ț * - Proletari din toate țările, uniți-vă ! gmela InvtUmliiîului Organ al Ministerului InTățămintului și Culturii și al Comitetului Central al Sindicatului Muncitorilor din Invățămint și Culturi Anul XI, Nr. 502 Vineri 23 ianuarie 1959 8 pagini 25 bani ,-HAI ȘA DAM MINA CU MINA CEI CU. INIMA ROMI NA ȘA-NVIRTIM HORA FRĂȚIEI PE PAMINTUL ROMINIEI^ CENTENAR UNIRII Ziua de 24 Ianuarie reprezintă una din cele mai glorioase pagini din isto- ria patriei noastre. In această măreață zi — acum o sută de ani —• Adunarea electivă din București a proclamat u- nirea Țărilor Romîne sub un singur domn. Prin unirea Moldovei cu Țara Romînească s-a creat statul nostru na- țional, s au pus totodată bazele Romî- niei moderne. Acest eveniment de seamă este încununarea cu succes a luptei pline de abnegație a poporului nostru, a luptei duse de clăcașii asu- priti Și umiliti de boierii lacomi, a luptei duse de lucrătorii dornici să vadă împlinit visul de aur al Unirii, al luptei intelectualității legate de popor care a sprijinit cu ardoare ma- sele populare în înfăptuirea actului istoric de la 24 ianuarie 1859. Ideea unirii național? s-a cristalizat adine In conștiința maselor populare care vedeau în ea și mijlocul de reali- zare a aspirațiilor lor sociale. Țăranii sprijineau unirea pentru că sperau că □dată cu ea vor scăpa de iobăgie și vor primi pămîntul la care năzuiau de secole. Masele populare de Ia orașe — adică tfrgoveții, meseriași’, lucrătorii din ateliere și manufacturi și intelec- tualitatea progresistă — au luptat pen- tr» unirea națională sperînd că odată cu aceasta li se va ușura traiul și vor enceri r libertăți democratice. Ideea unității politice a poporului romin este foarte veche. Atît cronica- rii cit și Dimitrie Cantemir au vorbit despre ea După Regulamentul organic, ideea nuni se afirmă tot mai puter- nic si in literatura vremii. Numele de Rominia In locul celui de Moldova sau Muntenia este folosit tot mai mult de scriitorii pașoptiști. Vasil? AJecsăndri scrie JDeșteptarea Romîniei", Alecu Russo .Cintarea Rominiei*, iar la București apare în timpul revoluției ziarul „Romînia". Manele revoluționar democrat N. Bălcescu a luptat din răsputeri pentru unire și după înăbușirea revolu- ției din 1848. El arăta că puterea Țărilor Romîne stă în „solidarita- tea tuturor rominilor, în unirea lor într-o singură nafie'. „Libertatea națio- nalităților — scria Bălcescu — nu poate veni de la cur/ile împărătești șî din mila împăraților și despofilor, ci nu- mai dintr-o unire strînsă între to/i ro- mînii, dintr-o ridicare a tuturor îm- preună și în solidaritate cu popoarele împilate', Bălcescu arăta clar că nu- mai prin lupta revoluționară poporul romîn va putea să obțină satisfacerea revendicărilor sale naționale și sociale. In urma războiului Crimeei, din cau- za contradicției dintre marile puteri, problema unirii devenind o problemă europeană, este discutată în 1856 la Congresul de la Paris, cînd Rusia și Franța au sprijinit efectiv unirea Țări- lor Romîne. Unirea era pe placul gu. vernului țarist interesat în slăbirea pu. terii Turciei și în sporirea influenței Rusiei în sud-estul Europei. Lupta ma. selor populare din Țările Romîne a fost privită cu caldă simpatie și sprijinită cu viu interes de către democrații re- voluționari ruși. Franța sprijinea unirea pentru că ea vedea astfel asȚjurat în Romînia un debușeu economic și o in- fluență politică primordială, dar Tur. cia, Austria și Anglia au luptat pe toa- te căile împotriva ei. Cauza dreaptă a unirii a fost îmbră- țișată șl susținută cu multă căldură de opinia publică progresistă europeană, de personalități marcante : Karl Marx, Jules Michelet, Edgar Quinet, precum și de democrații revoluționari ruși Cernîșevski și Dobroliubov, prin nu- meroase articole publicate în revistele vremii. La Congresul de la Paris Se obține hotărirea ca poporul romîn să fie con- sultat în privința unirii. Consultarea urma să se facă prin delegați ai tutu- ror claselor sociale, întruniți în Diva- nurile ad-hoc, la lași și București. După Congresul de la Paris, lupta pe plan intern, între unioniști și sepa- ratiști ia o amploare tot mai mare în ambele Țări Romîne. Unioniștii formea- ză zeci de comitete care desfășoară o intensă muncă propagandistică și or- ganizatorică. Masele populare, intelec- tualitatea progresistă duc o adevărată bătălie pentru unire, prin viu grai sau prin scris. Caimacamul N. Vogoride, antunio- nist notoriu, întrebuințează toate mijloacele posibile pentru a în- frînge p? unioniști. Mulți din ace- știa au fost arestați și maltratați, zia- rele lor au fost interzise, prefecții și funcționarii care sprijineau cauza uni- rii au fost destituiți. Intre cei perse- cutați pentru activitate unionistă se numără și mulți profesori. Astfel, la Iași, profesorul Turculeț — care ținea la el acasă consfătuiri cu alți luptători unioniști — este arestat și maltratat — să-i „treacă gustul de unire l“, după cum, cu cinism, se exprimă ministrul de interne C. Catargiu . La Bîrlad este destituit profesorul Popescu, iar la Fălticeni este insultat și destituit pro- fesorul Verdeanu. De asemenea, sînt destituiți profesorii Homioeanu din Piatra Neamț și Calian din Huși ; li se promite reîncadrarea numai dacă nu vor „mai umbla după unire*. Cu toată teroarea dezlănțuită de boierimea reacționară, masele țărănești și orășenești nu înoetează lupta și, prin acțiuni și proteste energice, reu- șesc să impună marilor puteri euro- pene anularea alegerilor ce fuseseră falsificate de reacțiunea internă. La noile alegeri pentru Divanul ad. hoc al Moldovei, larga participare a maselor determină înfrîngerea unelti- rilor reacționare anti unioniste. Din 83 d? deputați, numai 2 erau boieri separatiști. Pentru prima dată în isto- ria noastră participă la Adunare și deputați reprezentanți ai țărănimii. Deputății țărănimii și-au spus greută- țile lor, ale tuturor celor asupriți, sus- ținînd cu un fierbinte patriotism atît cauza socială, cit și cea națională, în Moldova, după ce deputății din divan s-au pronunțat pentru unire, ei au trecut și la chestiunile agrare. In numele deputaților săteni, Moș Ion Roată din Vrancea supune adunării, în cunoscuta jalbă, suferințele celor 1.200.000 de țărani care 1 au împuter- nicit să-i reprezinte. In divanul din București, după ce se votează moțiunea pentru unire, în- vățătorul Tănase Constantin — fiu de clăcași de pe moș:a Izvoarele jud. Olt — deputat al țărănimii, arată dea- seraenea printr-un memoriu suferin- țele celor care l-au trimis să-i repre- zinte în adunare. Reproducem