r
HKiiuea, AAministiatinies a Tipografla:
BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22.
Sciisori nefrancate nu se pri mestu. Manuscrip'e nu se re* tnmi:ii !
Birourile de uiiaui:
Braţe w u, piaţa mare Nr. 22.
bseratemaiprimescuîn Viena: RuiolfMos.se, Uaaaensiein <fc Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Biruii, Mjbuhex, A.Oppelik.J. Dan-%ikrg;tn Budapesta: .4. 7 Gold-bergtr, ĂutonMezei, EcksteinBemat; tnFnnkftirt: G. L, Daube• în Ham* burg: A. Steiner.
Preţul inserţiriniloru: o seriâ fjannondu pe o col6nă 6 cr. si 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina III-a o seria 10 cr. v. a. său 80 bani.
A1TTXX/CT LL
„Gazeta11 iese în fie-care di
Abonamente pentru Anstro-Uigma
Pe unĂ anu 12 fi., pe ş6se luni 6 fi., pe trei luni 3 fi.
Pentru Mânia şi străinătate:
Pe un ti anu 40 franci, pe săse luni 20 franci, pe trei luni 10 franci.
Se prenumeră la tdte ofi-ciele poştale din întru şi din afară şi la dd. colectori.
Abonamentnin pentru Braşorn:
laadministraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulU I.: pe unu ană 10 fi., pe ş6se luni 5 fi., pe trei luni 2 fi. 50 cr. Cu dusulă în casă: Pe unU anti 12 fi., pe şâse luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. Unu esemplarU 5 cr. v. a. seu 15 bani.
Atât* abonamentele cât* şi inserţiunile suntti a se plăti înainte.
Nr. 220.
Braşovti, Joi 6 (18) Octomvrie
1888.
ISTcra. a,"b oaa. amentii
„GAZETA TRANSILVANIEI".
Cu i Octomvrie 1888 st. v. s’a deschişii nou abonamentâ la care învitămâ pe tojî amicii şi spri* jicitorii foiei nostre.
Preţulu abonamentului:
Pentru Austro-Ungaria:
pe trei luni 3 fl. pe şese luni 6 fl. pe unti anu 12 fl.
Pentru România şi străinătate:
pe trei luni IO franci, pe şese luni 20 franci, pe unii anii 40 franci.
Abonarea se pote face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale.
Domnii, cari se voră abona din nou, sfi binevoescă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă.
AdministraţinRea „Gazetei Transilvaniei".
Conpsoln şi chiăira lui.
II.
BraşovO, 4 Octomvrie v.
Când a vorbitu de resultatele sistemei create acum douăzeci de ani pentru condacerea şi administrarea afaceriloru bisericesc!, şcolare şi fundaţionale, Excelenţa Sa Metropolitulu a avu tu în vedere negreşitu mtregulu mersu ală des-voltăriii bisericesc! şi şcolare. Decă esaminămu mai de aprope acestu mersu dându-ne semă, cum pretinse Escelenţa Sa, de desvoltarea practică şi de realitate, vedemu urmă-torele :
In ceea ce privesce religiosita-tea, columna capitală pe care este răzimată biserica, trebue să măr-turisimu, că ea nicidecum nu s’a întărită în aceste două decenii din urmă.
fiarele scriu despre anumite secte religibse, ce în contra tradi-
ţiuniloru poporului nostru s’au ivită între Românii de pe la Timişora.
Şi cum stămă cu mergerea 6-meniloră la biserică?
N’avemu decâtu se cercetămă biscricele nostre Dumineca şi la sărbători, şi le vomă afla în cele mai multe locuri mai de totă gole.
Poporulă din nenorocire a începută a se reci de cătră biserică.
Care este causa?
In totă casulă acesta împrejurare documenteză, că a trebuită să premergă o răcelă cătră feţele bisericesc!.
Preotulă este şi rămâne oglinda religiosităţii în mijloculă fiiloră săi sufletesc!. Precum e preotulă, aşa va fi şi poporulă său.
Decă prin urmare se slăbesce religiositatea în poporă, causa principală este decăderea influinţei morale a preotului în parochiă, căci în prima liniă preotulă trebue să atragă pe poporă în biserică prin esemple, prin învăţături răligiose şi folositore, prin întrega sa personalitate morală.
Apariţiunea durerăsă a indolenţei, ce a începută a se arăta în poporă faţă cu cele sfinte, este aprope generală şi de aceea menţionarea ei cu acestă ocasiune se îndreptă nu numai la adresa că-peteniiloră bisericesc! greco-o-rientale, ci şi la a celoră greco-catolice.
Religiositatea odată sdrunci-nată, urmeză cu necesitate ca şi moralitatea să fia în decădere. Con-gresulă ne-ară convinge despre starea moralităţii în poporă, după 20 de an! de constituţionalismă bisericescă, decă mai înteiu ar face o statistică comparativă esactă despre numerulă celoră ce trăiau în concubinată la an. 1868 şi între numărul celor ce trăiescă ac|î în acestă comuniune necanonică, a-
poi decă ar asemăna numerulă divorţuriloră întâmplate atunci în timpă de trei an! cu numărulă divorţuriloră ce s’au făcută în cei trei an! din urmă, în fine decă tpt în acestă modă ar face corn* Naraţiune între delictele şi crimele întâmplate atunci şi între cele sevârşite acuma ş. c. 1.
Procedândă astfelă în esami-narea desvoltării practice pe tă-râmulă curată bisericescă, repre-sentanţii bisericei ar ajunge mai multă ca sigură a constata ună deficită forte întristătoră în ceea ce privesce religiositatea şi moralitatea în poporă, la care deficită concedemă, că au contribuită în mare măsură şi neajunsurile şi relele sistemului de guvernare a statului, care s’a introdusă deodată cu constituţionalismulă bisericescă.
Trecendă mai departe la desvoltarea instrucţiunei nostre publice naţionale, care este încredinţată ins-pecţiunei şi conducerei organeloră confesionale, congresulă naţională-bisericescă, erăşî numai pe basa dateloră statistice esacte din tote diecesele provinciei metropolitane ne-ar pute arăta, că bre progre-sat’amă seu nu pe teremulă şcolară în decursulă celoră doue4ec! de an! din urma, fiă în modă es-tensivă seu intensivă?
