IsdacUuiM, Adiiiistnttuw ţi Tipografla: BRAŞQVU, piaţa mare Nr 22. Borisori neiranoate nu se pxi mescâ. Manuscripte nu se re-tnmică ! BlioTLiile de uucim: Bra|ovfi, piaţa mare Mr. 22. Inserate maiprimescuinVIaiia Rudolf Motive, Haasenstein & Yogler (Oto Maat), Heinrich Schaleh, Alois Berndl,M,I)ukes, A.OppeUk,J. Ikm-tuberg; In B lidapesta: A. Y Oold-berger, AutonMenei, KcksteinBernai; InFrankfrrt: 0. L, Boule; in Ham-burg: A. Steiner. Preţul inserţiuniloră: o serii garmondu pe o coldni 6 cr. fi 30 or. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tariiă şi Învoială. Aeolame pe pagina IXI-a o ferii 10 or. ▼. a. său 80 bani. „GasetaH iese In fie-oare 4i abonamente pentru Anstro-Uusrii Pe uni anu 12 fl., pe şăselunl 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru Boiănia şi străinătate Pe uni ani 40 franci, pe şăee luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Seprenumeră la tdte oficiale poştale din Intru şi din afară şi la dd. colectori. Atoamentnln pentrn Braşorn: laadministraţiune, piaţa mare Mr. 22, etagiuli I.: pe uni ani 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusnli În casă: Pe uni ani 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Uni esemplari 6 or. v. a. său 15 bani. Atâti abonamentele câţi şi inserţiunile sunti a se plăti înainte. Nr. 283. BraşovH, Sâmbătă 24 Decemvrie 1888. (Să'bzâ onozatii cetitori „Gazeta Transilvaniei1,1 întră în anulă ală 52-lea ală esistenţei sale. Nenumăratele dovec}î de simpatiă şi de încredere ce le-a primită acestu organu de publicitate din partea Româniloră de pretutindeni cu ocasiunea aniversării a cincîc|ecea a esistenţei sale suntu cea mai viuă şi mai puternică mărturiă pentru atitudinea sa politică şi naţională. Răzimată pe încrederea publicului română şi condusă de iubirea de patriă şi de datoria ce o are cătră sfanta causă a românismului, organulă nostru n’a pregetată de a aduce, mai alesu în cei 4®ce ani din urmă, însemnate jertfe pentru a corespunde totă mai multu cerinţeloră timpului şi trebuinţelor^ cetitoriloru sei. Astfelă dela 1 Ianuarie 1881 „Gazeta Transilvaniei“ a începută se apară de trei ori pe săptămână totă cu preţulă de pănă atunci, er dela 1 Aprilie 1884 apare in fîe-care c}i> erăşî cu acelaşi preţă, căci cei 2 fl. adăugaţi acoperă numai cheltuielile înmulţite cu portulu poştală. De atunci înebee amu făcută totă ce ne-a stată în putinţă spre a aduce îmbunătăţiri atâtă în redactarea 4iarului câtă şi în întocmirea sa esteriorâ, pentru care scopă amu isbutită ca 4iarulă să-şi aibă tipografia propriă. Nu-i vorbă, multe se ceră astăcjî dela ună 4iară, mai alesă când elă este chiămată a servi causei unui poporu atâtă de multă prigonită de sbrte. Prin urmare nu putemă 4ice că amă ajunsă la capetulu îmbunătăţiriloră. Din contră, astă4î când, ca niciodată pănă acuma, posiţiunea Ziaristicei nbstre s’a agravată; când atâtea lovituri sunt îndreptate asupra ei cu vehemenţă aşa de mare; când procese peste procese, condamnări la închisdre şi amende în bani o împiedecă în munca şi stăruinţele ei de a da pe faţă tbte nelegiuirile, prigonirile şi asupririle şi de a lupta pentru recâştigarea drepturiloră poporului română : se cere dela noi se ne încordămă puterile cu îndoită energia şi să continuămă lupta cu curagiu neînfrântă, întroducendă noue reforme, pentru ca „Gazeta Transilvaniei“ nu numai se corăspundă mai multă chiămării sale, ci se se tacă cu putinţă ca principiile salutare naţionale ce le propagă se pbtă pătrunde pănă şi în coliba ţăranului. Conduşi de aceste