f 9
ANUL 1. 55 No. 8
  (5 AuRUBt 1921
Numărul 2 lei 50 b.
  REDACŢIA $' ADMINISTRAŢIA: H f| I CALEA REQELE OO ^.LUJ FERDINAND No.
h
             Cupri n sul
Sonet (posthum) ...     _
Literatură şi gazetărie _
Declin _____ ____ ___ ____
Deasupra noastră munţii Apologia războiului _ Scrisorile unui tăzeş ____
Timpul ____ ___ ___   _____ Demostene Botez
Lâcusfc^t— ...   __ ___ — Ion Dragu
Sak^^yi (D. Merejkovski)___ Vasile Al.-George
Bisa^B^beagră _____   _ ___ Adrian Maniu
Con^^j^ple^entenarelor   Ivan al ll-lea
Aspecte şi direcţii literare _ Ion Darie
                       Cărţi şi reviste. Croniba măruntă. Desemne de Victor Ion Popa, M. G. Georgescu etc.
                                                «      » jf,          9
                                20 pagini în 4° cu numeroase desemne 2 lei 50 bani.
% left Cmi

 ■' - . ' -A,'. '
 GÂNDIREA
 LITERA R A. A R T J S T I C Ă SOCIALĂ
      ’        te  In* »«X ' 1
           *l kt» u ţii tO <uiw liwvat«,i iutAif . t ■ ■
 Redacţia . şi administraţi» Calea Regele v Perdinand No. .58, Cî«î
ABONAMENTE: Pe hârtie velină 200 iei anual; ediţia obicinuită 1 an lei 60; 6 Suni lei 35; 3 luniŢi 20. — Lei 2 50 exemplarul. Pentru instituţii un an 120 lei.
INSERŢII $1 RECLAME se primesc ia administraţia revistei, achizitori împuterniciţi şi toate agenţiile de publicitate. * * /+ * * *
REDACŢIONALE, Gândirea va face minuţioase recenzii tuturor lucrărilor trimise pe adresa noastră, Domnii autorii şi casele de editură sunt rugate a trim.te câte 2 exemplare. — Manuscrisele trimise nu se înapoiază. Primim bucuroşi cronici asupra mişcării culturale,' literare si sociale din toate ţinuturile lomâneştf. * ♦ * * + + *  *  +   *  *  +
BANCA AGRARA
+
SOCIE TA T E ANONIMĂ CLUJ
CALEA REGELE FERDINAND \r. 36 — 38 (In casele proprii) * * *.. (Telefon Nr. 5—39 şi 12—17)
                        CAPITAL SOCIAL LEI 50000,000
                   (Banca împuternicită cu finanţarea reformei - agrare prin Decretul-Lege Nr. 4167 din 12 Septemvrie 1919).
                        Lxec tă tof felul de operaţiuni de bancă
l
cu 5°L neito
                              Primeşte depuneri spre fructificare .                  . Primeşte depuneri în cont curent
                              Cumpără şi vinde monezi străine.
                              Finanţează intreprinderi agricole şi industriale.
                              Emite scrisori fonciare.
                              Acoardă împrumuturi hipotecare cu anuităţi pe 10, 15. 25 ani. Acoardă împrumuturi cambiale.
                              Acoardă împrumuturi pe gaj de efecte (lombard).
                              Acoardă împrumuturi pe mărfuri (varante).
                              Excontează cambii, efecte, cupoane, devize.
                              Secţie specială pentru organizarea cooperativelor.
,          ........ Secţie specială pentru maşini agricole.
                              Seţiţie specială pentru produse agriiole.
Virimente directe de cont-curent cu toate băncile mari dinţara şi străinătate
1
n
1
redacţia
                                                                Şl flDJyUNl-STRAJIA ■■
                                                               CALEA REGELE ferdinand No 38.
  C L II J.
                                       - AQTl/TlCÂyOci AI^Ă
APARE LA 1 ŞI LA 15 ALE FIECĂREI LUNI REDACTORI: CEZAR PETRESCU ŞI D. I. CUCU
                                                                                                   RÂNDURI POSTUME.
                                                     SONET.
Sărmane■ suflete, eşti ca o floare Ce-a înflorit în zorii unei zile,
Din luna cea cu toane-a lai Aprile—
Şi-o zi numai s’a bucurat de soare!
Petalele-ofilite, tristă, şi le închide tremurând... Simţind că moare Se uită în jarul ei ne’ncrezătoare, întocmai cum ţe uiţi şi tu, copile!
Zadarnic joacă ’n preajmâ-i mândri fluturi Şi , ântă gâze şi roesc albine,
Un rău ascuns o sapă ca pe tine;
Tînjind de dorul zilelor senine
Şi ti# simţi noaptea cea de veci că vine
                                                                          Şi ’ndini, ca floarea, fruntea — şi te sectari.
     '                        ST. O. IOSIF
LITERATURĂ Şl GAZETĂRIE
   M’am întâlnit săptămâna trecută, în tren, cu unul dintre scriitorii noştri pe care publicul cittor şi critica, printr’un rar acord de aprecieri îl decretase unanim şi fără rezerve: „o speranţă aţinerii generaţii*.
   îşi .dusese familia la ţară şi se întorcea acum, după un scurt Concediu de zece zile, la masa redacţiei, despre care-mi vorbea cu cuvinte amare ca despre o osândă de galeră. Căci „speranţa tinerii generaţii" până să-şi poată câştiga pâinea exclusiv din literatură, regulează politica externă Ia o gazetă, şi alimentează cotidian două coloane cu variat şi nelimitat conţinut la alta. Adică, după socotelile sale, e obligat să fabrice anual între optsute şi o mie de articole, din cele rrrai contradictorii domenii, începând cu criza cărbunilor din Anglie, trecând la comentariul reformei agrare dela noi şi sfârşind cu războiul din Siria.
   Cele zece zile petrecute într’un sat de munte, fără grija manuscrisului de o doua zi, cu plămânii pur. ficaţi de fumul ţigărilor aprinse una după- alta în neştire, îi umpluse mintea de imagini fragede. Se întorcea ca o albină cu pungile încărcate de miere şi - polen. „Numai de-ar avea răgaz să le aştearnă pe hârtie!" .    '
   Si rezemat de bara de alamă a ferestrei, sorbind cu lăcomie priveliştea ce fugea îndărăt, îmi destăinui câteva planuri şi mult mai multe dureri. Cin roman ajuns la jumătate şi părăsit în sertar acum doi . ani. Un volum ce-ar trebui adunat lâ toamnă din materialul
risipit în reviste, dar care are nevoie de _ o amănunţită revizuire. Câte-va subiecte notate sumar ce aşteaptă numai ceasurile de dispoziţie şi reculegerea cuvenită pentru a îmbrăca forma definitivă. Toate însă atât de departe de realizare ! Căci ziarul îi devoră timpul cel mai preţios, îl stoarce mlădierea frazei zilnic, îl superficializea-ză, îl deprinde cu nefericite com-promisiuni de sintaxă şi cu o nerăbdare care nu-i mai îngâdue să adâncească o ciocnire psihologică. Seara, zădarnic se aşează în faţa hârtiei albe.. .
   Condeiul şovăe, fraza se osifică, cuvântul e uscat şi în mijlocul pa-ginei, apare inconştient, un clişeu verbal eftin, din acele ce se rân-duesc foarte la'locul lor într’un colţ de coloană de ziar, dar. dis-cordă monstruos ritmul adevăratei şi trainicei creaţii. Automatismul
scrisului îi bagatelizează, într’un calapod comun şi amorf, cea ce cu un ceas înainte întrevăzuse viabil şi plin de sevă. Mica tragedie se repetă în fiecare seară. Condeiul renunţă. Manuscrisul început îşi reia locul în sertar. „Speranţa tinerii ’ generaţii" se întoarce la „măsurile contra speculatorilor" şi fa .situaţia din Silezia superioară".
  în ultimi. I volum oboseala se resimţea. Dacă scăpase lectorului şi criticei binevoitoare, şi-o urmărise singur rând cu rând la fiecare' pagină, unde o autocratică dureros de ascuţită plivise fraze steoreotipe, re- . miniscenţe necontrolate, pshicho-logie găunoasă şi vinovate întor-tochien de gândire. Invidia acum ceasurile de birou ale unui confrate oarecam, slujbaş public; a cărui îndeletnicite mecanică nu-i storcea vlaga scrisului şi se reducea la simplă manipulaţie de con-
©
1-42
                                                                                 QANDlktÂ
dici şi arhive, !ăsându-i literatura nealterată.
   Intr’o staţie, unde acceleratul se oprise două minute, ochii lui jinduim masă şefului aşezată sub un cireş ; masă de modest gospodar rustic, cu faţa ei albă, cu sticla de vin brumată, cu ceştile de cafea fumegânde, si cu păserile ciugulind fărâmituri împrejur. Soarta aceluia îi păru neasemuit mai ferice, decât tirania linotypului.
   Ademenit de o glumă -proastă îl îndemnai să înainteze o petiţie direcţiei personalului dela C. F. R.,' sau să compună „Balada Şefului de gară“.
   Dar glumei îi răpunse o atât de resignată mustrare a privirei, încât cuvintele-mi muriră pe buze. Prietenul închise geamul şi se aşeză tăcut în coltul său de vagon. Figura i se întunecă. Se apropia de galeră.
                                                                             *
* *
   Număr şi găsesc jumătate din scriitorii cei tineri robiţi presei. (Cuvântul nu e prea tare). Cei mai mulţi par a fi renunţat chiar la prima vocaţie. îşi mai amintesc numai când' o revistă sau un editor în goană după manuscris fac apel şi la vremelnica şi capricioasa lor colaborare.
   Un' timp, fireşte faptul a apărut îmbucurător. Cum literatura, pentru o ţară eminamente agricolă, e redusă la proporţiile unui lux superfluu,iar scriitorul enevoitsă-şi plătia-scă pâinea cu altă trudă decât rima-rea unui sonet ori compunerea unui scenariur el îşi găsise astfel o îndeletnicire înrudită cu a sa, măcar prin caracterele de plumb cari tot atâta de generos imprimă posterităţii comentariul unui gazetăresc fapt divers, ca şi cea mai fragedă inspiraţie lirică.
   Se adăpostea sub un acoperiş oarecum amical. Nu era silit să înveţe comptabilitatea dublă' sau să numere ţigările la regie.
   Ori cum, ziarul nu a avut decât de câştigat. Fraza s’a înviorat, înregistrarea monotonă de fapte a găsit interpreţi ingenioşi şi familiarizaţi cu probleme adâncite, efemerul eveniment de scurtă senzaţie a îmbrăcat o haină colorată şi între şirele coloanelor menite lecturei de o singură zi, salariatul tocmit să predea articol măsurat în zaţ cu sfoara, a strecurat prodigios şi involuntar ceva din sufletul unei creaţii zămislită pentru un trai mai îndelung, decât acel
al paginilor aruncate pe o masă de cafenea/ Se risipesc astfel în gazetele cu care lectorul îşi împachetează ghetele trimise la pingelit şi cU care gospodină îşi acopere rafturile din camară; îndestule scânteeri pierdute pentru totdeauna.
    Acestea toate însă, o vedem acum în paguba literaturei.                  ,
    Căci aşa cum e alcătuit astă-zi ziarul, nu îngădue, nici măcar ca limitată concesie, libera iniţiativă, a Scribului. Foileton nu există decât pentru romane de senzaţie, coloanele rezervate pentru problemele de cultură sunt sacrificate reclamelor,
materialul de consistenţă al tuturor foilor, cu una ori două excepţii, e format de polemici şi hâr-ţueiii politice, de cea mai sgomo-toasă şi demoralizantă zădărnicie. Gazetele vândute ca oricare întreprindere lucrativă, cu redacţie cu tot, s’au înstrăinat dela destinaţia iniţială. Fac parte astă-zi din armătura cutărui trust financiar sau cutărei grăbite asociaţii politice însetate de putere; Patronul comandă sau revoacă atacul cutărui personagiu, sau cutărei tabere adverse după o strategie neînpărtă-şită combatanţilor, dar obligatorie. Cere întru aceasta concentrarea tuturor peniţelor, gratifică vrednicul mercenar care a găsit epitetul mai dur, cuvântul mai violent, in-
juria rriai sanguină, insinuarea mai ticăloasă, şi clasifică erarhia salariaţilor săi după aceste aptitudini primare. Lectorul educat cu astfel de hrană sufletească se desprinde pe nesimţite de cele una sau două gazete, cari prezintă încă tradiţia astăzi pierdută a foilor cu timide preocupări de cultură. Nu mai cere în schimbul banului său, decât strigătoare senzaţie şi fulminante imprecaţiuni. Închis într’un ermetic cerc vicios, ziarul va oferi cititorului cât mai abuziv marfa sa vehementă iar cititorul se va îmbulzi să cumpere gazeta care-i satisface cât mai desăvârşit această preferinţă barbară.
   Astfel, gazetăria se limitează la o profesiune unde selecţia şi clasificarea se face după criterii, în care cele din urma virtuţi considerate, rămân neîndoios sintaxa şi talentul. £i atunci, scriitorul sustras literaturei, pentru a ocupa loc la masa redacţiei între foarfece şi borcanul cu gumă, e nevoit sub ameninţarea deprecierii ca inapt, să-şi asimileze pliurile profesionale. Mărginit la un strict orizont de investigaţii nu-şi va putea utiliza efectiv nici una din calităţile cari ar fi dat gazetei tinctura altor preocupări. Bagajul său literar rămâne afară, la uşa redacţiei, sarcină incomodă şi iriutilă. Alungat dela foileton de romanul poliţienesc, de la cronica teatrală de arendaşul rubricei cu ale sale angajamente; dela cronica artistică de specialistul agramat ce~şi face totuşi galerie de tablouri acasă; dela recenziile cărţilor de contractele administraţiei cu caşele de editură, alungat dela celelalte rubrici de cultură şi de orientare intelectuală demult desfiinţate pentru a face loc reclamelor de pudră şi corsete; el se mărgineşte la comentariul evenimentelor celor mai diverse şi disparate într’un ton pe care se sileşte să nu-1 depărteze dela comunele preocupări ale gazetei. Pierde dar obiectivitatea şi aptitudinea de a generaliza şi adânci, cea ce ar constitui un balast pentru inteligenţa râncedă a obştescului lector. Cel mult, are libertatea de a-şi cheltui într’această limită un capital de imagini, o sprinteneală de stil, şi o sumă de secondare virtuţi literaturei pierdute.
   Cu toate aceste îngrădiri, împotriva voinţei patronilor, zarul prin irestibila contribuţie a inteligenţii literare risipite obscur şi ano-
© BCU
GÂNbmtA
143
nim de colaboratori) săltă adesea mai sus de năclăerea banalităţii Coiidiane. S’ar putea dintr’aceasta uşor calcula* câştigul realizat pentru cititor, pentru educaţia maselor, pentru gazetă şi pentru gazetar, atunci când aptitudinile scritorului mercenarizat ar fi fost inteligent utilizate, cu preţul chiar ai unei îndrăzneţe transformări a ziarului actual. Câte-va gazete de odinioară — şi ne întoarcem iarăşi la România Jună a Iui Aurel Popo-vici, la Lupta lui Gheorghe Panu, şi aproape la toate dispărutele gazete ale Ardealului, — au încercat a sparge cândva tradiţia de găunoşe-nie polemică sau senzaţională. Au deschis coloane pentru probleme de ,cultură, de artă şi de disciplină socială, constrângeau ochii lectorului să stârue mai mult decât în repedea frunzăreală a faptelor diverse şi a crimelor de suburbie.
