Proletari din toate țările, unifi-vă! Im Contribuții la Istoria pedagogiei muzicale romln ;ti și pedagogia muzicală Un document excepțional Organ al Ministerului învățămîntului și Culturii și al Comitetului Central al Sindicatului Muncitorilor din învățămînt îi Cultură • ANUL IX, Nr. 431 Vineri 26 iulie 1957 6 PAGINI 25 BANI In dorin(a de a populariza exp edenta marilor noștri pedagogi muzicieni din trecut, „GAZETA INVAȚAMIn ȚULUI“ a luat Inițiativa publicării unul ciclu de articole referitoare la contribuția acestora ia Istoria pedagogiei mu- zicale romtnețtl. Gavrlil Muslcescu, iacob Murețlanu. Isidor Vorobchlevlcl, D. G. Klrlac, Ion Vldu in țară, George Enescu sl Euseble Mandicevachl peste hotare, au dus faima pedagogiei muzicale rominestl puntnd bazele științifice ale tnvi- țămintulul artistic din veacul trecut șl primele decenii ale epocii noastre. Manualele, studiile, articolele ț> lecțiile publicate cu decenii In urmă pot constitui un îndrumar prețios al activității noastre actuale. Mal ales Ins- piratele ctntece școlare pentru voci egale, dc care ducem încă o lipsă atît de mare tn repertoriul pentru copil șl tineret, pot umple acest gol dat fiind că toți pedagogii ausnumlțl au fost In primul rind compozitori. Prezentul articol deschide seria ciclului care se va desfășura de-a Iun. gul vacanței de vară contlnutnd odată cu reluarea activității școlare de toamnă PENTRU NOUL AN ȘCOLAR In raionul Buhușl, ca da altfel in majoritatea raioanelor re- gfunii Bacău, se fac intense pre- gătiri In vederea deschiderii în buna condiții a noului an școlar. Prin grija sfaturilor populare lo- cale, a directorilor de școli șj a comitetelor de părinți, au îost apro- vizionate cu coniDuîîlibiiuj necesar pină la 1 Ianuarie toate școlile ra- ionului. Au iost terminate repara- țiile capitale — făcute prin auioim- punere—ale localurilor de școli din șalele Marginea și Luduș din co- muna Balcani, Poloboc, comuna Rediu, Broșteni, comuna bahna, Halmacioaia, comuna Racova și al- tele. Sînt, de asemenea, efectuate reparațiile curente ia majoritatea școiilor din raion. In hcopui măririi spațiului de șco. lanzare a elevilor, al realizării învă țamintulul general obligatoriu și ai pregătirii condițiilor pentru genera- lizai ea trepiata a învățămîntului de 7 ani, in raionul Euhuși s-au iuat o serie de masuri menite să ducă la imounatâțirea continuă a condițiilor de învățătură ale elevi- lor. cetățenii din comuna Tazlau. de pilda, construiesc prin autoim. punere un nou local de școală de 7 aul, care va fi dat in folosință in cinstea zilei de 23 August. La reali- zarea acestei construcții, merita a se sublinia ajutorul permanent dat de către Ocolul Silvic șl Fabrica de Cherestea din localitate, care s-au îngrijii de asigurarea Intre, gutui material lemnos necesar con- siruirli școlii. Iot cu ajutorul Fa- bricii de cherestea, școdl$ dc 7 ani din Titzlău a iost eieclilticJlă și a reușit sa-și repare întregul mobilier. Piuă la 1 septembrie vor îl, de asemenea, date in folosință alte două noi localuri de școli ne 4 ani construite prin autoimpunera tn satele Podoleni-Scș, comuna Po- doleni și Pâscărcni din comuna Blăgești. Au început să construiască noi localuri de școli pentru liii lor și cetățenii din satele Bărcânești șl bliișiea, comuna Romîni. In satul Bărcânești, de exemplu, cetățenii îți aduc contribuția mi numai prin bani ci și prin muncă voluntară. Un Interes deosebit pentru asigu- rarea unor noi localuri de școli co- respunzătoare au dovedit tovarășii directori de școli Constantin Tuto- veanu, Aurei Maftei, Constantin Fi- llmon și alții care au mobilizat co- mitetele de construcții șl pe cetă- țenii satelor respective in vederea urgentării lucrărilor. in scopul asigurării unei frec- vențe regulate a elevilor claselor V—VII cate vin de la distanțe mari, în noul an școlar vor fi organi- zate gazde comune pe lingă școlile de 7 ani din comunele Burlești, Re- diu, Blădești și altele. SE ÎMBOGĂȚEȘTE materialul DIDACTIC Majoritatea școlilor din raionul Buhușl sint înzestrate cu material didactic. La cele mai multe dintre ele se observă dorința cadrelor di- dactice de a îmbogăți acest mate- rial, de a asigura durabilitatea ce. lui existent. O preocupare deose- bită manifestă in acest sens cole6> tlvele cadrelor didactice de la șco- lile nr. 1 și nr. 2 din Buhuși, care, ajutate de comitetele de părinți și de către elevi, au reușit să lipească pe pinză toate planșele folosite în timpul anului. Cadrele didactice de la școala medie și cea de 7 ani din Podoleni au confecționat, de aseme- nea, cu elevii numeroase piese pen- tru laboratorul de fizică și chimie: circuite electrice, sonerii, întrerupă- toare, bobine, mașini cu vapori etc. La școlile de 7 ani din comunele M. ZAHARIA VACANTA... 6 zile în Capitală In pag. 4-at (Continuare tn pag. S) ds învățători fi profesori vl- tn vacanța aceasta Capitala I-am întllnit zilele acestea pe unii dintre ei. veniți din raioanele Sebeș, Cluj, Vaslui, Moinești și din înde- părtatul Vișeu, din țara Maramure- șului. Mi-au povestit plini de însu- flețire despre programul deosebit de interesant și de instructiv pe car» pentru el 3.000 zltează l-a alcătuit cu multă grijă comitetul sindical, despre pe care țării. - La ml-am le-au cules aici. Muzeul „G rigori Impresiile (n inima Antipa' lămurit o problemă despre care am citit mult, dar nu-mi era totuși destul de clară — ml-a spus tov. Despot Gheorghe,"tnvățător din comuna Tărcuța-Ghimeș. Am văzut cu ochii mei plantele șl animalele expuse in mediul lor natural, tn or- dinea evoluției. De acum înainte voi putea preda copiilor mult mal lim- pede problema transformării speciilor șl voi ști să explic mai convingător condițiile care au determinat (ia speciilor superioare în apari- natură. Abia aștept să le povestesc elevilor tot ce am văzut In București. Le voi vorbi mal ales despre imensele posi- bilități de industrializare a faunei și florei noastre, lucru ce se găsește foarte bine Ilustrat la Muzeul științe naturale. — Pe mine m-a impresionat zeul V. I. Lenin și — spune tov. Virgil Moinești, profesor de cumentele care se de Mu. I. V. Stalin Mar'eș din istorie, găsesc Do- aici mi-au complectat cunoștințele despre istoria mișcării muncitorești. Am luat notițe amănunțite, care mă vor ajuta vilor să le goste să le descriu In culori vii ele. mei personalitatea Iul Lenin, vorbesc despre marea lui dra- pentru popor, despre simplita- tea lui fără pereche, despre lupta lui fără răgaz In slujba țelului măreț șl nobil căruia i-a închinai întreaga lui viață. Unii dintre oaspeți au văzut Capi- tala pentru prima oară. Tovarășul Boldizsăr-Zejk Emeric este unul din- tre aceștia. „De neuitat este pentru mine această călătorie, mi-a spus el. Capitala mi-a apărut de o sută de ori mai frumoasă, mal ttnără, plină de viață decît ml-am puit-o“. I-am însoțit pe oaspeți In mal tnchi- vizita lor la uzinele „23 August". Profesori șl învățători, unii tineri alții cu părul cărunt, păreau transformați cu toții tn elevi slrguitorl. Urmăreau atenție încordată explicațiile cu tov. Victor Minculescu, dispecerul dlrecto. rului general. Ascultlndu-l, principiile de organizare a unul asemenea gi- gant ca uzina „23 August’ au de- venit pentru ei din ce In ce mal lim- pezi. Rtnd pe rtnd trec prin secțiile de forje grea, motoare, sculărle. Admiră uriașele cuptoare Siemens-Martin, ca ' ' unde oțelul și cuptoarele electrice, se transformă in lichid de o culoare neasemuit Parcurg, tmpreună cu incandescent, de frumoasă, materia, dru- mul la sfirșitul căruia oțelul apare sub formă de cisterne sau de vagoa- ne impunătoare. — De-abla acum tnțeleg bine rolul politehnizării tn școli — exclamă tn secția de prelucrare a metalului tov. Mihail Gheorghe, tnvățător din Vlșeu. In această secție se fabrică roțile dințate, precum șl o serie de alte scule necesare pentru funcționarea întregii uzine. Muncitorii trebuie să cunoască multiple procedee, trebuie să stăplnească principiile de bază ale unor serii de procese tehnice din do- meniul mecanicii. — Ce mult iml vor folosi toate acestea la complectarea instalației laboratorului din școala mea — spune tov. Vasile Mareș din Vișeu la ieșire. Voi căuta să amenajez labo- ratorul tn așa fel ca elevii, la pă- răsirea școlii, să fie înarmați cu de- prinderi variate care să le îngăduie să se specializeze cit mal ușor și mal repede tn oricare ramură de pro- ducție. — Da, afirmă glnditoare tov. Olga Niczky, de la școala cu limba de pre- dare maghiară din Vișeu. Simt șl mal clar acum că datoria noastră este să-i creștem pe elevii noștri așa Incit ei să devină cu adevărat conti- nuatorii realizărilor de pînă acum. De felul cum înțelegem noi să mun- cim depinde în mare măsură dacă va spori numărul muncitorilor și tehni- cienilor destoinici, al inventatorilor și al inovatorilor care vor contribui la dezvoltarea mai departe a econo. miei țării noastre. Cînd mă voi în- toarce la școala mea, voi arăta cole- gilor mei cit de mult am profitat vi- zitînd Capitala șl îl voi convinge să vină șl ei, că au ce învăța de la voi. Vizita tn Capitală a însemnat pen. tru învățătorii șl profesorii din pro- vinele șl un bine meritat prilej de odihnă, de destindere. El au cunos- cut parcurile șl stadioanele Bucureș- t iu Iul, au fost la diferite spectacole, ca ds pildă „Plutașii de pe Bistrița", .Profesorul de franceză' de echipa artistică a prezentat Sindicatului muncitorilor din tnvățămînt și cultu- rii, „Omul care a văzut moartea' etc., au vizitat Muzeul dt Artă al R.P.R. șl alte locuri. Cete Șass zile ale excursiei au tre. cut repede. Ele au fost Insă zile rod- nice, pline de bogate învățăminte, zile cu adevărat de neuitat. 