vederi, voimă se facemă şi cu începerea anului viitoră mai multe esenţiale ameliorări în 4iarulă nostru. Pe lângă programulă, ce l’amă observată pănă a4l la redactarea foii, suntemă decişi a cultiva mai multă şi unele terene, cărora pănă acuma pbte nu le-amă putută da atenţiunea cuvenită. Spre scopulă acesta amă avută fericirea a concentra împrejurulă nostru unu număra însemnata de bărbaţi cu cunoscinţe speciale, cari voră colabora regulată la foia nbstră, aşa ca materialulă ce’lă va conţine se fiă câtă mai variată, instructivă şi acomodată trebuinţeloră poporului, nu numai pe tăremulă politică, literară şi socială, ci ţinândă deopotrivă semă şi de interesele sale din punctă de vedere ală economiei, educaţiunei şi higienei, ală afaceriloră sale cu autorităţile cu cari vine mai desă în atingere şi ală trebiloră sale financiare şi comerciale. Afară de aceea câştigându-ne convingerea, că după împrejurările poporului nostru ună 4iară cotidiană nu este în stare a pătrunde în tote păturile sociale — parte mare din causa preţului lui — şi astfeliu sciind că să semte trebuinţa de a i se face cu putinţă orî şi cărui Română, care scie ceti, ca se fiă informată despre interesele şi trebuinţele lui, ne-amu decisu ca dela annlâ nou 1889 înainte să mărimu în modă destulă de însemnată prin adausuri numerele nbstre cu data de Duminecă şi să le întocmimă şi să le redactâmă nstfelu, ea să intereseze pe ori şi ce cetitotă şi să se pbtă abona şi separată. Deschidemă der abonamentă la „Gazeta Transilvanieiu, care deşi mai bogată în materială va costa ca şi pănă acuma 12 fi. v. a. pe anu şi în deosebi pentru aceia, cărora impregiurarile nu le ertă de a abona întregă 4iarulă, deschidemă abonamentă separată la numerele cu data de Duminecă ale „Gazetei Transilvanieiu, cari voră costa pe ană nnmai 2 fl. V. a. Rugămu pe abonaţii noştri de pănă acuma, ca se stăruiascâ pe câta le va sta în putinţă în cercuia domniiloru loru pentru lăţirea „Gazetei Transilvaniei“ precum şi pentru răspândirea în poporu a numereloru cu data Duminecă, ce se poiu abona şi separatu. (Ananciulu Administraţinnii pe pagina IV.) Redacţranea. 4 -------------------------O*-- Braşovu, 23 Decemvrie v. De trei 4Âe foile unguresc!, în lipsa altoră evenimente importante, se ocupă de enunciaţiunea făcută de ministrulă-preşedinte Ti-sza cu ocasiunea gratulăriloră, ce i-s’au adusă de cătră partida sa din dietă supranumită „liberală“. La vorbele salutătore şi gratu-lătbre ce i-le-a adresată contele Juliu Szapâry în numele partidei guvernului, d-lă Tisza a răspunsă c’ună discursă mai lungă, în care se oglindbză consciinţa omnipotenţei. Mai întăiu d-lă Tisza a atinsă raporturile esteriore ale monarchiei, der cu privire la aceste n'a putută spune nimică nou, ci a accentuată numai caracterulă curată defensivă ală triplei alianţe, esprimândă speranţa, că şi în anulă 1889 ne vomă pute bucura de „binefacerile “ păcii. Câtă pentru financele statului ministrulă-preşedinte ungurescă re-cundsce, că situaţia esteribră nu este de aşa, ca regularea loră să pbtă fi uşOră. Der are încredere în puterea „naţiunei“ şi în iubirea ei de jertfă şi aşteptă dela densa ună sprijină totă mai mare, căci e vorba de-a se încuviinţa noue sarcini şi de a nu perde cumpă-tulă faţă cu primele succese la-vorabile. Multă mai interesantă este acea parte a vorbirei d-lui Tisza, ce privesce întrebarea unei bune ad-ministraţiunl şi a stabilităţii regimului. Ministrulă-preşedinte unguresc e de părere că administraţia nu e nici pe departe aşa de rea, cum