Câte şcăle aveau Românii gr.-or. din Transilvania şi Ungaria în tote trei diecesele la anulă 1868 şi câte au ei astăc}!?
Cum erau aceste şcole atunci şi cum suntă astăc}! în privinţa localuriloră şi a mijloceloră de învăţământă ?
Câţi învăţător! erau atunci şi câţi suntă acuma? Cum erau a-tuncî şi cum suntă acum calificaţi ?
Câţî şcolar! cercetau la 1868 şcâlele diferite confesionale şi câţ!
le cerceteză acum? Ce progresă au documentată atunci şi ce acuma ?
Câte din şcâlele esistente confesionale la 1868 s’au prefăcută pănă astăc}! în şcole comunale unguresc! şi câte scăle confesionale s’au înfiinţată de nou?
Ce manuale corespunc}et6re s’au compusă şi s’au introdusă dela 1868 în şcolele confesionale?
In ce consistă uniformitatea învăţământului din tote şcdlele Metropoliei greco-orientale ?
Grânditu-s’au autorităţile şcolare confesionale în aceşti 20 de an! din urmă la necesitatea în-troducerei unei inspecţiun! gene-rele şcolare în întrega provinciă metropolitană?
Răspunsulă la aceste întrebări capitale şi alte multe subordinate, ce nu le putemă aminti aici, ne va da icona reală a desvoltării practice pe teremulă şcolară.
In continuarea cercetării va ave congresulă se dea semă bisericei, decă pe teremulu economicii şi financiarii s’au tăcută progrese în aceşt! 20 de an! or! nu şi decă sistemele de administraţiune a fon-duriloră suntă raţionale şi corăs-punejâtore seu ba?
Cu câtă s’au înmulţită fondurile bisericesc! şi ce resultate practice şi folositore s’au obţinută prin folosirea loră?
Administratu-s’au aceste fonduri cu acurateţa şi conscienţiosi-tate şi împlinitu-ş!-au organele su-praveghiătdre datoria loră în tdte împregiurările ?
In fine congresulă naţională bisericescă fiindă suprema autoritate în organismulă bisericescă va trebui să se ocupe şi cu cestiunea capitală a autonomiei şi a vacţei bisericei în întru şi în afară şi să a-preţieze, încâtă organele esecutive
FOILETONUL!} „GAZETEI TRANSILVANIEI."
(3)
1TIŢA DRAGA.
Schiţă din vieţa urnii muncitorii.
Mergendă cum mergea, eşi din porta cetăţii şi, cum se vădii la largulă lui, unde începe Scheiulă, începu şi elti să cânte ună „frunejă verdeu, de parcă totă lumea era a lui.
După puţină timpă ajunse în Prundă. Cum a zărită cârciuma, pleca dreptă la ea, căci îşi aduse a-mmte că avea de plătită o datoriă. Deschise uşa, merse la tarabă, puse pe ea 6 creiţarl şi ceru rachiu de trei.
„Şterge, decă’i scrisă !u dise elă şi luâ sticla să se aşede la o masă.
„Nici n’am scrisă nicăirl*, grăi cârclmăriţa, der nu era adevărată. „Eşti muşteriu sigurău, adause ea, der pe când Niţă mergea la masă, se întorse frumuşele cârclmăriţa şi’i şterse datoria de pe uşe, căci uşa era ună registru generală pentru datorii; de aceea, de multă ce a fostă scrisă pe ea, nu puteai gâci ce colore a avută la începută.
Cârciuma era curăţică. Cum întri pe uşa, care dă în uliţă, te isbeştî de taraba curată şi-ţi place grozave sgomotulă ce’lă facă sticlele ce se clatină, aşa că şi să nu fi intrată cu gândulă de a bea ceva, nu poţi scăpa teafără, căci te învită parcă cineva să te odihnescl pe lăviţele curate ce’să aşedate pe lângă mese. In faţă, după ce intri, poţi ceti, decă ai învă-
ţată carte, inscripţiunea: „adl cu bani, mâne fără banlw, şi mai încolo pe păretele din stânga: „apa nu-i bună nici în cismeu. Acestă cj-icalfi. însă nu îm-pedeca întru nimică pe cei cu opinci ca să fiă şi ei învoiţi cu cele scrise. Patru mese lungi de laturile o-dăii, pe lângă ele laviţl, er la mijlocă odaia era golă pentru a se pute clătina în bună voiă orl-cine ar fi băută ceva mai multicelă.
Niţă şedea cu rachiulă dinainte, şedea la mas« cea din fundă şi se uita în drepta şi în stânga şi ori încătrău îşi arunca ochii, totă prietini şi cunoscuţi vedea, ceea ce îi făcea o mare plăcere; cu tote a-cestea nu începu să spună întâmplarea cu maimuţa şi se simţea bine unde se gândea, că numai elă singură scie acestă întâmplare.
Golise sticla pe jumătate şi se uita la ea, când iată că întră în cârciumă pretinulă său Boncă, cu care durmise adl pe livadea poştei.
Dragă cum îlă vădu rîse. Elă scia de ce rîde şi aşa în rîsulă său se ridica de pe laviţă ca să-lă vadă prietinulă său şi să se aşede lângă elă. Aşa se şi întâmpla.
Pe când Boncă se uita la Niţă, îlă tăia rîsulă.
„Şi di aşa cu Săcuiulă?u
„Aşa c}Su,u grăi Niţă şi aruncândă ochii în tote părţile istorisi totă întâmplarea.
Toţi câţi se aflau acolea daseră rotă lui Niţă şi ascultau cu luare aminte şi rîseră cu poftă. Acesta i-a făcută pe toţi veseli, ba pe unii i-a costată chiar parale, căci în chefulă ce’lă căpătară nu se mulţă-
miră cu câtă băuseră, ci se întinseră la rachiu şi’şl uşurară punguliţa.
III.
Cum va fi fostă de rendă, ac}I nu s’a certată cu nevastă-sa, lucru ce rară se întâmpla în casa loră, căci certa era vecînică şi lumea, care trecea, scia loculă unde se află îndată ce auc}ia sfadă şi cu deosebire îndată ce aucjia gura înţîglată a Păunii. Ae}î era linişte şi se părea că pentru multă vreme s’a făcută rânduielă în casa lui Niţă. Era linişte, dâr tocmai liniştea asta îi făcea orecum râu lui Dragă, de-ărece i se părea că se află în casă streină, şi că din greşală a întrată aci. Nu’şl aducea aminte a fi fostă beată, căci numai astfelă ar fi putută greşi numărulă casei şi sta în mijloculă curţii căcfută pe gânduri şi parcă nu-i venea să se despartă de butuculă de ste-jară lângă care se afla. Simţia în sine o nemulţămire şi avea parcă o temere, despre care nu’şl putea da semă cum s’a încuibată în inima sa.
