lrtfttiim, iânisistratiitrar si Tipografla: '
BRAŞOVU, piaţa nare Nr22. Boiisorl nairancata aa.M 9ri mesei!. Mannscnp » an aa xa> trunial t
Birourile de amemi:
Brafâvfi, pMţa nara*. SI
Inserate mai piimeiatt In Vlaaa
Rudolf Motse, Haauntiem 4 7®fler (Oto Maas), Heinrick HchaUi, Aleii Btrrtkl, M,T)u\es, Â.OppeUk,J. thm-%eUrg ; In Budapesta: Â. Y Gold-Urger, AvtonMetei, EoktMnBenet; lnFrankfUrt: G. L, Daube; in Ham-burg: A. Steiner.
Preţul inserţiuailorfi: o serii garmondâ pe o colină 6 or. şi 80 cr. timbra pentru o publicare. Publicări mai dese dup& tarifă şi învoială. Jteolame pe pagina IH-a o ieriă 10 or. ▼. a. său 30 bani.
*
„Gaiseta* iese In fie-oare <}i
immeae pus AuMiferi*
Pa ua4 anu 12 fi., pe păsa luni 6 fi., pe trei luni 3 S.
Pe un ti ană 40 flamei, pe şăse luni 20 franci, pe trei luni 10 franci.
Seprenumeră la tăte oficiale poştale din Intru şi din afară şi la dd. colectori.
Abonamentul pentru Braşorî:
laadministraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulă I.: pe unft ană 10 fi., pe şăse luni 5 fi., pe trei luni 2 fi. 50 or. Ou duaulă In o»să: Pe ună ană 12 fi., pe
Îăse luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. Fnă esemplară 5 or. ▼. a. său 15 bani.
M&tu abonamentele câtă si inserţmnile suntă a se plăti înainte. •>
Nr. 259.
Braşovă, Vineri 25 Noemvrie (7 Decemvrie)
1888.
Braşovd, 24 Noemvre v.
Luptele politice, ce le-au purtata Ungurii pănă la 1848 cu tendinţele de centralisare şi de ger-manisare ale guvernului austriacă au foştii pentru ei o escelentă şc61ă politică. Ei şi-au Însuşită tdte şireteniile şi apucăturile inimiciloră loru de odinioră şi,, cum vedemu, elevii întrecu ac(i pe măestrii loru.
Ungurii au învăţată în acele lupte politice să ţină unii cu alţii îndată ce este vorba de vr’unu interesă specifică ungurescă; au învăţată să ia focă unulă dela al-tulă, întocmai ca bucăţile de lemnă puse grămadă şi aprinse, lăţindu astfeliu mişcarea politică cu mare sgomotă şi iuţelă în tdte colţurile ţerei locuite de Unguri; au învăţată în fine a-şî împărţi rolurile aşa, ca o parte din ei să apără, că voescu cu totu preţulu pacea, storcendă concesiuni cu binele, alţii se apară gata a proclama independenţa Ungariei de Austria, sprijinindu astfeliu pe cei dela putere în a stdrce concesiuni şi privilegii; er conservatorii cu ro-lulu loru fendalu-clericalu, stândă în reservă pentru casulă unei stra-formărî politice, ca dominaţiunea să nu scape din mâni unguresc!.
Succesele parţiale câştigate în aceste lupte i-au încuragiatu a fi totu mai îndrăsneţî, văfţendu din propia esperienţă, că audaces fortuna juvat.
Indrăsnela loru n’a cruţată pănă acuma decâtă armata. Şi în contra aceştia începuseră să agiteze estremii mai anii trecuţi, der cei mai înţelepţi mulcomiră făcendu-i atenţi, că cercurile mai înalte suntă forte semţitore în treba armatei.
Acuma se facă încercări a dobândi pe cale diplomatică ceea ce n’a fostă consultă a se forţa prin terorisare. Prilegiu la acesta oferă cestiunea noului regulamentă pentru depunerea esamenului de oficeră în armata comună. Parola 4ilei e, că tinerii maghiari nu pot învăţa nemţesce ca să păta depune esamenulu de oficeră, prin urmare să li se concedă ală depune unguresce. Ministrulu de honvecţî le dădu însă să pricepă că atunci voră pretinde asemenea uşurare şi celelalte naţionalităţi din monarchia. Ministrul cu acesta a atinsă o cârdă f 6rte simţităre a şoviniştiloră maghiari crecjendu, că acesta îi va face să renunţe deocamdată la pretensiunea loru, cu t6te că bine scie, că dumnea-loru nu le place a fi asemenea altora şi moră după privilegii şi stări escepţionale; der s a înşelată de astădată şi elă.
Şoviniştii maghiari şi-au pusă carulă în petri şi necum se renunţe, se gândescă acum cum ar pute paralisa şi aici egala îndreptăţire cu apucături şirete. Nu numai unulă dintre dânşii şî-a arătată meşteşugulă de a suci şi răsuci ori ce lucru. Intre aceşti mulţi celă mai iscusită este Horvath Gyula, spiritulă tutelară ală
miciloră proprietari din Ardelă. Acesta sare acum în apărarea causei tinerimei maghiare, care cere a fi scutită de învăţarea lim-bei germane, într’ună articulă de fondă apărută în făia patronului său, în „Nemzetu.
După ce accentueză câtă de bucurosă aducă Ungurii tote jertfele pentru apărarea ţării şi că âcuma suntă gata a-şî jertfi junimea inteligentă şi pentru servi-ciulu de doi ani, Horvâth trece la adevăratulă scopă ală articulului său, care este de a dovedi, că Ungurii potă pretinde să tacă tinerii maghiari esamenulă de oficeră în limba maghiară, fără să aibă dreptă tinerii nemaghiarî a pretinde din parte-le să-lă facă şi ei în limba loră maternă. Ba Hor-vath se opune cu tătă tăria chiar şi cugetului unei asemenea egalităţi de dreptă, prin care, după el, s*ar introduce în armata comună numai veleităţile naţionalităţiloră, cari suntă acasă cetăţeni de a doua mână.
Harpia maghiari sării îşi întinde der ghiarele pana şi în sînulă armatei comune după tinerii nemaghiarî, temându-se ca nu cumva se-i scape din sînulă singură mântuitorii ală „naţiunei politice“
Horvath se indigneză când se gândesce, că limba maghiară să fia degradată în armata comună, ca şi celelalte limbi negermane, la rolulă umilitoră de simplă limbă de regimentu şi pretinde ca tinerii nemaghiari, cari nu voră pute depune esamenulu nemţesce, se fiă datori a-lă face în limba maghiară. Adecă tinerii maghiari, ca să-lă potă face, să nu fiă constrînşî a învăţa o limbă străină; er tinerii nemaghiari, ca se se susţină pres-tigiulă limbei unguresc!, — abstragere facândă cu totulă dela scopulă esamenului — să fiă constrînşî a-lă face într’o limbă străină!
Spre a motiva acesta dreptate, egalitate şi frăţietate eclatantă ungurescă, Horvath aduce ca argumentă: paritatea celoru două jumătăţi ale monarchiei dualiste; apoi că limba ungurescă este limbă a statului; că în Ungaria acei tineri, cari au dreptă la volunta-riâtă, trebue să scie unguresce, căci învaţă în t6te institutele.