un frag- ment din acest memoriu : „.. Noi rumis nil fărani plugari, am suterit șl sufe» rim mai dureros dă nedreptatea legi- lor și așezămintelor ce sînt astăzi în fara noastră... dacă noi n am deschis gura spre a arăta omorîloarea noastră NICHITA ADAN1LOAE șef de sector la I .istitutlll de istorie al Academiei R.P.R. (Continuare în pag. 2) ȘCCLILM CINSTESC UNIREA Sărbătorirea a 100 de uni de la Unire* Țării Roniînești cu Mol- dova a fost intunpKwtA cu dra- goste și entuziasm de elevii de la școala medic „Vasile Alecsan- dri“ din Iași. îndrumați de pro- fesorii lor, școlarii au alcuiuit fotomontaje ce oglindesc eveni- mentele de la 24 Ianuarie și au editat gazete de penele festive. In cadrul cercurilor cultural- artistice, copiii au pregătit ciute- ce patriotice, recitări, scenete și dansuri populare pe care le vor prezenta la serbarea închinată Centenarului. Unii s-au antrenat în concursuri istorico-literare de fel’il celui pe tema „Cele mai însemnate monumente istorice din Iași le- gale de Unire \ organizat de e- levii clasei n VII l-a • In holul școlii medii „Nicolue Bălcesou** din Capitală se afla o frumoasă vitrină ou fotografii, articole despre marele eveniment din istoria poporului nostru, vo- lume de lucrări de Vasile Alec- sandri, Grigore Alexandrescu și Cezar Boliac. deschise la pagini- le ce vorbesc despre actul Uni- rii, o broșură cu dispoziții date de domnul Cuza etc. Alături de acestea se află o hartă cu vechile și noile puncte industriale din țara noastră cu realizări ale regimului democrat popular. Pentru serbarea ce va avea loc simbătă 24 ianuarie iu școa- lă. elevii claselor a XI a au dra- matizai povestirea „ Moș Ion Roată și Unirea* ce face parte din programul serbării. In frumoasele costume națio- nale din Moldova și Muntenia elevele fi elevii Școlii medii nrt 1 vor dansa „Hor* Unirii** și ahe dansuri populare rontî- nești. Cu prilejul sărbătoririi Cente- narului Unirii, școlile din ora- șul Bai* Mare au suspinul pro- grame artistice la întreprinderile care le patronează Astfel, Școala medie nr. I a dat un reușit spectacol în fața muncitorilor de la întreprinde: ea „Cloșca" din localitate, i* care a pârtiei pat și formația artistică a întreprinderii. Un interesant program au prezentat și elevii Școlii medii nr. 2 în fața munci- torilor de Ia întreprinderea „Uh Gheor ghiu-Dej". Școlile din Baia Mare au dat un spectacol și pentru părinții elevilor Im cercurile literare de la școlile minorităților naționale din diferite localități ale regiu- nii Baia Mare s-au organizat seri literare la care s-au citii lu- crări in versuri și proză și re- cenzii ale unor opere pe tema Unirii. Numeroase școli din regiunea Galați ca : Școala medie din co- muna Pechea, școlile de 7 ani din comunele Braniștea Frumoși, ța, TuUiceșli, Șendreni au vizitat monumente și locuri istorice lega- te de actul Unirii. La Muzeul re. giorud de istorie ,,Alexandru loan Cuza" din Galați, clădit pe locul unde a existai reședința domnească a lui Cuza, elevii au văzut macheta palatului domnesc, colecția de arme, bilele (albe fi negre) cu care s-a votat alege- lui Alexandru loan Cuza ca domn al Moldovei in adunarea conspirativă din 3 ianuarie 1859, precum pi diferite obiecte apar- ținînd familiei lui Cuza și cola- boratorilor lui. Elevii au participat și la dez- velirea busturilor lui Alexandru loan Cuza de la Școala medie nr. 3 (care de la data de 24 ia- nuarie a.c va purta numele dom- nitorului), al lui Vasile Alee, tndri de la Șrwadu medie ar, f și al lui Costache N*gri de la Școal* pedagogica din Galați. Ca ocazia dezvelirii bustur Hor li ra vorbii școlarilor despre lupta a. cestor personalități pentru fău- rire* stalului romîn de sine slă- Uctor. Și elevii Școlii elementare de 7 ani cu limba de predare ma- ghiară din Făgăraș, ajutați de pregătit- pentru sărbătorire* Centenarului Unirii, cintece, dansuri populare și au învățat poezii închinate acestui mare eve. niment din viața poporului nostru. Pedagogii Mâgâ Emili*, SzO- ke V cronica, Nemeth Lenke, Nânâsi Klăra, au dat tot concur- sul la pregătirea programului ar- tistic ce va fi prezentat la ședmț* festivi de la 24 Ianuarie «.c. La Școala medie germană din Sighișoara. Centenarul Unirii Țărilor Romîne va fi cinstii de profesori și elevi prinț r~o adu. nare festivă in care tov direc- tor Edmund lombreck va vorbi despre importanța zilei de 24 Ianuarie. Va urma im program artistic. Printre altele, cei de fa- ța vor putea audia Rapsodia ll-a de Georpe Enescu. Seara va avea loc o intilnire tovărășească la care sint invitați elevii și profesorii școlilor medii cu limba de predare romînă din localitate. o Zilele acestea a avut loc în sa- la Teatrului C.C,S. un spectacol festiv dat de cercurile artistice de amatori ale Clubului munci- torilor din invățămînt din Capi- tală in cinstea sărbătoririi Cen- tenarului Unirii, Programul spectacolului a cuprins ,,Hora Unirii** — tablou coregrafic, „Hora înfrățirii" — cor de Ion Alexandrescu, versuri închinate Unirii, o suită de dansuri popu- lare, precum și un concert de muzică populară și de mase sus- ținut de corul Clubului. NARUL UNIRI (Urmare din pag. 1) împilare care este totodată și rana din năuntrul Țării Rominie... pricina este că am înăbușit în fundul inimilor noas- tre amintirea tuturor suferințelor cla- sei noastre, pentru a nu lua in seamă acum decit suferințele tării întregi". Mai tîrziu învățătorul Tănase Cons- tantin, avînd și funcția de subrevizor școlar, va fi persecutat și destituit de burghezo-moșierime „pentru ura ce propagă țăranilor împotriva pro. prietarilor', după cum glăsuiesc do- cumentele vremii. Ion Brătianu, reprezentant al bur- gheziei liberale, împiedică însă orice încercare de a pune în discuție pro- blema agrară. Burghezia liberală a depus eforturi susținute pentru a aba- te lupta revoluționară a maselor popu. laie de la reforme sociale. Burghezia trădează astfel interesele maselor, coa- lizindu.se cu moșiarimea împotriva a- cestora. La 1858, puterile europene s-au în- trunit din nou, Ia Paris, pentru a exa- mina lucrările Divanurilor ad hoc. Din cauza opunerii Turciei, Austriei și An- gliei, nu s-a putut lua o hotărire care să rezolve problema unirii, ci s a a- juns la un compromis. Se hotărăște ca cele două Țări Romîne să se numească doar Principatele Unite al? Moldovei și Valahiei, dar să aibă fiecare domn, adunare și guvern separat. O comisie mixtă, cu sediul la Focșani, urma să pregătească aceleași legi pentru am- bele țări. Problema unirii rămînie deci tot nerezolvată. Forțele nni- oniste