f

e» •*•#*'* t> « ft.-

                
                
         LdIT   
s • 'k -        
•             * 
A               


jf/"
 n g^i/T' C A - •. Â

-------------—■——-
                     ANUL U 55 No. 6.
  i r, anu:.      •
                     Numărat 2 iei 50 b.
 *itî»HCŢV* JlO*JNlMl«ÎUi' r i /i , (Mm irz«u.E -ys V.L.EJJ *»j ; -i-A'10 «v


V ’• ‘
         Noapte Pustie .... Demostene Botez Congresu scriitorilor şi
           artiştilor.................Cezar  Petrescu
         Cântec de pescar . .       . Nt
         Cealalaltâ — Primâvară-
           Muguraş..................***
         Miniaturi..................Al.
         Toamnă.....................Di
         Secretul...................D. I. Cucu
         Peisaj . ......................Al. lacobescu
                       Cărţi şi reviste — Cronica     măruntă
   Legea Marei mâini (fldy) . Isaia Tolan
   Ciuta ......................Victor Ion Popa
   Fântâna părăsită .       •  . Vladimir Streinu
   MihatL^adoveanu (Mişcarea
                   ............C. Robu
   Legenda |s<irisului (Cronica
                   ............Eugen Titeanu
   Artă    şi stiluri..........Dr. phil.
   ..Scrisoare din Bucovina . George Voevidca
Desene de Popa şi Marin Georgescu.
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                i
©
BCU Cluj
  GÂNDIREA
     LITERARĂ, ARTISTICĂ, SOCIALA
             Apare la 1 şi 15 ale fiecărei luni
     Redacţia şi administraţia Calea Regele Ferdinand No. 38, Cluj
ABONAMENTE: Pe hârtie velină,200 iei anuai; ediţia obicinuită 1 an lei 60; 6 luni lei 35; 3 luni lei 2Q. — Lei 2'50 exemplarul, Pentru instituţii un an 120 Iei.
INSERŢII $ RECLAME se primesc la administraţia ^ revistei, achizitori împuterniciţi şi toate agenţiile de publicitate. + ■+ *’ + * * * *
REDACŢIONALE. Gândirea va face minuţioase recenzii tuturor lucrărilor trimise pe adresa noastră. Domnii autorii şi casele de editură sunt rugate a trimite,câte 2 exemplare. — Manuscrisele trimise nu se înapoiază. Primim bucuroşi cronici asupra mişcării culturale, literare şi sociale din toate ţinuturile româneşti. ****4’<t>**.*            +   «
                                                                                                     i 
                                                                                                   _ i 
,. *■                                                                                                  
' , , ' - ■ ' ■ " '... , .                                                                             
        » . . _                                                                                        
        ......... ■ iSiwtoi. ......._________________________________________  ...... ...' / .... HMIM 
*
                       SOCIETATE AKONUHĂ O I.. U J
                       CAI,BA REGELE l’UIRI)!XA\'n Xr. 36—38 (In casele propriii '. * + * (Telefon Nr. 5—39 şi 12—17)
                          OIP5TJU. SOCIAL LEI 50 000,000
                     (Banca împuternicită cu finanţarea reformei - agrare prin Deeretul-Lege Nr. 4167 din 12 Septemvrie 1919).
                          Execută toKelul de operaţiuni de bancă
cu 5°L aetto
                                    Primeşte depuneri spre fructificare I Primeşte depuneri în cont curent f Cumpără şi vinde monezi străine. \                  -
                                    Finanţează întreprinderi agricole şi industriale.               .
                                    Emite scrisori fonciare.     •
                                    Acoardă împrumuturi hipatecare cu-anuităţi pe 10, 15, 25 ani.' '                 Acoardă împrumuturi cambiale.                            ‘
                                    Acoardă împrumuturi pe gaj de efecte (lombard).
                                           ' Acoardă împrumuturi pe mărfuri (varante).
                       ■      .     ' Excontează cambii, efecte, cupoane, devize. >
                             *. Şecţie specială ppntru organizarea cooperativelor.              .
           ■                        Secţie specială pentru maşini agricole.
                                    Secţie specială pentru produse agricole.            , \
                   Viriraente directe de cont-curent cu toate băncile mari dinţara şi străinătate
REDACŢIA şi administraţia :
  CALEA
  REGELE
ferdinand No 38. CLUJ
       âr0ir<2a
         L>ITCBARÂ - A(3Ti/TicAv&CiAUĂ
            APARE LA 1 Şl LA 15 ALE FIECĂREI LUNI REDACTORI: CEZAR PfTRESOJ SID. I. CUCU
   ANUL I
• No. 6
                                                          15 IULIE 1921
   EXEMPLARUL 2 LEI 50
                                                                                               CONGRESUL
                                              SCRIITORILOR
                                                                                            ŞI ARTIŞTILOR
   Vom avea Ia toamnă, în decorul cu frunzele atunci arse de brumă din parcul Carol, — un congres al scriitorilor şi artiştilor,
   E un anotimp favorabil desamăgi-rilor, cari în asfinţituri roşii se răsfiră odată cu funigeii peste viile pâră-ginite. îndeletniciri casnice şi mult îndepărtate de inspiraţiile creatoare şi fireşte divine, îndeamnă muritorii de rând să-şi vadă într’ acest timp de nevoile terestre. în teascuri vor dospi boabele strivite; mustul chefurilor viitoare va fierbe mocnit, între dealuri va răsuna buţile ciocănite sonor, iar pe drumurile strâmbe vor scârţâi carele împovărate de fân. Gospodarii fără rătăcite concubinajii cu una din cele nouă muze, odată belşugul trudei de-un an strâns in hambare şi pivniţe, se pregătesc cuminţi şi cu sufletele împăcate, pentru o lungă şi odihnitoare hibernare.
   Peisagiul rustic, ia înfăţişarea unei gravuri flamande, îmbelşugate şi sătule, amintind pozele celor patru anotimpuri din cea dintâi carte de lectură. Scrâşnesc zăvorite porţile magaz ilor, cu pântecul plin de grăunţe şi făină. Se fac noui preţuri de export şi la bursa de grâne, negustorii cântăresc în palmă boabele grele. „Ţară eminartiente agricolă'1, trăim atunci un seson mănos, când banul curge uşor, bancnotele foşnesc la ghişeunle băncilor, şi cel mai oropsit plugar îşi împătureşte în chimir o hârtie albastră pentru zile negre.
: Scriitorii şi artiştii vor xliscuta atunci ja congres.
   Nu facem prognosticuri întunecoase. înregistrăm reflecţii fireşti. Adună fiecare rodul ţarinei sale.
                         NOAPTE PUSTIE
                         . . . - * .
                 Parc’am rămas eu singur pe pământ In cer, ca ’ntr’o clopotniţă uitată E’un clopot greu care-a uitat să bată Cu funia purtată ’n nori, de vânt.
                 Cum înainte nu mai este vreme,
                 In urma mea, din nu ştiu care veac,
                 Prin noaptea cu aripi de liliac începe nu ştiu cine să mă cheme.
                 Şi paşii mei răsună după mine Ca nişte bulgări care nu m’ajung.
                 Răsună tot în jur aşa prelung, •
                 Tot golul ’n care nimeni nu mai vine.
                 începe a umbla singurătatea In jurul meu ca o mulţime măre.
                 Prin beznă cad furnici ce vor să care In moşuroae mari, pustietatea.
                 Se nărue ’ntumricul din nou, '
                 Şi ’n noaptea ’n care’s singura fiinţă, Pământu ’npovărat de suferinţă Culcându-se ’ngenunche ca un bon.
                                       DEMOS TENE B O TEZ
Literaţii şi artiştii celei mai noui scădea sărăciei nimic. Ziua ce vine Românii, nu pot veni cu altă re- e însemnată întotdeauna pe răboj cu colfă abundentă, de cât scaeţii şi o dungă cenuşie, neghina de mult rezervate lor, cu Avem dar; un minister al Artelor ; plângeri si necazuri de mult acu-      două Opere Naţionale; dacă nu
mulate. Nu ştim cum, la mult amâ-;     socotim greşit, două şcoli de Bele-
riatul congres, un mecenat generos     Arte care dau îndestul profesori
le ar putea plăti această ingrată      de caligrafie.; o Societate a Scrii-
marfă, cu altă monedă de cât con-      toriior din care fac parte îndestui
solarea.                               nescriitori; asociaţii de pictorii şi
   Dar până atunci, înainte de a fi    sculptori ce se concurează nu prin
pălit frunza crestată a viilbr, ca     talent ; patru Teatre Naţionale care
vitregii zilari ce nu aşteaptă de la   dau strălucite .deficite şi altele
dărnicia anotimpurilor nici mecena-    nesubvenţionate cari fac aven ; nu-
ţilor deslegarea sărăciei de veci;     meroase case de editură < e n’au
— ne putem face un bilanţ antici-      scos la lumină Fntr’un volum cu
pat. Nici acum, nici mai târziu,       gust tipărit, poezii e lui Eminescu,
timpul nu va adăoga, nici nu va        dar au îngrijit pios de editarea
© BCU Cluj
102
GÂNDIREA
operilor complecte ale dlui Rada Cosmin. Cinemetografe avem la fiecare - colţ de stradă; biblioteci publice mai puţine ; reviste de literatură umilitor de sărace; publicaţii de artă de loc; în schimb analfabeţi, câteva milioane.
   Cu aceste elemente un muritor înclinat sistematizărilor, cu greu ar putea alcătui în tablou sinoptic, al înflorire! în care se află literatura, cultura şi arta românească.
   Dar vom avea un congres al scriitorilor şi artiştilor.
   Un călător ce vânase mulţi ani în continentele din celalt emisfer, ne asemuia mai eri cu acei şefi indieni, cari poartă în vestminte şi în nestimatele prodoabelor avuţii fabuloase, dar păşesc cu tălpile' desculţe în praf.
   Era fără îndoială un călător nouă ostil, un oa’spe nepoftit. Căci înde-finitiv, ce iţnportă încălţările, când picioarele pot fi ascunse cu oarecare pricerere dacă jignesc brutal o armonie ?                '
   Vom avea deci un congres al scriitorilor şi artiştilor.
   Şi nu vom pomeni în aşteptare nimic de cei 80 la sută neştiutori de carte, cărora lumina tiparului ie rămâne ermetic zăvorită; despre şcolile sat cu acoperişul topit de ploi despre învăţătorii cu lefuri de picheri; despre şcolarul cu sclipsre de geniu, care se întoarce la plug fiindcă taxele sunt prea mari şi- fiindcă editorii cărţilor didactice încheie bilanţul cu beneficii de cămătari. Nu vom pomeni nimic despre studentul alungat din mansardă în mansardă, care cu ochii sticloşi^ absent dela procesiunea ver-tigionasă a automobilelor cu femei de iubire, râvneşte în van, lâ vitrina librăriei, o carte divină pe care valuta i-o face definitiv interzisă.
   El s’a încleştat de mult în resemnare, va tremura şi în iarna aceasta cu mâna îngheţată scoasă din plapomă, citind o carte de împrumut; cum a tremurat şi’n • anul trecut, cum va tremura şi la anul. Si nu vom pomeni iarăşi nimic, nici despre sărăcia laborato-riilor; despre politica profesorilor; despre studenţii excluşi din facultate fiindcă au politiceşte idei pro-tivnice şefilor de cutare partid; despre conspiraţia ' aceasta surdă care înăbuşe syâcnirile unei generaţii ce se ridică, pentru a o nivela la mediocritatea cele ridicate.
   Acestea le vom despărţi hotărît de preoeupările noastre. Picioarele desculţe trebue discret ascunse.
                                                                                CÂNTEC DE PESCAR. ‘
îmi pari un păstrăv auriu Prin apa vremii fulgerând Şi săgetând *
Talazul străveziu, -
Adese te opreşti în vad Şi braţele spre ţine ’ntind,
Dar ele şovăie şi cad:
Eşti prea frumos ca să te prind.
Eu sînt pescarul* râbduriu ‘
Şi ţintuit pe măi De tine — fulger auriu Adus şi dus de val.
                                                                                                N1CHIFOR CRAINIC.
  Ne întoarcem ochii spre privelişti roze şi desmierdătoare retinei.
    Vom avea un congres al scriitorilor şi artiştilor.
    Divin departament al artelor: — poezie diafană, vers de cristal dăruit posterităţii, acord suspinat de violină, dumnezeeşti culori ra-faeleşti şi nemuritoare marmură de Păros!
    Pentru acestea toate, vom avea un congres al scriitorilor şi artiştilor. Hărnicia Ministrului poet ne pregăteşte un cuibar capitonat. ,
    Ne va ocroti o lege care să garanteze proprietatea literară şi artistică, curmând specula ce-a înbo-găţit editorii şi a lăsat văduvele scriitorilor pe drumuri. Vom avea turrieuri de coruri. Monumente întru amintirea celor ce au animat . huma cu Inspiraţii cereşti. Vom avea chiar în inima Capitalei, un monument al poetului maghiar Ady. Nu vom avea însă unul al lui Has-deu, fiindcă geniul său irascibil şi superb incomodează oficialitatea mediocră şi dincolo de mormântul cu pietrele roase de ploaie şi viscol.
    Căci generoasa bunăvoinţă a unui Ministru, nu va putea rupe brusc O tradiţie scumpă ţării, şi nu va înfăptui minunea de a transforma printr’un magic discurs, sau prin magice proecte de legi, bivolul în priveghitoaţe.
    Cât timp un Minister are o anticameră, acolo vor străbate numai cei ce ştiu aştepta, vorbi şoptit,
strecura un pol portarului şi frânge spinarea cartilaginoasă. Ministerul artelor are o straşnică anticameră, unde pe vreme de ploaie te poţi adăposti o jumătate de zi, fără riscul de a străbate mai departe. în schimb vom avea proecte optimiste pentru ocrotirea artei şi artiştilor.
    Şi vom avea mai ales un congres al scriitorilor şi artiştilor.
    iar pentru a nu rupe firul unei dulci tradiţii, după închiderea con-greşului vom avea mai departe Operă fără cântăreţi şi cântăreţi cari să nu încapă Ia Operă, şcoale de Bele-arte care să fabrice ţării încă şi alţi profesori de caligrafie; comitete de lectură la teatru care să se autopremieze; pictori cari să nu găsească săli de expoziţie; editori cari să prostitueze gustul publicului; Eminescu tipărit în ediţia Micului dor şi însfârşit probleme de estetică, artă şi literatură rezolvate pe cale biurocratică, după cea mai cazonă erarhie.
    Când un Minister acordă pentru operă 8 milioane, şi pentru o revistă 5 mii de lei, nu credem că a venit încă ceasul a ne îngriji mai mult de picioarele desculţe, decât de tichia de mărgăritar.
    La toamnă, când vântul vânăt va tremura funigei deasupra miriştilor aspre; când frunzele de aur desprinse vor descinde oscilând vom avea aşa dar un congres al scriitorilor şi artiştilor., E ario-timpul propice veştedelor desamă-giri.              Cezar Peirescu.
© BCU
GÂNDIREA
RĂZBOIUL
                                           CEALALTĂ.
O înoptare obosită pe tranşee.
Mirosul greu târând a morţii greaţă Un nor întinde valul lui de ceaţă Şi ceaţa ’ncet ia formă de femeie.
Credeam că te apropii mult iubită In arătare albă ’ndurerată,
Şi îţi simţiam privirea rătăcită Pe toată valea asta blestemată!
Fierbinte dor ce muşti ca rana rece ’n piept. In norul ce’negrit acum pe cer, apasă,
Crai nou luceşte ca un fier de coasă Purtat de Moartea ce pe câmpuri trece drept.
103
PRIMĂVARA- MUGURAŞ.
Deasupra morţilor ce ’s morţi pe totdeauna In noaptea caldă mugurii au înviat,
De eri, în ploaie, mulţi s’ au desfăşat Şi’acum minunea blândă priveghează luna.
Ca un copil în scuteci-muguraşul.
Noroiul agonit zăpada şi-aduce timp frumos. Eu stau în şanţul păcătos, şi bucuros Ascult ,,desghieţul“ care mi-a’necat sălaşul.
E primăvară — libertatea firii *
Şi mâine'pomii vor fi albi ca pacea.
Dar tunul îşi târăşte carapacea —        .
Nu’i’ încă învierea omenirii.            *
                                                 MINIATURI.
   Amicul meu Domiţian.
   Când mă uit Ia un om şi-mi e simpatic, îmi place să găsesc în minte cu ce seamănă. — Sunt unii. care seamănă cu oamenii; sunt alţii care imitează cu talent ceva din liniile vieunui animal ; sunt însfârşit oa-meni-gândaci, oameni-totfeiul de insecte, oameni ce seamănă cu Iu-crurile sau chiar cu anumite semne caligrafice. E chestie de estetică şi. poate de bună dispoziţie în momentul concepţiei. (Cred chiar că ar fi nevoie ca un doctor în filosofie să studieze problema aceasta, care nu e lipsită de Interes).       •
   Amicul meu ' Domiţian nu seamănă însă cu nimic.
