ANUL II
No. îl şi 12

© BCU Cluj
—*01 131
mavid
-w 3 X 3
vaaiaNvo
              V
8£‘I3N33AOd ’dJLS ‘IJLSddnDflS :VllV31SINIIAiaV
—*ox 131
inavid
-IM 3 X 3
                               3XVXIDn9fld 30 31IllN3DV 3XVOX VI I§ I3XSIA3H VliVdXSINMaV VI DV3 3S 3WVlD3d I§ IllH3SNI — ‘1VI1NV 131 OSZ ■ 3XV1VNIV31S NI ‘IVONV 131 OSZ liVXIHOXnV
                               iS îNniinxixsNi nnxNSd i3i osz ‘xni3a 3iiia3 i3i 09 îNm 9 :mi ozi ‘nv t :3XN3WVNoav iiiiiiiii[|[iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii[iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii;iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii[iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinniiiniîi
                                                               UVUU9Q ap Vt<w4oO
                                     •piqtinpg .'nasajMag pwd înasaQ                        ,
                                <MA9n9iS :o3s>o(j :uvţiu9(j înasaţl :vsrţţuo£ • ş$ îţaxţjoj :AaAmvjs-vspmţj vuvj,\[ •ŢXBţnos :nos9^oog pivcj : uasaa :nahufpc[ 'nmvffl voipoţf .‘pxpoj :nosoAoSuf)
                                ■ mSBspj :noh>.tfp(£ îtupnţg .-uviqonj împing- :apvu9fg îoppsg; :nosa4o£ îivfaţs
                                                                 iiAvhxsjtii
YXNnHyw voinohd
   1 vţnong; pouvmj ap «aaadoinji papi» puirpnap-p luyitod wsnos ’
         NI mlmiVdlJ, VDINOID •- i£i -OMWAJ upyoz ap £z6x-£zsi 130X31 o<=’ I • lumids nf™vd ap Z3XOH 3NHX
                                                                                      -soma a moiisvi iv xaoa na
                                                                                               =3)IVH3Xn IOINOHD
 8^1.......nuvsaopvs u-iavjat twoj
 • ap rivai 00 f mi airayz -11 vai :sxiavs vziof mi aiaxoaoia :ynxsvia vnsds
                                                                                                       ••imixvax lâ vwvaa
L\?x • • ipeireaip mnn caniSreui o,r ZH................‘      • Cegi
9I1 • opsiţin ţ§ XBxaţiţ ivb ap psipy
                                                                                                       : axdvj î? iNaiMvo ‘iaai : IOINOHD
i n s n 1
Iii........MwaoţMupg-nosnioMiţs
   uuvk ap ylVOOS NI V1IX3XS3 £Ii....................umfyvj/([
   4°<i ■v ap manNnxyo anaas
ol 1............. •  • zgţog; 9U9f
   -soM9a ap aiaaxici iyxNia vai
6£iV...............gpi44fttHd ’V
 _ ’iv sp vciNxiaviraa xa vxsaow z£i            pmo(j uoo’j ap lilVS
i£i- • • • iviipi uoj ap yiaavnov
6zi" • ..................nuwpi
   ‘r 3P YNiNxn yiya vÎinroci
gzi................viviţj iwpn'j
   ap IZ 30110 VI IOdV aa VIIIZ zzi • •mwoaopvp;      ap VISVN
   -vxv ÎS DI NOII(IN V ITXIDIiaa
izi............ • • • iz3ii3,iy ■£
   ap xaaxaoa kq aa aixaraiSNi
Zn.......................oţmvAj
   AofupiM ap V3R VlVvt NI SfiSI
d d n 3
                                      izbi araviiNVi s mn3>iHii/y
llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllilIllllllllllllllllllllilIlllllIHlIllllllilIlllllllllHIIIIIHHIIlllIllillIIIIIIIIIIIIIHIIIIIIIlllllllllllllllllllllllllllHIIIIIIUIIlIlllllililIHIIIil
1VNOS333 flN I§ I3XSIA3H 3XVS3iaV 13 V WYDfld 313SI30SnNVW I§ 31liHVD aav 3S 3XVDiiend3N siisraosnMvw - -sHvidwraxs ynoa sxvd 3xmrax v sxvohd xNns yanxias 3a siasvo iS raoxnv iinwoo lailravdv v3HVlNnkv iS iiznsdbh nnxN3d
      ii§3anona ‘ozi vivisoi vinsyo
      :VS3HaV 3d I3li3Va3d ViN3aNOdS3dOD INm I33YD3I3 33V OZ 1$ S V3 3dVdV flDS3ÎJI3d d V Z 3 D :SOJ,DVQ3S
—'OI 133 iriHvid -w 3 X 3
V3HICINV0
—'OI 131 IflHVld -IM 3 X 3
GÂNDIREA
        ISUS ÎN ŢARA MEA
                                             D E
              NICHIFOR CRAINIC
     ICTORII timpurilor l-au zugrăvit şi chipurile lui nu seamănă două între ele. Gânditorii l-au analizat şi concluziile lor se bat cap în cap. Misticii l-au imitat în nervii şi ’n carnea lor, fiecare într’un fel deosebit. Sfinţii — în faptele lor, şi faptele lor sânt fărâmituri din fapta lui. Popoarele l-au primit şi fiecare l-a împământenit după firea sa. Şi totuşi, în milioane de feluri şi chipuri, Cristos e unul şi acelaş: ca flacăra focului, care îşi schimbă conturul cu fiecare clipă pe care o pâlpâie, şi coloarea după lemnul pe care-1 mistuie.
Colindele noastre cântă pe un Cristos care e al poporului 1 acestuia. Un Cristos coborît din lumina Evangheliei şi îmbră- j cat în haina pitorească, de mit idilic, a unei mentalităţi naive în cucernicia ei. Istoria lui Isus, pruncul, se preface astfel într’un mit crescut ca din vlaga pământului românesc. Colindele îl amestecă printre ciobani şi plugari] Dar el nu se naşte în stâna oilor sgomotoase, nici între caii neliniştiţi, ci în ieslea boilor do*moi şi cuminţi, cari răsuflă de-ajută, aburesc de ’ncălzesc şi durerile ’mblânzesc. Plaiul şi câmpul îl culcă pe paiele grâului, pe florile fânului, în legănaş de păltinaş; iar vântul dulce tragănă, pruncul de mi-1 leagănă; ploaia caldă dalb îl scaldă. îngerii dau zvoană cu steble de stele în mâini, pământul însuş se înstelează ca văzduhul, paiele din staul se auresc, fânul uscat înverzeşte şi ’nfloreşte, ieslea se preface în raiu, iar lacrimile minunii tremură ca mărgăritarul în ochii Maicei Domnului, cu păr galben despletit ca părul Cosânzenii. Ea va toarce apoi, pe fus de argint, faşă din caier de mătasă şi, ca orice gospodină cucernică, îşi va boteza pruncul şi-l va «creştina». Şi precum boul cel adânc iubit de plugari e ales în colindul naşterii dintre toate dobitoacele, tot astfel, pentru odihna pribeagă a sfintei familii, va fi aleasă umbra rotată a mărului, fruntea pomilor în frumuseţea fructelor. De-o însemnătate răspicată în curentul acestei idei e faptul că asinul, care apare necontenit în istoria evanghelică şi era îndelung cinstit de iubirea poporului evreu, nu se pomeneşte niciodată în cântecele noastre religioase. Poporul nostru a ales din natura însufleţită şi din cea neînsufleţită numai elementele înnobilate de preferinţele sufletului său şi-a împletit din ele mitul Domnului.
     Se pare că firea lui, de poezie blajină şi de seninătate, se exclude dela groaznicul spectacol al suferinţii. Ea nu stăruie asupra momentului de vaiet şi de sânge de pe Golgota, care, în doctrina mântuirii creştine, joacă un rol capital. Chinurile Domnului, atât de bine plăcute evlaviei catolice, care le răsuceşte în convulsiunile de gips ale Cadavrului ritual, cu orbite şi obraji oribil învineţiţi, cu fruntea şi coastele văpsite în parodia sângelui sacru, — delicateţea noastră de simţire le acopere cu maldăre de flori, pe pictura sfântului Epitaf. Cântecul popular spune de «un pat mândru lucrat» unde Cristos e aşezat «dormind frumos» şi-l împodobeşte cu flori de mac, cu mintă, cu spice de grâu, cu clopoţei şi flori domneşti, cu busuioc. E aceasta nepriceperea faţă de misterul creştin a unui popor nededat cu doctrina şi cu dogma? E lipsa lui de adâncime mistică? Sau e respingerea fericirii căpătate prin jertfa
117
i
de moarte a altuia, fie acesta Dumnezeu însuş ? E, pe semne, repulsiunea firească faţă de spectacolul groaznic al durerii. Şi poate că în ea mocneşte şi lămurirea faptului istoric că încercările de catolicizare n’au prins niciodată rădăcini în sufletul românesc; nici măcar atunci când o parte din ardeleni s’au unit formal cu Roma. Resistenţa ortodoxismului nostru a stat* pe cât se pare, mai mult în această caracteristică a sufletului popular decât în puterea organizată a Bisericii, care n’a izbutit nicicând să precumpănească prin vreo iniţiativă de cugetare religioasă.
      Intr’alt colind, sfinţii întreabă simplu pe Isus din ce s’a făcut vinul şi grâul. Şi Isus le răspunde: din sângele meu, vărsat de piroanele răstignirii, s’a făcut vinul, iar din stropii de sudoare ai trupului meu chinuit s’au închegat boabele de grâu. Nimic mai frumos şi mai semnificativ în această ţară de lanuri şi de podgorii! Pâinea şi vinul, bogăţia şi frumuseţea ei, — închipuirea primitivă le izvorăşte din Isus Cristos că din puterea zămislitoare a pământului. E contrariul dogmei euharistice a pâinei şi vinului prefăcute în trupul şi sângele Domnului, pe masa tainică din altar. Imaginaţia populară scoate pe Cristos din sanctuar, îl răspândeşte în lanuri şi ’n podgorii şi preschimbă pământul ţării într’o nemărginită şi veşnică Cină de Taină. înţelesul mistic al dogmei e întors într’unul naturalist. Cu atât mai lesne i-ar veni Bisericii să-l prelucreze, pornind dela această mentalitate, din nou într’un sens mistic.
      Odinioară purtam în largul câmpului colindele, încă fragede, ale copilăriei şi, mai proaspete, versetele, învăţate ’n seminar, ale Evangheliei. Mi-era sete de vinul armoniei, mi-era foame de pâinea înţelepciunii. Şi legănam în inimă visul împăcării cerului cu pământul, a lui Dumnezeu cu omul. Ştiam de arătările lui Isus pe drumurile de prund şi de stâncă ale Galileii şi credeam în epifaniile dumnezeeşti din cântecele ciobanilor noştri. Dacă el a prânzit în casa lui Zacheu, vameş între vameşi, ce l-ar stânjeni să poposească într’o seară, cu Sân-Petru, la o stână din munţii noştri, să guste laptele fumegând al ospeţiei ciobăneşti, să se odihnească pe fânul moale şi îmbălsămat al plaiului şi, dimineaţa, plecând, să binecuvânteze sporul turmelor? «Eu sânt păstorul cel bun. . .» Iată, el a zis de ţara strămoşilor lui: şerpii au culcuşuri, vulpile vizuini, numai fiul omului n’are unde să-şi plece capul. Iar ţara mea e ţara ospitalităţii; culcuşuri au şerpii, vizuini vulpile şi fiul omului va găsi pretutindeni vatră caldă — inima unui creştin. . . Gândiam aşa, la umbră de copac răzleţ. Şi gândurile mele fremătau cu frunzele lui, mai domol, mai trăgănat, sub amiază, în largul câmpului. . . Şi deodată, de dincolo de zare, — ori de dincolo de vreme, — se făcea că bănuiesc, în bă-laiu, în albastru şi ’n purpuriu, năluca Domnului. Plutia ori venia în pas legănat, de sfat şi de povaţă. Şi nu ştiu: din Evanghelie ori din câmp, prea cunoscute arătări de oameni păşeau în urmă-i. Şi poteca alerga şerpuit înnainte, spintecând în dreapta şi ’n stânga talazuri domoale de galbene grâne ce le băteau pieptul cu spumă de spice. Veniau poate din vale, dela fântâna bătrânească. Isus va fi sorbit acolo din ulciorul Samaritencei şi-i va fi spus acolo cuvintele apei celei vii, care murmură din izvorul vieţii veşnice. Era cald şi soarele se prăvălia în rotogoale alburii peste întinderi. Capetele oamenilor se plecau grele de soare ori poate de lumina gândului nou ce-i pătrundea şi-i umplea. Şi năluca Domnului păru că se roteşte împrejur şi nemărginirile de grâne se limpeziră până departe, la poalele cerului. Nu ştiu de-a fost susurul lanurilor dogorite, ori însuş glasul lui a răsunat atunci: «Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele că sânt albe acum şi gata de seceriş. Cine seceră, primeşte plată şi strânge roadă pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce samănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaş timp».
     E o corespondenţă strânsă între atmosfera Evangheliei şi atmosfera noastră, între pei-sagiul ei şi peisagiul nostru, între spiritul ei şi sensul înţelepciunii noastre populare. Sânt scene şi episoade din viaţa lui Isus ce par’că s’au întâmplat aici, aproape de noi. Şi sânt parabole, mai ales parabolele aproape toate, ca şi cum ar fi zămislite în cuprinsul vieţii dela noi. Parcă învăţătorul, când le rostia sub albastrul mătăsos al cerului, avea sub ochi, în zare, un plugar sămănând ţarina, o stână ciobănească, un năvodar dunărean, ori o podgorie din zona dealurilor. Şi tot miezul de aurie înţelepciune, închis în floarea parabolelor, pare adresat deadreptul acestui popor iubitor de pilde şi de poezie. \Pe acest anumit Isus îl preferă firea noastră. Nu Isus de pe Golgota, ci Isus din staulul Vitelor, nu Isus din Ghetsimani, ci Isus din Cana Galileii, nu Isus din pustia ispititoare, ci Isus din parabola sămănătorului, nu Isus retezând încâlcitele subtilităţi ale rasei cărturarilor şi fariseilor, ci Isus din mijlocul oamenilor naturii, simpli, sănătoşi şi buni ca ea. Isus care ştie să zâmbească fiindcă înţelege
plânsul, care rabdă fiindcă cunoaşte slăbiciunea omenească şi care cumpăneşte veselia cu tristeţea, care mustră mângâind şi osândeşte iertând.
     A înţeles Biserica această mentalitate ce vine din adâncul sufletului popular? întrebarea ar avea rost numai îndreptată unei conştiinţe ce s’ar fi frământat îndelung să găsească un acord între Cristos şi popor, ca între sămânţă şi arătură. Biserica n’a făcut-o. Ea e plugarul care şi-a lăsat moşia pârloagă.
     Dintre prerogativele ce şi-a însuşit prin canoanele sinoadelor istorice, prerogative transformate într’o monopolizare a lui Isus Cristos, Biserica practică astăzi una singură: administraţia tainelor. Adică: a acelor depărtate extracţii, obţinute în curs de veacuri, printr’un întortochiat alambic de formule, din florile proaspete ale Evangheliei. Şi Evanghelia a fost înlocuită cu aceste extracţii, Cristos — cu ritualismul sacerdotal. Biserica a devenit astfel, în mijlocul nostru, un fel de ciudată spiţerie alchimistă care negociază paliative pentru nevoi inexistente, în lipsă de leacuri pentru nevoile reale ale zilelor noastre.
     Un singur lucru i-ar sufla o patină venerabilă: rolul ei naţional. Dar a-i atribui Bisericii lui Cristos un rol naţional în sensul acestei dulci minciuni cu care ne leagă mintea manualele de şcoală, înseamnă a-i suprima pur şi simplu caracterul de instituţie divină. Venerând-o pentru acest motiv, am tăgădui-o, de fapt, cu desăvârşire. Şi chiar de-ar fi avut pe vremuri un asemenea rol, care nu poate fi înţeles decât ca o înfiripare de cultură, azi l-a pierdut din mână. Dacă au fost cândva arhierei şi preoţi şi diaconi şi meşteri călugări, cari au cioplit cu sacră migală chipul dintâiu al graiului nostru scris, — împotriva înnaintaşilor lor ce se mulţumiau cu stearpa slavonie şi cu greaca, — nu sânt oare urmaşii lor, arhiereii Bisericii de azi, aceia cari au stâlcit acelaş graiu, până l-au desfigurat, în actualele cărţi rituale şi ’n Biblia sinodală? Acum câţiva ani, pe vremea răsboiului, unul dintre ei s’a dovedit atât de sărac cu creerul încât dânsul, episcop, a retipărit pentru soldaţi Visul Maicei Domnului. In gândul înaltului prelat, Evanghelia n’a mijit o clipă. De fapt, monopolul pe care şi-l atribuie Biserica asupra lui Cristos echivalează cu interdicţia lui de-a circula în mijlocul poporului. In parohii n’a ajuns până acum decât doar câte un exemplar din Evanghelia, nu întreagă, ci tipărită în pericope sărbătoreşti pentru întrebuinţarea cultică. Preotul o gângăveşte fragmentar, mai mult pe nas decât cu buzele, odată ’n sărbătoare, apoi o ascunde cu grijă pe masa altarului, sub maldărul de fuste sacrate al odăjdiilor. Şi astfel Biserica ne serveşte un Cristos pocit şi gângav, care sforăie pe nas cuvinte nedesluşite. Aşa va fi predicat Marele Fermecător al omenirii, odinioară, sub cerul luminos al Orientului?
     După cum, ca putinţă culturală, Biserica nu dă mai mult decât o caricatură a graiului românesc, tot aşa, ca putere spirituală, nu dă decât caricatura religiei adevărate. O ironie răzbunătoare aşează pe preot, în stima publică şi ’n rolul său, între moaşa comunală şi baba descântătoare. Fermecele babei se întrec în efect cu slujbele popei. Iată rezultatul la care a ajuns, prin sine însăş, ortodoxia noastră exclusiv ritualistă. In creerul bisericesc adormit nu s’a oglindit realitatea vieţii în mijlocul căreia el era menit să lucreze.
     O ortodoxie înrădăcinată puternic în realitatea psihologică a poporului nostru şi străluminată de focul adevărului evanghelic ne-ar fi dat temeliile de razim, de statornicie şi de continuitate, pe care nu le are politica nici cultura noastră. Ar fi fost fântâna din care avea să ne fertilizeze gândul religios. Dar aşa, el apare în frământările moderne ale intelectualităţi româneşti, abia ici şi colo, ca nişte stropi risipiţi, fără puterea de-a fecunda holde din belşug.
     Influienţele primite de pretutindeni au făcut din intelectualitatea noastră un fel de peti-cărie de metaluri variate, cu atât mai răsunătoare cu cât sunt mai asemenea cu tinicheaua. N’a fost dedesupt o vâlvătaie să le mistuie şi să le contopească într’un tot organic cu metalul pământului acestuia. Pe deasupra tuturor, a răsunat mai asurzitor pripasul francez, cu articole contrafăcute pe gustul nostru încă nesigur. Claritatea franceză a devenit aici superficialitate românească, spiritul francez a devenit zeflemea românească, ironia franceză cinism şi batjocură românească: gintă latină! Şi uitând că latinitate înseamnă catolicitate, ne-am socotit superiori prin dispreţul celor sfinte. Atitudinea aceasta îşi află monstruoasa întrupare în politica noastră, stearpă şi stârpitoare de gând religios. Prezenţa gândului religios aduce cu sine simţul răspunderii, — o făptură exotică pentru meleagurile vieţii noastre publice. Cu toate acestea, gândirea politică ne înfăţişează un singuratic moment de lumină: Nicolae Bălcescu. Cartea lui de istorie e, în fond, o carte de cugetare politică, scrisă în perspectiva unei foarte largi concepţii religioase. Unirea tuturor românilor era, în gândul lui, un moment

 din opera de înfrăţire ulterioară a naţiunilor. O înfrăţire în spiritul lui Isus Cristos, cum accentuiază introducerea neisprăvită a cărţii. O viziune de profet, o convingere de apostol, o jertfă de martir pecetluiră evanghelismul politic al lui Nicolae Bălcescu. Şi nu ştiu ce puteri, deopotrivă cu ale sale, l-ar despecetlui şi pune la îndemâna contemporanilor.
       N’am venit s’aduc pace în lume, ci sabie, zice Cristos. Şi spusa lui e adevărată şi pentru viaţă şi pentru artă. Gândul religios despică fiinţa insului şi-a lumii în două: trup şi suflet, materie şi spirit, instinct şi conştiinţă, rău şi bine. Din ciocnirea răsboinică a acestor două principii scânteie valoarea vieţii, şi dramatismul lor adânc fecundează arta. Marile epoci de înflorire a spiritului sânt pătrunse de gândul religios. Dela poemele indice până la romanul rusesc, dela Acropole până la catedrala gotică, dela Phidias până la Michelangelo, dela tragedia greacă pâiră ia drama muzicală a lui Wagner. Transfigurând năvala corpolentă a umanismului prin seninătăţile evlaviei, arta Renaşterii e înalta sinteză ritmică a acestui răsboiu de principii protivnice: arta latină.
       Lipsind aluatul gândului religios din frământarea intelectualităţii noastre, arta românească nu înfăţişează încă profunzimile de umbră şi piscurile de soare ale marilor creaţii. Ea e mai mult izbucnirea instinctului decât apologia conştiinţei biruitoare. In chip firesc, aşezând în centrul ei pe omul dela ţară, ea nu l-a înfăţişat decât ca o deslănţuire de forţă naturală, instinctivă. De aci şi lipsa elementului dramatic, a elementului tragic din arta noastră. E poporul acesta numai instinct nestăvilit? De fapt, în el se sbuciumă, stângaciu articulată, o conştiinţă religioasă. Religiositatea e o caracteristică a popoarelor agricole. A popoarelor care aruncă sămânţa în brazdele pământului şi nădejdea în nourii văzduhului. Şi va dura această religiositate cel puţin atât cât ştiinţa atmosferii nu va izbuti să oblige toanele întocmirilor cereşti prescripţiilor ei de ordine exactă.
       Arta noastră nu poate să rămână izolată de sufletul poporului, de religiositatea lui. începuturile ei sunt stropite de botezul creştin. Intr’o vreme când graiul nu era încă primitor de ritm, piatra şi văpseaua ajutară geniului nostru artistic şi el răsări şi se mlădie nepieritor în bolţi şi ’n turnuri de biserici. Din umbra lor se înfiripă în scrisul de azi noul gând religios. Literatura unui Ion Agârbiceanu şi a unui G. Galaction înnoadă întâiul conflict între instinct şi conştiinţă. Şi poate mâine, ei vor fi veneraţi ca precursori.
       «Unde veţi fi doi adunaţi în numele meu, acolo voiu fi eu, în mijlocul vostru». Pe florile fânului, pe paiele grâului, în leagănul inimii populare, se naşte pruncul lui Dumnezeu. Colindele îl înfăşură în scutecele poeziei lor. Fie ca Biserica şi arta să-l crească, să-i deschidă altarele, să-i poleiască amvoanele, să-i pregătească drumurile albe ale acestei ţări, printre lanuri, printre podgorii! înnegrite de neghină sânt lanurile; părăginite de filoxeră, podgoriile. Moşiile îşi adastă Sămănătorul. Să desţelenească ogoarele, să înverzească fruntea pustie a dealurilor. Broboanele trudei lui şi sângele jertfei lui să picure ’n sufletul acestui pământ: izvorul mistic pe care-1 cântă colindul. Grâul şi strugurul vor spori din sânul lui. Pâinea vremelnică şi vinul vremelnic se vor transsubstanţializa în pâine veşnică şi în vin veşnic. Ca într’o Cină de Taină nemărginită, vom frânge şi vom turna şi vom gusta trupul şi vom bea sângele Domnului. Pâinea vieţii şi vinul artei.