Pe basa parităţii mai trebuia să pretindă I^prvath: că precum fiecare oficeră din armata comună trebue să scie nemţesce, aşa trebue să scie şi unguresce; ba de-6rece limba germană în Austria a încetată de a fi limba statului şi aşa în tătă monarchia nu este decâtă o singură limbă a statului, cea ungurescă, putea să pretindă că oficerii din armată nici nu trebue să scie nemţesce, ci numai unguresce.
Acesta ar fi fostă celă puţină logică.
Despre Croaţi a uitată Horvath a face vre-o amintire, deşi aceştia asemenea ară ave ună soiu de limbă a statului. Crecjut’a 6re că este inoportună a trage în discur-siune şi pe Croaţi?
Cu limba statului stămu tocmii aşa ca şi cu „naţiunea politică ungurescă Cea dintâiu o vorbescă din 17 miliăne de cetăţeni numai 6 miliăne, er cea din urmă o facă din 17 milî&ne erăşî totu numai 6 milione.
Păcată, că patrioţii noştri privilegiaţi, fiindă numai singuri în dietă şi putândă face ce vreau nu voteză şi nu decidă: că datoriile statului nu suntă datorii, ci pretensiunî şi că avemu aţâţi bani încâtă nu scimă ce să facemă cu ei!
învăţarea limbei unguresc! în şcole asemenea este ună] forte slabă argumentă. Der 6re Ungurii nu învaţă toţi în tdte institutele loră, nemţesce? Pentru ce nu sciu der nemţesce ? Pdte pentru că nu le place a învăţa, buna dră ca Româniloră, cum a enunciată înţeleptulă procuroră Csema în Aradă.
Alţii să scie, căcr învaţă, eră ei să nu scie căci învaţă? Din aceeaşi suposiţia două conclusiunî diametrală opuse ?
Cu argumentaţiunile sale în fa-vdrea miciloră proprietari unguri ardeleni cu ocasiunea rescumpă-rării regalieloră fi-va, credemă, mai norocosă Horvath Gryula. Căci în sfera acesta va ave mai multă trecere vechia practică: „stat pro ratione voluntas !u
Serbarea pentru BanOin In ParisO şi manifes-taţtimile lin Mers.
Temerile, ce esistau mai alesă în afară din Francia, că cu ocasiunea serbării dela 2 Decemvre în amintirea lui Ba,udin se voră întâmpla turburărî în Francia, pote chiar revoluţia, au fostă zadarnice. Din streinătate sosiseră telegrame, ca să se telegrafieze din Ver-sailles despre decursulă serbării, probabilă pentru că se credea, că în Parisă nu voră mai funcţiona oficiile telegrafice. Etă, după raportele foiloră din Viena, cum a decursă serbarea:
Boulangiştii, declarândă că diua liberării încă n’a sosită, au lipită pe colţurile stradeloră placate, prin care îndemnă poporală a nu lua parte la acâstă serbare oficiosă sub actualulă regimă, care voesce să aibă o revoltă şi apoi sub pretextă, că mântuesce republica, să decembriseze Parisulti. Acestă apelă cătră cetăţeni, în care Baudin e numită eroulă, care a murită pentru libertate, republicanulă şi patriotulă, şi duşmanulă oricărei dictaturi, sfătuesce pe cetăţeni să resiste orî-cârei provocări. Decă se voră nasce turburărî pe ştrade, e responsabilă guvemulă. „Onoraţi pe Baudin, care a murită pentru republică. Der poporală parisiană n’are nevoiă să ia parte la o procesiune organisată de guvernă, spre a dovedi, că capitala Franciei a rămasă oraşulă libertăţii şi ală revolu-ţiunii. Trăiască Francia, trăiască republica şi liga acţiunii republicane !u
. Guvemulă din parte-i [luase întinse măsuri pentru tote caşurile. In tdte punctele importante erau aşezate des-părţăminte tari de poliţişti. Armata era consemnată. Der domuindă ordine şi fiindă linişte, n’a fostă nevoiă de nici o
intervenim a puterei armate. In timpulă procesiunei s’au aucjită Strigăte de „Trăiască Boulanger!tf la care s’a răspunsă strigându-se „Trăiască Republica!" Numai stegulă roşu a fostă interzisă, încolo erau corâne, embleme, însemne şi alte stâguri. Numai 'studenţii şi lucrătorii făceu gură, celelalte grupuri tăcâu. Lucrătorii cântau şi strigau „Trăiască republica! Trăiască comuna !u Alţii din publică strigau „Trăiască Boulanger!" er din procesiune se respundea de cătră studenţi mai alesă „Josă Boulanger, josă dietatorală!u Studenţii cântară marsileza şi marşulă loră cu refrenulă „Scuipaţi pe Boulanger!u înaintea casei lui Boche-fort, lucrătorii şi studenţii strigară „Josă Bochefort!u şi apoi începură să fluere. Pe dinaintea caseloră unde se aflau in-scripţiunl cu „Trăiască Boulanger!" cântau ună cântecă batjocoritorii. O oră a ţinută defilarea procesiunei. Boulangiştii cfică, că n’au luată parte la ea decâtă abia 1200 omeni, er ‘foile guvernului 4ică, că au fostă 25,000, raportorii streini socotescă numărulă la 50,000.
Diu strada Lepic pănă la cimiterulă din Avenue erau aprinse lampele de gază. înaintea cimiteralni, unde e aşe4ată statua de gipsă a lui Baudin, s’au ţinută vorbiri şi la piciorele statuei s’au depusă corone. Ună grupă de lucrători, ridicândă manile spre statuă, striga: „’Ţî jurămă Baudin, că vomă apSra republica şi vomă muri pentru ea ca şi tine!" Au răsunată şi strigări „Trăiască Boulanger! Josă hoţii!" Aci defilarea procesiunei a durată ârftşl o oră. Dincolo de Sena, studenţii cari se’ntorcâu. strigândă „Scuipaţi pe Boulanger!" au fostă întâmpinaţi cu strigări „Trăiască Boulanger!" S’a născută apoi încăerare, poliţia a făcută mai multe arestări. Atâta a fostă totă turburarea. Foile boulan-giste şi monarchiste îşi bată jocă de nesuccesulă serbărei cum 4ică ele — organisată de guvernă.
