GÂNDIREA ANUL III No. 6 © BCU Cluj —‘ZI I 31 mavid -w 3 X 3 V3HKINVD v — ZI I 31 mavid -n 3 x 3 u§3dnona ‘oi *°n n^naNiivN na ‘nis lodvo 333diDNidd yivannno vilvamd :vilvdisiNHAiav 31VlIDnand 3a 33IllN3DV 31V01 VI iS I31SIA33 VliVdlSINmaV VI 3V3 3S 3WV3033 iS IlIdSSNI — '3V13NV 133 OS'S : 31VlVNiydlS NI 'IVIINV 131 00S ‘llviiyomv I§ INflliniIlSNI ndlN3d 131 001 ‘INni 9 :I33 OOS ‘NV I :31N3WVNOaV ii[iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii[iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii[iiiiiiiiiiiii[iiiiiiiiiiniiiiniiiiiiiiiiiiiniiniiiiiiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiii NVM30 3P J0H3:IU! UI 3|au3ssp ;§eptadoo m...........yîNnyyw vdinoho ggţ-'...........d uSnj(j npvg ap ai^ţzuBjţ ap. jBjapj opuo uq g£l aouviî/ -yq -q ap la-recuaj^ «aur] ££l ■ uoI aP 0S3NVW03 NVWOd 3Wd3lîl IDINOdO ££l.................qnI3'N ‘3 'd 2£ţ„siuojQ mjnuBUUB«;w Baui&reui ©<-[ TEl’F^P^V U!P ^iBUţ-Seui Q£"£..............9JBJ©ţIţ ©[IIUI3JJ 0Cţ......un|niusuBţiuBuin. luaqnpş fâl...........* *IOU aadsap IlUIBXlg :3idVd s IN3MVO ‘mai IDINOîD 8ZI......"".................o8n13 uvpn7 ap vnwvojl aivivNna LII.................-umfjvyj ■doj v 8p ivnoid v odvd Nn.aiNi 611 • • -nosaapj JVZSJ ap S1A NIQ IflWO £11........f°U!d 110I °P I33W imvs 9tX.......3!u!njD Mfiyo;N ap 310313 gţţ.......vSDjţj uioion’-j ap (npnţs ap unţuBjtj) avis mwsioous insNi^dno £Z6l 3 I d A PM 3 O N OZ miiiiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiîiî ii§3anona 'ou yivisod vins vd vi1 I31SIA33 3ivsaaav 313 VS kvDnd 313SIdOSnNVW I§ SllldVO aw 3s 3ivonand3N sissihosiinviv - 'savidwaxs ynoa aiyo sumai v aivona îNns yaruias sa bissvd i§ iao.i.nv iiMwoa isiliavdv vsavlNfiNV iS iiznbosh naiN3d uSsdnona ‘oi •°n nd3aNnv>i 'na nis lOdVD 3i3diDNidd yivdnnnD viivaNnd ;viiDva3d flHV0I3§ lldWVd I§ nNV3d0a031 O 'IV ‘J3NV3AOaVS NldVW NOI ‘J30S3VHM 3 '310 ‘niNViM Nvraav ‘oiNivao aosiraiN ‘nNV3ooinsna ’iv ‘zaioa aNaisowaa ‘vovia Nvioni iiNwoa Nia iinxvoiv xaimoo înNn vsdsonaNoo ans INHl I33V33I3 33V OZ I§ S V3 3dVdV HDS3dl3d n V Z 3 3 :dOJLDVa3d —‘ZI 131 IfldVld ■W3X3 V3HKINV9 V —'21,1 31 inavid -w 3 X 3 GÂNDIREA SILOGISMUL SLAV (FRÂNTURI DE STUDIU) DE . . LUCIAN BL AGA ^^LĂTURAREA acestor două cuvinte pare cel puţin riscată dacă nu absurdă. Se crede că silogismul rămâne pretutindeni identic cu sine într’o puritate logică, ce nu poate fi alterată prin diferenţele sufleteşti dela un neam de oameni la altul. Se crede că silogismul rămâne silogism şi pe celălalt tărâm, din poveste. Sociologia mai nouă decât poveştile ne învaţă însă că primitivul îşi are logica sa cu totul deosebită de a omului de cultură, o logică adaptată mai mult la întâmplările oculte decât la cele ale naturii. Suntem departe de a mai crede în generalitatea articulaţiei logice a minţii europene. O logică croită după grupuri etnice nu s’a scris, dar suntem, siguri că Indul trăitor în sufletul lumii îşi are logica sa aparte ca şi Chinezul sămănător de orez. Când vorbim despre «silogismul slav» vrem să fixăm cât mai în-tipăritor un lucru de mult presimţit: că gândirea slavului are alte încheieturi organice decât a europeanului — meşter tălmaciu al lumii văzute. Banalitatea silogismului ce urmează cu aer de şoală are o vechime de peste două mii de ani. Astăzi acest silogism încetează totuş de a mai fi banal, prin aceea că întrebuinţarea lui nu e aşa de răspândită cum se părea. 1. Toţi oamenii sunt muritori. . 2. Socrate e om. _ 3. Ergo: Socrate e muritor. Aşa se gândeşte de obiceiu în Europa'. Altfel gândeşte slavul; la el concluzia se abate în altă direcţie şi are un oarecare grad de contingenţă faţă de premise. Din premise abstracte, teoretice, el scoate o concluzie—-mai mult sau mai puţin — de natură practică; practică în înţelesul de alunecare pe planul acţiunii şi al vieţii. El ar putea să zică bunăoară: 1. Toţi oamenii sunt muritori. i 2. Socrate e om. ; , 3. Ergo: lui Socrate nu-i rămâne altceva de făcut decât să se sinucidă. Dăm dinadins o înfăţişare grotescă acestui fel de a gândi. Cel care a urmărit istoria gândirei ruseşti a putut să verifice la tot pasul această alunecare din teorie pe planul practic al vieţii. Se ştie totuş că slavul e un temperament asiatic, mai mult pasiv şi cu ochii pierduţi peste pământ, decât cu privirea hotărît îndreptată spre nevoile traiului. E o contradicţie vădită între gândirea practic orientată a slavului şi temperamentul său pasiv; gândirea lui e un surogat al acţiunii. Din premise gândite el nu ajunge la concluzia ce rămâne în cadrul gândirei curate ; concluzia sae de obiceiu o «acţiune visată». Slavul nici nu visează, nici nu lucrează; slavul visează acţiuni. * , • 1 Gândirea slavului nu merge drept înainte, ci sufere o refracţiune intrând într’un mediu — fie etic, fie religios, fie social. In dialectica gândirei sale intervine totdeauna un moment de religiositate, de fanatism, de credinţă, de exagerare maximalistă, care o abate spre pajiştea practică a vieţii. De-un veac şi jumătate Rusia e astfel laboratorul etic-social al filozofiei europene, laboratorul în care se experimentează sufleteşte gândurile născute în creerul apusului. Filozofia romantică a Europei de-acum un veac se transformă în Rusia în «slavofilism». Slavofilismul e «adorarea» «mujicului» ca element anonim al sfintei Rusii, e luptă «sufletească» împotriva Europei, împotriva oricărei năvăliri spirituale de aci, care ar putea să schimonosească străvechiul suflet slav antepetrinic, e «visarea» din răsputeri de a mântui lumea prin misticismul moscovit. Slavofilismul e concluzia socială a romantismului teoretic din apus. Materialismul filozofic- de pe la 1850, trecând tot de peste hotare în Rusia, se transformă aci în nihilism. Nihilismul vrea răsturnarea din temelie a ordinei sociale existente şi înlocuirea ei cu rândueli nouă, aşa cum rezultă ele din legile ştiinţelor naturale, «din experimentările electrice asupra broaştei». Nihilismul e lupta îndârjită a fiilor împotriva părinţilor de dragul unor întocmiri pământeşti fără prejudecăţi. Pozitivismul apusean accentuează faptul empiric ca suprem criteriu al cunoaşterii ; nihilistul, dând o interpretare etică acestei filozofii, vrea mai presus de «orice» fapte pentru binele obştesc. Etica biologică îşi cere drepturile. Chiar dreptul de ucidere, dacă fapta e chemată să ducă cu un pas înainte spre noua ordine. Felul de a gândi slav schimbă teoriile ştiinţifice şi metafizice ale Europei în probleme ce stau în nemijlocită legătură cu vieaţa şi organizarea ei. Toate teoriile se vor broda deci pe întrebări cum sunt cea a muncii, a milei, a binelui, a superstiţiei, a tradiţiei, a uciderii, a sinuciderii, a revoluţiei, a dogmei ca putere socială, ş. a. m. d. Ţarul şi rolul său pământesc n’a fost numai odată încunjurat de-o întreagă metafizică. . ■ " • ■ * " • ■ ■ Gânditorii ruşi combat adesea teorii curat ştiinţifice prin argumente nu de acelaş fel, ci prin consecinţele lor sociale. Se ajunge astfel la un pragmatism ciudat, nu utilitarist cum e cel american, ci etic-social. Cernişevski, unul din gânditorii de însemnătate ai Rusiei, vrea să răstoarne teoria lui Darwin despre lupta pentru existenţă — cu argumente scoase deadreptul din programul partidului său politic. Lupta pentru existenţă afirmă dreptul celui mai tare. Teoria aceasta aplicată asupra societăţii justifică exploatarea mulţimei din partea burgheziei reacţionare.. Cernişevski e însă un democrat convins, prin urmare (observaţi acest: prin urmare) teoria lui Daţwin nu corespunde realităţii, ea e o invenţie mincinoasă şi interesată a reacţionarilor. Acelaş Cernişevski acceptă cu entuziasm teoria geologică a englezului Lyell despre evoluţia-continuă, fără catastrofe, a pământului. Pentru motive tot sociale. Fiindcă el, demo- 114 ( © BCU Cluj cratul e pentru o desvoltare fără catastrofe a societăţii, — pământul a trebuit să fie tot atât de «democrat» şi să se transforme fără salturi. ' Lenin încearcă să clatine filozofia lui Mach şi Avenarius cam în acelaş fel. Cetăţile filozofiei se dărâmă cu berbeci politici. Nu e o simplă glumă. Empiriocriticismul acestor doi gânditori e după părerea lui Lenin o reînviere a subiectivismului lui Berkeley. Prin orice subiectivism se subminează însă «credinţa într’o lume obiectivă stăpânită de legi, şi se favorizează religia, unul din stâlpii de sprijin ai burgheziei. Filozofia lui Mach şi Avenarius e prin urmare reacţionară». (In ce priveşte exemplele aduse vezi: T. Masaryk, Zur russischen Religions- und Geschichtsphilosophie). ' Metafizica pesimistă a unui Schopenhauer e respinsă de alţii, fiindcă prin îndreptarea tăgăduitoare a voinţii, nu e deloc potrivită să sporească avântul bărbătesc şi visurile roşii ale muncitorimei socialiste. Concepţii despre lume şi ipoteze pur ştiinţifice sunt trecute prin sită socială — şi apoi primite sau refuzate după cum se potrivesc sau nu cu idealul social al gânditorului. ■ *. . Se pare că principalele categorii prin care gândeşte slavul sunt cele etice-sociale. In categoriile acestea îşi vâră el nu numai experienţa de vieaţă ci şi experienţa cosmică. In vreme ce europeanul se orientează numai în acţiune după aceste categorii, slavul şi gândeşte prin ele. «Categoriile etice sunt la el categorii intelectuale». Chiar şi ideile sale metafizice sunt influenţate prin elemente de organizaţia socială. (Dumnezeu e un fel de ţar). . . Urmărind istoria filozofiei ruseşti rămâi cu oarecare nedumerire. Gândirea rusească aduce prea puţin nou faţă de cea a Europei; teoria filozofică iasă prea puţin sporită din laboratorul rusesc; totul se reduce din acest punct de vedere la modificări şi compromisuri eclectice fără de importanţă. Gândirea rusească e totuş de-o originalitate, care nu scapă vederii : tălmăcirea practică a lilozofiei europene s’a făcut în visurile slavului. E puţin ? Nu. E mult. E mult mai cu seamă fiindcă Europa n’a fost în stare s’o facă. Pentru aceasta a fost nevoie de «silogismul slav». © BCU Cluj ELEGIE D E NICHIFOR CRAINIC Aceste vârfuri de molid Ce picură 'n văzduh răşină, Aceste viţe ce se 'nclină Vâltoare verde peste zid Eu mâine n’am să le mai văd, Eu mâine n'am să le mai văd. Aceste stele-călăuze Surpând din cer vremelnicii, Aceste cupe străvezii Brumate sângeriu pe buze Eu mâine n’am să le mai ştiu, Eu mâine n’am să le mai ştiu. Aceste mâini prieteneşti Intr’ale mele cald lăsate Cu inima ce le străbate, Aceste mâini prieteneşti ' Eu mâine n'am să le. mai strâng, Eu mâine n’am să le mai strâng. Şi-aceste cântece pe care Le cânt cu jumătate glas — (Aceste vetre unde las Cenuşa flăcării fugare,) Eu mâine n'am să le mai cânt, Eu mâine n’am să le mai cânt. SATUL MEU DE ION PIL LAT LUMINA Te întâlnesc şi-aici — Ce drag mi-e ceasul! M'am aurit acuma de chindii. Iţi măresc umbra, sufletul şi pasul Spre satul unde trebuiai să vii. Te duc pe tălpi de soare până 'n noapte Şi vei păşi 'n condurii lunei noui, Când răsărind din lanurile coapte Bătrânii nuci vor întreba de noi. OILE Pe câmpul neted ca pe-o masă verde Un joc de domino s'a resfirat Pân' ce amurgul — jucător ce pierde — II strânge grabnic şi-l aruncă 'n sat. Pe mirişti stă o strachină cu lapte, Şi laptele tot picură din ea... Sub luna plină va dormi la noapte Un ţintirim turcesc pe o vâlcea. STÂLPII DE TELEGRAF Am pironit în cuie 'nalte drumul Să n'o pornească razna 'n porumbişti — Catarge ancorate cu duiumul, Ce toate fug când numai tu te mişti. întindem rămurişuri de reţele Şi în amurg rodim cu soare-aprins... In toamnă înfrunzim cu rândunele: Un fel de frunze negre cu piept nins. PRUTUL De ce nu vii cu mine la Galaţi, O, sat olog, împotmolit pe maluri? Şi voi, căsuţe proaste, de ce staţi Tot în cămeşi — sau teamă vi-i de valuri? 117 Eu merg mereu, voi staţi mereu pe loc, Si totus ne 'ntâlnim tot fată 'n fată, 3 » J J - Ce vrajă-o fi, că nu pricep de loc ?.... Dacă-aş porni mai disdedimineaţă! BROTACUL . O frunză verde a sărit din. iarbă In apă — sperie stelele din lac Ce tot clipesc din ochi şi se întreabă De dă iar toamna 'n foi... E un brotac, Un brotăcel cam beat de-atâta vară, De-atât parfum de flori cam zăpăcit, Ce se tot saltă pe a lunei scară Şi vrea s'ajungă *n ceruri negreşit, UMBRA Când soarele e sus m’ascund în sânul ' Tufanilor cei mari de lângă Prut, Dar când porneşte peste clăi, hapsânul, Târâş ies tainic şi sporesc tăcut. Poporul meu îl leg de-orice făptură E străveziu şi-albastru ca un fum. Cu pasul tău păşeşte pe-arătură, Şi chipul lui eşti tu culcat pe drum. CLOPOTUL Cu-acelaş glas de e botez, de-i moarte, In dangăt lung şi larg, când plin, când frânt, De peste zări, din cer, de mai departe, Eu vă aduc tot satul pe pământ — Voi, drept răsplată, m'aţi legat de turlă Strâns, ca nebunul ce-şi ia lumea ’n cap. Dar limba-mi geme, blestemă şi urlă v Când de frânghie trageţi să nu scap. CIMITIRUL Sunt satul cel adevărat, cel unde N'au casele nici poartă, nici fereşti,. Mă calci — şi pasu-ţi dă să se cufunde Şi timpul sună-a gol, când mă găseşti. Salcâmii mei îi văd prin rădăcine — ■ ' • Nu-i mai cunoşti de cer şi vânturi goi? Nici fraţii tăi n'o să-i cunoşti în mine , Când trupul ca o haină îl despoi. . Miorcani, Septemvrie 1933 OM U L DIN VIS DE . ■ >,-■■ ■ ... CEZAR PETRESCU • — In rezumat? ‘ — In rezumat, acum chiar, cum ajungi acasă împachetează-ţi valiza. Mâine dimineaţă, când trec la gară, mă opresc cinci minute: td remorchez. Cincisprezece zile de linişte, la aer, după o vară întreagă în internul de-aici, au să-ţi facă mai bine decât toate calmantele. Am un balcon cu viţă sălbatică, cu privelişte pe toată valea — o minune! La noi toamna e foarte frumoasă... Ne-am înţeles; nu? Era seara, târziu, în grădina restaurantului, la- Enescu. Ziua plouase; toamna se anunţa friguroasă. Câţiva întârziaţi, la o masă, sfârşiau cafelele, cu pardesiile între umeri. O femeie cu gâtui înfăşurat până sus într’o etolă albă; singură, aşteptând pe cineva, curăţa cu mişcări încete şi plictisite, o pară cu pieliţa de ceară. Orchestra îşi strângea instrumentele în sicriuaşe negre. O coardă de ţimbal, atinsă, tresări cu un gemăt. O răsuflare de vânt scutură salcâmilor de peste zid, frunze mici, îngălbenite, ovale. Era trist, umed, frig. De câteva zile dispăruseră din stradă pălăriile de pai.,. . Chelnerul începu să adune şervetele. Stinse un rând de lumini. • Gustul ţigării era amar; am aruncat-o abia aprinsă. Mă scutură un fior. ‘— Uite ce ochi ai! Haide, zi că ne-am înţeles... Mă dădeam greu învins. Toată vara nu-mi odihnisem ochii pe altă verdeaţă decât frun-. zele prăfuite ale teilor, pe bulevard. De câteva ori doar, noaptea, respirasem adierea ierbei şi a câmpului, înnăbuşită de mirosul benzinei, la şosea. Tot timpul durase o secetă încropită, o arşiţă uscată care dogorea din ziduri, încingea tabla acoperişurilor, stăruia până după miezul nopţii. Tocurile se afundau în asfaltul de gumă. In Iulie şi August, toate ferestrele fuseseră oblonite cu hârtie albastră. Trăsurile treceau la ora trenurilor, încărcate cu geamandane şi panere, cu femei în haine de călătorie; măntăli cenuşii, voalete subţiri înnodate sub bărbie, peste pălării minuscule. Intr’o vreme tot oraşul păruse pustiu. Câţiva trecători furişaţi pe lângă ziduri cu pălăriile în mână, tamponându-şi fruntea cu batistele. Seara, pe terasele cafenelelor, nici un cunoscut: mazagranul. sorbit singur, la o masă cu rotocoale murdare de pete pe urma halbelor de bere; ascultând fără voie precupeţirea samsarilor de/ grâne care-şi cântăreau în palmă mostrele de recoltă; spionat de ţigănuşii vânzători de gazete în aşteptarea capătului de ţigară aruncat. Asistasem pe urmă la, întoarcerea tuturor; convoiuri de trăsuri şi taxiuri, copii cu glesnele înnegrite, femei arămii la faţă sub spuma voaletelor; bastoane de excursii 119 © BCU Cluj cojite, cu vârf de fier; guvernante ţinând pe genunchi ulcioare cu chenar românesc, flori de câmp veştede, «suveniruri» de băi. Se deschiseseră ferestrele; pe grilajuri şi pe marginea balcoanelor apăruseră covoarele scuturate din naftalină. Trotuoarele se populaseră iar cu mulţimea sgomotoasă, odihnită, cu nu ştiu ce aer înviorat şi exotic. Acum mă prindea toamna istovit după nopţi de insomnie. Trepidaţia automobilelor pe caldarâm îmi vibra pe nervi ca pe coarde întinse. Două săptămâni undeva, departe de ziduri, mi-ar fi turnat în vinele obosite, o băutură întăritoare. Dar îmi era greu să mă desprind. Ceva umilitor, cu neputinţă de mărturisit, rpă paraliza nemişcat, mă osândia la'această chinuire, tristă, fără nici o îngăduială de evadare. Prietenul îmi ghici şovăiala din ochi, şi întinzându-mi bricheta aprinsă peste masă, surâse bucuros, asigurat dinainte de biruinţă. Am aprins ţigara fără să-mi dau seamă; după două fumuri am svârlit-o. Hotărît, trebuia să-l ascult, dacă nici fumul ţigării nu-1 mai puteam suferi... A treia zi, m’am trezit dimineaţa neliniştit de atâta tăcere. Nici strigătul de «Chiob, chiop, cărbu...» sub geamuri, nici duruitul camioanelor pătrunzând în ziduri, nici cioro-văeala chivuţelor jos, în stradă... O clipă am închis ochii nedumerit, să mă desmeticesc. Am sărit să dau drumul soarelui. In ogradă, Alexandru în haina de câmp, strânsă în cingătoare, cu cisme de călărie, cu capul gol, supraveghia un rândaş care ungea cu păcură copitele unei noatene neastâmpărate. Un curcan cu penele înfoiate, dădea roată, pufnind astmatic pe nări, scuturându-şi mărgelele vinete. O slujnicuţă strânsă în brâu roşu, îngust, lăsă doniţa cu lapte alături, şi-l alungă cu piciorul gol: — Ptiu, arză-te-ar focu!.. Prietenul se întoarse. Mă văzu în pervazul ferestrei. Mă ameninţă cu degetul: — Târziu, leneşule, târziu! Apoi, către fată: — Profiro, dă-i repede cu cafeaua. Cafeaua am luat-o în cerdacul de sus. — Ei, cum ai dormit? Ce visuri ? mă întrebă, întinzând untul pe felia de pâine de secară şi presărând praful fin de sare deasupra. Dormisem neîntors. De visuri? — Ciudat! spusei, dând drumul una, câte una bucăţilor de zahăr, şi privind boabele de aier ridicate la suprafaţa cafelei. Ciudat. S’ar părea că nu mai am nici o fantezie de cheltuit în visuri. Am rămas cu acele de copil. Tu n’ai visat că sbori ? întinzi braţele şi pluteşti imaterial peste vârfuri de biserici, peste păduri care rămân în urmă. La picioarele tale se întinde pământul ca o hartă, cu vine albăstrii de