,*^J©
INSCRIPŢIE PE UN PORjTRjET
                   Ţi-ai aşteptat oşteanul trist pe scut Să-ţi intre 'n zale reci în aşternut Şi să-ţi frământe trupul tâlhăreşte.
                   Şi te socoţi ca iedera, de-o dată,
                   Rămasă 'n legănare şi pustiu.
                   Ai bănuit că platoşa-i pătată,
                   Pe care odihniseşi, cu rachiu.
                   Făptură vrăjitoare şi duioasă!
                   Nu te-am oprit s'aştepţi şi să suspini
                   Ci te-am lăsat să-l încâlceşti în spini
                   Fuiorul vieţii tale de mătasă.
                               »
                   Mi-am stăpânit pornirea idolatră Cu o voinţă crâncenă şi rece;
                   Căci somnul tău nu trebuia să 'nnece Sufletul meu de piscuri mari de piatră.
                   Durerea noastră-aduce cald şi bine Celor hrăniţi cu jertfele din noi.
                   Eu, noaptea, ca un pom, ascult în mine Căzând miloase 'n cuiburi sfinte foi.
                                            D E
                         T. A R G H E Z I
Colonelului N. Condiescu.
în vreme visul că sfârşeşte.
© BCU Cluj
N. Tonitza
FERICIŢII ANDRONIC ŞI ATANASIA
                              DE
                MIHAIL SADOVEANU
   JnTR’AL patrulea veac după învierea Domnului, pe vremea iui Teodosie-cel-Mare împărat, trăia în Antiohia un om anume Andronic, de meserie zlătar, adică lucrător de aur şi argint. Şi acest om şi-a luat soţie pe fiica unui alt zlătar, Ioan, şi numele ei era Atanasia, care, pe greceşte, înseamnă nemurire. Intr’adevăr, vieaţa ei pământească a fost aşa de înfrântă şi de curată, încât la moarte pe drept a câştigat nepieritoare cunună.
   Aşa, Andronic şi Atanasia trăiau cu cinste în cetatea Antiohiei, înfrumuseţându-şi vieaţa prin bunătate şi milă. Căci, deşi erau tineri şi frumoşi şi aveau avere şi în jurul lor dăn-ţuiau toate desmierdările lumii, amândoi se înţelegeau a duce un traiu curat; şi foloasele bogăţiei lor le împărţiau în trei: o parte o dădea cu dragă inimă săracilor, alta o dăruiau pentru împodobirea sfintelor biserici, şi din ce le rămânea trăiau ei şi toţi ai casei lor. Şi erau iubiţi şi cinstiţi de toţi cetăţenii, pentrucă toate ale vieţii lor erau bunătate; şi umblau pe calea care duce la curatele izvoare ale Domunlui.
   Şi în tinereţea lor, au avut doi copii: un fiu, căruia i-au pus numele Ioan, şi o fiică pe care au numit-o Maria. Iar după naşterea acestor doi prunci, au început a vieţui ca un frate cu sora sa, ne mai voind a se cunoaşte decât cu sufletele. Iar sârguinţa şi grija lor cea mare a prins a fi pentru sărmani. Cercetau pe bolnavi: îi mângâiau, îi alinau şi le legau rănile; şi-i spălau, îi îmbrăcau şi-i hrăniau. Şi căutau pe cei căzuţi şi sângeraţi, pe cei pribegi şi osteniţi de drumuri, şi-i aduceau în casa lor şi-i mângâiau. Şi-şi puneau mâinile lor pe fruntea văduvelor şi a orfanilor şi le ştergeau lacrămile. Şi unde era durere, ei erau tămăduire. Şi în toate săptămânile anului, Miercurea şi Vinerea le petreceau în rugăciuni şi post.
                                         122
                                                                                         © BCU Cluj
      Astfel au trăit Atanasia şi Andronic doisprezece ani blândă vieaţă. Şi după aceşti doisprezece ani, într’o zi, a intrat acasă Atanasia dela biserică, după cântarea de dimineaţă, şi a găsit pe amândoi copiii în pat, gemând. Şi turburându-se, cu lacrămi s’a repezit la ei pipăindu-i. Şi-i privia înjunghiată de durere.
      Pe când sta ea astfel, a intrat în casă şi Andronic, venind dela biserică, şi o striga prin odăi. Atunci ea a răspuns:
      «Nu te mânia pe mine, domnul meu, căci copiii noştri sunt cuprinşi de căldură mare!»
      Şi a venit la patul copiilor şi Andronic şi, cercetându-i, i-au găsit arzând. Şi le luceau ochii şi gemeau în mare suferinţă.
      Atunci Andronic, suspinând a zis:
      «Fie voia Domnului...»
      A întrebat femeia:
      «Ce să facem acum?»
      Andronic a răspuns:
      «Doamna mea, tu stai cu copiii. Eu mă duc afară din cetate, la biserica sfântului mucenic Iulian, unde sunt îngropaţi părinţii mei. Mă duc să mă rog acolo şi să cer lui Dumnezeu izbăvire...».
      S’a dus Andronic afară din cetate, la biserica sfântului Iulian; ş’a stat acolo rugându-se până la al şaselea ceas. Şi în urma lui, sub ochii mamei cei plini de lacrămi, s’au stins amândoi copii ş’au murit, — Ioan de doisprezece ani şi Maria de unsprezece. Iar când se întorcea Andronic, apropiindu-se de casă, a auzit mare plângere şi tânguire. Şi când a intrat în curte freamătul a tăcut. Bărbaţi şi femei îi făceau loc să treacă şi-l priviau cu lacrămi. Şi păşind Andronic în odaia copiilor, i-au găsit pe amândoi alături, albi, cu mâinile pe piept; şi maica sta zdrobită pe podele, la picioarele lor.
      Oprindu-se înfricoşat, a stat privind. Apoi s’a întors şi, intrând în camera sa de rugăciuni, s’a aruncat înaintea chipului Mântuitorului, rostind cuvintele dreptului Iov: «Gol am ieşit din pântecele maicii mele, gol mă voiu duce. Domnul a dat, Domnul a luat...».
      Şi şi-a plecat adânc fruntea, oftând. Apoi a început a se ruga iar, cu smerenie. Iar Atanasia plângea sdrobită lângă copii şi-i chema cu dulce glas şi striga:
      «Vreau să mor şi eu, cu iubiţii mei!»
      Şi nimeni n’o putea ridica de lângă ei. Plângând zi şi noapte i-a privighiat; ş’atâta a gemut, ş’atâta a slăbit, încât era să moară.
      Iar la îngropare s’a adunat tot poporul cetăţii. Ş’a venit şi patriarhul, cu tot clerul său. Şi cu cântări şi rugăciuni au dus pe copii la biserica sfântului Iulian, afară din cetate, şi i-a îngropat acolo. Iar după ce s’au isprăvit toate şi s’a împtăştiat norodul, nemângâiata mamă nu voia să se mişte de lângă mormântul copiilor săi. Nici rudele, nici prietenii, nici soţul său n’au putut-o ridica din lacrimi şi suspinuri, — căci acolo voia să moară.
      Stând singură astfel Atanasia, cu durerea şi cu copii ei morţi, s’a întins liniştea miezului nopţii în biserică. Şi făcându-se ca un abur de taină în juru-i, în lucirea candelelor a ridicat ochii ş’a văzut în faţa sa pe mucenicul Iulian, în chip de călugăr. O privi blând şi-i zise:
      «O, femeie! de ce nu laşi pe copii să se odihnească?»
      Ea a răspuns:
      «Nu te mânia pe mine, domnule, căci sunt adânc mâhnită. Doi copii am avut şi pe amândoi i-am îngropat astăzi».
      A întrebat călugărul:
      «De câţi ani erau copiii tăi?»
      —  Unul de doisprezece şi unul de unsprezece, a răspuns ea. '
      —       Atunci de ce-i plângi? a vorbit iar călugărul. Mai bine jeleşte-ţi păcatele tale. Căci copiii tăi cei curaţi sunt în cer, lângă Hristos veşnicul. Nu-i plânge, ci fericeşte-i».
      Auzind Atanasia aceste cuvinte, s’a umilit şi şi-a plecat fruntea. Şi mâhnirea i s’a risipit.
      «Dacă copiii mei sunt în cer, a grăit ea, atuncea eu pentru ce-i plâng ?»
      Şi ridicând iar fruntea, a vrut să vorbească înainte cu cel ce i-se arătase. Dar n’a mai văzut pe nimeni în faţa sa. Candelele luceau lin şi biserica era goală. Neliniştită, s’a ridicat ş’a început a cerceta prin umbră. A trecut prin colţuri şi pe după stâlpi. Apoi a strigat pe omul care păzia la uşa bisericii. Şi înfăţişându-i-se portarul, l-a întrebat:
   •                                           •                                      t»
                                              123
     «Unde s’a dus părintele cu care am vorbit până acuma»?
     A răspuns portarul:
     «Care părinte? Nu vezi că uşile sunt încuiate? Aici n’a putut nimeni pătrunde».
     Plină de uimire, a înţeles Atanasia că i s’a arătat vedenie şi s’a spăimântat. Şi ducându-se-la soţul său, i-a povestit cele ce văzuse.
     Iar Andronic, cuprinzându-i cu dragoste mâinile, o privia, şi a văzut-o mângâiată.
     Şi stând singuri, a vorbit Atanasia:
     «Domnul meu, fii bun şi m’ascultă. încă de pe când trăiau copiii noştri, aveam un gând,, dar am stat la îndoială să ţi-1 împărtăşesc. Acuma, după moartea lor, m’am hotărît. Te rog du-mă la o mănăstire. Acolo vreau să-mi plâng păcatele. Am rămas singuri şi se cade să intrăm deplin în slujba Domnului.
     —        Doamnă, i-a răspuns Andronic, mai aşteaptă o săptămână şi-ţi cercetează gândul. Şi dacă după o săptămână vei rămânea într’aceeaşi hotărîre, vom vorbi iarăşi despre asta»..
     Şi trecând zile şi săptămâni, ea nu şi-a schimbat gândul. Ci cu mai multă tărie se hărăzea slujbei Domnului şi inima i se umplea de dor pentru singurătate.
     Ci stând soţul şi soţia iarăşi la sfat, amândoi s’au hotărît cu dreaptă inimă şi dragoste. Ş’au chemat pe tatăl ei, zlătarul Ioan, şi i-a grăit astfel Andronic:
     «Tată, noi ne-am hotărît să ne ducem la sfintele locuri, să ne închinăm. Iţi încredinţăm, ţie casa şi toată averea noastră. Iar dacă vei afla că ni s’a întâmplat ceva pe cale şi nu ne vom. mai întoarce, te rugăm să împărţi averea noastră la nevoiaşi, iar casa s’o faci bolniţă săracilor şi gazdă străinilor».
     Şi încredinţând după aceea Andronic socrului său casa şi averea, a rămas numai cu. Atanasia. Ş’amândoi chemând pe robi şi pe roabe, i-au liberat, îmbrăţişându-i. Apoi, într’o» noapte, fără ca să-i simtă nimeni, numai cu cât era pe ei şi cu puţini bani de drum, amândoi, soţii au ieşit .in casă şi au apucat calea străinătăţii.
     Era linişte în cetate şi ei umblau singuri, ascultându-şi paşii. Şi când a ieşit afară de ziduri ş’au prins a urca o potecă, s’a aprins răsăritul şi zorile au vărsat lumină asupra lumii. Ş’atunci întorcându-se Atanasia cu faţa spre cetate, a văzut dormind furnicarul întru care trăise, şi ’n îngrămădirile de case a cunoscut căminul său, în care fusese fericită ani şi ani cu soţul şi cu copiii săi. Ridicând ochii spre cer, a grăit:
     «Dumnezeule, cela ce-ai zis lui Avraam şi Sarei: Ieşi din pământul şi din neamul tău şi mergi în locul ce-ţi voiu arăta, — caută spre noi şi du-ne întru frica ta. Pentru tine ne-am lăsat casa deschisă: nici tu nu ne închide nouă uşile împărăţiei tale!»
     Şi cuprinzând pe soţul său de mână, amândoi au privit în spre biserica sfântului Iulian,, unde lăsau morminte iubite, şi plângând s’a întors ş’au pornit în calea lor, cu capetele plecate,, fără a mai privi îndărăt.
     Ş’au mers ei drumuri pustii şi lungi, până ce-au ajuns la Ierusalim. Şi s’au închinat sfintelor locuri: la Muntele Măslinilor, la Golgota şi la Sfântul Mormânt, ş’au vorbit cu părinţii cuvioşi, luând binecuvântarea dela ei. Ş’au părăsit sfânta cetate ş’au pornit fără să-i ştie şi. să-i cunoască nimeni, ca doi pribegi streini şi mâhniţi, la Alexandria în hotarul Egipetului ca să se închine sfântului mucenic- Mina. Ş’au răbdat arşiţă, foame şi sete, şi le-au sângerat picioarele, şi.dormiau sub cer şi sub stele, şi n’au ostenit până ce-au văzut apele Nilului. Şi ajungând sub cetate, Andronic a văzut pe un ţăran sfădindu-se cu un călugăr. Ş’a întrebat:
     «De ce vă certaţi fraţilor?
     —        Iată de ce, a răspuns ţăranul. Călugărul acesta a închiriat dela mine un asin, ca să. meargă la schit, unde este stareţ cuviosul părinte Daniil. Şi eu îl îndemn să pornim acum,, să umblăm noaptea şi s’ajungem mâine la vreme, până nu începe arşiţa cea cumplită a soarelui. Şi el nu vrea să mă asculte.
     —        Fiţi liniştiţi şi împăciuitori!» a grăit către ei Andronic. Şi cugetând că întâlnirea, aceasta este ca o solie care-1 cheamă la sfântul schit, a întrebat iar pe ţăran:
     «Frate mai ai şi alt asin ?
     —   Mai am, a răspuns omul.
     —   Atunci închiriază-mi-1 şi adă-1, a grăit Andronic, căci vreau şi eu să merg la schit».
     Şi pe când omul se ducea să caute asinul, Andronic s’a întors grăind către soţia sa:
     «Doamnă, eu mă duc la schit să primesc binecuvântarea. Rămâni aici şi aşteaptă-mă.
până ce mă întorc».
                                                          I24
                                                 ©

     A răspuns Atanasia:
     «Ia-mă şi pe mine, că doresc şi eu să văd'schitul.
     —   Nu se poate, i-a răspuns Andronic, căci nu este obiceiu să intre femeile în schit».
     Atunci ea s’a întristat cu lacrimi şi-a vorbit:
     «0, domnul meu, dă cuvânt sfântului Mina că mă vei duce şi mă vei lăsa într’o mănăstire de femei».
     Iar Andronic i-a făgăduit că-i va împlini dorinţa şi ea şi-a contenit lacrămile şi s’a liniştit.
     Şi s’a dus bărbatul la schit, cu călugărul şi cu ţăranul ;ş’a văzut cuvioasă aşezare în munte, între livezi de palmieri şi măslini, de unde se vedeau bălţile Nilului şi marea cea albastră şi nemărginită. Ş’a primit dela părinţi binecuvântarea. Şi auzind de părintele Daniil stareţul, s’a înfăţişat lui şi i s’a închinat cu smerenie. Şi întrebându-1 cuviosul despre cele triste şi schimbătoare ale vieţii, i-a povestit Andronic totul — despre el şi despre soţia sa. Ş’a adăugit aceste cuvinte:
     «Prea cuvioase, soţia mea n’are linişte până ce n’a intra în vieaţa schivnicească, precum i-am şi făgăduit în numele sfântului mucenic Mina».
     I-a răspuns cuviosul Daniil, cu blândeţe:
     «Fii liniştit, frate. Poţi să aduci pe soţia ta aici. Şi eu îţi voiu da carte ca s’o duci în Te-bâida şi s’o aşezi în mănăstire de femei».
     Şi bucuros, chiar în acel ceas, s’a întors Andronic la zidurile Alexandriei şi a găsit pe Atanasia neclintită, aşteptându-1 în locul unde o lăsase. Şi noaptea, călărind pe asini, au suit la schit şi a înfăţişat-o Andronic cuviosului Daniil pe Atanasia. Ş’a vorbit cu ei stareţul frumoase lucruri şi le-a spus mântuitoare cuvinte; şi ascultând din gura Atanasiei durerile ei trecute, o vedea statornică în neclintită hotărîre de a-şi închina singurătăţii vieaţa. Aşe-zându-se la masa lui, a scris carte către mănăstirea Tavenisiolului şi, binecuvântându-i, le-a dat drumul, cu cartea.
     Ş’a dus Andronic pe soţia sa la mănăstirea de femei, în pustia Tebaidei. Ş’acolo a îmbrăcat Atanasia straiu călugăresc, începând vieaţă nouă, departe de răsuntetul lumii. Şi s’a despărţit de ea Andronic, zicându-i cu întristat glas:
     «De-acuma, doamna mea, n’am să te mai văd niciodată în această vieaţă!»
     Şi întorcându-şi feţele unul de către altul cu lacrimi, ea a rămas în Teibada, iar el s’a întors la schit. Iar părintele Daniil l-a îmbrăţişat şi l-a făcut călugăr; şi învăţându-1 vieaţa cea îmbunătăţită, i-a dat chilie ca s’o locuiască singur şi să-şi liniştească ostenitul suflet.
                                                            *
     Doisprezece ani a petrecut fericitul Andronic vieaţa de monah, supunându-se asprimilor, singurătăţii şi postului. Nimic din ce fusese odinioară bune şi al său, nu mai străbătea în pustia întru care vieţuia. Iar după doisprezece ani s’a ridicat şi s’a înfăţişat la părintele Daniil, astfel rugându-1:
     «Cuvioase părinte Daniil, învoieşte-mă să mă duc la locurile sfinte, ca să mă rog la mormântul Izbăvitorului nostru».
     Imbrăţişându-1, stareţul Daniil a făcut rugăciune, l-a binecuvântat şi i-a dat drumul să plece la locurile sfinte, depărtată şi anevoiasă cale. S’a pornit Andronic pe jos şi c’un toiag subţire în dreapta, şi umbla pe drumurile Egipetului. Şi ’n ziua a treia a călătoriei, trudit înfierbântat fiind, s’a aşezat puţin sub un molid, ca să răsufle. Atunci rânduiala lui Dumnezeu a fost că a văzut venind spre el un călugăr mărunt şi puţintel la trup, şi spân, cu faţa veştedă de înfrânări şi negru la chip ca un harap din pricina arşiţelor pustiei. Acest călugăr era Atanasia, în port bărbătesc; şi din frumuseţea ei de odinioară nimic nu mai rămăsese şi soţul său n’a mai cunoscut-o.
     Apropiindu-se călugărul cel negru şi uscat, s’a închinat unul altuia. Ş’a întrebat streinul oprindu-se:
     «Frate întru Hristos, nu eşti tu ucenicul părintelui Daniil ? Şi nu te cheamă Andronic ?
     —   Da, eu sunt, aşa mă cheamă.
     —   Şi ’ncotro călătoreşti ?            ,
     —        Călătoresc în spre locurile sfinte. Mă duc acolo să mă închin, înainte de a părăsi această vieaţă. Dar tu unde mergi, şi care-ţi este numele?
     —        Numele meu este Atanasie, a răspuns streinul, şi paşii mei se ’ndreaptă tot în spre sfintele locuri, unde a pătimit Mântuitorul».
                                         ' 125
© BCU
       A vorbit Andronic:
       «Atunci, părinte Atanasie, să mergem împreună».
       Ş’a răspuns străinul:
       «Dacă vrei să mergi cu mine împreună, atuncisă pui pază gurii tale, ca să călătorim în tăcere..
       —   Bine a răspuns Andronic, să fie aşa cum hotărăşti: vom călători în tăcere».
       Fără a se odihni, streinul a grăit iar:
       «Atunci să mergem, frate al meu; calea-i lungă şi grea. Rugăciunile sfântului tău stareţ1 să ne întărească!»
       Au pornit. Ş’au mers unul lângă altul tăcând, pe depărtate căi, prin Egipet şi Asia, — până ce-au ajuns la sfânta cetate a Ierusalimului. Şi s’au închinat în locurile patimilor răscumpărărilor, ş’au înconjurat toate chinoviile şi mănăstirile. Ş’au pornit îndărăt pe aceleaşi drumuri ra^ şi într’aceeaşi tăcere. Ş’au poposit la Alexandria-cetate şi s’âu dus să se închine sfântului mucenic Mina. Şi stând amândoi alături şi rugându-se în singurătatea bisericii a pătruns o rază de soare până în umbra lor. printr’un geam, şi era această rază. ca o amintire a unei vieţi de altădată.
       Şi s’a întors Atanasia către părintele Andronic, vorbindu-i încet:
       «Primeşti, părinte, ca să vieţuim amândoi într’o chilie?
       —       Primesc, a răspuns Andronic, însă mai întâiu cată să cer învoire dela sfântul părinte Daniil.                                                                               '
       —       Du-te atunci şi cere învoire, a vorbit Atanasie; iar eu te voiu aştepta în schitul ce se chiamă al optsprezecelea. Şi de-ţi va da voie părintele, —să vii să mă iei. Şi precum am călătorit, aşa să petrecem, tăcuţi, în chilie. Ci de nu vei putea petrece în tăcere, chiar de ţi-ar
. da voie părintele, tu să nu vii, căci nu vreau să vieţuiesc decât tăcând».
       Ridicându-se Andronic, s’a suit la sfântul stareţ Daniil şi i-a povestit toate. Şi Daniil binecuvântându-1, i-a răspuns:
       «Du-te şi ia pe Atanasie şi petrşce cu el în tăcere, de vreme ce este călugăr desăvârşit».
       Apoi Andronic s’a întors şi a luat pe Atanasie şi l-a dus în chilia sa. Ş’au fost doisprezece ani tovarăşi, trăind în frica lui Dumnezeu şi în tăcere. Şi ’n toată această îndelungă vreme,. Andronic n’a cunoscut că Atanasie este soţia sa, nici din cuvânt, nici din mişcări, nici din tot ce poate cunoaşte omul la un soţ mult iubit. Căci Atanasie se ruga într’una lui Dumnezeu, să nu fie cunoscut. Iar părintele Daniil adeseori venia la dânşii şi-i învăţa; şi vorbiau despre fericirile singurătăţii şi înfrângerii.
       Iar într’un rând, fericitul Daniil a stat mai mult la ei, vorbind despre cele sufleteşti. Şi se întoarcea la Chilia lui. Şi când era să puie mâna pe uşă, l-a ajuns din urmă Andronic, gâfâind şi zicându-i:                                       ‘
       «Părinte Daniil, te rog întoarce-te, căci Atanasie se duce către Domnul!»
       Intorcându-şi Daniil paşii, a intrat iar în chilia celor doi tovarăşi şi a găsit pe Atanasie căzut pe culcuşul său şi stropit de arşiţă. Şi l-a întrebat stareţul:
       «Cum te simţi?»