    A patra putere în stat părea a-şi aminti în răstimpuri, că are şi altă menire decât îndeletnicirile de şantaj, de superficială retorică şi de pură negaţiune. Doctrina, pe vremuri nu era proscrisă cu desăvârşire, şi pentru cinci parale ziarul pe lângă înregistrarea de hoţii şi de omoruri, de fraude şi sinucideri, de Injurii şi încăerări electorale, cerca să fie şi un factor de educaţie cetăţenească. încercările au sucombat totuşi. Numărul cetitorilor era atunci poate prea mic, capitalul editorului prea modest, concurenţa ziarelor care ofereau abonaţilor premii, pilule Pink şi pomada Ana Csilag, prea neio--ială. Despre încercări mai recente nu putem aminti. Patronul sau capitalul anonim învestit în comerţul scrisului, are de urmărit în aceste vremuri de grabnică democraţie, alte ţinte de cât educaţia' civică. Nu-şi riscă omul banii pentru asemenea platonice îngrijorări! Ş\ e inutil a mai pune faţă în faţă dureroasele rezultate ale acestei menta lităţi, cu îndatoririle ce le-ar fi avut presa într’această criză de prefacere socială şi morală, şî în procesul anevoios şi plin de asperităţi al . unificării sufleteşti. Cei cari au învestit în ziare peste o sută de milioane,' nu s’au oprit la probleme atât de mărunte. Contribuţia tiparului în criza de astăzi e învrăjbire, bagatelizare, fariseism şi tocmeală politică. Scriitorii naufragiaţi într’o redacţie sau alta, au devenit Complicii acestor orori. Complici cu atât mai primejdioşi, cu cât taleri--tul, popularitatea şi autoritatea.
                                                                                                                                                                            1918.
DECLIN.
O tristeţi întârzie în mine caşi toamna care întârzie pe câmp; nici un sărut nu-mi trece prin suflet nici o zăpadă n’a descins pe pământ.
Cântecul trist, cântecul cel mai trist, vine din clopotul din asfinţit, îl ghiceşti în glasul sterp al vrăbiilor şi răspunde din umilinţa tălăngilor.
E toată viaţa'care doare aşa,
zi ca zi pe întinderea stepelor,
între arborii neajunşi la cer,            •
între apele ce-şi urmează albia,
între turmele ce-şi pase soarta pe câmp,
şi între frunzele cari se dau în vânt... <
                     ,              /. VINE A
semnăturei. dau greutate slovei vândute pentru blidul de linte.
   E drept, această dezerţiune morală, împlinită „fără voie şi impusă de vitrega nesecitate e pentru scriitor cu deosebire dureroasă. Neputând imprima ziarului nimic din caracterul preocupărilor sale fireşti, ei se supune biologicei adaptări, îşi deformează opticg după un-gh:ul profesional. Adică, la rândul său superficializează, bagatelizează, substitue violenţa gândirei,şi convingerea— care ar fi să rămână ultimul fanatism nealterat al intelectualului
—   o supune unui tarif. Iar cum facultăţile, ca şi organele, pentru a via cer exercitarea lor, şi cum ziarul actual nu mai tolerează scriitorului liberul joc ai facultăţilor sale, ci îl constrânge la îndeletniciri ce fac carieră strălucită absoi- • venţilor-.de patru clase gimnaziale ;
—   scriitorul devenit gazetar, rămâne o individualitate hibridă. In presă nu poate străbate mai de-darte de masa cu foarfece şi borcanul cu gumă- Acolo au ajuns şi ajung să piloteze opinia publică, număraţi pe degeie — nu acei cari risipesc talent, cari au adus meseriei o acumulare de cunoş-tinţi, sau Curaj, sau loialitate, sau alte calităţi supărătoare, ci birue indivizi înarmaţi cu virtuţi pe cari condeiul refuză a. le defini. Perso-
nagiu incomod, intrusul va rămâne chiar după douăzeci de ani de carieră, un lux sau un tolerat pentru o redacţie şi nici decum un element indispensabil.
   Iar de literatură, scriitorul —1- gazetar, e condamnat să se înstrăineze fiindcă cotidiana Confecţionare de camelotă pentru tipar, nu poate rămâne fără o jalnică repercusiune în opera pe care zădarnic scriitorul va încercadeacum să o creeze sincer, închegat şi trainic. Nu 'se pot ticlui eu Ceasul pe masă şi cu ameninţarea paginatorului la spate, sute şi sute de articole anual, fără a stoarce cu aceasta voiciunea creaţiei literare definitiv pierdută. Gazetăria ucide literatura în măsura în care industria bagatelizează arta. Tânguirile prietenului din tren nu sunt nici singuratice, nici exagerate. Bănuesc în zeci deşertare, dintr’această pricină, pagini poate de preţioasă literatură, îngropate pentru totdeauna şi pentru totdeauna fărâmiţate.
   E povestea crescătorului de roze condamnat să plivească legume...
                                                                                                                                Cezar Petrescu.
© BCU
144       '      '
   APOLOGIA HASBOIULUI.
             Studiu critic. •
   „Eroii mei sunt doi cocoşi" . . Mi-a fost dat să-i văd pe câmpul de luptă, într’o după amiază ploioasă.
   Îmbâcsit de umanitarismul unui autor strein *ce se bucurase de multă reclamă, ieşisem din odae ca să scrutez intenţiile naturei. Tocmai încetase ploaia şi dinspre dealul cu vii venia o undă proaspătă de aer. Pe cer umblau grăbiţi nouri negri şi groşi.
   Un moment, supt impresia cetirii (capitalism, industrie, proletariat) ni’am crezut întro cetate modernă — nourii cei fantastici închipuiau trâmbele de fum ale fabricelor, — şi am avut viziunea Unei fericiri: Beoţia, orăşelul meu liniştit de provincie, trecuse deadreptul din stadiul feodal în pragul socialismului! Imediat, în aceiaşi milionime de secundă, când mă gândeam cu bucurie la conu . . . s^-i zicem Leonida (fiindcă dacă-i vom spune pe nume, cu fineţea d-sa!e va pricepe de ~:ne-i vorba,) va fi ales Comisar la Externe, o picătură de ploae, căzută pe nas, m’a adus la realitate. M’am mirat şi de acest lucru, fiindcă n’am nimic comun cu. Cyrano.
   Dar Beoţia-i cetatea minunilor!
. M’am şters binişor cu batista şi printr’o întâmplare norocoasă mi-am aruncat ochii în ograda vecinului. Pe o moviliţă de gunoi erau doi cocoşi. La o mică distanţă steteau alte pasări de casă, în diferite poziţii,: după temperament şi educaţie.
   Cocoşii, doi adolescenţi cu personalitatea bine definită, unul alb şi altul pestriţ, scormoneau pământul, ca să-şi găsiaisut hrana de toate zilele. Ei, nefăcând parte din pasările cerului cari „nici nu seamănă, nici un seceră, nici nu adună in grânar şi pe cari totuşi, Tatăl nostrul cel ceresc le hrăneşte", (Sfânta evanghelie de la Mateiu VI, 25) erau nevoiţi să muncească, în sudoarea pliscului. Fiecare îşi avea domeniul lui de exploatare şi, desigur, nici nu se ştiau vecini, fiindcă nu se vedeau: steteau unul la altul cu coada, —- dacă ni-i permisă această vulgară expresie. Nicăeri nu se vedeau nici fulgi, nici urme de sânge; fiecare se bucura deci, de jus primi occupantis şi amândoi erau moştenitorii unei lungi perioade de pace.               '
   Dar deodată, cocoşelul cel pestriţ se întoarce, se uită fix la celă-
             DEASUPRA NOASTRĂ MUNŢII.
             Pe vale ’ncep sâ curgă albe fumuri Când ne-adunâm iubirea de pe drumuri Şi temători, cu ochi aprinşi, de mână,
             O ducem în coliba noastră, zână.
             Zăvoare mari trag tremurând la poartă Şi pe’ntunerie braţul 'meu te poartă La colţul care ţi-l visasem pe De patimă şi de vinovăţie !
             Uimit şi în neştire-ţi intru-alături,
             Un sul de foc sub îngheţate pături, Şi-ascult, când mută gura-mi nu cutează, Cum îţi destăinui dorul, tu, vitează.
             Iar dacă ochii, grei, târziu mai cată Pe geam afară ’n zarea fermecată,
             Eu înţeleg deodată ce-i cu tine Şi cum nimic nu poate să te’ntine.
             Deasupra noastră munţii ’n haine grele De-argint, pe cap cu mitreie de stele, Slujesc întreaga noapte,şi, se ’nchină Cădelniţând încet din luna plină.
                                   " %MANOIL BUCUŢA.
lalt şi vrea să-î sară în oap. Co- Să fie vre-un motiv religios?. . . ooşelul oel alb nu se lasă bătut Pe cât ştim, găinile sunt lipsite şi lupta începe. . .                   .de misticism (deşi poetul indian,
   Mobilul?                              Rabindranath Tagore are altă pă-
   Pentru mine, multă vreme, mo- rere despre europeni), fiindcă ele bilul a rămas un mister! Am în- sunt deabia în zorii civiîzaţiei, — trebat pe un profesor dc istorie, am aşa că nici cocoşeii nu pot fi unul întrebat pe un sociolog, profesor la hughenot şi altul catolic, universitate, am consultat pe un Să fie onoarea la mijloc?. . . mare ocultist „care a prtzis răs- Nu se poate, fiindcă găina n’are boiul cel mare“, — dar nici unul obraz, — şi obrazul e condiţia nu m’a lămurit! Totuşi, să încer- sine qua non a onoarei (vezi Pro-oâm, împreună cu D-voastră să-l verbele Românilor, colecţia Zâne), găsim, —■ şi să întrebuinţăm rne- Acum, după ce am epuizat toate toda eliminării, fiindcă tot îi vorba mobilele, ne rămâne unul singur: de răsboiu.                              expanziunea economică. Hotărât!
   Să fie amorul la mijloc?. . . . Aceasta-i pricina răsboiului celui Nu-i de crezut, deşi mediul e tru- mare dintre cocoşul alb şi cel pes-baduresc şi cultivă serenada! Nu-i triţ. O luptă de moarte pentru mode crezut, fiindcă beligeranţii sunt viliţa de gunoiul. . . prea tineri şi bănuim, după toate Am avut eu suprema fericire să semnele fiziologice, că încă nu le-a     azist la toate fazele bătăliei' şi să
„mirosit a catrinţă".    (I. Creangă,    văd, şi dintr’o parte şi din cealaltă,
Amintiri, orice ediţie). Dar să ad-      lovituri de maestru. Am făcut şi
mitem că Ie-a mirosit, — tot tre- o remarcă: Cocoşii nu cunosc ata-bue să înlăturăm din     cauză amo-      cui de flanc ; se luptă piept la piept,
rul: modernismul nostru aşa de ca'n poveşti. De sigur, după păre-complex ne impune        să zâmbim,      rea D-voastră, e o inferioritate, o
când ne aducem aminte de răsbo- lipsă complectă de spirit militarist, iul troian. . . ''                       D-voastiâ veţi zice că sunt cu
© BCU
GÂNDIREA
145
mult inferiori oamenilor şi în alte privinţi: nu cunosc tunul 42, gazele asfixiante, bomboanele otrăvite, „peticde de hârtie", eto. ete.
   Sunteţi naivi, fără supărare •' Cocoşii sunt superiori oamenilor, fiindcă în răsboiu utilizează hipnotismul ! După două, trei reprize în cari fulgii li se sburlese ca la arie', cocoşii se opresc brusc şi se fixează unul oe altul întro atitudine împietrită. Minute întregi curge între ei fluidul magnetic, un moment de slăbiciune a privirii şi cauza-i pierd tă!
   Îndrăznesc să afirm sus şi tare că aceasta va fi forma viitorului războiu între oameni. Totdeauna ai de învăţat ceva de la cei mai mici! . . .
   Dar dacă lupta dintre rei doi cocoşi a fost măreaţă, sfârşitul ei a fost extraordinar şi neprevăzut! Mă aşteptam ca linul din b lige-ranţi să cadă sdrobit, cu penele smulse, cu creasta sângerată şi cu privirea stinsă. Nimic din toate acestea! După un atac slab, când în'epusem să prevăd sbrobirea iluziilor mele feroce, cocoşelul cei alb a început să ciugulească un firişor de iarbă alături de moviliţă, , iar cel pestriţ s’â scuturat şî a opucat-o razna înspre poartă.
   Să fi fost demenţa survenită în urma emoţiilor răsboiului sau o retragere de înţelept pentru a medita în singurătate bazele unui Tri- , bunal Internaţional şi ale unei Ligi -a Naţiunilor?
                                                                                                                             Al. R. Moroianu,
                                                                                                   Lângă o piatră
   In mijlocul codrilor, orăşelul acesta provizor şi zumzăind de activitate înfrigurată ca o prisacâ, fusese o neaşteptată apariţie.
   Treizeci de kilometri, şoseaua scobită în piatră păruse că se afundă în ţinuturi neumblate. Valea se îngustase. Crestele impă-durite se apropiau deoparte şi de alta, deasupra cerul albastru se strâmta şi îa fiecare cotitură, altă stâncă ameninţa să zăvorască definitiv calea. Şuvoiul îşi sfărma apele străvezii şi reci de lespezi tăiate din ce în ce mai colţurat. Iar -rugii murilor cu flori tărzii şi albe, atârnau între crăpăturile catifelate de muşchi, din ce în ce mai îndrăzneţ, neatinse de mănă omenească, flerul se rărea odată i cu urcuşul, răcoros şi umed. Miros aspru de răşină şi mintă îmi înviora oboseala. Nu se auzia ţipenie şi nici răsunet de secure în adâncuri. Doar în sihlă, ţipătul paserilor sălbatice se îngâna metalic cu ecoul văgăunilor.
veche de hotar
      .      Poiana Negrei.12 August,
nile cu cuţite lucioase; mă urcă la vilele clădite cu tot confortul civilizat; îmi arătă falansterul construit pentru lucrători ; infirmeria cu paturi curate şi dulapuri rânduite cu medicamente ; îmi lăudă modernele instalaţii electrice şi explică minţii mele profane ingenioasele procedee cu care ştiuse capta neistovitul isvor de albă energie a râului.
   Uluce şi funiculare suspendate aerian deasupra răpilor aduceau butucii până în pragul fabricei, o linie ferată transporta s. ândurile umede încă, până ia cea mai apropiată gară, la patruzeci de kilometri de cealaltă parte a muntelui. Drumul vechiu pe care venisem fusese părăsit, Slujea acum doar câtorva cătune pierdute în poeni. Pretutindeni, o disciplină de cazarmă, mişca !a ordin ca un singur om cele câteva sute de lucrători, .aduşi, din satele sărace ale Moldovei şi din pădu ile Mar-maţiei.
   Mă aşteptam să mă d-ucă drumul la poarta unui schit. Chilia unui pustnic săpată într'un perete vânăt de peşteră, m’ar fi uimit mai-puţin decât această poiană care mi s’a deschis deodată ochilor, populată cu uriaşe hangare de scânduri ; cu coşuri de fabrică şi Cu şine de fier; cu nenumărate vi!e albe acăţate până Ia jumătatea muntelui, şi cu furnicarul acela de lucrători cari alergau după vagoneh», răsturnau butucii cu ţapine şi umpleau valea de larmă.
