Proletari din toate țările, uniți-vă! EDITATĂ DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMINTULUI Șl COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN INVĂȚĂMÎNT Șl CULTURĂ Anul XV nr. 744 vineri 28 februarie 1964 8 pagini 25 bani 01W RĂSPUNDERII COMISIE In uzine, pe ogoare, pe șantierele patriei, în labo- ratoare, în școli — pretutindeni lucrează azi zeci și zeci de mii de tineri care au învățat și s-au format in anii puterii populare. Văzînd cît sîrg și cită pa- siune pun în tot ce fac, în tot ce construiesc, cit sint de harnici și de competenți te duci fără să vrei cu gîndul la cei ce nu și-au aflat liniștea pînă nu i-au înarmat cu toate cunoștințele și deprinderile de care știau că vor avea nevoie în viață, la cei ce i-au învățat să nu drămuiască nimic din ceea ce știa și pot atunci cînd este vorba să-și slujească țara, poporul, la cei ce le-au luminat mintea și au dat strălucire comorilor de frumuseți ale sufletului lor. Nenumărați pedagogi, muncind cu simțul răs- punderii comuniste, dau patriei, an după an, gene- rații tot mai bine pregătite de tineri, trimit în viață oameni demni de societatea in care trăiesc și care știu să contribuie din plin la necontenita ei dezvol- tare. Asemenea pedagogi își clădesc predarea numai din lecții bune, plasate într-un sistem de lucru bine gîndit. se vădesc mereu conduși de un simț interior care ii îndeamnă să nu treacă ușor peste nici o cu- noștință insuficient înțeleasă de elevii lor, peste nici un semn de indisciplină. Am asistat într-o cancelarie, la începutul anului școlar, la o scenă semnificativă : — Ce să facem cu el ? — spunea dirigintele către profesorul de matematică. Dar crezi dumneata că numai la matematică e slab ? Și la romină, și la istorie, și la geografic... Are note proaste pe toată linia. Dar dacă ar fi să-ți spun părerea mea, apoi cred că trebuie să-i mai treci cu vederea lipsurile. E un copil cu puține posibilități. Dumneata nu vezi? Și apoi, atîtea lacune cîte are în pregătire... Ești de acord cu mine că el trebuie totuși să termine cele opt clase ale școlii generale. Dă-i drumul, că mai ai un an și ai scăpat. Trece-1, ce să te tot împiedici de el ! Mai închide și dumneata ochii. Un an... _Un an și vom scăpa de dînsul — repetă în gînd profesorul de matematică. Dar ce va face elevul A după absolvirea școlii de 8 ani, cum se va descurca in îața problemelor pe care i Ie vor pune pregătirea in școala profesională ori munca lui în producție ? Cum se va descurca în viață dacă, pînă la vîrstă maturității, cei chemați să-l pregătească vor închide mereu ochii în fața insucceselor lui la învățătură și nu se vor hotărî să-l ajute să țină pas cu cei de-o seamă cu el ? — Nu, n-am să închid ochii — răspunde cu glas tare propriilor sale gînduri profesorul de matema- tică. Pînă la sfîrșitul anului am timp să înlătur go- lurile mai importante din pregătirea lui, pentru ca în clasa a VIII-a să nu mai aibă dificultăți în însu- șirea noilor cunoștințe, li voi antrena și pe ceilalți w profesori să se ocupe mai mult de dînsul așa ca să promoveze pe merit la toate obiectele. Puțin efort din partea noastră, puțin spirit de sacrificiu... Da ! A fost nevoie de puțin efort din partea fie- cărui profesor de la clasa în care învață elevul, de mai multă răspundere comunistă în muncă, pentru ca acum, cînd începem să ne apropiem de sfîrșitul anului școlar, el să prezinte garanția că, ajuns în viață, nu va fi un om de prisos, că va putea fi uti! societății care l-a crescut. Răsfoiam zilele trecute jurnalul unei clase. In el se inșirau notații de tot felul Ia adresa elevului Po- pescu : „Popescu tulbură orele" — semnează profe- sorul de limba romînă, „Popescu răspunde obraz- nic" —■ semnează tot profesorul de limba romînă, „Popescu se joacă mai tot timpul, distrăgînd atenția celorlalți elevi de la lecție" — semnează profesorul de geografie, „Sc dă lui Popescu primul avertisment pentru conduită nedisciplinată" — semnează profe- sorul de geografie etc. In cancelarie dirigintele e asaltat : — Ce facem cu Popescu ? Ne tulbură permanent orele. N-am văzut un școlar mai rău ! Faceți ceva cu el. căci nu ne putem ține lecțiile ! Altă dată, Popescu este adus de profesorul de ro- mină în fața directorului : „Tovarășe director, Po- pescu este foarte turbulent. Nu stă o clipă liniștit, Ia lecție este impertinent din cale afară, este..." Dar stați puțin ! Voi, cei care împînziți jurnalul de clasă cu numele lui Popescu, care-1 aduceți de * mină la director sau îl copleșiți pe diriginte cu plîngeri, nu sînteți cu nimic vizați în această pro- blemă ? Voi nu răspundeți de educația lui Popescu, nu sînteți datori să luați și voi măsuri educative, să vă frămintați mintea in căutarea soluțiilor care să-1 aducă pe drumul cel bun ? Procedeul de care se folosesc încă destul de mulți profesori este, in fapt, un certificat slab în ceea ce privește propria lor pregătire și pricepere in muncă, un certificat care grăiește de la sine despre lipsa de răspundere comunistă a pedagogului dator să parti- cipe activ Ia educarea fiecărui elev. Deunăzi, o mamă ne-a povestit o intimplare cu mult tîlc. Cum a sosit de la școală, băiatul ei i-a spus : — Să vezi ce s-a intîmplat azi la noi în clasă ! A venit Ia ora de aritmetică un inspector și ne-a dat să rezolvăm singuri o problemă, pe cîte o foaie de hirtie. Dar știi, mamă, cind inspectorul a ieșit din clasă pentru cîteva minute, tovarășa învățătoare ne-a spus cum să rezolvăm problema și ce rezultat trebuie să iasă... Și ochii copilului — elev în clasa a II-a — s-au plecat nemulțumiți. EI a înțeles că învățătoarea a făcut un lucru ne la locul lui. Poate nu toți elevii au înțeles aceasta, căci atit de mici cum sînt, mai greu pot găsi hotarul între ceea ce este cu adevărat bun și ceea ce este cu adevărat rău. Dar fapta în- vățătoarei rămîne deosebit de gravă, atît în sine cît și prin implicațiile ei : nu numai că a înșelat pe cei ce veneau să-i cunoască munca spre a o putea ajuta să lucreze mai bine, dar a dat celor pe care este chemată să-i educe ca pe viitori cetățeni demni ai patriei un exemplu cu desăvirșire negativ, care poate influența în sensul cel mai nedorit dezvolta- rea lor viitoare. Iată dar cît de grele pot fi consecințele lipsei de răspundere a pedagogului față de sarcina pe care i-a încredințat-o societatea. Acestea sînt, desigur, întîmplări rare în viața pe- dagogilor din școlile noastre. Pentru că cei mai mulți gîndesc și acționează ca profesorul care nu și-a aflat liniștea pînă nu a făcut ca și ultimul elev din clasă să promoveze „pe merit". A desfășura în rîndul cadrelor didactice o astfel de muncă educativă îneît în orice acțiune să proce- deze cu cel mai înalt simț de răspundere este o da- torie de seamă a organizațiilor de sindicat, a direc- torilor de școală. Este bine ca aceștia să analizeze activitatea tuturor învățătorilor și profesorilor în lumina modului cum au înțeles să-și împlinească datoria chiar în condițiile în care nu sînt controlați. Unele organizații sindicale discută în adunări ge- nerale, cu bune rezultate educative, despre răspun- derea comunistă în muneă, făcînd referiri concrete la activitatea din școală. Tot atît de eficient s-a do- vedit și procedeul folosit în unele școli de a discuta în consiliul pedagogic cazurile concrete eare ilus- trează spiritul de răspundere comunistă în muncă al învățătorilor și profesorilor sau lipsa acestuia, chestiuni de etică profesională, cele privind profilul moral al pedagogului de tip nou. Pe de altă parte, în activitatea directorului de școală, a secției de învățămînt, cadrele didactice trebuie să găsească zi de zi exemple ale unui înalt spirit de răspundere în muncă. O activitate orga- nizată pînă în cele mai mici amănunte, acțiuni bine gîndite și bine organizate, rezolvarea la vreme și cu seriozitate, a tuturor problemelor pe care le ridică viața școlară, ca și activitatea fiecărui învățător și profesor — munca dusă de așa manieră îneît să se vadă că nimic nu este lipsit de importanță, că totul trebuie împlinit în cele mai bune condiții — vor fi desigur exemple concludente pentru activita- tea cadrelor didactice, îndemnuri vii de a-și orga- niza și ele la fel de bine munca, de a-și privi sarci- nile eu cea mai mare răspundere. Neglijența, nepăsarea și superficialitatea trebuie combătute cu orice prilej. Fie că este vorba de ac- tivitatea învățătorilor și profesorilor, fie că este vorba de aceea a directorilor de școală sau a inspec- torilor, ele sînt la fel de dăunătoare pentru îndepli- nirea pe măsura cerințelor a sarcinilor mari ce stau în fața învățămintului. In fiecare școală să răsune mereu îndemnul și să se vadă continuu strădania tuturor de a desfășura o activitate bogată în conținut, pătrunsă de dragoste și abnegație pentru cauza făuririi oamenilor noi, de răspundere comunistă pentru calitatea muncii. Recreație... Proiectile albe, bătucite în palmă din zăpadă densă, țîșnesc din toate colțurile însoțite de rîsete și exclamații, de respirația condensată în transparențe vaporoase, de sclipirile de bucurie din ochii copiilor. Auzi parcă zvonul de glasuri, strigătele vesele, larma specifică recreațiilor. In jur este spațiul vast, întins peste imensitatea timpurilor albe, peste casele tăcute ale satului, peste crengile încă desfrunzite, este spațiul încărcat de aer pur, plin de mireasma zăpezii. Prin fereastra larg deschisă, aerul acesta curat pătrunde năvalnic și în clasa dm care copiii abia au ieșit, aducînd și aici mireasma lui vie, tare și proaspătă. Amănunte aparent banale, pe care le poți întilni în fiecare recrea- ție, la fiecare școală. Ele vorbesc însă de voioșia muncii desfășurate cu copiii, de grija celor mari pentru cei mici, de atmosfera minunată în care cresc oamenii de mâine. • Imagini și explicații care nu se uită • O compo- nentă de seamă a procesului de instruire și educare • îndrumare competentă, de specialitate Ne-sm «a^aart ce Ia n- teie de va»*. ai m aa- mi «hTk ad laritaim o Mapirr taaeta WauJ>e»dr Gravați ta iMMn adm* Ir. edem Mar da* • al ■■•r M* taMpp Md*W dea âMfaf P dra MW Mir. le uimii îai CumM ar taataaar ia dan_• — A» Mde «SM* — fie ta .daM^— — Vai Mdr merjad — La f^aaal ar Vlâ papukrt.. E!ea9 p*naf ta Maure eu oM ' jrxfa n -. • ' -s « sac de *a mb «a cave dea- 4M& ub Mn —1 C« MM»- bîrea ei -er;..- de c - atrinrli _>= 'ț-KT.- e cs o eăSgî'W» s tixfî ti ia ;Ia;:._ aus^taBr Isiea sd ptszlm ci an « ceaam aMaMoa » i^r ■. rcsm ■ de I* _ ' •uu e «or nc/rx-ic - - . - . •- x Kt odaua aa ca w® îa^r ha MBA la and dt» •an ac c^ataara mm r r •; -> t M ea ^c*- • «W •-" tai da CM* te Whtata-* «■ ce 550 d? c:- . ■ t>c«a«>. ■aaadtaa jeaBMana MM pc » -• .: £• -. -■ -x Ovd de ,c A:r v'n Soțr” ‘'Iad p p. c eso- H, ctm> la rata aaca^aa hat emoție : - z:: '*>■ era uaoI z- -• er w în febrvr e _ ■ taoio de yardal fata ca:-: ev «e of tragă ’■ uloeta - de r« '- darzu. Le - ." ^- dc tumenie re v rr — . Omul cu pC:r? sH? expir că — Și CăiMo.'ro în -»p începe. ața arăta GrivUa noastră pe danci — vedeți com-ăbele. ve- *li mc-rra ’ Oca Ais. cu piiugeri la adminntn- lon, dar ni ■.-r-i >j- ă-m pe umeri curbele de mcrr iiciu. Partidui ne-a înmilr /ii să pornim greva. Tatăl pe tovarășul Ghecrghe Gheorghiu-Dej în anii ace- ia. Iată și sirena care a che- Biat pe muncitori la luptă... Omul cu părul alb aproa- pe că nu se mai vede din- tre sutele de elevi ce au înconjurat cutia de cristal înăuntrul căreia stă, așezată pe un pluș roșu, sirena lin- gă care a murit Roaită. Oră de istorie la Grivija Roșie... Sute de elevi iau notife cu exactitatea cu care as- cultă explicațiile profesoru- lui, cu deosebirea că mai iiecare irază începe cu „am văzul", „tovarășul ne-a a- rălat"... itn f elevii merg ■ ir»re. iamfM de proieso- •w toi i» de tovarășul Gh-r.rjte Bella. Erou al Hubcm SjriB'is.'e, la Muzeul de Menn ^e'roi-iui de pe otrada Karl Mane. Maistrul ;alt. ,>c Gcit-or^be Beîlu. a- vsațT, la pensie, este un pessuzat ghid al tinereții cave vrea ad îm e/e. „Lec/i- Jd“ ta/e ld oauetj încep de «Mcet M »/e>* * dar de eeeM — cbeeM- a opiiciaa eie- adar expoaat dopd i apr aat. MMdaW telln xcx sd przndt «Mi ia M ecddar tar tatreapa fvătafii a iada- *£nei petroiiese da lato lajastri pi. paraief ca ea. Biona nrgaa Miii oaMeito- rdet petrabatz. a ere eleni ioMri *ar iaBeCnvw aer prini. a aet^ăiiar de deat pe cate Ir an ruiiet kJ> coodocerta pwudaluc. $«. de ia rare dna*. W ■* tarat- r. pela pv«c>- pc’-ă c s»«a»iM țe c.