ape, cu fâşiile înguste ale ogoarelor, cu ser-pantina şoselelor albe. Ţi se pare călătoria cea mai încântătoare şi totuş cea mai firească.,. Pe urmă alt vis: se ridică în faţă un munte drept, trebuie să-l urci, ţi-e teamă, ştii că n’ai să poţi până la sfârşit, nu vezi nici o potecă, şi ceva te sileşte; n’ai nici o putinţă de scăpare, te acăţi de pietre, inima se sbate să ţi se rupă în piept, ai ajuns la jumătate, o lespede se desprinde sub mână, te rostogoleşte, ai vrut să strigi şi n’a răsunat nici un ţipăt, şi jos ştii că ai să mori, şi căderea durează, durează.. . Te trezeşti gemând, cu mâinile încleştate în pernă... Prietenul surâse, desvelindu-şi toată dantura, puternică şi albă, care-i lumină faţa arămie. El nu visa nimic. Era întotdeauna prea obosit ca să poată visa. Dormia'cu pumnii strânşi, se trezia pe aceeaş parte. — Dar ceeace e minunat, continuai, e că îndată ce ai închis ochii, te aşteaptă personagii care apar numai în vis; cu care devii oarecum cunoştiinţă veche. Nu le-ai văzut niciodată aevea. Nici nu există în carne şi oase. Dar apar în somn, iau parte la evenimente, dispar o bucată de vreme, apar iarăş; şi prin vis îţi aduci aminte că le cunoşti din alt vis. S’ar părea că o altă lume, magică, afară de cea tangibită, îşi toarce un fir al ei, paralel, cu o logică a ei, nelogică numai aparent. Aşa apare în visurile mele un personagiu providenţial. El mă salvează din cele mai grozave primejdii; îmi întinde mâna când lunec într’o prăpastie, se aruncă înnot să mă scoată dela înnec. E un domn cu haine cenuşii; un bătrân cu mustăţile cărunte, tunse scurt, cu o figură foarte tristă şi obosită, cu o cravată îngustă şi neagră, strânsă pe un guler tare, din care se vede vârful de metal al butonului. E întovărăşit totdeauna de un căţel cafeniu cu picioarele scurte şi răsucite în afară, ca. 120 © BCU labele de crocodil; un basset cu botul ascuţit şi cu urechile pleoştite. Aşi şti să spun şi cum îl cheamă: Soliman. Are o pată albă pe piept, ochii roşii fără gene, şi zgardă cărămizie cu cataramă nichelată. Din visurile de copil, de când au apărut întâi, nu s’au schimbat niciodată, n’au îmbătrânit; îmi par tot aşa de familiari ca oamenii întâlniţi în vieaţa cea adevărată. In vremea examenelor, când aveam somnul chinuit de grija lecţiilor neînvăţate şi de spaima profesorilor aspri, omul acela din vis, apărea să mă elibereze de cele mai absurde şi înnăbuşitoare peripeţii. Era toată comisiunea adunată în sala de examen, în jurul catedrei. Stăteam cu creta în mână, la tablă, cu tot sângele alungat din vine, cu respiraţia tăiată, cu mintea golită de tot ce buchirisisem o lună în cărţi. — «Cum se numeşte lacul cel mai însemnat din Africa Centrală?» Ridicam ochii la harta mută din faţă. II vedeam; pată albastră între omizile cafenii înfăţişând munţii. îmi aduceam aminte că seara îl ştiusem cu siguranţă, că deacolo pornesc izvoarele Nilului, că are un nume feminin. Dar întuneric desăvârşit mi se făcea în gând şi nu puteam scoate nici o vorbă. Preşedintele surâdea răutăcios, însemna ceva cu creionul, se întorcea să şoptească la urechea colegului din stânga. — «Cine s’a urcat pe tronul Franţei după Hugo Capet ?» — «Intr’o piramidă care devine con, apo-tema piramidei devine generatricea conului, aşadar, cu ce este egală suprafaţa laterală a unui con ?» Mi se părea un graiu din altă- planetă. Scăpăm creta din mână, mototoleam buretele umed. In toată clasa era o tăcere de moarte şi nimeni n’avea curaj să mişte. Cei trei îmi făceau semn să plec, ca unui osândit care nu mai are de unde aştepta graţierea. Şi atunci se deschidea uşa şi apărea domnul bătrân cu căţelul. Saluta şi mergea * direct la preşedinte, punea pălăria pe aripa catedrei: — «Domnule Preşedinte, pe acest elev îl iau pe răspunderea mea! Ştie materia admirabil! L-aţi intimidat» Preşedintele îşi ştergea ochelarii cu batista, se înclina pe scaun şi răspundea politicos — «Atunci se schimbă chestia... Uite elevul Teodorescu Ion; bine la Geografie; bine la Istorie; bine la Matematici!» Domnul saluta, se întorcea şi spunea foarte liniştit: — «Deacuma haidem, Soliman! La revedere elevul Teodorescu Ion şi vezi, vindecă-te de timiditate!» Mă trezeam fericit, ca şi cum aş fi scăpat de o primejdie reală, ca şi cum visul rezolva toate spaimele mele copilăreşti. Altădată. .. Dar prietenul nu mai asculta. Ochii lui ageri de stăpân prinseseră de veste o turburare nepermisă în rândueala gospodăriei. Se ridică şi ţipă din capul cerdacului: — Costache! Vezi c’a scăpat viţelul Sâmbotinei! Viţelul, cu picioarele dinainte proptite, sugea de zor, şi Sâmbotina, o vacă de Sviţera, cu pete mari şocolatii, întorcea capul cu ochii umezi, cu botul negru şi ud; se trudea să-şi mângâe cu limba odrasla. Argatul se repezi, smulse viţelul, îl trase de urechi, îl fugări la ocol. Sâmbotina mugi în urmă. — Mă ierţi, se scuză Alexandru, întorcându-se la loc şi întinzându-şi din nou şervetul pe genunchi. Dacă nu-i ţii din scurt, toate merg anapoda... Ziceai adineaori. .. Nu-mi mai venia să urmez. Prietenul se dovedia prea neatent ascultător. Pe urmă, ce-1 putea interesa tălmăcirea visurilor: îndeletnicire de babe şi de zodieri ? Câteva minute nu se mai auzi decât clinchetul linguriţelor în ceşti, gâlgâitul şfarţului turnat din filtrul de porţelan. Mă surprindeam umplând a doua oară ceaşca, turnând cu poftă frişca spumoasă deasupra. Prietenul mă urmări pe sub sprâncene, încântat de pofta asta sălbatecă. • — Arăţi mai bine astăzi. . . Intr’o săptămână... Apoi, după o pauză lungă, cu glasul mai încet: — Mai joci ? Am plecat capul, simţind sângele cum îmi năvăleşte în obraji. Păream acum foarte atent numai la untul galben, cu picături de apă, întins pe felia de pâine. Era întrebarea de care mă temeam mai mult. Ochii în fundul capului, toată dezordinea vieţii din ultimă vreme, vara petrecută neclintit în zăpuşala Capitalei; toate erau pricinuite de această patimă ce mă ţâra tot mai afund. Eram împovărat de datorii. Fugeam de creditori. Nu mai aveam gând decât pentru asta. îmi ocoleam prietenii, vorbeam întotdeauna preocupat, îmi jucau în cap numai partidele dela club, bacaralele de peste noapte, mustrări mie însu-mi, pentru o carte jucată greşit, cu o seară înainte. Spre ziuă, în lumina lividă, oglinzile Clubului îmi reflectau între lumânările cu flacără pâlpâitoare, în fumul opac, o figură descompusă de strigoi, cu ochii sticloşi, cu tâmplele asudate şi murdare. Ceva oribil şi ireparabil se petrecea în vieaţa închisă deodată tuturor făgăduelilor; o năruire înceată şi fără scăpare, o împotmolire ce avea să mă înghită în curând, pentru totdeauna, în mişu- 121 © BCU ireala aceea de declasaţi şi trişori, de chibiţi şi bufoni, din jurul tripourilor. Inghiţ’i pâinea în silă. Laptele îmi păru deodată fad, desgustător. Nicăieri mai bine ca aici, departe de oraş, unde vieaţa se desfăşoară robust şi firesc; nicăieri nu puteam măsura mai desnădăjduit căderea. Poate mâna îmi tremură aşezând cuţitul pe marginea farfuriei de faianţă, poate ochii mi se umeziră. Prietenul se ridică scuturând fărămiturile. Ii părea rău de întrebarea negândită, brutală fără voie. Făcu câţiva paşi în cerdac. Smulse o frunză roşie, crestată, din viţa înşirată pe sfoară, muşcă coada, scuipă sucul acriu. Bătu toaca cu degetele în grinda de lemn. Se întoarse şi-mi prinse umerii, într’o pornire frăţească. — Haide! Nu face figura asta de îmmormântare. Te-am întrebat stupid, fiindcă după amiază mergem la Vlăduleni, la Ordeanu care şi-a pierdut averea în cărţi. A fost fără intenţie. «Firească asociaţie de idei» cum ne spunea bietul Apostol, dascălul nostru de logică. Acum să coborîm, să-ţi arăt livada. . . După amiază, trecând cu docarul podul Moldovei, Alexandru opri caii la pas, lăsă hăţurile pe braţ să răsucească o ţigară şi după ce sfârşi, îmi arătă cu vârful cravaşei, în dreapta şoselei, la marginea unui sat, casele lui Ordeanu. O livadă revărsată pe-o coastă de deal, o vie, casă albă printre copaci, câteva acareturi fără împrejurimi. Coti într’acolo pe un drumeac năpădit de ierburi, moale sub roţi. — Acest Ordeanu, îmi lămuri el, după ce strivi cu vârful cravaşei o uriaşă muscă cenuşie pe crupa calului, acest Ordeanu e, după cât ştiu, cel din urmă vlăstar'dintr’o foarte veche familie. A mai avut o moşie de vreo două mii de fălci, pe lângă Roman, două rânduri de case — adevărate palate — la Iaşi. Le-a dat toate în cărţi, de multă vreme. Acum de zece, de doisprezece ani, nu mai joacă. Ii mâi rămăsese via asta şi livada, vestite pe vremuri. Le-a vândut ca să se mute la Bucureşti. Zilele acestea face inventarul, predarea. Am pus ochii pe doi mânzoci, cred c’am să-i cumpăr... Sunt de rasă, din herghelia lui Paşcanu. Dealtfel, e plin de datorii, nu ştiu cu ce-o să mai rămână după ce-o lichida. E o mizerabilă patimă jocul de cărţi!. . încheie, şi atinse spinările cailor cu cravaşa. Roţile sfârâiră pe drumul căptuşit de verdeaţă. Treceam printre porumburi coapte, gata de cules, cu frunzele galbene răsucite, cu mătasa neagră. Pe măsură ce ne apropiam, gospodăria îşi arăta paragina. Casa, albă de departe, descoperia ziduri surite de ploi, cu tencuiala căzută, cu tabla acoperişului ruginită, cu ferestrele mici, pătrate şi negre, apărate de gratii groase ca obloanele unei închisori. Nici o împrejmuire. Doi stâlpi de piatră, în mijlocul câmpului, arătau unde a fost odată poarta. Un plop uscat, cu trunchiul cojit, cu beţele fără frunze, albe, cu cuiburi negre de ciori. Bălării cât statul omului. Privelişte de părăsire, de sărăcie, de tristeţe. Când am tras înaintea scărilor, nici o uşă nu s’a deschis, nici o perdea la ferestre nu s’a dat în lături. O fată, în cămaşă de cânepă, murdară şi neîncinsă, cu o nuia în mână, lăsă un cârd de gâşte lângă hambarul strâmb pe piloţi, şi lipăi cu picioarele goale, până lângă docar. La întrebare, nu răspunse, cu mâna dusă prosteşte la gură. — Te întreb, unde-i boierul? Fata scobi cu nuiaua în ţărână şi nu lăsa dela gură mâna înnegrită de cojile nucilor. — Dă-o dracului! E idioată, frate, se înfurie prietenul înfigând cravaşa în toc şi sărind jos. II descoperim noi şi fără. . . Moşule, unde-i domnul de-aici, boierul ? Un moşneag îndoit de şale, cu o redingotă decolorată, cu o pălărie odată verde — rămăşiţă dintr’o ţinută de vizitiu odinioară — se apropie târându-şi cişmele sparte. — Te ’ntreb... — Ha ? nu ’nţăleg, iertaţi... — Ii surd, n’aude! lămuri fata şi fugi la gâştele din troscotul prăfuit. — Te ’ntreb unde-i boierul? conu Iorgu! ţipă Alexandru din toate puterile. — Aha! boierul. Unde-i boieru ?.. Moşneagul se scărpină în cap pe sub pălărie. — Apoi cine ştie unde-i boieru! Poate-i încolo, în vie, iertaţi... — Aicea toţi-s ramoliţi! se văetă prietenul. Ce casă, frate, ce oameni! Trase docarul lângă grajd, desprinse singur şi înnodă ştreangurile, aduse dintr’o iesle un braţ de fân, şi după aceea am plecat amândoi în livadă şi în vie, în căutarea stăpânului. Acolo pustiirea era mai jalnică. Via cu goluri mari, năpădită de ierburi; viţă sălbătăcită, - 122 © cu ciorchine uscate, Cu vrejurile încâlcite. Am mers până în fund, ne-am întors pe altă po-* tecă; nici o suflare. Ne-am oprit lângă un iezer, pe jumătate uscat. Fusese grădină odată, împrejur. Mai rămăseseră câteva flori de toamnă, dumitriţe albe, încă nevestejite de brumă. Câteva tufişuri de copăcei mici, dintre acei cari cresc în jurul mănăstirilor, ca nişte tui pitici, ale căror frunze frecate între degete miros a busuioc şi a smirnă, şi se numesc deaceea poate, lemnul domnului. Trecând am rupt un vârf moale de crenguţă să respir mireasma. Ceva a ţipat metalic deasupra capului, s’a depărtat cu fâlfâire mătăsoasă de aripi. Am tresărit amândoi. Erau o pereche de păuni. S’au oprit pe acoperişul unui chioşc cu ferestrele sparte, fără uşi. Acolo păunul şi-a desfoiat evantaiul cozii, minunată podoabă cu ochiuri irizate: verde, albastru, negru şi auriu. Păsările acele cu pene de bogăţie somptuoasă şi paradisiacă, făceau mai tristă sărăcia şi ruinarea dimprejur. Dintr’un castan se desprinse un fruct cu ghimpi, se desghiocă la picioarele noastre, lăsă să se rostogolească în nisip două castane gemene, cu coaja lustruită şi uleioasă. Roteam ochii nedumeriţi, ne mai ştiind încotro să pornim, când apăru după un gărduţ de liliac, stăpânul acestor triste locuri. Venia cu pălăria cenuşie trasă pe ochi, fără să grăbească, cu mâinile spânzurate dealungul trupului, ca un om foarte plictisit, care nu-şi găseşte de lucru. Când se apropie, dădu ziua bună cu glasul moale, în silă. II privii cu ochii lărgiţi, cu senzaţia unui bolnav care-şi pierde neaşteptat stăpânirea judecăţii. Omul acela, pe acolo, aşa, l-am mai văzut venind odată. Un câine cafeniu isbucni din tufişurile de liliac, lătrând hârţăgos. — Sst! Aici, cuminte, «Soliman!» îi strigă stăpânul, şi căţelul cu picioarele răsucite de crocodil, se apropie dând din coadă, prietenos deodată. Am strâns braţul prietenului: — Omul din vis! gângăvii. Alexandru nu auzi ori nu înţelese. Strânse scuturând mâna bătrânului, apoi se întoarse către mine: — Coane Iorgule, să-ţi prezint un vechiu prieten al meu.. . îmi întinse mâna firesc, cu nepăsare, ca unui om întâlnit întâia dată. — Cum, nu mă cunoşti? mă împingea nebuneşte gândul să adaug. Eu sunt elevul Teo-dorescu Ion, care nu ştiam să răspund cum se numeşte lacul cel mai de seamă din Africa Centrală, cine a fost urmaşul lui Hugo Capet, cu ce este egală suprafaţa laterală a unui con... Pe mine m’ai salvat din primejdie la examenele din vis şi dela catastrofele cele mai groaznice petrecute în somn. Eu te-aş fi recunoscut dintr’o mie! Şi pe Soliman îl cunosc. Uite cum mă priveşte. El par’că-şi aminteşte ceva.. . . Dar acestea nu le puteam spune şi mă sileam să păstrez înfăţişarea cea mai nepăsă-. toare cu putinţă. «De sigur aşa începe nebunia!» — îmi spuneam, şi îmi fu deodată o groaznică şi nestăpânită frică de mine însu-mi. «Acum am să săvârşesc ceva extravagant, am să încep a merge în mâini sau am să încep a striga că am creerul de sticlă»... Dar toate în jurul meu erau ca mai înainte, le vedeam cu aceiaşi ochi; şi mustaţa lui Alexandru, neagră, tunsă rotund deasupra buzei şi inelul lui cu piatră albastră de pe. deget, când gesticula, şi glasul îi suna acelaş, fără nici o schimbare. Cerul de toamnă era albastru şi calm deasupra. 0 pasăre se legăna pe un vârf de creangă. îmi şoptii în gând numele copacilor, al plantelor dimprejur; le recunoşteam, nu le uitasem; nimic, nu-mi era turbure în gândire. De ce atunci neliniştea şi senzaţia de mister? Cum pătrunsese omul din vis în vieaţa cea adevărată? Şi cum putea vorbi natural, simplu, despre lucruri obişnuite? încercai să-mi încord toată atenţia la înţelesul cuvintelor, în care mă aşteptam să descopăr sensuri tăinuite. Dar nu era nimic. Fu vorba îndată despre măsura exactă a hectarelor vândute, despre preţuri, despre inventarul gospodăriei ce avea să se desfacă în cele patru vânturi, peste câteva zile. — Mâine vine Horoviţ, spuse Iorgu Ordeanu, fac predarea.. . M’a cam luat repede, domnul negustor! încep să împachetez lucrurile, câte mi-au mai rămas. Mi-e foarte greu. Sunt singur. N’are cine mă ajuta. E un ceas trist, acela când eşti nevoit să pleci din locuri pe unde ai copilărit, ca să faci loc altui stăpân, în camera ta, unde a fost patul tău... Mi s’a părut că glasul îi tremura sfârşind. Dar prietenul nu luă seama. El era cu gândul la afacerile lui. v — Coane Iorgule, mânzocii cei murgi, cred că nu i-ai dat. Un preţ bun, aş oferi şi eu, dacă... 123 %• © BCU O clipă am simţit un uşor dispreţ pentru acest început brutal de precupeţire. Graba aceea de a nu scăpa un prilej, mi se păru din partea prietenului, asemănătoare în totul cu lăcomia ovreiului Horoviţ, care a doua zi avea să ia în primire rămăşiţele acestei ruinate gospodării. Aş fi dorit poate mai multă delicateţă, în trecerea asta bruscă dela tristeţea neîmpărtăşită de nimeni, a proprietarului expulzat, la aspre chestiuni de negustorie. Deaceea am renunţat să ascult. M’am dat în lături, cu mâinile la spate, rezemate de un copac, şi am rămas privind. Nu mai putea fi nici o îndoeală: era fără nici o schimbare omul din vis. Figura lui cu linii subţiri şi obosite; ochii albaştri-şterşi sub sprâncenele sure; ticul cu care-şi smulgea vorbind mustaţa căruntă; cravata îngustă înnodată pe gulerul înalt şi tare, de unde se vedea vârful metalic al butonului; hainele acelea demodate dar periate până la ultimul fir de praf; toate îmi erau cunoscute până la cel mai mic amănunt. Din nou a început să mă înspăimânte teama nebuniei. Căţelul cafeniu se aşeză înainte, cu capul nemişcat, şi mă privi cu ochii lui castanii, fără gene, cu o atenţie care mă sfredelea. L-am împins la o parte cu piciorul. Fugi câţiva paşi. La umbră se întinse cu botul pe labe şi din nou mă ţinti cu privirea neclintită. Era câinele din vis. II chema şi Soliman. începură să-mi vâjâie urechile. Am făcut câţiva paşi. Mă usturau palmele apăsate în coaja copacului. In piele, rămăseseră urme încrustate din grun-zurii scoarţei; am frecat mâinile să aduc sângele la loc. M’am îndreptat către iezerul cu apa scăzută. In urma mea, prietenul şi Iorgu Ordeanu rupeau preţul cailor; am socotit de prisos să fiu martor tocmelilor lor negustoreşti. Pe poteca cu fire târâtoare de portolac printre pietre, păşeam întâia oară şi totuşi aveam impresia neliniştită că pe acolo, aşa, am mai mers odată. M’am oprit pe ţărm, lângă o punte cu scândurile putrede. 0 broască neclintită, verde cu ochii de sticlă aurii, sta acăţată cu labele minuscule de nivelul apei, nemişcată, ca un gimnast pe un trapez nevăzut. Aşa, ca acum, mă privisem odată în apa aceea, cu vegetaţia solzoasă şi verzuie deasupra, din care se desfăceau ici colo numai ochiuri transparente. îmi aduceam aminte halucinant.. . Acolo am stat, lângă stâlpul cu un capăt de frânghie rupt, unde e un tufiş de mintă. De sub picioarele mele a svâcnit o salamandră cu trupul negru şi galben, cu coada lăţită într’o creastă subţire ca a reptilelor fantastice gravate în cărţile de basme; am tresărit, am alunecat, am scos un strigăt; din capătul aleii acesteia a venit fugind domnul bătrân, cu câinele cafeniu; mi-a întins mâna, m’a scos şuroind de apă, plin de liane. Căţelul s’a gudurat în jurul meii, mirosindu-mă cu botul lui lung... M’am trezit atunci cu dinţii clănţănind... Ce bine mi se lămurea visul, ca şi cum m’aş fi desmeticit acum din el! îmi aduceam afninte şi de dimineaţa aceea, când m’am deşteptat cu spaima svâcnindu-mi încă inima de copil... Rosteam rugăciunea în genunchi, pe patul cu aşternutul nestrâns. Repetam după vorbele mamei, fiecare frază, dar gândul mi-era în altă parte; vedeam, pe geam, cum aducea Catinca, bucătăreasa, o farfurie cu fragi dela pivniţă şi două sticle de sifon verzi. — «Unde te uiţi?» mă mustră mama. Şi atunci am început să spun repede, ca să sfârşesc: «. . .