V Hunpdoawi-Deva \ Proletari din toate țările, uniți-vă! EDITATĂ DE MINiStERUL INVÂȚĂMÎNTULU1 §1 COMITEM UNIUNII SINDICATELOR DIN iNVĂTĂMINT Șl CULTURĂ Anul XVI nr. 763 vineri 24 iulie 1964 12 pagini 25 bani JBW 1 ■ 9 INVAÎAMINTUL IKT1I urca o noiu mim AAUL Anul școlar 1964/1965 va cămine consemnat în ■Koria școlii romînești drept moment al încheierii -^■Mesului de generalizare a învățămîntului obliga- Tkiu de 8 ani. Prin această realizare Romînia se înscrie printre statele eu cel mai ridicat nivel al dezvoltării învățămîntului general. Asigurarea unei activități rodnice tuturor școlilor de 8 ani. ridicarea pe o treaptă mai înaltă a pregă- tirii primei promoții de absolvenți a 8 clase impun sarcini complexe, de mare răspundere, implicind întreaga sferă a problemelor vieții școlare — conți- nutul învățămîntului, completarea numărului de cadre didactice necesare, dezvoltarea bazei mate- riale, acțiunile organizatorice ce se impun, îmbună- tățirea formelor educației comuniste și a metodicii predării diferitelor discipline. Cîteva cifre sînt deosebit de semnificative pentru amploarea acțiunilor în curs dc desfășurare. In anul școlar 1964/1965 numărul elevilor școlii gene- rale de 8 ani va ajunge aproape de impresionanta ciffi de trei milioane. Numai în clasele a opta ale tuturor școlilor va intra un contingent de aproxi- mativ 353 000 de elevi. Un vast program de măsuri a fost adoptat, încă din anul 1961, pentru ca sporirii duratei de școlari- zare să-i corespundă o creștere substanțială a nive- lului de cunoștințe a elevilor și o mai justă siste- matizare a cunoștințelor in cadrul structurii uni- tare a școlii de 8 ani, în special in vederea familia- rizării cît mai ample a elevilor cu progresele ști- inței și tehnicii moderne și a desfășurării procesu- lui de învățămint în strînsă legătură cu practica. Ținînd seama de scopul urmărit de școala gene- rală de 8 ani și pe baza concepției caracterului uni- tar al acestei școli, obiectele de învățămint au fost -Xtlonate gradat pe ansamblul claselor I—VIII, asi- ^frîndu-se continuitatea și succesiunea predării pe întreaga durată a școlarității. împărțirea discipli- nelor în 4 grupe mari : studii realiste, studii uma- niste, grupa prin care se realizează educația este- tică și fizică și grupa obiectelor care contribuie la pregătirea practică a elevilor, acordare^ unei pon- deri deosebite obiectelor din prima grupă vor contu- ra un orizont cultural mai larg și mai profund ab- solvenților școlii generale de 8 ani, în raport cu cel al absolvenților a 7 clase. Astfel, pentru formarea gindirii matematice a elevilor, cunoștințele de arit- metică, geometrie plană și în spațiu sînt predate în strînsă legătură cu aplicațiile lor practice, cu aju- torul unor materiale intuitive originale, recent pro- duse, care aduc o întărire substanțială a caracte- rului aplicativ al lecțiilor. Noțiunile de algebră și în general de calcul rapid predate în școala de 8 ani au devenit mai dense, mai substanțiale, asigu- rîndu-se astfel în mai mare măsură valorificarea lor ulterioară. In cadrul predării fizicii se urmă- rește ca elevilor să le devină cunoscute mai pro- fund cele mai importante fenomene fizice, legile care guvernează aceste fenomene și modul cum sînt folosite ele în producția modernă. Studiul chimiei în școala generală de 8 ani va asigura absolvenți- lor acesteia o cunoaștere mai profundă a concep- țiilor înaintate din domeniul teoriei atomo-molecu- lare, precum și a noțiunilor în legătură cu pro- prietățile fizice și chimice ale elementelor și com- pușilor lor, cu metodele de preparare și întrebuin- țările acestora. O mai vastă oglindire a dezvoltării gîndirii biologice contemporane caracterizează și studiul științelor naturale, care va lămuri mai te- meinic elevilor cauzele marii diversități a lumii ve- getale și animale, legate de condițiile mediului. De asemenea, in studiul geografiei elevii școlii gene- rale de 8 ani găsesc în mai mare măsură, posibili- tatea de a-și forma o concepție științifică asupra Universului și să înțeleagă, pe baza datelor cele mai recente, situația social-politică și economică a tuturor țărilor de pe glob. împletirea predării cu- noștințelor la disciplinele realiste cu demonstrații și lucrări frontale, efectuate în laboratoare și săli speciale de lucrări, precum și vizitele organizate în întreprinderile industriale și agricole, vor asigura în mai mare măsură fundamentul pregătirii pen- tru viață a elevilor. Studiul disciplinelor din grupa științelor uma- niste fi. in special al limbii și literaturii romîne, istoriei patriei și istoriei universale vor familiariza în mai mare măsură pe elevi cu evoluția fenome- nelor societății și cu oglindirea acestora în litera- tură. In același timp, prin prelungirea duratei de școlarizare, și implicit a timpului de studiu, s-a ur- mărit realizarea pentru elevi a unui regim zilnic de activitate cît mai rațional. In prezent sînt in curs de distribuire în școli, san se află în ultima fază de tipărire, toate eele 27 de programe școlare pe baza cărora se va preda în clasa a VIIl-a. Un efort deosebit cu rezultate apre- ciabile l-au depus lucrătorii Editurii didactice și pedagogice în vederea asigurării unui conținut co- respunzător și unor condiții grafice superioare celor 245 de titluri de manuale necesare școlii generale de 8 ani. Aceste manuale, care însumează un tiraj total de peste 20.000.000 de exemplare cu valoare de 103.000.000 lei vor fi distribuite gratuit, ca un dar prețios făcut școlilor de către partid și guvern. Numai pentru clasa a VIIl-a a școlii generale se editează 48 de titluri de manuale, cu un tiraj de peste 4.500.000 de exemplare și a căror valoare se ridică la aproximativ 25 de milioane lei. Este ne- cesară intensificarea strădaniilor in această direc- ție, pentru ca toate manualele să apară în timp util, astfel incit la data deschiderii cursurilor ele să se afle pe băncile fiecărei școli, la toate clasele, în mîna fiecărui elev. Centrele de librării și difuzarea cărții, cu sprijinul secțiilor de învățămint, vor lua toate măsurile pentru ca manualele distribuite gra- tuit să ajungă în cele mai bune condiții la desti- nație. Desfășurarea procesului instructiv-cducativ la nivelul cerut de această nouă etapă de dezvoltare a școlii generale și de conținutul mai înalt al pro- gramelor școlare depinde într-o măsură hotăritoare de activitatea corpului didactic. De aceea o direc- ție principală a eforturilor depuse de organele de învățămint o constituie încadrarea în posturi a unor cadre didactice corespunzătoare și cc-.tinua lor perfecționare pedagogică și de specialitate. în anul școlar viitor, ca urmare a încheierii tre- cerii Ia învățămîntul general și obligatoriu cu du- rata de 8 ani, sporește substanțial și numărul ca- tedrelor didactice. O parte însemnată dintre aces- tea va fi acoperită prin repartizarea în învățămint a noii promoții de absolvenți ai institutelor peda- gogice de 3 ani. Pentru acoperirea necesarului de profesori determinat de această creștere avem da- toria de a acorda în continuare toată atenția, prin măsuri bine chibzuite, atragerii în învățămint a unui număr cît mai mare dc cadre cu pregătire de specialitate, care lucrează în prezent în sectoare unde nu-și pot varolifica pe deplin aceste cunoș- tințe, a unor pensionari apți de muncă și care do- resc să lucreze acolo unde este nevoie de ei. In ceea ce privește cursurile și celelate forme de ridicare a pregătirii pedagogice și de specialitate organizate cu cadrele didactice care predau agri- cultura, cu cei înscriși la examenele de definivat, ca și la cursurile de limbi moderne, s-au dat indi- cații speciale pentru ca în cadrul lor să se pună un accent deosebit asupra predării cunoștințelor nou introduse în programele școlii generale de 8 ani, prin metode adecvate, cu ajutorul unor mijloace cît mai moderne și în strînsă legătură cu cerințele diferitelor sectoare de activitate în această etapă a desăvirșirii construcției socialiste. Intrucît în vara acestui an la cursurile de perfecționare vor fi cu- prinse aproximativ 18.000 cadre didactice, institu- tele de perfecționare a cadrelor didactice, societă- țile științifice de specialitate care organizează ase- menea cursuri au sarcina de a urmări neabătut transpunerea în viață a acestor indicații. ION BEltCA director general aî Direcției generale a învățămîntului de cultură generală din Ministerul învățămîntului îndrumați de profesorii ■ lor, membrii cercului literar de la Școala me- die nr. 4 din Tirgu Mureș au organizat de curînd o șezătoa- re închinată marii sărbători de la 23 August. Rind pe rînd, membrii cercului au citit ia șezătoare creațiile proprii pe care le-au dedicat acestei săr- bători. în fiecare poezie. în fiecare schiță ei au cîntat rea- lizările dobîndite de poporul nostru, sub conducerea par- tidului. în anii luminoși ai regimului democrat-popular, și-au manifestat dragostea și recunoștința față de partid pentru viața fericită pe care o trăiesc. In orașul Galați, pre- ■ gătirile pentru marea serbare ce va avea loc în cinstea zilei de 23 August pe stadionul „Dunărea" sînt în toi. La aceste pregătiri participă intens și elevii din oraș. Bunăoară, elevii școlilor ge- nerale de 8 ani pregătesc o frumoasă suită de dansuri de pe plaiurile moldovene. Elevii școlilor medii vor prezenta la serbare un bogat program de gimnastică. Deosebit de interesant va fi programul ce-1 pregătesc cei 580 de elevi ai Școlii me- dii nr. 7. Exercițiile lor de gimnastică vor simboliza strînsul recoltei. Imbrăcați în costume de culoarea spicelor aurii sau în frumosul nostru, port național, elevii vor în- chipui tablouri care vor ilu- stra toate muncile ce se des- fășoară pentru strînsul recol- tei, pentru obținerea unor roade tot mai bogate, Progra- mul de gimnastică prezentat de elevii celorlalte școli medii va reprezenta toate sporturile pe care le practică tineretul din patria noastră. Vacanță în mijlocul naturii (Cpntinuars în pag. 4-a) Atunci, la 23 August 1944, în iz- bucnirea de nemărginită bucurie visurile poporului au început să ca- pete contururi precise. Acum, după douăzeci de ani de realizări în toate domeniile vieții sociale, printre fenomenele care ca- racterizează politica școlară a regi- mului, atestînd amploarea lor ca dimensiuni, dar și ca profunzime a conținutului, numărăm, nu fără jus- tificată mîndrie, și construcția de clădiri școlare. Dacă socotim că din 1948 s-au construit cîteva mii de școli cu aproape 30 000 de săli de cla- să și că în fiecare sală de clasă pot învăța 40 de elevi, ajungem la con- cluzia că 1 200 000 de școlari învață în școli noi, construite de puterea populară. Acum nu există localitate în care să nu găsești cel puțin o școală nouă. Despre ritmul tot mai accelerat în care se lucrează în do- meniul construcției de școli vorbesc cit se poate de edificator datele ul- timilor ani. Potrivit directivelor Congresului al III-Iea al Partidului ■Muncitoresc Romîn în anii șesena- lului trebuiau să se construiască 15 000 săli de clasă. Dintre acestea s-au construit în 1960 — 3 223, în 1961 — 3 862. în 1962 — 3 965, în 1963 — 4 216 iar în anul 1964 se vor da în folosință peste 4 600 săli noi de .1 clasă. Așadar a fost cu mult depă- șită sarcina de plan. Setea de cultură a poporului și-a găsit pe deplin împlinirea pentru că fiecărui cetățean al patriei i s-a asigurat accesul și posibilitatea frec- । ventării învățămîntului pînă la cele măi înalte grade ale lui, în clădiri demne de epoca noastră, în condiții științifice la nivelul celor mai mo- derne cerințe. SUTE DE NOI ȘCOLI GATA PÎNA LA 23 AUGUST ... Avem în față tot mai aproape perspectiva deschiderii noului an școlar. Cu fiecare zi care trece ne apropiem de data cînd ne vom în- tilni din nou cu elevii noștri, .cînd școala, va primi o nouă generație de școlari. Pregătirile care se fac, în- cbpînd din birourile Ministerului în- vățămîntului și pînă la satele cele ,v.. mpi îndepărtate de Capitală, într-un ritm tot mai ridicat, vestesc apro- pierea lui septembrie-școlar, mărtu- risind totodată grija pentru ca aces- . ..ta.șă însemne încă un pas înainte pe ,,, drumul asigurării bazei materiale a "învățămîntului nostru. Avîntul cu care întregul nostru H popor întîmpină cea de a XX-a a- ■ 1 niversare a eliberării patriei se ex1- primă ‘și pe' noile șantiere școlare, în cea mei mare parte noile con- strucții școlare, care urinează să fie ■date în folosință la. începutul- lui septembrie, sînt în faza ultifnelor lucrări de finisare. în regiunile Do- . , ,brogea; Iași, Brașov, Oltenia,, Cluj s au început chiar lucrările de îm- podobire într-un număr de peste 200 școli noi. „Noile construcții școlare din re- giunea Argeș — ne spunea recent profesorul emerit Nicolae Mihăilescu, vicepreședinte al Sfatului popular al regiunii — vor fi gata să-i pri- mească pe elevi și profesori încă de la 23 August". Pînă acum, din cele 290 săli de clasă cîte se construiesc în regiunea Argeș, 21 au fost terminate, 190 sînt cu lucrările la finisajul de interior, iar restul de 74 se găsesc în faza de lucrări la acoperiș. Sfatul popular a luat măsuri pentru ca lucrările să se desfășoare în condiții bune, asigurînd asistență tehnică cu spe- cialiști calificați, materialele de con- strucții etc. Problema aprovizionării șantiere- lor cu materiale de construcție, în rezolvarea căreia se întîmpinau u- nele greutăți în anii precedenti, a fost rezolvată din timp de sfaturile populare. Cimentul pentru construcții s-a asigurat chiar din regiunea Argeș cu sprijinul sfatului popular regio- nal, cărămizile cu sprijinul sfaturi- lor populare comunale și raionale, iar materialul lemnos cu ajutorul Ministerului Construcțiilor și Mate- rialelor de Construcții atît pentru clădirile școlare realizate din fond central cît și pentru cele construite prin contribuția voluntară și la care statul a contribuit cu 4 150 000 lei în credite rambursabile. Organele de învățămînt ca și sfa- turile populare comunale și orășe- nești au urmărit în permanență mersul lucrărilor pe șantierele șco- lare. luînd măsuri și intervenind pentru buna lor desfășurare. Datorită acestei preocupări, localu- rile cu 16 săli de clasă din orașele Curtea de Argeș, Cîmpulung-Muscel, Pitești, ca și clădirea, cu 24 săli de clasă din orașul Pitești se găsesc în faza de finisaj. în același stadiu se află și localuri construite cu sprijin din fond cenrtal din Horezu și Rucăr. în multe localități, datorită noilor construcții școlare, cursurile se vor desfășura numai în prima jumătate a zilei, ceea ce va permite o mai bună organizare a întregului proces de învățămînt. CONSTRUCȚII PESTE PLAN ,,în multe localități sătești din re* giunea Argeș, ne spunea tov. N. Mi-, hăileseu, am întîlnit șantiere de construcții școlare peste cele planifi- cate". în comuna Optași, din raio- nul Slatina, la Sirbi, Ia Măgura din raionul Co’stești, la Valea