-e o SvcrWetlc de cea ce rtcrnd pecr dmlie Mirseu/ui de istorie a perrotuluc Ș> pe drept cu- viat-. aici • f.sl ioc, ia J93Î. uriapui miting de la Ptoieșli eore'i chema pe aUKi.on la lupta deschisă impotrn a exploatării, re Rr cui ecela. ia purul cărunt un br'tu de blocuri unputmiM- re desenează cantorul noii pieli, se âlli o frumoaso placă de aârmură albă. Su-i de mirare că aseme- nea imagini, ademenea ex- pitcslii nu se uită ti nu ,e ver urla niciodată. Este un lapt semnificativ că vizitele la muzee se in- tegrează tot maj mult în procesul de învâlămînt, ca o parte componentă a Iui. Am asistat nu de mult, la lași, la intîinirea unui scri- itor cu elevi ai Școlii me- dii nr. 2 Scriitorul voia să știe cît folosesc școlarii ie- șeni din privilegiul de a lo- cui într-un oraș cu atîtea vestigii istorice. Și nu mică i-a fost satisfacția allînd, bunăoară, că lecția despre unirea țărilor romîne le-a fost predată în casa unde a locuit Alexandru Ion Cuza și cea despre viata lui Ion Creangă la bojdeuca din Țicău, că ei cunosc tot ce se află în muzeele ora- șului în legătură cu bogatul lui trecut istoric și cultural — cu domnia lui Ștefan cel Mare sau a lui Vasile Lupu, cu viafa și opera lui Emi- nescu sau Sadoveanu. cu activitatea „Convorbirilor literare" sau a „Vieții Ro- mineșli". Și la Iei stau lucrurile în multe alte locuri. La Con- stanta, acvariul, mozaicul sau Muzeul de arheologie sînt adevărate săli de pre- dare. La Onești, noul dar atît de interesantul muzeu de istorie a orașului și a ra- ionului este vizitat în iie- care an de sute și sute de elevi. La Rimnicul Vitcea e- levii școlilor medii au luat sub îngrijire, ajutati de prolesorii lor, muzeul „An- ton Pann“, aliat în casa în care a locuit „linul Pepelei" o bună bucată de timp, pe cind preda muzica la semi- narul din localitate. Elevii școlii din comuna Rînzeșli, raionul Bîriad, au făcut de curînd o vizită la .Muzeul de istorie din Mur- Qem„ Scopul vizitei — așa cum scria ..Gazetei învâ/â- n îr.ț:n„j-- tnvazășul Tbeodor tfsr&~. d11e-c:j! ~ohi — a la»t oehatifva «I ranuib. Mm nu-voallatatar eapaiair ta etani, prezs&zi și treafm aaare*i;iui cerce- Irecatai-ii ularic al n^v-z.'.:- nuiat. Mu.=ul de istorie și artă pîaailcă din Murgeni este toain t'r.a'. dar bine orga- anal bopaf în exponate. Bcvîi țrui-Ji vizita nici tartOiul Of is'orie primitivă. Mdr au văzul unelte de si- •x *''v dîn epoca r«eo- . h. ■■ zcornerde de cerami- ca, ia :: scitice, monede amiore grecești. Ce 'e sectoare cie nsu- oeahu ie-au :ărut rjapseu- ■r mi.’serovîs^ dam=teBîe sen ’ :câj pen-^m te s ..Cșj'er -sin rovaine^e MMra. orar. Giurrarii, «ac. co-ut~ vecine cu setul lat. Ca L'iJnwre a vizitei la Muzeu r—a hotâiit si se in- :..-.icze in școală un cerc de ceeceisne a istoriei finu- urui natal. Elevii care s-au i^scriz la cerc au și început si co. ::oaeze mărturii ale treassuini: aonede vechi, o j>ațma~ de fier cu care se măsura munca iobagi.hr din ;,-.-.utul Eâlcndui, un act re- ienior Ia salul Rînzeșli cu pecetea domnitorului .Mihai Sturza etc. Aceeași preocupare pen- tru cunoașterea ținutului natal o înlilnim in școlile gălălene Bogatul Muzeu de istorie a orașului — oglin- dind mișcarea muncitorească din întreaga (ară, dar cu- prinzi nd fn mod special do- cumente din viata și lupta muncitorilor gălă[cni — Mu- zeu! de istorie generală, bo- gat in vestigii locale, Mu- zeu/ de artă plastică, precum și foarte interesantul Muzeu de știinfe naturale, reprezen- tind flora si fauna regiunii, sînt permanent vizitate de către elevi, care, sub condu- cerea profesorilor lor, gă- sesc aici nenumărate posi- bilități de a-și îmbogăți și adinei cunoștințele. Și la Brașov, la Tîrgu Mureș, la Cluj sau Timișoa ra — peste tot aceeași pre- ocupare de a-i îndruma pe elevi spre muzee, spre cu- noașterea comorilor lor. • Meritul celor ce organi- zează vizitele elevilor la mu- zee este și acela că, de cele maj multe ori, aceste vizite se Iac sub îndrumarea unor oameni de specialitate. Pro- fesorii nu se muljumesc pur și simplu ca elevii „să vadă" ; ei știu că fiecare vi- zită trebuie în așa fel orga- nizată incit să aibă maxi- mum de eficacitate (Intre altele fiind zis, duminică, 15 februarie, am intîlnit Ia Mu- zeul de artă al R.P.R. un grup de elevi de la Școala generală de 8 ani nr. 118 din București. Erau conduși de diriginta lor, care își propusese să le prezinte istoria artelor plastice ro- mîneșli. Cu toată bunăvoin- ța ei, întrucît nu avea o pregătire de specialitate, di- riginta nu a putut da elevi- lor, cum era și firesc, decît niște explicatii destul de vagi). Majoritatea școlilor, însă, nu se îngrijesc numai ca elevii sa fie însofifi, atunci cind vizitează muzeele, de profesori cu pregătire in domeniul respectiv, dar iau legăluia și cu muzeografii, asigurind astfel elevilor in- drumarea cea mai compe- tentă. Școlile din Sibiu, de exemplu, lin o legătură strînsă cu vestitul muzeu „Bruckenlhai" din localita- te. Conducerea muzeului se declară roazte mul/umilă de această conlucrare, la care sînt antrenati deopotrivă prolesorii de istorie, de lite- ratură, de desen, ca și tofi diriginta. „Fiecare nouă serie de elevi ce se pregă- tește Al viziteze muzeul — ne spunea tov. Theodor lo- nescu, unul dintre cunoscu- ta speciuîi^ti romîni în isto- ria artelor plastice, care lu- crează la „Bruckenthai" — iace la început cunoștință cu comorile acestuia prin E. florescu Pionierii din raionul Titu, regiunea București în vizită la Muzeul de istorie a partidului expunerile înso/ile de pro- iecții pe care noi, muzagra- iii, le prezentăm în școală. Apoi îi conducem în mod organizat, cu prilejul vizite- lor pe care ni le iac lunar, prin toate sălile muzeului, și le dăm explicațiile de care au nevoie. Elevii își iau notite, organizează dis- cuta pe marginea celor vă- zute. își alcătuiesc albume cu reproduceri. Și astfel, o dală cu terminarea școlii, ei absolvă și „cursurile" de istoria artelor plastice romî- nești și istoria artelor pla- stice universale desfășurate de-a lungul a mai mul/i ani, „cursuri" care le dau posi- bilitatea să cunoască nu nu- mai operele existente în muzeu — de la picturile lui Negulici sau Daniel Rosen- thal, de la cele ale lui Gri- gorescu. Luchian sau Pe- trașcu, pînă la pinzele lui Cornelia Baba sau Ciucuren- cu, de la vechi opere ro- mane sau bizantine pînă la „Ecce Homo", celebrul ta- blou al lui Tizian — dar și să primească noțiuni ge- nerale de plastică: să în- ve/e ce este o pictură de gen, să deosebească diferi- tele metode de lucru în gra- fică, să știe ce e o agita forte, un desen in cărbune sau peniță, o gravură în li- noleum etc. Rezultate asemă- nătoare au ob/inut și multe școli bucureștene. In mai toate cărțile de impresii ale marilor muzee ale Capitalei găsești, de pildă, numele clasei a X-a „E" de ia Școala „Mihail Sadoveanu", ale aproape tuturor claselor Școlii medii nr. 22, ale Șco- lii medii nr. 1 de muzică etc. Clasa a X-a ,,E" de la Școala „Mihail Sadoveanu" cunoaște foarte bine Muze- ul de istorie naturală „Gri- gore Antipa", Muzeul de istorie a literaturii, Muzeul satului ele. Recent, elevii ei au vizitat expoziția retro- spectivă a pictorului To- ni tza, impresionantă prin valoarea și numărul lucră- rilor. La lecțiile de istorie ei au aliat de numeroasele lu- crări satirice, cu caracter social, antimonarhic ale lui Tonitza, de celebrele lui „capete de copii", peisaje și naturi statice. Acum, în- tîlnirea cu ooera sa — alină de vervă si nerv demasca- tor în lucrările de gralică și în mulle dintre picturi, delicată, plină de armonic, deseori de o ușoară nostal- gie în altele — a prilejuit elevilor cunoașterea nemij- locită a unui mare arlisL înțelegerea pe care numai contactul direct cu operb le-o putea da. Și elevii au mai înțeles, în timpul vizitării expoziți- ei încă un lucru : că omul nu poate realiza ceva cu a- devărat mare, de prej, decit muncind și iar muncind, cultivîndu-și și gusturile, nelăsînduse înlrînt. ierin- du se de aulomullumli'-^f „Aproape nu-ji vine să rre/i, scria unul din ei, că o ase- menea expoziție esle opera unui singur om, care n-a trăit decit pu(in peste 50 de ani. Ce muncă 1". lată, așa dar, și un în- demn la perseverenta, Ia disciplina muncii, o conclu- zie morală. De la notiu-nile care pri- vesc originea lumii și apa- riția vieții pe pămint pînă la marile probleme ale științei contemporane, de la trecutul ținutului natal pînă la întregul trecut de luptă pentru libertate și dreptate socială al poporu- lui nostru, de la viața plină de chin a oamenilor muncii odinioară pînă la marile realizări dobîndd^ de ei în anii puterii popu- lare, sub conducerea parti- dului, de la lucrările artiș- tilor locali pînă la marile opere a celor mai buni dintre artiștii țării noastre și ai întregii lumii — mu- zeul oferă școlii, cadrelor didactice, multiple posibi- lități de a întregi conțiij^i- tul lecțiilor și al muncii educative. Cu numeroa- sele și variatele lui posibi- lități, muzeul se înscrie tot mai mult în viața și acti- vitatea școlilor noastre ca un viu și pasionant mijloc de instrucție, de educație. BAGINA 2 -imilimEl IU PSIHULOGIA PEOIGOGIC) Dezvoltarea impetuoasă a științei și tehnicii, noile condiții create omului de construcția socialismului în patria noastră fac necesară reconsiderarea structurii procesului de instruire și educare în diversele sale sectoare, atît în ceea ce privește conți- nutul cit și în privința metodelor folosite. Intr-adevăr, în cu- noștințele predate elevilor trebuie neapărat să fie oglindite cu- ceririle științifice, progresele tehnicii din ultimele decenii, ca și noile valori ale culturii noastre socialiste, noile aspecte ale vieții noastre sociale. Totodată, se pune problema dezvoltării personalității elevului în conformitate cu idealurile superioare ale socialismului, a formării caracterului lui, a îndrumării pe o linie justă a vieții lui afective etc- Toate aceste cerințe ridică o serie de problerhc majore și, în primul rînd, problema mo- dernizării sistemului cunoștințelor predate. Aceasta presupune introducerea unor noțiuni noi și modificarea modului de expli- care a altora, dar și o operație de selecție pentru a se elimina ceea ce este perimat sau a devenit mai puțin important. Lucrurile nu se pot reduce însă la o simplă modificare a programei școlare. Este în primul rînd necesar să cunoaștem receptivitatea copilului — în funcție de vîrstă — pentru dife- rite cunoștințe sau procedee pc care dorim să Ie introducem, ca și succesiunea optimă în predarea unor cunoștințe și sistema- tizările cele mai favorabile. Evident, aceste considerente sînt valabile pentru ansamblul cunoștințelor școlare, nu numai pen- tru cele noi, dar necesitatea de, a se întreprinde anumite mo- dificări accentuează actualitatea întregii discuții. De aci ajungem în mod logic la capitolul metodelor de pre- dare- Un conținut împrospătat, modernizat obligă și la cerce- tarea metodelor și procedeelor de trasmitere a cunoștințelor respective. Pe de altă parte, progresele însăși ale psihologiei științifice — în special ale psihologiei copilului — ne relevă aspecte noi, legități noi ale evoluției psihice a aeestuia. Prac- tica pedagogică. Ia rîndul ei reprezintă un izvor nesecat de idei, de sugestii pentru îmbunătățirea conținutului celor predate și a metodelor folosite. Cerințele, ipotezele, sugestiile sosite din toate aceste direcții nu-și pot da însă roadele în cadrul procesului pedagogic decît în baza unor cercetări psihologice, sistematice, special adaptate, a unor cercetări de psihologie pedagogică deci. Bineînțeles, în ultimă instanță cuvîntul hotărîtor îl are practica pedagogică, care urmează să aplice întîi sub formă experimentală rezulta- tele investigațiilor. Cercetările trebuie astfel orientate incit să nu rămînă Ia "simpla constatare, ci să dezvăluie și posibilitățile de dezvol- tare în cadrul unor activități adecvate. Este în esența psiho- logiei pedagogice științifice de a vedea capacitățile copilului nu ca invarianți față de care trebuie să ne supunem necon- diționat, ci ca momente ale unei evoluții ce depinde de con- dițiile instructiv-educative create. Este în esența psihologiei științifice de a vedea copilul nu ca un receptor pasiv al unor influențe externe, ci ca o entitate activă, care reacționează in- telectual și afectiv la solicitările noastre, care se formează și se dezvoltă în activitate — în activitatea declanșată de proce- sul instructiv-educativ. De aceea este foarte importantă buna cunoaștere de către profesor a efectelor determinate de munca Iui în rîndurile copiilor — iar aceasta nu e posibil decît dacă el dispune de cunoștințe suficiente de psihologia copilului și de psihologie pedagogică. , In sfîrșit, necesitatea unei economisiri a forțelor pentru a se putea face față solicitărilor creseînde creează obligația unei analize minuțioase a structurii procesului pedagogic în așa fel incit fiecare etapă a lui să poată da roadele cele mai bune, pentru a-i elibera pe elevi și profesori de eforturi inutile șl a lărgi posibilitățile de dezvoltare a capacității de muncă inde- pendentă. de inițiativă, de creație a copiilor. Toate acestea se realizează pe baza unor cercetări sistematice, în cadrul că- rora psihologiei pedagogice ii revine un rol foarte important. Prezentăm în pagina de față unele rezultate ale cercetărilor privitoare la etapa inițială de însușire a