   Mai târziu, stăpânul acestor ţinuturi, cu o neascunsă mândrie mă purtă în fabrica < u cele nouă gatere, unde ferestraele despicau trunchiurile gigante şi drepte, cu o precizie de uriaşe jurăiii mecanice. Mă invită să admir maşi-
    Pe sus, apoi, din balconul locuinţei directoriale, care domina din cel mai înalt platou toată valea, mă îndemnase să contemplu priveliştea desfăşurată jos, ase-mem unui prea încărcat şi ireal tablou de reclamă industrială. Era într’adev.ăr o minunată privelişte. Ca prin lentilele unui benoclu întors, toate aşezările se puteau cuprinde dintr’o ameţitoare ochire. Stivele geometrice de scânduri ; maldările de trunchiuri ; vagone-tele purtate pe linii întortochiate ; locomotivele minuscule cari târau butucii cu coaja desghiocatS ; iu-crărorii cari furnicau după o ordine pe care o bănuiam savantă şi o simţeam calculată în vederea celei mai sgârciţe economii d§ enerqie.
j*V
©
146                           :
   In mijlocul codrilor, după o zi de rătăcire pe drumuri ce le socotisem pustii, această privelişte mă întorsese cu gândul la acele miraculoase oraşe crescute din pământ în pădurile virgine ale Canadei, ori în coloniile nesăcă-tuite ale Africei, abia încăpute pe mâinile trusturilor. Tot ce lectura cărţilor de călătorii şi fantezia îmi înc hipuise . acolo, regăsisem aci într’o realizare ingenioasă şi strictă. £i stăpânul confortabil cufundat între braţele fotoliului, cu privirea desprinsă dela spectacolul de jos, numai atunci când voia să-mi surprindă pe figură un semn de nestăpânită admiraţie; făcu să joace cifrele, îmi calculă debitul anual, miile de vagoane trimise în Orient, parchetele încă netăiate, pădurile angajate în munţii vecini, milioanele cari se vor acumula cu o fafalitate matematică din care orice surpriză e exclusă. Îmi explică cum războiul îi adusese câteva milioane prin simpla cădere a graniţilor. Mă făcu să înţeleg cum devenise posibilă această înfiripare care trebuia să fie numai nucleul celor ce vor veni. Vechea instalaţie, creiată sărăcăcios şi timid de foştii stăpâni, fusese cumpărată într’un ceas de strâmtoare; pe locul acela adusese maşini nour, clădise din temelii încăperi după alt plan îndrăzneţ şi vast; transportul se simplificase îndreptat de odată spre arterele din interiorul ţării ce nu fuseseră îngăduite celorlalţi. Toate se lămureau, căpătau viaţă, se concretizau în fraza acestui inspirat al afacerilor şi nu permiteau nici o îndoială. Câteva locuri, rezervate în consiliul de administraţie atotputernicilor politici dîntr’o tabăra ori alta, asiguraseră privilegii sub orice guvernare. Când totul va fi cu desăvârşire organizat, va putea pleca din aceste pustietăţi fără nici o grijă ; rotiţele angrenajului se vor mişca şi fără apropiata lui supraveghere.
   Aceste lucruri,/ni-le împărtăşea mulţumit de sine şi fără modestie, în timp ce odată cu negurele înălţate din văi, becurile electrice începură să clipească. Noaptea învăluia muntele; rece şi umedă. Directorul, ridicându-se concluse:
   — A avut, după cum vezi, ‘şi războiul surprize plăcute... pentru cine a ştiut prevedea...
   Acum, urcam împreună o potecă pietroasă, cu puştile subsuoară, în căutarea unei sălbătăciuni. Pădu-
rarul, cu mâinile păroase ne deschidea drumul între tufişurile îno-date de rugi. înaintea mea, gazda Care-mi făcuse cinstea acestei plimbări, păşea elastic, uşor şi deprins cu pantele repezi.
   Ii admiram de le spate mlădierea sveltă a trupului încă tânăr, haina de vânat simplă şi scumpă, puşca cu oţelele încrustate, cişmele roşii şi mersul acela agil şi sigur de om pe care nu-l înspăimântă înălţimile. Din când în când se oprea lămurind :
   —   Aci vom'tăia Ia anul...
   —      Dincoace deschidem parchet nou...
   —      La vale aşternem un pod şi tragem o linie...
   Ţânţarii bâzâiau mărunt la urechile noastre. Paseri ţâşneau în sboruri fără sgomot. Deasupra codrilor soarele începea să ardă, şi răşina picura în scoarţa molizilor boabe parfumate. Pe alocuri de sub ierburi aromate, se prelingea o aţă transparentă de apă. Buraticii se legănau pe frunze lucioase de feregă. Pădurea ne înghiţea în adâncuri, şi gândeam că se întinde astfel revărsată de pe un creştet de munte pe altul, nesfârşită şi bogată, sute şi sute de poştii • cât ţine spinarea Car-paţilor
   Cu răsuflarea tăiată de oboseală, suiam acum tăcuţ’, căutând cu piciorul pietrele sigure. Spre vârf pădurea se' rărea, intre brazi se-desluşeau luminişuri.
   Tovarăşul se întoarse expli-cându-mi;
   —      Pe celalt versant e parchetul tăiat, dăm la aer...
   în creasta muntelui ne-am oprit. Văile se despicau la picioarele noastre, cu fâneţele poenilor necesite, cu şerpuirea albă a şoselei, cu linia îngustă aruncată peste poduri de lemn deasupra suvoaelor' verzi de apă. Un tren flueră aprig, şi coti după stânci.
   Jos, două ape se împreunau, sonore şi spumoase, între blocuri vinete de granit.
   —      Cea de colo, Apa roşie, âst-ialt Uzul.
   Apoi arătându-mi* cu degetele inmănuşate, scobiturile ce încingeau muntele din faţă.
   —   Ce vezi sunt urmele tranşeelor.
   Da. Uitasem. £i aci s’au pândit
oameni să se omoare. Tainica tăcere de acum, fusese şi aci ruptă de focul puştilor, de prăbuşirea obuzelor, de exploziile de mine, de zguduirea proectilelor de schijă şi
Gândirea
de oţel. Prin răpi, patrule au cobo-rît nu pentru vânatul fiarelor, ci al altor oameni, aduşi din cine ştie ce colţ de continent într’acest decor apropiat de cer pentru a-şi trimite unul altuia plumbi ucigaşi.
   Astăzi mi se păreau acestea imposibile. Cerul de cleştar era atât de limpede, pădurile atât de tăcute, munţii atât de solemni şi singuratici, apele poticnite în stânci atât de nevinovate, în măreţia aceasta atâta tihnă neturburată de amintirea nici unei mustrări, încât îmi fu cu neputinţă să-mi închipui pe şoseaua din vale scârţâind che-soane, de după stânci sfărmându-se cu detunări obuse, în şanţuri tâ-rîndu-se la pândă oameni cu gânduri ucigaşe.
   Şi pentru ce, Doamne, pentru ce?
Ne mişcarăm fără să rostim un cuvânt. Poteca se prăvălea de cealaltă parte a muntelui, repede, între tufişuri de smeură trecută şi între arbuşti cu crengile răsucite de^vânturi. O ciută trecu ca o nălucă răcoroasă şi sprintenă peste pietrele Uzului, înainte de-a avea când apuca puştile . . .
   La jumătatea drumului ne-am mai oprit odată, lângă piatra vechiului hotar. Sub un tufiş de sorb, cu strugurii roşii de mărgean, un capăt de stâncă rotunjită de ploi şi deacum inutilă. Alături o cruce de război, înclinată de vânturi, h căpătâiul unui mort necunoscut. Atât. £i cerul neclintit şi misterios atât de aproape de noi.
   Voiam să întreb Ceva pentru a-mi risipi emoţia stupidă.
   Dar tovarăşul meu îşi rezemă arma de cruce, îi întoarse spatele, îmi întinse porţigaretu! de marochin cu ţigarete parfumate şi arătându-mi în fund un munte uriaş, cu creştetul păduros înălţat deasupra tuturor celorlalţi, îmi destăinui:
   — Acum tratăm pentru ăsta... Dacă reuşim, sunt acolo câteva milioane!
^ Am înclinat capul spre pământ, între pietrele calde se înşiruia o oştire războinică de furnici roşii. Tovarăşul meu apropiindu-se să-mi întindă flacăra brichetei, strivi sub talpa cismei câteva şi rupse o clipă firul armatei pitice.
   £i n’am mai întrebat atunci : — Pentru ce Doamne, pentru ce?...
                                                                                                                         C. Robul.
GÂNDIREA
147
TIMPUL.
                                                                                                                                                                        ' \
                                                                                                                                                   Lui Al. Al. Philippidc.
Acuma totul trebue să sfârşiască; Ceasornicele ’n casă au început să fugă. Inima timpului începe să grăbiască La marsine de veşnicie Ca inima oamenilor în agonie...
Ceasornicele ’n casă au început să fugă Şi nu’nţeleg de ce mai întârzie Prăbuşirea asta,
Care trebue să vie
Acum când cerul face lungi mătănii pentru rugă...
Şi ceru-a'ngenunchiat de-asupra pentru rugă.
Pulsul bcrte repede urcând,
Vrea să trăiască totul într’o clipă,
Tot,
,Tot,                                  '
Tot cât avea de-acuma de tra t,
Fiind-că totul a pornit în pripă,              :
Totul, spre sfârşit...
Pâmântu’ntreg trebue să se dărâme
In clipa asta, -
Uite!
Chiar acum
Să strivească totul ca pe nişte râme,
Să .rămâe sufletele ca un fum.
Totu’i obosit de-atâta goană,
Trebue să.se sfârşiască-acum,
Acum.
O .clipă,
Două,
Trei.. •
Intr’un vârtej adânc ca o bulboană Au rămas sufletele ca un fum Plutind în linişti de sfârşit.
                     '•/ 1 - . •
Ceasornicele toate s’au oprit Şi pământul mai trăieşte şi de-acum.
Iaşi.                •  ~ DEMOSTENE BOTEZ
                                                                      LĂCUSTELE
                                                         O scenă banală dintr’un act plictisitor.
In loc de „Cronică de Vară".
   Acţiunea se petrece în sala de lectură a unui hotel deia Ekrene, noua plajă din Xadrilater. Petre Roncea, un quadragenar sceptic şi , filozof, în picioare în faţa unei măsuţe cu ziare. îşi aprinde -plictisit pipa. Intră Alexandru Coztnan, în Costum de călătorie, urmat de ne-vastă-sa Lucia.
w Cozrnan (către Lucia, fără a vedea pe Roncea care s’a dus lângă fereastră .spre a-şi lua pălăria dintr’un, fotoliu) — Ce zici tu, ■ rămânem?..
   Lucia (drăgostoasă) — Cum vrei tu...
   Roncea (întorcându se brusc, vesel) — Alexandru!.. Madame,Kon-cea!...
   Cozman (venind voios spre el) —- Tu, Petre! (Se îmbrăţişează. Roncea sărută mâna Luciei), Ce cauţi, dragă, aici ?
   Roncea —■ Venisem să mă odihnesc.
   Cozman — Să te odihneşti?
   Roncea (dând din umeri) — Nu atât cât credeam... Dar, înfine,
dorm, fumez, citesc, mă plimb, respir... -
   Lucia (*îzând) — Dar şi în alte părţi respiri.           ■
   Roncea —■ Cu greu. '
   Cozman (glumeţ) — Aşa e... tu nu te duci nici la club, n ci la şedinţele Parlamentului, nici în pro-miscuităţile numeroase...
- Lucia — Nu le iubeşte..
   Roncea — Nu pot zice că nu le iubesc, f indcă nu le cunosc. Le evit numai. Când aud imbecili zicând eu un aer impunător: „Am hotărît la Club, am discutat la Cameră, că vom..."'—urmează aici vreo inepţie inevitabilă — mă felicit că pot hotărî eu singur lucrurile cari mă privesc...      .,
   Cozntan — Aşa e... G.te, eu care fac parte...
" Roncea (întrerupându-l) — Tu faci parte din astfel de organizaţii, dar nu le cercetezi. Ţi-ai păstrat personalitatea aproape intactă, lucru rar decând cu invenţia cluburilor. Căci cluburile, fie ele politice ori nu,, nu au alt rol decât a^ela de a roade, a micşora, a banaliza, dacă
  pot zice astfel, firea primitivă a fiecăruia... (rîzând)Ei, dar să las teoriile mele pretenţioase... Aţi venit aici ca să rămâneţi?
     Cozman — Da. Am stat la. Constanţa o săptămână, dar m’am plictisit. Venisem să caut altceva decât pulberea de aur aruncată în ochi, plăcerea egoismului şi vanităţii, nevoia vârtejului şi zgomotului, rafinamentele delicate peste fondul de sălbîtăcie şi. brutalitate. Am trecut, la Balcic cu intenţia să mă bucur în voie de orizonturile splendide şi de jocurile bizare şi pitoreşti ale vacilor şi luminilor. Ce crezi? . în orăşelul acesta de pescari turci am nimerit peste o tabără de vilegiaturişti bucureşteni cari au ştiut să-şi creeze, în lipsa de confort şi eleganţă locală, o sală de bacara, cu postavul verde curăţit bine, un dancing neobosit, dmeuri continue şi tot ceia ce îngăduie neiertaţilor noştrii contimporani să regăsească Capitala în afară de Capitală, şi să nu schimbe nimic din existenţa obişnyită.,. Nu . e aşa, Lucico?                          .
t
*
© BCU
148
gândirea
' Lucia — Da, Alexandre... (către Roncea) N’ai 'idee, domnule Ron-cea, cât îl supărau pe Alexandru mesele luate la hotel în comun ..
   Cozmari — Cred şi eu: acelaşi ţăcănit de furculiţe, acelaşi hârşcăit de scaune apropiate şi depărtate, acelaşi murmur de conversaţii vagi şi fără noimă, aceleaşi priviri pizmaşe sau simpatice schimbate între familii cari se plac sau se urăsc zilnic, însfârş t acelaşi joc de curiozităţi cari se silesc să pătrundă taina vieţii doamnei aceleia tinere pe care toţi o credeau măritată cu domnul de alături, să califice boala bătrânului acela aşa de palid şi să aprecieze averea îmbogăţitului din război care stă. singuratec şi cheltueşte două şute de lei la fie-, care masă... Fără să-ţi mai vorbesc de prozaismul siestii care ironiza zgomotul monoton al mării prin sforăiturile vibrânde în dosul fiecărui perete...
   Roncea (surîzând) — Blagueur, va !...
   Cozman—Vorbesc serios, dragul, meu. De aceea am venit aici, la Ekrene, în colţul cel mai depărtat şi mai neştiut al ţării, în satul a cesta sărac de turci şi bulgari cari îşi îngădue luxul de a poseda cea mai frumoasă plajă pe care am vazut-o şi pe caie n’o mai revă-zusem din nainte de război. Nădăjduiam că voi regăsi aici quasi-virginitatea ţărmului şi o linişte pe care o caut dela începutul verii. Necunoscutul a avut pentru mine totdeauna înfăţişarea unei făgădueli; şi tot plecând în fiecare săptămână într’alt loc, îmi place să mă încredinţez că voi putea eşua în cele din urmă Ca o epavă într’un port uitat... '
   Roncea — Atunci, dragul meu, ai nimerit aici şi bine şi rău.
   Cozman — De ce ?
  . Roncea — Bine, fiindcă nu vei găsi aici nici şosele macadamizate, nici baruri, nici palace-hoteluri, nici parcuri cu florile tunse şi date cu lac, nici dancingujri, nici bătăi cu flori şi garden-party-uri... Rău, fiindcă vei da de altceva; ceva pe care eu îl cunosc prea bine, căci am suferit mult de pe urmă-i: lăcustele...
   Lucia ) (miraţi) — Lăcustele?
   Cozman ) s'
   Roncea 'Da. Un grup de bărbaţi şi femei aleătuind un lagăr vremelnic, trăind o viaţă făcută dintr’un lung şir de întâlniri, cari parcă nu mai atârnă de familia în care s’au născut şi de societatea
      SA KlA — MUNI
                                                                — D. Merejkovski —
   Prin munţi prăpăstioşi, pe unde Furtuna muşcă din copaci,'
   Spre apa Gangelui cu trudă Mergea o gloată de săraci.
   Cu trupurile înnegrite De ploi, de vânturi şi de chin Se duc făr'a ’ntâlni’în cale Nici foc, nictprimitor cămin ..
   Ci ’n noaptea, care să frământă Pe-aripi de vifor strălucirea ' Unei biserici îi atrage Să'şi caute adăpostirea.
   Pe tronul lui Sakia-Muni Cioplit în piatră un gigant Se'nalţă'n faţa tor, coroana E piatra unui diamant...
   — „E noapte, zice unul— nimeni „N'o să ne vadă! Câtă pâine „Ni-ar da această piatră scumpă, „Dac'am fura-o L. Câtă pâine!... „Nu-i trebue lui Buddha... Dânsul, „Stăpân pe cer are ’mprejur „Un univers de diamante „Zvârlite ’ntr’un potir de-azur!“
   Se face-un semn : prin întuneric Tăcuţi înaintând mereu, înalţă mâini tremurătoare,— • Şuabea de s'au atins de zeu,
   Când flacără zbucni.. Un tunet Prelung cutremură tăria.
