Proletari din țoale tarile, uni(l-vă!
Sindicatului Muncitorilor din Invățămint și cultura
Organ al Ministerului Invățămintului și Culturii și al Comitetului Central al
■


isig

Anul IX, Nr. 451
Vineri 27 decembrie 1957
4 pagini 25 bani

1948

ANIVERSAREA
e împlinesc 10 ani de cînd cla-
sa muncitoare, sprijinită de
țărănimea muncitoare și con-
dusă de gloriosul ei partid
jnarxist-leninist, a răsturnat mo-
narhia și, proclamînd republica
populară, a luat întreaga putere in
inîinile sale. Aceasta reprezintă cu-
cerirea fundamentală a oamenilor
'muncii din țara noastră, încununa-
rea cu succes a luptei lor pentru de-
săvirșirea revoluției burghezo-de-
jnocratice și trecerea la rezolvarea
sarcinilor revoluției socialiste.
Sărbătorind cea de a zecea aniver-
sare a proclamării Republicii Popu-
lare Romîne, poporul nostru munci-
tor privește cu justificată mindrie
patriotică drumul parcurs în acea-
stă scurtă perioadă a istoriei sale.
In bilanțul realizărilor dobindite
în acest deceniu de poporul nostru
se înscriu înfăptuiri mărețe. Patria
noastră a căpătat o nouă înfățișare.
Preluarea puterii politice de către
clasa muncitoare a permis trecerea
la lichidarea puterii economice a
burgheziei, la eliberarea de exploa-
tarea capitalistă, de anarhia produc-
ției, de crize și șomaj, la transfor-
marea socialistă a agriculturii, la
înfăptuirea cu succes a revoluției
culturale.
Descătușarea inițiativei creatoare
a maselor populare a dat un impuls
necunoscut în istoria dezvoltării e-
conomiei și culturii în țara noastră.
Deși în istorie 10 ani înseamnă o
perioadă scurtă, experiența acestui
deceniu de construcție socialistă în
țara noastră dovedește în chip con-
vingător că socialismul este orîndui-
rea căreia îi aparține viitorul, o-
rinduirea cate dezvoltă nelimitat
forțele de producție și asigură con-
dițiile necesare creșterii neîntre-
rupte a nivelului de trai material și
cultural al oamenilor muncii.
Romînia burqhezo-moșierească o-
cupa în ierarhia țărilor lumii un loc
de țară înapoiată. Vremurile acelea
au apus însă pentru totdeauna.
Republica Populară Romînă este o,
(ară puternică, cu o industrie și o
agricultură în plină dezvoltare. în
privința ritmului de dezvoltare a
forțelor de producție tara noastră
ocupă în lume, alături de celelalte
tari socialiste, un loc cu care pe
bună dreptate poporul nostru se
mîndrește. Față de 1938 producția
globală industrială a crescut de a.
proape 3 ori și jumătate. In dome-
niul producției de petrol, de exem-
piu, regimul de democrație
popa-
Iară a obținut în decurs de 5 ani
(1951—1956) atita petrol cît s-a ex-
tras sub vechiul regim în 20 de ani.
O mare realizare a regimului nos-
tru democrat-popular o constituie
crearea industriei constructoare de
mașini. Dacă în timpul burgheziei
aproape întregul utilaj era impor-
tat, in prezent industria noastră a-
coperă o mare parte a nevoilor in-
terne, producînd în același timp
cantități dintre cele mai mari și
pentru export. Succese mari a ob-
ținut poporul nostru in dezvoltarea
industriei chimice. In anul 1956 in-
dustria chimică era cu 63% mai
mare decît in 1938. Opera de elec-
trificare a țării se realizează' de a-
semenea cu succes. Au fost con-
struite peste 20 de termocentrale
și hidrocentrale. In 1960 vom pro-
duce 8 miliarde kwh energie față
de 7 miliarde prevăzute în planul
de electrificare.
Dezvoltarea continuă a industriei
grele a permis un mare progres In
domeniul dezvoltării industriei u-
șoare și alimentare. An de an a
crescut cantitatea de produse des-
tinate consumului populației. In
anii celui de al doilea plan cincinal
producția industriei ușoare și ali-
mentare va crește cu 50% în corți-
parație cu nivelul atins în 1955.
Datorită grijii permanente a par-
tidului și guvernului s-au obținut
însemnate realizări și în domeniul
dezvoltării agriculturii. Cu ajutorul
clasei muncitoare, țărănimea munci-
toare a făcut pași importanți pe dru-
mul sporirii producției agricole și al
transformării socialiste a agricul-
turii, Procesul transformării socia-
liste se desfășoară cu mare avint în
Întreaga țară, dovedindu-se întru
lotul justețea liniei politice a par-
tidului în domeniul agriculturii.
Marea grijă a partidului și guver-
nului pentru continua ridicare a ni-
velului de trai material și cultural
al poporului se oglindește și în ma-
rile realizări dobindite pe tărîmul
social-cultural.
Romînia burghezo-moșierească se
bucura de trista faimă a unei țări cu
analfabetismul in floare. Puterea
populară a lichidat însă această
rușinoasă situație, desfășurînd cu
succes revoluția culturală.
Partidul șl guvernul au acordat o
neslăbită atenție școlii de cultură
generală, unul din factorii princi-
pali ai progresului cultural al po-
porului și prima verigă din sistemul
de pregătire a cadrelor necesare
construirii socialismului. După re-
forma invățămîntulur din 1943, care
a așezat întregul nostru invățămint
pe baze științifice, învățămîntul de
cultură generală a luat o mare dez-
voltare atit în ceea ce privește or.
ganizarea cît și conținutul său. In
anul școlar trecut au funcționat
15.920 de școli elementare, cuprin-
zind în clasele I—IV totalitatea co-
piilor de vîrstă școlară. Invățămîn-
tul de 7 ani a devenit obligatoriu
și gratuit în orașe, centre muncito-
rești și reședințe de raion. Numărul
școlilor medii se ridică la 405 uni-
tciți, cu peste 84.000 elevi.
Orientarea realist-științifică dată
invățămintului nostru de reforma
invățămintului și de Hotărîrea C.C.
ai P.M.R. și a Consiliului de Mini-
ștri al R.P.R. cu privire la îmbună-
tățirea invățămintului de cultură
generală au determinat aproprierea
continuă a școlii de producție, le-
garea ei tot mai strînsă de proble-
mele concrete ale construcției so-
cialiste în patria noastră.
Acum, la a zecea aniversare a
proclamării R.P.R., slujitorii școlii
pot raporta partidului și guvernului
realizări mari dobindite pe linia in-
troducerii elementelor de politehni-
zare și în domeniul educației pa-
triotice a tineretului. Aceste rea-
și competent să aplice în practică
cunoștințele însușite, educat In spi-
ritul patriotismului socialist și al
internaționalismului proletar.
Paralel cu învățămîntul de cultură
generală au făcut progrese mari !n-
vățămintul profesional și tehnic și
învățămintul universitar. Regimul
nostru de democrație populară a
deschis larg porțile instituțiilor de
învățămînt superior pentru fiii celor
ce muncesc.
Muncitorii, tehnicienii, activiștii
din producție pe care vitregia re-
gimului trecut i-a lipsit de posibi-
litatea de a urma studii medii și
superioare, au astăzi create condi-
țiile necesare pentru a învăța. S-au
înființat școli pentru tineretul mun-
citoresc și sătesc, școli muncito-
rești și secții serale, s-a dezvoltat
învățămîntul fără frecvență, ceea
ce permite oamenilor aflați in pro-
ducție să urmeze studii medii și su-
perioare. Pe baza politicii naționale
leniniste a partidului s-a asigurat
învățămîntul in limba maternă pen-
tru naționalitățile conlocuitoare.
Partidul și guvernul au acordat o
mare atenție cadrelor didactice, că-
rora le revine principalul rol in re-
alizarea politicii școlare a regimu-
lui nostru democrat-popular. Sluji-
torii școlii sînt apreciati, stimați și
prețuiți. Niciodată învățătorul n-a
stat și nu putea sta pe o asemenea
treaptă pe care a fost ridicat in a-
nii puterii populare.
Acum, la a 10-a aniversare a pro-
clamării Republicii Populare Romi,
ne, cadrele didactice, trecînd în re-
vistă întreaga lor activitate în lup-
ta pentru construirea socialismului,
au pe bună dreptate cu ce se mîn-
dri. Rezultatele obținute constituie
cel mai puternic imbold ca, în vii-
tor, sub conducerea înțeleaptă a
partidului, alături de întregul nos-
tru popor muncitor să obținem noi
succese pe drumul construirii socia-
lismului în patria noastră, pe dru-
mul apărării păcii în întreaga lu-
me.
ROMÎNĂ!
După zece ani de Ia proclamarea
Republicii Populare Romîne,
școala de cultură generală a
devenit o largă bază de cul-
tură în statul nostru și un izvor ne-
secat de cadre pentru toate funcțiile
noii societăți.
Toate realizările mari în științe, In
arte, în viața cetățenească, principa-
lele atribute ale omului nou
construiește socialismul și se
dreaptă către comunism își
care
în-
au


1.1.920
și 1296.074
de
de
școli cu clasele I—IV
copii înscriși ;
lizări se cer însă mereu
consolidate, pentru ca
nostru să termine școala
teral pregătit, înarmat cu
sporite,
tineretul
multila-
concep-
ția științifică despre lume, capabil
punctul de pornire și primele vred-
nicii in această școală.
In etapa de dezvoltare la care a
ajuns cu sprijinul partidului șl gu-
vernului, învățămintul nostru de cul-
tură generală poate azi să-și asume
răspunderea ducerii la bun capăt a
sarcinilor de cultură încredințate.
Fundamental deosebită de școala
veche ca structură organizatorică,
școala zilelor noastre are capacitatea
de a cuprinde întreg orizontul forțe-
lor creatoare ale poporului nostru,
cliberlndu-le și punîndu-le tn acțiune
pentru continua creștere a bunurilor
materiale și culturale.
Cifrele oglindesc cu fidelitate rea-
litatea nouă ce s-a creat in dome-
niul invățămintului, prin efortul În-
tregului popor, îndrumat de partid , tn
acești zece an! :
— 6257 de grădinițe, cu 276.673 de
copii în 1956/1957, față de 1577 de gră-
dinițe, cu 90.787 de copii în 1938/39 ;
— 4.852 de școli cu clasele V—VII,
cu Un efectiv de 563.196 de elevi.
Pînă la sfîrșitul celui de-al doilea
cincinal (1960), așa cum prevăd Di-
rectivele celui dc-al doilea Congres
al Partidului Muncitoresc Roinîn,
90% dintre absolvenții clasei a IV-a
elementare urmează să fie cuprinși
in clasele V—VII, astfel ca, în cel
de-al treilea plan cincinal, învăța-
mîntuî de 7 ani să devină general și
obligatoriu pe întreg cuprinsul țării ;
— 405 școli medii de cultură gene-
rală în 1956/1957, cu 84.300 elevi,
față de 211 școli medii de cultură ge-
nerală, cu 29.000 elevi, în 1938,1939;
— pentru copiii deficienți (orbi,
surdotnuți șl intîrziați mintal) s.au
înființat 25 de școli speciale, cu un
efectiv de 3.443 de elevi, iar pentru
copiii rămași fără părinți, precum și
pentru cei lipsiți de posibilitatea de
a fi crescuți în familiile lor s-au
deschis 103 case de copii, cu un e-
fectiv de aproape 10.000 de elevi.
Călăuzindu-se de principiile mar-
xism-lenlnlsmului, statul nostru dc-
mocrat-popular a creat largi posibi,
lltăți celor 15 naționalități conlocui-
loare din țara noastră de a-și dez-
volta cultura in limba maternă, pu-
nîndu-le la dispoziție :
— 1.083 grădinițe de copii șl 2376
școli și secții tn limbile naționalită-
ților conlocuitoare, frecventate de
262.300 elevi.
Pentru a da posibilitate oamenilor
muncii să-și continue studiile fără a
ieși din producție s-au înființat școli
și secții serale pentru tineretul mun-
citoresc și sătesc. Ritmul de dezvol-
tare a tnvățamintului seral a crescut
în fiecare an. Dacă in anul școlar
1955,1956 au funcționat 199 de școli
și secții serale, cu 36.000 de elevi, In
anul școlar 1956/1957 numărul școli-
lor și al secțiilor serale a crescut la
248, cu un număr de 40.706 elevi.
Dezvoltarea invățămintului de cul-
tură generală a făcut să crească și
numărul cadrelor didactice. Dacă în
anul școlar 1938/1939 au funcționat
48.000 educatoare, învățători și profe-
sori, în anul școlar 1956/1957 numărul
lor a crescut fa 98.400.
Această rețea vastă de Instituții
școlare, această masă puternică de
cadre fac ca nici un colț de țară, ori-
cît de îndepărtat șl de ascuns ar fi,
să nu fie uitat și nici o forță, oricît
de slabă și de neajutorată s-ar crede,
să nu fie lăsată în părăsire.
Prin școala noastră de cultură ge-
PETRE DRAGOIESCU
director general al Invățămintului
de cultură generală din
Ministerul Invățămintului șl Culturii
(Continuare in pag. 4)
GRAFICELE HU POT COPS UDE
a 10 ani de viață în regim de
democrație populară punem
In balanță roadele muncii, le
socotim și le dăm spre știre
tuturor, pentru a se vedea ce a pu-
tut înfăptui un popor liber, ce au
putut înfăptui forfele descătușate
ale oamenilor muncii. Realizările
sînt mari în toate domeniile și ele
fac să sporească optimismul nostru,
încrederea noastră in viitor.
Am adunat Și noi, slujitorii școlii,
date, cifre, fapte. Punem și noi în
balanță roadele muncii de 10 ani:
am înlăturat neștiința de carte, am
ridicat sute de școli noi, am cuprins
în învățămînt pe toți copiii de
vîrstă școlară, vedem cum crește ’n
fiecare an numărul elevilor din
școlile de 7 ani, din școlile medii,
profesionale, pedagogice. cum tot
mai multi fii de muncitori și țărani
muncitori învață in instituțiile de
învățămînt superior, cum crește nu-
mărul școlilor speciale, al școlilor
serale, al grădinițelor de copii etc.,
etc.
Dar parcă se pot arăta acum
toate cile s-au înfăptuit, mari și
s-au sedimentat la temelia con-
strucției socialiste, s-au cimentat ca
pietrele într-un conglomerat, ca să
înalte puternică această construcție
măreafă.
Ce înseamnă o sută de școli, o
mie de școli, zece mii de școli 2
Sint doar unitățile în care s-a in-
timplat acel noian de fapte mărun-
te din care se țese pregătirea omu-
lui de miine. care constituie munca
migăloasă a pedagogului cu omul
în formare, munca instructiv-educa-
tivă. Școlile, internatele, manualele,
laboratoarele cuprinse in cifre sint
tn librării, să vedem cum foștii,
noștri elevi valorifică azi. Pe vastul
șantier al construcției socialiste,
ceea ce le-am dat noi tn școală.
Succesele lor vorbesc cel mai bine
despre felul cum ne-am făcut dato-
ria. Aceste succese vin să întregea-
scă aportul nostru la marele bilanl
de astăzi al
tor. Mergînd
dinul muncii
poporului munci-
în căutarea
noastre ll
afla Și in graficul uzinei, și.
ro-
vom
in
realizări importante.
Numărul lor
Fostul pakl regal, tran-format ,n muzeu ne
aparține