       Iar Atanasia, întorcând spre el privirile, a început a plânge.
       «Nu trebuie să plângi, i-a grăit Daniil, ci trebuie să te bucuri, de vreme ce te duci să întâmpini pe Hristos.
       —       O, nu plâng pentru mine, a răspuns Atanasie, ci pentru părintele Andronic, care. rămâne singur. Fii bun, părinte Daniil, şi ascultă ce-ţi spun. După ce mă voiu alina şi mă veţi; îngropa, să căutaţi sub căpătâiul meu. Vei găsi o scrisoare. După ce-i citi-o, s’o dai părintelui Andronic».
       După aceste cuvinte, şi-a întors ochii căi re cer, s’a rugat, ş’a primit dumnezeeştile taine. Ş’a trecut către cealaltă vieaţă.
       Iar când au venit fraţii ca să-i îngroape trupul, uimiţi au aflat că era femeie cu firea. Şi sfântul stareţ Daniil, căutând sub căpătâiu, a găsit scrisoarea; şi după ce-a citit-o, a dat-o lui Andronic. Şi atunci a cunoscut soţul că vieţuise în tăcere cu soţia sa, fără să fi ştiut. Ş’au preamărit cu toţii pe Dumnezeu.
       Iar de această minunată întâmplare s’a dus ca fulgerul veste în toate mănăstirile; ş’a trimis cuvânt şi stareţul Daniil, de-au venit monahii din Egipet şi din depărtatele pustiuri; şi s’au adunat lavrele Alexandriei şi călugării cei cu haine albe; ş’au îngropat cu cinste trupul, fericitei Atanasia. Ci faţa ei tristă şi veştejită de înfrânări totuş par’că zâmbea, mergând întru Domnul, care o împodobise cu răbdarea cea necunoscută de oameni.
                                                            126
                                                                              © BCU Clui
                                                                                           j
     După îngroparea fericitei Atanasia, stareţul a rămas şapte zile cu Andronic. Şi ’n ziua a şaptea, a voit să-l ia cu sine, în chilia sa, ca să facă pomenirea morţii. Insă Andronic îl ruga, zicând:
     «Lasă-mă, părinte, ca să fiu îngropat şi eu aici, cu doamna mea Atanasia».
     Ş’a ieşit părintele Daniil, lăsându-1. Iar când păşea în chilia sa, l-a ajuns din urmă un călugăr, care-1 chema:
     «Părinte Daniil, întoarce-te! Andronic se duce către Domnul!»
     Iar stareţul îndată a trimis în urma părinţilor, care plecaseră spre schituri şi pustiuri, şi i-a poftit îndărăt. Şi ei s’au grăbit a se întoarce, şi l-au găsit încă viu pe Andronic; şi au fost bineczvântaţi de dânsul.
     Şi stând părintele Daniil la căpătâiul lui, a suspinat Andronic şi s’a stins. — Şi l-au pus călugării, cu cântări de slavă, în mormânt, lângă doamna sa Atanasia.
  Din volumul «Vieţile Sfinţilor» de Mihail Sadoveanu şi D. D. Pătrăşcanu, care va apărea în curând.
\

© BCU Cluj
JBALCIC                                                                              Ştefan Popescu
            ZIUA DE APOI CA ORICE ZI
                                      D E
                            LUCIAN BLAGA
                   Ascultaţi?..
                   Unde te'ndrepţi e ca un cântec mare şi larg; nu ştii de unde s'a ridicat.
                   Ai crede că sicriile s'au deschis în pământ ' şi din ele au sburat
                   nenumărate ciocârlii spre cer.
                   Vre-o taină mai aştepţi? E lângă tine.
                   Omule e-adevărat: din tot ce-a fost — nimic nu s'a schimbat.
                   Şi totuşi, o — dac'ai şti...
                   .. .Ţi-aş spune mai mult —
                   dar stele bolnave ce-au răsărit pe cer
                   ma roaga, ma roaga sa tac.
                   E înaadar.

© BCU Cluj

Demian
     DOMNIŢA FĂRĂ CUNUNĂ
                         D E
                ADRIAN MANIU » '
RAI-Vechiu a fost un împărat vestit, ca toţi împăraţii din vechime.
    Când închise ochii pentru acel somn ce nu mai sforăie la sfaturile boiereşti, poporul recunoscu chipul lui în petecul de lună trecută, ce poartă de atunci numele de Craiu-vechiu. In aurul ei, ca într’un ban galben, se desluşeşte înfăţişarea lui. Dar unui portret în lună nu i se poate cere prea multă asemănare.
    Văzut-aţi, întotdeauna lângă lună o stea mică?
    In toate poveştile se pomeneşte de copila lui. Pe vremea aceea, vrăjitorii umblau cu adevărat, unii călărind vătraie, alţii mâţe — precum le era pofta. Iar stăpânirea, când prindea pe câte unul din aceşti netrebnici, îi prăjia, fiindcă, potrivnici tăriei Statului, se încumetau să facă din pietre aur. Aurul şi dreptăţile trebuind să rămâie, până la veacul veacurilor scumpe.
    Tare frumoasă a fost Domniţa şi i s’a tras porecla de «Domniţa fără cunună», pentrucă nici când nu a avut nevoie de asemenea podoabă, ce ar fi ascuns părul ei strălucitor şi luminos. Era mai mândru ca razele soarelui, întrucât cum şi cărturăreşte e de făcut dovada; razele soarelui fugare şi răzleţe nici nu se pot împleti, nici nu strălucesc întotdeauna, şi, dacă sunt moi şi gălbioare ca părul Domniţei, apoi nicidecum nu au acea mireasmă de floare îmbătătoare ce o desfăcea vântul din cosiţe. Când se plimba prin grădină, chiar ar fi murit odată de ciudă, în faţa ei, un trandafir, căutând ca să se întreacă, doar-doar a ajunge să aibă şi el o atât de ameţitoare adiere — lucru ce au adeverit curtenii toţi.
                                         129

  © BCU Cluj
               Şi pe urmă, rânduri au murit toţi trandafirii, când se întoarse iarna — care şi ea, cât era de geroasă şi cum isbutea să semene în argint cu un trandafir alb — totuşi se înciuda şi lăsa să cadă ca o desfoiată roză albă, şirul fulgilor de zăpadă. Fulgii se răsuceau deznădăjduiţi în văzduhuri, înţelegând că oricât ar încerca să se asemue obrazului Domniţei, acela e de zăpadă ferbinte. Fulgii se schimbau grăbiţi în lacrimi.
               Mai frumoasă decât cosiţa şi decât obrăjiorul (ochii nici nu mai încerc să-i arăt cum erau scrişi), Domniţa avea o inimă bună, atât de bună că nu se poate spune. Cel puţin aşa strigau toţi boierii şi toate boieriţele când vedeau că lasă câinii să-i tragă poalele straelor, că din palmă dă calului să mănânce dulciuri şi pe servitorii ei nu-i bate prea des şi le dă din însăşi mâncarea ei, când era scârbită să mai mănânce.
               Se bucurase Domniţa că poate dărui fără durere din prea multul ei şi că primeşte nemăsurată recunoştinţa. Şi mai fericită fu când mult pomenita zăpadă începu uşor-uşor să se scuture, măcinată din norii ce arătau grei ca pietrele de moară. Ii păru bine că sunt atâţia fluturi, atât argint, atâtea diamante şi că din toate se pot face oameni de zăpadă cu nasul de cărbune şi în mâni cu o mătură (semănau şi cu oamenii soldaţi, cari trebuie să fie ţapeni, semănau şi cu oamenii cârmuitori, cari trebuie să se topească). Domniţa lucra de zor cu acea patimă şi înfrigurare pe care o pun atâţia pentru lucruri de prisos.
               întregul palat se îngrijea — ea ştia bine — de împodobirea pomului de Crăciun. Aşa că fusese lăsată singură. Ştia că are câteva ceasuri în care nu trebuie să dea socoteală nimănui. Se poate prea bine ca, hărăzită cu atâtea daruri, să fi avut şi pe acela de a se face nevăzută — dar lesne nu e de crezut; stăpânitorii fiind mai des decât norodul nevăzători. Mai lesne socot că descoperise uşa tainică de sub pământ, ce o are orice palat, clădit după cerinţele domniei. Anume făcută în zilele cele aşezate pentru clipa fugei. Destul că fetiţa se trezi la marginea oraşului. Era întuneric şi noroi mult în acel oraş, încât curând hainele ei se mânjiră ca ale bieţilor oameni. Intâiu, voioasă că-şi cunoaşte împărăţia, obosi grabnic şi cercetă ajutor. Ii era şi foame, şi frig, şi sete, şi pasul şovăelnic. înfrântă, căută cu ochi desnădăjduiţi.
               Un om bine îmbrăcat, spre care se îndreptă, îi strigă:
               —   Munceşte!
               Şi un ciung privi cu poftă la braţele ei amândouă:
               —   Să fiu ca tine, aş intra într’o fabrică!
               O femeie îi zise:
               —       Eşti tânără. Vinde-te. In oraşul acesta toate se vând — fericiţi cei ce pot cumpăra — munca m’a urîţit, dar nu-mi dă hrană.
               La o răscruce de drum, văzu un soldat ce, înarmat, purta spre temniţă un copil; întrebă vina lui; — era orfan şi furase, de foame, o pâine.
               Zăpada cea frumoasă abia acum o înţelesese că e rea şi simţea că are să îngheţe ca şi alţi nevrednici. Cine o pusese să se joace atât de departe? începu să tremure de frig, gândind ce bine o duc câinii şi pisicile în odaia ei, şi pricepând că nu toţi săracii vin la poarta palatului ca să le dea alinare, ba chiar că nici nu le poate da la toţi. Se gândi să le scrie toate acestea cândva, într’un basm, pentru cei mulţi, cărora să le dea vorbe multe şi bune.
               Atunci când îşi frângea mânile, ne mai găsind drum, un vrăjitor se apropie de ea şi o privi ţintă în ochi. Domniţa rămase nemişcată, zgribulită ca o turturea sub privirea şarpelui, şi necunoscutul, fără să rostească o vorbă, o duse până la porţile grădinii împărăteşti.
               Doctorii au crezut că Domniţa aiurează, pentru că a răcit jucându-se cu oameni de zăpadă.
               Dar Domniţa era tânără şi plină de vieaţă, aşa că repede s’a vindecat şi a început să se joace iar şi să fie bună ca mai înainte. ŞD drept că, uneori, mai cu seamă la început, o mai oprea gândul; cum de fiul lui Dumnezeu s’a născut într’un grajd? Dar cum, de Crăciun, primea în preamărirea acestei minuni, cele mai frumoae daruri, aştepta cu tot mai multă nerăbdare prăznuirea şi uita ea însăşi această întâmplare.
               îşi alegea, în schimb, alte vise plăcute. Se pregătea să fie soţia unui Craiu-Nou, în ziua când tinereţea îi va fi destul de înflorită şi îşi închipuia cât de grozav o să se bucure norodul hărţuit de sărăcii şi răsboaie, la nădejdea că se va însoţi cu un mire tot de neam. Şi din piept i se înălţa dorul de a mulţumi poporul cu această fericire, care îi sclipea în suflet ca o stea mică pe un cer negru.
               Despre noaptea din zăpadă şi despre ciung şi femeie, şi despre soldatul ce ducea cu puşca orfanul fiindcă furase o pâine, nu-şi mai aminti pe urmă de loc.
               Iar vrăjitorul, pentrucă nu exista pedeapsă capitală, a fost prăjit în untdelemn.
© BCU
Steuerer
                  ACUARELĂ
                                D E
                       ION PILLAT
              Nu cuvintele purtate ca argintii Ce-au trecut din mână 'n mână pe tejghele, Ar putea să mi te chieme 'n ochii minţii, Râu muntean, cu limpezimi de acuarele.
              Cum să dau cu slove negre şi tocite,
              Jocul fraged: numai apă, numai soare —
              Şi frunzişul: spumă verde pe răchite,
              Şi lumina: aur sprinten sub picioare —
              Naltul cer primăvăratic care mână Sus la munte, pe ulmet şi pe arinişti,
              Norii albi şi le adapă turma până Vine seara cu-ale umbrelor nelinişti?
              Cum să spun eu înserarea, cu silabe —
              Ceru ’n zare vânăt cum e faţa prunei,
              Toate morile 'n genunchi ca nişte babe Ce albesc pe prundul gârlei pânza lunei?
              Cât aşi vrea să uit de tot abecedarul,
              Din tăceri să pot urzi painjenişuri Să prind stele licărind ’ntreg hotarul Apelor încremenite ’n luminişuri —
              Şi, în zori, în vorba-mi nouă să pătrunză: Ceru ’n aripi care cântă arăturii,
              Glasul apei, tactul morii, vântu ’n frunză, Cucul, ritmic, ca şi inima pădurii.
© BCU Cluj
SCUTARI
Paul Scorţescu
                 S A U L
                    D E
              LEON DONICI
                         I
OUĂ nopţi dearândul somnul sburase dela căpătâiul regelui.
        In zădar cântau muzicanţii iscusiţi cântece asiriene ca să cheme somnul întăritor şi să odihnească inima istovită a regelui.
        In zădar bătrânul şi credinciosul Doic din Idumeea, îi povestea despre zilele acele îndepărtate, când Saul trăia în neamul Beniamin, la tatăl său Kis. In zădar povestia Doic şi despre zilele acelea glorioase, când întins în praf, zăcea în faţa lui Saul cerând îndurare, temutul, vestitul şi îndrăsneţul rege al Amonitenilor—Naas.
        In zădar i-se turnă regelui şi o băutură aducătoare de somn, fiartă din ierburi ar ornate, culese în valea Engadi şi din pământul Galaadului.
             In zădar.
             Somnul fugia de ochii regelui. Puternic, uriaş, mai înalt şi mai frumos decât toţi fii izraelului, stătea întins pe pieile de leopard, cu ochii înflăcăraţi, pironiţi în depărtări nevăzute. Lângă rege zăcea sabia lui care gustase mult din sângele duşmanilor. Căci nu se despărţia regele de sabia lui şi de suliţă, nici în zilele de sărbătoare, nici în zilele de muncă,
                                                        132
© BCU
nici în nopţile îndelungate; nu se mai despărţia regele de armele lui de când l’a părăsit Dumnezeu şi duhul negru a umbrit inima lui cu aripi întunecate.
      Şi a treia zi regele a făcut o serbare ca să se liniştească cu vinul dulce din Hebron şi Liban, cu dansurile iscusite ale heteencelor oacheşe, cu cântecele muzicanţilor din harpă şi kinouri, cu mişcările misterioase ale descântătorilor de şerpi filistenieni, cu aromele dulci ale tămăduitoarelor ierburi uscate ce ardeau în căţuile înalte bătute în aur, cu îndelungi-pove-stiri, cu amicii lui credincioşi şi tovarăşi de luptă.
      Luminoasă şi solemnă era serbarea regelui. Pâlpâitor şi focos ardeau sfeşnicele, pluteau norii aromaţi ai ierburilor scumpe; se mişcau graţios sub gemătul kinourilor, sub sunetele acelea ascuţite şi sonore, se mişcau frumoasele heteence oacheşe; sclipeau armele căpitanilor şi pietrile fără preţ în brăţările lor, în steme şi în brâuri.
      Se găsiau între răsboinicii străluciţi şi fiul regelui, cel mai mare şi cel mai iubit, Ionathan, puternic ca cedrul din munţii Libanului, şi Amal din Galaad, cel care se luptase atât de vitejeşte contra elefanţilor filistenieni şi Nahor din Hebron, căpitanul purtătorilor de suliţe care a prins pe regele Naas. Era şi credinciosul Doic, căpitanul gărzii regelui şi încă mai mulţi şi mai mulţi dintre acei pe care Saul s’a obişnuit să-i vadă în luptă, în fruntea oştirii.
      Regele stătea pe scaunul său, făcut din sicomor negru, acoperit cu mătăsuri scumpe de Damasc. Regele era îmbrăcat în odăjdii închise deasupra armurei, pe care nu o mai desbrăca de mult nici ziua, nici noaptea. Pe pieptul lui puternic, atârnat de un lanţ subţire de aur de Ofir, sclipea un rubin uriaş; piatra neamului Beniamin, şi podoaba aceasta, în lumina pâlpâietoare a sfeşnicilor părea o mare picătură de sânge. Braţele regelui erau împodobite cu brăţări, iar stema regească pe fruntea lui scânteia cu stelele sclipitoare ale uzumruzilor. Brâul de aur era împresurat cu topaze şi agate, însă mai orbitor decât pietrele scumpe şi decât ascuţişul oţelului, ardeau ochii regelui, şi era neînţeleasă şi spăimântătoare privirea lui.
      In dreapta regelui stătea copilul purtător de arme, ţinând scutul ferecat în aramă şi sabia uriaşă, şi alăturea se înălţă suliţa înfiptă în pământ cu o lovitură puternică.
      Regele rămânea tăcut şi veselia serbării se stingea ca un sfeşnic sub vânt, se stingea de privirea lui întunecoasă, de fruntea lui mândră şi tristă, de tăcerea lui grea ca o lespede. In faţa regelui stătea o cupă de ametist, plină de vin negru şi dulce de Hebron, dar regele nu o atinsese şi ametistul care, după cum credeau bătrânii, alungă gândurile negre, n’a putut să împrăştie tristeţea şi neliniştea regească.
      S’au stins sunetele sonore ale keinourilor, au tăcut harpele, ca nişte statui de bronz au rămas aplecate şi nemişcate în faţa regelui ţinerile heteence. Cu o mişcare înceată de mână regele le dădu drumul.
      Ardeau limpede sfeşnicile, iar ^easupra, prin tavanul deschis se vedea cerul întunecos, presărat cu stele îndepărtate şi nemuritoare.
      Şi ridicându-şi capul, cu barba neagră, împletită cu firuri de aur şi presărată cu praf de aur asirian, regele îndelung şi nemişcat privi la stelele îndepărtate ca şi cum ar fi căutat de la dânsele, răspuns la neliniştea lui.
      Simţia că vrăjmaşul e aproape, poate chiar undeva alăturea şi râvneşte scaunul lui, şi întinde mâna lacomă la coroana lui strălucită; Dumnezeu l-a părăsit şi Samuel i-a aruncat blesteme înfricoşate. Dar încă puternic e braţul lui şi ca o trestie e uşoară în pumnul lui sabia grea.
      Vai de duşmanul lui 1
      II va şterge de pe faţa pământului, îi va şterge şi urmele, şi pe sclavii lui şi pe sclavii sclavilor lui şi praful lor îl va împrăştia în vânt, într’o pustie fierbinte.
      Şi a luat regele cu braţele lui puternice cupa de ametist şi a băut vin negru şi dulce de Hebron, l-a băut pentru gloria atotputerniciei sale, pentru coroana strălucitoare, pentru piei-rea duşmanului nevăzut şi tainic.
      Şi cu o înclinare de frunte, regele a dat drumul oaspeţilor. Unul după altul treceau aple-cându-se, şi regele numai cu o mişcare a pleoapelor răspundea la închinările lor.
      Cel din urmă trecu David. Iar privindu-i faţa lui tânără şi trandafirie, ce semăna cu zorile, îşi aduse aminte regele că nu odată David îi alungase gândurile negre cu cântecul său dulce şi cu suspinul coardelor de harpă, şi-i spuse:
      — Rămâi!
133

                                      ©
II
CUM Da vid stătea într’un ungher şi degetele-i atingeau repede strunele harpei.
     Sfeşnicul înalt, cu flacăra pâlpâitoare, îi lumina obrajii şi obrajii se schimbau, ca şi cum deasupra lor ar fi trecut umbre.
     Ţarul îl asculta, sprijinindu-şi coatele de genuchi şi acoperin-du-şi cu palmele fruntea mândră şi întunecată.
     Da vid cânta despre cerbii repezi ce trăesc în pădurile Abdolamului, sau merg să se adape la izvoare liniştite şi străvezii; cânta despre pustia fierbinte, unde asemenea unor ochi roşii sclipesc florile de hysop; cânta despre femeile cu braţe desmierdătoare, care în ceasuri de seară, când se stinge soarele coboară cu ulcioarele la fântână; cânta despre marea îndepărtată,              upde
          trăesc delphinii şi unde scufundători îndrăzneţi pescuesc perle din fundul misterios al apelor.
              Şi liniştea pogora în sufletul regelui istovit şi pacea îl învăluia cu aripile sale potolite.
              Şi numai regele asculta cântecele acestea şi credinciosul Doic, care nici odată nu-1 pă-răsia şi pruncul, purtător de arme, ce ţinea scutul, ferecat în aramă şi sabia grea.
              Şi ascultând cântecele lui David, îşi amintea regele zilele acele, când trăia în casa săracă a tatălui său şi muncea la câmp sub arşiţa soarelui sau lega cârceii butucilor din vie, şi niciodată nu gândise că Dumnezeu îl va înălţa rege al neamului Izrael. Atunci nu închipuia vieaţa decât o muncă fără odihnă şi fără strălucire, până în ziua când avea să fie înfăşurat în odăjdiile de înmormântare...
              Şi David cânta...
              Şi văzu regele prima zi a strălucirii lui, când Samuel l-a uns în numele lui Dumnezeu. Şi văzu regele pe urmă zilele domniei de mai târziu şi auzi încă gemătul îndelungat al săgeţilor întraripate, şi loviturile grele ale săbiilor ce cădeau pe scuturi, şi văzu sclipirea suliţelor şi auzi tropotul carelor de răsboiu.
              Şi văzu regele duşmanii doborîţi, târându-se în praf în faţa lui, văzu cefele descoperite ale duşmanilor pe care le călca cu piciorul în semn de învingere.
              Iar David cânta ...
              Cânta despre ochii neuitaţi ai femeilor, sclipitori asemeni stelelor cereşti, cânta despre zâmbetul plin de vrajă, care luminează ca soarele, cânta despre iubirea lor groaznică ca o sabie, dulce ca mierea şi îmbătătoare ca un vin bătrân.
              Şi a văzut regele noaptea aceea când îndoielile îi chinuiau inima cu ghiarele lor ascuţite, atunci când l-a părăsit Dumnezeu. A văzut regele noaptea, când însoţit de Doic, cu faţa acoperită, a intrat în Dumbrava sfântă a filistenilor, la serbările zeiţei Astarte. Auzia cântarea păgânilor necuraţi, vedea ierofanţii în odăjdiile lor albe şi largi, ducând la lumina făcliilor o fată de o frumuseţe nepământească, ducând-o la altarul ce se înalţă în mijlocul dumbravei de chiparoşi, pentru ca să-l stropească cu sângele fecioarei. Şi vedea regele cum apare el însuşi în mijlocul ierofanţilor ca o panteră, îşi arătă faţa, şi cum recunoscându-1, s’au împrăştiat, cuprinşi de spaimă, şi îngânând cu glasul înfricoşat:
              — Saul! Regele Saul!
              Adriela — aşa a fost numele fetei adusă în Ascalon din ţările îndepărtate de miazăzi, dincolo de mările albastre. Acoperind-o cu mantaua, regele a adus-o în cetatea lui şi de atunci trăeşte aproape de el: porumbiţă albă şi fragedă. In zilele celor mai crâncene lupte, regele îi repetă numele şi în cortul lui de răsboiu o vedea în visuri.. .
              Iar David cânta . . .
              Şi se îndepărtau de rege gândurile negre, ca fumul alungat de vânt, şi liniştea şi pace curgeau în sufletul regelui ca aromele dulci ale miresmelor din căţuia de aur.