   Ecourile, repetate De stânci, înfiorau pustia...
   Zvârliţi ’napoi încremeniră...
   Doar unu ’n linişte de ghiaţă,
   Cu pasul liniştit şi sigur Ieşi din gloata mută ’n faţă,
   Zicând lai Buddha:„Nu eşti drept, „Ori mincinoşi ţi’s jertfitorii,
   „Când spun că tu eşti blând şi bun, „Că-alini durerea, goneşti norii „Ca soarele! Tu te răzbuni „Pentru o piatră, şi din mână „Verşi foc şi tunet peste gloata ,,Amestecată cu ţărână! ,
   .,Ruşine ! Fulgeră de vrei „Din noaptea norilor ! Trăsneşte „Pe-acest nebun, ce’ţRsţâ în faţă , „Şi-atât de îndrăsneţ vorbeşte!
                                                             M'aude cerul şi Pământul:
   „Ta nu eşti drept /“— Tăcu apoi. Minune! Statuia lui Buddha Din soclu s'aplecă greoi,
   Iar capu’ncoronat, - ca piatra Să fie-ajunsă de-orice mână, . Smerit şi blând ca niciodată Lipise fruntea de ţărână..,
                                                                                                                             ' Trad. din ruseşte de
                                                                                                                            VASILE AL.-GEORGE
în care îşi aveau legăturile cele dintâi; legăturile acestea s’au destins aşa de mult în jurul lor încât se înoadă şi se desnoadă uşor, banal, după capriciile caracterului sau ale hazardului întâlnirilor şi fără ca nimeni să> se gândească a arăta. regretul lipsei trecute sau bucuria apropierei... Mulţi dintre noi, când plecăm pentru o vreme mai îndelungată, lăsăm în urma noastră familia adunată în înscenarea emoţionantului adio. Ei, oricât de departe şi de îndelungat
ar plecă, au ajuns aşa de familiarizaţi cu gările, trenurile şi auto-urile, încât nu mai au sent mentul adevărat al plecărei, după cum o gură obişnuită cu mâncările piperate nu mai simte gustul piperului.
   Cozman — Şi cine sunt aceştia ?
   Roncea —Ai să-i vezi în curând. „Partir, c’est mourir un peu“, zice Haraucourt. Pentru ei, a pleca nu mai înseamnă nimic, căci de pleacă o săptămână sau trei luni, cei cari rămân nu le arată mai multă plăcere sau surpriză la întoarcere. Liberat astfel de ceea ce era o piedică pentru el, lagărul acesta vremelnic emigrează încontinuu. La fel cu norii aceia* de lăcuste cari veniţi de cine ştie unde se abat într’un ţinut pe cari--! părăsesc spre a se duce , într’altul şi pe cari îl vezi zburând uneori deasupra mărilor, în căutarea unei insule bogate. Vor găsi oare pământul făgăduinţii, sau vor fi înghiţiţi de valuri ? Cine ştie?...
   Cozman — Şi ?
   Roncea — Aşa şi cu lagărul de aici. O îngrămădire de inutili, o mulţime suplimentară, care trâeşte parazitar, necerând locurilor unde se opresc decât floarea aceea ce produc, luxul localurilor, uşurimea minţii, frumuseţea orizonturilor noui când nu sunt dezonorate — în och i lor — de vre o altă imagină afară de cele cari evocă odihna, beatitudinea, voluptatea şi plăcerile unor arte speciale.
   Lucia — Dar e grozav!
   Roncea — Da, doamnă, e grozav. Aveţi să-i vedeţi în superficialitatea unei vieţi nestabile şi trândave, în care totul pare, orânduit, ca în casele moderne unde caloriferele dau o temperatură uniformă pe care nici un curent de aer nu trebue s’o străbată. Flirtul, toaleta şi jocurile de noroc sunt singurele lucruri cari Ie ocupă creerul; dezordinea aparentă în care trăesc e orînduită în cele mai mici amănunte. Nu numai plăcerea le dictează conduita, ci şi un calendar tăiat într’o infinitate de pătrăţele cari nu pot fi substituite unele altora. Să nu credeţi însă că viaţa aceasta le place totdeauna, că-i împiedecă să simtă golul înfiorător din ei, şi că nu regretă uneori zilele monotone când câmpul deschis vederii nu era ca bucăţelele de sticlă dintr’un Kaleidoscop... (către Lucia) Ce zici, doamnă, perspectiva unei astfel de tovărăşii, nu te îmbie să fugi şi de aici?
   Lucia — Zic că locul cel mai
© BCU
GÂNDIRI: A.
I
Î49
frumos e aceia unde iubeşti, şi cum eu îmi iubesc bărbatul pretutindeni, îmi place ori unde sunt cu ei...
   Roncea — Gândiţi-vă însă, că în „lăcustele" acestea dormitează do-rinţi cari v’ar putea lovi; în plictiseala care a început să le cuprindă, d-ta şi Alexandru înfăţişaţi neprevăzutul, o pradă, un flirt şi. poate mai mult. Sunteţi holda bogată care le atrage şi le veţi vedea Fnvârtindu-se, femeile în jurul tău, Alexandre, bărbaţii în al dtale, doamnă... Nu sunt primejdioşi cât sunt plictisitori!..
   Cozman — Nu te mai resunosc dragul meu; vorbeşti aşa de dezamăgit şi de întristător!..
    Roncea — Când mă simt bine, sunt de partea acţiunei; când mă simt rău, sunt de partea înfrânărei şi dispreţului.
   Cozman — Tu!., te simţi rău?
   Ruticea — Mă simt îmbătrînind şi a simţi cum îmbătrîneşti e mai rău decât a îmbâtrîni fără să simţi..,
   Cozman — Tu?.. îmbătrâneşti?.. Dar suntem de o vârstă !
   Roncea ■— Dar, dar eu am trăit dubiu. £i apoi oamenii de patruzeci de ani cari au îndurat multe şi văd sosind agale bătrâneţea se ’ntreabă ce ie mai rămâne dară n’ar avea un dram de minte.... U te, eu am făcut totuşi copilăria să-mi creez reiaţii noi, să mâ ’n-conjor de. persoane mai tinere decât mine să mă silesc să mă cred tot aşa de tânăr caşi ele... Ei bine, regimul acesta nu-1 mai pot duceai cum ieri dormeam doborît de căldură, cum mâine voi reintra în viaţa normală, azi, în ceasurile arzătoare şi luminoase a!e nemăr-ginirei acesteia de cer şi de mare, mă mişc încă în loc, într’o febră nostalgică, în. care se amestecă speranţele de;ieri cari sunt regrete şi .regretele de mâine cari sunt încă speranţe...
   Cozman — Dragă Petre, nu-mi place starea ta; trebue să te schimbi.
   Roncea — Ai dreptate... Să mă silesc să mă schimb... Ce faceţi acum ?
   Cozman — Ne ducem să ne instalăm în odaia noastră.            .
   Roncea •— iji eu mă duc să fac un tur pe malul mării... de politeţe. Suntem prieteni vechi... o să ne consolăm reciproc... (Es toţi trei).
             .            Ion Drago.

   BISERICA NEAGRĂ.
Locaş de rugăciune, ca un vapor în ceafă Sud luna ’nchiso ’n cearcăn bătut pe infinit. Alături de' ruină un măr bătrân, rănit,
’ întinde vine negre, lipsite, de viaţă.
O pasăre din neguri cânta — părea că spune Din întunerec jalea, scânteie de cleştar. Deodată - căzu rouă de stele în altar Şi'a fost ruptă umbra subt bolta de cărbune.
Coşciugul celei oare e’n beznă îngropată,
Alb pogora pe umeri în fund de cripte reci Călugării şi clociii cu ochi adânci şi seci,..
Se risipesc, sting torţe, aruncă o lopată.
Dar sus de tot in turlă, un chpot de aramă Smuncit de-un preot negru, se vaetă într’una. !rt ceruri mohorîte se descompune luna Şi ’n fire, lungi, cernite, durerea îşi destramă.
Sbură privighetoarea. Tăcerea ţese şoapte Pe gurile de clopot deschise în eorolă.
Din turla ’n care luna a pus aureolă Deacolo negru/ preot s’a asvâriit în noapte.
    '           .           ADRIAN MANIU
                                                    CONSECINŢELE
                                                   CENTENARELOR
   Apare la Bucureşti o revistă destui de voluminoasă, pe care deşi e la al doilea an, până acum n’am avut fericirea să o cunoaştem. întâmplarea ni-a scos-o în Cale. Judecând după copertă — revista se întitulează „Victoria" —- şi îndeletnicirile mărturisite ale directorului ei — Lt. colonel Vasilescu-Lascar — revista poate fi luată drept o pub-licaţiune militară. Conţinutul ei însă îţi dă mai multă libertate în clasificare. Revista poate fi socotită oricum:   politică, literară,
humoristică, sportivă, o parodie de revistă sau nici atât.
                                                                                                   In exemplarul care mi-a căzut în mână -- din No. 9 şi 10 pe
Maiu şi Iunie 1921 — descoperim un poem dramatic inspirat de Alexandri, probabil cu prilejul centenarului. Autorul, dl Const. Râuleţ, face să apară pe scena care reprezintă un colţ feeric de Paradis, Shakespeare, Moliere, Ibsen şi Alexandri cu personagiile iui; „bă-îeţii “ cum îi numeşte dsa. şăgalnic în îocul tutorelui lor absent.
   Până aici nimic de zis. Bietul Alexandri a fost îu acest an victima atâtor glume critice sau literare, încât i se poate permite şi d-lui Râuleţ o mică distracţie pe socoteala bardului dela Mirceşti.
   Dar cu ce au greşit ceilalţi colegi întru poiezie ai d-lui Râuleţ, pentru a fi deranjaţi din lăcaşul lor de veşnică hodini ? ... asta nu . prea înţelegem. După cât ştim nici unuia din ei nu i-a venit .rândul la vre-un centenar.
   Hei! cine ştie ce legături oculte are dl Râuleţ cu Shakespeare, Moliere şi Ibsen !... Iar treaba noastră nu e să ne amestecăm în intimi-tăţiie nimărui, chiar când ele ar fi pe cale spiritistă întreţinute.
   Mai bine să-i admirăm opera, închideţi ochii şi închipuiţi-vă Paradisul. Până se va găsi un re-
© BCU
ISO
gisor care să materializeze intenţia d-lui Râuleţ, aveţi toată libertatea să alegeţi după plac: un fragmet din parcul Caro!, sau „Aleea trandafirilor" din Cişmigiu; terasa cu un un colţ de lac din parcul comuna! al Clujului; teiul lui Eminescu cu statuia lui Mihail Stu'rza dela Copou; promenada de pe Tâmpa; un colt din Crângul dela Focşani sau un boschet dela „Monument“-ul din Brăila; în fine, care cum îl duce fantazia şi după ceea ce a văzut. Poate servi bine ca decor chiar şi grădina publică din Târgu-Frumos. Eu unul Tmi aleg bolta de viţă dela „Roata Lamei", renumitul local Cu mititei naţinaii, vinaţ pre cinste şi lăutari oacheşi, pentrucâ mi se pam cadru! mult mai compâti n! produsului literar de care e vorba,
                                                             astfel reconstitui scena.
   în planul întâi la o masă rotundă, cu vopseaua roşie denaturată de vinul curs pe ea şi de ploi, Shakespeare, în poză actoricească, contemplă meditativ un craniu (după indicaţiile autorului); Moiiere, cu un biciu în mână face giumbuşlucuri (asemeni vezi autorul) şi tot după indicaţiunile autorului, Ibsen sapă (dărâmă chipurile) la rădăcina noduroasă a bătrânei viţe. (Un moment, de după perdeaua bolţii apare capul puhav al negustorului, arătându-şi supărarea pe domnii aceştia ciudaţi, cari îi fac stricăciune fără ca măcar să consume. Apariţia se face nevăzută, joc de lumină). Se întunecă în albastru din ce în ce mai închis, atât cât permite a se vedea în scenă. în fund se întrezăreşte o siluetă. (D-voastrâ vă veţi închipui că stăpânul prăvăliei a făcut rost de vre un lăutar care să scoată din amorţeală sinistra societate, făcând să-i salte negoţul. Eroare ! E Alexandri, dar nu-1 vede nimeni destul de bine pentru a fi recunoscut). Cele trei personagii dela masă se agită, intrigate se întreabă cine să f.e ?
   De-aici înainte dăm cuvântul d-lui Râuleţ. Imaginaţia noastră s’a epuizat. De altfel nici că ar fi fost utilă :
. Ibsen (Nerăbdător}. Să-l cunoaştem vrem cu toţii.
   „Moliâre : (Cu mâna ta ureche face semne stăruitoare de tăcere).
   „Sssss’auzim pe cântăreţi
   „Alexandri (Cântă in fund. îngerii, (eu îi uitasem), se opresc o clipă de îl ascultă)“.
                                                           „Tu care eşti pierdută în neagra
         ‘                     [veşnicie
                                                                                                                  Stea dulce şi iubită a sufletului meu
gândirea
      5i care odinioară luceai atât de vie, Pe când eram în lume tu singură
                                                                                                                                                [şi eu !“
   „(Ibsen a rămas pe gânduri-, Shakespeare dă din cap în semn că-i place; Moliire aplaudă fără nici o rezervă. Alexandri tresare ca din vis şi păşeşte în spre ei).“
   Stratagema negustorilor a reuşit. Tot „Steluţa" sireaca !... Alexandri se apropie. (Jn băeţel cu ochi de drac în obrazul bucălat şi murdar aduce un chil şi paharele reglementare. Domnii dispuşi se pun Ia cislă. .                              ’
   „Alexandri: Sunt adânc mişcat de-atâta cinste. (înaintează.)
- Oare-s pentru mine aprobările acestea ? (Se apropie). .
   Infeles-am oare bine? (a ajuns).
   Mă închin în faţa voastră, uriaşi!
   „Ibsen : (mirat) Ce ? Ne cunoşti ?
   „Shakespeare (Modest.) Suntem trei ostaşi ai artei.
   „Moiiere: Şi-s aicia, mii de oşti!
   „Alexendri: (Plecat). Să cunoască pe maeştrii, cei mici au îndatorire.
   Deaceea nu-i -mirare — eu vă ştiu
                                                                                                                                            pe câte trei
                                                                                                                   Sunt creştin, dar — lângă Domnul — pentru voi eu cred şi’n zei.
   Zeii mei îi am în faţă".
   Urmează un fel de examen ai cunoştinţelor de istorie literară dat Alexandri în numele entuziastului său admirator.
   Apoi :
   „Moiiere:(Luăndpe Alexandri la socoteală). Ei, acum nu. se mal poate. Cu cin» avem a face, nu vrem să ştim 1
                                                                                                                   „Alexandri (Timid), Mă rog, cucoane...
   „Moiiere: Pân’ nu spui, nu-ţi vom da pace, (Iscoditor). Eşti de-ai noştri, mi-se pare ?
   „Shakespeare: Nu te-ascunde !
   ,,Moiiere: Nu fi hof. (flici autorul poemului a uitat să dea indicaţiuni actorului. Moliâre spunându-şi replica tre-bue să dea o lovitură cu vârful biciului în burta < ântăreţului Euncei, sărind stregăreşte într’un picior şi râzând jovial. Gestul trebue repetat de două sau trei ori).
                                                                                                                     . „Shakespeare (Nencrezător). Nu.
   „Moiiere (Comic)- Moţ! Nu mal face pe modestu. cântăreţe, te prezintă.
   Alexandri (Cu greu), ta Montpeliier, odată, eu am scris „Latina Gintă".
   „Moiiere; Si Felebrii o statuetă nostimă atunci ţi-au dat?