Pe când se petreceau acestea în Parisă, în Nevers era Boulanger obiec-tulă unei ovaţiunl. Cu t6te măsurile ce le luaseră autorităţile, n’au putută îm-pedeca, ca generalulă sâ fiă primită la gară de o mare mulţime de omeni cu strigări „Josă Floquet! Josă Ferry! Jos hoţii!" de unde fu condusă pănă la ho-telă. Sera a fostă banchetă, la care Boulanger a ţinută o vorbire. Generalulă cjîS6> câ lui Napoleon III nu i-s’ar imputa pote nimică, decă ar fi luată pe poporă ca judecătoră între sine şi contrarii săi, în locă de a proscriă şi a desfiinţa libertăţile cele mai esenţiale. Sunt nebuni cei cari voescă regimuri autoritare, căci totă ară trebui să se întârcă la liberalismă. Generalulă are încredere în poporă şi în libertate, căci elă vrea o republică naţională, în care poporală nu numai să-şi esprime dorinţe', ci să şi le şi realizeze. Boulanger (Jiso, că nu voesce dictatura şi celă ce-i impută a-cesta, insultă poporală francesă, care nu vre să se ’ntârcăj la 1851, ci la 1789. Ţâra simte trebuinţa de a se cruţa banii ei, d’a se suprima nepotismulă, risipa, abusurile şi înşelătoriile; simte necesitatea d’a apăra Francia in contra pefi-culeloru şi ameninţâriloru unei nouă alianţe triple, cum a fostă şi acum 100 de ani. Acelaşă entusiasmă pentru libertate pote nasce încă odată eroi şi să câştige victorii. „Eu primescă consimţământulă dela cetăţeni din tote clasele — - continua
Nr. 259
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888
Boulanger — aşa că simţă) bătândă inima Franciei. Decă am ambiţiunea a juca rolii în ţeră, nu o am pentru ca s’a-ducă unii regimă despotică, care ar insufla numai speranţe în revanşe şi eliberare, der ar sfârşi erăşi cu perderl, ci ca să ajută Franciei a’şl elupta tote drepturile sale, care voră realisa tote speranţele saleu. Boulanger se esprimâ pentru descentralisare, pentru libera administrare a ţării prin alegerea funcţio-nariloră. Republica, ce voesce elă şi amicii săi a o întemeia, e republica libertăţii, a onorei şi a muncei. Pentru a-o întemeia, revisuirea e celă mai potrivită mijlocă ; o constituţhine lucrată şi jprimită de întregii poporalii. Peste câteva luni, ţâra îşi va face cunoscute dorinţele sale. Atunci va fi timpulă a întemeia republica naţională, care va ave optu milione de voturi pe partea sa.
In acelaşă timpă câţl-va deputat! au ţinută totă în Nevers o adunare anti-boulangistă. Aci a fostă acusată Boulanger de tendinţe cesariste. S’a primită o resoluţiune, prin care se înfierează nisu-inţele plebescitare ale generalului „tră-dătoră“ şi tote încercările d’a se stabili dictatura, precum şi falşii democraţi, cari se află în suita plagiatorului lui Bonaparte.
Rochefort elice în „Intransigeantu : Floquet (ministrulă preşedinte) nî-a promisă o manifestaţiune în Parisă, der ea a fostă în Nevers (făcendă alusiune la ovaţiunile pentru Boulanger).
SCIRILE DILEI.
«
f Paul Dunca de Sajo, a căruia încetare din vieţă (în 1 Decemvre a. c.) amă anunţat’o în numărulă penultimă ală făiei nostre, a fostă unulă din brâsla ve-chiloră funcţionari, cari au iubită popo-rulă loră şi prin diliginţă şi zelă neobosită au stăruită a înainta binele lui obştescă. Răposatulfi, fiu ală preotului Dunca din Orşova, s’a născută în 1800, a absolvată de cu vreme studiile juridice în Cluşiu şi a înaintată iute în noua sa carieră de funcţionară inaugurată la Târgulă Mureşului. La 1848 îlă vedemă figurândă între secretarii adunării naţionale de pe Câmpulă Libertăţii din 3/15 Maiu. După revoluţiune Dunca s’a dedicată cu totulă muncei liniştite pe tă-remulă justiţiei, ajungândă la 1861 con-siliarfi la guvernulă transilvană, unde se alăturase la vederile moderate şi conservative ale altoră doi colegi ai lui. Paulă Dunca a fostă membru fundatorţj şi activă ală Associaţiunei şi a luată parte la tote întreprinderile folositore pentru înaintarea materială şi morală a poporului română. — Adresămă întristatei familii a răposatului viuele nostre condolenţe!
*
* *
înmormântarea fericitului Paulii Dunca s’a făcută în 3 Decemvre, în Sibiiu, ofi-ciândă Rvdss. d-ni canonici A. Yeste-meanu şi I. M. Moldovanu, cari au venită dela Blaşiu împreună cu Clrss. d-nă Dr. Augustină Bunea; apoi P. O. D-nă pro topopă Y. Russu cu alţi doi preoţi şi ună diaconă. La mormântă a rostită d-lă Dr. A. Bunea o cuvântare funebrală, âr d-lă asesoră consistorială Zahariă Boiu a vorbită în numele comitetului Asocia-ţiunei transilvane.
*
* *
t loanu Fekete Negruţiu. In timpă d« 5 cjil® neîndurata morte a răpită din mijloculă nostru ună şiră de bărbaţi de frunte. După Stănescu şi Dunca cosa timpului a atinsă pe multă veneratulă şi stimatulă canonică din Blaşiu Ioană F. Negruţiu. Cine din generaţia mai vechiă, şi cine dintre nenumăraţii tineri, cari au cercetată institutele din Blaşiu, nu’şl aduce aminte de figura simpatică, binevoitor© întotdeuna veselă a răposatului canonică Negruţiu? Cine din câţi l’au cunoscută n’au avută oca-siune să se convingă de nobleţă inimei, ospitalitatea şi iubirea de jertfă a aces-
tui bărbată, care era în totdâuna gata a încuragia orl-ce întreprindere bună şi folositore şi care, unde numai putea, ajuta elă însuşi din mica sa avere? Casa canonicului Negruţiu a fostă ună adevărată asilă ală tinerimei binesimţi-tore române în timpuri viforose, ca la 1848 în Cluşă, pe când era protopopă, nu mai puţină ca şi mai târejiu îu timpuri liniştite.
Ioană F. Negruţiu se bucura în urma acestoru nobile însuşiri şi a zelului lui pentru binele obştescă de-o frumosă popularitate. Elă a luată parte şi la luptele naţionale dela 1848 încoce. A servită 48 de ani cu credinţă bisericei şi naţiunei sale. In veci neuitată fiă memoria lui în mijloculă nostru !
*
Amă mai primită ună anunciu de morte şi dela Cancelaria Negruţiu din Gherla cu fotografia răposatului canonică. Acestă anunciu se termină cu cuvintele : „PecimI de nepoţi, pe cari v’a crescută şi sutimi de tineri, pe cari v’a adăpostită — rugaţi-vă pentru sufletulă
părintelui şi sprijinitorului vostru!
*
* *
„Kolozsvaru, vorbindă erăşi de afacerea Steinacker, dice în ună articulu de fondă, că conducătorii politicei unguresc! facă forte bine când procedă în ună modă atâtă de severă, aşa dicendă în modă statară, faţă cu „inimicii statului căci aceştia, îndată ce voră vede că au a face cu omeni energici, îşi voră cere iertare. Liberalismulă şi indulginţa Unguriloră i-au făcută pe aceştia cutezători, încâtă s’au credută tari şi cura-gioşl, văc^endă că suntă lăsaţi să-şi joce mendrele negenaţl. Propune der să ia învăţă Ungurii din casulă cu Steinacker şi să nu fiă mai multă liberali faţă cu „ agitatorii “ naţionalităţiloră, ci să facă cu ei aşa, cum au făcută cu Steinacker.
Petrecaniă bună agitatoriloră unguri! Der să nu uite reptila din Cluşiu, ca n’au crescută toţi la Dobriţină şi că nu toţi suntă secretari ai camerei comerciale din Pesta, ca Steinacker.