MaTe-Pra- văț din raionul Muscel se constru- iesc cîte 2, 3 și 4 săli de clasă din inițiativa organelor locale respecti- ve și a cetățenilor care și-au procu- rat materialele, au organizat munca fără să solicite nici un fel de spri- jin din partea regiunii. Inițiativa lor vorbește de dragostea pentru școală dar și de munca dusă în a- ceastă privință de1 către cadrele di- dactice, directorii de școli. Am găsit în sondajul făcut în re- giunea Argeș și Oltenia cadre didac- tice prezente de dimineață pînă sea- ra pe șantierele de construcții, sau pe cele în care se fac amenajări și reparații la clădirile existente, în- drumînd și ajutînd pe constructori, ca' tov, C. Dumitrescu, directorul Școlii de 8 ani din Optași, D. Popa, directorul Școlii medii din Ovesel, raionul Oltețu, L Brîndușoiu, direc- torul Școlii de 8 ani din Lădești, ra- ionul Horezu etc. LUCRĂRI ÎN RITM VIU în situația privind construcțiile școlare din regiunea Argeș, situație destul de recentă, în dreptul raionu- lui Rm. Vîlcea era pus un semn de întrebare. Față de celelalte raioane, raionul Rîmnicul Vîlcea era oare- cum rămas în urmă. Mersul lucrări- lor la unele construcții progresa prea încet. La data cînd am ajuns în acest raion, aproximativ o săp- tămînă după întocmirea situației de la regiune, lucrările avansaseră atît de mult încît semnul de întrebare a trebuit să fie șters. La Berislăvești, Cîineni, Rîureni sălile de clasă pla- nificate a fi date în folosință pen- tru 15 septembrie vor fi gata cu mult înainte. ■ V -W M CERINȚELE ESTETICE Sînt frumoase noile clădiri școla- re pentru că proiectele au ținut sea- ma nu numai de cerințele practice ci și de exigențe estetice. Liniile verticale și orizontale se suprapun și se îmbină armonios. Culorile sînt vesele, optimiste ca și viitorii loca- tari. Se impunea însă și un ampla- sament potrivit : loc central, cu spa- ții largi. Așa a și fost rezolvată pro- blema în majoritatea localităților unde s-au construit școli. în comu- na Cîineni din raionul Rm. Vîlcea gospodarii au pierdut însă din vede- re această cerință. Noua școală care se construiește în această comună, cu 8 săli de clasă, dispuse la par- ter și etaj este plasată într-un loc cu totul nepotrivit, la cîțiva metri sub nivelul șoselei care trece prin fața ei. Lăsăm la o parte faptul că gospodarii din această comună nu au avut în vedete armonia cerută de amplasarea linei' asemenea cons- trucții în cadrul naturii impresio- nant de frumoase a localității. Ei nu s-au gîndit însă nici la unele cerințe de ordin strict gospodăresc pentru că apa de ploaie se adună deseori în jurul zidurilor școlii. Școala lasă în memoria fiecărui om amintiri de neuitat. De ea este legată copilăria, cu visurile ei, cu primele experiențe mai semnificati- ve de viață., Care dintre noi nu simte fiorul acestor amintiri cînd după ani și ani șe reîntîlnește. cu școala în care a învățat ? Cine nu-și adu- ce aminte de ziua în care a pășit pentru prima oșră în școală și apoi de fiecare început de an școlar ? Pentru generațiile de școlari din vremea noastră regimul democrat popular s-a îngrijit ca viitoarele a- mintiri să fie tot atîtea prilejuri de a retrăi bucuria pe care o trăiese la fiecare 15 septembrie. Iar nouă, educatorilor, ne revine sarcina de a nu neglija nici un amănunt pentru ca bucuriile școlarilor noștri să fie mai depline. Și, pe măsură ce noile construcții școlare sînt predate edu- catorilor de către constructori, să trecem la împodobirea lor cu tot ce știm că asigură o atmosferă de mun- că plăcută. ’ KW ■ $ AHikV^ PAGINA 2 Elevii cuprinși in clasele I—VII (VIII) TOȚI COPIII PATRIEI INVAȚA V a m în față un grafic. Pe un A panou, de dimensiuni obiș- / nuite, o săgeată înscrisă in / % tuș, însoțită pe alocuri de ci- fre care indică în procente înălțimi. Privit de aproape, panou! comunică sugestiv, în limbaj statistic, o parte din istoria învățămin- tului. Privit de la o anumită distanță săgeata ia semnificații alegorice, su- gerind zborul spre cer al albatrosului. Pornește minată de o mare sete de lumină. Zborul spre lumină al unui întreg popor are drept contururi precise argu- mentele de nedezmințit ale cifrelor. Ce înălțimi indică altimetrul statistic al în- vățămîntului nostru 1 Să cităm : „In anul școlar 1963—1964 toți copiii de vîrstă școlară au fost cuprinși în școala generală de 8 ani“. Este evidentă spectaculara răsturnare ” de situații! Nici un copil de vîrstă școlară n-a rămas cu aripile strînse în jurul său. Nici o aripă nu s-a mai frînt. Mai miră aceasta pe cineva, cînd în fiecare comună există azi cel puțin o școală de 8 ani, cînd o armată de învățători și profesori sînt angajați în acest imens front al luminii 1. Cit de obișnuită ne pare nouă, celor care am trăit zi de zi, timp de douăzeci de ani, triumful unei asemenea creații l Dar, e momentul să răsfoim documen- tele ca să ne explice ele, drumul par- curs. Pe filele îngălbenite de vreme Iată o gazetă de acum douăzecișiopt de ani. Are filele îngălbenite de vreme. Pe una din pagini un titlu cu litere groa- se atrage atenția : „Școli sau pa- coste !“. Cum se poate ? Școala este doar o oază de lumină. O oază me- nită să răcorească buzele arse de setea cunoașterii ! Cum poate să fie o pacoste ne spune, în articolul citat. Ion al Saftei, țăran sărac de pe malul Oltului. El și alte douăzeci de familii de țărani săraci n-au putut să-și trimită iarna copiii la școală. I-a împiedicat mizeria. Copiii nu aveau haine, încălțăminte. O pereche de opinci era rînduită Ia cîte 4—5 frați. Atit cit ținea. Nu mai vorbim de cărți, ca- iete etc. Cum puteau să-i trimită la școa- lă ? Dar bugetul țării avea nevoie de ve- nituri. Și, sursa a fost găsită. Ion al Saf- tei și cei douăzeci trebuiau să plătească în amendă „dreptul3 de a nu putea să-și trimită copiii la școală. Cu amenda lu- crurile se rezolvau. Nu era atît de ne- cesar să meargă copiii la școală, să se creeze condiții pentru aceasta... Pentru guvernanții de atunci era destul și chiar mai bine ca loh al Saftei și alții ca el să plătească amenda, _ Ion al Saftei din Almăjel și cei două- seci de țărani nu sînt un caz izolat. Nu. „Istoria" lui Ion al Saftei este istoria a milioane de familii de muncitori șî ță- rani. O afirmă însăși oficialitatea bur- gheză. D. Guști, fost ministru al Instruc- ției, Cultelor și Artelor, referindu-se la situația din 1932—1933, arăta că un nu- măr de 37 1 875 de copii de vîrstă școlară, au rămas neînscriși în școala primară, — că o bună parte dintre cei înscriși în școala primară nu frecventau cursurile. Tot D. Guști ne furnizează date minuțios calculate, arătîndu-ne că dintre copiii în- scriși la școlile din sate, absentează de la cursuri aproape 1/3. Așadar peste 370 000 de copii rămîneau neînscriși la școală. Alte zeci de mii, deși înscriși, nu frecventau cursurile. Anii adăugau aces- tor cifre altele, iar vălul întunericului minții se întindea peste generații întregi. Existența, Ia data eliberării, acum 20 de ani, a peste patru milioane de neștiutori de carte n-a mirat pe nimeni. Cite greutăți, cîte eforturi au fost apoi depuse pentru a reda acestor patru mi- lioane de oameni aripile frînte în copilă- rie, pentru a-i învăța apoi ca, umăr Ia umăr cu întregul popor, să zboare spre limpezimile nevisate ale unei vieți de stăpîni pe soarta lor ! Răsfoiesc mai departe prin documente. Sînt multe, rafturi și biblioteci întregi de mărturii. Sute și mii de articole in presa vremii. Sute și mii de acte de acu- zare. în ciuda adevărului, guvernanții „isto- rici", pe rînd, au încercat să acrediteze ideea că țăranul romîn este refractar față de cultură. Tocmai el. care a lumi- nat orizontul poeziei noastre cu un te- zaur de uimitoare strălucire și sensibili- tate ! El, făuritorul unei „Miorițe", al u- nei „Ciocîrlii" care sînt ascultate cu ră- suflarea oprită de emoție! Presa muncitorească și progresistă a demascat caracterul formal al măsurilor luate ..pentru" școală, de burghezie. Ea a arătat cauzele pentru care obligativi- tatea învățămîntului primar era în fapt o iluzie — mizeria materială în care trăiau masele muncitoare, lipsa de școli, de cadre didactice. Sînt demascate meto- dele prin care vechile regimuri împiedi- cau pe fiii de țărani și muncitori de la cultură. Iată cîteva titluri : „Exploatarea copiilor'', „Măsuri nedrepte", „Sărăcimea nu mai poate învăța carte", „Anul școlar eu mizeriile lui se apropie" ele. Cu fiecare an care trecea, numărul neștiutorilor de carte devenea mai mare. Zborului sugrumat spre cultură al ma- selor populare i se adăugau la fiecare 30 iunie sau 1 septembrie alte zeci și sute de mii de aripi frînte. Lipseau oare în- vățătorii necesari? Nu! învățătorii nu lipseau atît cît s-a încercat să se misti- fice adevărul. Ei îngroșau rîndurile și așa destul de numeroase ale cerșetorilor în haine negre. Citim în Clopotul (1933): „In întreaga țară s-au desființat 5 000 de posturi de învățători. Această situație jalnică ilustrează că vom figura și de azi înainte in fruntea statisticilor de anal- fabeți". In articolul „Demonstrațiile de stradă ale învățătorilor* din august 1931, „Tî- nărul leninist" scria : „După ce au stat cîteva zile pe străzi, nedormiți și nemin- cați, cei 7 000 de învățători șomeri, che- mați de guvern în capitală pentru dis- tribuirea între ei a posturilor vacante, două treimi dintre ei neprimind nici un post, tinerii învățători șomeri au ieșit in masă in stradă să demonstreze pentru muncă și piine. Ei au fost primiți cu bastoane de cauciuc, cu baionete din partea cordonului de jandarmi". A vibrat în inimi o chemare răscolitoare Vă amintiți desigur de acel august 1944 ? Cuvîntul partidului a pătruns în inimile unui întreg popor. O chemare caldă și răscolitoare a vibrat în piepturi- le a milioane de oameni. Rezonanțe mi- raculoase au răsunat ridicînd la o muncă și la o viață nouă pe truditorii de mai- nainte ai mașinilor și pămîntului. Legile făurite de puterea populară proclamau dreptul lor la fericire, iar cul- tura a devenit o pîrghie, dintre cele mai viguroase, în împlinirile acestui drept, învățătura a devenit o realitate pentru toți fiii poporului. La un an numai după reforma învă- țămîntului, presa noastră scria : „Școa- la de 7 ani a obținut un prim și im- portant succes. In anul școlar 1948— 1949 au funcționat 3 332 școli cu clasele V—VII, avînd un efectiv de 284 459 elevi*. Cu fiecare an documentele privind succesul noii școli înregistrează realizări impresionante. Și de data aceasta documentele sînt multe. Articole, scrisori în care oamenii muncii aduc mulțumiri partidului pentru posibilitățile create copiilor lor de a stu- dia. de a obține o calificare înaltă, o pre- gătire multilaterală. Răsfoiesc din nou ziarele, revistele. însăși titlurile artico- lelor sint semnificative : „Marile succese ale științei și culturii in patria noastră". ..Sint mindră eă voi fi educatoare*. „Pen- tru ■ cit mai înaltă ealifieare a cadrelor didaetiee*. „A fost lichidat analfabetis. mul*. „Asigurăm un înalt nivel de pre- gătire elevilor". Iată și un articol care sintetizează o întreagă politică de stat : „Pentru fericirea copiilor patriei'. Așa- dar. școala — pacoste pentru copiii și părinții de altădată — a devenit o pir- ghie de fericire pentru copiii de azi Dar să trecem în revistă pe scurt cî- teva etape ale impetuoasei ofensive a în- vățămîntului : Incepînd din anul școlar 1955—1956. învățămintul de 7 ani a devenit general și obligatoriu în orașe, centre muncito- rești și în localitățile reședință de raion funcționind 4 417 școli cu 408 820 elevi la cursurile de zi, iar în anul școlar 1958— 1959. cînd s-a trecut la generalizarea în- vățămîntului de 7 ani și în localitățile din mediul rural (comune și sate) care aveau astfel de școli, au funcționat 4 491 unități cu clasele V—VII cuprinzînd 501 260 elevi la cursurile de zi. Cel de-al III-lea Congres al P.M.R. (din anul 1960) a trasat sarcina înche- ierii generalizării învățămîntului de 7 ani și a trecerii treptate la învățămintul general de 8 ani. Indeplinindu-se aceas- tă sarcină procesul generalizării învăță- mîntului de 7 ani a fost încheiat încă din anul 1961—1962, cînd au funcționat 6 940 școli cu 943 659 elevi la cursurile de zi. In anul școlar 1263—1964 au funcțio- nat 7 374 școli de 8 ani cu 1 056 569 elevi la cursurile de zi ale claselor V—VII, toți absolvenții claselor I—IV fiind astfel cu- prinși în școala generală de 8 ani. înainte de 1944 Romînia oeupa unul din primele locuri între țările cu cel mai mare număr de neștiutori de carte. Azi, spun documentele UNESCO, Ro- mînia se situează printre primele 11 țări din lume cu învățămintul general, obli- gatoriu și gratuit de 8 ani. Un zbor pe care nimeni nu-l mai poate frânge In 1964 se împlinesc 100 de ani de la legiferarea învățămîntului primar obli- gatoriu. Era atunci o atmosferă furtu- noasă. Marii potentați ai pămîntului se temeau. Ii înspăimîntau două proiecte ale domnitorului Alex. loan Cuza — pro- iectul de lege agrară și proiectul de lege pentru organizarea învățămîntului. Pă- mînt și carte pentru cei mulți. Era prea de tot, căci pămîntul ar fi însemnat pu- tere, iar cartea tot putere. O putere a robilor smulsă din puterea stăpînilor. Au apărut după această lege multe alte legi. Legi care înscriau pe hîrtie dreptul la carte. Marii potentați nu s-au mai neli- niștit căci învățaseră un secret „miracu- los” — elaborau legi care rămîneau li- teră moartă. A trebuit să treacă aproape 100 de ani, a trebuit ca soarta țării să fie luată în mîinile viguroase ale clasei muncitoare pentru ca dreptul la carte să devină rea- litate. Astăzi, întîrzierea venirii la școală a unui singur copil încă din primele zile ale anului școlar, devine o problemă ca- re constituie obiect de preocupare pen- tru organele de învățămînt. îmi amin- tesc cu cîtă uimire și cît de mîhnit pri- vea acum cițiva ani un șef de secție re- gională de învățămînt la o situație sta- tistică privind frecvența școlară. La ru- bricile care indicau absențe erau înscri- se cifre de ordinul unităților. Și cîtă „revoluție" au stîrnit aceste cifre în a- paratul de inspectori ai secției regionale! „Semnale de alarmă" au chemat pe ins- pectorii de la raioane, pe directorii de școli, sfaturile populare comunale, să cerceteze cauzele absentării, să ia mă- surile necesare, căci partidul a hotărît — toți copiii patriei să învețe carte. Aceas- tă lege a noastră nu admite nici o ex- cepție. Două milioane șase sute treizeci și una de mii șapte sute nouăsprezece elevi au frecventat în acest an cursurile școlare ale școlii de cultură generală de 8 ani. Sute de mii de alți elevi au frecventat cursu- rile școlii medii, ale școlilor de artă, teh- nice, profesionale etc. O sută patruzeci și două de mii o sută patruzeci și șapte de învățători și profesori le călăuzesc pașii. Statul a luat toate măsurile ca să nu existe nici o piedică în luminosul lor drum. Mii de școli noi, laboratoare, bi- blioteci îi primesc în fiecare an cu tot ce știința are mai modern pentru însu- șirea celei mai avansate culturi, * Privesc săgeata care simbolizează zbo- rul spre lumină a milioane de oameni. Țișnește irezistibil spre cer și parcă simți înapoia ei zvîcnirea inimilor tinerei ge- nerații. Un zbor impetuos și sigur spre înălțimi pe care nimeni nu-l mai poate fringe. CONST. RADOI PAGINA 3 PERFECȚIONAREA CADRELOR DIDACTICE Ridicarea continuă a nivelului pregătirii de specialitate, ideologice și pedagogice a cadrelor didactice constituie o preocupare de frunte în statul nostru democrat-popular. Mai cu seamă lunile de vară sînt larg folo- site în acest scop. In prezent, de pildă, se desfășoară numeroase cursuri de perfecțio- nare și informare științifică, organizată atit de institutele de perfecționare a ca- drelor didactice cit și de societățile știin- țifice ale corpului didactic, cursuri in care sînt cuprinși peste 18 000 de profesori, în- vățători și educatoare. Pe plan central și in toate regiunile an loc cursuri cu profesorii de agricultură, de limba romină. de limbi străine, de pedago- gie, cu cei care dau examenul de definitivat și de gradul II, cu responsabilii cercurilor pedagogice de la clasele I-IV și ai cercurilor pedagogice de educatoare, precum și cursuri speciale organizate de societățile științifice cu profesorii de matematică, fizică, chimie, științe naturale și geografie. Nivelini de desfășurare al cursurilor, in acest an. participarea intensă și activă la acestea dovedesc dorința întregului corp didactic ca in cinstea marii sărbători de la 23 Aagast să-si ridice nivelul măiestriei profesionale, astfel incit in noul an școlar, invățămintul nostru să urce o nouă treaptă calitativă. Mii de profesori își petrec timpul liber în biblioteci, aprofundind prin studiu lucrările de specialitate Cunoașterea metodelor moderne Specificul muncii profesorilor de pedagogie reclamă o amplă informare în problemele pedago- gice care se cercetează azi cu privire la creșterea eficienței în- vățămîntului. Organizînd cursul de perfecționare cu profesorii de pedagogie, I.P.C.D.