din țară se conving astfel că numai prin acțiuni hotărîte interne și nu prin mila guvernelor europene — cum just arătase Bălcescu — se poate făuri unirea națională. In ianuarie 1859 au fost convocate adunările elective. Adunarea electivă din Moldova a ales ca domnitor pe Alexandru loan Cuza. La 22 ianuarie s-a întrunit și adunarea electivă a Țării Rominești. Circa 30.000 de oa- meni — meseriași, lucrători, mici co- mercianți și țărani din preajma capi- talei — au venit pe dealul Mitropo- liei pentru a-și impune punctul lor de vedere : alegerea aceleiași persoane ca domnitor, ceea ce însemna încununa- rea actului unirii. Masele populare, care timp de trei zile au ținut sub pre- siune Adunarea, erau conduse de unii tribuni radicali ca N- T. Orășanu. I. G. Valentineanu și fostul deputat pontaș, Mircea Mălăieru. în ciuda mă- surilor represive ordonate de guvern, agitațiile nu contenesc. Infruntînd ar- mata, o parte din mulțime a pătruns chiar în sala de ședințe a Adunării. Deși guvernul mobilizase toată in- fanterie și cavaleria, cu greu putea re- ține mulțimea pe dealul Mitropoliei. Ulițele și mahalalele capitalei erau în plină fierbere și așteptau numai în- demnuri pentru a trece la acțiune. Mereu apăreau în fața Adunării noi cete numeroase, strigind : „Jos tiranii, trăiască libertatea I'. în ziua de 24 ianuarie, Adunarea își continuă lucrările. Mulțimea de țărani și orășeni se împarte de astă dttă in două grupuri. O parte rămîn>e pe dea- lul Mitropoliei, iar alta, mult mai nu- meroasă, așteaptă pe cîmpia Filaretu- lui să primească semnalul de la tri- bunii ei în funcție de felul cum evo- luează lucrurile. Sub presiunea po- porului, și deputății conservatori sînt nevoiți să aleagă pe candidatul libe- ralilor, adică pe colonelul Al. loan Cuza. Consulul austriac relatează că deputății conservatori votaseră pe Cuza de teama „că nu vor părăsi in via/ă sala de ședință dacă nu se vor hotărî la acest vot de unire". Spre ora prînzului, în timp ce toți așteptau cu nerăbdare rezultatul alegerii, apare, deodată, pe ușa Adunării, un ofițer strigind : „Lăsați poporul să intre! Tră- iască prințul Alexandru loan Cuza, proclamat de Cameră domnitor al Prin- cipatelor—Unite". Manifestațiile de bucurie și strigătele de ura I ale ma- selor populare din jurul Adunării au străbătut văzduhul, fiind repetate și de poporul de pe dealul Filaretului, care la semnalul unei batiste albe a por- nit în grabă spre Mitropolie. Un par- ticipant la aceste evenimente mărturi- sește că, în acele clipe de entuziasm național, „tot Bucureștiul era în pi- cioare, de la Filaret și dealul Mitropo- liei pînă la Băneasa" și din piepturile întregului popor răsunau strigătele : „Trăiască unirea! Trăiască Cuza Vodă I Trăiască Rominia unită și ne- deapăr/ită". Unirea Țărilor Romîne, realizată la 24 ianuarie 1859, a fost un act progresist, înfăptuit datorită acțiunii combative și hotărîte a maselor. Unii boieri care au fost nevoiți să voteze pentru unire sperau că aceas- ta, fiind contrară convenției de la Paris, nu va fi recunoscută de marile puteri. Poetul Dimitrie Bolintineanu le face un aspru rechizitoriu în numărul din 28 ianuarie 1859 al ziarului „Dîm- bovița" El scrie : „Fifi siguri dom- nilor că nația ce voiește unirea prin alegerea domnului Alexandru loan 1 va ști să Iacă toate sacrificiile spre a o dobîndi; fifi siguri că decretele a- cestei nații, prin reprezentatii săi, se vor pune in lucrare și vor fi respecta- te de străini; fiii siguri că ceea ce a făcut astă dată această na/ie, va ră- mine tăcut și bun pentru totdeauna... Ideile viitorului au învins ideile tre- cutului. Dar fi(i siguri că cei ce au ales domn lor pe domnul Moldovei, vor ști să-1 sus(ie, căci acest domn este simbolul naționalității și al liber- tății romînilor'. Și în adevăr, cu toate uneltirile bo- ierilor retrograzi, puterile europene au fost nevoite să recunoască faptul îm- plinit, iar la 24 ianuarie 1862 a fost realizată unirea deplină, prin consti- tuirea unui singur guvern și a unei singure adunări. Unirea a avut ca urmare o serie de reforme interne, ca secularizarea ave- rilor mănăstirești, reforma juridică, re- forma invățămintului și mult așteptata legiuire agrară. Ea a deschis o etapă nouă în dezvoltarea poporului romîn, consti- tuind totodată o premisă pentru cuce- rirea independenței naționale la 1877. După cît se știe, burghezia, însă, a- junsă la putere, a căzut la înțelegere cu moșierimea împotriva maselor, a înlăturat pe Alexandru loan Cuza și a golit actul unirii de conținutul său democratic. Năzuințele maselor — pă- mînt, pline, libertate — n-au fost de- cît parțial îndeplinite. In locul unui stat democratic s.a constituit un stat în care oamenii muncii nu aveau drep- tul să-și spună cuvîntul în problemele politice ale țării. Vechile relații de producție feudale nu au fost lichida- te complet decit în 1945, cînd poporul muncitor, condus de Partidul clasei muncitoare, a pășit cu hotărîre pe ca- lea marilor cuceriri revoluționare. Atrasă în albia dezvoltării capita- liste mai tîrziu decit majoritatea țări- lor europene, țara noastră a străbătut, de-a lungul unui veac, un drum qreu. spr.e sfîrșitul căruia însă s a putut în- registra un uriaș salt istoric, din care s-a născut Rominia de azi, Rominia socialistă. In realizarea acestui salt hotărîtor, rolul important l-au avut masele, deci tocmai acele forțe sociale care au crescut și s-au dezvoltat pe terenul transformărilor adinei din pe- rioada care a urmat unirii Tăr lor Ro- mîne. Astăzi, la sărbătorirea Centenarului Unirii, se poate afirma că idealurile pzntru care au luptat făuritorii ei au fost înfăptuite și mult depășite. In statul nostru democrat-pcpular au avut loc profunde transformări revo- luționare. Oamen'i muncii de la orașe și sate au devenit stăpîni în țara lor, stăpini pe produsul muncii lor. Repu- blica Populară Romînă — stat inde- pendent și suveran — se transformă într-o țară industrială înaintată, cu o agricultură socialistă mecanizată. Zi de zi poporul muncitor obț ne realizări importante în toate ramurile vieții e- conomice și social-culturaie. Sărbăto- rirea Centenarului Unirii are loc in condițiile avîntului continuu, ale suc- ceselor uimitoare în opera de construire a socialismului. Pe harta țari apar noi obiective industriale; crește neîncetat producț’a globală industrială; sectorul socialist al agriculturii cuprinde un procent din oe în ce mai mare din su- prafața agricolă a țării ; se dezvoltă industria grea, industria chimică, in- dustria bunurilor de consum ; se con- struiesc orașe noi și se înalță mii de locuințe ; viața celor ce muncesc este tot mai frumoasă. Toate succesele re- marcabile pe care le cunoaște poporul muncitor în construirea vieții noi, so- cialiste se datoresc faptului că întrea- ga sa muncă și luptă este condusă de partidul său, călăuzit în permanență de învățătura marxist-leninistă. Poporul romîn evocă cu emoție lup- ta de acum 100 de ani a maselor popu- lare și figurile patrioților înflăcărați care, prin sacrificiile for, au deschis calea către zilele luminoase de azi. . O'WTrt Tf»- ^l*. . ■»<•»>: tăi» îi* Mărturii din. scrierile lui IVI. Kogălniceanu . .Să ih și noi o |rt“ In ședui(â Divanul i-î-X ’l Muidorei, cind s-au for- mulat, spra a se vota. dorioieie Uni de a se nai eu Mn»- tema sori și ciad marele Atecu Bala a depus întîm- pinare tciuâ împotriva L’eiru. «e raspussul său vehement, M. Kogâlniceanu arăta : .