*
* *
Dumineca trecută şî-a luată fostulă deputată Steinacker rămasă bună dela alegătorii săi din Cisnădiă. Comitetulă centrală ală comitatului Sibiiu va ave şedinţă în ijiua de 7 Decemvre, în care se va stabili timpulă pentru noua alegere de deputată în locuia lui Steinacker.
*
* *
In Nr. 244 ală foiei nostre s’a cjisd la acestă locă, că în Făgăraşix s’a ivită pojarulă, scarlatina şi difterita şi că şcola evangelică s’a şi închisă pentru câteva (file din causă, că băiatulă învăţătorului a murită de pojară. Acfi pri-mimă o rectificare dela mediculă comitatului d-lă Dr. Ştefană Popă. D-sa ne spune, că scirea de mai susă, împrumutată din alte foi, nu e basată pe ade-vărft. In Făgăraşă s’au ivită ca şi în alţi ani caşuri de pojară, scarlatină şi difterită, der nu în modă epidemică; nici şcola evangelică de băieţi n’a fostă închisă, ci ivindu-se în familia învăţătorului Roszler ună casă mortală de scarlatină, clasa ce se afla în acea casă a fostă mutată de acolo şi de aceea numai o singură fii s’au întreruptă prelegerile.
*
* *
„Telegrafulă Româră“ din Bucurescî spune, că în <fiua de 20 Noemvre s’a înfiinţată acolo o nouă societate, care şi-a luată frumosulă nume de Societatea Sarmisegetusa. Acestă societate este formată din Români nâoşl de dincoce de
munţi şi are de scopă ajutorulă reciprocă.
*
* *
In Deşiu s’au ivită v&rsatulu şi dif terita, din causa cărora tote şcolele s’au închisă pe trei săptămâni. In ultimele (file au murită de aceste bole 2 inşi şi
suntă mulţi atinşi de aceste bole.
*
* *
Din Lugoşu se comunică, că marele complexă de păduri dintre ForăzeştI şi
PloienI stă în flăcări. La 2 Decemvre ardeau deja vr’o 500 de jugăre. Administraţia forestieră îşi dă tote silinţele să
pună capătă incendiului.
*
% 4=
In Birchişiu s’au bolnăvită de vărsată pănă la 20 Noemvre n. 40 persone, dintre care 1 a murită, 2 s’au însănăto-
şată şi 37 au rămasă în tratare medicală.
*
* *
In Poiana starea sanitară nu e tocmai favorabilă. In Noemvre st. n. s’a urcată numărulă bolnaviloră la 300, dintre cari 22 au murită, 203 s’au însă-nătoşată şi 75 au rămasă în tratare medicală.
*
* *
In 7 Decemvre se va pertracta înaintea curţii cu juraţi din Cluşiu procesulu de pressâ intentată de redactorulă lui „Ellenzeka, Bartha Miklos, contra lui Korbuly Jozsef, redactorulă lui „Erdelyi Hiradou, pentru calumniă şi vătămare de onore.
*
* *
CoruliX vocalii din Dobra va da o producţiune împreună cu elevii şcolei capitale de acolo Marţi în 29 Noemvre 1888 st. v. în memoria Marelui Archi-păstoră „Andreiufi în sala hotelului „la Husarău. Inceputulă la 8 ore sera. Oferte marinimose, în favorulă corului şi ală bibliotecei şcolare din locă, se primescă cu mulţămită şi se voră cuita pe cale publică. Comitetulu. Programa:
1.	„Imnău esecutată de corulu bârbătescu.
2.	„Cuvântă ocasională* rostită de d-lă losifu Morariu. 3. „Rugăciune^ şi „Tabăra din Dumbrava roşiău, cântări în 2 voci, esecutate de elevi. 4. „Paulă de Nolau, poesiă de G. Coşbucă, declamată de d-lă G. Bontoşu. 5. „Psalmulă 149“ de C. G. Porumbescu, esecutată de coralii bârbătescu, 6. Din „Povestea vorbei* de A. Pană, declamaţiune de d-lă V. Milencoviciu. 7. „Românulă“ şi „Mersă victoriosăa, cântări în 2 voci, esecutate de elevi. 8. „Detunata“,: - coră de E. Neiedly, esecutată de condu bârbătescu.
9.	„Sentinela românău, poemă istorică de Y. Alexandri, declamată de d-lă Ios. Morariu. 10. „Cântecă de unire“ de W. A. Mozart, esecutată de condu bârbătescu.
Resolvarea afacerei Mnw-
Afacerea Strossmayer este în fine terminată. Curia papală a hotărîtu şi Papa Leo XIII a şi comunicată deja guvernului ungu-rescu, că episcopulu Strossmayer este absolvatu de ori ce pedepsă şi-şî esprimâ totodată dorinţa, ca prin acesta se se considere întregă afacere ca încheiată.
De sine se’nţelege, că pressa ungurescă, care cerea imediata suspendare a episcopului, a remasu opărită. Etă ce scrie în privinţa acesta „Ellenzek“ dela 4 Decemvrie :
In palatulă renumitului episcopă dela Diacovară s’a restabilită liniştea şi activitatea. Episcopulă Strossmayer ©răşl îşi guverneză în linişte provincia sa bi-sericescă, îşi esercită grozava sa putere de domnitoră şi corespondeză cu somităţile lumei slave şi catolice. Şi acum are o întrâgă câtă de secretari constă-tătorl din preoţi tineri, cari au crescută în seminariulă înfiinţată de elă şi sub in-specţiunea lui.
Se vede, că dojana dela Belovars’a dată cu totulă uitărei şi decă vede o-mulă voia cea bună a episcopului şi a celoră din jurulă lui, nici nu pote presupune, că situaţiunea lui Strossmayer a fostă mai adineorl în periculă se-riosă.
Decă ar fi atârnată numai dela guvernulă ungurescă (veefi asta-i asta! — Red.), Strossmayer de sigură ar fi fostă silită să se ştârgă din numărulă episco-piloră seu să se retragă în mănăstire. Pe ună episcopă însă numai Papa păte să-lă clintescă dela loculă lui şi din astă
causă afacerea Strossmayer a trebuită să se aştemă înaintea Papei şi răsturnarea lui s’a aşteptată să vină din Vaticană, înaintea căruia şi guvernulă ungurescă este datoră să-şî plece capulă, fiă elă ori cum ar fi (vec|I, şi asta-i asta! — Red.). Leo XIII printr’o scrisore a provocată pe Strossmayer, ca seu în personă, seu prin o declaraţiune făcută în scrisă să-i explice cum stă lucrulă cu casulă dela Be-lovar, der mai vârtosă cu telegrama tri-mesă la Kiev.
Strossmayer, provocându-se la eta-tatea lui înaintată, s’a escusată, că nu pote să mârgă la Roma, unde din inci-dentulă jubileului Papei făcuse deja o călătoriă şi aşa-cjicândă încă nici nu s’a recreată în urma oboselei acestei călătorii. A declarată apoi, că numai celei mai rău voitore calumnii este a se atribui suspiţiunea, că elă n’ar fi celă mai leală credinciosă ală Regelui Franciscă Iosifă, care este ună protectoră atâtă de mare ală bisericei unite.