şi nu ne duce pre noi în ispită, ci ne isbăveşte de cel rău — Amin...» Când am terminat, cum am ridicat ochii la icoana cu Sfântul Gheorghe în zalele lui împletite, împungând cu suliţa balaurul; mi-a răsărit în minte salamandra din vis, spaima înne-cului, şi am început să plâng încet, cu fruntea rezemată de scrinul de nuc, care mirosea a văpsea şi a ceară. — «Ce sunt prostiile astea ?» întrebase mama blând, cercetându-mă cu ochi miraţi. Am povestit întâmplarea din somn, domnul cu căţelul cateniu; Soliman. Mama mi-a netezit părul cu inele încârlionţate. — «Eşti mare de acuma, nu trebuie să te sperii de prostii!» Apoi am sărit, uitând repede tot, cu uşurinţa aceea fericită a copiilor, de a trece dela plâns la bucurie. Auziam dincolo, în sofragerie, sunetul farfuriilor, ştiam că mă aşteaptă porţia de fragi cu smântână, paharul de sifon cu sirop de smeură, care înţeapă nările ca o sută de vârfuri de ac. Acestea mi le aminteam, şi recunoşteam iezerul cu apă verzuie, şi îmi era cunoscută poteca cu frunze de portolac târâtor; iar domnul acela din visul copilăriei, din toate visurile, era Iorgu Ordeanu; şi căţelul cu ochii cafenii, fără gene şi cu zgarda cu cataramă de nichel, era Soliman; erau toţi aici, aevea, în vieaţa cea adevărată. Mi se părea că în soarele palid de toamnă, pe malul ierbos, se depărta un copil în capotul lung de noapte, cu picioarele goale, cu părul încârlionţat,* arămiu; un copil care se temea de salamandre, aştepta farfuria de fragi, plângea cu capul rezemat de scrinul cu miros de văpsea şi ceară; şi nimic nu putea fi între copilul acela cu ochii limpezi şi cu sufletul vir- 124 « © ■ . ( ginal, şi între strigoiul din mine, veghind lângă masa verde, cu degetele uscate de praful de cretă şi tăbăcite de tutun, în fumul şi în sudoarea cluburilor. Şi soarele toamnei cobora tot mai palid, şi tot mai nedesluşită şi aeriană se depărta topindu-se fantoma copilului în capotul alb, printre copacii cu frunzele veştede. .. Mi-am scos pălăria să răcoresc fruntea. — Prostii! Toate sunt fleacuri; anemie, oboseală!. . îmi silabiseam apăsat să-mi alung gândurile. . M’am aplecat să culeg o piatră, am aruncat-o în broasca neclintită pe luciul apei. Broasca s’a cufundat, şi-a scos capul alături, în mătreaţa vegetală a apei, cu ochii cercuiţi de inele aurii. Când m’am întors, ,Soliman era la spatele meu, cu botul întins pe labe, ţintindu-mă cu ochii lui cafenii, fără gene. — Mergem de-acum! îmi strigă Alexandru, făcându-mi semn cu mâna. Numai să mai vedem încă odată* mânzocii... In grajd, caii întoarseră dela iesle, privirea umedă, către noi. Erau cu părul scurt, lucios, neted, pe trupurile musculoase şi tinere. Ronţăiau fânul apropiindu-şi boturile, ca şi cum şi-ar fi şoptit ceva prietenos. Alexandru îi netezi cu dragoste pe crupa pietroasă. — Aista-i Murgu, aista, cu stea albă înfrunte, Zarif! lămuri Iorgu Ordeanu. — Mâine dimineaţă trimit omul să-i ia. îmi dai şi căpestrele, spuse Alexandru, ple-cându-se încă odată să pipăe picioarele subţiri şi nervoase. — înainte de a pleca, n’o să refuzaţi o cafeluţă. .. Am sorbit cafeaua, servită în ceşti desperechiate şi fără toartă, pe o tavă mâncată de rugină, în cancelaria cu condici şi registre răvăşite, pe o masă de scânduri geluite, fără văpsea, cu stropituri de cerneală violetă. Am deschis, fără să-mi dau seama, o carte cu scoarţele de piele, pe care erau urmele rotunde ale unui pahar cu lapte. Era o ediţie rară, de Amsterdam, din «Contes de la Reine de Navarre», cu gravuri şi iniţiale de artă, cum se tipăreau numai odinioară. Am răsfoit îndată cu lăcomie filele de hârtie mătăsoasă, cu istorisirile sensuale şi graţioase ale reginei Margareta. Intre două pagini lunecă un firdeţrifoiu cu patru foi, presat de cine ştie când, pus acolo de cine ştie ce mână. Frunzele mici, subţiri, uimitor de verzi şi intacte, aminteau degete fine de femeie, care au întârziat visătoare pe foile cărţii, degete ce nu mai sunt. Am aşezat la loc firul de plantă fragilă, întârziindu-mi ochii pe începutul capitolului însemnat de necunoscuta cetitoare: «...Dans la cour du roi et reine de Castille desquels Ies noms dits ne seront, y avait un gentilhomme si parfait en beaute et bonne con-dition...» Asta îmi desmormânta o pasiune pierdută acuma, pentru lucruri rare şi de preţ, înainte de a mă îngropa în fumul tripourilor. Era ca un parfum vechiu şi pierdut, ca un regret fără putere de întoarcere... — Sunt din biblioteca lui bunicu-meu, a lui Iordache Ordeanu. . . Era un amator cu- noscut de toţi anticarii din Europa, explică stăpânul cărţii, punând alături, pe tablaua ruginită, sticla de rom cu gâtul ştirb. - La întoarcere, soarele apunea în faţă, într’o năruire de nori viorii, ca o prăbuşire uriaşă de forturi cereşti. Dinspre apă sufla vânt rece, tomnatic, fâşâind în porumburile uscate. Trapul cailor creştea, înteţit de răcoare şi de amurg. — Straşnici mânzocii lui Ordeanu! Am să scot o pereche de cai din ei... N’am răspuns. încântarea asta îmi părea vulgară. Preocupările prietenului erau din cele mai comune: cai, viţei, stoguri de fân. Târziu, n’am putut răbda cuvintele care mă rodeau. — Alexandre, mi se întâmplă ceva foarte ciudat... Iorgu Ordeanu... — Ei? — Iorgu Ordeanu, închipue-ţi, e omul acela din vis, despre care-ţi vorbeam... Prietenul lăsă ţigara din gură, se întoarse pe jumătate şi mă privi lung, cu atenţie. După o vreme, cu o uşoară şi miloasă îngrijorare: — Ar trebui să stai mai mult aici. Ai nevoie de linişte... Asta voia să zică, într’unfel mai ocolit, că aveam nevoie de căutare serioasă. Am socotit de prisos vorbele. Drumul până acasă l-am făcut în tăcere, îndepărtaţi deodată unul de altul. După trei zile, au pornit ploile. Mărunte, monotone, cu neguri întristând lumina. A început să mă apese liniştea din casa goală. Prietenul alerga pe câmpuri, călare, după . 125 © BCU treburile lui, se întorcea numai ia vremea mesei, arunca pelerina udă, îmi povestea îndelung afaceri şi planuri care nu mă puteau interesa. începea să caşte, îl dobora somnul de vreme. Rămâneam singur, ascultând până târziu ploaia, vântul, sbătându-se în fereşti. Mă răsuceam în aşternut. întorceam pernele pe o parte şi pe alta, căutându-mi un culcuş bun. Aprindeam şi stingeam lumina. Căutasem ceva de cetit, să-mi alung urîtul. In biuroun’am găsit decât cărţi de gospodărie: Cultura plantelor furagere, Noul tratat de sericicultură, Almanahul plugarului, Catalog de seminţi pe anul 1923. M’am gândit la ediţiile rare din biblioteca lui Ior-dache Ordeanu, la povestirile galante ale reginei Margareta. Am trimis un argat, călare, cu un bilet la Vlăduleni. S’a întors fără nimic. Iorgu Ordeanu plecase. Casa era închisă. Slugile schimbate. Stăpânul cel nou, Horoviţ, vestise că la primăvară are să dărâme tot, până la temelie, să ridice acareturi noui. Mă înnăbuşeau ceasurile fără sfârşit. Toată noutatea acestei vieţi care mă fermecase la început, se prefăcu într’o nemărginită plictiseală. îmi surprindeam gânduri josnice; dis-preţuind simplitatea mulţumită de sine, a prietenului ce-mi dădea ospitalitatea. II priviam cu milă cum urcă scările tropăind, cu cişmele încărcate de noroiul dela grajd. Pentru cine muncea de cu noapte? pentru ce aduna ? Simţiam că râsul, vorbele, îmi sunau fals, în silă; îmi era ruşine de ipocrizia asta descoperită de mine. Trebuia să plec.. . Seara, din cerdac, vedeam trecând în ploaie, în vale, peste podul de fier, expresurile cu vagoanele iluminate. Goneau către oraş, către forfotă omenească; către barurile şi cafenelele cu lumini crude de becuri electrice şi acetilen, către străzile lărmuitoare, către vieaţa trepidantă şi ucigaşă de care nu mă mai puteam lipsi. Priviam din capătul cerdacului, printre viţele cu frunzele căzute, până se stingea cea din urmă lumină roşie, din spatele ultimului vagon. Tăcerea îmi ăuia în urechi. Auziam şoarecii fugărindu-se în pod, carii sfredelind grinzile. Intr’o dimineaţă, Alexandru a înţeles, a pus caii la docar, m’a întovărăşit până la gară. Ploua mărunt; câmpurile negre erau înnăbuşite în pâclă. Din arăturile ude se înălţau aburi. Casele singuratice, la margine de şosea, apăreau tăcute şi triste în bură. Mânzocii lui Iorgu Ordeanu, cu cozile scurte şi cu coamele tunse, se întindeau la drum în trap ropotit şi cadenţat; mi se păreau tqtuş că înaintează desnădăjduit de încet. Ne-am despărţit în tăcere, nemulţumiţi. Toate gândurile bune ale prietenului dăduseră greş. Mă simţiam vinovat. Nu găsisem un cuvânt bun, cald, de mulţumire. In vagon am dormit dus, întâia oară după atâtea zile. ’ (Sfârşitul în numărul viitor). © BCU INTR’UN PARC A PLOUAT C^A păsări cenuşii, uşoare, In sboruri grăbite, mari, se desfac . Frunzele de umbră căzute înainte de toamnă în lac, Frunzele tăcute, aş spune visate, Pesţe dealul coroanelor de plopi foşnitori Tot mai străvezii frunzele se pierd în nori. Mai râde pajiştea de romaniţe, ca o femeie albă tolănită Vântul să-i sb'icească vârful sânilor, Ritmic se leagănă cingătoarea ei de cicoare, Iar arini, cu trup de argint Torc în vântul cald suspine de mătase Pentru somn de greer, Pentru visele luminoase. . Acum apa, oglindă încreţită de amintirea vântului Răsfrânge un şirag De plopi adânci cu trunchiuri în zig-zag. Şi au ieşit două broscuţe să privească ultima dată soarele Pe două insule verzi de nufăr, De unde se- privesc pe furiş între ele... Şi poate că se iubesc, şi poate că sufăr... DE A. POP MARŢIAN © BCU Cluj BUNĂTATE TOAMNA DE LUCIAN BLAGA POMI suferind de gălbinare ne iasă în drum, — o minune e câteodată boala. • Pătrunse de duh feţele-şi lungesc ceara, dar nimeni nu mai caută vindecare. Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările. Toamna toţi oamenii 'ncap laolaltă. Iar noi cei altădat’ atât de răi • azi suntem buni — par'că am trece fără viaţă prin aurore subpământeşti. Porţile pământului s'au deschis. Daţi-vă mâinile pentru sfârşit: îngeri au cântat toată noaptea, prin păduri au cântat toată noaptea că bunătatea e moarte. / CRONIC I IDEI, OAMENI & FAPTE STRĂINII DESPRE NOI CâND o revistă foarte populară franceză «Les Arinales», s’a hotărît să închine câte un număr «naţiunilor amice» şi când a venit şi rândul României, ne-am bucurat şi noi de onoarea câtorva fotografii şi a câtorva articole, semnate de preşedintele Senatului francez Doumergue, de primarul Lionului, Herriot, care ne cunoaşte atât cât ne poate cunoaşte un drumeţ în treacăt, de Robert de Flers, Abel Hermant, Adolphe Brisson. Articolele prietenilor acestora erau binevoitoare excesiv. Cu fotografiile am avut mai puţin noroc; palatul regal n’are după cât ştim nimic prea monumental, nici românesc, nici altfel; palatul de Justiţie aduce numai bine cu o cazarmă, piaţa Sf. Gheorghe cu lupoaica ei nu e nici cel mai pitoresc nici cel mai estetic colţ al Bucureştilor; iar d. Victor Antonescu nu e, sperăm, nici cel mai reprezentativ om din ţara românească, şi nici cel mai frumos bărbat dintre Dunăre şi Nistru ca să fie expus străinătăţii ca mostră de daco-roman. Chiar ţăranca de pe coperta revistei, era o reproducere fotografică după o carte poştală, dintre acele pe cari plutonierii în vilegiatură le trimit iubitelor cu stihuri din d. Victor Eftimiu. Ar fi stat mai bine în locul fotografiei o reproducere după o ţărancă ori un cioban de Grigo-rescu; în locul pozei d-lui Victor Antonescu figura unui savant, ori artist, ori scriitor român; în locul Spitalului «Costachi Negri» din Iaşi, Trei Erarhi, sau Curtea de Argeş, sau un colţ răcoros eu vârfuri de brazi din Sinaia, sau o plută pe Bistriţa, sau defileul Oltului, sau atâtea privelişti altele, mai româneşti, decât piaţa unde stă aşezat pe soclu de marmură stropită de roţile birjelor» datul maicei Roma cea bătrână. Dar nu s’a găsit acolo, pe lângă fotografia doamnei Caribolo, loc nici pentru zece rânduri scrise despre arta populară românească, pe care totuş un savant francez şi om de gust, Henri Focillon o găsea acum un an încântătoare ; nici pentru câteva note despre pictura, literatura, muzica, oamenii noştri de ştiinţă. Ba, greşesc! Pentru a repara uitarea, după două luni, într’un număr dela sfârşitul lui Octomvrie, revista pariziană ne-a adus şi un articol semnat de un indigen, d. Cincinat Pavelescu, unde se vorbeşte despre meritele d-lui Duca, — «le diplomate briliant qui a Lausanne, et dernierement encore dans l’en-trevue de Sinaia, a su nous donner la mesure de son habilete et de son talent». Tot în acel număr, contribuţie a literaturii româneşti, ni se oferă şi un sonet de poeta română foarte cunoscută fără îndoială, şi foarte talentuoasă, şi foarte reprezentativă, D-ra Valentine de Wolmar. Nu vrem să atingem o femeie nici cu o floricică de stil, deaceea ne abţinem a preţui «son beau chant d’amour emouvant et sincere». Ne îngăduim doar a face mărturisirea brutală, că deşi urmărim dea-proape toate publicaţiile româneşti dela Huşi până la Oradia-Mare şi dela Cetatea Albă până la Calafat, n’am întâlnit nicăieri şi niciodată o literatoare română cu acest nume, pronume sau pseu-donume. Aiurea, ni se pare că avem mai mult noroc. Acum un an, revista ungurească Tiiz din Viena, publica aproape în fiecare număr traduceri din scriitorii români. Acelaş lucru se întâmplă şi acuma cu Prager Presse. Revista italiană «II Con-cilio», a tradus de câteva ori din Regina Maria Sadoveanu, Arghezi. In editura aceleiaşi reviste, de către directorul ei G. F. Cechini şi compatriotul Marcu, a fost tălmăcit în italieneşte un întreg volum de Sadoveanu, despre care vom vorbi în altă parte. Acum primim un număr al revistei italiene din Fiume, DELTA, închinat în întregime literaturei româneşti. Un studiu de Volfango Giusti lămureşte însemnătatea şi frumuseţele literaturii noastre populare, documentat cu numeroase citaţii din doinele, din baladele, din legendele, din cântecele haiduceşti, din horele noastre şi din cântecele de leagăn. Nu sunt simple aprecieri la întâmplare, ci păreri întemeiate pe o cunoaştere de aproape a sufletului de care e străbătută această literatură legată de câmp, de pădure, de pâraiele noastre, de truda cea de toate zilele şi de dorul care pluteşte ca o cântare melancolică de bucium, la târlă sus, când scapătă soarele după munţi. In câteva pagini sunt traduse «Legende de despre maica Domnului», din Bucovinaşi din Banat, după ediţia lui Marian din 904. Din «Materialul folkloristic» al lui Tocilescu se dau câteva zeci de proverbe, însemnări de medicină populară. 129 © BCU t Despre literatura românească de astăzi, tot d.Vol-fango Giusti scrie însemnări juste, găsind că aşa cum se află, la încrucişarea a două lumi — slavă şi latină —e predestinată să înfăţişeze într’un viitor apropiat, sinteza de gândire şi de năzuinţi a acestor două culturi atât de deosebite. Autorul arată însemnătatea operii lui Eminescu, Coşbuc, Zamfirescu, Caragiale, Iorga, Sadoveanu, Bră-tescu-Voineşti, Iosif, Anghel, Goga, Agârbiceanu, Rebreanu. Evoluţia prozei şi a poeziei româneşti din ultimii cincisprezece ani, e urmărită astfel de un ochiu care ne cunoaşte bine şi de aproape; se amintesc numele lui Arghezi, Minulescu, Bacovia, Crainic, Demostene Botez, Ion Pillat, Blaga, Adrian Maniu, Jean'Bart, Cazaban, până la cel mai tânăr şi mai fraged: Ionel Teodoreanu. Nici rostul revistelor nu este uitat. Numărul cuprinde şi numeroase traduceri din Demostene Botez, Nichi-for Crainic, Lucian Blaga, Cezar Petrescu; însoţite de scurte note critice lămurind locul fiecăruia în scrisul românesc de după răsboiu. Nu sunt însemnări seci. Autorul nu «s’a informat» numai, ci a pătruns în sufletul lecturilor. Deaceea vorbeşte despre poeţi cu pitoresc şi dragoste. O pildă: — «Demostene Botez potrebbe chiamarsi il poeta del tragico quotidiano, espresso in note dolorose, come il suono della tromba durante la sepoltura di un soldato, in un pomeriggio di primavera, di cui paria in un suo poema...». SCHIEBERII UMANITARISMULUI CuM era şi firesc, tendinţele pacifiste de după răsboiu au căpătat o formă mai precisă sub condeiele câtorva scriitori germani şi francezi cari, în publicaţii europene ca «Neue Rundschau», «Nou-velle revue franşaise», «Revue de Geneve» şi «Europe» şi-au trimis unii către alţii strigătele des-nădăjduite de împăcare şi de înfrăţire. S’a zis: problema Rinului e problema Europei şi deaceea vedenia păcii continentale pluteşte ca mitica Lo-reley, pe valurile fluviului legendar. Utopie încă, idea Statelor unite ale Europei,-—Paneuropa, cum îi zice tânărul filozof Coudenhove-Kalergi, Suprastatul european, cum îi zice romancierul Heinrich Mann, —va avea poate darul să vestească odată şi odată ■— Erdă ţâşnită din măruntaiele pământului-—amurgul zeilor imperialişti cari s’au luptat până la sleire pentru aurul Rinului. Nu odată poeţii au fost profeţi. Deaceea oridecâteori spirite distinse din stânga şi din dreapta fluyiului fatal îşi schimbă apelurile cutremurate de durere şi de speranţe, ele trezesc ecouri calde în sufletele noastre. Aceşti scriitori, fie Romain Rolland ori Andre Gide, fie Heinrich Mann ori Rene Schickele, îşi smulg strigătele din durerile şi din speranţele celor două mari popoare ale lor. Arta şi credinţa încovoaie adesea arcuri de curcubeu dintr’o parte spre cealaltă. Dar alături de categoria acestor luptători iluminaţi, foieşte o liotă de gălăgioşi mediocri pe cari i-am numi clănţăii umanitarismului, dacă n’ar fi, mai exact, «Schieben-ii literari ai acestor nobile dispoziţii pacifice, încă timide, ale popoarelor. Ei sunt răspândiţi pretutindeni, samsari in- PREMIILE Se întâmplă ceva ciudat. Ministerul Artelor, amintindu-şi că nu e numai al Operetelor, Operii şi Teatrelor, ji-a oprit o clipă ochii şi la literatură. Dintr’o rămăşiţă de budget scăpată prin cine ştie ce minune neatinsă de d-nii Leonard ori Fotino, s’au rupt cincizeci de mii de lei cari au fost distribuiţi premii la nouă scriitori. întâmplarea a iscat o adevărată furtună. Cele din urmă mârâieli se mai aud şi acum încă la periferia literaturii. Fără nici o îndoială că nu ne putem îngădui a judeca obiectiv dacă alegerea a fost ori nu chibzuită. Dintre cei nouă scriitori premiaţi, opt — în afară de d. Al. Stamatiade, — sunt colaboratori ai «Gândirei»; ternaţionali, şi se provoacă reciproc în anchete «europene», trimiţându-şi la răstimpuri, «cugetările» umanitariste trâmbiţate cu alaiu. Fie că ancheta se face la Paris, la Viena, la Bratislava sau la Bucureşti, aceleaşi nume apar în toate, acelaş vag şi leşinat idealism umanitar se vântură, aceeaş lipsă de idei caracterizează veşnicul lor răspuns. Cine a urmărit această serie de aşa zise anchete internaţionale, ce se mută, ca circurile celebre, din ţară în ţară, le reduce foarte uşor la aceeaş asociaţie de coreligionari mediocri. Nu sunt numeroşi. Se pot număra pe degete. Sunt însă guralivi şi foarte săritori să se recomande unii pe alţii, faţă de popoarele printre care trăesc, — genii literare şi filozofice. Umanitarismul acesta, la urma urmelor, rentează. Barbuşii Franţei, Zweigii Austriei, şi, după dânşii, Relgişii României isbu-tesc să devină, oricum, «glorii europene», «oameni europeni»: recomandându-se, lăudându-se, tra-ducându-se, repetându-şi la infinit articolaşul de mărunţişuri internaţionale. E o categorie literară ce corespunde, în ordine economică, îmbogăţiţilor de după răsboiu. Iată de ce i-am numit Schieberii umanitarismului. Prilejul neplăcut să-i amintim aici ni-1 dă o revistă a lor de curând apărută în Bucureşti, al cărei număr prim apare, fireşte, cu «ancheta» de rigoare. Ancheta se începe astfel: «Se mai poate vorbi azi de supremaţia culturală a Europei?»