o ţină cqi ce se plângă în contra ei. Densulă nu împărtăşesce vederile aceloră „teoretici“ cu „mari concepţiunlu, cari voiescă se „surprindă naţiuneau deodată c’ună nou sistemă de administraţiă a statului, ci crede că numai înce-tulă cu încetulă se se facă trecerea dele administraţia nunicipală la o a4ministraţiă a statului, fără nici o sguduire. In legătură cu resultatele ce crede a le fi dobândită pe tere-mulă administraţiei, Tisza se felicită însuşi, facendă alusiune la o frasă a antevorbitorului, că i-a suc-cesă a aduce o stabilitate în re-gimu şi 4i°e că acesta are a-o mulţămii încrederei, de care se bucură, şi care i-a dată maiorită-ţile, ce facă posibilă acea stabilitate a regimului. Resunetulă, ce l’au avută cuvintele ministrului-preşedinte în sînulă Maghiariloră, este însă de natură a’lă face se se’ndoiescă însuşi în temeinicia omnipotenţei sale. Chiar 4iare guvernamentale ca „Pester Lloyd“, care nu sciu cum se mai alegă cuvintele spre a înălţa şi lauda activitatea de omă de stată a d-lui Tisza, găsesc că sistemulă actuală de administraţia, n’are decâtă numai scăderi şi er scăderi, şi se opună pă-rerei, că reformele cerute aru fi numainisce „ teorii “ şi „concepţiunî marl“,fară o basă reală. Decă aşa vorbescă foile amice guvernului, atunci cum trebue se fiă critica foiloră oposiţionale maghiare independente? Dintre multele voci oposiţionale maghiare vomă cita aici numai ceea ce scrie organulă contelui Apponyi, „Budapester Tagblattu asupra discursului lui Tisza. Acesta fbiă e de convingere, că ţera nu mai pote suporta pentru durată administraţia de a4b în care nu te poţi încrede, care e stricată, necinstită şi care faţă cu trebuinţele actuale ale statului este ună anachronismă. „Budap. Tagblatt“ negă că d-lă Tisza ar fi procedată în modă sistematică şi constantă a reforma administraţia avitică, în spiritulă unei administraţiunl modeme. „Nu“—4i°e foia apponyistă — „Coloman Tisza n’a făcută în 14 ani ai guvernării sale nimică în acesta direcţiune. Municipalismulă nu l’a sterpită, nici nu l’a susţinută în starea sa avitică; l’a degradată numai a fi unei ta volni-ciei ministeriale. Vechia autono-miă a jurisdicţiuniloră a devenită cu totulă ilusorică; printr’o ridi- culă păcălitură Tisza a lăsată mu-nicipieloră libertatea nemărginită de a lua decisiunî, totodată însă a făcută dependentă posibilitatea de a se esecuta aceste decisi-unî, de aprobarea ministerială, prin acesta a stabilită o omnipotenţa guvernamentală, care’i dă pe mână poporaţiunea întregei ţări punendu-o la graţia şi disgraţia lui şi care îi dă puterea de-a face ca administraţii, adecă ca fiă-care cetăţenă se simţă în modă însemnată graţia seu disgraţia guvernului. In acesta zace secretulă maiorităţiloră lui Colomană Tisza. Nu convingerea, ci consciinţa dependenţei de guvemulă omnipotentă îndemnă maioritatea cetăţe-niloră de a-şî da votulă acestui guvern. Administraţiunea lui Tisza este o administraţiă de cabinetă“.... In ce privesce pretinsa stabilitate a guvernului, „Bud. Tagbl.u se teme că Ungaria peste puţină va cunbsce problematicele binefaceri ale acestei stabilităţi, în a-deverata loră valbre. Ceea ce se crede a fi stabilitate a guvernului, este ,,înămolirea în mocirla parlamentară, care umple vieţa constituţională a Ungariei cu miasme venindse.“ „Ţera va plânge odată, că n’a recunoscută mai înainte în ce reţea de corupţiune politica s’a lăsată a fi încurcată de cătră ună guvernă viclenă, care a sacrificată bunăstarea poporului, moralitatea, interesele cele mai înalte materiale şi etice ale naţiunei, numai ca sS-şi întărescă stabilitatea esis-tenţei lui.