                * ;
   Domifian e teolog. Coborîtor dintr’o veche familie de paraclisieri, el era, câ să zic aşa, predestinat să fie teolog.
   E mic şi tăfălog, şi are aerul unei făpturi a lui Dumnezeu nu tocmai izbutită. Are capul mic şi tărtăneţ, un cap ciudat, croit cam în glumă, dar care nu seamănă totuşi cu nimic. La mers e iute şi mărunt, şi, nu ştiu dece pare întotdeauna grăbit, grăbit parcă să nu scape o ocazie. Însfârşit Donţiţian e vorbăreţ. Vorbeşte tare şi pe nerăsuflate — când eşti lângă el ‘e astupă —- şi cum vorbeşte şi dă
din mâni şi din cap şi nu spune nimic, îţi vine^Tfl^cleauna să te miri câ aşa un lucrfl mic poate să facă atâta gălăgie.
   M-am căsnit multă vreme să găsesc cu ce seamănă Domiţian. £i mă căsnesc şi acuma. Domiţian e ' însă peste puterile mele. Nu îi găsesc asemănare.
   Si totuşi, când mă gândesc bine, îmi pare că il văd şi pe el într’un fel. Dar intr’un singur fel:
   Micul Domiţian.
   II   văd Ia el fn sat, în vremea când încă nu-i era teolog. Era pe-atunci desigur şi mai mic — o coadă de lingură. Dar tot aşa isteţ. Si-1 văd . într’o zi de sărbătoare ducându-se cu tata moşu la biserica din deal, unde e praznic. Tata moşu tine la subţioară un sac gol pe care îl va aduce plin de la praznic. Iar Domiţian, gătit cu cisme noi de la oraş, cu căciulă moţată scă-pându-i pe urechi, suflă pe nas, asudă, scuipă’n ţărână ca să’şi facă vânt, şi se căsneşte să se tină de tata-moşu.
   E greu drumul la deal pentru omul mic. Tata moşu face un pas, Domiţian trei, şi cişmele hleap-hleap după. el.
   La jumătatea drumului Domiţian nu mai poate. Tata-moşu flueră a pagubă şi-i zice:
   — Nu eşti bun de nimic Domi-tian.                      •
   Iar Domiţian tace şi se gândeşte că numai cişmele sunt de vină.
Si când dă să le scoată, tata moşu, care nu are vreme de pierdut, îi zice:
   —    Hai la spinare.
   Si cu căciulă şi cu cisme cu tot, Domiţian dispare într’o clipă în spaţiu sacului lui tata moşu ca ’n sacul din poveste.
   Acuma merge la spinare. £i cum stă în sac, şi se grăbeşte, lui Domiţian i se pare că merge prea încet.
   S’au apropiat de biserică-şi miroase a praznic. Tata moşu saltă puţin sacul şi întreabă de afară:
   -7- Obosit-ai Domiţian? Mai poţi merge?
   Iar Domiţian, dinăuntru, se miră că tata moşu îl întreabă de obo-.seală, lipeşte nasul de sac mirosind afară înspre praznic, şi răspunde sigur de el:
   —- Mai pot. *
   Apoi, cine ştie cum?, îi trece prin minte o vorbă mai veche a lui tata moşu, şi-şi zice cu seriositate:
   —       Când oi fi mare am să mă fac teolog.
   E tot ce pot să îmi închipui despre amicul meu Domiţian. Dar povestea cu sacul şi cu tata moşu îmi pare un simbol: Domiţian mergând la praznic.
•      .        ' sfs           .
   Si mai cred ceva ceva despre el.
   Mal cred că Domiţian va ajunge curând şi la prznicul vieţii.
©
104
GÂNDI RtA
                                                              Poru mbieii.
    Porumbieii mei’sunt nişte pasări îoarte naive.. *
    îmi erau dragi, şi vream să mă împrietenesc cu ei. Şi încercam tot felul de insinuări. Când îi credeam in bună dispoziţie, m'apropiam de atolul lor, încet, cu pasul liniştit ca cineva ce nu ascunde nici-un gând rlu, cu fruntea înseninată şi privirile prietenoase, de teamă să nu îi neliniştesc poate cu ochii, le tqruîam întotdeauna ia limba lor, ii lăudam pentru frumuseţea sbaruluî, pentru nobleţea haine ifor, pentru cochetăria mersului mărunt şi fin cu care îmi punctau curtea, îi asemănăm cu crinii, cu o ploaie ireaă de bujori învoiţi şţi albi ce’n fiecare dimineaţă mi s’abătea de-asupra Casei,
    asemănăm cu mâinile albe împreunate pentrq rugăciune, cu fluturările de batistă ale prieteniei, cu stolul gândurilor. în fliorite ale cutărui poet ce-a scris frumos despre ei, şi le vorbem de marele lor prieten, sfântul Francisc din Assisi, de porumbieii din Veneţia, de po-rumbielul mistic şi până şi de po-rumbielul de la Ararat.,— Iar mâna mea întinsă cu sfială şi ’nfiorată de emoţie, cerşindu-le prietenia, împrumuta atunci jparcă şi ea, ca să-i ademenească, conturul lor prelung şi alb.
    Zadarnic.                    '
    Ei mă despreţuiau. Mă priveau numai cu un ochi de sus şi până jos, aveau un gest nervos din cap parc’ ar fi vrut să dea din urmeri, pe urmă se ’ntorceau impertinent cu coada şi se îndepărtau grăbit umflându-se în guşe vanitos.,
    Intr’o zi însă am descoperit drumul către inima lor mică.
    Le-am aruncat de.spreţuitor un pumn de grăunţe, ş1 i-am privit cum ciuguleau cu'lăcomie. Iar când isprăviseră, le-atrţ întins palma încărcată cu boabe aurii şi i-am aşteptat să vie. Ei m’au privit neliniştit şi turufţul lor ca de copil parc’ ar fi vrut să ’ntrebe? Eu n’am răspuns nimic şi-am aşteptat. Printre degete câteva grăunţe au alunecat şi-aucăzut jos lângă mine. Atunci i-am cucerit definitiv. S’au ridicat de jos unul câte unul, au fâlfâit o clipă’n jurul meu, şi ca şi când eu n’aşi fi fost acolo, s’au strâns în jurul mâneî, şi-au ciiigu-tit din ea familiar.
    Acuma îi ţineam în palmă. — Si cum băteau din aripi şi se’ngră-mădeau, erau ca un mănunchi de flori pe care eu Ie răsfiram, le
TOAMNĂ
Ne vii din nou
cu ceruri albe. crânguri ruginite şi nesfârşite mirişti pe cari aleargă
                                                                                                                                  vântul
legănând scaeţii pe răzoare...
Cu tine vin fiorii pribegiei spre zarea-adâncă şi-ademenitoare, vin seri grăbite, pline de melancolii şi nopţi cu stele căzătoare.
Prin aer sboară funigei hoinari încununând cu alba lor beteală cumpeni de fnâtâni, şi lacrimi mari de aur cad din tei
acoperind cărările şi drumul... ■
                                                                                                             ' . *
Sunt lacrimi peste tot şi’nfrigurare şi toate pleacă ...   .
                                                                                                                   pleacă după soare ...
In suflet gânduri triste podidesc şi'ncetişor iubirea noastră moare cu ultimile flori de tufănică.
...întunecat ca noaptea ce coboară, se'nchide Pan în scorbura-i de ulm; şi’ntr’un târziu,       •
în liniştea amurgului pustiu, pe lespedea unei fântâni^uitatfi plânge-o nimfă
îngânând cu plânsul ei suspinul picurat al apelor...
                                                                                                                    DINU GEOGLOVAN
aruncam- în aer şi mă jucam cu ele cum vream.
   De-atunci suntem prieteni.
   Porumbieii mei îmi înţeleg acuma toate gesturile. Când vin acasă, fac numai un semn cu mâna şi ei mă ’ntâmpină în poartă. Cu grindină de aripi se îndreaptă către mine, şi ciocurile întinse cu prietenie ar voi parcă să mă ciugule ’n o.braz. Mi se aşează cu încredere pe umeri şi pe braţe, sau mă ’mpre-soară ca nişte ghirlande cu fâlfâitul lor catifelat şi alb.
   Iar eu îi primesc cu ac eeaşi prietenie; Am braţe numai pentru ei şi-i chem din toate părţile. Şi când îi ştiu pe toţi în jurul meu, ridic atunci un braţ în aer. cu pumnu ’nchis parc’aşi ascunde în el ceva.
   Porumbieii au o tresărire nerăbdătoare. Si aripile fâlfâie parcă ar cere.
   Când deschid însă palma, nu le mai dau decât amintirea grăunţelor de aur.
                                                                                                                   AL. BUSUIOCEANU.
                                                       SECRETUL
   Oglinda i se păru mai defectuoasă ca oricând. Luă o cârpă cum e spuma şi o şterse apăsat, parcă să netezească sub presiunea molcomă ieşiturile prea accentuaţi ~le pomeţilor.
   Renunţă obosită de neputinţă. Din capiii sprijinit cu maxilarele în pumnii strânşi de ură, ochii mici şi răutăcioşi, înghesuiţi sub dunga superioară a orbitei, străpungeau sticla găurind-o până în adâncuri. Gura mare i se crispase, încreţind suprafaţa netedă a"oglinzii în dreptul buzelor supte.
   Ridică brusc capul, ca într’o supremă hotărîre, şi-şi mai îndulci căutătura. °
   încercă să-şi z.mbească. In cadrul romboidal al feţii, liniile descreţite din jurul orbitelor se strâu-seră hidos la capetele vârcelor vinete ale buzelor.
   —    Arată strâmb şi denaturează culorile!
   Se trase puţin din scobitura ca de birou a meşuţei, privind în jurul ei. Luă roşul de buze, scoase cât mai multă pastă colorată din tubul nichelat şi îl ridică în dreptul oglinzii, purtându-şi privirea când la obiectul din mâna ei, când la reflexul lui.
   —    E prea tare culoarea!... şi aruncă tubul.
   Ridică altă cârpă cu culori moi, ru-iginite. O consideră îndelung, şi nu găsi nicio diferenţă între culorile ei şi cele reflectate.
   Aruncând încă o privire în spre capătul mânei întinse, îşi zări braţul plinuţ şi frumos rotunjit. Jl mângâie cu privirea, aşa în sus cum era, îl întoarse cât permit încheieturile, şi rămase mulţumită.
, Se privi din nou în oglindă şi îi veni ideea să-şi încolărcească braţul peste cap. In chenarul rumen, pielea tăbăcită a chipului i se arătă şi mai murdară.
   —    Sînt urâtă !... Grozav de urâtă aşa.
   O cută dureroasă i se săpă între sprincenele. sărace. Se descreţi apoi şi buzele-i schiţară un surâs bizar, in timp ce ochii îi jucau scânteietori în orbite, ca două fărămituri de negru diamant.
   Trecu în faţa şifonierii. Corpul abia acoperit de cămeşuţa străvezie, scurtă mult peste genunchi, iî apăru in întregime în oglinda I n-guiaţă a mobilei. Sinii micuţi zgă-riau dantela fină, încheind; lini arcuite. Trecu cu degetele stânsei
© BCU Clu
GÂNDIREA
105
pâlnie peste ei şi prelinse mânile încetişor apăsat pe săpătura unduioasă a mijlocului; după un scurt popas, ele urcară curba vârtoasă a şoldurilor, lăsându-se înjos pe coapse.
   Această mângâiere îi făcu bine.
In mişcarea lor, umerii scăpaseră bretelele şi carnea bustului se reflecta ro2â şi catifelată.
   —   Parcă arată mai bine de cât
cealaltă.                     .
   Chiar şi chipul nu i se tîiăi pafU atât de slut. Gâtul arcuit de' mişcarea admirativă a capului, înduf-cia liniile ascuţite ale feţei; carnaţia viu colorată radia atâta sănătate în cât micul petec de piele decolorată din obraji trecea neobservat
   —      Ce folos, astea nu se văd! ... Ce folos! ?• şi ochii îi luciră mai puternic în îngusta lor aşezare.
   Privirile-i căzură pe picioarele desgolite îfi parttdful care nu aco^ perea decât degetele. Glesna subţire şi sveltă arunca în sus pulpe măiestrit modelate. Se echilibră într’un picior şi o prinse, îndoin-du-se de mijloc. Apoi purtându-şi mâna în lungul pulpei până sub încheietura genunchiului, o făcu să joace în tiparul elastic al pielei, ca pe o bine închegată gelatină. Si-i veni un gust nebun să o sărute. Făcu mişcarea, dar neputân-du-şi îndeplini dorinţa se mulţumi să-i trimită o bezea cu vârful degetelor, dând drumul piciorului să cadă liberat.
   —      Asta da, asta da, îşi zise cu satisîa ţie, privind încă odată- reflexul preţioaselor membre, din faţă, din profil, din spate, în 3/4, în unghiu obtuz cu oglinda, mişcând laba piciorului şi cambrat îndărăt.
   —   Asta da, place!... Dar şi...
   O bătaie uşoară rosenă în uşă.'
.Servitoarea întră anunţând că „domnul întreabă de poate întră la doamna".
   Sângele îi năvăli în obrsji, şi ridică instictiv cămaşa făcută mototol la picioare. Ezita. Presându-şi convulsiv coşul pieptului sub sinul stâng, rămase aşa într’o supremă încordare, privind fix oglinda. Apoi capul îi căzu moale şi abea murmură :
   —   Nu!...
   Servitoarea se întoarse spunând * că „domnul inzistă să fie primit".
   —   Spune domnului că sînt des-
brăcată şi pe cale a-mi face toaleta. Peste o oră, prin urmare, îl voi putea primi. Acum adă-mi apă caldă.               .
Peste frunze umede, murdare,
Treci visând cu’ochi pierduţi în gol, Când s’alungâ pasările'n stol Şi se pierd în zare. .
Te-ai oprit şi tremuri şi ţi-e teamă Când priveşti copacii goi,
Şi'n căderea galbenelor foi Vezi murind pădurea de aramă.
Funigel îţi tremură pe mână Şi se pierd în legănări domo.ale, Când adîncul firii se îngână Cu tăcerea cuiburilor goale.
Din fântână apa cade'n plâns Scuturând înţârziate flori...
Ţipă’n zare glasuri de cocori... Sufletul aripile şi-a strâns.
                                                                                                               AL. IACOBESCU
   După puţin timp, • servitoarea apăru cu o mare cană din care ieşiau şburii în abundenţa, şi un bilet de la „domnul care a trebuit să iasă în oraş".
   Aruncase biletul în neorânduiala de pe mesuţă şi prinse a-şi aduna părul tăiat scurt într’o legătură de cap, când dădu iarăşi'cu o hii de ', chipu-i reflectat în oglindă. Nu şe ,maî întrista, dinpotrivă:    făcu o
grimasă ştrengărească şi se depărta.
   Cu faţa în bătaia aburilor sub coviltirul unui tartan gros de lână începu să se plictisească. Operaţia aceasta o chinuia ca o tortură; o . suporta totuşi cu bărbăţie. Ca să se distreze caută să-şi statorni- , ceaşcă un gând, dar nu pu'u. Se gândi eu ce rochie să se îmbrace şi trecu îri revistă întreaga-i gar derobă fără să se hotărască pentru vre-u na.             .
   —  S’a supărat că nu Fam primit,
îşi zise aducându-şi deodată aminte de bileţelul bărbatului său... Prostul ! De-ar şti el!...        v
   Râse înch'puindu-şi poza de li-cean-amorez înbufnat a bărbatului.
   —     îi trece, — cum ie-a trecut şi celorlalţi... Dar dacă nu?
    Inima i se contractă puternic şi un fulger de îndoială îi săgetă gândul. Se apropie cât mai mult de sucrafaţa. netedă a apei şi nu-şi depărţă faţa decât când tăria aburilor începu să-i înţepe epiderma.
    — îmi reproşează flirturile.. Cu atât mai bine 1. .. De ce le pune însă în legătură cu restricţiunile vieţii noastre conjugale ? . . . Dacă ar şti!... Dar nu, nu! Mai bine aşa.
    Dinaintea oglinzii uită totul. Se săvârşia misterul. Mânele-i a»cr gau cu îndemânare pe rnesuţa încărcată cu tot felul de sticluţe şl bor-cănaşe, cutiuţe divers colorate şi instrumente ! \ doare ta de chirurgie. G; ’1       ' 11 mărea cu
interes orice ;            -aveghind
atent desvâlt, .       . . i a operaţiilor.              « L.-'j, :
    Un creion negru, înmuiat din când în când într’o cutinţă cu vaselină străvezie, făcu să dispară sărăcia sprincenilor ; un altul de aceeaşi culoare, dar mai subţire, aduse ochii mai în faţă, mărindu-le conturul. Printr’o mânuire dibace a mai multor pămătufuri de mărimi şi forme diferite, lumina lucioasă ă
©
106
GÂNDIREA
pomeţilor fu deplasată de sub orbite către mijlocul obrajilor. '
   Tubul cu pastă sîngerie muşcă buzele, colorându-le, şi le reduse proporţiile la două pete mici, senzual arcuite.