Păuna, nevastă-sa, eşi din casă, şi când îşi vădu bărbatulă, rămase uimită. I se părea schimbată, i se părea ostenită, i se părea urîtă şi schimonosită la faţă. Nici când n’a avută vreme să se uite mai dea-prope la elă, şi când îlă văc}u astăc}! se cam speria.
„Ce ai de gândă, omule ?u începu Păuna, domolă de totă, astfelă că Niţă nici nu s’a uitată la ea, nu dor’ că n’ar fi aucjită că’lă strigă cineva, der îi era silă să răspundă. Mai apoi ridicându’şi ochii spre pragulă uşei, rămase uitându-se la nevastă-sa, şi nu elicea nimică. Faţa lui era gălbejită şi cum era ne-
Nr. 220
GAZETA TRANSILVANIEI.
bisericesc!, şcolare şi fundaţionale şî-au îndeplinita în tdte direcţiunile în sfera lorii de activitate, conformă prescrieriloru statutului organică, misiunea de a apera şi de-a înainta interesele de esistenţă şi vaja bisericei?
Prea Sânţia Sa Metropolitulă a accentuată în discursulu seu de deschidere în deosebi, că cliiă marea congresului de faţă este de a esamina scăderile, ce s’au ivită în cursulu celoră 20 de ani din urmă în vieţa constituţională a bisericei.
Cum va procede congresulă la acestă esaminare ? De unde va începe şi pană unde va merge?
Cu aceste cestiunî ne vomă ocupa într’ună articulă finală.
IDIIST
Imperatulă Wilhelm a oferiţii Regelui unu portreta forte frumoşii ală împăratului Friderică, pe patulă său de morte. S’au esecutattt de cătră armată nisce manevre forte strălucite, în faţa împăratului, Regelui, principelui şi a prin-cipeseloră ; apoi a urmata defilarea tru-pelorfi in număra de 28,000 omeni. Yr’o sută de mii de persone asistau la revistă. Impăratula a fosta aclamata cu entusiasmfi la ducere si întorcere.
Impăratula şi Regele au esprimată ministrului de resbelfi înalta lorfi satisfacţia pentru atitudinea trup el or a la revista de ac}!.
Impăratula a oferita Papei o tabacheră mică de aură cu pietri preţi-ose şi cu portretulu împăratului pe ca-pacfi.
*
„Riformau anunţă că s’a confiscata la Yentimiglia şese kilograme de hârtii mici cu cuvintele analoge acelora de pe hârtiile aruncate la Roma Joi. Aceste hârtii proveneau din Marsilia şi erau trimise la Neapole pentru a fi aruncate în diua sosirei împăratului.
Impăratula Wilhelm, regele Um-bert şi regina Margareta au fosta primite în Capitolfi de cătră primarulfi şi consiliula comunalu în şcola consiliului unde s’a făcută, în presenţa loră, inaugurarea unei inscripţiuni pe o placă de marmoră, menită se perpetueze amintirea visitei împăratului Wilhelm.
După concertului data cu acesta o-casiune, curtea intră în bufete unde s’a servitu o cină uşoră. Recepţiuneă a fosta forte strălucită. Curtea s’a retrasa la miedulă nopţii.
*
In întrevederea ce unfi redactorfi al cfiarului Presse l’a avuta cu regele Serbiei, ]|cesta din urmă a desaprobatfi a-titudinea d-lui Garaşanin, şefa ala partidului progresista, în procesulfi de divorţa cu regina, pentru că Garaşanin a sciutu forte bine că regina a sprijinita totdeuna orî-ce curenta ostila Austriei. 0 soluţiune radicală a acestui procesa este necesară. Nu e vorbă numai de o afacere personală a regelui, ci şi de o cestiune politică. Regele e convinsa că Austria este streină gândului ce i se a-tribue de a voi se anexeze Serbia. Regele Milanfi vorbi cu căldură de împă-ratulfi Francisca Iosifa care este una a-mica ala Serbiei şi merită pe deplina admiraţia regelui şi a poporului serba.
„Journal de St.PetersbY respinge insinuările după car! mişcarea ma-cedoniană ar fi resultatulu unoru intrig! rusesc! şi <ţice că Bulgarii sciu bine că Rusia nu mai are nici o agenţia în Macedonia. Or-ganulă rusescu n’ar fi relevată a-ceste insinuări decă Fremdenblatt nu şi le-ar fi apropiată. Elă nu înţelege ca ună organă seriosă se se facă ecoulă unoră atar! svo-nurî.
CoiiIicMî dintre Primatele Siior şi dintre Ministerul!! nnpresco de instmcţinne.
| Cetitoriloră noştri le este cunoscută | conflictulă ce s’a ivită între primatele catolică Simor şi între ministerulă un-gurescă de culte şi instrucţiune. Repo-satulă ministru Trefort pretinsese, ca a-testatele scolariloră institutului pedagogică din Tyrnau, care e confesională catolică, se fiă subscrise şi de inspectorulă ungurescu de scole. Directorulă semi-nariului s’a opusă la acesta, şi de aci s’a născută conflictulă.
După cum comunică acum „Peşti Naplou, noulă ministru de culte Csaky va răspunde în curendă la cunoscuta scrisore a cardinalului Simor (ce o a-dresase ministrului Trefort apărându’şl drepturile sale.) Ministrulă se va sili să arate că în dreptă a fostă ministerulă să dea instrucţiuni inspectorului aşa cum s’a făcută. Ministrulă deduce acestă drept din faptulă, că în alte institute pedagogice catolice, care stau sub suprave-ghiarea altoră archiepiscopî şi episcopl, inspectorulă şcolară subscrie testimoniile, fără se i se facă vr’o obiecţiune din partea autorităţiloră bisericescl. Toţi inspectorii şcolari au fostă provocaţi, să comunice observările loră în acestă privinţă şi raportele loru le-au şi înaintată
ministerului. Foia ungurescă cjice, că partea principiară a cestiunei nu se va regula, precum e informată, printr’o lege specială, ci pe calea ordinaţiunei în înţelegere cu episcopatulă.
