îtd acţiunea, Adminiitratin&ea si Tipografla: ' BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Sciisorî nefransnte nu se pri meecil. Ifanusdripe nu se retrimit ii ! BiroHiile ne aninam 1: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescn în Vfena Rudolf Mosse, Haasenstein & Vogler (Oto Haas), Heinrich Schelele, Alois herndl,Ji,J)ukes, Â.Oppelik,J. Dan-«eberg; în Budapesta: A. V Gold-krger, ÂutonMezei, EckstemBemat; InFrankfurt: 6. L, Daube; în Ham-burg: A. Steiner. Preţul inserţiunilor*: o seriă garmondă. pe o colină, 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina III-a o seriă 10 cr. v. a. său 30 bani. ,Qazetau iese In fle-oare <|i ^3^TTTL"CT LL AftonasiMte pentru Anstro-Uigartt Pe ună ană 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentrn România si străinătate : Pe nnă ană 40 franci, pe şâse luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Seprenuxneră la tAte ofi-ciele poştale din întru şi din afară şi la dd. colectori. Aionamentnln pentrn Br&şoYft: laadministraţinne, piaţa mare Nr. 22, etagiulă I.: pe untLană 10 fl., pe şăse luni 5 fl., pe trei lnnl 2 fl. 50 cr. Cu dusul! in casă: Pe ună ană 12 fl., pe Îăse lnnl 6 fl., pe trei lnnl 3 fl. Inn esemplaru 5 cr. v. a. său 15 bani. Atâtă abonamentele câtă şi inserţinnile suntă a se plăti înainte. Nr. 256. Braşov!, Duminecă 20 Noemvrie (2 Decemvrie) 1888. ţei austro-ungare, er Bulgaria în sfera influinţei rusescî. Aşa scrie „KOlnische Zeitungu, care <}ice că acestQ punctă de vedere constitue şi acjî programulu oficială alu Germaniei. La acesta răspunde organulu guvernului ungurescu „Nemzetu fbrte supSratuţ 4icen(lu că mo-narchia austro-ungară n’are nevoiă de sfaturile ftfiei ofîcidse germane şi nici nu voesce să’mpartă cu Rusia peninsula balcanică, ci e decisă să’şî apere interesele şi tractatele pe totâ linia. Din t6te resultă, că în ascunsă se pregătescu lucruri, care potu se surprin4ă într’ună modă fbrte neplăcută pe cei ce conducă ac}î destinele monarchiei nostre. IDI2ST -AJF Bugetulti militarii alţi Franciei pentru •-nulii viitorii se sue la suma de 912 milione franci. Din acestă sumă colosală, 336 de milione s’au şi votată deja, er res-tulii se va vota după acesta. Se scie apoi, că şi bugetele pentru armată ale celorlalte state suntti totti atâtă de mari şi apăsătore pentru cetăţeni, ba chiar şi ministrulă de interne ală Belgiei vre să ceră unii credită estra-ordinară de vre-o 124 milione. In astfeliu de împrejurări nu e mirare, decă o scire împărtăşită de corespondentulă vieneză ală Ziarului englesă „Daily Telegraphu, re-feritore la idea unei desarmârî europene, a produsă mare sensaţiune pretutindenea. Numitulă corespondentă pretinde a sci, că diplomaţia europenă se ocupă în timpulă de faţă cu multă zelă de cestiu-nea unei generale desarmărl, susţinendă că toţi bărbaţii de stată dătători de de tonă se unescă în părerea, că nu esistă cestiune europenă, care să nu se potă resolva pe calea păcii. Numitulă corespondentă mai pretinde a sci, că în cestiunea desarmărei n’are să se ţină ună congresă şi că din partea unoră locuri competente s’a ivită idea, ca iniţiativa negoţăriloră de desarmare să se concreză unui stată mică. Aserţiunile corespondentului din cestiunea însă stau în o contrazicere atâtă de mare cu starea faptică a lucruriloră, încâtă abia merită să li-se dea vre-o importanţă. Se anunţă din Viena Ziarului „Daily Telegraphu, că circulă soirea asupra unei înţelegeri între regina Natalia şi principele Karageorgevicî. Acesta ar ajuta la detronarea regelui Milanu, şi ar primi ună altă tronă în peninsula balcanică cu aju-torulă Rusiei. „Esercito“ spune, că ministrulă de finanţe italiană Magliani va cere dela cameră 120—130 miliâne pentru cheltue-lile estraordinare ale armatei şi ale marinei. Reichstagulă germană a trecută la prima citire a bugetului. Ministrulă de stată d. de Boetticher a respinsă ideea unei desarmârî