0. L, ÎNCEPE FESTIVALUL i Reprezentantll tineretului din patria noastră s-au pregătit tndelun? tn vederea participării la cel de al VMea I cstlval Mondial a1 Tineretului si Studenților care se desfășoară anul acesta la Moscova. în cea mal bună formă, el vor purta cu cinste culorile repu- blicii-noastre la măreața tnttlnlre a tineretului lumii pentru pace șl prietenie. In cllșete Corul ansamblului U.T.M.. orchestra ae muzică populară condusă de Ionel Budișteanu șl Angela Moldovan. laureată a Festivalului de la Varșovia, interprettnd un număr al r programului, înaintea plecării spre Moscova. TABERELE... — raid anchetă Nici un bob pierdut Fără îndoială că personali- tatea multilaterală a ge- nialului nostru muzician va mai necesita încă multe cer- cetări documentare spre a se pu- tea ajunge la o cunoaștere te- meinică a uriașei sale moșteniri artistice. Pînă azi, toți muzico- logii romîni și de peste hotare îl recunosc pe Enescu numai ca excepțional violonist, dirijor și compozitor (deși ca pianist nu era cu nimic mai prejos). To- tuși, o altă latură prea puțin studiată pînă azi și pe nedrept uitată, poate și datorită faptului că Enescu în modestia lui pro- verbială a trecut-o toată viața sub tăcere, este cea pedagogică. Se spune despre un profesor, că faima i-o făuresc elevii. Dacă acest adevăr nu poale fi negat, atunci este suficient să arătăm că Ychudi Menuhin a fost ele- vul maestrului, pentru ca Enes- cu să-și dobîndească locul pe care-l merită tn pedagogia mu- zicală. Fiindcă așa cum un com- pozitor poate supraviețui în is- toria muzicii printr-o singură lucrarea genială, tot așa și Enes- cu va rămîne un mare profesor fiindcă l-a dat lumii pe Yehudi Menuhin. Dar dacă acest merit al maes- trului nostru nu mai înseamnă azi aproape pentru nimeni un „secret" al activității sale, puțini sînt istoriografii și cercetătorii lui Enescu care să se fi ocupat special de latura pedagogică a autorului operei „Oedip". Con- tribuția lui Enescu la ridicarea școlii de compoziție romtnească, la creșterea unor valoroși inter- ftreți romîni și străini, la stabi- irea unor principii generale de pedagogie muzicală (unele din ele puțind pune bazele unui curs superior modem de perfec- ționare artistică) rămîne una din problemele cele mai importante in studierea științifică de viitor a activității compozitorului. In rîndurile care urmează. In- cercăm să relevăm numai unele aspecte mai pufin cunoscute ale acestei laturi pedagogice a lui Enescu și totdeodată să semna- lăm un manuscris muzical auto- graf inedit de o excepțională im- portanță legat de educația mu- zicală a copiilor. Una din calitățile diale ale unui profesor trebuie dragostea pentru copii Enescu a nutrit acest primor- adevirat să fie și tineret. sentiment dealungul întregii sale vieți. Fire de o rară sensibilitate, u- nicul fiu la părinți dintr-un șir lung de copii marți înainte de vreme care n-au putut însenina trista atmosferă familiară, Geor- ge Enescu a moștenit de la mama sa o dragoste — aproape bolnăvicioasă — pentru tineret. El a fost nașul și îndrumătorul pianistului Dinu Lipatti cînd a- cesta abia se familiariza cu mu- zica. Datorită lui Enescu, care l-a stimulat dealungul artistice. Dinu Lipatti la 25 de ani un nume nanță europeană. Tot saluta cu entuziasm in revistei „Muzică și carierii ajunsese de rezo- Enescu paginile Poezie'" (înaintea celui de al doilea răz- boi mondial) pe talentații frați Valentin și Ștefan Gheorghiu. Ion Vasilescu, Ludovic Feldmann și ctți alți muzicieni romîni in viață, nu păstrează în arhiva lor recomandația scrisă a maestrului, după ce le ascultase o zi în- treagă lucrările / Cîte prețioase îndrumări pedagogice nu le-a o- ferit Enescu, tinerilor compozi- tori romîni 1 Intilnirile genialului muzician cu tinerii interpreți și mai ales lecțiile sale s-au întipărit adina in mintea foștilor săi elevi. „Eram un copilandru cînd am Prof. V1OREL COSMA (Continuare în pag. 5) Zăduf. Se cunoaște câ-i mijlo- cul lui Cuptor. Pe ulițele co- munei Ștetânești din regiu- nea Pitești, nici țipenie de om. Toți fs duși la cîmp. Unii incâ mai seceră griul. Alții incarcă snopii în care și !1 duc la aiie. Aici, batoza zumzăie ca un bondar uriaș lot timpul, de se-aude pfnă la marginea satului... Deodată, un băiețaș cu cravată roșie la gît svîcnește dlntr-o ogra- dă și o ia la goană pe lîngă uluci, ținînd in mină un ulcior pintecos. O femeie bătrînă, care potrivește focul pe lingă oalele de pe vatra zidită lîngă o cuhnie, strigă după el: — Da' unde alergi așa, măi Ghiță ? Copilul se oprește o clipă, se uită în toate părțile, apoi, recunos- cînd o vecină de-a lor, răspunde : — La cîmp, lea Tinco, cu apă rece. Sintem cu școala. Adunăm snopi... Și în vreme ce femela rămîne cu mina la gură, a mirare, întrebîndu- se cum adică adună „snopi* copi- landrii ăștia, pionierul Gheorghe Stoica zorește și mai mult spre cîmp, ducînd voinicește ulciorul pîntecos. Tarlaua gospodăriei agricole co- lective „7 Noiembrie* din comuna Ștefănești parcă aburește, în soa- rele amiezii. Seceratorile-Iegătorl și-au făcut datoria. Au tăiat griul șl l-au făcut snopi în cîteva zile, pe mai bine de 50 de hectare. Din urmă au venit colectiviștii. Au strîns snopii și l-au făcut clăi. Dar mulțimea asta de copil ce mai caută acum pe miriște, ca niște vrăbii gureșe 7 — Luați-o de-acl, voi, Mariana, se aude glasul învățătoarei Eca- terina Ungureanu. Șl îndată, vie-o zece fete și bă- ieți, în frunte cu o bălăioară bron- zată de soare, se îndreaptă spre locul indicat. Se apleacă, se ridică, iar se apleacă, parcă execută un dans. Dar pionierii muncesc. Adu- nă spice rămase In urma seceră- torilor-legătorl. Ei nu Ie adună ori- cum, ci cu multă grijă, înmă- nunchind și paiele, astfel îneît mai fiecare dintre ei au în mîlnl bu- chete de spice. Cînd au strîns mai multe buchete, le aduc învățătoa- rei, Aceasta, ajutată de alți cîțlva școlari, le așează unele peste al- tele și fac un snop mare pe care îl leagă bine Ia mijloc, cu fire lungi de grîu. Dincolo, de-a lungul altui șir de clăi, se văd resfirați încă 10—15 copii. Lucrează sub supravegherea învățătorului Ion Năstase. Adună șl ei de zor. Fac snopi. —Cred că pe-aici s-a defectat cuțitul secerătorii, spune învăță- torul Năstase. Aveți grijă, băieți 1 Nu căleați pe spice. Ia uitați-vă ce de grîu a rămas pe miriște... — Facem o copaie de scovergi dacă măcinăm atîfea boabe, zice o fată ’năltuță, îmbujorată la față. Dinspre arie se vede apropiindu- ■e un om înalt, pîrllt de soare. Este tovarășul Vasile, președintele co lectivel. învățătorul Ion Năstase îl informează că cel patruzeci de pionieri venlțl la cîmp au adunat pînă acum mai bine de 10 snopi de grîu. — Vă mulțumim din inimă, copH le spune președintele. Și, emoțio nat, privește rînd pe rînd la chipu- rile lor vioaie, la cravatele ce-1 împodobesc atît de frumos. — O să venim și la arie, după ce terminăm aici, îl asigură pe președinte învățătoarea Ecaterina Ungureanu. Poate mai rămîn șl pe-acolo, ceva boabe de grîu.. Trebuie să le adunăm, să nu ră- mină un bob pierdut. Și copiii, împreună ou învățătorii lor, pornesc șl mai cu sîrg la treabă. AL. KAICU i L, * i r, 1 d ’ h L . Ir, D Facsimil din partitura „Liniște1 Vacanță la Moscova I Ca rezultat al înțelegerii stabi- lite între organizațiile sindi- cale de învățămînt din R.S.F.S.R., Cehoslovacia, Iugo- slavia ți Romtnia, un grup de învă- țători și profesori, activiști sindicali din aceste țări, și-au petrecut vacanța la casa de odihnă de la „Zelionîi Kurgan", lîngă«Moscova, între 1—20 iulie p.c. Grupul celor 25 de activiști sindi- cali din patria noastră a plecat spre Moscova ia 30 iunie, cînd se sărbă- torea pentru prima oară la noi „Ziua învățătorului". Ziarele anunțau a- tunci plecarea noastră ca pe un fru- mos dar pe care l-am primit de ziua noastră. Cît a fost de mare și de minunat acest dar povestim acum la întoarcere tuturor prietenilor și tova- rășilor noștri de muncă. Atunci cînd vor începe zilele de școală vom po- vesti elevilor noștri și aceștia — părin- ților lor. Și așa vor ajunge comorile adunate de noi în marea șl primi- toarea Uniune Sovietică la toți ai noștri. In mijlocul pedagogilor sovietici din Moscova, Kaluga, Rlazan, Gorki, din Bașkiria și Tîumenia siberiană, învățătorii și profesorii romîni. Iugo- slavi și cehi s-au simțit la prieteni dragi și apropiațl. E puțin ceea ce se poate spune în scris și în vorbe. Dar am adus cu noi ilustrate care ne vor ajuta să arătăm frumusețea locurilor vizitate, fotografii, am adus cu noi daruri de Ia prieteni care vor- besc despre sentimentele calde cu care ne-au primit. In activitatea noastră școlară ți sindicală se va simți cit de bogată, cît de rodnică a fost vacanța petre- cută în Uniunea Sovietică. De pe a- cum ne dăm seama cît de mult ne vor ajuta în muncă minunatele im- presii și bogatele cunoștințe căpătate. Dar, adevărata valoare a tot ceea ce am adus cu noi se va vedea mai bine atunci cînd ne vom afla în fața pro- blemelor și va trebui să găsim calea pentru buna lor. rezolvare. Comitetul Central al Sindicatului Muncitorilor din învățămînt din R.S.F.S.R. șt fiecare pedagog sovie- tic caro a stat alături de noi au știut să creeze o atmosferă din cele mal prielnice atît odihnei cît și schim- bului de experiență în problemele ac- tivității sindicale ți de învățămînt. In casa de odihnă de Ia „Zelionîi Kurgan" timp de trei săptămîni cei 150 de activiști sindicali au vorbit despre viața și preocupările lor, des- pre problemele muncii de fiecare zi, au clntat, au cules și oferit flori, au făcut excursii, au participat la pro- grame artistice. Toate acestea au con- tribuit la legarea unei prietenii pu- ternice. Am cunoscut atîtea tn cele trei săp- tămîni 1 Am văzut frumoasa Moscovă, eroicul Leningrad, istoricul