-—ca şi cum această supremaţie culturală ar fi trecut în mâinile nobile ale Africei. Revista se chiamă «Omul liber» iar cugetătorii cari pun aşa de grave probleme internaţionale sunt d-nii Delafras şi Ion Pas. LITERARE şi din aceşti opt —şase, în afară de d-na Claudia Milian şi Ion Buzdugan, —sunt colaboratori statornici. In aceste condiţii obiectivitatea ar însemna ipocrizie curată. Discuţia acestor premii desbătută în diferite gazete, nici nu s’a pus de altfel asupra alegerilor, ci asupra chipului în care cărţile sau autorii, au fost onoraţi cu distincţia ce le îngăduie să înfă-şure volumul cu o bandă cu inscripţii ispititoare pentru cetitor. Asupra alegerilor discuţia a rămas numai în cafenea. Acolo fireşte fiecare s’a simţit ofensat. Se ştie că fiecare cetăţean care a tipărit o carte are drept la cel puţin un premiu. Unul are 13O © BCU familie numeroasă. Altul nu şi-a înoit de trei ani gulerul la palton. Al treilea are nevoie de teaca mănuşilor de piele, pentru a se desvăţa să-şi roadă unghiile trei ceasuri pe zi înaintea ceştei de şfarţ golită, şi toată lumea ştie că mănuşile de piele s’au scumpit în ultima vreme din cale afară. Deci singura soluţie pentru ca cei trei sute de scriitori înscrişi în S. S. R. să fie mulţumiţi, ar fi fost o distribuţie generală de premii. Să nu fi scăpat unul. Ar fi venit exact de fiecare cap de scriitor 166 lei 66 bani şi ar fi rămas un rest de 2 lei indivizibil, care s’ar fi distribuit prin tragere la sorţi. Din rândurile scrise cu acest prilej, ni se par însă întemeiate observaţiile d-lor Liviu Rebeanu şi Dem. Teodorescu. Fără cunoaşterea unei co-misiuni de decernare şi fără un raport care să legitimeze alegerea; premiile aşa cum au fost împărţite, în ultima oră, îşi pierd din autoritate. Au înfăţişarea unor danii. Şi nu ne îndoim nici o clipă că d. Banu nu s’a gândit să aducă scriitorilor această ofensă. Mai ales când pentru asemenea daruri, există la ministerul Artelor şi la atâtea alte ministere, o portiţă discretă, la care au bătut nu odată, mulţi dintre cei ce tocmai cu mai multă îndârjire s’au indignat trântind cu pumnul să zăngăne farfuria cu măsline, la ţuica dela ora 12, la Capsa. Pentru viitor, un comitet în care şi Societatea Scriitorilor să trimită doi delegaţi, e de neapărată nevoie. Şi poate mai este încă nevoie că aceste premii să se împartă întregi, fiindcă fărimiţarea lor înseamnă discreditarea lor. Acum vreo douăzeci de ani, Faguet, vorbind despre premiile Academice, mărturisea că alegerea e anevoioasă fiindcă premiile sunt prea multe. Intr’un an apare o carte ori două, ce pot fi cu uşurinţă alese printre celelalte. Când cobori la mai multe, nu e nici un cuvânt să te opreşti numai la zece, când de aceeaş măsură pot fi douăzeci, şi treizeci, şi jumătate măcar din ce a văzut lumina tiparului în 365 de zile. Pe urmă, premiile literare nu înseamnă o în-cheere de carieră. îşi au rost numai în două împrejurări. Când e vorba să atragă atenţia cetitorului asupra unui începător ce dovedeşte merite, şi care e la întâia, la a doua ori cel mult la a treia carte. Când e vorba să repare o nedreptate, să scoată din umbră un scriitor merituos, trecut de mult de vârsta debuturilor, dar despre care marele public n’a aflat până atunci decât prea puţin. Premierea unei cărţi de Sadoveanu de pildă ni s’ar părea acuma rizibilă, ca şi a unei cărţi de BrătescU-Voineşti, ori de Liviu Rebreanu, ori de Goga. Deaceea socotim că cea mai fericită alegere dintre cei nouă premiaţi a fost a poetului Bacovia. Se va fi dat poate aşa un îndemn vr’unui editor, să retipărească volumul «Plumb». E o poezie căreia îi datorim mulţi dintre noi multe resonanţe sufleteşti. E o poezie ignorată de marele public. Şi umbrei omeneşti care a mai rămas din acest suflet strivit de asprimea vieţii, i se cuvenea mai mult decât oricărui altuia, această reparaţie, chiar dacă, pentru nepăsarea lui de astăzi, e prea târziu venită. LITERATURA MAGHIARĂ DIN ARDEAL De când am amintit pentru ultima oară aici despre literatura Maghiară din Ardeal, a trecut printr’o schimbare, care nu este deloc străină de chipul cum îşi caută aşezare minorităţile ungureşti în stările politice din Statul nostru. Pornită în primii ani româneşti spre idealul nou pentru ea, al înţelegerii între oameni şi al unei culturalizări în înţelesul năzuinţelor moderne ; după poticnirea curentului politic cu care înainta paralel, s’a văzut oprită în loc. Şi i-a trebuit mult timp ca să se desmetecească, pentru ca de acolo să se întoarcă îndărăt la vechea matcă de unde se abătuse. Revista «Napkelet» scrisă de oameni cari în politică înfăţişau curentul democratic, a dispărut odată cu acel curent. Scriitorii din jurul ei, ardeleni cei mai mulţi, sau aşezaţi aici, iar alţii de prin diferitele oraşe ale Statelor succesoare, s’au împrăştiat şi fac astăzi o gazetărie pe care nu este aici locul să o descriem. Unii, în-tr’adevăr mai publică şi azi pe ici-colo, la câte o revistă ce nici pe departe nu merită comparaţie cu cea dispărută. Desmeticirea a venit cum am spus, odată cu noua îndrumare politică. Partidul democrat s’a înjugat la partidul fost până atunci al magnaţilor, şi în locul revistei dispărute, au rămas numai publicaţiile partidului astfel fortificat. «Pâsztortiiz», revista literară cea dintâiu a acestui partid, a rămas cu aceleaşi tendinţe, întă-rindu-şi doar puterile .cu scriitori dela «Napkelet». In vară cârmuirea revistei a trecut în mâna d-lui Nyiro, scriitor poporanist săcui, dintre cei dela fosta revistă. Totuş schimbarea n’a făcut să^ gă- sim după această dată, în Pâsztortiiz, o literatură de preţul celei din Napkelet, nici studiile şi comunicările totdeauna preţioase de acolo. O singură schimbare s’a făcut în tipăritura mumefiată a partidului magnat; s’a prefăcut în revistă populară. Nu este fără tâlc schimbarea aceasta la faţă. In acelaş timp au mai apărut două reviste de popularizare la Cluj. Dovadă vădită că se socoate de mai mare însemnătate educarea masselor, decât culturarizarea mai departe a subţirei pături gânditoare. Ba e fapt lămurit acum, că această grijă a cercurilor conducătoare ungureşti, urmărind deşteptarea celor mulţi la problemele ce se pun şi se impun minorităţilor în Statul românesc, lasă dinadins la o parte intelectualitatea mai înaintată. E socotită poate primejdioasă unei anumite politici, ce nu mai este acea a împăciuirii generale despre care se vorbea cu atâta suflet acum doi şi trei ani. Tot în aceste preocupări politice trebuie căutată şi explicarea orientării de azi a literaturii ungureşti din Ardeal. Fără îndoială însă, că tipărirea revistelor populare mai răspunde şi unei însetări a marelui public •—cunoscute şi la noi îndestul — după un scris uşor. Găsim aşa explicaţia marelui număr de reviste cari în Ardeal ţin calea «Miştourilor», «Vistavoiului», «Revistei galante» şi altor «Tiri-bombe». Alături de ele prind rădăcini reviste de reportaj cu caracter necunoscut în publicistica românească, dar cetite cu mult nesaţ de românii ardeleni. In acestea se strecoară odată cu foiletonul gazetelor, uşoara literatură de astăzi. 131 © / Ceeace n’au înţeles scriitorii unguri din Ardeal, a fost văzut însă în toate primejdioasele sale urmări de către editurile şi scriitorii budapesteni. Astfel editura clericală «Atheneum» şi-a trimis deunăzi reprezentantul la Cluj, pentru a pune la cale tipărirea unei biblioteci literare serioase. Tot acestei îngrijorări, se datoresc drumurile scriitorilor din Pesta şi colaborarea lor stăruitoare la ziarele maghiare din România. 0 constatare în această ordine: Suplimentele de Duminecă ale ziarelor, în deosebi suplimentul, lui «Ellenzek» gazetă a partidului maghiar, au ajuns să ţină aproape cu demnitate locul unei reviste literare, datorită îndeosebi acestui sprijin de peste graniţă. Asta se întâmplă atunci când ziarele româneşti din Ardeal apar în două pagini şi revistele noastre şi-a udat duhul ori sunt pe cale să-l dea. Am mai vorbi despre operile literare tipărite în ultima vreme. Dar acestea sunt de tot puţine şi sunt îndeobşte şi de puţină valoare literară. S’au impus doar câteva scrieri ale prozatorilor Kaczer, Ligeti, Berde Maria... Două constatări se mai cer de încheere. Ardealul a devenit după cum se aştepta, un debuşeu pentru literatura din Ungaria. Scriitorii de acolo, când nu se mai ştiu cetiţi prea mult acasă, iau drumul Ardealului şi se întorc cu un teanc de nuvele şi poezii publicate în ziarele maghiare ardelene şi cu respectivii lei româneşti; iar pentru alţii stagiul literar în Ardeal este un bun certificat pentru angajamente viitoare la Budapesta; un schimb pe care l’am cunoscut şi noi. După o asemenea afirmare în poezia maghiară dela noi, a luat drumul Pestei un viguros talent tânăr, cu stilul oarecum al lui Ady, abia adolescentul Hay-nal Lâszlo, refugiat aici în 1919. In asemenea împrejurări — pe deoparte cobo-rîrea nivelului revistelor la rosturi de popularizare, pe de alta concurenţa suplimentelor de Duminecă ale gazetelor —revista lui Osvat Kalman «Kalauz» apărută un timp la Târgul-Mureş şi strămutată în acest an la Cluj, a trebuit să-şi suspende apariţia, sau cel puţin aşa se pare după întârzierea de luni întregi a numărului aşteptat să iasă de sub tipar. După cât ştim avea tiraj de câteva puţine sute sau nici atât; era doar singura revistă în ultima accepţie de gândire. Perspectivele deschise literaturei ungureşti din Ardeal vor zădărnici deacuma multă vreme orice iniţiativă de acest fel. Deaceea d. Osvat a ajuns să-şi rostească deunăzi gândirile cari s’ar cere într’o revistă, în conferinţe de cabaret. PE MARGINEA „SĂRMANULUI DIONIS" C ÂTEVA decenii ne despart dela publicarea «Sărmanului Dionis» şi cartea aproape nu se mai găseşte în rafturi de anticvării, acum, când Casa Şcoalelor tipăreşte antologii din opera completă a d-lui Cincinat Pavelescu. Totuş filozofia lui Emi-nescu, de acolo, dacă s’ar fi bucurat de tălmăcirea unei limbi apusene l’ar fi trecut fără îndoeală printre pregătitorii teoriei Einşteiniene. Gânduri ca acele spuse de Eminescu al nostru, se mai dau şi azi, după ce teoria lui Einştein a fost răspândită în toate unghiurile planetei, drept sensa-ţionale descoperiri filozofico-ştiinţiîice. Astfel, în revista americană «Science and invention» No. 5 din Septemvrie, într’un articol «Omul şi Stelele» J. S. Dow discutând o proaspătă teorie a lui Fournier d’Albe asupra sfârşitului lumii, se întâlneşte în gândire cu gândurile Sărmanului Dionis. «Studiul Stelelor —spune J. S. Dow :—confirmă seculara concepţie filozofică după care timpul şi spaţiul sunt numai acorduri de gândire. In Univers dimensiunile timpului şi ale distanţei corespund. Cât timp vom avea de a face cu corpuri şi distanţe mai mari, perioada timpului nu creşte şi nu cere unităţi mai mari. Lucrul acesta a fost lămurit încă odată acum câţiva ani, într’o carte a d-lui Fournier d’Albe, care a pus în contrast mişcarea planetelor în jurul soarelui cu mişcările similare, pe o scară nespus mai mică, ale electronilor, rotindu-se în jurul unui nucleu central al ■ atomului. Concepţia despre atom cu părticica cea mai mică a materiei s’a modificat mult dela acceptarea teoriei electronilor. Astăzi ştim că atomul este el însuş un sistem complex. Pentru noi o perioadă de revoluţie a electronilor în jurul centrului atomic, apare infinetisimală, şi negrăit de mică ni se pare distanţa dintre electron şi nucleul în jurul căruia se învârte. S’ar numi inframundus această mică scară a mărimilor. Dar nu poate să existe oare un ultramundus, pentru acei locuitori pentru care timpul şi distanţele vor părea tot atât de infitisimale, ca şi acelea ale inframundusului pentru noi ? Aceasta ne-ar duce la o nouă concepţie despre spaţiu ce poate fi justificată îndestul ştiinţificeşte. Omul este dispus să-şi închipuie că spaţiul este ocupat de constelaţii împrăştiate pe mari distanţe şi la intervale mai mult ori mai puţin regulate, şi că această stare de lucruri se continuă la infinit până unde înţelegem spaţiul. Perfecţionarea observaţiilor astronomice moderne ne suggerează însă că nu este astfel. Aparent există un gol exterior, dincolo de care nu se mai găsesc constelaţii ci numai un spaţiu independent. De aceea se poate imagina că universul nostru nu este decât un sistem izolat, despărţit de univer- -şurile mai din afară, prin distanţe imense, mai mari chiar decât acele cu cari avem aface în astronomia obicinuită. Ajungem astfel la concepţia unui ultramundus cuprinzând o sumedenie de universuri, cari în acest ultramundus formează fiecare un obiect tot atât de mic, cum sunt atomii pământului nostru. Putem tot astfel să ne închipuim un ultra-ultramundus, în care chiar acest ultramundus să fie o părticică minusculă, aproape infimtesimală, şi tot astfel o nesfârşită succesiune de astfel de lumi, care fiecare să nu fie decât minuscule părticele în cele mai mari ce urmează... Noi de pe acest pământ putem controla şi strămuta atomii, lucru care ţine de chimie şi a fost experimentat. Putem provoca sfârşitul brusc al vieţii atomice, eveniment ce li se va fi părând fără îndoială atomilor un proces epocal, secular, după măsurătoarea lor de timp. Sfârşitul lumei tot astfel, poate veni pentru noi nu aşa cum s’a crezut, ca un potop de flăcări, ci cu o înceată şi aproape insensibilă schimbare care pentru ultramundus nu este decât un neînsemnat incident al momentului...» Cu câtă nemărginit mai multă poezie, această teorie a ultramundusului şi a inframundusului, 132 © BCU nu ne-a spus-o Sărmanul Dionis, când închidea un ochiu sau îi lărgea pe amândoi, ca să-şi micşoreze şi să-şi mărească perspectiva sărăciei, unde visa la ceeace astăzi s’ar numi concepţie relativităţii !... Ne amintim că în suvenirele dela Junimea, ale lui George Panu, se arăta că atunci când săr- , mânui Dionis a fost cetit, s’a produs o adevărată nedumerire printre auditorii, dispuşi să asculte P. E. N. In fruntea unei serii de articole tipărite acum de curând, de romancierul englez John Galsworthy, în «Times» cu titlul «International Thought» gândul internaţional,—stau cuvintele bătrânului Thomas Hardy: — «Schimbul de gânduri internaţionale este singura scăpare cu putinţă în lume.» E încă un glas ce se ridică după marele răsboiu, chemând cărturarii popoarelor la o apropiere de gând. Glasuri de acestea au mai sunat multe. De multe ori în deşert. Poate au fost şi adesea acoperite de lărmuirea profesioniştilor de internaţionalism, care se grăbesc să vadă întotdeauna altceva şi vor altceva, decât o simplă întrepătrundere-de cugetare şi de culturi, peste graniţele trase cu roşu pe hărţile neamurilor. Din Anglia chemarea aceasta a pornit însă scuturată de balastul politicei. Când a luat fiinţă la Londra P. E. N. Club; clubul poeţilor, esseiş-tilor şi noveliştilor, cu ţinta unei cunoaşteri şi apropieri mai strânse între scriitorii tuturor popoarelor, cea dintâiu condiţie a fost înlăturarea cu desăvârşire a politicei. Aşa numai a fost cu putinţă întemeierea pe rând a centrelor, puse în Franţa sub conducerea lui Anatole France şi Ro-main Roland, în Italia sub a lui D’Annunzio şi Croce, în Spania sub a lui Blasco Ibanez, în Belgia sub a lui Maeterlinck, în Norvegia sub a lui Bojer. Nouă, ne-a fost priincioasă cu deosebire această dorinţă de cunoaştere. Aşa a străbătut şi în graiu englezesc, pe calea traducţiilor, ceva din scrisul lui Eminescu, al lui Creangă, Caragiale, Brătescu- şi să guste mai; degrabă . o glumă sdravănă de-a lui Pogor, decât asemenea «fantezii tenebroase». Poate povestirea ar avea acum drept să fie din nou împrospătată cetitorilor. Dar proza lui Eminescu nici nu se mai găseşte în librării. Gândul la ea, ni-1 întoarce o publicaţie de peste ocean, şi când a fost să răsfoim cartea, n’am mai dat peste ea, decât într’o bibliotecă şcolărească... CLUB . Voineşti, Sadoveanu. Aşa îşi vor face drum poate şi altele. Când scriitorul român, harnic şi iubitor al celor de acasă, N. Beza; de acolo, dela Londra, unde se află pentru multă vreme, a străbătut în clubul întemeiat, şi a luat asupră-şi îndatorirea să grăbească şi în România alcătuirea unui centru alipit de acel al Londrei; a făcut-o fără îndoială şi cu acest cuget. Pentru noi care stăm încă la periferia universalităţii, înseamnă aceasta o fe-restruie mai mult deschisă şi către alte zări decât acele danubiene. Mesele din cea dintâiu Marţi a fiecărei luni, au adunât la clubul din Londra, alături, în cea mai deplină