internaţionnale cerute de d. Liebknecht, ca nepracticabilă. D-lă de Boetticher respinse asemenea atacurile d-lui Liebknecht în contra politicei străine a guvenului. Elă Zise, că principele de Bismarck n’a provocată nicî-o-dată conflictele cu străinătatea, der că se sili totdeuna să menţină pacea. Par-tidulă socialistă, erjjnu guvernulă, e care face politică de agitaţiă. Câtă pentru guvernă elă doresce înainte de totecon-ciliarea SOIRILE PILEI. I. Presfinţia Sa Archiepiscopulă şi Metropolitulă Miremu Romanulu a adresată ună cerculară cătră tote oficiile pro-topopescl, ca la 2 Decemvre, cu oca-siunea jubileului de 40 de ani de domniă a M. Sale Monarchului Franciscă Iosifă în tote bisericile din archidiecesa Ardeiului să se ţină serviţiu divină. * s|c 4* Numărulă celă mai nou ală fdiei „Schwarzgelb* s’a confişcată, în urma re-clamaţiunei ambasadorului germană prin-ţulă Beuss, din causa unui articulă, care purta inscripţiunea nNoi şi Prussianiiu şi care se încheia cu cuvintele: Colinele de morţi dela Konigrătz nu suntă gropa Din causa sf. sărbători de Luni, diarnlă nu va apâre pănă Marţi săra. Braşovu, 19 Noemvre v. Nu arareori amu arătatu ceti-toriloru noştri, câtă de multă îi superă pe Nemţii din Germania desvoltarea lucruriloră în Austria în înţelesulă programului luiTaaffe. Succesele naţionalităţiloră în direcţiunea egalei îndreptăţiri, care încetulă cu încetulă se scutură de supremaţia germană în Austria, au făcută ca pressa germană austriacă se dea alarmă, că elemen-tulu germană austriacă e strîm-torită şi că pericululă celă mare îlu ameninţă din partea naţionalităţiloră slave. Se’nţege, că strigătele Germa-niloru din Austria n’au -răsunată în pustiă. Pressa din Germania a începută să scrie în contra ministrului Taaffe, că favoriseza pe Slavii austriac!, cari nu suntă a-micî alianţei, şi că succesele acestora nu potă decâtă se slăbescă legăturile de prietiniă între Austro-Ungaria şi Germania. Cu deosebire simpatiile Cehiloră dovedite la ţota ocasiunea binevenită pentru Frances! au oţărîtă atâtă de multă pe Germani, în-câtu pressa loru a dată a se’nţe-lege, ca mergendă în Austria ast-felu lucrurile înainte, alianţa ar pute suferi scăderi însemnate, pentru că Germania are încredere numai într’unu aliată, pe care se pote răzima în tote împrejurările, er nu într’ună aliată, în interio-rulă căruia se manifestă direcţiuni şi curente opuse alianţei. Alusiunile continue ale pressei germane la slăbiciunea Austro-Ungariei au provocată în 4ilele din urmă o violentă polemică între pressa germană şi pressa austro-ungară. fiarele oficiăse aus-triace şi unguresc! s’au esprimată, că astfelă de espectorăr! nu potă decâtă sS producă amărîciune în FOILETONUL# „GAZ. TRANS.U ~(î) ~ Tămâia ZDracu-lu-i. Mulţl omeni şî-aă bătuta capulă, că de ce-i Zicfi tutunului (duhană) „tămâia dracului “ şi, decă-i tămâia dracului, de ce-la folosesch omenii, cari se dică a fi ai lui Dumnedeu. Der nimeni nu ne scia spune nimica despre aceste lucruri, pănă ce odată învie unu om din morţi, apoi acela ne spune din fira în pără, precum voiesca se vă spună şi eu D-vostră. Cui i-s’ar părea, că nu mintă destula de bine, pof-tescă şi minţescă d-lui mai bine, ori de nu scie nici ca mine, lase-mă s’o mintă eu, decă am început’o. Pice că odată a murită mia om, der murise de tota, cum e data, şi l’au aşeZat în sălaşa şi-la gătau de a-la trimite pe cealaltă lume. Şi-lă priveghiară o Zi Şi o nopte, şi er o Zi şi o nopte, adecă îla privegheară două Zile şi două nopţi, er a treia Zi îi făcură gropa. Gropă afundă i-au făcuta, că era gazdă omula, afundă şi largă, câta de draga să întri în ea. Der mortula n’aibei ce se gâc-desce, ce nu se gândesce, că se trezesce pănă ce nu-la îngropă, în Ziua când era raportulu dintre Germania şi Aus-tro-Ungaria, ba „P. Lloydu a ameninţată chiar, „că monarchia austro-ungară s’ar pute face centrulu unei cualiţiun! în contra Germaniei, întrându