oamenilor muncii
mici ? Fără
te. fără să Ic Știm
să le însemnăm Pe toa-
să le mai
tele s-au
ținem
cile sint, fără
socoteala,
intimplat, au
fap-
trecut,
este semnificativ, dar nu cuprinde
tot ceea ce avem de adus noi in
bilanțul realizărilor care se încheie
astăzi — după 10 ani.
Arătăm și noi cifre, grafice. Dar
realizările noastre nu incap in
aceste cifre și grafice. Ca să cuprin-
dem totul, noi, învățătorii și profe-
sorii, trebuie să arătăm ce Știu,' ce
pot, ce înfăptuiesc pentru patria lor
tinerii ieși/i din școală, foștii noștri
elevi și studenji.
Noi, pedagogii, ca să vedem rodul
muncii noastre, trebuie să deschi-
dem porjile fabricilor și uzinelor,
să intrăm in ateliere, tn hambarele
cu roadele cimpoiul. in laboratoare.
bilanțul gospodăriei colective, și în
succesele științei, tehnicii, literatu-
rii și artei din republica noast'ă
populară. Găsim partea noastră de
contribuție la marele bilanț răsfo-
ind revistele, ascultind emisiunile
radiofonice, mergi^d la expoziții.
Nu-i nici o exagerare cind spunem
că am văzut vorbindu-se despre
succesele noastre, ale pedagogilo-,
în sute Și sute de articole, știri, in-
formații publicate in presă în ulti-
mele zile. O Parte din rodul mun-
cii pedagogilor se află și în. știrea
care vorbește despre eroismul tine-
rilor care lucrează pe conductele
magistrale de Sbz metan, și in- a-
E. MANAC
(Continuare în pag- 4)
•	Apare legea pentru reforma invățămintului. prin care s au pus
bazele școlii noi Întregul nostru invățămint devine un invățămint de
stat, un drept egal pentru toți cetățenii țării, fără nici o deosebire.
Școala capătă un caracter realist științific, unitar, laic.
•	Averea tuturor școlilor de pe teritoriul R P.R. trece în proprie-
tatea statului.
•	Ia ființă învățămîntul elementar de 7 ani cu scopul de a da
elevilor un sistem larg și unitar de cunoștințe în spiritul concepției ma-
terialist dialectice despre natură și societate.
•	Se dezvoltă rețeaua școlilor medii în care capătă acces larg fiii
muncitorilor și țăranilor muncitori.
•	Se reorganizează învățămîntul profesional pentru pregătirea ca-
drelor de muncitori necesari dezvoltării economiei naționale.
•	Se reorganizează și se dezvoltă învățămîntul superior tn univer-
sități, institute politehnice și institute de ramură.
•	Iau ființă școli de toate gradele în limbile naționalităților con-
locuitoare.
•	Iau ființă cursurile de îndrumare a cadrelor didactice pentru
orientarea ideologică și profesională a acestora, potrivit caracterului și
conținutului nou al invățămintului.
1949
•	Se îmbunătățește salarizarea cadrelor didactice.
•	Iau ființă organizațiile de pionieri din Republica Populari Ro-
mmă.
•	Ia ființă „Gazeta învSțămîntului".
•	Se deschid școlile speciale de doi ani pentru pregătirea oame-
nilor din timpul muncii la nivelul școlii medii, pentru crearea nnei noi
intelectualități din rîndurile clasei muncitoare.
1950
• Se instituie titlul de „învățător emerit" și „profesor emerit".
•	Apare Hotărîrea Consiliului de Miniștri privind organizarea în-
vățămîntului mediu tehnic, pentru pregătirea cadrelor de tehnicieni ne-
cesari dezvoltării economiei naționale.
•	Ia ființă și se organizează aspirantura, pentru dezvoltarea acti-
vității de pregătire a cadrelor științifice și didactico-științifice.
•	Se organizează cursuri serale și cursuri fără frecvență pe lîngă
instituțiile de invățămint superior, pentru a da posibilitate oamenilor
muncii să și ridice calificarea fără a ieși din producție.
1951
• Apare Hotărîrea C.C. al P.M.R.
privire la îmbunătățirea condițiilor de
didactice din învățămintul elementar și
• Se introduce un nou sistem de
și șe măresc salariile acestora,
și Consiliului de Miniștri cu
muncă și de trai ale cadrelor
mediu.
salarizare a cadrelor didactice
1952
•	Are loc primul Congres al învățătorilor din R.P.R., care dezbate
problemele îmbunătățirii invățămintului, ale muncii educative în școli,
ale muncii ideologice în rîndul cadrelor didactice și ale activității
obștești a acestora.
•	Se organizează Institutul de științe pedagogice, menit să con-
tribuie la dezvoltarea activității de cercetare științifică în domeniul
pedagogiei, la răspîndirea celor mai bune metode de instruire și edu-
care a tineretului.
•	Apare „Revista de pedagogie", cu scopul de a dezbate unele
probleme pedagogice teoretice și de a contribui la ridicarea nivelului
științific al cadrelor didactice.
•	Ia Iiință Institutul de perfecționare a cadrelor didactice.
•	Apare Hotărîrea Consiliului de Miniștri privind organizarea ac-
tivității didacticd-științifice, introducerea normelor de muncă și a sa-
larizării pe funcții pentru personalul didactic din învățămîntul superior.
1953
• Școlile speciale de doi ani se transformă în facultăți muncito-
rești.
•	Se înființează gradele didactice superioare, pentru a stimula
pregătirea și perfecționarea cadrelor didactice din învățămîntul supe-
rior printr o activitate didactico-științifică susținută și pentru a încuraja
cercetarea științifică în instituțiile de invățămint superior.
•	Ia ființă Comisia superioară de diplome pentru acordarea titlu-
rilor științifice și a gradelor didactice superioare.
1954
• Se înființează gradele didactice pentru personalul din învăță-
mîntul elementar și mediu și se iau măsuri pentru asigurarea stabili-
tății în funcțiune a cadrelor didactice din învățămîntul de cultură ge-
nerală.
• Se înființează un siitem de stat pentru perfecționarea cadrelor
didaci“ >■ din-învățămiutul elementar și taediu și se organizează insti-
tute interregionale de perfecționare.
9 Se înființează parcele- școlare experimentale pentru
noștințelor de practică.
• Apare Hotărîrea C.C. al P.M.R. și Consiliului de
privire la ocrotirea copiilor rămași fără părinți sau lipsiți
tatea de a fi crescuți în familie, îmbunătățind munca de
casele de copii.
legarea cu-
Miniștri cu
de posibili-
educatie în
1955
• Prin Hotărîrea C.C. a] P.M.R.
organizează învățămîntul profesional și
fesionale de ucenici, școli tehnice și
pregătirea unor cadre legate mai mult
• Pentru intensificarea activității
și Consiliului de Miniștri se re-
tehnic și se înființează școli pro-
școli tehnice de maiștri pentru
de producție.
lor didactice se înființează „lecturile pedagogice".
de cercetare științifică a cadre-
1956
•	Apare Hotărîrea Consiliului de Miniștri prin care se îmbunătă-
țește salarizarea cadrelor didactice din învățămîntul elementar, mediu,
profesional și tehnic.
•	Apare Hotărîrea C.C. al P.M.R. și Consiliului de Miniștri cu
privire la îmbunătățirea invățămintului de cultură generală, trecerea
la școala de 11 ani și introducerea în școli a învățământului politehnic.
■ Se instituie titlul de „învățător fruntaș" și „profesor fruntaș".
•	Iau ființă institutele pedagogice de 2 ani pentru pregătirea în-
vățătorilor.
•	Apare Hotărîrea Biroului Politic al C.C. al P.M.R. privind îm-
bunătățirea muncii cultural-educative în rlndul studenților.
•	Iau ființă asociațiile studențești.
1957
■ Se instituie „Ziua învățătorului", zi de
drele didactice.
• Se reglementează concediile de odihnă
care sînt egale cu durata vacanței de vară.
• Se înființează școlile serale muncitorești
sărbătoare pentru ca-
ale cadrelor didactice,
de 3 ani pentru a da
posibilitate oamenilor din cîmpul muncii să-și completeze studiile medii.
• Apare Hotărîrea C.C. nl P.M.R. șî Consiliului de Miniștri cu
privire la îmbunătățirea invățămintului superior, pentru o mai strînsă
legătură a acestuia cu practica.
£
£
I
i
I
ii