              Iar David cânta...
              Cânta despre o fiară puternică urmărită de vânătorii ce slobod în urmă-i săgeţi ascuţite, cânta despre pierirea ei dinainte sortită, despre gonaşii cari au înconjurat-o de pretutindeni.
              Şi deodată a prins regele o batjocoră în glasul cântăreţului, un râset de viclenie abia ascuns şi ridică mâna de pe frunte, privindu-1.
              Şi a înţeles atunci, văzând ochii lui David, ce străluciau asemenea unui oţel poleit, a înţeles că i-a străpuns gândurile cele mai tainice
                                                            134
© BCU
      Şi cucerit de gândul biruinţei apropiate, mai tare, tot mai tare cânta David şi tot mai repede fugeau degetele-i peste coardele harpei.
      —   «Duşmanul! Iată! ..»                                                                  .
      Şi a apucat regele cu braţul său puternic suliţa şi a scos-o din pământ, unde era înfiptă.
David a înţeles şi vocea lui se clătină o clipă, apoi urmă să privească în ochii regelui cu ochii lui înfricoşaţi şi nu încetă să cânte, să cânte.
      Şi îşi aduse aminte Saul că pe David l-a ales Samuel să fie viitor rege al izraelului şi l-a uns cu mirul alegerii ...                                                               .
      Iar David cânta .. .
      Şi îndată, asemenea unui fulger negru sclipi suliţa aruncată de braţul puternic al regelui. David aşteptând moartea şi ghicind-o în ochii scânteietori, abia se feri, iar în perete s’a înfipt suliţa şi aşa a rămas acolo, clătinându-se de puterea loviturii.
      David fugi mai repede decât un cerb.
      Regele se ridică.
      Flăcări ardeau în ochii lui.
      Spuse lui Doic:
      —   So fie omorît.
      Şi Doic se aplecă în faţa regelui.
      —   Fie voia ta asupra noastră.
                            III
A a treia strajă de noapte, regele a ieşit din grădină, pe uşa ascunsă, şi a intrat într’o uliţă pustie. II însoţia Doic.
     In tăcere se îndreptau în partea cealaltă a cetăţii, unde, în fundul unei livezi înflorite, înălbea o căsuţă muiată în razele lunii. Ocolind bazinul cu apa argintie ce strălucia în lumină, regele se apropie de uşă.
     La bătăile încete, în casă s’au aprins sfeşnicile şi un rob negru a deschis uşa, plecându-se în faţa regelui.
     înfăşurată în albe vestminte, cu o stemă de aur în părul auriu, răspândind împrejur o aromă mai dulce ca a miresmelor scumpe, îl
întâmpină Adriela.
     , Cu amândouă braţele regele i-a luat capul şi ca şi cum ar fi străpuns cu privirea înflăcărată ochii ei, a pecetluit fruntea fragedă cu o sărutare nesfârşită.
      Pe masă, inţre cupele vopsite de Thir, pline cu trandafiri de ierihon, cei cu vieaţă mai scurtă ca a fluturilor, se aflau ulcioare cu vin şi cu băuturi dulci din fructul mirositor al curmalelor şi 'din laptele amărui al migdalelor.
      Adriela trimise roabele şi a rămas ochi în ochi numai cu regele.
      Şi numai aici l-au părăsit pe Saul gândurile negre şi răsuflarea-i deveni mai domoală, iar privirea mai liniştită.
      Punând capul pe umărul fraged al Adrielei, rămase cuprins de o adormire uşoară, şi Adriela trecea cu degetele-i peste fruntea lui fierbinte şi peste valurile negre ale părului, împodobit ici şi colo cu argintul încărunţit prea de vreme.
      Şi încet-încet începu să cânte cântecele ţării sale îndepărtate, cântecele pe care le cântau mamele la leagănul copilului, şi la suntele line pacea pogorî pe fruntea istovită a regelui şi dispăreau sbârciturile trase de mâna nevăzută a suferinţelor ascunse.
      Şi îndată buzele regelui închise, s’au deschis şi au rostit cuvinte neînţelese:
      —   Să fie omorît!
      Şi în somn pumnul regelui strânse puternic mânerul săbiei şi s’a întunecat din nou fruntea lui înaltă.
      Capul regelui apăsa greu pe umărul fraged al Adrielei şi focul lăuntric îi înfierbânta pielea. Iar în depărtare, asemenea unei stane împietrite aştepta Doic, mutul păzitor al odihnei regeşti.
      S’a aurit văzduhul în încăpere.
      Sa ridica soarele şi primele raze se amestecau cu lumina pâlpâitoare a sfeşnicilor.
      Şi îndată s’a deşteptat şi regele şi privi cu ochi nedumeriţi, ca şi cum n’ar înţelege unde şi-a petrecut noaptea până în zorile albăstrii.
      Şi numai faţa istovită a Adrielei şi ochii ei vrăjiţi i-au spus totul.
                                               J35                                    •
© BCU
              Regele a ieşit în prag acoperit cu mantaua îngustă şi apropiiridu-se de basin, se opri şi se cutremură privind la pământ. Fără voie călcase un crin alb şi crinul muria înfipt în pământ de talpa grea a regelui,' şi o durere fără pricină a străpuns inima regelui. Şi aplecându-se ridică floarea ucisă şi o duse cu sine.
              Şi în tăcere îl urmă Doic, căpitanul gărzii.
                           IV
I din nou au sunat goarnele răsboinice în toate ţinuturile lui Izrael. Şi-au curs miile şi miile de mii de purtători de suliţe şi de arcuri, răs-boinicii cei| mai vestiţi, călăreţii cei mai iscusiţi, învăţaţi cu luptele cele mai înfricoşate.                                             •
     Filistenii s’au ridicat contra lui Saul şi dela Gaza, dela Ascalon şi dela Azoth şi-au adunat oştirile.
     Şi a plecat întru întâmpinarea lor regele Saul, a plecat cu steagurile desfăcute, în sunetele goarnelor răsboinice, înconjurat de strălucire şi de căpitani, şi de oşteni credincioşi.
              Şi s’a oprit la muntele Ghelvae şi acolo a ridicat cortul său bogat şi noaptea a cobor ît înainte de luptă.                                                         •
              Neliniştit era sufletul regelui şi gândurile negre rău-prevestitoare îl înconjurau. Nu i-a primit Dumnezeu arderi de jertfe şi fumul de pe altar, împrăştiindu-se către pământ, nu se ridica spre cer şi nu-i răspunsese Dumnezeu nici prin visuri, nici prin arătare, nici prin prooroci.
              Regele stătea întins în cortul său, împodobit cu piei de berbec înroşite şi vinete, stătea luminat cu flacăra tremurătoare a sfeşnicilor şi garda la intrare, păzia tăcerea regelui plină de nelinişte. Alăturea de rege se înălţa o suliţă înfiptă în pământ şi mânerul săbiei scânteia, presărat cu pietre nestemate.
              Şi s’a apropiat de rege Doic şi-i spuse încet că a venit robul smerit să-l ducă la vrăjitoarea vestită din Endor.
              Ascultându-1, regele s’a ridicat tăcut şi a ieşit din cort.
              Noaptea era caldă, întunecoasă, fără lună şi fără stele. Undeva., îndepărtare se văetau trist şacalii, aşteptând ospăţul de mâine.
              Rezemându-se de umărul credinciosului Doic, regele păşia fără să rostească cuvânt, ascultând chemările şacalilor şi i s’a strâns inima şi l-a cuprins o teamă neînţeleasă.
              Tabăra rămase în urmă. Drumul cădea tot mai jos şi din când în când, sub talpa regelui se rupeau pietrele şi se rostogoliau cu un sunet ascuţit jos, în pârâu, şi în tăcerea aceasta neclintită îi răspundea apa.
              De mult timp mergeau aşa într’un întuneric înăbuşitor şi, trecând pârâul, s’au apropiat de peşteră.
              La bătăile din uşa vrăjitoarea răspunse cu voce aspră ca de vultur, că nu dă drumul drumeţilor de noapte. Dar cu braţul său puternic regele smulse uşa din încheieturi şi apăru în faţa bătrânei împietrită de spaimă, cu sfeşnicul în mână.
              —   Am venit !a tine ca să-mi prevesteşti!
              Vocea regelui era înceată şi în ea răsuna totuşi o putere poruncitoare.
              Până la ochi îi era acoperită faţa şi numai ochii lui împrăştiau flăcări, ca strălucirile nocturne de pe mormintele cele vechi.
              Regele păşi înăuntrul peşterei boltite, iar Doic rămăsese de pază, cu suliţa în mână.
              Vrăjitoarea începu descântecele, cuvintele misterioase se amestecau cu aroma ierburilor misterioase. Intr’un nour întunecat, care năvăli în peşteră, apăru o umbră albă. In faţa lor stătea Samuel, încins cu odăjdiile de moarte.
              Şi cu voce tremurătoare îl întrebă regele:
              —        Ce mă aşteaptă mâine ? Oare vor cădea duşmanii mei şi oare se va înălţa cornul celor puternici ?
              Şi i-a răspuns încet Samuel şi glasul lui sună înspăimântător, ca însăşi destinul:
              —   Mâine vei fi împreună cu mine 1
              O ceaţă dulce umplu peştera, dar umbra lui Samuel dispăruse. Cu greu se ridică regele dela pământ şi vrăjitoarea nu indrăznia să-i privească groaznica faţă,
                                               !36       ,
 © BCU
/
       Regele porni îndărăt la tabără sprijinindu-se de umărul bătrânului Doic şi simţia credinciosul rob cât e de grea şi de rece mâna, şi tot mai grea apăsa, cu cât se apropia de adormita tabără.
       Ii înconjura o tăcere nepătrunsă ca întunericul, şi numai şacalii plângeau în aşteptarea ospăţului de mâine.
       încet de tot, ca sub apăsarea celei mai grele poveri, ridica regele dealul şi îi răsuna în ureche vocea lui Samuel:
       — Mâine vei fi împreună cu mine.
       Şi inima regelui devenia ca un arc întins, gata să trimită o săgeată, şi gândurile lui îl dureau ca înfipte suliţe ascuţite. Şi îşi aduse aminte de crinul călcat cu piciorul în grădina Adrielei, şi sângele îi era fiert în inimă.
       In cort, regele porunci să-i aducă odăjdiile cele mai scumpe, acele în care se ivea în faţa poporului numai în zilele cele mai solemne.
       Şi s’a îmbrăcat luminos şi sărbătoreşte. Cu o reţea subţire îşi acoperi valurile negre ale părului greu; îşi puse pe frunte stema regească, împodobită cu perle negre şi trandafirii. Un ghiordan s’a ivit pe pieptul lui puternic. Un ghiordan de opale, şi sclipi, atârnat de un lanţ de aur, de Ofir, rubinul lui nestemat, piatra neamului Beniamin. La braţe scân-teiară pietrele fără preţ, înfipte în brăţare şi în zalele îmbrăcate deasupra odăjdei de mătasă răsucită, care sclipia cu cuvinte cusute în aur: «Doamne, întru puterea ta se va veseli regele». Mijlocul regelui era înconjurat cu un brâu greu ce sclipia cu scânteieri de rubine şi smaralde, ca şi cum regele s’ar fi încins cu stele. Barba neagră fu presărată cu praf de aur asdrian şi sabia grea, lucrată odinioară în Sydon, apăru la şoldul lui stâng, cu mânerul bătut în diamante ca în snopi de raze.
       Strălucitor şi puternic stătea acuma regele în mijlocul cortului şi orbit de privirea lui, tremurând şi mut, stătea Doic, păzitorul credincios. In tăcere şi teamă îl priviau şi cei adunaţi acolo.
       Şi a poruncit regele să-i se aducă armăsarul babilonian, şi a fost adus calul în faţa cortului, acoperit cu o şea aurită.
       Aşezând pe cap coroana grea, cu topaze şi smaralde, cu safire şi ametiste, cu hrizolite şi diamante, regele se învălui pe deasupra cu o manta neagră, şi aruncându-se în şea, înfipse pintenii de argint şi tropoti în întunericul nopţii, întuneric înnăbuşitor şi nepătruns.
       Şi armăsarul înfierbântat îl ducea ca un vultur şi în întunericul nopţii scânteiau ochii regelui, ca ochii de vultur.
       Iar oştenii de strajă îl urmăriau cu privirea înspăimântată în tăcere.
                           V
E pragul casei Adriela cerceta întunericul. Somnul o părăsise şi neliniştea, ca o săgeată, i-a intrat în sufletul care plângea pentru rege, pentru vulturul puternic ce şade în vârful munţilor.
   Nu de mult îl văzuse, trecând în faţa casei, călare pe armăsarul babilonian, şi atât de îngândurată şi tristă îi era privirea întoarsă spre căsuţa albă dintre chiparoşi!
   Sunau goarnele răsboinice, sclipeau suliţele ostaşilor şi pământul se cutremura sub paşii lor greoi şi sub roatele carelor de luptă, ferecate cu aramă. Şi pulberea îi învăluise ca un nour.
       Luna desfăcută de îmbrăţişarea nourilor, ilumina cu lucirea ei moartă şi basinul de marmoră cu apa lui de perle, şi florile, şi grădina.
       Şi îndată, în depărtare răsună tropotul calului. Răsună repede şi neaşteptat şi vijelios, în ceasul acela târziu.
       Tot mai aproape şi mai aproape.
       Şi zări Adriela călăreţul negru şi scoase un ţipăt fiindcă îl recunoscu. Calul se opri după şirul de chiparoşi, în umbră. S’aude cum călăreţul se dă jos şi vede Adriela mantaua lui neagră străbătând grădina, iar la spate răsuflând greu, un cal cu nechezatul răguşit.
       Şi a întins braţele goale în întâmpinarea lui, le-a întins rugător, cu bucurie şi cu durere.
       A căzut mantaua neagră şi Adriela a închis ochii orbiţi de sclipirea aceasta a regelui. Aşa l’a văzut numai în zilele rare de sărbătoare, în zilele acele, când apărea în faţa poporului îngenuchiat.
       împreună cu dânsa păşi pragul, înnăutru.
       Tremurând şi cu bătăile inimei oprite, asculta Adriela cuvintele regelui.
                                                           137

© BCU
            Mâine, cu răsăritul soarelui soseşte ziua lui cea din urmă, când va intra în întunericul morţii. Aşa i-a grăit profetul.
            Părăsindu-şi tabăra, el a venit aici ca să-i dea cea din urmă sărutare, sărutarea morţii, în vieaţa aceasta, aici, pe pământ.
            Dar ea mai are nevoie de vieaţă ? Pe ea o va mai încălzi lumina soarelui, dacă el nu va mai fi şi dacă ochii lui se vor închide acoperiţi de bezna mormântului?
            Şi ea va merge în urma lui, în adâncimea ceea neagră, unde odihnesc sufletele celor pentru totdeauna odihniţi.
            Şi ea acoperia cu sărutări desnădăjduite zalele reci, braţele-i puternice, împodobite cu brăţare, şi îmbrăţişându-i s’a înfipt cu sărutul în buzele lui.
            A fost lungă şi fără margine sărutarea aceasta din urmă şi i-a băut regele inima-i până ’n fund. Clătinându-se, s’a descleştat târziu de buzele lui şi cu amândouă braţele fragede, scoţând din teacă sabia grea de Sidon, o întinse cu mânerul înainte, privindu-1 în ochii lui mistuitori ca flacăra.
            Şi între ei s’a întins tăcerea.
            Undeva a cântat cocoşul şi regele se cutremură.
            — A venit timpul, îi şopti Adriela. Ne-a venit timpul! Pe tine te aşteaptă lupta. Mâine, mâine vom fi împreună.
            Cu stânga sa puternică, îmbrăţişând-o, regele înfipse. în piept sabia cu mânerul strălucitor de podoabe.
            Şi din nou s’au unit buzele lor într’o sărutare şi tremurând ca o porumbiţă săgetată, s’a stins în braţele puternice ale regelui.
                          VI
ÂRFURILE munţilor de a Ghelvae, şi tabăra izraeliţilor şi cea a filistenilor se auriau de cele dintâiu suliţi de raze ale soarelui, când cu calul înspumat, şi răsuflând din greu, s’a întors regele în cort.
      Liniştită şi tristă era faţa lui şi în ochii lui ardeau flacăra întunecoasă şi liniştită a morţii.
      Lăsând frâul în mâna robului, regele păşi în cort şi porunci să se adune căpitanii.
      Şi s’au adunat cu toţii, şi Ionathann, fiul lui cel mai iubit, viteaz şi mândru ca leul pus-iilor, şi Aminodor, cel mai iscusit în mânuirea _ arcului şi Melhise, fii ai lui, şi toţi cei cu cari odinioară a biruit el vrăjmaşii neamului lui Izrael.
             Şi-i îmbărbăta regele să nu-şi piardă încrederea, să se lupte cu vitejia de odinioară, şi l-a numit pe Ionathan urmaş al lui, atunci când se va împlini proorocirea că astăzi va că ea în luptă.
             Şi-l ascultau, neclintiţi căpitani armatei, văzând pe haina regească petele de sânge proaspăt. Dar nimeni n’a îndrăsnit să-l întrebe.
             Şi luând rămas bun dela căpitani, scoase zalele cu inscripţia «Doamne, întru puterea ta se va înveseli regele» şi rămase numai într’o haină de mătase ţesută, ca şi cum nu pentru luptă, ci pentru o sărbătoare mare s’ar pregăti. Şi rămase singur, cu faţa îngropată în palme.
             Şi când au început goarnele în tabăra izraeliţilor şi în tabăra filistenilor, a ieşit regele din cort cu stema scânteietoare pe frunte, a încălecat şi cu sabia grea în mână, încet a trecut, dealungul şirurilor de ostaşi, şi senin şi superb era ca îngerul Azrail, îngerul morţii. Şi cu strigăte îl întâmpinau rândurile ostaşilor, iar el trecea ca şi cum nu i-ar vedea şi nu i-ar auzi, privind la tabăra duşmanilor de unde avea să-i vie moartea.
             Pe stânca cea mai înaltă urmăria lupta cu ochii lui de vultur.
             Căzu în faţa lui fiul său cel mai iubit Ionathan, au căzut şi toţi fii pe când. Cu privirea îndreptată spre el a murit şi credinciosul Doic din Idumea, şi Amal din Galaad şi vijeliosul Nehor din Kebron.
             Iar el stătea cu stema sclipitoare, în haine de sărbătoare, aşteptând ultimul ceas, care întârzia.
             Şi când îl înconjurară nourii săgeţilor slobozite din arcurile filistenilor, şi când petele de sânge s’au ivit pe haina albă, el a pus sabia pătată de sângele Adrielei, a pus sabia cu mânerul în pământ şi cu ascuţişul în piept, şi s’a lăsat asupră-i, şi sabia ascuţită de Sidon trecu prin el.
                                                   '                                     LEON DONICI.
© BCU
  MOESTA ET ERRABUNDA
                  —DUPĂ CHARLES BAUDELAIRE—
                                   D E
                    AL. A. PHILIPPIDE
           \ T
           V REODATĂ gîndul, spune-mi, îţi sboară el, Agată,
           Departe de-oceanul oraşului murdar
           Spre-un altu-a cărui vrajă îţi creşte 'n ochi deodată,
           Ca şi virginitatea adânc, albastru, clar?
           Vreodată, gîndul, spune-mi, îţi sboară el, Agată?
           O Marea, larga mare, dă leac durerii vii!
           Ce demon, cîntăreţei cu voce aspră, mării,
           Pe care-o ’ngînă orga hursu^ei vijelii,
           I-a dăruit menirea sublimă-a legănării?
           O Marea, larga mare, dă leac durerii vii!
           Vagon, mă du departe! Avîntă-mă, fregată!
           Din plînsul nostru glodul e plămădit aici!
           —   E drept că se întîmplă ca trista mea Agată Să spue: De durere, de griji, de gînduri mici,
           Vagon, mă du departe, avîntă-mă, fregată?
           Eden plin de miresme, cît de departe eşti,
           Unde 'n azur iubire şi veselie-s toate
           Şi-i vrednic de iubire tot ceea ce iubeşti    ,
           Şi inima se 'neacă în voluptăţi curate!
           Eden plin de miresme, cît de departe eşti!
           Dar paradisul verde al dragostei senine,
           Şi cîntece şi jocuri, săruturi şi buchete,
           Viorile ascunse vibrînd după coline,
           Cu plinele pahare, spre sară, în boschete,
           —   Dar paradisul verde al dragostei senine,
           Edenul inocenţei, de farmec tainic plin,
           E mai departe-acuma ca 'ndepărtata Chină?
           —   Putem să-l mai aducem din nou cu ’n biet suspin,
           Şi suflet să-i dăm iarăş cu-o voce cristalină,
           Edenul inocenţei, de farmec tainic plin?
CEA DINTÂI DURERE
      DE
DEMOSTENE BOTEZ
                NDREI sta răzimat în mână la fereastra vagonului, pe jumătate numai deschisă. Aerul rece care curgea repede pe lângă tren, îi flutura pe frunte părul lung. Răcoarea asta grăbită îi făcea bine. Pe iarba mare de pe lângă linii umbra vagoanelor alerga pe delături. In şesul lat, stuful verde cu pămătuful roşcat se apleca de-odată bătut de vânt, de parcă ar fi fugit speriat de tren. Mai departe pe-o coastă de deal, ogoarele de grâu aproape galbene, şi cele de păpuşoi verzi, în fâşii lungi şi pestriţe se mişcau oblic şi paralele. Din mlaştinele cu stuf, un cârd de raţe sălbatece, speriate de tren, făceau rotocoale mari de-asupra, până se pierdeau în zare, ca o mână de nisip. Intr’un ochiu de apă, un cocostârc tacticos se opri în loc şi strâmb ându-şi gâtul se uită lung la vagoane, pe urmă începu iarăş să calce rar, parcă fe-rindu-se, prin apă.
           Ochii lui Andrei rătăceau peste toată priveliştea asta schimbătoare amestecând totul în urmă, pe zare, într’o linie dreaptă. Gândurile lui se schimbau la fel, se încurcau pe urmă între ele, şi piereau cufundându-se într’o plăcută lene a gândului.
           In dreptul unui canton, un copac stufos trecu fâşâind pe lângă fereastră, de parcă ar fi vrut să intre înăuntru, şi Andrei tresări.
           Era pe la sfârşitul lui Iunie. Andrei îşi trecuse strălucit, cu câteva zile înainte, capacitatea ultimului an de liceu, şi-acum se ducea la Nicu Stroescu, proprietarul moşiei Băiceni, unde trebuia să prepare în vacanţă pe Vlad.
           Până acum Andrei nu se gândise la viitor. Anii de liceu veniseră unul după altul, aşa cum îi ştia mai dinainte, invariabil, aproape cu fatalitate. Şi acum de-odată simţi un sentiment ciudat de părăsire. In urma lui să tăiase un fir care ’l lega de ceasul când a plecat de-acasă la şcoală, sărac.
           Şi-acum rămăsese singur, pierdut, cu amintirea anilor care trecuseră, şi cu vieaţa în-nainte privindu-1, lacomă şi nedefinită. De-acum îl aştepta ceva tulbure şi neprecis, cu care va trebui să lupte, şi el se simţea aşa de slab şi de singur... Dacă ar putea fi măcar sigur că prin muncă va putea răsbate vremea, nu s’ar teme. Dar el nu ştie nimic.