“ Mai e ore nevoiă se mai adau-gemu şi noi ceva la acesta sdro-bitbre critică a stăriloră de acjî în anulu alu 14-lea alu omnipotenţei lui Coloman Tisza? IDI3ST Foia oficiosă „Fremdenblatt* din Viena 4ice, că după nisce informaţiunl luate dintr’o sorginte competentă, nu se scie nimică în privinţa propuneriloră relative la crearea unei flotile de resboiupe Dunăre, cestiune deja discutată din punc-tulă de vedere teoretică şi de mai multe ori, nici de memoriulă departamentului marinei nu se scie încă şi mai puţină de demersurile diplomatice, care ar fi fostă făcute la BucurescI şi de cari face menţiune corespondentulă ungură ală unei foi vienese. Deci nu e vorbă în cercurile guvernamentale de a cere credite relative la acestă pretinsă proiectă. „Novoje Vremja*? dice, că crearea unei flotile austriace pe Dunăre lasă pe Rusia indiferentă. Singurulă scopă ală Rusiei e de a împiedeca violarea statului quo în Balcani. Foia rusescă speră, că Austria va înţelege, că ea trebue să prefere alianţei germane amiciţia, Rusiei sprijinită de Francia. O telegramă din Odesa împărtăşesce, că mare îngrijire domnesce în colonia israelită de acolo. Peste 5,000 de ovrei străini, mai mulţi familişti, au primită ordină dela poliţiă, iscălită de admirabilă Zelenoi, ca să plece din ţâră. D-lă Efrussi a intervenită petru isgoniţl, der n’a obţinută decâtă ună timpă de 10 (jile. Cea mai mare parte din ovreii isgoniţl suntă fără paşaporte şi se declară a fi supuşi austro-ungarî şi români. Prinţulă George Carageorgevicî a încetată din vieţă la 22 Decemvre în Ra-gusa. Totă averea sa considerabilă a lăsat’o fratelui său prinţului Petru Cara-georgevicl, ginerile principelui Nechita ală Muntenegrului şi pretendentulă la tro-nulă Serbiei. SCffilLE PILEI. Sub titlulă „Predarea proprietăţii pe cale militară“ a scrisă „Ellenzek* într’u-nulă din numerile trecute: „Ştranii noţiuni de dreptă au unii oficeri ai armatei comune. Unulă dintre raportorii noştri, care a trecută în cailele acestea prin Bodă, comit. Braşovă, văc[u deasupra FOILETONULtr „GAZ. TRANS.* G) Seimaiml-ui <3-u.ţău Novelă. IY. Vreme de două luni şi mai bine de când nu se întâlni cu Guţă, Maria trăia într’o veclnică neodichnă. Ea îlă iubea pe Guţă şi-lă iubia cu celă dintâiu amor puternică şi curată. Der elă prea a lăsat’o uitării, îşi gândea ea, şi bănuia că elă n’o iubesce, că întâlnirea loră a fost numai o părere. Acelaşi lucru şi-lă gândea şi Guţă, se temeau unulă de altulă. Prin mortea moşului său, Maria era silită să se mărginescă la mai puţine pretenţiunl şi n’ai fi mai putut’o vede nicăirî mai multă. Deşi ea şedea cu bu-nică-sa în oraşă, oraşulă şi omenii din elă erau morţi pentru ele. Intr’o (jb Pe când Maria cânta la piană o veche sonată, ună streină intra în odăiţa ei spunându-i că ună domnă le învită printr’ună biletă, pe de seră, să poftescă pănă acolo, căci s’a pusă la cale o serată musicală. Maria primi biletulă, şi îşi continua intrării casarmei de cavaleriă de acolo o inscripţiune caracteristică. Pe păretele casarmei îţi bate la ochi pe o tablă cu insemne fără ornamente ună vultură cu două capete de tristă amintire, cu urmă-torea inscripţiune: „Casarma de cavaleriă a Maiestăţii Sale*. Deârece însă comuna Bodă a zidită acestă casarmă din propriele’i mijloce, cu suma de peste 60,000 fi., casarma e necondiţionată şi esclusivă proprietatea comunei şi se fo-losesce de erară ca casarmă filială închiriată. Intrebămă acum, sub ce titlu de dreptă a trecută respectivulă comandanţii de escadronă — care mai naihte totă aşa a făcută şi cu casarma din Codlea — acestă casarmă în proprietatea Maiestăţii Sale.