   Terminase. Uşor sprijinită în vârful degetelor manei se aplecă din ce în ce mai mult de sticla plumburie, apoi tot aşa de încet se depărtă. Cu o oglindă mică se privi din diferite aspecte,, retuşându-şî opera. Când socoti că lucrarea e desăvârşită, se mai uită odată la chipul atât de plăcut reflectat, mulţumită ca un coţcar minunat el însuşi de măiestria subterfugiilor întrebuinţate pentru a înşela.
   Nu după mult timp restul ţoale-tei fu isprăvit. Servitoarea întră pentru a anunţa o vizită.
   —     Pofteşte-1 aici, răspunse ea după puţină gândire.
   Cum ieşi servitoarea îşi deranjă îmbrăcămintea numai atât cât să dea împresia că nu. şi-a terminat pe deplin toaleta, şi îşi căută o oeupaţiune de circumstanţă.
   —  A Dta !
   —     Treceam din întâmplare pe aci, şi nu mă putui priva de plăcerea de a te vedea astăzi înaintea altora.
   —     Eşti foarte gentil. Te rog iartă-mă că te primesc aici. N’am vrut să te fac să a^ifepţi.
   —     Adânc WCnnOIcător. Mi se face o cinst* ţ-3.. cir:‘3 nu ştiu cum s’o iau. .
   —     Nu te clteS tf® iai altfel de cum e.
   El rămase privind-o încurcat, neştiind ce să creadă; ea încântată de aceasta. Tăceau amândoi.
   —  Spune-mi noutăţi. De ce taci?
   —  In faţa dtale nu mai ştiu
nimic. Toate gândurile mă părăsesc. ... Ba! CJn singur gând nu mă lasă. .             •   "
   —  Care ?
   —   Eşti frumoasă.
,  — Nu-i o noutate. Mi-ai spus-o
şi eri. .• . . Şi râse prelung,
   —   O, nu-i acesta.
   —   Nu?
   —   Ba, da! Dar aceasta e nu-
mai o Constatare, nu un gând. . . Şi astăzi eşti mai frumoasă ca niciodată.            ,
   Ea-şi aminti de înţepăturile abu rilor şi surâse uşor.
   —   Nu mă crezi ?
   —   Şpune-mi unicul dtale gând.
   El ezită. .
   —   Haide!
   —   Te iubesc.
   —      Ha, ha, ha! Eşti foarte nostim. . . Ha, ha! Foarte nostim,... şi sculându-se îi întinse de departe vârful degetelor.
   El ieşi însoţit de gâlgâirile cristaline ale râsului ei. Când uşa se închise în urma lui, ea îşi şterse două mari boabe incolore de pe faţă, provocate poate, de râs.
            . *          D. 1. Cucu.
  LEGEA MAREI MÂINI
                                                                      - ADY —
Vedeţi voi fraţilor, triştilor, .
Voioşilor, luptătorilor, învinşilor,
                                                         O mână şăgalnică scris-a pe ceruri:
— Pe-aci e‘ calea noroadelor, inşilor.
Mână netoată şi buchii pocite,
Chiar zece ochi obosiţt-i-ar scrisul, Şi-abia slovenit-am scrisoarea,
C’au şi trecut veacuri ca visul.
Iar noi dănţuim sub Mâna cea mare Şi câte frumuseţi străvechi nu ne pier Ca si bunătatea; încruntate în sânge
                                                                                                                                            şi dârze *
Pentru că buchi ni s’arată pe cer.
Dar Mâna, marea glumeaţă, aşteaptă: Mai e vre-un Petru să creadă’h pustie? Şi când aproape să-i citim slova,
O şterge şi altele scrie.
                                                                                                                                       ISAM TOLAN.
                                                                                                         Ciuta.** *
                                                      — Piesă în trei acte. — Fragment.
                                                            ACTUL I.
                                                      Sfârşitul Scenei a 5-a.
   Voinea : La revedere, doctore ...
   Dr. Mica: La revedere ...
   Voinea: Bună ziua d-le Oc-tav . . . Şi crede-mă că viaţa învaţă mai mult decât cărţile.
   Octav (dăndu-i mâna) Depinde dacă omul a învăţat să citească sau nu . . .
   Dr. Micu: Ha . . ha . .. Asta-i bună . . . (Voinea iese).
                                                            Scena 6.
                                                       , Dr. Mica, Octav,
  . Dr. Mica: Şi zi . . . „Dacă a învăţat să citească ori nu“ . . . Ha-ha ! — Nu-I cruţi de loc . .. Bine . . . tare bine . . . Nu-1 ierţi . . . Urât Tai şfichiuit!
   Octav : Un netrebnic!
   Dr. Micu : Asta aşa e ... Drept!
   Octav: Mă, mir că are curaj să-şi arate nasul în lume, când îl ştie toată lumea cine e . . „
   Dr. Micu: Iaca are ... şi vine ...
   Octav: Bine aţi face să-i închideţi uşa în nas.
   Dr. Micu: Acum nu se mai poate...
   Octav: Şi de ce nu ?
   Dr, Micu: De ce . v . de ce ..., Să mă întrebi de ce n’am făcut aşa când mi-a intrat întâi în casă ... Iţi răspund: întâi nu-1 ştiam ce fel de om e, şi al doilea, nu era'în situaţia asta de astăzi. Pe atunci Grigore Anta trăia. Ăsta era un fel de secretar al lui ... — Anta ... om să tot fi avut patruzeci •de ani; nevastă sa două zeci şi cinci, două zeci şi opt . . . Săcă-tura asta două zeci şi cinci...
   Şi era modest şi cuminte . ... Ce făcea el, ce dregea ... că Anta îl lăuda pe toate drumurile ... Anta a murit acum şase-şapte ani . . . Să-l dau afară cât trăia Anta ? Nu se putea .. . Si apoi nu era să mă iau după zvonuri... Acum ştiu . . . Văd ... Sînt convins .,. Dar ce vrei tu să fac? Să-l dai afară . . . Bine... II dai... Dar asta înseamnă c’o dai afară şi pe amanta lui, Ana Anta ... şi o dai şi pe nepoată-sa Carmen ... Nu
     *) Piesă primită de Comitetul de lectură al Teatrului Naţional din Bucureşti,
şi premiată de Asociaţia criticilor Dramatici                                   N. R.
© BCU
   gândirea
se poate . . . Vezi şi tu că nu se poate ...     •      •
   Octav; Dar cel puţin . . . Lă-sâţi-1 să se ducă ... Nu-1 mai îmbiaţi atâta să stea ...
   Dr. Mica: Şi de ce te-ai supărat aşa pe el ? Parcă ţi-ar fi făcut ţie vremii rău ...
   Octav: Mie? Ce rău?
   Dr. Mica ? Zic şi eu . . . Octave dragă ... Şi Madam Micu ... şi eu suntem oameni vechi, cu apucături bătrâneşti ... . - Duşman să-ti fie . . . ţi-a intrat în casă, îl pui pe scaun, şî-i dai o dulceaţă ori o cafea. Ce vrei ? Obiceiu . . . Si-apoi când de mic copil am învăţat că ori de câte ori un musafir vrea să plece, trebue ,să-l mai pi, când zice el: plec ... o viaţă întreagă ai răspuns: mai stai ... Ce vrei tu? Asta îţi întră în urechi . ,. e pe buze . . . Spui mecanic, cum spui cuvintele din cântece, fără să te gândeşti . . . Obiceiu păcătos ... O fi . . , dar să mă dezbăr tocmai acum de el ? — Si eu care uit aşa de repede . . . {Octav zâmbeşte) De ce zâmbeşti?
   Octav :' Ce nesfârşită bunătate . . . Cum vă invidiez ...
   Dr. Micu: Eeee . . . vorbeşte încet ... Să nu te-audă cine-va . . . Azi asta se chiamă prostie . . .
   Octav: Pentru Voinea , . .
   Dr. Micu: Ştiu eu că pentru tine nu-i prostie ... că tu o înţelegi. (dă din cap nemulţumit}.
   Octav : Ce-i ?
   Dr.' Micu: Îmi pare rău că v’aţi născut în vremea asta ...
   Octav : V’aţi născut?
   Dr. Micu: Da. V’aţi născut... Tu şi Carmen.
   Octav : Eu. şi Carmen? De ce eu şi Carmen?
   Dr, Micu: Semănaţi —
   Octav : Eu cu Carmen ?
   Dr. Micu: Da . .. da . . . ascul-tă-mâ . .. Sînteţi mândri şi înţelegători . . . Sunteţi buni şi vă mai poate atinge bunătatea ... O respectaţi ... Si — vezi tu — asta i mare lucru ... Că ea-i tăcută . . . Doamne! Când rămâi fără mamă şi fără tată, la vârsta când începi a simţi nevoia de părinţi, e mare lucru dacă nu te prăbuşeşti .. . Si. apoi când încapi într’o casă ca a Anei Anta . . . Să-i vezi amantul în ori-ce clipă,... când ai spectacole de astea ... ori te faci o desfrânată, dacă ţi-e* sângele rău, ori te închizi în tine, şi cugeţi . ... şi taci şi rabzi . . . Asta-i Carmen!
   Octav: Da, Si eu tot aşa o văd.
    FÂNTÂNA PĂRĂSITĂ
   Din vremi adânci fântână-i părăsită, Căscată parcă să blesteme Ca gura ştirbă-a mei vrăjitoare ... Cu vuet lung din vreme’n vreme Tot cade câte-o vizdură la fund In apa încoctită.
   Pe buzele-i de humă Cresc uriaş cucute,
   Iar de subt frunzele de ani căzute Bolborosiri înalţă spumă.
   Şi este atâta noapte ’n fund Că pare-un iad            *
   In care şerpi şi broaşte se ascund Ca să mănânce stelele ce cad.
   In nopţile de vrajă, ■ .   _
   Când luna-şi urcă chipul ei de var Şi în adâncul ei de smoală îl pogoară ■               '         [strajă,
   O!nimenea hu ştie, în nopţile de vrajă Acolo ’n fund
                                                                                                        Resună. cântec;—în palatul de cleştar-VLADIMIR STREINII.
   Dr. Micu: Si nu te mişcă transformarea asta? Nu?
   Octav: Cum nu m’ar mişca?
   Dr. Micu: Ca frunza de salcâm, ori ca floarea de păpădie ce se strânge de teama nopţii, să nu-şi piardă rostul ei în lume . . .
   Octav: Foarte drept ... Biata fată ...
   Dr. Micu: Biata fată . * . Şi numai atât. . . {schimbă). Suntem bărbaţi amândov Suntem singuri. Spune-mi drept. Când te-am întrebat de faţă cu madam Micu ştiu c’ai minţit. Înţeleg. Acum spune-mi —                        .
. Octava De ce întrebarea asta ?
   Dr. Micu: Fiind-că prea te-ai supărat pe Voinea,' şi prea ai înţeles repede că Moceanu vrea s’o ia.pe Carmen:
   Octav : Bine . . . Dar ...
   Dr. Micu: Uită-te în ochii mei... Hai, băiatule . . . Spuhp ... Se in-şeală bătrânul ? (Octav pleacă încet ochii).
   Dr. Mica {închizând ochii — mulţumit); Mulţumesc ,., Bravo
    .           .                 107
băiatule . .. bravo. Da ... da„ .. Se ’ntoarce tinereţea ...
    Octav: Unchiule . .,
    Dr. Micu: Se ’ntoarce tinereţea în mine . . . Uite, mă văd tânăr, cu visuri multe ... ca tine ... şi o văd pe madam Micu . , . frumoasă . . . bună, liniştită ... cu cozile ei pe spate... Doamne... parcă a fost eri.
    Si luni de zile nu ne-am spus o vorbă . . . Frumoasă e viaţa Octav . .. frumoasă, (vesel.) Se ’ntoar-, ce tinereţea Octav, se ’ntoarce ... Lăsaţi-ne şi pe noi să ne ’ncăl-zim la primăvara voastră... Să vă vedem împlinind visurile \care nouă ne-au rămas neîmplinite... Si crede-mă. Octav . . . Fericirea voastră n’o să aibă câine mai credincios . . . (Apucându-i mână).
                                                                                                    Aşa, băiatul meu — (întră Mar/a).
                                                                Scena 7.
      Dr. Micu, Octav, Maria-Maria {vâzăndu-i): V’aţi apucat de dragoste?             .
                                                                                                    Dr. Micu: Da . . . da . . . Madam Micu . . . facem dragoste. . .
  . Maria: Rău lucru bătrar !ea ... D’apoi nu vă mai las si».t i. . , Dr. Micu: Aşa-i . . . 'z ajuns geloasă ...        .
    Maria: Ei .. . dacă-i pe<-aceia ... stai că te spui eu . .. Octav, ştii tu ce spunea moşnegăria asta adineauri ? li pare râu că n’are o fată să ţi-o lege de gât...
    Dr. Micu: O fată... a mea ... adieă din păeate a noastră . . . dar . . . dar., . . îmi pare rău că n’o am ... că aş da-o...
    Octav {mişcat): Unchiule . ... Maria ; Nelegiuiţilor . . . Adică ... ce mai vorbesc eu de clacă ... In neamul vostru s’au întâmplat multe de astea'.. .
    Dr. Micu: Da... da, aşa a fost... fiind-că am fost legaţi de . pământul ăsta —
    Ne-am iubit târgul în care am deschis ochii, ne-am iubit uliţele şi casele bătrâneşti ... şi n’am vrut să eşim din ele . . . Iar neveste din alte locuri n’aveam ne-voe să aducem . . . Aveam destule fete frumoase aici. .. destule fete bune... Le ştiai părinţii... le ştiai neamurile... le ştiai strămoşii.,. De ce era să alergi in alte părţi? Să^dibueşti un noroc străin, pe câtă vreme aveai ;norocul aici... Nu... Madam Micu... Tot neamul meu, caşi al tău de alt-fel — că şi al tău, toţ aşa a fost n’a dat vrabia din. mână, pentru cioara din gard ...
© BCU
1C8
GÂNDIREA
   Si dacă se ’ntâmpla de se iu- ' beau văr cu văr,, nu era vina lor că erau neamuri . . . Intr’o vreme în târgul ăsta, nu gâsiai doi oameni să nu fie neamuri. Doar veneticii . . . Si aşa am fost noi blestemaţi să înclrdem ochii aici... Fiind-că în locul în care ne-am născut, pe semne că şi ţărâna îşi are sufletul ei . . . fli zvânturat ./o cu degetele când erai nrtitei . . . ai scurmat’o cu p’ugul când erai în vlagă ... te cunoaşte . . . te iubeşte ... şi te chiamă . . .
   Pe mormânt ţi se lasă mai uşoară .. . Da . . . da . . . Si Octav ar fi putut face greşeala asta, să ia o fată din neamul Jui, dacă ar fi fost nevoe s’o facă ... că şi el e ni.enit să moară aici, unde s’a născut . . . aşa cum i-a spus-u tată-său, pe patul morţii ... cum am să i-o spun şi eu . . . cum ai să-i spui şi tu . . .         '     ;
   Si apoi . ., . din neamul nostru, atât mai rămâne. . , . Octav . . . Atât . . . Octav ... Ce trist lucru este madam Micu, să ştii că mori şi că nu are cine pune o floare pe mormântul tău . . . Vezi? .. . Ş.i de asta îmi pare rău că n’am avut o fată ...
   Eh! în sfârşit.. . Fată tot găsesc eu... Si am să i-o dau . dacă n’a lua el . . * şi dacă n’o veni ea singură v. . (ducându-se la madam Mica). Da, madam Micu . . . da ... sunt mulţumit... Madam Micu, dorinţa .cea mare s’a împlinit... Avem şi fată ... Şi Octav ar . . . (an gest) o să aibă . . . (către Octav). Drumu-i bun, Octav . . . Cai-că-1 voiniceşte . . . (Toţi sunt mişcaţi . . . Soneria).
   Maria (ca trezită): Da . . . Să mă duc să deschid . . . (ese).
   Dr-Micu(uilându-se dapăMaria): Pii văzut-o? Aşa ne amuţeşte în-• tinerirea . . . (revenind).
; Aş fi fqricit, Octav, dacă tinereţea ta ar avea în clipa asta atâta soare, cât are bătrâneţea mea .. .
                 Victor Ion Popa.
Un nou Academician
    Mihail Sadoveanu.
   Căutam într’o librărie, luna trecută, când domnul Mihail Sado-veanu nu era încă academician, să complectez câte-va cărţi, des-perechiate de bejeniile războiului. Ovre;aşul, cocoţat pe scară, le răscolea în rafturile, prăfuite de sus, unde dorm cărţi ce nu se mai cer prea des. Şi desmerdam fiecare volum ce înălţa teancul, ca buni şi pierduţi prieteni ai celei dintâi tinereţe, însemnările Iui Neculai Manea, Vremuri de bejenie, Amintirile Căprarului, Gheorghiţă, Mormântul unui copil, La noi în Viişoara, Şoimii, şî câte şi câte.           .        ,
. Intr’această îndeletnicire m’a surprins nu tânăr confrate âl cărui nume nu-1 voi denunţa. II întâlniţi des, în josul paginilor de ultramodernă literatură pro şi postrâsboi-nică. Confratele mi-a risipit vraful, a trecut în revistă titlurile volumelor, le-a îndepărtat încetişor ca o marfă scoasă din uz, şi'm-a întrebat cu o surprindere în care se strecura o vagă compătimire:
   — Cum?... mai citeşti d’astea?... Si fără a mi aştepta răspunsul se depărtă ca de-o lighioană preistorică. ■ (Confratele meu după şapte ani de literatură chinuită, de fraze trudite şi de turmentată sintaxă, e pe cal® să complecteze cele 200 de pagini, necesare unui definitiv volum).                     '
                                                                 *
   Da, dispreţuitor confrate, mai citesc d’astea.