           Gândul precis că două luni va sta la o moşie, într’o casă boerească, unde va petrece poate, îl linişti, şi Andrei începu să vadă iarăşi ce’i trece prin dinaintea ochilor. Până atunci, poate câteva clipe, nu mai văzuse nimic.
           Pe şoseaua albă ce curgea în urmă pe-alăturea cu liniile, un docaraş mic,c’un popă în el, înainta ridicol de încet cu toate că un cal mare, alb, mergea în trap larg şi întins. întrecerea lui cu trenul dură câte-va secunde, şi pe urmă numai calul alb şi barba căruntă a preotului se mai văzură puţin.
           Asta ’i aduse aminte de tatăl lui, şi Andrei plecă dela geam mâhnit, şi intră în compartiment.
           Cei patru ofiţeri de cavalerie dinăuntru, şi nevasta subţirică şi palidă a unuia dintre ei, vorbeau tare şi încrezători. Vagonul era albastru de fum de tutun. «Cuconiţă» fuma şi ea
                                                        140
1
© BCU
  ducând ţigara la gură cu un gest stângaci de copil stricat, înflorind opacitatea aerului cu sclipirea unui inel mic.
       Andrei se strecură cu grijă printre cişmele de lac întinse dintr’o parte în cealaltă, şi printre săbiile ce se retrăgeau cu sgomot în drumul lui.
       Ridică «Ana Karenin» pe care o lăsase pe locul lui, deschisă, cu scoarţele în sus, şi începu să citească.
       Ajunsese acolo unde «Levin» să lupta cu gândul morţii, din care nu putea înţelege nimic, şi care ’i tulbura vieaţa lui robustă şi sănătoasă. In mersul scuturat al trenului rândurile mărunte jucau încâlcindu-se, şi Andrei cu încăpăţînare le desfăcea înţelesul. Citea cu o hotărâre de preot catolic care-şi face rugăciunea în tren. Ii era drag Levin şi gândurile lui acum pentru întâia oară începură să se strecoare în Andrei. Amintirea tatălui lui mort de curând, reînprospătată de figura preotului cu barba căruntă din docarul de odinioară, îi mări şi mai mult desnădejdea.
       Până aciim nu se gândise niciodată la moarte.
       In buza de sus i se adânci o încreţitură de dispreţ şi de scepticism. Bucuria necunoscutului în care se arunca îi dispăru. Totul i se arătă neînsemnat şi trecător, — aşa ca toate pri-veliştele care’i trecuseră o clipă pe dinaintea ochilor, şi dispărură apoi în urma trenului. Din priveliştele acestea se adâncea în urmă şi icoana tatălui său, schiţată fugar în docarul rămas acum singur printre ogoare.
       Şi Andrei simţi în suflet o sfâşiere fără margeni, parcă se dărâmase în el o biserică veche ale cărei icoane le scotea pe ici pe colo printre dărâmături.
       Avu deodată impresia că trenul aleargă printr’un pustiu, fără nici un ţel, spre o prăpastie în care o să s’arunce.
       Gândurile se îmbogăţiau aşa de mult, copleşindu-1, că Andrei citea încet rând cu rând.
       Cei patru ofiţeri discutau tare, şi cuvintele lor se încurcau printre rândurile lui Tolstoi şi gândurile lui Andrei.
       Era un locotenent tânăr cu mustăţile rase şi figură de copil; purta monoclu în ochiul drept, ceiace îi da o înfăţişare neregulată feţii, cu un obraz ridicat în sus, cu încreţituri dese la coada ochiului. Din când în când îşi aşeza monoclul cu un gest elegant, făcând să iasă din mâneca o manşetă enormă cu bumbi de rozete, ca la cizme.
       Când asculta ridica uşor din sprinceană, lăsând monoclul să-i cadă în braţe, bălăbănind într’un şiret negru. De obicei când vorbea şi-l aşeza.
       Maiorul avea o figură fără expresie, cu ochi fără culoare, cu gene neprecise, palid şi mat. Cu o cravaşă de piele bătea în tact de-alungul carâmbului cismei, sau gesticula bătând, când în canapea când în uşă.
       Ceilalţi doi, un doctor şi un căpitan păreau rezervaţi şi atenţi la discuţie mai mult din politeţă.
       Doamna subţirică, nevasta maiorului, fuma des arătând degete fine. Figura ei distinsă asista ca un figurant la toată scena din vagon, cu un fel de compătimire pentru ea însăşi. Din când în când maiorul apela la ea pentru a-i confirma istorisirea.
       —   Nu-i aşa, Mimi?
       Locotenentul venea dela nu ştiu ce şcoală militară. ,
       —        Ştiţi, domnule maior, că iar se schimbă uniforma. — Se disfiinţează pantalonii albi la marea ţinută. Uniforma va fi acelaş pentru toate armele, va fi deosebită numai pentru vipuşcă şi guler. Cavaleria va purta şnur.
       —        Eu nu cred, răspunse maiorul. Nu uita că Regina însăşi face parte dintr’un regiment de roşiori, şi ea nu va permite nici odată să se schimbe uniforma. De altfel această schimbare ar fi un dezastru pentru organizarea armatei.
       —        Chestiunea nu e încă hotărîtă. E o comisiune de cinci generali care studiază această reformă. Din partea cavaleriei e generalul Vilier, care, după cât se vorbeşte, susţine brande-burul negru; şi el e un general influent; cred că va reuşi.
       Andrei luat înainte de cuvintele tovarăşilor lui de drum, citea de câteva ori acelaş lucru; şi totuşi începu dela capăt: «Eu muncesc, urmăresc o ţintă, şi am uitat că tothl se sfârşeşte şi că moartea’i acolo alături de mine. Inghemuit pe pat, în întuneric, cuprinzându-şi genunchii cu braţele, îşi ţinea respiraţia în încordarea gân ului. Cu cât se gândea, cu atât vedea mai limpede că în concepţia lui de vieaţă uitase numai amănuntul acesta mic, moartea, care va veni să termine deodată tot, şi că nimic nu va putea-o împedica! E teribil!»
                                                            141
© BCU
             —        Eu, reîncepu maiorul, sunt adept al vechei uniforme. îmi place însă tunica neagră, fiindcă are distincţiune şi eleganţă. Eu aşa umblu şi la cazarmă. Când mi-a făcut observaţie •colonelul, i-am răspuns.—Tu mă ştii. Eu nu sunt omul care să mă las terorizat! Am bătut cu pumnul în masă şi am strigat: — «Domnule colonel, şi asta a fost uniforma ţării».
             —   O, a fost scandal mare. Şi întorcându-se către nevasta lui:
             —   Ţi-aduci aminte Miţi atunci când am avut conflictul cu colonelul?
             Miţi, ca deşteptată din altă lume, îi răspunse distrat şi repede:
             —   Da, Toto! Eram cantonaţi atunci în satul Mogoşeşti.
             Şi maiorul adăugă victorios:—Şi de atunci să vezi cum umblă colonelul pe lângă mine 1 Şi deşi mai sunt maiori din promoţia 19x0, pe mine m’a trecut pe tabloul de avansare «la excepţional».
             Andrei înainta cu greu ca înpotmolit. întoarse fila cu sgomot, aruncând o privire furioasă spre guralivii lui tovarăşi, şi spre doamna din colţ care-1 urmărea cetind.
             «Da, moare! va muri în primăvară; ce pot face ca să-l ajut ? Ce pot să-i spun ? Ce ştiu eu? Eu uitasem chiar că va trebui să moară odată».
             Ofiţerii schimbară discuţia şi vorbeau despre şcoala de echitaţie, despre cai, despre avantajul cozilor tăiate la aceste nobile animale, despre săsoaice, unguroaice, şi câteva nume de cai de cursă.
             Andrei închise cartea. Povara gândurilor lui Levin era prea grea pentru dânsul în •ceasul acesta de trecere dela o vieaţă la alta, când era hotărît să fie vesel, când privea spre ceeace îl aştepta cu o încredere strălucitoare de bucurie.
             Avea un presentiment rău. Par’că totul se sfârşise. Cineva pusese capăt unui avânt tineresc. Vedea totul finit, cu un sfârşit apropiat, fatal, de neînlăturat.
             Urmări o vreme mişcările şi ochii femeiei din faţa lui. Era poate pentru întâia oară când privea o femeie mai deaproape. Simţea în mişcările ei o armonie neîntâlnită până atunci, o gingăşie de tulpină fragedă cu înclinări lente şi graţioase. Chipul ei palid, cu ochii în cearcăne de oboseală, cu ovalul obrazului catifelat şi cu conturul precizat pe fondul negru al părului, căzut în fire neregulate până peste obraz, îi făcea ca o mângâiere. Simţea în ele că numai o femeie ar putea să’l mângâie de toată desnădejdea aceea nedefinită, căzută aşa deodată în sufletul lui, fără să ştie de unde şi nici de ce anume. Nesiguranţa, schimbarea mediului, a vieţii, călătoria asta cu tot decorul schimbător la fiecare clipă, totul adunase în el o amărăciune fără cauză.
             Simţea chiar că o iubeşte, aşa ca pe cineva care Par fi scăpat dela moarte. Se gândea ce plăcut trebuie să fie să vorbeşti cu o femeie, să stai alăturea de ea, să te privească în ochi, •să-i spui tot ce ai pe suflet, să-i simţi mâna trecută peste frunte, şi prin păr.
             Mimi apucă de mână pe maior şi trăgându-1 spre geam îi arătă cu un deget: — Toto, uite ce porumbei drăguţi pe şosea. Cel alb, ce frumos e 1
             Maiorul îşi smunci mâna cu violenţă, şi spuse aproape răstit: — Ei, asta’i! Eu am grija porumbeilor 1
             Şi îşi continua discuţia mai departe:
             —   Eu cred că e foarte bine ca infanteria să nu mai poarte cisme. Bocanci şi jambiere...
             Mimi avu o contractare a întregului trup de par’că ar fi fost aruncată de undeva. Ochii
        ei se pierdură iarăşi pe geam, dar de data aceasta departe, peste coama dealului din faţă, undeva, în gol... In coada ochilor ei lungi două lacrămi mari începură să se adune fără voia ei, de par’că cineva i-ar fi atins cu ceva material albul ochilor, aşa cum stăteau ei deschişi şi nemişcaţi.
             Lui Andrei îi veni să plângă. Ar fi vrut să explice el femeiei aceleia delicate, ceadintâiu femeie pe care o văzuse mai deaproape, că nu trebuie să fie supărată.
             Maiorul continua aprins cu faţa congestionată.:
             —   Bocancii au totuşi un mare desavantaj....
             Dar toată discuţia aceasta se făcea acum par’că într’un compartiment dealături, dincolo de un părete care ar fi căzut deodată între ei şi ceilalţi.
             In mintea lui Andrei care nu mai urmărea nimic, gândul morţei coborî iarăş nimicitor şi suveran. Ii cădea în suflet ca picurii rari dintr’o straşină.
             Un sentiment de milă îl copleşi.
             Ii era milă de femeia aceea frumoasă din faţa lui, de toţi ceilalţi din vagon, de maior chiar, de tot trenul acela, de oamenii de prin gări cari priveau trişti şi dezolaţi, ca însăşi câmpurile în care rămâneau gările înalte ca nişte temple.
               IAŞI.



© BCU Cluj,
 SERILE
GĂTUNULUI
                                           D E
A. POP MARŢIAN
         Q
         O0ARELE mic şi rece
         s'a culcat nedumerit în mijlocul dealurilor de pruni,
         după ce-a 'ntârziat o clipă, să privească cum trece
         în spre sat, o grămadă neagră de bivoli strâmbi cu ochi buni.
         La marginea satului, sub stejari, o turmă greoaie •de porci, obosiţi sub crustele lor tari de noroaie, spărgând ghindă 'n măsele, grăbiţi, clămpănesc din urechi şi gem mulţumiţi; iar în spinările lor, ciori stăruitoare îi purecă liniştite, ca nişte gospodine sârguitoare.
         Vieaţa cătunului pustiu
         se 'ntoarce dela câmp într'un nor cenuşiu,
         şi alături de oile cu lâna plină de scaeţi
         aleargă viţei prici,                               '
         isteţi,
         cu botu 'ntins spre ugerile străjuite de copii mici.
        Deasupra satului, în care vieaţa trudită a intrat
        aplecându-şi grumazul,
        în bordeele în care nu luminează gazul,
        luna roşie de speriată, din nucul unei vii
        a desfundat de umbră ponoarele
        şi s'a pomenit in faţa unui cârd de copii,
        care se minunează, — cum seamănă cu soarele.
ESTETICA ÎN ŞCOALA
                                        D E
                 MARIN S IMIONESCU-RÎMNICEANU
    Există ţări îndeajuns de stranii ca să se ocupe şi de asemenea probleme! Pentru noi, mai înainte de a cerceta pe ce cale se poate mai cu succes stimula desvoltarea «simţului» estetic în şcoală, ar trebui poate stabilit de ce e necesar ca omul să dispună de un simţ estetic.
    Dacă arta ar fi cu adevărat numai o distracţie, un agrement, un joc, — cum a pretins estetica unor vremuri, nu dintre cele mai nedotate artistic, — apoi pentru impunerea artei n’ar fi nevoie să intervină sila disciplinei şcolare, de silă fiind doar nevoie spre a opri omul dela tentaţia desfătării, iar nu spre al ademeni la dânsa.
    A se desfăta înseamnă a-şi trece de urît, a se distrage, adică uitare de sine; pe când şcoala aşa cum o avem până azi, şcoala umanist-indi vi dualistă, caută dimpotrivă să aducă mereu aminte omului de propriul său eu, să-i desvolte conştiinţa de sine. E, prin urmare, o divergenţă fundamentală între sensul tradiţional al şcolii şi cel al artei. A preda arta prin şcoală înseamnă a o considera interesată, egoistă, când ea prin natura ei pare a fi cu desăvârşire dezinteresată, altruistă.
    Contemplarea care stă la baza atitudinii estetice, se distinge tocmai prin puterea de despersonalizare. Nu e însă despersonalizarea absenţei morale ca în distracţie, ci despersonalizarea unei intensificări a vieţii proprii, prin transpunere şi identificare (confundare) cu lumea înconjurătoare. Aşadar, prin considerarea estetică a lumii învaţă omul să se crească pe sine, desfăcându-se de sine, să pătrundă totul ce are împrejur, încât să-l resimtă ca propriul său eu, mai presus de eu.
    Din considerarea estetică a lumii învaţă omul să fie «obiectiv», adică învaţă că între sufletele ce-1 înconjoară să poată fi bun, iar între lucruri înţelept.
    I-se zice acestei obiectivităţi estetice simţire, şi totuş nici o gândire n’ar fi cu putinţă dacă n’ar fi pregătită de penetraţiunea estetică, de acea penetraţiune care singură dă sens lumii înconjurătoare, fiindcă e singura care pricepe şi ce nu este eu.
    Ştiinţa pricepe totul raportat la eu, pricep adică logic-utilitar, iar unde pricepe mai presus de eu, concepţia estetică îi dă extinderea obiectivităţii.
    Că i-se zice în ştiinţă revelaţie, iar în artă inspiraţie, e indiferent, ambele nefiind decât cuvinte diferite pentru atitudinea străluminată crescătoare de eu, ce rezultă din identificarea estetică a eului cu ceva existent în afară de eu.
                                        144
© BCU
     Dar nu numai înţelept devine omul considerând lumea estetic, ci şi bun, adică înţelept şi cu oamenii. Şi devine bun fiindcă trăind în toţi, admite pe toţi şi nu mai condamnă pe nimeni.
     Identificării acesteia cu semenii i s’ar zice mai bine compătimire; compătimire şi nu simpatie, căci simpatia alege ce preferă eul, deci alege egoist, pe când compătimirea în sensul imens pe care i l-a dat genialitatea lui Iisus, nu conoaşte preferinţă. Dar nici compătimire cu sensul compătimirii limitate şi interesate a moralei, ci compătimirea estetică care înţelegând totul (identificându-se cu totul), e în stare să-şi scuze totul.
     Deaceea nu estetica trebuie să se orienteze după morală, ci morala să înveţe îngăduinţa din estetică. Să înveţe morala că numai acolo începe condamnarea unde încetează priceperea.
     De altfel cei cari cer morală artei, adică cer artei să renunţe la obiectivitatea ei revelatoare, — singurul lucru care îi îndreptăţeşte existenţa! — par a nu se fi lămurit că atâta timp cât preocuparea etică aşteaptă totul dela voinţa omului, dela activitatea lui, cea estetică aşteaptă totul numai dela contemplare, dela o atitudine cu desăvârşire opusă voinţei.
     Şi dacă totuş trebuie vorbit de folosul fiecărei atitudini a omului în vieaţă, apoi poate singurul folos mare pe care îl aduce considerarea estetică a lumii, e că mai atenuiazâ voinţa, punând gând şi suflet, adică o rezonanţă psihică, deci o îngăduială, acolo unde fapta, ca să poată fi faptă, nu pune decât îndârjirea determinării în propriul interes, preocuparea numai de sine.                                                             '<
     Concepţia estetică face să vrei mai puţin, ca să înţelegi mai mult, compensează astfel de partea gândului, ceeace exagerează concepţia morală de partea voinţei.
     S’ar putea totuş zice că voinţă, acţiune, făptuire e şi în exteriorizarea consideraţiei estetice prin opera de artă. Trebuie ţinut însă seamă că opera de artă nu se naşte din dorinţa de a determina pe alţii, de a şi-i supune pentru a-i întrebuinţa, cum face voinţa în vieaţa utilitară, ci din tendinţa de a se dărui, de a se preda: îşi dărueşte în artă omul sufletul întreg şi cu sufletul întreaga lume cuprinsă într’ânsul.
     In însăş puterea atitudinii esteticii de transpunere în alţii (receptivă) e cuprinsă puterea de predare, care explică exteriorizarea prin opera de artă anume crearea.
     Artistul predându-se lumii întregi prin opera pe care o produce, el n’are conştiinţă că dă ceva al său. Creaţiunea în artă e numai receptivitate: din alţii luat şi altora iarăş dat.
     Din această transpunere şi predare artistică se naşte însfârşit unica, adevărata unire posibilă între oameni. Căci nimic nu poate uni mai mult sufletele oamenilor laolaltă, decât reuşesc ele să se contopească dela sine, prin contemplarea de pildă a aceleeaş revelaţii a artei.
     Naturile cele mai opuse se contopesc într’un singur suflet, în timpul duratei unei reprezentaţii teatrale.
     . . . De-ar fi numai pentru acest unic scop, anume de a împuţina exclusivismul, adică răutatea din lume, prin îngăduinţa pe care o produce compătimirea estetică, şi ar merita totuş ca educaţia estetică să preocupe pe cei chemaţi să îndrume spre 6 vieaţă mai fericită generaţiile ce ne urmează.
N. Tonitza
C R O NIC I
E
IDEI, OAMENI & FAPTE
SFÂRŞIT DE AN LITERAR ŞI ARTISTIC
vechiu obiceiu, ca înainte de a păşi în zodia Vărsătorului, la început de an nou, cu ascunzişuri tainice în care se ascunde fără îndoială un prilej de întristare mai mult, e un vechiu obiceiu să arunci o privire îndărăt, la drumul străbătut de anul ce va să fie îngropat cu un toast de revelion şi cu o pocnitură de sticlă desfundată. Au apărut şi au dispărut reviste, altele şi-au cucerit cititori mai numeroşi,unele şi i-au pierdut şi pe aceia; s’au decolorat de soare în vitrina librăriei cărţi necitite şi câte-va au fost cerute până la cele din urmă volume ale ediţiei; teatre şi-au câştigat prestigiu şi altele şi le-au pierdut, târînd cu ele şi câteva faime şubred înfiripate din spumă; am numărat câte-va expoziţii de artă de un deosebit preţ şi îndestule fără nici unul. An ca şi ceilalţi trecuţi, ca şi acel în pragul căruia stăm. A înşira cărţile anului, sau expoziţiile de frunte, sau piesele care-au smuls focoase aplauze,—e încercare şi de prisos şi primejdioasă. Uiţi întotdeauna ceva ce nu se cuvenea uitat, şi dai însemnătate unei vremelnice actualităţi din care anii nu vor cruţa nici cenuşa. Vom lăsa altora dar, gospodăreasca îndeletnicere de a număra, eticheta şi aşeza cuminte, în rafturi bine categorisite, şdpcesele şi nesuccesele anului mort. Ţinem doar un singur cuvânt bun să spunem, despre grija deosebită pe care au pus-o în acest an editurile, în tipărirea cărţilor, de astădată mai puţin uricioase vederii. In afară de această «Cultura Naţională» ce-a dat la lumină cele dintâi roade rumenite ale unei sârguinţi tăcute de doi ani, este neîndoios că şi celelalte edituri vechi, au încercat şi uneori au isbutit în parte, să-şi împrospăteze vieaţa. «Cartea Românească», «Vieaţa Românească» în cele două ale ei gospodării dela Iaşi şi de aici, «Ramurile» dela Craiova, «Reforma Socială» şi «Ideea Europeană», «Socec», «Casa Şcoa-lelor» chiar, au dat cărţii o hârtie mai omenoasă, un tipar mai citeţ şi o înfăţişare mai vrednică de poliţile bibliotecei.
   Era o datorie fireşte şi a acelui «Minister al Artelor», despre care atâtea grele cuvinte s’au spus din atâtea părţi, să-ajutoreze atât cât bugetul şi priceperea îi îngăduiau, străduinţele atât de sărăcăcios sprijinite, ale tuturor artelor inclusiv literatura. Cum şi-a împlinit datorinţa, nu e greu de desluşit din simpla înşiruire a câtorva fapte. Pen-
tru înflorirea Teatrului şi muzicei pe plaiurile naţionale, ştim că s’au dat deoplidă, d-lui Ciorobea, cântăreţ din solz, 14 mii lei; ceva mai mult unei. trupe conduse de un domn Fotino care a iscat un scandal în nu ştiu ce târg ardelenesc fiindcă, îşi juca rolurile în pantaloni de strictă intimitate; s’au oferit companiei Leonard un milion ca să naţionalizeze opereta la Cernăuţi; un sfert de milion altei companii de operetă ca să împlinească, aceiaşi misie patriotică Ia Chişinău. Trupele Mano-lescu, Sturza, au făcut turnee, fireşte fără nici un ajutor — nu cântau operete! Adunate la un loc. aceste subvenţii, misii artistice şi bacşişuri teatrale şi muzicale, totalizează rotunda sumă de vreo şaisprezece milioane ■— enormă faţă de sgârcenia cu care nu s’a dat putinţa bănească bunăoară pictorilor, de a participa la expoziţiile internaţionale, de unde prestigiul ţării avea să se întoarcă ceva mai mândru pentru noi, decât după turneul d-lui Leonard.