Despre telegramă, forte scurtă menţiune a făcută în scrisorea adresată Papei. Numai atâta a scrisă, că serbările dela Kiev au putută să intereseze pe întregă creştinătatea, fără deosebire de secte şi confesiuni; mai vertosă însă au putută să intereseze pe marea familiă slovacă de poporâ. Din asta causa s’a creclută, că are dreptulă, ba chiar şi datorinţa a face cunoscută comitetului arangiatoră, că adereză la acele serbări. Din causa unei simple telegrame a lui, nu pote fi trasă la răspundere pentru anumite toaste şi vorbiri, rostite contra monarhiei austro-ungare şi cari, naturală, au avută de efectă desa-probarea domnitorului.
Strossmayer are mulţi inimici în Roma, der are şi amici credincioşi. In genere, episcopulă -de Diacovară este privită în Roma ca ună pontifex maximus ală Slavismului, de care nu te poţi atinge, fără ca să nu vateml prin acesta pe unu poporă mare şi pururea credinciosă bisericei. Leo XIII, care alfmintrea totdeuna s’a numărată între amicii lui Strossmayer, din ăstă punctă de vedere a socotită lucrulă, şi de o parte conside-rândă, că se mărturisesce a fi celă mai credinciosă servă ală regelui Franciscă losifu, er de altă parte pentru ca credincioşii Croaţiei şi Slavoniei să nu se simţă ofensaţi în sentimentele loră interne : Papa a hotărîtă să considere in-cidentulă dela Belovar ca încheiată şi faţă cu episcopulă de Diakovar să nu facă nici ună pasă dojenitoră.
Voci nnpresel flespre Tisza şl pvemnl A
La legea privitore la răscumpărarea regaliiloru s’a adaus unu articulu separată prin care minis-trulu de interne se declară ca celu mai înaltu judecătorii asupra proprietăţii	singuratic ii o ni.	„Egyeter-
tes“ dela 2 Decemvre vorbindu despre acestu cacteristicu articulu, adresându-se cătră puternicii dela guvernă, efice între altele:
„Ce mai este ore sfântă şi inofen-sabilă înaintea acestoră omeni ? Ei atacă libertatea cetăţeniloră, se atingă de proprietatea singuraticiloră, sancţionâză imoralitatea, se alieză cu falsificatorii de diplome, facă speculaţiunl cu distincţiu-nile oferite de coronă, şi tote acestea le facă numai pentru ca să potă rămâne la guvernă, numai pentru ca puterea să potă rămâne în mâna loră. Din pasă în pasă mergă mai departe, totă cu mai puţină sentimentă de ruşine se dimită la fapte ruşinose şi nu-i mustră nici consciinţa, nici bărbăţia.
„Acum aruncă de pe corabia loră instituţiunile şi principiile fundamentale ale justiţiei, de pe acea corabiă, ale căreia pânze nu le-a doborîtă viforulă, ci numai pe de margini au fostă găurite de cloţanl.
„Acestă articula (înţelege articolulă de lege memorată mai susă) va carac-terisa pentru multă timpă epoca de as-
Nr.- 259
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888
tăcjl şi guvernulfl. actualii, de cumva va fi să mai rămână amintirea acestorii timpuri sarbede. Nici o epocă civilisată, nici unii guvernă constituţională nu s’a încercată să facă asemeni lucruri, cum suntă cele ce le face guvernulă actuală44.
După acesta se provocă „Egyeter-tes44 la istoriă arătândă, că sentimentulu de dreptate a foştii mai multa respectată chiar şi în cele mai barbare timpvrî, demni este respectată astădî de guvernulă actuală. Astfeliu d. es. când ţera era mai greu catotdeuna subjugată domniei tur-cescl şi când pe teritoriulă cucerită nu esistau tribunale, cetăţenii oraşeloră din partea de josă a ţării îşi făcură chiar şi atunci legile loră şi nu se întâmpla, cum se întâmplă astăcjî, caministrulă statului să aducă sentinţă în procesele dintre stată şi singuratici cetăţeni etc. Celă din urmă ţărână economă, cjice „E.—s“, care abia a vădută scola, are mai multă sentimentă pentru dreptate, de cum este sentimentulă de dreptate ce se cuprinde în disposiţiunea de mai susă etc. etc.
„Ellenzek“ dela 3 Decemvre, totu din incidentulu de mai susu, vorbindtt despre sentimentulu de dreptate alu ministrului-preşedinte Colomanu Tisza, c[ice între altele:
Este ună adevără de multă cunoscută, că natura lui Tisza nu supere dreptatea. Principiulă fundamentală ală politicei sale este oportunismulă. înaintea lui Tisza legea cea mai principală în stată şi în politică este, ca să-şi validi-teze vederile sale proprii şi voinţa sa, căreia a subordonată totulă şi pe toţi şi căreia împrejurări are a-şl datori succesele sale. Şi fiindcă administraţia publică este puterea esecutivă în stată, cea mai principală tendinţă a lui a fostă ca să câştige pentru sine administraţia publică şi apoi să lărgescă sfera de putere a acesteia din ce în ce mai multă cu scopulă de a-i servi ca mijlocă pentru a mări puterea guvernului... Cestiunea de dreptă din ană în ană s’a ruinată şi s’a împuţită, şi postulatele vieţei de dreptă s’au neglesă.
Societatea pentru cultura şi literata româna in BnooTi'na.
Raportă pe anulă 1887. Comitetulă „Societăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovinau, ală căruia preşedinte este d-lă br. Victwă Styrcea, ei vice-preşedinte d-lă Mironă M. Calinescu, în ultima adunare generală a Societăţii şl-a dată raportulu despre activitatea sa în anulă 1887, salutândă adunarea prin o frumăsă cuvântare, din care estragemă următorele părţi:
Prea Onorată Adunare! Factorulă celă mai puternică, dela carele atârnă înflorirea unui poporă, este fără îndoielă cultura spirituală. Lipsindă acesta, în-deşertă ar fi şi totă încercarea, fiă câtă de sforţată, de a salva pre ună poporă de peire. Căci istoria ne înveţă, şi în (filele nostre putemă acesta cunosce, mai multă decâtă ori când, că numai acele popore au dreptă la esistinţă proprie, care n’au perdută din vederea ochi-loră calea progresului, şi au sciută a se împăca cu mişcările lumei spirituale spre îmbunătăţirea stării sale.
Yalorea acestui mare adevără o au recunoscută şi toţi acei fericiţi bărbaţi români din timpurile trecute, cari s’au ocupata cu promovarea culturii poporului română, eră în timpulă mai recentă o au recunoscută şi acei 185 de bărbaţi români bucovineni, în frunte cu neui-tatulă Alexandru Hurmuzachi, cari pătrunşi de durere pentru amorţirea spiritului naţionala la noi în ţeră, şi pentru negrijirea dulcei nostre limb^ s’au constituită la Adunarea generală ţinută în 19 Aprilie (1 Maiu) 1862 în „Reuniunea română de lectură14 cu acelă scopă, ca să aibă ună centru de întâlnire toţi compatrioţii ce dorescă a urmări progresulă culturei naţionale, toţi cei ce voescă să-şi lămurescă ideile prin conversărl şi desbaterî, toţi cei ce voră să se consulte frăţesce despre obiectele, carele se ţină de ramulu sciinţeloră, ală arteloră şi ală literaturii.