s
Iii

i

E
I
F
I
|
F
-
I
I
i
■
1
£

E
g
|

■
■
|
I
■
■

■
Murirea
unul om nou
în învătămîntul
’ I* ‘I	I ’
naționalităților conlocuitoare

Bogate $1 mărețe sint realizările
dobîndite de oamenii muncii tn
primul deceniu, de existență a
republicii, tn opera grandioasă
de construire a vieții socialiste tn
patria noastră. Printre ele se află
la loc de frunte și realizările dobîn
dite în Invățămint — compartimentul
cel mai important al revoluției cul-
turale. Se înscriu cu cinste In Istoria
glorioasă a luptei duse de poporul
nostru muncitor, sub conducerea
partidului, fapte ca lichidarea anal-
fabetlmulul ca fenomen de masă, a-
sigurarea dreptului real la învățătură
al tuturor copiilor poporului, tran-
sformarea Invățămîntului vechi, bur-
ghez, tntr-un Invățămint științific,
tnlr-un bun al întregului popor, pen
tru pregătirea maselor largi spre a
participa efectiv Ia viața politică a
țarii, la construcția socialismului.
Realizarea cea mai de seamă a
învățămîntului nostru în anii puterii
populare este Insă, fără îndoială,
contribuția pe care a adus-o el ia
făurirea omului nou. in acești ani
s-a plămădit și modelat in țara noa.
stră un om cu totul deosebit de tot
ce a fost. Imagine vie a ce va fi. S-a
format un tineret capabil să se dă-
ruiască idealului inalt al construirii
vieții noi. să se dăruiască omului,
avintindu-se curajos tn tumultul
luptei pentru socialism. Este gene-
rația republicii, câre a găsit drumul
spre adevărata frumusețe a vieții.
Omul nou s-a născut și a crescut
odată cu viața noastră noua socia
listă, a înmugurit și a înflorit udata
cu ea, în lupte și biruinți. S a năs-
cut în vitejiile victoriei asupra fas-
cismului. tn zilele acelui neuitat
martie I945ri cind .țărănimea a luat
în stăpinire pămîntul pe care asudase
de veacuri, în asaltul din fața pa-
latului, cînd ultimul Hohenzollern a
fost azvlrlit de pe grumazul poporu-
lui, In acel Istoric II iunie al anu-
lui 1948, cind muncitorii au dat glas
dorurilor și puterilor lor in fața fa-
bricilor și uzinelor strigînd „sini
ale noastre", ca și In alte și alte
momente ale acestui marș care n a
putut și nu poate fi oprit de nici o
torța, ale acestui triumf care nu poate
fi de nimic umbrit. Dar omul nou
al societății noastre s-a făurit In
anii republicii și in acele minunate
ateliere speciale ale formarii și cize-
lării personalității umane in devenire
care sint școlile, datorită educației
sub toate formele el de influențare,
învățătorii și profesorii au fost teh-
nicienii sufletelor omenești care, in
armindu-se cu știința și arta făuririi
omului, au muncit cu pricepere, în-
suflețire șl abnegație pentru dobin-
direa acestei izbinzi.
Urmînd învățătura leninistă care
spune că introga muncă de educație,
Instrucție și învățămint trebuie su-
bordonată țelului comunist, învăță-
torii și profesorii sau străduit nu
numai să dea elevilor cunoștințe ști-
ințifice și capacitatea de a le aplica
în practică, in producție, dar toto-
dată să le formeze o concepție știin-
țifică despre lume, să-l înzestreze cu
cele mai bune calități omenești ; dra-
goste fierbinte pentru popor, pentru
oamenii muncii, dragoste pentru pa-
tria socialistă și mlndrla că sfiit fiii
ei, impletlte cu dragostea pentru oa-
menii muncii de pretutindeni, ura
neîmpăcata fața de exploatatori, fața
de dușmanii patriei socialiste șl ai
cuceririlor poporului, față dc duș-
manii păcii șl fericirii popoarelor, a-
titudmea socialistă față de muncă,
învățătura și bunurile obștești, spirit
colectiv și solidaritate tovărășească,
disciplină conștientă, cinste, curaj,
atitudine optimistă in fața vieții. In
lupta pentru formarea acestor calități
Învățătorii și profesorii au dovedit
ca știu să folosească cu măiestrie
cele mai variate căi — de la lecțiile
In care scopul instructiv se îmbină
organic cu cel educativ și pină la
acțiunile obștești, în care elevii fac
o adevărată școală de participare e-
fectivă la munca și lupta pen-
tru socialism a întregului popor
muncitor, de la activitățile extrașco-
lare in cercuri și pînă la munca în
ateliere șl la excursiile in întreprinde-
rile industriale șt agricole, in cadrul
cărora elevii nu-șl însușesc numai
bazele științifice ale producției și des-
cifrează rolul tehnicii moderne tn
viața societății, dar se și educă
prin muncă, învață să cunoască șl
să prețuiască munca și pe muncitori,
să vadă in ei exemple demne de ur-
mat.
Conduci de aceleași năzuințe șl
idealuri care însuflețesc pe toți oa-
menii muncii din țara noastră, în-
vățătorii și profesorii au știut să se
încadreze in lupta întregului popor
muncitor, participind activ la viața
politică a țării, la acțiunile mari de
Interes colectiv, constituind, de cele
mai multe ori, modele vii pentru
școlarii lor.
Ascultam, cu cîțiva an! în urmă,
pe o tînără învățătoare din Munții
Apuseni care povestea, cu naturaleță
si modestie, cum a reușit să alfabe-
tizeze pe toți neștiutorii de carte
din satul el ascuns intre munți șl
cum a lucrat pentru a face din copiii
„săi" oameni adevărațl. O satisfacție
profundă radia din ochii ei. Am în-
țeles atunci șl mai bine frumusețea
și înălțimea morală a muncii învă-
țătorilor — adevărați educatori al po-
porului.
In „Gazeta învățămîntului" citeam
o relatare a imul profesor dințr.un
oraș de provincie care a primit în-
sărcinarea să conducă, în timpul verii,
o tabără de cartier în care erau întru-
niți elevi din mai multe școli. Indis-
ciplină, dificultăți educative. Cu o
dragoste și încredere nemărginită in
copii și cu o Intuiție pedagogică mi-
nunată profesorul a pus în fața co-
lectivului în devenire o perspectivă a-
irăgătoare (să organizeze o excursie
cu fonduri realizate din prezentarea
unor manifestări artistice). I-a mobi-
lizat cu ușurință la această muncă
creatoare — și tocmai munca i-a dis-
ciplinat. In frazele cu care autorul
își încheie articolul și în care amin-
tește succesele și entuziasmul ușor
de închipuit al elevilor citești mul-
țumirea educatorului, bucuria 'zbinzii
In munca de formare a omului nou.
Și cîte nenumărate alte exemple —
cunoscute sau care n-au depășit cercul
restrîns al vieții școlii — nu s.ar putea
aduce pentru a ilustra succesele și
bucuria făuritorilor omului nou care,
alături de toți oamenii muncii din pa-
tria noastră, se dăruiesc zilnic aceleiași
cauze mărețe : construcția socialismu-
lui. Toți trăiesc aceeași puternică și
Îndreptățită satisfacție, fie că sînt din
rindurlle celor ce au primit e| înșiși
plamada nouă în școala nouă a re-
publicii și astăzi văd cu mîndrie că
ea dă roade, fie că stnt mai in virsta
și au luptat uneori din greu spre a
se curățl de zgura rămășițelor vechi,
pentru ca, tnnolți, să izbutească a da
poporului ceea ce altadată, cu multa
irosire de entuziasm și energie, nu
putuseră da decît în mică măsură.
Succesele de pînă astăzi ale învă-
țătorilor și profesorilor noștri în edu-
carea omului nou înseamnă examenul
cel mare al acestora. Opera construi-
rii omului nou este însă o muncă com-
plexă și Îndelungată. Ea rămîne și de
aci înainte sarcina de frunte a școlii.
Ea se cere continuată și perfecționată,
curățata mai deplin de formalismul
care o amenință, dusă în cele mai
variate forme de activitate și cu aju-
torul celor mai bune metode ale pe-
dagogiei științifice, folosind mai larg
experiența celor mai buni educatori
din școlile noastre și experiența școlii
sovietice. Munca de formare a omului
nou reclamă mobilizarea activă a tu-
turor educatorilor și antrenarea tutu-
ror factorilor educației șl a Influen-
țelor pozitive ale societății și vieții. 1n
deosebi, ea necesită conlucrarea
strînsă șl continuă dintre pedagogi șl
organizațiile de pionieri și U.T.M. și
contactul cît mai des șl mai strins
cu oamenii muncii din uzine și de pe
ogoare. Fără îndoială că învățătorii
și profesorii vor ști să folosească mai
departe resursele lor de măiestrie pe-
dagogică șl de dăruire pentru cauza
Ia care șl pe viitor li cheamă parti-
dul și întregul nostru popor munci-
tor : să lupte mai departe, cu și mai
mare elan, pentru educarea în spirit
comunist a tinerelor noastre genera-
ții.
La marea sărbătoare a republicii
noastre, muncitorii de pe ogorul șco-
lii aduc prinosul trudei lor, al iz-
bînzilor lor tn făurirea omului nou.
Prețuirea pe care le-o arată întregul
popor le încălzește inimile și le în-
cordează puterile pentru noi și mari
succese în această operă atît de în-
semnată, atit de necesară patriei pen-
tru construirea vieții noi.
Conf. univ. A. MANOLACHE
cit și la sate.
In anii puterii populare s.au construit nuni eroase localuri pentru școli, internate etc.,
atit în orașe..................................................
Amară și grea era viața învăță-
torimii în timpul regimului tre-
cut. Mulți dascăli își amjntesc
încă de strigătele de revoltă
ale celor ce trăiau în nesiguranță și
mizerie, la discreția bunului pla» al
politicienilor burghezi șl exploatato-
rilor. în afară de un număr restrins
de învățători și profesori, care își
făcuseră din politică un izvor de ve-
nituri sau care, posesori de avere
fiind, considerau cariera didactică o
ocupație secundară, marea masă a
slujitorilor școlii nu aveau alte veni-
turi decît salariul adeseori neplătit
cu lunile și căruia i se aplicau me-
reu noi „curbe de sacrificiu".
Politica perfidă a guvernanților din
regimul burghezo-moșieresc, care su-
primau anual numeroase posturi de
învățători și le reduceau salariile sub
pretextul că aceștia au și alte veni-
turi este demonstrată în toată goli-
ciunea ei de un învățător din regiu-
nea Hunedoara, într-un memoriu gă-
sit într-o arhivă îngălbenită de vre-
me.
La toate ne așteptăm. — afir-
ma autorul memoriului — dar la a-
firmația că mai avem și alte veni-
turi în afară de salar, nu. In „gu-
vernarea de pomină" (lorga — Ar-
getoianu — n.n.) cînd am aștep-
tat cîte 5—6 luni ca să primim mă-
car o parte din salariul ce ni se cu-
venea, n-am descoperit aîte venituri,
ci a trebuit să mergem hăminzi și
fără ghete la școală. Acestea sînt
oare veniturile la care se referă dom-
nul ministru al finanțelor?"
Către sfirșit, memoriul se trans-
formă într-un adevărat rechizitoriu :
„Venituri laterale ? Nu știu care
dintre colegi va mai vedea alt ban
în afară de salariu. Din ce consiliu
de administrație mai facem noi par-
te ca să ne înfruptăm din jetoane și
diurne ? Avem noi moșii ? Nu, dom-
nule ministru al finanțelor 1"
In timp ce zeci de mii de copii ră-
mineau anual în afara școlii, situtnd
țara noastră printre țările cu cel
mai mare număr de neștiutori de
carte, mii de învățători umblau pe
drumuri în căutare de posturi. In a-
nul 1932 aproape 10.000 de învăță-
tori cu diplomă bateau în zadar ia
porțile ministerului cerind1 posturi.
Eliberarea țării noastre și instau-
rarea regimului de democrație popu-
lară au adus o schimbare hotărî-
toare in viața școlii șl a slujitorilor
ei. După cum arăta tov. Gheorghe
Gheorghiu-Dej în cuvîntarea ținută
la Congresul învățătorilor din 1952,
„statui de democrație populară i-a
încredințat Învățătorului o misiune
înălțătoare, aceea de a forma pe noul
cetățean al țării noastre, ziditor al
socialismului".
Pentru a sublinia importanța acestei
misiuni, partidul șl guvernul au ma-
nifestat o permanentă grijă pentru
îmbunătățirea condițiilor de muncă
și de trai ale slujitorilor școlii, eki-
borînd în acest sens importante do-
cumente de partid și de stat și mă-
suri care au situat pe învățători și
profesori pe o poziție corespunză-
toare cu importantul lor rol social.
Printre acestea se numără Hotărîrea
din 1951 a C.C. al P.M.R. și a Con-
siliului de Miniștri cu privire la îm-
bunătățirea condițiilor de muncă și
de trai ale cadrelor didactice. De-
cretul din anul 1954 privind înfiin-
țarea gradelor didactice și asigura-
rea stabilității in funcție a învăță-
torilor și profesorilor, Hotărîrea Con-
siliului de Miniștri privind îmbună
tățirea sistemului de perfecționare,
Hotărîrea Consiliului de Miniștri din
martie 1956 privind noua salarizare
a personalului didactic etc.
Situația învățătorilor și profesori-
lor in timpul regimului democrat-
popular s-a schimbat mult. Odată cu
dezvoltarea invățămîntului a crescut
simțitor și numărul cadrelor didac-
tice. Statul nostru asigură numirea
în învățămînt a tuturor absolven-
ților instituțiilor de învățămînt peda-
gogic și acordă tinerilor Învățători
și profesori o indemnizație de insta-
lare necesară începerii activității lor.
Salariile cadrelor didactice s-au
îmbunătățit in mai multe rînduri,
ajungind ca astăzi să fie de peste
3 ori mai mari decît cele existente
înainte de 30 Decembrie 1947, iar sa-
larizarea se face după studii, după
stagiul de activitate în învățămint
și după funcția îndeplinită.
Odată cu salariile s-a îmbunătățit
și normarea muncii cadrelor didacti-
ce, care acum se limitează la activi-
tatea didactică, metodică și de cultu-
ralizare reglementată prin lege.
Recent a fost reglementată și 0-
dihna cadrelor didactice, ele avînd
dreptul la un concediu egal cu du-
rata vacanței școlare de vară. An de
an crește numărul cadrelot, didactice
care își petrec concediul de odihnă
în stațiuni balneo-climaterice pe sea-
ma statului.
In scopul îmbunătățirii condițiilor
de viață ale învățătorilor și profeso-
rilor, sfaturile populare au obligația
să le asigure acestora locuințe cores-
punzătoare, precum și combustibilul
necesar.
In ultimii ani s-au mai luat și alte
măsuri menite să contribuie la ridi-
carea nivelului de trai al pedagogi-
lor. Astfel, cadrele didactice lipsite
de pămînt primesc în folosință per-
Regimul nostru democrat-popu-
lar consideră că asigurarea e-
galltățil în drepturi a poporu-
lui romîn și a naționalităților
conlocuitoare este un element esen-
țial de consolidare și dezvoltare a
cuceririlor democratice și socialiste.
Politica marxist-leninistă în proble-
ma națională a partidului
nului nostru se vădește tn
sele înfăptuiri obținute In
domenii ale vieții sociale
și guver-
numeroa-
dlferitele
și urmă-
rește înfrățirea poporului romin și a
naționalităților conlocuitoare pe baza
întăririi încrederii reciproce.
Constituția țării noastre stabilește,
în articolul 82, că „in R.P.R. se asi-
gură minorităților naționale folosi-
rea liberă a limbii materne, invăță-
mlntul de toate gradele in limba ma-
ternă, cărți, ziare și teatre în limba
maternă". Faptele dovedesc că aceste
prevederi ale Constituției s'nt tra-
duse cu fidelitate în viață.
După proclamarea republicii noas-
tre populare, reforma învățămîntului
sonală V4 ha. teren pentru cultivarea
de legume și zarzavaturi. Iar pentru
aprovizionarea învățătorilor șl profe-
sorilor cu mărfuri industriale s-au
organizat magazine speciale, care le
oferă posibilitatea să cumpere măr-
furi în rate.
Cadrele didactice devotate poporului,
care.șl pun toate forțele in slujba lu-
minării lui, sînt permanent stimulate
și recompensate și pe alte căi. Nu-
meroși învățători șl profesori au pri-
mit pentru activitatea lor merituoasă
și plină de patriotism, premii de
stat, au fost distinși cu titlul de „c-
merlt" sau „fruntaș" și cu ordine șl
medalii ale Republicii Populare Ro-
mine. De la reforma învățămîntului
și pină astăzi, un număr de 52 ca-
dre didactice din învățămîntul de
cultură generală au primit titlul de
„învățător emerit" sau „Profesor e-
merit", peste 1300 au fost decorate
cu diferite ordine și medalii, iar 480
au primit titlul dc „învățător frun-
taș"
O
lului
torit
țării
sau „Profesor fruntaș".
altă dovadă de apreciere a ro-
important pe care îl au învăță-
și profesorii în viața socială a
noastre o constituie instituirea
..Zilei învățătorului", zi de sărbătoare
și prilej de trecere în revistă a reali-
zărilor obținute pe drumul ridicării
nivelului cultural a! maselor.
Pentru ridicarea măiestriei pedago-
gilor noștri a fost organizat un sis-
tem de perfecționare care le dă a-
cestora posibilitatea să țină pas per-
manent cu cele mai noi realizări ale
științei și culturii.
Cită diferență intre situația pe care
au avut-o educatorii noștri în regi-
mul trecut sau pe care o au astăzi
cei din țările capitaliste, unde bîn-
tuie flagelul șomajului, nesiguranța
și mizeria și situația educatorilor din
țările lagărului socialist, unde zi de
zi se manifestă grija deosebită față
de om și nevoile sale.
Condițiile de trai și de muncă cre-
ate slujitorilor școlii în regimul de-
mocrat-popular sint rezultatul lup-
tei pe care o duce întregul nostru
popor muncitor, sub conducerea par-
tidului, pentru o viață mai bună, pen-
tru socialism.
Recunoscători față de partid și gu-
vern pentru măsurile luate în folosul
lor și pentru înalta prețuire ce le-o
acordă, învățătorii și profesorii pă-
șesc cu încredere în viitor și conti-
nuă cu perseverență îndeplinirea în-
datoririlor de răspundere și de cin-
ste ce le revin în opera de instruire
și educare a tinerei generații.
C. M1NCA
din august 1948 a asigurat predarea
in limbile materne ale unul număr
de 15 naționalități conlocuitoare, li-
chidlndu-se astfel
minare națională
țămintuluj.
In anul școlar
politica de dlscri-
in domeniul invă-
1951/52 au existat
3.337 unități școlare și preșcolare de
stat in limbile naționalităților con-
locuitoare, față de cele aproximativ
1.450 de unități din anul școlar
1939/40. S-a tipărit majoritatea ma-
nualelor necesare in limbile națio
nalităților Numai in anii 1948—1951
au apărut peste 500 de titluri, in-
tr-un tiraj de aproape 3 milioane
exemplare.
In anul școlar trecut au funefio-
naf în limbile naționalităților con-
locuitoare 2.376 unități școlare de
cultură generală — și anume 1.613
școli de 4 ani, 688 școli de 7 ani și
75 școli medii (unit&ți de sine stă-
tătoare și secții). In aceste școli și
grădinițe au funcționat 13.575 ca-
dre didactice, dintre care 1.691 în
învătămîntul preșcolar, 4.480 la cla-
sele I—IV, 5.919 la clasele V—VII
și 1.485 Ia clasele VIII—X.
In același an școlar au funcționat
în total un număr de 87 școli pro-
fesionale și tehnice cu limba de
predare maghiară, precum și 14 cu
limba de predare germană, cuprin
zînd în total 7.370 de elevi.
In afară de școlile de cultură ge-
nerală, profesionale șl tehnice, au
mai fost create și o serie de insti-
tuții de învățămînt superior cu limba
de predare maghiară : Universitatea
.Bolyai" din Cluj, Institutul medi-
co-farmaceutic și Institutul de artă
teatrală „Szentgyorgyi Istvân" din
Tg. Mureș. La Institutul de agrono-
mie, la Institutul de arte plastice
„I. Andreescu" și la Conservatorul
de muzică „Gh. Dima" din Cluj
există facultăți și secții cu limba de
predare maghiară. In învățămîntul
superior cu limba de predare ma-
ghiară au fost înscriși în anul uni-
versitar 1956/57 în total 2.602 stu-
denți frecvenți. iar instituțiile de în-
vățămînt superior cu limba de pre-
dare romînă au fost frecventate de
aproximativ 2.500 studenți din rin-
durile naționalităților conlocuitoare,
dintre care 1.320 germani, 900 ma-
ghiari, 64 sîrbi, 42 ucraineni etc.
Pentru tineretul muncitoresc și să-
tesc funcționează școli serale în lim-
bile materne ale minorităților mai
numeroase, iar pe lingă școlile medii
ale naționalităților sint organizate
cursuri fără frecvență.
Dezvoltîndu-se în conformitate cu
linia trasată de partid și guvern, în-
vățămintul in limbile naționalităților
conlocuitoare a marcat în anul aces-
ta o serie de noi realizări.
Noul plan de invățămint introdus
în școlile în limbile naționalităților
conlocuitoare, elaborat pe baza stu-
dierii necesităților acestor școli și a
consultării largi a cadrelor didactice,
pe lingă asigurarea instruirii și e-
ducăriî elevilor de toate naționalită-
țile intrun sistem unitar, res-
pectă în măsură mai mare spe-
cificul școlilor și ușurează învățarea
limbilor. Această realizare are pen
tru elevi o importanță deosebită, fi-
nind seama de faptul că ei trebuie
să învețe la o vîrstă încă fragedă
trei limbi in afară de cea maternă.
S-au îmbunătățit programele de
limba și literatura maternă, acestea
prevăzînd studierea mai multor opere
literare originale și a unui număr
mai mic de traduceri. Programele de
limba romînă țin seamă în mai mare
măsură, din punct de vedere meto-
dologic, de diferențe și asemănări
cu limba maternă a elevilor. Au a-
părut noi metodici pentru predarea
limbilor și literaturilor romîne, ma-
ghiare, germane și sîrbe. Au fost
acoperite necesitățile de manuale la
marea majoritate a disciplinelor. Pe
lîngă antologiile literare în limbile
maghiară și germană au apărut ma-
nuale de literatură maghiară, ger-
mană, sîrbă, ucraineană și rusă
pentru clasa a VII l-a, precum și ma-
nualul de literatură maghiară pen-
tru clasa a IX-a. A apărut o grama-
tlcă a limbii romine pentru școlile
medii cu limba de predare maghiară.
O atenție deosebită a fost acorda-
tă și invățămîntului superior in lim-
bile naționalităților conlocuitoare.
Hotărirea partidului și guvernului
din vara anului 1957 pentru îmbu-
nătățirea invățămîntului superior
prevede că acei candidați care pro-
vin din rîndurile naționalităților con-
locuitoare și se prezintă Ia concursul
de admitere pot fi examinați in
limba maternă. Pe baza aceleiași
hotăriri, la Universitatea ,.C. I.
Parhon", in afara secțiilor in care
se studiază limbile și literaturile
germană, rusă, ucraineană, sirbă.
slovacă și bulgară, incepînd cu anul
universitar 1957/58 s-au înființat și
secții pentru studiul limbilor și lite-
raturilor tătară, turcă, cehă și polo-
nă, creindu-se astfel posibilități in
vederea pregătirii cadrelor pentru în-
vățămîntul și viața culturală a tu-
turor naționalităților conlocuitoare.
Grija statului nostru democrat-
popular pentru cultivarea tradițiilor
progresiste ale naționalităților con-
locuitoare se oglindește prin cinsti-
rea memoriei marilor figuri din tre-
cutul acestora, atribuindu-se școlilor
în limbile naționalităților conlocui-
toare nume ca acelea ale lui Arany
Jănos, Petofi Săndor, Ady Endre
Bolyai Farkas, Nikolaus Lenau, I.
A. Komensky etc.
De un deosebit ajutor a fost pen-
tru cadrele didactice maghiare apari-
ția, incepînd cu septembrie 1957, a
gazetei „Tanugyi Ujsăg", organ in
limba maghiară al Ministerului In-
văfamîntului și Culturii și al Comi-
tetului Central al Sindicatului mun-
citorilor din învățămint și cultură.
Trebuie luate și in viitor măsuri
pentru îmbunătățirea continuă a
muncii instituțiilor de invățămint in
limbile naționalităților conlocuitoare.
Bunăoară, in școlile cu limba ma-
ternă a naționalităților mici la nu-
măr se impune cu insistență ridica-
rea pe mai departe a nivelului și
îmbunătățirea calității învățămîntu-
lui, lucru ce se poate obține prin ca-
lificarea și perfecționarea cadrelor,
prin complectarea și îmbunătățirea
manualelor, printr-o înzestrare mai
bună a unor școli înființate după
reforma invățămîntului și care au
nevoie de consolidarea bazei lor
materiale Trebuie să ne îngrijim de
înzestrarea tuturor bibliotecilor șco-
lare cu cărți în limba maternă. O
importanță deosebită va trebui să