In acestă afacere, directorulă institutului pedagogică din vorbă, Iosifă Re-geczy, se esprimă într’o foiă ultramon-tană astfelă: „Am aşteptată pănă adl, ca guvernulă, care mă reclamă ca organă ală lui, ori Eminenţa Sa Primatele Simor, care dc fado dispune de mine, să mă tragă la răspundere. Acesta nu s’a întâmplată pănă aclî, ba nici măcarfi protocolulă autentică nu s’a cerută în acestă afacere. “
Ceda-va Primatele?
SOIRILE DILEL
♦
Suntă câteva săptămâni de când co-mitetulă de direcţiune ală „Kultur-egyletu-ului tipărise nisce apeluri cătră femeile maghiare, provocându-le la activitate în favorulă „Kulturegylet“-ului. Tuturoră autorităţiloră judecătoresc! din ţeră li s’au trimisă asemeni apeluri pentru ca să le împartă şi, după cum scriu cătrăaite foile unguresc! din Cluşiu, tdte (???) cu promptitudine au satisfăcută acestei însărcinări afară de consiliulu orăsenescu alu Pojunului1 care nici nu s’a făcută membru alu Kulturegyletului. Primarulă acestui oraşă Carolă Mergi, în numele consiliului orăşenescă, a adresată „Kul-turegyletw-ului o scrisore, în care refusă a satisface cererei sub cuvântă, că „Kul-turegyletu-ulă, deşi portă firma cidturei comune, der nu urmezâ înaintarea subli-meloru scopuri ale adevăratei mituri comune. De sine se înţelege, că „patrioţii“ s’au cătrănită grozavă din causa acestui răspunsă. „Ellenzeku elice în ună articulă de fondu, că acesta nu atestă alta decâtă că Pojunulă, unde odinioră se încoronau regi unguresc!, şl-a perdută totă sentimentulă faţă cu problemele culturale adevărata naţionale şi pe te-renulu serviciuriloră patriotice se mulţă-mesce cu glorificarea Kraxelhuberiloră.
Straşnică bobârnaeă a primită Kul-turegyletulă. Der câte-lu voru fi mai aş-teptândă!
*
*	ţ
Camera advocaţială din Alba-lulia face cunoscută, că advocatulă Ioană Pipoşu, încetândă din vieţă, a fostă ştersă din lista camerei şi ca adminis-tratoră ală cancelariei sale a fosta numită advocatulă Ioană Muntenii.
*
*	*
D-şora Teodorini a adresată scris 6-rea următore prinţului Gejrge Bibescu, preşedintelui Comitetului naţională ro-
1888.
mână pentru Exposiţia universală din Parisă:
„Principe! Adâncă mişcată de su-venirulă graţiosă pe care mi l’a oferită ieri sera comitetulă fexposiţiunei, iau condeiulă spre a vă aduce mulţumirile mele d-vostre, care aţi fostă inspirato-rulă acestei fapte. Ca artistă, am adusă ieri slaba-ml ajutorinţă la opera atâfcă de patriotică pe care d-v. o patronaţi aşa de vrednică; ca Româncă, voiu să con-tribuiu şi eu la densa. Yă rogă der, principe, să binevoiţi a primi aceşti cinci sute de franci şi tote urările mele pentru nobila d-v. întreprindere. Binevoiţi principe, să primiţi expresiunea simţeminteloru mele cele mai distinse.— Elena Teodorini.a
*
* *
Cu privire la omorîrea notarului din Libotinu ni-se comunică următorele din Lăpuşulă ungurescu cu dafo, de 8 (16) Octomvre: „Yiu a Yă face cunoscută o forte tristă şi durerosă întâmplare de pre la noi. Notarulă cercuală Iuanu Fi-lipii din Libotinu a fostă împuşcată Vineri (12 1. c.) sera pe la 8—9 ore de o mână răutăciosă. Ilă deplânge soţia, 8 copii minorenî, numerosa sa familiă şi inteliginţa română din cercă. Sâmbătă a fostă comisiunea judecătorescă la faţa locului, s’a ţinută investigarea şi l’a secţionată. Bănuiţi suntă ună morară şi ună faură totă din Libotină. unguri de naţionalitate, cari au fostă arestaţi şi escortaţi în Lăpuşiu în închisăre. Ac}! se va înmormânta notarulă. Intrega inteli-ginţă română din jurulă Lăpuşului e
adâncă mişcată şi indignată.u
*
* *
f Andreas Tontsch, predieatorulu bisericei ev. din Blumăna (Braşovă), care a încetată din vieţă la 3 (15) Octomvre, a fostă fiu de ţărână. Ca studentă în Yiena şi Lipsea a avută să lupte cu mari greutăţi din causa lipsei de mij-loce. După terminarea studieîoră servi ca profesoră 15 ani, distingându-se prin deosebită zelă 'pentru diferite reforme salutare în învăţămentă. Alesă fiindă apoi predicatoră ală bisericei ev. din Blumăna, sciii şi pe acestă tăremă să’şl dovedescă talentele şi cunoscinţele sale prin nentreruptă activitate pentru binele bisericei şi credincioşiloră săi. Biserica şi şcola ev., societatea şi familia îşi perdă prin Andreas Tontsch ună băr-bată de mare valore. Fie’i memoria în veci neuitată! Familiei îi adresămă eon-dolenţele nostre!
In săptămâna trecută s’au făcută importante modificări în cabinetulă Ta-
grişcană de felulă lui arăta aşa de trecută, încâtă nu’ţi da mâna să te uiţi multă vreme la elă.
„Ml-e rău, nevastă, vădă eu că nu mi-e bine, şi, într’adevără, câtă am totă cărată în spate, de-aş fi fostă de fieră şi încă m’aşă fi hodorogită. Ml-au secată puterile şi mijloculă nici nu’lă mai simtău, grăi Niţă rară şi se lăsa pe butuculă de lângă elă, căci îi venise ameţelă, şi sta cu capulă reefimatu de stoboră, er funia şi cârligulă, singurile unelte ale meşteşugului său, le arunca la pămentă, întocmai cum un coman-dantă după o luptă înverşunată, învinsă fiindă, aruncă arma din mână.