geometriei. Etapa inițială de însușire a geometrici La lecția experimentală de geometrie Sînt cunoscute dificultățile în- tîmpinate de copii în însușirea geometriei. Ele se explică prin caracterul abstract al domeniului, prin structura axiomatică (mai mult sau mai puțin respectată) a expunerii, prin posibilitățile foarte reduse de algoritmizare a operațiilor de rezolvare a proble- melor. Faptul că geometria, la ni- velul programului școlar, operea- ză cu figuri nu simplifică lucru- rile. Figurile geometrice nu sînt obiecte materiale, ci reflectări mintale abstracte ale proprietă- ților spațiale, reflectări pe care le concretizăm în desene sau în alte modele materiale. Deși au proprietățile conceptelor (sînt abstracții idealizate, reflectă aspecte esențiale ale unor ca- tegorii de lucruri, sînt inva- riante în cursul unui raționa- ment, etc.) figurile geometrice păstrează totuși elemente in- tuitive, în speță faptul de £ fi imagini spațiale. Așa, de exemplu. intersectarea unui cerc cu o dreaptă nu poate fi considerată o operație cu con- cepte pure, dar nici o operație cu obiecte materiale sau cu reprezentări brute ale acesto- ra. Ea este o operație efectuată cu imagini spațiale abstractizate, conceptualizate, cu concepte figu- rate. Și în alte domenii raționăm servindu-ne de imagini abstracti- zate (ceea ce permite realizarea mintală a unor experiențe ideali- zate). Caracteristic pentru geo- metrie este faptul că avem de a face cu imagini cvasi-total con- ceptualizate, inserabile deplin într-un raționament logic deduc- tiv. Aceasta a făcut posibilă axi- omatizarea geometriei. Aceste considerente relevă fap- tul că dezvoltarea gîndirii geo- metrice a elevului prezintă anu- mite aspecte specifice, care, într-o anumită măsură, deosebesc acest proces de formarea gîndirii știin- țifice în alte domenii (ca de exemplu cel al științelor natu- rale). Elevul trebuie învățat treptat să opereze mintal cu ima- gini spațiale abstractizate, să e- fectueze translații, rotații, supra- puneri, intersectări, secționări, combinări de figuri, operații care însă sa fie permanent controlate logic de sistemul învățat de axiome, definiții, teoreme. în mod obișnuit, ceea ce se pre- dă în prezent în școală este în mare măsură o geometrie a foii de hîrtie. Aceasta nu are nici ri- goarea unei expuneri strict axio- matice dar nici nu păstrează un contact suficient cu practica, pen- tru a o putea servi. Elevul, chiar cînd știe geometrie — în sensul că a reținut teoremele și demon- strațiile din manual — are difi- cultăți mari cînd trebuie să re- zolve el însuși o problemă și difi- cultăți și mai mari atunci cînd problema de geometrie se prezin- tă sub forma unei situații con- crete. Pe baza acestor considerente, pe baza datelor obținute în cer- cetările noastre anterioare (expu- se în special în volumul „Concep- tele figurale" — 1963) și a date- lor obținute de alți cercetători, noi am ajuns la concluzia nece- sității de a se începe predarea geometriei cu două etape pregă- titoare. în prima etapă; pe care o putem numi obiectuală (în clase- le a Il-a și a Ilf-a), copilul este pus în situația de a cerceta activ, senzorial și prin operații mintale, proprietăți spațiale ale obiectelor concrete, servindu-se pentru ex- primare de descrieri verbale și de desen. într-o a doua etapă, care nu are decît un rol tranzi- toriu. desenul urmează să treacă pe primul plan, dar nu ca obiec- tivare a unor abstracții elabora- te, ci ca 0 treaptă pentru elabo- rarea acestor abstracții (clasele IV—V). în etapa a treia (în clasa a Vl-a), se trece treptat la punctul de vedere propriu zis geometric, în care conceptele fi- gurale constituie entitățile de bază ale raționamentului geome- tric. în cele ce urmează, vrem să ne referim la prima etapă, care a format obiectul unor cercetări sistematice întreprinse de colec- tivul de psihologie pedagogică de la Institutul de psihologie al A- cademiei R.P.R. (M. Livezeanu, V. Radu, N. Mînzat și autorul a- cestui articol). Spațiul limitat de care dispunem nu ne permite de- cît expunerea sumară a unor as- pecte principale, datele complete fiind expuse într-o lucrare în curs de apariție. Obiectivele primei etape sînt următoarele : a) Copilul trebuie să se familiarizeze cu cunoaște- rea proprietăților spațiale ale lu- crurilor în spirit geometric. El trebuie să învețe să desprindă din complexul matei UI al obiec- tului componentele spațiale — de pildă suprafețe, muchii, vîrfuri, formele și dimensiunile acestora, b) Se dezvoltă capacitatea elevu- lui de a-șl reprezenta mintal cît mai corect aceste proprietăți. Imaginile obținute se subordo- nează treptat unui sistem de no- țiuni. c) Copilul învață să opereze cu aceste imagini, să construias- că mintal combinații noi, dar in același timp învață să dea un sens logic acestor construcții și rezultatelor obținute, d) Copilul învață să confrunte construcțiile sale mintale — redate grafic — cu rezultatele operațiilor efectiv realizate pe obiecte materiale. în esență, e vorba deci de faptul ca elevul, pornind de la obiectele reale, să învețe să opereze inde- pendent, productiv și pe conside- rente logice cu imagini spațiale corespunzătoare. Ceea ce se consideră, din pers- pectiva adultului, a fi simplu, e- lementar în structura geometriei — punctul, dreapta, planul — nu este simplu și elementar din punctul de vedere al copilului. Simplu și elementar este obiectul cu proprietățile sale spațiale, pe care copilul învață să le desprin- dă mintal și să le analizeze. Noi am efectuat atît experiențe individuale (cu elevi din clasele a Il-a și — pentru comparație — cu elevi din clasele a IV-a), cît și experimente cu caracter pedago- gic, sub forma unor lecții preda- te în patru clase a doua (în cola- borare cu tov. C. Prichea din Ministerul învățămintului). LecțL ile au fost ținute de învățătoarele E. Roman, A. Preoteasa și E. Chiriac. Ne-am ocupat de desprinderea și numărarea elementelor unui cub (fețe, muchii, vîrfuri), de secționări transversale, longitudi- nale și prin plane diagonale în cub și paralelipiped, de desfășu- rarea cilindrului și de secționa- rea longitudinală șî transversală a cilindrului. Pentru verificarea celor reținute de copii în cursul lecțiilor s-au dat, după circa 4 săptămîni. lucrări de control atît la clasele respective cît și la pa- tru clase-martor din alte școli. Scopui principal al lecțiilor ex- perimentale a fost acela de a dez- volta ja copii capacitatea de a o- pera logic cu reprezentări spația- le (și numai în al doilea rînd de a-i înzestra cu cîteva cunoștințe speciale). De pildă în ceea ce privește numărul elementelor, ceea ce interesa nu era atît cîte fețe, muchii sau vîrfuri are cu- bul, cît mai ales însușirea opera- ției de numărare sistematică a acestora fără repetiții sau omi- siuni. în ceea ce privește secțio- nările noi am cerut copiilor ca, privind obiectul, să-și imagineze figura ce s-ar putea obține („fața dinăuntru") dacă obiectul ar fi tăiat într-un anumit mod „cu un cuțit" sau „cu un fierăstrău". A- cest procedeu a întîmpinat, la în- ceput, opoziția colegilor noștri în- vățători. „Copilul trebuie în- tîi să vadă, pe urmă să descrie ce a văzut". Or, avînd în vedere obiectivul fixat, noi ceream copii- lor să efectueze mintal o cons- trucție (în principiu realizabilă cu datele de care dispuneau), urmînd ca abea apoi s-o verifice printr-o acțiune practică. Rezultatele obținute au scos în evidență marea receptivitate a copiilor pentru acest gen de ac- tivitate. De la o etapă la alta a experimentului individual (care a avut și un caracter instructiv), de la o lecție la alta, copiii făceau progrese vădite în ceea ce privește capacitatea lor de a opera logic cu imagini mintale. Ceea ce ne interesa, cum spuneam, nu era faptul ca atare de a memora a denumire, un număr, o formă, ci capacitatea de a beneficia de experiența anterioară în situații noi. De aceea ceream, de pildă, co- piilor să numere elementele unui paralelipiped — după ce au în- vățat să le numere pe cele ale unui cub — sa-și imagineze sec- țiuni noi — după ce și-au imagi- nat și au verificat altele. în ace- lași scop le cerem să verifice fie- care răspuns dat, să confrunte, stabilind corespondențe, elemen- tele figurii desenate cu cele ale obiectului real sau ale secțiunii imaginate pe obiectul real. Am avut sentimentul, în cursul inve- stigațiilor, că dăm literalmente peste o comoară — o comoară de disponibilități, de capacități in- suficient valorificate și cultivate. înțelegerea oarecum îngustă a principiului intuiției ne face ade- seori să uităm că în afară de mobilarea minții copilului cu di- verse cunoștințe, este necesară mai ales dezvoltarea posibilități- lor lui reale de a opera indepen- dent și productiv, prin solicitarea sistematică a eforturilor sale cre- atoare în toate direcțiile (ceea ce, bineînțeles, nu exclude, ci presu- pune însușirea temeinică a cunoș- tințelor și deprinderilor din do- meniul respectiv). Capacitatea de a opera logic cu reprezentări nu este necesară numai în geometrie. Gîndirea științifică se servește foarte frecvent de modele mintă, le intuitive în rezolvarea proble- melor. De aceea, discuția noastră depășește cu mult hotarele pre- dării geometriei. Important este faptul că această capacitate, ca atîtea altele, nu se dezvoltă de la sine, ci trebuie cultivată, sti- mulată sistematic — și aceasta începînd chiar din primele clase ale școlii elementare. Elevul din școala medie are în general difi- cultăți în manipularea indepen- dentă a imaginilor abstractizate în cadrul raționamentului știin- țific (de pildă la fizică, la trigo- nometrie, la geometrie, mai ales la geometria în spațiu etc.). Și aceasta, în special, pentru că nil a existat o preocupare sistemati- că în această direcție încă din primii ani de școală. La dezvoltarea operării cu re- prezentări spațiale pot contribui din primele clase și alte discipli- ne, dacă sînt orientate în acest sens (desenul, lucrările practice, geografia etc.) și reciproc: dez- voltarea gîndirii geometrice este extrem de utilă altor domenii (fi- zica, geografia, desenul etc.). Dar această întrepătrundere eficientă a disciplinelor, servind atît prac- ticii cît și progresului intelectual al elevului, poate fi realizată nu- mai dacă geometria însăși este astfej predată îneît să poată con- tribui activ la cunoașterea reali- tății și la acțiunea asupra eL Ideea de a se începe predarea geo- metriei cu o „etapă obiectuală" nu înseamnă de loc intuitivizarea excesivă a învățămintului geome- triei. Rostul acestei etape este acela de a crea un fond suficient de mijloace intelectuale pentru ca, mai tîrziu. elevul să poată opera independent și productiv cu imagini conceptualizate, în cadrul unui raționament riguros matematic, redueîndu-se Ia mi- nimum revenirile la ilustrările intuitiv-concrete. E. FISCHBEIN Șeful colectivului de psi- hologie pedagogică din In- stitutul de psihologie al Academiei R.P.R. PAGINA 3 Materialul didactic ocupă un loc impor- tant in predarea cu succes a lecțiilor de agricultură. Iată dc ce se impune ea, finind seama de posibilitățile locale, toate școlile generale de 8 ani de la să e să-și organi- iei« laboratoare agricole, astfel incit sa aibă totdeauna la îndemînă întreaga ga- mă de materiale necesare ilustrării noțiu- nilor științifice transmise Ia lecții. Materialele didactice agricole care se pot conserva și stringe pe plan local pot fi clasificate după modalitățile de conser vare sau după tematica programelor șco- lare. După procedeele dc conservare deose- bim grupa materialelor conservate in sta- re naturală (probe de sol, colecții dc se- mințe și agroaiinientare), a celor conser- vate in stare naturală modificată (materiale conservate in lichid sau prin uscare, insec- larej și materiale artificiale (îngrășăminte, amendamente, substanțe farmaceutice, in- strumente mici din lemn etc.). După tema- tica programelor școlare, clasificarea este următoarea : materiale necesare cunoașterii proprietăților solului, a morfologiei plante- lor, a dăunătorilor și bolilor criptogamice, precum și materiale necesare pentru studie- rea procesului de producție în agricultură. Pe lingă materialul didactic enumerat mai sus și care se poate stringe pe plan lo- cal se mai adaugă planșele cu caracter a- gricol (pentru lecțiile de zootehnie și horti- vilkuttură. pentru cunoașterea problemelor legate de ameliorările agrosilvice și cultura mare', diverse schițe (privind organizarea unităților agricole, asolamentde, aplicarea îngrășămintelor etc.), mulaje și aparate (sta- ție meteorologică, trusă topografică, apa- rate de analiză a proprietăților soțului, ph metru, microscop etc.) — care se pot obține prin comandă de la Ministerul în- vățămintului. De asemenea, este indicat ca laboratorul agricol să dispună și de material didactic conservat prin impăiere. Jn cele de mai jos nc vom ocupa în mod special de materialele didactice care pot li strânse și conservate cu ușurință de către elevi sub conducerea directă a cadrelor di- dactice. lUuintuiimrmtimxniMiunHiiKMmrMiiHUHiwi.oiou-iuMMMat MATERIAL DIDACTIC TISUL i.n ,l ....................................................................... Eșantioane!