înţelegere scriitori cu cele mai deosebite credinţe; catolicul Chesterton şi socialistul Wells, visătorul Yeats şi energicul Harrison. Cea dintâiu masă a clubului mai tânăr românesc,.a încercat în sala Bulevardului, în prima Vineri a acestei luni, să ducă la bun sfârşit aceeaşi minune. A isbutit fără îndoială — o putem spune, dacă lăsăm la o parte întâmpinările ingenui ale d-lui Mihail Dragomirescu, pe zi ce merge mai tânăr şi mai plin de suavă candoare. Numai de nu s’ar mărgini pe viitor toată activitatea harnică a acestei întovărăşiri, la o simplă masă lunară, unde după şalăul cu maioneză şi Apollinaris-ul din cea mai curată sursă engleză, scriitorii să se mulţumească a fuma într’un armistiţiu de trei ore, ciubucul păcei, precum o fac sub cort de piele cei din urmă xiuşi după ce au obosit încăe-rându-se. Ne îngăduim a aştepta ceva mai mult. CRONICA LITERARĂ ROMAN ROMANESC de Ion Darie SuNT câţiva ani. Era pe vremea când o desba-tere literară, mai isbutea să pornească încrucişări bătăioase de convingeri şi să trezească uneori şi câte un gând nou. Dela Iaşi, de aici, din Sibiul «Luceafărului», dela Craiova şi din târguri mai mici unde îndrăzneau să mai trăiască reviste mărunte, se deslănţuiau adevărate furtuni. E drept, furtuni într’o ceaşcă de şfarţ, într’o redacţie, într’o cafenea. Dar aşa cum erau, aprindeau cel puţin pasiune tânără şi dârză, printre puţinii scriitori ai timpului, fortificaţi în tabere hotărît despărţite în cetăţui de convingeri. Era înainte de aromita împăciuire care domneşte astăzi în binecuvântata noastră literatură. Fireşte nu tânjim după această epocă de sfâşiere şi harţag. Ni se pare cu toate aceste, că atunci între scriitor şi cetitor se întindea astfel o punte de mai strânsă apropiere. O problemă a scrisului se furişa măcar aşa, purtată de vânturarea tiparului, şi în cugetul mulţimei cetitoare. Acum tot interesul acesta s’a stins. O carte apare şi îşi păleşte culoarea scoarţelor în vitrină, în cea mai desăvârşită muţenie. Se scrie mai mult, se ceteşte mai muit (oricât s’ar plânge unii ori alţii) ; dar nimeni — cetitor ori scriitor ■— n’ar şti să lămurească drumul spre care se îndreaptă acest scris. Şi se pregăteşte totuş în literatura noastră, aş spune o răscruce de istorie. Se pregăteşte romanul românesc. îmi amintesc că odinioară se puneau întrebări cam de acestea: - 133 © BCU — Avem ori nu roman? Dacă n'avem, din ce pricină această sărăcie? Este romanul un^ gen de maturitate literară? N’am ajuns oare încă vârsta acestui examen de capacitate ? Ce însuşiri ne lipsesc? La al câtelea an după Cristos, scriitorul român îşi va scoate din sertar topul de hârtie albă, va înfige peniţa nouă şi va începe opera cea mare? Din îmbulzeala răspunsurilor ne-au rămas în amintire doar câteva. Le scuturăm de colb din colecţiile vechilor publicaţii şi le recitim în pagini galbene, cu oarecare uimire. Se spunea într’adevăr că din două pricini întârzie, şi e osândit să mai întârzie mult încă, romanul românesc. Mai în-tâiu lipsa unei limbi literare, îndestul de înzestrate şi mlădioase, pentru a izbuti să urmărească în acelaş timp descompunerea ideilor şi zugrăvirea pitorească a vieţii exterioare. Pe urmă, lipsa unei statorniciri sociale din care romanul să-şi hrănească substanţa. Când se spunea asta, văzuseră de mult lumina tiparului, şi «Ciocoii vechi şi noui» şi «Vieaţa la ţară». Au fost socotite însă apariţii sporadice, prunci literari prea timpurii, osândiţi să rămână fără progenitură. Şi desbaterea s’a stins în aşteptarea timpului, meşter a toate, care să ne stru-jească pe îndelete o limbă literară mai netezită şi să ne învrednicească cu închegări sociale mai trainice. S’ar părea că vremile acele au. trecut. Un mare ziar de dimineaţă vesteşte încă de astă primăvară un premiu de 50.000 lei; Societatea Scriitorilor români altul de 20.000 — amândouă pentru cele mai bune romane ale anului. In librării o carte cu menţiunea «roman» sub titlu, nu mai e o ciudăţenie rară. Câteva romane n’au avut numai succes de vânzare. înseamnă într’adevăr o dată în' literatura celor din urmă ani. Ce s’a schimbat atunci ? Cercetate mai de aproape, amândouă circumstanţele atenuante (le-am numi aşa, fiindcă aveau aerul unor scuze pentru scriitor) din revistele prăfuite, se dovedesc pe deantregul lipsite de te-meiu. Asta pentru atunci şi pentru acum. Lipsa limbei literare e o absurdă născocire, iar pentru literatura noastră o ofensă. Destul să reciteşti «Vieaţa la ţară» pentru a fi furat de frăgezimea tânără a acestei cărţi scrise acum aproape treizeci de ani. Şi Duiliu Zamfirescu n’a fost doar cel mai mare meşter al cuvântului din literatura românească. Virtuţile lui stau mai cu seamă aiurea. Ce gând, ce nuanţă nu pot fi exprimate în această limbă scrisă, care e şi pitorească, şi suplă şi colorată, şi caldă şi complicată; care poate face vizibil tot ce poate fi văzut: asfinţitul de soare şi interiorul unei case, gesticulaţia vieţii şi forfota străzii, şerpuirea unui trup femenin şi figura devastată a unui om dobor ît? —şi ce întunecime şi nelinişti de suflet, nu pot fi spuse în această limbă, care din moştenirea slavă a fost înzestrată cu atâtea nuanţe pentru a sonda suflete şi pentru a disocia gânduri ? Pe urmă, limba şi stilul, nu sunt chiar condiţiile de căpetenie ale unui roman. E nevoie de amândouă atât cât îţi trebuie pentru a te face priceput. Şi limbei literare, îi ajunge virtutea modestă pe care i-o cerea Brunetiere stilului, când spunea că «le bon style n’est que l’art de se faire ecouter». După Eminescu, Odobescu, Caragiale, Sadoveanu, Arghezi—discuţia existenţei unei limbi literare înseamnă o simplă pierdere de vreme. Când am avut atâţia nuvelişti şi meşteri povestitori — gen literar în care limba şi stiiul cântăresc mai greu decât în roman — e greu să ne împăcăm cu gândul că aceeaşi oameni, n’au putut construi şi acel roman, numai fiindcă n’au avut la îndemână mijloacele desăvârşite de expresie. Mai degrabă ne temem astăzi de o decadenţă grăbită a limbei, de cultul cuvântului căutat pentru el însuşi, de falşa podoabă a frazei alcătuite pur muzical sau pur pitoresc, de germenul acesta al morţii care atrage după el literatura miniaturistă de virtuozităţi şi acrobaţii verbale. S’a pus întrebarea atunci, de ce când am avut atâ- * ţia povestitori şi nuvelişti cari pot lua loc cu cinste în literatura universală, nu s’a ivit încă, dintre aceştia, romancierul ? întrebarea n’a născut decât din confuzia obştească ce se face între povestire şi roman. Littre chiar după cât ştim nu făcea nici o deosebire. In dicţionarul său, la cuvântul «Conte», crede că «nu e nici o diferenţă fundamentală între povestire şi roman», atât doar, că «o povestire de trei pagini nu se va numi niciodată un roman, în vreme ce un roman, e, în toată rigoarea termenului, o povestire în destul de lungă»—r deci chestiune de kilometraj. Se întâmplă însă că deosebirea există şi e bine de tot hotărnicită. Un romancier — ca să folosesc definiţia unui ager şi subţire critic modern, Jacques Boulenger —rămâne un scriitor cu spiritul obsedat de tipurile omeneşti şi care pentru a se elibera de eroii săi, după admirabilul cuvânt al lui Goethe, ni-i înfăţişează pe calea unei serii de scene şi de episoade născocite în acest scop; pe când povestitor, e acel care închipuind mai întâiu o împrejurare curioasă ori încântătoare, o desvoltă apoi, complectându-şi cu încetul eroii în închipuire şi dându-le sufletul, figura şi moravurile necesare pentru a justifica acţiunea. Balzac, Stendhal, romancieri din naştere, văd şi închipuie în primul rând personagiile şi mediul; Merimee, ori Sadoveanu, ori Caragiale, văd situaţii şi «scenes â faire». E aşa de adevărat aceasta, încât atunci când Zola, Balzac, Stendhal au scris bucăţi de mică întindere, au făcut tot romane, mai scurte, dar nu adevărate povestiri; pe când Merimee, când a scris «Chronique du regne de Charles IX» a făcut o povestire istorică în loc de roman, iar «Colomba» nu este decât o nuvelă mai lungă. In aceeaş măsură Sadoveanu ori Brătescu Voineşti sunt mai cu seamă povestitori, iar Re-breanu înăscut romancier. Un roman nu trăieşte prin perfecţiunea artistică şi prin' calităţile de scris; e destul să creeze puternic un mediu imaginar ori existent, şi să dea vieaţă la două trei tipuri umane durabile. Intr’o carte de amintiri despre Tolstoi, se povesteşte că discutând odată cu Cehov valoarea operii lui Gorki, autorul «Anei Karenin» care a creeat atâtea tipuri încântătoare de femeie: Ana Arcadievna, Kitty, Varinka; ori Nataşa, Maria, Sonia din «Răsboiu şi Pa,ce»; . socotea că toată opera de romancier a lui Maxim Gorki e caducă fiindcă n’a ştiut să însufleţească o singură femeie. Din «comedia umană» a lui Balzac în orice clipă năvălesc în amintire nenumărate: Evelina, Eugenia Grandet, Marguerita Claes, Madame de Mortsauf, Modeste Mignon, Esther, Josepha. E adevărat că în literatura românească o singură 154 © BCU femeie trăieşte vieaţa calda şi prezentă întotdeauna în amintirea noastră: Şaşa din «Vieaţa la ţară». S’ar deosebi fără îndoială, în simplificarea cea mai largă, două categorii de romane: acele de caracter sau psicologice şi acele de moravuri sau sociale. In ale sale «Reflexions sur l’art du roman» Bourget, care scrie proză anemică şi teoretic confecţionată, dar gândeşte în totdeauna limpede despre literatură, lămureşte cu destulă ascuţime rostul şi procesul creaţiei în roman. Prin definiţie caracterul unui om constă în trăsăturile adânc individuale care-1 deosibesc şi fac din el o fiinţă aparte de celelalte. Dimpotrivă moravurile reprezintă totalitatea trăsăturilor generale cari se potrivesc unei clase întregi de persoane. Astfel doi locuitori ai unui aceluiaş neînsemnat oraş de provincie şi în acelaş condiţii de traiu, pot să se asemene mult prin moravuri şi să se deosebească desăvârşit prin caracter. Romancierul va fi ispitit dar, sau să zugrăvească trăsăturile generale ale unui grup întreg, scriind un roman de moravuri, sau va fi atras de originalitatea cutărui ori cutărui individ din grup, pe care-1 va zugrăvi în aceste trăsături şi pentru aceste însuşiri sau defecte ce-1 singularizează, scriind aşa un roman de caracter. Romancierul de moravuri va copia dintr’un grup social oarecare, tipul mijlociu purtându-1 prin evenimente fără însemnătate, şterse, ca însăş vieaţa cea de toate zilele, mediocre cu desăvârşire. Va scrie un document al unei epoci; — şi re-prezintarea documentară a unei clase şi unei stări sociale, nu e cu putinţă decât alegând individul tipic, acel care reuneşte în el calităţile şi defectele acelei clase, fără putinţă şi fără încercare de a evada din ea. «Educaţia sentimentală» a lui Flaubert e şi acuma modelul cel mai desăvârşit al unui astfel de roman. In schimb, din punct de vedere al caracterului, individul tipic va fi acel care reprezintă acest caracter în cel mai înalt grad de intensitate. Tartufe nu e cel mai caracteristic reprezentant al clasei din care face parte, dar e un excelent exemplar de hipocrit. Tot astfel Julien Sorel nu e tipul mijlociu de provincial instruit şi sărac, care vrea să străbată în lumea înaltă a Parisului. Ura împotriva ordinei stabilite, hotărîrea neclintită, patima cu care ştie să vrea ceva, îl izolează de semenii lui din acelaş grup, făcând din el un soiu de monstru social. Dar pe de altă parte e un puternic exemplar de ambiţios, tocmai fiindcă facultăţile sale excepţionale sunt dintre acele cari pun un om în luptă cu semenii lui şi îl împing la asaltarea nerăbdătoare a norocului. Zugrăvirea caracterului cere copierea personagiilor excepţionale, superioare oarecum prin intensitatea virtuţiilor ori defectelor; zugrăvirea moravurilor cere reproducerea personagiului cât mai mijlociu şi mai şters, ceeace s’ar numi personagiul statistic, numărul anonim. Am urmărit de aproape —-aproape textual •— însemnările elementare ale lui Bourget, fiindcă ne vor folosi să răsturnăm şi cea de a doua explicaţie ce se aducea întârzierii romanului românesc. O societate democratică, aşa cum este cu aproximaţie orice societate europeană statornicită, e puţin favorabilă desvoltării personalităţilor intense şi viguroase. Funcţionarea marilor organisme sociale absoarbe individul şi face din el o simplă celulă. E terenul potrivit romanului de moravuri. Mişună de tipuri medii, şi însăşi evenimentele se petrec fără strălucire şi fără patetic. O societate în formaţie, încă în procesul de închegare, aşa cum vor să o arate pe a noastră acei ce explicau lipsa romanului prin. lipsa unei vieţi sociale limpezite, ar oferi dimpotrivă un teren vast pentru romanul de caracter ; fiindcă în asemenea împrejurări, când instinctele nu sunt domesticite, când toate ascensiunile sunt cu putinţă, pot apărea tipuri puternice, din familia lui Julien Sorel din «Rouge et Noir» ori a lui Moşea din «la Chartreuse de Parme». Se întâmplă însă faptul ciudat, că din puţinele romane ale noastre, mai vechi şi mai noui, nu e nici unul aproape — în afară întrucâtva de «Ciocoii» lui Filimon — care să poate fi categorisit printre romanele de caracter. Autorul a fost atras de tipul mijlociu, a zugrăvit mediul, a făcut «anchetă socială» ca să întrebuinţăm o formulă scumpă lui Zola — n’a fost ispitit de ancheta psi-cologică, n’a fost creator de suflete şi de caractere, n’a durat acea «psicologie vie» despre care vorbeşte Taine cu prilejul lui TUrgheneff. ' Dacă într’adevăr mediul n’ar fi fost priincios ivirei romanului de moravuri, ar fi grăbit atunci în schimb apariţia celui de caracter. Aşezată sau în proces de aşezare, societatea românească nu putea fi atât de ingrată încât să nu ofere romancierului substanţa unei creaţii. Chiar procesul acesta de aşezare, prin pitorescul şi tipurile de tranziţie între o stare şi alta, ar fi fost pentru un ochiu ager un nesăcătuit isvor de observaţii şi ar fi pus la îndemână vaste documente omeneşti. Pricina însă pentru care abia acum a început a se scrie roman românesc e alta. Pricina —■ mă intimidează comicul acestei descoperiri nu departe de a oului lui Columb — a fost că... au lipsit romancierii. Arătam mai sus, înadins, deosibirea hotărâtă între romancier şi povestitor. Faptul că literatura românească număra mulţi şi mai mult decât talentaţi povestitori, nu implica numai decât evoluarea lor către roman. Se cer romancierului alt ochiu, alte preocupări, alte însuşiri, altă metodă de creaţie. Numai în chip întâmplător şi numai foarte rar, se iveşte un povestitor care să stăpânească cu desăvârşire şi mijloacele unui romancier —■ Maupassant ori Daudet — şi încă dintre aceştia, cel dintâiu rămâne mai cu seamă povestitor, şi cel din urmă mai cu seamă romancier. Mediul şi limba am văzut că n’au stat totdeauna împotrivă. Mediul şi limba n’au împiedicat să apară romanele lui Filimon, Duiliu Zamfirescu, Rebreanu —■ care, aceia, aveau duhul romanului în sânge. Ar mai fi două pricini de-o mai măruntă însemnătate. Romanul modern e departe de definiţia pe care Ficker o dădea în a sa istorie a literaturilor vechi: «descripţia oratorică a unei serii de aventuri minunate». Romanul nu mai e un joc de imaginaţie. Nu e ispitit de întâmplările miraculoase ce se petrec dincolo de fabuloasa insulă Thule. Nu e o formă degenerată a poemului epic, care şi-ar fi pierdut emfaza şi ar fi păstrat doar coloarea. Este un gen cu totul nou, al veacului trecut. Strein de toate istoriile spaniole, orientale, cavalereşti, cu fantome subterane, donjoane, vam- 135 © prii, castelane, efmiţi, trubaduri; care alimentau ceeace se numea roman până la primul sfert al secolului trecut, şi care au lăsat în vorbirea curentă termene ca «erou de roman» sau «vremuri de roman» sau «ţinut de roman»; — romanul modern nu înseamnă evadarea dela realitatea cotidiană în timp şi în spaţiu, ci tocmai confruntarea acestei vieţi de toate zilele, cercetarea ei apropiată şi pe cât se poate mai mult, zugrăvirea ei în hotarele realităţii celei adevărate. Scriitorul român a fost îndeobşte rupt de societate. A fost desrădăcinat. Fecior de cele mai multe ori de ţăran ori de mic burghez provincial, părăsindu-şi mediul din cea dintâiu tinereţe, a rămas în afară de statornicirile sociale. A trăit o lume specială. Cafeneaua ori cenaclul literar, nu odată l’au izolat de vieaţă. Societatea a privit-o din afară, ca un om care zăreşte pe o fereastră gesticulaţia vieţii, fără să pătrundă în mecanismul intim şi sufletesc al unui interior. Neparticipând direct la problemele unei clase ale societăţii, neparticipând nici la spasmurile de ascensiune ale individualităţilor ce luptau să străbată, prin ceeace s’a numit odinioară fenomen de capilaritate socială, cât mai sus dintr’o clasă în alta; scriitorul n’a fost atras de problemele societăţii în care trăia pe dinafară, fiindcă nu le-a cunoscut în adâncime şi nici n’avea de unde să le cunoască. Fi-limon care făcea parte dintr’o pătură bine îngrădită a societăţii, Duiliu Zamîirescu care era bine statornicit în alta, au scris romane trainice fiindcă au trăit ei înşişi vieaţa firească a categoriei sociale de unde nu evadaseră şi nici nu fu- LIRICA T A.CEST corp al meu, pătimaş şi svelt, L’a călcat în picioare mulţimea, Şi-a râs hohotind deasupra lui, desbrăcându-1... Şi golănimea Parisului M’a purtat prin îmbulzeala din stradă... . Cineva bea în cârciumă alcool. Şi atunci toată în răni, bătută de o mână murdară, Zvâcnii pe o lance deasupra mulţimei... Era în toiu bachanala. Aşa a apărut poetului, în mansarda lui din Paris, svelta şi încântătoarea M-me de Lamballe. Capul ei era purtat pe o lance cu sgomotoasă batjocură de către patrioţii jacobini, cari retezau gâturile aristocraţiei spre mai marea glorie a Naţiunii şi a Poporului francez. Peste învolburarea de pasiuni şi peste clocotirea de sânge vuia fA IRA. Sub cântecul acestor deslănţuiri, tremura Monmartre, Tuileries, Notre-Dame, Palatele din Fontainebleu, Trianon şi se întuneca chiar strălucirea nepăsătorului Versailles. Din zările trecutului, înaintea ochilor evocatori ai poetului, apărea numai svelta şi încântătoarea siluetă a nefericitei M-me de Lamballe. Şi atât. Intr’un sfârşit de toamnă, când deasupra Parisului pluteau apăsători nori de plumb, MAXI-MILIAN VOLOŞIN, poetul ce se strămutase cu închipuirea spre ziua a patra a lui Septemvrie 1792, veni în Petersburgul