- Aşa şedea Niţă.
Nevastă-sa se tânguia, că are o casă de copii, că de nu va mai putea munci, de va cădea şi ea la pată, apoi are să fiă vai şi amară de ei.
Treaba e trebă şi astfelă Păuna pleca şi acasă mai rămăse numai copilulă celă mică Nicolae.
Niţă sta neclintită pe butuculă de ştejară, er băietulă celă mică sta pe prispă, se uita la tată-său şi înţelegea că nu-i e bine, şi că pote are să-i fiă şi mai rău. Elă văcfiise în vecini ună mortu şi i-se părea că tată-său multă semenă cu mortulă şi tocmai pentru că era astfelă, băiatulă n’a mersă pe uliţă ca altădată. Era cuminte mititelulă şi ^băgase de semă că tată-său e neputinciosă şi elă ţinea multă la tată-său, căci pe furişă, să nu scie mamă-sa, totă îi mai da câte ună creiţară.
Pe când sta astfelă, trece pe lângă portă fata cea măritată a lui Niţă, căci avea patru fete cu totele , dintre care una era în BucurescI; Trina,
fata cea mare, ca de obiceiu, şi de astădată nu trecu pe lângă casa părintescă fără ca să nu intre.
„Ce faci, taică ?“ (fise Trina, care avea ună bă-iată ca de doi ani în braţe — era ală cincelea băiată.
Niţă îşi ridică capulă, se uită la fiă-sa, la care ţinea forte multă, ca la „unu bulgără de aură“, cum cficea elfi decâteorl vorbea despre ea, şi parcă se trezi din ostenela şi din zăpăceala de care fusese cuprinsă.
Trina se apropia de tată-său, îşi puse băiatulă josă , şi începu să-i pipăe capulă. Clătină din capă, băgă mâna în buzunară, scose doi creiţarl, îi dădu băiatului, care şedea pe prispă, ca să-i aducă rachiu să i-lfi încălfiescă. Ilă încălcfi, puse în elă două bucăţele de zachară, ce le avuse în buzunară, şi dădu tată-său să bea.
„Bea taică, căci d-ta eşti bolnavă!“
Niţă luă rachiulă, îlă sorbi dintr’o dată cu o lăcomiă nespusă, căci simţia, că are să i-se facă bine, deorece i-lă dăduse fiă-sa cea mare, „bulgărulă lui de auru“.
Niculae, băiatulă celă mică a lui Niţă, luă în braţe pe nepoţelulă său şi se jucau amândoi. Ei vor • beau unulu cu altulă şi se înţelegeau parcă în ,'vorbele loră, căci unulă era în verstă numai cu patru ani mai mare ca celălaltă.
Niţă Dragă însufleţise. Nici nu se putea altfelă. Lângă elă şedea iubita lui fiică, Nicolae, copilulă lui celă dragă, şi nepoţelulă seu. Elă părea fericită şi însănătoşatu; numai faţa lui arăta câtă îi este de greu înlăuntru.
Trina se uita la tată-său, şi cum îlă vedea aşa de trecută şi sarbădă, i-se umplură ochii de lacrimi. Mai stătu ce stătu, biata femee, îşi luâ sănătate bună, şi cu copilulă în braţe plecă la lucru, la lânăriă căci cinci copii avea, şi copiii nu se ţinu cu o coje de mălaiu.
Niţă se ridică, dădu mâna cu fiă-sa şi deşi i-ar fi plăcută să mai rămână, nu o opri, căci scia bietulu ce casă grea are, şi scia câte năcasurî mai suntă pe capulă ei. 0 petrecu pănă la portă şi apoi se răzimâ de stoboră şi se uita după ea pănă ce o perdu din ochi. Se întorse la butuculă seu, se puse pe elă, şi intră în vorbă cu Nicolae, cu fiu-său celă de şese ani.
„Taicăîncepu copilulă, „d-ta eşti galbină, ca nenea Dumitru. “
Niţă înţelese ce vrea se dică băiatulă, sciea că nenea Dumitru murise în săptămâna trecută, şi sciea că vrea să efică că şi elă are să moră. Elă nu răspunse nimică la aceste vorbe, ci rămase cu ochii a-ţintiţî ia băiată.
„Taică“, începu erăşl băiatulă, „decă vei muri d-ta apoi noi ce ne facemă, căci uite băeţii lui neică Dumitru umblă de cerşescă pe uliţă?u
„Yoi nu aveţi să cerşiţi,u grăi Niţă, se ridica în piciore şi, deşi era ameţită de dureri, deşi parcă se învârtea curtea cu elă, totuşi îşi luâ funia şi cârligulă şi pleca în cetate.	(Ya urma.)
Nr.. 220
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888.
affe. In locuiţi ministrului pentru Gra-liţia br. Ziemialkowsky s’a numită Za-leski, şi în locuiţi ministrului de justiţiă Prazak s’a numiţii contele Schdnborn. Acesta modificări au surprinsă forte multă, mai alesă că nimenea nu s’aştepta la ele. Nici chiar foile oficiose nu spună, ce motivă politică a putută îndemna ’pe ministru-preşedinte Taaffe să’şi modifice cabinetulă.
In Brunn comenteză ast-felă schimbările făcute: ministrulă Taaffe vre sâ’şl întărescă cabinetulă cu elemente, care înclină spre clericali în cestiunea şco-leloră.
In Lemberg se vorbesce, că posiţia lui Ziemialkowsky era sdruncinată încă de multă, fiindă-că în Mai trecută s’a es-primatu cătră o deputaţiune de mari proprietari într’ună sensă, din care se vedea, că elă nu e învoită cu proiectulă de lege asupra dării pe spirtă, pe când în consiliulă de miniştri a aprobată pro-iectulă fără reservă , deci înlocuirea sa era numai o cestiune de timpă.
Asupra numirii contelui Schonborn, deputaţii poloni se esprimă cu reservă. Numirea lui Zaleski ca ministru pentru Galiţia şi apropiata chemare a contelui Casimir Badeni ca gurvernatoră în lo-culă lui Zaleski se judecă în cercurile polone ca favorabilă. „Dziennik Polski44, care a comentată aceste schimbări, a fostă confiscată.