    A fost vorba de o expoziţie la Belgrad. Pictorii sârbi cu sprijinul guvernului respectiv, pregătiseră totul până la cel mai mic amănunt. Nu era o expoziţie din acele înfăptuite cu grija vânzării câtorva tablouri, ce nu se mai puteau desface pe piaţa naţională. Fusese în gândul tuturor să se adune şi pânzele reprezentative din colecţiile statului şi particulare. Toată risipa se ridica la douăsute de mii lei, ce aveau să insemne transportul şi asigurarea tablourilor. Pregătirile dela Belgrad au rămas în drum — şi soluţia Ministerului de Arte, la repetatele întrebări venite din Capitala Jugoslaviei unde se aşteptau numai tablourile, a fost o olimpică tăcere oficială. Mai era vorba de o expoziţie a pictorilor francezi în Capitala noastră galicizată. N’a avut loc fiindcă nu se găsea sală. N’am participat la expoziţia internaţională artistică dela Veneţia, unde ni se ofereau sălile fără plată şi unde şi pictori bulgari şi turci aii expus pânze. Nu s’a dat putinţa nici pictorilor Saşi să facă o expoziţie în Capitală — ceeace însemna şi o punte de apropiere politică, peste perspectivele aieriene ale pic-turei. Iar când s’au ales doi bursieri, un pictor şi un sculptor, de către o comisie cu îndestule garanţii de seriozitate, fiindcă era alcătuită de d-rul-Cantacuzino, Ştefan Popescu, Cioflec, Mirea, Pădurea — Ministerul Artelor a născocit şi curiosul
146
© BCU
procedeu de a da burse de călătorie, dar fără valută, aşa încât cei 20 mii lei, ajungeau numai bine pentru un drum fără merinde, până la graniţă şi îndărăt, cu Simplonul. Dacă adăogăm la aceste sumare înşirări, milionul şi jumătate încasat de d-1 Costin Petrescu pentru năsbâtiile d-sale decorative de pe zidurile Catedralei dela Alba Iulia, milioanele cheltuite pentru arcul de triumf de mucava dela Şosea, pentru acel convoi istoric al în-
coronării, sume date de către alţii, din alte budgete, credem că am sfârşit cu activitatea din acest an, a Ministerului ce grijeşte de înflorirea artelor pământene. Şi fiindcă anul cel nou, nu e predestinat decât să moştenească zestrea celui ve-chiu — nu va rămâne spre mângâierea artei şi literaturei patronate oficial, decât să-i cânte mai departe, cu aceiaşi sârguinţe, din solz, domnuî Ciorobea.
                                                                                                                           X 8
  Acum o sută de ani!
  Victor Hugo avea douăzeci de ani, Balzac douăzeci şi trei, Lamartine în drum dela Roma spre Londra se întâlnea cu Chateaubriand în salonul doamnei de Recamier, Alfred de Musset învăţa să descifreze odele lui Horaţiu la liceul Henri-IV, ducele de Reichstadt se oftica prizonier în parcul dela Schonbriin. Ca şi acum, o lume nouă se zămislea din rămăşiţele celei măturate de cele mai aprigi răsboaie şi răsvrătiri ce cunoscuse Europa până atunci.
  Furnica o droaie de furnisori îmbogăţiţi, se ridica o burghezie proaspătă şi setoasă de spasmul vieţii, eroii lui Balzac râvneau, în vestminte mizere, să cucerească ochii frumoaselor din caleş-tele aurite, şi odată cu ochii şi cu inimile lor strânse în pieptarul de mătase, avuţiile fabuloase şi puterea.
  1823, anul în care se pregătea înăbuşit în creuzet, romantismul.
  A fost nimerit gândul unei reviste pariziene, de altfel tipărită îndeobşte mai mult pentru comis-voiajorii de literatură, să închine numărul de sărbători creştine, anului ce începea acum un veac în urmă. E un prilej rar să întâlneşti adunaţi la olaltă, şi situaţi în timp, atâţia meşteri ai scrisului cari au însemnat epocă în literatura Franţei. E pe urmă ciudată viziunea acestor oameni cari s’au numit: Balzac, Vigny, Hugo, Musset, Chateaubriand, Lamartine, David, Ingres, Lacordaire, Saint-Beuve, Paul-Louis-Courier, Delacroix, Dumas, Me-rimee, Stendhal, Corot, Cuvier, Michelet, George Sand, Horace Vemet, Gericault; amestecaţi printre muritorii de rând, zbătându-se în mărunte necazuri pământene, fugind de creditori, luptând cu neîncrederea publicului, repetând cotidian gesturile acelea puţin glorioase din care se cârpeşte zi cu zi vieaţa. Se împlineau treizeci de ani de cutremurare a scoarţelor societăţii învechite, şi din această fierbere
                                                                                PE MARGINEA U
  O , îmi închipuiesc cu ce durere, cu ce zâmbet trist vor fi cetite paginile acestei cărţulii — «Al-manachul emigrantului rus». îmi închipuesc câte lacrimi vor stropi paginile aceste de hârtie proastă, lacrimile unui cărturar, şi ştiu bine, bine ştiu, că un deget tremurător mult timp va rămânea pe fie care pagină, ne vroind să se despartă de dânsa.
  Iată-1 «Almanachul emigrantului rus» — cu inscripţia pe copertă — «Varşovia».
  Râsfoindu-Î uneori ai impresia că te găseşti în Petrograd sau în Moscova.
  Ce nume şi ce titluri cunoscute încă din copilărie! ’
  Această cărţulie de 64 pagini, e o biblie, e
2  3
ţâşneau fierbinţi, anarhice năzuinţi de împrospătarea, tuturor artelor cu formulele îngust ne încăpătoare. Pentru acel ce socotea mai deunăzi al nouăspre-zecilea secol stupid, înşirarea atâtor nume înseamnă poate şi o discretă mustrare. Fără acele clocotitoare şi dârze îndrăzneli, risipite întru înfrăgezirea literaturii şi artelor, poate întreaga cale netezită, culturii europene s’ar fi împotmolit într’un făgaş mort. Nu trăim oare toţi, cu gândul hrănit din mana pe care dânşii ne-au dăruit-o ?
   Restauraţia celui de-al optsprezecelea Ludovic, ţintuit de podagră şi obesitate, pofticios ca o femeie în sarcină şi trândav ca un adevărat Bourbon, făcuse să renască sfios o societate fără vlagă, în care femeile discutau focos Charta constituţională, în saloanele unde Talleyrand cutreera şchiop, dela un fotoliu la altul, purtând îngropat într’o uriaşă cravată capul impenetrabil de mumie cu ochii stinşi. Dincolo de ferestre, în stradă, prin mulţime, se furişau foştii ofiţeri ai lui Bonaparte, în vestminte sdrenţoase, urzind conspiraţii şoptite. Diligenţele gigante, rădvanele, landourile nemurite de gravurile timpului, aduceau pe drumuri prăfoase, din ţinuturi îndepărtate, o tinereţe lacomă, atrasă de Capitală, de foburgul Saint-Ger-main şi Saint-Honore, de jurnalism şi bursă, de cameră şi de afaceri, de Talma şi de M-lle George. Lume pestriţă, lume înnoită. Lume cu vinele golite de sângele atâtor răsboaie, şi cu nerăbdarea ucenicită din pragul vieţii. Lume din care aveau să se plămădească romanele lui Balzac, blestemele lui Hugo, suspinul lui Musset. Dar în dosul acestei parade romantice, evocate de graţioase estampe şi de fermecătoare romanţe de dragoste,, există între 1823 şi 1923 mai mult decât o asemănare. E cel puţin aceea a^ur^ei identice chinuiri sufleteşti, ce bântue omenirea după mari cataclisme^ Criză alinată atunci cu literatură desesperată, astăzi, cu dări ringuri poate.               c. p.
NUI ALMANACH
o istorie a unui popor care îşi caută drumul spre Hanaan, spre ţara tuturor făgăduinţilor, îşi caută, drumul şi nu-1 găseşte, neavând un Moise care să-l cârmue.
  Rasfoesc filele cenuşii.
  «Austria. Crucea roşie rusă (organizaţia de odinioară). Uniunea studenţilor ruşi». Insă între aceste două instituţii s’a înfipt inscripţia: «Reprezentantul sovietelor primeşte ora cutare».
  Mai departe:
  «Anglia. Londra. Comitetul pentru eliberarea Rusiei. Comitetul naţional rus. Frăţimea ruso-britană, editurile etc».
  Citesc pagină după pagină, tot mai departe şi
mai departe, şi datele goale evoacă,atâtea amintiri!.-
   învierea morţilor!
   Iat-o Bulgaria'... Ca şi cum m’aş găsi în Moscova: Revista lunară «Cugetul rus» (Ruscaia Mâsli). A-celaş director, dascăl de universitate Petru Struve. Sau — « Comitetul central al partidului cadeţilor» Preşedinte alt profesor universitar K. Socolov.
   II cunosc docent la universitate, coleg la ziarul «Vorba » (« Rieci ») din Petrograd.
   Miezul vieţii intelectuale şi culturale ruse se găseşte însă la Berlin şi la Paris.
   La Berlin există 50 de instituţii diferite ruse, profesionale, culturale, financiare, de binefacere.
   Aici văd ajunsă şi societatea medicilor, societatea advocaţilor, şi societăţile inginerilor, artiştilor, studenţilor, clubul rus, Uniunea proprietarilor din Rusia, societatea ziariştilor şi literaţilor ruşi în Germania, societatea aviatorilor, băncile şi 14 publicaţii ruseşti, cotidiane, săptămânale, bilunare şi lunare.
   Cotidiane: x —« Rul» —(«Cârma ») fost odinioară « Rieci » sub direcţia aceluiaş I. V. Gheisen.
   2    — «Golos Roşii » (« Vocea Rusiei ») —în fruntea cu Cerniv, organ al socialiştilor-revoluţionari.
   Săptămânale:
   1 —«Vremia» («Timpul»).
   2—«Griadîisceaia Roşia» («Rusia care vine»)— organul monarhiştilor.
   3  — «Duminica»
   Bilunare:
,    1. «Golos emigranta» («Vocea emigrantului»),
   2. «Teatru şi vieaţa».
. Şi lunare:
   1. «Russky inginer» («Inginerul rus»).
   2.  «Vraiebnoe obozrienie» («Revista medicală»).
   3.    «Russcaia eniga». («Cartea rusă») revistă informativă care conţine toate ştirile despre scriitorii ruşi împrăştiaţi prin întreaga lume, şi despre ope-rile lor în pribegie.
   4.  «Consiliul suprem monarhist»..
   5.  «Jar-ptiţa» («Pasărea din basm») şi altele.
   In afară de publicaţiile aceste periodice, la
Berlin există încă 20 de edituri. Unele dintre ele vechi, ca editura lui Ladijnicov, care înainte de răsboiu încă tipărea operile scriitoriior ruşi suprimate de cenzura ţaristă. Altele înfiinţate de doi trei ani încoace, ca «Slovo» («Cuvântul»), «Diaiova», «Grâni» («Mărginile»).
   Cea mai mare şi mai puternică editură însă rămâne «Slbvo» («Cuvântul»), care retipăreşte în mod strălucit clasicii ruşi şi numai cu mare zgârcenie publică contimporanii.
   Cunosc singura cartea contimporană apărută în timp de doi ani: «Strigătul» de Ivan Bunin.
   Până acum «S16vo» a retipărit complect pe: Puşchin, Lermontov, Cehov, Tolstoi, Gogol, Dos-toyewsky, Turghenev. Intre numele editorilor mai găsesc două firme: «Schitii» şi «Mdsţi» («Gândi-
rea»). Aceasta-s înterprinderi bolşevice, mai ales «Schitti».
   Foarte interesantă e «editura rusă universală» care publică studiile politico-sociale şi filosofice. Sunt pline de spirit volumaşele consacrate lui Lenin şi Troţky, sau stărei în care se găseşte ştiinţa în Rusia.
   D-l I. V., Ghessen scoate almânahuri-volume între 300-400 de pagini —sub titlu «Arhiva revoluţiei ruse» — adunare a amintirilor şi impresiilor, în fine — «documente omeneşti».
   Răsfoesc «calendaruk, mai departe; Danemarca, Franţa, Statele-Unite, Polonia.
   Nu le pomenesc aici toate: instituţii, edituri, ziare.
   La urma urmei nu ne interesează datele goale, geografice şi aritmetice.
   Citesc şi recitesc paginile acestei bibliei mici şi văd, şi cunosc, şi pricep că fiecare cultură e trainică, se desfăşoară după legile sale stricte, asemenea legilor matematice sau mecanice.
   Toate editurile, revistele, ziarele, toate societăţile îmi dovedesc un singur lucru : poate să fie omorât trupul, corpul păcătos, dar sufletul şi spiritul supravieţuesc totdeauna nemuritor, şi ceia ce urzeşte omul în laboratorul inimei sale nu moare şi nu poate să moară, din pricina zgu-duelilor trecătoare social-politice.
   A murit Roma.
   A murit Egiptul.            ,
   A murit ţara Eladei.
   Au dispărut armatele, guvernele, graniţele, — a dispărut totul. Iar între sfărămăturile mormintelor vedem o iarbă proaspăt înălţată, iarba amintirelor.
   Cetind calendarul rus, mi se strânge dureros inima.
   M’alină însă gândul că se vor pierde instituţiile de stat, se vor preface chipurile de guvernare, chiar şi cei mai strălucitori reprezentanţi ai puterei vor pieri, dar totdeauna va înflori grădina inimei omeneşti.
   Ne aşteaptă nu duşmănia, ci frăţia.
   Cred că va veni timpul când vom fi întrebaţi nu de unde eşti, ci cine eşti ?
   Un Eminescu, un Bloc, un Remizov, un Hogaş, Un Puşchin —ei sunt reprezentanţii sufletului omenesc, la conferinţa pe care o simt, o prevăd.
   Şi această conferinţă nu va fi o conferinţă a diplomaţilor de la Lausanne sau dela Genova.
   Va fi conferinţa «oamenilor».
   Ţările şi popoarele sunt totdeauna fără voia lor şi fără să gândească, înfrăţite prin gând.
   Cugetul şi sbaterea lui, sunt aceleaşi pretutindeni.
   Eu cred în această apropiată înfrăţire.
   In republica literelor fie care din noi are dreptul de cuvânt.
   Nu-i aşa?                            Leon Donici
            DRAMA SI TEATRUL
                  *
                    SCENA PLASTICĂ:
PROECTELE LUI JOCZA SAVITS; REALIZĂRILE LUI J. COPEAU
                          de
                                                         loan Marin Sadoveanu
   O clipă, drama ne fuge de sub pară. Repertoriile dormitează sau se pierd, pentru cronicar, în reluări. Aşteptând seri mai bune, teatrul singur —■ izvor de nesfârşite discuţii — ni se oferă. Ii în-
chinăm aşa dar răgazul pe care ni-1 acorda drama..
                                                                                        Nici o problemă nu s’a pus, în ultimul timp, cu mai multă stăruinţă ca aceea a organizării însăşi
148
© BCU
a scenii. După converţionalismul searbăd al decorurilor dela sfârşitul veacului al XlX-a, un val puternic de naturalism a cuprins teatrele, la începutul secolului nostru. Antoine, în Franţa, şi-a câştigat renumele prin metoda aceasta, «numărând firele de pae din cuşca unui câine, într’o curte de fermă». Dacă în montare şcolile nu coincid matematic cu cele din literatura dramatică, ele corespund totuşi. Astfel, rând pe rând, până azi, regia s’a mlădiat după tiparul pieselor pe care le-a avut de prelucrat şi printr’o serie întreagă de schimbări, a ajuns până la montarea aşa numită expresionistă.
   In furtuna aceasta de vârteje, mai ales în epoca cea mai apropiată nouă; era firesc să se arate şi preocupări de transformare a scenii, cu un caracter mai general şi permanent.
   Hotărît era un lucru: teatrul cel vechiu nu mai putea satisface; dar nici oscilările, revoluţionarele efemeride, nu puteau dăinui. Se căuta în construcţiunea însăşi a scenei, o schemă ce s’ar fi putut transforma după cerinţele tuturor închipuirilor, care să prezinte însă şi un caracter unitar.
   Şi pe căi străine, plecând dela două principii diferite, doi oameni s’au întâlnit aproape în aceiaşi soluţie: Scena plastică. Aceşti doi oameni sunt: Iocza Savitz în Germania şi Jacques Copeau în Franţa. Socot nemerit să arăt mai întâi punctele de plecare. Proiectele lui Savits, au centrul lor de gravitate în aşa numitele «decora-ţiu ni vorbite».
   Intr’adevâr, orice text, cuprinde anumite elemente topografice, dacă voiţi, pe cari repauzează, în spaţiu, acţiunea. Savits le consideră suficiente pentru crearea decorului. De aceea el a imaginat o scenă despărţită în trei încăperi prin care piesa poate evalua: două în adâncime, unul suprapusă. Cele două de jos se pot despărţi prin perdele. Fireşte totul este clădit într’o arhitectură fixă, de zid.
   Pentru a exemplifica mai întâi generalizarea întrebuinţării acestor dispozitive şi apoi ingenuozi-tatea lor, Savits analizează scenă cu scenă aproape toată opera lui Shakespeare, în drum de realizare. Nici că se putea o alegere mai fericită! Nu există autor care să ceară într’un teatru obicinuit o maşinărie mai complicată. Şi totuş pe scena zidită, tablourile multe şi disparate, prin jocul perdelelor şi al lu-minelor, prin simplele detalii de recuzită şi mobilier, prin decoraţiunile vorbite mai ales, aduse de text, se leagă mai firesc decât pe cele mai complicate şi trucate scene!
   Fireşte că, un element important şi în proiectul lui Savits e reflectorul.
   Aceasta îi e încercarea. Actor, Savits, a găsit punctul de plecare, de altfel cu multă pricepere şi intuiţie, în ceeace îl preocupa pe el mai mult: în joc. Realizarea lui Copeau dimpotrivă are o obârşie pur teoretică. După încercările la care a fost pusă scena sa plastică (o singură încăpere, cu o deschizătură largă în fund, cu altele mai miri, laterale, şi cu un peristil care domină scena, până la care sue o scară tăiată în zid) şi după rezultatele minunate pe care le-a dat, se cuvine cred să-i urmărim întreaga argumentare teoretică, precum şi o parte din discuţia ce s’a născut în jurul ei.
   Spicuesc din notele d-lui de Weck câteva generalităţi :
   «începem să ne dăm seama că desvoltarea cinematografului trebuie să exercite asupra evoluţii teatrului — întrucât priveşte punerea în scenă şi decorurile — o influenţă riguros asemuitoare influenţei fotografiei asupra destinelor pic-turei. Camera obscură şi placa sensibilă, au omorît pictura documentară. . . Fără îndoială, estetica pânzei văpsite, în teatru, — şi văpsită cu intenţii de a imita natura — nu e încă moartă. Putem însă să fim asiguraţi că cinematograful o va face să dispară. Nu va exista niciodată decorator atât de abil, încât să redea pe de departe măcar ceva din bogăţia cu care cinematograful a obicinuit, în materie de decor, publicul. Lovit şi întrecut în mijloacele sale, naturalismul va trebui să cedeze».
   Aceste cuvinte pot fi luate ca simple elemente de drenare a terenului. Preceptele sunt mult mai vechi. Ele vin dela Adolphe Appia pe care însuşi Copeau îl citează: «un tablou neînsufleţit se compune din pictură şi modul special în care’e luminat. Oricine poate înţelege că în arta decorativă, pictura şi lumina se exclud. A lumina o pânză verticală, însemnează a o face vizibilă, fapt care nu are nimic comun cu rolul activ al luminei. Dintre cele două elemente lumina are importanţă. Pictura o falşifică».
    Iată principiul degajat de ultima sa aderenţă. In primul rând va veni deci grija luminei. «Ea va oferi, spune Copeau, coloraţiunile cele mai variate; bogată şi nuanţată în acelaş timp — ca o orchestraţie — se va adapta cu o surprinzătoare mlădiere la toate cotiturile dialogului». Toţi marii animatori ai teatrului contimporan au înţeles lucrul acesta. Copeau e însă cel dintâi care i-a dat un rol activ revărsănd-o pe volume. Deci plasticitatea scenei, la Copeau e cerută de lumină care şi ea la rândul său e atrasă, ca primă însoţitoare şi colaboratoare, de text.                                                 '
   Vedeţi acum ocolul făcut de Copeau, teoretic, până la realizarea scenei sale. E o întreagă teorie estetică a materializării dramei. Căci iată mai departe ce-mi scria, nu de mult: «Voi explica, mai târziu, tuturor cum însăşi scena noastră a luat naştere; cum nu i-a precedat niciun fel de apriorism literar, şi cum tot ceeace am făcut, a dovedit întotdeauna o ascultare naturală a unor pure exigenţe dramatice. Aci este punctul principal asupra căruia trebuie insistat şi prin care am impresiunea că noi, ne deosebim de toţi ceilalţi».
   Acum cred se pot desluşi deosebirile: La Savits: o nouă adaptaţiune profesională cu oarecari obse-siuni de ordin istoric în simplificarea scenei (reîntoarcerea la scena shakespeariană al cărei principiu de montare repauza pe un efort al imaginaţiei) ; la Copeau o lungă experimenatre a unei idei estetice în continuă prefacere.
   Şi într’un caz şi în celălat, scena plastică, stă la antipodul scenei naturaliste. Sub mâna lui Copeau ea înclină spre stilizare. Oricum, prin nedumeririle zilei de azi, ea ni se înfăţişează ca un drum firesc înspre mijloacele cele mai simple şi mai sugestive, pe care le-a întrebuinţat întotdeauna teatrul în epocile lui de glorie. Scena plastică astăzi e mai mult o făgăduială publicului de mâine. «Estetica pânzei văpsite n’a murit încă». Căci s’ar putea uşor recunoaşte feluritele societăţi,dealungul vremurilor, după diferitele scene în care au privit.
î49
© BCU
        CRONICI LITERARE
UN POET AL IAŞILOR:        DEMOSTENE BOTEZ
                                         de
                                      Pamfil Şeicaru
   Cine nu cunoaşte Iaşii nu va putea înţelege niciodată poezia lui Demostene Botez.
   Oraş al tristeţii, oraş al resemnării, cu străzi strâmbe, cu uliţi întortochiate. Peste zaplazuri merii sau cireşii întind ramuri prietenoase, şi pierdute prin desimea copacilor zăreşti case albe singuratice. In acest oraş chiar primăvara pare plină de melancolie, iar toamna nicăieri nu întârzie mai mult cu dezolanta revărsare de palidităţi, cu ploi ce nu mai contenesc; —zilele par nesfârşite cantilene monotone cu obositoare acorduri ale toamnei. întârzii, te uiţi ascultând sgomotul ritmat al ploii pe coperişuri, în şghiaburi, în ferestre. Dacă ai cunoscut Iaşii, vei putea înţelege lirismul potolit ca un oftat al poeziei lui Demostene Botez.
   Volumul «Povestea omului» s’ar putea mai exact intitula «Povestea Iaşilor». Noul volum, o culegere de elegii, continuă «Floarea pământului» cu o mai pasionată grijă de adâncire a senzibilităţii printr’un cât mai strâns contact cu vieaţa. Demostene Botez aminteşte adesea ceva din emoţionanta simplitate lirică a lui Francis Jammes. Imagine de o originalitate forţată nu vei găsi nicăieri în poezia lui, preţiozitatea’ formei i se pare aproape o eroare literară. Dacă poezia românească tinde tot mai mult spre o formă cât mai bogat colorată, dar fără un conţinut sufletesc, volumul «Povestea omului». reprezintă o reacţiune împotriva acestei rătăciri literare. Dacă primul volum «Floarea Pământului» conţinea unele poezii («Dimineaţa», «Dela Ţară». «Linişte de Iarnă», «După Ploae») în care Demostene Botez încerca originalităţi de ritm, cu podoabe de îndrăsneţe imagini — dorinţa unei cât mai variate sugerări de stări sufleteşti, determină noua manieră pe care am putea-o numi primitivism liric.
