultimul an de școală, se pre-
gătesc cu răspundere pentru ti-
tlul de muncitor calificat.
M. ANDREI
Lectura gazetei de perete a
colectivului didactic de la Școa-
la medie nr. 5 ăi» București
oferă cititorului o imagine a
bogatei activități instructiv-edu-
cative ce se desfășoară în aceas-
tă modernă și frumoasă școală,
a preocupărilor colectivului di-
dactic de a găsi noi și intere-
sante forme de muncă. Un arti-
col discută despre eficiența lec-
țiilor : cum să pregătim lecția,
ce material didactic și ce biblio-
grafie suplimentară să folosim
pentru ca ea să fie interesantă,
să atragă elevii, să fie bine învă-
țată. Altul argumentează nece-
sitatea frontului unic în asigu-
rarea disciplinei în școală, a
cerințelor unice, a respectării de
către fiecare pedagog, in aceeași
măsură a cerințelor impuse.
Astăzi am vrea să ne oprim,
însă, la o rubrică permanentă
a gazetei, intitulată „Buletinul
săptămînii". Apariția cu regula-
ritate a acestei rubrici este re-
zultatul unei inițiative pe care^r
conducerea școlii a luat-o in- *
dată după deschiderea cursuri-
lor, în scopul de a îmbunătăți
munca educativă. Este vorba,
anume, de popularizarea prin
gazeta de perete a tuturor for-
melor, metodelor .și procedeelor
bune pe care le folosesc cadrele
didactice în această muncă, de
punerea în valoare a inițiative-
lor lor, ca și de consemnarea
abaterilor de la regulamentul
școlar, de criticarea cazurilor
de neîndeplinire a sarcinilor.
Iată eîteva spicuiri din cele
trei „buletine" care au apărut
pînă acum.
într-unul din ele, de la în-
ceputul anului școlar, se popu-
larizează faptul că dirigintele
clasei a Xf-a C a știut să trans-
forme momentul inaugurării ca ■
talogului acestei clase într-un
reușit moment educativ. fre-
zentindu-l elevilor, dirigintele
le-a atras atenția că este ulti-
mul catalog în care vor fi în-
scrise notele lor și și-a manifes-
tat convingerea că vor avra
grijă să fie umplut numai cu
note bune și foarte bune. Diri-
gintele a rostit doar cîteva cu-
vinte, dar — spuse cu căldură
și la momentul potrivit — ele
au avut ecou în conștiința fie-
cărui elev. Dovadă — notele
bune apărute de îndată in ca-
talog.
Alt fapt pozitiv. Discutând la
o oră educativă despre necesi-
tatea de a se asigura disciplina
la lecții, dirigintele clasei a
IX-a C a putut constata cu bu-
curie. chiar din zilele imediat
următoare, eficiența celor spuse
de el. Nu numai că nu s-au mat
semnalat abateri, dar elevii au
avut și o inițiativă lăudabilă:
pentru că atunci cînd se ridicau
din bănci se producea zgomot
din cauza încheieturilor meta-
lice ale scaunelor, elevii le-au
îmbrăcat în cauciuc.
$i un al treilea fapt: înainte,
cînd se duceau din clasă spre ~
sala de sport, elevii făceau
multă gălăgie. Acum, profesorul
de specialitate supraveghează
personal echiparea și tncolona-
rea și îi conduce personal la
sala de sport. Cum e și firesc,
în prezența lui toate acestea se
petrec într-o ordine desâvîrșită.
Asemenea fapte, în aparență
poate minore, dar foarte eficien-
te. sînt multe la număr.
Am găsit însă, consemnate
în „Buletinul săptămînii", și
fapte negative. Bunăoară, se
arată că încă nu toți profesorii
care țin lecții în ultima oră
supraveghează plecarea elevilor,
fapt pentru care se produce
zgomot în școală. De asemenea
se semnalează câ in școală au
apărut cîteva geamuri sparte,
pereți și bănci murdare. „ce
facem spre a evita în viitor
asemenea lucruri ?“ — est* în-
trebat fiecare profesor în parte.