„Neue freie Presse44 se simte dure-rosă surprinsă de acestă schimbare. E nedumerită de crescerea partideloră naţionale. Schdnborn, (fice foia vienesă, e ună programă, nu numai o persona. Elă e care a cfisă, că dreptulă istorică publică ală coronei Boemiei trebue apărată şi Boemiei să i-se asigure posiţiunea ce i-se cuvine; elă a cflsă, că statulă trebue să se alieze cu biserica, şi acesteia să i-se recunoscă dreptulă de a ave in-fluinţa necesară asupra şcolei; elă o spune pe faţă, că cordna Boemiei trebue să îm-podobeseă capulă monarchului, că recu-noscerea dreptului publică ală Cehiloră trebue să formeze o nouă legătură între regată şi între celelalte ţări ale monar-chiei. Schdnborn nu recunosce dualis-mulă, a numită pactulă financiară cu Ungaria o societas leonina, organisaţia esistentă a puterei armate austriaco a nu-mrt’o o tovărăşiă vechiului soldată austriacă cu pretorianii lui Kossuth. „N. fr. Presse44 se teme, că Rieger şi Lich-tenstein voră ave succesulă dorită.
Dualiştii suntă toţi forte amărîţi de schimbările făcute şi se temă seriosă de schimbări şi mai grave în viitoră.
Reorpisra loniejimei.
Precum anunţă „Katonai Lapok44, în curendă se va reorganisa armata honve-diloră astfelă :
Serviciulă activă va fi de doi ani pentru fiă-care honvedă, der după împrejurări concediare se va pute face şi mai curendă. La batalionele de infan-teriă, dintre care trei pănă ’npatru voră forma ună regimentă, se voră înfiinţa patru companii de cadre. AdI compani-ele suntă numai pe hârtiă, şi fiă-care ba-talionă are numai o companiă de instruire, care în timpă de răsboiu se des-fiinţâză. Acestă companiă de instruire va forma statulă pentru unulă din cadrele de companiă ce au să se înfiinţeze, pe când celelalte trei cadre, cam de aceeaşi forţă, voră trebui să se formeze de aci înainte. Fiă-care cadru va număra doi pănă ’n trei oficerl, sporindu-se prin acesta numărulă oficeriloră în numără însemnată. Sporirea cavaleriei cu 20 escadrdne aduce cu sine o altă sporire a statului oficeriloră. Pentru acoperirea lipsei oficeriloră se vorbesce, că se va trece ună mare numără de oficerl din armata comună în armata honvecjiloră; der numita foiă desminte acestă scrie şi crede, că se voră transfera la honvedî cădeţi din armata comună, precum se ntemplă şi acjl, er lipsa de ofieeri se va
acoperi, pote învitându-se oficerl concediaţi ori reservişti d’a întră în serviciu activă la honvezi. Prin acestă reorga-nisare se va ameliora şi avansamentulă oficeriloră inferiori de honvecjl, der a-cestă avansare nu se va pute face imediată cu deplină intensitate, de-<5rece din consideraţiuni de economiă companiile nu voră fi comandate deocamdată de căpitani, ci în cea mai mare parte de ofieeri subalterni, şi e probabilă, că la începută companiile voră ave în stată numai câte ună singură oficeră activă. In privinţa cheltuielilorQ, „Katonai Lapok44 dice, că acestea voră împovăra bugetulă ordinară cu 1,800.000 fl. pănă la 2 mi-lione pe ană.
Istoriculu maghiarisărei în comitatulu Bekes.
(Fine).
In urma acestora ultraiste încordări de maghiarisare, etă unde au ajunsă acum Ungurii din acelu comitată după 56 de ani de neo-menescă străduinţă:
Resultatulu tendinţeloră de maghiarisare îlă arată inspectorulu protopopescu Zsilinszky Mihâly, care espunendu programulă bise-ricescu politică ală personalului oficiosă din protopopiată, (\ice între altele:
. . . Cestiunea naţionalităţiloră niciodată n’ar trebui sS se ivescă pe tere-nulă bisericescă; nici după doctrina e-vangeliului, nici după a reformaţiunei nu este iertată a danascere la turburări între credincioşi din causa deosebirei de limbă, de-oreee limba remâne tot-deuna numai ună mijlocă pentru esprimarea cugetărei şi simţirei, seu — ca se gră-escă în limba bisericescă — pentru res-lăţirea împărăţiei lui Dumnedeu. Şi cu tote acestea la noi pururea se află cestiune de naţionalitate; naturală că nu în înţelesulă său curată obiectivă, ci de regulă în legătură cu patriotismulă, ba chiar faţă ’n faţă cu acesta, ca şi cum vestirea cuvântului în deosebitele limbi n’ar încăpe cu patriotismulă ungurescă.... Abia se află adunare bisericescă, în care s6 nu se ivescă cestiunea limbei .... etc....
Numitulu inspectoră protopo-
pescă condamnă procederea de astăc\i a Unguriloru, căci s’a convinsă, precum se vede, că presiunile nu ajutoră nimică. „Noi facemă ca şi copiiiw ■— cjice elu, — car! în naivitatea loră inconsciă de sine aprindă casa pârinţiloru lori?, pentru ca se se potâ desfăta la flăcările ei“... Vorbindă despre profesorii academiei teologice din Pojună, cari au eliminată din institută câţiva tineri sub cuventă, că aru fi fostă panslaviştî, susă cjisulă inspectoră se esprimă astfelă:
„Ce amă câştigată, seu la ce resul-tată amă ajunsă prin acesta? S’a eliberată ţera seu societatea de apeşti tineri timbraţi ca periculoşi? Nu, ei voră rămâne aici în patriă... Seu doră ni-a succesă a-i convinge despre mărimea culpei loră? Nu, prin declaraţiuni publice respingă ei acusele ce se ridică contra loră; descriu amănunţită decurgerea „inchisiţiuneP în foi străine, ca pe nisce martiri îi primescă cu sim-patiă chiar şi aceia, cari pănă acum nu i-au cunoscută. Nu credă că sentinţa ar fi avută de scopă să aibă acestă resul-tată; cu tote acestea l’a avută. Ba a avută mai mare resultată, anume prin aceea, că toţi acei tineri împreună cu toţi consângenii loră voră fi duşmani de morte ai Maghiariloră şi ai şcolei superiore din Pojună. Şi acesta, aşa este, domnii mei! Acesta este, d-nii mei, politica urei şi a prigonirei. Pre când noi şi din Muscali ar trebui să facemă Unguri, seu celă puţină să facemă amici ai Maghiariloră, decă amă fi politici conscii de noi...44
Aceste principii politice-biseri-cescî domnesc în protopopiatulîi ev. ala Bekeş-ului după 56 de ani de tristă esperienţă a încercariloru de maghia'risare, la care i-a dusă punerea în esecutare a programului de lucru stabilită de partida ungurescă la anulă 1862.