acordăm folosirii juste a cadrelor
didactice provenite din rîndurite na-
ționalităților conlocuitoare In școlile
cu limba de predare respectivă, pre-
cum și pregătirii în continuare a ca-
drelor de învățători și profesori.
Realizările obținute pînă acum în
domeniul învățămîntului naționalită
ților conlocuitoare sînt rezultatul a-
plicarii principiilor marxist-leninis-
te. Prin spiritul lui patriotic și in-
ternaționalist, învățămîntul nostru
in orice limbă de predare cimentează
unitatea frățească a oamenilor mun-
cii de toate naționalitățile din țara
noastră. Comparind situația din tre-
cut a invățămîntului în limbile ma-
terne ale naționalităților conlocui-
toare cu situația de astăzi, reiese
clar deosebirea fundamentală intre
politica școlară de prigonire și de
desnaționalizare desfășurata de re-
gimul burghezo-moșieresc și politica
consecventă de egalitate reală în
drepturi prin care regimul nostru de
democrație populară asigură dezvol-
tarea și Înflorirea învăț&mintuluj în
limba maternă a fiecărei naționali-
tăți.
Traducerea in fapt a politicii na-
ționale marxist-leniniste a partidului
și guvernului nostru pe fărîmul școlii
este un factor important în propăși-
rea culturală a oamenilor muncii a-
parjinind naționalităților conlocui-
toare. de înfrățire a lor cu oamenii
muncii romîni, de întărire a patriei
noastre socialiste comune și a fron-
tului puternic al păcii.
BANYAI LASZLO
director general al direcției generale
Invățămîntului șl culturii naționalităților
conlocuitoare
Sub trista domnie a Hohenzollernilor,
Venită tn fruntea statului național
romin tn urma detronării lui
Alexandru loan Cuza, act de
trădare națională săvîrșit de
moșierime aliată cu burghezia care
încetase să mal Joace un rol progre-
sist tn această țară, dinastia prusacă
de Hohenzollern a fost, în cei 81 de
ani cît a sătrăpit poporul, o unealtă
Conștientă a claselor exploatatoare, a
jefuit avuțiile țării tn folos personal
ea și tn interesul capitaliștilor de
peste hotare, a împilat țărănimea și
muncitorimea orașelor și a dus o
criminală politică de menținere a ma-
selor în cel mai întunecat obscuran-
tism.
îndată după 1877, monarhia ajunse-
se mare latifundiară fiind cumpărată
de guvernanții burghezo-moșierimii
și, implicit, cointeresată la jecmăni-
rea milioanelor de țărani semi-iobagi :
ea a patronat pelagrizarea satelor și
asasinarea oamenilor gliei în nume-
roase răscoale oare au scris dure-
roase pagini de sînge în istoria Ro-
mtniei moderne. Sub aparența min-
cinoasă a unui fals constituționalism
burghez, muncitorii și țăranii au
primit gloanțe în loc de pline si
carte. De aceea scriitori ca AI.
Vlăhuță și I. L. Caragiale, N. D. Co-
cea, T. Arghezi etc. au atacat cu cu-
raj hidra de pe tronul Romîniei; au-
torul „Romîniei p'torești" n-a prege-
tat să constate că „minciuna stă cu
regele la masă", iar marele drama-
turg Carag'ale l-a caracterizat pe Ga-
rol I cu usturătoarea invectivă :
„Dușman al oricărui progres social" I
Da, cei patru regi care s-au perin-
dat pe tronul. Romîniei de pînă acum
10 ani au fost dușmanii progresului,
dușmanii învățături' poporului, patro-
nii analfabetismului 1b sate și în ma-
halale. Era și natural : ajunși cei mai
mari moșieri și cei mai bogaț' negus-
tori și cămătari d'n țara aceasta, cei
petru regi de tristă amintire eu avut
tot interesul să țină poporul în în-
tuneric pentru a-1 putea exploata în
voie și a-1 împiedica să se ridice la
conștiința cetățenească, Ia acea con-
știință a forței numărului și dreptă-
ții care în momentele istorice pune
în mîna noroadelor asuprite mătu-
roiul cel mare...
Astfel, fariseii de pe tronul din pa-
latul oare este azi al Republicii Popu-
lare Romîne s-au priceput minunat de
bine să mintă, să se erijeze în apAs
toii ai culturii și să se fălească față
de opinia publică europeană cu o
constituție care prevedea obligativita-
tea invățămîntului primar și liberta-
tea Invățămîntului secundar și univer-
sitar. Numele acelor regi figura pe
frontispiciul unor instituții de înaltă
cultură, dar nici „Fundația Regele
Carol" șl nici „Universitatea Ferdi-
nand 1“ n-au fost create cu banii
coroanei ; nici un laborator, nici o
bibliotecă, nici o școală primară n-au
fost clădite din punga acelor regi
„avari ca niște bragagii" — cum i-a
stigmatizat același mare scriitor I. L.
Caragiale.
Obligativitatea și gratuitatea învă-
țămîntului au fost o farsă sinistră,
în aproape o jumătate de veac de
domnie a primului Hohenzollern po-
porul satelor a fost ținut în cea mal
neagră neștiință. Mare parte din co-
munele rurale nu aveau școli, iar cele
existente enau mici, friguroase, ade-
vărate magazii sau gnajduri. Prea pu-
țini fii de țărani puteau urma cursu-
rile primare, pentru că adesea școlile
se aflau în sate foarte depărtate, tar
ei, copiii, trebuiau să robească din
anii cei mai fragezi, alături de pă-
rinți, pe pămînturile moșierilor nesă-
țioși. Primarii enau oamenii moșieri-
lor și arendașilor ; jandarmii enau
uneltele acelorași lipitori ale satelor
și îi minau pe copii nu la școală, ci
le sapă și la prașflS pe ogoarele ma-
rilor proprietari și ale chiaburilor;
preoții de țară se transformaseră. In
mare măsură, tn negustori și acapa-
natori de pămînturl, sfidînd astfel
tradiția revoluționară a clerului din
1848 ; iar învățătorii erau suspectați
de jandarmi, de vechili, de subpre-
fecți, de minister și, dacă încercau
să înalțe opaițul culturii în cotloa.
nele cătunelor erau terorizați, are-
stați, transferați tn alte colțuri de
țară și deseori erau concedtați și lă-
sați muritori de foame.
Istoria învățămîntului sub cei pa-
tru regi ai dinastiei de Hohenzollern
ne înfățișează unul din cele mai tris-
te capitole din istoria Romîniei mo-
derne șl contemporane. Procentul a-
naltabeților ne pusese în fruntea ță-
rilor din Europa în ce privește neștiin-
ța de oarte. în schimb pelagra, si-
filisul și alcoolismul se lăfăiau în
voie.
înseși izvoarele oficiale burgheze
au confirmat, ta timpul lor, starea de
groaznică înapoiere culturală a sate-
lor. Spre pildă „.Marele Dicționar
Geografic al Romîniei", editat în 1901
sub auspiciile Societății geografice
patronată de regele Carol I, are a.
proape ta fiecare pagină date ilustra-
tive cu privire ta întunericul ce dom-
nea la sate. Spicuim 1a întîmplare :
în comuna Osmanul din fostul județ
Brăila, Ia 1.400 locuitori școala avea
numai 30 de elevi; în satul Ostopceni
din Botoșani, ta 1.300 suflete se aflau
3 biserici cu 6 slujitori. 5 cîrciumi, și
numai o școală cu 1 învățător și 36
școlari ; în comuna Cîndești din jude-
țul Neamț se aflau în anul 1.900 a-
proape 200 de locuitori cu 3 biserici
și 10 slujitori, 6 cîrciumi și o școală
cu un învățător. Un ultim exemplu,
din același izvor oficial, privind o co-
mună din altă regiune : comuna Co-
masteni-DolJ ; ea avea 1.200 locuitori,
7 cîrciumi și numai o școală cu o
clasă ; știutori de oarte se aflau 100
de bărbați și 20 de femei, adică dea-
bia 10% din totalul populației I
Și alte izvoare oficiale ne confir-
mă halul în care se găsea tnvăță-
mîntul „obligator" șl „gratuit" sub
domnia dinastiei de Hohonzollern.
Iată un fragment dintr-o circulară
(nr. 85561 din 3 ianuarie 1899) sem-
nată de Spiru Haret, pe atunci mi-
nistru al școalelor, om politic burghez,
dar, în mod excepțional, cu tragere
de inimă pentru cartea poporului :
„Cine nu știe cu cîte nevoi au de
luptat bieții copii de săteni pentru a
urma la școală ? Depărtarea, lipsa de
drumuri, violența intemperiilor și
lipsa de protecție contra lor, pentru
copii oare sînt obligați a merge pe
cîmp pînă a ajunge Ia școală, sînt
gredtăți pe care arareori nu le cu-
nosc. Să mai adăogim pentru mulți
copii lipsa de hajne calde, de cărți,
precum și sărăcia comunelor care nu
le pot veni în ajutor"...
Intr-o altă circulară a aceluiași, de
astă dată publicată în „Monitorul
Oficial" (nr. 139/1898) se confirmă
starea mizerabilă a
școală de la
închiriate de
tare :
„Șalele de
ori nu trec
sate, Tn
comune.
localurilor de
special h celor
Lată o consta-
clasă de
peste 40
cele mai multe
metri pătnați ;
ele se coboară
în foarte multe oazuri
pînă ta 20 m. p. și mai jos ; avem
exemple de sale de clasă de 9 sau 10
m. p. I înălțimea tavanelor variază
între 2,60m și 4 m. ; dar această din
urmă cifră este o mare raritate. Cu
modul acesta, sada de olase conț'r.e
15—40 de școlari, ș! aceea grămădiți
unii peste alții, într-un aer stricat,
în săli rău luminate și de loc venti-
late".
In privința aceasta, a localurilor de
școală, oa și a felului cum unii învă-
țători de pe vremuri înțelegeau să-și.
facă datoria, există documente zdrobi-
toare semnate de genialul poet Mihail
Eminescu în calitatea lui oficială dc
revizor școlar. In anii 1875/76 Emi-
nescu a fost nevoit să ocupe un post
de revizor în Moldova. Marele nostru
poet a ținut să-și îndeplinească func-
ția cu cinste. Iată ce raporta el dintr-o
inspecție făcută în noiembrie 1875, în
comunele Șipotele și Andrieșen’ de
pe Bahlul :
.....am aflat că școlile din aceste co-
mune stau închise de aproape 6 luni,
că primarul din localitate e într-un
fel de unită complicitate cu învățăto-
ri', că învățătorul din Sipote servește
de ajutor de perceptor și nu are do-
miciliu fix, cl .locuiește mai mult 4a
primar. Localul de școală din Sipote
l-am găsit prefăcut în locuință a no-
tarului, ușa din tindă, care dă în cla-
să, am găsit-o zidită șl, deschisă Țp
păretele din nord o altă ușă, incit de
afară copiii intră de-a dreptul în școa-
lă (în clasă, n.n). Școala nu func.
ționează de fel. Tn clasă d-1 notar
își păstrează peste iarnă curechiul și
nutrețul pentru vite. Toate acestea
sub ochii d-lui primar".
Mai departe revizorul școlar Mi-
hali Eminescu făcea o socoteală a
bugetului școlii cu pricina, în com-
parație cu cel al primăriei (școlile
cădeau în sarcina comunelor) și con-
stata că bugetul școlii din Sipote
prevedea pe un an întreg : 100 lei
pentru reparații, 150 le' încălzit, 50
lei pentru mobilier șl 20 lei cheltu-
ieli de întreținere 1 și sfîrșea cu amă-
răciune : „Reversul monedei : salarul
primarului 1.800 Iei, diurna primarului
600 lei" (pe an, n.n.).
Să nu-și închipuie nimeni că halul
în care se afla învățămîntul așa cum
reiese din citatele de maj sus, a fost
o stare excepțională, privind numai
ani' domniei lui Carol 1. Adevărat
este că și sub ceilalți Hohenzollerni
situația ena tot atît de rea, chiar dacă
numărul localurilor de școală se mă-
rise prin construcții și prin efectul
unirii din 1918.
Generația matură de astăzi își a-
duce aminte, desigur, de cruda rea-
litate din trecutul nu prea îndepăr-
tat, cînd țiara era stăpînită de Ferdi-
nand, de Caro! al [I-lea sau de
Mihat. Datele statistice vin azi să con-
firme acea stare de- lucruri înjosi-
toare și revoltătoare a învățămîntului
sub ultimii Hohenzollerni.
în 11 ani, între 1921 și 1932 numai
59.9% din elevii școlilor primare au
promovat; 31,7% au fost declarați re-
petenți, iar 8,4% au fost eliminați ori
s-au retras pe parcursul celor patru
clase. Cît privește restul de 3 clase
primare (se introdusese în 1921 ciclul
de 7 clase) numai 92.588 copii le-au
absolvit, ceea ce însemna 1,1% din
totalul celor înscriși I...
Datele unui recensămtnt mai recent,
cel din anul 1930, arată șl procentele
continuării studiilor în școlile secun-
dare și superioare. Acele procente sînt
nu numai Ilustrative pentru politica
de clasă în învățămînt. ci chiar di-
rect uluitoare. Spre pildă, în acel an
numai 2,10/0 din absolvenții școlilor
primare rurale s-au putut înscrie în
școli secundare, tar în universități au
fost primiți numai O,2°/o... In alte
școli procentele erau tot atît de re-
voltător de scăzute : 0,2% în școlile
profesionale, O,6i/o în școlile de mese-
rii și 0,5o/o în școlile comerciale I
Dar situația cornului didactic a fost
ea mai bună sub ultimii Hohenzollerni,
tn special sub lăudărosul și fanfaro-
nul Carol al II-lea ? De fel 1 Scriito-
rul progresist Alexandru Sahta ne-o
descrie astfel :
„Nu există în țara noastră breaslă
de salariați ai statului mai speculați
și mal îngenuchiați oa breasla învăță,
torească. Peste această armată de lu-
minători se calcă nemernic, se scuipă
de către politicieni ancorați la ctrmă".
tar mai departe : „Primele buchii,
cristalizarea întîiului gînd, bucuria
tntiiului desen sau a jocului cu ima-
ginile se țes sub ochii acestor oa-
meni mărunți, desconsiderați și lăsați
aproape flămînzi".
In anul 1931 existau In Romlnla
7.000 de învățători șomeri, ier în enul
1933 numărul învățătorilor fără pos.
furi avea să ajungă la 7.500. Pe de
altă parte, în același an numărul co-
piilor neșcotarlzețl ajunsese 1a un mi.
Hon.
Aceasta a fost școala sub regimul
burghezo-moșieresc, adică sub cei
patru regi Hohenzollerni I Trîntorii
ae pe tronul Romîniei de altădată
trebuiau să-și primească pedeapsa.
Și-au primit-o I Din mîna poporului I
Sinistra dinastie cere ajunsese să stă.
pînească 150.000 de hectare din pă-
mîntul arabil al țării, plus 137.000
hectare de păduri, 114 palate, 45 de
castele, sute de fabrici, zeci de bănci
și 3.991.000 acțiuni la întreprinderi
capitaliste de tot felul, a fost alun-
gată in seara memorabilă de 30 de-
cembrie 1947, prin voința poporului
condus de detașamentul de avangar-
dă, Part'dul Comunist Romin. Atunci
s-a făcut dreptate I Șl de atunci —
poporul trăiește In libertate șl Iși fău-
rește singur o viață nouă. In 1947
ta sfărîmarea reg'mulul burghezo-mo.
șieresc, se aflau în țara noastră peste
4 milioane de analfabeti. Azi, după
zece ani de guvernare democrată sub
semnul republicii populare, numărul
celor neștiutori de oarte se socotește
pe degete, Iar în curfnd nu vor mal
exista analfabeti nici printre bătrini.
S-eu înălțat mii și mh de școli ele-
mentare, sute de noi școli medii, zeci
de institute superioare, sute de labo-
ratoare șl zeci de mii de biblioteci.
Poporul nostru merge victorios pe
drumul unei înalte Intelectuellzări,
iar fiii satelor eliberate de exploata-
rea moșierească umplu băncile șco-
lilor de tot felul, lâ sate ca și la
onașe Colectivizarea agriculturii ofe-
ră strălucite condiții de viață marii
mase a țărănimii deșteptate ta o viață
nouă, planurile cincinale vor electr'-
fica chiar satele cele mal îndepărtate,
bugetul statulu’ muncitorilor șl țăra-
nilor stă ta dispoziția nobilei opere de
ridicare a nivelului cultural al între-
gului popor. Conștiința acestei vieți
noi a înviorat poporul și îi dă puteri
nebănuite altădată pentru alte cu.
cerlri, alte realizări mărețe pe dumul
păcii și construirii socialismului.
Prof. GH. M. RADULEA
prin școlile patriei în preajma
celei de
a
10-a aniversări a
republicii
Drumuri... minunate drumuri ale patriei! Cine, oare, străbătind
meleagurile scumpei noastre patrii, nu a rămas fermecat de
frumusețea priveliștilor ei ? Priveliști pline de farmec, cintate
de Vlahuță și Hogaș, de Sadoveanu sau Fogza...
Și mai fermecati încă sînt călătorii de astăzi, care in dru-
mul lor descoperă atștea peisaje noi, operă a milioanelor de oameni
ce s-au luat, parcă, tn acest ultim deceniu, la întdecere cu natura.
Un alt drum i se va dezvălui astfel călătorului — drumul construc-
ției pașnice a poporului nostru eliberat.
Schimbind natura, omul se schimbă, insă, in același timp și pe
sine. O nouă mentalitate s-a creat în anii din urină, s-a format o nouă
generație. Si acesta este incă un drum pe care omul de azi, construc-
tor al socialismului, l-a străbătut E un drum greu, în urcuș, ce nu
se oprește în pragul sfirșitului de an ’57. Este cel mai frumos
drum din cîte le-au străbătut oamenii republicii noastre, iar printre
cei care au pus piatră lingă piatră la croirea lui și se bucură astăzi
privindu-l sint și slujitorii școlii.
Despre ei și despre faptele lor se va vorbi tn cele ce urmează.
Directorul Titu Vlâdoianu povestește
pe scurt istoria școlii sale
Sînt mulți ani de-atunci. îna-
inte de clipirea zorilor, peste
cerul plumburiu. încețoșat
de fumul furnalelor, se spăr-
gea, ca un chiot strident și prelung,
urletul sirenei. Cu ochii clrpiți de
ț nesomn, cu fefele trase de foame
și de oboseală, muncitorii reșifeni
porneau la lucru. Peste cîteva ore
intr-una din secțiile uzinei se auzea
un strigăt dureros ; apoi o șoaptă
pornea să umble tristă, din gură in
gură : „Ainîndouă picioarele-. Mai
trăiește, dar nu se știe..." Oamenii
se priveau încruntați și tăcuți.
Intr-o bună zi, s-au hotărit. Și-au
rupt plinea de la gură și au adunat
bani pentru construirea unui spital.
Odată construit, însă, spitalul a tre-
cut „în patrimoniul primăriei",
devenind cabinet medical și a doua
casă de locuit pentru medicul orașu-
lui. Da, 'pe vremurile acelea se
puteau întlmpla și asemenea
lucruri...
Dar vezi că vremurile s-au schim-
bat. Au venit anii puterii populare.
Și, cum între timp se ridicase un
spital nou, clădirea a fost pusă la
dispoziția școlii noastre, a școlii nou
înființate. Intr-o lună de zile numai,
fostul cabinet medical, ca și încă-
perile destinate odinioară folosinței
personale a fostului medic al ora-
șului s-au transformat în săli de
'clasă. Am spus bine o lună. Nu s-a
lucrat așa cum se lucrează de obi-
cei. S-a lucrat în ritmul pe care i-a
căpătat munca odată cu ivirea a-
cestui deceniu, cind oamenii au por-
nit să muncească pentru ei, nu pen-
tru alții. Coridorul din față împie-
dica lumina să pătrundă In clase.
A fost desființat, pentru ca soarele
să inunde încăperile unde urmau să
învețe copiii. Au fost croite ferestre,
s-au ridicat ziduri, s-a spoit peste
tot, s-au adus bănci și catedre și ...
au început cursurile.
An cu an a crescut numărul elevi-
lor. Au crescut mereu și exigențele
față de învățătură. Nu-i de ajuns să
ai o școală nouă. Trebuie să asiguri
și condițiile pentru ca toți copiii să
învețe bine. Dar cum să predai, bu-
năoară, fizica și chimia dacă n-ai
laborator? La început nu era decît
un singur dulap sărăcăcios In care
zăceau clteva eprubete și preparate
chimice. Am cerut ajutor comitetului
de partid, combinatului metalurgic,
muncitorilor reșițeni — părinții ele-
vilor noștri — și tată că laboratorul
prinde să de înfiripe. Piesele și pre-
paratele începură a se înmulți. Iși
făcu apariția al doilea dulap. Apoi,
Ungă el, un al treilea. In scurt
timp dulapurile au ocupat tot
spațiul de pe coridorul școlii. Insă
nu era prea bine să lucrăm cu ase-
menea aparate în clasă. Ne trebuia o
sală specială. 5Î iată că in 1951, cu
prilejul aniversării a 30 de ani de la
înființarea partidului, școala căpătă
un dar: ni se amenaja a sală în-
căpătoare pentru laborator. Priviți-l.
Nu-i așa că v-ar ispiti și pe dum-
neavoastră să lucrați aici?
In 1954 organizam prima expozi-
ție de material didactic lucrat de
elevi. Un mare succes, consemnat în
repetate feluri și din diferite puncte
de vedere in cartea de aur a școlii.
Grupe de elevi demonstrau practic
cum este folosit acest material.
Era vorba acum să mergem și
mai departe. Și cu toate că școala
noastră n-a fost încă inclusă tn pla-
nul de politehnizare, am înființat cu
ajutorul muncitorilor de la combina-
tul metalurgic un atelier cu secții
de lăcătușerie, tlmplărie și electro-
tehnică. Nimeni n-a avut de obiec-
tat nimic. Dimpotrivă...
Acum școala noastră, școala de 7
ani nr. I, va împlini tn curind vlrsta
de 10 ani. Am pregătit o expoziție pe
terna succeselor în domeniul politeh-
nizării. Amenajăm un cabinet de
științe naturale, un cabinet de geo-
grafie, o bibliotecă. Facem planuri
pentru o stațiune meteorologică.
Iată și un bilanț: 600 de absol-
venți. Și un amănunt interesant:
învățătoarea Maria Fantlni a deve-
nit de curind colegă cu foștii ei pro-
fesori...
Scurta istorie pe care ne-a poves-
tit-o tovarășul Vlădoianu ar putea
să continue, urmărind drumul absol-
venților intrind în producție sau în
invățămintul superior. Mulți lucrea-
ză acum chiar la combinatul meta-
lurgic din Reșița. Alții învață:
Walter Herbert la mecanică, Gean-
guș Adalgiza la mecanică, Rouă
Erica la chimie industrială, Cucu
Romulus la arhitectură, Toth Gheor-
ghe la siderurgie.
Dar... să nu ne oprim cu călătoria
aci. Alte meleaguri și fapte ne
așteaptă.
domnu' Trandafir — o săliță de cla-
să fn care, după cum spune Sadovea-
nu, elevilor le era cald vara și frig
iarna — de la școala așa cum am
cunoscut-o chiar eu in primii an] de
Învățămînt șl pînă la școala așa cum
o avem astăzi, am parcurs un drum
lung. Șl nu numai în privința Îm-
bunătățirii condițiilor materiale.
— Tocmai. Am vrea să ne vorbiți
despre ajutorul pe care l-ați primit
in munca dumneavoastră la clasă.
— Sint multe de spus : despre con-
dițlile noi, superioare celor din tre
cut, in care sint redactate manualele,
despre materialul didactic bogat cu
care a fost înzestrată școala, presa
pedagogică în care găsim Îndrumări
pentru desfășurarea activității noas-
tre sau sprijinul deosebit pe care
învățătorul 11 capătă astăzi In acti-
vitatea sa cu elevii din partea pre-
sei și a literaturii pentru copii, a
radio-ulul. Toate acestea nu numai
că lărgesc orizontul de cunoștințe
al copiilor — fapt ce ne dă posibili-
tate să ținem lecțiile la un nivel mal
Inalt
— dar Ie Îmbogățesc șl sentl-
mentele, gîndurile, li fac să devină
mai Întreprinzători, să aibă mai
multă Inițiativă-
lată: Intr-o zi elevii au ascultat
la radio un reportaj despre realiză-
rile micilor grădinari de la o școa-
lă din Sibiu, — „Tovarășă învăță-
toare, ml-au propus el a doua zi, să
facem și noi ca elevii de la Sibiu",
Astfel am organizat „colțul viu" pe
care l-ațl văzut și dumneavoastră,
Cîteva clipe, învățătoarea tace. A-
pol:
— Știți, mă gindeam că in anii
aceștia nu numai școala s-a schim-
bat, ci ne-am schimbat șl noi, învă-
țătorii. Iar ceea ce am doblndlt mai
de preț în acest deceniu este, cred
eu, demnitatea ; ridicarea demnității
învățătorului. învățătorul, a cărui
profesiune era desconsiderată in tre-
cut de cei care-1 priveau ca pe un
paria al Intelectualității astăzi poa-
te spune plin de mîndrie „sînt învă-
țător l"
mine culturale noi, s-au înființat 3
biblioteci și 4 cinematografe sătești.
Perspective? Două școli și un in-
ternat sînt în construcție și vor fi
terminate în primăvară. De aseme-
nea, un cămin cultural. Se proiectea-
ză înființarea a 3 noi școli în cătu-
nele îndepărtate, iar în timp de 6 ani
fiecare sat va trebui să aibă un local
de școală corespunzător.
Garanție împlinirilor viitoare stau
faptele celor 10 ani de pînă îcum,
Despre ce vorbesc țăranii colectiviști
din comuna Cobadin
J Icătuirea veche să fie in între-
/l gime răsturnată. Statul socia-
xl tist nu va tntirzia să puie la
indemina foștilor robi toate
puterile științei, așa incit, unde au
fost cindva noroaie și cocioabe, să
apară șosele și case luminate elec-
tric, unde bintuia seceta să vie pe
canaturi bucuria apei, unde se tru-
dea silnic omul, mașinile să i ușu-
reze munca.
Desfacerea de titecut, ieșirea in-
tr-un veac nou al lumii...
Și tinărul citește mai departe, a-