-București a urmărit actualizarea cunoștințe- lor de specialitate de care dispun aceștia, informarea lor amplă a- supra desfășurării celor mai noi cercetări, astfel înoît atît cadre- le care predau disciplina respec- tivă cît și cele care lucrează în școli de cultură generală, case de copii, școli profesionale etc., să devină propagandiști activi, in rindul masei cadrelor didacti- ce. ai problemelor actuale din domeniul educației, predării și însușirii cunoștințelor. In lumina acestor obiective eursul pentru profesorii de pe- dagogie a urmărit dezbaterea u- nor importante probleme de marxism-leninism, psihologie pe- dagogică, pedagogie generală și Istoria pedagogiei O temă care a captat atenția eursanților a fost eficiența și ac- tivizarea lecției. Această temă s-a dezbătut în cadrul programei de istoria pedagogiei, dar mai cu seamă în legătură cu stadiul mondial actual al discuțiilor pe- dagogice. Analiza pe plan vertical a efi- cientei și activizării lecției s-a referit la cele mai importante momente din istoria educației privite în lumina tezelor leninis- te despre valorificarea moștenirii culturale progresiste și a docu- mentelor Plenarei C.C. al P.M.R. flin aprilie 1934. Astfel s-a subli- niat rolul lui I. A. Komenski în formularea principiilor și rezol- varea unor probleme ale organi- zării învățămîntului, ale conți- nutului și metodelor acestuia, care au dus la creșterea eficien- ței invățămînlului in raport cu cerințele dezvoltării societății din acea vreme. In cadrul cursu- lui au fost analizate totodată și -r limitele sistemului pedagogic al lui Komenski, atît in domeniul j didactic cit și în ce privește e- | ducația morală. în același mod J-au scos în evidență latura pozi- tivă și limitele concepției altor pedagogi clasici (Rousseau, Pes- talozzi, Ușinski ș.a.). Discuțiile s-au referit în continuare la tra- dițiile progresiste din trecutul școlii noastre — preocupările lui Eminescu, ca profesor suplinitor de multiple discipline, de a obți- ne o eficiență sporită prin lega- rea problemelor de conținut și metodă de nivelurile diferite de dezvoltare ale elevilor săi. De asemenea, a fost dat ca exemplu de critică principială a lipsei de eficiență care caracteriza învăță- mîntul din trecut, poziția P.C.R. în problemele învățămîntului în- tre cele două războaie mondiale. Un loc central în cadrul cursu- lui a fost acordat tratării mar- xist-leniniste a problemei efici- enței lecției fin lumina unor legi- tăți, cum sînt dependența educa- ției de relațiile sociale și legătu- ra dintre dezvoltare* forfetar de producție și resotwre* cjcexpuB- zătoare a probienetar Invitării, pentru formare* omului m- punzător înaltei prodMctivrtdțl a muncii cerute de societatea so- cialistă. Tratarea problemelor de istoria pedagogiei s-a impleut eu o se- rie de variate activități practice, printre care a surnit un deosebi: interes vizitarea expoziției -Din istoria literaturii didactice retni- nești". Toate ternei^ de istoria peda- gogiei au fost însoțite de prezen- tarea unor materiale — culegeri de legi școlare, orograme din tre- cutul invățămintulm nostru, opere ale pedagogilor studiati — pen- tru a se surprinde cit mai viu ideile cu valoare de actualitate. Discutării pe plan orizontal a eficienței și activizării lecției i s-a dat, cum era și firesc, o și mai mare amploare. Cursanții și-au putut lărgi orizontul cunoș- tințelor cu privire la numeroa- sele probleme ce se dezbat in sfera pedagogiei socialiste, cu privire Ia formarea omului unei înalte pregătiri științifice și teh- nice, corespunzător nivelului de azi și de mi ine al dezvoltării forțelor de producție și, în legă- tură cu aceasta, la alegerea ju- dicioasă a conținutului discipli- nelor și valorificarea maximă a timpului de școlarizare. Pe acest plan sînt puse din nou sub sem- nul întrebării modul concentric sau liniar de predare, precum și modul spiral despre care vorbesc unii pedagogi, sînt analizate, in lumina cuantumului de eficiență, diferitele tipuri și variante de lecții și posibilitățile pe care le includ fiecare din ele, folosirea deplină a tuturor elementelor po- zitive ale metodelor clasice pen- tru activizarea frontală a elevi- lor, deplasîndu-se in același timp centrul de greutate asupra gin- dirii și muncii independente a elevilor. -''Introducerea din ce în ce mai activă a metodelor moderne de predare caracterizează preocupă- rile pedagogice de azi, în vede- rea rezolvării contradicției din- tre volumul actual imens de cu- noștințe științifice și tehnice și posibilitățile de însușire a aces- tora. Cursanților li s-a demon- strat modul cum este folosit, pentru predarea limbilor străine, complexul pedagogic — film fix însoțit de bandă de magnetofon, film pe o temă dată, diapoziti- ve și discuri — explicîndu-li-se cum se îmbină acest complex cu folosirea manualului. Au fost subliniate avantajele obținute și prin alte procedee — de exem- plu, prin folosirea semicabinelor etc. — prezentîndu-se în această problemă materialul bibliografic necesar profesorilor de pedago- gie în înțelegerea mai profundă a unor consecințe pedagogice pe linia creșterii eficienței învăță- mîntului, cum sînt rolul forma- țiunii reticulare în toni fie a rea scoarței cerebrale, posibilitățile largi de control și autocontrol pe care Ie prezintă folosirea adec- vată a materialelor audio-vizua- le eta. Introducerea ciberneticii în pe- dagogie a fost discutată, de ase- menea. pe larg. S-a arătat, in prin! rind, specificul acesteia ea metodologie a cercetărilor științifice, subliniindu-se posibi- litățile largi pe care le oferă în acest domeniu și prezentîndu-se, spre ilustrare, cercetările începu- te de Institutul de științe peda- gogice cu privire la învățarea programată, fără mașini, a unor teme din domeniul formării de- prinderilor de citire și scriere la clasa I și de analiză sintactică la clasa a V-a. Profesorii de pedagogie parti- cipanți la curs au putut stadia rolul ciberneticii și al teoriei in- formației și in cadrul predării lecției „Metodele de predare". Discutarea problemelor predării pe bază de program, cu sau fără mașini, le-a deschis dorința de a cerceta rolul și consecințele a numeroase probleme psihologice și pedagogice, cum este de exem- invățămintul fUrmore efin pag. Ij Peain dntăa ararea cit mal e- fMent* a pi edirii ■ ■■■știaț^tar. at* ia dacele a VDI-a eil ți pe anaamMal țramlr >-* prevăcat de asemenea realfaarea. in ipeeial în cadrai Intreprta- deru de material didactic, a nnar ană nartimente și tipări de materiale didactice — eare să a- nme an mai puternic caracter in tai tiv proenulm instraetiv- rdacativ. Coleetrvnl întreprinde- rii de material dMaetie are toate posibilitățile de a arăta' nusnra deplină a maturității sale, reaM- zînd aceste sarcini sporite canti- tativ la un nivel calitativ sape- riar. Pentru orientarea întregii acti- vități menite să asigure pe plan material deschiderea in condițiile cele mai bune a noului an școlar, Ministeral învățămîntului a efec- tuat, incă in cursul anului 1963, în toate regiunile țării, un studiu privind problemele bazei mate- riale și a necesarului de cadre in perspectivă, in lumina acestui studiu orientativ au fost date in- dicații corespunzătoare pentru mobilizarea tuturor forțelor și resurselor atît pe plan central cît și in cadrul fiecărei regiuni și al fiecărui raion. Astfel, in anul 1964 este planificată construirea a 4.603 săli de clasă dintre care peste 4.200 urmează a fi date in folosință, conform angajamentu- lui constructorilor, pină la înce- putul anului școlar, iar restul vor fi terminate în trimestrul IV/1964. Succesul acestei acțiuni, cu o piu aferentația inversă. în legă- tură cu aceasta s-a exemplificat cum, in procesul predării citit- scrisului, sau în cadrul altor pro- cese de predare, învățătorul sau profesorul se găsește în imposi- bilitate de a întări întreaga îna- intare, treaptă cu treaptă, sec- vență cu secvență, a fiecărui co- pil din cei 30—40 pe care-i are în clasă. In același timp elevul nu poate, în general, să-și sanc- ționeze singur etapele și rezulta- tele activității de învățare și chiar atunci cînd o face, într-o măsură, el nu are totdeauna în- credere nici în propria aferenta- ție orientativă, nici In cea de sancționare — mai ales la o vîrstă școlară mică — ci așteap- tă, de fiecare dată, cuvintul de întărire al învățătorului. Privit prin această prismă, sistemul co- menzii și controlului pe baza pro- gramului — cu sau fără mașină — rezolvă o mare dificultate în învățare. Cu viu interes a fost cercetat de eursacți standul cu lucrări care tratează această pro- blemă : volumele „Problemele nostru urcă o pmdere deaacbită in ansamblul pregătărfiar pentru noul an șco- lar, cere ■ araci stăruitoare din parte* organelor locale de învă- lămiot. eare sab îndrumarea di- rectă a Ministerului Invățămin- tatau. să urmărească și sa gri- bească, ■colo unde este necesar, ritmul Înecărilor pe fiecare din- tre șantierele de construcții șco- lare, să concentreze contribuția voluntară și participarea la acti- vitățile cu earaeter patriotic pen- tru înălțarea noilor școli a mi- lioane de oameni ai muncii, prin mobilizarea aeestora de către corp al didactic. Organele Ministerului Invăță- mintalui. ale secțiilor de învăță- mint din cadrul sfaturilor popu- lare regionale, raionale și orășe- nești se preocupă intens de pro- blema dotării tuturor școlilor ge- nerale de 8 ani cu mobilierul ne- cesar bunei desfășurări a cursu- rilor. Cifrele indică și în acest eaz amploarea acțiunii în curs de desfășurare : pentru sălile de cla- să ce urmează a fi amenajate sînt necesare 120.000 de bănci școlare, 6.400 de table și 6.600 de catedre. Intrucît această sarcină depășea capacitatea întreprinde- rilor specializate s-au luat mă- suri pentru difuzarea documen- tației tehnice a noilor tipuri de mobilier școțar la sfaturile popu- lare regionale pentru întreprin- derile locale, astfel ca acțiunea dotării școlilor cu mobilier să fie terminată la timp. Se impune în- să ca toate secțiile de învățămint ale sfaturilor populare să urmă- rească cu atenție respectarea graficului de producție de către teoretice ale ciberneticii" și „Ci- bernetica", seria de articole din „Gazeta învățămîntului", cîteva numere din „Revista de pedago- gie" și „Revista de psihologie" etc. 4 Un loc deosebit în c. «ul cursului l-au ocupat problemele educării multilaterale a elevilor. Discuțiile au fost centrate în ju- rul proiectului programei muncii educative. Cercetarea acestei programe în cadrul cursului, în- țelegerea profundă a perspective- lor pe care ea le deschide in dez- voltarea planificată a muncii de educație, a rolului profesorului de pedagogie în transpunerea ei în viață, studierea materialului bibliografic în care se expune experimentarea programei mun- cii educative în școli au produs cel mai viu interes. Activitățile programate în ca- drul cursului, cu multiple valen- țe pe linia îmbunătățirii procesu- lui instructiv-educativ au creat — așa cum au arătat, în repeta,'j(A prilejuri, numeroși participanții — condiții ca profesorii de peda- gogie să participe cu mai multă competență la propagarea noului în învățămint. IOANA IONESCU nouă treaptă întreprinderile care au primit comenzi de mobilier școlar. Deschiderea în cele mai bune condiții a noului an de învăță- mînt, presupune și desfășurarea unei minuțioase munci educa- tive atît în rîndurile elevilor cît și în rîndul părinților, pentru ca, din prima zi de școală, de la pri- ma oră de curs, lecțiile să desfășoare intens in clase cu fective complete. In acest sens cadrele didactice vor fi larg spri- jinite prin introducerea în școală a noului regulament care regle- mentează și aspecte importante ale muncii educative. Experiența acumulată de corpul nostru di- dactic pe linia desfășurării unor acțiuni eficiente pentru asigura- rea frecvenței depline a elevilor înscriși, colaborarea strînsă cu comitetele de părinți, sînt factori a căror valorificare largă se im- pune și în această vară. Să des- fășurăm neobosit o vastă acțiune de convingere colectivă și indi- viduală a părinților și elevilor, pentru ca toți să înțeleagă pe deplin importanța generalizării școlii de 8 ani și să sprijine con- tinuu această acțiune. Astfel vom putea raporta cu mîndrie parti- dului și guvernului că toți elevii care au absolvit clasa a Vil-a, au început, din prima zi, cursu- rile în clasa a VIIl-a. Aceasta va fi și o încununare a strădaniilor întregului nostru corp didactic pentru generalizarea învățămin- tului de 8 ani, contribuția noas- tră la marile succese ale între- gului popor, înfăptuite în celei de a XX-a aniversări a eli- berării patriei. PAGINA 4 h O întrebare binevenită în aceste zile. Timpul ne permite să citim mai mult pentru a răspunde unui impera- tiv al muncii de