Şi idea de a î .fiinţa „Reuniunea44 a fostă în adevără ideiă fericită. Ea deşteptă deodată, ca prin farmecă, sim-
ţulă naţională între Românii bucovineni, şi ei cu toţii se grăbiră a-şl da concur-sulă loră „Reuniunii de lectură.41
Şi nu trecu decâtă ună ană dela înfiinţarea acestui centru culturală si etă, că eerculă de activitate ală „Reuniunii44 li se părea Româniloră pre restrînsă şi mărginită pentru urmărirea progresului culturii naţionale, şi ei cedândă glasului duiosă ală simţăminteloră loră şi ală necesităţii practice, deciseră în Adunarea generală din 14 Maiu 1863 a des-volta idea de mai înainte şi a înălţa întruparea ei la o doua treptă de perfecţiune, străformândă „Reuniunea de lectură44 în „Societatea pentru cultura şi literatura română în Bucovina44.
Spre marea bucuriă a Româniloră, decisiunea acesta primi în Maiu 1864 preînalta sancţiune a Maestăţii Sale, er în 11 (23) Ianuariu 1865 se ţinu prima adunare generală a acestei „Societăţi44
Şi în aceea efi neuitatulă şi mult-meritatulă preşedinte ală „Societăţii44, fericitulă Baronă Georgiu Hurmuzachi, apelândă la toţi patrioţii români, la toţi naţionaliştii sinceri din ţâră, ca să aibă milă de poporă şi să sprijinescă „Societatea44 în folosulă culturii naţionale, pronunţă şi următorele cuvinte memorabile;
„Oa să culegemă din sîmburele ce l’aţî sămănată înainte de trei ani, şi care adăpată cu simpatia şi grija D-vostre, astăcfit este plantă falnică ce se înalţă cătră ceră, — ca să culegemă, cŞ.icîi, în curândfi rodurile de aură, să nutrimă, se îndulcimă şi să înnoimă vieţă nostră de Români în limbă, — datinele şi legea părinţiloră noştri; ca viitorulă „Societăţii44 ce’lă speraţi, desvoltarea ei cea întinsă să nu rămâie unu visă măgulitoră, o fantasiă patriotică, ci o realitate necontestabilă spre onorea şi fericirea Ro-mâniloru bucovineni: — acesta va depinde numai şi numai dela simpatia şi dragostea D-vostre, — dela zelulă, dela spiritulă de înaintare, dela ambiţiunea naţională a domniloră membri ai „Societăţii44, — dela împreună durerea D-lor-sale pentru nemulă românescă. Căci ori câtă de înţelepte să fiă măsurile Comitetului administrativă, — tote suntă în-zadaru fără dovecjl pipăitore de simpatiă, fără sprijinulă D-lor-sale, fără ună cercă întinsă de mădular!.44 (Foia Societăţii an. 1865, p. 8.)
Aceste cuvinte ale primului preşedinte esprimă ună adevără, care rămâne adevără în ori ce împrejurări, trecă ori şi câtă timpă. Căci sciută este, că ce-i lumina sorelui, care alungă norii întu-necoşl, — ce-i ploia lină şi caldă ce re’nvie câmpulă uscată, aceea este unirea. Numai unirea va fi şi pentru noi zidulă celă puternică, în care se voră resfrînge tote pedicele, ce nl-ar veni în-nainta întru urmărirea scopuriloră na-ţională-culturale ale „Societăţii.44
Se dice, şi cu dreptă cuvântă, că dela noi, dela inniţiativa nostră, dela mişcarea, dela dovezile şi manifestările vitalităţii nostre atîmă în cea mai mare parte înbunătăţirea stării nostre, progresulă culturii nostre naţionale. Să dove-dimă deci cu toţii, că nu ne-amă dată în dărăptă dela împlinirea datorinţeloră sânte ce le avemă ca cetăţeni ai patriei şi ca fii ai naţiunii, din care facemă parte. Să lucrămă cu toţii în bună înţelegere si în armoniă frăţescă pentru acestă scopă, să ne întrunimu toţi cei de o credinţă şi de o limbă, să rivali-sămă în emulaţiune nobilă şi să împli-nimă datorinţele nostre cătră bunulă şi deşteptulă nostru poporă.
Cumcă simţulă naţională ală Româniloră bucovineni este viu şi deşteptă, dovadă ne este grandiosa serbare din 4 (16) Iuliu a. c., care ni-a adunată din tote părţile ţării nostre la monumentulă ridicată întru memoria profesorului Aron Pumnulă, ca să dămă mărturiă publică de iubirea, de respectulă şi. de recunos-cinţa nostră pentru meritele ce şi le-a câştigată acestă erudită bărbată pentru progresulă culturii nostre naţionale în ţeră. Serbarea acesta comemorativă ne a umplută inima de mângăere sufletescă văcjendă că ea devenise în adevără serbare naţională, în care se manifesta firea cea nobilă, pătrunsă de mulţămită a Româniloră bucovineni, dândă cu oea-siunea acesta dovada cea mai bună, că ei sciu a preţui pe bărbaţii cari îşi de-voteză vieţa la răspândirea şi realisarea idealuriloră naţionale, şi înţelegă a venera după cuviinţă memoria acelora, cari au arborată şi au susţinută flamura culturii naţionale.
încântaţi de acestă serbare rară în ţera nostră, la care noi cu toţii amă participată, credemă, că mişcarea şi emo-ţionarea generală produsă printrînsa ne va fi de augură bună şi pentru viitorulă societăţii nostre,
însufleţită de acestă credinţă pă-
şesce comitetulă înaintea pre onoratei
adunări cu raportulă său despre trebile şi lucrările sale în anulă administrativă 188744.
Din acestă raportă vomă da amănunte în numărulă următoră.
Literatură.
Amiculti Familiei, cliară beletristică şi enciclopedică literară cu ilustraţiunl; apare în Gherla la 1 şi 15 a fiă-cărei luni şi costă pe y2 ană 2 fi., pentru România pe ană 10 lei. Anulă XII. Proprietară, Redactoră şi Editoră N. F. Negruţă. — N-rulă 23 dela 1 Decemvre st. n. cuprinde: Cestiunea educaţiunei femeei, de Dr. Petru Spână ; Şi decă a-minte-ml aducă (poesiă), de Y. B. Mun-tenescu; Judeţulă (romană ist.), de Th. Alexi; Dolce forniente (ilustraţiune); Bunica şi nepoţelulă (urmare), de G. Simu ; Nevăstuţa cu pără galbină (poesiă), de G. Simu; Cătră violină (poesiă), de Oetaviană; Mătuşa bună (o iconă din vieţă) prelucrată de C. Z-nulă; Diverse (sub rubrica acâsta se cuprindă mai multe scirl interesante); Scrisori din România, de Y. Gr. Borgovanu.