Prezentând problemele, faptele
cotidiene ale școlii. „Buletinul
săptămînii" contribuie intr-o
mare măsură la stimularea ini-
țiativelor, ca șl la îndreptarea
într-un mod operativ a lipsuri-
lor.	— fr-
ai. ROBEA
PAGINA 0
Planificarea calendaristică
la clasele I — IV
Programele școlare cuprind in-
dicații clare, explicite, asupra
modului cum trebuie întocmite
planurile calendaristice pentru
predarea materiei. Profesorii și
învățătorii au datoria să respecte
întru totul aceste indicații.
Dacă marea majoritate a lor
așa și procedează, sînt unii care
dau indicațiilor respective o in-
terpretare eronată. Astfel, de
exemplu, la limba romînă în cla-
sa a III-a unii tovarăși au pre-
văzut, pentru etapa aceasta,
toate bucățile care dau cunoștin-
țe despre școală și familie, după
care vor trece la cele care înfă-
țișează anotimpurile, apoi la cele
despre oraș și sat, despre patria
noastră ș.a.m.d. Așa se face că
texte ca „In ajunul revoluției" (cu
referire la Marea Revoluție So-
cialistă din Octombrie), „30 De-
cembrie" etc. vor fi studiate în
ultima parte a anului școlar.
Asemenea greșeli provin din-
»j-o superficială citire a indica-
țiilor programei. La p. 22, pro-
grama spune de exemplu : Proza
și versurile pe care le vor citi
elevii în manualele de limba ro-
mînă vor cuprinde cunoștințe în
legătură cu următoarele teme :
Diafilmele
didactice
și predarea
literaturii
Inițial, mai mult din dorința
de popularizare a operei mari-
lor noștri scriitori, studioul „I.
Creangă" a realizat o seamă de
diafilme care oglindesc momen-
te însemnate din istoria litera-
turii romîne : de la începuturile
tiparului pînă la Eminescu și de
la genialul poet la literatura
noastră de azi. Cu timpul, însă,
aceste diafilme, fiind folosite tot
mai des la lecțiile de literatură,
au căpătat tot mai multe valențe
didactice.
Natural, ținuta unui diafilm
depinde nu numai de autori sau
de consultantul științific, ci în
mare măsură și de existența ma-
terialului de istorie literară ce
poate fi cineficat. Dar, la o sim-
plă examinare a celor existente,
te uimește diversitatea concep-
ției și a modalităților de alcă-
tuire. Dacă în unele diafilme
principiile istoriei literare se îm-
pacă foarte bine cu cele meto-
dice, în sensul că materialul de
istorie literară e bine sudat și
sistematizat pentru a putea fi
prezentat în cadrul anumitor ti-
puri de lecții, la altele cu greu
îți poți da seama cărei discipli-
ne i se adresează.
Pe de altă parte, dacă în mul-
te diafilme s-a realizat un acord
perfect între conținutul textului
și cel al imaginilor, obținîndu-se
lucrări cu adevărat expresive,
care solicită din plin imaginația
și sentimentele elevilor (de e-
xemplu, diafilmul închinat lui
Eminescu), există și unele care
îi obosesc pe elevi din cauza
Imaginilor palide și a dialogului
transformat într-o simplă poves-
tire a conținutului, săracă în
"•idei și diluată. De exemplu, dia-
Școala și familia..., Anotimpu-
rile..., Ce trebuie să știm despre
cultivarea, îngrijirea și recolta-
rea plantelor.... Orașul și satul...,
Patria noastră... Deoarece era
greu ca programa să se oprească
la fiecare lecție în parte, a dat
doar o vedere de ansamblu asu-
pra domeniilor în care elevii vor
primi noi cunoștințe, asupra pro-
blemelor pe care trebuie să le
aibă învățătorul în vedere în
cursul predării fiecărei lecții din
manual
Cine a studiat cu atenție în-
treg manualul poate vedea că
autorii lui au căutat să-1 pună
cît mai mult în acord cu calen-
darul, să plaseze lecțiile într-o
ordine care asigură abordarea
lor în etapa în care s-a petrecut
evenimentul pe care îl consem-
nează. Ordonarea materiei după
alte criterii decît cele reflectate
în manual nu este permisă, în-
trucît poate duce la greșeli dău-
nătoare procesului de învăță-
mînt.