  „Shakespeare {Isbucnind). E Alexandri Românul, e poetu — încoronat de poeţi. *)
'„Ibsen; Latina Gontă tu ai spus ca’r fi Regină.
   *) Subiiniai de n6i. (N. R.)
    Printre celelalte ginte. Si-ar fi bună ş divină.
    „Moiiere: Ea în lume reprezintă (încurcat) îmi aduc aminte greu.
    „Shapespeare: Prin Nobleţe sufletească (îşi aduce aminte). Da, pe însuşi D-zeu.
    „Moliire. (Iscoditor), De.ce stai singur, Nene, dacă eşti atât de mare ?“
         « •
    înscenarea o găsim admirabilă, chiar debicioasă acolo unde auditorul dă ochii peste cap asculând Steluţa. Cel mult ar putea să şocheze faptul ca poetul român e recunoscut de Shakespeare, trăit cu vre-o trei sute de ani înaintea lui Alexandri, în timp ce Ibsen, contemporan cu el se face niznai. Dar adevărul istoric n’are importanţă în artă 1 $i apoi am mai putea crede la dl Râuleţ şi o mică intenţie de a răzbuna românismului insultat de poetul norvegian în acea' odă de tinereţe în care plângea pe „martirii" revoluţiei deia 1848 din Transilvania. (Se ştie câ Ibsen ne cam face barbari cu această ocazie). Dacă aceasta a fost gândul autorului poemei, bine a făcut că l-a privat de cinstea de a şti mai multă istorie literară decât Shakespeare. Demnitatea naţională a fost salvată!
    Cât despre forma în care se exprimă personagiiie aduse de dl Râuleţ pe scenă, bănuim că avem de-aface cu o manoperă estetică a autorului. Spectatorul, în cazul nostru cititorul, va trebui să înţeleagă că pe vremea lui Shakespeare, Moiiere, Ibsen său Alexandri literatura nu era aşa de înintată ca astăzi, şi prin urmare dl Râuleţ nu putea să le- împrumute limbajul cu care se exprimi în deobşte în poeziile sale. E o chestiune de estetism ca să-i zicem aşa, istoric, pe care nu avem destule mijloace să-l apreciem.
                                                                                                                                            Ivan ai II-iea.
© BCU
151
"" QÂNDlUtiA
                                                      Aspecte şi direcţii literare.
<N. Davidescu. Editura Viaţa Roinâ-■          nească 1921).      '
■ Câte-va cărţi, câte-va idei, cîţi-va oameni; — astfel îşi subintitulează <f. N. Davidescu „îndreptarul său, de idei generale".
   intr’adevăr, în cele 220 pagini ale volumului, autorul a condensat în scurte articole cu aspect disparat aproape toate ideile care stăpânesc literatura contemporană, pornind întotdeauna dela un caz concret şi isolat pentru a generaliza şi ale supune sistetnului său de gândire. O operă sau un om, nu apare astfel în cercetările dlui Dîvidescu singuratic, cică element dinir’o serie. Cartea cercetată devine un punct pe plecare pentru o teorie estetică sau înregistrarea unui moment de istorie literară. Volumul de versuri al dlui Duiliu Zamfireşcu e prilej pentru o teorie a decadenţei, ce! ai lui Mallarme pentru justificarea simbolismului. Critica încetează'a' se mărgini la o recenzie amabilă, sau la întegis-trarea unui moment episodic; ea deschide întotdeauna’ o fereastră spre orizontul infmrt ai ideilor generale. E o preocupare pe care cercetătorii noştri literari au părăsit-o de mult, resemnându-se la simple monografii, iar îndreptarul dlui N Davidescu, apărut îotr’a-ceastă pustietate de intelectualism, pe pare prin aceasta cu atât mai preţios.
   Pe lângă o inteligenţă acidă şi o erudiţie de altfel cu îngrijire ascunsă pentru a nu îngreuia lectura cu seacă pedanterie şi speculaţii abstracte; d. N. Davidescu nuvelist şi poet — are avantajul de a fi putut pune în serviciul aprecierilor sale şi intuiţia subtilă, de creator. Frumuseţea unei cărţi şi trăinicia unei opere nu constă numai din strictul respect al re-' guîeîor de scris şi al convenţiuni-lor literare, ci şi din un ce, intim, profund şi nedefinit care adesea scapă criticei dogmatice şi în orice
caz nu întră în nici una din rân-duelile catehismului literar. Ea nu scapă nici odată însă »lecturei simpaticei cum o numea Lemaître, adică acelei însuşiri de spirit capabile să se identifice complect cu scriitorul, urmărind nu numai impresiile pasiv primite dela carte, dar substituindu-şi însăşi impresiile pe care autorul le-a primit el din afară, Aceasta fngăduea, pătrunde în procesul tainic a! creaţiei, a înţelege ce slăbiciuni sau infirmităţi provoacă erorile şi a le scuza când devin temperamentului inevitabile. Dl N. Davides-u, judecă oamenii şi cărţile cu această simpatie intuitivă. De aceia nu condamnă decât atunci când toate circumstanţele atenuante au fost cu desăvârşire epuizate,
   Caracterizările dlor G. Bacovia, Al. Cazaban, I. A. Basarabescy, D. Patrăşcanu, Dem Teodoreseu, Blaga, Demetrius, schiţate cu prilejul câte unui volum, iau astfel înfăţişări sinteuce, comprimate în câte-va pagini, iar cele ale lui Remy de Gourmont, Francis Jammes, Baudelaire, Claudel, Verhaeren, sau Nietzche şi Gobineau, fixează nu numai personalităţi disparate, ci jalonează momente de evoluţie literară. Toate acestea încredinţate hârtiei adesea cu o emoţie care străbate de-asupra rigidei disecări şi etichetări ciitice. O pildă. Cu prilejul volumului lui Verhaeren „Les ades rouges de la guerre“, arătând lipsa Hteraturei compacte de război, expiicând’o şi învinuînd’o de a fi mai ales reminiscenţă din lec-turele tre utului, d. N. Davidescu, opune eroismului patetic de eri, ace! simplu şi poate mai tragic de astăzi:
   «Războiul cei nou s’a dus mai ales întemeiat pe răbdare. Mii de oameni se pândesc din tranşee în tranşee. Intr’o zi, desigur, că elanul Ş! fu'ia va deosebi pe învins de învingător, până atunci însă totul se mărgineşte la o şerpuire anodină pe sub pământ. Soldaţii circulă în mister, cu ochii şi cu urechile ascuţite. Munca e tainică şi întunecoasă. Vijelia se mişcă abia într’o sumbră îndrăzneală. Toţi se simt complicii şi soldaţii întunericului. Nu se vorbeşte, nu se strigă. Se sapă doar pământul şi în ceasuri lungi şi mohorâte, incapabile să exalte pe cineva, in paguba şarjelor roşii şi fulgurante, seara, deo-dinioară, când săbiile luminau capetele şi când excadroanele tre- . ceau ca nişte furtuni menite sâ
   deprindă pământul cu fuigeriie morţii, se naşte încet, greoi, eroismul cel nou, simplu, neturburat, al datoriei îndurate cu greutate şi cu răbdare până ia capăt"...
    După această cenuşie evocare . a războiului, cu eroismul încleştat în tranşee, prinsă întâmplător între două pagini unde se analizează opera Iui Verhaeren; scrisul celor ce-au invadat vitrinele librăriilor cu literatura eroică ad-hoc apare fără îndoială searbăd şi plat.
    D. Davidescu, a reuşit astfei în tot volumul să confirme cu o cochetărie de artist crezul din scurtele rânduri de prefaţă, după care menirea criticei e sâ fie ea însăşi operă de artă, cercând să nu elimine emoţia primitivă cu care primeşte ori respinge o idee. Cu această armătură de emoţie în scris, autorul „Aspectelor şi direcţiilor literare" impune lectorului, nesimţit, uneori chiar prejudecăţile şi ereziile sale. Căci de fapt, câte-va capitole, ca: variaţii în jurul clasicismului, clasicism şl decadentism, ori minulescialismui, nu au epuisat subiectul şi sunt încă discutabile. D. Davidescu soluţionează aceste probleme după o algebră cu totul personală, ce nu poate fi strict şi integra) adoptată de cetitor, Astfei cercetând raporturile noţiunilor închise în formulele »ciasieism şt decadentism", ajunge la definiţii arbitrare. D. N. Davidescu spune:
   „Suntem cu toţii de acord că Clasicismul nu este o anume formulă literară: el este doar consacrarea prin timp: a deosebitelor fomule succesive de artă. Baudelaire e, astfel tot atât de clasic ca şi Ronsard, ca şi Omer şi ca şi Verlaine. Decadentismul, este dimpotrivă, uciderea în timp, prin îndelunga imitaţie a unor formule vii Ia origină. în artă. Rollinat e astfel tot atât de decadent ca şi, de pildă, d. Duiliu, Zamfireşcu sau Al, Vlăhuţa. Arta'acestora purcede întreagă elintr’o imitaţie lipsită de noimă, a unor modele cu adevărat viabile".
    Ori socotim această definiţie a decsdenţiei silită şi îndepărtată de adevăr. O teorie a decadenţei, presupune un mai complex proces care a fost cândva de aproape urmărit de Bourget, într'un studiu din care cităm din memo- ie.
   Decadenţă înseamnă starea unei societăţi care produce un prea mare număr de indivigi inapţi funcţiunilor de viaţă comună- Asimilând societatea unui organism; ea se
152
GÂNDIRI A
  resolvă într'o federaţie de organisme mai mici, descompuse la rândul lor în federaţii de celule, individul devine astfel celula so cială. iar după cum într’un organism perfect sănătos, funcţionarea e condiţionată de subordonarea energiei echilibrate cu care funcţionează la rândul lor suborganis- ’ mele până ia ultima diviziune a celulelor; tot astfel în organismul social această subordonare e condiţia de viaţă şi echilibrată funcţionare. Când energia suborganisme-Sor şi celulelor încetează a se subordona energiei totşle, atunci se . stabileşte o anarhie care constitue decadenţa de ansamblu. Organismul social întră în decadenţă imediat ce viaţa individuală s’a exagerat sub influenţa bunei stări acumulate prin ereditate sau tezaurizare individuală. Aceiaşi lege stăpâneşte desvoltarea şi decadenţa stilului, (in stil de decadenţă — spune Bourget — este acel unde unitatea cărţii se descompune pentru a lăsa loc independenţei pagi-nei, unde pagina se descompune pentru a lăsa loc independenţei frazei şi unde fraza se descompune pentru a lăsa loc independenţei cuvântului.'Literatura de decadenţă ■ajunge astfel la alteraţii de vocabular şi subtilităţi de cuvinte la acuitate de senzaţii şi.la inpercep-tibile nuanţări.
    £i Baudeiaire, pe care dl Davi-, descu îi socoate clasic, a fost dar un poet de decadenţă, după cum a afirmat-o e! însuşi cu o încăpăţi-nare dusă până ia fanfaronadă.
    Evident, aceasta fără a scădea nimic din valoarea şi trăinicia operii sale, ba dimpotrivă. Căci aristocraţia estetică a epocilor de decadenţă, dacă slăbeşte şi ’ primej-dueşte echilibrata funcţionare, fie a organismului social, fie a ansamblului şi continuităţii artistice, — în schimb marchează întotdeauna o nouă etapă în realizarea emoţiilor estetice. Cetăţenii unei alcătuiri sociale ca şi artiştii unei epoci de decadenţă, pot fi inferiori ca factori de ansamblu, incapab li.de solidaritate, izolaţi şi ostili societăţii, pot în fine contribui la desagregarea organismului în care se află înglobaţi ca celulă, — în schimb rezervă umanităţii un nou iot de senzaţii,

de voluptăţii intelectuale, de virtuozităţi estetice şi de doctrine fecunde. Un patrician ai Romei din-tr’al doilea secol, erudit, amator,/ fin şi incapabil de fanatism, a contribuit fără îndoială la decăderea imperiului pe care nu l-a putut apăra de invazia unui şef germanic; decadenţa Atenei nu a putut-o cruţa de cucerirea împăraţilor Macedoneni, — cu toate acestea e preferabilă fără îndoială starea de desechilibru vital care a grăbit înfrângerea celor dintâi prin supra-inte’ectuaiizare, decât virtutea de disciplină organică, je a îngăduit victoria brutală, şi pentru istoricul cugetării omeneşti, stearpă, a celor din urmă. Intr’această măsură sunt preţioase ritmului de desvoltare a ideilor generale epocile de decadenţă; ele achiziţionează evoluţiei literare, şi în genere cugetării un nesăcătuit tezaur şi servesc oarecum de vaccin formulelor stereo-tipe de literatură sau filozofie. D. Davidescu, clădeşte însă o teorie a decadenţei, după care atribuind mai întâi analfabetismului ciudăţenia de a fi botezat „decadentism" tot ce e nou -şi origină! în artă; răstoarnă aplicarea acestor noţiuni şi scoate „clasic" tot ce a fost original şi revoluţionar în literatură şi estşticâ. Literatură decadentă, numeşte dl Davidescu imitarea şi trivializarea formulelor ■ viabile. Cum se vede ne aflăm în-tr’o intenţionată confuzie de calificative. Neîndoios, formulele estetice după o scurtă ondulaţie, dau naştere ia o producţie hibridă şi parazitară, de servilă imitaţie. Ele chiar mor din această pricină, provocând legitime reacţii.- D. Davidescu a înţeles o foarte bine, arătând ritmul evoluţiei literare, în care formulele se perfecţionează, ajung excesive şi cad în desuetudine. Dar atunci, dacă suntem gata a recunoaşte odată cu Dsa că fiecare formulă sau mişcare literară, — implică firesc decadenţa şi decadenţii săi, aceasta nu ne opreşte a deosibi în marele ritm al evoluţiei literare epoce de decadenţa generală şt desemnată după teoria mai sus expusă a lui Bourget.
   Ş\ Atena şi Roma. şi Franţa, şi
toate civilizaţiile care au închis un circuit, au cunoscut asemenea momente cari au dat naştere la o artă şi o literatură de supersenzî bilitaţe şi rafinament ce n’ar fi fostaltfel posibile. Iar atunci vom putea numi cel mult, cutare subtil poet grec sau roman, ca şi Baudeiaire, poetul clasic al unei epoce de decadenţă; adică artistul cel mai reprezentativ al sensibilităţii ce caracterizează un moment de evoluţie estet că. Meritul acestora şi însăşi viabilitatea operii lor, constă în Cristalizarea elementelor ce definesc senz-ibintatea acelei , epoce. £i nu. înţelegem de ce, Baudeiaire, numit poet al decadenţii după cum singur s’a etichetat, rămâne printr’aceasta mai prejos in erar-hia estetică decât Corneiile sau Villon.
   Dar teoria decadenţei, aşa cum a fost formulată de d. Davidescu, îngădue în corolar, o confortabilă pledoarie pentru’ mişcarea ce s’a numit şi la noi simbolistă. Aceleia îi găseşte după definiţia sa ele-, mentele pentru a deveni clasică prin „consacrarea în 'timp“. Formula provizorie numită »sîmbo-lism", — o recunoaştem şi noi a determinat -o reacţiune de libertate împotriva robirei intelectuale de odinioară. A schimbat însă o robie pe alta; căci nu ne-a adus decât ecoul unei formule' de artă exotică, şi fără rădăcini profunde în soiul natal, le avea prea mult adâncite m rafturile de cărţi importate de peste frontieră.
   Şl aci, de părerile dlui N. Davidescu ne despărţim, hotărât. Simbolismului nostru nu-i putem recunoaşte însemnătatea exagerată ce şi-a atnbu-it’o singur, această însemnătate nu a fest.decât educativă pentru publicul refractar inovaţiilor până la dânsul, şi pregătitoare pentiu literatura ce vine, şi care îşi are altă sursă decât 'antologiile poeţilor franco-belgi.
   „îndreptarul" dlui N. Davidescu, pune în discuţie astfel o sumă de probleme, cărora nu ştim în mediocritatea epocă a inintelectuaiităţii de astă-zi, cine le-ar găsi replica. Dar cartea nu se va prăfui în vitrină. E dintr’acelea care merită, şi au neîndoios altă soartă. '
                           Ion Dări©.