TELEGRAMELE „GAZ. TRANS.“
(Serviciulă biuroului de coresp. din Pesta)
Aradu, 6 Decemvre. In proce-sulîi de pressă alu generalului Doda a interveniţii o întorcere neaşteptată. Doda a adresatu tribunalului o scrisdre, în care cjice? că b61a îlă împedecă şi acum de a apare ; mai departe citaţiunea o consideră ca nejustificată, de-orece pe timpulîi când a comisii delictulu de pressă incriminată era deputată, şi dec! atunci sta sub scutulă imunităţii. Tribuna-lulă a hotărîtă se amâne pertractarea, se cerceteze starea sănătăţii generalului Doda şi pertractarea se o ţină câtă se p6te mai curendă. Obiecţiunea a doua a respins’o, deorece ar fi trebuită să o facă la începutulă pertractării înteia.
Bruxela, 6 Decemvre. Poliţia a descoperită mai multe încercări nouă de atentată cu dinamită.
. Sofia, 6 Decemvre. Sobrania a primită proiectulă de lege privitoră la sporirea armatei permanente.
DIVERSE.
Nastratinu Hogea a fostă bufonă la curtea Sultanului Baiazet. Când se apropia odinioră Timur Tamerlan cu o mare oştire, spre a ataca Constantinopolulă, cetăţenii trimiseră pe Nastratină-Hogea afară în tabăra vrăjmaşului se negocieze cu Tamerlan. Când era să plece, se gândi ce dară ar fi mai potrivită spre a potoli mânia duşmanului şi hotărî să a-legă frunte. „Insă, îşi dise elu, sfatulă e bună la nevoiă, şi de aceea voiu cere şi sfatulft nevestei mele.44 Elă se duse la dânsa şi cfise: «Ce i-ar plăcea lui Tamerlan mai multă: smochinele seu gu-tuile?44 „Gutuile, răspunse femeea, pen-tru-că suntă mai mari şi mai frumose.44 Nastratină-Hogea dise în sine: „Orî-câtă de bună e câte-odată sfatulă cui-va, cu tote astea sfatulă unei femei nu e bună nicî-odată, de aceea voiu lua cu mine smochine er nu gutuiu.44 Elă luâ o traistă cu smochine şi se duse fuga la Tamerlan. Acesta primi darulă şivăcjendii că Nastratină era pleşuvă, ordona săi-se trântescă în chiliă smochinele una câte una. Servitorii executară ordinulă, er Nastratină striga seriosă la orl-ce lovitură: „Slavă Domnului!44 Tamerlan îlă întreba ce însemneză aceea esclamare, er bufonulă răspunse: „Mulţumescă lui Dumnedeu, că n’am ascultată sfatulă nevestei mele şi în locă de smochine n’am adusă gutui, căci acestea mî-ară fi spartă capulă.44
Cadavru în cufSrO. Din Hamburgă se scrie, că la 24 Noemvre n. observă
ună hamală, care transporta la cheu ună
marecufără de lemnă,că din cufără curge sânge. Incunosciinţâ poliţia, care găsi în cufără cadavrulă înghesuită ală u-nui bărbată cu capulă ciungărită în modă grozavă. Din hârtiile aflate, uci-sulă este ună espeditoră, anume H. L. Hiilseberg din strada portului Nr. 41. Tote obiectele de valore lipsiau. Uciga-şulă s’a descoperită în persona lui Dauth, care trimetea cufârulă la America.
Emigranţi slavi. La 25 Noemvre n. a plecată din portulă Triestă vaporulă „Orion44 cu 580 de Slavi din Austro-Un-garia, cari emigrâză în Brasilia. In curendă voră pleca încă două transporturi.
Fapte umane. Consiliulă comunală ală Parisului a luată decisia ca d’aci înoolo toţi bolnavii săraci să fiă întreţinuţi şi vindecaţi pe spesele comunei.
Toci din publici!*)
Institutu de ortopediă în Budapesta, Stadt-wăldchen
(mai nainte institutulu de idroterapiă alu Dr-ului Fischof)
Victor .Fischer, fumisoră ală curţii c. r. pentru instrumente chirurgicale şi bandage, directoră ală institutului de ortopediă din Budapesta, a sosită în Bra-şovă la 4 Decemvrie şi locuesce în ho-telulă Europa. D-sa va rămâne aci pănă în 8 Decemvrie şi dă consultaţiuni în fiecare efi dela orele 11 —12 înaintea prân-dului şi dela 3—6 ore după prântjă pentru paţienţl, cari suferă de diformităţi seu deviaţiunî ale estremitâţiloră precum: pi-cioru var, valg şi equin, genunchi diformaţi în forma unui x seu o, degete dela piciore şi mâni strâmbe sâu deviate; mai departe deviaţiunî ale columnei vertrebrale precum ghiabă şi torace eşită inflamaţiunî învechite ale articulaţiuniloră şi urmările loră; precum contracturi şi anchylose, mobilitate mărginită, estremităţî scurte. Tote aceste afecţiuni se trateză în institutulă amintită fără operaţiune numai cu astfelă de aparate, cari facă posibilă fiecărui bolnavă să se misce şi prin urmare suntă dispensaţi de a zăcea în pată.
Atragemă cu deoaebire atenţiunea acelora, cari suferă de hernii (surpături inguinale, crurale şi umbilicale) precum şi de o grăsime escesivâ a abdomenului {pân-tecelyi). Respectivii au ocasiunea cea mai bună să-şi procure bandagele trebuinciose după măsură acurată şi să se consulte în privinţa boleloră de care suferă.
*) Pentru cele cuprinse în acesta rubrică redacţiunea nu ia răspunderea.
Cursul ii pieţei BraşovA
din 4 Decemvre st. n. 1888.
Bancnote românescl Cump.		9.15	Vând.	9.18
Argintă românescă .	n	9.10	H	9.14
Napoleon-d’orI . . .	n	9.65	M	9.67
Lire turcescl . . .	n	10.92	H	10.95
Imperiali		w	9.92	n	9.95
GalbinI		n	5.70	n	5-72
Scris. fonc. „Albina“6u/0	n	101.—	n	
vi n n 5%	n	98.—	*	98.50
Ruble rusescl . . .	n	122.—	V	123.—
Discontulă ....	«Vs-	-8% pe	ană.	
Cursulă la bnrsa de Viena
din 5 Decemvre st. n. 1888.
Renta de aură 4°/0.................100.55
Renta de hârtiă5%.................92.—
Imprumutulă căiloră ferate ungare . 144.25 Amortisarea datoriei căiloră ferate de
ostă ungare (1-ma emisiune) . .	98.20
Amortisarea datoriei căiloră ferate de
ostă ungare (2-a emisiune) . .	—.—
Amortisarea datoriei căiloră terate de
ostă ungare (3-a emisiune) . . 117.60
Bonuri rurale ungare.................104.25
Bonuri cu clasa de sortare ....	104.;—
Bonuri rurale Banată-Timişă . . . 104.—
Bonuri cu cl. de sortare............104.—
Bonuri rurale transilvane.............104.50
Bonuri croato-slavone.................104.50
Despăgubirea pentru dijma de vină
ungurescă..........................99.50
Imprumutulă cu premiulă ungurescă 132.80 Losurile pentru regularea Tisei şi Se-
ghedinului........................124.75
Renta de hârtiă austriacă ....	81.95
Renta de argintă austriacă ....	82.55
Renta de aură austriacă...............109.50
Losurî din 1860 ..................... 139.70
Acţiunile băncei austro-ungare . . . 876.— Acţiunile băncei de credită ungar. . 301.50 Acţiunile băncei de credită austr. . 303.40
Galbeni împărătesc! .................. 5.77
Napoleon-d’orI ........	9.65
Mărci 100 împ. germane................59.67	*/*
Londra 10 Livres sterlinge .... 121.75
Editorii şi Redactorii responsabilii: Dr. Aurel Mureşianu.