Kiev. Am văzut Kremlinul. Mausoleul. Am fă- cut vizite la Ministerul Invățămîntu- lui, la Academia de științe pedago- gice, la Universitatea „Lomonosov", la „Ucitelskaia Gazeta", am vizitat o școală, o tabără de pionieri. Biblio- teca „Lenin", am văzut metroul. Ga- leriile de artă Tretiakov, ne-am plim- bat pe magistralele Moscovei, in par- cul Sokolmki, am mers la spectacole la Teatrul Mare, la meci de fotbal pe stadionul Lujnlchi, am văzut mo- numentele Leningradului, am fost la Smolnil — la Parcul Peterdvoreț, am vizitat vasul „Aurora", Pa- latul de Iarnă, unde am văzut colec- țiile de artă ale Ermitajului. Ne-am plimbat la Kiev pe Nipru, pe bule- vardul Kresciatic. Despre flecare loc vizitat putem povesti atît de multe șl minunate lucruri. Putem vorbi multe despre uriașul ritm tn care se construiesc cartiere întregi la Mosco- va, despre cum muncesc oamenii so- vietici, despre disciplina, modestia și marea lor bogăție sufletească. Ne-am dat seama cit de mult poate face un popor care a lichidat definitiv exploa- tarea omului de către om. Schimbul de experiență pe diferitele probleme ale activității sindicale a fost larg și bogat. Flecare a împăr- tășit cu bucurie tot ceea ce a adu- nat tn urma experienței anilor de muncă. S-au prezentat și s-au discu- tat probleme privitoare la munca profesională, politehnizarea învăță- mîntulul, activitatea de instruire și educație comunistă a elevilor, munca culturală de masă, asigurări sociale, protecția muncii, condiții de muncă ți de viață. Tot ceea ce am aflat în cadrul schimbului de experiență ne va călăuzi în găsirea căilor concreta pentru buna rezolvare a problemelor ivite în activitatea noastră de fiecare zi. Este Important nu numai ceea ce s-a spus în acest schimb de expe- riență. dar și atmosfera în care s-a comunicat experiența proprie, tn care s-a desfășurat acest schimb de ex- periență. Noi puteam să aflăm șl pe altă cale toate acestea. Materialul do- cumentar este una din aceste căi po- sibile. Dar am venit alături unul de altul pentru ca să se facă nu numai im schimb de idei dar și acea legă- tură sufletească, care să fie bază de colaborare tn viitor, temelie pentru legături prietenești multilaterale. ȘI aceasta s-a înfăptuit pe deplin. Despre minunatele zile petrecuta împreună toți participanții la priina vacanță comună a pedagogilor din țările socialiste avem cuvinte calde de spus : „S-au tntflnit la „Zelionîi Kurgan" — spune Rozalia Mansurovna, pro- fesoară la școala nr. 2 din Ufa, Baș- kiria — oameni pe care ii unește nu numai profesiunea, dar și comunita- tea de Ideal ți de scop, construirea unei vieți noi, libere de exploatarea omului de către om. Atmosfera crea- tă a dovedit cu putere unitatea din- tre noi, legătura dintre țările lagă- rului socialist. Fiecare a vorbit in felul său, in limba sa, dar esența cuvintelor era aceeași : oamenii do- resc să trăiască ți să muncească tn pace, sil-țl crească ți să-ți educe co- piii. La „Zelionii Kurgan" ne-am împrietenit, ne-am înțeles unii cu alții in limba noastră comună, a Inimii ți a sufletului. Noi ne-am con- vins cu toții că ne leagă o prietenie strînsă, sinceră. Este cel mai mare lucru ce s-a realizat. Aceasta ne va mobiliza în lupta pentru pace ți prie- tenie". „Fiecare dintre noi participanții la vacanța comună de la „Zelionîi Kurgan" — spune Mllenko Nicollcf,. directorul școlii medii din Sremsca Mltrovlța, Iugoslavia, — a ctțtigat foarte mult și aceasta va avea bune E. MANAC (Continuare tn pag. 6) LA COMEMORAREA LUI Revista de pedagogic nr. 5 — mai 1957 Revista de pedagogie nr. 5 (mai 1957) cuprinde un va- riat material grupat în ru- bricile consacrate ale revis- tei. In rubrica „Teoria și istoria pe- dagogiei", profesorul universitar Eugen Rozsa, șeful catedrei de pe- dagogie a Universității „Bolyai" din Cluj, semnează articolul „Cîteva considerațiuni privind lupta Împo- triva formalismului la elevii de vîr- stă școlară mică'. Articolul comu- nică unele din concluziile Ia care a ajuns autorul in urma cercetărilor efectuate la două școli de 7 ani cu limba de predare maghiară din Cluj, semnalînd unele dintre cau- zele formalismului în predare, cum, ar fi lipsa de material faptic, con- cret, sau folosirea nejustă a acestui material. Autorul neglijează, însă, un aspect esențial al problemei : procesul de formare a noțiunilor, în primul rînd legătura dintre ma- terialul faptic concret și noțiunile pe care trebuie să și le formeze e- levii de vîrstă școlară mică. Aici trebuie căutată una din cauzele cele mai tipice și frecvente ale for- malismului. De asemenea, din arti- col lipsesc soluțiile pentru înlătu- rarea formalismului. In studiul „Unele probleme ale formării gîndirii elevilor', — scris pentru „Revista de pedagogie" de către M. D. Gromov, cercetător prin- cipal al Institutului de psihologie din Moscova — autorul prezintă cercetările efectuate de el cu pri- vire la particularitățile dezvoltării reprezentărilor și noțiunilor referi- toare la lumea vegetală și cea ani- mală Ia elevii claselor I—IV. Con- cluziile cercetărilor arată că, tre- cind de la clasele mici spre cele mari, procesul de lărgire a cunoștin- țelor se înfăptuiește într-un ritm din ce în ce mai rapid, progresiv. De asemenea, cu fiecare clasă, în relațiile dintre componentele intui- tive și abstracte ale cunoștințelor de științe naturale crește impor- tanța componentelor abstracte, a- cestea acționind tot mai clar în dobîndirea cunoștințelor de către elevi. Articolul este bogat în su- gestii și poate constitui un îndemn pentru pedagogii și psihologii din țara'noastră de a întreprinde cerce- tări de acest fel și la alte obiecte de învățămtnt. In numărul din mai al revistei șe continuă publicarea articolelor cu privire la istoria pedagogiei romî- nești. D. Păcurariu, asistent la cate- dra de literatură romînă a Univer- sității „C. I. Parhon", semnează un documentat articol despre „Ion Ghica și unele probleme ale învăță- mlntului', iar prof. L. Bologa. din Si- biu, articolul „Jan Amos Komenski și influenta Iui asupra școlii romi- nești din Transilvania". Articolul tov. Bologa prezintă unele informa- ții interesante. Articolul folosește însă izvoare restrînse — numai ar- ticole apărute în presa pedagogică și școlară rominească din a doua jumătate a secolului al 19-lea, ajun- gînd uneori la o înșiruire de citate, unele puțin semnificative. Se ne- glijează, în schimb, cercetarea a- tentă a unor documente școlare, în primul rînd a manualelor. O rubrică de deosebită impor- tanță a „Revistei de pedagogie" este aceea rezervată experienței școlii noastre. Primul articol, intitu- lat „Cîteva observatii privind orien- tar da ‘profesion^ă a elevilbr\ din școala elementară de 7 anf“ și^sem- nat de profesorul Lucian Panait, prezintă experiența dobîndită în anul școlar 1955/56 de către profe- sorii școlii de 7'eni nr. 13 din Brăi- la, cu privire la ortant^ea profe- sională a elevilor din clasa a VH-a. Articolul dezvăluie unele rezultate interesante cu privire la orientarea profesională a elevilor, rezultate care au fost obținute prin străduin- ța colectivului pedagogic de a cu- noaște In amănunțime înclinațiile elevilor, de a-i familiariza cu spe- cificul diferitelor meserii spre- care s-ar putea îndrepta etc. Articolul cuprinde, însă, o introducere și apoi ' unele concluzii teoretice care nu sînt justificate de loc de către ma- terialul faptic prezentat. Fără în- doială că astfel de concluzii decla- rative nu sînt convingătoare și nu pot înlocui munca plină de răbdare pe care revista ar trebui s-o de- pună cu colaboratorii ei, în vede- rea valorificării teoretice a expe- riențelor prezentate. Semnalăm și apariția tardivă, deci și ineficace pentru acest an școlar, a articolu- lui respectiv. Articolul „Aspecte din activitatea taberei orășenești de pe lingă școala noastră' de Con- stantin Neamțu din Dumbrăveni prezintă aspecte variate din activi- tatea unei tabere orășenești, iar articolul „Din experiența predării geografiei Ia clasa a IlI-a', scris de către învățătorii Valeria și Flo- rian Duțuleasa din Vitănești, comu- nică o experiență interesantă a a- cestora cu privire Ia predarea geo- grafiei în clasa a IlI-a ca obiect de învățămînt separat. Amindouă a- ceste articole au însă un caracter mai mult descriptiv, doar cu timide încercări de generalizare. Consi- derăm că atenția „Revistei de peda- gogie" trebuie să fie îndreptată în primul rînd spre ridicarea nivelu- lui teoretic al articolelor consacrate experienței înaintate a școlii noa- stre. Revista publică și o consultație intitulată „Unele probleme legate de organizarea și predarea lucrări- lor practice de atelier la școlile de 7 ani și medii’, al cărei autor este Boris Tutoveanu, metodist în Mi- nisterul Invățămintului și Culturii. Deși consultația abordează o pro- blemă importantă și actuală, care necesită îndrumări cu caracter me- todic, ea numai în mai mult țiuni. Nu răspunde acestei cerințe foarte mică măsură, avînd caracterul unor instruc- se tratează decît numai în treacăt și la suprafață unele as- pecte metodice ale lucrărilor prac- tice. La rubrica „Discuții' se continuă discuțiile deschise de revistă în le- gătură cu „Proiectul de prospect pentru Istoria pedagogiei în R.P.R." pria intervenția lui I. Antohl, lăc- tor universitar la Iași, precum și discuția în legătură cu manualul de Istoria literaturii romîne pentru clasa a X-a, prin intervenția prof A. Foreanu din Timișoara. fără alegerea de către scriitor a unor împrejurări foarte familiare lui și în- soțită, bineînțeles, de o curiozitate profesională instinctivă, nestăpînită, de o necurmată cercetare a limbaju- lui atîtor categorii sociale, pentru „potriveala expresiunii cu intenția, în artă". Va