Așa îneît, atenție : să studiem
bine programa, căci ea nu cere
o planificare calendaristică pe
teme.
filmul „Al. Vlahuță" cuprinde
cîteva imagini nesemnificative
(Vlahuță și Delavrancea, cu pa-
harele în mină, sărbătorind reu-
șita procesului lui Caragiale). La
fel, în diafilmul „G. Topîrcea-
nu", textul nu ține pas cu Ima-
ginile. De la secvența care-1 în-
fățișează pe poet la Tulcea, ală-
turi de Octavian Goga și G. Ro-
țică, se trece brusc la mobili-
zarea pe front a poetului fără
explicații suplimentare, strict ne-
cesare.
Majoritatea diafilmelor exis-
tente sînt producția anilor 1656-
1957. Ar fi necesară reluarea și
completarea lor cu imagini noi,
adesea inedite, pe care le conțin
numeroasele monografii consa-
crate scriitorilor noștri apărute
din 1957 pînă în prezent. Cerin-
țele activității didactice impun,
pe de altă parte, realizarea unor
diafilme noi.
Diafilmul didactic, pentru a fi
cu ușurință integrat în orice tip
de lecție, nu trebuie să depă-
șească un anumit număr de sec-
vențe (80—100), vizionarea lui
neputînd depăși 30 de minute.
Aceasta — și din motive de or-
din metodic, și pentru că altfel
i-ar obosi pe elevi. Se impune,
deci, realizarea unor diafilme cu
adevărat didactice, care să cu-
prindă imagini puține dar sem-
nificative, însoțite de texte ex-
plicative cît mai concentrate.
Numeroasele reușite pe această
linie sînt o garanție că se pot
obține diafilme din ce în ce mai
bune, mai folositoare procesului
de învățămînt.
VISTIAN GOIA
Cluj
Pregătind lecțiile in colectiv
Conferința națională de lingvistică
Recenta conferință națională
de lingvistică rominească, orga-
nizată de Academia R.P.R. și de
Ministerul învățămîntului, a
constituit un eveniment de sea-
mă în viața noastră culturală. La
lucrările conferinței au participat
— pe lingă academicieni, profe-
sori universitari, cercetători ai
institutelor de lingvistică — și
profesori din școlile medii. Prin-
tre invitați s-au putut remarca și
lingviști de peste hotare, specia-
liști în domeniul limbii romîne și
al romanisticii.
în cele patru zile cît au durat
lucrările conferinței s-au prezen-
tat 6 referate în legătură cu Dic-
ționarul limbii romine și Tratatul
de istorie a limbii romine, cu pro-
bleme ale limbii romîne literare,
de dialectologie romînească, de
gramatică a limbii romîne, pre-
cum și cu metodele noi de cerce-
tare a limbii. Referatele au fost
ținute de academicieni și profe-
sori din învățămîntul superior
(Al. Rosetti, E. Petrovici, I. Co-
teanu, B. Cazacu, Mioara Avram,
Em. Vasiliu și A Avram).
Diferitele aspecte ale limbii
romîne și ale metodelor de cerce-
tare au fost aprofundate într-un
mare număr de comunicări (34),
din care menționăm cîteva, în
ordinea temelor enunțate mai
SOBORUL CATALOAGELOR
Nu-l cunoașteți
pe tovarășul Dobri-
că... Păcat! De vreo
trei ani e pensio-
nar. Adică vorba
vine că e pensionar:
e mereu printre noi
— în cancelarie, la
activitățile extra-
școlare, la comisia
metodică. Mintea îi
e la fel de ascuțită,
vorba tot plină de
duh, parul aproape
negru și ochii —
argint viu. Atît că
are carnet de pen-
sionar și mai multă
experiență decît
noi.
Deunăzi legam
șnurul la coperta
catalogului. Vine și
tovarășul Dobrică ;
se uită la mine și
mîngîie — parcă
părintește — coper-
ta nouă de pînză al-
bastră.
— Frumos cata-
log !
— Frumos — îi
răspund.
— Păcat că n-ai
auzit niciodată so-
borul cataloagelor...
•— Cum adică ?
Țin cataloagele so-
bor ?
— Vezi că țin. Și
eu am luat parte la
unul. E mult de a -
tund... Eram de ser-
viciu după amiaza.
Se terminaseră ore-
le ; profesorii pleca-
seră. Eu mai tră-
geam dintr-o țigară
colo, în colțul unde
știi că stăm eu. Era,
tot așa, puțin după
începutul anului.