în înţelegere cu Francia şi fâcendu ^oncesiun! Rusiei în Orientu.u „Nordd. Allg. Zeitungw a răspunsă forte aspru făiei unguresc! amintite, 4i°6ndă că par’ că aude prin organulu d-lui Falk deoparte vocea oposiţiunei negermane din tabăra liberală a pressei din Berlină, de altă parte vocea compa-trioţiloră progresişti german! „inimic! imperiului. “ „Kreuzzeitung“ 4ice, că pericululă celă mare pentru alianţă vine din partea pluto-oraţiei jidovesc! din Austro-Un-garia care, vă4endă că împăratulă Wilhelm îi este inimică şi că a accentuată cu atâtă putere învăţăturile creştinismului, îşî dă tote silinţele se-ş! caute aliaţi. Şi a şi găsită pe Francia şi pe Austro-Ungaria, unde liberalismulă a datu pe mâna Jidoviloră tăte posiţiu-nile importante. Scimu că „Kreuzzeitung“ repre-sintă ună altă curentă din Germania, care tinde ca întrega Au-stro-Ungariă să ajungă sub ună guvernă centrală germană, frân-gendu-se şi omnipotenţa Unguri-loră şi dându-se. şi celorlalte naţionalităţi mai multă atenţiune în ce privesce interesele loră. Totă polemica foiloră germane cu pressa austriacă şi cu cea ungurescă, şi pofta loră de a discuta asupra stăriloră interne ale monarchiei năstre dovedesce că Germania urmăresce planuri, cari nu se unescă cu vederile celoră din Viena şi din Pesta. Foile oficiăse germane începă erăş! a accentua, că pe Germania pre puţină o intereseză peninsula balcanică şi că Austro-Ungaria să caute se se "nţelegă cu Rusia, lă-sându-se Serbia în sfera influin- sS-ltt îngrope. Y^Zendă priveghitorii scularea mortului cu pânZa pe obraZh, o tuliră care în cătrău şi mortulă rămase singură singurelă în casă. Nemurile şi muerea mortului s’au dusă la preotulă să-i vestescă despre învierea mortului şi să-lă roge să vină să-i cetescă ceva, doră va muri mai bine. Şi se ia popa mereu cu muierea mortului, îşi aprinde pipa, îşi ia ciaslo-vulu şi patrachirulă subţioră şi mergă cătră casa mortului, mergă ghivănindă (cum Zi°ă Bănăţenii*), adecă povestindă (cum Zicemă noi). Când întră Popa în lăuntru cu pipa aprinsă sioboZendă fumuri ca ună Turcă, îlă zăresce mortulă şi începe la elă: „Afară satană, nu mă' afuma cu tămâia dracului!“ Şi popa se supăra şi eşi Zic^n^ă: „Ducu-mă, ducă, că între nebuni ddră n’oi sta, dăr şi tu vei merge acuşi, că multe nu mai ai, n'ai mai înviată tu să trăescî, ci să spui o minciună, două şi să adormi somnulă celă de vecl!u Aşa a Z^ă popa când s’a dusă. Er după ce s’a dusă popa, au între- *) Bănăţenii, nu dicu ghivănindu, ci divă-ninda dela cuventulă turcescu Divan îi. Red. bată omenii pe celă înviată din morţi, că de ce a Zisă, că popa îlă afumă cu tămâia dracului!? Er elă a răspunsă : — D’apoi cum să Zică, că doră tu-tunulă nuK e alt-ceva, decâtă tămâia dracului! — Cum să fiă tămâia dracului? — doră e buruenă ca tote buruenile! — Decă sunteţi proşti şi nu sciţi cum e tutunulă tămâia dracului, etă vă spună eu, der băgaţi de semă nu mă îngăimăciţl, lăsaţi-mă s’o mintă cum se cade! Apoi începu celă înviată din morţi: — Era odată ună sihastru sfântă, cucernică şi evlaviosă, totă vieţa şl-o petrecuse cetindă în cărţile cele sfinte, în cote şi în genunchi. Mamonulă supusese totă lumea, der de sihastrulă acela nu s’a putută apropia, pe elă nu l’a putută supune. Ţinut’au dreptă aceea dracii soboră, cum ar pute supune şi pe cucemiculă părinte? Şi a eşită din soboră aşa, că celă mai mişelă dintre draci să fiă îndatorată a seduce pe sfân-tulă părinte. Şi merge draculă celă mai isteţă aţă la mănăstirea sfântului părinte şi acolo se dă peste capă şi se face o fată frumosă şi întră în lăuntru la că-lugără: — Bană sera, cinstite părinte ! — Bună sera, — der ce vânturi te portă prin locurile acestea secrete ? — D’apoi, cinstite părinte, am rătăcită şi nu sciu unde să mergă peste nopte, fi bună lasă-mă să mână la Dta. — Bucurosă! — Z^ce călugărulă, şi prinde a ceti mai departe în cărţile sale. Şi cetesce, şi