fi cît se poate de foloăitor dacă vom stabili legături între princi- piul artistic al lui Caragiale — „to- tul la timp și cu măsură" — și ex- trema concentrare a stilului său care ajunge pînă la caracterizarea tipului printr-o expresie sau printr-un nume. Multe lucruri interesante pot învăța elevii studiind, sub îndrumarea pro- fesorului, textele din operele lui Sadoveanu, creator de rară forță epică și lirică, mînuitor desăvîrșit al mij- loaaslor de expresie verbală desprinse din petegrinările neobosîtfe pe plaiu- rile locuite și vorbite de romîni 41 din cercetarea cronicilor. Elevii pot afla in același timp unele din aprecierile lui cu privire la limba și obiceiurile noastre. Textele culegerii lui Gh. Bulgăr oglindesc momentele de reflexie a scriitorilor asupra caracteristicilor și posibilităților larg cuprinzătoare ale limbii romînești, marchează ncă la cei de maj de mijit o pțpfundl încre- dere, un bptimism neclintit în dezvol- tarea ei, pînă la cuprinderea oricărei înălțimi de cugetare, a oricărei adîn- cimi de simțire, pînă în cele mai fine nwtnțet Această convingere, căpătată pe calea îndelungilor cercetări, le-a dat forța necesară să lucreze din toată inima la „creșterea limbii romînești" spre unitate, spre bogăție lexicală, spre expresivitate. Contactul cu părerile scriitorilor ro- mîni despre limbă și stil este un pri- lej fericit de a arăta elevilor ce pro- be de înalt patriotism au dat marii ar- tiști mînuitori ai cnvîntului preo- cupîndu-se de cultivarea limbii noas- tre, cunoscînd-o adîncit, și străduin- du-se să o folosească în forme cît mai artistice, orientîndu-i direcția de dez- voltare. Culegerea de texte „Scriitorii ro- mîni despre limbă și stil" selectează, în general, textele cele mai semnifica- tive dintr-un material vast privitor la această chestiune. Ea cuprinde cî- teva pasaje din publicații greu acce- sibile și chiar cîteva texte inedite, cum sînt „Dascălul romînesc pentru te- meiurile gramaticii romînești" de Ion Budai Deleanu, unele pasaje din E- minescu, „Din însemnările despre limbă" de G. Coșbuc. Introducerea cu care Gh. Bulgăr își însoțește antologia oferă cititorului un fir călăuzitor, o sintetizare a prin- cipalelor momente în evoluția istorică a părerilor emise de oamenii noștri de cultură asupra problemelor limbii și stilului. Prof. G. VARZARU N. Grigorescu O artă națională există cu ade- vărat numai in momentul tn care ea posedă attt conștiința misiunii sale istorice, cît și mijloacele de expresie potrivite pentru redarea, tn forme specifice, a realită- ților naționale. Pictori romtnl au existat șl tnalnte de Nicolae Grigorescu, care continuă, de fapt, tradiția realistă șl progresi- stă Inaugurată de pictorii revoluțio- nari de la 1848. Dar ceea ce aduce el nou față de predecesorii săi este toc- mai formularea unul stil rominesc tn artă. Și de aceea, de o pictură cu a- devărat națională, avtnd un profil original, nu poate fi vorba dectt tnee- pind cu Nicolae Grigorescu. Aceasta explică de altfel și imensul răsunet pe care timp de aproape un veac l-au aflat tablourile sale in rîndurile cele mai largi ale poporului romtn. Grigorescu a găsit forma cea mai potrivită pentru a reda portretul spe- cific al țăranului romin, pentru a og- lindi frumusețea caracteristică a pei- sajului rominesc, pentru a tălmăci intr-un grai nou, rominesc, pe înțele- sul tuturor, fondul comun al între- gului popor, In momentul Istoric tn care a apă- rut în cultura noastră, misiunea ar- tiștilor și a scriitorilor era tocmai a- ceea de a crea valori morale care să contribuie la consolidarea noului stat național, rezultat din actul politic al Unirii Principatelor. Alecsandri, Emi- nescu, Creangă, Caragiale în litera- tură și Nicolae Grigorescu în pictură au corespuns acestei cerințe și au făurit opere tn care tntregul popor romin iși putea recunoaște și firea și sensibilitatea șl trăsăturile specifice. De aceea operele lor nu reprezintă numai creații artistice, cl și acte de cultură, care asigură dezvoltarea șl propășirea unei națiuni. Grigorescu a adus „un ctntec nou pe lume", cum atit de frumos spune biograful său Al. Vlahuță. Dar acest ctntec nu este numai al său. In el răsună șl doina și aleanul șl dorul țl optimismul șl încrederea tn viață șl dragostea pentru natură a țăranu- lui romtn și de aceea ctntecul acesta însorit este al întregului nostru po- por. Grigorescu este cel dfntti pictor ro- mtn care a văzut natura cu ochiul țăranului și a Izbutit să exprime ra- portul dintre om șl natură specific concepției populare. Ieșit din rîndu- rile țărănimii, petrecindu-și mal toată viața tn mediul rural, iubind priveliș- tile patriei, el a știut să creeze o artă specific națională tn care se simte și cumințenia pămintulul ro- mtnesc și acea înfrățire cu natura, pe care o regăsim în poezia popu- lară. Dar el a înțeles șl suferințele oamenilor șl nedreptățile de pe vre- mea sa și a găsit accentele cuvenite pentru a le da glas tn opera sa. Pentru a ajunge la aceste rezultate, el a trebuit să înnoiască mijloacele de expresie artistică de care dispunea pictura rominească pe vremea aceea Astfel, Grigorescu face trecerea de la pictura de atelier la pictura tn aer liber, pornind cu șevaletul șl cutia de culori sub braț și cutrelerlnd luncile și plaiurile pentru a găsi priveliștea cea mal potrivită, care-l mișcă mai adtnc șt pe care o transpune direct pe ptnză, odată cu vibrația sufletului său. El tși întemeiază astfel arta pe contactul nemijlocit cu natura, pe transcrierea sinceră a unei emoții,.fo- losind sentimentul ca mijloc de cu- noaștere și de înțelegere a tainelor firii. EI face, în pictura ronflnească, trecerea de la narativ la liric, de la subiect la motiv, dela finisajul pla- stic la cel pictural, In care fornia nu mal e închisă Intr-un contur izolat, ci vibrează ca o masă aeriană sub calda palpitare a luminii. La baza artei lui Grigorescu stau vizualitatea, sinceritatea și lirismul. El pictează.ceea ce vede în jurul său: oameni simpli din popor, care prin vrednicia lor fac să rodească pămtn- tul; viața satului care muncoște; poe- zia unui crîng sau a unui luminiș de pădure, sub jocul razelor de soare, prefirate printre crengile și frunzișul copacilor ; mersul molcom al plăvani- lor care străbat drumurile colbuite de țară, sub arșița verii. In aceste as- pecte umile ale vieții de toate zilele el aduce freamătul unui suflet plin de iubire și de aceea, sub avîntul pe- nelului său, realitatea se transformă in poezie. Puterea de emoționare a tablourilor lui Grigorescu se datorește prezenței sale sufletești, participări’ active la viața pe care o oglindea cc attta intensitate și căldură. Biografia lui Grigorescu este strîns legată de evoluția operei sale și poate fl împărțită in cinci mari perioade. Prima, aceea a uceniciei, începe incă din copilăria pictorului șl se încheie in 1861, cu plecarea sa la Paris. Născut la 15 mal 1838, tn satul Pl- taru din Dtmbovița, Grigorescu și-a petrecut primii ani la țară. In 1843, murind tatăl, întreaga familie se mu- tă la București, la o rudă din maha- laua Cărămidarilor. După ce urmează două clase primare, Grigorescu in- tră, Ia vlrsta de zece ani, ca ucenic la un meșter Iconar. Bine înzestrat, prinde repede meșteșugul și după doi ani începe si picteze singur Iconițe pe care le vinde tn piața Oborulu’. Curind faima de Iconar I se răsptn- dește și „meșterul Nicu“ este chemat la Căldărușani, la Băicol, la Zamfira șl mai ttrziu la Agapia, să zugrăvea- scă icoane sau chiar biserici. In această perioadă, el urmărește două țeluri precise : să-și ctștige exi- stența practictnd pictura bisericească șl să-și afle mijloacele de a pleca peste hotare, pentru a-șl întregi cu- noștințele artistice. In 1856 adresează o cerere Domnitorului tn acest sens, & j R T. T. Limbă șl stil N. GRlliUKl SCLJ : Țărancă din Muscel ...ultimele cârțl apflrute în „Bi- blioteca școlarului’*, „TABACARl!”» șl „LUMEA PETROLULUI”, cuprin- zînd o serie de reportaje scrise de Geo Bogza în perioada dinaintea celui de al doilea război mondial, o culegere de poezii ale poetului muncitor D. Ui. N «cu Iută, sub titlul „SPRE ȚĂRMUL DREP- TAȚH", un volum de „POVESTIRI* din lutnea animalelor, de A. I. Kuprin, printre care fi cunoscuta nuvelă „Pudelul alb”. ...interesantul studiu aî Ing. A. BirbănMcu despre NAVE, în care se prezintă Istoria și dezvoltarea navigației de-a lungul veacurilor și se descrie viața șl munca con- structorilor navali. ...traducerea volumului LU- CRĂRI IN LEMN, de P. Leontiev, prețios pentru cercurile de mîin! Tndemînatice Cartea poate fl so- cotită ca un manual de tîmplărfe, Indicînd sculele și uneltele nece- sare — de la menghină pînă la strung — mînuirea lor, solurile de material lemnos și procedeele de lucru. ...broșura JOCURI ȘI DISTRAC- ȚII PENTRU TABERELE DE VA- RA, întocmită de Sever Bivolarii și cuprinzînd un număr bogat de jocuri cu mingea, locuri de aler- gări, sărituri și obstacole, jocuri de îndemînare. Jocuri de luptă, jocuri în apă, în teren variat șl jocuri de Interior, Indicații meto- dice și numeroase schite și sche- me ajutătoare. ...volumul CINCI PIESE PEN- TRU TEATRU DE PĂPUȘI cu tex- te de Ștefan Horia șl Tudor Bog- dan. Iile Stanclu, Dlmos Rendls, Nadla, Trandafilova, Marcel Mar- cian, destinate preșcolarilor șl ele- vilor din clasele I—IV. Prin tema- tica lor, piesele aduc un material interesant și instructiv, fie pentru lectură, fie pentru montarea lor de către amatori. Culegerea e în- soțită de schite de decoruri șl de păpuși, precum șl de indicatii de regie — semnate de Ren6e George Silviu, ...colecția „Inșiră-te mărgărite”, pentru școlarii mici, în care a apă- rut de curînd: „Aladfn și lampa fermecată”, basm din 1001 de nopți, un