Dr. Jeszenszky, care constată adevSrulă aserţiuniloră de mai susă, constată tot-odată şi aceea, că în privinţa maghiarisărei co-mitatulă Bekes stă astăcjî mai reu şi de cum a stată înainte de asta cu o sută de ani, că pansla-vismulă ia dimensiuni totă în a-ceeaşî proporţia, în care se estinde şi maghiarisarea credincioşiloră romano-catolicî, că proprietari cu stare bună şi industriaşi, cari sciu vorbi bine unguresce, aboneza i c|iare panslaviste în sute de esem-plare. Mai departe constată dr. Jeszenszky, că pe când poporulă slovacă ţinetoră de biserica ro-mano-catolică e învoită ca se asculte rugăciunile în limba maghiară, pe atunci Slovacii de confesiunea evangelică din Csaba suntă în stare se insceneze conflicte bisericesc! într’o comună ca Csorva-şulă, care este de origine curată maghiară, şi suntă departe de a asculta cuventulu lui Dumne4eu vestindu-li-se în aceeaşi limba ca şi consoţiloră loră de credinţă maghiari, şi pe când Maghiarii din Csor-vas nu vor s5 cedeze biserica lor pentru a se face în ea rugăciuni slovace, pe atunci protopopiatulă e-vang. din Bekes vine şi în puterea oficiului seu face concesiuni pe sema elementului străină etc.
Cu ună cuventă, Jeszenszkj^ constată pe deplină, că politica de maghiarisare în comitatulă Bekes nu numai că nu a făcută nici ună pasă înainte, ci a dată binişoră înderetă, a produsă o luptă pentru esistenţa naţională, ale căreia urmări se pară a fi în . adeveră ameninţătore pentru Maghiari.
Şi lucru de mirare ! Jeszenszky nu vede, că acestea suntă urmările firesc!, mai vîrtosă ale reac-ţiunei provocate prin măsurile de maghiarisare radicale şi de totă neumane, luate la anulă 1832, ci crede, că deşteptarea consciinţei naţionale în Slovacii din comitatulă Bekes este provenită din lipsa de energiă a acelora, cărora le este încredinţată cârma şi conducerea poporului. Cere der se se rehtbrcă erăşî la „nobilele şi umanele tradiţiunî dela anii 30 şi 40.“
Literatură.
A eşită de sub tipării volumulu I. din Istoria Românilnru din Dacia Traiană de A. D. Xenopolu, profesoră la Universitatea din Iaşi (unii voi. de 630 de pag. măr. în 8° cu 4 părţi.) Volumulă acesta expune în modă critică şi pe bază documentai ă istoria formalităţii naţionalităţii românesc! din timpurile cele mai vechi pănă la întrunirea principateloru. Este împărţită în 4 capitoli: I Dacia anti-romană, II Dacia sub Romani, III Năvălirea barbariloră perioda I. Românii în munţi. IV. Perioda II. începuturi de stată. Mai bine de o miiă de note cuprinde bogatulă materială istorică din care espunerea a fostă culesă.
Cartea acesta a neamului românesc ar trebui să se găsescă în tote mânile.
Volumurile viitore vor apăre în intervale de 6 luni şi voră cuprinde materiile ur-mătore: Volumulă II.: Dela descălecare pănă la Mihai Viteazulă. Volumulă III.: Dela Mihai Viteazulă pănă la Matei Ba-sarabă şi Vasile Lupulă. Volumulă IV.: Dela Matei Rasarabft şi Vasile Lupulă pănă la Fanarioţi. Volumulu V.: Epoca Fanarioţiloră. Yolumulă VI.: Istoria con-timpurană dela 1821 —1862 şi indicele.
0 largă parte este consacrată istoriei Româniloră din cetatea Carpaţiloră.
Preţulu unui volumu este de 10 lei. (5 fl.)
Pentru acestă preţă cumpărătorii voră primi volumulă francată şi recomandată la domiciliulă loră. A se adresa la autorii în Iaşi.
0*u.rrianisi-
D-nulă George Blaga şi D-şora Ana Mangra îşi voră celebra la 22 Oct. st. n. cununia în biserica gr. or. din comuna S. Saldabagiu.
SCllti TELEGRAFICE.
Neapole, 17 Octomvre. Mo-narchii au sositu la 2 bre d. a. primiţi fiindâ cu entusiasmu estra-ordinaru.
Berliniî, 17 Octomvre. „Kreuz-zeitung“ ia cu hotărîre partea lui Schonborn, ia în bătaie de jocu pe liberalii germani austriac! şi declară, că Cehii suntu ună rău mai mică.
Bruxella, 17 Octomvre. Se de-semneză ca apropiată suprimarea mai multora foi alsaţo-lotarin-gice ce apară în limba fran-cesă.
Darmstadt, 17 Octomvre. Prin-cesa moştenitore de Anhalt a primită scirea despre mortea fratelui ei, landgrafulă de Hessen, care pe dramă cătră Batavia s’a nenorocită căcjcndă peste bordulă corăbiei.
NECHOLOGtT,
iizidreas Tonscli,
predicatoră orăşenescă la biserica evangelică din Blumăna şi a spitalului, a încetată din vieţă la 15 Octomvre n. după îndelungate suferinţe, în verstă de 46 ani. Despre acestă durerosă perdere întristata familiă încunosciinţeză pe amici, rudenii şi cunoscuţi. înmormântarea s’a făcută acli în 18 Octomvre n. în cimi-teriulă ev. ală bisericei din Blumăna.
Fiă-i ţârîna uşoră şi memoria binecuvântată !
Rectificare. Străcurându-se o erdre din neatenţiune cu ocasiunea publicărei raportului despre sărbătorile iubilare în Năsăudă, la partea: sera de convenite vine a se întregi şi în sala noului edificiu gim-nasială unde Jau fostă de faţă Ilustrită-ţile loră etc.
Cursulu pieţei Braşorn
din 16 Octomvre st. n. 1888.