Deodată, unul cite
unul, gătite tot cu
scoarțe albastre, ca-
taloagele țușt ! —
sar sprintene din
rastelele lor și por-
nesc, tipa-tipa, să
țină sobor pe masa
cancelariei.
— Să cerem să ni
se recunoască drep-
turi ! — deschide a-
dunarea, bătăios,
„președintele de
virstă", catalogul de
a Xl-a.
— Just! — îl sus-
ține, cu glas crista-
lin, cel de clasa I.
— Noi investim
sus : acad. lorgu Iordan : Reali-
zări și perspective în lingvistica
romînească; N. A. Ursu (Iași),
Problema etimologiei neologisme-
lor limbii romîne; acad. Al. Graur
Raportul intre factorii interni și
cei externi în istoria limbii ro-
mîne ; VI. Georgiev (Sofia), Le
dace comme substrat de la langue
roumaine; L. Mourin (Franța), La
disparition des formes differen-
ciees du subjonctif present rou-
main; Eqrem Qabej (Tirana), Be-
trachtung liber die rumănisch-
albanischen Sprachbeziehungen;
W. Bahner (Leipzig), Die theore-
tischen Bemuhungen um die For-
mung der rumănischen National-
sprache in historischvergleichen
der Sicht; D. Macrea (Cluj), Atla-
se lingvistice românești regionale ;
Alf Lombard (Suedia), Une cu-
rieuse construction syntaxique
roumaine; Valeria Guțu-Romalo,
Clasificarea verbelor în conju-
gări ; Laura Vasiliu, Generarea
determinanților nominali prepozi-
ționali ; Maria Manoliu, Asupra
procesului de izolare a unităților
în lingvistica structurală; VI.
Horejsi (Praga), Particularitățile
sistemului flexiunii nominale ro-
mînești în cadrul expresiilor de-
clinate ; Paula Diaconescu, Pro-
bleme de morfologie structurală ;

eu autoritate și
prestigiu!
— La cite bucurii
și tristeți, izbînzi și
înfrîngeri n-am fost
noi martore !
— Noi sîntem
ființe înzestrate cu
grai: notele sînt
graiul nostru.
— Cite zimbete
de fericire n-am în-
florit noi pe fețele
copiilor !
— „Așa e ! Are
dreptate!“ strigau,
foindu-și filele, ca-
taloagele.
Se făcuse un va-
carm de nedescris :
parcă ar fi fost pli-
nă cancelaria numai
de profesoare...
Deodată, un glas
obosit și dogit puse
capăt freamătului:
— Ce vă țineți
atît de mîndre, cînd
acuș-acum n-o să
fiți decît niște ter-
feloage!
Abia tîrîndu-și
trupul frînt și moa-
le, acoperit de
zdrențe decolorate
se ivi în mijlocul
Sorin Stati, Probleme de sintaxă
structurală etc.
Comunicările și referatele au
fost urmate de numeroase preci-
zări în cadrul discuțiilor progra-
mate după fiecare temă. La dis-
cuții au participat un mare nu-
măr de academicieni, cadre di-
dactice și cercetători ai institute-
lor de lingvistică.
întrucît multe dintre comunică-
rile ținute la conferință prezintă
interes nu numai pentru un nu-
măr restrîns de specialiști, ci și
pentru alte categorii de intelec-
tuali, în special pentru profesorii
de limba romînă, o parte dintre
ele vor fi publicate fie într-un vo-
lum aparte (eventual într-un nu-
măr special al revistei Limba ro-
mînă), fie împreună cu alte arti-
cole în revistele de specialitate
(„Studii și cercetări lingvistice" și
„Limba romînă")
în felul acesta, unele dintre
problemele discutate la conferin-
ță vor putea fi cunoscute în cu-
rînd și de masa profesorilor de
limba romînă din învățămîntul de
cultură generală, contribuind ast-
fel la clarificarea multor capitole
de gramatică, fonetică sau lexi-
cografic care se bucură de tot mai
multă atenție din partea cadrelor
didactice din școlile medii și de 8
ani.