educator — acela de a fi la curent cu noutățile în speciali- tatea pe care o predăm. Iată cîteva răspunsuri ; Al. Bojin, profesor de limba romînă Ia Școala medie nr. 38 din Capitală Anii din urmă au îmbogă- țit considerabil patrimoniul științei noastre literare cu studii despre scriitorii veacu- lui al XlX-lea și al XX-lea. precum și cu bine îngrijite ediții din operele multor scriitori. încerc să selectez cî- din lucrările mai recent 'Sărute, care sînt de un real folos cadrelor didactice de specialitate, pentru aprofun- darea problemelor de litera- tură romînă ce se predau în scoală. Priite altele, mi se pare binewffTttă apariția Cursului de '■storia literaturii romîne intre cele două războaie mondiale (1920—1944), par- Volumul de proză literară de Eminescu, editat anul acesta de Eugen Simion și Flora Șuteu, cu un studiu introduc- tiv de Eugen Simion, se în scrie ca o reală contribuție în domeniul studiilor despre E- minescu. Și studiul lui Ion Massoff, intitulat „Eminescu și teatrul", bogat documen- tat, aduce lumini noi în cu- noașterea aprofundată a acti- vității lui Eminescu. In ultimii doi ani, mulți scriitori de valoare au consti- tuit obiectul unor ample cer- cetări în cadrul procesului de prelucrare critică a moștenirii noastre literare. Studiul lui G. C. Nicolescu despre V. Alecsandri. studiul lui B. El- vin despre Camil Petrescu, a cela al lui Al. Sîndoiesc a despre Barbu Delavraacea. al lui N. Gheran despre Gh. Brăescu și multe altele de- monstrează intensele preocu- pări ale criticilor literari pen- tru valorificarea moștenirii cescu, sub îngrijirea Iui G. Zâne. Volumul cuprinde 183 de documente, unele inedite, care au darul să ne introducă mai adînc în epoca pașoptis- tă, în relațiile dintre condu- cătorii revoluției de la 1848 din Muntenia. Mi se pare foarte necesar să semnalez și volumul „Sha- kespeare", antologie bilingvă — alcătuită de Dan Duțescu și Leon Levitski, editat foar- te recent, cu prilejul aniver- sării a patru sute de ani de la nașterea scriitorului. Din cele 37 de piese ale autoru- lui, au fost alese și publicate fragmentele cele mai semni- ficative, restul operei fiind prezentată în rezumat. Textele fragmentelor alese suit date și în limba engleză. Prin for- ma ei, lucrarea este accesibi- lă și elevilor, mai ales că in final sînt trecute numele per- sonajelor, cu indicații precise privind pronunțarea corectă a acestora. Merită să fie semnalate ți consultate cîteva lucrări și e- diții de folclor, recent apă- rute. în condiții tehnice opti- me, au Iest editate cele trei volume „Balade populare m- minețti", 1964, sub îngrijirea Ini Al. I. Amzulescu, prece- date de un studiu introduc- tiv. Tot în domeniul literatu- rii populare, a apărut fi volu- mul _Cu dt sint. atîta sint*, antologie a liricii populare, cu un prețios studiu intro- ductiv semnat de Ovidiu Pa padima. Revistele : „Limbă ți lite- ratură" ți „Studii de literatu- și „Problema cauzalității în fizica modernă“. Primul volum reprezintă o încercare de alcătuire a unei monografii despre ma- terialismul dialectic ca me- todologie generală a știin- țelor speciale. Teme ca „ab- stracția științifică", „induc- ția și deducția", „teoria și practica în știință", care in- teresează în general profe- sorii de științele naturii, sînt întregite cu multe ca- pitole care privesc îndeo- sebi pe profesorii de fizică cum sînt de pildă cele care se referă la „Unele aspecte ale ridicării de la abstract la concret în fizică" sau „Unele aspecte ale caracte- rului dialectic ale metodei fizicii contemporane". In acest ultim capitol se sub- liniază faptul că pătrunde- rea fizicii atomice în do- meniul subat ornic impune necesitatea adoptării unui nou limbaj, pe lingă nevo- ia creării unei noi teorii fi- zice. Expresia folosită in text de „existență virtua- lă-. cred că ar putea fi in- trodusă în vocabularul ele- vilor. Aceasta, deoarece pe de o parte noțiunea amin- tită descrie mai adecvat fe- nomenele subatomice. iar pe de altă parte ea înlătura tendința elevilor de a-con- cepe particulele elementa- re ca fiind construite din componente, conform re- prexentărilor din fizica cla- sică. Importanta cunoaște- rii materialismului dialec- tic de către profesorul de fizică este scoasă și mai bine în relief atunci cind este citat cazul fizicianului March. Acesta, lipsit de o justă orientare filozofică, a încercat să demonstreze că reține ca foarte rațională clasificarea legilor în două mari categorii : legi de des- fășurare și legi de stare. Ultima lucrare, „Proble- ma cauzalității în fizica modernă", demonstrează felul cum întreaga dezvol- tare a științei s-a desfășu- rat'sub semnul principiului cauzalității. în carte se ex- pune pe larg rolul princi- piului cauzalității în cu- noașterea naturii, legătura dintre legile de conservare și determinarea cauzală, relația dintre legile dina- micii și legile staticii în fizică etc. Ultimele două capitole sînt închinate unei probleme de mare actuali- tate. respectiv problema cauzalității in fizica cuan- tică. Gh. Temescu. ing. prof. la Grupul școlar metalurgic „Unirea “-București în timpul acestei vacan- țe mi-am propus să adin- cesc unele probleme pri- vind dezvoltarea tehnicii în sectoarele electrotehni- că și construcții de mașini, studiind o serie de lucrări de specialitate recent apă- rute. Lucrarea „Tabele și no- mograme pentru calculul conductelor" de E. Racotă pe care am revăzut-o de țină seama în rezolvarea problemelor de fabricație a sculelor și dă indicații pri- vitoare la materialul pentru scule și tratamentul termic al acestora. O atenție deo- sebită se acordă în aceeași lucrare funcționării și re- glării utilajelor, dispoziti- velor și aparatelor folosite în sculărie. Tot în acest do- meniu merită evidențiat volumul „Alegerea și tra- tamentul termic al oțeluri- lor de scule" de T. Dulă- miță, care conține un ma- terial aproape complet, ex- tinzîndu-se asupra tuturor grupelor de oțeluri indicate pentru fabricarea sculelor. Una dintre problemele tehnice mereu actuală și în continuă dezvoltare se re- feră la organele de mașini. O serie întreagă de lucrări constituie un sprijin pre- țios pentru documentarea aprofundată în această pro- blemă a profesorilor din învățămintul profesional și tehnic. Pentru lămurirea tuturor aspectelor proble- mei angrenajelor voi re- lua lectura în noua ediție a lucrării „Angrenaje" de E. Botez, lucrare sistema- tică și completă, care se re- feră atît la proiectarea cît și la diferitele aspecte ale fabricării roților dințate ci- lindrice, elicoidale, cu melc, conice etc. Dimensionarea justă a organelor de ma- șini, problemă care pre- ocupă continuu pe specia- liști, este în strînsă legătură cu oboseala materialelor. St. Nădășan, B. Horovitz, Al. Bernath și V. Safta tra- tează în lucrarea „Obosea- tea întîi, editat de Ovid S. Crohmălniceanu. Manualul existent pentru clasa a Xl-a, unic» lucrare care pînă în prez! 7< & M fi IfilR - ” . *• b ? -u r două mitic. Ic. on in cea a lui Dorel. eu oi •nu- tOI p« n; ru mai lucruri frumoase. cute în : < trva conti- ntelc. civica. tica. ridica care le pe multilaterală a școlarilor. ■ — E adevărat acasa atitea văzut. — I-am Sin tem ceva. ția pe care au făcut-o zilele tre- unde elevii au cring, cîntat, au jucat mingea și s-au simțit atît de bine, despre între- cerile sportive, despre vizita la muzeul de științe naturale, des- pre focul de tabără, despre toate cite se vor organiza în zilele va- canței la tabără. are posibilități de distracție, dar .copii de joacă, are destui. Și adineauri jucau mingea în stradă. In focul jocului nu mai țineau cont că poate să-i calce o mașină, o că- ruță, că pot da peste oameni. Ba, cînd unuia nu-i convenea un șut, au o hotărîre a arbitrului, se mai și luau la harță. Dumneata, ceilalți părinți, prinși de treabă, nu-i puteți supraveghea. — Da, da, într-o zi mi-a venit zgvriat și cu camașa rupta. — In tabără nu se poate în- timpla așa noi, care, ca și în timpul anului, ii Onofrei că ii supraveghem. a durat aproape un la urmă învățătoarea o convingă .pe. Maria procedează, greșit ți- nînd copilul numai acasă, că în tabără, alături de pedagogi, în mijlocul colectivului de colegi și prieteni, va avea de învățat nu- S-ar putea da multe exemple de astfel de discuții, pentru ele se poartă ori de cite ori ivesc situații asemănătoare că se cu Pedagogii Școlilor generale de 8 ani nr. 4 și nr. 7 din orașul Focșani, despre care este vorba, n-au socotit, odată cu încheierea anului școlar, întreruptă legătura cu părinții, vizitele la domiciliu. Numai că acum s-a discuțiile. schimbat tema lor. In locul situa- ției la învățătură, în locul pro- blemelor privind asigurarea re- gimului de studiu, sau frecvenței, se discută cu părinții probleme mai la~gi, privind educarea pa- triotică a elevilor, educarea este- toate problemele dezvoltarea Discuțiile acestea au fost deo- de rodnice. Părinți care, ca și Maria Onofrei, își țineau copiii pe lînpă casă, îi trimit acum la tabără în toate cele trei zile ale suptămînii cînd se desfășoară programul. Zilele trecute, bunăoară, curtea școlii generale de 8 ani nr. 7 era plină de elevi. Nu lipsea fi- rește dintre ei nici Dorel. Veni- seră de dimineață pentru o treabă foarte importantă : să în- grijească și să înfrumusețeze parcul școlii, cu care, pe bună dreptate, se mîndrește fiecare. Trebuie spus că școala este nouă, spațioasă, plină de lumină și școlarii au create aici condiții optime de studiu. Nu se putea deci ca unei astfel de școli să-i lipsească un parc, care să-i com- pleteze frumusețea. Spațiu era destul, așa că de cum a fost dată în folosință, elevii s-au pus pe treabă și îndrumați de profe- sorii de științe naturale, intr-o primăvară au și amenajat parcul. De-atunci ei îl îngrijesc cu dra- goste. Au aranjat straturi în fel și fel de forme, au pietruit aleile, au sădit iarbă, au plantat pomi și flori. Cunosc o mulțime de varietăți de flori, de arbuști și, ca niște naturaliști pasionați, vor să le experimenteze pe toate. In cinstea marii sărbători a eli- berării patriei ei și-au propus ca atît școala cît și parcul să stră- lucească de curățenie, de frumu- sețe. Și fiecare elev vrea să-și aducă contribuția la realizarea acestui angajament. In număr măre participă la activitatea taberei, ca urmare a muncii educative desfășurată de pedagogi, și elevii școlii de 8 ani nr. 4. Duminica trecută profesorii i-au anunțat că la unul din cine- matografele din oraș se organi- zează un matineu pentru elevi. La ora 10 sala a fost plină. Au răspuns invitației profesorilor zeci de elevi. Asemenea exemple sînt multe. Și fiecare în parte sînt rodul muncii plină de tact pedagogic, de dragoste, pe care profesorii și învățătorii o desfășoară și acum in zijele vacanței pentru educarea elevilor. <►---------------------- ■ Puțini trecători șliu că pe bu- levardul ce duce la Casa Scîn- teii. la cîteva sute de metri de stația „ștrandului" se află, îm- prejmuit de castani maiestuoși, un adevărat colț de rai. In primul moment ai impre- sia că te afli într-una din minu- natele stațiuni de la munte. O adevărată pădure, cu copaci tul pădurii, impresia ți se schim- bă. Parcă un tren nevăzut, te-ar fi adus pe nesimțite de la munte la mare. Descătușat de umbra copacilor, soarele se răsfață în oglinda limpede și verzuie a apei. Să fie un colțișor din Ma- maia ? Să fi nimerit din greșea- lă la Eforie sau la Mangalia, la Costinești. sau la Năvodari? Nici una, nici alta. Aici, unde mun- tele își dă mina cu marea, unde umbra se ia la întrecere cu soa- rele, se află Centrul de învățare a înotului pentru copiii diu ca- drul Complexului sportiv al ti- neretului din București. Acum, în zilele de vară, colțul acesta de rai a devenit o împărăție a copiilor. De dimineață pînă sea- ra, parcul, pajiștile, plaja și apa sînt pline de școlari. Totul ră- sună de veselie, strălucește de tinerețe, de frumusețe. Cîteva cifre. Centrul de înot va găzdui pînă la 15 septembrie (de la 1 iunie) 9000 de copii pe 5 serii, în cicluri de 15 zile. Seria aceasta, bunăoară, nu- mără peste 1000 de copii de la 5 la 14 ani. încă de la primele școlarii își petrec ceasuri pe zi pentru înotul, sport care, le-au spus și le spun le fortifică sănătatea, tă armonios trupul. Cincisprezece zile, împărțiți pe grupe, ei învață să deslușească tainele acestui frumos sport. Și învață, așa cum se învață la școa- lă : pornind de la abecedar, de la primele noțiuni, primele mișcări, pînă la stilurile de înot. Și, la fel ca la școală, sînt ajutați și îndru- mați cu grijă și cu dragoste de pedagogi.'Ea centrul de învățare a înotului există peste 60 de pro- fesori de educație fizică bine pregătiți, cu experiență, care muncesc cu multă pasiune. (De fapt, așa cum ne spunea Radu Tovoneanu — un om entuziast, un priceput pedagog, directorul și gospodarul acestui centru — pa- siunea este principala cerință în activitatea cu școlarii. Fără ea, nu se poate face nimic). . în ziua în care am poposit noi, școlarii făceau ultimile pregătiri în vederea examenului (da, da, se dă examen cu note, ca la școală) care le conferă titlul de înotă- tori. La sfîrșitul examenelor, îno- tătorii fruntași, vor prezenta pen- tru părinți și invitați un frumos spectacol, în care-și vor demons- tra măiestria. Dar, centrul de învățare a îno- tului, nu oferă școlarilor numai prilejul de a face sport, ci el este și o școală în care copiii sînt edu- cați din toate punctele de vedere. Profesorii de sport sînt în același timp și instructori și pedagogi. Aici școlarii învață să fie mai tr-o ordine perfectă lucrurile pe plajă, și, nici unul nu lasă, după ce-a terminat programul, nici o hîrtie sau resturi de mîncare pe plajă ; sînt deprinși să fie punc- tuali — foarte rar se întîmplă ca un școlar să lipsească de Ia lecția de înot, și nu se întîmplă nicio- dată ca vreunul să întîrzie pentru că nu mai este primit de către profesorul respectiv. (în fiecare dițnineață, ca la clasă, se strigă catalogul, se pun absențe). $i tot la această școală a înotu- lui, elevii învață să fie curajoși, hotărîți, îndrăzneți, să aibă încre- dere în forța lor, să aibă voință. Mașina ne poartă pe lîngă în- tinse podgorii, care se răsfață în arșița soarelui. Apoi cotește la dreapta și străbate ulițe largi cu case clădite gospodărește, inundate în verdeață și flori. Ne Galați — comună mare, cu o is- torie de peste 600 de ani. La ceasurile dimineții tabăra locală organizată la școala de 8 ani, unde am făcut primul popas, era pustie. — Sînt împrăștiați prin co- mună. Și profesorii și elevii. As- tăzi este zi de muncă patriotică — ne lămurește secretara școlii. La cîteva sute de metri de școală întîlnim un mic șantier. Munca-i în toi. Peste tot, forfotă pentru Sfatul popular. Printre meșteri, printre cetățenii care lu- crează, sînt zeci de școlari. în- soțiți de un profesor, au venii aici, dis de dimineață. Cară voi- nicește nisip, cărămizi, amestecă varul. Alte grupuri au pus