propiindu-se de sfîrșitul cărții. Cind
termină de citit, sala bibliotecii se
Par lucruri obișnuite și totuși...
spune tovarășul Dușan Sablici
Timișoara. Școala medie nr. 8
cu limba de predare sirbă.
Tpvarășul Dușan Sablici, con-
ducătorul ei, este un om pe
care cu greu l-ai face să vorbească
despre altceva decît despre școală.
Dar despre ea poate vorbi oricît...
Ați văzut probabil multe școli —
spune dinsul- A noastră nu se deose-
bește cu mult de celelalte. Doar atlt
că învățăm tn limba sirbă. Lucruri
extraordinare nu cred că o să găsiți
în școala noastră. O să vedeți
lucruri obișnuite: sălile de clasă,
elevii, internatul, cantina, profesorii.
Dar vedeți — aceste lucruri obiș-
nuite sînt, de fapt, extraordinare. Și
nu pentru că așa ni s-ar părea nouă.
Nu. Sint extraordinare in realitate...
Ca să vă dați seama că am drep-
tate, am să vă povestesc ceva din
trecut...
Mai intii, o amintire din copilă-
rie. Clnd eram mic, aveam în fiecare
după ămilzză ,,program" de bătaie
cu nemții. Consideram ceva foarte
firesc ca după amiaza sa ne ducem
în cete să ne ciomăgim cu copiii de
naționalitate germană.
Eu mi-am început cariera de
dascăl în satul Tolvădia, la școala
de-acolo, cade dispunea de o sin-
gură încăpere, unde invățau toate
cele 7 clase. Cind am sosit pentru
prima dată în sat am făcut cunoș-
tință cu un călugăr pe care l-am în-
trebat unde poate fi găsit învățăto-
rul. Spre surprinderea mea, învăță-
torul era chiar el. El ti „instruia" pe
copiii țăranilor sirbi. Ce să spun,
îi instruia foarte bine. Cei dintr-a
IV-a nu cunoșteau nici măcar toate
literele alfabetului. Cei dintr-a VII-a
nu aveau habar de cele patru opera-
. (itini aritmetice. Școala funcționa
pe baza următoarei convenții: pă-
rinții copiilor să lucreze cele 30 de
jugăre de pămint ale călugărului, iar
el să le educe copiii. De fapt, le
dădea mai mult „deprinderi prac-
• tice" — ca, de pildă, păzirea porcilor
lui. Intr-o zi am intilnit un copil cu
un cucui cit pumnul. Se dusese la
joacă uitind de porcii călugărului,
care, atrași de nu știu ce mirai mis-
tic, au pătruns in biserică... Urma-
rea a fost că bastonul călugărului a
însemnat cu un cucui zdravăn pe
capul copilului această impietate.
Lasind gluma la o parte, trebuie să
vă spun că această tristă situație nu
era numai la Tolvădia. Nu vorbesc
de faptul că erau multe sate sîrbești
fără școală, dar chiar acolo unde
existau școli ele arătau ca cea din
Tolvădia sau chiar mai rău.
Vedeți, abia după ce ați aflat a-
ceste lucruri veți înțelege ce este
extraordinar in școala noastră. De
cind sînt sirbi tn Romtnia nu
s-au petrecut schimbări ca dele
pe care le-am trăit în ultimii
10 ani. Școala noastră are in pre-
zent 270 de elevi. Avem un internat
spațios, în care locuiesc peste 130
de elevi, o cantină la care iau masa
peste 150 de elevi. Cele ce vă spun
acuma par poate lucruri mărunte,
firești, obișnuite. Dar comparmdu-le
cu trecutul, cu ce a fost, ele sint In-
tr-adevăr extraordinare.
Cit privește amintirea din copilă-
rie pe care v-am relatat-o la început
cu privire la vrajba dintre naționa-
lități, trebuie să vă spun din nou ce
se întîmplă astăzi. Slntem aici, pe
strada asta, un bloc de școli. In
stingă e școala meaie nr. 6 cu limba
de predare maghiară, in față este
școala medie nr. 9 cu limba de pre-
dare germană, dincolo se află școala
medie nr. 7 in limba romină. Copiii
de la noi au prieteni in toate școlile.
Participă împreună la serbări șl
organizează competiții sportive co-
mune. Chiar acum un grup de elevi
de la noi a fost invitat ia balul mas-
cat care va avea loc la școala
maghiară peste citeva zile. ■
De ce ne băteam pe vremuri cu
copiii germani, n-am înțeles nici-
odată. Dar de ce sînt acum copiii
noștri atît de buni prieteni, înțeleg
foarte bine.
Despre demnitatea învățătorului și alte
cîteva lucruri înfățișate de tovarășa
Aurelia Șerban
Sîntem în inima munților, pe
locul unde Rodna își varsă
apele in Bistrița. Fără voie,
furat de amintiri livrești, gîndul
pornește călător de-a lungul apei pe
urmele Iul Vlahuță. Ajuns la Bro-
șteni, te întîmpină alte amintiri —
ale lui Ionică, feciorul Iul Vasile
Ciubotaru și al Smarandei Creangă
din Humulești.
...In clasa a ll-a „A" de la școa-
la de 7 ani din Vatra Dornei, învă-
țătoarea Aurelia Șerban le vorbește
copiilor despre școala de azi în com-
parație cu școala din trecut.
— Povestiți atit de frumos ! —• îl
spun în recreație. Și o rog să-mi
vorbească despre activitatea ei și a
școlii în ultimii zece ani.
— Vedeți, noi, dascălii, ne pri-
cepem mai mult să le vorbim ele-
vilor.-.
Și totuși, discuția odată pornită,
se dovedește că dăscălița știe a vorbi
frumos nu numai cind se află în fața
clasei.
— Un lucru aș vrea să subliniez —
ne spune ea — lucru pe care l-am a-
rătat și copiilor: de la școala din
Humulești sau cea în care preda
Tinerii naturaliști de la școala medit „Dragoș-Voda" din Cîmpulung. regiunea Suceava, apllctnd metodele miciurinist,
pe parcela experimentală a școlii.
Raiul copiilor nu mai e un vis, ci o
realitate — sau la ce se gîndețte o
educatoare atunci clnd privește căderea
fulgilor de zăpadă
Pornind de la Borșa Maramure-
șului, șoseaua străbate codri
nesfîrșiți de brazi, ducindu-te,
prin trecătoarea Prislopului, pe
drumul lui Dragoș, către minunata
țară a Moldovei. Pe malul apei ce
a dat numele său țării — poate chiar
în locul unde s-a înecat acum 600 de
ani Molda alergind după zimbru —
se află orașul Cîmpulung.
La grădinița de copii — o vilă fru-
moasă din centrul orașului — educa-
toarele pregătesc serbarea închinată
aniversării republicii. Educatoarea
Aurelia lonescu dă tonul, apoi co-
mandă : „Unu. doi, trei 1“ Și glasu-
rile mici se avîntă:
„Țara noastră o iubim,
Pentru ea vrem să muncim-..*'
In curind se dă pauza.
— Cînd am venit întîi la Clmpu-
lung, în 1945, — începe a povesti
tovarășa Aurelia lonescu, educatoa-
re fruntașă, — grădinița ocupa o
singură cămăruță la o șebală
vedeți, avem o vilă întreagă, cu
săli Înzestrate cu mobilier potrivit
copiilor și cu material didactic va-
riat pentru lecții, cu dormitoare, bu-
cătărie și sală de mese. Iar educa-
toare slntem acum șapte...
In curtea învăluită în fulgii de
nea ce se cern mereu de sus copiii
se joacă zburdalnici. Privirea educa-
toarei îi îmbrățișează plină de grijă
și dragoste.
— Ori de cîte ori văd cum ninge
— îmi spune ea — îmi amintesc de
copilărie, de moș crăciun cel zgîr-
cit care pentru mine nu avea daruri.
Visam pe atunci un
cu păpuși multe și
fericită să văd cum
astăzi raiul nu mai
realitate...
rai al copiilor,
jucării. Și sînt
pentru copiii de
e un vis, ci o
primară,
iar educatoare nu
ram decît două.
Acum, după cum
M-am despărțit de copiii de la
grădiniță și de educatoarea lor cu
bucuria de a fi văzut încă odată cîte
se fac la noi pentru cei mici. Și pa-
șii m-au purtat mai departe.
47 scăzut
din 57
problema
Viorica Livescu
M-am oprit la școala medie „Dra-
gos Vodă".
„In broșura editată cu pri-
lejul sărbătoririi semicentenarului
acestei școli se află o fotografie în-
fățișînd-o pe profesoara Viorica Li-
vescu în mijlocul elevilor, pe parcela
experimentală . „lată o profesoară
harnică 1“ mi-am zis privind foto-
grafia. Discuția pe care am avut-o
apoi cu tovarășa Livescu mi-a con-
firmat această impresie.
— Am intrat în învățămînt — în-
cepu profesoara, răspunzind la în-
trebarea mea — în anul 1947,
— Așadar, putem spune că v-ați
născut profesoară odată cu nașterea
republicii.
— Exact. Am 11 ani de stagiu în
învățămînt.
— Cum 11? Dacă nu mă-nșel, 47
scăzut din 57 fac 10.
— Uitați că astăzi sint muncitori
care lucrează în contul anului vii-
tor...
— Știu, totuși nu înțeleg; în ca-
zul dumneavoastră...
— Am primit un an de vechime
în plus, în urma cursurilor de per-
fecționare pe care le-am urmat.
Mă reculeg din nedumerire. Tova-
rășa Livescu continuă :
— Cred că noi, profesorii, oricît
am studia, niciodată nu vom putea
spune că știm prea mult. Pe elevi
îi interesează lucrurile noi, iar pro-
fesorul trebuie să fie în stare a le
satisface curiozitatea. Studiul, pen-
tru profesor ca și pentru elev, tre-
buie să fie un punct înscris in pro-
gramul său zilnic. Nu este suficient,
însă, să vrei să studiezi, trebuie să
ai și condiții. Iar aceste condiții ne
sînt create din plin astăzi.
In afara revistelor, a metodicilor și
a lucrărilor de specialitate pe care
le-am studiat, am învățat foarte
mult din interasistențe, din vizitele
la clasă ale directorului și ale orga-
nelor de îndrumare și control, din
discuțiile in comisia profesorilor de
aceeași specialitate, din consiliile și
cercurile pedagogice, de la cursurile
de perfecționare. Toate acestea m-au
ajutat să fac lecții mai bune, mat
interesante.
Despre însemnătatea cursurilor de
perfecționare cred că nici n-ar mai
trebui să vorbesc. Toți cei care lu-
crăm în învățămînt ne-am dat sea-
ma, cu fiecare an, cît de mult
ne ajută aceste cursuri. Și, fără în-
doială, în viitor ne vor fi încă și
mai utile. Printre colegii mei de spe-
cialitate — după cum știți, predau
științele naturale — se spune că în-
cepind din anul acesta la cursurile
de perfecționare se va pune mai mult
accentul pe pregătirea practică, pen-
tru ca noi să putem deprinde mai
bine tehnica lucrărilor pe parcela
experimentală și în laborator.
Date prezentate de tovarășul Gheorghe
Dan, învățător fruntaș, șeful secției
de învățămînt ți cultură a raionului
Cîmpulung Moldovenesc
Anii care au început odată cu re-
publica au adus mari și însem-
nate schimbări nu numai la
școala medie din Cîmpulung
Moldovenesc sau la grădinița din
oraș. Asemenea prefaceri s-au petre-
cut în toate școlile raionului — ca
pretutindeni unde învață fiii celor
ce muncesc.
Despre aceasta poate vorbi cel mai
convingător tovarășul Gheorghe Dan,
învățător fruntaș, șeful secției de in-
vățămînt și cultură a raionului Cîm-
pulung Moldovenesc.
— In anul 1947 — ne spune el —
pe cuprinsul actualului raion Cîm-
pulung se aflau 5 grădinițe cu 150
medie din Cîmpulung sînt 305 elevi
în clasele VIU—X.
In trecut copiii populației ucraine-
ne nu puteau învăța in limba lor ma-
ternă. Astăzi avem în raion 19 școli
de 4 ani și 3 școli de 7 ani cu limba
de predare ucraineana.
S-au construit 6 noi localuri de
școală; s-au înființat 7 internate noi
(în trecut nu era decît unul), s-au
făcut reparații și amenajări la loca-
lurile de școală existente.
Cu
toate condițiile deosebit de
de copii; astăzi sînt
iar numărul copiilor se
Numărul școlilor de 4
în timp de 10 ani de
S-au creat asemenea
15 grădinițe
ridică la 565.
ani a crescut
la 16 la 39.
școli pînă
în cele mai îndepărtate cătune risi-
pite prin munți. Avem astăzi în raion
11 școli de 7 ani, cu 1217 elevi. In
ceea ce privește școlile medii trebuie
să vă spun că, în trecut, pe teri-
toriul fostului județ Cîmpulung exista
un singur liceu. Astăzi sînt trei școli
medii. Numărul elevilor de curs
mediu pe întreg județul era în 1947
de 110 ; în prezent numai la școala
grele — dacă ne gîndim la fluctuația
muncitorilor în regiunile de munte și
la distanțele mari la care sînt răs-
pindlte casele una de alta — ne-
știința de carte a fost, în linii mari,
lichidată. Iar aceasta se datorește
muncii neprecupețite a cadrelor di-
dactlce, îndrumate de partid și spri-
jinite de organele puterii locale.
Mulți învățători — ca Ilarlon Pa-
triuc de la Izvoarele, Victor isac din
Moldova-Sulița, Ntcolae Popescu de
la Frumosu, Vasile Ciobanu de la
Slătioara și nenumărati alții— s-au
distins în munca de alfabetizare.
Un avînt deosebit a căpătat acti-
vitatea culturală din raion. Față de
16 cămine culturale cîte erau în 1949,
astăzi sînt 28. S-au construit 9 că-
însuflețește. Un bătrin
dată și părul nins de
dică și prinde încet a
— Frumoasă carte I
văr spune. Țărani ca
cu fața brăz-
vreme se ri-
vorbi...
$i mult ade-
Mitrea Cocor
din cartea asta sînt mulți și în Co-
badinul nostru. $i la noi ei au fost
cei dinții care au pășit pe drumul ce
ni l-a arătat partidul...
Și bătrinul povestește mai departe
despre ceea ce au însemnat pentru
țăranii muncitori din Cobadin și
pentru copiii lor alungarea de la
putere a moșierilor și capitaliștilor
și instaurarea regimului democrat-
popular. In locul bordeielor acope-
rite cu trestie sau coceni, in ultimii
ani și-au ridicat case noi de cără-
midă, acoperite cu țiglă, aproape ju-
mătate din cetățenii satului. Elec-
tricitatea a alungat din casele lor
lămpile cu gaz și opaițele, iar apa-
ratele de radio și difuzoarele au În-
ceput să cînte în tot mai multe case.
Copiii nu mai îngroașă rtndurile a-
nalfabeților, ci învață carte la șco-
lile satului. Numai în Cobadin sînt
3 grădinițe de copii, 2 școli de 7
ani — una cu limba de predare
romină și alta cu limba de predare
tătară — și o școală de 4 ani cu
limba de predare turcă. In toate în-
vață 750 de copii.
Și rînduiala țăranilor din Cobadin
acum este alta. Toți la un loc —
romîni, macedoneni, tătari și turci
— muncesc împreună în bună priete-
nie și înțelegere în milionara gospo-
dărie agricolă colectivă „8 Mai“, la
gospodăria agricolă de stat, la sta-
țiunea de mașini și tractoare sau la
fabrica de cărămidă. In timpul lor
liber merg să vadă un film la ci-
nematograful din sat, să ja o carte
de la biblioteca sătească sau să a-
siste la un spectacol dat de echipele
artistice ale căminului cultural.
Oamenii satului s-au schimbat
mult. Au devenit parcă mai buni,
mai veseli și mai luminați, mai uniți
în muncă. „Trebuie să mai facem
multe — îmi spunea unul din colec-
tiviști. — Peste cîțiva ani, dacă
veți mai trece pe la noi, veți vedea
străzi asfaltate oa la oraș. Rînduiala
este bună și noi mergem înainte".
Tovardșul Velula Boșnac este mîndru
că azi tătarii au ți ei școală în limba lor
Despre viața nouă a Cobadinu-
lui vorbesc cu mîndrie și pe-
dagogii.
Directorul școlii cu limba de
predare tătară, tovarășul Velula
Boșnac, lucrează în Cobadin de 9
ani. Om in puterea vîrstei, ars de
soarele și vinturile ogoarelor, direc-
am biruit greutățile. I-am alfabeti-
zat pe cei peste 400 de neștiutori de
carte, cîți număra satul nostru, din-
tre care majoritatea erau tătari și
turci. Astăzi, o mare parte dintre
foștii neștiutori de carte sînt citi-
tori ai bibliotecii sătești. Iar la școa-
torul ne primește, bucuros de
peți, in cancelaria școlii.
— Avem o școală tinără
oas-
lă au început să vină,
copiii — și asta e cea
chezășie a înlăturării
neștiinței de carte.
treptat, toți
mai bună
definitive a
spune el. O școală care s-a născut
îndată după reforma invățămintului,
în primul an de existență a repu-
blicii noastre. Înainte nici vorbă nu
putea fi pentru copiij noștri de car-
te, de învățătură In limba maternă.
La așa zisa școală musulmană, or-
ganizată pe lingă geamie, copiii de
tătari și turci stăteau numai o oră
pe zi. buchisind precepte religioase.
Acum, prin grija partidului și a
guvernului, avem o mindrețe de școa-
lă unde copiii învață în limba lor
maternă. Toți oamenii satului, de la
mic la mare, indiferent de naționali-
tate, pun umărul pentru întărirea și
dezvoltarea școlii, pentru înfrumuse-
țarea lăcașului unde se luminează
cetățenii de mîine ai republicii noas-
tre. Localul în care vă aflați a fost
construit acum cîțiva ani din fondul
central al statului. Iar cel al școlii
cu limba de predare turcă a fost
complet renovat prin autoimpunere.
La început, firește, ne-a fost mai
greu să-i lămurim pe părinți că toți
copiii trebuie să învețe carte. Ei a-
pucaseră altfel, în alte vremi. Dar
— La noi — intervine in discuție
un tînăr profesor, a început să
pulseze o nouă viață. La biblioteca
sătească din centrul satului sînt pes-
te 5000 de cărți, iar cititori avem
destui, ba șr cititoare. Se împrumuta
mai ales cărțile în legătură cu vre-
murile de azi. Sătenilor noștri le
plac mult povestiri despre viața și
munca lucrătorilor de pe ogoare. E
adevărat — smț și unii mai greu de
convins,
chemăm
țul roșu
mergem
crîmpel
carte, le
Dar nici noi nu-i lăsăm, li
ia căminul cultural,
al gospodăriei, la
1» ei acasă, le Citim
mal interesant, le
mai dăm un sfat...
la coi
școala,
cîte un
dăm o
Șl așa
îi cîștigăm pe toți. Vin tot mai mult;
oameni acum la conferințele și spec-
tacolele de Ia căminul cultural, la
cercurile de citit. Periodic echipele
artistice ale căminului prezintă spec-
tacole în limbile romină, tătară
turcă.
...Da, s-au schimbat multe în
cești zece ani in satul nostru...
cheie tînărul profesor.
Șl
a-
în-
Părinții sînt tot mai aproape de școală
afirmă tovarășul Gheorghe Neagu
In adevăr, lucrurile s-au schim-
bat. Și mi-au dovedit-o din
plin aceasta și cele povestite
de tovarățul Gheorghe Nea.
gu, directorul școlii de 7 ani cu
limba de predare romină din sat.
Se înserase cînd am ajuns la școa-
la Iui, dar directorul încă nu plecase.
Cînd l-am întrebat despre munca
școlii, despre succesele ei, a prins să
povestească plin de însuflețire.
— Pînă în 1948 — începu direc-
torul — școala noastră, care de fapt
era singura școală din sat, avea nu-
mai 4 clase și 4 învățători. Acum
avem 19 clase și 16 cadre didactice.
Pentru elevii care stau la distanțe
mari de școală s-a amenajat un in-
ternat.
Trebuie să vă spun că primim un
ajutor foarte însemnat din partea
părinților. Ne sprijină și în gospodă-
rirea școlii, și în munca educativă.
Uitați-vă, vedeți gardul acesta de
piatră din fața școlii ? Are o lungi-
me de peste 100 de metri, A fost
construit în întregime de părinții e-
levilor. Lumina electrică a fost in-
trodusă în școală tot cu sprijinul lor.
Pentru efectuarea acestor lucrări co-
mitetul de părinți de pe lîngă școa-
la noastră a adunat anul trecut su-
ma de 13.500 de lei. Harnici oameni
sint Ion Ramfiu, Ion Ivănoiu, Stan
Glodeanu, Constantin Duta — har-
nici șj cu dragoste de școală. Ii
„mobilizează", cum se spune, și pe.
ceilalți părinți — și iată cîte înfăp-
tuim cu ajutorul lor... Dar, după cum
v-am spus, părinții ne ajută și în
munca educativă. Și pentru ca să
poată face acest lucru cit mai bine,
am organizat pe lîngă școală un lec-
torat pedagogic. Printre lecțiile ți-
nute în cadrul lectoratului se numă-
ră șj acelea privind raporturile din-
tre membrii familiei, despre întări-
rea autorității părinților, regimul
școlarului, felul cum trebuie să se
facă educația copiilor prin muncă.
Problema aceasta, a pregătirii co-
piilor pentru munca practică, îi preo-
cupă foarte mult pe părinți și ei ne
ajută să introducem în școală ele-
mentele învățămîntului politehnic.
Și nu numai ei. Ne ajută în această
privință și colectiviștii, și G.A.S.-ul,
și stațiunea de mașini și tractoare.
Sub îndrumarea cadrelor didactice
elevii noștri participă la difert e
munci pe terenurile gospodăriei agri-
cole colective sau ale gospodăriei de
stat — bineînțeles, după puterile
lor. In perioada campaniei de re-
coltare, de pildă, ei au ajutat la
strîngerea griului, la bătutul pălă-
riilor de floarea soarelui, la culesul
porumbului. De multe ori vizităm și
atelierele S.M.T.-ului, unde H se
vorbește elevilor despre construcția
și funcționarea mașinilor agricole.
Acestea sînt numai cîteva din fap-
tele ce se petrec sub ochii noștri,
aci. La ele se adaugă, fără îndoială,
alte mii și mii de fapte ce vorbesc
despre succesele școlii noastre în
ultimii zece ani.
După o zi de drum lung, călătorul se oprește pentru popas. Dar
tn vreme ce trupul ostenit începe a gusta din binemeritata
odihnă, în minte mișcarea gîndurilor mai stăruie incă
Atunci călătorul, revăzind, printr-o succesiune de imagini, drumul
parcurs, iși face planul de călătorie pentru zilele ce urmează. Oprin-
du-ne deci și noi, pentru a vedea calea ce am străbătut, să ne îndrep-
tăm gindul către viitor, ca să chibzuim asupra drumului ce rămine
deschis in fața noastră.
O. BUZESCU, I. AXENTE, M. GTND ACU
yliilHIUIWI
*
trecutului și să confruntăm cît
tugar unele aspecte pentru a
da seama că drumul străbătut
teatrul nostru in scurtul răstimp
-
Scenă din piesa „Atențiune copii 1“ de Lucia Demetrlus
Ajutor .frățesc
V-a
tării, pentru ridicarea culturală a
In timpul șederii mele In
maselor, a devenit principala
Roml-
verr
ga pentru pregătirea cadrelor nece-
ne-a
tînara
a
In
10 ani
(Urmare din pag. 1)
FLORIN TORNEA
învă-
activi-
in revistă rea-
tncă
greutăți și destule lipsuri, dar capa.
dtatea de efort și priceperea
peda-
ai
la sfîrșitul documentaru-
fel încît
lui (care e un adevărat documen-
tar, deși
V. S.
Graficele nu
(Urmare din pag. 1)
.... *-■>
tei, ale științei și pășesc iwinte
trecut
didactice de 48000 cile «ti ftjnc fionat tn 1938/1939
Redacția ți administrația! București, Piața Scînteii nr. 1. Telefon 7.60 10. Tiparul: Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. V. Stalin" București, Piaja Scînteii, Abonamente: I an — 12,50 lei; 6 luni — 6,25 lei; 3 luni — 3,12 lei.
fost deosebit de prețioasă în ceea ce
privește asigurarea conținutului ști-
nerală răsună, de la un capăt la altul
al țării, chemarea largă la conștiință
noii
adre-
care le ri-
sociale de
problemele
problemele
crări de pedagogie șl
Numele multor pedagogi
elan patriotic ‘n producție,
cu curaj porțile literaturii.
crat-popular,
astăzi nu-și
gură această
trindu-se in
metodică ?
sovietici
de 12 mi-
ca fiecare
manualele
materialul
de
ne
de
al
DELEGAȚIA MINISTERULUI
INVĂȚĂMINTULUI DIN R.S.F.S.R.
să fie
înaltă
lecția de fizică de la clasa
„A“ la care am asistat.
4
CRIST1NA HERRERA
învățătoare — Chile
GENEVIEVE THIBAUT
învățătoare — Dijon
cutezători. Aceasta trebuie
în bilanțul nostru.
an, 1956/1957, s-au tipărit
de manuale. Intr-un tiraj
Hoane de exemplare, astfel
elev să-și poată procura
necesare. In ce privește
nu se precupețea pentru
generație.
muncii pedagogului, ii face
un om care se bucură de o
prețuire.
DICKO ALMADON
Sudanul francez
luăm în
bilanțul
seamă
unui
sare construirii socialismului.
Experiența școlii sovietice
deschid
a ’e ar-
teatrul romînesc de
poate vedea mai si-
dezvoltare decît păs-
slujba marilor elanuri
o duc pentru îmbunătățirea
tații extrașcolare.
gogilor noștri stau garanție că școila
noastră de cultură generală va de.
veni din ce in ce mai mult veriga
principală a ridicării nivelului cultu-
ral și moral al poporului.
pretenția a fi decît reportaj) ești
convins pe deplin de hărnicia, ta-
Toafe acestea le
acum cînd, încheind
deceniu, ne trecem
lizările.
rea revoluției noastre culturale.
Fără îndoială că mai sînt
și la muncă pentru făurirea
vieți pe care partidul nostru a
sat-o poporului.
Conținutul realist-științiflc al
mînia a obținut mari succese In
toate domeniile de activitate. M-au
impresionat adine cele realizate in
educația copiilor, un factor de
bază în construirea țării.
dilicilelor probleme pe
dică viața și realitățile
astăzi. Printre acestea,
moralei comuniste,
GEETA GROSH
profesoară — India
anii de după 23 August, Ro-
I
copiilor patriei noastre. Numai într-un
----------	” " '■ 312 titluri
socialismului.
E. BLIDEANU
directorul Direcției pedagogice din
Ministerul Invățămintului și Culturii
se intitulează și nu are
<
documentare