   Genialul volum, ce-vra să „însemne o epocă", va fi demult apărut şi demult prăfuit în vitrină şl după alţi şapte ani'veî tipări poate, de nu va fi secătuit cu desăvârşire sursa svârcolitelor Inspiraţii un al-doilea, destinat aceleiaşi soarte; — te vei plânge apoi de rezistenţa imbecilă a publicului cu inteligenţa zăvorită artei tale noui; — şi noi vom citi încă, poate fără să o mărturisim cu toţii, cărţile lui Sadoveanu. Le vor citi fără îndoială copii şi copii copiilor noştrii. Vo-
  lumul tău se va fi demodat, şi vor fi venit atunci alţii, cu o artă mai proaspătă; faţă de care inovaţiile de sintaxă şi acrobaţiile tale stilistice vor părea prăfuite şi răsuflate de când lumea. Cărţile lui Sadoveanu nu vor fi îmbrătrânit cu toate acestea mai mult decât bătrâne sunt astăzi. Căci zace acolo, între scoarţele celor nuştiu câte zeci de cărţi; ceva mai adânc şi mai durabil de cât vrerhelnicile scamatorii literare.
                    *         s   ‘
       E însăşi sufletul viu, robust şi adânc al naţiei noastre. Strâns între două pagini, sau în zece volume, cu o putere şi o emoţie pe care numai intuiţia, singură, a putut-o naşte.
    O pricepută disecţie, vor face-o fără indoială criticii, care vor scoate la lumină fiecare măruntai al frazelor, vor stabili raporturile într’o descripţie de natură şi un conflict pshichologic; vor explica ritmul unei pagini; concepţia socială sau analiza sufletească a unui personagiu. Vor găsi aceştia, nu ne îndoim o clipă, explicaţii şi justificări, de care uimit va rămâne şi autorul. Căci ise vor atribui intenţii, planuri ori concepţii, lă care nu se va fi gândit vreodată.
                                                                                                           Sadoveanu o creiat însă ca o forţă elementară a natureii Orb şi intuitiv. De aceia nemăsurat mai " puternic şi trainjc, decât mânuitorii teoretici ai verbului. A fost consacrat pe rând: eoic, liric, picior al naturei; mai ştiu eu ce încă.,.
    Ca şi cum ar încăpea cu dimen-siunile-i gigante, într’un sertăraş de erarhică clasificaţie literară.
    De fapt, Sadoreanu e singurul, cel dintâi, mare prozator român. Nu săvârşesc necuvinţa de o păşi fără o pioasă adoraţie peste mormântul lui Creangă. Dar faţă de complexa, de generoasa operă a noului academician, Nică a Petrei din Humuleşti va rămâne un precursor.
    Poate taina emoţiei cu care cucereşte lectorul dela cea dintâi filă a cărţii, va fi zăcând într’adevăr şi într’acea magică pictură a naturei senzibilizate, fără pereche în literatura noastră şi rar întâlnită în toată literatura eurpeană, Pei-sagiul însă nu întră acolo ca un decor complimentar, ca un accesoriu de compoziţie sau ca pecetea unui tic de stil căzut în manierism. E parte integrală din operă; la un loc cu celelalte personagii, personagiu. E trist sau înseninat, posomorât sau
© BCU
GÂNDIREA
Î09
duios, generos sau avar:’ luând parte ia acţiune şi animând-o; de terminând actele celelorlalţi eroi, consolându-i sau urmărîndu-i cu o remuşcşre.          •
    Intr’aceasfă privinţă, nu găsim o mai fericită caracterizare, ea acea formulată de d. N. Davidescu, într’un foileton: »Personagiile lui (Sadoveanu) se înbină atât de strâns cu copacii, cu modle, cu şesurile noastre, cu văile râurilor încât îşi imprumuta reciproc un'suflet şi o înfăţişare. Nu se poate concepe Ia d. Sadoveanu supărarea unui erou care să nu f e ritmic încadrată şi fericit îmbinată cu trâmbele de nisip şi cu copacii răsuciţi de furtună. Metoda aceasta la d. Sadoveanu însă e fi reascâ. Autorul vede peisagiul în funcţie de starea sufletească a eroului. Şi când, cum adese ori se întâmplă, asistăm la contraste, avem de fapt a face cu reversul aceleiaşi medalii. Avem doar a face cu ceva.similar îdentităţei omoloagelor în matematici».- .       ■     ' .       .
    In această natură humanizatâ, Sadoveanu şi-a curtat eroii de sat Şi de târg mo dovenese, cu o iubire care, străbate în fiecare frază, iertătoare şi , generoasă; însufie-ţtndu-i cărţile cu o contagioasa emoţie vecină şi comparabilă doar, cu acea o romanului slav. Căcei Sadoveanu îşi iubeşti eroii, îi cârmue în viată, îi ocroteşte şi îi iartă; deosi-bîndu-se printr’aceasta de indiferenţa sceptică şi mizantropă a lui Maupass’snt cu care a fost cândva comparat sau de ostilitatea pesi-, raistă a !uî Fiaubert, care i-a fost dat odinioară pildă de urmărit.
    Fără obiectivismul propăvăduiţ de schismaticii estetici a săvârşit cu aceasta un păcat grav — noi socotim că a concretizat astfel, întâia oară adevărat nostru suflet, acel care scapă compasului critic.
                             C, Robul,
LEGENDA SCRISULUI
   Revoluţia e păscută din generozitatea intelectuală: tot eşafodajul ei utopic se resimte de virtualitatea materialului' care ’l compune, de abstracţiunea dezideratelor pur verbale. Legenda libertăţii scrisului rămâne cea'mai elocventă pildă.
   Pentru dărâmarea vechilor tipare sociale, pentru rostogolirea tronurilor şi desfiinţarea blasoaneior, s’a scris mult. Cuvântul a fost înăbuşit şi pamfietul incisiv a trebuit să împrumute forma inofensivei fabuie. S'o creieat încet, încet, un cod al metaforelor, al comparaţiilor: asinul, era mai totdeauna simbolul instituţiei atacate. Fabulistul era caustic: nu dădea sărmanului asin cei puţin aspectul biblic, ceeace ar fi fost mai înălţător.
   Era natura), prin urmare, ca’n ziuă când Victoria cuvintelor înăbuşite de autocraţie devenea realitate palpabilă, p^m.ul principiu menit a ’şi înscrie literele biruitoare pe fondul istoriei să fie acel al libertăţii scrisului. £i de-atuncî am trăit sub tirania libertăţii. Legenda s’a perpetuat.       .   .
   Nimeni însă n’a căutat să verifice în ce măsură realitatea poate corespunde unui deziderat. Textul axiomei revoluţionare a rămas ace-iaş. Pleiada care l-a elaborat a dispărut. Discipolii urmaşi au creat o lume cu forţe nbui, cu realităţi menite.să spargă materialul fragil şi pur vei bal, ăl unei axiome re-' voîuţionăre: şi astfel, scrisul scăpat de tirania politică devine, în fiecare zi — robul finanţei. Unei' tiranii .sociale îi succede o tiranie economică..      ‘            : ■ v "
' Intr’adevăr,'1 banii sunt regisorii gândirei şi, mai cu seamă, ai scrisului. Litera tipărită, subordonată finanţei, îşi pierde în mod fatal independenţa. Şi, ca să ne dăm seama de puterea cieştelu-i econo- -mic care sugrumă gândirea şi dictează scrisul, trebue să privim teatrul intelectual al iumei unde nimic. riu mişcă în afară de raza influenţei băneşti. Intelectualii sunt simple păpuşi; banii dau hârtia,
  cerneala şi tiparul; banii pun în mişcare rotativele enorme, „linoty-purile“ măcinătoare de idei cumpărate: totul mişcă prin forţa lor.
    Dar, în afară de cercul enorm . al acestei influenţe ce avem? Intelectualul pusîh imposibilitate de-a radia pentru simplul motiv că tiparul stăpânit de finanţa îl respinge. Avem pe-acel câre scrie, gândeşte, dărâmă, numai pentru el. Sertarul păstrător de manuscrise e singurul duhovnic. In afară de cutia care-i ascunde1 curajul gânoirei, nici-odată nu va fi ecran pe lume destinat să-i primească lumina. Bine-înţeles că în astfel de condiţiuni scriitorul nu poate trăi. Slova lui înşirată colorat pe firul gândirei. care . îi aparţine, nu se cumpără. AtuncL o înşiră — tot aşa de colorat — pe gândirea altuia. Ce logică e’ tragedia!
    Presupunem însă că s’ar găsi’ scriitorul hotărît să nu-şi sacrifice nimic din gândire, gata să respingă posibilitatea oricărei tranzacţii, habotnic în eroica lui îndărătnicie.
    Acesta n’are decât două soluţii: Întâia, care înlătură dintr’o dată posibilitatea victoriei, e renunţarea la viaţă prin înfometare treptată. A doua ipoteză, care nu duce nici ea la triumf —- e ca intelectualul să-şi extindă-activitatea pe alt tărâm de-cât pe ace! al manifestaţiunilor de idei. Dinarul agonisit pe-această cale ar servi la materializarea cu-getărei virtuale, prin tipărire,
    E drept câ scriitorul reuşeşte să-şi vânză astfel munca brută sau pur şi simplu exerciţiul mecanic al înşîrărei de cuvinte; iar materialul intelectual, dar în acelaş timp sufletesc, al convingerilor rămâne ne-atins.- Aceeaşi muncă însă care dă scriitorului banul ; adică posibi litatea libertăţii scrisului i-o răpeşte. Să ne înţelegem. O activitate, otf-care ar fi ea, presupune . relaţiunî de prietenie, relaţiuni herarhice. lata dar primele baricade ridicate împotriva liberei' mânîfestaţiunî a
©
GÂNDIREA
110 .
ideilor. Cartea va apare desigur, dar relaţîunile fatale graţie cărora banul destinat tipăririi e în mâna scriitorului, vor învălui frazele în voalul unei moderări slugarnice, ideile vor răsări timide, critica nu va reuşi să-şi înalţe dominatoare piscurile învăluite de ceaţa complicităţii unanime.
    Paginile vor palpita de îndrăs-neală, curajul pamfletelor va da şi-' rului de litere negre aspectul unei nemiloase incisii; iar critica îşi va rostogolii blocurile zdrobitoare ale judecăţii obiective: unde va mai lucra acest scriitor după apariţia volumului?            -
    lată dar. cercul viţios al vieţii intelectuale sub regimul Revoluţiei democrate când „libertatea scrisului" tronează învingătoare, deşi des-minţită de realităţi". Libertatea scrisului" poate să stărue azi, cei mult, -la tribuna reclamei electorale unde — în sonoritatea frazei verbale —. vibrează de-altminteri acelaş ritm dominator al finanţe!. Mânuitorii condeiului ştiu prea bine că e vorba de-o simplă legendă.
                      Eugen TiJeanu.
                                        Artă şi stiluri
    Gn cunoscut estetician german (Max Deri m studiul său „Natura-lismus, Idealismus, Expressionis-mus) face o încercare de-a cuprinde ehaosul de curente artistice şi ii-tăcare în câteva definiţ i sintetice, cari pot servi ca punct de plecare în cercetări de felul acesta. Arta în principalele ei stiluri, cari alternează cu o egală îndreptăţire după o ciudată logică istorică, presupune anumite atitudini spirituale uşor de precisat în faţa vieţii şi a lumii. E vorba de câteva stiluri fundamentale, cari în succesiunea lor în timp se repetă decând homo sapiens a creiat îiîtâîa operă art s-tică. Max Deri deosebeşte patru sau, mai corect, trei forme de manifestare artistică a spiritului omenesc; trei atitudini ale geniului uman, din cari isvoresc tot atâtea stiluri diferite: naturalismul, idtalis-ium, expresionismul. Recenzenţii
noştrii artistici şi literari de Cele mai multe ori improvizaţi nu ştiu încă nici astăzi- să diferenţieze curentele în chestie şi deaceea bucuros le oferim această hrană sufletească.
   Naturalismul (ceeace se înţelege prin cuvântul „impresionism" nu e decât ultima etapă şi cea mai înfloritoare a naturalismului) e indentic cu tendenţa de a reproduce cât mai fidel natura în opera de artă. Arta aceasta ne sugerează în mare aceleaşi simţiminte ce ie putem avea. şi în faţa naturii, dar nu atât de durabil impresionismul urmăreşte natura până in cele- mai fine nuanţe de lumină şi de culoare, de linie- şi de. structură, iar viaţa până în cea mai ascunsă înfăţişare individuală, unică, momentana a ei.
   Idealismul e stilul acelor opere, cari se îndepărtează de natură, în-fâţişându-ne lucrările în forma lor tipică, retuşând diferenţele individuale. E acea creaţiune de „idei", de „forme" generale, care caracterizează ara clasică.
   Expresionismul nici nu reproduce natura şi nici n’o idealizează, ştergându-i aspectele individuale. Dimpotrivă: intensifică şi exagerează tocmai ce e mai individual în lucruri, dându-ie o expresie mai potenţată, mai tare, mai adâncă, mai furtunoasă şi mai dramatică.            m            ,
   Max Deri mai adaugă acestor grupuri încă unui, care după modesta noastră părere priveşte mai mult fondul decât forma artei; e grupul aşa numitelor „permuta-ţiuni". S’ar putea zice mai corect că e o subclas'ă a fiecăruia din stilurile precedente. Artistul. în cazul „permutaţiunilor" nu reproduce natura, ci creiază ceva nou din elemente pe cari ie găseşte în natură (bună oară un centaur). Un centaur poate fi însă înfăţişat după plac: în stil naturalist, idealist sau expresionist, dupăcum elementele din care se compune (cap de om, trup 'de ca!) sunt reproduse după natură,- idealizate, sau intensificate în sens' expresionist.
   Max Deri îndreptăţind fiecare din stilurile amintite, crede totuş că arta: întră astăzi într’o rhare epocă" expresionistă. Din partea noastra adăugăm un ~~ probabil şi să vedem..                   Dr. phif
                                                                                        Scrisoare d’in Bucovina»
                                                                                        Azi, când în nouile ţinuturi problema unificării sufleteşti, ca. ur-
mare a celei teritoriale, se impune atât de imperios, e strani-u şi neliniştitor că "în Bucovina grija pe-netraţiunii culturale şi celei de sentimente e lăsată pe ultimul pian. Se arată prea puţină solicitudine artei şi cuiturei, deşi numai ele cuceresc lesne şi definitiv, când sunt întemeiate cu chibzuinţă şi sunt puse în slujba unei cauze drepte, :
    Aşa fiind, manifestările artistice culturale‘româneşti —cu toată suprafaţa lor restrânsă — ne sunt cu atât mai scumpe, cu cât ele, pe lângă însemnătatea lor edu ativă, împlinesc înalta chemare de a pune bazele închegării noastre naţionale. Cum însă bucovinenii înşişi nu fac mai nimica pentru desţelenirea culturală a acestui pământ, educaţia provinciei noastre minore rămâne în seama fraţilor noştrii mai mari, din vechiul Regat. Dragostea şi căldura, cu care ei. se străduiesc să ne primească sufletele, enormele jertfe ca preţ al unei realizări îmbucurătoare, voinţa lor sugestio-, nată — sunt o scumpă chezăşie-pentru -nădejdea unei fericite Renaşteri. Or artişti ca : Ion Matiolescu, Petre Sturdza, Ar. Demetria.de sau G. Enescu nu au numai meritul de a ne fi trezit puţin gustul pentru frumos, ci se pot mândri cu cea mai frumoasă ispravă:- de a fi distrus, in Bucovina, legenda despre mediocritatea artei româneşti, de a ne fi înălţat în ochii nouilor noştri compatrioţi. Or pentru a-' ceasta li suntem recunoscători..
          . *
                  îk   tfî ■
        ,                            1 j
    Ca o remarcabilă faptă culturală vom semnala reprezentarea, de . * ătre societatea de cântare »Ar~ mouia«, a operei iui Tudor Flondor:
■»Noaptea. Sfiului Qheorghe*-.. Spectacolul acesta a fost o adevărată revelaţiune pentru publicul cernău-ţean, ,Am fost plăcut surprinşi de . a constata, ce. nivel de artă. se poate atinge chiar şi ia noi, dacă munca se'ifneşte cu priceperea. Si opera aceasta, ca mai toate lucrările de. acest gen, vădeşte, sub raportul alorii artistice, o izbitoare dispro-
© BCU
  .OANDlRtA
  porţie . între, text şi muzică, Cu alte cuvinte: pe cât de bună e partitura, pe atât de prost e libretul. Acesta de altfel, nu pare să fi avut altă menire decât de a servi drept pretext artei neuitatului Tudor fîondor.