stă- pînire pe șanțuri, pe părculețul din fața căminului cultural, pe terenurile virane. înarmați cu sape, cu greble, cu hîrlețe, smulg din rădăcini buruienile, nivelează pămîntul și pietrișul, plivesc florile. Cu cîteva ceasuri înainte, cîteva zeci de alți școlari au plecat îm- preună cu profesorul de științele naturale să lege lăstarii la vie. — Tovarășe profesor, pînă unde să văruiesc tulpina pomului ? — Eu îmi amintesc de la lec- țiile de agricultură cum trebuie legați lăstarii și de ce este nece- sară această operație. — Ce spuneți de porțiunea de șanț pe care am curățat-o ? întrebările, discuțiile, exploziile de bucurie cînd treaba merge bine, mîndria la cuvintele de laudă ale profesorilor, n-au mar- gini. Micii gospodari sînt pe cît de harnici, pe atît de entuziaști, de dornici să contribuie, acum cînd întreaga țară se pregătește să pentru patrie, le-a fost și le este sădită de pedagogii școlii, an de an, oră de oră. Acum în vacanță, fiecare acțiune care se organi- zează urmărește acest scop. Mai zilele trecute, profesorul de istorie le-a vorbit despre trecutul co- munei, scoțînd în evidență viața grea pe care au trăit-o în anii burghezo-moșierimii părinții, bu- nicii și străbunicii lor. Intr-o zi au fost oaspeții gos- podăriei agricole colective. Ingi- nerul agronom i-a plimbat pe tarlalele întinse, printre șirurile de viță de vie, pe la grajdurile moderne, vorbindu-le cu mîndrie despre bogățiile gospodăriei, des- pre hărnicia cu care muncesc părinții lor, colectiviștii. Pentru a cunoaște și împreju- rimile comunei, cu încîntătoarele lor frumuseți, școlarii din Popești au pornit-o deseori, acum în zilele vacanței, în drumeții. Deunăzi, bunăoară, au fost la pădurea și cabana de la cîțiva kilometri de comună pe drumul forestier de curînd amenajat, unde la umbra deasă a pădurii, pe pajiștea verde au cîntat, au jucat, au spus poezii. Orice școlar din Popești îți vorbește, și pe bună dreptate, cu mîndrie despre comuna sa. — Ați văzut cinematograful nostru ? L-am construit cu doi ani în urmă. Are o sală grozavă. (In vacanță, de cîteva ori pe săp- tămînă, sala cinematografului este plină de elevi). — Dar sălile noi de clasă ? Avem și lumină de neon ! Da, am trecut și prin sălile noi de clasă, prin toată școala din Popești, care strălucind de cură- țenie, așteaptă deschiderea noului an. Au dat ajutor și elevii. — Să treceți neapărat și pe la căminul cultural. Așa o clădire mare și frumoasă mai rar o să întîlniți. I-adevărat. Și au dat ajutor la construirea sa și școlarii din co- mună. Acum în sălile răcoroase ale căminului ei sînt oaspeți zilnici : privesc îneîntați emisiu- nile la televizor, citesc în biblio- teca înțesată de Cărți (nu-i zi în care pe ușa bibliotecii să nu intre zeci de cititori), joacă șah sau tenis de masă, fac repetiții în sala spațioasă de festivități. (Chiar în aceste zile' ei s-au prezentat la moașă, mai bogată. La frumuse- țea peisajului se adaugă o alta, de neprețuit: frumusețea morală a tinerei generații, a celor 400 de școlari din Popești care, educați de pedagogii lor, vor deveni con- structori harnici ai vieții noas- tre noi. . de mult, peste zi, de la Șanțuri, regiunea Brașov, dorm — în susurul odihnitor al ploii — duși. Doar la o singură cabană, nimeni nu s-a culcat. Ferestrele sînt larg deschise, luminile aprinse. In încă- perea spațioasă, în jurul unei mese, vreo 19 persoane discută, se sfătu- iesc. — Ce facem cu luliana ? De cînd a venit stă retrasă, parcă-i e teamă să se apropie de colecția. Privindu-și pe rînd noii colegi cu care muncește în tabără, profesoara Florica Oprea așteaptă o părere, un sfat. Este pe bună dreptate îngrijo- rată de atitudinea lulianei. Ar vrea să se apropie de ea să o schimbe; a încercat, dar pînă acum n-a reușit. Poate n-a găsit singură calea spre sufletul acestui copil. — Ani urmărit-o și eu. Cred că trebuie să procedăm cu foarte mult tact cu fetița asta, cu foarte multă răbdare, a intervenit Elena Nicolaes- cu. Să lăsăm colectivul să intervină mai mult, să acționăm prin interme- diul colectivului. Să nu simtă că o urmărim, că ne îngrijorează, să nu ne ținem de capul ei pentru că se îndepărtează măi mult. Am avut și eu astfel de copii. Și numai cu aju- torul colectivului i-am schimbat. Părerea tovarășei Nicolaescu este ascultată cu multă atenție. Are multă experiență, este un pedagog pri- ceput, care muncește cu copiii, de peste 30 de ani. In seara aceea discuțiile au conti- nuat încă multă vreme. Colectivul de-abia format, societatea aceasta „pilot" (in plin experiment de for- mare pe plan educativ), cu aproape 400 de membri, ridică celor 19 peda- gogi nenumărate probleme de edu- cație. Pedagogii s-au apropiat de fiecare școlar, pe fiecare l-au studiat, l-au urmărit din prima zi de tabără, pentru a-i putea cunoaște bine pe toți de la început și a putea lua cu fiecare măsurile potrivite. Unii, cum a fost cazul lulianei Todorvțiu, erau timizi. Spri/inindu-se pe colectiv, in- credințîndu-Ie prin acesta o serie de sarcini care îi atrăgeau (bunăoară la un carnaval luliana a trebuit să reprezinte cea mai frumoasă floare), profesoara Florica Opiea a reușit să-i apropie mult de noii lor colegi de tabără. Alții erau prea „îndrăz- neți". Fără să-și cunoască forțele, posibilitățile, fără să țină seama de oboseală, doreau să participe la toate acțiunile. La un concurs sportiv Adrian Nițu, unul dintre „îndrăz- neți" a dorit să participe la toate pro- bele, deși i se cereau doar trei. Pro- fesorul de sport l-a lăsat, dar, cum era și firesc, spre sfîrșitul concursu- lui n-a mai putut da nici un randa- ment. Cazul lui Adrian și al altora ca el a fost un bun prilej pentru peda- gogi de a-i învăța pe școlari să-și cunoască realele posibilități, să nu facă lucruri care-i depășesc. Unii școlari se dezvăluiau în fața pedagogilor acum, în tabără, în alt mod de cum îi cunoscuseră în școală, la clasă. Bunăoară, Cornelia Cristea era la școală o elevă cumin- te, disciplinată, iar în tabără se nu- măra printre cei nedisciplinați. Pen- tru fosta sa dirigintă, comportarea Corneliei în tabără a fost o surpriză și totodată un prilej de a se apropia mai mult de ea, de a o ajuta să se încadreze în disciplina colectivului. Alții, se închideau în cabană și ci- teau toată ziua fără să îmbine în mod armonios cititul cu activitatea în aer liber. Cîțiva s-au dovedii egoiști, unii lipsiți de curaj. Fie- care caz în parte a prilejuit discuții îndelungi, în „consiliile pedagogice" organizate aproape seară de seară. Tabăra de odihnă a oferit peda- gogilor cel mai bun prilej de a cu- noaște elevii. Stînd în mijlocul lor 12—14 ore, deci încă o dată pe. cît stăteau la școală, ei au avut posibi- litatea să desfășoare în acest interval de timp o laigă și bogată activitate educativă, începind de la probleme mai minore pînă la problemele com- plexe ale formării caracterului. Activitatea educativă desfășurată de pedagogii taberei de la Șanțuri nu s-a încheiat însă o dată cu ple- carea primei serii de copii (despre care a fost vorba mai sus). Fiecare pedagog are notat într-un caiet toate problemele pe care le-a ridicat fie- care elev în parte. Acestea cor fi a- duse la cunoștința școlilor unde în- vață elevii, a diriginților, spre a lua și aceștia în noul an, măsurile cu- venite. DIN EXPEDIENT1 ANULUI Limba romînă INCUEUT EXPERIENȚA PREDĂ- RII LIMBII ROMÎNE ÎN CLASELE V—VII MI-A ARĂTAT CĂ PENTRU A-I ÎNVĂȚA PE ELEVI SĂ STABILEASCĂ ÎN MOD CORECT PROPOZIȚIILE IN CADRUL FRAZEI, ESTE NECESAR SĂ LI SE ASIGURE TEMEINICE CU- NOȘTINȚE MORFOLOGI- CE referitoare la modurile personale și nepersonale ale verbului, ca și la predicatul nominal. Fiecare dintre noi ne-am nutut da seama că, dacă nu sesizează deosebi- rea dintre modurile perso- nale și cele nepersonale, e- levii fie că stabilesc un nu- măr mai mare de propo- ziții decît cel real, conside- rînd drept predicate și unele verbe la moduri ne- personale, fie că reduc numărul real al propozi- țiilor, neluînd în conside- rare unele forme, maî ales compuse, ale verbelor la moduri personale. De ■exemplu, într-o frază ca ..Insă prins fiind de către oamenii lui Alexandru, el fu adus la București, unde domnul cătrănit de Matematică r . mînie îl învinovăți de trădător și rebel și îl închi- se în pușcărie spre a fi pus la cale și apoi ucis“ (N. Bălcescu), elevii care nu au suficiente cunoștințe despre moduri pot considera pe „prins fiind", „a fi pus“ sau „ucis" drept predicate, de- limitînd greșit propozițiile. Pentru a preveni aseme- nea greșeli, destul de grave, obișnuiesc să stărui în mod deosebit asupra deosebirii dintre modurile personale și cele nepersonale, insis- tînd asupra funcțiilor sin- tactice ale verbelor la mo- duri nepersonale, astfel în- cît elevii să vadă în aces- tea subiecte, atribute sau complemente. în cazul predicatelor ver- bale exprimate prin verbe la diateza pasivă, sînt si- tuații cînd auxiliarul se subînțelege și nu apare de- cît verbul la participiu, ca în fraza „Sînt date la o parte și stivuite în curți" (P. Anghel). Elevii ar fi gata să afirme că „stivuite” nu este un predicat, moti- vînd că verbele la moduri nepersonale nu formează predicate. De aceea le dau explicațiile necesare înce- pînd chiar din clasa a Vl-a, cînd se învață diateza pa- sivă, mai ales că nu este vorba de o problemă care să depășească puterea lor de înțelegere. Pentru a-i ajuta să sesi- zeze predicatele cu auxilia- re neexprimate pornesc de la un exemplu de felul a- cesta, bunăoară : „Griul a fost plivit, porumbul prășit și via, stropită la timp". Elevii pot sesiza înțelesul celor două predicate, dacă se apelează la predicatul primei propoziții, „a fost plivit", dîndu-și seama că fraza poate apare în for- ma : „Griul a fost plivit, porumbul a fost prășit și via a fost stropită la timp". Le arăt de asemenea ele- vilor că auxiliarul poate lipsi și în cazul diatezei ac- tive pentru verbele la un timp compus, ca în exem- plul: „Ați închis toate căr- țile ?", „închis !“ Și în a- ceastă situație îi fac atenți asupra faptului că trebuie să aibă în vedere înțelesul logic al verbului lipsit de Lecfie-excursie la Rafinăria de la Brazi. CRED CA NU GREȘESC DACĂ AFIRM CĂ PROBLEMELE DE LOCURI GEOME- TRICE SINT CELE MAI FRUMOASE PROBLEME DE GEOMETRIE, fie ea sin- tetică sau analitică. Cu toate acestea este îndeobște constatat că uneori elevii în- tîmpină greutăți în rezolvarea acestor probleme sau în cazul cînd le rezolvă, nu știu precis de unde au plecat și unde au ajuns. Din experiența căpătată în decursul a mulți ani de învățămînt, am ajuns la concluzia că e bine ca acest capitol să fie predat mai târziu, după ce elevii s-au fa- miliarizat cu studiul geometriei analitice și sînt în același timp destul de avansați la analiză în ce privește studiul funcțiu- nilor. Mi-am fixat astfel primele lecții din acest capitol după ce am terminat de pre- dat „Cercul" și nu după capitolul „Dreap- ta", așa cum se procedează în mod obiș- nuit. Prima lecție am rezervat-o exclusiv clarificării noțiunilor, începînd prin a în- treba și obține de la elevi obișnuita de- finiție a locului geometric. în continuare, am arătat că se poate da și o definiție cinematică : el este dru- mul descris de un punct mobil obligat să respecte anumite condiții în tot tim- pul mișcării. Am folosit exemplele cunos- cute ce-mi fuseseră date de elevi, ca răs- Nota rea Ce înseamnă ,,a fi stăpîn pe notă" OBSERVAȚIILE EFEC- TUATE ASUPRA MODU- LUI CUM SE DESFĂȘOA- RĂ PROCESUL INSTRUC- TIV- EDUCATIV mi-au demonstrat că părerea unor învățători și profesori, potrivit căreia verifica- rea și aprecierea cunoș- tințelor n-ar fi o sar- cină didactică, ci mai de- grabă o obligație profesio- nală, este nejustă. Consider că această optică deformată este alimentată uneori chiar de felul cum se desfășoară activitatea de îndrumare și control a directorului de școală. Sînt directori care se limitează doar la a trage la răspundere pe profesori pentru numărul insuficient de note din catalog. Sint învățători și profe- sori care exagerează în ideea că „profesorul este stăpîn pe notă", considerîn- du-se îndreptățiți să folo- sească notarea cum cred de cuviință. „Nu-i dau notă mai mare (adică nota me- ritată) ca să-1 am în mînă" — spun ei, sau „Am să văd cum o să învețe mai tîrziu și atunci o să-l trec" sau : ,.Nu-i dau notă mare pe primul trimestru fiindcă nu mai învață în trimestrele următoare" etc. A fi „stă- pîn pe notă" înseamnă, după mine, cu totul alt- ceva, și anume : a acorda elevului — indiferent de orice alte considerente — nota pe care o merită, în funcție de volumul și ca- litatea cunoștințelor lui. Am auzit — și nu o dată — învățători și profesori spunind : „Este un elev de zece", „Este un elev de patru" etc. Sau, ceea ce este aproximativ același lucru : „Este un elev foarte bun", „Este un elev me- diocru" etc. Deseori, faptul că un elev „de patru" reușește să răspundă bine — printr-o muncă încor- dată, este considerat de că- tre asemenea pedagogi „o puns la prima întrebare — cercul, me- diatoarea unui segment, bisectoarea unui unghi etc. — și le-am arătat că în loc să ne gîndim. de exemplu, la mulțimea punctelor egal depărtate de două puncte fixe A și B, ne putem imagina un punct mobil M. care în mișcarea sa nu are voie să se apropie mai mult de A decît de B. Elevii și-au dat seama că acest punct e obligat să rămînă tot timpul pe media- toare, deci el descrie mediatoarea. Am discutat apoi despre determinarea punctului în geometria analitică. Cum era și firesc, elevii au răspuns că poziția unui punct este dată de coordonatele sale, de exemplu P (2; 3). Am arătat apoi că, în cazul probleme- lor de loc geometric, vom considera punc- tul ca intersecția a două linii și vom spune că poziția lui este definită de două ecuații (ecuațiile celor două linii). Astfel, în loc de P (2; 3) vom spune că ecuațiile punctului P sint x—2^0 și y—3=0, deoa- rece punctul se află la intersecția drep- telor date de aceste ecuații. Tot astfel, ecuațiile x^y—4 = 0; 2x—y+l=0 definesc un punct oarecare Q. Cum apare punctul mobil în geometria analitică ? Care este elementul care im- primă mobilitatea unui punct ? La aceste întrebări am obținut cu ușurință răspun- sul elevilor : dacă în ecuațiile punctului întîmplare" pe care o trec ușor cu vederea, fără a-și da seama că acest lucru duce la demobilizarea ele- vului. Nu există însă elevi numai de nota zece sau elevi numai de nota patru ! Există doar elevi care pot să ia tot atît de bine nota zece cît și nota patru. A- ceasta depinde atît de vo- lumul cunoștințelor cît și de măsura în care le a- dîncesc. MAXIMILIAN BOROȘ lector la Institutul pedagogic de 3 ani din Baia Mare Elevii să nu învefe pentru notă Am observat că uneori elevii care au deja notă nu mai învață în mod consec- vent, dacă știu că le va veni rîndul să fie ascultați numai după ce toți elevii clasei vor fi căpătat și ei notă. De aceea socot gre- șită practica acelor profe- PAGINA 8 auxiliar, apelînd la forma completă a aceluiași verb din propoziția precedentă. In unele texte predicatele nu sînt exprimate, iar indi- cele de predicație este into- nația. în această situație elevii sînt dispuși să repar- tizeze grupuri întregi de cuvinte, care de fapt alcă- tuiesc propoziții, la alte propoziții, întrucît nu sesi- zează predicatul de care a- cestea aparțin. Experiența mi-a dovedit că, începînd cu clasa a Vil-a, elevii pot sesiza asemenea predicate dacă se insistă în mod se- rios, apelîndu-se la conți- nutul logic al comunicării analizate. Așa, de exemplu, în fața textului : „Lingă el, doi plopi cu frunze care tremurau" elevii pot înțe- lege că lîngă el erau doi plopi și, în funcție de acest predicat, pot stabili prima propoziție, necomițînd gre- șeala de a reduce fraza la o propoziție. O greșeală de fond frec- ventă este separarea semi- auxiliarelor de verbele cu «are alcătuiesc un singur predicat și considerarea lor ca predicate aparte. Folo- sirea unor comunicări de tipul „Pot să învăț", „Tre- buie să muncim" sau „în- cepe să scrie" este destul de frecventă. Dar mulți elevi, chiar din clasele mari, consideră de exem- plu pe „pot" din comunica- rea „Pot să învăț" drept predicat, separat de „să în- văț", Pe care îl iau aparte tot ca predicat, interpretînd astfel propoziția ca pe o frază. Pentru ca asemenea greșeli să fie lichidate, stă- rui mult, începînd cu clasa a VII-a a școlii de 8 ani, a- supra însușirii celor mai importante semiauxiliare. In cazul predicatelor no- minale, sînt situații cînd copula nu este exprimată, dar se subînțelege din con- text : — Ai fost cuminte?" „— Cuminte, dar de ce în- trebi ?