e Împlinește un deceniu de la
instaurarea republicii noastre
populare. Pretutindeni în
țară această aniversare spo-
rește elanurile creatoare por-
nite să 1 cinstească. In această am-
biantă sărbătorească nu este lipsit
de semnilicație laplul că, pe întin-
derea unei întregi luni, s-au așezat,
întru întîmpinare, manifestările cul-
turale. In adevăr, în ansamblul mul-
telor și multiplelor roade cile s-au
cules în acest deceniu, roadele cul-
turii sint printre cele mai de preț.
„Luna culturii' se încheie cu o
„Săptămînă a teatrului’. Împreună
cu „Săptămina muzicii", cu „Decada
naționali lăți,lor conlocuitoare", cu
„Săptămina cărții" această „Săptă-
mină a teatrului" apare ca o întreită
demonstrație: de torță, de maluri-
tale și de sănătate artistică. In a-
devăr, e de ajuns să privim ia anii
mîndrla de a fi o adevărată școală
în care masele muncitoare sint edu-
cate nu numai să guste farmecul
artei adevărate, dar și să pătrundă,
cu ajutorul ei, în adevărul vieții,
să lupte pentru acest adevăr.
Scoală a adevărului, teatrul nos-
tru este menit și se străduie să în-
lesnească publicului său de munci-
tori și intelectuali, de țărani, șco-
lari și studenți înțelegerea, pe ca-
lea îmbietoare a artei, a marilor și
acestui deceniu constituie o epocă
dintre cele mai de seamă și mai
pline de semnilicație pe planul is-
toriei noastre culturale.
Nu ne gîndim doar la faptul că,
In timp ce pînă acum zece ani tea-
trele — naționale și particulare, din
București și din provincie, luate la-
olaltă — se puteau număra pe de-
getele mîinilor, în timp ce azi miș-
carea noastră teatrală, In continuă
și avintată desfășurare, cuprinde ca
într-o plasă întreaga țară (aproape
40 de scene în București și în capi-
talele de regiuni și peste zece mii
de formații teatrale de amatori ale
căminelor culturale sătești, ale clu-
burilor sindicale din fabrici și ale
cluburilor studențești). Ne gîndim
mai ales Ia ceea ce este caracteris-
tic vieții teatrale de astăzi, la mi-
siunea educativ-socială a teatrului
nostru și la străduința lui neoste-
nită de a-și Împlini această misi-
une. Repertoriul de piese bulevar-
diere care constituia faima teatru-
lui nostru în anii de dinaintea ulti-
mului război, caracterul lui cosmo-
polit sau mistic, străin de aspirații-
le și de viața poporului este, în tea-
trul zilelor noastre, doar o amin-
tire. Sub statornica îndrumare a par-
tidului, tot ceea ce a fost valoros
In moștenirea trecutului — tradiția
populară, democrată, realistă lăsată
de ctitori ; imaginea veridică a so-
cietății și a trămîntărilor ei zugră-
vită de marii noștri clasici și de
dramaturgii cinstiți ai anilor dintre
cele două războaie — a lost preluat
de teatrul nostru de astăzi și îmbo-
gățit in lumina adevărului, în lu-
mina concepției marxist-leniniste
care însuflețește elanurile noastre
spre construirea socialismului.
Legal de bunele tradiții ale tre-
cutului și animat de perspectivele
mari ale viitorului socialist, teatrul
nostru iși poate revendica astăzi
construirii unei vieți noi, eliberate
de exploatare, de nedreptate și de
silnicie, problemele adevăratului pa-
triotism, ale internaționalismului
proletar, ale luptei pentru pace și
pentru o conviețuire pașnică și rod-
nică între popoare sînt citeva din-
tre cele mai de seamă. Ele și-au gă-
sit in bună măsură expresia în mul-
te lucrări dramatice care alcătuiesc
noua noastră dramaturgie : de la
Cumpăna Luciei Demetrlus pînă la
Hanul de la răscruce al lui Horia
Lovinescu, de la Minerii și Cetatea
de foc ale lui M. Davidoglu pină la
Arcul de triumf și Mielul turbat
ale lui Aurel Baranga, de la Ziua
cea mare" a Măriei Banuș pînă la
Ziariștii lui Al. Mirodan. Forța
educativă și animatoare a acestei
noi dramaturgii fia dezvoltarea că-
reia au fost ciștigate nu numai ti-
nerele talente descoperite și promo-
vate în acest domeniu, ci și mărit
scriitori mai virstnici) își găsește de
plinătatea în caracterul ei partinic,
militant, și se dovedește cu atît mai
valoroasă cu cît ține mai mult sea-
ma de cerințele realismului socialist.
„Săptămina teatrului" oferă spec-
tatorului o priveliște dintre cele
mai îmbucurătoare. O seamă de noi
producții dramatice originale își aș-
teaptă consacrarea. Unele dintre ele
sint opera unor debutanți;
altele sînt opera unor scriitori mai
de mult încercați. Toate, îgsd, În-
cearcă să răspundă într-un tel ca-
racteristic întrebărilor mai de sea-
mă ale vremii și toate chezășuiesc
dezvoltarea viguroasă în viitor a
teatrului nostru, armă in lupta po-
porului pentru cauza socialismului,
pentru cauza păcii, pentru cauza o-
mulai și a fericirii lui.
Operă a regimului nostru demo-
către care ne cheamă partidul, de-
cît ascultind cu statornicie îndem-
nurile și îndrumările partidului. A-
ceasta e cinstirea cea mai grăitoare
pe care teatrul nostru — ca și ori-
care cetățean — o poate face și
trebuie s-o facă în zilele marii săr-
bători a împlinirii primului deceniu
de la proclamarea republicii noastre
populare.
Cînd faci un bilanț de realizări
nu te gîndești numai Ia cite
ai înfăptuit, la greutățile pe
care le-ai întimpinat, la efor-
turile pe care le-ai depus ca să le
înlături ci gîndul ți se îndreaptă și
spre cei care te-au sprijinit, te-au
înțeles și te-au încurajat. Este firesc
de aceea ca acum, cind întocmim
bilanțul realizărilor obținute în în-
vățămîntul nostru în anii care au
trecut de la proclamarea republicii
noastre dragi, să ne gîndim cu re-
cunoștință Ia prietenii care ne-au
ajutat să dobîndim aceste realizări
— și, înainte de toate, la oamenii
sovietici, a căror mare experiență în
domeniul școlii ne-a călăuzit de mul-
te orj pașii. Tocmai de aceea exem-
plul școlii sovietice este folosit, în
condițiile lor specifice, de toate po-
poarele care iși construiesc viața pe
baze socialiste.
Inspirindu-se din principiile învă-
țămîntuiui sovietic, cel mai demo-
cratic sistem de învățămînt din lu-
me, școala creată de regimul de de-
mocrație populară din țara noastră
și-a deschis larg porțile pentru mili-
oanele de fii ai oamenilor muncii.
Ea a devenit un puternic mijloc în
lupta poporului muncitor din țara
noastră pentru desființarea exploa-
ințlfic al
ducerea în
todelor noi
rea muncii
tineretului,
s-a ridicat,
învățămîntuiui, în intro-
practica didactică a me-
de predare, în organiza-
de educare comunistă a
Problema esențială care
după reforma învățămîn-
Un proverb chinezesc spune
că o imagine valorează
mai mult decit zece mii de
cuvinte. In cazul acesta, documen-
tarele cinematografice romînești
care se prezintă acum, în ciclu, în
„Luna culturii", cintăresc cit zeci
de lecții de geografie, de exemplu,
pentru că vorbesc în graiul imagi-
nilor atrăgătoare despre neasemui-
tele frumuseți ale patriei. Se înțe-
lege, scopul lor mărturisit nu este
cel didactic. Dar ele pot constitui
un auxiliar fericit al predării ; sub
unghi științific, conținutul lor e în
general just, sub raport artistic au
darul de a atrage în mod deosebit
Urarea aminte și de a convinge.
„Oltul traversează Carpații” este,
de fapt, o monografie despre acest
mare rîu al țării, „Farmecul adîncu-
rilor" e 0 frumoasă expunere despre
peștera glacială de la Scărișoara,
„însemnări din Deltăi'“ și „Pasagiul
păsărilor” alcătuiesc împreună un
capitol despre fauna și flora Deltei
Dunării. Alte filme reconstituie
viața și opera unor mari artiști ro-
mîni sau momente esențiale ale
mișcării teatrale contemporane. Ci-
teva pelicule cuprind aspecte varia,
te ale muncii constructive a po-
norului nostru (din viața uzinei
„Steagul roșu” și din viața mari-
narilor flotei Mării Negre) sau în-
fățișează frumusețile Bucureștiului.
Valorile artistice ale filmelor do-
cumentare sînt diferite. Unele sînt
numai parțial reușite, iar unul este
chiar neizbutit: porniți să urmă-
rească viul curs al lalomiței, regi-
zorul și operatorul au călătorit pe
lingă maluri ca doi păistori dintr-un
loc îndepărtat, minunindu-se de
lungimea apei și de bolovănoasele
pietre de pe fundul ei, dar pierzind
aproape cu totul din vedere că de-o
parte și de alta a lalomiței trăiesc
oameni care au schimbat in acești
ani înfățișarea ținuturilor îmbogățin-
du-le. infrumusețîndu-le. In ansam-
blu, însă, se vede că studioul de
filme documentare și jurnale de
actualități dispune de o echipă de
creatori talentați care, deși nu aleg
încă temele cu destul discernămînt
în ceea ce privește importanța lor
pentru film, le tratează totuși cu
talent și cu dorința de a le face
apropiate publicului.
Trebuie menționat că cea mai
mare parte a producției de docu-
mentare ce se prezintă acum. în
„Luna culturii”, e dominată de
sentimentul dragostei pentru como-
rile patriei, între care oamenii ei
sint la loc de frunte. Făcînd sen-
sibilă. aș zice aproape materială
poezia cimpurilor și a apelor, a
florilor și a vieții tainice a păsă-
rilor, efortul creator al omului In
Anii puterii populare, cuceririle obținute de oamenii muncii
^in acești ani in industrie și agricultură, succesele artei și științei
noastre au murit considerabil prestigiul patriei noastre peste hotare.
Odinioară „la plus jolie de toutes Ies colonies", Romînia este azi
cunoscută — chiar și in colțurile cele mai îndepărtate ale Africii,
sau Americii de Sud, unde înainte nici nu se știa de existența
noastră — ca o țară liberă înaintată, cu oameni ospitalieri,
care-și clădesc un viitor fericit. Numeroși străini — atît din țările
lagărului socialist cit și din state ale căror guverne nu ne slnt
prietene — ne-au. vizitat in ultimii ani și au rămas plăcut impre.
sionafi de ceea ce au văzut. Printre ei stnt numeroși profesori și
învățători. Notațiile lor in „cărțile de aur“ ale diferitelor școli sau
ale Palatului pionierilor, arti cotele publicate de dinșii despre R.P.R.,
scrisorile pe care ni le-au trimis sint mărturia aprecierii lor in
ceea ce privește situația invățămintului nostru. Spicuim cite teva
din cele spuse despre noi de oaspeții noștri:
Delegația Ministerului Invăță-
mlntului din R.S.F.S.R. a rămas
impresionată vizitînd școala medie
,,Zoia Kosmodemianskala". Școala
a plăcut prin arhitectura sa, dar
în special prin organizarea mun.
cil insfructiv-educative. Ne-au plă-
cut foarte mult cabinetele bine în-
zestrate de biologie, geografie, ma-
tematică, fizică șl materialul di-
dactic lucrat de înșiși elevii școlii.
Este pozitiv faptul că internatul
se găsește în aceeași clădire cu
școala și că se află sub controlul
permanent al cadrelor didactice.
Ținem să evidențiem lecțiile excep-
ționale predate la clasa I-a, lecția
de Istorie de la clasa Vl-a ,,B“ și
unde predau eu, atît din punct de
vedere al arhitecturii cit și al efec-
tivelor clasei și al materialului di-
dactic. Intorcîndu.mă la București,
un larg program de vizite mi-a
îngăduit sâ văd clubul sindicatu-
lui, cu biblioteca sa bine înzes-
trata, sălile de serbări, de concerte,
de lectura ele., lucruri cu totul
noi pentru mine, in fine, am putut
să văd instituțiile de invățămint
elementar și mediu, cu sălile lor
confortabile, unde profesorii lu-
crează rodnic, cu un efectiv rațio-
nal, de 30 pînă la 40 elevi, avind
la fndemină o veritabilă gamă de
materiale, ceea ce lipsește multora
dintre colegii mei din Africa Occi-
dentală Franceză.