I. P.
soborului un catalog
vechi. Foile îi erau
rupte și cîrpite. Pete
mari, albastre și ro-
șii, închipuiau tot
soiul de personaje
fantomatice. Șter-
sături dese — ca
niște împunsături
nemiloase — îi ciu-
ruiau filele. Din loc
în loc, fel de fel de
melcișori, colăcei,
cerculețe, floricele
și alte bizare ara-
bescuri îi ornau
scoarțele și colțu-
rile.
— Vai, ce epavă,
ce piesă de muzeu !
— izbucniră cata-
loagele noi. Ce vîr-
stă ai ?
— Un an ! — răs-
punse, cu vocea
pierdută, sărmana
epavă.
— Abia un an ?
Și cine te-a adus în
halul ăsta ? — în-
trebă un catalog tî-
năr.
Piesa de muzeu se
ridică șontîc-șontîc
și zise, fixîndu-mă
cu un deget acuza-
tor :
— întrebați-l pe
el!
Am roșit, deși
eram numai un
„coautor" modest
al masacrării cata-
logului : în mulți-
mea de arabescuri
recunoscusem un
fel de zambile —
creația mea.
Aci tovarășul Do-
brică făcu o pauză,
își aprinse o țigară
și mă fixă cu ochii
lui — argint viu:
— Mai aveți prin-
tre voi astfel de...
chirurgi care muti-
lează cataloagele ?
— Nu ! i-am răs-
puns hotărît.
Tovarășul Dobri-
că s-a uitat la mine
pe sub sprîncene —
și am roșit pe loc,
ca un elev prins cu
ocaua mică : e cu
neputință să-l minți
pe tovarășul Do-
brică !
prof. FL. ANGHEL
PAGINA 7
corespondenta
• In anul 1872 au fost în-
ființate în Japonia școlile
elementare obligatorii. De a-
tunci, în ultimii 90 de ani,
a fost construită o adevăra-
tă „piramidă" a sistemului
de învățămînt japonez, avînd
la baza școala elementară.
Astăzi, învățămintul cunoaș-
te o largă răspîndire în în-
treaga Japonie, analfabetis-
mul fiind redus la numai
t" «, ceea ce constituie o rea-
lizare importantă dacă ținem
seama de dificultatea siste-
cu pregătirea pentru intrarea
în școală următoare. Ceilalți
elevi pregătesc ,
— serate literare
.gakugeikai"
se prezintă realizările
la care
obți-
nute în cursul anului școlar,
care se încheie atunci cînd
elevii intră în vacanța de
primăvară.
melor
folosesc
scriere,
KANJI
de scriere (japonezii
mai multe sisteme de
dintre care sistemul
numără cîteva mii
de semne ideografice, prove-
nite din vechea scriere chi-
neză).
După școala obligatorie ur-
mează școlile cu caracter fa-
cultativ și, în primul rînd,
ciclul superior al școlii
care are durata de
învățămintul superior,
medii
3 ani.
inclu-
zînd universități și institute
tehnice, are la rîndul său o
durată de 4 ani. Sistemul de
învățămînt japonez este cu-
noscut astfel, după durata ti-
purilor de școli, ca „sistemul
6-3—3—4".
Anul școlar începe în Ja-
ponia în aprilie, cînd cireșii
încep să dea în floare. în u-
nele școli sau clase se prac-
tică un proces de învățămînt
experimental, ce constă din
împărțirea clasei în cîteva
grupe echilibrate ca posibili-
tăți, în scopul obținerii unor
rezultate mai bune. în alte
școli experimentul constă în
aceea că elevii n-au deloc
„carnete de note și comuni-
cări", deși acestea sînt larg
folosite în celelalte școli.
Tn luna iulie, o dată cu ve-
nirea zilelor călduroase cu
care începe și vacanța, șco-
lile se închid, de obicei pentru
40 de zile; în unele regiuni
mai friguroase însă vacanța
de vară este mai scurtă, iar
vacanța de iarnă mai lungă.
Al doilea trimestru școlar în-
cepe în septembrie și se în-
cheie cu vacanța de iarnă, a
cărei durată este, de obicei,
mai mică decît a vacanței
de vară. în ultimul trimestru
școlar sînt în mare fierbere
elevii clasei a Vl-a, ocupați
• Ea Montevideo (Uruguay)
a avut loc de curînd al doi-
lea seminar latino-american
pentru problemele dislexiei.