    O orchestraţie bogată şi tumultuoasă, condusă cu un sever simţ al proporţiilor, o dinamică plină de efecte ce subliniază stăruitor momentele dramatice, cum şi me-lodiea colorată şi exuberantă, dau .farmec şi relief îndeosebi inter-mediilor sentimentale, oferă în tot cazul o generoasă compensaţie pentru multiplele cusuţuri ale improvizaţiei libretistice. Relevăm îndeosebi uvertura şi partidele brodate pe motive româneşti, care aparţin fără îndoială celor mai de seamă realizări în domeniul compoziţiei. '    '
    Interpretarea, deţinută cu merit * de diletanţi în genele talentanţi, a fost destul de îngrijită. Cu plăcere am remarcat patru voci promiţătoare: „altul" d-şoarei M.Pitey, „tenorul" dlui Şeii Saghin\care, de altfel, s'a afirmat mai de mult ca un element de valoare), „baritonul" dlui Săveana şi „basul" dlui N. '/e-, remkovschi. Corurile şi orhestra, dirijate ded. A. LMeanu, şi-au făcut pe deplin datoria. Punerea în scenă a lăsat să se întrevadă destul de transparent slăbiciunile piesei
    Entusiazmul cu care a fost primită „Noaptea Sf. Gheorghe", ratifică impresiunea noastră că avem a face cu o manifestare culturală de seamă, iar râvna şi sforţările concentrate ale „Armoniei" ne îndrituiesc să vedem în reuşita acestei reprezentări, un prim pas spre realizarea unei trupe lirice bucovinene.
    Ca un osebit eveniment artistic vom însemna turneul echipei »Ro-mald Bulfinski« dela Teatrul Naţional din Bucureşti. S’au reprezentat, cu un sonor succes, delicioasa comedie shakespeareanâ „Noapiea Regilor", puternica dramă „Banii** de Oct. Mirbeau şi „Biî-joreştii", comedia dlui Caton Theo-dorian. O profundă şi stăruitoare impresie a făcut îndeosebi isidor Lechat, creaţiunea magistrală ca
  Hi
joc şi concepţie a dlui R. Bul-■ finski, cum şi plastica şi masiva artă a dnelor M_- Ciucur eseu-.— Rui-finski şi Dorina Fudulescu, Teatrul naţional din Bucureşti, rare în opera sa de premenire sufletească a nouilor ţinuturi, ne arată o părintească solicitudine, şi-a câşf.gat un, trainic titlu la , recunoştinţa noastră, trimiţându-ne fruntaşi ai Artei naţionale să ne predice cuvântul cel bun, să ne întindă pâinea sufletească a frumosului desăvârşit.
   Valurile intelectualităţii refugiate din Rusia1 sovietică, cari au împânzit ţinuturile româneşti, au adus pâ*nă în acest ooiţaj ţării superbele frumuseţi ale unei arte inedite, care a făcut sensaţie enormă între Phaeacii de pe malul Prutului. E vorba de coreografia expresionistă, a cărei cei mai demni purtători sunt Chărb-s Gruber şi •Natalia Mi-liukowa-Mill, cari ne-au fă; ut să trăim clipe de o adâncă intensitate lăuntrică. Damurile lor stilizate până la absb act, impresionează ca şi con-tempiarea atitudinilor într’o frescă. Pe primul plan-; Grube.. Acest artist, ale cărui mişcări au armonii statuare, para că viv fică picturi şi sculpturi, pe care le fac^ să-şt mlădie svelteţeă frurnus-ţii lor în ritmul muzicei .inspirate. .„Dansul sclavului -irian" şi „Moa tea unui preot egiptean" sunt .creaţiuniie sale cele mai desăvârş te. Dansul dnei Mi li e numai sensibilitate. Lâ-sându-se p adă vplup ăţii ritmicei muzicale, ea mimează subtil şi sugestiv „Lebăda murindă" pe mu, zică iui Saint-Saens sau . „Valse fantasiique" al lui S beiins si ro-, beşte sălile cu nespus de graţioasa ’ „Stilizaţîe japoneză"...
   Lfn public numeros şi selert a a~
  clamat pe artişti cu delirantă admiraţie şi până târziu se va păstra amirnrea unui atât de superb succes, i um a fost cei obţinut de perechea, <are a dat o nouă strălu-_ cire expresionismului coreografic.
           „ * *
    Ca o remarcabilă manifestare artistică înregistrăm în sfârşit ekpo-ziţia pictorei. bucovinene Işidora Consianiinov'.ci, ale cSfei realizări, dese ori impecabile, fac dovada unui talent viguros şi fecund Tânăra româncă aduce, în specie, iu-•crun puternice, de. un înalt avânt şi o nobilă concepţie artistică, are multă putere de-observşţie, prinde iscusit mişcarea şi posedă o factură impunătoare. „Madona ţigănească", şi „Basinul", „Liliacul în floare", cum şi „Nuduule", pline de ritm şi viaţă, vădesc o tehnică disciplinată, un temperement viu şi multă simţire., O făgăduinţă îmbucurătoare sunt încercările de .pictură expresionistă.
    Vedem în dşoara Constaritinovici o năd -jde frumoasă *a Artei româneşti şi -nu putem decât să-i urâm putere de muncă, căci talent — slavă Domnului — are..        ,    ,
                                                                                                                           GEORGE VOEVIDCa.
  f^ ugărn cititorii noştri cari au prî-*\ mit revista şi se socot abonaţi să binevoiască a ne trimite costul abonamentului cât mai neîntârziat.
   In acela? timp rugăm depozitarii cari au rămas îtţ urmă cu achitarea conturilor, să ni le trimită pentru a nu fi siliii asista expediţia «umerilor v iitoare.
©
112
  HJLlUS FOLDESSY — Studii asupra lui Ady. Bibi. Etică, Budapesta.    •
  . în acest essay, pe care îi relevăm, fiindcă e consacrat unui ade'vărat . geniu al literaturel ungureşti,' recunoscut nouă, dl 'Foldessy se ocupă amănunţit şi cum numai un bun critic o poate 'face, de poez'a lui Ady Endre. Studiul se împarte în 3 părţi': Ady şi. poezia iui; — stsofeie, versurile şi întreaga versificaţie a lui Ady; şi comentarii şi concordanţe.            ^
    După I. Foldessy, Ady nu e numai un simbolist şi nici. numai un mistic calificativ care-! prinde mai bine; el este un filosof şi încă unul de-asupra filosofilor de rând, peste care se ridică prin puterea seniirnentuiuî său poetic.
    Cea mai mare deosebire-dintre versificaţia adyană şi cea veche e titlul tuturor poeziilor iui Ady, câte trei cuvinte. .      ,
    O altă deosebire înîre versificaţia iui Ady şi aceea a predecesorilor e varietatea formei. Din 1000 de poezii ale acestuia, 858 au fiecare forma ei proprie şi unică şi numai în restul de .162 se repetă so formă de -vers ce a mai fost utilizată. Foldessy găseşte explicaţia acestei proteice varietăţi în complexitatea şi muitilateritatea vieţii sufleteşti a poetului. La acea-' sta se adoagş şi variaţia fărăsfâr-. şit şi fără, seamăn de bogată, a vocabularului. '
    Tot cu privire ia . forma poeziilor, lui Ady, dl Foldessy constată o oareşcare înrâurire a lui Verlaine, Baudeiaire şi a scriitorului vechiu ungur: Csokonay.
    Mai aminteşte apoi că Ady a studiat şi asimilat toată literatura poetică ungară , şi îndeosebi forma acesteia, din timpurile, cele mai îndepărtate până ia ei.
    Cu privire' la' forma de vers, essa.ystul conştată că. dintre cGe 1000 de poezii rămase dela acest poet, 701 sunt impecabile.. 185 „pecab;)e“ şi 42 neregulate.
    In comentarii (pai tea 3-a a esşayului) ni-se dovedeşte că cele
mai frumoase poezii ale lui Ady sunt cele mai grele şi' aproape neînţelese. Neînţelegerea lui Ady se datoreşte cititorului care nu s’a putut ridica până la concepţia .şi senzibiiitatea sa intelectuală.
    Partea cea mai interesantă a comentariilor e cea privitoare la viaţa sufletească a poetului, cuprinsă in poeziile ce ne-a lăsat. Motivul primordial al acestor poezii e iubirea’ neţărmurită a vieţii. Din aceasta rezultă ia Ady o diferenţiere, o extatică creare de viaţă peste marginile Vremii şi Locului şi totodată o puternică contradicţie între viaţă şi dânsul. Tot din această dragoste de viaţă şi intimitate intre poet şi ea rezultă caracterul specific unguresc ai poeziilor .lui. A est caracter atât de maghiar e însă în acelaş timp şi atât de universal, încât poetul ajunge într’o continuă contradicţie cu viaţa .                   .
    Comentariile dela sfârşitul stu-diuiui sunt interesante numai urmărite cu volumele lui Ady în mână. Dl Foldessy insistă- asupra influenţei iui. Komjâthy, Sziiâgyi Geza, ignotus şi îndeosebi a iui Telekes Bela.'         •     — l T.
    ROM AN IA    VIITOARE, . A. I.
/Yo. 5 PIoeşti.           ■
    Di Vaferiu Ghibaldan revine a-supra/ conţinutului unui articol al săm publicat. într’un ziar bucureş-tean, articol care , a trecut neobservat. in acela şau în'aceasta de faţă, dsa ne face cunoscut un prieten în’, persoana 'Suedezului Dr. Goran Bjorkman. ,            • ■   .
. Autor,de valoroase lucrări originale, premiat al institului Nobel, membru al academiei ţării sale şi membru corespondent al mâi multor academii din vechiu! şi noul continent, d-rul Bjorkman, pasio-■nat cercetător al literaturilor neolatin-, îşi .. îndreaptă privirile . în timpul războiului asupra României.
    Cunoscând la Stocholm pe dl
N. Cantacuzino, ministrul nostru la Retrograd, refugiat în Sudia, şi. pe Di Ghibaldan, deşi.1 împovărat de ani, învaţă româneşte şi traduce în limba patriei sale pe Alexandri, Eminescu, Coşbuc, Viăhuţă, Cerna, iosif, Ecaterina Pitiş şi alţii.   .
    Traducerile sale din literatura română trebuiau să . apară într’un . volum întitulat „Ekou frân Rumă-niens Parmass" (Ecouri., din Par-nasul românesc) întârziat, nu se ştie din ce împrejurări. Au apărut parte din ele în unele, ziare sue-
        .'           ■■ lOANDlRtjj.
deze, iar în Mya- Dagligt Alle handa a apărut poezia dlui Goga „La Noi" cu un călduros comen--tariu prilejuit de momentul alipirei* Transilvaniei la ţara mumă. Mai târziu, în anuarul „Academieicelor nouă“ din Stocholm, a apărut un judicios studiu asupra lui Alexandri şi Eminescu,. pe cari marele nostru prieten îi numeşte doi prinţi ai poeziei române.
    Dl Valeriu Ghibaldan a făcut o faptă bună stăruind asupra acestei preţioase cunoştinţe.
    Remarcăm în cuprinsul ...revistei un delicat sonet semnat G. Pailadi şi frumoasa intenţie a dlui- Mun-teanu Râmnic de a publica în traducere paginele.scrise de Carmen Sylva despre Alexandri.
    REVISTA S47Y/1 7Vi / Ii organ de profilaxie sanitară. A !, N f şi N 2; Cluj.               ,       ~
  . Problema bîgienii publice are la; noi o însemnătate deosebită. Fatalismul specific naţiei noastre e poate una din cauzele principale datorită căreia poporul românesc are astăzi poate cea mai neîngrijită, educaţie higieniră; lipsa unei activităţi puternice în acest scop, ca şi deşintereşarea de până acum a individualităţilor medicale faţă de această problemă, ar fi a doua.
    Puternicul curent al asociaţiunilor profesionale —care n-u poate să se desfâşure numai în cadrul îngust al intereselor mat? riale — a făcut ca odată cu închegarea corpului medical într'o astfel de aso-ciaţîune să se agite cu mai multă stăruinţă şi problemă primordială a sănătăţii publice.        .
    Studenţimea medicinistă din Cluj nu putea să treacă pe lângă această chestiune, şi în programul „Societăţii studenţilor î-m medicină.*: s’a înscris ca prim punct „desfăşurarea1 unei activităţi intense pentru îmbunătăţirea, stării sanitare a poporului: românesc".
    i’raducdrea în fapt a acestui punct de program e apariţia celor două numere din „Revista sănătăţii"' care îşi. începe stăruitor şi metodic -activitatea. '. :  ■
    Asigurându'Şi colaborarea distinselor personabilităţi medicale-ca de prof. dr. f. Moldovan, prof. dr. Gane, prof. dr. Mihail, prof. dr. Juies Guiart, prof. dr. Iacobo-vici şi alte personalităţi din lumea practicianiiar, revista are dreptul la -toată atenţia din. partea publicului.                 .    ■
    Nu putem încheia aceste rânduri
© BCU Cluj
   GÂNDIREA
fără a nu releva marele merit al viitorilor medici în aceasta întreprindere care dovedeşte că în mijlocul sărăciei vieţii studenţeşti actuale, studenţimea medicală a ştiut să-şi aleagă calea, rodnică a unei activităţi mai mult decât lăudabile.
    REVISTA CAPIILOR SI A TINERI MEI: h. IX Mo. 23. Bucureşti.
    O revistă pentru copii se poate menţine cu mult mai multe greutăţi decât orice altă publicaţiune periodică, şi de aceea cei nouă ani de rodnică activitate pot fi o mândrie pentru' conducătorii Revistei Copiilor şi a Tinerime!.
    Revista publică pagini de literatură uşoară, -ştiinţă generală şi povestiri rari vorbesc sufletului fraged al cititorilor ei," făcându-se o incalculabilă operă educativă™tineretului . ce se. ridică şi va alcătui mâine noui şi viguroase forţe sociale.
    O recomandăm călduros cetitorilor noştri cari au şi vor a-şi creşte conştiincios şi desăvârşit copii.
                            D. I. C.
   . „MELCIIRE DE FRANCE11 No. 553. 7. Iulie 1921: Georges Duha-mel, autorul de curând tipăritelor Elegii, publică sub . titlul generic Prague,. impresiile din călătoria ce-a făcut împreună cu Cha Ies Vildrac, în Cehoslovacia, în Aprilie., Moţe vioaie şi pline de observaţii care cuceresc şi 4 spun lectorului mai mult decât pedantele documente, strânse în tomuri de trei degete. Cehii sunt încă înfr guraţi de emoţia celor două daruri ale războiului: libertatea şi democraţia. Descătuşaţi de junkerismul prusac, cu frenezia însetatului au sorbit din cupa acestor două amăgitoare licori. Praga, face impresie unei cataracte de humanitate. „E în acest popor, p nevoie de afecţie, o generozitate sentimentală, în fine un tezaur de prietenie, a cărei descoperire a făcut din călătorie o vrajă".
    In primul rând, Duhamel a fost surprins .de pasiunea cehilor pentru literatura franceză. Volumele, rar ajunse acolo, circulă din mână în mână, roase, pătate, cu colţurile îndoite. In schimb editorii parizieni se dezinteresară complect de această nouă piaţă deschisă de război iibrărei franceze. Un volum costă 70—8Q coroane cehoslovace. In al doilea rând, surprinzător e progresul teatrului, sobru, alimentat cu toate capod’operile clasice şi moderne ale tuturor literaturilor.
Repertoriile — chiar ale celor mai populare — se apropie de acel al teatrului parizah Vieux-Colombier, care se ştie că nu atrage la Paris decât o infimă minoritate intelectuală. Caracteristi. ă însă, a apărut călătorului, fidelitatea Cehilor pentru obiceiurile, tradiţia, limba, sufletul vechiu naţional; care o rezistat opresiunei prusace şi curentelor internaţionale Imperialismul ger-.man, a îndrumat inteligenţele şi talentele către cultură, ştiinţă,‘artă şi literatură. Cehii au căutat prin aceşsta să-şi menţie presitigiul unei indiscutabile superiorităţi. Odată eliberaţi, pluteşte teama de a nu-şi pierde personalitatea, de a nu-şi putea „da măsura“v de a nu canaliza forţele naţionale şi talentele spre lin ' materialism terestru, spre afaceri, spre a nu deveni ca'vechile popoare libere, „des.gagneurs ■ d’argent". Formula preocupărilor actuale ale Cehilor, a dat’o admirabil Alisa Masarijkova, f ca lui Masaryk:
    «Thebue să avem inteligenţa occidentală şi sufletul ruvs»\ lată ce ar supăra pe cei ce văd în Rusia, numai tirania lui Trotsky.
    LA NOUVELLE REVUE FRAN-CAISE 8-.e Artnee Mo. 93, 1. Iun. 1921.                        ■    -
    Marcel Proust scrie: A propos de Baudelaire, câte-va pagini de ascuţite observaţii asupra autorului „Florilor râului", pe care îl consi-de ă alături de Alfred de Vigny, cel mai mare poet al secolului al XlX-lea. îmbibat de clasicism, cel puţin tot atât cât Racine, poetul satanic se inspiră adesea din Ho-raţiu, păstrând forma clasică atunci Când zugrăveşte cele mai demonice senzaţii.