* de sol (probele de pol) ajută mult elevilor să cunoască proprietățile fizice ri chimice ale pă- mintului care contribuie la sporirea producției agricole (structura, textu- ra, porozitatea, fertilitatea etc.). în- trucât probele de sol sînt caracteris- tice pentru diferitele unități morfo- logice existente în gospodăria agri- colă, este necesar să se adune cele mai tipice soluri din localitate. Pentru adunarea acestor probe se Cere să se studieze iutii profilul de joi. In acest scop se va săpa o groa- pă adincă de 0,80—3 m. Orizontu- rile se delimitează pe peretele din față al gropii, după culoare, textură, structură, capacitate etc. In mod practic, probele se iau de pe o adîncime de 10—20 cm din fiecare orizont, de pe peretele din fața gropii, pe care s-au însemnat limitele ce sînt cuprinse între 0—20 etele se astupă cu dopuri de plută sau vată, iar pungile se leagă cu ață. Tuburile și eprubetele vor avea etichete lipite la exterior, iar pungile în interior, pe un perete lateral. Toate se prind pe planșe din carton, placaj sau lemn sau se păs- trează în cutii de carton speciale. In ceea ce privește colecțiile de semințe din grupa cerealelor, se va pune desigur un accent deosebit pe strîngerea cerealelor care alcătuiesc specificul gospodăriei sau a] zonei respective, acordîndu-se atenție griului, orzului, ovăzului, secarei și porumbului. înainte de a fi introdu- se în colecție, semințele vor fj selec- ționate prin înlăturarea corpurilor străine. Spre deosebire de celelalte cereale, colecțiile de porumb se vor face pentru aceeași varietate in boabe și în știuleți. Dintre soiurile de griu care se cultivă în țara noastră nu trebuie să lipsească din colecție, în funcție de regiunea unde este situată loca- litatea. soiurile Concho, Triumph, Wichîta. Ponca, nr. 301, Horrach, San Pas’ ore, Cluj 650, Odesa 16, Be- zostaia 1 și 4 și Scorospelka. Ca soi principal de orz se indică Cenad 345, pentru secară soiul Petkus ameliorat, iar pentru ovăz soiul Cenad 309. O importanță deosebită trebuie acordată și alegerii semințelor de porumb. Pe lingă soiurile locale (Hanganesc, Ciucantin, soiul porto- caliu de Tg. Frumos etc.), este bine să se colecteze semințe de porumb hibrid, care a luat o largă răspîn- dire în producție. în grupa colecțiilor de semințe de leguminoase pentru boabe se colectează semințe de fasole (Mici- gan), mazăre (Victoria și Strube), soia (Mandarin, Iași 5), lupin și bob. Colecțiile de semințe din grupa plantelor uleioase și textile cuprind floarea-soarelui (Wniimk 8931, Sme- na), in de ulei (Deta, I.C.A.R. 32, I.C.A.R. 44), in de fuior (Concurent, I C.A.R, 6), cinepă, ric in. Colecțiile de semințe de legume, cuprinzînd varză, roșii, ardei, castraveți, spanac, ridichi, vinete etc.. se pot stringe în cutiuțe, deoarece semințele sînt mici și greu de procurat in cantități mari. In sfîrșit, colecțiile de semin- țe de plante furajere vor cuprinde semințe de plante furajere cultivate și din flora spontană (pășuni și fi- nețe naturale). Dat fiind că și aceste semințe sînt în majoritatea lor mici so recomandă a se conserva în cu- tiuțe de carton. în această grupă se adună mei, măzăriche, trifoi, lu- cerna albastră, lucerna galbenă, sparceta etc. Pe lingă orice școală trebuie să existe și colecții de plante întregi. Păstrate în dulapuri cu geamuri sau pe rafturi special amenajate, ele a- jută elevilor să vadă plantele în ansamblu, să cunoască înălțimea lor, să vadă cum sînt dispuse organele etc. Se pot aduna atît plante cu rădă- cini cît Și plante fără rădăcini, cu- lese în perioade avansate de vege- tație sau după coacerea deplină. Și aici trebuie să se urmărească alege- rea celor mai tipice exemplare. In această grupă de colecții se numără snopi de cereale, plante în- tregi de porumb, puicti înrădăcinati, pomi din anul III, butași de viță altoită, butuci întregi de vie etc. Plantele anuale se schimbă de la o recoltă la alta și se păstrează în locuri mai umede și mai întune- coase. In colecțiile de organe cu muguri vegetativi și fructiferi xom conser- va plante din giupa rădăcinoaselor (morcov, varietăți de sfeclă, ridiche, cartofi etc.) și din pomicultură. Primăvara devreme, înainte ca pomii fructiferi să înfrunzească și să înflorească, se colectează părți de ramuri cu muguri vegetativi și ro- ditori. Pentru școală, ramurile se pot prinde pe tablouri. Rămu- rarelc, alcătuite pe specii de pomi, ajută Ia cunoașterea organelor fruc- tifere care trebuie păstrate si for- mate o dată cu aplicarea lucrărilor de tăieri pomioole. Un rămurar trebuie să cuprindă : la măr și păr — pinten simplu, inelat și mixt, țe- pușă simplă, inelată și mixtă, smi- cea, nuielușă, mlădiță și pungă ; la prun și cais — pinten, ramură bu- chet, buchet ramificat, ramură mij- locie ; Ia cireș și vișin -— pinten, ram xră, buchet, ramură mixtă, ra- mură pleată ; la gutui — ramură mixtă, măciulie și vatră ; la piersic — ramură buchet, mixtă și salbă. De un real folos în studiul agri- culturii sînt și colecțiile agro-indus- triale care, pe lingă produsele plan- tei, înfățișează și aspecte din utili- zarea lor industrială. Așa, de exem- plu, alături de semințele de floarea- soarelui, ricin sau in de ulei, se prezintă în tuburi de sticlă si ulei ; alături de sămînța de muștar alb se va pune și făina de muștar folo- sită în farmacie etc. La rîndul lor, colecțiile de ma- teriale folosite în agricultură prezin- tă elevilor îngrășăminte chimice, a- mendamente, substanțe fitofarma- ceutice, ierbicide etc., păstrate în tuburi de sticlă fixate pe tablouri speciale. Evident, se pot realiza și colecții cu alte tematici (colecții de nutre- țuri, colecții de probe de lină etc.). Materiale conservate în lichid. în- trucât nu toate produsele agricole se pot conserva prin procedeele expu- se mai sus, este necesar să se re- curgă și la conservarea în lichid. Pe această cale se conservă fructe ata- cate de diverși dăunători, rădăcini cu nodozități produse de bacteriile fixatoare de azot cu care leguminoa- sele trăiesc în simbioză, ca și unele animale și insecte greu de păstrat pe altă cale. Conservarea se face în borcane speciale, de formă cilindrică, cu capace transparente. Se pot folosi în acest scop și borcane pentru miere, acoperite cu capace de ge- latină, de tablă căptușită cu .cauciuc sau material plastic. Pentru conservarea în lichid se aleg cele mai reprezentative exem- plare. Materialul de conservat" se in- troduce întî; provizoriu intr-un borcan peste care se toarnă încet alcool de 40’—90*. pînă este com- plet acoperit. Se lasă așa pînă «e impregnează cu alcool (între 10-100 zile). Trebuie urmărit ca materialul—y să nu rămînă niciodată în contact cu aerul, prin evaporarea alcoolului. După impregnare materialul va fi mutat ușor în borcanul unde urmea- ză să rămînă, turnîndu-se peste el alcool de 90’, la care se adaugă, pentru exemplarele colorate, și 5% alaun pulverizat. Materialul se fixea- ză în interior pe un ax din lemn prins de capac. Apoi se completează eu alcool, se pune capacul și se ce- ruiește cu parafină. în loc de alcool sc pot folosi Ia conservare și formolul (formali- na) în soluție de 2—5%. acidul a- _ cetic, în soluție de 10—15% (pen- tru ciuperci) sau 1—5% (pentru flori), soluții arsenicale și altele. Foarte lesne se realizează conserva- rea în saramură (sare in apă cloco- tită pînă la saturație), la care se adaugă puțin acid boric sa» arid salicilic. Putem conserva în lichid produ- sele atacate de boli. De asemenea, se pot conserva animalele din grupa reptilelor, exponate care să prezin- te dezvoltarea prin metamorfoză a broaștei, precum și alți dăunători. Dacă vrem să prezentăm metamor- foza unor animale, așezăm fiecare fază a acesteia pe o sticlă așa ca să fie vizibile pe ambele părți. ★ Insectare. Foarte folositoare lec- țiilor de agricultură sînt și insecta- rele, alcătuite după o anumită te- matică. Pentru insectare confecțio- năm o cutie din lemn cu capac de sticlă, avînd dimensiunile de 40 an X 30 cm X 7 cm sau 27 cm X 17 cm X 4,5 cm. în fundul cutiei așe- zăm plută sau turbă, pentru a putea prinde ușor acele cu gămă- lie fixatoare. Insectele, care se procură în tot timpul anului, se prind în mod dife- rit : fluturii cu plasa de prins, iar celelalte adunîndu-le cu mina și punîudu-le în borcane în care se află o bucățică de vată îmbibată cu eter sau cloroform. Insectele cu carapace tare se omoară în al- cool, iar cele gingașe în vase cu cianură de potasiu sau lăsîndu-le să moară de foame. In acest scop se împung cu un ac de gămălie și se prind pe o planșă provizorie. La in- sectele mici nu se fac disecții. La cele mari (cărăbuș, rădașce etc.), disecțiile se fac astfel : se ridică a- ripile și se extrag din corp toate părțile moi. La fel, se extrage tot interiorul insectelor umede (păian- jeni, omizi etc.). Pentru aceasta in- troducem omida într-o sticluță care so închide bine. Punem apoi sticlu- ța într-un vas cu apă fierbinte. ’ După cîteva minute o scoatem, o PAGINA 4 așezam pe o foaie de birlic iuga- livă și apăsam cu un tampon de vată de la cap spre coadă sau in- vers, eliminind conținutul. Cu un pai introdus în orificiul prin care s-a făcut evacuarea suflăm aer, ast- fel ca insecta să ia forma de mai înainte. Insectele eu aripi se pregătesc separat, cu ajutorul unei prese de îndreptat aripile. In lipsa unei pre- se, aripile se acoperă cu carton subțire și se prind cu *ce, îndepăr- lîndu-se de corp. După uscare se scot acele și bucățile de carton. A- cul de fixare se înfige perpendicular între torace și abdomen. Insectele mici «e lipesc pe car- ton subțire. Insectele grase se in- troduc în prealabil în benzină, pen- tru eliminarea esterilor. Printre principalii dăunători care interesează sectorul agricol și care trebuie grupati în insectare se nu- mără gîndacul roșu al lucernei, gîndacul pămîntiu, lăcusta migra- toare, lăcusta marocană, cărăbușul cerealelor, gărgărița sfeclei, gărgă- rița griului, gîndacul roșu al rapiței, gîndacul pocnitor, gîndacul păros, ploșnița verzei. gărgărița mazărei, lăcusta italiană. * Ierbare. Nu vor lipsi, bineînțeles, din laboratorul agricol, nicf ierba- * rele. Este bine să alcătuim ierbare tematice, pe grupe de plante sau' MMMttMIiiiUiHiiiiiiiirihih...li iMimiiliiHiHHmNWIMflMM LABORATORUL combinate cu diferite organe ale plantelor : ierbare cu caracter agri- col-industrial, cu plante toxice din jîâșuni și finețe, cu plante de nutreț și melifere, ierbare cu plante ata- cate de boli criptogamice, ierbare ampelografice, ca și ierbare speciale. Dacă utilizăm timpul în mod rațio- nal, alcătuirea unui ierbar general, eu principalele specii de care avem nevoie la lecții, se realizează a- proape concomitent cu procurarea și pregătirea ierbarelor speciale. Pentru recoltarea plantelor și pen- tru pregătirea lor în vederea con- servării este nevoie să avem la în- demînă un deplantator și un cuțitaș pentru scoaterea părților subterane •le plantelor, un ferăstrău și foar- fece de pomi pentru alcătuirea ier- barelor pomicole, o cutie sau o mapă de ierborizare pentru păstra- rea materialului recoltat pînă la aplicarea operațiilor de presare și uscare. Plantele vo« fi uscate cu ajutorul preselor, care pot fi portabile, cu lanț, cu stinghii sau șuruburi. Pen- tru un număr mai mic de plante se poate improviza o presă din două bucăți de scândură peste care se așează greutăți (cărămizi, pietre). Plantele verzi se colectează pe timp călduros, de obicei dimineața la ora 10 sau seara între 5—6 (cu excepția plantelor care au florile deschise numai dimineața). Ele tre- buie ferițe de vînt și soare, iar flo- rile se așează bine pentru a se păs- tra întregi. Menținerea coloritului plantei se realizează prin introdu- cerea cotorului lor într-o soluție de piatră acră 65 g, apă 300 g, ni- trat 8 g. După ce stau o zi sau două în această soluție, se usucă. Pentru urgentarea uscării, plantele se pot a- funda timp de 1—5 minute (în afară de flori) în apă fierbinte, după care se lasă să se usuce sau se așează pe o plită încălzită ușor. Le putem afunda și în soluție de clor (acid clorKidrio 2—5%) peste care se a- dauga cîteva grame de benzină (1000 g soluție de clor + 10 g benzină), în alcool sau în formol (15—20 minute). In același scop putem folosi vata în care se ășează planta la presare sau fierul de căl- cat (se așează peste plante sugativă și apoi se calcă cu fierul nu prea încins). Pentru lecțiile de agricultură ne interesează îndeosebi inflorescența, fructul și frunzele (forma, poziția și dispunerea lor pe tulpină), iar la unele plante și rădăcinile. La recoltarea materialelor pentru ierbare vom tine seama de faptul că