Schimbul de vederi dintre
specialiștii prezenți la semi-
nar a dus la elaborarea ur-
mătoarelor recomandări pen-
tru guvernele țărilor respec-
tive : înființarea unor clase
și centre oficiale pentru edu-
carea dislexicilor; introduce-
rea unor cursuri de speciali-
tate în planul de învățămînt
universitar; acordarea spriji-
nului necesar pentru dezvol-
tarea cercetărilor pedagogice
în vederea reeducării copii-
lor care întimpină dificultăți
la citit și în înțelegerea ce-
lor citite.
• Comitetul executiv al
Consiliului internațional de
educație fizică (C.I.E.P.S-) a
întocmit anul acesta un pro-
iect trienal de studiu intitu-
lat ,.Rolul sportului ca in-
strument de dezvoltare* și a
constituit o comisie de spe-
cialiști în problemele socio-
logiei educației fizice. Proiec-
tul trienal prevede cercetarea
cu precădere a programelor
școlare de educație fizică și
sport în țările în curs de
dezvoltare.
• Congresul Confederației
mondiale a personalului di-
dactic. care a avut loc la Pa-
ris cu o lună în urmă, s-a
bucurat de o largă participa-
re: 500 delegați din 80 țări.
După apelul lui R. Ma-
heu. directorul general al
U.N.E.S.C.O., în favoarea unei
campanii largi împotriva a-
nalfabetismului și după cuvîn-
tul rostit de ministrul edu-
cației naționale din țara gaz-
dă, lucrările congresului s-au
desfășurat în cadrul a 4 co-
misii. în care au fost studiate
probleme ale învățămîntului
elementar.
mediu, ale educa-
ției adulților și formării pe-
dagogice. Printre rezoluțiile
adoptate, cităm rezoluția care
se referă la un proiect de
cartă universală asupra drep-
turilor și îndatoririlor edu-
catorilor. proiect care a fost
remis Biroului Internațional
de Educație pentru a fi pre-
zentat celor 115 state mem-
bre. O altă rezoluție reco-
mandă întocmirea unor pro-
grame școlare care să pro-
moveze spiritul de înțelegere
și colaborare între popoare.
• Congresul Asociației In-
ternaționale de Științe peda-
gogice va avea loc
bridge (Anglia) în
5—12 august 1965.
Depa rtamentul
la Cam-
perioada
Invăță-
mîntului din Australia de
Sud a introdus, cu începere
din anul școlar 1964—1965,
un curs secundar de 3 ani în
27 de școli medii urbane și
rurale; la absolvirea acestor
trei ani de școală, absolven-
ții vor primi un „certificat
intermediar". Disciplinele o-
bligatorii înscrise în planul
de învățămînt sînt: engleza,
matematicile, științele natu-
rii, instrucția civică și un o-
biect artistic sau dc artă a-
plicată; elevii își aleg alte
două materii dintre
nele învățămîntului
cial sau agricol
Pentru a suplini
material
conducerea
științific
discipli-
comer-
lipsa de
modern.
învățămîntului
din Sicilia a organizat o ca-
ravană-laborator.
compusă
dintr-un camion și o remor-
că echipată cu material ex-
perimental de fizică. Perso-
nalul laboratorului mobil este
alcătuit din doi profesori
și doi laboranți. O serie de
școli medii care fuseseră pre-
gătite să colaboreze cu a-
ceastă echipă volantă au be-
neficiat de 12—15 lecții ex-
perimentale de fizică.
Experiența a dus la creș-
terea interesului pentru știin-
ță al elevilor din regiunile
izolate ale insulei și la îm-
bunătățirea nivelului de cu-
noștințe de
profesorilor de
școlile vizitate.
specialitate a!
fizică din
€ I M P U L li N G	Jb
Comitetul executiv al sfatului popular al raionului Cîmpu-
lung, ne scrie tov. Alexandru Gînscă, ținînd seama de indicațiile
Comitetului raional P.M.R. și ale Comitetului executiv al sfatului
popular al regiunii Suceava, a luat încă înainte de deschiderea
anului școlar măsuri eficiente în ceea ce privește asigurarea cu-
prinderii în școlile generale de 8 ani a tuturor copiilor între 7 și 15
ani, ca și în ceea ce privește asigurarea frecvenței regulate a
acestora.