© BCU
gândirea
   IACOB NEGRUZZl. Amintiri din Junimea. Ed. Viata Românească, iaşi, Preţul 25 lei.        '
   Pentru mulţi cartea d-lui Iacob Negruzzi va fi o noutate, cu atât mai vârtos că nicăeri nu se arată trecerea acestor amintiri prin „Convorbiri literare".
   Atât mai bine. Abea nu se distrage atenţia cititorului. £i cartea are nevoe de oarecare bună voinţă din partea lectorului profan pentru a *fi-terminată. •
   Spre deosebire de „Amintirile" lui Gh. Panu, mai mult de natură anecdotică (in deosebi voi. 1.) „Amintirile" d-iui Iacob Negruzzi sînt un fel de bilanţ oficial al activităţii de mai bine de 25 de ani a demult dispărutei societăţi literare ieşene. Partea anâlibcă privitoare la personalităţile ce au alcătuit „Junimea" se pierde, partea anecdotică nu se îmbină cu viaţa fiecăruia şi a tuturor la un loc, ci e înăduşită da documentele „secretarului parmanent" care ţine să facă o amănunţită dare de seamă asupra activităţii societăţii, pentru a ne exprima într’un limbaj de circumstanţă.             ,
   Neîndoios că pentru cercetătorii istoriei noastre literare, lucrarea celui din urmă junimist, şi încă a celui mai autorizat dintre ei o face, e de o incalculabilă valoare. Pentru cititorul mai puţin pretenţios, însă, care nu vrea să piardă contactul cu trecutul, regretul lipsei din librării a volumelor (2 la număr) lui Qh. Panu e pe deplin justificat.
   /. GR. OPRI ŞAN — 'Lanţuri Frânte. Bucureşti — Preţul 7 lei.
   „însemnări din cele dintâi zile de răscumpărare" îşi subtituiează autorul schiţările de o zi strânse în acest volum. Sînt pagini din cele dintâi zile de luptă scrise de un „ofiţer", în cel mai strict înţeles al cuvântului.' Dl Oprişan, care are însemnări ceva mai omeneşti din prizonierat (21 de luni pe eăile robiei) se lasă în acestea stăpânit de un tineresc avânt de fapte mari. D-sa e un
entuziast sincer, fără poză — ceea re e un lucru rar — şi un romantic în acelaş timp. Faptele vitejeşti ale străbunilor, istorisite sobru de hrisoave, îi excită firea şi îi dă patima războiului, scoţân-du-i din rândul indivizilor cu personalitatea lor izolată,, şi adap-tându-I angrenajului disciplinat al organizaţiunilor de războiu.
   însemnările d-lui Oprişan au totuşi ceva care să le îndrituiască apariţia în regulate spalte tipografice. Ele reprezintă o stare de spirit care nu e numai a autorului lor, ci a întregei obşti pornită în lupta de întregire naţională. c.
   VIRGIL CĂRSTESCU: PE DRUMUL DESROBlRe.1 — poeme lu proză ritmată.            .
   Poema în proză ritmată nu-i o noutate nici pentru România. Rare ori se putea întâlni e drept, genul acesta pr n revistele mai bune de dinainte de război ; în schimb abunda în „Universurile literare" de acum vre-o /zece ani.
   Cadenţa, pe Care autorul o întocmeşte cu grijă, ca şi rima de altminteri, — nu contribue mult la valoarea conţinutului ; ba uneori chiar îl compromite, dându-i un ton dulceag şi fad.
   Deaceea nu din punctul acesta de vedere privim munca migăloasă a d-lui Virgil Cârstescu. Independent de ritm, bucăţile cari alcătuesc volurm 1 ne plac în primul rând prin sinceritatea lor, deşi une-ori dară se poate spune astfel, autorul abuzează de ea : — prea se destăinueşte şi când nu trebue, şi prea te ţine mult de vorbă ca să-ţi arate ce are pe suflet.
   S’ar părea că simţirea autorului ar consta din nişte fire lungi, lungi de Care posesorul trage cu sârguinţă şi cu răbdare resemnată ceasuri întregi, ţinând cu orice preţ să-i vază şi alţii sensi-bilitatea-i lunguiaţă. Şi cu atât mai mult e mai penibilă această impresie, cu cât volumul de fapt se poate ceti într’o jumătate de ceas.
   Une-ori, se găsesc imagini vioaie ca acea a micilor vânători sau descrieri mişcătoare ca cea din „A vrut să moară creştineşte". Vocabularul fără străluciri, dar corect este pe alocurea stricat de neologismele militare, tocmai, credem noi, din pricina nepotrivirei senzului lor cazon cu ritmul mult căutat de autorul al poemelor — Cu voia d-lui Cârstescu; unul fiind
                      -           I5â
ritmul de poezie şi altul'1 fiind ritmul marCat de “"toba mare al muzicilor militare. . glb.
    VIAŢA ROMÂNEASCĂ. — A. - XIII, No. 7. (Iuliej Iaşi.
    Obiceiul recenzării revistelor era, după cât ştim, mai desvoltat la noi decât aiurea. Având o prea neînsemnată producţie de librărie, revistele alcătuiau alimentul permanent al paginilor de cronică. Era şi firesc şi folositor acest sistem.         .                   o
, După războiu vântul prefacerilor s’a abătut şi prin „republica li-terilor româneşti". Vitrinile 1 brâriilor au fost silite să o rupă cu tradiţia prafului în tichnă aşezat peste volumele de ani de zile apărute; redacţiile reviste!or au fost inundate de tot felul de opere şi opun.
    Bunul obiceiu a fost uitat. Iluzia unei bogate p-oducţii literare a făcut ca revistele să fie trecute pe al doilea plare al preocupărilor, ceea nu ar constitui un neajuns capital, sau ignorate cu desăvârşire, ceea ce e însă un rău.
    Aceste gânduri ni-au fost sugerate de un prieten pe când pre-gătiam recenzia revistei ieşene. „Viaţa Românească" nu oferă nimic din ceea ce se înţelege prin oglinda mişcării noastre intelectuale. Cele câteva recenzii ale cărţilor româneşti, nu satisfac decât partea statică, dacă se poate numi astfel, a acestei mişcări; la-turea activă, vie, a ei rezidă tot îri acea continuă frecare de idei care este revista de orice natură şi de care nu se ocupă revi ta de la Iaşi.             .
    E o slăbiciune, sau un sistem? .. N’am putea să afirmăm nimic. Ne mulţumim numai cu regretul că prietenul nostru a avut dreptate.
    Dl N. Davidescu semnează în acest număr versuri, pe cari -o veche -cunoştinţă ni-a învăţat să le ştim subtile
In ziua-aceea.însă sa nu mă pierzi, femee ! Tu clipă-abia ’ncepută şi totuşi nesfârşită! Prin tine năzuinţa mea tainică seTnchee. Sau îşi repede sborul tot mai desăvârşită,
Cuprinde’n braţe albe, noi şi tremurătoare, Povoâra mea de gânduri, de visuri, de .                      .    dureri,
Apoi îmbrătişeaz-o la sîn ocrotitoare Şi, dacă poţi, încearcă să nu mă pierzi;
                        '     tăcere!
    Remarcăm studiul de sinteză al dlui Mihail Ralea asupra teoriei şi şcolii sociologice întemeiate cu multă, trudă şi originalitate de Emil Durkheim; justele aprecieri
©
  154
critice făeule de dl Octav Botez asupra romanului Ion al dlui Reb-reanu; schiţa dlui Demostene Botez şi spirituala cronică veselă, totdeauna fină şi întelectualizată a dlui G. Îopîrceanu.
   CELE TREI CRIŞURI (A II, Târziu 13) pentru a fi la modă consacră târziu două pagini de biografie lui Dante. Areversuri semnate de Ecat.
. Pitiş (Sonet) George A. Petre, Dem. Basarabescu şi alţii; proză semnată de Caton Teodorian, Alex. Bilciurescu, .dr.- M. E. ldieru. '
    Zadarnic am căutat, după îndi-caţiunile cuprinsului „Cântecul polon de peţit" al dlui lorga; în schimb am dat peste o poezie a dlui Voevidca, ce nu figurează acolo.
    IDEE A EUROPEANĂ (A. III, N 72) într’un articol prea scurt pentru spaţiul revistei — Filosofie şi filosofi de St. Zeletin —- caută să dovedească erezia credinţei că filo-sofia se înţelege în funcţie esclusiv de raţiune „caşicum noi am avea nevoe de *un mijlocitor spre a înţelege tainele naturei.“ •
    Cu lux de argumente şi exemplificări autorul articolului va să convingă şi pe oei ce au gândit până acum altfel că „acela e adevăratul filosof, căruia natura nu i-a dat numai o minte mare, ci şi o inimă mare".
    CaIRA — 1921 No. 13. Eeckereti-Anvers, ■
    Dl . Paul Neuhuys publică a. treia serie de essai-uri asupra poeţilor francezi. Caracterizări admirabil sus- , ţinute de o calmă putere de pătrundere şi sintetizare.
    De rândul acesta se ocupă de cei mai noui poeţi francezi consacraţi; întrunind în aceeaşi familie pe Jules Romains, Georges Duhamel, Charles Vildra~, Leon-Paul Fargue, Luc Durtain, Andre Spire, Pierre Drieu la Rochelle, Rene Arcos, P. J. Jo'uve.
    „Ansamblul de poeţi, ce voi semnala în cursul acestui articol, spune autorul, fo,rmează un tot ce deschide asupra nelinişţei filosofice contemporane o privire nu lipsită de grandoare; Aceşti poeţi se leagă cu lesniciozitate de tradiţie; în acelaş timp ei au simţit <ă e imperios nevoe a face o nouă ucenicie vieţii, şi din convingerile lor plivite au isbucnit noui surse de patetism".         .
   Tema critică e minunat găsită. Poezia contemporană se naşte din acest conflict. Pe deoparte educaţia individua ă formată, vrând-ne-vrând, în puterea tradiţiei pentru o anumită alcătuire şi mentalitate socială; de alta, cerinţele impuse de nouile prefaceri
   Mi se explică astfel curioasa trecere dela poezia colectivă plină de elan, dar falşă, exprimată de Jules Romains în La vie Unanime, la poezia desnâdăjduitâ din „Eu-ţropa". Din conflictul operat în sufletul său poetul a eşit ca om deziluzionat, dar a câştigat în intensitate poetică.
   Georges Duhamel poartă aceeaşi dragoste omenirei, dar se teme a o îmbrăţişa în totalitatea ei. „Sufletul colectiv trădează individul". Duhamel e mult mai restrâns ca cel dintâiu şi de aceea el rămâne „poetul zilelor noastre care reprezintă mai bine tradiţionala claritate franceză".                    . .
   Charles Vildrac strâns apropiat de Duhaamel, dar mai sensibil şi mai graţios, ca el, este cara teri-zat ca „poet al amiciţiei, virile şi tandre".            .
   „Farţjue este un poet ales". Din poezia Iui lips'tă de ori-ce atificiu literar, reese lunvnos un realism Cald şi simpatic. Fargue, deşi mai vechiu consacrat decât ceilaiţi e înrud t cu ei prin puterea de anticipare a evoluţiei-literare.
   Durtain este poetul simplicităţii dusă până la schiţarea geometrică a unui sentiment sau gând.
   Poezia 1 iii Andre Spire e produsul unui sbucium psihologic de natură mai intimă, mai individuală. De aici şi înrudirea cu poeţii studiaţi de dl Neuhuys. Spire obişnuit al saloanelor pariziene, al câmpurilor de curse şi pistelor sportive, nu a rămas izolat de curentele vremii.
   Pierre Drieu la Rochelle poate fi socotit ca elev direct al lui Ma-.rinetti. El e poetul: rare cântă războiul, contrastând cu Rene Arcos.
   Pentru Pierre-Jean Jouve, autorul are o deosebită admiraţie. „Cu Pierre-Jean Jouve, zice d-sa, avem impresia că s’a atins culmea poeziei actuale".
                                                                                                               GANDIREa
   LA Rt VUE UNIVERSELLE (Tomul VI, No 9,1 August 1921) publică începutul unui documentat studiu, Comment s’est faite la Paix, datorit Dlui W. Marton-Fullerton. In acest capitol autorul face o analiză critică a lucrării Dlui Artdre Tardieu, relativ la acelaş subiect.
   Dl CamilIeBelIaigue continuând) lucrarea începută acum patru numere, A travers Ies repertohes lyrique, face interesante aprecieri asupra operii lui Saint-Saens, Sam-son şi Dalila.
   Mai semnează Dl Robert D’Har-court (Sonvenirs de captivite et d’evation — sfârşit); Henri Cheon (Ode â sainte jeanne d’Arc;) Fre-deric Plessis (Caroline Gevrot—ro-' man, 11).
   O bogată cronică pentru toate
domeniile.        J
           , *
   LA CONNAISSANCE (N5, Iunie ,1921) publică două poezii inedite de Jules Laforgue:  „Un portret
cursiv de Charles Henry" datată din Decembrie 1881, Berlin, şi „Excuse Macabre" cu data de Iulie 1879, ambele poez i interesante nu numai prin valoarea lor documentară.
   Se publică răspunsuri la ancheta deschisă cu întrebarea „Viitorul Criticei". Ancheta a luat sfârşit în numărul 6 (pe Iulie) de curând apărut al excelentei reviste.
   LA BATAlLLE (N13, 1 August 1921) ocupându-se cu desbaterile congresului din Lille, continuă cu succes opera de critică socialistă, atât de folostoare oricării mişcări sociale.
   De altfel revista îmbrăţişează cu aceiaşi obiectivitate toată viaţa, modernă în complexitatea ei, in-formându-şi conştiincios, deşi cam gazetăreşte cititorii.  d. I. C.
   VELHA GEN KLAS1NGS MO-NATSHAFTE. Berlin. August.
   Deşi în al 35-a an al existenţei sale, a eastă revistă îşi păstrează totuşi caracterul’de vioiciune, „pri-mesautier" cum zice francezul. Manifestările noui ale artei, pictură, poezie, sculptură, etc. sunt câmpurile ei de esperienţă, în care reuşeşte uneori, să descopere câte o floare nouă, rară.
   Astfel, de rândul acesta, pictorul Franz Eichorst. Reproducerile foarte reuşite, ale unora din pânzele artistului, justifică pe de-antregul căldyra cu care el este îmbrăţişat de noul curent german, care, în artă, rupe cu tradiţia artei în „isme",
© BCU
  PÂNDI RE A
   şi revine la şcoala adevărată, frumoasă, în care [artistul, inspirân-du-se din ceace îl înconjoară, ne redă pânze senine, în care fondul şi forma sunt tratate cu aceiaşi dragoste de frumos, de simplicitate, de desăvârşit.
     Fără să vrei, evoci numele lui Holbein, Van Eyk, etc, — fără a comite o imprudenţă sau o exagerare.         .
     De Franz Eichorst se va vorbi încă, mult. Restul materialului beletristic, ne prezintă lucrări variate
     Poezii, de Er'ika Reinsch, Baronul de Miinchhausen şi Else Torge.
     Unele studii interesante, asupra antichităţei, şi. asupra epocilor mai recente.                     .
     DEUTSCHE RUNDSCH A U. Berlin. August.
     Dacă nu ar fi caracterul din ce în ce mai şovinist german al acestei reviste, materialul interesant şi variat, pe care îl cuprinde în tct-dauna,. ar merita toată atenţia noastră.                       ' .
     Aşa materialul politic, care ne-ar putea interesa, este saturat de amărăciune, reproşuri şi chiar, pe alo-curea, de inexactităţi..