cetesce, der aşa dela inimă cetesce, de nici n’auZia cum se văieta fata şi striga : — ^rtă-mă părinte, lasă-mă să mergă, că în veci nu mă mai apropi de Dta. Der părintele era cufundată în cetire şi nu-i auZia glasulă. A tot cetită pănă în Zori de Zi> atunci s’a uitat îndărăt {peste umără şi a văZută o cioră bătendu-se cu mortea; şi er a cetită pănă colo cătră prănZ; atunci er s’a uitată peste umără îndărătă şi văZu că ciora murise. Deci o ia şi o aruncă într’ună copaciu din dosulă mănăstirei, si cum o aruncă, — cum se opresce acolo. Dracii aşteptă o Zb două, trei.... der pace, ortaculă loră nu se mai întorce. Nr. 256 GAZETA TRANSILVANIEI. 1888 vechei Austrie istorice. Din contră: din mijlocuiţi osăminteloră părinţilorti şi a fraţiloră noştri, carî putredescă acolo, răsună ca veclnică admoniare a istoriei pentru noi cuvintele: Exoriare aliquis ex - ossibus nostris ultor. (Doră se va nasce din bsele nostre vr’ună răsbunătoră.) * * * Proiectulă de lege, ce-lă va depune în curândă în cameră ministrula ungu-resca de comunicaţiune asupra regulării Porţilor#, de fer#, stabilesce independenţa operaţiunilora de credită necesare pentru asâstă întreprindere şi dă guvernului împuternicirea, d’a lua deocamdată pentru anula viitoră din fondurile cas-selora 500,000 fi., pentru ca să potă păşi numai după doi ani la o operaţiune de credita în scopula acesta. Lucrările de regulare vora începe în Augusta anula viitora şi în parte se vora da la între-princţătorî. * * * Din Deva se anunţă, că la 26 No-emvre n. s’a simţită pe la 5 6re 45 minute una violenta cutremur# de pământ#, cu vuete puternice, care a băgata în spaimă pe locuitori. In acelaşa timpii s’a simţită cutremura şi în Simeria. j, * ' * * O nouă societate sciinţifică-literară numită „Bolintineanuu este pe cale de a se forma de cătră una grupa de tineri din BucurescI, cu adevărata scopa de cultură şi instrucţiune înlăturându-se ori ce idee politică. Fondurile permiţendă, se va scote şi o revistă sub patronagiula susa caisei societăţi, âr ceea ce va mai fl în plus va fi destinata a veni în ajutorula elevilorfi fără mijloce. Deci comisiunea iniţiatore face apela la toţi tinerii şi studenţii din BucurescI şi provincii, a’i da binevoitorula d-lora concursă pentru prosperarea societăţei. Asemenea rogă pe toţi d-nii autori şi redactori de (Jiare să bine-voiască a o încuraja trimiţendu-i scrierile şi parele d-lora, ca cu acesta cacrificiu să se înavuţescă biblioteca societăţii. * * * Din clasa anului 1889 se vora chema sub drapela în România 14,000 tineri pentru armata permanentă, 3000 tineri pentru călăraşii cu schimbula, er restula clasei, deducendu,se cei dispensaţi, se vora înscrie între dorobanţii cu schimbula potrivita disposiţiunilora legei de recrutare. * * * Ministerul# român# de resboiu a luata hotărîre, ca furniturile necesare cailora armatei să fiă cumpărate în ţâră şi nu de fumisorf din alte ţări, după cum se obiclnuia pănă acuma. * * * Foia rusescă „Novosti44 scrie: In armata germană şi austro-ungară s’au introdusa de multa astfela de cărţi, carî servesca, caîntr’una eventuala răsboiu pe teritoriula rusesca oficerii armatelorfi respective să se potă înţelege cu popo-raţiunea rusescă; în armata nostră rusescă nu se află astfeliu de cărţi. Credemfi, că lacuna acesta nu va mai esista, căci în curând a va eşi de sub tipara una vocabular#, care va fi folositor# trupelor# ru-sescl şi graniţelorfi pentru a se putea înţelege în timpfi de pace şi de răsboiu cu poporaţiunea germană. * * * Cunoscutula artista în fluera, d-la lacob Nagy, se află erăşl în Braşovă* D-sa ne comunică, că vrendă să petrâcă aici timpa mai îndelungata, este gata a da ore celora ce voiesca să se perfecţioneze în fluera. Totodată are de vân-(ţare şi fluere din lemna americana de grenadill, precum şi notele pentru instrucţiune. Doritorii să se adreseze la d-sa, Braşovula vechiu, strada lungă Nr. 297. * * * Camera