    „Ses bras vaincus jetes comme de vaines armes.                 .
    Tout servait, tout parait sa fragile beaute:"                     '
ar părea citatp din Phedra. Ele nu zugrăvesc decât istoveaia unei femei stoarse de desmerdărite savante şi pasionate ale altei femei.
                        ■      — c. p.
    ■«NAPKELET», An. II. No. 13, Cluj, I Iulie 1921. — In „Calea ce duce la arta nouă", dl Mifcz Bela constată că fondul şi forma operelor de artă sunt inseparabile.-Grecii manifestau în artă frumuseţea trupească; catolici evului mediu cea sufletească, chiar cu riscul urâţeniei celei trupeşti, iar Inzii pe amândouă, — fiindcă aşa le dicta concepţia lor despre viaţă.
113
Cu 'privire' ia Cinquecento, găseşte că aceasta e epoca de distrugere în istoria artelor din cauza inco-herenţei dintre fond şi formă. Astfel găsim la Miche! Angelo păgâni (Charon, Kumea etc.), ideal zaţi creştineşte, exprimând concepţia de viată de pe vremea sculptorului şi nu din era păgână. La fel şi astăzi.
   Autorul încheie;. „£i Cinquecento a avut artă, dar ea a devenit numai o artă a formei. Mu vrem şi nu ne trebue numai formală. Vrem viaţa în artă. Vrem viaţa complexă, exprimată în formă de voinţă. în concepea despre viaţă şi forma ce. emană din aceasta, e singura care ne trebue".
   Dl Szende Păi trecş în revistă actuală politică .economică a statelor. Reţinem constatarea, că Hege-dîis, ministrul de. finanţe al Ungariei e provocatorul actualei . crize-economice, .comerciale, şi industriale din ţara vecină. Articolul dă dovadă, de interneiate obser-vaţiuni.      '  .
   Intr’altă parte a revistei nise dau asigurări că poetul Ady Endre, pe lângă că e specific ungur e*şi cei mai original dintre poeţi, din care cauză nu vor reuşi traducerile versificate, mai. potrivit, fiind să fie transpus după metoda franceză, în proză.
   «PÂSZTORTUZ». An. 7. No. 24, Cluj, 1 Iulie 1921. —Bucăţi literare de dnii: Remenyik K , Meresz K, Aprily L., Daday L., WelterG., Tompa L. etc. Relevăm dintre acestea viguroasa poezie „Suita mea“ a dlui Remenyik şi „Merrţorii deia munte" cic'lu de versuri datorit lui Aprily. Dintre bucăţile politico sociale pomenim: „Statifi-care", în care dl Kolozsvâry Bâlint critică, unilateral, tendinţa guvernanţilor de a statifica şcolile ardelene, în primul rând minoritare, unificând învăţământul prin introducerea sistemului francez, care nu se potriveşte stărilor de lucruri deia noi şi va da, deci, roadele pe cari le-a dat unificarea învăţământului german in coloniile Africei, după sisiemul din Germania. '
   in articolul dlui Balogh despre libertate şi egalitate, se trec în revistă toate curentele ce s’au pe-
©
114
rindat dela 1793 încoace. î,n conferinţa „Geniul câ putere imaginativă", dl Ravasz ne dovedeşte că geniul rezidă întâi de toate în noutăţile pe care singurel le' poate scoate din compararea a două lucruri cunoscute. .
    Cronică bogată despre scriitorul Idali G., abecedarul lui Tolstoi, ungurii emigranţi, libertate, istoricii care pleacă, studii asupra lui Ady.
                                                                                                                                                 r. t.
    O ST LAND, Iulie 1921. Sibiu. Autorul scrierei „1848—49—>-1816— 1918/19. „Drumul poporului german spre catastrofă şi salvarea sa“, d. Dr. /?. F. Raindl, caută să dovedească într’un studiu scurt întitulat >vBismark şi Austria», că făuritorul statului german, deşi în .1866 ini. ţiatorul răsboiuiui- germano-aus-triac, a fost întotdeauna prietenul Austriei. Ca bază se serveşte de citate din „Gedanken und Erinne-rungen", memoriile lut Bismark.
    Helene Burmaz are un »Intermezzo», dialog între „Pierrot şi Lola" la tabloul cu acelaş nume al lui W. Krauss. .
. Dr. Fritz Medicas profesor de f losofie la şcoala technică din Zii. rich, se ocupă în studiui său Luca Pacioli. als Philosoph, de ' contimporanul şi prietenul lui Leonardo da Vinci, care a scris primele studii asupra contabilităţii. .
     In afară de acestea, revista mai conţine câteva poezii de Gerda Miess, pline de simţire delicată; un studiu asupra ţesăturei săseşti,' datorit d-lui Emil Sigerus, — şi două studii politice. Unul asupra Regionalismului in politica. românească datorit deputatului sas, d. dr. Hans Otto Roth, care t susţine că „cei mai mari regionalişti sunt însăşi politicianii vechiului regat, prin politica lor greşită".
    Intr’o cronică economică, dl Dr. Otto Fritz Jickeli se ocupă de nevoile consolidărei României mari.
    »DieZURU-\:FT», 25 iunie 1921. Maximilian Harden, continuă opera sa, ingrată de „Cassandra" a germanilor, spunâjidu-le adevăruri.
    La reproşurile ce i sJau făcut, pentrucă în numărul trecut a pus alături numele lui Max Holz, comunistul german condamnat zilele trecute pentru ucideri şi incendieri,
cu al lui Karl Moor „tânărul erou" din. drama lui Schiller, — Harden, răspunde că tânărul Moor nu i se pare tocmai atât de nobil, judecat după activitatea sa, care constă mai cu seamă din tâlhării, hoţii şi... grandilocvenţa lui Schiller. Nici unul, nici altul nu i separ însă lui Harden că ar putea suferi —fără a fi jigniţi în fundul sufletului lor, comparaţia cu Wilhelm, al cărui chip trăeşte încă viu în sufletul germanilor rătăciţi, şi care — cu seninătate olimpiană, a dat ordinul celebru din 12 Ianuarie 1^17, scufundarea vaselor-spital, acelor refugii plutitoare unde răniţii, schilozii şi tot felul de suferinzi, credeau că pot găsi azil.
    „Naţiunei i se ascunde" — exclamă plin de durere Harden — „vinovatul şi vinovaţii, cari prin faptele lor infame au atras Germaniei ura lumei; şi chiar în-timpul acesta, telegrame de devotament şi supunere sunt expediate vinovatului celui mai mare, la castelul său de peste graniţă".         *
    Vorbind apoi de acuzaţia eftină, care se. aruncă Franţei în fiecare zi de ziarele germane: spiritul militarist, morga şi vanitatea marilor săi generali, — Harden, reproduce un fragment dintr’o schiţă a lui Thomas, din „Le Figârb'L vo-iajiu! de nuntă al mareşalului Pe. tain, apărătorul Verdun-ului, unul din făurâtorii victoriei franceze.
    Acest instantaneu „pris sur le vif“, arătă cât caz fac francezii de idolii lor trecuţi, desinvolturâ cu care- îi ignorează astăzi, — şi arată in aceiaş timp modestia şi cumpătarea acestorsemi-zei eclipsaţi care au ştiut apăra cu îndârjire Franţa şi cari,, astăzi, nu-şi pot apăra locul lor în vagon.
    „Îşi poate închipui cineva" —-întiebă Harden — „câ la noi în Germania, călătoria de nuntă a unui Hindenburg sau Ludendorf, s-ar desfăşura în aceleaşi, împrejurări?"                .
    „Joffre, Foch, Petain şi Buat, — zice Harden — dovedesc plin faptele şi vorbele lor de fiecare zi, cât de copilărească este campania acelei nenorocite prese germane, care ridiculizează şi astăzi victoria Franţei — când genunchiul învingătorului îi apasă pe grumaz ; — cari fac „witzuri" pe socoteala generalilor francezi, fiindcă în ioc de a vorbi ca mândrii noşţrii generali de falnica noastră armată şi bătrânul Dumnezeu german, şi-au expri-
                                                                                                                      gândirea
 mat totdeauna cu simplicitate, dar cu tărie, încrederea eă libertatea nu va putea dispare niciodată din lume, şi au luptat pfentru ea."
    Harden reaminteşte apoi compatrioţilor săi, cu câtă disperare au cerut Ludendorf şi Hindenburg, în primele zile ale lui Octombrie, 1918, guvernului german de a trimete „imediat" o ofertă de pace duşmanului, de oarece „armata germană nu mai poate rezista nici 24 de ore, ultima noastră rezervă de oameni fiind epuizată".
    „Rănile şi suferinţele Germaniei", — încheie omul care ştie şă spună adevărul în ţara sa — „nu se vor tămădui atâta timp cât ea va fi călăuzită de ura stupidă, cât calomnia îi va servi de armă şi atâta timp cât se va complace în ignorarea firei adevărate a - celorlalţi şi a sa".                     I. P.
  In localul muzeului industrial din Cluj, a deschis expoziţie de obiecte etnografice Dl Orosz • Endre, ungur de origină şi cetăţean român. Pă-reţii sînt acoperiţi cu belciuge, ciomege, trenţe. în total, expoziţia • are cinci mii de variate adunături. Pentru ochiul profan opincile rupte care acopăr vre o patru planşe, constituesc desigur un haz. Asemenea şi bâtele de lemn pe cari se zăreşte câte un model de crestătură, clasificarea le împarte ca pe nişte albumuri de mărci poştale, în care colecţionarii îşi caută „capul de bou", sau mania cutiilor de chibrituri, şi a strânsului de nasturi. Pentru nepricepător desigur e impresia de gunoaie orânduite; iar pentru învăţat prilej să se oprească.
    Dl Orosz Endre e, un simplu învăţător într’o şcoală primară. Atât!...
  Şi de douăzeci de ani, tăindu-şi din. bucăţica de pâine pe care abia o poate cumpăra cu cea mai mizeră leafă din câte ie dă statul, a călătorit în ceasurile libere culegând ici un lemn putred, dincolo 0 piatră sfărâmată mai încolo o treanţă, subt bătaia de joc tăcută a ţăranilor şi nepăsarea autorităţilor. Şi când vom
© BCU
gândirea
115
spune că hârburile şi vechiturile adunate vorbesc, că pot chiar să vorbească !mult, vom înţelege că „expoziţia*1 are o valoare pe care trebue să o preţuiască experţii; iar omul merită cel puţin un loc de conservator, sau o lefuşoară graţie căreia să adune, pentru stat, un material ce zilnic se pierde tot mai mult.
  în hârburi zace o poveste — cea mai sfântă pagină de istorie, lupta dintre om şi materie, luptă pe care o dă idea. Vechiturile se iluminează magic atunci când în ele urmăreşti gândul prin care s’a preschimbat forma. Ba mai mult, poţi urmări naţionalismul în aceste urme. O rasă a purtat un fel de opincă, alta altul. Comparaţia cu cu sandala romană şi cu escarpi-nul modern, arată pentru gând drumul prefacerilor. în lemnul unui ciomag, ca pe o grotă preistorică, îşi scrijileşţe naiv păstorul turma, de capre negre— sau florile — oglindind astfel pentru veacuri simţirea/ lui de o clipă. Pe o furcă rămâne o dantelă de săpături în lemn de la flăcăul care a vrut infrumuşeţarea din ’ iubire. Buciumul ne aminteşte timpul încare păstorii acestor: ţinuturi erau risipiţi prin munţi şi nu se puteau vesti unii pe alţii de cât astfel, sau cu focuri noaptea — ei care nu se reîntâlneau ca trib de cât în acele zile de primăvară în care îşi cumpărau soţii! Filologia din frânturi de cuvinte scoate o preistorie,. Acelaş merit îl poate avea şi etnografia pentru marile inteligenţe care s’ar devota. O comparaţie adâncită şi cu un spirit de observaţie de cu care azi ne întâlnim tot mai rar, ar aduce adevăruri menite să revoluţioneze istoria, meditând mai mult asupra acestor urme. Odată sperăm să avem fericirea a vorbi mal pe larg de problemele etnografice.
                           —a.tn.
Congresul artiştilor, amânat a se ţine la toamnă cu uri deosebit fast, â stârnit oarecare vâlvă în cercurile artistice ardelene. Fapt care a determinat pe dl Emil Isac, inspector al teatrelor din Transilvania şi distins colaborator al mai multor ziare şi reviste din ţară şi străinătate, să adreseze prezidentului Societăţii scriitorilor români o scrisoare deschisă în „Adevărul**,
In această scrisoare dsa întreabă ritos: care va fi atitudinea scriitorilor români acum şi pe viitor faţă cu colegii lor minoritari: unguri, saşi, Yuşi, evrei, bulgari şi turci?
    Aşteptând împreună cu dl Emil lsac răspunsul urgent al interpelatului, fie-ne permis să facem o observaţie.
    In scrisoarea sa Dl inspector al teatrelor din Transilvania e de părere „că prin ridicarea nivelului social al scriitorului român (ceea ce va trebui să fie cea dintâi preocupare a Congresului — N-R.) a-daptându-1 mediului civilizatoric al apusului, literatura română şi-ar câştiga mai uşor accesul în străinătate."
    Poate dl Emil lsac să aibă dreptate. Noi am întreba pe dl prezident al Societăţii scriitorilor români, ce s’a făcut de către numita societate pentru a se pune stavilă dispreţului tot mai crescând, manifestat de publicul român pentru orice producţie literară românească, şi apoi ne am ocupa şi de accesul ei în străinătate.

La 2 Iulie s’au împlinit şapte ani de la moartea‘ acelui ce a fost Emil Gârleanu.
' Cine-şi mai aducea fără aceasta amintededuiosul scriitor moldovean, dispărut atât de tânăr! Pioşenia familiei şi a câtorva credincioşi prieteni i-au ridicat un moment memoria peste preocupările mărunte; câteva ziare au consacrat 15 rânduri cu un titlu, anunţând grăbit acel „Parastas pentru Gârleanu“.
   Serviciul religios terminat, cei ce a scris »Din lumea celor cari nu cuvântă" a reintrat în obscura şi liniştita lui odihnă. Dar „Bătrânii" (singurul volum reeditat) „Cea dintâiu durere", „Odată" „Nuvelele" lui „Din războiu" şi „Nucul lui Odobac" stau ca o aspră mustrare celor ce se mulţumesc a le închide în rafturi- prăfuite de Bibliotecă.                       ’
   E acolo o literatură sinceră, o literatură neîntinată de cabotinismul parvenitismului. Scrisul onest a) Iui Gârleanu nu ar trebui ignorat nici de acei ce de abia au deschis ochii la o viaţă literară, nici de acei ce au trecut odată pe lângă el. Mai înainte de oricine insă Gârleanu n’ar trebui să fie uitat de editorii cari pierd bani şi muncă cu „opere" oferite gratuit. Tinere-
tului care se . ridică lacom pentru slova românească, mai ales în no-uile provincii, trebue să i se dea literatura nu maculatură, iar opera lui Emil Gârleanu nu trebue să ră-mâe înregistrată numai în, paginile seci de istorie literară.
' '
In „Enciclopedia Română" a d-rulu C. Diaconovich, a cărei valoare utilitară o recunoaştem fără rezerve, găsim următoarea explicare:
. Consola se face din piatră, le mm fier şi alte metale. .. (p. 913 voi. I.)
   Nu ne pretăm la spiritul uşor* ce s’ar putea face pe socoteala acestei explicări, recunoscând d-rului C. Diaconovich o scăpare din vedere lesne de înţeles. Am ţinut totuş să o relevăm, pentru a evidenţia câtă temeinicie poate avea . combatera părerilor, unui reputat om de ştiinţă, cu autoritatea unui dicţionaft — Cazul s’a petrecut la Cameră, unde dl lorgâ a fost combătut de tânărul deputat Vlădeşcu pe chestiunea vechime! celui mai bătrân oraş din judeţul Teleorman.
                            D.  I. C.
Demult, în răsfoirea fugară a gazetelor, cititorul nu mai e absorbit de cât de ultirpa oră politică, unde se denunţă proaspete combinaţii de cuHse, şi de repor-tagiile 'senzaţionale din carfe află despre noui fraude sau muşamalizarea celor vechi. Mai interesează acolo încă scumpirea ori eftinîrea ciorapilor de mătasă; ultima păl-muială dela Cameră, concesiunea atelierelor C.- F. R. sau ultimul film de cinema. Coloana ori sfertul de, coloană rezervat culturei, dărilor de seamă esupra unei conferinţe, cărţi, piese de Teatru sau expoziţii, e ghemuită întotdeauna, undeva într’un co*lţ vitreg, unde ochiul nu se opreşte de cât în ‘sala de aşteptare a dentistului sau în adăstarea unui prieten neexact, la cafenea. Cum ziarul e oglinda preocupărilor noastre, şi nu face altceva decât să se supună servil cererii publice; =— curând şi colţul acela va fi izgonit. Nu.mai găseşte lectori de cât . liceeni, intelectuali îngropaţi în provincie şi femei, cari aşteaptă noaptea, singure, în pat,
©
ÎT6
                                                                                  OÂNDlRtA
întoarcerea soţului întârziat la club. De aceia încăpăţânarea câtorva ziare de a da câ.t mai des un foileton de literatură, ştiinţă ori artă; de a publica recenziile un'ei cărţi sau reviste, sau de a adaogă Ser-bătoarea, un supliment literar, — ia proporţiile ubui adevăraV 'eroism, E o timidă încercare dte forma publicul, în loc de a-i Urma pasiv, preferinţele.