fragment din romanul „Mizera- bflH” de V. Hugo, intitulat CO- SETTE. o culegere de POVEȘTI și POVESTIRI de Maxim Gorkl șl una de VERSURI ALESE din ope- ra lui George Coșbuc precum șl povestirea „Dumbrava minunată” de Mihatl Sadoveanu, Recenta antologie „SCRIITORII ROMÎNI DESPRE LIMBA ȘI STIL", întocmită de Gh. Bul- găr, înmănunchează o bună parte din mărturiile prețioase ce ne-au rămas în acest domeniu de la marii cunoscători și mînuitori ai limbii ro- mînești. Făurind opere de înaltă ți- nută literară, scrise pe înțelesul po- porului în mijlocul căruia s-au născui și au trăit, scriitorii romîni, prin me nirea și geniul lor, s-au aplecat cu deosebită atenție și înțelegere asupra graiului viu al poporului, asupra „lim- bii de toate zilele" și au lucrat cu osîrdie, cu pricepere și pasiune la dezvoltarea și perfecționarea ei, îm- bogățind-o și înmlădiind-o, dîndu-i capacitatea și prestigiul unui minu- nat mijloc de comunicare. Pro- fesorii de limba și literatura ro- mînă au în această antologie un ajutor de netăgăduit în munca lor pentru a le forma elevilor un lim- baj corect și cuprinzător, pentru a le dezvolta cursivitatea în vorbire, pen- tru a le educa gustul pentru frumos. Dezvăluind ideile, și frumusețile ope- relor literare, profesorii pot adune în discuție cu mult folos preocupările neîntrerupte ale scriitorilor pentru cultivarea limbii, ideile formulate de ei ca rod al unei experiențe temei- nice, atrăgînd în felul acesta atenția elevilor asupra inepuizabilelor re- surse ale limbii romînești pentru ex- primarea clară, precisă și plastică a oricăror realități, a oricăror idei, sentimente și aspecte ale activității umane. Culegerea de texte a lui Gh. Bul- găr înlesnește cititorului cunoașterea preferințelor, a gusturilor, a meto- delor de elaborare ale marilor creatori, pentru a pătrunde mai adînc fenome- nele vieții sociale și realitatea încon- jurătoare. Culegerea dezvăluie, tot- odată, băutarea continuă a scriitorilor și surprinderea de noi și noi cuvinte expresive, noi îmbinări de termeni, unduiri de fraze, nestemate ale lim- bii vii, ale folclorului, precum și pri- ceperea lor de a îmbina elementele de tradiție cu cele modeme. Va fi foarte instructiv pentru elevi dacă la prezentarea feericului poem „Călin" al lui Eminescu, vom de- monstra pe text cum descrierile de natură, cuprinzînd în esență aceleași elemente (deal, luncă, oodri, rîuri, văi...), iau aspecte bine deose- bite, subliniind stări sufletești dife- rite, numai; pentru că poetul a schim- bat și a îngemănat în fiecare loc, în mod nou și fericit, elementele frazei. Odată cu aceasta, vom colora util lec- ția amintind strădania lui Eminescu de a găsi „cuvîntul ce exprimă ade- vărul", citînd mențiuni ale lui despre folclor, despre locuțiuni, despre des- toinicia limbii romînești, demonstrată de altfel în chip strălucit de însăși opera sa poetică. Cu alt prilej, studiind cu elevii „Nunta Zamfirei" a lui Coșbuc, ne vom putea opri la strofa în care e zu- grăvit ritmul viu al horei atît de plas- tic și totuși cu o economie de mij- loace impresionantă. Aici este indicată și cunoașterea cîtorva din preocupă- rile filologice la amănunt ale poetu- lui. Bogăția de tipuri realizată tn lite- ratura lui Caragiale e de neconceput bl GRIGORESCU^ Atacul de h Smtrdan ^IIIIIHIIIIMWW Curtea răsună Încă de zgo- motul obișnuit al copiilor Ia joacă. Dacă asculți bine, poți distinge vocea puțin răgu- șită a lui Dănuț care o strigă pe „tovarășa Veronica' să-i ara- te ce frumos a crescut răsadul de pătlăgele roșii îngrijit de el. Tot pe dinsa o cheamă și acum. In sala de jocuri, Ioana, edu- catoarea cea tînără, rezemată de pervazul ferestrei, se miră de liniștea care* a și încremenit parcă încăperile in somnul tih- nit. al vacanței. Ascultă zgomo- tul de afară, care o răscolește în adîncul inimii. Nu vrea să iasă. Așteaptă să vadă: oare vor pleca copiii fără să-și ia ră- mas bun de Ia dinsa ? O vor căuta oare sau o vor uita ? Este în primul ei an de profe- sie. Bilanțul nu e însă strălucit deloc. Poate... Poate nu este bună pentru munca de educa- Tlnăra educatoare tși amin- tește de una din primele zile de lucru. Copiii pregătiseră o mică șotie la intrarea în clasă. Nimic grav, în fond, ceva pe potriva minții lor de 4—5 anișori. Ea i-a pedepsit, reținîndu-i de la plim- barea în parc, pe care au aș- teptat-o o săptămînă întreagă. N-o să uite niciodată privirile piezișe, capelele plecate a su- părare. spus era n-ar făcut „N-ai procedat bine — i-a și atunci Veronica. Dacă aici tovarășa directoare, fi Îngăduit. Trebuia să-i fi să simtă că pe tine te-a toare... N-are Nu știe să-și „Copiii nu mă spune, aproape simte o stranie putut rosti ceea talent pedagogic, apropie copiii... iubesc 1“ — își cu voce tare si mulțumire că o ce, în fond, o doare de mult. I se pare că așa este. Copiii n-o iubesc. Este In- tre ea și el o distanță, o răceală pe care n-a putut s-o Înlăture tot anul. E adevărat că a avut o grupă „grea'... Prea neastlmpă- rați, prea sensibili, copiii aceș- tia. „Fleacuri I — ar spune Ve- ronica, cu vocea ei energică— nu există grupe „grele" sau „u- șoare". Sînt copii șl atlta tot". Veronica are o experiență de peste 20 de ani. Așa, e ușor... Nu știu cum face, dar pe ea o iubesc toți copiii. Deși e severă, poate mai severă decll Ioana. supărat mult fapta lor și el s-ar ii rușinat singuri. Copiii au mul- tă sensibilitate. Pedepsindu-i, fără măcar să Ie explici cît de cit, pe Înțelesul for, ce înseam- nă această pedeapsă, se simt nedreptățiți. Așa al să-i cîștigl cu greu...' S-a supărat atunci pe Veroni- ca. I s-a părut că vrea cu tot dinadinsul s-o Învețe, să-l im- pună metodele el pedagogice. „Deformație profesională — își spunea Ioana adesea. Veronica vrea să mă educe'... Și nu i-a dat dreptate. Ea trebuia doar să aibă autoritate In fața copiilor. Să-i știe puțin și de frică. A- cestea nu sint metode vechi. Doar nu-i bate, nu-l pune în ge- nunchi... Un zgomot de voci subțirele ce se apropie de ușă o fac tresară. „Totuși'... Totuși vin la mine’, se gîndește ea — să Și și toată ființa I se luminează din- tr-odată. Se ridică să-i întîmpi- ne. Dar grupul trece de ușă și pașii coboară acum treptele spre bucătărie. „Tușă Mărie, tușă Mărie I' — se aud strigătele, pierzlndu-se apoi Intr-un tu- mult din care nu se mal poate distinge nimic. Ioana se așează iar, cu inima mai uscată. „O caută pe Marla, Îngrijitoarea I Și pe ea o iubesc mai mult de- cît pe mine I" E adevărat că i-a lăsat adesea în grija acesteia. In ultimul timp lipsise cam mult. Avusese de rezolvat une- le probleme personale. Și în astfel de Împrejurări Veronica o dăscălea: „Maria e o femeie plină de inimă. E adevărat, educația copiilor n-o poate ce. Asta tu trebuie s-o faci fiecare ceas este prețios'... Dar fa- fi I s-a părut iar că Veronica xagerează, că nu este destul înfelegătoare. „Nu eu trebuie de să te înțeleg — li spunea aceasta. Copiii. Și ești prea de neînțeles pentru ei. Ești mereu nervoasă, nerăbdătoare. La Întrebările co- piilor dai răspunsuri de mlntu- lală In loc să le explici cu răb- dare cele ce nu știu, așa ca ei să Înțeleagă, să Învețe lucruri noi", tn 1857 se prezintă la un concurs pen- tru o bursă de studii tn străinătate. Nu obține nici un rezultat. Bursa e acordată unul pictor mediocru, spri- jinit de cercurile oficiale. Grigorescu nu renunță la visul său de a Învăța. Iși strînge singur bani și în 1861, după ce termină zugrăvirea bisericii de la Agapia, pornește spre Paris, cu nă- dejdea unei burse făgăduite de Mlhail Kogălniceanu. Șl astfel se sfîrșește perioada uceniciei, încununată de ma- rile sale izbînzi în pictura bisericea- scă, în care își afirmă excepționalele însușiri artistice puse tn slujba unei Viziuni realiste, care reduce divinita- tea Ia dimensiuni umane. La Paris lucrează cîtva timp în ate- lierul unui pictor academic, Sebastien Cornu, pictează prin muzee copil după tablouri de Rubens, Salvator Roșa, Găricault și Prud’hon și se prezintă |a un concurs pentru intrarea in Școa- la de Belle Arte. Trece prima probă șl, vrtnd să se pregătească pentru cea de a doua, intitulată „concursul co- pacului", se duce pentru citeva zile la Barbizon, în pădurea Fontaine- bleau. Rămtne însă acolo cîțiva ani, renunțtnd academice conferi. De ce a șl la școală și la titlurile pe care aceasta i le putea rămas Grigorescu la Bar- bizon? Pentru că acolo șl-a găsit ade- văratul său drum, alături de artiștii mal bătrtnl care se retrăseseră tn mijlocul naturii, hotărîți să picteze viața simplă și adevărată pe care o vedeau tn jurul lor. Era, pe vremea aceea, o atitudine cu totul nouă, opu- să academismului care trata numai teme nobile și mărețe râturi/ din biblie sau Grigorescu a preferat sursa de inspirație în în nesfîrșita frumusețe trezea adtncl rezonanțe luate din lite- din mitologie, să-și găsească realitatea vie, a naturii, care în sufletul său. Cu două întreruperi, tn 1864 șl tn 1867, cînd și-a petrecut vacanțele în țară, Grigorescu a rămas timp de opt ani la studii, în Franța, muncind cu tndîrjire și izbutind să-și formeze vi- ziunea și să-și făurească un stil pro- priu. In 1870, cînd expune pentru prima dată tn țară, el e un artist tn plină forță creatoare, care deschide un drum nou în pictura romtnească. In 1873, etnd participă cu peste 100 de tabouri la expoziția Societății Amicilor Bele- lor Arte șl își deschide apoi o expo- ziție personală, cu vreo 300 de lucrări, el se impune ca unul dintre fruntașii necontestați al artei romînești. A doua perioadă a vieții sale se chele la 1877, cînd este chemat să soțească armatele romtno-ruse în- tn- pe cîmpiile de luptă din Bulgaria, tn răz- boiul pentru cucerirea independenței de stat. Venind în contact cu suferințele