cerealele cu talie înaltă trebuie presate și recoltate în stadiul de vegetație, imediat după însămînțare. De la pomii fructiferi se recoltează, în lunile aprilie și mai, ramuri cu frunze și flori, precum și porțiuni de scoarță. De exemplu, la soiul de măr „Astrahan alb" se recol- tează porțiuni de ramuri cu frunze de culoare verde deschis și cu forma ovală, porțiuni de scoarță de culoare cenușie-roșietică, cu cră- pături longitudinale. Legumele, în majoritatea cazurilor, se conservă în faza răsad. Ierbarele ampelografice, pentru lecțiile de viticultură, vor cuprinde soiuri de viță folosite ca port-altoi. De la acestea se vor recolta lăstari cu frunze și cârcei verzi și lăstari uscați. Se vor face de asemenea co- lecții de frunze și lăstari din dife- rite soiuri de viță de vie. De exem- plu, de la soiul Perla de Csaba se colectează frunze cu adîncitun mici, cu fața superioară încrețită și de culoare verde închis; de la soiul Chasselas dore, lăstari cu frunze cu cinci lobi și cu sinusurile laterale lungi, cu fața superioară lipsită de peri, cu dinți lăți, rotunzi și cu cârcei puternic ramificați. Pornind de la faptul că un crite- riu de bază în determinarea multor plante agricole îl constituie forma frunzelor, este necesar să se întoc- mească ierbare speciale care să evi- dențieze diversitatea lor din acest punct de vedere. Vom prezenta ast- fel frunze lanciolate, oblonge, elip- tice, rotunde, ovate, obovate. cor- elate, ca și diverse frunze compuse. Se pol alcătui ierbare și pentru evidențierea bolilor criptogamice, care trebuie grupate după agentul patogen și după plantele atacate. Momentul de recoltare trebuie sta- bilit în funcție de ciclul evolutiv al bobi, în așa fel incit să recoltăm plante atacate cît mai tipice. De asemenea, este necesar să se evi- dențieze toate organele atacate de aceste boli. După uscare plantele se așează pe coli albe de liirtie. unde se fixează cu benzi gumate. Cind plan- ta este mai mare, se taie pe juma-, tate și se așează amindouă jumătățile pe aceeași coală. Plantele iniei se pot grupa mai multe pe aceeași hîrlie. Semințele, puse in plicuri de celofan, se vor lipi pe aceeași coa- lă cu planta. Eticheta, pe care vom nola familia plantei, denumirea ei științifică și cea populară, localita- tea și data recoltării, precum și cine a colectat-o, va fi fixată jos, in dreapta. Instrumente ajutătoare. Este ne- cesar ca laboratorul să cuprindă și modelo de instrumente ajutătoare pentru lucrările agricole, care pot fi confecționate cu elevii. Un asemenea instrument este, de exemplu, brazdometruj, cu. ajutorul căruia se verifică adîncimea de lu- cru la executarea arăturilor adinei. El se confecționează din lemn și se compune dintr-un braț lung de 0,50 m., gradat din 5 în 5 cm. de la 10 cm. in sus (10 cm, 15, 25, 30, 35, 40 cm). La unul din capetele brațului se fixează o talpă care face un unghi de 90°. Pe acest braț culisează un alt braț, tot din lemn, de aceeași lungime, prevăzut cu un arătător. Așezînd talpa la suprafața brazdei și lâsind brațul mobil să alunece spre fundul a- cesteia, se indică pe brațul gradat adincimea realizată Ia arat. Alt instrument, calibratoml, con- fecționat din bucăți de scindară, se utilizează la sortarea puieților și a butașilor de viță altoită. Există calibratoare riglă, circulare etc. Pe una din laturile seîndurii se sco- besc găuri cu lățime și adincime diferită — de 2 cm, 4 csn. 8 cm. 9 cm, 11 cm și 12 cm. încercăm dacă materialul de calibrat intră In deschizătura făcută. Apoi, tinind seama de diametru, îl așezăm în grămezi separate. Cu ajutorul plantatoarelor, instru- mente confecționate de asemenea din lemn, se plantează răsadul de legume, puieții. butașii etc. $i plan- tatoarele sînt de mai multe tipuri, după fonna lor : plantatorul simplu, un țăruș lung de 60 cm și cu dia- metrul de 5 cm ; cel curbat — de aceleași dimensiuni ca primul, dar avînd capul superior curbat în for- mă de T și cu călcîi, în care caz este mai lung (de cea 1 m). avînd prevăzut, la o înălțime de 30 cm, un prag (călcîi), pentru a se ușura împingerea lui în sof cu ajutorul piciorului. Prin apăsarea plantato- rului se deschide în sol o gaură în care se introduce răsadul de plantat, iar prin împingerea lui la- terală și aproape de groapa inițială, puțin oblic, se adună pămîntul lin- gă răsad, adueîndu-se plantatorul din poziția oblică în poziția dreaptă. Pentxu marcarea rîndurilor de se- mănat în răsadnițe se confecționea- ză, din lemn, marcatoare portabile. Un asemenea marcator se compune din mai multe rigle fățuite sub formă de prisme triunghiulare, care se prind una de alta pe două rigle Orizontale cu vîrful triunghiului în 6tn» Marcat 125^ KUHmiOIIUMUUl 11^ II* AGRICOL sus, în așa fel incit să se realizeze între vârfurile triunghiurilor un spa- țiu liber de 6 an. Un marcator are lungimea egali cu 1,25 m, iar lă- țimea de 48 cm (baza triunghiului de la fiecare riglă este tot de 6 cm). Pentru asigurarea tasării păminlu- lui în răsadniță după semănat se fo- losesc tăvălugi mici din lemn. Din- tr-un buștean rotund și curățat de coajă se poate pregăti cu ușurință un asemenea tăvălug. La capetele buș- teanului se bat două cuie maxi, de care se prind liber două brațe late- ralc, consolidate la cap dc o stinghie orizontală și o contrafișă. Lățimea de lucru a tăvălugului nu trebuie să fie mai mare de 1,25 m. Putem confecționa cu elevii și rame tipar pentru ghivecele nutritive. Ele se compun din trei părți și anu- me : o planșă pătrată cu latura de 50 cm, o ramă pătrată cu latura de 41,8 cm, despărțită în interior de rigle longitudinale și transversale la distanțe de 8 cm între ele (prin îm- binarea acestora se realizează pătrate mici cu latura de 8 cm) și o planșă, pe oare se prind cuie de lemn ast- fel îneît prin suprapunere să cadă pe mijlocul pătratelor mici din interiorul O atenție deosebită trebuie acor- dată păstrării materialelor conser- vate, pentru a nu se degrada. De aceea, este necesar ca în fiecare școală să se rezerve un spațiu spe- cial pentru depozitarea lor, fiecare material avînd locul său separat de păstrare. Periodic vom dezinfecta și deratiza spațiul de depozitare, de- oarece insectele și șoarecii sînt prin- cipalii dăunători ai materialului di- dactic. De asemenea, trebuie să ferim materialul didactic de locurile ume- de și igrasioase, pentru a evita mu- cegăirea plantelor sau ruginirea ace- lor din insectare. In cutiile de in- sectare vom introduce periodic naf- talină în plicuri de tifon. Materialul didactic trebuie să fie inventariat, etichetat și aranjat pe cît posibil în ordinea temelor din programa școlară, pentru a nu pier- de vremea atunci Cînd trebuie să-1 folosim pentru lecție. In același timp, ținînd seama că unele substanțe conservante sînt toxice (de exemplu formolul), este necesar să se ia unele măsuri de prevenire a accidentelor. Astfel, substanțele conservante se vor ține într-un dulap încuiat, care nu va fi deschis decît de profesor. Amba- lajul substanțelor va fi etichetat și va purta un semn distinctiv, cu mențiunea „otravă". Nu vom per- mite elevilor să lucreze cu sub- stanțe toxice fără a pregăti înainte concentrația indicată, iar după lu- cru vom asigura ca ei să se spele pe mîini. Materialul colecționat sau con- tamej. Pămîntul pregătit dinainte și umectat puțin se așează pe planșeta simplă. Apoi se așează rama cu pă- trate și se presează, pentru ea pă- mîntul să se taie în pătrate mici. Peste ramă se pune planșa a treia, cn cuie de lemn, pentru a se realiza gaura de plantare la fiecare ghiveci pregătit. Apoi se trece la demontarea ramei. Vom avea grijă ca întotdeauna părțile active ale ramei să fie ume- zite. Utile lecțiilor de agricultură sînt și echerul culisant pentru efectuarea unor măsurători la animale, compasul de măsurat în cîmp și. rama metrică. Echerul cuh'sant se compune dintr-o riglă lungă de 1,70x2 m. gradată me- tric, pe care culisează tm braț per- pendicular și care face un unghi de 90". Compasul agricol e alcătuit oin două rigle prinse la intersecția supe- rioară ; prin deschidere se realizează o lățime de lucru de 2 m. La mijloc se fixează cu o riglă transversală. Rama metrică esto un pătrat cu la- tura de 50 cm, de 75 cm sau de 100 cm, care se utilizează în mod special la evaluarea producțiilor la hectar și la determinări în loturile se- mincere. ★ ★ fecționat prin mijloace locale de către elevi, sub îndrumarea cadri'or didactice, trebuie utilizat împreună cu planșele, aparatele sau diafilme- le primite prin secția de învățămînt, creîndu-se în acest fel condiții pen- tru înțelegerea cît mai temeinică a cunoștințelor predate. El poate fi folosit atît la transmiterea cunoștin- țelor și fixarea lor, ca și la lecțiile de recapitulare, unde, fără a se opri asupra amănuntelor, profesorul va urmări dacă elevii pot sintetiza caracterele generale ale materia- lelor prezentate. La multe lecții se poate utiliza materialul distributiv (pungi sau cutii cu semințe, mai multe cutiuțe cu aceeași insectă, mai multe ier- bare, rămurare sau insectare cu a- ceeași tematică), ceea ce permite să se lucreze frontal cu toată clasa, să se scoată în evidență anumite caracteristici pe baza observării di- recte de către fiecare elev a mate- rialului studiat. In cadrul lecțiilor de recapitulare este bine să se utilizeze mai multe feluri de materiale (de exemplu planșe și ierbare, material distribu- tiv și diapozitive, prezentarea unui film și a unor colecții etc.). Nu vom da însă în aceeași lecție prea multe materiale, pentru a nu dispersa a- tenția elevilor. M. VLADUȚ Și M ADLER îndrumători principali în Direcția pedagogică «lin Ministerul învățămintului PAGINA 5 Pentru dezvoltarea vorbirii copiilor Aplicarea programei activității instructiv-educative din grădini- ța de copii a ridicat o serie de probleme în legătură cu condu- cerea activităților menite să contribuie la dezvoltarea vorbi- rii copiilor. Una din aceste pro- bleme este legată de metodica organizării convorbirilor după imagini, care prezintă elemente noi atît din punctul de vedere al denumirii (in programele anteri- oare, un tip asemănător de acti- vitate era denumit „lectura după imagine“) cît mai ales din punct de vedere al structurii. Iii practica curentă „lectura după imagine" era o activitate in care Li se cerea copiilor să descrie imaginea fie în ansam- blu, fie pe părți, folosindu-se în- trebarea: „Ce vezi?" sau „Spune ce se vede în partea aceasta !* etc. înlocuirea denumirii .in noua programă n-a fost o simplă schimbare de terminologie. Multe educatoare au înțeles în mod just că s-a schimbat însăși struc- tura acestei activități, care se bazează acum pe o mai largă fo- losire a metodei conversației. De asemenea, ele au înțeles că sar- cina didactică a convorbirilor după imagini este de a fixa și preciza cunoștințele spre deose- bire de sarcina activităților în care copiii iau contact pentru prima oară cu unele lucruri prin intermediul tabloului — de exemplu activitățile cu tema ..Munca in fabrici sau uzine". ..In Capitala patriei noastre" etc. In cadrul convarbirilor după imagini majoritatea educatoare- lor urmăresc în mod just exer- sarea vorbirii copiilor atit sub aspectul îmbogățirii bagajului lexical, cit și sub aspectul corec- titudinii și coerenței- Totuși s-a constatat în unele locuri tendința de a reduce întreaga activitate la întrebări și răspunsuri, ceea ce frineazâ independența copiilor in exprimare și le înăbușă spiri- tul de observație. Dacă un nu- măr mai mare de întrebări își au justificare la începutul anu- lui școlar, atunci cînd copiii nu știu încă să d’nsetoescă elemen tele esențiale de cele de amă- nunt. în schimb, in partea a doua a anului școlar ecstmutui descrierii nu trebuie fammw. prin întrebări m ui ti pic — prin- cipale și ajutătoare — pna in- tervenții care să-i pună pe copu in situația de a-și limita răs- punsul la un singur amăntmt. Asistind intr-rina din zxieăe trecute la convorbirea după ima- gine cu tema ..Munca oamenilor în ateliere" condusă de tov. edu- catoare Dumitra Mocanu de ia grădinița nr. 94 din București, am putut constata un exemplu pozitiv de aplicare in practică a metodei conversației. După cum se știe, convorbirea cu această temă are scopul de a consolida cunoș- tințele copiilor despre munca croitorului, cizmarului și a tâm- plarului. de a activiza vocabula- rul lor in legătură cu denumirea uneltelor și de a-i obișnui să descrie în mod independent con- ținutul celor înfățișate in taMou După ce i-a solicitat pe copii să intuiască tablourile, să enumere clementele existente tn ele. tov. Mocanu le-a arătat cum se va desfășura activitatea, ce vor avea de făcut. In indicațiile date ea a introdus principalele întrebări pe care urma să se axeze descrierea tabloului și anume : „Ce face fie- care muncitor din tablou ?