     Deutsch, deutsch, de la început până la sfârşit. Chiar şi pe Romain Rolland, căruia austriacul Ştefan Zweig, — ce a tradus în nemţeşte, — opera lui Verhaeren, — i-a inspirat un studiu reuşit (Romain Rolland, der Mann und das . Werk, Frankfurt. Edit. Rutten & Loenig); chiar şi pe Romain Rol-land, zic, recezentul F. de Oppelti-Bronikoroski, îl revendică pentru germani, cari singuri l’au înţeles precum tot singuri au fost înţeleşi, iubiţi şi apăraţi de el.         ,
   „ Ambele pretenţiuni sunt neexacte, înainte de război, Romain Rolland aproape_ nu era cunoscut în Germania. în timpul războiului şi de atunci încoace, Romain Rolland nu a fost defaitist sau filogerman. El a fost pur şi simplu pacifist; avea şi are oroare de război.
     Partea informativă, recenziile şi în genere tot ce se clasifică sub înţelesul de „rundschau", este impregnat de acelaş spirit şovin german, „â outrance".
   DIE WELTBUHNE. Berlin 28 Iulie.
   Acelaş material vioi, interesant, adesea original. Mai ales în ceeace priveşte judecata despre oamenii, evenimentele şi starea de lucruri din Germania.
   Vorteile der Ohnmăcht de Kcui Rothammer, avântagiul neputinţei Germaniei, de a se gândi la revanşă, îi va folosi îndreptâhdu-i toate energiile spre refacerea eco-npmică în cadrul graniţelor sale ehropene.
   Der Kam/rfirstinkl de Jerome K. Jerdme. Wann wird man Socialist ? de Hans Bauer.
   Finanzen, Frauea, Diplomaten de Contesa Hetta Freuberg.
   OSTLAND, Iulie. Sibiu. Zu un-serer Geistesbewegung der Nach-kriegszeit, continuarea studiului început de Dr. Rari Hoch, într’unul din numerele, trecute, prin Unsere neue Literaturbewegung.
   Autorul constată cu multă dreptate, că talentele germane din Ardeal, în loc de a face literatură solidă, adevărată, — se mulţumesc să „estetizeze".
   Redacţia revistei, îl contrazice respectuos, citând pe colaboi atorii săi. ca exemplu de contrariu.
   Gebirge, poezii de Oscar Walter Cisek.
   Der Vaier, schiţă - de Heinrich Zillich.
   Rrieg and Tod, de M. Fuss.
                               I. P.
   * I'AS/TORl UZ>■, An. VII. No. 26, Cluj 1 August 1921.
■ In numărul acesta :      „Vâjâitul
apelor sălbatice", ciclu de poezii viguroase, proslăvind regiunile sălbatice peste care planează indiscretă dumnezeirea. Reţinem:
      . Aci se sfârşeşte ceva,
      Şi începe altceva,
      O putere mai mare.
      Aci e ultima casa de lemn Şi dincolo de ea foşneşte sălbătăcia, Drumul se pierde în întunericul
                                                                                                                                      [orb“.
   Ori:
      „Stâncile sânt aşa de decente aici : Cu crengi de cetină ’şi ascund Îngrozitoarele muchii ale coastelor
  ,      .                 ţie granit".
   Mai reţinem imaginea sugestivă, a omului de munte care trece călare cu securea la spinare şi copacii îl privesc ca pe o moarte. Deasemenea poezioara „Statuia Singurătăţii" în care, suit pe un
155
trunchiu, stă ţeapăn privind la stânci, încât pare acolo o statue a singurătăţii.
   Am insistat asupra acestui talent ungur contimporan şi ardelean totodată, fiind;ă face parte dintre cei mai expresivi poeţi maghiari dela noi.
   Mai găsim în acest număr o frumoasă poezie de To.mpa L.': „Întoarcerea cavalerului cruciat de pe Pământul sfânt", apoi poeziile de Finta şi Lovâsz P. ; o piesă într’un act: Nevasta zână, de Râ-koczi K., o nuvelă de Maksay A. şi alte bucăţi informative: 'sociologie, istorie literară, etc. Stăruim asupra studiului d-iui Baiocs Artur:. „Curente, idei şi devize predominante în des'voltarea socială11. Aceasta a 5-a parte a studiului tratează despre socialism. D-sa arată că teoria comunismului nu porneşte .dela Platon care a conceput-o ia mijloc şi nu ca scop, şi numai pentru pătura cultă, ci abia dupăce ' socialismul-comunist a fost definitiv fondat prin Marx şi combătut apoi, ideile acestui sociolog au avut o puternică înrâurire, întrucât dânsul a arătat întâiul, că principalul în lumea de astăzi este economia, silind prin aceasta pe sociologi să se ocupe de dânsa. După dl Balogh, Marx este un in-temeietor a! sociologiei adevărate; el î-a dat directive nouă, care deşi combătute şi poate păcătuind realităţii vor însemna o etapă în istoria sociologiei, al Cărei Curs l-a schim-, bat cu desăvârşite. Urmează fazele sociafismuiui dela Marx, până astăzi, la Lenin.
   Dl Perenyi se ocupă întrun articol de scriitorul Josîka, întâiul romancier ungur, arătând încercările făcute de acesta înainte de a da la iveală romanele prin care a rămas în literatura ungurească.
• Dintre cronici reţinem : Maeter-link: „Biserica îngropată", trad în ungureşte de Zolnai Bela. Cronicarul insistă asupra faptului că Maeterlink se adresează sufletului, care este este suveran şi creatorul naturei întrucât natura există prin noi, şi arată că acest scriitor poet-filosof pierde din renume astăzi, în epoca scrierilor formaliste.
© BC
 156                          .
   Găsim o cronică despre sesiu-rea 1920/21 a teatrului unguresc din Cluj, unde s’au dat 393 reprezentaţii din care: 166 drame, piese, comedii ; 155 operete ; 59 opere şi 17 alte reprezentaţii.'
   Bucăţile autorilor unguri s’au jucat de 238 ori. Din 28 premiere 19 ău fost în proză, iar 9 în versuri.
   „NAPKELET“, An. II., No. 15, Cluj, 1 August 1921.       ,
, Bucăţi în versuri de Szekely Bela (Cuvinte moarte), Falu Tamâs, Sinko Ervin, Juhâsz Arpâd şi'Berde Mara.
   Relevăm versurile d-lui Szekely, Sinko şi Berde, şi îndeosebi traducerea din Jakobsen (danez) a lui Juhâsz A. Nuvele de : Deri T., Ben Ami, Nyiro J. şi în continuare, romanul d-lui Ba-lâzs: „In palma Iui Dumnezeu". In fruntea revistei găsim un arti-coj al d-lui Papp Dioniz, comemorând pe Dante.
   Bogată cronică măruntă : Belvedere, noul volum al d-lui Ligeti Ernest; femeile în constituţia vieţii, aducând aprecieri luptei dusă de feministe, aceasta în legătură cu congresul dela Viena; critica volumului de poezii „Oaspe ciudat", de Nadanyi, un fel de parnasian în literatura nouă maghiară, dar din literatura căruia nu emenă vigoarea operelor literare de astăzi; o critică a noului volum de pcezii al lui Lud. Kassâk, aprecieri cu privire la târgul de mostre din Cluj; pesimismul în literaturile universale etc.
   Mai găsim de asemenea, pentru întâia dată în revistele ungureşti o recenz’e a revistelor noastre: „Viaţa românească", „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială" şi „Gândirea". Recensentul constată că în a doua se dă importanţă şi străinilor (Kiss, Ehrlich etc.), iar în revista noastră literaturei noi ungureşti. Nu înţelegem însă ce voia să spună despre noi dl Szekely. Bela, recensentul, prin cuvintele : „In genere revista aceasta serveşte îndeosebi literatura uşoară (?) şi corespunde poate revistei „(jj Idok" ?             *
   Există şi o literatură gravidă?
                                                                                                                                       I. T.
   tn pagina întâia publicăm un sonet 1 postum al lui losif. Poezia împreună cu scrisorile ce se ’ văd mai jos ni-au fost cedate de un prieten, după ce ele au rătăcit, printr’o împrejurare foarte complicată, pe la Curtea Marţială.                          ■
   Autorul inflăcăratului îndemn spre fapte vitejeşti, „La Arme“, ajuns în faţa Curţei Marţiale .. Şi totuşi e adevărat. Manuscrisele lui losif, astazi în posesia noastră au fost file de dosar.
       lată-le:
                  17 Faur 1912 Bucureşti Dragă Tăzlăuane,
   Iţi trimit un sonet pentru Luceafărul. N’am scris nimic zilele acestea, pentru că am fost învăluit de mii de griji şi supărări. Te-aş ruga, dacă se poate, să’mi trimiţi şi tu una sută lei, că am zilele acestea un termen de plată la o bancă. Voi căuta în schimb să colaborez cât mai mult la frumoasa voastră revistă. 1
                     Te îmbrăţişez
                                 losif
   Scrie-mi în orice caz, ca să mă pot orienta.
   Tăvi*) ma scris din Seghedin şi am să-i răspund.
Şi a doua :             .
       Dragă Tăzlăuane,          '
    Ţi-am trimis un sonet, şi te rog să schimbt strofa dintâiu astfel:   .      .
   Sărmane suflete, eşti ca o floare Atinsă ’n dimineaţa unei zile De bruma nemilosului Aprile, —
   Şi-un ceas abia s’a bucurat de soare !
                        Salve
                                   losif
    Această de-a doua scrisoare poartă stampila poştei cu data de 12 Martie.
O revistă literară se întreba nu de mult, pănă când vom exporta în streinătate numai grâne, petrol şi vite? Producţii de ordin sufletesc, suntem condamnaţi oare definitiv să nu trecem niciodată peste graniţă?
    O întrebare, care s’a mai pus şi de alţii altădată şi care a rămas fără răspuns ca şi cele dinaintea ei. Şi care totuşi va persista dureroasă şi chinuitoare în sufletele noastre. Multă vreme
   *) E vorba probabil de dl Octavian Qoga.
                                                                                                                                                       gandiişea
                  r~                    ■ '
încă, mândria noastră naţională va consta numai din grâul şi vitele bogatului nostru sol? Multă vreme încă legitimarea existenţei noastre în faţa streinătăţii va fi - doar certificatul bunului vătaf de moşie sau al vrednicului crescător de porci ?
    Chiar noi, să rămânem aşa, ţara noastră, care are şi un minister al artelor, cum n’au multe din ţările ale căror literaturi Ie studiem de mult în propriile noastre şcoale, de grad chiar inferior ?
    Şi totuşi sub raportul industriei intelectuale n’am sta aşa de rău. jflvem destul de exportat. Şi câtăva marfă foarte bună, şi bună destulă, şi proastă, berechet. Cum importăm şi noi dela alţii.                '
    Bunăoară cu poezia ar fi mai greu. Tot ce e mai bun, e mai greu de tradus. Dar avem prozatori cari pot face faţă la ori ce încercări: Creangă, Odobescu, Negruzzi, Carageale, (Delavrancea, ca să nu vorbim de cât de cei mai mari din cei dispăruţi.
    Şi avem destui la noi cari cunosc limbile streine, ca pe acea maternă.
    Fără îndoială însă oamenii au tot dreptul să nu se încumete. Şi aci, ca şi în ori ce întreprindere banul are rolul lui principal. Şi e riscant să scomptezi gustul celor din străinătate. Dar credem că tocmai aci ar putea interveni cu folos parte din fondurile ministerului celui mai recent înfiinţat. S’o ceti, nu s’o ceti în străinătate; autorii noştri mari şi români înainte de toate (ar fi caraghios să oferim străinilor, cea ce am... împrumutat tot dela dânşii) trebuesc traduşi neapărat în limbile răspândite, ale globului. Măcar, de nu se va găsi unui să atragă atenţia lumei f (Creangă, din mult, puţinul cât a fost tradus, a fost primit cu entuziasm de critica engleză, Creangă, feciorul de ţaran din Humuleşti).
■ Folosul e dublu: pe lângă că ne reabilităm în .ochii străinilor, cari ne cred încă în era păstoritului, ne facem cunoscuţi şi 'n sferele mai înalte alo cultei noastre societăţi, unde, dacă Creangă nu poate fi. înţeles în româ-mâneşte, în englezeşte la sigur îşi va găsi admiratori.
    Fără îndoială acest desiderat îşi va afla ecou la viitorul congres al artiştilor. Avem slavă domnului destui, cari să dorească a fi, mă rog... europeni.
gib.
© BCU
OĂNbmEĂ
    Un prieten din Câmpina ne atrage atenţia asupra stării în care se află castelul „Iulia Hajdeu“, din nenorocire situat îri localitatea unde privirile mai marilor zilei au a cer= ceia lucruri mai productive decât opera de artă a geniului Vast şi torturat de gânduri Ciudate, care a fost Hajdeu.
    Castelul locuit, după moartea proprietarului până îtr preajma războiului, din benecuvântata nepăsare a oficialităţii mediocre şi invidioasă, de doi porcii, odată cu invazia armatelor de ocupaţie a fost pe drept cuvânt tratat ca o ruină. Din biblioteca înţeleptului volumele au alimentat focuri la cart se ferbeau cren-vurşti mobilele au fost hăcuite, geamurile şi oglinzile sparte.
    In cioburile ,,Simbolurilor puterii eterne şi infinit creiatoare“ şi-au ras tiuleele nemţi puerili, sau şi-au uns cu grăsime lungi mustăţi ţepoase, unguri duhnind a paprică. Lespedea cu pioşenie aşezată după indicaţiile „celei dispărute' ‘însă atât de vie în sufletul tineresc al bătrânului cărturar, a fost găurită de impudicele potcoave ale cailor şi de profane cizme cazone.
    Dar s’au dus vrăşmaşii. Ruina a rămas să fie desăvârşită de imbecilitatea eXcursionistului român. Băcani, zarzavagii, samsari, mici îmbogăţiţi de războiu, găsesc o deosebită satisfacţie în a feşteli pereţii acelui atât de profanat locaş al poeziei eterne cu prozaica lor iscălitură, Copii mucoşi şi obrazniei, mâne politiciani ou vază, sub ochii fără expresie, ai părinţilor lor obezi la cap şi la suflet, fac haz cu pietre în geamurile rămase încă întregi.          '
    Şi nici o intervenţie de nicăeri ca această barbarie să înceteze !
    Din înălţimea donjonului „ochiul lui Dumnezeu" lăcrimează prin gaura făcută de piatra unui copil „fenomenal de inteligent", statuia colorata a lui Isus, lipsită de aureola geamului colorat galben, plânge şi ea, iar Iulia Hajdeu îşi ţine privirea în infinit ''tot aşa de fix şi imaterial ca şi pe vremea când bătrânul îi apăra liniştea odihnei în templul acela al cugetar i Şi artei.
    Ea ne cunoaşte, a trăit între noi! De ce ar plânge când nimic nu poate înduioşa nepăsarea celei mai odioase răzbunări a mediocrităţii! D, I. C.
Acuma României Mari, nu-i mai lipsea de < ât o stemă. Şi noua stemă a ţarii s’a făcut.
    Am admirat’o cu toţii într’o ilustraţie a .^Universului", unde acapa-
rase în lăţime trei coloane şi tot uş cerca privitorului pentru dumerire.oi atentă dibuiâlă cu lupa. Întâi am crezut că e un rebus ori cihe ştie ce gâcătuare complicată şi ilustrată, pentru a cărei desiegarea adinioară suplimentul de Duminecă al „Universului1' obici-nUia să ofere lectorilor 'premii în ro-rrtane de fascicolă, pomadă şi hapuri de catramină.
   Şi ne bucuram de aceasta întoarcere a „Universului"' la o scumpa tradiţie.
   Ne-am înşelat însă. Misterioasele scuturi vârâte unul în altul, asemeni cutiilor de surprize japoneze cu care Bosco la bâlci uimeşte galeria, nu formau decât noua stemă cu artă, pricepere şi cu durere elaborată, de comisiunea alcătuită în acest scop.
   Ea ne-a amintit epigrama clasică, învăţată în manualul ce ne iniţia copilăria în .tainele stilului:             '
          „Sub această piatră Zace un sicriu In sicriu un popă Şi’n popă rachiu“.