Bancnote românescl Cump.		9.40	Vend.	9.42
Argintd românesed .	n	9.35	P	9.40
Napoleon-d’ori . . .		9.62	n	9.64
Lire turcescl . . .	r	10.90	n	10.95
Imperiali		n	9.90	n	9.95
Gălbuii		;i	5.70	«	5-74
Scris. fonc. „Albina“6y/o	n	10L.—	n	—.—
p n ii 5y/o	>1	98.—	n	98.50
Ruble rusescl . . .	n	128.—		129.—
Discontuld ....	67»-	-8% pe	and.	
Cursulu la bursa de Viena
din 16 Octomvre st. n. 1888.
Renta de aurd 4°/0.................
Renta de hârtiă 5°/0...............
Imprumutuld căiiord ferate ungare . Amortisarea datoriei căilord ferate de ostu ungare (1-ma emisiune) .	.
Amortisarea datoriei căiloru ferate de ostd ungare (2-a emisiune) . . Amortisarea datoriei căilord terate de ostil ungare (3-a emisiune) . .
Bonuri rurale ungare...............
Bonuri cu clasa de sortare . .	. .
Bonuri rurale Banatu-Timişu . . .
Bonuri cu cl. de sortare...........
Bonuri rurale transilvane..........
Bonuri croato-slavone..............
Despăgubirea pentru dijma de vinu
unguresed......................
Imprumutuld cu premiulu unguresed Losurile pentru regularea Tisei şi Se-
ghedinului.....................
Renta de hârtiă austriacă . . . . Renta de argintu austriacă ....
Renta de auru austriacă............
Losuri din 1860	..................
Acţiunile băncei austro-ungare . . . Acţiunile băncei de creditu ungar. . Acţiunile băncei de creditd austr.
Galbeni împărătesei ...............
Napoleon-d’ori.....................
Mărci 100 împ. germane.............
Londra 10 Livres sterlinge ....
100.55
91.35
147.60
97.80
114.80
104.30
104.30
104.40
104.40
104.80 104.—
99.25 130.60
123.25 81.70
82.25 109 90
140.25 872.— 803 30 Sil.—
5.77 9.62 V, 59 42<L 121.65
Editoră şi Redacfcoră responsabilă: Dr. Aurel Mureşianu.
Nr. 220
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888.
Kohler
Institutul pentru îngroparea morţiloru „PIETATEA14 în Braşovu,
Strada Căldărariloru Nr. 549
T7â.s-a,-T7âs d_e texgrTJLlvL Tooiloaru. în. casa. Itj.1 XSeicla.,
recomandă onoratului publică din oraşu şi dela ţeră unii deposită bogată şi bine asortata de coşciuge de metalu din fabricele cele dintâiu şi cele mai renumite; mai departe tote feliurile de cosciuge de lemnu, cu deosebire imitaţiunl de metalu de fasonil nou, producţiune proprie, cununi pentru morminte, funde, panclicl, îmbrăcăminte de morţi, perine, ciarciafurl, fachiurl, papuci şi tote celelalte obiecte necesare pentru înmormântări de tote feliurile şi cu preţurile cele mai moderate. — Totodată primesce în caşuri de morte tdtă îngrijirea înmormcntărei, precum e cară de gală său cară negru, ciocli, eventuală decoraţiunea odăiloră şi a porţiloră şi le socotesce cu preţurile cele mai moderate. Primesce mai departe transporturi de morţi în tote direcţiunile şi se află gata tote obiectele necesare pentru scopulă acesta. In fine orl-ce comandă privitâre la înmormântări se primesce
şi se efectueză coulantă şi prompt.
170,3—2
CONCURS.
Pentru ocuparea postului de ală doilea învăţătorii la scola română gr. cat. din Rebra mare, în districtulii Năsăudului, se escrie prin acesta ună nou concursă pănă la 28 Octomvre a. c. st. n.
Emolumentele împreunate cu acestu postă suntă: salară anuală de 200 fl. v. a.
Suplicele, instruite cu documentele recerute prin lege, suntă a se adresa la senatulă scolastică confesională gr. cat. românescă în Rebra-mare (p. u. Naszod).
Rebra-mare, 18 Octomvrie 1888.
Din şedinţa senatului şcolară gr. cat.
Onisimu Rotariu,	Constantină Suciu,
preşedinte.	173,3—1	notară.
Avisu d-loru abonaţi!
Rugăm pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei să binevoiascâ a scrie pe cuponulă mandatului poştală şi numerii de pe fâşia sub care au primită diarulă nostru până acuma.
Domnii, ce se abonezâ din nou, să binevoiascâ a scrie adresa lămurită şi s6 arate şi posta ultimă.
Totodată facemă cunoscută tuturoră D-loră abonaţi, că mai avemă din anii trecuţi numeri pentru complectarea colecţiuniloriî „ Gazeteiprecum şi câteva întregi colecţiunî, pentru cari se potă adresa la subsemnata Administraţiune în casă de trebuinţă.
Administraţ. „Gaz. Trans.“
TIPOGRAFIA A. MURESIĂND,
3	5
PIAŢA MARE Nr. 22,
înfiinţată cu începerea anului acestuia, provâfţută cu cele mai noue mijloce tehnice şi asortată cu cele mai moderne tipuri.
primesce şi efectueză totă felulă de lucrări tipografice, precum:
Opuri şi broşure, statute, foi periodice, imprimate artistice în auru, argintu şi colori, tabele, etichete de totu feliulu şi esecutat eleganţii.
Pentru comercianţi: adrese pe scrisori, facture, liste cu preţuri curente, avisurl, reco-
mandaţiunl, cerculare ş. a.
Programe elegante, bilete de visită, bilete de logodnă şi de nuntă, după dorinţă şi în colore'
Dispunândă de maşini perfecţionate şi de isvore eftine pentru procurarea hârtiei, sta-bilimentulă nostru tipografică este în posiţiune a eseuta orî-ce comandă în modulă celă mai esactă şi estetică precum şi cu preţurile cele mai moderate.
Comandele eventuale se primescă în biuroulă tipografiei, Braşovu, piaţa mare
Nr.	22,etagiulu I, cătră stradă. Comandele din afară rugămă a le adresa la
Tipografia A. MUREŞIANU, Braşovu.
Tipografia A. MUREŞIANU, Braşovu.