“ și •„De ce are nevoie muncitorul ca .să poată lucra ?. Formulate în acest fel și aduse la cunoștința copiilor încă înainte de a începe analiza tablourilor, întrebările le-au dat acestora posibilitatea de a realiza descrieri destul de amănunțite, fără să fie nevoie de prea multe întrebări ajutătoare. Copiii au reținut ușor cele două întrebări și, atunci cînd li se ce- roa să vsrbaască, nu neglijau răspunsul la nici una din ele. Descriind activitatea celor patru croitori prezentați în tablou copiii au vorbit despre operația de croire a unei haine, de coase- re la mașina de cusut, de pro- bare a hainei și de călcare a ei, indicînd și denumirea uneltelor și materialelor folosite : stofă, masă, tipar, centimetru, foarfecă, ață, mașină de cusut, fier de căl- cat. pînză etc. După descrierea amănunțită a fiecărui element din tablou, educatoarea a inter- venit cu o serie de întrebări care au activizat gîndirea copiilor și i-au ajutat să interpreteze conți- nutul tabloului. Astfel, ea le-a cerut să arate ce au terminat de lucrat croitorii (pornind de la un cuier din planul doi pe care erau expuse obiecte de îmbrăcă- minte : un palton, un pantalon, o haină și o rochie), cum se nu- mesc într-un cuvînt toate aceste lucruri, (pentru a obține cuvîntul .... generalizator „îmbrăcăminte"), pentru cine a fost lucrată îm- brăcămintea (cu scopul de a fixa cuvîntul „îmbrăcăminte" și a arăta utilitatea muncii croitoru- lui), unde lucrează croitorii din tablou (pentru a preciza noțiu- nea de atelier de croitorie), de ce lucrează mai multi croitori la o .haină, cui folosește munca croi- torului și de ce trebuie păstrată cu grijă îmbrăcămintea. O întrebare care â înviorat mult grupa de copii a fost aceea care le-a cerut să-și amintească dacă au fost la atelierul de croi- torie și să povestească despre ceea ce au văzut acolo. în acest fel s-a apelat pe de o parte la experiența lor de viață, iar pe de altă parte s-au sintetizat toate elementele tabloului într-o expu- nere concisă. Apoi educatoarea a completat expunerea copiilor cu următoarele idei : muncitorii sînt veseli, deoarece au un atelier O zi la n. ăi ia grădi- nița C'j^.b .hatului țoisgrsș-ș „Casa Sein. teu' -ist ir.scrise 'i- nea t’c. sctirități «.vmdrat > «OCMK. i -ie» p .ocsr. d-.stracl-e !-. jurul unei mese p:tice. alezau pe »că- imeie f; mai pitice, tau vreo 15 copii. A început ora" de nu- măra: și socotit. Ma- sa e plină de tot fe- ’ul de lucruri na co- lorate. care fură pri- nrile tuturor - iepu- rași. recente roșcate. beȚisoare năit arași morcori portocalii, precum ri an șorța- leț căruțe «a 1 s-an cusut încă nasturi Ca ajatoral aceștia bogat ..material di- dactic*. educatoarea Antonia Berescn și-a propus să predea co- piilor din grupa mij- locie numărul 8. Ni- cușor, an băietei oa- cheș cu o fundă mare, roșie,, la git, spune „lecția* învățată data trecută. Unu, doi, trei... pornește el cu curaj, mindru de ceea ce știe, numărind pînă la 7. Se numără pe 7^bețișoare, sint cu- suți 7 nasturi pe șor- țuleț, iepurașii pri- mesc- „de mlncare" 7 morcovi. — Doina, mai coa- s¥un nasture pe șor- k’r; ' — eere educa- tc-srr» vrei fetite. Si, •i'-^z te neț'.irele a 'au p*. tr. o in:-ca- tă ■ CSți wn* •mm * O efcpă de = feti ia —z-'-’e jăst eraa'e: ftpu- rem mai p-un moreor. ta brad •»:: sare o rererijă Dtr. nou glasu-iie copii- lor umplu camc-c : 1-2-3. — pică la • Si tată, acu-n _!ec*ia" eata biae im-ăfatâ de Hacarr Ca la șeea- Cînd ac'.imtatea de numărat și socotit s-a terminat, grapa aușiaeie a ieșit im- preaoă cu educatoa- rea afară, in curte. Exeretțule de educa- ție ferică se desfășoa- ră de obicei in aer liber. E mai plăcut. mai reconfortant. Artări copiii incafă un exercițiu nov : fă arunce mingea înain- te, de jos. cu ambele mtini alternativ. Și curtea se umple in cîteva clipe de vese- lie, de larmă. lată-ne acum la ultima activitate de astăzi — jocul dis- tractiv, îndeletnicirea cea mai îndrăgită de copii* Intr-un eolf al • camerei s-a deschis un mare „șantier". Materialul de con- strucție — zeci de bețișaure, ■ cercuri, curat și luminos și deoarece au lucrat repede și frumos hainele comandate ; ei se ajută unii pe alții ca să facă haine cît mai frumoase și să le termine în timp scurt. în același mod s-a procedat și cu celelalte tablouri, cerîndu-se copiilor să le analizeze indepen- dent imaginile pornind de la ac- țiunea fiecărui cizmar și tîmplar. Apoi, prin întrebările puse, din care unele aveau caracter gene- ralizator, copiii au fost îndrumați să interpreteze tablourile și să facă o sinteză a celor descrise, valorificînd experiența lor de viață, impresiile dobîndite în cursul plimbărilor sau în familie etc. Procedeul folosit de tov. Mo- canu prezintă deci o serie de a- vantaje : se bazează pe un număr redus de întrebări, asigură con- diții pentru a economisi timpul și pentru a continua activitatea într-un ritm mai vioi, antrenează un număr foarte mare de copii la discuții, creîndu-le posibilita- tea de a se exprima coerent și independent, îmbină în mod just analiza cu sinteza celor observa- te, activează intens gîndirea și creează condiții pentru exprima- rea clară a gîndurilor în fraze închegate. Preocupîndu-se, în conducerea activităților de convorbire după imagini, de stimularea vorbirii corecte din punct de vedere gramatical, pe baza participării intense a gîndirii copiilor, edu- catoarele sînt chemate să se o- rienteze spre alegerea și folosirea acelor procedee și metode care îi pun pe copii în situația de a descrie independent cele văzute, să sesizeze singuri unele relații, să valorifice experiența lor ante- rioară. MARIA TAIBAN inspector în Ministerul învățămîntului grădiniță cuburi multicolore, cartonașe. Curind pe .șantier’ s-au ridicat crimele construcții. Fîo-icn c ajuv Ia al doilea etaj al blocu- la. pe care n eUăeș- te. Dăaaf se străduiește st .3. desscă coloa- re" la teatrul său. Dar ce se fntrm- p’c ? S-au terminat cărămizile.- „Sandu- le, rtao mai repede eu camioanele!’ — strigă nerăbdători eonstruet-mi. La doi pari de -oaMtar-, Sandu se zorește ui iwcurce cu eorimLn' ritera „camioane". Dinspre garajul con- struit de Radu aoaoe altele spre a fi în- cărcat e. Copiii își privesc fericiți construcțiile, minări de isprava lor : „Ale mele rint ca cele de pe Grivi- ;a“._ „Al meu seamă, nă cu cel din Piața Romană"— Și jocul continuă sub ochii atenți și sub îndrumarea ne- simțită, dar prezentă a educatoarei. Este și el, in felul lui, o „lecție". O lecție din care cei mici învață că cea mai mare bucurie a omului e munca, e fapta pusă în slujba tuturor. M. VeitOEȘ La cercurile pedagogice ale educatoarelor Pentru a spori contribuția cercurilor pedagogice la îmbună- tățirea muncii cadrelor didactice din învățămintul preșcolar, I.P.C.D.-Cluj în colaborare cu secțiile de învățămînt, a urmărit să le asigure o activitate judi- cios planificată, variată, bogată în conținut, în măsură să permită studierea sistematică a unor probleme teoretice și practice. încă de la începutul anului au fost organizate la Cluj, Oradea, Baia Mare. Bistrița, Huedin și Turda consfătuiri cu responsa- bilele cercurilor pedagogice și inspectorii metodiști din învăță- mîntul preșcolar. La aceste con- sfătuiri au fost dezbătute obiec- tivele cuprinse în planul tematic orientativ al cercurilor pedago- gice pe anul școlar 1963 64 și în planul de perspectivă, obiective sîabilitș ia funcție de cerințele actuale ale muncii în ■ grădinițele de copii, de^ propunerile făcpte de educatoare și de- inspectorii metodiști din învățămintul pre- școtar- Asttel, s-a stabilit ca activita- tea carurilor să fie orientată în primul rînd spre discutarea ce- rințelor programei și spre ana- liza modului cum trebuie desfă- șurate activitățile obligatorii, în vederea alcătuirii orarelor lu- nare și calendaristice. Pentru următoarele ședințe, organizate trimestrial, s-a prevăzut dezba- terea unor probleme de psiholo- gie, pedagogie și de metodică a specialității care interesează ma- joritatea educatoarelor, desfă- șurarea unor discuții și a unor activități practice legate de a- ceste probleme, ca și recenzarea unor lucrări apărute de pedago- gie și psihologie preșcolară. De pildă, la o serie de cercuri din regiunile Cluj. Crișana și Mara- mureș s-au prezentat referate privind dezvoltarea limbajului la copiji preșcolari și s-au organizat lucrări practice pe această temă (bunăoară. conducerea unor jocuri didactice pentru dezvolta- rea vorbirii la grupa mică sau a unor activități de observare la grupele mijlocie și mare. Au fost prezentate, de asemenea, re- ferate privind metodele și proce- deele folosite pentru însușirea număratului și socotitului, pentru realizarea sarcinilor educației muzicale în grădinița de copii etc., urmate de activități prac- tice pe aceste teme. In planul de perspectivă s-a prevăzut studierea și aprofunda- rea unor probleme privitoare la organizarea și îndrumarea jocu- rilor — în cadrul cărora se vor lua în dezbatere aspecte ale jocurilor de creație, ale jocurilor de mișcare, ale jocurilor didac- tice și ale jocurilor muzicale la formarea și educarea deprin- derilor igienico-sanitare și de comportare civilizată, a deprin- derilor motrice de bază, a de- prinderilor intelectuale etc. ca și la formarea reprezentărilor și noțiunilor la copiii de vîrstă pre- școlară. Țînînd seama de faptul că numai stabilirea tematicii ce ur- mează să fie dezbătută în cercu- rile pedagogice nu poate asigura, prin ea însăși, succesul muncii desfășurate de acestea. I.P.C.D.- Cluj s-a preocupat și de îndru- marea activității propriu-zise din cadrul lor. așa ca fiecare ședință să clarifice anumite probleme teoretice și practice, să înarmeze pe educatoare cn un stil de mun- că științifică, să contribuie real- mente la perfecționarea lor pro- fesională. O mare atenție se acordă elaborării referatelor, pentru ca acestea să se realizeze pe baza unui studiu sistematic al materialului bibliografic, ca și pe baza analizei și interpretării științifice a materialului faptic adunat într-o perioadă mai în- delungată de timp, să cuprindă exemple concludente și semnifi- cative de aplicare creatoare a unor procedee metodice în lu- mina teoriei și practicii pedago- gice înaintate, șă ofere un model de generalizare a experienței po- zitive. De asemenea, cercurile pedagogice au fost îndrumate să organizeze cu grijă activitățile practice, așa îneît acestea să demonstreze ideile susținute în referat și să ofere educatoarelor un exemplu concret de aplicare adecvată a unor metode și pro- cedee noi, interesante. MARIA V. NICOARA Lector la I.P.C.D.-Cluj PAGINA 6 Care este rolul caietului dirigintelui în munca educativă ? Asupra acestei probleme există, în rîndurile diriginților, păreri diferite. De aici și modalitățile diferite de alcătuire a caietelor, ca și de folosire a lor în activitatea educativă. Trecind in revistă cîteva dintre cele mai frecvente poziții și soluții întîlnite în această direcție, vom încerca să le subliniem pe cele care ni se par a răspunde cel mai bine cerințelor privi- toare la conținutul acestui important auxiliar al muncii educa- tive și la modul de a-I alcătui. Ce să cuprindă caietul dirigintelui ? în fața acestei întrebări, un profesor care dusese 1.. absolvire multe serii de elevi n-a șovăit deloc, răspunzînd cu aerul firesc al omului sigur de sine : — Tot ! Adică — a explicat el — toate datele necesare diri- gintelui ca să aibă evidența muncii și perspectiva ei. După aceste criterii s-a orien- tat și conducerea Școlii medii nr. 1 „N. Bălcescu" din Craiova, indicînd structurarea materialu- lui cuprins în caietul dirigintelui în trei categorii mari de proble- me. Să ne oprim la fiecare din ele, deoarece o asemenea orga- nizare a caietului dirigintelui, întîlnită și în alte școli, s-a do- vedit a răspunde în mare măsu- ră cerințelor. Prima parte a caietului oglin- dește situația generală a colec- tivului clasei, rezultatele la în- vățătură și disciplină centralizate pe trimestre și ani de studii. Ex- periența a arătat însă că în con- semnarea datelor care prezintă si- tuația generală a clasei trebuie ^.operată o selecție, că este contra- indicat a transforma caietul diri- gintelui într-o înșiruire de tabele cu caracter statistic, nesemnifi- cative sub aspect educativ. Partea a doua cuprinde planu- rile trimestriale și săptămînale, planurile orelor de dirigenție, notări de la asistentele dirigin- telui la lecții, din procese ver- bale ale diferitelor adunări (cu colectivul didactic al clasei, cu părinții), de la convorbirile cu părinții la orele de consultații sau din timpul vizitelor la domi- ciliu. în sfirșit, ultima parte a caie- tului dirigintelui (care uneori este dată în anexă), cuprinde fișe individuale cu observații și caracterizări ale elevilor, conclu- zii cu privire la munca educativă ce trebuie dusă cu fiecare elev în parte. Elementul hotăritor: conținutul celor notate Sigur că simpla alcătuire a ca- ietului dirigintelui așa ca el să cuprindă cele trei părți la care ne-am referit mai sus nu