Nr. 259
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888
“I
Sz. 11198—1888
Brass6 vârmegye alispâajâtâl.
Hirdetmeny.
Brasso vârmegye torvenyhatosâgânak kozigazgatâsi ârva es gyâmhatosâgi valamint mertek hitelesito hivatalainâl az 1889 evben sziiksegelteto, mintegy 41B kobmeter szâraz biik tiizifa szâllitâsânak biztositâsâra f. evi december 10-en de-lelott 9 orakor a vârmegyei alispâni hivatalban zârt levelu ajânlati versenytâr-gyalâs fog tartatni.
Versenyezni kivânok felhivatnak, 52 frt. bânatpenzel ellâtott, lepecsetelt irâsbeli ajânlatukat fennti nap es orâig az alispâni hivatalnâl benyujtani.
A szâllitâsi feltâtelek mai naptol kezdve a hivatalos orâkban az alispâni kiado hivatalnâl betekinthetok.
Brasso, 1888 november 28-ân.	Roii Gjnila,;
196,2—1	kir. tan. alispân.
Sz. 11199—1888
Hirdetmeny.
Brasso vârmegye torvenyhatosâga kozponti, ârva es gyâmhatosâgi, valamint a mertek hitelesito hivatali helyisegekhez es a katona csapatkorhâzhoz tartozo fiitok es kemenyeknek az 1889 evre leendo takarositâsânak biztositâsâra f. evi december 10-en d. elott 11 orakor zârtlevelu ajânlati verseny târgyalâa fog tartatni, melyre versenyezni kivânok oly megjegyzessel hivatnak meg hogy 5 frt. bânâtpenzzel ellâtott âs lepecsetelt irâsbeli ajânlatukat melyben az alispâni hi-vatali helyisegek, a katona csapatkorhâzi epiiletek es a mertek hitelesito hivatali helyisegekhez tartazo kemenyseproi munkâkra, kiilon kiilon ajânlat teendo, fennti nap es orâig az alispâni hivatalhoz adjâk be.
A râszletes feltetelek mai naptol kezdve a hivatalos orâkban az alispâni kiado hivatalnâl betekinthetok.
Brasso, 1888 november ho 28-ân.	Roii Gyula,
197,2—1	kir. tan. alispân.
Sz. 11200—1888
Hirdetmeny.
Brasso vârmegye torvenyhatosâga szolga szemelyzete reszere az 1889 evben szukseges ruha illetmeny szâllitâsânak biztositâsâra f. ev dezember 13-ân d. elotti 9 orakor az alispâni hivatalnâl zârt levelu ajânlati versenytârgyalâs fog tartatni. — A versenyezni kivânok felhivatnak 80 frt. bânâtpenzzel, poszto es nyâri kelme mintâkkal felszerelt lepecsetelt irâsbeli ajânlataikat a fennti nap es orâig az alispâni hivatalnâl benyujtani.
A szâllitando oltony darabok kovetkezok:
2 darab kopenyeg
5	„	attila
6	„	kabât
5	„ nadrâg (magyar)
6	„	pantalon
11	„	melleny
22	„	nyakravalo
11	„	sapka
11	„	nyâri oltony.
A szâllitâsi feltetelek mai naptol kezdve az alispân kiado hivatalnâl betekinthetok.
BrassO, 1888 november 28-ân	Roii Gyula,
198,2—1	kir. tan.‘ alispân.
Sz. 11201—1888
Hirdetmâny.
Brasso vârmegye torvenyhatosâga szolga szemelyzete reszere az 1889 evben sziiksegelteto 11 pâr csizma es 11 pâr czipo szâllitâsânak biztositâsâra f. âvi december 11-en delelotti 9 orakor az alispâni hivatalnâl zârt levelu ajânlati verseny tergy al âs fog tartatni. A versenyezni kivânok felhivatnak, 20 frt. bânat-penzzel ellâtott, lepecsetelt irâsbeli ajânlatukat fennti nap es orâig az alispâni hivatalnâl beadni.
A szâllitâsi feltetelek mai naptol kezdve a hivatalos orâkban az alispâni kiado hivatalnâl megtekinthetok.
Brasso, 1888 november 28-ân.	Roii Gyillcl,
199,2—1	kir. tan. alispân.
Sz. 11202—1888
Hirdetmeny.
Brasso vârmegye torvenyhatosâgânak kozponti, ârva es gyâmhatosâgi, valamint mertek hitelesito hivatalainâl az 1889 evben sziiksegelteto irodai szerek szâllitâsânak biztositâsâra f. evi december 11-en d. elotti 10 orakor a vârmegyei alispâni hivatalban zârt levelu ajânlati versenytârgyalâs fog tartatni.
A versenyezni kivânok felhivatnak, 20 frt. bânatpenzel ellâtott es a kello mintâkkal felszerelt, lepecsetelt irâsbeli ajânlatukat fennti nap es orâig az alispâni hivatalnâl benyujtani.
A szâllitâsi feltetelek mai naptol kezdve a hivatalos orâkban az alispâni kiado hivatalnâl betekinthetok.
Brasso, 1888 november 28-ân.	Roii GjTlllâ,
200,2—I	kir. tan. alispân.
Rugămii pe domnii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei s6 binevoiască a scrie pe cuponul u mandatului poştalii şi numerii de pe fâşia sub care au primiţii diarulli nostru până acuma.
Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei".
TIPOGRAFIA A. MORESIANO,
» ’
PIAŢA MARE Nr. 22,
înfiinţată cu începerea anului acestuia, provădută cu cele mai nouă mijlăce tehnice şi asortată cu cele mai moderne tipuri,
primesce şi efectueză totu felulu de lucrări tipografice, precum:
Opuri şi broşure, statute, foi periodice, imprimate artistice în auru, argintU şi colori, tabele, etichete de totu feliulu şi esecutat elegantu.
Pentru comercianţi: adrese pe scrisori, facture, liste cu preţuri curente, avisuri, reco-
mandaţiunl, cerculare ş. a.
** .
Programe elegante, bilete de visită, bilete de logodnă şi de nuntă, după dorinţă şi în colore’
Dispunăndft de maşini perfecţionate şi de isvore eftine pentru procurarea hârtiei, sta-bilimentulu nostru tipografica este în posiţiune a eseuta orl-ce comandă în modula cela mai esacta şi estetica precum şi cu preţurile cele mai moderate.
Comandele eventuale se primesca în biuroultt tipografiei, Braşovu, piaţa mare
Nr. 22, ctagiulu I, cătră stradă. Comandele din afară rugămu a le adresa la
Tipografia A. MUREŞLANU, Braşovu.
Tipografia A. MUREŞIANU, Braşovu.