*;< ț^ffl noastre ni-1 spune is- toria, ni-î spân suferințele popdreK.. Fiecare pagină din analele noastre sâ o stoarce* 0 curge singe fi lacrimi... Unirea este peaira tară, fi d-vo*stfă «uaiarii proprietari de ^10511 — n.n| nu voiți nici țara, nici nație... Nu mă pot •| de a vă arăta fi simțirile poporului, acel ce na »»• a ceti, nici a scrie, ace»? care, ca oameni ai naturii. știe a spune decit ceea ce simțește. Sâ fim slăpiai in tara noastră, zicea un onorabil deputat pont aș (al țăranilor — n.n.), să unim Moldova cu Munteneasca..." In Divanul ad-hoc, cm 15 deputați țărani moldoveni an pu= pe masa Adunării, in două rinduri, cunoscuta „Piopnne- re* privind ..nevoile și durerile a douăsprezece sute de mit de care, cum spuneau ei, i-au trimis să fie „răsu- netul g«s?tstai iar*. Propunerea' cerea încetarea asu- pririi cîiaești si a urr'’irr.o.' îmbunătățirea pe viitor _a soartei țăranilor. Ea arata că tot jreul în țară numai țără- nimea Il ducea, că alții se nfniptau din toate bunurile, iar țăranii an s<- alegeau cu nimic : „Cltu-i Dunărea de mare și de largă, curge riul sudorilor noastre, *e duce peste mări și peste hotare, acolo se preface în rîuri de aur și de argint și curg iarăși înapoi de se revarsă in t«ra noastră, iar noi nici rîndn'ala, nici dreptate nu am avut". Pontașii cereau ca pe viitor săteanul să fie socotit om și nu, „ca pînă acum, asămăluit dobitoacelor necuvântătoare", ,,bătaia ., sâ se ridice pentru totdeaunatoate bellicurile, havalelele, birurile „sa fie pentru totdeauna oborite* și înlocuite cu o singură dare pe avere, căci f,cei ce nu aveau de unde, dau mult, iar cei ce aveau mult, dau puțin sau nimic-. „Vroim să scăpăm — continua „Propunerea* — vroim să ne răscumpărăm (de boieresc, adică de zilele de clacă sau da pont, cum li se mai spunea — n a), să nu mai fim ai □:mânui, să fim numai ai țârei, și să avem și noi o țară, am îngenunehiat. am ImhrÎBcit cu toțiij cum suntem, nu o mai putem duce îcdaraag" O darmță speculă er« «* slajbașn de La sale u Ge *- Ieși chiar dia stau! tăr"- • . ceea ce. printre atlete. preso- pcr.ea iBtimțeree j o’r deoarece pină atunci „pentru sate nici roată aici vreo altă îmbunătățire nu i-a făcut", țara îalreagâ, pe vremea cind moșierii se bateau ev in piept susținiad că ei formează „clasa cea mai in- ^j^Br.natâ a tarei* (cuvinte rostite în aceeași ședință), pe cind ^^■^.âsîete boierești mergeau tocmai in Franța la școli, na s a 9âsit ma singur țăran știutor de carte ca să fie ales pentiB Divanul ad-hoc. Toți cei 15 depatați pontași din Divanul ad-hoc al Moldovei erau neștiutori de carte. De altfel, pe acest temei a și fost respinsă „Propunerea" deputaților țărani. încheierea majorității Comitetului proprie- tarilor mari o califică neconformă art 57 și 5a aie Regu- lamentului Adunării, pretinzind eă. întrudt venea din par- tea unși grop de necunoscători ai scrisului, ar fi fost fn- tocmită de niște t&îburători ai liniștii publice, care, „folo- s ndu-se de neștiința de carte a deputaților săteni*, ar îi încercat să introducă ..principiile unei teorii subversive", „tendințele comunistice". Argumentul era, desigur, cel puțin ridicol. Fiind de față la citirea și discutarea „Propunerii*, deputății țărani și-au susținat-o, au votat-o toți, dar n-au dezvăluit numele celui ce-o aerisesc La un veac de la înfăptuirea Unirii, în patria noastră. Republica Populară Romina, în regim democrat-popular, țărănimea ■■ . ritoare Ui croiește cu toata nădejdea o viață nouă. „AME Șl EA O ȚARA* I G. VARZARU Școli care vor purta nume legate de Unire Cu prilejul sărbători, rii Centenarului Unir'i, Ministerul Invățâmîn- tului și Culturii atribu. ie unor școli medii și de 7 ani denumiri lega, te de actul Istoric dz la 24 ianuarfe 1959. Astfel. în Capitală școsia medie nr. 2-1 va purta denunrrea de „Vasile Alecsandri-*, școala medie nr. 23 pri. m’.ste numele de ,DL mitrie Bolintineanu", școala medie nr. 34 se va numi „C. A. Ro- setti*, iar școala medie nr. 26 va purta denu- mirea de „Alexandru loan Cuza". Școlile ele. meutare nr. 79 și 70 tot din Capitală primesc denumirea de școala elementară „Tănase Constantin" și. respec- tiv, „Cezar Boliac". Școala elementară nr. 22 din Iași primește numele de „Mihail Ko- gălniceanu", iar școala elementară nr. 5 din a. celași ora'ș se va numi școala elementară „C. Negri". Școala rnedie nr. 3 din Tg. Mureș, școala med e nr. 5 din Orașul Stalin și școala medie nr. 1 din Turnu Măgurele se vor numi „Uniraa", iar școala medie din Alexandria va purta numele de „A- lexandru loan Cuza". .Unirea națiunea □ făcut-o" Unirea, domnilor, eu nu recunosc nimănui dreptul să zică că e actul său individual, pro- prietatea sa exclusivă; Unirea e actul energic al întregii națiuni romîne. . și de aceea, dom- nilor, nici chiar domnitorului (Alexandru loan Cuza) dar încă unui simplu particular, nu i re- cunosc și nici nu i voi da vreodată dreptul acesta de-a zice că el a făcut singur unirea. Nu, domnilor. Unirea națiunea a tăcut-o-, (din cuvfntsrea rostită fn ședința Cameră din 9 februarie 1863) „La lege noua, om nou** După una sută cincizeci și patru ani de dureri, de umiliri și de de gradație națională, Moldova a reintrat in vechiul său drept, consfințit prin capi- tulat iile sale, dreptul de a-și alege pre capul său, pre domnul. Prin înălțarea ta pre tronul lui Ștefan cel Mare, s-a reinalțat însăși naționalitatea romînă. Alegîn- du-te de capul său, neamul nostru a voit să îm- plinească o veche datorie căiră familia ta, a voit să-i răsplătească sîngele strămoșilor tăi, vărsat pentru libertățile publice. Alegindu-te pre tine domn in (ara noastră, noi am V'oit să arătăm tumei aceea ce toată țara dorește : la