“ La început elevii tind să neglijeze propoziția „cuminte...", dar, citind cu atenție textul, pot deduce că de fapt „cuminte" în- seamnă „Am fost cuminte" și că este deci un predicat nominaL Pentru a-i ajuta să determine copulativul subînțeles, îi deprind să a- peleze la copulativul din propoziția precedentă. Sînt și predicate nomi- nale cu nume predicative subînțelese, ca în exem- plul : „— Este frumoasă cartea ?“ Este, sigur că este". In astfel de situații elevii sesizează propozițiile, dată fiind forma personală a verbelor, care e evidentă, dar dacă nu se clarifică rolul acestor verbe, ele vor fi considerate în mod gre- șit, drept verbe predicative. Iată de ce trebuie să-i a- jutăm să înțeleagă că ele formează predicate nomi- nale cu nume predicative subînțelese, deci verbe copulative. Pentru delimitarea pro- pozițiilor în frază este absolut necesară însușirea temeinică a tuturor părților de propoziția, a raporturi- lor dintre ele. După stabi- lirea corectă a predicatelor, atenția trebuie îndreptată asupra cuvintelor care se află în apropierea limitelor propozițiilor pentru a se defini precis locui aces- tora. Iată cum proce- dez, de exemplu, cînd întîlnesc un text de felul următor : „Gintă ve- selă, mulțumită de vocea pe care o are". Datorită pauzei marcate de virgulă, elevii ar înclina spre deli- mitarea incorectă a propo- zițiilor : „Cîntă veselă, ’) mulțumită de vocea pe care o are*)". Pentru a preveni o astfel de greșeală, stabi- lesc cu ei cuvintele care se grupează în jurul predica- telor de care aparțin. Elevii își dau astfel seama de faptul că „mulțumită" lămurește direct predicatul „cîntă" (cum cîntă ? — mulțumită), deci face parte din propoziția cu acest pre- dicat, anume propoiziția L Analiza ulterioară îi face să înțeleagă că și cuvîntul „vocea" este legat de pre- dicatul „cîntă", fiind com- plementul cuvîntului .mul- țumită", legat de acest pre- dîcat. Deci și complementul „de vocea" face parte din prima propoziție, care va fi delimitată acum corect: „Cîntă mulțumită de veee»“. Dificultăți în determina- rea unor propoziții mai apar și cu ocazia textelor în care elementele unor propoziții se introduc între elementele altor propoziții, fără să facă însă parte din acestea. In asemenea situa- ții, interpretarea gramati- cală, strîns legată de înțe- lesul logic al fiecărei pro- poziții, necesită o partici- pare intensă, o atenție deo- sebită din partea elevilor. In exemplul: „...ș-apoi după ce au văzut *) că dușmanii și-au luat drumul spre țara lor ’) au apucat de-a dreptul peste codri dacă elevii nu sînt suficient de atenți, repartizează com- plementul „apoi" la propo- ziția predicatului „au vă- zut". Ei trebuie ajutați să. constate însă că acest cu- vînt este legat de predica- tul propoziției principale. Un mare rol în clarifi- carea unor astfel de situații ÎI joacă și cuvintele de legătură. De aceea insist ar supra cunoștințelor despre conjuncții, locuțiuni con- juncționale, pronume rela- tive sau adverbe relative. Pe măsură ee studiul morfologiei și al sintaxei părților de propoziție ca- pătă, trecînd de la clasele mai mici la cele mai mari, un caracter tot mai com- plex, cunoștințele însușite vor oferi posibilități de in- terpretare din ce în ce mai bogate. Avînd în vedere că principiul accesibilității cu- noștințelor nu presupune a se merge pînă la simplifi- care, că elevul trebuie pus în fața unor dificultăți pe care să le învingă prin apel la cunoștințele însușite anterior, consider că anali- zînd cu elevii cazuri de felul celor expuse mai sus, le oferim posibilitatea de a folosi cunoștințele însușite anterior, în vederea sesi- zării unor noi fenomene, de a interpreta în mod știin- țific textul gramatical, în- lăturînd foarte multe din greșelile de analiză grama- ticală prof. MIHAIL OPRESCU Drăgășani apare un parametru, punctul este mobil. Am completat spusele lor, arătindule că în anumite cazuri pot fi doi sau chiar mai mulți parametri, dînd cîteva exemple. Am continuat discuția punînd întreba- rea : ce condiție trebuie să îndeplinească un punct mobil pentru a descrie o linie oarecare (o curbă) ? Pentru că n-am ob- ținut imediat răspunsul, am intervenit cerîndu-le elevilor să se gîndească nu numai la cele studiate la geometria anali- tică, ci și la analiză. In cele din urmă am obținut răspunsul dorit : un punct mobil descrie o curbă — deci un loc geometrie — dacă între coordonatele lui există o relație de forma y—f (x) sau F (x,y)=O, relație care este în fond ecuația locului geometric căutat. Am arătat apoi că, dacă un punct de- pinde de un singur parametru, el descrie un loc geometric, deoarece se poate sta- bili o relație între coordonatele lui. Pen- tru aceasta am luat un caz simplu, cazul punctului M (t—1 ; 2t+3). Ecuațiile lui sînt: x~t—1; y=2t+l. Am afirmat că valoarea lui y depinde de cea a lui x. în adevăr, dînd lui x o valoare oarecare x = a se obține pentru parametru valoa- rea t0 — a -ț- l.deci valoarea parame- trului este condiționată de valoarea lui x, iar parametrul condiționează valoarea lui y = b=s2te4-3=2(*-|-f)+S Am considerat cazul general, cînd ecua- țiile punctului sînt de forma g (x,y,t,)=O; h (x,y,t)=0 și am arătat că, prin elimina- rea parametrului t între cele două ecua- ții, se obține o relație de forma (x) sau F (x,y)—O. Prin cîteva exemple simple i-am ajutat pe elevi să înțeleagă cum se efectuează eliminarea parametrului și deci cum se obține ecuația locului geometric. în cazul punctului M de mai sus se obține y=2 (x + 1) + 3. Mai departe am stabilit că, dacă punc- tul mobil depinde de doi parametri inde- pendenți, el nu descrie un loc geometric, deoarece se poate mișca liber în plan, adică poate ocupa orice poziție. Pentru a le dovedi acest lucru am făcut următoa- rea demonstrație : fie, de exemplu, punc- , , _ , ... 2m j-t—1 m—t tul R de ecuații x= ---------; y=——t unde m și t sînt parametri. Dacă dăm lui x și y valori arbitrare, independente una de alta, obținem un sistem de ecuații în m și t care determină valorile acestor doi parametri, deci punctul R poate ocupa orice poziție în plan. Dacă însă cei doi parametri nu sînt independenți, ci legați printr-o relație de condiție, punctul R va depinde — în ultimă analiză — de un singur parametru și deci va descrie un loc geometric. Să presupunem, în cazul considerat mai sus că cei doi parametri *int obligați să t satisfacă relația m+—=5, în acest caz m=5—— Introducînd această valoare în ecuațiile lui R, acesta va depinde numai de t. Generalizînd, am tras concluzia că de fiecare parametru în plus este necesară o nouă relație de condiție. în încheierea primei lecții am precizat că în orice problemă de loc geometric va apare un punct mobil și că prima dificul- tate de învins va fi aceea de a exprima, cu un parametru convenabil ales, condi- țiile de mișcare impuse de enunț. Cu alte cuvinte, această primă dificultate constă în stabilirea ecuațiilor punctu- lui, ecuații care trebuie să conțină unul sau mai mulți parametru A doua dificultate constă în eliminarea parametrului sau a parametrilor respec- tivi între ecuațiile punctului. Am lăsat să se înțeleagă că — deși în exemplele date eliminarea parametrilor s-a efectuat cu destulă ușurință — de multe ori această dificultate va fi destul de greu de învins. Deși în cursul primei ore nu am rezol- vat nici o problemă, am propus totuși ca temă pentru acasă, o problemă simplă: „Se dă punctul A (4,0) și o dreaptă varia- bilă (D) ce trece prin acest punct. Să se determine locul geometric al piciorului perpendicularei din origine pe dreapta (D)“. în ora următoare am avut satisfacție să constat că elevii au rezolvat cu ușu- rință problema dată ca temă, și au înțeles toate problemele noi ce le-am lucrat în clasă. Abia ulterior am făcut diferențierea în- tre cele două categorii de locuri geome- trice : cele rezultate din relații geometrice și cele rezultate din intersecții, și am arătat că ambele categorii se încadrează perfect în metoda generală de rezolvare stabilită pînă acum. In cazul locurilor geometrice rezultate din relații geometrice punctul depinde de doi parametri, iar re- lația de condiție este dată tocmai de re- lația geometrică impusă de enunțul pro- blemei. Țin să precizez că în tot timpul rezer- vat acestor probleme, locurile geometrice la care am ajuns nu au fost numai drep- te sau cercuri, adică am căutat să nu las impresia că aceste probleme ar fi legate de anumite capitole de geometrie analiti- că. In multe cazuri locul geometric a fost o curbă ce s-a studiat cu ajutorul meto- delor puse la dispoziție de analiză. prof. COSTACHE SANDULACHE Școala medie din Negrești-Iași sori care ascultă numai pe elevii care nu au încă notă. Unul din colegii mei, pentru a preîntîmpina acest neajuns, deschide la întîm- plare catalogul și verifică elevii din pagina la care s-a oprit. Acest procedeu implică însă un alt ne- ajuns : vor exista elevi care vor lua prea multe note și alții care nu vor avea nici una. deoarece ca- talogul poate să nu se des- chidă niciodată la pagina lor. Apoi, în acest fel ră- mîn în afara atenției pro- fesorului elevii care nu sînt prea consecvenți în muncă și care ar trebui verificați mai des, pentru a-i face să se pregătească mereu. în clasa a VUI-a „B“, la care am fost în anul trecut dirigintă, s-a mani- festat un alt aspect. în tot cursul primului trimestru a lipsit un elev care și-a fracturat mîna. Colegii lui au observat că unii profe- sori ascultă doar pe cei înscriși în catalog în jurul ultimului absent, de obicei elevul acesta, al cărui nume începe cu litera P. O bună perioadă cei de la începutul catalogului au știut precis că la unele materii nu vor fi ascultați și au învățat numai la sfîrșitul trimestrului, cînd știau că oricum vor trebui notați și ei. Uneori elevii ascultați sînt separați de restul cla- sei, fiind „scoși la tablă". Cei rămași în bancă res- piră ușurați, știind că după ce profesorul s-a fixat a- supra cîtorva elevi și i-a trecut în fața clasei, cei din bancă au scăpat și de răspuns și de notă și-și găsesc alte ocupații. De aceea, cred că elevii pot fi separați de clasă numai Ia obiectele la care este ne- apărată nevoie (de exemplu la geografie, pentru a a- răta la hartă, la matema- tică sau gramatică pentru rezolvarea problemelor și exercițiilor la tablă etc.). Și în aceste cazuri este bine să fie scos cîte un singur elev, nu mai mulți deodată, iar din cînd în cînd să fie adresate între- bări și elevilor din bancă, solicitîndu-i mai cu seamă pe cei mai puțin atenți. In ceea ce mă privește, folosesc la obiectul meu — literatura romînă — mai ales verificarea frontală. Mă fixez din timp asupra cîtorva elevi care trebuie să fie notați. Desigur, cer să răspundă cît mai mulți elevi, dar am grijă să ve- rific cu mai multă atenție cunoștințele acelor elevi care vor obține nota. De cele mai multe ori dau note și unor elevi asupra cărora nu m-am fixat anterior, dacă au reușit să răspundă la întrebări mai grele. In felul acesta toți sînt atenți, așteptîndu-se în fiecare moment la o întrebare pen- tru care pot lua notă. Mai greu se poate men- ține atenția elevilor in orele în care se verifică o lucrare efectuată acasă. în aceste cazuri, le cer să-și ia notițe după care să poată face o critică folo- sitoare atît celui care a citit lucrarea cît și celor- lalți. Pentru această critică notez cîțiva dintre elevi și astfel îi oblig pe toți să urmărească atent lu- crarea citită și să facă observații pe marginea ei. prof. DOINA MACARIE Cernavodă Să ne apropiem copiii Cadrul în care se face ascultarea și se pun notele creează o distanță destul de mare între catedră și cel ascultat. Nu odată elevii se pierd în fața unor pro- fesori care-i fixează .cu priviri reci, care confundă exigența cu asprimea și lipsa de considerație fața de cel ascultat. Un coleg îmi povestea nu de mult că, student fiind, s-a întîlnit pe stradă cu unul din profesorii lui — mare personalitate, cul- turală — în fața căruia și-a ridicat pălăria cu tot respectul. Acesta l-a oprit, l-a întrebat cînd dă exa- men la obiectul său, apoi l-a luat de braț și a pornit cu «1 o discuție priete- nească, în care au fost a- tinse și multe probleme din materia examenului res- pectiv. încurajat de atitu- dinea profesorului, tînărul a întreținut o frumoasă discuție liberă. La despăr- țire, cărturarul i-a spus : „Du-te liniștit. Te-am cu- noscut foarte bine și văd că stăpînești materia mea. Dacă te ascultam de la dis- tanța catedrei sînt sigur că nu erai același". Nu ple- dăm, prin acest exemplu, ca elevii să fie examinați la braț cu învățătorul sau profesorul lor. Voim să a- rătăm însă că, reducînd distanța dintre catedră și cel examinat, rezultatele sînt altele. In discuțiile apropiate purtate în recreații sau serbări, în excursii, mani- festări sportive și în alte ocazii, mai puțin oficiale, am descoperit la elevi cu- noștințe pe care nici- nu le bănuiam. Sînt convins de aceea că valoarea unui elev nu este numai cea pe care o constatăm în exa- minări oficiale și că, pen- tru a-1 cunoaște cu ade- vărat, trebuie să ne stră- duim să ne apropiem de el cu căldură. Cînd eram elev avear un profesor de francez; Nu știam niciodată cîn ne ascultă pentru notar- Apropiat de noi, își pre ■ săra spusele cu