advocaţialâ din Braşov# face cunoscuta, că advocatula Martin Bencze din Nagyajta e ştersa din lista camerei. * * * In Reves# s’a ivita între copii aprinderea de gâta în moda epidemica. Din 16 copii bolnavi au murită 3. Prea nea şi iiieitnlfl Steiife „Kronstădter Zeitung44, alta organa naţionala săsesca, publică în fruntea sa următorulă articula, subscrisa de depu-tatula naţionala sasa Iosif Filtsch, cu privire la desbaterea din dieta ungu-rescâ în Gestiunea naţionalităţilorfi: Punctula de plecare ala desbaterei acesteia l’a formata espectorarea lui Petru Busbach, că capitala are misiunea d’a promova maghiarismula, pentru ca Ungaria să aibă o capitală maghiară. Să mârgă numai cineva pe strade şi va vede că fiecare copila vorbesce unguresce. In seurtula timp a de 20 de ani capitala a dată ţării o jumătate miliona de Maghiari. Elă e de părere, că lăţirea maghiarismului se pâte esecuta cu succesa numai prin mijlocirea oraşeloră. De când esită în oraşe asilurl de copii, maghiarismula se lăţesce în totă ţâra. Ela speră şi crede chiar, că în 10—15 ani va amuţi plângerea, că maghiarimea e în minoritate relativă. Se 4ice, c& P^n proiectele de răscumpărarea regalielora se periclitâză libertatea. Ela e de părere, că o naţiune mică, în mijlocula căreia se află atâtea elemente opuse, are ne-voiă de una guverna centrala tare. Fără un guverna centrala tare nu se va re-solva cestiunea supremaţiei maghiare. Acâstă făţişe mărturisire a nisuin-ţelora de maghiarisare, care a fosta însoţită de vii aplause din partea maiori-tăţii, a fosta fără ’ndoială o puternică provocare a deputaţilora nemaghiarî. Nu e deci nici o minune, că unuia din ei, deputatula Oisnădiei Edmund Steinacker, în <ţiua următore, când veni la rândă să vorbâscă, reflectă la espectorările lui Busbach şi constata, că acum are una martora clasică pentru îndreptăţirea plângerilora Sasilora, deorece Busbach a dovedita, în ce grad înalta se urmeză aci patriotica lucrare a maghiarisării. Instituţiunile nostre liberale şi legea de naţionalitate stau nouă din 4ece părţi numai pe hârtiă. Curtea cu juraţi din Budapesta a condamnata cu o 4i înainte pe una Româna, fiindcă a 4ish, că rassa maghiară îşi pune interesele ei mai pre-susa de interesele statului. Acelaşa lucru l’a repeţita Busbach fără a fi pedepsita. Aceste aserţiuni ale lui Steinacker au provocata în camera deputaţilora o-ţărîre cumplită. Şi pentru ce ? Steinacker a putută cu tota dreptula să 4ică, că e nu numai o nenorocire a regilora, ci şi a naţiunilora, că nu voesca să au4ă adevărula. Der ore nu este adevărată fiecare vorbă, ce a pronunţat’o Steinacker? Saşii se plângă asupra nen-cetatelorfi nisuinţe de maghiarisare. A-cestea se negă totdeuna de cătră Maghiari şi Sasilora pentru plângerea lorfi asupra nisuinţelpra de maghiarisare le strigă, că suntfi inimici ai statului. Acum vine una deputata şovinista, unfi deputata care are nume nemţescă, şi declară pe faţă, în şedinţa parlamentului, că chemarea Ungariei este în prima liniă ma-ghiarisarea şi acestă declaraţiune e salutată cu aplause frenetice de maioritatea maghiară a parlamentului. N’are aşa dâră dreptate Steinacker când 4ice, că acum are unfi martoră clasică pentru îndreptăţirea plângeriloră Sasiloră ? Afirmarea lui Steinacker, că instituţiunile nostre liberale şi legea de naţionalitate stau nouă din clece părţi numai pe hârtiă, a provocată mare contra4icere şi mare mişcare. Dâr ea e din literă’n literă adevărată. De nenumărate ori am dovedită necontestabilă cu legea de na-ţionalitate’n mână şi în puterea praxei ce o-amă făcută, că mai fiă-care singuratică paragrafă ală acelei legi se vatămă 4i de 4i ŞÎ continuu. Şi câtă de nimerită şi isbitore a fostă provocarea lui Steinacker la condamnarea învăţătorului Ştefană Albu, întâmplată numai cu o 4i înainte. Acesta a fostă condamnată la 3 luni închisore şi 300 fl. amendă, sub pretextă de aţîţare la ură contra