legi nouă, om nou, O, doamne; mare și frumoasă îți este misiat Constituția din 7 (19) august ne însemnează o epohă nouă șt măria ta ești chemat să o deschizi 1 Fii dar omul epohei; fă ca legea să înlocuiască ar- bitrariul; fă ca legea să fie tare, iară tu, măria ta, ca domn, fii bun, fii blind, fii bun mai ales pen- tru acei pentru care mai toți domnii trecuți au fost nepăsători sau răi. Nu uita că dacă cincizeci de deputați te-am ales domn, însă ai să domnești peste două milioa- ne de oameni! Fă dar ca domnia ta să fie cu totul de pace și de dreptate, împacă patimile și urile dintre noi și reintrodu in mijlocul nostru strămoșeasca frăție. Fii simplu, măria ta, fii ban, fii domn cetățean ; urechea ta fie pururea deschisă la adevăr și în- chisă la minciună și lingușiret (din „Discursul rostit la alegerea lui Alexandru loan Cuza ca domnitor al principatelor unite'*) „Fiecare sat să-ți aibă țcoala sa primară" Sînt pentru cea mai mare răspîndire a invățătu- rei publice, astfel incit fiecare oraș să-și aibă gim- naziul său și fiecare sat să-și aibă școala sa pri- mară, astfel incit fiecare romin sa știe, scrie, ceti, și prin urmare a cunoaște și a apăra drepturile sale. , (din „Profesie de credință**) Țărăn Caracterizind frămînta- rea in care a trăit țără- nimea din Țara Romî- nească în anii Unirii, un contemporan însemna că țăranul, „încătușat încă în lanțul obiceiurilor și a deprinderilor", a început să-și dea seama că pu- tea , să privescă pe stă- pîn în față, ochi in ochi, și la ridicarea biciului să răspundă prin ridicarea toporului", căci „între trecut șl viitor se săpa- se... un hogaș mare, care din zi tn zi avea să se lă- țească și sa se schimbe în prăpastie". Penlru țărani, Unirea însemna putința de a rupe cu un trecut apă- sător. De aceea, țărăni- mea a luptat cu un ne- stăvilit entuziasm pen- tru Unire, nădăjduind ca aceasta să aducă — cît de cît — îmbună- tățirea greului său trai. „Țăranii din Moldova — scria același contempo- ran — erau foarte agi- tați... se vedea cit colo că povara jugului ince- puse să li se pară nesu- ferită. Se lăsau greu la îndeplinirea obligațiunilor lor și înfățișarea li era pe unele locuri atit de dîrză, incit vechilii, vă- tafii și feciorii boierești începuse să stea la îndo- iala, inainte de a cuteza su-i lovească ca altă- dată". Reprezentanții țărăni- mii in cele două Diva- nuri ad-hoc din 1857 — între care se numarau și doi învățători, adevărați animatori ai luptei țără- nești, Costache Moglan și Tănase Constantin — impresionează prin dirze- nia și hotărîrea lor. In Divanul muntean, Gheor- ghe Lupescu depune un amendament în care ca- racterizează pe {arani drept „fii vitregi în casa păiinteasca" și în care cere „un guvern constitu- țfcnal, cu o singură A- dunare obștească, largă, alcătuită de infățișători iuați din toate stări.e de oauieni ai țării". Mai tîrziu, tot în același Di- van, Tănase Constantin afirmă din nou dreptul incontestabil al țărănimii de a fi chemată să parti- cipe la viitoarele Adu- nări. In Moldova, jalba țăra- nilor — un adevărat mo- nument literar — esie un puternic act de acuzare. i m ea „Pină in ziua de azi — spun între altele depută- ții pontași — toate sar- cinile cele mai grele nu- mai asupra noastră au fost puse și noi mai de nici unele bunuri ale ță- rii nu ne-am îndulcit, iar alții, fără să'fie supuși la nici o povară, de toată mana țării s-au bucu- rat...“ Glasurile țărani- lor răsună însă în pustiu. Majoritatea deputaților, reprezentanți ai boierimii și burgheziei, au votat Unirea, dar nu și îmbu- nătățirea soartei țărani- lor Țărănimea nu și-a în- cetat lupta o dată cu sfîrșitul anului 1857, cînd Divanurile ad-hoc și-au încheiat lucrările. Din nou, în toamna anului 1858, masele au pornit la luptă pentru înfrînge- rea „trecutului", pentru domnul cel „nou", pen- tru Unire. Țărănimea a fost și de data aceasta in primele rinduri. După ce Adunarea Electivă a Moldovei l-a ales ca domnitor pe Alexandru loan Cuza (5 ianuarie 1859), ochii celor două țări s-au întors înspre București. Aci urma să se hotărească soarta Țâ- rilor Romîne și a Unirii. Majoritatea in Adunarea Electivă o dețineau depu- tății reacționari. Alegerea unuia dintre foștii domni, Bibescu sau Știrbei, pă- rea asigurată. Poporul nu putea însă privi cu nepăsare la această măs- luire a idealurilor sale. La București, în toate o- rașele, dar și în satele Țării Romînești, masele chemate de minoritatea progresistă din sinul A- dunării se ridică la luptă. Dealul Mitropoliei, pe care se găsea clădirea A- dunării Elective, este în- conjurat de mase în zi- lele de 22—24 ianuarie 1859. Sătenii vin cu mii. le, alăturîndu-se orășeni- mii. Se vorbea în acele zile că 60.000 de țărani vor veni spre București. Caimacamia ia grabnice măsuri militare, oprind accesul sătenilor spre o- raș. Sute și mii de țărani trec totuși peste toate o- preliștile și se string în jurul Adunării. Un con- sul străin aprecia la 5.000 de oameni numărul țăranilor ce asediau A- dunarea. Intr-un articol și Unirea publicat chiar în acele zile în foaia „Romînul", se arată că acești țărani, „care intraseră pe toate barierele capitalei de la deschiderea Adunării Ob- ștești", se lipsiseră de hrană zile întregi, „în așteptarea realizării do- rințelor nației". Alegerea domnitorului Alexandru loan Cuza es- te întîmpinată cu un ne- stăvilit entuziasm de ță- ranii veniți în capitală. Era o izbîndă a lor. „Frații noștri țărani — scrie un ziarist din acea vreme — strigau acum din toată puterea energi- că a sufletului lor: Să trăiască Cuza! Să tră- iască domnul nostru I Se aruncau in brațele unor altora... ca cum toți ar fi scăpat de jugul cel mai apăsător". Intr-o jalbă țărănească din anul Unirii, sătenii descriu în cuvinte simple bucuria și speranțele lor: „Dreptatea ridicînd um- brele ei, fericirea adevă- ratului romîn și sărma- nului sătean începu a zîmbi, încrezîndu-se feri- cit. Alegerea prințului romîn, reunirea miniștri- lor și modul d-a se bu- cura tot romînul de fe- ricirea lui împărți nădej- dea astfel incit năpăstui- torul pierdu curajul.— Trăiască Unirea 1 trăia»* că prințul stăpinitor !“ Unirea n a adus împli- nirea tuturor nădejdilor țărănimii. înfăptuirea de- plină a năzuințelor ei nu a putut avea loc decit în zilele noastre, în zi- lele luminoase ale con- struirii noii societăți so- cialiste. DAN BER1NDEI Palatul de la Rugiuoasa, fosta reședința de vai* a domnitorului Al. I. Cuza f —■ -> ia descriși Tn clâdlrea Muzeului militar central din c» >«!