   A fost o vreme când toate zorele din Ardeal, şi multe ale regatului, cultivau foiletonul şi rubrica închinată mişcărei culturale, cu o îngrijorare de apostolat astăzi nenecunoscută patronilor ce cumpără, şi vând o gazetă,ca ori care altă marfă. Sunt douăzeci de ani, de când „România jună“, poate cea mai intelectuală şi desăvârşită ga-, zeţă .ce am avut cândva, a pierit brav, f* ră să isbutească a da o nouă orientare, nu numai publicului ci şi piesei ce-1 alimentează. Calculăm că din cele treizeci şi ceva de tare, cărora le trimetem revista* noastră însoţită de sumarul gata tipărit, nu se, găsesc de cât şase ori şapte cari ne fac cinstea de a înregistra apariţia fiecărui nou număr, care pentru noi, constitue .de fiecare dată o nouă jertfă. Fireşte, sărăcia nu ne îngădue a plăti inserţia, ca acea care vesteşte sosirea unui transport de brânză. .
Un apel publicat într’un ziar românesc din America, ne aminteşte din nou nepăsarea oficială. Se află acolo, expatriaţi din anii ce.i trişti pentru românii ardeleni, câteva sute d.e mii de oameni cari. şi-au purtat ţara cu dânşij. Călătorind .în mizerabilele vapoare de emigranţi, debarcaţi într’un continent cu viaţa precipitată şi absurdă, cu edificii gigante, cu oraşe monstruoase şi stăpânite de nebunia vitezei şi gigantismului Badea. Gheorghe din Copşa şi Pătruţ al Naţului din Sân-Martin ne. par asemeni'nu ştiu cărui vagabond de legendă, ce ţâra după dânsul .singură avuţie, o. lădiţă în care în-cuiase câte-va- iopeţi de pământ natal. Din fiecare scrisoare ce ne soseşte de acolo, din' fiecare rând al frumoaselor gazete acolo tipărite, străbate acelaş dor şi îngrijorare de Ţară. Nu şi-au -uitat graiul; au alcătuit de îndată societăţi harnice de ajutor, şi cultură cii nume evocatoare de patrie; nu lasă să treacă o săptămână fără o şezătoare
unde se cântă şi citeşte româneşte. Această încăpăţînată dragoste de grai şi pământ, va fi adueând’fără îndoială, încă O desminţire ultrademocratei internaţionale, care pe noi aceştia de acasă, ne cucereşte zi cu zt,            ;         .
    A pe iui amintit mai sus, cere din patrie cărţi româneşti noui şi bune. Librăria românească din New-York, şi altele din alte părţi, societăţile şi bibliotecile, nu mai au cărţi de cât dintr’acele dinainte de război, şi nu întotdeauna bine alese. „Au cumpărat lectorii nu ce au voit, ci ce au găsit". Iar ce au găsit, vedem din catalogul „Bibliotecei române" din New-York. Alături de ediţiile desperechiate ale ©perilor Iui Alexandri, Bolintineanu, Ghica, Coşbuc, Caragiale, Vlăhuţă, alături de 1000 de Doine, de frumoasele cărţi ardeleneşti de literatură populară, pe. care nepăsarea vechiului regat nu le-â tipărit decât excepţional-, alături de bine ateste cărţi de şcoală, sau de duioasele Pomana pentru copii şi simpli, ca „Fata de la Cozia“ sau „Maria Putoianca"; — întâlnim şi veninoasa marfă a unor anumite edituri din capitală; Călugărul Ras-putin, Răzbunarea fi ci i Banditului, isgomtă în noaptea nunţii şi alte romane care se vând în fascicole, cu 10, 11, 14, 15 dolari „Opera, complectă", adică în valuta românească, 5, 6, 7, 800 lei. Cam ex cesiv pentru aşa literatură. '
    Nu ne gândim prea mult la O intervenţie pricepută a oficialităţii, ce are, dacă nu ne îndoim şi obligaţia de a îngriji de hrana sufletească a românilor de aci şi aiurea, Avem birouri de propagandă. !n orice caz se devoră milioane în numele acestui basm.' N’ar fi ceasul să ne amintim de pmpaganda ce se cuv.ne -mai -întâi printre românii lăsaţi pradă „răzbunării ficei banditului" şi „isgonitei în noaptea nunţei"? Ne gândim însă la intervenţia mai eficace a caselor de editură. Ştim; nu au avut mână fericită. Dar se găsesc încă tipărite în ediţii oarecum efhne, cărţile clas'cilor noştri şi ale scriitorilor de seamă, de curând dispăruţi sau în viaţă. Ar fi deopildă chiar „Biblioteca pentru toţi" cu tot dispreţul de selecţie cu: care şi-a tipărit broşurile, ar fi fosta biblioteca „Minerva" şi „Căminul"' „Foile Volante" tipărite de Viaţa Rorriâ-nească, şi Clasicii „Minervei" sau cărţile îngrijit alese şi tipărite odi-nioapă de Socec sau Sfetea, Toate
aceste cărţi ar putea merge acolo, alături de biblioteca „Astrei" şi de ' cea poporală a „Tribunei" să alunge definitiv din rafturile librăriei „Călugărul Rasputin" şi aventurile lui ijScherloc Holmes". Editurile ar găsi rarul prilej, ca alături de mănoase afaceri, să facă astfel şi' o faptă bună, ispăşitoare a multora, rele.           '
Există fără îndoială şi în litera tură îndestule Capod’opere de marele public ignorate. Mai multe chiar decât numără cataloagele bibliofililor. Iar această soa rtă a ci rţilor cu celebritatea stinsă, e poate singura consolare a contimpiranilor întâmpinaţi cu indiferenţă de lectori. Le rămâne rezervată revanşa posterităţii, — „Ea trebue să vină Cândva"... Refle tam ia aceasta citind câte-vâ reviste şi cataloage,, trimise Houâ de editurile din PariS, cari au început tipărirea capod’op*e-rilor necunoscute, sau uitate.
    Astfel, frumoasa ediţie a lui Bos-sard care ne-a dat: Memoriile Mar- ’ gueritei de Valois; RicMelieu de Tal-lemant des Reaux, De Paris ă Cy-there de Gârard de Nerval, Scrisorile lui Oui Patin sau Omul Maşină al lui La Metrie. Dar acestea sunt cărţi mai degrabă uitate, care-şi avuseseră cândva celebritatea, fuseseră tipărite în mai multe ediţii, şi sunt amintite în- antologii şi manualele de istorie literară. Sunt însă Cărţi — se pare fără pereche, — ca-pod’opere, despre care nu s’a vorbit nici odată, care zac în rafturile bibliofililor sau anticjuarilornecer-cetâte, ca acele faimoase Rembran-duri sau Holbeinuri, descoperite în camera din fund a unei cârciumi, afumate şi cumpărate pe câţiva arginţi, pe care numai întâmplarea le scoate târziu la lumină.
    Intr’o anchetă de acum câţi-va arii, în ajunul războiului, cei mai de frunte scriitori contemporani fuseseră întrebaţi ce' cărţi ar alege, dacă împrejurările le-ar impune să nu poată luă cu dânşii decât citejrâ'' Răspunsurile de atunci nu au mai fost publicate-în întregime; venise războiul cu alte preocupări.
    O revistă bibliofilă, publică abia acum răspunsul lui Mateterlinck. îl redăm întocmai,fiindcă ne întoarce la patru cărţi cuminţi pe care modernismul nostru le-a uitat demult, şi fiindcă ne descopere o a cincea, fără îndoială, necunoscută şi celor mai erudiţi istoriografi literari. „Dacă ar trebui să fac undeva un exil (mai îndelung — scrie autorul Mona-
© BCU
GÂNDIREA ■
   Vanei — cinci cărţi mi-ar fi nedespărţite : Gândirile iui Pascal, Cuvântările funebre ale iui Bossuet, Fabulele lui La Fontains, Carnete-rele lui La Bruyere şi mai ales, Scrisorile către Lucillus ale lui Se-neca, traduse de Pintrel, un Chan-penois dintr’al 17 secol, înrudit cu La Fontaine; —• 'şi care a scris în franceza cea mai netă, mai directă, mai viguroasă, mai viril ritmată şi mai savuroasă ce am cunoscut vreodată. Când ai citit câteva pagini, te’ntorci întotdeauna la dânsele."
acă înfrângerea lui Carpentier s’a bucurat de cea mai vastă publicitate ce am pomenit vreodată, în schimb descoperirea bacterioro-logului Herelle din Lilie n’a interesat presa nici cât călătoria prinţului nipon Hirohifo. Totuşi, omenirea va avea de câştigat ceva mai mult pe urma experinţelor savantului din Lilie decât ar fi avut de câştigat, dacă la ai patrulea round, Carpentier nu rămânea Knockaut.
     Doctorul Herelle. a descoperit microbii microbilor: Barteriophagum intestinale, mâncătorii de microbi, care lucrează de zece mii de ori mai puternic decât cel mai energic , antiseptic cunoscut. în memoriul i prezintat Pressei medicalel din Paris, g bacteriologu! francez, afată că a-| ceşti paraziţi ai microbilor, cari pot I fi cultivaţi după voie, întră în in-| teriorul unei bacterii, se înmulţesc ||.vertiginos, secretă diastase lytice ,/ (subştante dizolvante) până când i bacterile crapă, lăsând germenii în I libertate pentru a se transmite la altă bacterie şi aşa mai departe, i Experienţele au fost încoronate cu succes, faţă de baccilul desinteric;
I  7 caruri grave, după ce au absorbit 1 cm. cub. de Cultură bacte-riphagă, au întrat în 24 ore în convalescenţă.
     Astfel s’ar explica şi vindecările inexpl cabile de până acum, care depăşesc adeseori prevederile med cale. în organism se dă o adevărată luptă între bacteriile patho-gene şi ultramicrobul bacteriophag. Dacă adaptarea la bacteriophagie se face la t>mp, pacientul întră în convalescenţă,; dacă e prea târzie bolnavul sucombă. Experienţe s’au repetat şi cu alte cazuri, în curând vom avea un vaccin care să lupte contra desinteriei, tifosului, parati-fosului, pestei bubonice, şi poate., altor boale la care nici îndrăznim încă m pesimismul nostru a gândi, lată ce recrează de matchuri şi Knockauturi.      .
Academia Franceză premiind Â-tlantida lui Pierre Benoit în 1919,
  cu marele premiu al romanului, a avut o inspiraţie nefericită. Pierre Benoit, s’a dovedit a fi un mare reclamagiu, un romancier de a doua mână, un cleptoman literar şi în sfârşit pur şi simplu, un farsor de o tristă speţă. Lăsăm la o parte învinuirea — primă — de plagiat. Atlantida s’a descoperit a fi simpla parafrazare a unui roman en-giezesc, iar acuzaţia de plagiat a pornit dela însăşi autorul expropriat. Au urmat atunci interviewuri, comunicate, reportagii cu fotografia premiatului a ademiei şi — (Ciudată mentalitate a veacului), _ ro-mânui a avut prinţi 'aceasta mai ales un succes nebun. A trecut de a doua sută mie. Ceace s’a realizat cu cărţile lui Anatole France, numai după patruzeci de ani de celebritate. Se întâmplă însă că în ultimul roman, Le Lac Sale care e o îndestul de nesărată şi cinematografică povestire din viaţa mormonilor; să se descopere alte dovezi precise de plagiat. Profesorul Bra-zier din Djort, a întâlnit în mijlocul unei pagini, 20 de rânduri, care păreau adevărată literatură, şi prin-tî’aceasta distonau suspect cu marfa proprie a dlui Benoit. Rândurile au fost regăsite întocmai copiate, din Chose Vae, uitata operă.a iui Hugo.
    Până aci încă nimic prea curios. Exproprierea literară, integrală sau parţială,, e o tradiţie veche. Curioasă cu desăvârşire e însă apărarea autorului. Ea face pereche cu cea dintâi pledoarie, după cea dintâi acuzaţie de plagiet. Atunci, când eră vorba de „Atlantida", Benoit s’a apărat invocând necunoaş-tetea lirnbei engleze, în care a fost publicat romanul expropriat. S!a dovedit apoi că romanul fusese tradus în franceză cu 15 ani înainte de apariţia Atlantidei, şi învinuitului i-a ămâs numai apărarea mai slabă, că „n’a ştiut de existenţa acestei traduceri". Fiindcă de astădată nu mai putea spune însă că n’a cunoscut limba lui Victor Hugo, din care a pescuit cu generozitate, autorul Lacului Sărat, se > apără, spunând, că a pus ici, colo. fraze şi pasagii din marii scriitori francezi, fiindcă'fusese Învinuit că s rie prost. A voit să întindă astfel
                  -                 117
o cursă criticilor, spre a-i sili să găsească prost scrisul lui Hugo, Flaubert, Stendhai, etc. Ridicolul acestei apărări nu mai are nevoe de comentar. Dar-romanui se vinde în schimb cu succes. Citim;. în vitrina librăriei, că o ajuns la a 27-ea m!e.' E şi explicabil, lectorul ara prilej să citească dintr’o-dată, douăzeci de autori, în mozaicul dlui Benoit, unde personal n’a pus decât atât cât trebue pentru a face un roman prost cu materialul durabil al altora.
Carpentier ori Dempsey! Două luhi ne-a obsedat această întrebare, repetată zi de zi în coloanele ziarelor, franceze, cu un lux de imagini, de anecdote, de detalii, de senzaţional găunos, cărora cu greii am fi putut rezista. Carpen-' tier ori Dempsey! Bărbierul săpu-nindu-ţi barba, chelnerul servindu-ţi swarţul, nevasta acasă între două dizertaţii asupra crizei servitoarelor: în tren, în tramvai, la colţ de stradă, pe sala paşilor perduţi, pe scările redacţiei, pretutnde-ni întrebarea ne-a sfredelit urechile, cu o stupidă obsesie, din ce în ce crescândă şi ern.evantă, ca un refren d^cântec din acele ce bântue oraşele la fiecare doi-trei ani; sau ca o chinuitoare halucinaţie din povestirile, fantastice- ale lui -Foe, care sfârşesc cu crimă. Mărtuiisim: înfrângerea şi nasul turtit ai lui Carpentier, ne-a răzbunat deplin. Am respirat uşuraţi. Francezii ameninţau să devie cu desăvârşire nesuferiţi, cu această senilă patimă de matchuri. şi ch mpionate:
    Să recapitulăm.
    Cele mai grave cotidiane, ca „Le Temps", bunăoară, nu s’au sfiit să np întreţie zilnic, în coloane ce egalau acele asupra războiului din Asia Mică sau cele asupra crizei din A iglia, —- despre ultimul buletin al formei în care se afla Carpentier, despre nevasta sa, despre pruncul său de ţâţă care va fi fireşte championul de mâine, despre greutatea, circomferenţa, vârsta, înălţimea, bătăturile, dantura înlocuită, croitorul» angajamentele, amicii, hazurile, inteligenţa-şi chiar geniul lui Carpentier. Reviste şi cotidiane, care n’âu avut de jertfit un colţ de coloană.’ pentru a pune acolo fotografia lui Branly sau a săracului său laborator genial; ne-au obosit două săptămâni cu ilustraţiile de câte o jumătate de pagină în care se lăfăiau fotografiele dlui
1.18
GÂNDIREA
Carpentier, dnei .Carpentier, tânărului, prunc Carpentier, căţelului dnei Carpentier, etc. etc.
    Centenarul lui Napoiean a consumat mai putină cerneală. Al lui Flaubert, Baude!a||re, aniversările lui Verlaine, Keats, Dante, nici atât. Şi ce lux de amănute. Trei sute de reprezentanţi ai gazetelor, arena construită pentru 93 mii de spectatori, un milion jumătate de dolari, încasaţi, premii de’300, şi 200 mii de dolari, servicii de informaţii special organizate, telefon şi telegrafie fără fir, treizeci de fire telegrafice pu,se special la îndămăna gazetelor americane, aeroplane şi automobile, serviciu pentru a transmite Europei într'un minut şi 44 secunde rezultatul matchului. Vechiul continent, şi Franţa atâtor talente şi genii pe care dela Greci încoace nu ie-a mai numărat nici un neam al omenirei, se mistuia într’o înfrigurare asemeni celei care pasionase odinioară Bizanţul hipodroa-melor. Pumnul lui Dempşey, a întors Europa, la bătrâneştele-i îngrijorări. „Beguinul" Franţei pentru Carpentier se va potoli. Ar fi prea trist altfel.