naţiu-nei maghiare, fiindă că 4isese Î& „Ro-mănische Revue44, că rassa maghiară îşi pune interesele ei mai presusă de interesele statului. Deputatulă Petru Busbach 4i°e de totă pe faţă şi nu numai fără a fi pedepsită, ci între aplausele camerei deputaţilora, că chiămarea Ungariei este în prima liniă maghiarisarea. Elă pune interesulă supremaţiei maghiare peste interesulă libertăţii ţării. Elă seceră numai aplause pentru aceeaşi aserţiune, pentru care Ştefană Albu e condamnată la grea pedâpsă. Nu stau instituţiunile nostre liberale numai pe hârtiă ? Este clară lucrulă. Er când Steinacker constată acestă faptă, în camera depu-taţiloră se ridică larmă şi mişcare mare. Nu potă suferi Maghiarii adevărulă, tocmai pentru că se sciu vinovaţi. Dâr cu atâta încă n’a fostă destulă. Preşedintele camerei deputaţiloră Tho-mas Pechy admoniază pe Steinacker, care a constatată numai fapte, că aţîţă contra unei naţionalităţi şi că seduce străinătatea. Noi dorimă numai, ca acestă desbatere să ajungă în cuprinsă fidelă la cunoscinţa streinătăţii, atunci forte uşoră va fi în posiţiune a judeca, de care parte e dreptatea. La frassa folo" sită de preşedintele, că nu esistă pe ro-togolulă pământului nici o naţiune, în mijloculă căreia să se bucure orice naţionalitate de o mai mare libertate de-câtă în Ungaria, nu voescă a mai reflecta. Acâstă frasă destulă de desă a fostă combătută în modulă celă mai lămurită.... Dâr celă, care a prestată mai multă în acâstă mică desbatere asupra cestiunei naţionalităţiloră, a fostă şi de astă dată ministru - preşedinte Tisza. Elă declară aserţiunile lui Steinacker ca nisuinţă de a lăţi în afară, unde nu suntă cunoscute raporturile nostre, ură contra rassei maghiare şi în contra Ungariei. Dâr Steinacker, precum amă vă4ută, n’a făcută altă ceva, decâtă a constatată ceea ce a 4isfi aderentulă guvernului, Busbach. Dâcă acâsta ar fi de natură a lăţi în afară ură contra rassei maghiare, atunci Tisza să fi trasă la răspundere pe Busbach, âr nu pe Steinacker. Tisza încă a 4isă, că Saşii suntă obligaţi a fi recunoscători guvernului ungu-rescă şi camerei deputaţiloră pentru bunătatea, că guvernulă şi camera n’au luată în considerare, cumcă pe pămen-tulă săsesca n’au esistată nicl-odată re-galie. Acesta-i o falsificare vădită a fapteloră. Pe pămentulă săsescă a esistată dreptulă de regalie totă aşa de bine, ca şi pe pămentulă Săcuiloră şi în multe oraşe ungurescl, numai câtă aci n’a fostă pretutindenea ună efluxă ală dreptului de mare proprietară de pămentă, ci a avută ca basă donaţiunl regescl şi isvore de venituri în măsură egală cu dreptulă de regalie. Dâcă aceste isvore ale dreptului de regalie s’au preţuită egală cu privelegiulă nobilimei, acâsta s’a basată pe principiulă juridică, că tote felurile de isvore îndreptăţite trebue să se considere ca egale din punctă de vedere ală dreptului. Dâr dâcă drepturile de regalie, ce nu se baseză pe privelegiulă de mare proprietară de pământă, s’au pusă pe aceeaşi trâptă cu drepturile de regalii ale mariloră proprietari de pă-mentă, acâsta de sigură că nu s’a făcută din consideraţiune cătră Saşi, ci fâră’n-doiâlă din consideraţiune cătră Săcui şi cătră numărosele oraşe ungurescl, cari se află în aceeaşi situaţiune cu Saşii. Mai că’ţl vine să cre4î, că nisuinţă lui Tisza a fostă să ducă in rătăcire, prin astfelă de întortochiare a fapteloră, străinătatea, unde nu suntă cunoscute raporturile nostre. Espectorările stângace ale lui Busbach a căutată Tisza să le des-brace de cuprinsulă loră duşmănosă naţionalităţiloră prin aceea, că le-a întor-tochiată aşa, ca cum Busbach ar fi reclamată şi pentru maghiarismă dreptula de a’şi desvolta şi elă pe tărâmulă socială drepturile sale proprii naţionale. Acâstă întortochiare a vorbeloră nu este decâtă o apucătură iesuitică, care trebue să’şl greşâscă efectulă. Căci „lăţirea maghiarismului lui Busbach şi „supremaţia rassei maghiare14 