   Stările de cotropitoare tristeţă le sugerează evocând în cadrul unui decor de primăvară — de-o pildă — înmormântarea unui soldat.
       Azi e ’ntăia zi de primăvară.
       De departe se aude rar, încet şi cadenţat, Goarna la o ’nmormântare militară De soldat...
       Ca pe o cutie de mister l’au dus A trecut de-alungul târgului agale:
       Umbra unui corb ce-ar fi sburat pe sus Indreptându-se spre uliţele goale
       Pe-acelaş drum, în două săptămâni,
       Prin grădini vor înflori cireşi,
       Şi-or ieşi la porţi iubitele-i chiar mâni Cu crenguţi de zarzar prinse în cămeşi.
       Urcă-acuma dealul dela cimitir,
       Goarna mai răsună iar victorioasă Prin văzduhul tot sonor ca un clavir.
       E o primăvară-atâta de frumoasă 1
                                                                                                         (Primăvara) «Povestea Omului».
   Contrastul îi dă acestei bucăţi o rezonanţă mai gravă, iar utilizarea unui simplu eveniment în care nimic nu evoacă ceva rar, neobicinuit, — formează maniera caracteristică a lui Demostene Botez
   Elegiile intitulate «Duminici» oglindesc procedeul acesta mai bine ca oricare alte bucăţi.
       De undeva, spre sară, de departe Am nostalgia tristă-a dragii mele,
       Şi-atunci pornesc pe străzile deşarte,
       Şi mă ucide liniştea din ele. ’
       O muzică de mort s’aude-abea Din nu ştiu care străzi îndepărtate.
       Cine-a murit? Mi-i dor de draga mea Duminici lungi, Duminici blestemate.
                                                                                                           (Duminici «Floarea Pământului»
   Muzica de mort ce abea s’aude cine ştie de unde, şi evocarea morţii, creiază admosfera de apăsătoare tristeţă, de dureroasă înţelegere a vieţii. De altfel în poezia lui Demostene Botez imaginea morţii revine perzistent, obsedant aproape. Comparaţiile în care ideia morţii este cuprinsă nu lipsesc aproape din nici o poezie:
Şi astăzi port pe străzile pustii,
Pe lângă ziduri, de clădiri deşarte Chinuitor presentiment de moarte Un gând ucis de neurastenii
Iar dealurile-au împietrit deşarte Ca nişte păsări cenuşii şi moarte Căzute ’ntr’o celestă vânătoare.
Totul e pustiu Ca într’o casă
Din care-a fost scos un mort Pe-o zi frumoasă.
Ne-am despărţit, cum sunt despărţite două
                                                                                                                               [morminte...
Mereu simt gândul morţii laolaltă Cu toată amintirea dragostei noastre.
   Umbra morţii se proiectează, gravă, implacabilă asupra vieţii — iar imaginile albe, înveselitoare, par o aspră ironie în decorul funerar al existenţii umane. Această atitudine, Demostene Botez o are în majoritatea elegiilor. «Bufonul morţii» şi «Viitorul care ne surîde» sunt caracteristice. Pare că bucuria vieţii este nemilos sugrumată de mâna nevăzută a morţii. Familiaritatea cu imaginea doborîtoare a sfârşitului existenţii noastre, creiază o deosebită înclinare spre aspectele dezolante ale naturii. O voluptate a melancoliei, o aprigă dragoste pentru tristeţe, iată esenţa lisirmului nou, plin de un gust amar pe care îl aduce Demostene Botez. Toamna apare ca decorul cel mai potrivit acestei senzibili-tăţi, citez: Pastel de toamnă, Vecerne de toamnă, Toamnă, (în primul volum «Floarea Pământului»), Viziune de toamnă, Toamnă, Toamnă timpurie, Toamnă pe ţărm, Pustiu (tot motiv de toamnă) — în al doilea volum «Povetea omului». Complăcân-du-se în cadrul unei naturi cu tonalităţi de agonie, apare ca un cântăreţ al sufletului care pluteşte deasupra laşilor. Şi nu pentru a indica mijloacele, reduse pe care acest poet le-ar avea îndemână, spunem că sensibilitatea lui poartă rezonanţa Iaşilor, ci pentru a indica sau mai bine zis a preciza o nuanţă a liricei româneşti.
   D-l G. Ibrăileanu vorbia într’un articol de o geografie a literaturii noastre, care ar descrie admirabil toate nuanţele sufletului românesc, după cum le-a exprimat în literatură diversele regiuni ale ţinuturilor noastre. Avea dreptate:  Demostene
sau:
sau:
sau:
150
© BCU

t
I -
Botez putem spune că demonstrează — admirabil, în volumul «Povestea Omului» teoria criticului Ieşan. Lirica lui nu numai că poartă pecetea sensibilităţii specific moldoveneşti, dar aduce un accent cu totul nou caracteristic, accentul neurasteniei, accentul bolnăvicios al sufletului Ieşan. E una din cele mai originale, mai caracteristice contribuţii în literatura românească.
   Poet de atmosferă, Demostene Botez creiază a nouă persepecuvă, o nouă sursă de inspiraţie liricei româneşti. Pentru epoca aceasta de cumplită desorientare a literaturii, pentru poezia care a alunecat pe panta exuberanţii verbale, atitudinea severă a lui Demostene Botez apare ca o energică mustrare. El nu face o acrobaţie verbală care ar
vrea să se justifice printr’un estetism sec, el de altfel îşi mărturiseşte viguros de îndrăsneţ gândul în poezia «Primitivism» pe care am putea-o numi crezul lui estetic.
       Rămânem toţi aşa de^singuri iară!
       Durerea doarme ’n noi ca într’o groapă, Iar când nu poate ’n suflete să ’ncapă,
       Ce bine face-un muget lung de fiară.
   Şi niciodată — în literatura noastră nu a fost o mai mare nevoe de primitivism literar, decât în această epocă de preţiozitate literară, de estetism steril, când sufletul a fost eliminat ca un adaos inutil.
   Poet al emoţiei Demostene Botez era menit să creisze o nouă poezie.
                                                 P E T 0 F I
                                                      1823—1923
                                                          de
                                                                                                                                    Zoltdn
   Ungurii au doi Petofi.
   Unul este cel prefăcut în şedinţele spiritiste ale societăţilor literare, dintr’un clocotitor temperament, într’un idol anemic, îngropat în stupide cărţi de şcoală, micşorat, strivit, îngustat, de călăii tuturor mişcărilor literare, ce ucid personalităţile adevărate pentru a le putea mai bine lipi pe fruntea răcită, buletinul unei formule.
   Şi celălalt.
   Celălalt, care în acea zi istorică de Martie, a sunat alarma liberării binecuvântate şi neprege-tătoare, chiar împotriva acelor oameni ai căror moştenitori se căznesc astăzi încă, să înfrumuseţeze gestul cinstit, cu podoabe de prisos, prefăcân-du-1 în poză decorativă. Acest Petofi, cu ritmul neînfrânat, este cel adevărat, unicul. In el stă gata să trăznească ecrasita veşnicei revoluţii, în ale lui viziuni nestăpânite, în ale lui cuvinte sunătoare, plângătoare, dureroase şi superbe se sbat profeţii poetice, cuprinzând înăbuşit sub crusta ideilor politice şi naţionale, focul ascuns din care va ţâşni peste veacuri poate, de sub pojghiţele stratificate ale umanităţii, din fraternitatea maghiară o fraternitate universală, după cum din frunzişul verde şi mirositor, straturile milenare zămislesc prin apăsarea lor cărbunele luciuos.
   Cum primim noi astăzi, la o sută de ani dela naşterea sa, în perspectiva unei apocaliptice transformări a umanităţii, figura lui Petofi?
   Produsele moarte, valorile prăfuite ale unei estetice ortodoxe, ne mână ca o ceată de strigoi şi ne face să găsim că tocmai în cele mai banale fraze se ascunde adevărul cel mai adânc, — trebuie numai să-i căutăm sensul la polii opuşi. Astfel sunt pretenţiunile celor ce vor să aşeze pe Petofi, la capitolul poeţilor populari ai pustei maghiare, sau ai cântăreţilor libertăţii.
   Intr’adevăr s’ar potrivi, această calificare figurii lui Petofi, dar numai atunci când am lărgi însemnătatea accepţiunei învechite şi i-am simţi conţinutul mai bogat şi mai viabil. Petofi este poetul poporului, căci felul vorbei lui e răsărit din ogorul mănos al graiului popular, căci, primele-i subiecte pe care le cântă, purced din tradiţia naivă şi totuşi turburătoare a cântecelor populare, căci idealul artistic al tinereţei lui au fost visul unei democraţii idealiste şi năzuinţele politice şi economice ale poporului maghiar şi ale burgheziei, identificate atunci cu poporul.
                                                                                         Originalitatea lui Petofi; ceiace îl face să nu
Frănyo
semene cu nici un altul, şi îi determină clar posi-ţiunea lui în timp, provine din aprofundarea şi lărgirea posibilităţilor sale elementare. Din simplitatea vieţei şi poeziei sale, se naşte sintetică şj furtunoasă voinţa de libertate, potenţată de toată intensitatea fanteziei.                   v          .
    Ca să înlătur o confuzie, trebuie să accenţuiez că voinţa de libertate nu poate fi măsurată, oi simpla explicaţie sociologică a noţiunei. J-a Petofi dorinţa libertăţii, puternică şi nestăpânită nu e un program literar sau politic, nici resultaţul auţodidac-tismului, nici aplicarea înţelepciunii ^cărţilor bră-cuite, ea stăpâneşte întreaga lui vieaţă sufletească hotărăşte atitudinile faţă de natură, îi ^ordonează în conştiinţă reprezentările, îi întrupează fantazia, împinge, cu voie, ,sau fără voie, toate energiile creaţiunei poetice, într’o direcţie determinată. ^
    Această voinţă de libertate, l-ar fi făcut singură poetul libertăţii, chiar dacă din întâmplare nu^s’ar fi născut în ajunul revoluţiei. Dar faptul că el a apărut, nu din întâmplare, în mijlocul^ unui popor matur pentru revoluţie, în ceasul hotărîtor, i-a dat, acestuia, din sufletul căruia purcesese, prin puterea geniului, posibilitatea de a-şi manifesta năzuinţa şi voinţa, ce se întâmplau a fi amândouă şi ale timpului. Şi printr’o rară minune ce nu aparţine numai istoriei, ci mai mult desvoltării culturale, a imprimat poporului său un nou avânt şi a hotărît soarta unei mari crize sociale.
    Este neîndoios că, această voinţă de libertate, care a dominat întreaga sa individualiţate şi întreaga sa activitate, a căpătat-o şi dela Francezi, din operile lui Voltaire şi Rousseau, cari din cei dintâi ani l-au impresionat şi însufleţit. Dar tocmai faptul că a fost preocupat în tinereţe de aceste lucruri şi că nu l-a atras personalitatea mai plastică a lui Goethe, de-o pildă, sau romantismul, care influenţa întreaga vieaţă intelectuală a occidentului, în timpul acela, e încă o dovadă a sănătăţii sufleteşti a lui Petofi. Atât în ideologia cât şi în toate înclinările şi năzuinţele sale, n’a fost preocupat de vre-o modă literară, ci de ideile sociale, cari începuseră să lucească în Franţa. In tânărul acesta neînvins, mândru, aspru şi dornic, solidar cu întreaga umanitate, cetăţean al lumei, trebuia să se afle poetul chemat al idealurilor omenirii, care să însemne mai mult, decât un ecou al curentelor literare din timpul său.
    Această voinţă de libertate, în afară de înţelegerea logică şi etică, liberatoare de povara tradi-

151
© BCU
1
ţiunei, nemărginită şi neatârnată, este cea mai însemnată caracteristică a valorii lui poetice. Cu ea se află împreunată o altă particularitate — rară în toată literatura lumei — intensitatea fantaziei sale, care transformă organic toate sentimentele şi năzuinţele în poezie, în mod natural.
    Esteţi rafinaţi, vor socoti poate poeziile lui Petofi drept neîndămânatece, adesea chiar copilăreşti, fără să ţină seamă că versurile sale nu erau perfecte, fiindcă în ele clocotia dorinţa de luptă. Fiecare poezie era o faptă, în fiecare vorbă grăia soarta.
    Petofi nu este poetul revoluţiei dela 48, ci un poet revoluţionar. In perspectiva luminoasă a unei înoiri a umanităţii s’a ridicat pe el şi rasa lui spre culmile libertăţii, deasupra efemerelor lupte de clase şi partide, spre idealurile veşnice. Dar faptul că a fost amestecat într’o strâmtă luptă de clase, a falşificat personalitatea sa.
    El rupe cu toate autorităţile estetice şi cu întreaga tradiţie. In locul formei manicurate, introduce versul popular, căruia îi imprimă atâta forţă, încât îi dă posibilitatea de a exprima sugestiv şi puternic cel mai îndrăzneţ ori mai subtil
gând. Avea misiunea să orienteze' şi să canalizeze năzuinţele unui popor.
^ «încă de mulţi ani — scrie el în 17 Martie 1848, în ziarul său — , singura mea lectură, cartea serilor şi dimineţilor mele, pâinea mea de toate zilele, este istoria Revoluţiei franceze, această nouă Evanghelie a lumei, în care Libertatea, al doilea Mesia al lumei, îşi vesteşte cuvântul. Mi-am întipărit în inimă toate cuvintele şi literile ei şi acolo literile moarte au devenit vii şi locul a devenit prea strimt pentru trezirea lor şi pentru frământarea fără răgaz, din mine».
    Cu intiuiţie de «vates», a prevestit cu o arzătoare credinţă, din 1845 încă, vijelia.
    Viziunile sale se învălmăşesc în ritmuri precipitate, într’un neîntrerupt crescendo, până în ziua hotărîtoare a morţei sale, a vitezei morţi, dela Sighişoara, 31 Iulie 1849.
    Timpul a potenţat importanţa operei sale. Din-tr’un poet al unor aspiraţii naţionale, forţa interioară a versurilor, dând un sens mai larg inspiraţiei, îl ridică la rangul unui poet, căruia umanitatea trebuie să-i rămână datoare.
CRONICA TIPARULUI IN
                               scrisă pentru Calendarul «Ideei Europene» de
                                      Emanoil Bucuţa
1922
    **NUL trecut a adus poate cărţi mai bune decât cel din care ieşim acum. Dar acesta nu l-a lăsat mai puţin cu câţiva paşi îndărăt. Meritele lui sunt de altfel mai statornice. Cu el am mers; cu celălalt ne-am uitat numai împrejur, de pe o înălţime.
    O carte bună face şi ea parte din acele rare uimiri, pentru care trăieşti, pe care le-aştepţi şi care vin când vor, după potriveli nepătrunse, meteoric. Nu te pricepi s’o chemi şi nu ştii cui ai s’o mulţumeşti. Filozofia artei şi critica distrugând drepturile când ale personalităţii şi înzestrării însăşi, când ale clipei istorice, răsunătoare prin veacuri, ca o Eroică, şi când ale mediului, pregătit cu încetul pentru această floare de taină, a lăsat la urmă numai opera, fără legături, vie, luminoasă. Făuritorii ei nu se mai vedeau, ca aceia ai lumii, cu atâtea geneze fără noimă şi născocite, sau ai ori cărei minuni.
    O carte puternică îndeamnă un an şi-l acopere, ca o stea un loc pe cer. Trebuie s’o dai la o parte ca să descoperi munca adevărată a unei vremi. Unde lipseşte, aceasta se întinde înaintea ochilor cu toată forfota ei bogată în putinţe. Şi din anul nostru a lipsit.
    Pentru stima faţă de operele lor viitoare, nu vom vorbi, ca prietenii sau căpitanii noştri literari, umblători după recrutări desnădăjdi ite pentru o oaste peste care scuturăturile de buzdugan să capete un înţeles, nici de «Aur sterp», al d-lui Philippide, «ca de o ghirlandă de poeme aruncate dincolo de veac», nici de «Peste mări şi ţări», ale d-lui Lt.-Colonel Condiescu, ca de o ofensivă de «imperialism cultural».
    Am avut un an de organizare a tiparului. Scăpat de crizele proprii, în legătură cu răsboiul şi distrugerile lui, sau cu potrivirea după împrejurările, la noi tot pe atât economice cât naţionale, de după el, tiparul s’a apucat să aducă la împlinire ceva din nouile planuri: o tehnică europeană şi un program cultural. Crizele, în care mai e acum sau care-1 mai adastă, nu mai sunt, decât în foarte mică parte, ale lui, ci ale târgului îndeobşte. Toate puterile, şi ale lui alături de ele, însă în pro-
porţie, şi fără să se istovească sau să se mai întrerupă, vor lucra să le înlăture.
    Marile edituri parte au trecut în alte mâini mai destoinice, parte au dus mai departe procesul de concentrare şi specializare. Intre ele s’a ivit, într’o întrecere preţioasă, de capital şi maşinism, şi încercând să înscăuneze în locul experienţei şi ne-gustorismului rutinar, drepturile gustului şi ale originalităţii îndrăsneţe, «Cultura Naţională». Piaţa e încă sub mirarea întâiului ei val de douăzeci şi cinci de volume, strânse, gătite, scumpe, mândre. Tot aici trebuie amintită iniţiativa de înlesnire a răspândirii şi cunoaşterii publicaţiilor pe care o urmăreşte, «Centrala Cărţii» şi buletinul ei bibliografic.
    Organizarea culturală se vădeşte, întâiu, în precumpănirea retipăririlor. Clasicii noştri au început să iasă în serie. Faţă de ei, ca număr de opere şi de exemplare, scriitorii noui au rămas în minoritate. In al doilea rând, s’a pus la cale mult mai programatic, traducerea din literaturile lumii, cu traducători cari să cunoască ceva mai bine decât în trecut şi limba în care tălmăcesc, dar, ceeace era o raritate, când nu era vorba de volapiikul universal al francezei, şi pe aceea a originalului. Apoi, lucrările care rar nu mai cuprind doar câteva domenii, ci încep să mulţumească cele mai felurite preocupări, dela literatură frumoasă, critică, de călătorii, memorii, cugetări, răsboiu, de copii, şi istorică, până la cartea grea de tehnică şi ştiinţă sau la cărticica şi pamfletul volant politic. Şi, în sfârşit, tirajul a sporit la cifre ieri neînchipuit.. Cea mai mare editură a noastră a tipărit anul acesta peste 1.000.000 de exemplare cărţi didactice, 700.000 literatură, ştiinţă şi cultură generală, 200.000 biblioteci de popularizare, 50.000 reviste.
    Gazetele îşi continuă coborâşul de americanij zare, dar litera tipărită în tot mai multă măsură dincolo, le scade însemnătatea. Revistele ^sunt, ca vieaţa vremii, neastâmpărate, în căutări şi cu năzuinţe de stilizare.
    Acestea nu sunt cuceriri mai mici _ pentru cetatea cu multe turle de soare, a minţii, cât ar fi două, trei cărţi —minuni, care sparg foile obosite ale istoriei literaturii.
152
© BCU Cluj
                                                                  CRONICA
  InTR’O gazeta basarabeană, descoperim un patriotic bilanţ al contribuţiei moldoveneşti la cultura moscovită. In afară de Cantemir, prinţul cărturar cu peruca inelată, în afară de ambasadorul lui Petru cel Mare, acel ciudat şi aventuros Neculai Spătarul, în afară de Petru Movilă întemeietorul celei dintâi universităţi ruse la Kiev, şi în afară de românul Herăscu, întemeietor al celeilalte universităţi, de la Moscova, mai aflam şi despre alţii mai mărunţi şi aproape cu desăvârşire necunoscuţi slabei noastre informaţiuni. E mai întâi Tolstoi Grosul, care a aşternut pe planşetă prima hartă a ţinuturilor arătoare din Basarabia şi Cherson, acum vreo trei sferturi de veac, cu douăzeci de ani înainte de învăţatul geograf Orth, şi e pe urmă Pavel Berindei Cucinsckii, scriitor al epopeii Rosiada, unde se află descrisă cucerirea Crimeii de către Ivan cel Groaznic. Despre această din urmă operă, ne asigură gazeta basarabeană că rusul Lascov, ar fi pomenit’o în scrierile lui cu fierbinţi cuvinte de laudă, ca bunăoară: «dacă englezii au pe Mil-ton, italienii pe Torquato Tasso, portughezii pe Camoens; noi avem pe Berindei al nostru...»
  Am cercetat cu multă curiozitate numele Milto-nului rus de origină moldoveană, în amănunţit documentată «Histoire de la Literature Russe», a lui Waliszewski. Dar n’am dat acolo nici de Berindei, nici de Cucinscki, şi nici de «Rosiada», şi ceeace mai uimitor fu, nici de Lascov, a cărui autoritate a uns cu mirul ales geniul lui Berindei. (Să fie oare vorba de Lieskov?)
  Departe de a crede că «Rosiada» nu există, păstrăm cu modestă lipsă de patriotism, rezervele întru ce priveşte aprecierile lui Lascov. Am avut şi noi Daciadele, Traianadele, Negreiadele, Dra-goşadele noastre, pe care foarte mulţi Lascovi moldoveni ori valahi, le vor fi asemuit pe vremuri cu Eneida, Lusiadele ori Paradisul Pierdut. Dar de aici până la existenţa vr’unui Milton propriu zis naţional, care să-şi fi găsit paradisul poetic, chiar în limba lui Puşchin, e drum prea lung şi prea anevoios de străbătut sub povara atâtor de grave comparaţii.   ____
   INAŢIE de ţărani dunăreni, am rămas în ingenuitatea noastră, tributari admirativi ai Apusului Cât timp un pictor, un cântăreţ, un sculptor ori un actor, sălăşlueşte printre noi, ciocneşte păhăruţul de ţuică autohtonă la Mircea şi bea şfarţuri cu rom la Capşa, rămâne un muritor de rând, fără prea mare credit în cercul amicilor. Ştii unde-şi croieşte hainele, cât plăteşte perechea de ghete, şi cu cât a rămas dator, în anii bohemiei, proprietă-resei de camere mobilate. După o expoziţie, un concert sau o reprezentaţie la Paris, ori în altă capitală apuseană; compatriotul întors saltă deodată în ochii confraţilor, ridicat de trampolina străinătăţii, mai sus decât aveau să-l urce cu trudă, zece ani de muncă obscură acasă. Bine ori rău — faptul rămâne aşa. De altfel, Parisul ne-a trimis îndărăt în această lună ultimă — câţiva concetăţeni cu valuta urcată pe bun merit, de critica franceză. E pictorul Stoenescu care-a expus la Atheneu împreună cu sculptorul atât de viguros, Jalea; e Iser, al cărui succes la Salonul de toamnă Parizian ni l-au împărtăşit revistele de artă fran-
MĂRUNTĂ
ceze; e mai tânăr şi mai puţin cunoscut acest pictor al luminei ce va expune în decursul tot al acestei luni, la Atheneu; Paul Scorţescu. Despre expoziţia Iser, ne rezervăm plăcerea de a vorbi mai pe îndelete în numărul viitor, închinat în întregime acestui desăvârşit meşter din generaţia sa, întors de pe plaiuri streine. Ne mărginim de astădată a însemna aici, numai câteva lucruri rostite de alţii, aiurea, despre cel mai tânăr dintre întorşii de peste graniţe. Cu uşurinţa lui de lucru, risipită adeseori cu o tinerească frenezie, Paul Scorţescu n’a inspirat dela început toată încrederea ce merita. Elev al lui J. P. Laurens şi Cormon, a rămas cu o tehnică a desenului şi o corecţie de linie, ce nu mai par obicinuite într’o vreme în care ţinerile şcoli picturale, sacrifică linia pentru pata de culoare. Despre pânzele găzduite în anii trecuţi la Salonul de toamnă, la Naţionale des Beaux-Arts, şi în expoziţiile particulare dela galeria Reitlinger din Paris, sau la Marsilia, Canne şi Biaritz; cronicarii parizieni au scris cuvinte de laudă. îmi amintesc mai cu seamă articolul lui Clement Morro, din «Revue Moderne», însoţit de reproduceri, unde se spunea atunci că printre pictorii Coastei de Azur, Scorţescu e poate cel mai luminos, fiindcă înţelege să se depărteze de mohorîtele culori ce întristează pictura modernă şi isbuteşte să ne dea acele vibraţii de lumină ce mângăe retina ca o caldă broboadă de raze.