literar şi paşnic, şi în seseră alungaţi. Această lipsă de identificare cu societatea şi această lipsă de cunoaştere, ar fi în al doilea rând, pricina perltru care scriitorul chiar dacă va fi fost împins de însuşiri născute de romancier, n’ar fi dat —şi n’a dat —decât creaţii hibride. Poate şi lipsa unei masse de cetitori a pricinuit întârzierea. Un roman cere muncă îndelungă; adunare de material, îngăduială de construcţie, vieaţă închinată exclusiv, un an, doi ori mai mulţi, unei singure cărţi. O pătură numeroasă de cetitori ar fi dat fără îndoială putinţă unui scriitor să aibă între o carte şi alta, răgaz de reculegere şi de lucru. Vânzarea unui volum i-ar fi asigurat traiul şi libertatea până la zămislirea unui al doilea. Scrisul n’a fost până în ultima vreme în stare să-şi întreţie scriitorul. Autorul român era şi este încă nevoit să facă gazetărie, să moţăie într’un biurou, să-şi risipească energia şi frăgezimea de gând, aiurea decât în literatură. Scrisului n’a dat decât fărămiturile, după ce-a fost istovit de alte îndeletniciri. In aceste împrejurări era greu să îndrăznească măcar a gândi, că i-ar fi îngăduit să înceapă odată opera cea mare, pe care şi cel mai mărunt muritor înzestrat cu darul scrisului, crede că o poartă —scânteie divină — sub ţeastă. * * * In aceste împrejurări îşi face loc în literatura românească romanul. Ce-a izbutit să creeze până acum ;— şi ce drum i se deschide înainte — vom încerca a lămuri în alte însemnări viitoare. E R O A R E I cenacle de estetică, rostea legănat şi sugestiv: — «Pentru poporul rus: eu sunt îngerul îndurerat al Răzbunării — In inima fecioarei voiu turna farmecul uciderii, Şi’n sufletele copiilor — visări de sânge. Ca fără de măsură să curgă sânge pentru sânge». Vai, ce departe a rămas în urmă capul Doamnei de Lamballe, purtat pe o lance de golănimea Parisului 1 Şi cum din nou, dar într’o învecinicită strălucire şi în mii şi mii de răsfrângeri de curcubeu, sclipesc astăzi şi Monmartre şi Notre-Dame, şi întregul Paris încărcat de glorii, de măreţii şi de nepăsare! ’ Astăzi şi ieri, deasupra Rusiei îşi fâlfâie aripile nu inspiraţia poetului, ci cel mai neîndurat înger al răzbunării. Ca dintr’un adânc de iad, ca din fundul unui haos, teroarea sângeroasă strigă prin alte versuri, răscolind alte suflete vărsând nemăsurat mai mult sânge decât atunci când sub marşul patriotic «Ca-ira», jacobinii coafaţi cu bonetul Libertăţii doborau capete de aristocraţi fini şi lâncezi. Cineva făcea listele. . Oamenii —i-a văzut cineva mai nainte, vreodată? — erau atât de veseli, fumau ţigări, erau grăbiţi,—două dungi adânci, pe de o parte şi de G. M. Ivanov 136 © BCU cealaltă a nasului, arătau convulsiile de fericire răscolite în ei de cocaină. Şi când listele erau gata, cineva chema pe rând bărbaţii,—erau ofiţerii, advocaţii, preoţii, artiştii, burghezii, erau contrarevoluţionarii din interes sau din principiu; — . După aceea altcineva chema femeile, subţiri şi cu nările tremurânde de distincţie şi de rasă, sau ’ femei simple, ce juraseră răzbunare stricătorilor de case şi ucigătorilor de bărbaţi, sau pe acele, ce nu vroiau să spioneze cu preţul corpului şi al ochilor albaştri, pentru întărirea stăpânirii ce nu venise cu semnul Crucii; •— Chemau şi pe copii, cine ştie pentru ce chemau şi pe copii! ■— Şi ca pe nişte vite îi goneau într’o curte întunecoasă, şi fără să-i despartă pe unii de alţii, îi dezbrăcau, îi desculţau şi în camioane sgomo-toase îi duceau undeva-—ca să împartă cu alţi oameni necunoscuţi, nu cu lucrătorii flămânzi, — avutul zdrenţuros al celor ce trebuia să fie ucişi. Venea noaptea. îngerul îndurerat al Răzbunării scrâşnia din dinţi. Pe cei goi, desculţi şi flămânzi, pe pământul îngheţat, sub şuerul aspru al vântului venit din Miază Noapte şi de dincolo de Ural, anonimii ucigaşi îi duceau, la început pe margine de râpi, iar mai târziu în garaje de automobile, şi-i ucideau cu sughiţuri de fericire, în extazul cocainei, la licărirea înspăimântată a felinăraşelor de mână... Şi aşa ani de-arândul. — Acum stăm cu toţii la ultimul hotar, Ne-om tăvăli cu toţii pe o velinţă împăduchiată — Şi toţi vom fi striviţi ■— cu glontele în ceafă Cu spanga în pântece... Iată poetul, care a evocat într’o mansardă din Paris schingiuirea graţioasei Doamne .de Lam-balle, care a turnat în inima fecioarei veninul uciderii, care a trezit în inimă de copii visări de sânge şi şi-a desfăcut aripile deasupra întregului popor ca un înger al Răzbunării. Se ucidea omul, nu burghezul, şi în urma carelor cu trupuri schingiuite, călca pe petele de sânge, nu poetul, ci omul ce a stat la ultimul hotar. Teroarea anilor noştri a inspirat versuri, tot atât de sguduitoare, pe cât de sguduitoare a fost şi ea. Nu a fost veselă primăvara ce vine, când cu fiecare primăvara cobora din înălţimi senine în inimile îmbucurate însuş Iisus Hristos. De ce au numit-o primăvara «roşie» — primăvara negrei Terori ? Ca să însemneze cu un adjectiv orori căror nu li se poate găsi altă numire? . . . Foile şi iarba Păreau roşii, iar verdeaţa sămănăturilor Era pârlită de foc şi de arşiţă. Faţa naturii se schilodea de mânie Şi de groază. In sufletele celor ce au fost cu de-asila Smulşi din vieaţă, roiau în vânt, Plutind pe drumuri în învolburări de Colb... Maximilian Voloşin ispăşeşte un mare păcat. Ca şi toţi poeţii din generaţia antirevoluţionară, însă foarte aproape de revoluţie, a vrut să vadă o altă Rusie. Rusia visărilor atâtor feluri de socialişti, de poporanişti, de revoluţionari, de iubitori ai inocenţii mistice al poporului. Oare Bal- mont, cel ce «venise îţi lumea aceasta să vază soarele şi înălţimea munţilor», nu strigase şi ei că vrea să vadă «clădiri aprinse»? Tot cu aceeaş sete şi nerăbdare Feodor Sologub se închinase şi-şi dăduse sufletul dracului. — «Când eu plutiam pe marea furtunoasă, Şi vasul meu porni spre fund, Strigai: «Părinte Diavole, Scapă-mă şi mă milueşte, căci mă’nnec. Nu îngăduie să piară înainte de vreme Sufletul meu înrăutăţit — Puterii viţiului întunecat îmi voiu închina restul zilelor, Şi binecuvântându-ls te voiu binecuvânta». Bâlmont—vrea clădiri aprinse. Sologhbbinecuvintează diavolul. Valoşin —e îngerul Răzbunării. Poate nu aceştia sunt demonii Rusiei, căci ei acuma plâng pocăiţi şi ruşinaţi de extazul lor blestemat şi de nefericirea poporului, însă tot demonismul ce l-a prevăzut Dostoievschi pentru Rusia, a răsuflat prin ei. Cetiţi «Demonii» lui Dostoievschi şi vi se va înneca inima în lipicioasa lirică a Teroarei. — Se’nvârte ’n horă, şi se plimbă dracii Prin Rusia în lung şi’n lat — Sfâşie şi ’nvârte vârtejurile de zăpadă Gerosul răsărit, — Urlaţi, urlaţi stihii de zăpadă Năpustindu-vă peste morminte strămoşeşti. In vântul acesta •— stă soarta toată a Rusiei — Soarta straşnică şi nebună. In vântul acesta e apăsarea veacurilor de plumb. Rusia Maliutovilor, Ivanovilor Groaznici, a Go- dunovilor A hrăpăreţilor, a curtenilor, a soldaţilor împărăteşti A veştejitorilor de carne vie — A îndrăciţilor, a urgiilor, a ciumaţilor, In vântul acesta e Trecutul ţărilor şi ziua de azi a bolşevicilor. A fost odinioară Ivancel Groaznic şiiată-lacum schimbat de îngrozitorul Roşu-Impărat, nu cel din basme, ci cel de astăzi. Aceeaşi draci, aceeaş soartă. . — Ce s’a schimbat? Semnele şi numirile. Acelaş uragan pe toate drumurile: In comisari e duhul autocraţiei Şi exploziile revoluţiei — în ţari. •k * * Sub ea, sub Teroarea roşie geme înnăbuşit poetul. Deasupra ei străluceşte ca un nou soare şi prin întunecimea-i compactă străbat razele Speranţei. El nu vorbeşte de o lege a compensaţiei istorice. Căci când omorul şi moartea stăpânesc milioane de vieţi, trebuie să-ţi găseşti o putere, ca să covârşeşti puterile distrugerii şi să-ţi scapi, nu vieaţa, ci inima. Din «Fundul Iadului» unde a ajuns poetul şi cu care nume şi a numit durerea versificată, el îşi porunceşte, biruindu-şi personalitatea : -- In fiecare zi tot mai sălbatică şi mai mută înţepeneşte moartea ucigătoare. Vântul împuţit stinge vieaţa, ca pe nişte lumânări. 137 © Nici să chemi, nici să sti#gi, nici să ajuţi, întunecat e destinul poetului rus: O nemărturisită fatalitate duce Pe Puşchin sub ţeava de revolver, Pe Destoievschi la eşafod Poate că şi eu voiu avea aceeaş soartă, Amărâtă ucigaşe de fii — Rusie, De voiu muri în fundul beciurilor tale, Sau într’o băltoacă de sânge voiu aluneca, — Nu voiu fugi de Golgota ta, De mormintele tale nu mă voiu lepăda. Mă va prăpădi foamea sau răutatea, Dar nu-mi voiu alege o altă soartă: De voiu muri, să mor atunci cu tine, . Şi cu tine, ca Lazăr, să mă ridic din mormânt. — Iubirea alături cu Speranţa pentru aceeaşi «ucigaşe de copii» — Rusia. Dar trebuie să ispăşească acestă urgie. Prin înţelegere, supunere, îndurare. Când odinioară Atilla, ca o deslănţuire din răsărit, prăvălindu-se furios spre apus ajunse până în inima imperiului roman, Episcopul din Truas îi ieşi înainte. Nu cu blesteme şi nici cu ispititoare daruri. Ci cu o binecuvântare, ce deabia astăzi o înţelegem: — «Să fie binecuvântată venirea ta —o, urgie a lui Dumnezeu, căruia îi slujesc, şi nu mie mi se cuvine a te opri». Poetul nu cunoaşte o metafizică a binelui şi a răului. Deaceea nu poate găsi legile abstracte ale Teroarei. Căci găsindu-le el devine un om politic, crud, trecător şi are ceva din sălbătăcia teoretică a lui Robespierre. Poetul teroarei de astăzi, ca şi episcopul ce a binecuvântat pe Atilla, descopere în vârtejul teroarei o urgie dumnezeiască* se împacă, aşteaptă şi speră prăbuşindu-se în extazul interiorizat al jertfirii de sine: — «Cred în dreptatea puterilor supreme Ce au deslănţuit stihiile de veci. Şi din sânul pârjolitei Rusii Vorbesc: «Ai dreptate, dac’ai hotărît aşa. Trebuie până la călirea diamantului Să se călească toată desimea existenţei Şi dacă sunt puţine lemne în cuptor — Dumnezeule, ia şi trupul meu!» Teroarea franceză a creat patrusprezece armate şi ghilotina. Avântul poporului a născut «Qa-ira» şi-a însemnat pe toate fronturile, biruinţi neşterse. Teroarea roşie nu a avut avânt. Scrâşnetul ei nu a însemnat nici un fel de ideologie. Ea însăşi nu a fost un cântec. 1793 a fost ieşirea din robie a cugetării omeneşti. 1920 a fost amestecarea răzvrătiţilor, a focului, a pulberii, a judecăţii oarbe, a strigătelor laşilor şi a învinşilor. 1920 a fost anul adevăratului botez în sânge; Deaceea 1793 a ajuns, până la «Marseillaise» şi nu mai departe. Deaceea 1920 a dat cea mai străpungătoare lirică a Teroarei, ce a înfăptuit-o omul asupra omului. UN CRITIC LITERAR DE TRANZIŢIE . de Radu Dragnea . ^PENTRU întâiaşi dată Radu Ionescu vorbeşte despre critică nouă* nu cum o făcea în Franţa Sainte-Beuve, dând lămuriri asupra vieţei scriitorului şi încercând a lega sufletul lui întreg, aşa cum l-ar fi înrâurit această vieaţă, cu opera care într’o anume clipă s’a desfăcut din adâncimile acestuia, ci reducând opera la principii». Astfel scria d-1 N. Iorga despre Radu Ionescu x) — în Istoria Literaturii Române, la capitolul asupra Revistei Române a lui Odobescu, ■—şi d-sa cita din această revistă, «Principiile criticei». încă din 1913 am arătat că dela Radu Ionescu n’avem numai aceste «Principii» * 2); că numai cu ele nu ar intra în critica literară; şi că scrierea făcând parte dintr’o serie de articole în acest gen, Radu Ionescu are dreptul în istoria literară şi, îndeosebi, în evoluţia criticei noastre literare, la un loc ceva mai întins decât cel pe care i l-a indicat, în general, d-1 N. Iorga, Voiu încerca să dovedesc această afirmaţie şi să stabilesc de unde a învăţat să vorbească despre critica nouă, dacă el vorbeşte, nu cum o făcea în Franţa Sainte-Beuve, «ci reducând opera la principii». * * * Multe ştiri despre vieaţa lui Radu Ionescu nu avem. Ştim dela unul dintre vechii biografi ai *) N. Iorga, «Istoria Literaturii Româneşti în veacul al XlX-lea», III, p. 293. Vălenii-de-Munte ; 1909. 2) «Drum Drept», I, n. 7—9. Tema de faţă este reluarea, completarea şi amplificarea acelui articol apărut în revista d-lui N. Iorga. literaturii noastre, că s’a născut pe la 1833; că după 1835 a studiat dreptul la Paris, de unde s’a înapoiat doctor şi că «acolo studie el filozofia, ocupându-se mult şi cu literatura universală»1) . Dar atât de puţin l-a cunoscut, ca scriitor, acest biograf, că-1 caracterizează «poet elegiac,» cum figurează în Dicţionarul contemporanilor din România al lui D. R. Rosetti, şi în Enciclopedia Română. A. D. Xenopol în Istoria partidelcr politice în România cunoaşte pe Radu Ionescu ca om politic, iar îti alte publicaţii este menţionat numai ca ziarist. Astfel că nu ni s’au transmis date sigure despre acela care â fost precursorul criticei filozofice a «Junimei». Indicaţia de poet provine din amănuntul că la 18Ş4 Radu Ionescu a scos un volum de poezii2), în care se resimte,- Vers de vers, influenţa lui Gri-gore Alexandrescu şi a lui Bolintineanu 3). A ’) V. Gr. Pop, «Conspect asupra literaturii române». Bucureşti; 1875, pag. 139—41. 2) «Cântări intime». Poezii de R. Ioiiescu. Bucureşti, 1854; 179 pap. 3) Un exemplu de influenţa celui dintâiu o avem în «Sonetu la anul 1853». D-1 V. Bogdan-Duică în «Sămănătorul» (V. p. 444) a spus că «Sonetul la d-1 Ludovic Wiest» al lui Gheorghe Chiţu, scris la 1853, «este unul dintre cele mai vechi sonete româneşti». Adăugăm pe al lui Radu Ionescu: Neantul se deschise şi’n urma sa adâncă Peri şi anul ăsta, cum alţii au perit! întinsul lanţ de secuii crescu c’un inel încă Şi timpul făcu iară un pas în infinit. 138 © doua sa manifestare în publicistică a fost «Epistolă amicului G. Sion», ca o introducere la «Poeziile vechi şi nouă» ale lui Dimitrie Bolintineanu, apărute la 1855 în Bucureşti, când poetul se afla în exil. In entuziasmul său pentru Bolintineanu, strecoară şi părerea că «niciodată n’au răsărit ca acuma mai mulţi făcători de versuri»; însă toţi sunt «înşirători de vorbe fără sens, şi nu ştiu cine i-a semănat; ce ştim este că sunt departe de a fi poeţi: nici armonie, nici sentiment, nici idei». Peste doi ani apare ca redactor la «Buciumul» lui Cezar Boliac, în Paris, unde scrie articole politice şi versuri pentru Unire, înapoiat în ţară, Radu Ionescu scoate în locul «Dâmboviţei» lui Bolintineanu (1858), «Independenţa», apoi «Uniunea Română» (15 Februarie 1861), pe care o înlocueşte la 22 Noemvrie, «Independenţa Română». De-aici a trecut în 10 Aprilie 1863 la «Românul», unde activitatea de ziarist şi om politic era să-i aducă în 1865 un scaun de deputat. Mai ştim, tot după indicaţiile biografice vechi, că a fost mai târziu agent diplomatic la Belgrad. In Martie 1868 era la Pesta, unde spunea într’un raport diplomatic: «Oamenii cu influenţă nu se gândesc la anexarea Ardealului, care ar fi foarte mare greutate pentru noi din cauza deosebitelor rase 4)». Moare la 1873 cu mintea tulburată. ' if ■ ■ . * * In prodigioasa activitate de ziarist, Radu Ionescu a făcut şi un popas literar la «Revista Română» a lui Odobescu, după judecata istoriei critice, cea mai însemnată revistă înainte de «Convorbiri Literare»* 2). Prezenţa lui în comitetul de redacţie al revistei şi apariţia în coloanele ei cu încercări de critică literară, erau anticipate şi secondate de 'foiletoanele literare pe cari le publica în «Independenţa». A reduce critica la principii. . . precursor al «Junimei»... a face tranziţie în desvoltarea criticei literare... sunt trei afirmaţiuni, cari se completează şi se explică cu calitatea intelectuală a lui Radu Ionescu de a fi fost «hegelian», — între primii hegelieni români3 4). La 1861 când hegelianismul era în plină expansiune în Franţa (prin intermediul căreia l-a cunoscut scriitorul român, cum vom vedea îndată) şi în Italia4), Se duse, şi-altu ’n spaţiu în urma lui s’aruncă, Se duse, altul vine şi trec necontenit; Durerea noastră numai ca neguroasa stâncă Perpetuu' se apasă pe pieptu-ne sdrobit. Pe floare cade rouă şi-a soarelui cătare Un zefir o adie cu dulcea lui suflare: Trăeşte fericită parfumul exaltând. In vieaţa noastră însă aceeaş destinată! Şi anul, nou în sfera-i nimica nu ne-arată, Şi fără vreo' speranţă îl trecem suspinând. ') N. Iorga, «Politica externă a Regelui Carol I». Bucureşti; 1916, p. 88 (notă). -) Apariţia marei reviste â lui Odobescu, Radu Ionescu o anunţase încă din Februarie prin «Uniunea Română», 1861. 3) S’a afirmat că întâiul heglian român a fost Heliade-Rădulescu. 4) Pentru Italia studiile speciale ale lui Be-nedetto Croce; iar pentru Franţa, Victor Giraud: Essai sur Taine (ed. 1912) p. 35, nota 1, unde, . în România era reprezentat de Radu Ionescu. Hegelianismul lui Radu Ionescu rezultă din articolul «Critica literară» 4) şi din «Principiile Criticei 2), ale căror idei călăuzitoare, metodă şi aplicare la literatură, se regăsesc atât în foiletoanele teatrale cât şi în încercările lui pe cari le definia singur: «studii critice»3). Radu Io- nescu a trebuit să cunoască «Cursul de Estetică» al lui Hegel în traducerea franceză, care era terminată când a mers în Franţa4). Principiile criticei sunt de fapt principiile Esteticei,—din introducere. împărţirea poeziei în epică, lirică şi dramatică, se găseşte în a treia secţiune (Voi. IV şi V). Astfel îşi propune :ş«după ce vom vedea deosebirea ce există între ştiinţă şi artă, vom cerceta ce este arta, care este adevăratul său scop, cari sunt principiile ei regulile pe cari se întemeiază critica şi care ste misiunea sa». Tot dela Hegel transportă în scrisul românesc defi-niţiunea că «arta este imitaţiune» 6) ; distiricţiunea . între ştiinţă şi artă, ca şi între percepţiune şi imaginaţie; raţionalismul, pentru ca arta să nu fie «o invenţiune capricioasă care se schimbă după oameni», opunând critica, «judecata raţiunei noastre»: în morală, în istorie, în politică, în ştiinţă şi, «critica curat literară care cuprinde toate producţiunile spiritului, în deosebitele sale manifestări». Am putea de pe acum să considerăm dovedită afirmarea că Radu Ionescu a fost precursor, al «Junimei», în critica literară, — principial, —dar încă nu am terminat. Să-şi fi însuşit Radu Ionescu ideile hegeliene numai din traducerea franceză ? Dar la data câiid se afla în Paris, aceste idei încheiaseră un capitol de influenţă asupra cugetărei franceze şi începeau un nou capitol, prin Taine. Unul din «studiile critice» pe cari Radu Ionescu promisese că le va scrie asupra «scrierilor poeţilor noştri» şi pe cari l-a şi publicat în parte, este despre între cele trei momente principale ale hegelianismului, pe care autorul le distinge în Franţa, al 2-lea îl datează către 1850, când, între alţii, Taine descopere pe Hegel; şi' al 3-lea moment către 1860, «după tentativele de vulgarizare». 