>* * Ceni^a-jîai Unirii atrag tn aceste zile numeroși școlari. ie o i e s ® r i luptători pentru Unire Atihni de masele populare, ailhiri de pa trioul înaintați, m-alți preiewri au participat act- ia im'ăptwrca Lini- rii Țir»îor Ron.ne Nu- meroase dovezi și docu- mente din perioada în- verșunatelor lupte dintre unioniști și separatiști vorbesc despre dirzenia cu care profesorii au mi- litat — în ciuda perse- cuțiilor la care erau su- puși — pentru realizarea acestei mărețe năzuinți a poporului. Printre primele victime ale prigoanei dezlănțuite de Vogoride și crudul „ministru din lăuntru", Costin Catargiu, împotri- va adeptilor Unirii, se a- flă și Nicolae Turculeț, profesor la școala publi- că din Tătărași (lași), care in zorii zilei de 21 martie 1857 a fost ridi- cat de vice-aga Contovici și dus împreună cu alt unionist — Cuparencu — la poliție și de acolo la Costin Catargiu. Numin- du-i „tilhari de unio- niști", acesta i a amenin- țat că-i pune la butuc. Arestarea lor a făcut mare vîlvă ji a dat naș- tere la nenumărate pro- teste. înșiși consulii Rusiei, Franței și Prusiei la lași au protestat pe lingă caimacamul Vogoride ce- tind eliberarea profesoru- lui Turculeț și a lui Cu- parencu. 1 La Roman, ispravnicul amenință cu soarta lui Turculeț pe cei ce vor în- drăzni să mai pomeneas- că cuvîntul „unire". La Fălticeni, profesorul Ni- colae Verdeanu esie ri- dicat din clasă și dus la agie, unde prefectul îl insultă și-l amenință. A- ceasta se întimplă în ziua de 16/28.IV. 1854. Cîțiva ani mai tîrziu, la 24.1V 6.V.I857, prin de- cretul nr. 2343 al depar- tamentului instrucțiunii publice, e! este destituit. Prin decretul următor, nr. 2344, este destituit pentru „vina" de a fi adept al Unirii și profe- sorul B. Galian din Huși. Un alt profesor, 1. Ho- miceanu, din Piatra Neamț, este de aseme- nea dat afară din slujbă pentru același motiv. In protestul profesoru- lui E. Galian către Comi- sia Europeană de Ia Bucu- rești din 14/26.V. 1857 se arată că aceste desti- tuiri au fost făcute fără anchetă și fără judecată prealabilă, singurul motiv fiind „opinia lor favora- bilă marei dorințe națio- nale — Unirea Principa- telor" . țn continuare, profesorul Galian arată : „Audiența pe care a ob- ținut-o subsemnatul la excelența sa Caimacamul nu lasă nici o îndoială in această privință". Citeva scrisori rămase de la profesorul Homicea. nu din Piatra Neamț a- duc mărturii asupra fe- lului în care își desfășu- rau munca și activitatea lor militantă profesorii unioniști moldoveni. In scrisoarea sa din 8 20.1V. 1857 către unionistul din lași, Voinov, citim : „As- tăzi a fost o zi din cele mai frumoase: am făcut 48 vizite apostolești, pen- tru că nu dă nimenea trăsură profesorului, sau mai bine zicînd, nu am cerut de la nimenea... Am alergat din casă în casă, am explicat... Am făcut, în fine datoria mea de romîn și profesor... așa Incit pot mărturisi că antiunioniștii din Ținutul Pietrii nu sînt în stare a-mi sta înainte. Munca profesorului Ho- miceanu este rodnică. Autoritățile reacționare locale, însă, terorizează populația și lovesc cu disperare în unioniști. Printre altele aga Tulbu- re din Piatra adresează departamentului cultelor și instrucțiunii un raport plin de învinuiri imagi- nare la adresa profesoru- lui Homiceanu. In scri- soarea din 18 30.IV.1857, Homiceanu îl înștiințea- ză pe Voinov: „Acum umblă vorba prin tîrg că am să fiu dat afară din profesorie“... Intr-adevăr, după cum se poate vedea din memoriul adresat Comisiei Europene la 25.V. 6.VI.1857, Homicea- nu a și fost destituit. în urma protestelor opiniei publice profesorul Homi- ceanu este reprimit în în- vațămînt, dar, ca și cei- lalți profesori sus-men- ționați, este șters din lis- tele electorale pentru Di- vanul ad.hoc. Sub presiunea maselor, simulacrul de alegeri or- ganizat de Vogoride a fost infirmat. La noile a- legeri poporul și-a impus voința. Puțin mai tîrziu, la 24 ianuarie 1859, ca urmare a luptei maselor populare, s-a înfăptuit istoricul act al Unirii Țarilor Romîne. La reali- zarea Iui au participat și dascălii progresiști, ma- nifestîndu-și astfel pa- triotismul și un înalt sentiment de solidaritate cu lupta poporului. C. lANCULESCU I) Oltenia și Unirea, de Gheorghe Popilian; Cuza Vodă în literatură, de Nicolae Dumi. 2) trașcuTraian Mateescu și Luca Preda. La filiala Cluj : Ecoul Unirii Țărilor Romîne în presa ro- Numeroase cadre didactice din învățămîntul elementar și mediu care activează în cadrul Soh cletății de Științe istorice și filologice din R.P.R. au studiat probleme privind înfăptuirea Unirii Țărilor Romîne. Printre comunicările științifice ce au loc la filialele societății pe baza studiilor și cerce, tarilor efectuate de învățători și profesori în le- gătură cu Unirea cităm: La filiala Ploești: 1) Alegerile din Prahova pentru Adunarea Națio- nală din 1859, de Constantin Boncu ; 2) Vizita lui Al. I. Cuza în Ploești în februarie 1859, de C. Boncu și Maria Negrea. La filiala Creiova: mînă din Transilvania, de Maria Urcan. La fi- liala Bacău : Considerații istorico-sociale asupra evenimentelor legate de Unirea Principatelor în regiunea Bacău, de loan Necu. La filiala Timi. șoara; Ecoul luptelor pentru Unirea Principa- telor în Banat, de Aurel Tină. La filiala Pitești : Ideea Unirii în 1848, de Matei Julian. La filiala București : Politica Franței față de Unire, de O. Mărculescu. DUPĂ condiții pentru Tnfruntînd prigonirea sălbatică dezlănțuită de caimacamii Balș ți Vogo- ride, care erau sprijiniți din afară de Turcia, Austria și Anglia, unio- niștii, printre care se gă- seau și cadre didactice, au cerut în divanuriîe ad- hoc unirea celor două țări romine într-un sin- gur stat ți l-au ales ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, pe Alexan- dru loan Cuza. Elemen- tele reacționare ți în spe- cial marea boierime au primit o puternică lovi- tură prin alegerea lui Cu- za ca domn al Moldovei. In 6 Ianuarie, a doua zi după alegere, corpul didactic din Iași prezintă o adresă de felicitare noului domnitor. In a- ceastă adresă prezentată de Teodor Veisa, inspec- torul general al școlilor din Moldova — se spune printre altele : „In nu- mele corpului profesoral, care a participat la entu- ziasmul general ce s-a desvăluit la proclamarea ta de domn al Moldovei, îți prezentez ale lui umi- lite respecte și-ți exprim adinca bucurie ce le sim- te a vedea, astăzi, in ca- pul țării un cetățean care și-a atras încrederea și simpatia unanimă a Ro- mînilor, nu prin presti- giul nașterii, nu prin a- demeniri amăgitoare, nu prin influență străină, nu prin avuțiile sale, ci prin meritele sale și prin