* In adevără, mare „greşelă* a făcută comandantulă, trebuia să scrie: „Casarma de cavaleriă a Maiestăţii Sale Kossuth.* * * * Referitoră la sălbătăciile gendarme-rescl din Chevereşulu-mare foile „patriotice * bucină, că totă primarulă Deme-nescu cu alţi trei soţi ai săi, membrii ai diregătoriei comunale, au fostă aduşi legaţi în închisorea din Timişora; eră din Pesta este delegată o comisiune mixtă civilă-gendarmerescă spre continuarea inchisiţiunii. * * * Oraşulă Budapesta va intenta procesă ministerului de instrucţiune ungu-rescă pentru că acesta nu mai vrea să plătescă, pentru că nu mai are de unde, suma de 31,000 fi. pe ană din visteria ţării dreptă subvenţiune legătuită pentru şcolele poporale din capitala Ungariei, unde după raportulă celă mai nou numai 7000 fete şi peste 3000 băeţl nu cerce-teză de locă şcola, deşi de 20 ani avemă guvernă „patriotică şi civilisatoră.“ * * * Mediculă cercuală din Chiseteu Dr. Mark Erno este pusă în stări de acusa-ţiune pentru că din negligenţa sa a murită o femeiă în patulă de nascere. Tabla r. a întărită sentinţa instanţei prime. * * * Foile patriotice vestescă lumii, că siguranţa publică împrejurulă Pojunului este preste măsură ameninţată. * * * Organulă naţională ală Slovaciloră „Narodnje Noviny* publică ună apelă pentru clădirea unei case naţionale slovace. S’au esmisă 800 de acţiuni şi din acestea s’au vândută deja 632. In apelă se adreseză cătră Slavi rugarea, ca să cumpere câtă mai în grabă şi restulă de 168 de acţiuni. * * * Aflămă că pe la mijloculă lunei Februarie n. mai mulţi tineri jurişti din locă, dintre tote naţionalităţile, voră da sonata mai departe. După ce sfârşi merse în altă odae, unde se afla bătrâna şi îi spuse că domnulă Costea Mitrofană, ve-chiu şi bun prietină ală moşului seu, le-a invitată pe seră la o serată musicală ce se va da în casele sale proprii. Bătrâna femeiă cam strîmbâ din naşă şi nu 4ise nici da, nici ba. Scia densa de ce! Domnulă Costea Mitrofană avea ună fecioră nebunatecă şi uşorii de minte, er Maria era tînără şi fără esperienţă. Der totuşi când sera la optă ore se opri o trăsură în dreptulă casei loră, bătrâna se îndupleca şi urma invitării, mai multă pentru a face voia Ma-riorei. Şi aşa dela mortea moşu-seu n’o dusese nicăirî. Iancu, fiulă lui Mitrofană şi fiulă desmerdată ală mamei sale, nu’i vorbă, era frumosă băiată. Umbla frisată după modă, părulă lui sticlia de cele mai alese uleurî mirositore şi hainele îi erau par’că făcute pe elă. La preumblare umbla c’ună beţişoră de cypru, cu ochelari pe naşă şi în degete cu inele frumose şi bogate. Avea statură mijlociă şi ochi negri. Era singură la părinţii săi dela cari avea să moştenescă frumosă avere. ună bală, urmându-se principiulă parităţii la întocmirea balului, la alegerea comitetului, precum şi la luarea altoră decisiunl. * * * Se comunică despre o nouă defrau-dare, în sumă de vr’o 600 fi. bani comunali, comisă de protonotarulă Carol Erdos din Caransebeşă, care a şi fostă suspendată şi trasă în cercetare. * * * „Reuniunea jemeiloru române din Zer-nesci şi juruu învită la balulu ce-lă va arangia Vineri în 6/18 Ianuarie a. c. în sala edificiului şcolară din Zernescl. In-ceputulă la 7 ore săra precisă. Biletă de intrare 1 fi. Pentru comitetă: Maria N. Garoiu născ. Meţianu, preşedintă. NB. Ofertele marinimose se pri-mescă cu mulţămită şi se voră chita prin jurnale. 