vorbe < ? duh care ne stimulau m discuții plăcute, ca între prieteni. Rezultatul a fos: acela că absolut toți elevi săi au învățat limba lui Voltaire cu temei și plă- cere. Din. acest exemplu, ca și din altele asemănătoare am înțeles că profesorul trebuie să reducă cît mai mult distanța dintre el și elev, să fie apropiat de copii și modest, păstrîn- du-și în același timp dem- nitatea de pedagog, că tre- buie să împletească exi- gența cu înțelegerea, făcînd ea notele să exprime precis realitatea în legătură cu însușirea cunoștințelor de către fiecare elev. D. CONSTANTINIDI Predeal PAGINA 9 nswnn Scrisoarea unui tată Cu pelerina aruncată peite umeri, toamna se plimba Imiț- tită prin „țara" Făgărașului. Ajunsese într-un sat așezat la talpa Negoiului ți deodată cu ea venise și un profesor tînăr, care se opri la școală. Pină atunci profesorul Cimpeanu Pavel nu mai văzuse aceste meleaguri. Venea din Cimpia Transilvaniei, lipsită de păduri și ape, cu oameni potoliși ți visători ca ți el. înainte de a intra in sat, trecu peste apa Oltului, gata să iasă din mat- că. Pe malurile lui se vedeau bulumacii spălați de miaia a- pelor. Simți aerul rece, tare ți proaspăt al muntelui care-l primea prietenos. Oamenii din sat erau mai sprinteni Ia vorbă ți la mers decit cei din locurile de unde venea ei. Toate i se păreau altfel decit in satul lui din Cimpia Transil- vaniei. La o săptămină după ce începuse școala, profesorul Cimpeanu Pavel observi această deosebire ți la elevi, mai cu seamă la elevii clasei a cincea la care era diriginte. O clasă numeroasă ți zgomo- toasă, greu de stăpinit. Sim- țea cum elevii îi alunecă printre degete, ca argintul viu. Mintea lui era frămintată de aceleași ginduri ți întrebări prin care trece orice începă- tor : „Sint eu prea tinâr. prea puțin ferm ți ei prea rioi Da. Profesorul Cimpeanu era tînăr, abia ieșit din fa- cultate, dar setos de muncă, asemenea unui tractorist care cuprindea zarea cu ochii dor- nic să lase în urma lui o cim- pie înnegrită de brazde. Școala era nouă, luminoasă și îmbietoare, ca o seră de flori. Dar, de cîte ori intra pe poarta școlii, era întîmpinat de cei care aveau reclamatii împotriva elevilor săi. „Clasa dumitale nu se comportă cum trebuie", spuse într-o zi un co- leg. „Elevul Codrea Gheorghe trebuie supravegheat cu mul- tă atenție. Azi l-am găsit ju- cînd rișca", îi spuse în altă zi profesoara de limba ro- mînă. „Ar fi bine să tuați legătura cu învățătorul Bera- ru. care i-a avut în anul tre- cut", intervine directorul șco- lii. Abia acum își dădea seama profesorul Cimpeanu că a ți dascăl nu este un lucru tocmai dtit de ușor precum îți Închi- puise atunci cind se înscrisese la facultate. Era greu de fră- mintil acest aluat viu. Intr-o zi stătu de vorbă ți cu învăță- torul Beraru. — Xm multă bătaie de cap eu eietni educați de damnea- voastrâ — ii spuse ei Hsvdșă- torultu. Fac fel de fel de năzdrăvănii, primesc mereu pli«gen_ — Este o clasă pupa cam di- ficilă. e drept, spuse țârâi- torul Berar». fee peste n prag ciudat. adică de la un singur educator la mai ust’i. Ei încep si fad pe grozavi, mai cu seamă in fața crier nuci. Trebuie să țineți o le- gătură striusă eu părin;ti. pen- tru ea si cunoașteți vm{< lor Intr-o zi după ce termină eele două ore pe care le avea. procesorul Cimpeanu pcrm: de la școală pe u drum care du- cea pe deasupra aatulus. Școala se redea jos ascunsă ca într-un găvan una» E-i fugind urat. Se opri să pri- cească întinderile. Din urmă il vn uncr.iaț, care in ctuaa rirjtei, --za in pas noi. — B ziua dmmețuie.’ lUCOtro f — Bună zinc moțule ! Am ieșit puțin la plimbare. — Din cure părți ești ’ — ca nu te-am văzut pînă acum pe la noL — Eu sînt profesor atei la școala dumneavoastră și am venit din Cimpia Transilvaniei. — Se vede ți după vorbă ți dupd mers. In tinerețe am fost cu oile pe acolo. Cunosc fi cimpia cea mare a Bărăga- nului. Pe unde n-am umblat! Și cum zici că te împaci cu copiii noștri ? — Așa și așa. Ca toți copiii, și buni și răi. — Neastimpărați. Copiii pe la noi domnule, sînt ca și noi, că doar noi i-am făcut. Iuți și arțăgoși. Muntele și codrul te înnăsprește și te iuțește. Pes- te cîtva timp și dumneata vei fi ca noi, pentru că trăiești aici, muncești aici. Atunci vei ști mai bine să ne cunoști, să ne înțelegi. Acum te las cu bine că eu mă duc la o fiică măritată aici după deal. Ti nărui profesor petrecu din ochi mersul destul de sprinten al unchiașului, pînă cînd aces- ta se pierdu după o cotitură B drumului ți apoi iți continuă srwdunie. Toți ii spuneau aproape același lucru. La sfîrțitul primului tri- mestru. profesorul Pavel Cim- peanu cunoștea bine pe toți părinții. Intr-una din primele zile de vacanță i-a convocat la scoală. Avea multe de dis- cutat cu ei. Avea nevoie de sprijinul lor. îndreptase multe, dar mai erau încă multe de îndreptat cu ajutorul lor. Cu catalogul sub braț, pro- fesorul Cimpeanu se-ndreptă spre clasa a cincea. Uitind că în clasă este așteptat de pă- rinții elevilor ți nu de elevi, cînd deschise ușa clasei ră- mase pentru un moment surprins. Iți reveni însă repede ți-i privi cu speranță ți încre- dere. Ii cunoștea ți-i înțelegea. E's sigur că împreună vor merge spre buna împlinire a celor ce erau de făcut pentru educarea elevilor lui. La mar- ginile băncilor stăteau în picioare cîțira bărbați care nu începeau in bănci. Inalți ți groși, păreau ca nițte trun- chiuri puternice din codru. Toți erau încinși cu șerpare late strălucitoare. In neastim- părul ochilor de vultur ai băr- baților și pe fețele blinde ale femeilor profesorul își regăsi pe rînd elevii clasei. — Mult aș da să am o clasă de elevi liniștiți ca dumnea- voastră, spuse profesorul, dînd glas gindurilor sale. Niciodată n-am crezut că în această cla- să ar putea să fie atita liniște ca acuma. Dar cum ei vă sea- mănă, trebuie să credem că vor fi in viitor așa. Numai că viitorul acela trebuie să-l apropiem. Acest lucru să-l încercăm noi. — O fi sătul de ei tovarășul profesor, pînă peste cap, că sint răi ca dracii, spuse o ne- vastă îmbrăcată într-o ie albă ca zăpada. — Tot așa am fost ți noi, spuse alta, numai că am uitat prea repede copilăria, de par- că nici n-a mai fost. Profesorul se așeză la cate- dră și începu: — Dragi părinți, am stră- bătut o perioadă destul de grea a acestui an, trimestrul întîi, care s-a încheiat cu re- zultate bune la învățătură, însă nu tot atît de bune la purtare... După ce termină de erpus situația la învățătură și la purtare a elevilor, profesorul închise catalogul și așteptă ca cei de față și doritori să vor- bească, să-și spună părerile. Primul care s-a anunțat la cuvînt a fost tatăl unuia din elevii care obținuse nota opt la purtare. Vorba lui era de tunet, iar privirea lui inoho- rită ca a cerului acoperit de nori. — Tovarășe diriginte, eu sînt tatăl elevului Codrea Gheorghe. Băiatul meu a ve- nit acasă cu note mari la în- vățătură ca și în anii trecuți, dar la purtare, mi-a adus nota opt. Aș vrea să știu pentru care motiv a primit această notă la purtare. Profesorul Cimpeanu stătu cîteva clipe la îndoială, in care timp prin fața ochilor săi trecu elevul Codrea Gheor- ghe, cu toate năzdrăvăniile săvîrșite în primul trimestru, apoi a dat un răspuns, la care nimeni dintre cei de față nu se aștepta. — Și eu cînd eram de vîr- sta copilului dumitale, am avut nota opt la purtare. Tatăl elevului Codrea se uită cu nedumerire la profesor, apoi curiozitatea îl făcu nerăb- dător și întrebă : — Dacă nu se supără to- varășul profesor, aș îndrăzni să întreb pentru care motiv ați primit nota scăzută la pur- tare cînd erați de vîrstă co- pilului meu ? Profesorul începu a se dez- vinovăți întocmai ca un elev găsit în defecțiune și răspunse tot așa de repede cum fusese întrebat. — Am jucat rișca cu alți elevi pe maidanul de lingă școală, în timpul orelor de clasă, tocmai cum a făcut și băiatul dumitale. Bărbatul cel trunchios și falnic, parcă îndemnat de gîndurile celorlalți părinți din clasă, mai întrebă cu vocea pe jumătate : — Și ce să mai fac eu acu- ma cu băiatul meu, tovarășe profesor, că de dat i-am dat o sfîntă de bătaie, de nu-i mai trebuie rișca și nici să-i audă de nume. Profesorul, care se aștepta la o astfel de întrebare, îi răspunse scurt : — Ceea ce a făcut și tatăl meu cu mine. — Dacă tovarășul profesor ne spune ce a făcut tatăl du- misale, eu nu mai am nimica de întrebat și fac cum îmi spuneți că e mai bine. — Tatăl meu nu m-a bătut cu bățul, ața cum vă gîndiți cei mai mulți dintre dumnea- voastră, spuse profesorul li- niștit. Tatăl meu mi-a trimis o scrisoare care nici nu înce- pea cu „dragă" nici nu se ter- mina cu „te sărut". Bătaia lui a fost această scrisoare, pe care dacă aveți răbdare, aș putea să v-o citesc. Și profesorul Cimpeanu în- cepu să citească rar și apăsat ; Băiete! Eu am puțină știință de car- te față de tine și nu m-am gindit ca tu să mai poți învă- ța ceva de la mine. îmi vine greu de tot. M-ai pus într-o mare încurcătură. Am între- bat ți am aflat de la alții că notele la purtare s-ar da pînă la nota zece. Să-mi scrii și mie dacă este adevărat. Eu nu cred. Cimpeanu Ion brigadier silvic — Această scrisoare a fost cea mai plină de învățăminte bătaie pe care mi-a dat-o ta- tăl meu. Am păstrat-o în caietul meu de elev. O păs- trez și astăzi în caietul acesta de dirigenție. Mă ajută și ea în munca mea de educator, prof. CRISTEA VIRGILIU București învățătorul pe care l-am îndrăgit Cu douăzeci de ani în urmă, într-un sat din munți, toamna iți răspîndea luminile ruginit de-a lungul pajițtilor, prin livezile în- cărcate de rod, peste nucii care își scuturau frunzele în margi- nea drumului. Noi, elevi în clasa a IV-a primară, eram la ora de istorie. Ca pretutindeni, se sim- țeau ți în satul nostru înde- părtat speranțele născute din no- ile căi ale evenimentelor. Nu sco- tea nimeni o vorbă. învățătorul tînăr, pe care îl îndrăgisem atît de mult, ne cuprinsese într-o pri- vire pe toți și, în necunoașterea noastră de atunci, așteptam parcă nu o poveste despre ce a fost, ci una adevărată — despre viitorul nostru, despre ceea ce aveam să fim în anii de înnoire care urmau să vină. Il priveam ața cum pri- vesc copiii, dar în ochi ne plutea umbra unui început de nefirească maturizare, născută din încrince- . narea zilelor prin care trecuse PAGINA 10 prima noastră copilărie Priveam la el și așteptam, înfiorați de nădejdi, povestea despre viitor. De-atunci au trecut ani țî ne-am risipit. Copiii au ajuns muncitori, constructori, ingineri, agronomi, profesori. Unii lucrea- ză acum la Bicaz sau la Onești, alții sporesc belșugu* ogoarelor, alții au devenit ei înșiși dascăli ți-i învață carte pe copiii care n-au cunoscut acei ani. Dar toți, în oricare colț de țară ne-am a- fla, ne anăntim cu drag de învă- țătorul care ne-a călăuzit primii pași pe drumul vieții. Mi-am adus din nou aminte de el în săptămînile din preaj- ma tradiționalei sărbători a șco- lilor. Am pornit să-l caut, să-i mulțumesc. Nu-l mai văzusem de-atunci și nici nu știam unde este. Știam însă că am să-l gă- sesc. ...Un sat de munte, pe Valea Someșului. O școală nouă, con- struiti încă de mult, de la înfi- ințarea primei gospodării colec- tive. Daci e aici, îmi ziceam, în- vățătorul meu trebuie să fie tot la clasa a IV-a. Au trecut doar, de atunci, cinci generații de cîte patru clase. Erau ultimele zile ale anului școlar. Am intrat in școală ți am întrebat de învățătorul cla- sei a IV-a. L-am găsit la o oră de geografie, în care discuta cu e- levii despre bogățiile țării ți fă- cea cu ei o plimbare pe hartă. Se- măna cu cel de demult. Anii îl încărunțiseră ți vocea îi era mai domoală, dar în preajma lui sim- țeai acea căldură a părintelui care își iubește copiii, acea sigu- ranță a întrebării care, fără greș, își află răspunsul potrivit. Era o lecție simplă, care a însumat ci- fre oglindind fața nouă a țării. Copiii erau bucuroși ți mîndri de învățătorul lor. învățătorul era fericit și avea altă tinerețe decît cea de-atunci. .. L-sm căutat ți in alte locuri la Sohodol, la Butra, la Avram fancu. Aici l-am găsit tînăr ți entuziast. Biografia lui se împle- tea cu aceea a școlilor noi, cu a- ceea a moților statorniciți într-o viață nouă, a minerilor de la Baia de Arieț, a celor de la Roșia Montană sau Abrud, a pionierilor care străbat în fiecare vară pa- tria ca să-i cunoască munții, ma- rea. cimpiile, orașele. _L-am căutat la cîmpie ți l-am întilnit la Triteni, la Mociu, la Lunca Mureșului. L-am cău- tat la clasele mici, dar ți la cele mari, țtiind că mulți învățători s-au specializat de-atunci, ur- mind cursurile învățămîntului superior. L-am găsit la lecții de limba romînă, vorbind cu tonul lui cald ți apropiat despre mă- iastră limbă a lui Neculce. despre Eminescu, Caragiale, Creangă și Rebreanu, despre marile înfăptui iri ale literaturii contemporane. L-am găsit la lecții de istorie sau de matematică, urmărit de chi- puri care îi sorbeau cuvintele. L-am ascultat stînd de vorbă cu muncitorii care învață „la seral", dindu-le îndrumări pentru orga- nizarea studiului lor, l-am întîi- nit conducîndu-și elevii în uzine ți pe ogoare, l-am văzut pe sce- nele căminelor culturale, am fost împreună cu el la seminariile din învățămintul ideologic, la consfă- tuiri și la cursurile de perfecțio- nare. ...L-am căutat și in alte părți. L-am căutat peste tot și l-am întîlnit pretutindeni. Era învăță- torul meu, pe care l-am îndrăgit și înaintea căruia mă plec întot- deauna cu respect și cu stimă. VALERIU VARVARI director a! Școlii generala de 8 ani nr. 13 Ciut [«poliția „DIN ISTDDH ll«DII DIBUI DDMÎNEȘir Criterii de apreciere a nivelu- lui dezvoltării culturale dintr-o tară, cărțile literare, activitatea editorială în ansamblul ei, con- stituie, privite prin prisma evolu- ției lor de-e lungul deceniilor și veacurilor, mărturii dintre cele mai prețioase cu privire la isto- ria materială și spirituală a popoarelor. In mod deosebit lite- ratura didactică cuprinde indici de neprețuit în aprecierea dez- voltării istorice a învățămîntului, îmbrățișînd aproape integral sfe- rele noțiunilor de instrucție și •educație și în mod special evolu- ția conținutului lor de-a lungul anilor. Privită prin această prismă, expoziția „Din istoria literaturii didactice rominești“ deschisă în- tr-una din sălile Muzeului peda- gogic din Capitală de pe lingă In- stitutul de științe pedagogice reprezintă o contribuție însemna- tă la cunoașterea tradițiilor pro- gresiste ale pedagogiei romînești, justificind din plin afluența pu- blicului format în special din cadre didactice și din studenți ai universității și institutelor peda- gogice. Expoziția îmbrățișează o arie largă, sintetizînd pe panouri și vi- trine distincte, evoluția litera- turii didactice de la primele ei începuturi, situate în secolul al XVI-lea, odată cu apariția la lu- mină de sub teascurile tiparniței a „învățăturilor lui Neagoe Ba- sarab către fiul său Teodosie“, din care este reprodusă pe un panou o fotocopie a paginii de gardă, însoțită de reproducerea cunoscutei fresce înfățișîndu-1 pe Neagoe Basarab în mijlocul fa- miliei sale. Panpul următor aduce mărturii cu privire la începuturile învăță- mîntului în limba poporului din cele trei țări romine. Este înfă- țișată, în primul rind, coperta ..Bucoavnei ce are în sine de- prinderea învățăturii copiilor la carte, primul manual școlar tipă- rit în limba romînă pe teritoriul patriei noastre, apărut la Băl- grad în 1699 prin strădania lui Iștvanovici tipograful, dis- cipol și prieten al lui Antim Ivireanul — care, precum se știe,, a format o pleiadă de tipografi ce au desfășurat o activitate editorială rodnică, pînă departe dincolo de hotarele țării țomînești. Printre lucrările ori- ginale deosebit de valoroase ale expoziției sînt prezentate, în vi- trina aceluiași panou „Bucoavna pentru învățătura pruncilor’1 apărută la Rîmnic în 1749, ca primă carte pentru învățarea citirii. în limba romînă a școlari- lor din Muntenia și „Bucvari sau începere de învățătură", editat la Iași în 1755, ca primă lucrare de acest gen apărută în Moldova. Iată alături și o mărturie pre- țioasă a preocupărilor pentru formarea și dezvoltarea unui în- vățămînt primar în Transilvania ale învățatului Școlii ardelene Gheorghe Șincăi. Este vorba de *,A.B.C. sau alphavit pentru folo- sul și procopseala școalelor ce- . lor normalești neamului romî- '"'fîesc“ apărut la Blaj într-o ediție bilingvă. Lucrările citate vă- deSc o continuitate a eforturilor In aceeași direcție, fiind de fapt continuarea și amplificarea pri- mei bucoavne apărute la 1699. Aceasta evidențiază larga circu- ' lație a acestor cărți de învățătu- ră-în toate țările romînești, in- • , clusiv Ardealul, în pofida hota- relor politice din acea vreme, subliniind încă o dată unitatea spirituală și culturală a întregu- lui popor romîn. în ordine cronologică, panoul ,. ..