este suficientă. Important este conți- nutul lor. important este ca fie- ’ dare lucru notat în caiet să răs- pundă unei necesități și să ajute la rezolvarea problemelor educa- tive. Faptul că formele planificării și evidenței sînt comune tuturor școlilor asigură, în special celei de-a doua părți din caietele di- riginților. o oarecare unitate. în acest cadru unitar se manifestă însă, in mod firesc, o mare va- rietate de probleme legate de conținutul și metodele educației. Varietate izvorită din concepția dirigintelui despre munca lui, din stilul său personal de a-și organiza și desfășura activitatea. Planurile gîndlte, raportate in mod judicios la condițiile speci- fice ale colectivului de elevi, ale școlii, ale raionului, vorbesc despre înțelegerea muncii edu- cative ca un sistem în care fie- care etapă, fiecare acțiune și fie- care măsură este concepută ca o parte dintr-un întreg și se află în strînsă legătură cu celelalte, completîndu-le, întărindu-le. Este semnificativ, pentru acest mod de a organiza munca edu- cativă, locul ocupat de orele de dirigenție. în multe caiete ale diriginților de la Școala de 8 ani nr. 5 din București, bunăoară, temele acestor ore nu apar izo- lat, într-o anexă a planului tri- mestrial, ci sînt încadrate în a- cesta, ca un mijloc de realizare a diferitelor obiective. Așa, de pildă, ora de dirigenție în care li s-a lămurit elevilor „Cît pier- dem dacă nu venim o zi la școa- lă" a completat alte măsuri, în- globate în cuprinzătorul obiectiv „încadrarea elevilor în regimul școlar, stimularea interesului și a dragostei lor pentru învățătu- ră", după cum discutarea temei „Prietenul la nevoie se cunoaște" se înglobează în obiectivul „Or- ganizarea și educarea colectivu- lui clasei". Caietele unor diri- ginte cum sînt Alexandrina Di- nulescu și Ecaterina Handruș a- rată și faptul că munca educati- vă este înțeleasă ca un proces continuu, ele prevăzînd acțiuni nu numai pe perioada trimestre- lor școlare, ci și în vacanțe. Alcătuirea planurilor săptă- mînale nu constituie o obligație pentru diriginți. Totuși, faptul că multe din caietele diriginților studiate de noi cuprind aseme- nea planuri demonstrează că ei simt necesitatea de a-și organi- za munca și pe intervale mai mici, nu numai în cadrul trimes- trului. Notînd pe scurt acțiunile săptămînii, ei dobîndesc siguran- ța că nu le scapă din atenție lu- cruri importante și că valorifică timpul cît mai bine luînd măsu- rile operative necesare. Ne-a fost evidentă justețea a- cestei poziții citind de exemplu, în caietul dirigintei Elena Olteanu de la Școala de 8 ani nr. 5 din București, planul unei săptămîni. Acesta cuprindea o întreagă va- rietate de aspecte care, fără o judicioasă planificare, s-ar fi pierdut desigur, cum se spune, pe drum. Era vorba aici de contro- larea notelor luate de copii, a modului cum își îndeplinesc sar- cinile elevii de serviciu, a punc- tualității în venirea Ia școală, de asistențe la lecții, de supra- vegherea recreațiilor, de consul- tații pentru părinți, de viziona- rea cu elevii a unui film etc. Atenția și minuțiozitatea carac- terizează și modul cum sînt în- tocmite în multe școli fișele in- dividuale. Diriginții pricepuți, pătrunși 'de o adevărată pasiune pentru munca lor, știu să alcă- tuiască astfel fișele încît numai citindu-le, fără a fi intrat vreo- dată în -clasă, ai impresia că îi cunoști pe elevii de care îți vor- besc. că înțelegi chiar raportu- rile țesute între ei în viata co- lectivului. „Secretul" unei bune cunoaș- teri a elevilor — și deci al unor bune caracterizări — îl dețin acei diriginți care notează în ordine cronologică și, bine înțe- les, selectiv fapte desprinse din observarea activității elevilor în diferite împrejurări, constatări în urma convorbirilor cu ei, cu cadrele didactice, cu părinții etc., care urmăresc deci sistema- tic evoluția elevilor. Din păcate, nu toți diriginții acordă aceeași grijă conținutului notărilor din caietele lor. Ade- sea mai întîlnim încă în aceas- tă privință, manifestări destul de vizibile de formalism. Cum alt- fel decît formale ar putea fi so- cotite acele caracterizări care se limitează la copierea din catalog a situației elevilor la învățătură fără a o motiva ? Nu e de mirare de aceea, că planurile de acti- vitate educativă alcătuite pe baza unor asemenea caracterizări sînt de obicei sărace, generale, neefi- ciente. Se remarcă, de asemenea, în- tocmirea superficială a planului astfel încît din acesta lipsesc în- tregi domenii de activitate a di- rigintelui : colaborarea cu orga- nizația de pionieri sau U.T.M., cu părinții elevilor și — mai ales — cu colectivul didactic al clasei, preocuparea pentru e- ducația estetică, pentru organi- zarea activității elevilor în afara clasei etc. Destule exemple de formalism se întîlnesc în fișele individuale alcătuite de unii diriginți, fișe în care locul caracterizărilor se- rioase, bazate pe o reală cunoaș- tere a elevilor, îl iau „etichete- le". într-adevăr, nu o dată poți citi în fișe asemenea „caracte- rizări" telegrafice, care nu spun nimic : „Bun la învățătură, dis- ciplinat, bun coleg, cu condiții bune acasă". Dar cum poți afla, de aici, care sînt particularită- țile individuale ale elevului res- pectiv, cum a crescut și s-a dez- voltat el, cum trebuie îndrumat mai departe ? Se întîlnesc, apoi, și caracte- rizări de felul : „Slab la învăță- tură, element de dezordine, cu preocupări nesănătoase" — for- mulă ce închide orice perspec- tivă de îndreptare, pecetluind o soartă de om. Dar faptele pe care se înte- meiază constatările ? Dar măsu- rile luate și rezultatele lor ? Nu le putem afla din însemnările diriginților cu stil telegrafic și adesea nici ei nu ne pot spune mai mult, căci nu se pot păstra toate în minte și, dacă n-au fost notate la timp... Așadar, atenție nu numai la ceea ce scriem în caiet, dar și la modul cum scriem ! Continuitate și perspectivă Să lucreze cîțiva ani cu o se- rie de elevi, să-și poată eșalona munca beneficiind de realizările obținute, îmbogățindu-le conti- nuu, să se apropie etapă cu eta- pă de atingerea unui obiectiv din ce în ce mai complex — iată unul din dezideratele oricărui diriginte. La Școala medie nr. 1 din Craiova. asigurarea continuității dirigintelui la seria „sa“ de elevi constituie un element de adevă- rată tradiție. De aceea, aici și caietul dirigintelui ajunge să aibă „vechime", fiind proiectat de la început pentru mai mulți ani. Avantajul oferit de acest pro- cedeu este dublu : nu numai că se evită ca an de an să se în- tocmească noi liste și tabele cu numele elevilor, date personale etc., dar — ceea ce este mai im- portant — se poate urmări mai ușor evoluția colectivului de elevi In luptă cu scriptologia! Iată un subtitlu care ar pă- rea, la prima vedere, în contra- dicție cu eele spuse pînă acum. După atîtea îndemnuri la notări minuțioase ne ridicăm împotriva scrisului ? Nu-i nici o contra- dicție, ci doar o problemă de mă- sură. Unii diriginți ajung să se sim- tă copleșiți de sarcina de a-și ține la zi caietul pentru că își complică singuri munca, fie în- tocmind nenumărate tabele, fie prezentînd pe larg, cu explicații inutile, orice măsură, fie rela- tînd cu amănunte nesemnifica- tive fapte de minimă importanță: „Am să mă străduiesc ca tutu- ror elevilor din clasa mea să le fie clar Regulamentul de ordine interioară, prelucrîndu-1 în în- întregime" — notează un diri- ginte în caiet ; dar nu se oprește aici, ci copiază rînd pe rînd, re- gulile pe care Ie va lua în discu- ție. La ce bun ? Impresia de inutil, de încărcat o ai și cînd întîlnești în caietul dirigintelui observații și notări atît de elementare, de la sine înțelese, încît nu mai era nece- sar să fie consemnate : criteriile după care vor fi așezați elevii în bănci, de exemplu, sau cele după care li se vor repartiza sarcinile, indicațiile ce se vor da pentru păstrarea rechizitelor și manua- lelor, cum se va pregăti sala de clasă pentru adunarea cu părin- ții etc. Atare risipă de energie, deși, ce-i drept, destul de rar întîlni- tă. trebuie combătută — fără a cădea însă în cealaltă extremă, mai frecventă, care constă în no- tații sărace, generale, eliptice, adesea neinteligibile. Această grabă de a trece „cu discreție" peste elementul con- cret, esențial se întîlnește, din păcate, tocmai acolo unde ar fi mai multă nevoie de precizări — și anume. în legătură cu indica- rea acțiunilor, a măsurilor educa- tive. „Voi asigura disciplina con- știentă a elevilor" notează unii diriginți, sau : „Le voi forma concepția materialist-dialectică". sau : „Voi realiza unitatea de ac- țiune în cadrul frontului educa- tiv". Asupra modului în care au de gînd să acționeze pentru a- tingerea acestor obiective ei păs- trează însă o tăcere care lipsește documentul respectiv de caracte- rul concret și în același timp îm- piedică desfășurarea unei munci continue, sistematice, de adin- ei me. Să folosim caiete-fâp ? In virtutea principiului econo- miei de eforturi, o serie de școli au introdus tipizarea caietelor diriginților, fără să țină seama că aici este vorba de un dome- niu care, prin specificul său complex, nu se pretează deloc la uniformizare și șabloane. — Dar caietul tip nu dă decît cadrul, rubricile mari, lăsînd li- beră creația —pot obiecta parti- zanii acestui sistem. — Da — vom răspunde noi — dar acest cadru poate fi ușor fixat și fără să tipărim caiete speciale. în plus, într-un caiet „obișnuit" avem și avantajul că putem distribui diferitelor părți atît cît apare necesar. Așadar, dacă este vorba de o simplă economie a timpului pe care ni l-ar lua linierea și rubri- cația, caietul tip nu compensea- ză pierderea posibilității de a-1 folosi „după nevoie". Dacă acest caiet aduce ceva în plus, el este cu atît mai de combătut, pentru că stînjenește manifestarea unei atitudini diferențiate în munca educativă, potrivit deosebirilor ce izvorăsc din specificul fiecă- rui colectiv de elevi. Pe prim plan — activitatea nemijlocită cu elevii Faptul că ne ocupăm în mod special de caietul dirigintelui, ar putea lăsa să se creadă că acest document școlar trebuie situat ca importanță pe prim plan, de valoarea sa intrinsecă depin- zînd și calitatea muncii dirigin- telui. Știm bine că, deși există în principiu corespondență între activitatea efectivă cu elevii și consemnarea acestei activități în caietul dirigintelui, excepțiile nu sînt excluse : întîlnim diriginți care acordă o minimă atenție în- tocmirii caietului, dar lucrează cu entuziasm și succes în clasă, după cum nu rari sînt diriginții care înregistrează conștiincioși fapte în caiet, dar sînt mai pu- țin pricepuți în stabilirea con- tactului cu elevii. Totuși trebuie să scoatem în evidență un adevăr care se im- pune : munca educativă desfă- șurată în cadrul unei planif.cări bine întocmite, în mod organizat, pe baza consemnării principale- lor ei jaloane și a rezultatelor obținute este mai eficientă, are perspectivă, contribuie la reali- zarea unui proces educativ as- cendent. Sigur că ceea ce con- tează în primul rînd este acti- vitatea educativă directă cu ele- vii, sînt rezultatele ei. Dar, în măsura în care caietul dirigin- telui este un ghid și o oglindă a acestei activități, în măsura în care el arată dirigintelui obiecti- vele activității lui și mijloacele de atingere a acestor obiective — necesitatea unui asemenea caiet apare clară. ★ Socotim că ar fi de un real folos popularizarea experienței diriginților care și-au întocmit caiete bune, adică au ajuns să-și planifice astfel munca și să con- semneze astfel rezultatele ei în- cît au satisfacția succesului în ac- tivitatea educativă. O asemenea popularizare ar trebui începută la nivelul fiecărei școli, prin luarea în discuție în comisiile di- rigintilor a celor mai bune caiete — aparținînd, bineînțeles, diri- ginților cu cele mai bune rezul- tate în educarea elevilor — și continuată apoi în cercurile pe- dagogice. în consfătuirile cu di- riginții etc. LUMINIȚA GHIVIRIGA șefui sectorului de educație în procesul de învățămint de la Institutul de științe pedagogice PAGINA 7 Din activitatea organizațiilor sindicale Modalități variate, folosite creator1 Se știe că organizația sindica- lă din fiecare școală este che- mată să aducă o contribuție în- semnată la ridicarea nivelului activității instructiv-educative, mobilizînd pe învățători și profer sori să muncească mereu mai bine, să valorifice în cea mai mare măsură toate capacitățile lor creatoare Ia lecții, la orele de dirigenție, în cadrul muncii metodice — cu un cuvînt, în toa- te formele activității din școală și din afara ei. Ce trebuie să înțelegem tnsă prin ,.a mobiliza" cînd este vor- ba de munca sindicală ? Unii sînt înclinați să creadă că sarcinile organizației sindica- le în această direcție se limitea- ză la un aspect pur administra- tiv : a veghea ca toți membrii de sindicat să vină regulat la lecții, la ședințe etc. După ei, în