nu este desvol-tare a drepturiloră proprii naţionale, ci pură şi simplu maghiarisare. Dâcă în fine a 4ish Tisza, că Saşii prin astfelă de aserţiuni se facă urgisiţi, noi nu putemă decâtă să regretămă sinceră, căci nisuinţă nostră seriosă este să trăimă pe picioră bună cu concetăţenii noştri maghiari. Dâcă însă astfelă de aserţiuni facă pe Saşi în adevără urgisiţi, atunci vina nu e a se ascrie, cum Atunci 4ise mamonulă celă mai mare: „Spusu-v’am să nu vă prindeţi voi în sîmbră cu călugărulă acela? Acum să vădă, care va merge să afle despre or-taculă nostru celă mai isteţă şi mai cu-tezătoră?44 Nimeni nu cuteza să mârgă în Jaretulă mănăstirei, dâr mamonulă alege şâpte drăculeţl cu pinteni şi le 4ice: „Să mergeţi aţă la mănăstire şi să vă scăpaţi ortaculă de chinuri.u Şi s’au pornită dracii toţi şâpte, firesce cam cu frica în spinare, dâr totuşi s’au dusă de frică bucurosă. Când se apropie de mănăstire, le veni încă din depărtare mirosă de dracă. Şi căutară pănă aflară ciâra în arbore, dâr nu cutezară să pună mâna pe ea, deşi era mai putredă. Penele îi că4useră şi din ele crescuseră acolo, unde că4useră, nes carî buruenl cu frun4© late ca palma şi cu mirosă de dracă. Şi le adunară dracii şi le puseră numele tutună, că aşa fuse numele dracului, care se făcuse fată şi din fată cioră, din penele fcăreia crescuse apoi buruiana aceea cu mirosă de dracă. Dracii se sfătuiră, cum să folosâscă ei buruâna aceea, care e din fratele loră crescută? Deci se hotărîră să o usce, apoi uscată să o aprin4ă şi fumulă să-lă bea mama dracului celui mortă, a lui Tutună, era numită Pîca; ea era forte supărată pentru feciorulă ei şi plângea. Soborulă drăcescă a hotărîtă. ca întru cinstea acestei mame supărate, să se facă ulcica, în care se va arde tutunulă. Aşa au făcută pipa, adecă luleaua. Apoi a poruncită, ca dracii, carî voră ţinea ţâva pipei în gură, când voră fuma să 4i°& totă: pî! pî! pî! adecă: Pîcă nu fi supărată ! Şi tote s’au întâmplată la felă; fiecare dracă şî-a făcută câte o pipă de Iută, i-au pusă câte-o vergea de socă, şi umplendu-le de tutună şi dându-le focă începură a strînge din buze şi a face: pî! pî! pî! Eră Pîca începu a-şl perde jalea din ce în ce, pănă în urmă luâ şi ea ro pipă dela ună drăculeţă, care avea două şi pipa şi dânsa, să-i trâcă de nă-casă. După ce mângăiară pe baba, ţinură dracii altă soboră, ce să facă cu ciora cea din copaciu. Şi soborulă hotărî, că din ea să facă numai decâtă ună ţigană; şi s’au dusă vre-o şâpte, optă draci şi au furată ciora din copaciu, aşa fără pene cum era, şi au făcută din ea ună ţigană, acela cum şl-a deschisă ochii a strigată: „Măi, care ml-aţl luată pipa? Şi multă se bucurară dracii vă4endă, că ţiganulă n’are altă poftă mai mare. Acum sciţi de ce ţiganii suntă aşa mari pipătorf ? Şi de ce le 4ică loră cioră. Dâr iană tăceţi, că nu-i gata ! Ei, dâr dracii numai cu atâta nu erau mulţâmiţl, ci voiră, ca buruâna ce e crescută chiar din sângele loră, să se lăţâscâ în totă lumea, să o folosâscâ toţi 6menii, nu numai ei, adecă dracii şi ţiganii. Acesta era însă ună lucru greu, dâr în urma urmeloră totă au isbutită. Era adecă pe vremile acelea ună împărată forte puternică şi bogată, şi elă avea numai o fată. Fata aceea era fârte frumăsă der fiindă pleşugă(pilegă), adecă cu capulă golă ca o curcubetă, n’o putea vedâ tată-său în ochi. —- Odată împăra- tulă a făcută ună ospăţă mare, la care a chemată pe toţi craii şi împăraţii vecini. Dâr când s’a apropiată 4iua ospăţului celui mare, şl-a chemată fata înainte şi i-a 4hă: „Ia-ţl merinde şi bani, câţi vei putea duce în spate, şi te du dela casa mea, dâr te du şi dusă să fi pănă vei avea pără pe capă, cum au alte fete de vîrsta ta.Fără pără pe capă să nu te mai vădă!