umane șl cu grozăviile războiului, Gri- gorescu trăiește una dintre cele mal dureroase experiențe ale vieții sale. Lucrările din această vreme se pot împărți în trei mari cicluri : acela al scenelor de luptă, in care pictorul arată eroismul șl puterea de jertfă a ostașului romîn, acela tn care dema- scă ororile și distrugerile războiului șl acela în care cîntă demnitatea și virtoșenia soldatului ieșit din rîndu- rile poporului. Astfel, a treia perioadă a activității sale — de la 1877 la 1880 — se definește prin patriotismul și adînca omenie a lui Grigorescu, ex- primate cu o rară măiestrie artistică. A patra perioadă — de la 1880 la 1887 — e aceea pe care Grigorescu și-o petrece din nou tn Franța, de data aceasta mai mult in Bretania și la Paris, unde se afirmă ca un pictor deplin stăpîn pe resursele artei sale. O expoziție pe care o deschide tn februarie 1887 la Paris este călduros întîmpinată de presa franceză. Dar Grigorescu își dă seama că adevărata împlinire nu și-o poate afla decit în patria sa, de care se simțea âttt de adine legat sufletește. De aceea, iți Închide înainte de vreme expoziția, își stringe tablourile și se întoarce cu ele în țară, unde se stabilește definitiv, mai intii la Posada, apoi Ia Cîmpina. In ultima perioadă, care durează pînă la moartea sa, la 21 iulie 1907, Grigorescu devine un adevărat rapsod al pămintului și ai neamului romî- nesc, cum scria Vlahuță. O simplă potecă de pădure, un car cu boi pe un drum de țară, o turmă de vite înapoindu-se In sat pe inse- rate, o șatră de țigani, un bordel să- răcăcios, două fetițe toreînd la poartă, un bilei tn preajma orașului, un han la marginea drumului, un grup de țărani intoreîndu-se de la tîrg, un cio- bănaș cu o turmă mică, un păstor pe o creastă de munte, acestea sint acum motivele sale preferate, prin care evocă întreaga poezie a pimtn- tului romînesc. Paleta I se luminează din ce în ce mai mult, pentru a reda mal adevărat climatul specific al pei- sajului nostru. Aerul, lumina, mișca- rea, ritmul blînd al colinelor, desfă- șurarea largă a priveliștii, pînă în necuprinsul zării sint redate in elanul superb al penelului, cu un profund respect al adevărului tipic, cu o sigu- ranță și o măiestrie neîntrecute. Gri- gorescu definește astfel profilul mo- ral al peisajului rominesc. Expozițiile sale la București se suc- ced la intervale destul de scurte — in 1891, 1895, 1897, 1900, 1901, 1902 șl 1904. Și fiecare tnseamnă un adevărat triumf. Din ce tn ce mai puternic pă- trunde arta lui Grigorescu in conștiin- ța poporului, care se recunoaște in tablourile sale prin ceeace are mal prețios șl mai valabil. $1 Întreaga pic- tură rominească de la sflrșitul vea- cului trecut se dețvoltă sub semnul Înnoitor al artei Iul Gri- luminos ți gorescu. Au trecut cînd trupul tist a fost cincizeci de ani din ziua neînsuflețit al marelui-ar- dus la locul de veci tn Știe ea prea bine asta. Dar 1 se pare că atunci cînd se a- pucă să le explice cîte ceva, ei se plictisesc, cască, se uită pe pereți. De ce I răspunsul este simplu: n-are talent pedagogic. A dat greș în alegerea mese- riei. ...Pași mărunti dinspre bucătărie, îndepărta șl se va pustiul... Dar, deodată, curmă. In fața teii. Ioana nu la nimic. Tot parcă In ochii urcă treptele Acum se vor lăsa liniștea... zgomotul se ușii se aud șușo- se mai gîndește sufletul li este umezi care /in- tesc ușa. Se va deschide oare 1 Se deschide! E Dănuț frunte. grupa. bare, Ioana Și după el, toți, E In ochii lor o chemare sfioasă... nu știe cum s-a în toată Intre- prins de fereastra pe care încleștaseră mlinile. Acum des- i se e a- colo, în mijlocul lor, îmbrăți- șlnd pe fiecare cu privirea. Abia atunci își dă seama că nu i-a strîns niciodată In brațe. In o- chișorii negri, albaștri, căprui se aprinse Incet-încet o lumină pe care n-a cunoscut-o pînă a- cum. Sfioși, copiii pun întrebări la care Ioana răspunde în neș- tire... Da, se vor vedea curind... Dar să fie cuminți... „O să o să fim!' — promit Intr-un glas. In spatele lor, Veroniea rlde cu zlmbetul ei cald. lept. Nici cum Ioana Veronica... fim, to{i su- ințe- n-a observat pînă 0- ce frumos zlmbește EVA NOVAU acea mult mos sale vale a Prahovei pe care attt de a lubif-o, pe care attt de fru- a zugrăvit-o în nemuritoarele tablouri. Și opera sa, înfruntînd măcinarea vremii, ne oferă și azi o minunată pildă de patriotism, de participare afectivă la viață, de legă- tură adîncă cu poporul, tn care fle- care artist mai de seamă își află ade- văratele și trainicele rădăcini. IONEL JIANU O expoziție a școlii tehnice de chimie De curînd, în localul școlii teh- nice de chimie din Capitală s-a deschis o expoziție de de- sene unde sînt expuse lucrările în tuș ale celor 30 de elevi ai anului I, secția proiectanți. Lucrările reprezentînd schițe după piese, secțiuni în aparate la diferite scări sînt rezultatul temei- nicei cunoașteri a desenului geometric Sînt expuse planșe care reprezintă cicloida, hipocicloida, • nituri și asam- blări, planșe reprezentînd suduri, file- te, corpuri de ventil, vane, scheme de fabricație, hală de uzină, proiectul u- nui rezervor cu detalii și amplasarea în incinta uzinei etc. Dintre lucrările expuse s-au remar- cat : capela de alimentare, executată de eleva Elena Dinică, rezervor — exe- cutat de Gheorghe Dobrescu, „sche- ma de fabricație" executată de Dorin Dragomirescu, „o secțiune prin corp de ventil" executată de Nicolae Pe- trescu. Au mal fost expuse, mapele persona- le ale fiecărui proiectant, care cuprind în ordine toate lucrările executate fa cursul anului școlar, 8TEFAN BUCATARU *1 yy V u u * și colectivul educativ din școală Blideru ? Ib ala învăța fetița ei, Existau în ace: isa a V-a „B“, unde erau probleme grele, saStă clasă numeroși In școala noastră sînt 5Q0?de elevi. Cei mai mulți dintre ei au încheiat anul școlar cu re- zultate bune, au dovedit cunoștințe temeinice și o comportare justă, dis- ciplinată. Lucrurile n-au stat, însă, așa de la începutul anului. In primele săp- țămîni de școală ne-am dat seama că mulți elevi nu-și îndeplinesc înda- toririle școlare, că se comportă ne- disciplinat. Cauzele erau multiple. Pe de o parte, populația școlii, care devenise mixtă, era schimbată. Ple- caseră unii elevi, veniseră alții noi — deci nu aveam în școală un colectiv închegat. Pe de altă parte, noi, co- lectivul didactic, nu aveam o legă- tură prea strînsă cu părinții, pe unii nici nu-i cunoșteam bine, — ceea ce făcea ea mulți copii să fie lipsiți de supraveghere acasă. încă in primele ședințe .ale consi- liului pedagogic, la începutul anului școlar, colectivul nostru pedagogic și-a fixat două sarcini principale, menite să îmbunătățească situația elevilor la învățătură Și disciplină : intensificarea eforturilor pentru cu- noașterea individuală a elevilor și a condițiilor lor familiare și intensifi- carea muncii de atragere a părinților noilor elevi către școală, de inițiere pedagogică a lor. Pe primul trimestru am întîmpinat multe greutăți atît în ceea ce privește atitudinea elevilor față de învățătură, cît și disciplina în general. Ne-au dat mult de lucru mai ales clasele a V-a. La una din aceste clase, pro- centul celor promovați pe primul trimestru nu trecea de 40 %. Cu toate eforturile făcute de învățători și pro- fesori, succesele erau foarte palide și de scurtă durată. Ne-am dat seama că fără ajutorul părinților, fără cola- borarea lor susținută, nu puteam merge înainte. Ca urmare, am pornit hotăriți să desfășurăm o intensă muncă de ini- țiere pedagogică în rîndurile părinți-, lor. Am organizat ședința lunare cu părinții pe clase și pe școală, în ca- drul cărora s-au discutat diferite teme ca : „Regimul de zi al copilului în familie", „Crearea de relații juste între membrii familiei", „Ajutorul pe care-1 pot da părinții elevilor în efectuarea temelor acasă", „Puterea exemplului părintesc", ț,Sarcinile pă- rinților în diferite etape ale anului școlar". La ședințele în care s-au discutat aceste teme au luat parte de fiecare dată pînă la 300-350 de pă- rinți. Discuțiile porneau totdeauna de la cazuri concrete, ceea ce a ajutat părinților să înțeleagă mai bine ce- rințele școlii. Ei au înțeles, de pildă, că pot și trebuie să se preocupe con- tinuu de formarea unor deprinderi elementare ale copiilor, încă din vîrsta cea mai fragedă, că trebuie să le dezvolte dragostea de adevăr, res- pectul pentru persoanele mai în vîrs- tă, dragostea pentru muncă. Totoda- tă, ei și-au dat seama că sînt datori să asigure copiilor condițiile mate- riale necesare pentru studiu, să creeze în familie o atmosferă sănă- toasă. Le-am dat îndrumări con- crete ou privire la felul cum să or- ganizeze colțul și regimul de muncă al copilului acasă, cum să controleze îndeplinirea sarcinilor de fiecare zi. Toate acestea i-au făcut pe părinți să-și dea seama că trebuie să țină o legătură permanentă cu școala. Ei au înțeles ae importanță are schim- bul reciproc de informații asupra dezvoltării și comportării copiilor, au văzut cît de folositoare le pot fi sfa- turile pe care le primesc din partea pedagogilor. Ca urmare, legătura părinților cu școala a devenit tot mai strînsă. Ei au început să se intereseze nu numai de situația la învățătură și la dis- ciplină a propriilor lor copii, oi și de felul oum învață, cura se com- portă elevii cu condiții grele acasă. Din rîndurile părinților muncitori s-au pornit chiar inițiative de aju- torare a învățătorilor și profesorilor în rezolvarea celor mai grele probleme. Sprijinul pe care ni l-a dat în aceas- tă privință tovarășa Claudia Blidaru, de pildă, mama unei elev» din clașa a V-a „B“ și membră în comitetul de sprijin al școlii, a însemnat un se- rios pa» înainte în colaborarea noas- tră cu