4) «Independenţa Română», 1861, n. 90. Articolul a apărut şi în «Revista Română». 2) «Revista Română», 1861. 3) In «Critica literară» promite că va scrie «câteva studii critice asupra scriitorilor noştri, cercetând cu luare aminte lucrările lor şi arătând atât frumuseţile ce cuprind, precum şi defectele ce ar putea să aibe». Este locul aci să fixăm că titlul volumelor lui Gherea, Studii critice, are o vechime mai mare în vocabularul criticei române. , 4) «Cours d’Esthetique, par W.—Fr. Hegel, ana-lyse et traduit en pârtie, par M. Ch. Benard; I—V, Paris, 1840—1850. 6) Dar completează, ideea, respingând teoria că «arta este imitaţiunea naturei» şi precizează că ea «este una din manifestările spiritului omenesc şi trebuie să exprime idei pe cari ni le reprezintă sub imagmele şi formele care le găseşte în natură». Aceste forme «le preface, le apropie de un tip mai perfect şi mai curat, de un «ideal care există în sine». Asemănarea cu Titu Maiorescu este evidentă, dar numai asemănare; iar ca ideal artistic, ca să nu zicem principiu estetic, este o completă identitate între Radu Ionescu, Alecu Russo şi Kogălniceanu. 139 © Alexandru Donici 1). Ori, la 1853 apăruse ca teză, «La Fontaine et Ses fables», studiul lui Taine, al cărui text, cum îl cunoaştem astăzi, nu mai seamănă cu cel din întâia ediţie. Dela acelaş critic literar francez, dela care împrumutăm aceste date despre Taine 2), aflăm că prima ediţie a studiului asupra lui «La Fontaine», nu este de critică literară, ci de estetică, în care autorul îşi propunea să determine condiţiunile frumosului, şi să facă «de la critique litteraire une recherche philosophique», —hegelian. Era prima mare influenţă a lui Hegel asupra lui Taine 3). In încercarea sa asupra lui Donici, Radu Ionescu —care trebuie să fi cunoscut studiul lui Taine, •— aplică, descrierea vieţei autorului, —prin amănuntele pe cari le dă, prin informaţiile culese cu atenţiune, — o «metodă ştiinţifică», trecând apoi la definiţia fabulei, la «studierea» •— cuvântul este al lui, — caracterului pe care-1 are genul, rămânând să studieze «forma acestor fabule, sau calităţile stilului, care sunt una din cele mai însemnate părţi ale oricărei scrieri». Dacă aceste apropieri încă nu dovedesc influenţa lui Taine, — deşi, numai alegerea lui Donici dintre ceilalţi scriitori, şi încă este un indiciu,—raportarea fabulelor la categorii sociale şi definiţiunea fabulistului de a fi «unul din poeţii cei mai buni şi mai corecţi, în ideile sale şi în forma fercită ce le-a dat», sunt din Taine. Dar conceperea criticei ca o lucrare filozofică? In «Principiile» sale Radu Ionescu cere dela critica literară: «şi adevărata critică superioară este aceea care pe lângă studiul serios al deosebitelor opere artistice (înţelege: «o metodă istorică bazată pe analize», ideie care se găseşte în Taine), pe lângă desvoltarea gustului necesar spre a le aprecia, ar uni cugetarea filozofică pentru a cerceta principiile artei şi a înţelege frumosul în sine». De remarcat este că noţiunea critică nu vine din «Estetică», ci din cultura franceză. • Oare ni. se impune să ridicăm influenţa lui Taine în critica literară română cu mai mult de două decenii înainte de Gherea? In orice caz, putem afirma că de unde până acum atribuiam la noi acestei influenţe numai positivismul, metoda ştiinţifică, prin Radu Ionescu cunoaştem şi influenţa metafizică hegeliană, care au conlucrat deopotrivă la formarea sistemului filozofic în critica literară a lui Taine, despărţite şi aduse în rivalitate de Gherea. De o aplicare fecundă a «principiilor» la care aspira Radu Ionescu, nu poate fi vorba: critica *) «Alexandru Donici, studiu asupra vieţei şi poeziilor sale în Independenţa», 1862, pag. 11—12, 24> 31—32» 35—36; 1863*1 pag. 3—4, 17—12 unde se găseşte neterminat. Apoi apare în «Revista Română», 1863, unde se intercalează articolul Critica literară, pag. 130—57; dar nici aici nu se termină de publicat. 2) Victor Giraud, «Essai sur Taine», p. 39. ^ 3) La această dată, după care Radu Ionescu îşi face studiile la Paris, era atât de mare influenţa _ Germaniei în Franţa, că Michelet vorbia ironic în 1885 de «nos amusants teutomanes». Cf. M. L. Reynaud, «L’influence allemande en France au XVIII-e et au XlX-e siecle (Hachette) şi Andre Beaunier în «Revue des Deux Mondes», 1 August 1922. lui literară a rămas un ideal, cum singur se exprimă, pentru ca realizarea principiilor nu s’a putut ridica la înălţimea lor. Nici împrejurările de vieaţă, nici momentul istoric nu-i erau favorabile şi nici spiritul lui nu a fost destul de desvoltat, ca să poată lăsa o serie de «studii critice». O vagă preocupare de genurile literare, pe care se încearcă să le deosebească şi să le explice prin «varietatea naturei»; o urmărire foi-letonistică a teatrului; încercări despre unii scriitori şi promisiuni că se va ocupa de ei în parte, ca de Alecsandri; «permitem a face aceasta peste puţin, ocupându-ne despre toate piesele lui Alexandri» 1),-—acestea sunt realizările lui Radu Ionescu. Şi oare nu tocmai astfel se precizează locul lui, de a fi fost un «critic literar de tranziţie»? Nu tocmai făcând tranziţia dela critica efemeră, fără principii, ondulându-se după mişcarea culturală, la critica de principii, care încearcă să proiecteze o unitate de concepţie, impunând fluctuaţiilor, raţiunea? Cu Radu Ionescu se încheie critica literară începătoare, ale cărei urme risipite m’am încercat să le adun în cartea «Mihail Kogălniceanu»; cu Radu Ionescu se anticipa «Junimea». Nu prin originalitate — căci am văzut la ce se reduce,—se înseamnă numele lui în scurta evoluţie a criticei literare române, ci prin apariţia în acest gen, cu idei, cari nu mai fuseseră transplantate până la el. Dacă alţi scriitori au creat înaintea lui «spiritul critic», cultural ; dela el genul a intrat într’o feză literară pozitivă, de individualizare, pe care avea să o desăvârşească Titu Maiorescu. Dar pentrucă vrem să precizăm cum a făcut tranziţia, juxtapunem definiţia dela 1867 a lui Titu Maiorescu din Cercetare critică: «Cea din-tâiu şi cea mai mare diferenţă între adevăr şi frumos este: că adevărul cuprinde numai idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă»; — de această definiţie dela 1861 a lui Radu. Ionescu din Principiile criticei: «Ştiinţa este rezultatul inteligenţei şi ne expune adevărul prin abstracţiuni; arta se întemeiază mai mult pe imaginaţie şi arătându-ne adevărul prin imagini plăcute, ne face a-1 înţelege cu mai multă facilitate». Iar în «Critica literară» a justificat critica în aceşti termeni, cari nu se deosebesc mult de ai lui Titu Maiorescu; deşi Radu Ionescu scrisese cu şase ani înainte: «pentru acest progres (al literaturei) critica este de cea mai mare trebuinţă şi este cu adevărat folositoare», căci «cel mai însemnat scop al criticei este de a forma gustul publicului, prin expunerea adevăratelor idei asupra frumosului, pe care ar-tele-şi propun a-1 reprezenta şi pe care critica trebuie să-l caute în toate scrierile ce cercetează». «In alte ţări •— continuă Radu- Ionescu în acelaş loc, persistând în impunerea ideei, — care au o literatură desvoltată, critica a ajuns a fi o putere şi a avea o mare influenţă, pentrucă experienţa a dovedit binele însemnat ce ea poate să facă». ’ La «raţionalismul» său hegelian, dintre şcoa-lele literare, nu îi corespundea romantismul, astfel că din tot ce a scris rezultă, dacă nu o formulare, o apropiere, nemărturisită, de «clasicism» şi «realism», — realism clasic. Radu Ionescu, după cum am văzut, studiază cu preferinţă «fabula»; mai târziu se ocupă de «discursul» atribuit lui J) Chiriţadin Iaşi în «Independenţa», 1861, n. 38. 140 © / Măzăreanu 1), făcând comparaţii cu Bossuef şi admiră la oratorul român «armonia cuvintelor şi a frazelor, acele comparaţiuni fericite, acea gradaţiune în idei şi acea avuţie de expresiuni frumoase». Ca principiu organic în creaţia operei de artă şi în vieaţa scriitorului, nu admite salturile, ci «desvoltarea»: «dar mai adesea vedem scriitori desvoltându-se treptat şi făcând fiecare scriere un nou progres», etc Dar iată caracterizarea teatrului lui Alecsandri, în care vom sublinia cuvântul cu care-şi indică gândirea: «Dacă piesele sale nu sunt comedie de şcoala cea mare; dacă nu ne reprezintă încă tipuri cari să personifice într’însele toate trăsăturile generale sub care se arată un viţiu în societate ; dacă forma sau stilul comediilor sale nu poate fi încă privit ca în tot un model de literatură, dar cuprinde lucruri admirabile.» Şi pentrucă am citat părerile asupra teatrului, afirmaţia acestui raţionalist, că «talentul are trebuinţă de a studia regule», îl duce direct la atacul de front al romantismului exagerat, ireal, contra căruia, dintr’un alt punct de vedere, îl atacase şi Kogălniceanu. Radu Io-nescu scrie: «după şcoala cea nouă romantică şi în această teorie, care permite a pune pe scenă tot ce se întâmplă în vieaţă, tot ce vedem în natură... vom găsi explicarea dramelor exagerate cari s’au numit prea bine epileptice, în care nu vedem nimic natural, nimic estetic, nimic care să înalţe spiritul şi să formeze inima, nici caractere, nici pasiune, nici idei, nici stil»2). Ce cere dela literatură, după ce vorbeşte de Hugo că «a sărit cu dispreţ peste orice regule» ? Este un program clasic: «caractere, pasiuni, idei cari să concentreze într’însele caracterele, ideile tuturor şi fiecare din noi să se simtă». Spărăm să fim aproape de adevăr când alături de cuvântul «clasicism» adăugăm pe cel de realism sau «naturalism clasic», la care ne obligă constatarea că: «societatea noastră bine studiată are pentru comedie, pentru fabulă, pentru roman, scene, fapte, moravuri, caractere de cea mai mare originalitate»; numai scriitorul «pătrunză în toate clasele societăţii, să le observe deaproape, să le studieze cu multă atenţiune, şi va găsi o lume întreagă şi variată de tipuri şi de moravuri originale». Ideile acestea asupra înstrăinării literaturii române şi revendicarea caracterului ei naţional, — cu care Radu Ionescu intră în filiaţiunea ideilor naţionale puse în circulaţie, cu forţă culturală, de Mihail Kogălniceanu,—criticul de tranziţie de sub domnia lui Cuza-Vodă, le-a exprimat în foiletoanele ziarelor ce conducea. Dar, departe de a fi atins de visurile lui Hugo: ■ x) «Necrologul lui Ştefan cel Mare» în «Revista Română», 1862, pag. 514—45. Tot în «Revista Română» a publicat în anii 1861 —1862, «D-na Dora d’Istria». 2) «Drame de Dumas» în «Independenţa», 1861, n- 53—54- ' «O! la presse! ouvrier qui chaque jour s’eveille, «Et qui defait souvent ce qu’il a fait la veille» — Radu Ionescu a revenit asupra lor cu aceeaş convingere ca şi asupra raţionalismului. In foiletonul despre Alecsandri a’ scris: «mijlocul cel mai puternic pentru un teatru ca să isbutească, este de a şti să intereseze publicul şi publicul se interesează fără voie, când se înfăţişează vieaţa sa, societatea în care trăeşte...» Şi se întreabă aşa cum se întrebaseră înainte de el, Kogălniceanu şi A. Ruso: «Cum se poate interesa publicul român când teatrul îi înfăţişează vieaţa şi obiceiurile unei alte societăţi, unde nu cunoaşte şi nu vede nimic din ceeace simte, vede şi întâlneşte împrejurul său»? Teatru român să joace şi scriitorii să scrie «piese pe cari să le putem înţelege, în care să vedem vieaţa şi obiceiurile noastre». După sistematizarea, coordonarea şi interpretarea ideilor acestui scriitor dela jumătatea veacului trecut, putem oare vorbi de o «actualitate» a lor ? Acum când tradiţia literară este asaltată de... noutăţi —invenţii cât mai singulare posibil în poezie, desmormântări în proză de şcoale cari proclamaseră ca principiu aducerea în scenă a tot ce se întâmplă în vieaţă, «tot ce vedem în natură», afirmarea principală a impresiilor în critică; — nu este fără importanţă să actualizăm adevărul istoric că dacă s’ar căuta o şcoală estetică în literatura noastră, nu se va găsi alta decât cea afirmată înainte şi după Radu Ionescu, şi ca unitate a criticei literare, dela Kogălniceanu începând, afirmarea categorică a biruinţei spiritului constant asupra impresiilor fugitive. «Spre a judeca o producţiune oarecare, critica trebuie să aibe înainte-i principii pe cari să întemeieze toate cercetările şi aprecierile sale; căci nu e destul a exprima asupra unei opere impre-siunile sale personale şi a o judeca numai după simţimântul său: aceasta nu este critică... Critica trebuie să aibe un ideal, un tip intelectual, mai presus de toate lucrurile cari există». Judecata aceasta — tot a lui Radu Ionescu — este de completă actualitate, şi cu puterea organică pe care o are tradiţia unei culturi, se încorporează la judecarea scrierilor de către critică, «după principiile sale», la Kogălniceanu ; se încorporează la îndreptarea acestei judecăţi «ob-ştei, nu persoanei», la Alecu Russo; se încorporează la «impersonalitatea» lui Titu Maiorescu şi la «moralitatea» lui Gherea. In unitatea de concepţie a întemeietorilor şi, în aceeaş măsură, a celor ce au aplicat critica literară la literatura română, se află şi se impune singurul îndreptar, singura orientare, astăzi ca şi în viitor. Din această unitate — în care au putut varia influenţele .filozofice şi metodele, dar «principiile» au rămas constante, —se desprinde, prin înclinaţiu-nile scriitorilor români către anume idei şi excluderea celor opuse, un aspect din vieaţa spirituală a poporului român. CRONICA V EŞTILE din Rusia nu sunt întotdeauna pline de spaimă, aşa cum ne-au obişnuit de patru ani telegramele cotidianelor sau însemnările rarilor călători ce-au străbătut vastul necunoscut al re- MĂRUNTĂ publicei roşii. Printre atâtea ştiri de oroare, străbate neaşteptat câte una pe care o cetim cu încântare. Deopildă reluarea anticelor cursuri în stradă, sub cerul liber, aşa cum stătea scris în 141 © BCU visul utopic al lui Platon. In publicaţia sârbă, «Vorba», un drumeţ întors acum din republica de peste Nistru, Augustin Cesarec, dă lămuriri curioase asupra acestor tribunale ale poporului, dela Moscova şi alte oraşe încă nepustiite. Un senat, acuzaţi, martori, procuror şi apărător, împreună cu toată ceremonia judecătorească şi formele cuvenite, adună norod în liberă stradă, uneori la teatru, la cazarmă, în şcoală, unde se întâmplă. Procesele judecate sunt de obiceiu de ordin politic; dar nu arareori se desbat teme sociale, religioase, literare şi în general de cultură. De multe ori se angajează actori, cari joacă cu toată priceperea şi însufleţirea cerută pentru a emoţiona ori a înfuria mulţimea. Procesele cele mai interesante şi tendenţioase, cu un scop de propagandă de Stat, sunt susţinute de reprezentanţi autentici ai procuraturii roşii şi de membri ai «colegiului apărător» ţinând de comisariatul juridic. La un asemenea proces unde trebuia să apară un Sanin fictiv ■— eroul romanului lui Arţiba-şef —s’a îmbulzit atâta lume, încât a fost nevoie să se închidă porţile teatrului. Sanin, a fost înfăţişat ca tipul negativ a.l istoriei umane, un feroce individualist, fără scrupule în apropierile de femei, o problemă în sfârşit sexuală, etică, socială şi în ultima categorisire, revoluţionară. După ce a zugrăvit mediul şi epoca lui Sanin din punct de vedere social şi politic, procurorul a cerut osândirea eroului lui Arţibaşef. Acuzaţia a fost însă mereu întreiuptă de protestările publicului, iar când a venit rândul sentinţei, votul mulţimii a însemnat achitarea unanimă a lui Sanin — des-nodământ neaşteptat, care a indignat într’atâta apărătorul moralei sovietice, încât procurorul s’a ridicat în picioare şi-a strigat peste capetele norodului: — «Sunteţi nişte huligani toţi!..», şi alte suave epitete sovietice. Cu toate aceste episoade ce ţin de comedie, gândul celor ce conduc Rusia de astăzi, atunci când au izbutit să învie vestitele desbateri din pieţele ateniene, dovedesc o cunoştiinţă de aproape a psicologiei masselor, — cunoştinţă pe care au ştiut să şi-o facă folositoare nu odată, împotriva veştilor aduse de telegraf, anunţând în fie ce săptămână o prăbuşire ce nu mai vine. La Lugoj, centru românesc unde până acum fuseseră puţine semnele de vieaţă ale minorităţilor, apare de vre-un an o bătăioasă publicaţie «Magyar Kisebbseg» (minoritatea maghiară) alături de care am văzut tipărindu-se astă primăvară, în redac-ţiune românească, «Glasul Minorităţilor», având aceeaşi părinţi, pe d-nii Elemer Jakabffij, Ştefan Subjok şi Josif Willer, fruntaşi în partidul maghiar dela Cluj. «Magyar Kisebbseg», publicaţie politică, nu se opreşte de loc la literatură; nu pentru aceasta a luat fiinţă. Rostul ei —nu-i vorbă foarte anevoios — era să aducă informa-ţiuni cu privire la stările şi tratamentul de astăzi al ^minorităţii ungureşti din România, punându-le alături cu tratamentul cunoscut al minorităţilor din vechea Ungarie. Netăgăduit, era nevoie de mult curaj şi de serioase cercetări, pentru a aduna îndestule fapte într’ajutor ca să poţi apăra stările din trecut de sub unguri, descoperindu-le fericite, pe temeiul bunioară al câtorva întâmplătoare libertăţi câştigate sub absolutism, şi nu sub unguri, de către «Astra» din Sibiu. Se vede că sora maghiară a «Glasului Minorităţilor» a simţit îndată această greutate, şi privind egalitatea în drepturi a minorităţilor cu majoritatea drept o biruinţă a vremurilor noui, prin urmare a erei româneşti, nu o mai aoără pe temeiul politicei lui Tiza. Lăsând mai domol programul vestit la început, tipăreşte acum numai folositoare deşi din cale afară de tendenţioase in-formaţiuni, de azi şi din trecut asupra minorităţii maghiare. Astfel în numărul dela i Noemvrie, se aduce un răspuns d-lui deputat Leonte Moldovanu, privitor la aplicarea reformei agrare în Ardeal, cercând să arate că s’a făcut o nedreptate faţă de cultura ungurească reprezintată prin magnaţii deposedaţi ; apoi informaţiuni privitoare la aşezarea grănicerilor săcui a căror comunitate de avere, socotită ca parte