prac- tică lucrurile s-ar petrece cam așa. de exemplu: după anun- țarea datei la care se ține o șe- dință profesională (în cadrul co- misiei metodice, al consiliului pedagogie și așa mai departe), organizatorul sindical are grijă să-i mai anunțe încă o dată pe cei care trebuie să participe la ședința respectivă și, cel mult, să-i lămurească asupra necesi- tății de a fi prezenți. Este clar că o asemenea înțelegere a no- țiunii de mobilizare pornește dintr-o optică cu totul inaccep- tabilă. că ea golește conținutul muncii de tot ceea ce este viu. creator. Experiența celor mai bune or- ganizații sindicale, rezultatele obținute de acestea în activita- tea lor, arată convingător că prin mobilizarea cadrelor didac- tice la lupta pentru ridicarea ni- velului muncii profesionale din școală se înțelege, în primul rînd, stimularea lor la o participare activă la toate acțiunile legate de bunul mers al procesului de învățămînt, de cunoașterea, stu- dierea și valorificarea experien- ței pedagogice înaintate. Cum se realizează practic a- ceasta ? Nu există oare aici pri- mejdia de a se ajunge la un pa- ralelism obositor și lipsit de eficacitate ? Atunci cînd munca este bine organizată, cînd fieca- re acțiune este concepută în mod just, sîntem feriți de această pri- mejdie căci, în realitate, depar- te de a se suprapune muncii profesionale, acțiunile inițiate în acest scop pe linie sindicală pot, folosi numeroase modalități, specifice, începînd cu dezbaterile din ședințele obișnuite de orga- nizație și sfîrșind cu munca di- rectă de la om la om. Iată cîteva exemple conclu- dente. Comitetul sindicatului de la școala medie „Gh. Lazăr" din Capitală dă un sprijin activ muncii metodice desfășurate de profesori. El nu se mulțumește, desigur, să anunțe datele la care au loc ședințele comisiilor pe specialități, ci ajută efectiv, fo- losind propriile sale căi de acti- vitate, la buna lor pregătire și organizare. De exemplu, pre- ședintele comitetului prezintă propuneri pentru fixarea temati. cii ce urmează să se dezbată în consiliile metodice — propuneri alcătuite, firește, pe baza consul- tării tuturor membrilor comite- tului. în funcție de specialitatea fiecăruia. In continuare, comi- tetul contribuie la cît mai buna pregătire a referatelor și comuni- cărilor ce urmează a fi expuse în ședințe, a discuțiilor din cadrul lor, îngrijindu-se să pună la dis- poziția cadrelor didactice un bo- gat material documentar. Ca ur- mare, ședințele comisiilor meto- dice de la această școală prile- juiesc într-adevăr un viu schimb de opinii și de experiență peda- gogică. Alte organizații sindicale, ca cea de la Școala medie nr. 1 din Ploiești, îi mobilizează pe mem- brii lor la ridicarea nivelului muncii profesionale și prin sti- mularea morală a celor care ob- țin rezultate bune în muncă. în ședințele sindicale de la această școală sînt evidențiate cu regu- laritate cadrele didactice cu o activitate meritorie. Există, desigur, și alte căi spe- cifice prin care organizația sin- dicală poate sprijini munca pro- fesională a membrilor ei. Unul dintre organizatorii sindicali dintr-o școală din Capitală ne-a relatat, nu de mult, un „caz' in- teresant. Era vorba despre o tî- nără profesoară, abia ieșită din facultate. Cum era și firesc, ea și-a început munca cu multă pa- siune. Greutățile începutului, lipsa de experiență au dus-o însă, curînd, la o anumită descuraja- re. începuse să-și facă lecțiile mai mult formal, convinsă că elevii sînt de vină de rezultatele nemulțumitoare pe care le ob- ținea. De aici pînă la pierderea interesului pentru muncă nu era mult. Organizația sindicală a in- tervenit însă la timp. A apelat la cîțiva dintre profesorii cu cea mai bogată experiență, organi- zînd cu ajutorul lor o discuție pe tema „începuturile muncii noas- tre". Fără referate, fără rapoar- te. Profesori care obțin astăzi succese cunoscute de toți au vor- bit despre greutățile întîmpinate de ei în primii ani de muncă, de modul cum le-au rezolvat. în- treaga discuție s-a desfășurat pe un ton colegial, prietenesc. Și- rezultatele n-au întîrziat să se' arate. In scurt timp, tînăra pro- fesoară, care a înțeles că nu tre- buie să dezarmeze în fața pri- melor piedici, și-a regăsit încre- derea în forțele ei. Acum, re- zultatele pe care le obține sînt- în măsură să-i creeze tot mar mari satisfacții, s-o stimuleze Ia noi și noi eforturi. Modalitățile care stau la înde- mîna organizațiilor sindicale din școli pentru a-i mobiliza pe membrii lor la continua îmbu- nătățire a procesului instructiv- educativ sînt deosebit de boga- te și variate. Folosindu-le cu pricepere, într-un mod eficient, creator, vom izbuti să aducem o contribuție tot mai valoroasă la îndeplinirea principalei sar- cini încredințate celor ce mun- cesc în școli — temeinica instrui-' re și educare a tineretului, buna lui pregătire pentru viață. c. rAooi La cercul de pictură de la Palatul pionierilor din Capitală. Expoziția de desene a copiilor și tineretului școlar In comisia profesorilor de matematică și fizică Perfecționarea continuă a me- todelor și procedeelor de învă- țămînt este o cerință de bază a ridicării eficienței procesului in- structiv-educativ. Pornind de la cunoașterea acestui adevăr,, co- misiile metodice își propun o- biective a căror realizare este menită să îmbunătățească mun- ca profesorilor la fiecare obiect de studiu. Aspecte interesante am întîl- nit în activitatea comisiei meto- dice de matematică-fizică de la Pozitive sînt preocupările co- misiei pentru a orienta activita- tea fiecărui profesor spre îmbinarea cît mai strînsă a cu- noștințelor teoretice transmise e- levilorcu aspectele practice. Ast- fel, pe linia realizării unor sar- cini ale educației intelectuale a elevilor, a înarmării lor cu ba- zele concepției materialist-dia- lectice despre lumea înconjură- toare, li se dau spre rezolvare probleme pe care ei să le poată verifica ,.pe viu" în cadrul prac- mai potrivit moment în care să se dea temele pentru acasă, îm- preună cu explicațiile necesare. în activitatea comisiei apare mai puțin preocuparea de a dez- bate și rezolva problemele meto- dice în funcție de elementele specifice care diferențiază munca la clasele mici și la cele mari. Există însă posibilități pentru ca acest neajuns să fie înlăturat, întrucît conducerea școlii, în frunte cu directorul acesteia, to- varășul Constantin Georgescu, se Ia îatîmpinarea zilei de 1 Iunie, Ziua internațională a copilului. Ministerul învățămintului organizează și în anul acesta, ca în fiecare an, o expoziție de desene a copiilor și tineretului școlar __ ac|iune care a devenit o frumoasă tradiție în viața școlilor noastre Printre temele expoziției din acest an se numără „Casa păn^ tească", „Viața in familie", „Frumusețile naturii ținutului natal", „Orașul", „Satul”, „Cartierul”, „Uzina”, „Șantierul", „Gospodăria agricolă colectivă*, „Școala”, „Viata noastră nouă”, „Oamenii din orașul (satul) natal”, „Drumețiile și excursiile", „Viata copiilor și pionierilor în tabere și colonii”, „Jocurile”, „Peisaje noi în tara noastră* etc. La expoziție pot participa copii preșcolari și elevi pînă la vîrs- ta de 17 ani inclusiv. Ei Iși pot alege orice tehnică de realizare a lucrărilor : cretă, pastel, tempera, acuarelă, ulei, creion etc., dar trebuie să prezinte lucrări în care nu a intervenit mina adulților. Formatul minim este de 20X30 cm fără ramă. Pe verso, desenele trebuie să aibă Însemnate citeț titlul lucrării, numele și prenu- mele copilului, vîrstă, clasa, școala (grădinița sau instituția) și localitatea. Desenele vor fi trimise la Ministerul Invățăniîntulut după o selecționare prealabilă la nivelul școlilor, al secțiilor de învăță- mînt raionale și regionale. Din comisiile de selecționare din cadrul școlilor vor face parte directorul, profesorii de desen și respon- sabilul comisiei diriginților. Comisia de selecționare din cadrul secției de invățămînt raionale va fi alcătuită din șeful secției, res- ponsabilul cercului pedagogic raional de desen și trei profesori de desen cu o valoroasă experiență profesională, iar cea din cadrul seefiei de învățămînt regionale din șeful secției, inspectorul meto- dist care răspunde de această muncă în cadrul secției și trei pro- fesori de desen cu experiență . Lucrările vor fi trimise de către școli la secțiile raionale piuă la 1 aprilie a.c., de către secțiile raionale la regiune pînă la 15 aprilie a.c., iar de către secțiile regionale la minister pînă la 1 mai 1904. Aici ele vor fi triate de un juriu numit de Ministerul învățămintului. Școala medie din Cugir, regiunea Hunedoara, al cărei responsabil este tovarășul Viorel Lula. A- ceastă comisie și-a propus să studieze, în decursul întregului an școlar, formarea deprinderilor de calcul mintal și rezolvarea problemelor de matematică și fi- zică în strînsă legătură cu prac- tica, defalcînd această temă pe sarcini corespunzătoare fiecărui ticii în producție. De asemenea, elevii sînt puși deseori în situa- ția de a rezolva exerciții și pro- bleme în care se folosesc date privind procesele tehnologice cunoscute de ei. La fel de efici- entă ni se pare preocuparea de a-i stimula pe elevi, îndeosebi pe cei din clasele mari, să com- pună ei înșiși probleme noi, ori- ginale. preocupă îndeaproape de îmbu- nătățirea activității comisiilor metodice, de a lega cît mai strîns această activitate de cerințele actuale care stau în fața procesu- lui instructiv-educativ. ACULIN CAZACU cercetător ia institutul de științe pedagogice Se vor acorda următoarele premii : — grupa 3—7 ani : un premiu I, două premii II, trei premii III, 20 de mențiuni ; gr ipa 8—11 ani : un premiu I, două premii II, trei premii III, 20 de mențiuni ; — grupa 12—14 ani : un premiu I, două premii II, trei premii III, 20 de mențiuni ; — grupa 15—17 ani : un premiu I, două premii II, trei premii IH, 20 de mențiuni ; trimestru. Paralel cu preocuparea de a lărgi mereu informarea științifi- că a cadrelor didactice din școa- lă. este urmărită răspîndirea ex- perienței pozitive, a metodelor valoroase, eficiente folosite de fiecare profesor. în acest scop, în planul de muncă al comisiei este prevăzută — pe lingă lecțiile deschise și interasistențe — orga- nizarea unor discuții tematice privind metodica lecțiilor de re- zolvare a problemelor de mate- matică și fizică. Este demn de relevat faptul că activitatea comisiei se orientează nu numai spre probleme meto- dice generale, ci și spre rezolva- rea unor probleme concrete, impuse de modul cum se desfă- șoară activitatea elevilor. S-a ac- centuat astfel, în discuțiile din comisia metodică, asupra necesi- tății de a-i înarma cu deprinde- rea de a lucra cu manualul, s-a urmărit asigurarea unui control sistematic al efectuării temelor, s-a discutat — potrivit specificu- lui fiecărei lecții — despre cel Institutul de mine din Petroșani anunța scoaterea la concurs a ur- mătoarelor posturi didactice : 1) Conferențiar, poziția 4, catedra de lucrări miniere și economie de ramură, disciplina economie, organi- zarea și planificarea întreprinderilor miniere. 2) Conferențiar, poziția 2, catedra de geologie, disciplina mineralogie, petrografie și cristalografie. 3) Conferențiar, poziția 2, catedra de matematică, disciplina algebră și analiză matematică, matematici spe- ciale. 4) Conferențiar, poziția 2. catedra mecanică și rezistență, disciplina re- zistența materialelor. CONCURS 5) Lector, poziția 8, catedra de ma- tematică, disciplina geometrie anali- tică și diferențială, algebră și ana- liză matematică. 6) Șef de lucrări, poziția 2, cate- dra de termotehnică și hidraulică, disciplina termotehnică, hidraulică și mașini de forță. Persoanele care doresc să partici- pe la concurs vor depune, în termen de o lună de la apariția prezentului anunț, la rectoratul institutului, o cerere însoțită de următoarele acte în dublu exemplar : copie legalizată de pe diploma de stat sau de pe ac- tul echivalent de studii superioare ; copie legalizată de pe diploma de doctor sau de candidat în științe ; copie legalizată de pe atestatul de profesor sau de conferențiar ; lucră- rile științifice ale candidatului, în- tr-un exemplar ; certificatul de ca- racterizare a activității profesionale și sociale a candidatului, eliberat de instituția (întreprinderea) în care a- cesta își are funcția de bază ; me- moriu de activitate dldactico-științi- fică, semnat de candidat ; autobio- grafia. Concursul va avea loc după doua luni de la apariția anunțului, la In- stitutul de mine din Petroșani, str. Institutului nr. 20. Informații suplimentare se pot primi de la secretariatul institutului. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA t București. Piața Sctnteii nr. 1 Telefon 17.60.10. Abonamentele se fac la oficiile poștale, factorii poștali fi la difuzării voluntari din unitățile de invfttămînt Tiparul t Combi natul Poligrafic Casa Scînteii. Piața Seini eii București. 46 ISt