țirmător dă posibilitatea vizita- torilor să urmărească începutu- Vi'rîle primelor școli de grad supe- • rior din Moldova și Țara Romî- „nească — Academiile , domnești din București și Iași. După cum i-se știe acestea au luat ființă în Tara rominească la 1694, în timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, și în Moldova în anul 1714. Intr-o vitrină, se află numeroase fotocopii și une- le originale ale cursurilor după care se predau diferitele ma- terii de învățămint. Demn de remarcat este, în legătură cu aceasta, faptul că unii dintre pro- fesorii vremii s-au orientat către predarea cunoștințelor bazate pe ultimele descoperiri științifice ale epocii și cu puternică substanță materialistă. De pildă „Fizika“ lui Theotokis prezentată în cadrul expoziției printr-un exemplar original înfățișează, printre altele, o planșă reprezentînd structura discontinuă a materiei, fenomen care abia începea a fi discutat în epoca respectivă. In continuarea turului de ori- zont prilejuit de expoziția „Din istoria literaturii didactice romî- nești*, vizitatorii au prilejul de a cunoaște primele încercări pri- vind elaborarea unor manuale didactice de nivel superior în limba romînă. într una din vitri- ne este înfățișat, de pilda, origi- nalul ediției de la 1795 a lucrării „De obște geografie pe limba moldovenească" elaborată de Amfilohie Hotiniul. care conti- nuînd drumul deschis de vestita lucrare „Descriptio moldaviae a lui Dimiirie Cantemir cuprinde o amplă și documentată prezentare monografică a acestei țări. O vastă activitate pe linia elaboră- rii unor manuale originale au desfășurat majoritatea învățați- lor Școlii ardelene. în vitrina cu lucrări originale elaborate de ei se află expuse „Istoria pentru începuturile romînilor în Dacia“ a lui Petru Maior, „Elementa linguae daco-romanae sive vala- hicae“ a lui Samuil Micu și Gh. Șincai — una dintre primele gramatici ale limbii romîne — „îndreptare către artimetică“ a lui Gh. Șincai precum și alte cîteva lucrări de circulație mai restrînsă. Portretele unora dintre înte- meietorii învățămîntului romî- nesc de grad superior din Țara Rominească și Moldova anunță sectorul în care sînt expuse lu- crările didactice elaborate de aceștia. Cercetăm cu atenție ori- ginalul unei ediții a „Algebrei" lui Gh. Asachi. purtînd mențiu- nea — Iași 1 837 — și fotocopiile paginilor de gardă ale aritmeticii și trigonometriei lui Gh. Lazăr, redactate la București în 1821. Aceste prime, manuale de mate- matică originale au în același timp meritul de a fixa pentru prima oară' o terminologie știin- țifică de specialitate în limba ro- mînă. Printre celelalte lucrări expuse, rod al neobositei activi- tăți pe tărîmul învățămîntului desfășurat de cărturari asemeni lui Ion Eliade Rădulescu, Eufro- sin Poteca și Petrache Poenaru, reține atenția, „gramatica romî- nească” a lui Eliade, ca primă lucrare de acest fel alcătuită pentru a fi folosită ca manual școlar. Tot în acest sector al ex- poziției vizitatorii au prilejul de a cunoaște „Abecedarul înlesni- tor pentru învățătura copiilor’’, editat în 1828 de Grigore Pleșo- vanu în tiparnițele Craiovei care, deschizînd seria abecedarelor ce indică utilizarea în predarea scris-cititului a metodei fonetice, este- în ■ același timp una din pri- mele lucrări de acest fel ilus- trată. In continuare, panourile și vi- trinele expoziției înfățișează con- tribuția unor mari oameni de știință ai patriei noastre la elabo- rarea unor lucrări de mare va- loare destinate școlii. Sînt pre- zentate manualele „Lecțiuni de aritmetică pentru clasele prima- re* redactate de savantul ma- tematician Ștefan C. Michăilescu, „Elementele de geologie" ale lui Grigore Cobălcescu. ..Elemente de fizică", lucrare elaborată de Petre Poni. cursul de trigonome- trie al lui Spiru Haret, „Elemen- te de fizică" de Emanuel Baca- loglu, „Lecțiuni elementare de agricultură de Ion lonescu de la Brad. Printre manualele vre- mii s-a bucurat de o deosebită și îndelungată celebritate „Cursul metodic de chimie și mineralo- gie* elaborat de dr. C. I. Istrati și G. G. Longinescu care s-a tra- dus în numeroase limbi străine, a fost utilizat de pildă în școlile franceze în întreaga perioadă dintre anii 1895 și 1913. Și după intensificarea preocupărilor în domeniul pedagogiei este ilustra- tă în expoziție prin prezentarea „Pedagogiei" de Simion Bărnuțiu, apărută la Iași în 1870, și a „Ele- mentelor de pedagogie și meto- dologie teoretică și practică" elaborate in 1868 de I. P. Eliade. Dînd zbor larg imaginației lor creatoare, mulți dintre marii noștri scriitori clasici au împletit preocupările artistice cu cele din domeniul didactic, contribuind direct la propășirea Școlii romî- nești. mai ales prin elaborarea sau participarea determinantă la elaborarea unor manuale școlare. Astfel, în vitrina consacrată cla- sicilor literaturii, expoziția de la Muzeul pedagogic reunește exem- plarele originale ale „Metodei de scriere și citire” elaborată de Ion Creangă, a cărții de citire pentru clasa a II-a redactată de Al. Odo- bescu în colaborare cu V. Gh. Borgovanu, a istoriei universale de Ion Slavici, a cărții de citire la elaborarea căreia a participat și G. Coșbuc etc. Panourile și vitrinele consa- crate avîntului literaturii didac- tice în anii regimului democrat- popular înfățișează succint, dar cit se poate de grăitor, uriașul salt înainte efectuat în acest do- meniu. în ultimele două decenii. Citeva cifre conturează puternic succesele continue înregistrate în acest domeniu : 1951— 215 titluri de lucrări didactico pedagogice cu un tiraj' total de 5.949.000 exemplare ; 1960 — 517 titluri de lucrări cu un tiraj de 15.905.000 exemplare ; 1963 — 850 titluri cu un tiraj de 24 380.000 exemplare. Tot aci două vitrine înfățișează dezvoltarea studiilor și cercetă- rilor cu caracter pedagogic, pre- zentînd cele mai reprezentative dintre lucrările apărute în acest domeniu între anii 1952—1964. Prin valoarea exponatelor, prin sistematizarea lor științifi- că, expoziția „Din istoria litera- turii didactice romînești" izbuteș- te să prezinte, în scurtul răstimp al vizitării ei, un tablou clar al acestui important sector din isto- ria școlii romînești. Ea sădește în același timp o dorință puterni- că de a reveni și stărui mai în- delung, într-o cercetare amănun. țită, asupra lucrărilor prezentate. AL. CHICĂ compiimm PLOIEȘTI Profesoara de romînă și diriginta clasei a X-a D de la Școala medie nr. 2 din Ploiești — ne scrie tovarășa Virginia lonescu — a organizat recent cu clasa sa o excursie cu tema „Pe urmele scrii- torilor studiați". Pregătită cu mult înainte, excursia a avut itinerariul Ploiești — Brașov — Onești — Bacău — Suceava — Voroneț — Tg. Neamț — Bicaz — Piatra Neamț — Roznov — Săvinești — Bacău — Mără- șești — Ploiești. lată-i așadar pe elevi la drum pe Valea Prahovei, unde au vizitat casele memoriale Hașdeu și Grigorescu ia Cîmpina. De la Brașov, prin Tg. Săcuiesc și Pasul Oituzului, elevii au ajuns la Onești — noul oraș apărut de curînd pe harta țării — cu blocurile lui zvelte, zugrăvite în culori pastelate — plin de tinerețe și voie bună ca și locuitorii lui, harnicii muncitori ai Combinatului de la Borzeș'a. Pe frumoasa vale a Trotușului, apoi pe cea a Șiretului, elevii au întîlnit la Bacău, căsuța pierdută în verdeață a lui George Bacovia, casa lui Vasile Alecsandri la Mircești și a lui Calistrat Hogaș la Piatra Neamț. La Suceava, au mers pe urmele „slăvitului Ștefan" din piesa lui Barbu Delavrancea „Apus de soare" studiată de ei, anul acesta De la Voroneț, unde au făcut următorul popas, elevii au in- trat în căsuța modesta a „stropșitului de Ion" — Nică a. lui Ștefan a Petrei din Humulești. Mai departe, au admirat picturile lui Gri- gorescu la Agapia și au trecut pe lîngă „pădurea de argint" în care a visat Eminescu frumosul poem „Călin" și s-au întors acasă, mulțumiți și fericiți că au avut posibilitatea de a colinda minu- natele meleaguri ale patriei, de a căpăta noi și prețioase cu- noștințe. IE R NU M A 61R £ 1 E Zilele acestea — ne comunică profesorul Anastasie Bogdan — formația de muzică ușoară a Școlii medii ,„Unirea“ din Turnu Măgurele, compusă din 24 de membri și grupul de soliști vocali au prezentat în fața unui numeros public format din elevi, cadre didactice și părinți, un concert de muzică ușoară rominească și populară. La spectacolul prezentat și pe scena căminelor culturale din comunele Lița și Slobozia Mindra, au participat numeroși colec- tiviști. C R AI • » A Printre formațiile artistice sindicale din orașul Craiova — ne comunică Ștefan Ion, președintele sindicatului învățămînt — se numără și corul sindicatului învățămînt. înființat cu douăzeci de ani în urmă, corul a reușit ca în această lungă perioadă de timp să desfășoare o bogată activitate culturală. Corul a participat la toate concursurile organizate și a ocupat mereu locuri fruntașe. La ultimul concurs, al VH-lea, a ocupat lecui I la faza orășenească și la faza regională și va participa la faza republicană. Spectacolele prezentate în ultimul timp în fața colectiviștilor din comuna Ișalnița, Simnic, Segarcea, la casa de cultură din Fi- liași din Balș, din Strehaia, au fost de asemenea apreciate în mod deosebit. în prezent corul numără 130 de membri și are pregătit un bo- gat și variat repertoriu pe care-1 interpretează cu multă pricepere sub conducerea dirijorului profesor Radu Alexandru. Noile modele de uniforme școlare FRUMOASE, PRACTICE, Se pot cumpăra și COMODE, REZISTENTE, cu plata în rate. De la Biblioteca centrală pedagogică în perioada 20 iulie—15 august sălile de lectură ale Bibliotecii centrale pedagogice din str. Zalo- miț nr. 12 vor fi deschise numai dimineața între orele 8 și 15 (din cauza unor lucrări de reorgani- zare). în acest timp împrumutu- rile de cărți în Capitală și în provincie se suspendă. După- data de 15 august activitatea se va desfăușura în- mod normal. PAGINA 11 Concursul culturaLartistic al pionierilor si 21 elevilor întrecerea hod • ;-a 5 a :sy moi bone formații artistice & „ școi.le generale. med f prores.4>- nale oi cărei oct boa! — specta- colul festiv al îoureoi or — z-o oeslășurat recent pe Teatru- lui de Opera j. Balet o depășit cu mult, otif in ceea ce privește participarea cit și cont tinerețea lor fertcito. mcbtuiaău-i talentul cele’ de o 28-a □i’nreejo'i a eliberării patrie:. Numeroase mărturii oie pubicu lui, ale unor oamem convxiot. în domeniul artei și C‘jUjrr. — w*- brii juriului fazei repubucone a concursului, vin să ateste aiOt-jm de nivelul artistic ridicat a1 aceste manifestări, calitatea înaltă a muncii celor care i-au pregătit pe coriști și pe dansatori. oe membr- brigăzilor artistice de ogeor-e s ai orchestrelor școiare. pe vocali, instrumentiști ș. pe rec ro- tari — profesorii de muzică, de limba romină, de educație fizică, care și-au consacrat întreaga oci- vitale dezvc'itor’i multilaterale a tinerei generat.:. Artistul emer.r D O. 3otez. de- dora in aceasta pr;nțâ presei .- „Emoționant prin tot ce l-a carac- terizat —. dăruire entuziastă, spon- taneitate, sensibilitate — acest concurs al celor mai tineri îndră- gostiți de artă s-a impus și printr-o impresionanta varietate a reperto- riului. De la Mozarf, Schubert. E- nescu, pînă la investigațiile atît de rodnice in folclorul local, repe~to- riul a acoperit o. zonă vastă, de- monstrind un stadiu rid-cat ai edu- cației artistice ■ în scohie noastre. Aplaudind pe m eu inte'preti, ne «’ j:-: ? - *np D'^‘, care pr^o‘ * 4 — ■ —pjl -oodeie unei ed,'c* o ' s- hce cu caracter pe"mr^< £ -3.3 mdo'olă, secretei Svcces-4vs ea i-a determinai. S-a prezen- tat ca m rezvlaoa ar w-e. ssoru.- toare și -gt'oau iwoci de crea- ție AsczA&ăd. de p4dă. corv* p*>- reenior toas:ir*t yzsAi, »• »ato tmemrut-ui. pe poarta prtr>cje>oiâ. că ea ier wa figurează doar ca un »ec secandar in orog'wa scalara, ci r-a -w-wa» ort ~z. ca un separab- m educa- '-e •M»*<oure l3 COacv; »j a' e» un n.-re’ omsrie •ai dl- ace; punc‘ de redere .' □ 'OST pas nterorerorea a atins '~reuJ formotu-or profetro -t-pe Ac-ecez fop>v! că f-eco'e Lar- matie s-o s1'^ r să prezm-e cele mai frumoase dansuri d e regiune. Brașovul — a suita loa-fe ,r.:e- resor>a pe-t'u bă eți, SsrCeavo — t'jmoasele dansuri Ciobanaiul. hora și Bătuta. . Timișoara — o suită de dansuri bănățene... Socotesc că în școli trebuie să se continuie atragerea în forma- țiile artistice a elementelor celor mai valoroase, echipele de dan- suri, împreună cu celelalte forma- ții artistice, să prezinte mai multe spectacole in fața colegilor și pă- rinților, cîștigind astfel siguranță, dorința de a-și îmbogăți reperto- riul...'. Artistul poporului, Costache An- toniu. membru in juriile a nenumă- rate concursuri la care luau pahe Aspect de ia spectacolul de gală prezentat de laureatii concursului armșn profesioniști de valoare, își -uarr-urneste cv emoție impresia c. t - ca pe care i-au produs-o ■ec-o.-o'.i. p'-n sensibilitatea și profunzrmeo interpretării, ți brigă- »