Astfel, la nivelul raionului și al comunelor s-au constituit co-
misii în componența cărora au intrat reprezentanți ai organelor lo-
cale, cadre didactice, deputați, activiști ai organizațiilor de masă
și părinți ai elevilor. Aceste comisii au desfășurat o largă activita-
te în rîndurile părinților, organizînd expuneri la căminele cultura-
le și în școli, la lectoratele cu părinții, cît și în cadrul cercurilor de
citit. De asemenea, au avut loc și convorbiri individuale cu părin-
ții. în zilele care au precedat deschiderea cursurilor, toți elevii au
fost vizitați la domiciliu de către învățători și profesorii diriginți.
Experiența pozitivă a unor comisii comunale, ca cele de la
Fundul Moldovei, Pojorîta, Gemenea, Vama etc., a fost populariza-
tă în cadrul ședințelor de lucru cu directorii de școli și cu re-
prezentanții sfaturilor populare comunale.
Toate aceste măsuri au avut ca rezultat o frecvență bună a ele-
vilor chiar din primele zile de școală.
După deschiderea cursurilor, s-au luat măsuri care să asigure
menținerea permanentă a frecvenței regulate. în această privință
școlile au primit un ajutor însemnat din partea organizațiilor
U.T.M. și de pionieri.
Ca urmare, în numeroase localități, ca de pildă Argel, Botuș,
Pojorîta, Fundul Moldovei, Vama, Sadova, Valea Boului, Colacu,
Slătioara, Vatra Moldoviței, în orașul Cîmpulung etc., în clasele I-
VIII s-a realizat o frecvență de IOD0.».
€ 1 'I P I N A
O excursie plăcută și folositoare — ne scrie tov. Marin D. Ni-
colae, profesor în comuna Dițești — a fost organizată recent de către
secția de învățămînt și comitetul de artă și cultură din raionul
Cimpina pentru profesorii de istorie din școlile raionului. Obiecti-
vul excursiei l-a constituit vizitarea Expoziției realizărilor econo-
miei naționale a R.P.R.
Impresiile și datele culese cu prilejul acestei excursii vor fi fo-
losite atît pentru ilustrarea lecțiilor cît și pentru activitatea cultu-
rală pe care o desfășoară acești profesori.
11 K N Ă V t M
în scopul de a promova în continuare experiența înaintată a
cadrelor didactice — ne informează tov. Ștefan Covrig de la Școa-
la medie din Tîrnăveni — secția de învățămînt a raionului Tîrnă-
veni a organizat de curînd o ședință de instructaj cu responsabilii
cercurilor pedagogice.
în cadrul acestui instructaj a fost discutată activitatea cercu-
rilor pedagogice, s-au studiat cerințele pe care le prezintă în
această direcție noul regulament al școlilor de cultură generală și
s-au dat indicații asupra temelor ce se vor dezbate în cercuri în
acest an școlar. De asemenea, s-a propus ca la fiecare ședință de
cerc să se facă și o prezentare a materialelor apărute în presă, în
periodicele dc specialitate etc.
$ 1 '1 L t L
Profesorul Ilie Muște ne comunică, într-o scrisoare trimisă re-
cent, că secția de învățămînt a raionului Șimleu a organizat o con-
sfătuire cu responsabilii comisiilor metodice ale diriginților. La
această consfătuire, la care au participat 37 de diriginți, șeful sec-
ției de învățămînt raionale a prezentat un referat în care s-au ri-
dicat o serie de probleme privind cerințele muncii educative în
școlile din raion. De asemenea, la consfătuire s-a popularizat ex-
periența unor diriginți fruntași în ceea ce privește realizarea unei
bune discipline a elevilor, cît și în organizarea unor acțiuni educa-
tive interesante și eficiente.
Institutul de construcții din Bucu-
rești anunță scoaterea la concurs *
următoarelor posturi didactice :
1)	Conferențiar la disciplina hidrau-
lică și mecanica fluidelor, poziția 7
din statut de funcțiuni al catedrei de
hidraulică și construcții hidroteh-
nice ;
2)	Conferențiar la disciplina hidrau-
lică șl mecanica fluidelor, poziția I
din statal de funcțiuni al catedrei
de hidraulică șl construcții hidroteh-
nice.