părinții elevilor. In ce a ’ constat ajutorul tovarășei elevi repetenți, care nu numai că erau ei înșți nedisciplinați, dar an- trenau și pa îi^i,1(pievi la acta. nem „Carnavalul" de închiderea seriei, în organizarea căreia au fost angrenați toți copiii . Cercul artiști- lor amatori a pregătit corurile și dansurile, „miinile îndemlnatlce" au confecționat măștile, iar „prietenii cărții" au premiat pe cîștigătorul concursului „cel mai bun recitator". EFECTELE UNOR contribuia la. buna prganizare activității educativ? din tabără,. ACTIVITATE I a a tabăra C.C. al Sindicatului muncitorilor din industria 9-d bunurilor de larg consum,. de la Mamaia, seria I-a s-a în- cheiat cu bune rezultate, fn aștep- tarea copiilor din seria a Il-a, direc- muncii I pgru. Toți «lat cunoacuți pantm rivna Iqr la învățătură, pentip li), ciările de calitate p» care le e- xseută în atelier, pentru serlesi- tatea cu car» îndaplineio «aici- nije gbsiaști, . Alături de »i a muncit cu buna iezultale întreg colectivul clasei. Ajutați de mafslru! Ion Constanti- nascu, «levif anului II du reu- șit «ă toarne fundația pentru in- stalarea unui qiocqn pneumatic- Același colectiv toarnă fundația noului atelier de forjă ce urmea- ză «ă «» construiască, realizînd in ielul acesta șan o ase eannsmil. In )ot timpul qnului, elevii aceș- Au mai primii insigna de „uce-1 191 cl°39 dat ° “W® at’nJ19 nic fruntaș" Alexandru ptalciu lecondHlonării sculelor cu care din anul III „F'.wcția lăoătușe- , lucrează în atelierele ocolii rie, Ion Radu din anul III „H", sec- Dar-nu numai cei 24 de ucemci ția tiniebigeri». Alexandrina Pleșa । din anul JH „L", secția bobinaj, I Vaiile Blapdea Petre Titirlci și Vasile Blepdea din anul III „E', secția lăaătușe- ' rie. Cel mai mar® număr de frun-I tați l-a întrunit »®ețîa forjă din i anul II ,,B’. Aici au primit in»lg- na trei ucenici — Ariton Diniță, Constantin Neagsz șl Nloolae Stu- car? au primiț insigna d» fruntași au fost răsplătiți pentru munca lor, oi și aoeia care i-au îndru- mat în munca lor ii d» ii. La >er- barșa d» sfîrșit d» an, ^aoalq profesională nr. 4 din Capitală a primit dip partea Minietefuîul In- vațămîntului șl Culturii steagul d» școală fruntașă pe întreaga țară. V. POPA Viata taberai nu Începe în ziua deschiderii ei și nici în ziua sosirii copiilor. Firesc, o ta- bără se naște în clipa in care personalul ei de conducere se depla- sează la fața locului și ia măsuri pentru «menajarea încăperilor, pen- tru asigurarea aprovizionării, dota- rea taberei cu materialul necesar. Dacă mai pretutindeni lucrurile s-au petrecut așa, nu putem spune insa că nu sînt, pe alocuri, și unele ne- fericite excepții. S-au găsit și con- ducători de tabără care s-aumingiiat cu gîndul că o zl-două înainte de venirea capiilor sînt suficiente pen- tru punerea la punct a treburilor : o reparație ici, alta colo, o spoială generală — și gata. In aceste cazuri rezultatul este ...o spoială. Cîteva exemple: atît taberele d» la Zizin (a C.C.S.M. Construcții), Pioana (a uzinelor „Ernșt Thăl- mann), și Dîmbu-Morii (a Sindica- tului muncitorilor din Industria bunurilor de consum), regiunea Sta- lin, cît și taberele da la Lipova-băi și Orșova, organizate d» sec- lia de invățămînt și cultură a regi- unii Timișoara, sînt instalate în lo- caluri corespunzătoare, dar cea din Slatina-Timișului (raionul Caranse- beș) este înghesuită în Încăperile școlii de 7 ani din localitate, care ar fi avut nevoie de serioase ame- najări. Totuși, secția de învăță- mint și cultură a raionului Ca- ransebeș a considerat că tabăra poate funcționa și fără ele, Cînd au sosit cadrele didactice, au fost nevoite timp de cîteva zile să se ocupe nu de conducerea ac- tivității educativ» în mijlocul co- piilor, ci d».„ văruirea bucătă- riei, spălatul dușumelelor etc. In asemenea condiții, în primele zile, cadrele didactice ale taberei au trebuit să conținu» diverse lucrări de amenajare, slăbind în mod neper- mis supravegherea eopiilor. Localul n-are infirmeri», e»meră de izolare, n-are apă în eurte, n-are lumină electrică (deși peste drum sfatul popular este electrificat). din Orșova, deschidere, din cadrele berei. Lipsiți de vățămînt și unde, după 8 zile de la încă lipseau jumătate didactice afectate ta- sprijinul secțiilor de In- cultură, unii directori de ATITUDINEA EDUCATORILOR Nu se putea evita oare această situ- ație dacă forurile de conducere luau măsuri din timp ? Faptul că unele localuri n-au fost pregătite cu grijă și din timp a dus la concesii pe linie sanitară. Orga- nele sanitara de pe litoral luașară din vreme serioase măsuri de Izo- lare, dezinfectare și sterilizare. Exi- gența Sanepidului a fost nevoită, însă, să plece steagul la acordarea autorizațiilor pentru localurile tabe- relor. Tov. dr. Chiru ne-a mărturisit că, în nenumărate cazuri, autorizația medicală s-a dat șocotindu-se că au fost îndeplinite condițiile minime. Numai minime! Șl aceasta s-a făcut sub presiunea venirii copiilor. Ca și noi, tov. dr. Chiru consideră drept cauză principală a acestei situații, întirzierea cu care au luat contact cu autoritățile locale organele de conducere ale taberelor. E ciudat eă tabere au pornit la „achiziționarea" de profesori „prin mijloace proprii". Astfel, uzînd de cunoștințe, prin in- termediul părinților copiilor, directo- rul celor două tabere ale Uzinelor „Ernst Thălmann" (de la Poiana și Timiș) a reușit să-șl asigure tn ultimă instanță doi profesori — unul de educație fizică și unul de științe naturale — care urmează să facă naveta de la o localitate la alta, cu achfmbul. Asemenea rezolvări „In extremis" nu pot satisface, însă, nevoile tabe- relor. Se impune de aceea ca secțiile raionale de fnvățămtnt și cultură să la măsuri urgente pentru a asigura taberele de pe teritoriul lor cu ca- drele didactice necesare, cel puțin pentru seriile ce urmează. VARIAȚ IU NI PE ACEEAȘI TEMĂ tocmai la taberele Ministerului nătății, starea igienico-sanitară este Ia înălțime, Tot de activitatea preliminară Să- nu ține șl examinarea sanitară a copiilor. Deși cazurile sînt destul de rare, au mai sosit în unele tabere și copii fără fișe individuale epidemiolo- gice. Alteori, fișa nu reprezintă realitatea. Mai cităm faptul că ta- băra de la Mamaia a gospodăriilor comunale s-a deschia fără madici și surori, care au sosit cu cîteva Intîrziere. Marea majoritate a taberelor condiții bune de alimentare. zile au La taberele de pe litoral, de exemplu, hrana este abundentă și pregătita în condiții Igienice. S-au suprimat total îtonservele chiar și pentru adulți, s-a redus procentul de grăsimi la 20%. păstrindu-se același număr de calorii pentru a se evita enteritele, s-a în- Jocuit carnea de porc prin carne de vacă. S.au luat măsuri ca tabere- lor care n-au posibilități de păstrare, organele comerciale să le livreze alimentele zilnic. De buna aprovizio- nare se ocupă și conducerile tabere- lor Zizin. Poiana și Dîmbu-Morii, regiunea Stalin. lată însă și o tabără unde lucru- rile nu stau tot atît de bine. E vorba de tabăra de la Slatina-Timișului, raionul Caransebeș, organizată de secția regională de invățămînt și cultură pentru copiii din corul Pa- latului pionierilor din Timișoa- ra. Aici nu există un camion special pentru aprovizionarea cu alimente și de aceea lucrurile merg mai greu. Șeful secției de invățămînt a raionului, tov. O. Popescu, a venit in sat, la sfatul popular, car» se găsește peste drum de școală, dar n-a vizitat tabăra. In schimb, a luat masa la cantina tabe- rei, unda nu i-a plăcut mîncarea de dovlecei, „pentru că nu avea ouă". Deranjat de administratorul taberei, cu solicitareg de a-l ajuta să obțină un camion pentru transportul ali- mentelor, tov. O Popescu l-a repezit, punîndu-l în vedere să nu-1 mai plic- tisească... Un rol covîrșitor în buna organi- zare a taberei revine directorului a- cestela. Foarte multe depind de spi- ritul întreprinzător, gospodăresc al directorului, Iată cîteva exemple. De unde la început tabăra Caselor de copii de la Eforie întîmpina greutăți In problemele administrative gospo- dărești. în urma demersurilor ener- gice ale directorului tatierei, tov. I- Dragnea, situația s a îmbunătățit, copiii primind acum 5 mese consis- tente și variate zilnic. Directorul ta- berei din Orșova, N. Tătucu, a avut alte neplăceri. Fondurile a]oc»te ta- berei au sosit la bancă abia după trei zile de la deschiderea acesteia. Di- rectorul a reușit să facă față situa ți»i împrumutînd din fondul de ali- mente al internatului școlii medii din localitate. Pentru a suplini lipsa profesori- lor, instructorii de pionieri de la tabăra din Zizin și-au dis- tribuit activitățile pe cercuri între ei, In alte tabere, unde numă- rul instructorilor era mai mic, acti- vitățile s-au desfășurat în cadrul detașamentelor, Sînt demne de laudă eforturile tovarășilor Viorica Mina, Livia Stănilă și Emil Oprea de la tabăra din Zizin, care, paralel cu munca în cadrul detașamentelor, au condus și cercuri. Activități intere- sante și atractive au organizat și instructoarea superioară de la ta- băra „Ernst Thălmann" din Poiana, tovarășa Cornelia Aldea, sau tovarășa Elena Pop, instructoarea detașamen- tului 1 de la tabăra din Dîmbu- Morii. Dar cu toate eforturile depuse de majoritatea instructorilor de pio- nieri, lipsa profesorilor se resimte : activitățile din tabere suferă în mare măsură de monotonie și stareoti- pișm. In programul zilei de 10 iulie de la tabăra din Dîmbu-Morii, de pildă, se poate citi: „de la orele 9,45 ia 10,45, plimbări pe detașamente; de la 11 la 13,15 plimbare la smeu- ră ; de la 17 la 19, plimbare în jurul taberei". Așadar, deși diferențiate prin atributele ce le însoțesc, toate aceste „activități" ale zilei se reduc în fapt la una și