“ — Aşa i-a peruncită tatălă-său, împăra-tulă, âr fata început’a a plânge, a se jvă-ieta, că ea nu-i de vină. Impăratulă nici că vrea s’o asculte, ci 4ise : „Du-te şi fără păr pe capă, să nu îu-drăsnescl cumva a te mai înturna!44 Ce să facă biata fată ? S’a pusă pe cale şi du-te, du-te, totă înainte pănă i-s’a gătată şi merindea şi banii. Atunci a însărată lângă ună copaciu, unde erau doi omeni lângă focă şi pipau de mergea colbă; fata nu vă4use pănă atunci pe nimeni pipândă, deci se cam temea de cei doi âmeni, dâr în urmă se gândi: totă c’o morte sunt datâre, şi-aşa merindea mî-am gătat’o, banii încă, ar Nr. 256 GAZETA TRANSILVANIEI. 1888 face Tisza, conduc&toriloră şi represen-tanţiloră poporului, cari suntă împinşi şi silit! prin şovinismulă maghiară la ast-felă de aserţiuni, ci chiar acestui şovi-nismă, care’şl are chiar în ministru-pre-şedinte Tisza sprijinulă sâu principală. Poporulă nostru însă îşi împlinesce cu credinţă şi conscienţiosă datorinţele sale cătră patriă, cu tote că acesta’i ameninţă esistenţa sa naţională. Năcasurile Brăneniloru. (Corespondenţă particulară a „Gaz. Trans.u) Branu, 29 Noemvre 1888. Domnule Redactoră! Sărăcia ce bân-tue poporulă ţării pe la frontieră a adusă cu sine nisce caşuri forte triste, care au costată viâţa la 5 suflete. înainte cu 8 4ile s’au aprinsă unele lucruri în casa locuitorului din Şernea Ioană Flueraşă şi ardendă acelea au arsă şi 2 copii ai lui. Totă atunci s’a aprinsă în casa locuitorului Ioană Răuţă, cojocară din Cheia, unele aşchii şi din acelea o putină cu grâu şi din fumă s’au înecată 2 copii, cari asemenea au rămasă morţi. Bieţii părinţi, cari se hră-nescă cu palmele, au alergată într’o parte şi în alta ca să’şl procure cele de lipsă şi aşa au fostă siliţi, neavendă cui să-i dea în grije, a’i lăsa singuri şi în modulă acesta neavendă cine’i ajuta din causă că suntă casele răspândite au că-(Jută jertfi. In 27 spre 28 Noemvre n. sera pe la 9 âre s’a împuşcată în comuna Sernea prin veghiătorii finanţl în depărtare ca de 300 de paşi dela frontieră ună lo-cu toră din Moeciu inf., anume Ioană I. Budasca, aşa că la momentă a rămasă mortă. S’a constatată, că a fostă împuşcată dinapoi pentru că glonţulă a nimerita în cefă şi a eşită în frunte sco-ţendu’i creerii din capă dimpreună cu fruntea. Se vede, că nenorocitulă a avută ore-care obiecte de contrabandă şi la provocare a sta, deşi a fostă pe teri-toriulă ţării nostre, n’a stată, ci a luat'o la fugă, şi atunci a fostă împuşcată. Sermanulă omă e căsătorită şi tată de copii. Pănă ce era convenţiunea vamală în vigore locuitorii de aici, deşi locuescă pe munţi cu stânci de piâtră şi pe alo-curea improductivl, prin hărnicia şi dibăcia loră îşi procurau măcară atâta câtă să trăiescă ei şi familiile loră. Cu încetarea convenţiunei li s’a ruptă totă firulă de esistenţă. Apoi persecutarea loră la] frontieră’, mai vârtoscu privire la locuitorii comunelor aşec|ate imediată lângă aceea, a ajunsă la culme căci veghiătorii frontierei se întrecă a le căuta pricini ca să-i ducă în nenorociri şi pedepse. Aşa ună casă este următorulă: Locuitorulă fticolae Oncioiu din Fundata, pentru că şî-a mânată vitele la apă pe frontieră, a fostă judecată la amendă de 32 fl. Fiindă casă n’am ce căuta..... deci — merge aţă la focă. — Bună sera, bade! — Bună să-ţi fie inima, drăguţă — cjise unulă din cei doi omeni, apoi o pofti sS şedă lângă focă, v&Jând’o ostenită de cale. Şi şetju fata şi prinse a vorbi, le spuse cine e ? a cui e? ce caută ? şi câtă umblată, fără dea-şl afla lâculă? — Oh, cjise unulă dintre cei doi pipătorf, — bine că ai dată de noi, nu te teme, pănă diminâţă ai pâră ca fetele cele mai frumose, apoi ne vei prinde şi D-ta odată bine în vreme de lipsă. Şi numai decâtă ospătară cei doi on gati3 ljellbrSuultdjer ,£arbe.— Derfalfcţte Scibc (bic leidjt fpccfig mtrb mtb bridjt) brcnnt langfam fort, namentlidj gltmmetx bic „Săjufc fabctt" iDeitcr (menit fcbr mit ^arbftoff erfdjwcrt), unb Ijintcrlajît cine bunfelbraunc 21fd;e, bic ficţ im (Scgenfa^ 311c ecfjten Scibc nidjt Frâufelt, fonbcrn Friimmt. §erbrii