    In seara când Bulevardele Parisului tixite de lumea în aşteptarea rezultatului, întrerupseserâ circulaţia, Dna Cutie sosită din America scobora din tren întâmpinată abia de o duzină de. prieteni. Spre locuinţa modestă a trebuit să ocolească pe străzi mărginaşe; — „parce qu’elle n’aurait pu que dif-ficilement traverser sur Ies bou-levards une foule qui n'y etait point pour elie“ — mărturiseşte ruşinată însăşi o gazetă pariz^nă.
    Mărturisiţi dacă nasul turtit al lui Carpentier, nu vă răzbună ?
Concepţia scenică, a lui Rein-hardt e în declin. Berlinul e departe de entuziasmul ce l-a stârnit ordinioară fiindcă în “Visul unei nopţi de vară", maestrul” fără pereche al scenei şi decorului prodigios: plantase pe scenă adevăraţi arbori înfrunziţi. Teatrul modern în Germania, Austria, Danemarca, Polonia şi Cehoslovacia, se întoarce la decorai strict, care să nu dis-tragă atenţia spectatorului.
    Schauspielhaus âin Berlin, a re-prezintul Wilhelm Teii şi apoi Rl-chard III, în aceste condiţii, stârnind entuziasmul publicului. La Dresda, „Scorpia îmblânzită“ s'a jucat fără nici o punere în scenă; o pancartă anpnţa la fiecare act decorul absent. Cu aceasta se cade
dela o extremă la alta. Dar noul curent/sobru şi rezemat pe talentul interpreţilor, în loc de costisitoarele efecte teatrale; va da fără indoială rezultate fericite. Lunecat pe panta de astăzi, teatrul a devenit o industrie din care adevărata artă e alungată, şi regisorul cucereşte publicul cu efecte inferioare, concurând cinematograful şî dispensân.du-se de talentul real al artiştiler.                 \—cp-
Criza literară din Italia devine din zi în zi mai acută. Revistele se urmăresc cu atenţie una pe alta şi nu pierd Ocazia niciunui număr de a recunoaşte criza în decadenţa tot mai evidentă a vechilor cadre literare. Nume noi în literatură nu apar, şi când se iveşte ici colo câte un timid începător, cprioztatea şi mirarea depăşeşte aceleaşi manifestaţiuni' la copii surprinşi pe neaşteptate de un eveniment domestic banal: naşterea mâţişorilor sau ai căţeluşilor.                      .
    Numai literatura filosofică nu sufere. Din potrivă s’ar părea că e în epoca de grandoare.
    Beletristica se alimentează mult din literatura străină. Astfel au apărut de curând traduşi Andreieff,
. Unamuno, Keller, Dostoievski.Tols-toi, Avertcenko, Cehov, Stevenson, Claudel, Hoffmann, Duhamel, Villiers de l’lste Adam.           •
    Precum se vede literatura rusă e cea mai căutată.
Societatea scriitorilor belgi şi revista Le Tyrse au organizat o emoţionantă comemorare a ‘ scriitorilor belgi morţi în războiu.
    Şi mica belgie a găsit de unde Comemora memoria unui P. H. Devos, autorul romanelor „Un Ja-cobin de l’An- CVIII" şi. „Mona Lisa"; poetul L. Boumâl, muzicantul Georges Antoine, tot atât de muzician Cât şi poet, şi alţii mai tineri ca Paul Magnette, Leon $o-merhausen, Georges Fisse şi Geor-des Haumont.
    La noi mormântul Iui, Săulescu nu-1 cercetează nimeni.
Primim: «Membrii comitetului societăţii astronomice şi ştiinţifice nUrania» din Bucureşti au hotă-cât să dea fiinţă unei reviste, rare va fi botezată «Muza. Cerului». Popularizând astronomia numita revistă se va mai ocupa şi cu
diferitele chestiuni ştiinţifice, literare, educative, culturale, etc., şi va fi destul de interesantă pentru oricine. Cu această ocazie, neobo-şiţii amatori ai ştinţei vor mai continua şi cu apariţia înainte a Bib-liotecei «Uraniu». care a fost întreruptă cu ocazia războiului. Citilorii interesaţi Vor găsi amănuntele la timp prin ziarele româneşti.»
LITCRC-/TI
intă-âriA
                                                                                                         Cărjî.
   Alexandru Vitianu — Iubire pentru iubire. Constanţa. Preţul 6 lei. In depozit la „Cartea Românească", Bucureşti.
    Alexandru Vitianu — La fereastra mea cu gratii (Notele unui prizonier) — Cernăuţi. In depozit la „Cartea Rognâ nească“ Bucureşti. Preţul 2 lei. '         ,
, Corist. I. Stoica — însemnări din Zilele dc luptă. Bucureşti. Preţul 10 lei. Sarina Cassvan. — Carnavalul vieţii. Ed. Sopea, Buc. 3 lei.
                                                                                                                                Reviste.
. „Cele trei Crişnri", revistă de cui tură. Oradea-Mare. fln. II. No. 12. Pre’ul 3'50 lei. flbon. anual 70 lei.
   „Junimea", revistă pentru literatură şi artă. Cernăuţi, fln. 11. No. 2. Preţul 3 lei. flbon. anuat 36 lei.
   „Transilvania", fln, LII. No. 5 şi 6. Sibiu Câte 10'lei.
   „Viaţa Românească*. fln. XIII, No. 5. Iaşi. Preţul 10 lei. flbon. anual-100 lei.
   „Ideea Europeană", fln. 111. No. 69. Bucureşti, flbon. anual 40 lei.
   „Revista Sănătăţii", fln. 1. No. 4-Cluj. Preţul 5 lei. flbon. anual 50 lei.
   „\rhiva“. fln. XXVIII. No. 1. Organ al societăţii istorico-filologice dţn laşi. flbon. anual 100 lei.
     „ARDEAL(JL‘"
                                            INSTITUT DE ARTE GRAFICE SOCIETATE ANONIMA
                                                 = CLUJ ==
                                                                                        STRADA MEMORANDULUI No.'22
    .         TELEFON-No. 51,
                                                                                                              Primeşte spre tipărire gazete, foi, reviste şi tot felul de broşuri, opuri literare, cărţi şcolare în editură pro" prie şi în editura autorului.
                      CMMERfl DE COMERŢ Şl INDUSTRIE - CLUJ
                    P R O S P B C T
   Camera de Comerţ şi Industrie din Cluj pe baza ordinului No. 7586|921,:Min. Corn. şi pe lângă protectoratul Ministerului de Comerţ cu colaborarea Cameriîor de Comerţ şi Industrie din Ardeal, Bănat şi celelalte ţinuturi alipite precum şi a celor din vechiul Regat, aranjează în Cluj un
   '         TÂRG 013 MOSTRE                            .
                 care se'va ţinea (lela 15 Iulie până la 15 August 1921.
   Pentru pregătirea şi rezolvirea tuturor afacerilor privitoare la scest târg s'a înfiinţat pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie un birou special industrial: Biroul Târgului. La târgul de mostre sunt toţi cei interesaţi învitati de către     ___;___CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE
    însemnătatea târgului de mostre. La târgul de mostre vor ti espuse exclusive numai acele produse de fabrici, de mână, economice şi industriale cari se pregătesc, se prelucrează sau să transformă pe teritorul României.
    Pe lângă însemnătatea economică şi culturală târgul mai are o însemnătate deosebită, că pune la vedere comercianţilor şi în genere consumătorilor toate ramurile industriei interne.
    Se vor căpăta astfel de mărfuri uşor cari până acum nu au fost pretutindeni cunoscute.
    La târgul de,mostre printr’o grupare a mărfurilor de aceiaşi branşă se va putea uşor constata superiori-, tatea sau inferioritatea unora din ele, ceace ar fi un indemn la intensificarea şi bunătăţirea producţiei.
    Târgul de mostre areinfluinţă asupra formării preţurilor.
    Târgul de mostre are şi însemnătatea de a încuraja industria, fiindcă forurile competente pe baza experienţelor câştigate se vor.convinge, calitatea căror mărfuri ar trebui să fie iribunătăţită şi cari produse sunt acelea cari se pot, ba chiar este necesar de a le spori.
    Durata târgului de mostre. Târgul de mostre se deschide la.15 Iulie 1921 la 10 ore a. m. şi durează păriă la 14 August 1921 la 6 ore seara.
    Transportarea mărfurilor şi aranjarea lor trebue efectuată dela 1 Iulie până la 10 Iulie.       .
    Târgul vă fi deschis zilnic dela ora 9 până seara la 6 şi 72-
    Biroul târgului îşî rezervă dreptul de a face comerţ liber cu mărfurile espuse, în.ultima săptămână a târgului, cu acea menţinere, că mărfurile vândute nu se pot duce de acolo până la sfârşitul târgului. . .  «    .               •
    Demontarea şi transportul se va incepe cu 15 August, dar necondiţionat până la 19 August trebue se fie terminate.
    Locul Târgului de mostre. Grupul edificilor şi spaţiul liber a colegiului reformat din Cluj (între Str. Cogâlniceanu şi Str. Avram Jancu) pe cum şi localităţile cari stau la dispoziţie: sale, hale şi curţi închise, cu o suprafaţă aproape de 5000 m2. Târgul este deci înlăuntrul oraşului şi din centru se poate ajunge în câteva minute. ,                   '
    Gruparea. Produsele industriei care ajung la târgul de mostre, se vor aranja în grupele următoare:
    1. Mărfuri de fier şi metale, diferite recvizite, echipamente de pompieri, recvizite sanitari şi article tebniee.
    II- Maşini, articli electrici, vehicole şi cântare etc.
    III. Indusţria de piatră, sticlă şi porţelan, şi produse de cheramit. t IV. Edificare, materiale de edificare, materiale şi echipamente "de edificare repentină.                      ’      .
    V. Mărfuri de lemn,, produsele industriei lemnului. .  •
    VI.  Mărfuri de piele şi hârtie, arte grafice, recvizite de fotografiat, articole de .lux şi juveliere. .                   .
    Vil. Mărfuri împletite şi ţăsute, lucrări de tapeţieri, blăni, îmbrăcăminte şi article de gală. •
    VIII. Article de elimentaţie şi consumaţie.
    IX. Grupul chimic.                       1 .
    Afară de grupele acestea vor ajunge în grupe separate produsele industriei casnice economice şi industriale.
    In' interiorul unui grup va fi dătătoare de ton aranjarea după branşe.
    Insinuarea şi distribuirea locurilor. Producenţii cari expun la târgul de mostre să pot insinua pe imprimata alăturată ta aceste insfruc'iuni, Tot pe aceistn işi vor Insinua cnn-
tarea la locul de expoziţie. Biletul de insinuare trebue punctual x complectat şi trimis cel mai târziu până la 20 Iunie a, c. La târgul de mostre numai cu obiectele insinuate să poate lua parte. Obligamentul de a putea ţinea precis termenele fixate şi complectarea corectă a imprimatei este de mare importanţă,
■ fiindcă îără de acestea biroul de târg nu poate corespunde scopului.
    Spaţiul, camera separată şi halele comune, în genere toate localităţile- unde vor fi mărfuri aşezate sunt uscate şi luminoase. Toate locurile vor fi prevăzute cu mese şi rafturi, dacă partida doreşte.                       :
    Pentru locul ocupat se va solvi biroului de târg o sumă tari-fală care va fi în proporţie cu calitatea şi mărimea locului.
    Taxele sunt următoarele :  .
             Un m2 în curte , -. . . .. Lei 100
             Un m2 în săli ...... Lei 2C0
             Un m2 în camera separată ■■. Lei 300
    Pentru mese se plăteşte pe metri lungimea, iar pentru rafturi * pe bucată conform dispoziţiunilor târgului. Pentru scaune să plăteşte separat.     ’
    Conditiunile de plată. Plăţiie taxelor trebue să se facă odată cu insinuarea. Biroul de târg avizează pă insinuantul despre eliberarea' locului.          ■ . .
    Insinuantul este obligat a plăti taxele indiferent dacă va ocupa locul sau nu.
    Transportul. Proprietarul va trebui să se îngrijească despre transportul mărfurifdr sale atât la Cluj cât şi retur, este de a se marca precis pe expediţie p.e cum şi toate celelalte lucrări s’ar .recere în oraş, dela gafă până ia scena târgului de mostre şi de aici iarăş la gara, de sine înţeles este de marcat şi păstrarea materiilor de împachetare. Cu inmagazinarea mărfurilor să ocupă biroul târgului care la tâmpul său va încredinţa o firmă de spe-ditor, care firmă primeşte totodată şi transporturi pe tren până la Cluj şi retur dacă la timp va primi încredinţarea dela partidă.
    Asigurare. Pe durata târgului de mostre adecă dela data transportului la Cluj până la transportarea dela Cluj toate articlele şi produsele industriale sunt a se asigura contra incendiului. Asigurarea seva face de' căt'ră vre’un institut de asigurare pe baza avizului birou. lui de târg, care institut la dorinţă, se angajează şi la diferitele ramuri ale asigurării. Asigurarea contra incendiului este obligatoare.         '             *
    Insfaiaţiumlv. Biroul de târg, la dorinţa insinuată de vreme, să ingrijeşte de introducerea pe locul eliberat a apei, gazului‘şi luminei electrice.
' Reclame. Fiecare proprietar are;dreptul pe locul lui eliberat, de a folosi reclame după plac, cu condiţiunea că biroul de târg, şi-a dat învoirea anterioară. Despre alte reclame decide regulamentul târgului.         .      ,
    Catalogul. Biroul târgului editează un catalog care serveşte , de conducător. Diatele menite acestui catalog, .fiecare în înţe-leşul lui propriu să le complecteze punctual în punctele 1, 2, .4, 5 şi 6 ale biletului de insinuare
    De redactarea catalogului precum şi de publicarea reclamelor să îngrijeşte biroul de târg prin institutul „RECLAMA“(piaţa Unirei 4).
    Regulamentul târgului. Prin inaintarea biletului* de insinuare cel insinuat este subordonat regulamentului de târg şi totodată legilor şi ordonanţelor în vigoare.
    Circula-ţia de oaspef. Biroul de târg să ingrijeşte de cartiruirea persoanelor spsite la Cluj în legătură cu târgul de mostre. Cei cari doresc a călători la acest târg să avizeze biroul de târg cu o săptămână înainte despre ziua sosirei şi durata intreţinerei.
    Aranjamente speciale. Poliţia, serviciul pompieri-
lor ş' poşta vor avea biroul In locn’t!' târguim,
FABRICA DE AGRAFE ŞI PIEPTENI             '
DIN ORADEA-MARE
          Oradea-lare, Str. Clojalai.
          Singura întreprindere mai mare în România, unde se pot propura. în cantităţi mari ori-ce forme de p epteni şi agrafe de celuloid, gafa-lită şi coarne —*
Vânzare numai pfru engrosişii.
r

Daniel Iaiieie
                                    ORADEA-MARE
                                    Strada Nicolae Iorga 1.
Mare depozit de stofe fine
~~   v~     ''    ... " 1 ”  —' '
din străinătate, cu preţurile
                                               cele mai convenabile

                  8-2

|*2 ^    *T« »Y« ^ »T« »Y« * »Y« »T« ■

*
*
SELMANN şi ULHMANh %
 MAGAZIN DE FERERIE
     (VMSKERESKEDES)
liîi
4-2     2
&
mts&Eo.s.p.j.
Mare negustorie de coloniale’ T delicatese şi fructe sudice- ^7
Aparate speciale pentru ^ prăjit şi măcinat cafea. $
£. STI. lillfll VITEAZUL ZI


O
FRANCISC W ALLERSTEiN
       ' SUCCESORH:
0ANIBEB6 SI WÂLDNER
9 3
Mare magazin de rpob/Ie ^
Înfiinţat în 1896 H            Telefon 458
Gradea-Mars, Strada liicolae iorga 19
PîAŢft MIHftl VITEAZUL No. 8
                                                                              (Nagypîcz-ter)_

losif Sonoenfeld iun.
Oradea-Mare,Str.Ko9suth L.No.l
Tel. 735 {Palat Vultur negru) Fondat 1834
  Mare magazin pentru pipe de . - spumă, instrumente muzicale, arme şi rechizite s ® de vânat @
3-2                .       2
     •• -1 ■ . .
                                                                                                                      Hi Mare magazin de articole fp de dantelărie, mărun ' ţişuri şi mărfuri de Nurinberg
                                                                                                                                                                                 Telefon 10-60
Telefon 10-60
 Oradea-Mare
12 Piaţa Mihcy Viteazul 1?
1-2 SUCCESORUL LUI 2
88 anton janky Băcănie
coloniale- şi delicatese
                                       CHS A. FONDATA IN-1815
Oradea.» NT are
Iii
ekete Sas)
                                  A fost din nou modern şi luxos aranjată.Loc de întâlnire familiare pentru înalta societate Orăzeana.
  OradeadWare, Piaîa Uoirii (Szî.lâszld-f^)
  Vizitaţi
LOYD CAFEE
S^et* vioiul prompt $1 curat
Seark concert  jMfe
^ Oradea-Mare
© BCU Clu