supunerea naturii și în felul în care
natura răsplătește cu îmbelșugare
triumful omului, filmul documentar
romînesc explică, printre altele, și
de ce e patria o sursă nesecată de
inspirație pentru poeți și artiști și
ne ajută s-o percepem, la rîndul no-
stru, cu acea stare de spirit pe care
o încearcă nu numai poeții, ci toți
oamenii, dar pe care, firește, numai
ei au puterea s-o exprime.
Nu totdeauna documentariștii iz-
butesc să surprindă chipul luminos
aii omului de azi cu aceeași emoție
cu care fixează in imagine obrazul
încremenit, de gheață, al Deltei sau
nașterea unui cuib de rîndunele sub
o streașină dantelată într-un început
de primăvară. In filmul închinat
vieții marinarilor, care sînt in ge-
nere oameni cu aparență sobră și
suflete tumultuoase, ei nu au fost
văzuți destul de expresiv. Dar în
„Reportaj de la „Steagul roșu’’ sce-
naristul și regizorul au înțeles
foarte bine ce înseamnă „viața per-
sonală" a constructorului de ca-
mioane. Ei au filmat nu ziua de
muncă, ci și ceasurile de odihnă
ale muncitorilor marii uzine de la
Orașul Stalin, dar au făcut-o în așa
lentul, omenia și întreaga putere de
înfăptuire a acestui colectiv in-
dustria).
Posibilitățile cinematografului sînt
bine folosite, culoarea in multe fil-
me este izbutit aleasă, e multă lu-
mină în ele și frumusețile natura'e
își află, așa cum se cuvine, echi-
valentele cromatice. Operatorii de
imagine sînt acum mai îndrăzneți,
mînuiesc aparatele cu dezinvoltură
și fantezie. Regizorii îmbinai cu din
ce în ce mai multă pricepere ima-
ginea cu muzica și cu textul comen-
tariului sau cu replicile rostite
uneori de oamenii ce apar în filme.
Comentariile au o ținută mai lite-
rară, se vorbește în genere cu mai
multă măsură și cu mai mult spirit
— iar un text spiritual e întot-
deauna o dovadă a degajării, a
ideilor clare și a clarității țintei
propuse.
Vizionarea ciclului de filme do.
cumentare romînești este foarte
profitabilă pentru lumea școlii, Evi-
dent. nu numai ca fapt didactic,
ci și prin aceea că apropie tinere-
tul și pedagogii săi de un gen in-
structiv de filme, ai cărui artiști sînt
in plin proces de maturizare și pot
deci ajuta efectiv, prin producțiile
lor. la formarea unui bun gust ci-
nematografic.
tului, în fața școlii noastre a fest
aceea de a elabora programe și ma-
nuale școlare bazate pe concepția
științifică asupra fenomenelor natu-
rii și societății, fără de care opera
de educație comunistă nu se poate
concepe. Aceasta era una dintre sar-
cinile cele mai grele, deoarece în
trecut învățămîntul din țara noastră
fusese îmbibat cu concepții Idealiste.,
Noi nu aveam experiență in această
privință șl, dacă am fi pornit singuri
la muncă, ne-ar fi trebuit mult timp
și. desigur, am fi făcut și multe gre-
șeli, greu de reparat după aceea. Am
avuf însă de unde învăța pentru a
putea da școlii noastre noi conținu-
tul cerut de sarcinile construcției so-
cialiste : am învățat din experiența
pedagogiei sovietice. La fel, învăță-
torii și profesorii noștri au găsit în
literatura pedagogică și metodică
sovietică un permanent și valoros
sprijin, iar in activitatea invățătoru-
lui sovietic un minunat exemplu de
muncă plină de devotament pentru
cauza școlii, a poporului muncitor,
pentru fericirea patriei.
Cît nu datorează flecare învățător
șl profesor din țara noastră pedago-
giei sovietice care i-a luminat dru-
mul, l-a ajutat să-și însușească me-
todele de înarmare a tinerei gene-
rații cu tezaurul de cunoștințe creat
de omenire și s-o pregătească pen-
tru a pune aceste cunoștințe în sluj-
ba ideilor de pace și progres ! Care
educator, din orice colț al țării, a-
tunci cînd s-a găsit în fața unor
greutăți ivite în munca sa la ca-
tedră, cind o lecție nu i-a reușit,
cind elevii nu l-au ascultat sau cind
părinții nu l-au sprijinit îndeajuns
n-a deschis o carte sau o revistă so-
vietică pentru a cere pe această ca-
le un sfat de la prietenii săi încer-
cați. a căror experiență și-a găsit
generalizarea teoretică în zeci de lu-
—- Kairov, Skatkin, Goncearov, Sim-
birev, Novikov, Osipova etc. —
sînt atît de răspîndite în școala
noastră încît gîndurlle, ideile și ex-
periența lor sînt cunoscute oricărui
învățător’ și profesor.
Pedagogia sovietică a dat educa-
torilor noștri un optimism viguros,
încrederea că feți copiii pot să fie
instruiți și educați și că nu există
o fatalitate care să împiedice dru-
mul omului spre viață și fericire.
Călăuziți de această concepție și lu-
crind în regimul de democrație popu-
lară educatorii noștri sînt stăplnlți
de o adevărată mindrie că slujesc
intr-o școală însuflețită de scopul
atît de nobil de a forma un om cu
o dezvoltare armonioasă, pregătit
pentru viață, în stare să lupte și să
cucerească fericirea lui și a colecti-
vității. Aceasta dă un sens superior
ceea care relatează faptele de lau-
dă ale tinerilor de la gospodăria a-
gricolă colectivă din comuna Cea-
cu Sînt oameni crescuți de noi. ti-
nerii din brigada Iul Plăvițu Mar-
cel din comuna Conteni, regiunea
București, ca și tinerii ingineri și
tehnicieni rare au sporit cu 40 la
sută capacitatea fabricii de amoniac
din orașul Victoria. La temelia gra-
ficelor ce se întocmesc azi pretutin-
deni in (ara noastră a pus și în-
vățătorul sau profesorul ceva, une-
ori foarte mult. Tinerii teșiți din
școli și facultăți bl anii regimului
de democrație populară muncesc cu
Școala nouă — bl care s-a înfăp-
tuit învățămîntul realist științific,
care realizează educația comunistă
a tineretului — a știut să dezvolte,
înclinațiile copiilor, a sădit in ini-
mile lor optimism, elan, dragoste de
pot cuprinde
muncă, i-a făcut pe tineri să simtă
chemare spre mari înfăptuiri, nestă-
vilit indemn spre eroism. Aceasta
trebuie trecut in bilanțul nostru.
Noi vorbim de educarea patriotis.
mulul socialist, dar vedem ce în-
seamnă aceasta clin faptele pe care
le citim astăzi bl ziare despre muma
entuziastă a tinerilor. Dragostea de
muncă, de patrie, sădite bl școală,
dau ramuri și înfloresc în munca
din fiecare zi tn toate colțurile pa-
triei noastre, peste tot, acolo unde
își desfășoară activitatea tinerii
crescuți în școala nouă. Construcția
noastră socialistă are mulți Înainte-
mergători din tinăra generație,
mulți care sînt de pe acum stilpi
de nădejde ai viitorului luminos
spre care înaintăm. Și aceasta tre-
buie trecut tn bilanțul nostru .
Acel care vrea să știe cit este de
marc, de cuprinzător bilanțul nos-
irit, să îndrepte privirea spre erois-
mul în muncă al tineretului patriei
noastre, acolo unde rodește acum
munca dură In ftoU de inodțâttrl
și proțesori.
De curînd școala noastră a în-
ceput să facă primii pași și să obțină
primele succese pe calea politehni-
zării invățămintului, care constituie
principalul mijloc pentru legarea
predării de viață, de practică, pen-
tru dezvoltarea armonioasă a tine-
retului. începutul acesta n-a fost
deloc ușor. Trebuiau mai întii lă-
murite teoretic o serie- de probleme
privind conținutul, căile și formele
de realizare a invățămintului poli-
tehnic in școala de cultură generală.
Contactul direct luat cu școala so-
vietică, studierea materialului docu-
mentar privind cuceririle științei pe-
dagogice sovietice în acest domeniu,
variata activitate practică desfășu-
rată de învățătorii și profesorii so-
vietici oglindită în presa pedagogică
au constituit principalele izvoare
care ne-au ajutat să înțelegem prin-
cipiile politehnizării învățămîntuiui
șl să putem desfășura primele acți-
uni în această direcție, in funcție de
condițiile țării noastre. Ideea poli-
tehnizării preocupă azi marea masă
a cadrelor didactice dind un nou
impuls pentru pregătirea mai te-
meinică a tineretului pentru viață.
Construind socialismul laolaltă cu
toate țările de democrație populară
folosim larg și ajutorul acestora —
in domeniul școlii și al învățămîn-
tuiui la fel ca și în toate celelalte
domenii — și împărtășim, Ia rîndul
nostru, experiența pe care am dobîn-
dit-o. Deși condițiile variază de la
o țară la alta, în funcție de tradi-
ții, de particularitățile naționale, de
moștenirea lăsată de vechile regi-
muri — totuși principalele probleme
ale muncii de instruire și educare
sînt aceleași, pentru că același este
și scopul educației in toate țările ce
construiesc o viață nouă- Aceasta
este premisa principală a colaborării
învățămîntuiui nostru cu învățămîn-
tul celorlalte țări democrat-populare.
Schimbul de delegafi ale oameni-
lor muncii din învățămînt din țara
noastră și din aceste țări, partici-
parea la expoziții, conferințe, con-
grese și seminarij internaționale,
studierea materialelor pedagogice
etc. ne-au ajutat să rezolvăm mai
bine unele probleme de învățămînt,
să întărim și să dezvoltăm diferite
acțiuni privind instruirea și educa-
rea tineretului. De pildă. în vederea
găsirii celor mai potrivite forme și
căi pentru a grăbi generalizarea in-
vățămîntului de 7 ani, care consti-
tuie una din principalele sarcini
trasate școlii de Congresul al Il-lei
al P.M.R., s-a studiat în mod spe-
cial experiența obținută în acest do-
meniu în Bulgaria. Din unele țări,
cum ar fi R.D.G., am împrumutat
prototipuri de material didactic după
care am început să producem în se-
rie diferite aparate necesare școli-
lor noastre. Experiența școlii din
Republica Cehoslovacă in organiza-
rea timpului liber al elevilor și în
organizarea acțiunilor pentru cu-
noașterea ținutului natal și a pa-
triei este deosebit de instructivă pen-
tru școlile noastre in munca pe care
Un bilanț nu înseamnă pentru
noi un popas. El deschide o nouă
perspectivă de muncă în viitor, ne
însuflețește pentru un puternic avînt
in lupta pentru dezvoltarea conti-
nuă a școlii noastre. îndrumați de
partid, muncind cu încredere și op-
timism, folosind și mai departe ex-
periența școlii din țările prietene
slujitorii învățămîntuiui nostru își
vor îndeplini cu cinste nobila misi-
une de a crește pe viitorii ziditori
nla, In 1953, m-am interesat In mod
special — curiozitatea profesională
nu-și uită niciodată drepturile —
de tot ce avea contingență cu co-
piii șl învățămîntul.
Am putut să constat că nimic
...n-am să uit niciodată tntîlni-
rea mea cu ce| 80 de profesori și
Învățători din Constanța, la Pala,
tul pionierilor, unde am fost pri-
mit prietenește, cu flori, și am dis-
cutat cu ei foarte sincer probleme
pedagogice. Această zi s-a termi-
nat cu vizitarea unei școli elemen-
tare care, desigur, nu are nimic
asemănător cu școala din Sudan
țămîntulul, concepția materialistă a
vieții și a lumii, învățătura marxlst-
leninlstă au tras de pe tot mai mulți
ochi, în școală, vălul basmelor și
născocirilor interesate și au introdus
o viziune lucidă și practică a vieții,
care reclamă încordarea disciplinată,
organizată a forțelor fiecărui individ
pentru realizarea binelui comun. Un
tot mai viu și susținut simț al soli,
darității sociale a închegat rîndurile
tineretului școlar în vederea cunoa-
șterii și apărării cuceririlor clasei
muncitoare. Morala comunistă, cea
mai înaltă manifestare a umanității,
se descoperă azi tot mai clar ca o
unică posibilitate de rezolvare a pro-
blemelor de conștiință și de compor-
tare în viață.
Este meritul partidului și al con-
ducerii noastre de stat de a fi pus
la îndemîna tineretului și a educa-
torilor, in cantități nemaiîntîlnite in
istoria culturii poporului nostru și în
condiții din ce în ce mai bune, pro-
grame și manuale, material didactic,
studii și publicații pedagogice, mij-
loace bogate șl yariate prin care
munca în școală să se poată ridica
la un nivel înalt de randament.
Și aci cifrele stau mărturie a ca-
pacității statului nostru socialist de
a sprijini primii pași în cultură ai
...mă refer la unele aspecte care
mi-au atras ma| mult atenția și
care, deși poate nu sint cele mai
importante dintre realizările sta.
tului romin, au impresionat mai
profund sensibilitatea mea de în-
vățătoare.
Vizitele făcute la diferite Insti-
tute de învățămînt m-au impresio-
nat — prin spontaneitatea și căl-
dura cu care am fost întimplnată
de profesori și elevi, ca reprezen-
tantă a unei țări latino-amerlcane.
Interesul manifestat pentru a ști
cum este educat tineretul nostru,
cum luptă pentru idealurile sale,
dacă luptă sau nu pentru pace
— este sincer...