  Aceleaşi constatări le făceau cronicarii lui Le Gaulois, Le Temps şi New-York-Herald. Pânzele cele mai proaspete, aduse aci, după o expoziţie cu succes la Londra, ne plimbă în alte tărâmuri luminoase. La Constantinopol, la Scutari, câte-va la Balcic. Se vede acolo o străduinţă bine lămurită de a topi într’o singură formulă impresionismul — exces de culoare şi lumină, cu cubismul —exces de construcţie şi linie. Cel dintâi sacrifică totul vibraţiei cromatice, cel din urmă construcţiei mas-selor. Pânzele lui Scorţescu larg construite din suprafeţe rectangulare, păstrează atmosfera şi culoarea ; fac o punte între învăţămintele cruţate de exagerările dintr’o parte şi alta, împăcându-le într’o formulă echilibrată. Rămâne ca timpul să desăvârşească aceste încă tinere începuturi.
   O revistă ce moare, e o luminiţă mai puţin în slab luminata încăpere a literaturii româneşti. Chiar când n’a strălucit cu deosibire decât în închipuirea celor ce slujeau în jurul feştilei fume-goase, şi încă întunericul după ultima pâlpâire, lasă în urmă o întristare. Ne împuţinăm. Departe de acea netrebnică bucurie a lumânărarului ce-şi vede concurentul de peste drum, închizând prăvălia cu un ceas mai devreme; n’am simţit decât părere de rău la încetarea din vieaţă a «Sburăto-rului», cârmuit ei ani în primejdioase văzduhuri literare de înaripata fantezie a d-lui Lovinescu. «Sburătorul» îşi încheie vieaţa cu o mulţumire de sine, pe care o invidiem. In cel din urmă număr, d-1 Eugen Lovinescu, mărturiseşte răspicat că şi-a ajuns ţinta. E o moarte liniştită, cu cugetul împăcat. Ţinta fusese: «să descopere talente tinere, să le disciplineze şi să le impună prin insistenţa şi autoritatea sa». Că a isbutit ne-o repetă acel ce ţinea în mână frânele Pegasului. E un testament
*53
© BCU.
duios pe care de prisos l-am discuta aici, deşi «valorile literare pozitive» descoperite, disciplinate şi impuse de «Sburătorul», fac în alte părţi ruşinos stagiu la coşul redacţiilor şi deşi, mulţi scriitori ucişi de tăiuşul autoritar al d-lui Lovineascu, continuă să trăească foarte liniştit, şi prospiciază.
   Dar nu e vorba de asta. O harţă pe un mormânt e îndeletnicire puţin pioasă.
   Se vorbeşte de indiferenţa publicului; mulţimea cetitoare e discret invinuită de desăvârşită nepăsare. Şie o învinuire nedreaptă. Cetitori au revistele indes-trui — am avut sub ochi deunăzi o aproximativă statistică. E locul dar să nu calomniem acest cetăţean de treabă, care găseşte răgaz în această vreme de alte îngrijorări, să cumpere dela chioşc o revistă cu versuri, şi să o răsfoiască, măcar pentru a afla vag despre cutare ori cutare nume ce i-a isbit auzul. E într’adevăr disproporţie mare, între cetitorii gazetelor de politică şi de reportaj de sen-saţie,şiacei de subţire literatură. Dar sînt câteva mii, cinci şase mii de oameni, cari de fapt întreţin toată literatura noastră, cumpără tot ce se tipăreşte şi uneori se străduie să şi cetească;—numărul acesta de ciudaţi muritori se află şi nici cu atenuata răspundere de muribund, nu e just a-i calomnia. Revisteje mor şi vor pieri din alte pricini, de pură gospodărie. Din prea marea scumpete a tiparului, din jefuirea sistematică a mijlocitorilor vânzători, din neputinţă. Şi această mărturie trebuie .făcută, cetitorului necunoscut ce-ţi urmăreşte slova, tocmai pentru a «avea odihna conştiinţei împăcate».
   Ori «Sburătorul» n’a avut într’adevăr cetitori ş. atunci vina, observaţi puţin, nu cade numai decât1 toată, asupra acestui biet public, căruia trei ani i-ai impus fantezia valorilor tale şi le-a digerat, fără să crâcnească.
   Un afiş lipit pe zid, nu trebuie să fie numai decât un amestec strigător de culori, monstruos şi nerod. Atenţia trecătorului se cucereşte şi altfel. Ba mai mult chiar — altfel. Aiurea există de mult o artă a placatelor, ce din recomandarea unui lichior călugăresc ori a unui săpun de toaletă intimă, a ştiut totuşi să facă ochiului o desfătare.
   Ne amintim câte-va, de Sem, Capielo, Paleo-logue, din îmbinare de linii simple şi de culori necertate între ele, care nu se pot uita ca adevărate tablouri de artă. La noi urâţenia oraşelor şi murdăria zidurilor, se desăvârşeşte complect atunci când un om cu bidineaua de cocă mai lipeşte pe peretele grunzos şi foile de hârtie, unde singura risipă de gust şi isteţime, se manifestă în litere de o şchioapă tipărite în văpsea de curcubeu. Am văzut un afiş al «Culturei Naţionale», simplu şi sever ca însăşi intenţiile editurei, pe urmă un afiş al «Rampei», altul ce se tipăreşte acum al «Revistei Vremei», şi poate acele două ce au stăruit mai mult într’o intenţie artistică; ale «Gândirei» şi ale revistei de polemică «Hiena». Aici se pare că s’au mărginit în acest an, toate încercările de a împământeni o dorinţă de frumos în însăşi grijile de gospodărie negustorească. A fost şi o expoziţie a proiectelor de afiş, prezintate la concursul «Flăcării», cu lucruri interesante unele, într’o sumă de foarte banale plagiate ale afişelor străine, mi-metizate gustului naţional. Vina n’o poartă poate cu totul, numai între prinderile mari industriale ori de comerţ, dacă îşi fac cunoscută marfa sub o etichetă de gust mai puţin decât îndoelnic. Mai cade şi asupra celor câţiva desenatori şi pictori,
cari n’au ştiut să-şi facă ascultată şi fantezia lor ce-ar fi putut cu afişul masiv al unei uzine ori* feminin al unei creme de faţă, să aducă puţină înveselire gardurilor de loc viran. Ne-a fost dat să admirăm în casa unui pictor cu gustul subţire o serie de placate pentru A. C. F. acea «Asociaţie creştină femenină», ce vrea printr’o loterie să îh-făptue un cămin pentru studente şi funcţionare. Erau câte-va proiecte cu deosibire frumoase, semnate de câţiva pictori şi câteva pictoriţe cu talentul neîndoios şi intrat în maturitate. Dar mai erau şi câte-va încercări tinereşti, îndrăsneţe şi interesante, vre-o 6—7 din cele vre-o trei zeci prezintate de elevii «Academiei libere» de pictură, care meritau cuvinte bune şi puteau da de gândit, celor ce-ar vrea să înţeleagă că şi din această se poate face o artă, ce-ar uni, ca să uzăm de un vechiu clişeu; — frumosul cu utilul, în cel mai fericit chip.
   IN EINCHIPUIT de anevoioasă e alcătuirea cărţilor de vulgarizare ştiinţifică. Aproape toate cad într’un păcat comun. Ori nu-şi împlinesc menirea, se adresează tot unui public restrâns, iniţiat întrucâtva în tainele de laborator; — ori în dorinţa de a fi pe înţelesul tuturor, fac ştiinţa vulgară, crezând a o vulgariza.
   Volumul «Cronici Ştiinţifice», tipărit de «Cultura Naţională», în care profesorul universitar, G. G. Longinescu, îşi adună foiletoanele publicate odinioară în «Voinţa Naţională», deschide un drum încă nestrăbătut decât de puţini şi singuratici pelerini. E inaugurarea unei biblioteci de care aveam grabnică nevoie.
   Din povestirea unei pete de vin roşu, răsturnat pe faţa albă de masă a unui copios dejun; din paginile de odihnitoare meditaţie pe ţărmul mării, contemplând neodihnitul sbucium al talazurilor; din discutarea unui anunţ prefectorial, ce interzice călcarea ierbei sub ameninţarea amendei, condeiul alunecă nesimţit la expunere de adevăruri ştiinţifice proaspete ori vechi cât veacurile, şi o învăţătură mai mult se strecoară furiş, înainte de a prinde de veste, mai ademenitor chiar ades, decât lectura unei pagini de literatură sadea. S’a vorbit atâta de fapte bune, şi s’au găsit atâtora intenţii generoase în ultima vreme, încât n’am avea ce spune nesupărător de banal, acestui popularizator discret, care de ani, trudeşte să spargă indiferenţa tineretului pentru ştiinţa care nu întotdeauna e aridă.
   Volumul editat de «Cultura Naţională» vine să desăvârşească opera, şi aceia orgolioasă în discreţia ei, a revistei «Natura» de adevărata răspândire a actualităţi lor ştiinţifice, pe înţelesul şi la îndemâna tuturor.
   -Nan sen, omul gheţurilor polare, a fost cinstit cu premiul «Nobel» pentru pace. E încă trează ui amintirea tuturor, emoţia acelor ceasuri de tinereţă, când la lumina lămpii, până în pragul zorilor, ne îmbătăm de povestirea peripeţiilor prin care trecea corabia «Fram» ancorată la marginea pustiului de ghiaţă. Era acolo şi descripţia duioasă a unui Crăciun, sărbătorit în mijlocul banchizelor, cu un praznic de conserve sărate, cu o petrecere «însoţita de dans», în ritmul unui acordeon, în salonul bordului. Pe urmă, după câte-va zile, căpitanul lăsa în urmă corabia cu pântecul pârâind în strân-
*54
© BCU
soarea gheţurilor, şi cu un singur tovarăş şi câţiva câini, se infunda in ţinuturile tăcerii albe, către coliba de zăpadă unde trebuia să ierneze şi de unde avea să plece mai departe, în cercetarea locurilor nestrăbătute încă de picior omenesc.
  După douăzeci şi cinci de ani, dela aceste peripeţii, Nansen e încă tânăr, cu figura roşie şi copilărească, colcăitor de iniţiativă şi cu inima deschisă suferinţelor omeneşti; el care le cunoaşte dureros învăţate din solitudinea neomenească a polului. Ceiace face de doi ani, pentru a scăpa de moarte milioanele de flămânzi ai Rusiei, întrece poate cu mult şi curajul şi tenacitatea pe care le-a irosit odinioară, ca să ajungă într’acel punct îngheţat din creştetul pământului, unde să înfigă un steag spre nedumerirea urşilor albi şi focelor cu coadă de peşte. Apelul lui din iarna trecută, să adune câte doisprezece franci în valută franţuzească, pentru a scăpa cu vieaţă câte un copil din guberniile Volgei şi Samarei, cu acest preţ, a avut răsunet în Occidentul antisovietic, şi a ferit de pieire câte-va milioane de prunci. Cuvântul lui căpăta tărie de convingeri profetice. Şi numai pentru aceasta de ar fi, fără să se mai amintească organizaţia de repatriere a prizonierilor din timpul răsboiului, sau grija ce poartă astăzi sutelor de mii de refugiaţi din Asia minoră care bejănesc acum pe drumurile Traciei; —• şi încă premiul pacifist al celui ce-şi plăteşte cu dânsul, târziu, păcatul de a fi născocit ucigătoarea dinamită, nu putea fi îndreptat mai bine, către un om mai umanizat, în aceste vremuri de conferinţe şi sfaturi ce nu ştiu potoli vrăjmăşia dintre oameni.
fantastică şi de o prodigioasă energie când era vorba să-şi îngenunche amanţii —cari au fost numeroşi. In ceasurile celei dintâi iubiri, toate aceste cusururi părură lui Byron încântătoare.
   Mai târziu făcură din vieaţa amândora un iad, în care «marele tartor» era femeia.
   Episoade tragice se desfăşurară vertiginos: saltare sparte, pahare sfărâmate, fotograiii de femei arse, scene furtunoase în sălile de bal, indis-creţiuni şoptite la urechile prietenilor, tot ce poate născoci o femeie cu închipuirea drăcească pentru a turba un om a cărei tărie fusese o marmoreană linişte. Intre aceste două iubiri furtunoase, vieaţa casnică a poetului venea să desăvârşească dezastrele sentimentale. Annabella Milbauk, nevasta legiuită a lui Byron, nu pierdea nici un prilej, să-l întrebe cu compătimire, când «se va lecui de mania prostească de a scrie versuri».
, Şi pentru a-1 «lecui», cu percheziţii săptămânale în manuscrise, încerca să-l desguste de o îndeletnicire, hotărît neonorabilă.
   Pe această femeie, Byron, totuş a iubit-o până la moarte. In exil a cerşit mijlocirea d-nei de Stael pentru a-i obţine iertare; Stendhal a asistat la Milan, la dasnădejdea lui neputincioasă.
   Din cele cinci sute de scrisori adunate de edi-orul londonez, vieaţa romantică a cântăreţului troscris, apare astfel încăcdată turmentată de pasiuni, de droguri, de alcool, de excitante, de pueluri, şi de iubiri — vieaţa de o mişcătoare in-donştienţâ, în care străbătea totuş himera unei cubiri unice, dorinţa unei femei care să-l scape ide el însuş.
   Se apropie o sută de ani dela moartea lui Byron. Şi nu se ştie dacă puritana Britanie va găsi cu cale să sărbătorească, iertând, amintirea lordului poet, care a fost izgonit în exil să-şi ispăşească păcătuirile,după cum după opt decenii Wilde avea să le plătească, cu doi ani de temniţă grea.
   Tocmai asupra acestei vieţi sentimentale, cu iubiri nelegiuite şl cu peripeţii romantice, se pot culege amănunte inedite din cele două volume de scrisori, Lord Byron's Correspondence, tipărite de editorul Iohn Murray din Londra. Mai era până astăzi încă o urmă de îndoeală întru ce priveşte dragostea vinovată a poetului de dumnezeească frumuseţe, pentru sora lui vitregă, Augusta Leigh. Scrisorile cetite acum nu mai îngăduie nesiguranţa. Căci, la 1814, când Augusta Leigh, născu o fetiţă, Byron scria senin: It is not an «ape»; and, if it is, thot must be my fault — «nu e o «maimuţă», şi, dacă e asta trebuie să fie vina mea». Totuş nici o clipă Byron n’a încetat să desvinovăţească femeia care îl iubise cel mai credincios, şi poate cei mai înţelegător cu putinţă. Amândoi fuseseră înstrăinaţi din copilărie. Când s’au regăsit la un loc trecuseră de adolescenţă. După însăş mărturisirea poetului, ea nu înţelese primejdia iubirii care din frăţească devenea vinovată, decât atunci când era prea târziu. Dacă însă, după o sută de ani, în dramatica pasiune care sfârşi cu fuga lui Byron, Augustina Leigh, apare încă victimă; lady Carolina Lamb, cealaltă iubită a poetului învie şi acum din scrisori, ca o fiinţă demonică. Era o femeie de rară frumuseţe; suplă şi delicată, cu părul auriu, cu ochi de coloarea alunelor şi cu vocea de o desmierdătoare mlădiere. Şi aceasta minunată făptură fusese înzestrată de ursitori cu cea mai drăcească fire: perfidă, vanitoasă, încăpăţânată,
   CâND s’a jucat «Scrisoarea pierdută», la teatrul maghiar din Cluj, au fost cerute cu împrumut costumele dela teatrul românesc. Artiştii unguri nu le-au îmbrăcat totuşi. Şi am văzut atunci, în loc de Caţavencii şi Farfurizii noştri, în generoasele lor costume paşoptiste, un soi de pastori lutherani şi dascăli de şcoli confesionale ungureşti, cu jiletci de cioclu încheiate până la gât şi cu redingote ce puteau face cu isbândă, concurenţă oricărui an-tireu monahal.
   A fost mai mult o localizare, ce părea că amuză nespus pe unguri. Pentru necunoscătorii graiului aspru ca o vecini că dojană, rămâneau aceste costume şi veselie a spectatorilor, cel mai limpede indiciu că ungurii îşi regăseau pe scenă brânzo-veneştii şi farfurizii indigeni.
   Că piesa a plăcut, atât cât îngăduie plăcere o vanitate naţională încă rănită, nu mai începe nici o îndoială. Că repetata tânguire a cetăţeanului turmentat ■—■ a putut picura în sufletele ascultătorilor întreagă durerea ei umană — a fost mai greu de înţeles. Ne îndrumam, noi cei ce nu ştiam ungureşte, doar după scheletul anecdotic al piesei, după intrările şi ieşirile personagiilor şi după exploziile de râs. Se pare că cel mai mare succes l’a avut cuvântul «petrcleum», («da ce, vreai să beau gaz?») —expresie care a părut ungurilor, o foarte proaspătă şi hazlie nouate. Să fi fost oare numai farsa cu scrisoarea ce se pierde şi se găseşte de mai multe ori în şir, şi cele câteva vorbe de duh, mai tari, cauza bunei primiri ce-au făcut spectatorii unguri traducerii d-lui Kador? Ori e la mijloc şi puţină diplomaţie; acceptarea unei piese româneşti, fiindcă interese —-e locul să vorbim de «culise» — o cereau ?
   Nu ne rămâne decât să credem cele scrise de Ignotus, că au isbutit şi cărturarii unguri, să de-
sluşească în piesa dramaturgului nostru, biciui-toarea satiră a acestei «drăcii a domnilor» cum numesc ţăranii maghiari politica — aceiaşi se vede, sub toate latitudinile planetei.
   Farsa cu aceste elementare mijloace, din gesticulaţii şi învrăjmăşiri copilăreşti, aruncă încă o sămânţă de gând, din care va să înmugurească poate, s’o nădăjduim, cândva, liniştita coabitoare a naţiilor pe planetă.
   Străduinţele pacifiste, vor însemna vorbe
risipite de prisos, atâta vreme cât copii sunt crescuţi în cultul lui Napoleon mai mult decât al lui Pasteur, şi din fragedă vârstă învăţaţi să intoneze cu ochii înflăcăraţi şi cu pumnii strânşi: la Marseil-laise, It’s a long way to Tipperary, Die Wacht am Rhein, Stripes an Stars, Flotte petit drapeau...
   O literatură pacifistă, apostolică şi generoasă, a luat fiinţă după răsboiu, în ţările biruite ca şi cele victorioase, ca o mărturie mai mult că sub amă-gitoarea consolare a biruinţei, nu se ascund decât aceleaşi răni muşcate de glonţ în trupul şi în sufletul ostaşilor, deoparte ori de alta a şanţurilor cu reţele de sărmă. Cea mai nouă carte de’ pacinică propăvăduire, ne-o trimite Roger Avermaete, director al revistei şi editurei de arte Lumiere din Anvers, şi colaborator mai vechiu al revistei noastre, unde cu începutul acestui an reia o serie de scrisori asupra literaturei şi artei belgiene. Volumul intitulat Quand Ies enfattts se battent, cu o prefaţă de Henri Barbusse, şi tipărit în îndoită ediţie, «Lumiere» şi «Clarte», isbuteşte sub înfăţişare de farsă satirică să înfigă în suflet meditaţii grave. E spectacolul unei bătălii de copii, cu oşteni de plumb şi fortificaţii jucării, cari ca şi oameni se înfierbântă într’o încăerare dezastruoasă pentru amândouă taberile. Marele regizoral spectacolului, care simbolic poate fi Dumnezeu ori destinul, nu face alt decât să lase încăerarea la voia întâmplării, până la sfârşit, fiindcă «totul sfârşeşte întotdeauna printr’o împăcarecând se bat copii, îndură numai jucăriile». Copii, minusculi actori se servesc de actori mai mărunţi: jucării şi soldaţi. Ii alinie, îi trec în revistă, după paradă îi aruncă spre tabăra vrăjmaşă, mici soldaţi de plumb ce au totuş cap, ochi şi piept, şi suflet înlăuntru, ca adevăraţii soldaţi şi ca şi dânşii, nu văd şi nu există, decât dacă sunt în masă, mulţi, mii şi sute de mii, divizii şi armate.
   ST OETUL maghiar Zoltân Frânyâ e preţuit în cercurile literare ungureşti mai mult pentru traducerile sale din lirica mondială, decât pentru impecabilele-i sonete, pe care le dă cu sgârcenie publicităţii, fără să le fi strâns încă într’un volum. Opera sa de tălmăcitor al cântecului de pretutindeni e considerabilă. O vastă antologie, începând cu Grecii şi Romanii şi sfârşind cu Japonezii de azi, e în pregătire. Publicaţiile literare maghiare dau foarte adesea pagini dintr’însa. De curând poetul a făcut să apară în frumoasa ediţie a lui «Hellas-Verlag» din Viena, un Baudelaire şi un Verlaine în text paralel francez-maghiar. Dexteritatea de tălmăcitor a d-lui Frânyâ are calităţile unei oglinzi de cristal: răstoarnă originalul în traducere, cuvânt în cuvânt şi sonoritate în sonoritate.
   Zoltân Frânyâ prepară în acelaş timp o antologie românească în ungureşte, dela Eminescu până la poeţii de azi. Căci d-sa e nu numai un prieten al nostru, ci prietenul unei idei în care crede cu religiositate: ideea împrietenirii culturale a Maghiarilor cu Românii. E un prieten al Românilor fiindcă se socoate un prea bun maghiar. Pentru aceasta, cu întreaga ungurime revoluţionară, pribeagă azi din voinţa lui Horthy, el sufere, dincolo de graniţele patriei sale, visând sub teii dela Mod-ling ori în redacţiile vieneze, împreună cu tovarăşii lui de credinţă şi de suferinţă, era de aur a împăcării popoarelor noastre. Şi sunt mulţi aceşti prieteni maghiari pe cari noi nu-i cunoaştem, dar cu sufletul şi cu durerea cărora vibrăm la olaltă în nădejdea unui viitor mai bun, în care şi noi credem.                                           _
   Gândirea va căuta necontenit spre zarea încinsă de curcubeul acestei împăcări culturale. ^Şi va deschide, frăţeşte paginile sale oricui va grăbi cu un pas apropierea.
                        Numărul viitor al GÂNDIREI, va apărea în mod excepţional, ilustrat în interior şi în suplimente cu reproduceri din expoziţia ISER, ce se va deschide la 4 Februarie a. c. în sălile Mozart.
                        Exemplarul, cu două suplimente special tipărite, se va pune în vânzare în ziua de 3 Februarie, cu preţul de 7 LEI.
                                              TIPARUL CVLTVRA NAŢIONALĂ, BUCUREŞTI
                                                         CLIŞELLL marvan
© BCU Cluj