1,KolQZsyar“ despre activitatea pressei românesc! în 1888. Cine iubesce scrierile umoristice va afla multă plăcere să cetescă articolii pe cari din incidentulă anului nou îi publică foile ungurescl atâtă la adresa loră, câtă şi a nemaghiariloră. Astfelă aflămă în „Kolozsvaru ună articulă, în care glorifică’ pe Maghiari pentru idea de ma-ghiarisare, 4ice că ei au înfiinţată ună stată „solidă* în mijloculă chaosului po-poreloră, au câştigată tărîmă pe sema „creştinismului*, au ridicată la culme „virtutea cavalerescă* a evuluiu mediu şi „cultulă femeiloră*, vor fi „fortăreţa* viuă a „civilisaţiunei* europene contra săbiei şi culturei păgâne; ei „împartă* fiă-căruia „libertate*, „egalitate* şi pe ori cine îlă privescă în acestă patriă ca pe ună „frate* ală loră etc. etc. Se bucură „Kolozsvar*, că Ungurii!începă a se „deştepta* şi a cunosce, că trebue să se constitue într’o „naţiune* pentru a-’şl pută asigura viitorulă şi în privinţa acesta crede, că s’a făcută ună sigură pasă când s’a decretată, că poporele Ungariei constitue una şi indivisibilă naţiune, anume „naţiunea politică maghiară*. ţ)ice mai departe „Kolozsvar*, că ei fără consciinţă naţională nu potă să esiste şi nu voră esista; în miia a doua de ani, dela descălecarea loră aici, voră trebui să între numai uniţi fiindă deplină în privinţa naţională (adecă maghiarisate fiindă şi petrile din Ungaria). Să ne întorcemă acum la ună altă articulă publicată totă de „Kolozsvar* şi încă totă în acelaşă numără, dela 2 Ianuarie. In acestă articulă foia ungu-rescă vorbesce mai vertosă de pressa românescă, 4i°en(lă: „Dătătorii de tonă ai ideiloră de naţionalitate românescl nu cu mai puţin Când Maria cu bunică-sa ajunseră la casa domnului Mitrofană, fură întim-pinate la portă de uşuraticulă Iancu, care, sărutândă mâna bătrânei şi închi-nându-se fetei, le conduse în salonele părinţiloră săi. Pănă a nu se începe producţiunea, Maria îlă ochia pe Iancu pe furişă şi cu întreruperi, er Iancu era cu multă mai isteţă decâtă să n’o observe. Elă da totă mereu rotă în ju-rulă ei şi din tote fetele câte erau Invitate nici de una nu i-se legară ochii ca de Maria. Sărmanulă Guţă! Ea în clipele a-cestea nu’şl mai aducea amintă de bine-voitorulă ei prietenă , îşi uitase de elă în mijloculă unei societăţi aşa de vesele. După producţiune, Iancu păşi din-tr’ună colţă ală odăei aţă la Maria, care roşi ca ună bujoră, şi începu a vorbi cu ea. Lui Iancu începu a i-se strînge inima privindă în ochii ei, a simţi ună fioră tainică trecândă prin corpulă său, o cn-versaţiă animată se începu între ei în vreme ce bunica Marioră povestia cu domna Mitrofană de-ale gospodăriei. zelă s’au străduită în anulă espirată ca prin organele loră de publicitate să-şi câştige aderenţi. Nisuinţa loră n'a fostă ca să ne convingă pe noi despre adevă-rulă vătămăriloră loră şi despre justele loră pretenţiunl; nici prin minte nu ll-a trecută a se sili ca legislaţiunea maghiară să le dea ceva din ceea ce dorescă; în decursulă celoră 366 de c^il© trecute ni-suinţa loră a fostă îndreptată numai în-tr’acolo, ca să cucerescă pentru ei partea mai inteligentă a rassei loră, s’o câştige pentru ideile loră, pentru ca astfelă tă-indă legătura frăţescă dintre Unguri şi Români să facă imposibilă străduinţa spre concordiă, spre o conlucrare comună liniştită şi binecuvântată*. „Intr’o astfelă de direcţiune a lucrat pressa română şi prin ea dătătorii de tonă ai Româniloră. Ei n’au cerută nimică, ci numai au acusată; n’au dată lămuriri, ci au agitată ; n’au făcută servicii patriotismului, ci au lucrată în contra aceluia*. „Precum pănă acum, aşa şi în anulă espirată n’au umblată cu rugărl pe la dietă, pentru că au presupusă, că cu o-casiunea pertractărei acelora rugărl lumea va primi nisce lămuriri, cari potă să fiă spre stricăciune lucrărei loră de subminare ; n’au avută curagiulă de a sta faţă în faţă cu inimiculă loră declarată, ci încunjurândă pe toţi aceştia, au adusă o mulţime de calumnii în pressa de aici şi din afară contra constituţiunei şi a instituţiuniloră nostre liberale, şi încă astfelă de calumnii, faţă cu cari nouă peste totă nu ne stă în putere a ne apăra*. „Bărbaţii ultraiştî români, cari ţină astă4î pressa în mâna şi în puterea loră, mergă înainte pe calea acesta. Cu părere de rău amă esperiată ună lucru, anume, că aceşti bărbaţi conducători nu suntă din şirulă omeniloră serioşi. Bărbaţii serioşi şi încărunţiţi s’au dată la o parte. Aceştia s’au convinsă, că Ungaria este astă4î ună stată „consolidată*, în care suntă zadarnice orl-ce svârcolirî de ale naţionalităţiloră, cari şî-au trăită veaGulă pe timpulă lui Bach. Aceştia s’au dată la o parte şi au făcut locă tinerimei sburdalnice. Publiculă română nu se amestecă în trebile acestei tineriml pentru că îşi teme numele bun. * Ună succesă a avută anulă espirată. Anume doi dintre membri acestei societăţi urlgltore au că4ută în cursă. Judecătoria de pressă şl-a dată verdictulă asupra procederei loră. Şi aceia, cari au cre4ută, că acum totă poporală română va sări pentru bărbaţii condamnaţi, s’au înşelată amară: n’au avută mângă-erea să primescă nici măcară o bietă telegramă. Aşaderă ideile loră n’au cucerită, ci din contră au perdută din tărîmulă loru. In cele din urmă toţi ospeţii se depărtară şi plecară, şi ele însoţite de Iancu. După întâlnirea acesta, Maria se simţia forte neliniştită. Nu scia ce să se facă, încătrău să apuce lucrulă, ca şi decă va au4i Guţă despre cele petrecute să nu presupună nimică rău despre ea. Bunică-sa îi spunea multe de Iancu, der şi mai multe de Guţă, pe care’lă doriau aşa de multă şi totuşi nu mai venia. Intr’o 4b în vreme ce bătrâna fenice era dusă în oraşă să cumpere ce-vaşl pentru casă, Maria sta singură în odăiţa ei frământându-se cu gândulă la Ianculă şi la Guţă. I-ar fi venită bine să’i potă spune cineva adevărata stare a lucrului, der ea n’avea cui să’i vorbescă şi care să-i vorbescă de ei, fiind-că cu-noscinţele sale cu omenii erau f6rte înguste. „Gnţă ce o fi f&cândă elă de nu mai vine. M’a uitată pote cu totulă. Nu m’a ţinută vrednică de iubirea lui, şi n’a ţinută nici să’mî spună, barem! prin scrisore, unde s’a dusă, ce face şi când va veni?.... O Guţă, ţl-ai uitată -de tote cele petrecute cu noi. Fiă, eu to- xni\ zoo "GAZETA TRANSILVANIEI Şi acesta suntemă norocoşi a-o esperia din anii în anii. Din ană în ană se slăbesc© în publicul ti română simpatia faţă cu aceşti visători. Acjl-mâne îşi voră perde întregii tărâmulă. Nu-i aşa, că e hazliă reptila? Ai crede că scrie „Paprika-Iancsi“ De altmintrelea vomu găsi timpii se-i mai răscolim ii sticleţii din capii. Corespondenţa „Gaz. Trans.