didactic, intre anii 1952—1955 între-
prinderea de material didactic a ‘con-
fecționat peste 600 de titluri, fntr.un
volum de peste 3 milioane de piese.
Prestigiul școlii s-a ridicat. In
țara in care, in vremea burghezo-mo-
șlerimil, obligativitatea învațămintu-
lui era o farsă iar analfabetismul
domnea nesupărat, afluxul către
școală, către cele mai fnalte școli
crește nestăvilit. Sălile de clasă pe
tot întinsul țarii nu se mai liniștesc
din zor) și pînă noaptea tirzlu de
mulțimea clocotitoare de tineri șl
virstnici care vin la lumina cărții cu
conștiința limpede că învățătura este
o datorie cetățenească și un atribut
indispensabil al omului nou in so-
cietatea socialistă.
Și prestigiul educatorilor a crescut.
Nu numai că, prin grija partidului
și a guvernului, condițiile de viață
s-au îmbunătățit, dar lucrul de căpe.
tenie este că învățătorul a devenit
figura centrală a satului și, împreună
cu profesorul, sînt Intelectualii către
care se Îndreaptă respectul și prețui-
rea Întregului popor.
Cei zece ani de la proclamarea re
publicij au fost pentru Învățămîntul
nostru o epocă de muncă Încordată,
în care nu puține au fost greutățile,
nu rare au fost lipsurile și nu mici
au fost jertfele de osteneli.
La acest capăt de vreme, insă, pri-
vind in urmă la drumul străbătut,
simțim satisfacția de a fi creat un
organism solid, in stare să aducă o
contribuție importantă la desăvîrși-
In anul școlar 1956/1957 au funcționat 98400 cadre