aceeași: plimbare. Plimbare de dimineață pînă seara, fără un scop anume, fără o pregătire prealabila. Plimbările șl excursiile sînt fără îndoială foarte Indicate, dar ele tre- bui» dozate și alternate cu alte ac- tivități. Și mai important este ca ase- menea plimbări să aibă o tematică și să fie pregătite din timp, pentru ca, odată cu recrearea, să se reali- zeze îi un scop instțuctiv-Bduțativ. Astfel, se poate face o plimbare* sau excursie pentru cunoașterea plantelor din regiune» respectiv», pentru stur ați că instrucțiunile pentru aplicarea Ordinului ministrului Invățămintului r ■ I f f l f 1 < â / * ' f despre noi și țările arabe Deși intîlnirea fuseee fixată pentru ora 20,30, iar eu n-am grăbit să ajung măcar cu 10 minute mai de vreme, cei doi profesori sirieni, Nazim Mously $1 dr. Kamel Ayad, așteptau în ho- lul primitor al hotelului Athenăe Paiace. Era in acest amănunt o do- vadă a respectului, a amabilității tradiționale a oamenilor din lumea arabă. Convorbirea s-a Închegat cu re- peziciune, datorită atmosferei de vechi cunoștințe create de amabilii mei interlocutori. Cred că nu tre- cuseră decît cîteva minute și discu- tam ca și ctnd ne-am fi cunoscut de zile în șir. Intîi cîteva cuvinte despre cei doi oaspeți sositi din Îndepărtata Sirie pentru a petrece trei săptă- mîni în tara noastră In cadrul „va- canțelor păcii". Nazim Mously este profesor de geografie la Universitatea siriană din Damasc. Dr. Kamel Ayad este profesor de istorie și pedagogie la aceeași universitate. Au venit aici separat. Și vă închipuiți surpriza lor, cînd s-au întilnit, la atîtea mii de kilometri distanță, la București. Din prima clipă ei și-au exprimat dorința de a vizita laolaltă ceea ce-i interesa deopotrivă. In zilele petre- cute in tară, cei doi oaspeți au vi- zitat Universitatea „C. I. Parhon" din București, Institutul de geogra- fie al Academiei R.P.R., Institutul de istorie. Au cunoscut „Casa Scîn- teii", Muzeul de artă națională, Muzeul satului, Universitatea și grădina botanică din Cluj și, ade- sea, au străbătut străzile orașelor noastre, admirînd monumentele, cunoscînd viața poporului al cărui oaspeți sînt... Firesc, discuția mea cu cei doi profesori sirieni s-a Închegat cu o întrebare. Am aflat astfel părerea lor despre învățămîntul din țara noastră. Atît d-1 Nazim Mously cît și dr. Kamel Ayad au ținut să subli- nieze, ca ceva cu totul deosebit, interesul existent fn țara noastră pentru studiul științelor naturii șt pentru Învățămîntul politehnic. Pe primul în mod special l-a interesat felul în care se predă geografia. Făcînd o paralelă cu studiul acestei discipline în Franța, Anglia și El- veția — unde a fost în cîteva rîn- duri — Nazim Mously ne-a destăi- nuit surpriza pe care a avut-o con- statînd că predarea noțiunilor de geografie este legată în mod strîns de cunoașterea realităților econo- mice ale tării, îmbinarea cunoștin» țelor deprinse în fața hărții—cu ce- rințele dezvoltării economiei roml- nești. — In toate țările Europei Occi- dentale pe care le-am vizitat, spune dl. Nazim Mously, învățămîntul este rupt de realitate. Atît geogra- fia cit și istoria sînt predate ca materii in sine, fără nici o legătură cu viața de fiecare zi, fără a ur- mări pregătirea unor cadre care să răspundă cerințelor actuale ale vie- ții economice și social-culturale din țara respectivă. Intervenind in discuție, dr. Kamel Ayad a ținut să sublinieze justețea celor exprimate de colegul său pre- zentînd cîteva lucruri pe care le-a reținut cu deosebire în legătură cu specialitatea sa : — La Facultatea de istoria am remarcat același lucru pe care vi l-a spus și colegul meu In ceea ce privește predarea geografiei. O a- mintire deosebită rețin din vizita la Muzeul de arheologie din Cluj. Sistematic și didactic organizat, a- cesta este capabil să indice legă- tura firească intre trecutul Istoric și prezent și să lămurească chiar și unor vizitatori de: numai citeva ore, cum am fost noi, etapele istorice prin care a trecut poporul și țara dvs., cu ceea ce a avut ea mal semnificativ. De data aceasta, profesorul Na- zim Mously a fost cel care a inter- venit și ne-a destăinuit faptul că Înainte de a veni în Romînla, a auzit adesea că regimul actual din țara noastră a renunțat la tradițiile trecutului. Cit de neadevărat este acest lucru, spune el, am consta- tat-o in fiecare oraș prin care am trecut. De pildă, la Orașul Stalin, vizitind Biserica Neagră, ne-am dat seama de grija ce există în țara dvs. pentru conservarea și valorifi- carea monumentelor prețioase ale trecutului. — Ne-ar interesa părerea dvs. in ceea ce privește învățămîntul mi- norităților naționale. (La această în- trebare răspunsul a fost deosebit de larg, dovedind interesul cu care oaspeții au urmărit problema). — Am vizitat un liceu cu limba de predare germană, Universitatea „Bolyai” din Cluj cu limba de pre- dare maghiară, iar cu prilejul vizitei făcute la Ministerul Invățămtntului și Culturii am văzut cărți de școa- lă tipărite tn limbile turcă și tătară. Acest lucru ne-a impresionat In- tr-un fel cu totul deosebit, deoarece în țările capitaliste specificul națio- nal al minorităților este cu totul nesprijinit. Felicităm din toată ini- ma regimul din țara dvs. pentru preocuparea ce o dovedește de a dezvolta personalitatea fiecărei mi- norități, de a-i păstra valorile cul- turale. Dorind să aflăm ceea ce au mai reținut oaspeții noștri in cursul vi- zitei lor, atît prof. Nazim Mously cît și dr. Kamel Ayad au ținut să ne vorbească despre numărul mare de fii de muncitori și țărani exis- tenți in Invățămînt. — La Cluj, în facultăți, 60 V din studțnți sînt fii ai mun- citorilor și țăranilor. Iată un lu- cru care de-a dreptul ne-a minu- nat. Aceasta este, după părerea noastră, expresia reală a unui în- vățămint democrat. In general am observat in Romînia preocuparea pentru dezvoltarea culturii maselor de muncitori și țărani. Bibliotecile, casele de cultură ne vor rămîne in amintire. La dvs., chiar și la Bucu- rești, cărțile se vînd pe străzi în cărucioare, așa cum la noi se vînd fructele. Cultura este o hrană indis- pensabilă pentru cetățenii dvs. — Desigur că din cele văzute ați tras și concluzii privind legăturile dintre țările noastre, in special pen- tru viitor. — Vreau să vă răspund cu un vechi proverb arab, ne spune pro- fesorul Mously. La noi se ăpune că totdeauna ești dușmanul acelui lu- cru pe care nu-1 cunoști. Inversînd proverbul, noi spunem că ești prie- tenul a tot ceea ce cunoști. No! am devenit prietenii dvs. Ar fi prețios să ne însușim ceea ce am văzut în Romînia, pentru a reuși să ajun- gem și noi acolo unde sînteți dvs. astăzi. La aceasta ar contribui, prin- tre altele, și realizarea unui intens schimb de studenți și profesori între țările noastre. Astfel, am profita de sistemul dvs. realist de a preda, s-ar închega o prietenie mai trai- nică între popoarele noastre. De pildă, cînd a fost în Siria ansamblul romînesc de cîntece și dansuri, noi am apreciat valoarea sa artistică. Dar acest lucru este prea puțin. Re- gimul de astăzi al Siriei este favo- rabil unui schimb cultural intens cu străinătatea. Aici intervine dr. Kamel Ayad, care reamintește propunerea făcută de a se crea în cadrul învățămîntu- lui nostru superior o secție de lim- bă și istorie arabă. — Ni s-a spus, arată el, că în toamnă această secție va fi creată. Apreciez ca un lucru in- teresant acest fapt, deoarece lu- mea arabă este o lume mare, cu un rol economic și politic impor- tant. Desigur că alfabetul nostru nu este totdeauna lesne de însușit.., (Aici, ambii oaspeți au zîmbit larg). De altfel se va constata acest lucru din rîndurile pe care vi le vom re- dacta pentru gazeta dvs. Conform promisiunilor mele de a nu-i reține mult, convorbirea noa- stră trebuia să ia sfîrșit. Cele 30 de minute rezervate se epuizaseră, înainte de a ne lua rămas bun. prof. Nazim Mously și colegul său dr. Kamel Ayad și-au manifestat mul- țumirea pentru prilejul oferit de a petrece timp de trei săptămîni un concediu de neuitat în țara noastră. Cadrelor noastre didactice le-au urat noi succese Iii munca didac- tică, far studentilor romîni, plini da entuziasm, așa cum i-au cunoscut, le doresc să dobîndească cunoștințe temeinice, pentru a servi cit mai bine pat,ria care le asigură aseme- nea condiții de studii. — La drept vorbind, studenții noștri ar putea fi „geloși* pe studenții romîni pentru condițiile în care învață, pentru bursele primite, pentru laboratoarele exis- tente în facultăți, pentru vacan- țele minunate ce le Sînt oferite de stat. Și l-ar mai invidia și știind că in Romînia de azi, ter- minînd studiile superioare, nici un tînăr nu-șl face o problemă din viitorul său. Venise momentul ca cei doi oas- peți să transmită, prin intermediul cuvîntului scris, salutul lor către pedagogii romîni. Am intirzlat încă două minute, urmărind cu interes p rețin obișnuita scriere arabă. Apoi, cu carnetul plin de notițe șl cu bucuria sinceră de a-i fi cunoscut, ne-am despărțit de cel doi amabili oaspeți sirieni, H. ȘAICU UN SALUT PRIETENESC ■ l&V' J Ut j-g" Stntsm fericiți de prilejul de ă «dresa prin paginile „Gazetei tnvătimlntulul" run salut cordul tuturor cadrelor didacticele- levllor și studenților romîni, prezentlndu.le sincerele noastre feiicltățl, pentru realiză- rile pe care le obțin. Aceleași realizări, mal mari, le dorim șl tn viitor. KAMEL AYAD profesor la Universitatea, siriană NAZIM MOUSLY profesor. Ia Universitatea siriană București, 22 Iulie 1957 Redacția și șdministrajias București, Piața Scînteîi nr. 1, Telefon 7.60.10, Tiparul* Combinatul Poligrafic Casa Sctnteii „I, V, Stalin'1 București, Piața Scînteîi, Abpnamțnte; 1 an — 12,50 lei; 6 luni — 6,25 lei; 3 luni — 3,12 lei.