de- votamentul către patrie". Se mai arăta in adresă că tot corpul profesoral... „destinat de a contribui, în proporție cu mijloace- le lui, la răspîndirea lu- minei între ținerile gene- rații romine, care au să serveze la vremea lor de sprijinitori șt apărători ai patriei, iți va pune toată silința pentru a împlini cu demnitate misia lui". Corpul didactic... „este mic la număr — se spu- ne în încheiere — dar speranța lui e mare că buna lui plecare ți oste- nelele lui nu vor rămlne fără rezultat, dacă el va fi sprijinit și încurajat în calea lui cea grea" (Acte ți documente din renaș- terea Rominiei, voi. VIII, pag. 368—369). Dubla alegere ca domn a lui Alexandru Cuza in ianuarie 1859 a constituit un pas Însemnat înainte pe calea progresului. Re- formele înfăptuite de Cu- za, Mihail Kogălniceanu ți alți progresiști împo- triva voinței majorității reacționare a Adunării au UNIRE mai bune învățămînt contribuit la dezvoltarea statului național burghez romîn. Printre aceste re- forme s-a numărat și re- forma invățămintului. Realizată pe baza „Legii instrucțiunii’, sancționată și promulgată cu decre- tul din 25 noiembrie 1864, reforma a avut me- nirea de a da învățămin- tului din cele două țări romîne o organizare uni- tară. Istoricul burghez A. D. Xenopol arată că înainte de Cuza invățămintui era „...mai mult pe hirtie de- cît aevea, cu învățători nepregătiți, cei mai mulți țîrcovnici de pe la bise- rici, neavînd școale, nici localuri, nici cărți". Invă- țămîntul primar, care era sporadic, era numai pen- tru băieți ; de abia din 1859 invățămintui rural cuprinde și fete. După promulgarea legii din 1864, numai în Moldova crește numărul școli’or cu incă 288. Astfel, prin „Legea in- strucțiunil“ invățămintui primar începe să cuprin- dă un număr mai mare de copii. Pe timpul domniei lui Cuza crește și rețeaua învățămîntului secundar. Astfel, iau ființă gimna- ziul „Gh. Lazăr" în București, gimnaziul „A- lezandru cel Bun" la lăți și un gimnaziu fa Ploești. Gimnaziile din lași și Craiova se inalță la ran- gul de licee. Se mai În- ființează externate de fete la București, Iași și Cra- iova. După o statistică din 1865, colegiul „Sf. Sava" avea 8 clase, 340 de elevi și 33 de profe- sori, școala „Matei Basa- rab" funcționa cu 4 clase, avînd 151 de elevi și 7 profesori, colegiul „Gh. Lazăr" funcționa cu 4 clase, avînd 132 de elevi ți 7 profesori, iar liceul din Craiova funcționa cu 6 clase, avind 126 efevi ți 14 profesori. Totalul ele- vilor bursieri in școlile a- mintite mai sus era de 145. Pe timpul domniei lui Cuza se așează pe baze noi invățămintui supe- rior, tinzîndu-se să fie organizat diferit de cursurile liceale — așa cum era proiectat prin a- țezămintele școlare din 1851 ale lui Barbu Știr- bey și Grigore Ghica — ți să fie împărțit pe spe- cialități : drept, știință și litere. La 26 octombrie 1860 Alexandru loan Cuza, Îm- preună cu Mihail Kogăl- niceanu, inaugurează — în sunetul clopotelor, al muzicilor și al strigăte- lor de bucurie ale po- porului — Universitatea din lași. Pină la această dată cursurile superioare se țineau în localul liceu- lui. In 1860 sînt strămu- tate in local propriu, in casele Iui Alexandru Roz- novanu. La București, Univer- sitatea va lua ființă cu 4 ani mai tîrziu, adică în 1864. Mai întîi — în 1859 — se separă Facul- tatea de drept de liceul „Sf. Sava", în 11 octom- brie 1863 începe să func- ționeze separat Faculta- tea de științe, iar la 30 octombrie 1863 — Facul- tatea de litere. Pe baza decretului din iulie 1864 despre . Instrucțiunea su- perioară", care spunea că într-o localitate „mai multe facultăți constitu- ifsc o universitate", ia naștere Universitatea din București. Legea fixa numărul ca- tedrelor pe facultăți și durata cursurilor, care varia între 3—5 an1. Le- gea din 1864 prevedea o facultate de medicină (ale cărei baze s-au pus de drept în 1856 prin în. ființarea școlii de medi- cină) și o școală de far- macie. In nerioada 1859—1866 Iau ființă două școli co- merciale — uni la Bucu- rești și alta la Galați — două conservatoare de muzică la București și lași, două școli de arie frumoase, o școală de silvicultură in Moldova ș. a. Cu toate realizările ob- ținute, in timpul domniei iui Cuza se întîmpinau în învățămînt foarte mari greutăți, căci unele cadre didactice erau slab pre- gătite și mai ales în școlile primare de la țară nu funcționau învățători calificați. Lipsa de ma- nuale, ca ți greutățile materiale ale elevilor împiedicau mil't dezvol- tarea învățămîntului. Un invățămint profund democratic a fost reali- zat de abia în anii pu- terii popu’are. cînd, în condițiile desfășurării re- voluției culturale, a fost legiferată și aplicată re- forma învățămîntului din 1948, treaptă superioară in istoria învățămîntului din țara noastră. NICOLAE CIACHIR lector un^ersitar Pe la ora prînzului, trecătorii din orașul Fo^cani care aveau drum pe strada ce se numea pe vremuri Sîrbeas- eă putură vedea grupuri-grupuri de elevi ce se-ndreptau către piața Sfatului popular orășenesc, cinând : Hai la Milcov cu grăbire^ Sâ-l secăm din ir-o sorbire Erau elevi de la școlile medii „Uni. rea” și „Alexandra loan Cuxa”. Ajun- gind în piața, se opriră in fața unui monument. Discuțiile începură. Fiecare elev se-ntrecea sâ-«i arate știința^ — Aici a fo?t borna 27 — Era unul din punctele principale de pe fosta graniță. — Dar Mi Ic ovul ? întrebă un puști dintr a patra Unde.i Milcovul ? Cei mai mari începură a limbi. Abia așteptau să fie întrebați Profesorii interveni ră H discuția ca- pătă un caracter organizat. !■ felul ■- ceata, cei mai miri aHară de La cei mai mari — care, la riad îl lor, cunoș- teau datele de la profesori — nalte lu- rruri interesante de»pre areeatal orașu. lui. — Hotarul dintre Moidoma H T*ra Ranineasrâ — < prietă|ii agrare, că ele luptau pentru o unire în- tărită cu adînci reforme economice, sociale și po- litice. Chiar cînd aminteau de problema creșterii con- științei naționale, nu-i vedeau rădăcinile adînci în masele largi popu- lare, ci o îngustau și o ciunteau, înfătișînd-o doar ca pe un apanaj al clasei dominante, elterîn- du-i conținutul sănătos și tmpingînd-o spre naționa- lismul burghez. In schimb, actul istoric al Unirii apărea adesea oa un simplu dar al pu- terilor protectoare — și îndeosebi al Franței. In- tr-un manual din 1935 (N. A. Constantinescu, Istoria Romînilor pentru clasa a IV-a), lecția „Cuza-Vodă, Unirea Prin- cipatelor- începea cu sub- capitolul ..Rolul lui Napo- leon al IlI-lea, protecto- rul latinității" și încheia, categoric : „Fără protecția lui (a lui