integrantă a Moldovei şi răpită odinioară printr’o pace turco-austro-ungară, a fost expropiată de Statul român. Se mai fac comunicări cu privire la relaţiunile principilor ardeleni cu principatele române. Ne oprim la un fapt. In timp ce publicaţia maghiară din Lugoş îşi spune «Minoritatea maghiară»; publicaţia tipărită în româneşte, sub îngrijirea aceluiaş partid maghiar a fost botezată, «Glasul Minorităţilor»; — accentuând astfel năzuinţa de â monopoliza, mai cu seamă pe tărâm economic, reprezentanţa minorităţilor în România. Se pare că pe lângă ţinta de a crea o chestiune minoritară ungurească în Banat, aceasta a fost a doua pricină pentru care revista aceasta politică se tipăreşte tocmai la Lugoj. CeI cari au străbătut, fie chiar numai în treacăt ţinuturile alipite, s’âu întors întotdeauna trist impresionaţi de înfăţişarea străină a oraşelor. Ne-o mărturisea nedumerit şi oarecum indignat, un prietin de curând întors de pe drumuri ardelene. Lipsa unei burghezii româneşti în oraşele toate străine, va rămâne încă multă vreme o problemă anevoie de deslegat. Şi se pare că tot ce s’a priceput Statul să facă până acum în această direcţie, a fost doar să împiedice şi să întârzie des-legarea ce-şi căta ea singură drum, în chip firesc... N’am şti să găsim un cuvânt destul de greu pentru lipsa de pricepere oarbă, cu care se zădărniceşte hotărît pornirea către acele oraşe, a satelor din toate ţinuturile de dincolo de vechile graniţe. Mai cu seamă ne este mare nedumerirea când aflăm că în întreg Ardealul, Banatul şi Crişana, nu este comună din care duzine de mici românaşi po*niţi la carte, la şcolile secundare, să nu fi fost respinşi la începutul acestui an şcolar pe temeiul unei inexplicabile legi şcolare introduse acum. Faţă de îmbulzeala cum nu s’a mai pomenit, a tineretului nevârstnic dela sate către şcoala românească, legiuitorul a înţeles să cearnă tocmai astăzi elementele cu o sită cât mai deasă, supunân-du-le de'două ori la examene ; la sfârşitul cursului primar şi la intrarea în şcoala secundară, după un metod care se va fi putut să fie bun, dar care n’a fost prea bun nici în vechiul regat. Iar această respingere dela carte, nu este suplinită cum s’ar crede, prin îndrumarea «plusului» la meserii; — de aşa ceva nu ne îngrijim nici astăzi, cu toate că se socotesc la câteva mii numărul celor trimişi îndărăt la vitele dela păşune. ’ S’a spus^că acesta ar fi fiind singurul mijloc pentru a stăvili accesul minorităţilor la şcolile lor, 142 © BCU şi că scopul urmărit de legea cea nouă, e micşorarea viitoarei burghezii străine. Lăsăm la o parte gândul absurd că o minoritate ignorantă poate fi mai folositoare înlăuntrul Statului decât una cultivată; acestea sunt capitole de politică culturală ce nu intră uşor în orice ţeastă de legiuitor. Se întâmplă însă că tocmai legea aceasta cu stric-teţele ei, îndrumă spre meserii pe fii respinşi dela şcoală ai minorităţilor, care aproape întotdeauna sunt oamenii dela oraş; în vreme ce de partea noastră, cei trimişi acasă, sunt copii răsăriţi din părinţii plugari dela ţară, pierduţi pentru totdeauna târgurilor. De când s’a întâmplat acest «pahod ’napoi na sat» al nenumăraţilor pui de ardeleni, au trecut două luni, şi ne-a căzut nouă sarcina să le luăm cei dintâiu apărarea. Pentru că din tot micul teanc de ziare ce ne-au venit deatunci până astăzi de dincolo de munţi, nu s’a ridicat nici un glas să arate îndoita primejdie, pentru cultură şi pentru românizarea oraşelor, ce nu se poate face prin traducţie de firme numai şi prin ukazuri de comandament de corp de armată. F RANfOIS VI de la Rochefoucauld, prinţ de Marcillac, autorul celebrelor «Maxime», n’a fost întotdeauna un bătrân bolnav de podagră, întins în fotoliu, înconjurat de un .cerc de doamne pe care le desfăta cu ale sale cuvinte de spirit, acide şi de-o mţelepciune necruţătoare. Fecior de adevărat nobil feodal, a trăit o tinereţă aventuroasă de răsboinic şi de răsvrătit. HimeriG şi ambiţios, n’a fost ispitit în adolescenţă de speculaţii intelectuale şi de studii academice, ci a iubit cu mai multă patimă călăria, încrucişarea spadelor, vânătoarea în pădurile moşiilor părinteşti. E chiar greu de tot să poţi imagina această dualitate într’un om, aşa cum ne-o arată Emil Magne în «Le vraie Visage de la Rochefoucauld». După tinereţea rebelă, care l’a trecut şi pe la Bastilia, a îmbătrânit meditând cu amărăciune la ingratitudinea omenească, socotindu-se persecutat, deşi el singur se întâmplase să fie cel mai tenace făuritor al propriilor nefericiri. Care e adevărata figură a lui Rochefoucauld? E tânărul nehotărît, în duşmănie făţişă cu Riche-lieu şi pe urmă cu Mazarin, omul care a torturat femeile ce l-au iubit; ori e bătrânul care cu toată vârsta înaintată a îmbrăcat încă odată pieptarul de oţel şi a încălecat pentru a întovărăşi regele la asediul oraşului Lille ? E autorul «Maximelor», prietenul tandru şi melancolic al doamnei de La Fayette, acel care a murit cu «mândra şi trista lui figură cu ochii îmbrumaţi» pe pieptul lui Bos-suet; acel pe care M-me de Sabie îl găsea tot atât de mare prin suflet cât a fost prin naştere; — sau e egoistul ambiţios care şi-a exploatat până şi dragostele femeilor, pentru a le atrage în conjuraţii viclene ? Adevărata figură a lui Rochefoucauld rămâne o taină nedeslegată. Cu cât vieaţa îi e scotocită mai adânc, cu atât apare mai lipsită de logică firească. Dar nici gloria literară nu e mai limpede. Emile Magne nu-şi poate stăpâni bănueala, că ideile principale din «Maxime» — şi mai ales idea centrală că sentimentele noastre se pierd în amor propriu ca fluviile în mare — toate acestea au fost împrumutate din cartea «La Sonde de la Conscience» a pastorului englez Daniel Dyke, tradusă în franţuzeşte de Jean Ver- nueil. «Nimic din vieaţa lui La Rochefoucauld — spune Emile Magne — nu ne îndreptăţeşte să credem că avea o inteligenţă strălucită, că spiritul lui ar fi fost pregătit prin studii şi meditaţii la o adâncire de gândire. Fără îndoeală câştigase o mare experienţă de oameni, dar această experienţă va fi fost oare îndestulă pentru a-i da însuşirea pur intelectuală de a generaliza? Nu pare de loc îndrăzneaţă presupunerea că lipsit de imaginaţie, îşi va fi însuşit dela altul, după pilda alţor scriitori contimporani, substanţa căreia i-a transmis o formă diferită, mai concisă, mai densă, mai isbiţoare». Numai câteva pagini cuprinde primul buletin al «Grupului de Studii filozofice şi ştiinţifice pentru cercetarea ideilor noui» înfiinţat anul trecut pe lângă Sorbona. Fascicola nu face decât să treacă în revistă conferinţele rostite în cursul anului 1922—1923. Totuş se lămureşte deplin din cele câteva file, rostul acestei întovărăşiri între savanţii cari se străduie să descopere un fir conducător în ideile noui despre vieaţă şi conştiinţă. S’au adunat în comitetul de conducere cărturari din toate ramurile ştiinţelor; profesorul Baldwin din Statele Unite şi profesorul Ibrovak dela Universitatea din Belgrad; Brehier ori Abel Rey dela Sorbona şi Lalande, Fauconnet, Brunschwick, Dumas dela Facultatea de litere ; Signorelli dela Roma şi Rutot dela Bruxelles — oameni de carte, de catedră ori de laborator din toate punctele cardinale ale cugetării de astăzi. Ştiinţa şi filozofia rămân cele două căi de cunoaştere pentru a atinge adevărul; una obiectivă, tinzând din ce în ce mai mult la notaţia impersonală a evenimentelor, către analiză şi deducţie ; cealaltă subiectivă, aruncând ipotezele ca înfi-geri de sondă în massa necunoscutului, încercând sinteze de idei şi de sisteme, servindu-se mai cu seamă de inducţie şi apropiindu-se întrucâtva de misticism. Ele rezumă cele două tendinţe ale spiritului omenesc ce nu pot fi despărţite. Orice problemă se oferă astfel ochilor din două Haturi de unde poate fi văzută; ştiinţific şi filozofic. Pentru coordonarea acestor două tendinţe a luat fiinţă gruparea pornită din iniţiativa doctorului Allendy. Conferinţele au străbătut principalele domenii ale cercetărilor şi au încercat limpezirea celor dintâiu concluzii. Ele se îndreaptă către acea viziune sintetică a lumii pe care Maeterlink o evocă luminos în ale sale «Sentiers de la mon-tagne». Toate descoperirile ultimilor vremi, în toate domeniile, prevestesc o cale nouă deschisă umanităţii. Omul tinde către desvoltarea unor însuşiri psihice noui; e astăzi vorba din ce în ce mai des de o vieaţă psihică superioară care să iasă din limitele spaţiului euclidian cu trei dimensiuni. Toţi savanţii, cu puţine excepţii, admit acum existenţa fenomenelor anormale. Cauzele lor adevărate nu vor fi cunoscute, decât atunci când fiinţa omenească va căpăta o mentalitate specială care să-i permită a nu considera exclusiv numai efectele, ci de a pătrunde în esenţa fenomenelor, pentru a prinde odată cu desfăşurarea lor şi cauza lor interioară. In cea din urmă conferinţă, care a încheiat ciclul primului an, Alvarez de Toledo, prevesteşte omului acest viitor. O evoluţie care să-i îngăduie a intra în comunicaţie directă cu universul eteric, I43 © aşa că omul de mâine să aibă «acces firesc şi normal dincolo de hotarele psihice de astăzi, în lumea gândirei pure». «Caravanele tăcerii», volumul d-iui i. Valerian, cuprinde calităţi lirice care cer destulă răbdare pentru a le descoperi de sub bolovanii exagerărilor şi absurdităţilor. Beduinul cântăreţ a întârziat prea mult în lungul deşert nisipos («Paşi pe nisip») al unui cenaclu lipsit de simţul măsurii şi de controlul criticei. Aşa se explică sumedenia de noţiuni maxime cu efecte minime care încarcă acest prea «grabavnic» volum: Sahara, neant fu-muriu, Crist, muiezin, India, vulcani, Mahomed, strigoi, cratere, budism, coşmar, sicrie, Juda, urne, cripte, grote, Alah, ciocli, albatros, haos, sfera cosmosului, scheletul lumii... O adevărată cosmomanie, semnificativă pentru începătorii lirici cari cred că, scriind cuvântul transcendental, au înghesuit în el sensul Universului întreg. Amăgit de «viziuni cosmice» (titlul unui ciclu), d. I. Valerian îşi închipuie că e atât de uriaş încât îşi îngăduie să îmbrâncească biata noastră planetă cu ieftinătăţi de felul acesta: Prin colbu-atâtor sori îmi pare-atât de mic !.., Că mă întreb Cum de-am putut să’ncap vr’odată In coaja astrului pitic. Cât despre «năpraznica vălvoare» personală, ea va goni «pe vechiul Soare» înlocuindu-1 pur şi simplu, de care lucru înşuş Satan «se va’ncruci». Şi odată aşezat în centrul Universului, dacă stai să te'gândeşti puţin, ce ţi-ar mai rămâne de făcut sau de scris, d-le Valerian ? Fiindcă strofe cum e următoarea nu sunt ţâşnite din claritatea cuiva care a înlocuit soarele însuş: N UMELE lui Nicolas Beauduin ne era cunoscut din câteva reviste franceze de avantgardă, unde îl întâlneam sub poeme ciudate, cu versurile aşezate geometric, după o arhitectură specială—«poeme sinoptice în mai multe planuri». Ni s’a părut interesant, măcar ca titlu de document curios, chipul cum ne explică această lirică nouă, pe care o socoate singura a viitorului. Intr’o conferinţă rostită la Sorbona, Nicolas Beauduin numeşte poieţii moderni, «lirici activi». Poieţi cari nu mai văd în literatură o trecere de timp ori o evadare în afară din vieaţă şi din spectacolul frământărilor contemporane, ci dimpotrivă manifestarea cea mai ascuţită a acestei vieţi şi acestor spasmuri. Descoperirile ştiinţifice, răsturnările valorilor morale şi intelectuale sunt pe cale de a crea un om nou, o nouă conştiinţă, «omul cosmogonic în care trăesc simultan toate faptele multiple ale globului.» Ca să arate pluralitatea cinematică de astăzi, poetul conferenţiar a arătat cum a părăsit cu încetul toate procedeele lirice vechi; toate succesive, unilaterale şi monovorbe, pentru a căuta un nou fel de expresiune — poema sinoptică în mai multe planuri —un fel de mare orchestră modernă desfăşurând la paroxism toate posibilităţile acustice şi cari faţă de poezia tradiţională e ceeace e polimelodiafaţăde vechiamuzică în unison. Poemele «La gare», «Temple moderne», «Notre-Dame de l’Usine», au fost proectate în film la sfârşitul conferinţei şi recitate în acelaş timp de două artiste dela Comedia-Franceză. Poemele scrise au fost întovărăşite astfel de o expresie spaţială şi plastică. Publicul a aplaudat şi a rămas încântat. Posibil. Noi care am cetit poemele pur şi simplu, în tipăritură, fără accesoriul cinematografului, am priceput mai puţin. Fără îndoeală, asta numai din pricină că n’am ajuns încă la conştiinţa subtilă şi multiplă a omului cosmogonic... Din cripta strâmtului destin Absent ca o mumie, Silabisesc pe fruntea veşniciei Sentinţa propriului declin. O disciplină şi un autocontrol ar putea să înlăture această sentinţă care nu e scrisă pe fruntea veşniciei, ci în versuri ca acestea: Vin gros şi cald de miere, cules într’o mulsoare Din ugerul de soare. Vin cules .într’o mulsoare ? Vin de miere sau vin de lapte ? Un soare cu uger ? Câte absurdităţi într’un vers şi jumătate ! Nu le-am fi subliniat dacă d. I. Valerian n’ar a vea şipoezii adevărate, cum e «Lumini întârziate» bogată în sugestii, cum sunt cele câteva din «Ciclul mării»: Văzduhul s’a trezit cu noaptea’n cap Şi adunând din corturi toţi pescarii Â, sfrâns năvoadele şi a plecat pe mare Să pescuiască Soarele care deaseară S’a dat afund şi nu mai vrea s’apară (Răsărit pe mare) Sau «Iertarea lui Iuda» unde forma disciplinată conţine şi un gând îndrăzneţ ce ştie să creeze frumuseţea nouă dintr’o temă veche. Volumaşul l’am cetit cu regret şi l’am închis, peste această ultimă poemă, cu nădejde... u pagină despre un uitat; Al. Antemireanu, găsim în cel dintâiu număr al revistei «Gheorghe Lazăr» tipărită la Braşov. Astăzi numele nu mai spune nimic. Legat de soarta ziarelor unde şi-a risipit talentul şi gândul, în fugare însemnări cu vieaţa de azi, A. Antemireanu e de două ori mort. Când am răsfoit acum doi ani o colecţie veche din «Floare-Albastră» semnătura de sub articol ele de critică nervoasă, erudită şi vehementă, părea ea însăş o floare uscată cu un slab parfum de moarte între filele galbene. Feciorul de popă care ţinuse piept cu atâta ti-nereţă bătăioasă curentelor materialiste ale vre-mei, merita totuş o soartă mâi bună decât uitarea desăvârşită. Apărător dârz al tradiţionalismului, al bisericii, al naţionalismului, ştiuse să nu cadă în banalitatea formulelor, în golul găunos al patriotismului, în ieftina literatură care ne-a dat pe urmă o galerie de păpuşi băţoase îmbrăcate în panglici de trei colori. Pregătirea lui cărturărească temeinică îl destina în scrisul de gazetă să ţină cu modestie un loc în urma lui Emi-nescu. Articolele şi însemnările irosite anonim în colecţia «Epocei» de vremuri, prelungeau cu ascuţiş de condeiu proaspăt, lupta pe care a dus-o părintele sufletesc al nostru, al tuturor, în «Timpul». Ofticai-a îngheţat ochii la treizeci de ani abia trecuţi, înainte de a fi dat altă carte decât o adunare de articole de mică însemnătate, şi acelea cu neputinţă de găsit acuma, nici în rafturile anticvăriilor. . TIPARUI, CVI.TVRA NAŢIONALĂ, BUCUREŞTI CLIŞEELE marvan . © BCU A APĂRUT: A APĂRUT: IONEL TEODOREANU ULIŢA COPILĂRIEI UN VOLUM 154 PAGINI CARTONAT 30 LEI EDITURA CVLTVRA NAŢIONALĂ RIVISTA MENSILE DEL Redattori : Arturo Marpicati, Bruno Neri e Antonio Widmar Redazione e Amministrazione : Via Giosue Carducci 11, Fiume Abonamente per l’estero : Un anno Lire 25.— TA RIVISTA MENSILE HIENA REVISTĂ POLITICO-SOCIALĂ. DIRECTOR : PAMFIL ŞEICARU. / REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA ISVOR, 44 / APARE DE DOUĂ ORI PE LUNĂ. ABONAMENTUL ANUAL LEI 20c.— EXEMPLARUL LEI 5.— LE CRAPOUILLOT Revistă pentru literatură şi artă.— Paris, 5 Place dela Sorbonne. LES MARGEŞ Director Eugene Montfort. — Apare lunar. Abonamentul anual 22 franci. — Administraţia : Librairie de France 99, Boul. Raspail. Redacţia : 5, Rue Chaptal, Paris (IX-e). ir 1T i ţ Revistă pentru strângerea Le Monde ISIouveau legăturilor sociale econo Apare de 2 ori pe lună. mice, literare şi artistice, între Franţa şi străinătate. Abonamentul anual 50 franci. — Paris, 42, Boulevard Raspail, Paris (7-e). II Convegno e la migliore revista italiane di letteratura, di arte, di libri e di idee adatta ad un publico largo. — Direttore : Enzo Ferrieri. Redazione-Amm.: Via Canova 25, Milano. Abon. L. 40.— Estero, I,. 50.— Collaborano al „Convengo" i migliori scrittori italiani : Cesare Angelini, Paolo Arcari, Antonio Baldini, Massimo Bontempelli, Bonedetto Croce, Mario Casotti, E. Donadoni, Luigi Ercole, Giovanni Gentile, Piero Yahier, Carlo Linati, Eugenio Levi, Matteo Marangoni, Giovani Papini, Alfredo Papini, Alfredo Panzini, Luigi Pirandello, Giuseppe Prezzolini, Giu-seppe Raimondi, Luigi Russo, Federigo Tozzi, ecc.—• La rassegna nell'anno 1922 oltre, a una prima parte dedicata ad ampii studii critici e a pagine di literattura (verşi, novelle,' ecc.). avră la seguenti rubriche parte-mensili, parte bimensili! — Letterature italiana : E. Levi, E. Ferieri, C. Angelini, G. Titta Roşa ; Letterature Straniere: C. Linati, G. Prampolini; Letterature clasiche : Ettore Big-none ; Notte di filosofia : L. Russo ; Cronache di musica italiana e straniera : G. Bastianelli. Libri nuovi in libreia. Spoglio delle reviste. Ritratti in bianco e nero di scrittori e artişti italiani e stranieri. © BCU CVLTVRA NAŢIONALĂ SOC. ANONIMĂ DE EDITURĂ v. CAPITAL SOCIAL LEI 50.000.000 ' !1!llll]||lllillllllll'llllllllllllllllllllllll!!!!!!!:l!l!!llllll / 411*\-iiiii!iiiii[ii]iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!iiii!;:,:|iiiiniiii!ii SEDIUL CENTRAL/ W ivii# \SEDIUL CENTRAL bucureşti! iSil /bucureşti STRADA PARIS No. 1 \ fi! 1 1 / STRADA PARIS No. 1 ....... : : :i :ili!i:!l!l X TELEFON No. 57/63 / ADRESA TELEGRAFICĂ «CULTROM* CĂRŢI NO UI APĂRUTE M. PAŞCANU: SEXTUS EMPIRICUS: DREPTUL CAMBIAL SCURTĂ EXPUNERE. TRAI AN BRATU: A FILOZOFIEI POL -I T I C A SCEPTICE NAŢIONALĂ FAŢĂ ANAT OLE FRANCE: DE MINORITĂŢI BIRTUL LA AL. LASCAROV- REGINA PEDAUQUE MOLDOVANU: . A. DAUDET: HOTARE ŞI SCRISORI DIN SINGURĂTĂŢI MOARA MEA V. CONTA: TEORIA MOL1ERE: Z FATALISMULUI ŞCOALA FEMEILOR 1 R. ROLLAND- ' M. MAE TERL1NCK: | COLAS BREUGNON CICLUL MORŢII I ILUSTRAŢIA SĂPTĂMÂNALĂ REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA IN STRADA PARIS, No. 1 DE VÂNZARE LA TOŢI CHIOŞCARII EXEMPLARUL 12 LEI © B(