Persoanele care doresc să participe
la concurs vor înainta, în decurs de
o lună de la publicarea prezentului
anunț, o cerere adresată rectoratului
Institutului de construcții din Bucu-
rești, b-dul Republicii, nr. 176, raio-
nul ,,23 August", însoțita de următoa-
rele acte : copie legalizată de pe di-
□loma de stat sau de pe actul echiva-
lent de studii superioare ; copie lega-
lizată de pe diploma de doctor sau
candidat în științe ; copie legalizată
de pe atestatul de profesor sau con-
ferențiar ; lucrările științifice ale
candidatului, într-un exemplar ; cer-
tificatul de caracterizare a activității
profeslonafe șt sociale a candidatu-
lui, eliberat de instituția în care
acesta își are funcția de bază ; me-
moriu de activitate didactico-științi-
fică, semnat de candidat ; autobio-
grafia.
Cei ce funcționează într-o institu-
ție de învățămînt superior sînt obli-
gați să comunice în scris rectorului
înscrierea la concurs.
Orice informație suplimentară se
poate cere la rectorat.
Institutul
agronomic ,.Dr, Petru
Cluj anunță concurs pen-
copie legalizată
de pe diploma dc stat
tru ocuparea postului de profesor la
catedra de chirurgie, disciplina repro.
ducția animalelor domestice. poz.
XXI ±. la Facultatea de medicină ve-
terinară.
Cererile pentru înscriere la concurs
se vor înainta, în termen de o lună
de Ia publicarea prezentului anunț, la
rectoratul Institutului agronomic „Dr.
Petru Groza" din Cluj, str. Mănăștur
nr. 3. însoțite de următoarele acte :
mu de pe actul echivalent de studii
superioare : copie legalizata de pe di-
ploma de doctor sau de candidat In
științe : copie legabratâ de pe ates-
tatul de profesor sau conferențiar ;
lucrările științifice ale candidatului,
într-un exemplar : certificatul de ca-
racterizare a activității profesionale
și sociale a candidatului, eliberat de
instituția (întreprinderea) în care »-
cesta își are funcția de bază ; memo-
riul de activitate didactico-științifică,
semnat de candidat ; autobiografia.
Revista „Natura'
nr. 5, septembrie-octombrie 1>64. seria Geografie-Geologle,
r. Posea : Lucrările celui de
XX-lea Congres internațional
geografie (Londra, iulie 1954).
In sumar :
V. M;îijUescu, V. Cucu: S. Mehedinți
— Din viața și activitatea sa de
geograf.
Gh. Pop : Circulația generală a at-
mosferei în lumina noilor cercetări.
C. Mocanu : Evoluția și repartiția te-
ritorială a fondului forestier al
R. P. Romîne.
ȘL Vasilescu: Cercetările hidrogeolo-
gice în R. P. Romînă.
I. Popovici : Cu privire la obiectul
și sarcinile istoriei geografiei în ca-
drul disciplinelor geografice din
învățămintul superior.
D. Băluță : Contribuții la cunoașterea
depozitelor aluvionare ale Dunării
între Turnu Severin șl Turnu Mă-
gurele.
M. Suțu : Unele aspecte ale măies-
triei pedagogice a profesorilor de
geografie.
I. Popescu-Argeșel : Lucrări practice
de geomorfologie ce se pot realiza
în excursiile școlare.
D. C. Vulpeștii: Folosirea hărții ilus-
trate la predarea geografiei la cla-
sele a IlI-a și a IV-a.
P. Birgăoanu. R. Luncan : Despre
programele și manualele școlare de
geografie din R. P. Romînă.
M. Mihalcea : Din experiența predă-
rii geografiei in clasa a Vil-a.
Al. Ungureanu, C. Swizewski : lașul
astăzi.
C. Petrescu : Insula Ada-Kaleh.
La cercul de aeromodele de la Palatul pionierilor din București.
REDACȚIA §1 ADMINISTRAȚIA j București. Piața Scînteii nr. L Telefon 17.60.20. Abonamentele se fac la oficiile poștale, factorii poștali și U diluzorii voluntari din
unitățile de învîțămînL Tiparul : Combinatul Poligrafic Casa ScW^iL Piața Scînteii București.