   Căci după curo explică un membru al comisiunei, noua stemă se compune din trei scuturi puse unul peste altul: „mare, mediu — şi fireşte — mic“, adică:   sicriul, popa şi rachiul. Cu
o eroică bunăvoinţă ajutată de o respectabilă lupă am putut urmări pe clişeu amănuntele acestei Capod’opere heraldice, din care nu lipsesc pajure, lei, semilune, poduri, deschizături boltite, coroane, stele, eşarfe, roze, aevile, capul de bour, delfini, ştiuci, paseri de apă şi uscat; dar din care a fugit vai! ultima rămăşiţă de bun gust. '
   Ne vom mărgini. întru dovedirea acesteia, la reproducerea explicaţiilor date de binevoitorul membru al comisiunei :      ' ,
   „Scutul mare — ne spune d. Membru — are pe fondul albastru o acvilă de aur cu ciocul şi ghia-rele roşii, iar în cioc o ,cruce de aur, pe cap coroana regală de aur. In ghiara dreaptă o spadă, iar în cea stângă un sceptru de aur cu capul în formă de crin. Aceasta e acvila României, armele regalităţii române.
   „Pe pieptul acvilei e scutul mediu împărţit în cinci cartiere, cuprinzând armele ţarilor surori unite.
   „Sus în dreapta sunt armele vechiului regat a ţării Româneşti. Pe fond albastru o acvilă de aur ţinând în cioc o cruce de aur având în dreapta un soare, iar în stânga o lună nouă, ambele de aur. La vechea stemă, acvila era încoronată şi nu avea luna nouă ceeaoe era o gre-şală,
   „In stânga sunt armele vechiului
                       '           H’
principal al Moldovei din oare făceau parte Basarabia şi Bucovina.
   „Pe fond roşu un cap de bour negru,, cu gura închisă, având între coarne o stea cu cinci raze; în dreapta o roză, iar în stânga jos o se-mitună, toate trele de auri La vechea stemă capul de bour. e de aur, nu afe roza, iar semiluna e în partea de sus a capului şi cu deschizătura înăuntru ceeace constituia o abatere dela vechea stemă a Moldovei.
   ,,ln cartierul de jos din dreapta cu fondul roşu sunt armele Banatului românesc ai Severinului, fixate acuma şi reprezintă podul lui Traian în aur, din care se vede două deschizături boltite. Deasupra podului este un leu tot de aur. La vechea stemă era un leu care eşia dinfr’o coroană având între labe o stea şi reprezenta Oltenia cu banatul Severinului.
   ,,In stânga sunt armele vechiului Principat al Transilvaniei cu părţile Crişianei şi Maramureşului- Acest cartier e împărţit în două de o fâşie roşie îngustă. Deasupra ‘pe făşie e aşezată 6 acvilă neagră cu ciocul de aur, având în dreapta un soare; de aur iar în stânga o semilună de argint.                      ’
   „Dedesubtul fâşiei sunt şapte turnuri crenelate> aşezate pe două rânduri : patru deasupra şi trei dedesubt. Fiecare turn are câte două ferestre iar porţile sunt închise.
   „La vechea.stemă aceste arme nu existau şi în acest loc erau aşezate armele Dobrogei, care acum formează un al cincilea cartier cam în fgrmă de triunghju şi e vârât ca un altoi între cele două cartiere de jos şi sunt reprezentate prin doi delfini de aur faţă în faţă, cu cozile în sus.
   „Peste toate acestea în mijloc e scutul mic care reprezintă armele Casei domnitoare de Hohenzollern, cu fondul în aur şi argint.
   „Scutul cel mare e ţiriut de doui lei de aur cu cozile pe spinare, cizelaţi în stil bizantin, stând pe arabescuri de aur.
   „Deasupra scutului mare e coroana de oţel a României, reprodusă aidoma după cea originală..
   „La vechea stemă această coroană nu seamănă cu coroana de oţel originală.
   „Dedesubtul acestui scut e colanul ordinului Regelui Carol I. sub care e o eşarfă albastră, ou marginele de aur, pe care e scrisă deviza casei de Hohenzollern, cu litere latine: Ni-hll sine Deo. ■
   „Pavilonul în care sunt aşezate toate acestea e de purpură, cu marginele de aur, căptuşită ou ermelină,
©
având deasupra coroana regală de aur ornată cu nestimate". .
   Insfârşit, nestimatele lămuriri ale diui membru din comisiunea pentru întocmirea Stemei noastre, iau capăt aci. Nădăjduim că e vorba de o lucrare definitivă. Astfel, doamne fereşte, c omisiunea şi-ar mai putea aminti de alte detalii din regnul animal şi vegetal din harta cerească,- din lucrările de, arhitectură bizantină sau gotică, ce ar complecta spaţiile goale ^şi ar satisface toate fanteziile. Astfel, îndreaptă şi stânga „scutului mediu“ deasupra capetelor de lei cu cozile înmugurite vedem două locuri goale; unde ar încăpea de-o pildă un tren în fugă 'de~o parte, şi de alta o cultură de ridichi de lună; căci e ingrat să avem în stemă lună plină, lună nouă, semilună şi nici un calambur heraldic pe această temă.
   Felicităm cu sinceritate comisiunea pentru munca încoronată de succes. Atâtea- istorii îngrămădite într’un spaţiu atât de mic şi cu atâta răbdare ; n’am mai văzut decât la nuştiu ce expoziţie unde un maniac expusese amănunţit descoperirea Americei cu toate peripeţiile pe coaja unui singur ou, —■ şi care nu era nici măcar acel al lui " Columb.                         '
Ancheta revistei La Connaissance asupra viitorului criticei nu a recoltat decât răspunsuri cari deplâng situaţia criticului actual, mărginit de editor în libertatea sa, de a judeca, defini şi clasifica opera de arta. Majoritatea scriitorilor anchetaţi au protestat împotriva „criticei binevoitoare". impuse de patronii unor anumite ziare şi reviste, cari au făcut din rubrica sau .foiletonul critic o simplă şi generoasă publicitate.
   Ernest Seiiliete, de la Institut, formulează astfel raportul între critică şi artă:
   „Cred oă faţă de artă critica este . cea ce opinia publică e pentru morală, adică, cel mai eficace instrument de compresiune sau de rectificare o instinctelor egoiste, individualiste sau „imperialiste" ale individului, rectifi: are indispensabilă totuşi vieţii în comun ce numim societate şi care singura, permite diviziunea, şi cooperaţia susţinută căreia omenirea îi datoreşte stăpânirea globului".
6 ĂN Dl RE A
    „Aţâţ numai că imprimeria a dat expresiunei acestei critice o atât de mare putere de eXtenziune încât legea a trebuit se să îngrijească a preveni abuzurile. Se pare că între difamaţie şi şantaj pe deoparte, şi pe de altă parte între dreptul pe care îl cum-parai odinoară la uşă intrând, sunt limite uşor de tras pentru un spirit de- bună credinţă". Când această bună qredinţă e depăşită, autorului sau artistului nedreptăţit nu-i râmâne decât calea tribunalului, căruia îi oe-ere o mai largă măsură de apreciere, şi liberarea de textele legislative prea rigide şi lipsite de nuanţă ./. Rosny-Jeane: „. . . Il faut de la critique et pas trop n'en faut. Dacă ar putea li onestă, ar ti idealul. Aş îndrăzni să sfătuesc criticei a înlocui răutatea şi ,,partipri-ul“ prin' senzibiiitate şi subtilitate. Publicul ajutat de mediocri' tatea direc torilor de ziar încurajează cele mai proaste critice. Nu există critice interesante decât în micile reviste, dar ele au cusurul de a se absorbi în contemplarea buricului grupului. Criticul trebue să fie un om prin el însuşi şi nu prin operile pe care Ie ia în ghiara."
    Jean de Gourmotit: ........ Autorii
se pun într’un punct de vedere .< o-mercial şi gândesc că o dare de seamă a operii lor care nu ar fi ditirambică le-ar produce prejudicii. Oare reclama nu este singura metodă de critică în ziare ? Cetiţi anunciul ultimii piese a diui Maurice Magre „Arlequin" care e un frumos lucru, dar în ori ce caz nu „cel mai frumos spe tacol ce s’a văzut vr’odată".
    Pentru lansarea cutărui roman, a Cutărui tânăr arivist, un editor a cheltuit zice-se, mai mult de 100 mii de franci în reclamă, Romanul e foarte onorabil, dar nu-i cu toate acestea „ capo d opera romanului contemporan".
    Atunci se înţelege că obicinuiţi cu elogiile de atâţia franci linia, autorii socot laudele criticei puţin cam sear-băde. Cât despre lector, el a renunţat de mult a mai cerca să deosebiască reclama plătită de critica desintere-sată".         „
    Deci, — spune Georges Grappe; „Fiecare epocă are criticii literari pe care îi merită. Pentru ca un Saint-Beuve să poată da, ca un frumos arbore, flori şi fructe, trebuia o societate ca-
pabilă să se împărtăşească din unele şi celelalte. Desvoltarea unui astfel de maestru, nu poate fi înţeleasă fără existenţa burgheziei franceze din a doua jumătate a secolului XlX-lea .. .“ Astăzi pasiunea de modern, de aprecieri sumare, şi mentalitatea patronilor de ziare au suprimat toată voi-ciunea, erudiţia şi claritatea foiletonului săptămânal. Un critic ce ar scrie două sau trei foiletaone consecutive despre acelaş lucru, ar fi socotit de îndată un sinistru „raseur".
                                                                                                                                         c. p. ’
  DLJLITERE^yTl
  gpriHŢfrARiA
  %                      Cărţi.
  Cridim, — Zale roşii, sonete şi postume, Buc 1919.
  I. Şarvari, — Cântece de astăzi, cântece de mâne, poezii. Ed. „Avântul Sufletesc, Bucureşti, Praful 6 lei.
  Vasile Savei, — Miron Grîndea, roman. Bucureşti. Preţul 20 lei.
  P. Cancel, — Despre „Rumân", şi despre unele probleme lexicale vechi slavo-române. Ed. Casei şcoaielor, Bucureşti, Preţul 7 lei.
                                                                                                       Reviste si ziare,
                                                                                                                  ■* *
  Ideea Europeană, —- A. Iii. No. 72, Bucureşti.               ~
  Viaţa românească. — A. XIII. No. 7, laşi.      '     '
  Cele trei Crişuri, —- A. II. No. 13, Oradea-Mare.
  roaia Rărhnicuhii A. 11.' No. 4, R, Sărat.                   .
  Glasul Bucovinei, ~~ Cernăuţi.
  Cultura poporului, Cluj.
  Aradi Hirlap, — Arad.
  Galaţii noui, — Galaţi.
  Gazeta Aradului, — Arad.
                                                                                                         Reviste străine.
  La vie des lettres. A. 7-lea voi. V. Iulie 1921. Paris.  .       .
                                                                                             Qa ira. No. 13. 1921. Eeckereni Anvers.
  La Connaissance. A. li. No. 5, Iunie 1921, Paris.
  La Bataille. No. 13. 1921. Paris.
  La Connaissance. A. II. No. 6, Iulie— August 1921, Paris.
                                                                                             La Revue de l’Epoque. A. HI. No. 18,
—  a doua serie — Iunie 1921. Paris.
  La Revue de l’Epoque. A. III. No. 19, .
—  a doua serie — Iulie 1921. Paris,
  La Qrande revue. A. 25, No. 7, Iulie 1921- Paris.                    •
© BCU
                                              La Revue universelle
                                          Revistă politică, literară, artistică, socială Apare ia 1 şi 15 aie fiecărei luni
                                        Abonament anual 90 franci, 6 luni 50 franci. Costul unui exemplar 4 fr.
                                             Paris 157, Boulevard Saint-Germain (6e)
                                                Fţevue Bleue
            Revistă politică şi literară . Apare de 2 ori pe lună. Abonament anual 55 franci.
                                        286. Boulevard Saint-Germain (Vile) Paris.
                                  La Connaissance
                                 Revistă literară şi de idei. Abonament anual 35 franci. Paris 9 Galerie de la Madeleine (8e)
                                                   La Bataillc
Economică, socială, uvrieră, ţărănească, maritimă, intelectuală, documentară, literară, humoristică, eclectică ele . ' Apare de 2 ori pe lună.
                                               Abonament anual 12 franci.
                                            Paris, 2 Rue de VHotel de Viile (IVe)
                                             Le Crapouillot
                                          Revistă pentru literatură ei artă Paris, 5 place de la Sorbonne
  BANCA CtNTRAlA
  pentru Industrie şi Comerţ, Soc. Anon. — Sediul Central, Cluj.
  Fj|jo|a. Existente: Arad, Alba-Iulia, Haţeg, Oradea-Mare, Sibiu şi limuc, Turda. — In înfiinţare: Bistriţa, Braşov, Timişoara.
Cumpără şi vinde, exportează şi
   tează tot felul de mărfuri atât în cont propriu cât şi în comision. Afaceri a meta.         '
                                       Secţia de Mărfuri:
impor-          Secţie specială pentru cereale.
          Primeşte mărfuri în depozitele proprii în gaj şi în chirie.
                                       Secţia Industrială:
                                            * -
      Crează industrii noui. :                          Face comerţ cu articole technice.
      Acordă credite ia întreprinderi industriale.
                                        Secţia de Bancă:
                                                                                                             20-3
                                  Execută plăţi pe toate pieţele din ţară şi străinătate.
                                  Ordine de plată telegrafice.
                                  Cumpără şi vinde tot felul de monede şi valute.
                            Primeşte :  /
DEPUNER I SPRE) FRUCTIFICARE
           pe Libele şi în Cont Curent, bonificând cele mai urcate interese.
       Execută tot felul de operaţiuni bancare în cele mai culante condiţiuni.
       Cecuri, Asignate, Virimente, Incassări. Împrumuturi pe gaj, Conturi curente, Es-rompt de Cambii, Cupoane, Efecte, De-.vize etc.                                  .
*
*


SELMANN
şiULHMANh
 MAGAZIN DE FERERIE
                                (VftSKERESKEDES)

X<
*
*
-a
*- ORADEA-nARE

PIAŢA M1HA1 VITEAZUL Mo. 8
      ’ . (Nagypîcz'ter)
*■
*
*
£*2 * * >Jf * * * * >> * * * &«
                                                Fraţii
Feidtieim
&
^ Mate magazin de articole lâ de dantelărie, măriin-ţişuri şi mărfuri f|| ' de Nurinberg              y§
   Telefon 10-60 A Telefon 10-60 ®â •                        111
                                                                                                 Oradea-Mare JJ
                                                                                                12 Piaţa Mihai Viteazul 12 îs
PROPRieraR-1. «îs jTflisTiu
e^* viCToRjei /6
                                                                BUCUREŞTI
N
0
u
Â
T
1
                          Sfăiăsuri şi Zef iruri engleze
  Pyjamaie, Gulere
de Pae
  Fraţii Martonffy
                                 Cluj, Calea Traian No. 84.
Magazinul central
                                 Calea Regele Ferdinand 35.
                             Cel mai mare asortiment de specialităţi de blănării, ;u asigurări in contra stricăcunilor de molii
                             Cea mai reuşita expoziţie de ia Târgul de mostre din <Cluj. ,
                             Magazinul central este asortat cu tot felul de blă-nuri de astragan, lutru, top ect. Garniturile cele mai fine de vulpe alasca etc.
                             Fraţii Martonffy au fost decoraţi cu brevert, la marea expoxiţie de blănuri din Bruxelles
                             Toate comenzile de blănării, sa executa in 8 zile. Desfide orice concurenţă.
19-12
COFETĂRIA BONCESCCJ
CLUJ, CALEA VICTORIEI 5
Aranjată în cel mai elegant stil, este locul de întâlnire pentru toată lumea di-tinsă. Cele mai bune bon-boane, torturi, prăjituri şi orice alte produse, în artă bonboneriei se găsesc numai la Cofetăria Boncescu
CLUJ, CALEA VICTORIEI 5
cofetăria Boncescu
© BCU Cluj