Napoleon al III lea n.n.), Unirea prin- cipatelor nu se putea face In mod pașnic". Intr-un alt manual pen- tru clasa a IV-a. apărut tot în 1935, la lecția „Uni- rea principatelor romîne" figura doar un singur cli- șeu : al lui Napoleon al Ill-loa... Iar într-un ma- nual de „Istoria Romîni- lor" pentru clasa a VIII-a, din 1943, Napoleon al III- lea era înfățișat ca jucînd rolul de vedetă principa- lă In înfăptuirea Unirii, Incontestabil că o serie de factori externi — răz- boiul Crimeii, Congresul de la Paris, rivalitatea dintre marile puteri pen- tru dominația asupra im- periului otoman — au ju- cat un rol important tn transformarea problemei Unirii Țărilor Romîne, în- tr-o problemă europeană. Nu-i neînsemnat nici ro- lul pe care l-au avut re- fugiații de la 1848 în pro- paganda privitoare la soarta țărilor romîne, Nu- mai că, potrivit interese- lor păturilor dominante de a pune Rominia în postu- ra de țară veșnic recu- noscătoare capitalismului și apoi imperialismului a- pusean, vechile programe și manuale instruiau și e- ducau tineretul în ideea că fără marile puteri, și îndeosebi fără sprijinul „generos și dezinteresat" al Franței, Unirea nu s-ar fi putut realiza. E adevă- rat că Franța a fost fa- vorabilă Unirii. Dar nu din „generozitate" față de „sora latină", ci pentru că voia să creeze la gu- rile Dunării un stat tam- pon Intre Turcia. Rusia și Austria, stat ce trebuia pus sub epitropia capita- lului și politicii franceze. Aceleași manuale care ri- dicau In slăvi rolul Fran- ței nu vorbeau nimic sau aproape nimic de opozi- ția Angliei, sprijinitoarea politicii de menținere a supremației turcești asu- pra Țărilor Romîne. Și ceea ce știrbea și mai mult adevărul istoric era faptul că în multe din ve- chile manuale nici nu se amintea rolul jucat de Rusia tn crearea Romî- niei moderne, cu toate că diplomația rusă a pus cea dintîi pe plan european — în Conferința de la Viena — problema unirii Țărilor Romîne, cu toate că a avut cea mai consecventă poziție și a activat stărui- tor pentru realizarea Uni- rii. Denaturarea rolului fac- torilor externi în vechile manuale mai avea un tîlc : să justifice împotrivirea burgheziei șl moșierimii la realizarea reformelor economice, sociale și po- litice cu insistență cerute de masele populare, odată cu înfăptuirea Unirii. Atri- buindu-i lui Napoleon al III 1ea un rol hotărîtor în actul Unirii, autorii ma- nualelor burgheze urmă- reau să „elimine" poporul din lupta pentru această Unire, îi negau orice fel de drepturi. Aceluiași scop îi era subordonat și faptul că uneori Unirea era pre- zentată doar ca rezultat Bl... unui discurs. Intr-a- devăr, într-un manual din 1937 se spune : „Unioniș- tii din Muntenia izbutiră să înlăture alte candida- turi : după un discurs în- flăcărat al ttnărului depu- tat V. Boerescu, care în- chee că : a vota pentru Cuza înseamnă a vota pentru unire, majoritatea trecu de partea unioniști- lor". O formulare asemă- nătoare apare și într-un manual de clasa a Vlll-a editat în 1943: „Adunarea impresionată de cuvintele lui (ale lui Boeresei; n.n.) votează în unanimitate a- legerea lui Cuza și ca domn al Țării Romînești". Unirea, deci, n-ar fi fost decît opera unui grup de oameni politici. Ba, în unele manuale burgheze, ca de pildă în- tr-un manual de I. Lupaș. apărut în 1944, Unirea erâ prilej de educație mistică. După acest manual, în a- legerea lui Cuza la Iași, hotărîtoare a fost „rugă- ciunea" mitropolitului, el cărei text se reproducea în întregime. La fel, la 24 ianuarie, la alegerea de la București, se ridica mitro- politul, se ruga și, „im- presionați de aceste cu- vinte, electorii (64 de inși).,, au ales cu vot unanim" etc. etc... Cu asemenea ridicole măsluiri cercau vechile manuale să excludă po- porul din apriga luptă pentru Unire. Autorii lor uitau că, dacă nu se anu- lau alegerile pentru diva- nurile ed-hoc din Moldo- va. falsificate de Vogori- de. poporul se răscula. In opoziție cu școala burgheză, programele și manualele noi. create tn timpul regimului de demo- crație populară, călăuzin- du-se după principiile ma- terialismului istoric, rele- vă just importanța facto- rilor interni și externi în înfăptuirea Unirii, arată bază economică, socială și politică a luptei pentru unire. înfățișează acest mare act așa cum a fost tn realitate, ca un rezul- tat al acțiunii maselor, le- g'ndti-l de întregul com- plex istoric care La creat. Manualele pe oare învață astăzi elevii, interpretînd științific fenomenele, arată că alegerea de la 24 ia- nuarie 1859 n-a fost o simplă manevră de culise, o combinație politică a cl- torva oameni politici care și-au propus să eludeze Hotărîrile convenției de la Paris și să-l aleagă pe Alexandru loan Cuza domn tn ambele țări. Ele argu- mentează pe larg că du- bla alegere a lui Cuza n fost rezultatul luptei duse de popor, timp de decenii, sub conducerea elemente- lor progresiste. Este datoria noastră, a pedagogilor. să folosim prilejul oferit de Centena- rul Unirii ca să întărim îducația patriotică ă tine- retului, sădindu-i în inimi dragostea față de popor, adevăratul făuritor al is- toz ei. DUMITRU ALMAȘ estetice Școlile profesionale și teh- nice trebuie să dea ucenicilor ți elevilor, odată cu cunoștin- țe și deprinderi temeinice de munci, reprezentări și concep ții estetice, trebuie să le dez- volte aptitudini creatoare Le- gate suias de pregătirea pru. fesioriii ă. așa loch ei să poa- tă contribui la obținerea unor produse de bună calitate care să satisfacă, in aceiași timp, cerințele estetice Organizarea actuala a iovă, tămintulur profesional și teh- nic. ca și confmuiut acestuia dau largi posibilități pentru dezvoltarea gustului pentru frumos ai elevilor. De exem- piu, pzoqcameie de tehnologie de specialitate în sectoaieie confecții. nrățârmnle sticlă și ceramică dna. (esăbune, ti- latură ale. cuprind cunoștințe variate despre forma produse- lor șt crearea modelelor in ra- port cu cerințele estetice. Muiti dintre profesorii care predau aceste materii găsesc procedee poipivile pentru a forma gus- tul pentru frumos al ucenicilor ș> eieviior. pentru a-i deprinde să remizele cerințele estetice in'..-un produs de calitate su- pensară. Astfel, tov. Nadejda Coteanu, profesoară la școala profesională de ucenici de pe lin^B- întreprinderea ,,F. C- G.i wrgfciu-Dej” dhi București, folosește un bogat natermi di- dacnc in predarea . hnoiogiei de spociaMate. scoflnd in ev:, denfcî. In mod deosebit armo- nia liniilor și culorilor eare creează eleganța unui model de confecții Cu multă inventi- vitate lucrează și t