* De lângă Gherla, 31 Decemvre 1888 n. Pe Duminecă, 23 Decemvre st. n., au fostă chemaţi în reşedinţa episcopâscă din Gherla 9 studenţi absoluţi în teologia spre a fi ordinaţi de preoţi ai die-cesei gherlane. Aceşti 9 înşî au fostă următorii: Vasiliu Hoblea, Georgiu Bîr-lea, Emiliu Brună, Ioană Popă, Petru Salca, Alexandru Popă, Georgiu Maiori, Zaharia Bulbucă şi Ioană Bârsană; cel dinieiu absolută în seminariulă din Ora-dea-mare, eră ceşti 8 din urmă în seminariulă română din Gherla. îmi pare, că şi la Blaşiu, dâră la Oradea-mare sciu sigură, că cu prilejul'! ceremonieloră hirotonitei ordinancjii suntă provăcjuţl cu tote cele de lipsă, cuartiră, viptă etc. dâră în Gherla nos-tră încă nu-i introdusă acâstă bună datină pentru golele pungi ale bieţiloră clerici. Ore fi-va cândva? Joi, în 27 Decemvre, ll-a conferită Ilustritatea Sa Episcopulă diecesană or-dulă diaconatului, âră Duminecă în 30 Decemvre presbiţeratulă în capela episcopescă, care, daună, că este aşa strimtă şi întunecosă, căci publiculă inteligentă din Gherla, Românii şi Armenii, cari suntă nisce omeni forte religioşi, multă se intereseză de ceremoniile nostre, cari se îndeplinescă d. e. cu prilejulă hiroto-nirei şi în Joia mare înainte, de ss. Pascî la spălarea piciâreloră şi vină la această capelă, ba ar veni şi mai mulţi, dâră nu-i locă, nu încapă. Şi cu acestă prilej ă a fostă îndesuită de publică capela. După sfîrşirea ceremonieloră ca de obi-ceiu cei ordinaţi au fostă omeniţi la masa episcopescă. In diecesa Gherlei s’a pusă în praxă esamenulă aşa numită prosinodală. Ou alte cuvinte, pe lângă năcazurile, ce le avemă, nl-se mai pune şi altulă în spate, de a face esamene la bătrâneţe, pentru că amăsurată dreptului canonică acelă esamenă se repeţesce totă la 6 ani. Nu-i vorbă, acestă disposiţiă este o treabă forte salutară, dâr nu în diecesa Gherlei, unde dâcă nu prinde cdrnele plugului pâstorulă sufletescă, nu pote trăi. Şi întradevără, căci — cu rari es-cepţiunl — în diecesa Gherlei puţini preoţi suntă, cari să p6tă trăi nemun-cindă la'campă. Cu dreptulă şi forte tuşi te voiu iubi, tevoiu iubi cu amorală unei fiinţe nenorocite", îşi <ţicea Maria în vreme-ce ore-cine asculta la uşă. Iancu într’acestea intra la ea f&ră să bată’n uşe. Maria, spăriată de atâta îndrăsnelă, se trase câţî-va paşi îndărătă, apoi venindu’şl în sine îlă pofti să şâcjă. Elă însă nu urma învitărei, ci stândă ră-(jimată de ună dulapă, se uita în ochii ei cu atâta focă, cu atâta patimă, încâtă nevinovata copilă mai că i-ar fi pricepută gândurile decă Iancu nu şî-ar fi schimbata de-odată posiţia. Elă se aşecjâ pe ună scaună în faţa ei şi începu a’i spune de câte t6te. La urmă dise: „’Ml permiţl domnişoră să-ţi sărută mâna, dreptă despărţire?" Maria nu cţise nimică, nu putea să Reghinulii săse§cu 4.26 5.12 5.55 J3.41 7.26 8.14 8.50 6.19 6.44 7.16 7.47 8.08 9.02 Ghirisii-Turda Ghirişd Turda 9.26 9.47 4.19 4.40 Timişora—Aradii Timişdra Merczifalva Orczifalva Vinga Nemeth-Sâgh Aradultt nou Aradtt 6.25 7.19 7.46 8.15 8.36 9.11 9.27 5.- 6.02 6.32 7.02 7.23 8.01 8.17 Turda—Gliirisă Turda Ghirişd 8.29 8.50 3.19 3.40 Sigili şor a—O dorii eiu Netă: Numerii încuadraţî cu linii gro6e însemneză orele de nopte. ISighisora Odorheiu 6.05 9.45 Odorheiu-Sighişora Odorheiu Sighişdră Cucerdea Cheţa Ludoştt M.-Bogata Iernutfi Sânpaultt Miraşteu Oşorheiu j Reghinul-săs. 3.05 3.35 3.56 4.06 4.43 4.58 5.21 5.40 6.- 7.56 20 50 11 20 57 ,12 .36 .55 .58 7.- 3.25 3.58 4.20 4.30 5.11 5.28 5.53 6.13 Kegliinulii săsescu-Oşorlieiu-Cucerdea Reghinul-săs. 8.35 8.- n fcl 1 10.20 9.49 Oşorheiu < 6.56 12.15 10.20 Miraşteu 7.16 12.35 10.39 Sânpaultt 7.40 12.58 11.02 Iernuttt 8.03 1.19 11.23 M. Bogata 8.37 1.49 11.53 Ludoştt 8.51 2.02 12.06 Cheţa 9.08 2.18 12.22 Cucerdea 9.40 2.46 12.50 Simeria (Piski)-tlnied.. Simeria (Piski) 2.18 Cerna 2.39 Uniedttra 3.08 Unied.-Sinteria (Piski) Unieddra 9.30 Cerna 9.56 Simeria 10.15 Tipografia A. MUKEŞIANU, Braşovu >